TEMA A II-A - POSESIA
1. Noţiunea şi elementele posesiei. 2. Dobândirea şi pierderea posesiei. 3. Calităţile şi viciile posesiei. 4. Efectele posesiei. 1. Noţiunea şi elementele posesiei Codul civil român în art. 1846 alin. 2, reproducând întocmai cuprinsul art. 2228 Cod civil francez, defineşte posesia astfel: „Posesia este deţinerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru”. Această definiţie a fost criticată ca fiind inexactă şi incompletă. S-a spus că este inexactă sau greşită din două motive. În primul rând, pentru că posesia este considerată a fi „deţinerea unui lucru”. S-a susţinut că termenul deţinere este impropriu pentru a desemna posesia, dat fiind că sensul său ne duce la ideea de detenţie precară. În al doilea rând, definind posesia ca fiind „sau folosirea de un drept”, legiuitorul ar săvârşit o greşeală, deoarece între posesie şi existenţa unui drept nu există o concordanţă necesară. Astfel, de multe ori este posibil să existe posesie, fără însă ca posesorul să aibă un drept asupra lucrului pe care-l posedă, cum ar fi posesia bunurilor furate sau a celor găsite. Definiţia a fost considerată incompletă, deoarece în formularea ei se are în vedere doar elementul material „corpus” al posesiei, fără să se facă referiri şi la elementul psihologic, intenţional „animus”, constând în intenţia posesorului de a se comporta ca proprietar sau titluar al altui drept real. Criticile ce au fost aduse definiţiei legale a posesiei nu sunt întemeiate, dat fiind că prin „deţinerea unui lucru”, legiuitorul a dorit să se refere la posesia sub

2

nume de proprietar (plecând de la ideea că proprietatea ca drept corporal, prin plenitutinea atributelor, se confundă cu însuşi bunul), iar prin sintagma „folosirea de un drept”, a dorit să înţeleagă posesia sub nume de titular al unui alt drept real (dezmembrământ al proprietăţii). Posesia este o stare de fapt generatoare de drepturi sau de efecte juridice. Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenţia sau voinţa de a se comporta faţă de toţi ceilalţi, ca proprietar sau titular al altui drept real. Posesia ca stare de fapt constând în stăpânirea materială a unui bun poate prezenta trei forme juridice care nu trebuie confundate: posesia ca atribut al unui drept real, posesia sub nume de titular al unui drept real şi detenţia precară. Elementele constitutive ale posesiei. Pentru existenţa posesiei sunt necesare două elemente: unul material – corpus – şi altul psihologic, intenţional – animus. a) Elementul material sau corpus constă în totalitatea faptelor materiale de stăpânire, transformare şi folosinţă exercitate direct asupra lucrului. Elementul corpus se poate materializa şi în anumite acte juridice pe care posesorul le încheie cu privire la acel bun, cum sunt: comodatul, locaţiunea, depozitul, etc. Posesorul poate ajunge chiar să încheie acte de dispoziţie asupra bunului posedat; tocmai aceste acte exprimă fără nici o îndoială intenţia lui de a se comporta faţă de bun ca şi cum ar fi titular al dreptului de proprietate asupra lucrului. b) Elementul psihologic, intenţional sau animus constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar ori în calitate de titular al unui alt drept real. Existenţa elementului animus nu presupune şi existenţa convingerii posesorului că ar fi titularul unui drept real asupra lucrului. Aceasta înseamnă că pot exista atât posesori de bună-credinţă cât şi posesori de rea-credinţă. Detenţia precară. Detenţia precară se aseamănă cu posesia printr-un element comun. Astfel, atât detentorul precar, cât şi posesorul exercită, deopotrivă, o putere fizică asupra unui lucru, fiecare având elementul corpus. În schimb, detentorul precar se deosebeşte de posesor, sub aspectul elementului psihologic, deoarece el nu deţine lucrul cu intenţia de a se comporta ca proprietar sau titular al unui alt drept real. Deci, detenţiei precare îi lipseşte elementul animus domini sau animus sibi habendi. Detenţia, prin opoziţie cu posesia, nu este o stare de fapt, ci o stare de drept sau o situaţie juridică bine definită. Ea rezultă întotodeauna dintr-un titluconvenţional, legal sau judiciar – în temeiul căruia detentorul este îndreptăţit să exercite puterea asupra unui lucru. Detentorul exercită o stăpânire în conformitate cu dreptul din care decurge. Au calitatea de detentori: depozitarul, locatarul, comodatarul, cărăuşul, creditorul gajist, tutorii cu privire la bunurile celor aflaţi sub ocrotirea lor, etc. Detenţia precară este definită în art. 1853 Cod civil, unde se dispune: „ Actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaţiei

3

legale a acestuia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduinţă a proprietarului său.” Deci, specificul detenţiei precare constă în faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de elementul intenţional, psihologic al posesiei. Stăpânirea materială a lucrului se exercită pentru altul şi nu pentru sine. Precaritatea echivalează cu lipsa posesiei. 2. Dobândirea şi pierderea posesiei Dobândirea posesiei. Posesia se dobândeşte prin întrunirea cumulată a celor două elemente-corpus şi animus. Elementul material al posesiei poate fi dobândit şi exercitat fie personal de către posesor, fie printr-un reprezentant, cum sunt: locatarul, depozitarul, mandatarul, comodatarul etc. În ce priveşte animus, fiind un element de natură psihică, în principiu, trebuie să fie prezent, direct şi nemijlocit, în persoana posesorului. El nu se poate dobândi şi exercita prin altul. De la această regulă se admite o singură excepţie; astfel, persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu dobîndesc şi exercită elementul intenţional al posesiei prin reprezentanţii lor legali. Dobândirea posesiei poate avea loc prin faptul unilateral al posesorului de a intra în stăpânirea unui lucru al altuia, fie că îl scoate din posesia posesorului anterior, fie că lucrul a fost abandonat. Posesia mai poate fi dobândită printr-un act juridic de transmisiune de la posesorul anterior. Se pune problema întrebarea dacă detenţia precară poate sau nu să fie intervertită (transformată din interior) în posesie. Art. 1857 Cod civil instituie principiul potrivit căruia detentorul precar „ nu poate să schimbe el însuşi, fie prin sine singur, fie prin alte persoane interpuse, calitatea unei astfel de posesii”. Totuşi, art. 1858 Cod civil reglementează patru cazuri de excepţie când este posibilă intervertirea detenţiei precare în posesie utilă, prin intervertirea titlului. De asemenea, în art. 1855 Cod civil se prevede că cel care „a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrară”; dacă se vorbeşte de o probă contrară conservării calităţii de detentor precar, înseamnă că poate avea loc transformarea acestei calităţi. Cazurile intervertire a detenţiei care constituie în acelaşi timp moduri de dobândire a posesiei, reglementate de dispoziţiile art. 1858 din Codul de civil, sunt următoarele: a) când deţinătorul unui bun dobândeşte cu bună-credinţă, de la o terţă persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate cu privire la acel bun (art. 1858 pct. 1 Cod civil). De pildă, chiriaşul cumpără bunul pe care acesta-l deţine cu acest titlu de la o altă persoană decât locatorul, crezând că terţul a devenit între timp proprietarul bunului respectiv. Detentorul precar, în exemplul nostru chiriaşul, trebuie să fie de bună-credinţă, adică să nu fi cunoscut că vânzătorul nu este proprietarul bunului. b) cînd deţinătorul bunului neagă, prin acte de rezistenţă, existenţa raportului obligaţional în temeiul căreia era obligat a stăpâni bunul pentru altul şi nu pentru sine, adică fără animus domini sau animus sibi habendi (art. 1858 pct. 2 Cod civil). Asemenea acte de rezistenţă pot consta în: refuzul comodatarului de a restitui bunul ce i-a fost împrumutat pe motiv că se consideră proprietarul său; refuzul

4

Această operaţie juridică poartă de constitut posesor. În cazul succesiunii legale (ab intestat). ceea ce are loc în caz de înstrăinare a posesiei sau în caz de abandon. el o face sub nume de chiriaş şi nu de proprietar sau titular al unui alt drept real. A permite transformarea detenţiei în posesie. pentru acelaşi motiv. nu se produce intervertirea detenţiei în posesie. c) când deţinătorul strămută posesia bunului printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate. prin care îi aduce la cunoştinţă că nu-i mai recunoaşte această calitate şi că refuză să plătească chiria în continuare etc. succesorul universal nu ar trebui să aibă mai multe drepturi decât defunctul. 4. Elementul intenţional se pierde atunci când posesorul înstrăinează lucrul respectiv iar dobânditorul îl închiriază înstrăinătorului. 1858 pct. succede atât drepturile. Astfel. În cazul succesiunii testamentare. 1858 pct. nu putea să i-o transmită. 1858 din Codul civil. considerăm că are aplicare acest caz de intervertire a detenţiei în posesie. În mod normal. deoarece moştenitorul. la altul care este de bună-credinţă (art. notificarea pe care chiriaşul o trimite proprietarului bunului ce i-a fost închiriat. prin furt.depozitarului de a restitui bunurile primite în depozit. legatarul de bună credinţă va dobândi posesia asupra acelui bun. când posesorul părăseşte bunul cu intenţia de a renunţa la posesiunea lui. crede că un bun deţinut de către decujus cu titlu precar se afla în proprietatea acestuia. fostul posesor se va transforma într-un simplu detentor precar. existând un legat universal sau un legat cu titlu universal care se referă la un anumit bun deţinut de către de cujus numai cu titlu precar. 3 Cod civil). prin simpla transmisiune cu titlu universal a bunului către un succesor de bună credinţă. 4 Cod civil). fiind succesorul defunctului. iar alţi autori apreciind că textul s-ar referi la situaţia moştenitorului care dobîndind o succesiune. d) când deţinătorul transmite posesia la altul printr-un act universal. deci şi obligaţia de restituire a lucruluil. urmare a dobîndirii unei succesiuni. unii autori considerând că textul nu are aplicare. Acest caz de intervertire a detenţiei în posesie a declanşat o serie de discuţii în literatura de specialitate. din acelaşi articol. prin urmare. al art. Pierderea posesiei. Considerăm că trebuie făcută distincţie între succesiunea legală şi succesiunea testamentară. înseamnă a recunoaşte succesorului universal sau cu titlu universal o calitate nouă. pe care defunctul n-a avut-o şi. Terţul dobânditor cu bună-credinţă începe să stăpânească pentru sine. având posesia utilă asupra bunului. ci în temeiul cazului de la pct. 5 . elementul material al posesiei se pierde atunci când bunul a intrat în stăpânirea altei persoane. dacă succesorul universal este de bună-credinţă (art. adică prin actul de rezistenţă la exerciţiul dreptului posesorului. Posesia se pierde prin dispariţia celor două elemente ale sale. Posesiunea se pierde şi prin pierderea unuia dintre cele două elemente. de posesor. deoarece. Apreciem că succesorul legal poate dobândi posesia dar nu în temeiul cazului de intervertire a detenţiei de la pct. 2. de pildă. deşi stăpâneşte material lucrul – are corpus -. cât şi obligaţiile autorului său. pentru că ipoteza legală presupune transmisiunea printr-un act universal. Prin aceasta.

Enumerare. intermitenţele nu exclude continuitatea. Este suficient ca actele de stăpânire să se exercite cu regularitate normală. adică animus domini sau animus sibi habendi. şi b) prezumţia de neintervertire de titlu. reglementată de dispoziţiile art. clandestinitatea. dacă nu este probat ca a început a poseda pentru altul”. să fie neechivocă. neîntreruptă. 1847 Cod civil.” Alături de aceste calităţi. după natura bunului. Potrivit art. adică ea durează până 6 . se presupune că a conservat această calitate. S-a spus că este lipsa sau absenţa însăşi a posesiei. 1847 Cod civil. publică şi sub nume de proprietar. precaritatea şi echivocul. adică cu intermitenţe anormale”. De asemenea. Şi ca să fie utilă. 1855 din Codul civil. 3. posesia este necesar să îndeplinească anumite calităţi. dacă nu este probă contrarie. A. Posesia unui bun există din momentul în care sunt întrunite cele două elemente: corpus şi animus. este necesar să fie dovedită existenţa celor două elemente. posesia trebuie să mai aibă o calitate. s-a considerat că faptul că o posesie nu se exercită sub nume de proprietar sau de titular al unui alt drept real. violenţa. În literatură s-a considerat că acestea nu ar constitui calităţi ale posesiei. printre altele. prevede. a căror lipsă să o vicieze. Astfel. se cere o posesie continuă. ca posesia să fie „neîntreruptă” şi „sub nume de proprietar”. astfel că detenţia precară a fost considerată mai mult decât un viciu al posesiei. Rezultă că posesorul nu trebuie să se afle în contact permanent cu bunul pentru ca posesia să fie continuă şi deci utilă. „posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat.Dovada posesiei. netulburată. Viciile posesiei. Aceste calităţi sunt prevăzute de art. literatura de specialitate şi practica judiciară apreciază că. legea a instituit două prezumţii legale care se completează reciproc: a) prezumţia de neprecaritate. 1848 Cod civil. Pentru a dovedi existenţa posesiei. Dimpotrivă. Viciile posesiei sunt: discontinuitatea. Simpla dovadă a faptului material al stăpânirii unui lucru. proba elementului psihologic. Aşadar. în conformitate cu care când posesorul a început a poseda pentru altul.. Viciile posesiei sunt reversul sau situaţiile inverse ale calităţilor sale. Proba contrarie acestei prezumţii constă tocmai în demonstrarea împrejurării că a avut loc intrevertirea detenţiei în posesie. Dar pentru a produce efectele sale juridice. Elementul material. Discontinuitatea posesiei.. Cel care stăpâneşte bunul nu are elementul psihologic al posesiei. 1854 Cod civil. întreruperea. Art. S-a susţinut că întreruperea posesiei are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale acesteia şi că odată cu întreruperea. dedusă din elementul material al posesiei. intenţional este mult mai dificilă. art. obiectul al posesiei este uşor de dovedit prin orice mijloc de probă. prevede: „posesorul este presupus că posedă pentru sine. pentru a fi utilă. ar înseamna că este vorba de o simplă detenţie precară. De aceea. Discontinuitatea are caracter temporar. dispare sau încetează însăşi posesia. Calităţile şi viciile posesiei Calităţile posesiei. atrage calificarea acestei stări ca fiind posesie sub nume de proprietar. sub nume de proprietar. unde se dispune: „Ca să se poată prescrie. posesia trebuie să fie utilă.

Art. cât şi prin acte de violenţă pasivă. ceea ce înseamnă că poate fi invocă numai de către persoana din partea sau împotriva căreia a fost exercitată. utilă. Violenţa este un viciu temporar. Revine adversarului sarcina de a demonstra că între aceste două momente ar fi intervenit fie cauze de discontinuitate. săvârşite de către posesor în apărare. pentru a invoca prescripţia achizitivă. în sensul că „posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte. De exemplu. Întreruperea posesiei are loc în acele împrejurări în care se produce întreruperea cursului prescripţiei achizitive. posesia trebuie să fie netulburată sau paşnică. Neîntreruperea posesiei se referă la exercitarea posesiei un şir neîntrerupt de ani. Violenţa. Altfel. B. fie cauze de întrerupere a posesiei. adică să reprime orice fapt prin care i s-ar contesta posesia. adică să fie exercitată în văzul tuturor. publică. pentru posesorul actual este suficient să facă dovada că a posedat în două momente: la începutul perioadei de posesie şi în momentul la care se poartă judecata cu proprietarul în contra căruia a curs prescripţia. când este tulburat în posesie de către un terţ. trebuie să promoveze acţiunea posesorie specială împotriva tulburătorului. în unanimitate. dacă posesorul este şi rămâne lipsit de stăpânirea lucrului. impunând ca acesta să aibă o atitudine fermă. pentru ca aceasta să nu fie afectată de viciul violenţei. Astfel. literatura de specialitate a susţinut. Deci pentru a fi neviciată. deoarece nimeni nu poate fi obligat să suporte consecinţele dăunătoare ale unor fapte şi acte săvârşite de către o altă persoană. fără violenţă. art. C. prevede că posesia trebuie să fie. Faţă de această situaţie. Întreruperea posesiei. prin faptul adversarului (proprietarul în contra căruia se exercită posesia) sau prin faptul unui terţ. atât prin violenţă activă. 1850 Cod civil instituie o prezumţie legală relativă de continuitate. De asemenea. fiindcă în momentul în care încetează. 1847. nu constituie viciu al posesiei. Potrivit art. altfel spus. că violenţa pasivă din partea posesorului. 1852 Cod civil precizează: „posesiunea este clandestină 7 . printre altele.când actele de stăpânire devin regulate şi normale. În raport de acest text. Fără a contrazice opinia majoritară. Clandestinitatea. Art. deoarece poate fi invocată de către orice persoană care interes să paralizeze sau să anihileze efectele posesiei. posesia se exercită an după an de către acelaşi posesor. 1847 Cod civil. În art. şi relativ. fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie”. considerăm că legiuitorul este foarte exigent cu posesorul. posesia devine utilă. este presupus că posedat în tot timpul intermediar. 1851 Cod civil se prevede că: „Posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului”. Perioadele sale de posesie nu sunt separate de perioade mai mare de un an în care o altă persoană să fie stăpânit imobilul. este un viciu absolut. chiar dacă prin exercitarea unor violenţe pe care le săvârşeşte în stare de legitimă apărare ajunge să păstreze posesiunea. D. dacă posesorul este victima unor violenţe. Continuitatea şi neîntreruperea posesiei sunt prezumate. Reversul acestei calităţi este clandestinitatea. posesia trebuie să fie începută şi menţinută sau conservată în mod paşnic. din textul legal de mai sus. O soluţie contrară ar fi injustă şi inechitabilă. De asemenea. ar rezulta că posesia poate fi tulburată. cel puţin un an.

prin simpla îngăduinţă a proprietarului său. este considerat un viciu al posesiei. de pildă. clandestinitatea viciază posesia bunurilor mobile. unde se dispune: „ Actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia. şi temporar. E. sunt detentori precari faţă de proprietarul lucrului. dar faţă de terţi sunt posesori. adică în calitate de locatari. distinctă. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia. Echivocul este un viciu relativ. Deci. în sensul că posesia 8 . intră pe o altă proprietate pentru a executa lucrări de întreţinere a imobilului propriu. Echivocul. Detenţia precară este definită în art. în conformitate cu starea de indiviziune.” Detentorul precar posedă pentru altul. S-a arătat că echivocul există atunci când două sau mai multe persoane săvârşesc acte de stăpânire asupra unui bun. comodatarii etc.când posesorul o excercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”. coproprietarul care deţine singur bunul indiviz. nu este prevăzut şi faptul că aceasta trebuie să fie neechivocă. 1853 din Codul civil sunt următoarele: a) cei care deţin în temeiul unui act juridic încheiat cu posesorul: locatarii. sau asupra unui lucru comun. F. exercitând o posesie ce corespunde dreptului lor real. nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. echivocul. spre deosebire de posesie care poate fi şi contrară dreptului. altele decât dreptul de proprietate. adică nu sub nume de proprietar. el poate fi invocat numai de către ceilalţi copărtaşi. De asemenea. etc. depozitari. în virtutea relaţiilor de bună vecinătate. depozitarii. c) cei care deţin lucrul cu îngăduinţa proprietarului: o rudă care este găzduită o perioadă de timp. De regulă. sub nume precar. necesitatea existenţei calităţi a fost evidenţiată şi subliniată în practica instanţei supreme. uzufructuarii. b) coproprietarii pentru totalitatea lucrului aflat în indiviziune. De menţionat că uzufructuarul şi ceilalţi titulari de drepturi reale. deşi neprevăzut expres şi nedefinit de legea civilă. s-a precizat că o posesie echivocă nu este o posesie utilă. în art. în cazul coproprietăţii. în privinţa imobilelor este mai dificil de realizat o posesie clandestină. S-a spus că posesia este echivocă în cazul în care nu se cunoaşte dacă posesorul are sau nu are elementul intenţional animus domini sau animus sibi habedi. în cazul coproprietăţii. De asemenea. proprietarii fondurilor vecine care. dacă unul dintre coproprietari săvârşeşte singur acte de stăpânire asupra bunului comun. situaţia coproprietarului este caracterizată de relativitate: faţă de ceilalţi coproprietari. Clandestinitatea este un viciu relativ şi temporar. 1853 Cod civil. Totuşi. pur şi simplu. în calitatea sa de titular doar al unei cote-părţi din dreptul de proprietate. Categoriile de detentori precari. deoarece. unde sunt enumerate calităţile posesiei. Şi în acest caz. nu se poate şti cu certiudine că le-a făcut cu voinţa de a se comporta ca proprietar exclusiv sau. în conformitate cu prevederile art. deoarece nici una nu pretinde o posesie. După cum s-a putut observa. este un detentor precar. Detenţia precară este întotdeauna conformă dreptului din care decurge. Precaritatea.. iar în faţă de terţi este un posesor. 1847 Cod civil. în puterea destinaţiei legale a acestuia.

începe prin a fi o stare de fapt contrară dreptului. Aici.devine utilă în momentul în care există convingerea că posesorul întruneşte şi elementul animus. iar dobândirea proprietăţii asupra mobilelor prin posesia de bună-credinţă va fi tratată în materia acţiunii în revendicare. Deşi. vom analiza numai primele trei efecte ale posesiei.. acţiunea va fi respinsă. Prin urmare. asupra unui bun mobil. autorii Codului civil nu au menţionat calitatea posesiei de a fi neechivocă şi nu au inclus echivocul în lista viciilor posesiei. dacă nu este probă că a început a poseda pentru altul”. atunci când se exercită. 1909 C. în acest sens. cu bună-credinţă. potrivit legii civile. posesorul este prezumat a fi proprietarul bunului care-l posedă. sub nume de proprietar. existenţei dreptului de proprietate. c) posesia imobiliară este apărată prin acţiunile posesorii. Efectele posesiei Deşi constituie o stare de fapt. şi nu poate conduce la situaţii în care să nu se poată cunoaşte intenţia cu care se stăpâneşte bunul. Revine reclamantului sarcina de a demonstra că este titularul unui drept de proprietate. Orice posesor al unui bun este în aparenţă proprietarul său. în anumite condiţii. d) dobândirea dreptului de porprietate prin uzucapiunee sau prescripţie achizitivă în cazul imobilelor şi prin posesia de bună-credinţă. sunt tratate de către cod la viciul precarităţii. Astfel. 4. în cazul în care reclamantul nu face această dovadă şi nu răstoarnă prezumţia de proprietate ce operează în favoarea pârâtului-posesor. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă va fi prezentată în capitolul destinat abordării modurilor generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. Aceste efecte sunt următoarele: a) posesia creează o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului. în mod corect. posesia generează. Considerăm că. art. Posesia creează o prezumţie o proprietate în favoarea posesorului. până la proba contrară. Prezumţia de proprietate ce operează în favoarea posesorului poate fi absolută sau relativă. uneori prin luarea în considerare a duratei sale. nu este ţinut să aducă şi alte probe pentru a dovedi că este proprietarul acelui bun. 1854 Cod civil prevede: „posesorul este presupus că posedă pentru sine. posesorul bunului care este chemat în judecată. deoarece exercitarea unei puteri de fapt asupra unui bun corespunde. civ. Posesia creează o aparenţă a dreptului. De altfel. b) posesorul de bună credinţă a unui bun frugifer dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedă. în condiţiile art. importante efecte juridice. în favoarea posesorului operează o prezumţie absolută „juris et de jure” 9 . în caz de litigiu. în ce priveşte bunurile mobile. Aplicarea corectă a prezumţiilor reglementate de dispoziţiile articolelor 1854 şi 1855 din Codul civil înlătură orice dubiu cu privire la elementele poseiei. de cele mai multe ori. dat fiind că toate acele împrejurări pe care literatura juridică şi practica judiciară le menţionează ca situaţii de echivoc al posesiei. Beneficiind de această prezumţie. posesia ajunge să fie recunoscută de către lege şi să i se protejeze o serie de efecte.

485 Cod civil prevede că posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul care-l posedă. Justul titlu poate fi: a) titlul de dobândire de la un neproprietar. de natură a o justifica. El nu se mai bucură de acest beneficiu cu privire la fructele percepute după momentul în care a cunoscut viciile 10 . Art. prevede că posesia de bună-credinţă asupra unui bun mobil valoarează titlu de proprietate. în sinteză. Aşadar. 487 Cod civil posesorul „încetează de a fi bună credinţă din momentul în care aceste vicii (ale titlului-s. este necesară o singură condiţie şi anume să fie de bună-credinţă. În conformitate cu art. Fructele pot fi: naturale. În conformitate cu art. este posesor de bună credinţă acela care „posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate.) îi sunt cunoscute”. De aceea. se cuvin proprietarului bunului frugifer. lipsită de orice îndoială. Rezultă că pentru ca posesorul să poată culege fructele în proprietate. De la regula că fructele se cuvin proprietarului există o singură excepţie. 483 Cod civil. 486 Cod civil. industriale şi civile. că are un titlu ce-i dă dreptul la perceperea fructelor. pentru ca posesorul să poată dobândi fructele în proprietate este necesar ca la data perceperii lor să fi fost de bună-credinţă. intrarea unei persoane în posesia bunurilor unei moşteniri ca urmare a informaţiilor pe care le primeşte de la rudele şi vecinii celui despre a cărui moştenire este vorba. Dreptul proprietarului de a culege fructele în proprietate constituie un element al atributului de folosinţă care intră în alcătuirea conţinutului juridic al dreptului de proprietate. Titlul ce se invocă de către posesor nu este un element separat de buna-credinţă. prezumţia de proprietate este relativă sau juris tatum. Această prezumţie este instituită prin dispoziţia art. Prin fructe înţelegem produsele periodice ale unui bun. art. 486 Cod civil. Posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedă. Deci. ale cărei vicii nu-i sunt cunoscute”. În cazul bunurilor imobile. Potrivit art. componentele bunei-credinţe sunt: existenţa titlului şi necunoaşterea de către dobânditorul bunului frugifer a viciilor acestuia. precum că ar fi beneficiarul unui testament olograf care nu s-a găsit -). 2 din Codul civil. Astfel. să fie neapărat „translativ de proprietate”. deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară. prin a căror obţinere şi percepere nu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv.de proprietate. El poate fi şi un titlu „declarativ de drepturi”. b) titlul lovit de nulitate (considerăm că poate fi vorba doar de nulitatea relativă nu şi de nulitatea absolută) şi c) titlul putativ (un act juridic ce nu există în realitate. 1899 alin. Condiţia bunei-credinţe nu trebuie să fie dovedită. în sensul că: „Buna-credinţă se presupune totdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleargă rea-credinţă”. ceea ce contează este ca posesorul să aibă convingerea fermă. Prezumţia de proprietate încetează să opereze în toate situaţiile în care se face dovada că posesorul este de rea-credinţă.n. convingere care îi este creată de elemente obiective a căror dovadă poate fi efectuată – de exemplu. fructele. ci doar în convingerea posesorului. titlul nu trebuie. element intrisec al acesteia. indiferent de categoria din care fac parte. aşa cum prevede textul art. ci intrinsec acesteia. Din moment ce posesorul prezintă titlul. 1909 Cod civil. buna credinţă se prezumă până la proba contrară.

În măsura în care le-a consumat este îndatorat să achite valoarea lor în bani. posesia corespunde unei stări de drept. în ultimă instanţă. posesia de bună- 11 . Aşadar. Apărând posesia ca stare de fapt. se apără însuşi dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni în justiţie prin care posesorul urmăreşte să-şi apere posesia împotriva oricăror tulburări sau să redobândească posesia atunci când a pierdut-o. apărarea posesiei împotriva oricărei tulburări. De asemenea. acţiunea posesorie îşi are justificarea. Acţiunile posesorii se deosebesc de acţiunile petitorii deoarece prin ele se apără o stare de fapt. posesorul va fi obligat să restituie proprietarului. în limita creanţei sale. Prin urmare. odată cu bunul. este foarte uşor de dovedit prin orice mijloc de probă. 484 Cod civil. chiar din partea adevăratului proprietar. posesorul de bună-credinţă va fi obligat să restituie. cu bunul respectiv şi producerea sau obţinerea fructelor. el este obligat să restituie proprietarului. Prin urmare. aproape imposibilă. din momentul în care a devenit de rea-credinţă. să-şi facă dreptate singură. acţiunile posesorii prezintă avantaje indiscutabile faţă de acţiunile petitorii. la rândul său. toate fructele percepute sau nepercepute. Dar. Astfel. în cazul acţiunilor petitorii trebuie să fie dovedită o stare de drept. sub aspectul posibilităţilor de dovadă. precum şi fructele nepercepute. fără a se pune în discuţie căreia dintre părţile din proces îi aparţine dreptul de proprietate sau alt drept real asupra celui bun. De aceea. De aemenea. indiferent de motive. în primul rând. 1909 Cod civil. percepute sau nepercepute. Cu certitudine. Dimpotrivă. Prin urmare. eventual. ele pot fi exercitate numai pentru apărarea posesiei asupra imobilelor. posesia. posesorul devine de rea-credinţă în momentul în care este somat printr-o notificare extrajudiciară ori este chemat în judecată. se justifică şi prin aceea că într-o ordine juridică ca a noastră. acţiunile posesorii sunt acţiuni imobiliare. aşa cum vom vedea. în virtutea principiului îmbogăţirii fără justă cauză. Pentru aceasta trebuie să solicite concursul organelor de stat competente. în faptul că. Apărarea posesiei prin acţiuni posesorii. potrivit art. de cele mai multe ori. toate fructele produse de către acesta. Dimpotrivă. până la plata acestor cheltuieli. proprietarul este obligat. probă care. Prevederea art. să restituie posesorului de rea-credinţă toate cheltuielile necesare pe care le-a făcut. prin faptele sale. posesorul de rea-credinţă are de drept de retenţie asupra fructelelor. sau valoarea lor. ele au ca scop restabilirea situaţiei de fapt existente anterior tulburării sau deposedării. Ba mai mult. tulbură exercitarea paşnică a posesiei sau l-a deposedat pe posesor de bunul său. fiind o stare de fapt. împreună cu bunul. După cum s-a arătat. potrivit art.titlului. În materie mobiliară. posesia. toate fructele percepute. Acţiunile posesorii sunt acţiuni reale deoarece pot fi introduse împotriva oricărei persoane care. care este absolut imprescriptibilă. Posesia de bună-credinţă nu poate paraliza acţiunea în revedicare a dreptului de proprietate publică. 485 Cod civil este inaplicabilă atunci când cineva posedă cu bună-credinţă un bun frugifer care este obiect al dreptului de proprietate publică. consumate sau neconsumate. este foarte dificilă. împreună cu bunul. nici unei persoane nu-i este permis. Posesorul de rea-credinţă nu se bucură de acest beneficiu.

şi de către detentorii precari. b) reclamantul să probeze că a posedat bunul cel puţin un an. pot fi împărţite în trei categorii: acte de ocupare a unui imobil fără permisiunea posesorului. în temeiul 12 . înainte de data tulburării sau deposedării. Se spune că posesoriul se confundă cu petitoriul. cum ar fi somaţia pe care o terţă persoană o trimite unui chiriaş căruia îi pune în vedere să-i plătească lui chiria. denumită în complângere. 676 Cod procedură civilă prevede: „Cererile posesorii pot fi făcute şi de cel care deţine lucrul în interesul său propriu. acte de distrugere. Tulburarea de drept constă într-un act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoană are o pretenţie contrară posesiei unei alte persoane. 674 din Codul de procedură civilă prevde că pentru exercitarea acţiunii posesorii generale trebuie să fie întrunite trei condiţii: a) să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. adică neviciată. Având în vedere scopul şi caracterul său extraordinar. faptele care justifică introducerea acţiunii de reintegrare. Cine poate să exercite acţiunile posesorii. În primul rând. Prin violenţă se înţelege orice faptă contrară ordinii de drept ce implică rezistenţă din partea adversarului şi care tinde la deposedarea posesorului. fără a avea în acest sens un drept de servitute. de regulă. A. deoarece el este proprietarul bunului închiriat şi nu locatorul. Art. deoarece este folosită pentru a face să înceteze orice tulburare a posesiei. Acţiunile posesorii sunt reglementate în art. Astfel că pentru apărarea dreptului de proprietate vor putea fi utilizate numai acţiunile petitorii. c) posesia reclamantului să fie utilă. Astfel. posesorul este întotdeauna şi proprietarul bunului mobil. Ele pot fi introduse. Acţiunea posesorie specială sau în reintegrare. 674 alin. Acţiunea posesorie generală poate fi denumită de drept comun. B. prin care o persoană îl împiedică pe posesor să stăpânească imobilul (aşezarea unei bariere sau ridicarea unui zid ori a unui gard în calea posesorului). pentru exercitarea acţiunii posesorii speciale. 674-676 din Codul de procedură civilă. art. 2 din Codul de procedură civilă. art. cum ar fi actele de trecere pe terenul vecinului. întânite în practica judiciară. îndeosebi acţiunea în revendicare. Aceste texte reglemenează două acţiuni posesorii: acţiunea posesorie generală. cum ar fi: darâmarea unui zid despărţitor. de urgenţă. acţiunile posesorii se exercită de către posesorul unui bun imobil. prevede necesitatea existenţei unei singure condiţii: să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. Tulburarea de fapt constă în orice act material prin care se încalcă posesia bunului. Tulburările în posesie pot fi de fapt sau de drept. cu excepţia cazului când posesorul este tulburat ori deposedat prin violenţă. acte de obstrucţie.credinţă echivalând cu titlul de proprietate. distrugerea recoltei aflată pe terenul posesorului etc. Acţiunea specială poate fi utilizată pentru apărarea posesiei numai atunci când tulburarea sau deposedarea are loc prin violenţă. În general. şi acţiunea posesorie specială sau în reintegrare (reintegranda). Acţiunea posesorie generală sau în complângere.

Una din orientări a fost elaborată de susţinătorii comunităţii de bunuri sau proprietăţi colective. teorii şi concepţii economice. cât şi juridic. Dreptul de proprietate publică: a) definiţie şi caractere juridice. În schimb. utopiştii Renaşterii (Thomas Morus şi Campanella) iar mai târziu de Babeuf. practica judiciară a statuat că este admisibilă acţiunea posesorie introdusă de un moştenitor care stăpâneşte în mod exclusiv o parte din bunurile succesorale şi este tulburat în posesia sa de către un alt comoştenitor. în revendicare. Aceasta cu atât mai mult în situaţia când acţiunea posesorie a fost respinsă. expresia supremă a accesului oamenilor la posesia. posesoriul nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului. prin excelenţă. de regulă. atunci când un comoştenitor exercită posesia. Regimul juridic al terenurilor şi construcţiilor. 1. comportându-se ca un coposesor. atât în sens economic. caracterele juridice şi atributele dreptului de proprietate. în practică.TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. Proprietatea este. 3. În ceea ce priveşte exerciţiul acţiunilor posesorii între coproprietari. Definiţia şi conţinutul dreptului de proprietate Preliminarii. Fiind. Concepţia a fost dezvoltată de către părinţii Bisericii. considerăm că soluţia este valabilă numai atunci când suntem într-un caz de promovare a unei acţiunii posesorii speciale. el nu poate exercita acţiunile posesorii împotriva unui alt comoştenitor. Marx. TEMA A III-A . atât pentru sine. b) determinarea sferei bunurilor care fac parte din domeniul public. Bazard. 4. un mod de realizare a unei puteri umane asupra bogăţiilor. c) exercitarea dreptului de proprietate publică. cât şi pentru ceilalţi comoştenitori. proprietarul sau titularul unui alt drept real poate introduce o acţiune petitorie. Am arătat deja că acţiunile posesorii prezintă avantaje. Definiţia. precum şi de către titularii celorlalte drepturi reale. faţă de acţiunile petitorii. Proudhon. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat. Iată de ce. el a formulat critici severe şi importante rezerve referitoare la proprietatea privată şi mijloacele juridice de dobândire a bunurilor. mai mult continuă să fie alimentate de un complex de idei. Şi este aşa deoarece acţiunea posesorie având o cauză total deosebită. în locul acţiunii în revendicare precum şi al altor acţiunii petitorii. 2. Aceste controverse au fost şi sunt fundamentate şi. folosinţa şi dispoziţia bunurilor. Primul care a avansat această idee a fost Platon. acţiunile posesorii sunt utilizate şi de către proprietar.unui contract încheiat cu posesorul. politice. în raport de acţiunea petitorie. Ele se pot fi circumscrise în sfera a două mari orientări sau curente. Engels şi alţii după ei au formulat virulente atacuri 13 . afară numai dacă tulburătorul este cel pentru care el deţine”. aşadar. sub aspect probatoriu. filozofice şi religioase. proprietatea a făcut obiectul unor înflăcărate şi seculare controverse.

proprietarul exercitată atributele juridice ale dreptului de proprietate în putere proprie şi interes propriu. folosinţă şi în anumite limite chiar şi atributele de dispoziţie materială şi juridică. Fără îndoială că pentru formularea oricărei alte definiţii este necesar să se pornească de la conţinutul juridic al dreptului de proprietate. Definiţia dreptului de proprietate. exercită aceste atribute. precum şi la respectarea celorlalte sarcini. prosperitate şi bunăstare socială. mai a ales a mijloacelor de producţie. potrivit legii sau obiceiului. Proprietarul exercită atributele dreptului său întotdeauna în putere proprie. fiind redactat după Codul civil francez. Definiţia Codului civil a fost considerată incompletă. 480 Cod civil prevede: „Proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Art. în acelaşi timp. atât în puterea legii. cum au fost Aristorel. Toate celelalte persoane. Astfel. defineşte dreptul de proprietate având în vedere atributele juridice care alcătuiesc conţinutul său juridic. trebuie să observăm că sunt numeroase situaţiile când o parte a acestor atribute sau chiar toate sunt exercitate de o altă persoană decât proprietarul. art. Şi mai mult. izvor de bogăţie. Auguste Comte sau Sturat Mill şi alţii.de pe baze ideologice împotriva dreptului de proprietate privată ca fiind generator de exploatare a omului de către om. Deci puterea oricărui alt titular de drepturi este limitată. dreptul real de administrare exercită cvasitotalitatea atributelor dreptului de proprietate publică asupra bunurilor din domeniul public încredinţate lor de autoritate componentă. cât şi mai ales în puterea proprietarului care le-a constituit dreptul subiectiv ce le aparţine asupra bunurilor sale. însă în limitele determinate de lege”. 6 din Constituţia României revizuită. pe temeiul unui drept real. care au subliniat avantajele proprietăţii private ca instrument şi stimul economic. Astfel. Cel de al doilea curent este reprezentat de apărătorii proprietăţii private. de regulă. derivat din dreptul de proprietate. aşa cum a procedat legiuitorul român la 1864. uzufructuarul are recunoscute asupra bunului aflat în uzufruct atributele de posesie şi folosinţă. au influenţat activitatea de elaborare a normelor juridice şi încercările de formulare a definiţiei dreptului de proprietate. Aceasta este motivul pentru care în mod legitim se pune întrebarea prin ce se deosebeşte proprietarul de alte persoane care exercită unele sau quasitotalitatea atributelor ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate? Răspunsul a fost dat în literatura de specialitate. garanţie a libertăţii individuale şi familiale. ci de voinţa proprietarului care. decât legii. de pildă. mai ales. spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiaşi bun. i le concretiază şi le stabileşte limitele prin contract 14 . recunoscându-i altuia anumite atribute asupra unui bun ce-i aparţine. De asemenea. dispune că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi. nu numai de dreptul obiectiv. Numai astfel poate fi determinată poziţia specifică a proprietarului în raport cu situaţia oricărei alte persoane care exercită prerogativele proprietăţii pe temeiul altor drepturi subiective asupra unuia şi aceluiaşi bun. Ei au susţinut necesitatea obiectivă a comunizării bunurilor. Ambele concepţii şi-au pus amprenta asupra doctrinei juridice şi. Aşa. Dar. superficiarul poate exercita atributele de posesie. 44 pct. nefiind subordonat nimănui. revin proprietarului. altele decât proprietarul. Codul civil român de la 1865. alcătuit din suma de atribute recunoscute proprietarului.

Astfel. ca fiind acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. De asemenea. Totuşi proprietarul se deosebeşte prin aceea că este singurul subiect de drept care exercită. în putere proprie şi în interesul său propriu. Dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. dreptul de proprietate este un drept deplin atât în raport cu celelalte drepturi reale cât şi în raport cu forma scindată a proprietăţii care a existat în evul mediu. de nelimitare a dreptului. neîngrădit în conţinutul său. reale sau de creanţă. 15 . nu poate fi primit. în favoarea altor persoane. Termenul de drept absolut poate avea mai multe înţelesuri: opozabil erga omnes. Având în vedere conţinutul său juridic şi poziţia specifică a proprietarului. terţa persoană care stăpâneşte pentru proprietar este un detentor precar. Codul civil stabileşte o serie de îngrădiri sau restricţii aduse proprietăţii. Dreptul de dispoziţie materială este posibilitatea proprietarului de a dispune de substanţa bunului. în ultimă instanţă. deoarece este singurul drept subiectiv care conferă titularului său trei atribute: posesia. cu respectarea normelor juridice în vigoare. existenţa dreptului lor nu ar avea nici o raţiune. cu respectarea reglementărilor în vigoare. cu respectarea regimului juridic stabilit de lege. Cu alte cuvinte. dreptul de proprietate este: absolut. culegând sau percepând în proprietate toate fructele pe care acesta le produce. consuma sau distruge. direct sau indirect. Dispoziţia juridică se concretizează în posibilitatea proprietarului de a întrăina dreptul de proprietate cu titlu oneros sau gratuit. Putem spune că aceste persoane exercită atributele ce le-au fost conferite în puterea transmisă de proprietar şi nicidecum în putere proprie. şi de a-l greva cu dreptul reale derivate. prin exercitarea acestor atribute. deoarece el se exercită în limitele determinate de lege. adică toate cele trei atribute: posesia. proprietarul exercită atributele dreptului de proprietate în interesul său propriu. principale sau accesorii. în numele şi în interesul proprietarului.sau testament. Atributul de dispoziţie este alcătuit din dreptul de dispoziţie materială şi dreptul de dispoziţie juridică. Fără îndoială însă că şi titularii altor drepturi subiective. Caracterul absolut. reglementări ulterioare Codului civil au adus numeroase îngrădiri dreptului de prorietate. folosinţa şi dispoziţia. dreptul de proprietate poate fi defint. Acest ultim sens. care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. Posesia poate fi exercitată de către proprietar în mod nemijlocit sau de către o altă persoană cu acordul. comportându-se faţă de toţi ceilalţi ca fiind titularul dreptului de proprietate. Încă de la Justinian se afirmă că dreptul de proprietate conferă titularului său „plena potestas”. şi drept nelimitat. urmăresc realizarea unor interese proprii. Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin. folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. Folosinţa conferă proprietarului facultatea de a întrebuinţa bunul său. Astfel. prin acte între vii sau mortis causa. Atributele dreptului de proprietate. În al doilea rând. într-o formulare corespunzătoare. plenitudinea atributelor proprietăţii. cel mai complet drept în raport cu celelalte drepturi reale. exclusiv şi perpetuu. adică de a-l transforma. Caracterele dreptului de proprietate. (prin alte persoane). în propriul său interes. Posesia constă în posiblitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparţine în materialitatea sa. folosinţa şi dispoziţia.

Şi aceasta pentru faptul că viaţa oamenilor este. Dimpotrivă. în condiţiile legii. Dreptul de proprietate poate fi transmis prin acte între vii. erga omnes. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv. Caracterul exclusiv. într-un contract. transmisiunea lui este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. donatorul sau. În schimb. în înţelesul că atributele sau puterile inerente acestui drept sunt nu numai depline. fără nici o modificare. prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi. adică în contractele de donaţie şi în testamente. inevitabil. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicţia de înstrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. uneori. în cazul demembrării proprietăţii. Caracterul perpetuu. unele atribute ale acestui drept se exercită de către o altă persoană. pentru că toate atributele dreptului de proprietate sunt exercitate simultan de mai mulţi titulari. proprietarul are dreptul la acţiunea în revendicare. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. Clauzele de inalienabilitate se găsesc destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. Acest caracter este propriu numai dreptului de proprietate privată. Ba mai mult. limitată în timp. dreptul de proprietate publică. adică prin neexercitare.Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titlularului său în raporturile acestuia cu toţi ceilalţi. Dimpotrivă. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile. acţiunea în revendicare a dreptului de proprietate este imprescriptibilă. servitute propriu-zisă. uz. în actele cu titlu gratuit. Există şi situaţii când unele bunuri proprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. el nu se pierde prin neuz. după caz. Astfel. Cu alte cuvinte. asigurându-se perpetuitatea lui. testatorul dispune de bunul său stipulând cu persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. 16 . Clauzele de inalienabilitate pot fi valabile cu respectarea a două condiţii: clauza să fie justificată pe un interes serios şi legitim. transmisibilitatea este corolarul logic şi practic al perpetuităţii sale. ci şi independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. părţile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate. pe temeiul unui alt drept real principal derivat din dreptul de proprietate (uzufruct. asemenea clauze pot fi regăsite. Transmisiunea dreptului de proprietate nu contravine caracterului său perpetuu. şi inalienabilitatea să fie temporară. în afară de cazurile când proprietatea este dezmembrată. în practică. Prin transmiterea dreptului de proprietate se realizează trecerea lui din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia. abitaţie. dreptul de proprietate este opozabil tuturor. Acţiunea în revendicare poate fi introdusă împotriva oricărei persoane. care sunt obligaţi să nu facă nimic de natură a-l încălca. Prin perpetuitatea dreptului de proprietate se înţelege că este nelimitat în timp şi durează atâta vreme cât există bunul care face obiectul său. Ori de câte ori bunul aflat în proprietatea unei persoane ajunge în deţinerea sau posesia nelegitimă a altuia. De regulă. superficie). De asemenea. O altă excepţie de la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate o constituie proprietatea comună.

17 . asupra bunurilor care. 2. În conformitate cu prevederile art. 136 alin. 2. domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. Numai clauzele de inalienabilitate temporară sunt valabile. servituţile pot fi constituite numai dacă sunt compatibile cu uzul sau interesul public. potrivit legii sau prin natura lor. ele sunt numai puse în valoare prin darea în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. 13 din Legea nr. 448 din 24 noiembrie 1998. astfel că nu pot fi instrăinate.bunurile sunt scoase din circuitul civil. 213/1998. După titular. 136 alin. 2 din Constituţie şi ale art. a) din Legea nr. 4 din Constituţia revizuită şi art. Dreptul de proprietate publică 1. 213/1998. dat fiind că legea nu distinge între felul servituţilor care pot fi menţinute.Interesul serios şi legitim care justifică o astfel de clauză poate fi patrimonial sau moral. sunt de uz sau de interes public. art. În conformitate cu prevederile art. şi . 135 alin. 213/1998 . 4 din Constituţie (actualul art. impunând doar condiţia compatibilităţii cu uzul sau interesul public. domeniul public este: .de interes naţional când aparţine statului. Generalităţi Dreptul de proprietate cunoaşte două forme: dreptul de proprietate privată şi dreptul de proprietate publică. potrivit legii sau prin natura lor. 213/1998. Clauzele de inalienabilitate perpetuă sunt lovite de nulitate absolută. De asemenea. Caracterele proprietăţii publice 1) Proprietatea publică este inalienabilă . De asemenea. având o clauză ilicită şi imorală. publicată în Monitorul Oficial nr. Formele dreptului de proprietate sunt stabilite chiar prin dispoziţiile Constituţiei. al unui terţ sau un interes public. 1 din Legea nr. A existat o controversă în privinţa servituţilor prin fapta omului. sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.de interes local când aparţine unităţilor administrativ-teritoriale. 11 alin. interesul poate fi al dispunătorului. 3 după revizuire).art. servituţile constituite anterior intrării bunurilor în domeniul public sunt menţinute numai dacă îndeplinesc această condiţie. 1 lit. în articolul 136 alin. 136 alin. Considerăm că de la data adoptării Legii nr. dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 3 din Legea nr. În conformitate cu prev. Asupra bunurilor din domeniul public pot fi exercitate servituţi legale şi servituţi naturale dat fiind că acestea decurg din raporturile de vecinătate şi reprezintă îngrădiri ale dreptului de proprietate pentru a permite exercitarea dreptului de proprietate de către titularii fondurilor vecine. 1. al dobânditorului. din cele stabilite în anexa la menţionata lege şi din orice alte bunuri care. nu mai poate fi loc de discuţie.

11 alin."bunuri de uz public" . reţelele stradale. 1 lit. nu pot fi astfel. B) Dacă un bun după natura lui este de uz sau de interes public. 2 din Legea nr. 122 alin. 3 stabileşte că bunurile din anexă fac parte din domeniul public. 213/1998. 3) Proprietatea publică este imprescriptibilă . 3 arată categoriile de bunuri care pot face numai obiectul exclusiv al proprietăţii publice.se restrânge foarte mult sfera bunurilor. 1 lit.art.Legea nr. 122 alin. c) din Legea nr.au acces toate persoanele: pieţele. sunt dispoziţiile art. 3) Afectarea nu la uzul unui simplu serviciu public sau de utilitate publică. ale art.2) Proprietatea publică este insesizabilă . 5 alin.nu acoperă toată gama de bunuri. (2) din Legea nr. 5. În scopul protejării proprietăţii publice şi de a-i fi conservate aceste caractere. Criteriile propuse de literatura juridică pentru determinarea bunurilor din domeniul public Chestiunea este subiect de controversă. .bunuri care prin natura lor. . după cum nici nu ar fi indicat. pentru că există în domeniul public foarte multe bunuri care în aceeaşi măsură.activitate desfăşurată în interesul şi folosul comunităţii. b) din Legea nr. în art. Potrivit art.Legea fondului funciar nr. bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. (2) din Legea nr. căile de comunicaţie. 2) Afectarea bunului la un serviciu public . sunt declarate nule actele încheiate cu încălcarea prevederilor alineatului 1. În acelaşi sens. În actele normative se menţionează că prin lege se pot determina alte bunuri.se consideră că bunurile din domeniul public nu sunt susceptibile de proprietate privată . 213/1998. 5 alin. 1844 din Codul civil. pentru că nu toate bunurile din domeniul public sunt accesibile tuturor participanţilor la circuitul civil. 18/1991. ci la uzul direct al întregului public . În acelaşi sens. 18/1991 şi ale art. 215/2001. 11 alin. 18 . 215/2001. Au fost exprimate următoarele opinii: 1) Includerea unui bun în domeniul public datorită naturii sale . 213/1998. 136 alin. Enumerările nu sunt exhaustive. 18/1991 şi ale art. 2 din Legea nr.atât extinctiv cât şi achizitiv. 213/1998 .Constituţia în art. . prin dispoziţiile alineatului 2 al articolului 11 din Legea nr. 3. sunt dispoziţiile art. în art. sunt destinate a fi folosite de toţi membrii societăţii . 4. parcurile publice. Criteriile utilizate de către actuiala reglementare pentru determinarea bunurilor care fac parte din domeniul public A) Declararea de către lege a unor categorii de bunuri ca făcând parte din domeniul public: . ar putea constitui obiect de proprietate privată.bunurile din domeniul public nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale.

bunuri care. A fost adoptată H. iar unităţile administrativ teritoriale. după caz. 3 alin. 127. 12 din Legea nr. şi nu au fost declarate de interes naţional. În aceste litigii. 4 .bunurile prevăzute la pct.bunurile prevăzute la art. Domeniul public al statului . să folosească bunul şi să dispună de acesta. deşi. sunt de uz sau interes public. I din anexă. dacă nu sunt declarate prin lege bunur de uz sau interes public naţional. nr."bunuri de interes public" . în instanţă. de către consiliul judeţean. va face arătarea titularului dreptului sub sancţiunea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin neândeplinirea acestei obligaţiişi a revocării dreptului de administrare. cazărmi. declarate ca atare prin lege. închisori. nu pot fi folosite de către orice persoană. 213/1998. orăşenesc. în administrarea regiilor autonome. Domeniul public al judeţelor . 3 alin. Darea în administrare se realizează. Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau 19 . 69/1991. 5. în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. 4 din Constituţie (actualul art.. 3 . potrivit legii sau prin natura lor. aparţin domeniului public de interes local sau judeţean.art. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate. Guvernul urma să aprecieze apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes local: comunal. 136 alin. titularul acestui drept va sta în nume propriu. judeţean sau local. Domeniul public al comunelor. sunt destinate a fi întrebuinţate în cadrul unor activităţi care interesează pe toţi membrii societăţii: sediile organelor de stat. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean. oraşelor şi al municipiilor art. Exerciţiul dreptului de proprietate publică Potrivit art. Delimitarea domeniului public de interes naţional de domeniul public de interes local Până la adoptarea Legii nr. 135 alin. statul este reprezentat de către Ministerul Finanţelor. 213/1998 este acela al determinării exprese. a consiliului judeţean. Sistemul Legii nr. iar în conoformitate cu art. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local. a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. 3 alin. precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional. 4 din Constituţie şi al art. bunurile din domeniul public pot fi date. Potrivit art. teatre. 113/1992 care nu a fost aplicată. bunurile prevăzute la pct. ori a consiliului local (art. 6. 80.G. 136 alin. Titularul dreptului de administrare poate să posede. 3). 213/1998. prin hotărâre a Guvernului. municipal şi judeţean. dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean. după caz. toate bunurile care.art. 2 . şcoli.bunurile prevăzute la pct. după caz. În litigiile privitoare la dreptul de administrare. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean. problema a fost reglementată de articolele 80 şi 127 din Legea nr. a prefecturilor. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local. a altor instituţii publice de interes naţional. biblioteci. 13). muzee. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

13. 17 din Legea nr. prin care se realizează trecerea în proprietate publică a unor bunuri imobile proprietate privată. pe termen limitat. 213/1998. persoanelor juridice fără scop lucrativ. declaraţia de expropriere întruneşte toate elementele unui actcondiţie care declanşează procedura exproprierii. preluarea bunurilor fără stăpân. expropriatorul întocmeşte planul imobilelor expropriate cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubiri. Bucureşti – pentru lucrările de interes local. în vederea consultării de către cei interesaţi. 13. În conformitate cu prevederile art. din chiria încasată. confiscare. nr. Totuşi. În cazul în care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare. rechiziţie. sau concesionate în condiţiile Legii nr. succesiunile vacante. Legea reglementează strict şi pe etape procedura de urmat în cazul exproprierii. statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot acorda bunuri din domeniul public în folosinţă gratuită. b) măsuri pregătitoare exproprierii. Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac. prin licitaţie publică. 219/1998 (M. care desfăşoară activităţi de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.Of. 459/30. în schimbul unei despăgubiri. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat Dreptul de proprietate poate fi dobândit de către stat prin următoarele modalităţi: expropriere. b) În etapa următoare. Declararea de utilitate publică se face numai după o cercetare prealabilă efectuate de către comisii numite de Guvern pentru lucrări de interes naţional şi de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean sau de primarul general al mun. 3. organul îndreptăţit să dispună exproprierea şi proprietarul pot evita parcurgerea acestei proceduri pe calea unui transfer amiabil a dreptului de proprietate. care vor da mandat preşedintelui consiliului judeţean ori primarului. necesare executării unor lucrări de interes public. precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor. Bunurile din domeniul public pot fi închiriate în baza hotărârii organelor menţionate la art. Pot fi expropriate toate bunurile imobile aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice.consiliul local. care se depun la consiliul local al localităţii. municipiilor şi judeţelor. 20 . acestuia îi revine o cotă de 20-50 % stabilită prin hotărârea organelor menţionate la art. oraşelor. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Această convenţie poate interveni în orice fază de expropriere. după caz. Exproprierea este actul puterii de stat competente. venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. a) Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. Procedura exproprierii: a) declararea de utilitate publică a exproprierii.1998). c) exproprierea propriu-zisă şi stabilirea despăgubirilor.11. Aceştia pot da mandat altui funcţionar publicsau pot angaja un avocat. achiziţii publice. Odată adusă la cunoştinţă publică. comoara sau tezaurul.

foştii proprietari pot cere retrocedarea lor. Potrivit articolului 2 alineatul (1). Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv. nr. se fac de către 21 . la declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate ori a stării de război. (1) al articolului 2 din lege. localizarea. dar nu şi asupra despăgubirii. publicată în M. încheierea dată de instanţa de judecată. instituţiile publice. Comisia. c) Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este dată în competenţa tribunalelor. prin care se consemnează îndeplinirea obligaţiilor privind plata despăgubirilor. în urma deliberării. 410/2004. instanţa ia act de învoială şi stabileşte despăgubirea.Propunerile de expropriere. depunând aceasta la primarul localităţii şi se soluţionează în termen de 30 de zile. în termen de 15 zile de la comunicare. bunurile rechiziţionate sunt puse la dispoziţie forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice. Rechiziţionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public. cu plata despăgubirilor prevăzute de lege. la instituirea stări de asediu sau de urgenţă. Dacă în decurs de un an lucrările de interes public nu au fost începute şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică. 986 din 27 octombrie 2004. Of. împreună cu procesul-verbal care încheie cercetarea prealabilă. Legea precizează că eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropriatorului vor putea fi făcute numai pe baza unui act procedural distinct. Dacă părţile sau numai unele dintre acestea se învoiesc doar cu privire la expropriere. potrivit legii. precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile. Întinderea competenţei materiale a tribunalului. În conformitate cu prevederile articolului 1 al Legii nr. cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. cât şi pe timpul acestor situaţii. constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiile prevăzute la alin. Despăgubirea se stabileşte de o comisie de experţi şi se compune din valoarea reală a imobilului. Aceştia pot face întâmpinare împotriva actelor în termen de 45 de zile. în termen de 15 zile de la publicare. în situaţiile prevăzute de prezenta lege. poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. Rechiziţia. nr. în condiţiile prezentei legi”. este verificarea numai dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi stabilire despăgubirilor. 161 din 18 iulie 1997. atât pentru prevenirea. Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public. se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor. astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. publicată în M. Of. neputând intra în problemele de fond privitoare la expropriere. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. înlăturarea urmărilor unor dezastre. „Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura cu caracter excepţional prin care autorităţile publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici.

este autorizat să hotărască rechiziţionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public. 1 se arata că se realizau o serie de exproprieri. în luptă. Prin art. Prin acestă lege au fost declarate imobile agrare terenurile situate în comunele rurale. staţiunilor balneo-climaterice. când la 20 iulie a fost adoptat Decretul nr. La 23 martie 1945 a fost adoptată Legea nr. pentru prevenirea. precum şi terenurile arabile. instalaţiilor şi tehnicii de aerodrom se face de către Statul Major al Forţelor Aeriene. Pe perioada rechiziţiei. Această lege a fost în vigoare până în anul 1950. În mod excepţional. proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate. iazuri şi bălţi situate în intravilanul sau extravilanul localităţilor se putea face numai cu autorizare şi în formă autentică. acţionează independent. actele de înstrăinare a terenurilor şi construcţiilor au fost guvernate de principiul consensualismului. Reglementări referitoare la terenuri. 3 se prevedea că sunt exceptate de la expropriere suprafeţele de teren până la 50 de ha. Acest act a fost în vigoare până la 5 noiembrie 1974. 187 privind reforma agrară. comunerlor suburbane. în caz de mobilizare sau de război. Legea a stabilit că terenurile care au făcut obiectul împroprietăririi nu puteau fi înstrăinate şi nici ipotecate. Potrivit art. Rechiziţionarea aeronavelor. indiferent de numărul şi amplasarea moşiilor. localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre. care nu aveau pământ sau aveau pământ puţin. 151/1950. păşunile şi fâneţele situate înafara perimetrului construibil al municipiilor. în timp de război. Imobilele agricole astfel stabilite puteau fi înstrăinate prin acte între vii. cu autorizare din partea Ministerului Agriculturii. fâneţe. precum şi de către prefect. chiar dacă acestea se aflau în mai multe moşii. 11 din Decretul nr. iar în art. 22 . 8 şi art. numai cu autorizaţia şi cu întocmirea actului în formă autentică. Prin aceeaşi lege s-a realizat împroprietărirea unor categorii de persoane. iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă. 4. Rechiziţionarea navelor. decât în cazuri excepţionale. Se lăsa în proprietate un singur conac. Proprietarii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despăgubiri. Regimul juridic al terenurilor şi construcţiilor De la momentul adoptării Codului civil în anul 1864. La 23 iunie 1947 a fost adoptată Legea nr 203. livezi. acte pentru care s-a prevăzut forma autentică. înstrăinarea sub orice formă a terenurilor arabile. orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului. S-a impus formalitatea transcrierii pentru opozabilitatea faţă de terţi a transmisiunii de drepturi reale. a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de către Statul Major al Forţelor Navale. stabilite în conformitate cu prevederile legii. care. Reglementarea din 1945. Reglementarea din 1947. comunelor urbane. De la principiul consensualismului au fost exceptate donaţiile şi ipotecile. înafara vetrei satului. vii. 151. păşuni.centrele militare. numai prin autorităţile administraţiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii.

Reglementarea din 1968. care a înlocuit Decretul nr. se constata printr-un proces-verbal încheiat de Notariatul de Stat în circumscripţia căruia se afla imobilul în cauză. 221/1950 era obligatoriu actul autentic şi autorizarea administrativă pentru înstrăinarea terenurilor. comunelor – reşedinţe de raioane. s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros şi s-au respectat modalităţile de plată a preţului prevăzut în înscris. Aceluiaşi regim juridic erau supuse şi părţile din terenurile cu construcţii. în urma somaţiei făcute de celalată parte. Astfel. În art. 2 din Decretul nr. precum şi a comunelor în care urma să se dezvolte staţiuni balneo-climaterice şi centra muncitoreşti. Actele de înstrăinare sau împărţeala terenurilor de mai sus. localităţi balneo-climaterice şi a comunelor declarate centre muncitoreşti. fiind interzisă 23 . 19/1968 s-a stabilit că terenurile fără construcţii. 144/1958. Potrivit art. prin executorul judecătoresc. trebuiau să fie făcute în formă autentică. când a fost înlocuit cu Decretul nr. în art. 221/1950. 221 care a fost în vigoare până la 29 martie 1958. În acest an a intrat în vigoare.Reglementarea din 1950. proprietate particulară de pe teritoriul oraşelor. în măsura în care depăşeau suprafeţele stabilite pe baza detaliilor de sistematizare aprobate. putând să le transmită numai prin moştenire. precum şi a comunelor cu planuri de sistematizare. Aceste terenuri nu puteau fi înstrăinate sau grevate cu sarcini reale. sunt indisponibile şi expropriabile. 59 privind fondul funciar (5 noiembrie 1974). proprietatea persoanelor fizice sau juridice. făcute fără respectarea cerinţelor legii erau nule de drept. Decretul menţiona că înstrăinările sau împărţelile terenurilor arătate în art. Prin Legea nr. 58 privind sistematizarea localităţilor urbane şi rurale (1 noiembrie 1974) şi Legea nr. Decretul nr. Reglementarea din 1958. În anul 1974 au fost adoptate două legi importante şi anume: Legea nr. Decretul nr. cu sau fără construcţii. al celorlalte municipii sau orase. 58/1974 se arăta că dobânditorii terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se puate face numai prin moştenire legală. referitoare la terenuri. una din părţi sau succesorii acesteia nu se prezintă din orice motive la Notariatul de Stat. instanţa de judecată va putea da o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare. 11. 144/1958. la 6 septembrie. 11 că înstrăinarea sau împărţeala prin actele între vii a terenurilor. Ambele legi conţineau dispoziţii identice. 30 din Legea nr. a stabilit prin prevederile art. pentru autentificarea actului de înstrăinare. cu sau fără construcţii aflate pe teritoriul capitalei şi comunelor învecinate. Reglementarea din 1974. cu sau fără construcţii. 144/1958 se menţiona că în cazul în care s-a încheiat un înscris din care rezultă că proprietatea unui teren. 12 din Decretul nr. iar în termenul de 3 luni de la eliberarea autorizaţiei de înstrăinare. Neprezentarea uneia din părţi la autentificare. se putea face numai cu autorizarea prelabilă dată în condiţiile decretului de către Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare. aflate în perimetrul construibil al muncipiului Bucureşti. Transcrierea dreptului de proprietate s-au înscrierea în cartea funciară se realiza pe baza unei copii legalizate de pe hotărârea judecătorească rămasă definitivă.

în mediu urban şi de 200-250 mp. 32 din Legea nr. 5 din Statutul Cooperativei Agricole de Producţie se prevedea acordarea cu plată a unor terenuri în suprafaţă de cel mult 800 mp. 30 şi art. de a obţine producţiile din planurile de cultură şi de creştere a animalelor şi de a contracta şi preda la fondul de aprovizionare şi la fondul de stat cantităţile de produse potrivit legii. 44 din Legea nr. Într-o altă opinie s-a apreciat că întregul teren trebuia să treacă în proprietatea statului.. 42. 58/1974 au fost abrogate dispoziţiile art. Au fost numeroase cazuri în care diferenţele de teren au fost lăsate fără nici un titlu în stăpânirea dobânditorilor construcţiei. cu un front la stradă de maxim 12 m. cu respectarea normelor de sistematizare. iar diferenţa de teren era închiriată ori atribuită în folosinţă sau ca loc de casă. de acest lot putând beneficia şi persoanele care doresc să se întoarcă la sat şi să devină membrii cooperatori. 58/1974 se arăta că orice înstrăinare sau împărţeală făcută cu încălcarea prevederilor art. pe baza autorizaţiei date. livada ori terenul cu altă destinaţie agricolă să rămână în proprietatea înstrăinătorului construcţiei. A fost controversată în literatura juridică noţiunea de teren aferent construcţiei: Într-o primă opinie. 112/1958 se prevedea. în mediu rural. Prin art. precum şi înstrăinarea construcţiilor prevăzute de art. s-a apreciat că trebuia să aibă loc o determinare de către organele care dădeau autorizaţia de înstrăinare. îşi asumau obligaţia cultivării lor în bune condiţii. 31 din Legea nr. considerăm că prin intrarea în vigoare a Legii nr. se putea face numai prin înscris autentic. că producătorii agricoli particulari din zonele necooperatiste puteau transmite copiilor lor o parte din terenurile agricole pe care le aveau în proprietate. În ianuarie 1990 a fost adoptat Decretul-Lege nr. 4 s-a majorat întinderea lotului în folosinţă la 5000 mp. astfel încât grădina. Astfel: . 30.Prin art. respectiv birourile executive ale Consiliilor populare comunale. după care. În opinia noastră. În art.înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri. terenul aferent acestora. 24 . după caz. În acelaşi sens era şi art. . Au existat şi excepţii de la regula interzicerii înstrăinării terenurilor prin acte juridice. în mod excepţional. suprafaţă care a fost redusă ulterior la 250 mp. dobânditorul construcţiei primind contra unei taxe un drept de folosinţă asupra terenului. 58/1974 se arăta că împărţeala între moştenitori a terenurilor. Reglementarea din 1990 cu privire la terenuri.. Aceasta a fost practica organelor administrative în majoritatea situaţiilor. Suprafaţa acordată în folosinţă era de până la 100 mp. necesar utilizării construcţiei cumpărate. pentru construirea de locuinţe şi anexe gospodăreşti. orăşeneşti sau municipale. de către comitetele. era atribuit în folosinţă sau/şi închiriat pentru locuinţă. În caz de înstrăinare a construcţiilor. 1958. 31 era nulă de drept. 59/1974.În Decretul nr. În art. 11 din Decretul nr. dacă aceştia locuiau sau urmau săşi stabilească domiciliul în acea comună.

Acest articol a fost modificat prin art. se înţelegea soţii şi copiii necăsătoriţi. proprietarilor vecini şi al arendaşilor. 54 privind circulaţia juridică a terenurilor. cetăţenii străini. a intrat în vigoare Legea nr. 54/1998. Reglementarea din 1991. 54/1998. Potrivit art. sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare. 18.U. în cazul terenurilor agricole din extravilan. 31/1997 privind investiţiile străine. 5 din Legea 54/1998 arăta că vânzarea terenurilor agricole din extravilan se putea face cu respectarea dreptului de preemţiune al coproprietarilor. 8 s-a declarat proprietate deplină asupra terenului aferent casei de locuit şi al anexelor gospodăreşti. prin care se realiza. Prin noţiunea familie. 15 din Legea nr. S-a abrogat secţiunea privind circulaţia juridică a terenurilor (art. 2 din Constituţie. S-a reglementat 25 . Potrivit Legii nr. Art. în principal. stabilind că această propruetate cumulată cu lotul în folosinţă să nu depăşească 6000 mp. exceptându-se terenurile aferente construcţiilor care se înstrăinau. stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia. proprietatea funciară a dobânditorului nu putea depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil de familie. Prin Legea nr. schimbul şi actele de înstrăinare între vii trebuia făcute în formă autentică. În art.Prin art. 18/1991. Prin acte juridice. 47 – ulterior abrogat – s-a statornicit interdicţia de dobândire prin acte între vii şi obligaţia de întrăinare în termen de un an a terenurilor în cazul dobândirii prin moştenire de către persoanele fizice care nu au cetăţenie română şi persoanele juridice care nu au naţionalitate română şi sediu în România. sub sancţiunea nulităţii. În cazul dobândirii prin acte juridice între vii. 48 din Legea nr. 9/1990 – publicată în Monitorul Oficial nr 95 din 1 august 1990 – se arăta că până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar s-a interzis înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor de orice fel situate înăuntrul sau înafara localităţilor. Prin art.G. 41 alin. inclusiv curtea în suprafaţă de cel mul 1000 mp. În anul 1991 a fost adoptată Legea nr. proprietatea dobânditorului nu putea depăşi 100 ha teren agricol în echivalent arabil de familie. 23 din O. 54/1998. în sensul menţionatei legi. proprietarilor vecini şi statului. 18/1991. au stabilit că societăţile comerciale constituite în România cu participare de capital străin puteau dobândi proprietatea terenurilor. 66-69 din Legea nr. republicată). dacă gospodăreau împreună cu părinţii lor. actual abrogat. exprimat prin intermediul secretarului unităţii administrativteritoriale. 18/1991 – ulterior abrogat – s-a stabilit dreptul de preemţiune în favoarea coproprietarilor. Potrivit art. precum şi a curţii şi grădinii din jurul acestoa. au fost interzise înstrăinările de orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora existau litigii la instanţele de judecată pe tot timpul soluţionării acestor litigii. 3 din Legea nr. devenit articolul 67 în urma republicării legii în anul 1998. Prevederile art. 46 din Legea nr. nr. Încălcarea acestor prevederi era sancţionată cu reducţiunea actului juridic până la limita suprafeţei legale. Art. a impus forma autentică cu privire la înstrăinarea terenurilor. apatrizii şi persoanele juridice străine nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. La 2 martie 1998.

precum şi unele măsuri adiacente. atunci când se constituie ori se transmit dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra terenurilor. sub sancţiunea nulităţii absolute”. Aceste înstrăinări pot fi efectuate şi pe baza schiţelor care au stat la baza titlurilor de proprietate emise cu ocazia aplicării legilor fondului funciar şi sunt scutite de taxa de timbru şi de timbrul judiciar. Eliminarea dreptului de preemţiune. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii. Potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol. În conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (1) din Titlul X al Legii nr. „Terenurile cu sau fără construcţii. Prin abrogarea Legii nr. Înlăturarea limitării dreptului de a dobândi terenuri prin acte juridice. prin dispoziţiile art. în condiţiile în care Legea nr. încheiate în formă autentică. Dacă dreptul de preemţiune a fost înlăturat. 247/2005 Titlul X nu se face nici o precizare cu privire la dreptul de preemţiune. Precizarea expresă a impunerii formei actului autentic pentru constituirea de drepturi reale asupra terenurilor. indiferent de destinaţia sau întinderea acestora. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare. Crearea de facilităţi pentru realizarea anumitor operaţiuni de înstrăinare a terenurilor. dispoziţiile alin. Precizarea expresă a impunerii formei actului autentic pentru constituirea de drepturi reale asupra terenurilor. în schimb. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. 6 din Titlul X al Legii nr. situaţie în care se trage concluzia potrivit căreia dreptul de preemţiune în privinţa terenurilor de orice fel este desfiinţat. Prin abrogarea Legii nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. situate în intravilan şi extravilan. au fost create o serie de mijloace prin care se înlesneşte încheierea actelor juridice de înstrăinare în scopul comasării parcelelor şi loturilor de teren. precum şi înstrăinările efectuate de către persoanele îndreptăţite să obţină renta viageră agricolă. se numără modificarea Legii nr. indiferent de destinaţia lor. prin constituirea unor corpuri de proprietate mai mari care să cuprindă suprafeţe continue. iar că în situaţia constituirii ori trasmiterii unui drept de superficie nu ar fi fost necesară.posibilitatea efectuării opoziţiei de înstrăinare. 54/1998. Sub imperiul Legii nr. este de natură să înlăture orice controversă cu privire la împrejurarea dacă este sau nu necesară această formă a actului juridic. 247/2005 Titlul X nu se face nici o precizare cu privire la limita 26 . Se recunoaşte astfel. faţă de redactarea textelor legale care prevedeau necesitatea formei autentice. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. care se înregistra la Biroul de Publicitate Imobiliară. s-a susţinut opinia potrivit căreia forma autentică ar fi fost necesară numai în cazul transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor. 18/1991 şi al Legii nr. precum şi abrogarea Legii nr. dreptul de dispoziţie deplină asupra imobilelor. 247/2005. 247/2005. „În cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără construcţie. Reglementarea din 2005. în condiţiile în care Legea nr. Printre schimbările produse în legislaţia ţării noastre prin adoptarea Legii nr. cu modificările şi completările ulterioare. (1) se aplică în mod corespunzător”. indiferent de destinaţia sau de întinderea lor.

după caz”.. 54/1998. erau interzise înstrăinările. partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract”. Astfel. 157/2005. în condiţiile prevăzute prin lege organică.Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. există din nou o reglementare expresă a sancţiunii antecontractului de vânzare-cumpărare. ratificat prin Legea nr. chiar dacă drepturile asupra acestora fac obiectul unor litigii.suprafeţei de teren ce poate fi dobândită prin acte juridice. în cazul anumitor litigii. 144/1958. Dacă potrivit dispoziţiilor articolului 15 din Legea nr. Spre deosebire de dispoziţiile Legii nr. concluzia este că nu mai există nici o restricţie în privinţa întinderii dreptului de proprietate asupra terenurilor. că textul este mult mai precis şi mai puţin exigent decât reglementarea articolului 12 a Decretului nr. Reglementarea acţiunii prin care instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. pe tot timpul soluţionării acestor litigii. una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul. Din interpretarea textului legal amintit. sub orice formă.. actuala reglementare urmăreşte restrângerea categoriilor de litigii care au drept efect interzicerea înstrăinării terenurilor. precum şi a Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană. După mai bine de 14 ani. de familie”. existenţa unui litigiu privitor la un teren cu sau fără construcţii nu împiedică înstrăinarea acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale sau de creanţă. 247/2005. „cu excepţia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlului de proprietate. Numai cu titlu de excepţie. 27 . Limitarea cauzelor care împiedică înstrăinarea terenurilor. precum şi prin moştenire legală”. arată că „în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren. (2) din Legea nr. Dispoziţiile articolului 5 alineatul (2) din Titlul X al Legii nr. „. Situaţia străinilor şi apatrizilor după revizuirea Constituţiei şi aderarea României la Uniunea Europeană. reiese că orice litigii referitoare la validitatea titlului de proprietate (dacă este altul decât unul emis conform legilor fondului funciar) nu împiedică circulaţia juridică a imobilelor. Pentru detalierea condiţiilor de dobândire a dreptului de proprietate de către străini şi apatrizi în temeiul dispoziţiei constituţionale citate. indifent de modul de dobândire. prin dispoziţiile articolului 4 al Titlului X al Legii nr. În conformitate cu prevederile articolului 44 alineatul (2) din Constituţia României revizuită. a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanţele judecătoreşti. pe bază de reciprocitate. 54/1998. se împiedică înstrăinarea imobilelor. Articolul 2 alin. se proclamă principiul liberei circulaţii a terenurilor. 247/2005. fie că este vorba de transmiterea ori constituirea de drepturi reale sau de constituirea unor drepturi de creanţă. pe de altă parte. cu sau fără construcţii. conform legilor fondului funciar. Existenţa acestei prevederi legale este de natură să înlăture discuţiile cu privire la admisibilitatea acţiunii în justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. proprietatea funciară a dobânditorului nu poate depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil. Se observă. 54/1998 prevedea că „în cazul dobândirii prin acte juridice între vii.

pădurilor şi terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană”. acestea pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii în care pot face acest lucru persoanele din România. apatrizii cu domiciliul în statele membre. dacă îşi pot dovedi calitatea de fermier care desfăşoară activităţi independente (cu atestat eliberat de către Ministerul Agriculturii. a dreptului de proprietate asupra terenurilor). constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru. există două categorii de persoane: a) persoanele fizice şi persoanele juridice din statele membre (statele Uniunii Europene. dacă îşi stabilesc reşedinţa în România şi pot dovedi calitatea de fermier care desfăşoară activităţi independente (prin documente specifice statului membru al cărui cetăţean este sau din care provine apatridul). 5 alineatul (1) din Legea nr. respectiv sedii secundare. În ce priveşte persoanele fizice şi persoanele juridice din statele membre. 312/2005. Of. şi b) apatrizii cu domiciliul în România. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi. 465 din 1 iunie 2005. Islanda. 312/2005. În conformitate cu prevederile alineatului ultim al articolului 5 din Legea nr. apatridul nerezident în România cu domiciliul într-un stat membru. Of. precum şi persoanele juridice care au naţionalitatea unui stat membru. pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare. adică cetăţenii statelor terţe şi apatrizii cu domiciliul în statele terţe. apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România. 312/2005. 28 . pădurilor şi terenurilor forestiere de către: a) cetăţenii statelor membre şi apatrizii cu domiciliul într-un stat membru. 1008 din 14 noiembrie 2005. precum şi de către persoanele juridice străine. nr. 4 din Legea nr. Din perspectiva acestor reglementări. 312/2005. „Destinaţia terenurilor agricole. unde se arată: “Cetăţeanul unui stat membru. pădurilor şi a terenurilor forestiere nu poate fi schimbată pe durata perioadei de tranziţie de către persoanele prevăzute la alin. Lichtenstein şi Norvegia). adică cetăţenii statelor membre. publicată în M. potrivit art. şi b) persoanele fizice şi persoanele juridice din state terţe. precum şi persoana juridică nerezidentă. 3 din Legea nr. Prima excepţie este instituită de dispoziţiile art. dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. la împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană”. precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole. A doua excepţie este prevăzută la art. în conformitate cu care „Cetăţeanul unui stat membru nerezident în România. (2)”. Aceasta este regula de la care există o serie de excepţii rezultate în urma procesului de negociere în vederea aderării la Uniunea Europeană (s-a admis existenţa unor perioade de tranziţie în care să se menţină restricţii cu privire la dobândirea de către persoanele dintr-un alt stat membru. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale). nr. precum şi persoanele juridice care au naţionalitatea unui stat terţ. se stabileşte o excepţie la excepţie. a fost adoptată Legea nr. permiţând în interiorul menţionatului termen.publicat în M. Prin dispoziţiile alineatului (2) al aceluiaşi articol.

4/27. Prin acelaşi act normativ au fost abrogate şi dispoziţiile art. 85/1992 -. Persoanele încadrate cu contract de muncă şi pensionarii care nu aveau locuinţă proprietate beneficiau de dreptul de a li se închiria locuinţe din fondul locativ de stat. Potrivit art. Membrii unei familii puteau păstra în proprietate comună sau în proprietatea unuia dintre ei o singură locuinţă. Prin Decretul-Lege nr.1989. În cazul construirii. Prin familie se înţelegea: soţul. prevederile Decretului-Lege nr. Prin art. cetăţenii aveau dreptul să aibă în proprietate personală o singură locuinţă pentru ei şi familiile lor. Reglementarea din 1973. iar nu în scop speculativ. cât şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupă. 6 cu privire la construirea sau cumpărarea de locuinţe în scopul închirierii sau revânzării era intezisă. Textul aşa cum era iniţial în Decretul-Lege nr. publicat în Monitorul Oficial nr. aplicarea lui corectă având menirea de a contribui la atingerea scopului actului normativ în discuţie. 4 din acelaşi decret s-a interzis cumpărarea de locuinţe din fondul de stat în scop de revânzare sau închiriere – acest articol fiind abrogat prin Legea nr. Reglementarea din 1990 cu privire la construcţii. Prin Legea nr. 59/1974. soţia şi copiii minori. 5 şi 52 din Legea nr. Prin locuinţă de intervenţie – în varianta iniţială – se înţelegeau locuinţele situate în incinta unităţilor economice sau bugetare de stat. prin locuinţă de intervenţie se înţelege locuinţele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare 29 . 44 – 51 din Legea nr. În varianta modificată prin Legea nr. Prin art. ceea ce înseamnă în opinia noastră revenirea la caracterul consensual al actelor juridice a terenurilor şi construcţiilor. abrogarea acestui text a constituit o eroare de reglementare juridică. 61/1990 era judicios întocmit şi viza cauza actului juridic (cumpărarea în scop de închiriere sau de revânzare). a fost abrogată Legea nr. În anul 1990 s-a adoptat Decretul-Lege nr. În anul 1973 a fost adoptată Legea nr. Cetăţenii puteau construi sau cumpăra locuinţe în localitatea de domiciliu sau în care aveau dreptul de a-şi stabili domiciliul. 4/1973 care se referea la construirea de locuinţe. 4/1973 şi s-a dat posibilitatea dobândirii şi păstrării în proprietate a mai multor locuinţe de către o singură persoană. şi anume transferarea dreptului de proprietate asupra locuinţelor închiriate din fondul de stat numai în scopul asigurării locuirii în continuare a foştilor chiriaşi.Reglementări referitoare la construcţii. 61/1990 au fost completate în sensul că s-a acordat dreptul de cumpărare a locuinţelor construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat cu excepţia locuinţelor de intervenţie. 1 din 26 decembrie 1989. 5. 85/1992. Prin art. 61/1990 s-a acordat dreptul de cumpărare a locuinţelor construite din fondurile statului chiriaşilor care le ocupau. 5 din Decretul-Lege nr. 61/1990 prin care au fost abrogate art. dreptul de proprietate asupra locuinţei se transmitea la data întocmirii procesului-verbal de predare-primire a locuinţei.12. 58/1974. 76/1994.

Generalităţi. trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice. cu titlu şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989. măsuri care constau în: . 2. 50/1991 s-a acordat posibilitatea concesionării de terenuri din domeniul privat pentru realizarea de locuinţe şi case de vacanţă. când aparţine mai multor persoane. 112/1995 s-au stabilit măsurii reparatorii în favoarea foştilor proprietari. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor. Proprietatea comună: a) proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară.restituirea în natură prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere.care prin contractul de muncă îndeplinesc activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în cadrul unităţilor. Proprietatea anulabilă Proprietatea este anulabilă atunci când dreptul s-a dobândit printr-un act juridic lovit de nulitate relativă. Proprietatea anulabilă. precum şi modalităţi de sprijinire financiară. 4.MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. proprietatea anulabilă şi proprietatea comună. 2. TEMA A IV-A . 144/1958 şi ale Legii nr. dreptul de proprietate este incert. 30 . Prin Legea nr. Generalităţi Proprietatea este pură şi simplă când aparţine unui titular în exclusivitate. or prezintă o anumită complexitate ce constă în: este afectată de o condiţie rezolutorie ori suspensivă. c) proprietatea comună în devălmaşie. . care putea consta în împrumuturi şi subvenţii acordate de stat. 112/19995 s-a acordat chiriaşilor dreptul de a cumpăra apartamentele care nu fac obiectul restituirii. Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate sunt : proprietatea rezolubilă. este ameninţată de o cauză de anulare. Proprietatea rezolubilă. Prin Legea nr. Până la împlinirea termenului de prescripţie a acţiunilor în anulare. optează pentru acordarea de despăgubiri. persoane fizice. Reglementarea din 1991. 4/1973. 3. 1. a imobilelor cu destinaţia de locuinţe. 9 din Legea nr. după 6 martie 1945. b) proprietatea comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă. la 7 august 1991. Potrivit art. Intrând în vigoare Legea nr. deşi îndeplinesc condiţiile pentru restituirea în natură. au fost abrogate expres prevederile Decretului nr. precum şi în situaţia în care.acordarea de despăgubiri pentru celelalte apartamente. Reglementarea din 1995.

dobândirea proprietăţii imobilelor prin uzucapiune. exact cum n-ar fi înstrăinat lucrul niciodată.Transmiţătorul. în principiu se desfiinţează. 836 Cod civil reglementează revocarea de drept a donaţiei pentru survenienţă de copii. c) în cazul admiterii acţiunii în anulare. adică poate efectua acte de administrare şi de dispoziţie. 834 Cod civil – în cazul revocării donaţiei. toate înstrăinările. 1167 alin. tot timpul. constituirile de dezmembrăminte ale proprietăţii şi sarcinile cu care a fost grevat bunul de către donatar sunt menţinute dacă au fost făcute mai înainte de înscrierea unui extras al cererii de chemare în judecată pe marginea menţiunii de înscriere a contractului de donaţie în cartea funciară. pe când transmiţătorul redevine proprietar deplin şi este considerat ca şi cum ar fi fost proprietar pur şi simplu. Dreptul dobânditorului dispare ca şi cum nu ar fi existat niciodată. 2 Cod civil. Fructele culese de proprietarul sub condiţie rezolutorie rămân dobânditorului acestuia. şi potrivit art. .dobândirea proprietăţii bunurilor mobile de către terţi posesori de bunăcredinţă. transmisiunile. . nu este un adevărat proprietar. 765 Cod civil. . adică după îndeplinirea condiţiei. însă poate îndeplini acte de dispoziţie şi poate transmite către moştenitori dreptul sub condiţie suspensivă.Efectele proprietăţii anulabile: a) dacă are loc confirmarea actului de către cel îndreptăţit să ceară anularea dreptului de proprietate. art. Actele de administrare efectuate de proprietarul sub condiţie rezolutorie sunt menţinute. 937 Cod civil stabileşte revocarea donaţiilor făcute între soţi. Excepţii: . în cazul reducţiunii donaţiilor. Proprietatea rezolubilă Proprietatea este rezolubilă când este afectată de o condiţie rezolutorie ori suspensivă. dar tot sub aceeaşi condiţie. 3. adică atunci când transferul dreptului de proprietate s-a făcut sub condiţie rezolutorie sau suspensivă. b) eveniente conditionae. Efectele confirmării se produc sub rezerva dreptului terţilor. De exemplu: art. Actele de dispoziţie efectuate de proprietarul sub condiţie rezolutorie. Excepţii: . Proprietatea rezolubilă izvorăşte din orice act translativ de proprietate sau din lege. în cazul raportului donaţiilor. poate transmite dreptul moştenitorilor săi. 855 Cod civil. adică încheierea actului juridic până la îndeplinirea condiţiei. fiindcă nu poate efectua acte de folosinţă. se consolidează devenind un drept pur şi simplu. Efectele proprietăţii rezolubile: a) pedente conditionae.validarea aparenţei de drept.art. Dobânditorul sub condiţie rezolutorie poate exercita toate drepturile unui proprietar pur şi simplu. astfel cum se arată în art.potrivit art. dezmembrămintele şi 31 . care este proprietarul sub condiţie suspensivă. dreptul dobânditorului se desfiinţează precum şi drepturile terţilor subdobânditori. b) împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii în anulare are drept efect consolidarea dreptului de proprietate.

Modul de dobândire a proprietăţii comune obişnuite sau temporară fiind: succesiunea. 728 Cod civil. Proprietatea comună pe cote-părţi este de două feluri: obişnuită sau temporară şi forţată şi perpetuă. c) atunci când condiţia rezolutorie a căzut. uzucapiunea ca urmare a exercitării unei coposesii. Dreptul de a ieşi din indiviziune este imprescriptibil. atunci când obiectul. Se utilizează termenul de coproprietate. proprietatea comună pe cote-părţi. transformarea proprietăţii devălmaşe a soţilor cu ocazia divorţului. Proprietatea comună are două forme: pe cote părţi şi în devălmăşie. Proprietatea comună Proprietatea este comună atunci când dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor proprietari titulari. Acest fel de proprietate comună poate înceta oricând. sunt menţinute dacă au fost trecute în registrul de transcripţiuni până la data deschiderii succesiunii.dobândirea prin uzucapiune a proprietăţii asupra bunurilor imobile. atunci când dreptul de proprietate comună pe cote-părţi se exercită asupra unei mase de bunuri. nimeni neputând fi obligat a rămâne în indiviziune. în care terţi de bună-credinţă s-au încrezut. Exercitarea dreptului de proprietate: Posesia poate fi exercitată de toţi coproprietarii sau de unul dintre ei. Se consolidează dreptul dobânditorului sub condiţie rezolutorie. apreciindu-se ca fiind un abuz de drept cererea coproprietarului care nu a lucrat. . confiscarea totală sau parţială a unui bun a unei persoane căsătorite. precum şi actele de dispoziţie făcute de acesta pedente conditionae. precum şi toate actele de dispoziţie consimţite de acesta.sarcinile ce au fost consfinţite de donatar. 1909 Cod civil. astfel potrivit art. de a i se preda parte din fruct. . a) proprietatea comună pe cote-părţi.dobândirea proprietăţii de bunuri mobile de către un posesor de bunăcredinţă. adică dreptul de proprietate asupra unui bun este fracţionat în cote-părţi ideale şi abstracte. potrivit art. cât şi sub aspectul culegerii fructelor potrivit cotei din dreptul de proprietate. Condiţia care se impune este ca un coproprietar să nu împiedice pe ceilalţi coproprietari să folosească bunul şi să nu schimbe destinaţia şi modul de utilizare a lui. Atunci când o persoană în mod public a pretins că are o anumită calitate şi a efectuat acte în virtutea acelei calităţi. adică există certitudinea că ea nu se va mai putea împlini vreodată. convenţia. Referitor la culegerea fructelor s-a considerat că fructele industriale s-ar cuveni numai coproprietarului care a lucrat terenul. îl constituie un bun singular şi se întrebuinţează termenul de indiviziune. construirea de către mai multe persoane pe terenul ce aparţine unuia sau mai multor coproprietari.validarea aparenţei de drept. Folosinţa poate fi exercitată de toţi coproprietarii. Dreptul proprietarului sub condiţie suspensivă este desfiinţat retroactiv. . ►Proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară. 32 . se poate justifica menţinerea acestor acte. 4.

atunci vânzarea se desfiinţează. pentru a scoate bunul din comunitate. deci este nevoie de acordul tuturor coproprietarilor.S-a admis că actele de conservare şi administrare făcute de un singur coproprietar sunt valabile. de conservare a bunului. Dispoziţia. Pe temeiul vânzării de către un coproprietar. Situaţii: → când dobânditorul nu a cunoscut că înstrăinătorul nu este proprietar exclusiv. Încetarea coproprietăţii temporare poate interveni în următoarele moduri: prin dobândirea proprietăţii exclusive. se compensează prin plata de sume de bani denumite sulte (copărtaşii care primesc bunuri de valoare mai mare decât valoarea cotei-părţi pe care o deţineau din dreptul de proprietate. respectiv a încuviinţării din partea ocrotitorului legal. însă. plătesc sume de bani copărtaşilor ale căror loturi au valoare mai mică decât valoarea cotei-părţi de le revenea din dreptul de proprietate. prin partaj: voluntar sau judiciar. înstrăinarea către un terţ. Partajul voluntar este posibil atunci când sunt prezenţi toţi copărtaşii. Preţul obţinut în urma vânzării bunului este împărţit între copărtaşi conform cotelor-părţi ce le revin din coproprietate. dreptul dobânditorului se consolidează. şi a autorizării autorităţii tutelare. donaţii. succesiune sau uzucapiune. fiecare copărtaş are un drept de dispoziţie deplină. Dacă bunul cade în lotul copărtaşului înstrăinător. actul de dispoziţie este lovit de nulitate absolută. iar aceştia au capacitate deplină de exerciţiu. când bunul nefiind comod partajabil în natură. În ceea ce priveşte actele de dispoziţie a întregului bun. atunci când nici un copărtaş nu solicită atribuirea bunului. acesta poate cere atribuirea bunului în lotul său. vânzarea se află sub condiţia rezolutorie a partajului. Menţinerea acestor acte a fost justificată pe ideea gestiunii de afaceri ori a mandatului tacit. prin pieirea bunului în caz fortuit. b) prin atribuire. iar dacă bunul cade în lotul altui coproprietar. → când dobânditorul a cunoscut calitatea de coproprietar a înstrăinătorului. Dobânditorul poate face intervenţie la partaj. partajul are următoarele moduri de realizare: a) în natură. şi c) prin vânzare. proporţional cu cota-parte ce le revine din dreptul de proprietate. Indiferent că este voluntar sau judiciar. dacă sunt utile bunului şi nu a existat opoziţia expresă a altor coproprietari la efectuarea lor. Asupra cotei părţi ideale. se aplică regula unanimităţii. pentru ca bunul să fie atribuit în lotul coproprietarului vânzător. când fiecare copărtaş primeşte bunuri sau părţi din bunuri. ceilalţi copărtaşi primind sulte. numai cu asigurarea reprezentării legale. Inegalitatea loturilor cu valoarea cotelor-părţi. pentru consolidarea proprietăţii. → când dobânditorul a acţionat în înţelegere frauduloasă cu înstrăinătorul. în raport de cota-parte ce o deţine din coproprietate. este atribuit în întregime unui singur copărtaş. prin expropriere. Obligaţia copărtaşilor este aceea de a contribui la cheltuielile de întreţinere. este posibil partajul judiciar şi în cazul unor copărtaşi prezenţi dar incapabili ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 33 . actul de dispoziţie este lovit de nulitate relativă.

Apreciem că era mai potrivită soluţia adoptată anterior Legii nr. Încheierea de admitere în principiu a partajului este reglementată de dispoziţiile art. Procedura de judecată a partajului comportă două faze: a) admiterea în principiu a cererii de ieşire din indiviziune. precum şi sarcinile moştenirii. 1. Expertiza despre care se face vorbire în articolul 6736 C. dacă apelul privea stabilirea calităţii de coproprietar.. În conformitate cu prevederile art. 219/2005. după caz.”. Această practică este posibilă în cazurile în care partajul nu ridică probleme deosebite. Dacă pentru stabilirea masei.Dacă. evaluare şi altele asemenea. ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 6735-6738 din Codul de procedură civilă. pr. fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului. 258. ele nu mai puteau fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului. 219/2005. calitate de coproprietar. instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire. fiind prezenţi. pentru care instanţa nu are date suficiente. Procedura împărţelii judiciare este reglementată de Codul de procedură civilă în Capitolul VII1 din Cartea a VI-a. În practică. În articolul 6735 C. sunt arătate elementele pe care instanţa trebuie să le stabilească instanţa în vederea efectuării împărţelii: bunurile supuse împărţelii. care se rezolvă printr-o încheiere de admitere în principiu. Încheierea de admitere în principiu va trebui dată ori de câte ori împărţirea bunurilor implică soluţionarea unor probleme mai complexe şi mai complicate privind stabilirea masei bunurilor comune. proc.. Acest lucru întărea caracterul interlocutoriu al acestei încheieri. civ. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. civ. cu recurs odată cu fondul. a 34 .. a creanţelor reciproce ale copărtaşilor. instanţele nu pronunţă întotdeauna încheierea de admitere în principiu. ori lipseşte cel puţin unul dintre ei sau între copărtaşi fiind unii lipsiţi de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. copărtaşii nu se înţeleg. nu sunt realizate condiţiile de complinire a lipsei de capacitate. până la pronunţarea hotărârii de partaj. în conformitate cu care încheierea de admitere în principiu putea fi atacată separat cu apel. în cadrul articolelor 6731-67314. Dispoziţiile articolului 6736 arată: „Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare. datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct. Dacă se împarte o moştenire. este o expertiză ce este necesară formării loturilor. şi b) desăvârşirea împărţelii. proc. întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. încheierea de admitere în principiu nu era atacată cu apel. încheierea de admitere în principiu poate fi atacată cu apel sau. civ. trebuie să se recurgă la procedura partajului judiciar. a întinderii drepturilor copărtaşilor. cota-pare ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor supuse împărţelii. 6735 alin. formarea loturilor etc.. Dacă sub aspectul elementelor specificate mai sus. a valorii acesteia. determinarea cotei-părţi ce revine fiecărui copărtaş. 6738 C. respectiv de completare a capacităţii de exerciţiu restrânsă. Deschiderea unei căi de atac separate împotriva încheierii de admitere în principiu ar fi fost de natură să ordoneze procesul de partaj şi să contribuie la scurtarea duratei acestuia.

va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului. apreciem că se impune ca atribuirea bunului să se facă în favoarea copărtaşului debitor. La aceste criterii. instanţa. cu titlu exemplificativ. Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părţi prin bună învoială. pentru motive temeinice. sumele cuvenite celorlalţi coproprietari. actele de executare să fie menţinute. În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică. iar şansele de realizare a creanţei ce se execută silită să fie mai ridicate. În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori. se vor efectua expertize în acest scop. considerăm că trebuie adăugat criteriul calităţii de debitor în urmărirea ce se contestă. anterior pronunţării încheierii de admitere în principiu. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari. instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuată. La cererea unuia dintre coproprietari instanţa. ţinând seama de împrejurările cauzei. chiar dacă debitorul urmărit are o cotă mai mică din dreptul de proprietate asupra unui bun. îi poate atribui provizoriu întregul bun. deşi acesta a fost atribuit provizoriu. prin hotărârea asupra fondului procesului. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul. faptul că unii coproprietari. în condiţiile prezentului articol. iar astfel. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare. sumele cuvenite celorlalţi coproprietari. în termenul stabilit. criteriile pe care trebuie să le aibă instanţa în vedere la formarea loturilor: acordul părţilor. nu s-au depus. Dispoziţiile articolului 6739 stabilesc. îi va atribui bunul. În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari. în termenul stabilit. Astfel. au făcut construcţii. ca urmare a efectului retroactiv al partajului. Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune. în cazul în care cotele-părţi sunt egale ori apropiate. prin încheiere. ele se întregesc printr-o sumă de bani (sultă). se arată că în temeiul celor stabilite potrivit alineatului (1) al aceluiaşi articol. Termenul nu poate fi 35 . instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art.datoriilor şi sarcinilor moştenirii este nevoie de efectuarea unor lucrări de evaluare ori de părerea unor specialişti. domiciliul şi ocupaţia părţilor. natura bunurilor. Regula stabilită de lege pentru efectuarea partajului este aceea a împărţelii în natură. stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc. mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit. instanţa. instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar. prin încheiere. în cazul în care partajul se face în cadrul contestaţiei la executare. înainte de a se cere împărţeala. îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor. Astfel. va dispune vânzarea bunului. instanţa. la cererea unuia dintre coproprietari. instanţa trebuie să procedeze la formarea loturilor şi la atribuirea lor. 673 9. astfel cum stabilesc dispoziţiile alineatului (2) al articolului 6735. stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.

coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de participanţii la licitaţie. va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc. 1741 din Codul civil. este considerat că a fost titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra acelui bun de la momentul naşterii stării de indiviziune. Executorul va fixa termenul de licitaţie. acesta trebuie 36 . copărtaşii creditori se bucură de privilegiul copărtaşilor. ora şi locul vânzării. între foştii copărtaşi încetează starea de indiviziune. În conformitate cu prevederile art. este considerat că nu a fost nici un moment titular al vreunui drept asupra acelui bun. Acest privilegiu se exercită asupra bunurilor pe care copărtaşii debitori le-au obţinut la partaj. instanţa. Prin partaj. Pentru conservarea privilegiului asupra bunurilor imobile. La împlinirea termenului părţile vor prezenta instanţei dovada vânzării. dobândesc un drept exclusiv (fie un drept de proprietate asupra unui bun ori a unei părţi materiale determinate dintr-un bun. Încheierile prin care se dispune vânzarea bunurilor supuse împărţelii pot fi atacate separat cu apel. Partajul are efect retroactiv. fiind un act declarativ. copărtaşul căruia i s-a atribuit un bun la împărţeală. partajul are aceleaşi efecte. Dacă nu au fost astfel atacate. În cazul vânzării unui bun imobil. Partajul produce şi efectul garanţiei copărtaşilor. care este un privilegiu special. prin încheiere. 786 din Codul civil. fie un drept de creanţă la încasarea unei sume de bani – sulta -). Este vorba de o situaţie în care autorul copărtaşilor nu ar fi fost veritabilul titular al dreptului. 67311 din Codul de procedură civilă. Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen. Pentru încasarea sultei şi a daunelor rezultând din obligaţia de garanţie a copărtaşilor. care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile. Potrivit alineatului penultim al articolului 67312. După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc. iar cauza evicţiunii este anterioară împărţelii. În cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin. şi va înştiinţa coproprietarii despre data. Astfel. în conformitate cu prevederile art. ceilalţi copărtaşi sunt ţinuţi să-l despăgubească. acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică. astfel că este firesc ca împărţeala să fie refăcută cu excluderea de la masa de împărţit a bunului cu privire la care s-a produs evicţiunea din partea terţului. Indiferent că este voluntar ori judiciar. dacă unul din copărtaşi este evins de către o terţă persoană cu privire la un bun obţinut la partaj. Copărtaşul care nu obţine un anumit bun la partaj. aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului. astfel că în schimbul cotei-părţi pe care o deţineau din dreptul de proprietate comună. executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie. pentru a se restabili echivalenţa loturilor copărtaşilor.mai mare de 6 luni. 2 al art. socotite de la data primirii încheierii. Efectele partajului.

Încetarea coproprietăţii are loc în următoarele situaţii: . numai în cazul lichidării coproprietăţii. ►Proprietatea comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă. nu sunt opozabile copărtaşului titular al privilegiului care efectuează formalitea de publicitate imobiliară în termen. şanţul comun sau gardul comun. . fiindcă sunt accesorii ale unor bunuri ce se află în proprietate exclusivă. poteci. Intervenţia creditorilor la partaj are efect de poprire. nu este opozabilă creditorului intervenient. ► Proprietatea comună în devălmăşie.prin expropriere. În dreptul românesc a mai existat proprietatea devălmaşă a obştilor săteşti. Coproprietarii pot exercita toţi acte de folosinţă asupra bunurilor ce formează obiectul drepturilor de proprietate pe cote-părţi forţate şi perpetue. coproprietarii nu-şi cunosc întinderea cotei-părţi din dreptul de proprietate.folosinţa să nu aducă atingere dreptului egal şi reciproc al celorlalţi coproprietari. În consecinţă. În mod excepţional proprietatea comună pe cote părţi forţată şi perpetuă poate înceta prin partaj. Nici o ipotecă şi nici un alt drept real constituit asupra imobilului în interiorul acestui termen. nici o predare de bunuri şi nici o plată făcută de către un copărtaş (debitor al bunurilor ori al sultei). . În prezent. este vorba de Partea a IIIa a cărţii funciare) în termen de 60 de zile de la data actului de împărţeală (data actului de partaj voluntar sau data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj). în măsura în care se află chiar pe linia de despărţitoare dintre cele două proprietăţi). . acest lucru având loc. cu respectarea următoarelor limite: . În cazul acestei forme de proprietate comună. fântâni care servesc pentru folosirea a două imobile învecinate.prin dispariţia imobilului. uzucapiune. c) despărţiturile comune.atunci când prin convenţie. partea ce revine debitorului la partaj este poprită în folosul creditorilor intervenienţi (indiferent că este vorba de bunuri materiale ori de sulta în bani datorată de către ceilalţi copărtaşi). fondurile principale devin proprietatea unui singur titular. adică zidul comun. prin efectul participării creditorilor la împărţeală.înregistrat în registrul de publicitate imobiliară (în prezent. b) coproprietarii lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două fonduri învecinate (drumuri. 37 . Cazuri de proprietate comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă: a) proprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe locuinţe sau alte spaţii decât locuinţele.folosinţa trebuie exercitată numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat bunului comun accesoriu. Aceasta are ca obiect bunurile care prin natura sau destinaţia lor sunt folosite de mai mulţi coproprietari. eventual. Până la plata creanţei către creditorul intervenient. singurul caz de proprietate comună în devălmăşie este proprietatea comună a soţilor. succesiune. ce aparţin unor proprietari diferiţi.

e) servituţile stabilite prin fapta omului. Constituirea de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate este aplicabilă numai proprietăţii private. g) apărarea dreptului de servitute. 3 din Legea nr. g) lichidarea uzufructului. adică orice act (de administrare. Exercitarea dreptului de proprietate de către soţi constă în faptul că aceştia administrează şi folosesc împreună bunurile comune. 4. e) drepturile şi obligaţiile nudului proprietar. 2. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie. În conformitate cu prevederile art. Dreptul de folosinţă asupra unor terenuri agricole proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale. d) stingerea dreptului de superficie. (2) teza I din Codul familiei. f) stingerea uzufructului. Dreptul de servitute: a) definiţie şi caractere. după cum tot împreună pot dispune de ele. Bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor. în conformitate cu prevederile alineatului (1) al articolului 35 din Codul familiei.DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. un soţ are nevoie şi de consimţământul celuilalt soţ. 3. Nesocotirea acestei reguli sancţionează actul de dispoziţie cu nulitatea relativă ce poate fi invocată numai de către soţul care nu a manifestat consimţământul la respectiva operaţiune juridică.Dreptul de proprietate comună devălmaşă a soţilor este de natură legală şi îşi are temeiul în comunitatea de bunuri a soţilor. 18/1991 republicată. şi că îl reprezintă pe acesta din urmă în respectiva tranzacţie. 5. c) servituţile naturale. c) moduri de dobândire. c) exercitarea dreptului de superficie. (2) teza a II-a din Codul familiei. b) clasificarea servituţilor. Dreptul de uzufruct: a) definiţie. d) servituţile legale. bunuri comune ale soţilor. În legătură cu exerciţiul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile ce fac parte din comunitatea de bunuri a soţilor. 35 alin. de folosinţă şi chiar de dispoziţie) poate fi efectuat de către un singur soţ. operează mandatul tacit reciproc. reglementat de dispoziţiile art. 35 alin. b) obiectul dreptului de uzufruct. 19 alin. TEMA A V-A . b) constituirea dreptului de superficie. Dreptul de superficie: a) definiţie şi caractere juridice. caractere juridice şi conţinut. în conformitate cu prevederile art. prezumându-se că are şi consimţământul celuilalt soţ. h) stingerea servituţilor. 38 . f) drepturile şi obligaţiile ce decurg din servitute. Prin dezmembrământ al dreptului de proprietate se înţelege separarea atributelor şi exercitarea lor de către alte persoane. d) drepturile şi obligaţiile uzufructuarului. pentru înstrăinarea ori grevarea cu sarcini a bunurilor comune terenuri şi construcţii.

iar art. cu obligaţia de a conserva substanţa bunului dat în uzufruct. caractere juridice şi conţinut. Dat fiind că pentru uzufructuar se naşte obligaţia de conservare a substanţei. dreptul de abitaţie. În cazul în care uzufructul se constituie asupra unor lucruri care se deteriorează prin folosirea lor normală. 479 şi 517 Cod civil) . Dreptul de uzufruct a) Definiţie. să restituie bunul de aceeaşi calitate şi cantitate. 526 Cod civil arată că s-ar putea constitui uzufructul şi asupra bunurilor consumptibile. Tot astfel. . ceea ce înseamnă că toate obligaţiile rămân în sarcina uzufructuarului şi nu trec la beneficiarul cesiunii exerciţiului dreptului de uzufruct. Această clasificare prezintă interes în rezolvarea problemei repartizării datoriilor pe care nudul proprietar le are în legătură cu bunul. . 39 . adică prerogativa de a întrebuinţa lucrul şi de a-i culege fructele. b) Bunurile asupra cărora se poate constitui uzufructul Potrivit art. În asemenea caz. Uzufructul poate avea ca obiect şi o universalitate de fapt. care conferă titularului său în mod temporar posesia şi folosinţa asupra bunului ce aparţine altuia.constituie un drept de folosinţă. Dreptul de uzufruct prezintă următoarele caractere juridice: .este un drept incesibil.este un drept real (art. lucru atestat de art.Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de uzufruct. cu posibilitatea de exercitare a celor două atribute. În schimb. duce la stingerea uzufructului. Caracterul temporar este întărit de dispoziţiile potrivit cărora neuzul continuu şi total timp de 30 de ani. poate fi universal (de exemplu. 1. dreptul de uz. 559 Cod civil dispune că uzufructul acordat în favoarea unei persoane juridice are o durată de cel mult 30 de ani. Din punct de vedere al întinderii dreptului de uzufruct. uzufruct prin moştenire) sau cu titlu universal (de exemplu. 18/1991. însă. în aceleaşi condiţii ca şi proprietarul. dreptul de servitute. dreptul de superficie şi dreptul de folosinţă agricolă reglementat de Legea nr. toate cazurile ce încetare a uzufructului vor fi apreciate în persoana uzufructuarului şi nu în raport cu beneficiarul emolumentului uzufructului. 557 Cod civil.este un drept temporar. 520 Cod civil: “uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile şi imobile”. beneficiul (emolumentul) uzufructului poate fi cedat. prin testament). Uzufructuarul dobândeşte dreptul de folosinţă asupra lucrului altuia. bunurile date prin uzufruct sunt lucruri neconsumtibile. care arată că uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice se stinge prin moartea uzufructuarului. prevederea de la art. acesta poate fi cu titlu particular. Dreptul de uzufruct este dreptul real principal. uzufructuarul este ţinut doar la restituirea bunului în starea în care se află la momentul stingerii acestui drept. având obligaţia ca la încetarea uzufructului. uzufructuarul devine proprietarul lucrurilor date în uzufruct. însuşi dreptul de uzufruct nu poate fi cedat.

b) voinţa omului. În cazul refuzului predării bunului. uzufructul se poate constitui prin: a) lege. atâta timp cât persoanele ce nu au un drept asupra unui imobil înţeleg să posede sub nume de proprietar. 1) Faţă de modificările aduse Codului civil. de art. când proprietarul reţine nuda proprietate şi transferă uzufructul. iar legatarului nuda proprietate. pe termen sau sub condiţie. izvorâtă din convenţia de constituire a uzufructului (termenul de prescriere este de 3 ani). uzufructul poate fi dobândit prin posesia de bunăcredinţă în conformitate cu prev. când moştenitorilor legali li se transmite nuda proprietate. Este o ipoteză permisă de lege. iar legatarului i se transmite uzufructul sau o variantă de constituire indirectă. uzucapantul trebuie să exercite o posesie utilă sub nume de titular al dreptului de uzufruct. d) Drepturile uzufructuarului: 1) dreptul de a cere predarea în folosinţă a bunului. iar prin uzucapiune vor dobândi dreptul de proprietate şi nu numai un drezmembrământ cum este dreptul de uzufruct. uzufructul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. cât şi nuda proprietate la dobânditori diferiţi. Constituirea poate fi: directă. dat fiind că rezerva succesorală se acordă moştenitorilor legali rezervatari în plină proprietate (nu este admis a fi grevată de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate). putem avea. când proprietarul înstrăinează nuda proprietate. când moştenitorilor legali li se transmite uzufructul. În cazul constituirii prin convenţie. păstrându-şi posesia şi folosinţa. pentru opozabilitatea faţă de terţi a acestui drept real. se înstrăinează atât uzufructul. ►o acţiune personală. 2) Prin voinţa omului poate însemna fie prin convenţie. însă. în prezent. astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate. În toate cazurile de constituire a uzufructului prin convenţie. de asemenea. se impune îndeplinirea formalităţilor pentru publicitatea imobiliară. care este o acţiune reală.c) Modurile de constituire a uzufructului Potrivit Codului civil. posesia şi folosinţa (rămâne dispoziţia). prin retenţie. avem la îndemână 2 acţiuni: ► o acţiune confesorie de uzufruct (asemănătoare cu acţiunea în revendicare). întemeiată pe însuşi dreptul real (termenul de prescriere este de 30 de ani). fie prin testament. 1909 Cod civil. c c) uzucapiune. 40 . În cazul bunurilor mobile. este posibilă dobândirea şi a acestui dezmembrământ. trebuie să se respecte dispoziţiile legale referitoare la neafectarea rezervei succesorale. sunt şanse mici de a întâlni în practică un asemenea caz. Uzufructul constituit prin testament poate fi pur şi simplu. În cazul constituirii prin testament. nu mai este aplicabilă constituirea uzufructului prin lege. o variantă de constituire directă. 3) Dacă se poate dobândi însăşi proprietatea prin uzucapiune. Pentru dobândirea dreptului de uzufruct prin uzucapiune. În toate cazurile de constituire prin testament.

b) obligaţia de a da cauţiune sau garanţie.2) dreptul de a se folosi de lucru şi de a culege fructele. 3) dreptul de a ceda beneficiul uzufructului. iar acesta este supus cauzelor şi condiţiilor de încetare a uzufructului care vor rămâne operante raportat la persoana uzufructuarului. fructele care au rămas neculese de proprietar la momentul predării uzufructului. vor fi culese de către uzufructuar. Fructele civile. Bunurile pot fi ale uzufructuarului sau ale unor terţi. poate refuza predarea lucrurilor date în uzufruct. 1) obligaţii înainte de intrarea în exerciţiul dreptului de uzufruct: a) de a întocmi un inventar al bunurilor mobile şi un proces-verbal de constatare a stării materiale a imobilelor. 6) dreptul de a ipoteca uzufructul imobilelor. Se face distincţie între fructele naturale şi industriale pe de o parte. proprietarul. se presupune că lucrurile au fost date în stare bună. astfel. indiferent de data primirii bunului în folosinţă. adjudecatarul va dobândi doar exerciţiul dreptului de uzufruct (emolumentul). 2) obligaţii în timpul exercitării dreptului de uzufruct: a) folosinţa lucrului dat în uzufruct şi anume: să întrebuinţeze lucrul ca un bun proprietar. îl poate scuti pe uzufructuar de această obligaţie. Reparaţiile mari privesc structura bunului şi revin proprietarului. pentru că se dobândesc zi cu zi. 5) dreptul de a dispune de bunurile consumptibile. se cuvin uzufructuarului de la data constituirii dreptului. Proprietarul care constituie uzufructul. Cauţiunea personală constă în aducerea angajamentului unei alte persoane – garant . iar în consecinţă. ceea ce înseamnă că are obligaţia de a efectua reparaţii mici la lucrurile date în uzufruct. Obligaţiile acestuia sunt împărţite în funcţie de momentul intrării în exerciţiul dreptului de uzufruct. Dacă totuşi. 41 . şi fructele civile pe de altă parte. creditorii ar fi foarte reticenţi de a primi numai o ipotecă a uzufructului. la rândul său. fructele naturale şi industriale se dobândesc prin percepere. Nu se pune problema constituirii de garanţii. Este o ipoteză greu de întâlnit în practică. Uzufructuarul este ţinut să se conformeze modului de folosinţă stabilit de către nudul proprietar şi obiceiul locului. În cazul în care uzufructuarul refuză întocmirea acestor acte. 4) folosirea acţiunii posesorii pentru apărarea uzufructului. în primul rând. Obligaţiile uzufructuarului.că va îndeplini cu patrimoniul său obligaţiile ce revin uzufructuarului. ipotecă). iar în al doilea rând. Cauţiunea poate fi personală sau reală. iar reparaţiile mici sunt simplele reparaţii de întreţinere. interesul dobândirii prin licitaţie publică a unui drept de uzufruct poate fi foarte scăzut datorită caracterului temporar al dreptului de uzufruct. cauţiunea reală reprezintă constituirea unor dreptului asupra unor bunuri determinate (gaj. atunci când constituirea uzufructului are loc ca urmare a unei convenţii prin retenţie. bunurile au fost predate fără întocmirea acestor formalităţi. Este evident că în urma valorificării ipotecii asupra uzufructului.

1) 2) 3) 4) 5) 6) e) Drepturile nudului proprietar: dreptul de a dispune de lucru cu respectarea atributelor uzufructuarului. dreptul de a culege productele. f) Stingerea uzufructului.nudul proprietar vinde o parte din bunurile asupra cărora s-a constituit uzufructul.dacă nudul proprietar plăteşte datoria cu alte bunuri decât cele date în uzufruct. . d) să contribuie la plata datoriilor constituitorului uzufructului. c) să suporte sarcinile anuale ale fondului. Modalităţi de îndeplinire a obligaţiei: . precum şi de a efectua arătarea titularului dreptului în cadrul procesului în care ar fi chemat uzufructuarul şi în care s-ar discuta problema dreptului de proprietate asupra bunurilor ce formează obiectul dreptului de uzufruct. cu excepţia uzufructului cu titlu particular.b) de a aduce la cunoştinţa nudului proprietar orice încălcare sau uzurpare a dreptului acestuia. taxe. de a efectua lucrările de sporire a fondului (de exemplu: extinderea spaţiului construit). e) de a suporta cheltuielile de judecată. pentru ca acesta să-şi execute obligaţiile în cursul uzufructului. nudul proprietar îi va restitui suma plătită. dreptul de a introduce acţiune împotriva uzufructuarului. situaţie în care relativ la bunurile vândute de proprietar. uzufructuarul este ţinut să-i plătească dobânda corespunzătoare sumei până la încetarea dreptului de uzufruct. primele de asigurare (care se plătesc din veniturile bunului). O asemenea obligaţie o au numai uzufructuarii cărora li s-a constituit dreptul cu titlu gratuit.atunci când uzufructuarul plăteşte datoria la încetarea uzufructului. 2) obligaţia de garanţie pentru evicţiune în cazul uzufructului care este constituit cu titlu oneros. b) expirarea termenului pentru care a fost constituit 42 . Acestora din urmă li se poate stabili o asemenea obligaţie numai prin instituirea unei sarcini ca modalitate a actului de liberalitate. uzufructul încetează. dreptul de a exercita toate acţiunile ce interesează dreptul de proprietate (acţiunea în revendicare. Obligaţiile nudului proprietar: 1) obligaţia negativă de a nu stânjeni pe uzufructuar în exercitarea dreptului său. impuse de susţinerea proceselor referitoare la folosinţa bunului. dreptul de a încasa indemnizaţia de asigurare în caz de distrugere a lucrului. adică impozite. . Cauze: a) moartea uzufructuarului. Cel mai indicat mod de a îndeplini această obligaţie este de a expedia o notificare prin intermediul executorului judecătoresc. acţiuni posesorii).

prin producerea de fructe civile. în cazul lucrurilor deteriorabile ca urmare a folosinţei. h) abuzul de folosinţă (nu operează de drept). Dacă închirierea dreptului de uz este inadmisibilă. 3 din Legea nr. chiar dacă a sporit valoarea fondului. Dreptul de uz şi de abitaţie Dreptul de uz este dreptul real în virtutea căruia titularul său se poate folosi de lucru şi poate culege fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei sale. 43 . d) neuzul – trebuie să fie complet şi continuu pe durata a 30 de ani. g) uzucapiunea în favoarea unui terţ. acesta din urmă este ţinut să restituie uzufructuarului sumele plătite. uzufructuarul poate primi o justă şi prealabilă despăgubire ca urmare a exprorierii imobilului ce a făcut obiectul uzufructului.în cazul în care uzufructuarul a plătit datoriile nudului proprietar. e) pieirea totală a lucrului. .uzufructuarul nu are dreptul la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse lucrului dat în uzufruct. revocarea sau anularea dreptului aceluia care a constituit uzufructul. . . draperiile dintr-o casă ce a fost dată în uzufruct). Nu trebuie făcută confuzie între închirierea dreptului de uz. . În raporturile dintre nudul proprietar şi uzufructuar nu se aplică regulile accesiunii artificiale. Eventual.uzufructuarul nu are dreptul să mai culeagă fructele industriale care erau neculese la momentul intervenirii cauzei de stingere a uzufructului. Potrivit art. 33 / 1994. g) Lichidarea uzufructului. care conduc la înlăturarea tuturor efectelor pe care le-a produs între nudul proprietar şi uzufructuar: .uzufructuarul are obligaţia de despăgubire în caz de deteriorare sau pieire a lucrului din culpa sa. uzufructuarul moşteneşte pe nudul proprietar).uzufructuarul are obligaţia de a restitui lucrul în starea în care l-a primit.c) dobândirea de către uzufructuar a nudei proprietăţi (de exemplu. f) renunţarea uzufructuarului la dreptul său. dreptul de uzufruct se stinge. nudul proprietar poate introduce acţiune în justiţie”. închirierea bunurilor este permisă. Dreptul de uz este un drept strict personal şi în consecinţă. 2. mobilierul. în momentul trecerii bunului imobil în domeniul public. acesta nu poate fi cedat şi nici închiriat. Excepţie. care profitând de posesia imobilului. 558 Cod civil. execută lucrări de construcţie. Potrivit dispoziţiilor art. j) exproprierea imobilului. predarea va avea loc în starea în care acestea se găsesc în momentul stingerii uzufructului (de exemplu. Operaţiuni intervenite după stingerea uzufructului. pe de altă parte. pe de-o parte şi închirierea bunurilor ce formează obiectul dreptului de uz. Este o modalitate de sancţionare a relei credinţe a uzufructuarului. i) rezolvirea. pentru că este una din modalităţile de punere în valoare a bunurilor. “atunci când uzufructuarul aduce stricăciuni lucrului sau îl lasă să se degradeze. privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 28 alin.

Dreptul de servitute a) Definiţie şi caractere juridice. el nu poate fi cedat. drepturile şi obligaţiile uzuarului. Dreptul de abitaţie poate fi: convenţional sau legal. dacă acesta face parte din succesiune. dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dreptul său de abitaţie încetează dacă soţul supravieţuitor se recăsătoreşte înainte de efectuarea ieşirii din indiviziune. doar în mod excepţional. urmând soarta acestuia. 2) Servitutea este un drept imobiliar. Modul de constituire. în cazul acestuia nu este admisibilă nici o astfel de cesiune. are un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit. până la efectuarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz cel puţin timp de 1 an de la data încetării din viaţă a soţului său. precum şi cauzele de stingere sunt cele de la dreptul de uzufruct. dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor se naşte numai dacă locuinţa era proprietate exclusivă a soţului decedat. 3. este constituit în favoarea şi se exercită asupra imobilelor prin natura lor. Nu există un asemenea drept pentru locuinţa bun comun.Dacă la uzufruct era permisă cedarea beneficiului (emolumentului) uzufructului. pot solicita restrângerea dreptului de abitaţie la o parte din locuinţă sau pot să-i ofere o altă locuinţă în care să se mute. în virtutea căruia o persoană poate să locuiască într-un imobil proprietatea altuia. Dreptul de abitaţie este dreptul real principal. se poate închiria o parte a imobilului care îi prisoseşte titularului dreptului de abitaţie (regula este valabilă numai în cazul dreptului de abitaţie constituit prin convenţie). Potrivit art. Dreptul de abitaţie legal este reglementat de art. Dreptul de servitute este un drept real asupra lucrului altuia. Ceilalţi moştenitori cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. 4 din Legea 319/1994 cu privire la dreptul succesoral al soţului supravieţuitor. datorită caracterului strict personal al dreptului de uz. 5) servitutea este un drept indivizibil. care nu are altă locuinţă proprie. Dreptul de abitaţie are un caracter personal. Caractere juridice: 1) Dreptul de servitute presupune două imobile aparţinând la doi proprietari diferiţi şi anume fondul dominant – ce aparţine titularului servituţii şi fondul aservit – care aparţine celui căruia dreptul este grevat de servitute. 576 Cod civil: ”servitutea este o sacină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân”. ea este constituită pentru întreg imobilul şi în favoarea tuturor coproprietarilor. 3) servitutea este un accesoriu al fondului căruia îi profită. b) Clasificare: 44 . 4) servitutea este un drept perpetuu.

►servituţi necontinue – care impun faptul actual al omului (exemplu: servituţile de trecere). Proprietarul izvorului nu poate schimba cursul când acesta dă apa necesară locuitorilor unei comune. 579 Cod civil stabileşte principiul că proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa să-l întrebuinţeze. testament ori uzucapiune.a) după modul constituirii lor sunt: ►servituţi naturale – “acestea decurgând din situaţia naturală a locului”. fără intervenţia omului. ►servituţi legale – adică prevăzute în mod expres de lege. iar proprietarul fondului inferior nu are dreptul să ridice stavile care să oprească această scurgere. Interesul clasificării este dat de împrejurarea că numai servituţile continue şi aparente pot fi dobândite prin uzucapiune. locurile inferioare sunt supuse apelor care curg în mod natural. Servituţile naturale. ►servituţi continue şi neaparente. 45 . d) după cum impun sau nu faptul actual al omului: ►servituţi continue – nu impun faptul actual (exemplu: servituţi privind distanţa construcţiilor). de pe “locurile superioare”. ► servituţi necontinue şi neaparente. fie prerogative ale proprietarului. f) din combinarea ultimilor două clasificări rezultă două categorii mixte de servituţi: ► servituţi continue şi aparente. b) după obiectul lor sunt: ►servituţi pozitive – sunt acelea care acordă dreptul titularului să desfăşoare activităţi asura fondului aservit (de exemplu: servitutea de trecere de a lua apă din fântănă) ►servituţi negative – sunt acelea care impun titularului fondului aservit anumite limitări în exerciţiul dreptului de proprietate (de exemplu: servitutea de vedere). şi proprietarul fondului “superior” nu-i este îngăduit să facă nici o lucrare spre agravarea servituţilor fondului inferior. sat sau cătun. Servituţile naturale sunt: . nu sunt veritabile servituţi.servitutea izvoarelor – art. ci mai degrabă sunt fie restricţii ale dreptului de proprietate. 578 Cod civil. c) Servituţile naturale decurg din situaţia naturală a locurilor. ►servituţi stabilite prin fapta omului – sunt acelea constituite prin convenţie. fără însă a avea dreptul să vatăme dreptul pe care proprietarul unui alt fond l-ar fi dobândit cu privire la folosirea acelui izvor. e) după cum se cunosc prin semne exterioare: ►servituţi aparente (exemplu: servitutea de trecere prin alee betonată). .conform legii.servitutea de scurgere a apelor naturale – Potrivit art. ►servituţi neaparente – nu există semne exterioare. c) după cum sunt stabilite în folosul unei clădiri ori a unui teren: ► servituţi urbane (pentru clădiri). ►servituţi rurale (pentru terenuri). aşa cum s-a arătat în literatura juridică.

cheltuielile de grăniţuire sunt suportate în proporţie egală.servitutea privind distanţa şi lucrările intermediare pentru anumite construcţii – constă în obligaţia reciprocă a proprietarilor unor fonduri învecinate de a nu executa pe terenul lor fierării. În cazul în care nu există acordul proprietarului vecin pentru grăniţuire. dar cu inconvenienţe grave sau periculoase. d) Servituţile legale: . Obligaţia de a respecta distanţa plantaţiilor. dreptul de îngrădire nu poate fi privit ca o servitute ci. . . . la o distanţă mai mică de jumătate de metru. care nu are nici o ieşire la calea publică. aceasta putând fi dobândită şi prin uzucapiunea de 30 de ani. în caz contrar proprietarul vecin putând cere scoaterea arborilor sau a plantaţiilor. . dacă vederea este directă. . Crearea servituţii trebuie făcută pentru ca trecerea să se facă pe drumul cel mai scurt.servitutea de picătură a streşinilor – înseamnă că orice proprietar are obligaţia să-şi facă streaşina casei sale în aşa fel încât apele ce rezultă din precipitaţii să nu cadă pe terenul vecinului său. grăniţuirea este dublată de o acţiune în revendicare. cuptoare. perpendiculară. dar şi prin titlu sau prin destinaţia proprietarului. vetre.servitutea de grăniţuire – art. poate reclama o trecere pe locul vecinului său. terenul care are o ieşire care ar putea deveni practicabilă cu anumite cheltuieli.. În realitate. Prin acţiune se stabilesc limitele proprietăţilor. dispare când proprietarul fondului a obţinut servitutea contrară. încât să pricinuiască cele mai mici pagube pentru fondul aservit. Se poate dobândi servitutea contrară prin uzucapiune. mai degrabă. balcoane) la o distanţă mai mică de 1. ca manifestare a atributelor dreptului de proprietate. care este o acţiune reală şi petitorie. cu singura obligaţie de a se respecta servitutea de trecere de care se bucură vecinul său.60 metri când vederea este oblică faţă de acesta. materiale corosive la o distanţă mai mică decât cele prevăzute în regulamente sau obiceiul locului. către imobilul vecin sau la mai puţin de 0.90 metri. 584 Cod civil prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său să procedeze la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa.servitutea de îngrădire – oricine îşi poate îngrădi imobilul ce formează obiectul dreptului său de proprietate.servitutea privind distanţa plantaţiilor – reglementată de art.servitutea de vedere – înseamnă interdicţia de a practica o deschidere în zid către imobilul vecin (ferestre. pentru exploatarea fondului. Titularul fondului dominant are obligaţia de despăgubire pentru pagubele făcute de fondul aservit prin lipsa de 46 . S-a precizat în practica judiciară că nu este loc înfundat.servitutea de trecere – Potrivit art. cu o îndatorire de-a despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”. 607-608 Cod civil – prevede că arborii înalţi nu pot fi plantaţi la o distanţă mai mică de 2 metri de linia de despărţire a două fonduri. 616 Cod civil “proprietarul al cărui loc este înfundat. se promovează acţiunea în grăniţuire. Atunci când reclamantul pretinde că hotarul s-ar afla pe un anumit alineament. Aceasta înseamnă că: locul care nu are ieşire la calea publică şi locul care prezintă o ieşire. iar celelalte plantaţii ori garduri vii. solicitând predarea posesiunii a unei părţi din teren de către pârât.

Modurile de constituire: 1) prin titlu: convenţie sau testament (servituţile continue şi neaparente se pot constitui numai prin acest mod). drepturile şi obligaţiile sunt cele stipulate în actul juridic de constituire.servitutea din zona de frontieră – înseamnă că este interzis să se ridice construcţie la mai puţin de 500 de metri de fâşia de protecţie. precum şi în zona obiectivelor care asigură siguranţa zborului.să existe o stare aparentă şi caracteristică de servitute. orice proprietar poate constitui servituţi cu respectarea a două condiţii: să nu contravină ordinii publice şi să nu aibă ca obiect prestaţii personale. drepturile şi obligaţiile proprietarilor celor două imobile sunt reglementate de lege. este posibil să se reţină existenţa unor drepturi şi obligaţii comune şi generale în cazul oricărei servituţi. iar durata posesiei de 30 de ani. . În sfârşit. . Tot astfel. Proprietarul a două fonduri stabileşte între ele o stare de fapt care ar constitui o servitute. 620 Cod civil. în ipoteza unei servituţi dobândită prin uzucapiune. Condiţii pentru existenţa acestui mod de dobândire: .folosinţei terenului. desfiinţarea unor construcţii sau a unor plantaţii. e) Servituţile stabilite prin fapta omului.despărţirea fondurilor să aibă loc fără menţionarea unei clauze stingătoare de servitute. g) Exercitarea şi apărarea dreptului de servitute Analiza exercitării servituţilor face necesară evidenţierea drepturilor şi obligaţiilor care revin proprietarului celor două fonduri sau imobile.starea de fapt să fi fost întreţinută ori menţinută de proprietarul anterior al celor două fonduri. 2) prin uzucapiune – numai servituţile continui şi aparente. Este posibilă acordarea unei suprafeţe de teren în schimb (în folosinţă şi nu în proprietate). când servitutea a fost constituită prin destinaţia proprietarului. Astfel. însă. dacă aceste fonduri ar aparţine unor proprietari diferiţi. nici plantaţii în apropierea zonelor de decolare. Drepturile şi obligaţiile celor doi proprietari diferă în funcţie de modul de constituire a fiecărei servituţi. Acestea sunt servituţile propriuzise. posesia servituţii trebuie să fie utilă. drepturile şi obligaţiile în discuţie depind de modul în care s-a exercitat posesia pe durata termenului de prescripţie. . nu poate fi impus acest lucru fără voinţa părţilor. obligaţiile proprietarilor sunt acelea care rezultă din starea de fapt stabilită între cele două imobile de către cel ce a fost unicul lor proprietar. De asemenea este interzis să se ridice plantaţii înalte la mai puţin de 250 de metri. . Potrivit art. în cazul servituţilor naturale şi a servituţile legale. . Totuşi.cele două fonduri să fie aceluiaşi proprietar. 3) prin destinaţia proprietarului. 47 .servitutea aeronautică – înseamnă că nu se pot ridica nici construcţii. Când este vorba de o servitute stabilită prin titlu.

19 C. pentru exercitarea servituţii. precum şi în dispoziţiile art.confuziunea: atunci când proprietatea celor 2 fonduri aparţine aceleiaşi persoane. este aplicabilă servituţilor constituite prin fapta omului. servitutea de trecere se va stinge atunci când se schimbă condiţiile materiale. republicată. Drepturile şi obligaţiile fondului aservit: Acesta exercită atributele dreptului de proprietate cu excepţia facultăţilor interzise prin servitute. 7/1996. lit. Are la îndemână acţiunea negatorie pentru a-şi apăra dreptul de proprietate împotriva exerciţiului unor pretinse servituţi. a) din Legea nr. Are obligaţia să nu micşoreze fondul servituţii. 22 din Decretul nr. este menţionat şi în art. Acesta se naşte prin convenţia părţilor.revocarea.renunţarea la dreptul de servitute (renunţarea provine de la titularul fondului dominant). Dreptul de superficie a) Definiţie şi caractere Dreptul de superficie reprezintă dreptul de proprietate asupra construcţiei ori a plantaţiei realizate pe terenul altuia şi dreptul de folosinţă al proprietarului lucrărilor asupra terenului. prin Legea nr.imposibilitatea materială de exercitare a servituţii – de exemplu. are dreptul să i se acorde mijloacele necesare folosirii ei. până la urmă. Dreptul de superficie prezintă următoarele caractere juridice: 48 . Dreptul de superficie nu este reglementat direct şi expres în Codul civil. Dreptul de superficie reprezintă o excepţie de la regula accesiunii imobiliare artificiale. fără a face schimbări împovărătoare pentru proprietarul aservit.expirarea termenului ori îndeplinirea condiţiei sub care a sub care au fost constituite (titlu sau servituţi prin fapta omului).neuzul: neexercitarea dreptului de servitute complet şi continuu timp de 30 de ani. privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. . dreptul de superficie este enumerat expres printre drepturile reale imobiliare supuse întabulării în cartea funciară. . Are şi acţiunea posesorie. . . .pieirea fondului aservit. 11 al acestei legi. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. În art. De asemenea.Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant: Titularul fondului dominant. Pentru apărarea servituţii. 167/1958. 4. h) Stingerea servituţilor Cauze: . Are dreptul la efectuarea lucrărilor care sunt necesare pentru a se folosi de servitute şi a o păstra. titularul are exerciţiul acţiunii confesorii şi posesorii. Constituirea acestuia a fost influenţată de reglementările restrictive ce au fost adoptate în privinţa transmiterii dreptului de proprietate asupra terenurilor. El are obligaţia de a exercita servitutea în conformitate cu titlul constitutiv. . de către legiuitorul român. rezoluţiunea sau anularea dreptului ce a constituit servitutea. Dreptul de superficie a fost consacrat.

). iar terenul pe care s-a construit rămâne mai departe în proprietatea exclusivă a unuia din soţi. Posesia şi folosinţa terenului pe care se află construcţia. acţiunea în revendicare poate fi introdusă oricând până la stingerea însuşi a dreptului de superficie. plantaţia sau lucrarea respectivă se pot exercita în strânsă şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. el nu se poate stinge prin neexercitare. care poate fi: o convenţie sau un testament. Într-adevăr. b) Constituirea sau dobândirea dreptului de superficie. c) Exercitarea dreptului de superficie. asupra lui dobândind un drept de folosinţă şi celălalt soţ. Constituirea dreptului de superficie prin titlu. Convenţia şi testamentul constituie tituluri pe baza cărora se dobândeşte dreptul de superficie asupra terenurilor proprietate particulară. dreptul fiecăruia asupra acesteia trebuie să aibă acelaşi caracter. atunci când se constituie prin act juridic. clădirea devine proprietatea în devălmăşie a celor doi soţi. în sensul că există atâta timp cât durează construcţia. adică direct din lege.este un drept real imobiliar. aplicându-se regimul prevăzut de art. decât proprietarul terenului. depotrivă constructor. în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. B. Dobândirea prin uzucapiune are loc în condiţiile prevăzute de reglementările existente în această materie.este un drept imprescriptibil extinctiv. .. din moment ce ambii soţi ridică o construcţie cu mijloace comune. Aceste acte juridice trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de lege. 30 Codul familiei. plantaţiei sau lucrării care urmează a fi amplasată sau făcută pe acel teren (săpături. 30 Codul familiei. Ca urmare. folosinţă şi dispoziţie. Soţul neproprietar al terenului devine titularul unui drept de superficie. Superficiarul are şi un drept de dispoziţie asupra terenului.este un drept perpetuu. . excavări etc. Dreptul de superficie poate fi dobândit prin titlu. uzucapiune sau direct prin lege. Dreptul de superficie conferă titularului său atributele de posesie. dreptul de superficie se dobândeşte direct în baza prevederilor art. iar nu pe cale convenţională. 49 . Această soluţie corespunde regimului legal al comunităţii de bunuri care se aplică raporturilor patrimoniale dintre soţi. A. Prin titlu înţelegem un act juridic. Dispoziţia materială se circumscrie doar cu privire la posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea realizării construcţiei. În acest caz. adică o suprafaţă de teren. Legislaţia noastră consacră un singur drept de superficie care se naşte ex lege. având ca obiect întotodeauna un bun mobil. dreptul de superficie poate fi constituit şi pe o durată determinată. Astfel. Constituirea sau dobândirea ex lege a dreptului de superficie. practica judiciară a statuat că toate construcţiile ridicate în timpul căsătoriei pe terenul bun propriu al unuia dintre soţi sunt bunuri comune. 30 Codului familiei. plantaţia sau lucrarea ce se află în proprietarului altei persoane. El este recunoscut ex lege în favoarea soţului neproprietar al terenului.

uzul. fără consimţământul proprietarului terenului. plantaţia sau lucrarea a pierit sau a fost desfiinţată de către superficiar şi când proprietarul terenului devine. şi moduri de dobândire a celorlalte drepturi reale. succesiune. abitaţia. 2. servitutea şi dreptul de superficie. plantaţia sau lucrarea respectivă. e) joncţiunea posesiilor. derivate din dreptul de proprietate. în acelaşi timp. 6. Accesiunea sau incorporaţiunea: a) noţiunea şi felurile accesiunii. 4. enumerare şi clasificare. Noţiune. indiferent pe ce cale (convenţie. TEMA A VI-A . De asemenea. c) uzucapiunea în sistemul codului civil.În ce priveşte atributul de dispoziţie juridică. dreptul de servitute şi dreptul de ipotecă. aflată pe terenul altei persoane. Cu alte cuvinte. Dreptul de superficie are caracacter perpetuu. 3. dreptul de abitaţie. adică a dezmembrămintelor proprietăţii cum sunt: uzufructul. d) uzucapiunea în sistemul cărţilor funciare. f) calculul termenului de prescripţie. plantaţia sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane decât proprietarul terenului. şi proprietar al construcţiei. 5. Hotărârea judecătorească. uzucapiune). Unele dintre aceste mijloace juridice sunt. Contractul .mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. dreptul de superficie este transmisibil prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte. dreptul de superficie poate fi grevat de sarcini reale. d) accesiunea mobiliară. Ocupaţiunea. Tradiţiunea. este în afară de orice discuţie că superficiarul are dreptul să înstrăineze construcţia. plantaţiei sau lucrării respective.MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. el nu se stinge prin neexercitare. cum ar fi: dreptul de uzufruct. h) efectele uzucapiunii. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea mijloacelor reglementate de lege – acte juridice şi fapte juridice – prin care se poate dobândi dreptul de proprietate indiferent de forma sub care se prezintă. enumerare şi clasificare Noţiune. reglementare şi justificare. c) accesiunea imobiliară artificială. Acest drept încetează sau se stinge numai în următoarele situaţii: când construcţia. 1. 7. g) întreruperea şi suspendarea cursului prescripţiei achizitive. 50 . d) Stingerea dreptului de superficie. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă: a) noţiune. b) accesiunea imobiliară naturală. b) domeniul de aplicare a uzucapiunii. în sensul că durează atâta vreme cât există construcţia. Noţiune.

Legatele nu sunt altceva decât dispoziţii testamentare prin care o persoană fizică dispune de bunurile sale pentru cauză de moarte. accesiunea. 51 . B. Este cazul unei succesiuni legale sau testamentare la care are chemare un singur moştenitor sau vin doi sau mai mulţi acceptanţi. Această enumerare a fost criticată. În acelaşi timp. succesiunea testamentară. De exemplu. uzucapiunea. tradiţiune. posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile. De asemenea. Clasificare. sub denumirea de legate. După caracterul dobândirii se clasifică în moduri de dobândire cu titlu oneros şi cu titlu gratuit a dreptului de proprietate. legea. Dispoziţiile Art. care este tocmai posesia de bună-credinţă. accesiune sau incorporaţiune.Enumerare. ar fi necesar ca legiuitorul să precizeze că este vorba de succesiunea legală. 1 Cod civil. dobândirea în proprietate a fructelor de către posesorul de bună credinţă al bunului frugifer şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. 644-645 din Codul civil prevăd că dreptul de proprietate se poate dobândi prin următoarele moduri generale: succesiune. cât şi devoluţiunea succesorală testamentară. succesiunea legală. are loc ex lege. de sine stătător. termenul de succesiune. desemnează. fără nici o altă precizare. se poate observa că dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. În primul rând. tot un fapt sau act juridic. a) modurile de dobândire universală sau cu titlu universal. 1909 alin. deşi se afirmă că dobândirea mobilelor prin posesie de bună credinţă. legat şi ocupaţiune. sunt acelea prin care se dobândeşte o întreagă universalitate sau o fracţiune într-o universalitate. temeiul acelei prezumţii îl constituie. Aceeaşi soluţie este valabilă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă al bunului frugifer. prin sine însăşi. tradiţiunea şi ocupaţiunea. 485 Cod civil. convenţie sau contract. în condiţiile art. Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt următoarele: contractul sau convenţia translativă ori constitutivă de drepturi reale. cu vocaţie universală. hotărârea judecătorească. de dobândire a dreptului de proprietate. dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinţă a bunului frugifer. în realitate. Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate se clasifică în funcţie de mai multe criterii: A. privite în individualitatea lor. cum sunt. de pildă. legatul cu titlu particular. în situaţia prevăzută de art. Or. Aceasta pentru motivul că succesiunea testamentară este prevăzută ca mod distinct de dobândire a proprietăţii. este incompletă deoarece unele din modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate au fost omise. posesia de bună credinţă a unui bun mobil. uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. accesiunea. După întinderea dobândirii există moduri de dobândire universală sau cu titlu universal şi moduri de dobândire cu titlu particular. b) modurile de dobândire cu titlu particular sunt acele acte şi fapte juridice prin care se dobândeşte dreptul de proprietate asupra unui bun sau unor bunuri determinate. nu constituie un mod separat. legate. atât devoluţiunea succesorală legală. posesia de bună credinţă a bunurilor mobile. Chiar atunci când legea instituie o prezumţie de proprietate. Ele sunt cele mai numeroase: contractul. prescripţie achizitivă sau uzucapiune.

a) Modurile de dobândire cu titlu oneros sunt acelea prin care o persoană dobândeşte dreptul de proprietate numai dacă se obligă să plătească înstrăinătorului un echivalent. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. renta viageră. în realitate. După momentul în care se produce efectul dobândirii dreptului de proprietate. cum sunt: uzucapiunea şi accesiunea. cum sunt: contractele cu titlu oneros (vânzare-cumpărarea. în această categorie intră contractele. 52 . legea priveşte bunul ca şi cum nu ar fi făcut parte din patrimoniul nici unei persoane. fără să opereze o transmisiune a dreptului de proprietate de la o persoană la alta. b) Moduri de dobândire pentru cauză de moarte sunt acele mijloace juridice care au ca efect transmisiunea dreptului de proprietate numai în momentul morţii proprietarului actual. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului”. a) Modurile originare de dobândire constau în acele mijloace juridice în temeiul cărora dobânditorul unui bun este primul său proprietar. constau în acele mijloace juridice care sunt destinate să-şi producă efectul translativ în timpul vieţii părţilor. a) Moduri de dobândire între vii sau inter vivos. succesiunea legală şi succesiunea testamentară. cum sunt: succesiunea legală şi succesiunea testamentară sau legatele. deşi. D. distingem: modul de dobândire între vii şi moduri de dobândire pentru cauză de moarte. b) Moduri derivate de dobândire sunt considerate acele mijloace juridice care au ca efect transmisiunea dreptului de proprietate de la o persoană la alta. Fac parte din această categorie: contractele translative de proprietate cu titlu gratuit (donaţia). cum sunt contractele translative de proprietate. donaţia şi renta viageră. Contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane cu intenţia de a produce efecte juridice. succesiunea legală. uzucapiunea. schimbul. ceea ce înseamnă că. 971 Cod civil: „În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau a unui alt drept real. În conformitate cu art. Convenţia sau contractul – mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. schimbul. Astfel. se consacră principiul consensualismului. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii. contractul de întreţinere) şi accesiunea. Prezintă importanţă numai acele contracte prin care se transmite un drept de proprietate sau se constituie un anumit drept real. precum vânzarea-cumpărarea. nefiind obligat la plata unui echivalent. 2. bunul face obiectul unui drept al celui ce urmează să piardă propritatea. în lipsa unei dispoziţii exprese a legii care să prevadă necesitatea respectării sau îndeplinirii unor cerinţe de formă. aşa cum el există în patrimoniul înstrăinătorului. succesiunea testamentară. sunt moduri originare şi moduri derivate de dobândire a proprietăţii. b) Modurile de dobândire cu titlu gratuit constau în acele fapte şi acte juridice în temeiul cărora dobânditorul se îmbogăţeşte. În cazul acestor moduri de dobândire a dreptului de proprietate. constă într-o sumă de bani. C. care de cele mai multe ori.

în conformitate cu prevederile art. care a neglijat imobilul făcând posibilă stăpânirea lui de către un terţ. Codul civil prevede obligaţia respectării unei solemnităţi. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat”. 3) constituie o sancţiune împotriva fostului proprietar. transferul dreptului de proprietate are loc numai în momentul individualizării lor prin măsurare. În sistemul Codului civil român în vigoare. 2 din Titlul X al Legii nr. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. art. 1295 alin. De la principiul potrivit căruia transferul sau constituirea dreptului real operează în momentul închierii valabile a contractului există următoarele excepţii: a) când prin contract s-a stabilit de către părţi că transferul sau constituirea dreptului real va avea loc în momentul împlinirii unui termen sau a realizării unei condiţii suspensive. cântărire sau numărare. în materia contractului de vânzarecumpărare.contractul se consideră valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al păţilor sau solo consensu. în remiterea materială a bunului donat. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. operaţie ce se realizează. 1 Cod civil prevede: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. pentru valabilitatea contractului de donaţie. În aplicarea acestui principiu. transferul dreptului real este amânat până la data realizării şi predării lor. posesia (stăpânirea bunului) corespunde dreptului de proprietate. Domeniul de aplicare a uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. Cu toate acestea. ca o probă absolută a dreptului de proprietate. adică a înscrierii în cartea funciară. Deci. uzucapiunea este concepută. Uzucapiunea se justifică din mai multe puncte de vedere: 1) de cele mai multe ori. 115/1938. drepturile reale asupra imobilelor se transmiteau ori se constituiau numai pe data întabulării lor. alături de ocupaţiune. în privinţa vânzătorului. c) în cazul în care contractul are ca obiect bunuri generice. 2) stabilitatea şi securitatea juridică impun să se recunoască efectele posesiei. simplul acord de voinţă nu este suficient. 3. d) în sistemul de publicitate imobiliară prin cărţile funciare care a fost reglementat de Legea nr. 247/2005. Astfel. pentru valabilitatea unor contracte translative de proprietate. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă a) Noţiune. după caz. prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru în tot timpul fixat de lege. de regulă. contractul se consideră încheiat numai atunci când acordul de voinţă îmbracă forma solemnă a înscrisului autentic sau. în cazul darurilor manuale. reglementare şi justificare. b) Domeniul de aplicare. Solemnitatea constă în forma înscrisului autentic sau. 53 . în aceste situaţii. b) atunci când contractul are ca obiect bunuri viitoare. odată cu predarea. terenurile pot fi înstrăinate prin acte între vii încheiate în formă autentică. atunci când are loc remiterea materială a bunului de la donator la donatar. Tot astfel.

mixt sau particular ori persoanele fizice.posesia să fie de bună-credinţă. c) Uzucapiunea în sistemul Codului civil. Nu pot fi dobândite pe această cale bunurile imobile care fac parte din domeniul public naţional şi din domeniul public local. 213/1998. astfel: . Spre a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită. b) uzucapiunea de 10 până la 20 de ani sau uzucapiunea scurtă. Termenul de 10 până la 20 de ani se determină pentru fiecare caz în parte. Buna-credinţă a posesorului constă în convingerea greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar. 136. ci sunt scoase afară din comerţ”. adică să nu fie afectată de vreun viciu. 18/1991 şi art. Buna-credinţă trebuie să existe în momentul intrării în posesie. De asemenea. prin registre de transcripţii şi inscripţii. .termenul este de 20 de ani atunci când proprietarul imobilului locuieşte în raza teritorială a altei Curţi de apel decât cea în care se află imobilul. . Reglementările Codului civil cu privire la felurile şi condiţiile uzucapiunii se aplică numai în acele teritorii în care publicitatea imobiliară s-a realizat. prin natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii. 11 din Legea nr. o unitate administrativ-teritorială.posesia să fie utilă. . b) Uzucapiunea scurtă presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: .posesia să dureze de la 10 la 20 de ani. . fiind scoase din circuitul civil general. indiferent că titularul dreptului de proprietate este statul. donaţie. o regie autonomă. Imprescriptibilitatea acestor bunuri este prevăzută expres în art. contract de întreţinere). a) Uzucapiunea de 30 de ani. bunurile din domeniul public sunt şi imprescriptibile. vânzare-cumpărare. 54 . dispune că: „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care.să existe o posesie utilă. respectiv încă se realizează. 5 alin. Uzucapiunea poate fi de două feluri: a) uzucapiunea de 30 de ani sau uzucapiunea lungă. 2 din Legea nr. Just titlu este orice act translativ de proprietate care provine de la altcineva decât proprietarul (de exemplu.Pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. pct. Pot fi obiect al uzucapiunii numai imobilele existente în circuitul civil. Tot astfel. posesorul trebuie să îndeplinească 2 condiţii: . 4 din Constituţie prevede: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”.termenul este de 10 ani atunci când proprietarul imobilului are domiciliul în aceeaşi circumscripţie de Curte de apel cu imobilul. nu pot fi obiecte de proprietate privată. 1844 Cod civil. Un act nul absolut nu poate constitui just titlu. art. În măsura în care sunt inalienabile. .posesia utilă să se întemeieze pe un just titlu. art. cu titlu tranzitoriu.să existe o posesie de 30 de ani. societate comercială cu capital de stat.

socotiţi de la înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la proprietate. adică pe baza unui titlu nevalabil. potrivit legii. în cartea funciară. va putea cere înscrierea dreptului său. în temeiul uzucapiunii. 115/1938 reglementează în art. indiferent de buna-credinţă sau reaua-credinţă a posesorului. starea de aparenţă tabulară creată prin întabulare. este deja înscris sau întabulat în cartea funciară pe numele uzucapantului. Legea nr. 28 două cazuri de uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară. la începerea posesiei. într-o altă circumscripţie. . . Art. în condiţiile legii. cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii. va putea cere întabularea dreptului în favoarea sa.uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular ori de la data declaraţiei de renunţare la proprietate. Condiţiile cerute de lege pentru a putea invoca această uzucapiunii sunt: . 55 .- în cazul în care proprietarul imobilului a locuit parte de timp în aceeaşi circumscripţie teritorială de Curte de apel cu a imobilului şi parte de timp. Denumirea de uzucapiune extratabulară este dată de împrejurarea că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului are loc fără să fi fost întabulat. deşi nevalabil.posesia să fie utilă. Expresia de uzucapiune tabulară este de natură a evidenţia faptul că dreptul de proprietate sau alt drept real ce se dobândeşte. timp de 20 ani. Uzucapiunea produce efecte retroactive. Termenul de 10 ani este şi termenul în care se prescriu toate acţiunile de carte funciară prin care s-ar mai putea contesta validitatea înscrierii în cartea funciară. În acest fel. Uzucapiunea tabulară. 27 şi art. 115/1938 prevede că posesorul unui bun imobil care l-a posedat. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea. Banat şi Bucovina – unde s-a aplicat sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare prevăzut de Legea nr. se consolidează punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară. prin trecerea termenului de 10 ani. 115/1938 prevede că în cazul în care s-au înscris drepturi fără cauză legitimă. acele drepturi reale pot fi dobândite dacă titularul înscris în cartea funciară a posedat imobilul cu bună-credinţă. timp de 10 ani. uzucapiunea este reglementată diferit. De asemenea. A. se curăţă de viciile sale. 115/1938. devenind pe deplin valabil. Uzucapiunea extratabulară. se vindecă. 27 din Legea nr. 28 alin. Art.titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat ori să existe o declaraţie de renunţare la proprietate. Acest caz de uzucapiune poartă denumirea de uzucapiune tabulară sau prin convalescenţa titlului. 1 din Legea nr. În unele teritorii ale ţării – Transilvania. pentru fiecare an de absenţă din cei 10. se cere să treacă 2 ani cât are domiciliul în circumscripţia unei alte curţi de apel decât cea a imobilului. Se afirmă că se realizează prin convalescenţa titlului. B. d) Uzucapiunea în sistemul cărţilor funciare.

indiferent că se foloseşte numai de timpul posesiunii sale ori recurge la joncţiunea posesiilor – acest ultim caz se devansează termenul de începere a curgerii termenului de prescripţie achizitivă. În această situaţie există două posibilităţi: de a începe o nouă prescripţie de la 10 la 20 de ani. 1860 C. nu s-au făcut opoziţii. după caz. etc. însă ultima zi se ia în calcul. Se pot întâlni următoarele situaţii: a) posesia dobânditorului este de bună-credinţă şi cu just titlu. la cererea uzucapantului. situaţie în care va opera uzucapiunea de 30 de ani – are interes pentru această joncţiune a posesiilor atunci când timpul rămas până la îndeplinirea termenului de 30 de ani ar fi mai mic decât timpul necesar îndeplinirii uzucapiunii de scurtă durată. adică posesorul actual pentru a opune prescripţia achizitivă. este aceea a “autonomiei posesiilor”.civ. ele se notează în cartea funciară şi cauza se va trimite instanţei de judecată spre soluţionare. va opera fie uzucapiunea scurtă fie cea de lungă durată. 115/1938. întabularea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune. – recunoaşte facultatea joncţiunii posesiilor.). Eventuala invocare a joncţiunii posesiilor va devansa termenul de începere a curgerii termenului de prescripţie achizitivă. durata posesiei autorului său. fie de adevăratul proprietar. .să fie o posesie propriu-zisă. 56 . pentru ca cei interesaţi să poată face opoziţii. a) întreruperea naturală a prescripţiei achizitive se realizează în două situaţii: . 130 din Legea nr. iar cea a autorilor este cu bună-credinţă şi just titlu. Prin excepţie – art. c) când posesia dobânditorului este de aceeaşi natură cu a autorilor.civ. b) când posesia dobânditorului este de rea-credinţă. Cererea de întabulare se adresează Biroului de carte funciară din raza teritorială a judecătoriei de la locul situării imobilului şi va fi publicată prin afişare. iar a autorului de rea-credinţă. 1859 C. printr-un act juridic. Dacă în termen de o lună. în sensul că fiecare posesor începe în persoana sa o nouă posesie. Atunci când s-au făcut opoziţii.când posesorul este şi rămâne lipsit de folosinţa lucrului. trebuie îndeplinite două condiţii: .posesorul actual să fie un succesor în drepturi a posesorului anterior (ex. f) Modul de calcul a termenului este al comutaţiei intermediare – ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul. e) Joncţiunea posesiilor Regula exprimată de art. dobândire prin moştenire. prin încheiere. atunci va opera uzucapiunea de 30 de ani. poate adăuga la timpul posesiei sale durata de timp a posesorului anterior. fie de o terţă persoană timp de 1 an. g) Întreruperea şi suspendarea prescripţiei Întreruperea prescripţiei.Întabularea dreptului real dobândit de uzucapant are loc potrivit procedurii reglementate de art. registratorul de la biroul carte funciară va dispune. poate fi: naturală şi civilă. Pentru a opera joncţiunea posesiilor. de a opera joncţiunea posesiilor.

Cazuri: . de militar în termen ori rezervist concentrat nu este suficientă. comandamentul). iar acestea sunt puse pe picior de război. cu efect retroactiv (chiar din ziua în care a început posesia). pentru menţinerea păcii -). h) Efectele uzucapiunii 1) Dobândirea proprietăţii sau a altui drept real asupra lucrului de către posesor.actul începător de executare (exemplu: somaţia de executare în procedura executării silite imobiliare directe. 2) uzucapiunea este un mod de dobândire originar. Acest act are drept efect întreruperea a două prescripţii: pe de-o parte prescripţia dreptului de a cere executarea silită a respectivei hotărâri. ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.. b) întreruperea civilă a prescripţiei achizitive. dacă cererea de chemare în judecată sau de executare a fost respinsă. chiar dacă a fost introdusă la o instanţă necompetentă. Prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului.cât timp cel care se pretinde proprietar ori cel care invocă uzucapiunea se afla în rândurile forţelor armate ale României. . Dreptul de proprietate se naşte în patrimoniul proprietarului uzucapant.când lucrul este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale.prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu. 57 . Suspendarea prescripţiei nu înlătură timpul scurs anterior cauzei de suspendare. determină încadrarea respectivelor unităţi militare în categoria de unităţi ce desfăşoară operaţiuni în zone de conflict . . . . act începător de executare îl constituie cererea de executare a hotărârii definitive şi irevocabile obţinute de către proprietar în acţiunea în revendicare. unităţile aflate în misiune în alte ţări. liber de sarcinile constituite de către proprietarul anterior.cererea de chemare în judecată – este vorba de acţiunea în revendicare. sechestrul. În cazul prescripţiei achizitive. Calitatea de cadru militar. . pe baza tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate.de exemplu. iar pe de altă parte prescripţia achizitivă ce a începută să curgă în favoarea pârâtului posesor de la data rămânerii irevocabile a sentinţei. anulată sau dacă s-a perimat. mobilizarea ori desfăşurarea unor misiuni şi operaţiuni care potrivit legii. . cât timp nu are reprezentant legal. Cauzele de întrerupere au fost considerate comune cu cele aplicabile la materia prescripţiei extinctive: .recunoaşterea dreptului din partea posesorului.cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră.între părinţi sau tuturor şi cei care se află sub ocrotirea lor. fiindcă este necesar ca forţele armate din care face parte militarul să se afle pe picior de război (situaţii precum starea de război.prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei.

Invocarea uzucapiunii poate avea loc pe calea acţiunii în justiţie – acţiune în constatare – ori pe cale de excepţie (indirectă). Codul civil reglementează câteva cazuri de accesiunea naturală. devine proprietar al bunului mai puţin important sau accesoriu. 488 Cod civil prevede: „Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. parte finală. insulele şi prundişile. Ele aparţin proprietarului terenului riveran la care s-au făcut acele depuneri de pământ (art. Fostul proprietar al bunului accesoriu. pornind de la jumătatea râului”. Prin aluviune se înţeleg creşterile de teren care se fac pe nesimţite ca urmare a depunerilor succesive de pământ la malurile apelor curgătoare. Prin avulsiune se înţelege ruperea bruscă a unei bucăţi de pământ. C. Accesiunea albiei unui râu care şi-a schimbat cursul în mod natural. prevede că „fiecare proprietar are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el. Textul art. Art. A. Insulele şi prundişurile (art. la rândul ei. b) Accesiunea imobiliară naturală. Proprietarul bunului mai important. D. Avulsiunea (art. Pentru aceasta trebuie să fie determinată linia mediană a cursului apei. de regulă. 495-497 Cod civil). În ipoteza în care s-a format în întregime de o parte a liniei mediane. Potrivit art. 4. fiecare având proprietari diferiţi. art. Totuşi. Accesiunea este reglementată în art. 500 Cod civil. considerat principal. datorită acţiunii apelor curgătoare. Nu se pot dobândi prin accesiune bunurile care fac parte din domeniul public naţional sau local. poate fi: naturală şi artificală. Aluviunea. şi alipirea ei la un teren riveran care este proprietatea altei persoane. 483-516 Cod civil. fără intervenţia omului. 502 Cod civil: „Dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs părăsind 58 . Creditorii. Accesiunea imobiliară. Atunci când insula formată trece peste linia mediană a râului. prin recunoaştere sau tacit. are dreptul să primească o despăgubire. Accesiunea este de două feluri: imobiliară şi mobiliară. şi anume: aluviunea. în virtutea principiului îmbogăţirii fără just temei. alvusiunea. fostul proprietar poate să o revendice în termen de un an. 499 Cod civil insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. 500 Cod civil). Constatarea intervenirii uzucapiunii trebuie cerută de cel interesat şi nu se face din oficiu. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei părăsite. Potrivit art. Accesiunea este încorporarea sau unirea unui lucru cu alt lucru. B. Accesiunea sau încorporaţiunea a) Noţiunea şi felurile accesiunii. Renunţarea la uzucapiune poate avea loc numai după împlinirea termenului. acea bucată de pământ devine proprietatea proprietarului fondului la care s-a produs alipirea. 498 Cod civil). precum şi orice altă persoană interesată pote invoca prescripţia la care debitorul său a renunţat. Potrivit legii. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea sau incorporarea a două bunuri având proprietari diferiţi. va reveni în totalitate proprietarului fondului riveran din acea parte. 500 Cod civil prevede că insulele şi prundişurile care se formează în râurile nenavigabile sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format.

prevede că „Orice animale sau zburătoare sălbatice trec în cuprinsul nostru se fac ale noastre. eventual cu obligaţia de a plăti daune interese. Imediat ce animalele sălbatice părăsesc terenul respectiv. Proprietarul terenului are obligaţia de a despăgubi pe constructor cu preţul materialelor şi despăgubiri (daune interese). Nu ştie că realizează lucrarea pe terenul altuia sau are convingerea că el deţine un titlu în virtutea căruia îi este permis să realizeze lucrarea pe terenul altuia. Proprietarii riverani cărora le revine vechea albie a râului nu sunt obligaţi să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie. folosind materialele altuia. a) constructorul este de rea-credinţă. Proprietarul terenului devine proprietarul lucrărilor fără a solicita desfiinţarea lor şi are dreptul de a opta numai în privinţa despăgubirilor ce trebuie să le plătească celui care a construit. această albie. 503 Cod civil. Proprietarul terenului are un drept de opţiune între: . Accesiunea animalelor sălbatice. 59 . animalele devenind accesoriile fondului pe care se află. De exemplu.de a obliga pe constructor să-şi ridice lucrările pe cheltuiala sa. Dobândirea animalelor prin trecerea lor pe pământul unui proprietar are loc în virtutea dreptului de accesiune. Legea prevede că lucrările devin proprietatea celui care este proprietarul terenului.achitarea contravalorii materialelor şi a muncii. Situaţii: 1) când construcţia sau plantaţia este făcută de proprietarul terenului cu materialele altcuiva. c) Accesiunea imobiliară artificială (incorporaţiunea) Acest mod de dobândire a proprietăţii se referă la dobândirea construcţiilor şi plantaţiilor. 2) când lucrările sunt făcute de o persoană cu materialele proprii pe terenul altuia. Dobândirea unor exemplare de animale sălbatice de orice persoană poate avea loc numai în condiţiile prevăzute de Legea nr. ele încetează a mai aparţine proprietarului acelui teren. 26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea.achitarea sumei egale cu creşterea valorii fondului. se împarte între proprietarii mărginaşi”. adică între: . fondul cinegetic este proprietatea statului. Este de observat că aplicarea dispoziţiilor Codului civil referitoare la accesiunea imobiliară naturală au suferit serioase restrângeri ca urmare a unor reglementări speciale. .vechea sa albie. afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraudă sau artificii”. b) constructorul de bună-credinţă. pe cât timp rămân la noi. El ştie că este terenul altuia. . deoarece acest fenomen a avut loc în mod natural. Are loc unirea a două bunuri mobile care aparţin la proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană.de a păstra lucrările cu obligaţia de a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii fără a se lua în considerare sporirea valorii fondului. d) Accesiunea mobiliară. Art. E. prin munca sa.

prin accesiune. de exemplu. proprietarul său devine. Se face astfel aplicaţia principiului „accessorium sequitur principale”. bunul va reveni specificatorului. 511-516 Cod civil). 508-510 Cod civil). Un asemenea mod de dobândire a fost 60 . ele pot fi despărţite şi conservate separat. Acest tot. 1077 din Codul civil după abrogarea acestui decret). Prin tradiţiune se înţelege remiterea materială sau predarea bunului de la înstrăinător la dobânditor. având proprietari diferiţi. precum şi în temeiul dispoziţiilor art. dacă valoarea materialului este mai mare decât preţul muncii. atunci când munca are o valoare mai mare decât materialul suspus prelucrării. tabloul şi rama în care este încadrat etc. 12 din Decretul nr. 505 Cod civil prevede că este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul. adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile. fără a-şi pierde individualitatea. Proprietatea bunului astfel obţinut revine. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. Aşa sunt de pildă. un croitor confecţionează un costum dintr-o stofă proprietatea altuia. o materie primă sau un bun aflat în proprietatea altuia. după caz. revine. proprietarului bunului care reprezintă partea principală. proprietarul materiei întrebuinţate sau specificatorului. C. Specificaţiunea constă în confecţionarea sau realizarea unui bun nou de către o persoană. 5. De asemenea. prin munca sa. Dacă nici unul dintre bunuri nu poate fi privit accesoriu al celuilalt. se consideră principal acela care are o valoare mai mare. 504-507). folosind sau prelucrând un material. Specificaţiunea (art. după anumite criterii. Hotărârile instanţelor de judecată constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai în cazul când au caracter constitutiv sau atributiv de drepturi. 6. În situaţia în care ambele au aceeaşi valoare. cu obligaţia de despăgubire. amestecul a două lichide). proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. Dimpotrivă. bunul realizat revine proprietarului acestuia.A. bunul astfel obţinut va aparţine în coproprietate. o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată. El este obligat să plătească fostului proprietar al materialului preţul acestuia. va fi considerat principal bunul al cărui volum este cel mai mare. Hotărârea judecătorească. în aşa fel încât îşi pierd individualitatea. în aşa fel încât. hotărârile care ţin loc de act autentic de înstrăinare intră în această categorie (pronunţate în temeiul dispoziţiilor art. neputând fi seaparate (două metale topite împreună. Proprietarul în favoarea căruia operează adjuncţiunea este obligat a plăti celuilalt preţul bunului unit cu bunul său. Tradiţiunea. 144/1958. Prin confuziune se înţelege unirea a două sau mai multe bunuri mobile. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal. în materia executării silite potrivit procedurii civile anterior modificării şi completării Codului de procedură civilă ce au avut loc în anul 2001. Amestecul sau confuziunea (art. B. rezultat din celor două bunuri mobile. deşi formează un singur tot. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun. reacţia a două substanţe. prin accesiune. pe cote-părţi egale. ordonanţele de adjudecare. 504 Cod civil. Adjuncţiunea (art. Art. Intră în această categorie. De exemplu. cu obligaţia de a-l despăgubi pe cel care a depus munca. Conform art. Astfel. având proprietari diferiţi.

preluat în virtutea inerţiei alături de alte moduri de dobândire ce au fost receptate din dreptul roman (avulsiune. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului. dat fiind că potrivit art. Generalităţi cu privire la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate. 4. Dar. Acţiunea în revendicare: a) noţiune şi caractere juridice. indirect. Ea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor la purtător (obligaţiuni CEC. Ocupaţiunea. în scopul realizării lor. 1. 7.APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. Ocupaţiunea constă în dobândirea dreptului de proprietate prin luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimănui. drepturile de creanţă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie coloana vertebrală a patrimoniului oricărei persoane. Generalităţi cu privire la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile şi comerciale. Acţiunea în revendicare a bunurilor imobile (în sistemul registrului de transcripţiuni şi inscripţiuni şi în sistemul cărţii funciare). c) efectele acţiunii în revendicare. acţiuni la diferite societăţi comerciale). TEMA A VII-A . Sfera de aplicabilitate a ocupaţiunii este serior restrânsă. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real. vânatul ori peştele capturat definitiv şi cu respectarea prevederilor legale speciale. Atunci când ne referim la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate avem în vedere acele acţiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său şi să ajungă la restabilirea lui. Se spune că tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. de cele mai multe ori. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. b) calitatea procesuală activă în acţiunea în revendicare (persoanele care pot promova acţiunea în revendicare). când este luată dintr-un izvor natural. bunurile fără stăpân intră în proprietatea statutului. cum este cazul darurilor manuale. se înlătură. De aceea. Mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. prin promovarea acestor acţiuni. 3. obligaţiuni de stat. după cum se cunoaşte. A. acţiunea în răspundere contractuală. 477 şi 646 din Codul civil. 61 . ocupaţiune). 2. Dreptul de proprietate este un drept subiectiv care poate fi apărat prin diferite mijloace reglementate de diverse ramuri ce compun orice sistem de drept. cum sunt: apa de băut sau pentru trebuinţele casnice. Acţiunea în revendicare mobiliară. Literatura de specialitate apreciază că se dobândi prin ocupaţiune unele de bunuri.

acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. . Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titularul dreptului de proprietate sau altui drept real asupra unui bun. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor. precum şi în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus executării silite. care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil. b) Persoanele care pot introduce acţiune în revendicare: .este o acţiune petitorie – tinde să stabilească direct existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei – ca simplă stare de fapt – împotriva oricărei tulburări. Redobândirea posesiei ca urmare a revendicării este numai un efect accesoriu al acestei acţiuni. acţiunea în prestaţie tabulară. în temeiul actului de adjudecare.toţi coproprietarii. . acţiunea în restituirea plăţii nedatorate etc. acţiunea în grăniţuire. Aceste acţiuni sunt de două feluri: acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. Dintre acţiunile petitorii enumerăm: acţiunea în revendicare. Ele sunt întotdeauna acţiuni imobiliare. acţiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt. când acţiunea se prescrie în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terţului adjudecatar. în cazul bunurilor mobile. 62 . Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii petitorii.ambii soţi. fără a se pune în discuţie existenţa unui drept real asupra imobilului respectiv. Excepţii găsim în cazul avulsiunii. un singur soţ nu poate introduce acţiune în revendicare imobiliară. Această prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor. 2. Caracterele juridice: . fie pentru a o redobândi când a fost pierdută. În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară. în privinţa bunurilor imobile ce fac parte din comunitatea de bunuri. fie pentru a o menţine. minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie.este o acţiune imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv. a) Noţiune şi caractere juridice. . cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Un coproprietar nu are acţiune nici împotriva celorlalţi coproprietari şi nici împotriva terţilor. Acţiunea în revendicare . Aşadar. acţiunea negatorie şi acţiunea confesorie. B.proprietarul exiclusiv al bunului. cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Acţiunea în revendicare este acea acţiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său. .este o acţiune reală – se întemeiază pe dreptul de proprietate şi poate fi exercitată împotriva oricărei persoane care îl încalcă. aşa-zisele acţiuni reale.

În caz de expropriere. 1169 C. s-a realizat publicitatea imobiliară prin care efectele constitutive ori translative de drepturi reale ale actului juridic devin opozabile faţă de toţi participanţii la circuitul civil). Dacă pârâtul a înstrăinat bunul. Considerăm că într-o asemena situaţie. are prioritate cel cu data mai nouă. de regulă în natură. 3) insuficienţa probatorie a titlurilor. adică prin uzucapiune sau prin ocupaţiune. iar dacă a fost posesor de rea-credinţă. obligarea de restituire este înlocuită prin dezdăunare. reclamantului i se recunoaşte dreptul de proprietate. industriale şi civile. adică cel care pretinde ceva înaintea judecăţii – în faţa instanţei – trebuie să o dovedească. reclamantul va primi contravaloarea bunului. ar trebui respinsă acţiunea. în deosebi în trecut. iar dacă nu mai este posibil. va fi obligat la restituirea tuturor fructelor. dat fiind că se impune condiţia ca titlul să emane de la adevăraţii proprietari. Restituirea fructelor: dacă pârâtul a fost posesor de bună-credinţă. Acţiunea în revendicare imobiliară Proba dreptului de proprietate. 2) înscrisurile nu sunt însoţite de schiţe şi planuri. 3. în conformitate cu care acela ce face o propunere. să i-l respecte. Dovada certă a dreptului de proprietate se face prin moduri originare de dobândire a dreptului de proprietate.c) Efectele acţiunii în revendicare: În cazul în care acţiunea în revendicare este admisă. reclamantul va primi contravaloarea lucrului. b) dacă înscrisurile provin de la acelaşi autor. nu poate cere obligarea pârâtului (în favoarea căruia operează prezumţia de proprietate izvorâtă din faptul posesiei). nu s-au întocmit înscrisuri. c) în cazul testamentelor. şi nu cuprind detalieri în conţinutul lor. d) dacă titlurile provin de la autori diferiţi. dar şi opozabil terţilor. Regula înscrisă în art. dar nici una din părţi nu a transcris actul – în literatura juridică – s-a arătat că are câştig de cauză cel care are actul cu data cea mai veche. Dacă bunul a pierit din caz fortuit sau de forţă majoră. Principii de dovadă şi situaţii ce se disting în rezolvarea acţiunilor în revendicare în sistemul de publicitate al registrului de transcripţiuni şi inscripţiuni: 1) ambele părţi prezintă titluri scrise a) dacă înscrisurile provin de la acelaşi autor are câştig de cauză cel care l-a transcris mai întâi. Atâta timp cât dreptul reclamantului nu a devnit opozabil. în literatura juridică s-au propus următoarele soluţii: 63 . este aplicabilă şi în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare. ea întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăţi. iar pârâtul este obligat la restituirea bunului. pârâtul va restitui despăgubirea primită. dat fiind că reclamantul nu este în măsură să demonstreze că deţine un drept de proprietate nu numai valabil inter partes.civ. 4) o altă insuficienţă a probei cu înscrisuri decurge din aplicarea principiului relativităţii actelor juridice (pentru înlăturarea acestui neajuns. iar în caz de bună-credinţă. iar pârâtul este de rea-credinţă. În ceea ce priveşte proba propriu-zisă a proprietăţii imobiliare. riscul este în sarcina reclamantului. Cauze: 1) în numeroase cazuri. nu este obligat la restituirea fructelor naturale.

cu bună-credinţă. Aplicarea art.. Acţiunea în revendicare mobiliară Regula pe care o formulează art. nu se aplică în privinţa bunurilor mobile care formează o universalitate. Aşa fiind. În regimul de carte funciară reglementat de Decretul-Lege nr. cel ce are titlul cu dată mai veche are un titlu valabil provenit de la adevăratul proprietar). 1909 alin. în materia bunurilor mobile. instituie o prezumţie absolută de proprietate.câştigă cel care are titlul cu data cea mai veche (nu poate fi primită această soluţie. 115/1938. atunci acţiunea se respinge. revendicarea bunurilor mobile să devină imposibilă. Reclamantul nu face dovada că el este proprietarul. Prevederile art. numai a bunurilor mobile corporale. deci. dobândeşte bunul de la un detentor precar căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bunăvoie. ce poate fi răsturnată prin probă contrară. în cele mai multe cazuri. posesiunea de bună-credinţă valorează titlu de proprietate. pentru a stabili cine a dobândit de la adevăratul proprietar (constituie soluţia ce mai indicată pentru că se are în vedere verificarea calităţii de proprietar). iar acţiunea se va respinge. face ca. Art. cu condiţia ca titlul să emane de la un terţ şi să aibă o dată mai veche decât posesia pârâtului. spre deosebire de revendicarea bunurilor imobile unde posesia instituie numai o simplă prezumţie relativă de proprietate. 4. tăria deosebită dată posesiei de bunuri mobile care.se compară între ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri. 1909 alin. În primul rând. căci numai acestea sunt susceptibile de detenţiunea materială. 1 C. . 1 impune îndeplinirea unor condiţii. principala problemă legată de proba dreptului de proprietate o constituie cercetarea cărţii funciare a imobilului. Dacă prezintă reclamantul. O a doua condiţie care trebuie îndeplinită de bunul mobil este aceea că el trebuie privit în mod individual. . 3) nici una din părţi nu prezintă titlu scris şi nu poate justifica dobândirea prin modurile originare (uzucapiune sau ocupaţiune). 2) când una din părţi prezintă titlul de proprietate.civ. este aceea că. Proba dreptului de proprietate făcută prin intermediul înscrierilor în cartea funciară nu putea fi răsturnată decât prin rectificarea înscrierilor din cartea funciară ori prin demonstrarea intervenţiei unui mijloc de dobândire a proprietăţii ce operează transferul ori constituirea dreptului de proprietate fără înscriere în cartea funciară. 64 . în literatura juridică s-a arătat că acesta are câştig de cauză. de exemplu nu se aplică unei succesiuni. pentru că nu întotdeauna. 1 pot fi invocate numai de terţul dobânditor care. 1909 C.civ. Dacă prezintă pârâtul titlul de proprietate. Excepţie: bunuri mobile incorporale – titlurile la purtător. regula amintită se aplică în privinţa bunurilor mobile care pot fi posedate.câştigă cel care se află în posesia lucrului (nu poate fi primită această soluţie pentru că ar însemna ca soluţia acţiunii în revendicare să fie redusă la situaţia posesiei lucrului la momentul introducerii acţiunii). 1909 alin.

: a) posesia trebuie să fie reală. Aşadar. de la cel care-l găseşte. Acţiunea proprietarului originar trebuie să fie admisă. 1 nu se aplică în cazul bunurilor pierdute sau furate. dobânditor de bună-credinţă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinţat de adevăratul proprietar (de exemplu: în depozit. 1909 alin. ar trebui să existe un just titlu. şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. spre a fi aplicabile prevederile art. b) posesia să fie utilă. Se acordă astfel o protecţie deosebită terţului de bună-credinţă care a cumpărat bunul într-un loc public unde se încheie în mod curent asemenea acte juridice şi unde. 1909 alin. 1909 alin. Alineatul al doilea al art. Cu toate acestea. cu titlu de împrumut). 65 . în sensul că atunci când „posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la un bâlci sau la târg. 1909 alin. poate să-l revendice. dar şi o calitate a posesiei pe care el o invocă. adică posesia să fie neviciată. iar nu de la momentul încheierii contractului între dobânditorul de bună-credinţă şi detentorul care l-a înstrăinat. se presupune că nu avea cum să ştie că vânzătorul l-a furat sau l-a găsit. nu trebuie să existe suspiciuni cu privire la provenienţa bunurilor. Regula cuprinsă în art. animus şi corpus. proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat”. Literatura de specialitate şi practica mai recentă au ajuns la concluzia că aplicarea art. ca element separat de buna-credinţă. cu titlu oneros. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar. nu mai subzistă raţiunea ca lui să i se consolideze dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit. 1910 C. nu necesită existenţa unui just titlu.civ. Datorită împrejurărilor în care s-a încheiat actul în baza căruia a dobândit bunul respectiv. Cel care revendică bunul mobil în temeiul art. 1 C. civ. l-a primit de la detentor cu titlu gratuit (cum ar fi ca dar manual). că acel lucru a ieşit din patrimoniul său fără voia sa. civ. Regula înscrisă în art. rămânându-i acestuia din urmă să se întoarcă împotriva celui de la care-l are. sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri. el are un drept de retenţie asupra lucrului până când proprietarul revendicant îi plăteşte preţul pe care l-a dat celui de la care a dobândit posesia.civ. cel care a pierdut sau i s-a furat un lucru. în sensul că terţul dobânditor trebuie să îndeplinească concomitent şi cumulativ. 1 C. Au existat opinii potrivit cărora. iar terţul dobânditor se va întoarce împotriva detentorului precar. Buna-credinţă a terţului dobânditor este.Atunci când actualul deţinător al bunului. din ziua când l-a pierdut sau i-a fost furat. în aceleaşi condiţii în care acesta este cerut în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. posesia trebuie să fie de bună-credinţă. nu numai o condiţie cerută în persoana acestuia. şi ea trebuie să existe la momentul intrării efective în posesie. 2 trebuie să dovedească 3 elemente: că el a fost posesor al lucrului. Textul articolului 1910 C. sau la o vindere publică. şi separat de ea. în curs de 3 ani. în persoana sa. ambele elemente ale posesiei. pe lângă buna-credinţă. 1909 înlătură aplicarea regulii înscrise în primul alineat. În plus. prevede o importantă excepţie. în realitate. în mod normal. Condiţiile pe care trebuiască le întrunească posesia bunului mobil. ori de câte ori lucrul a fost pierdut de către proprietar sau i-a fost furat.

1910 cu normele dreptului procesual penal. Nici un considerent nu justifică aplicarea art. Considerăm că aceste bunuri nu pot fi ridicate de la terţul dobânditor. pentru a ocroti securitatea statică şi securitatea dinamică a circuitului civil referitor la asemenea bunuri. Sistemul cărţii funciare potrivit Legii nr. 7/1996. 1909 alin. 4. Prin „securitate statică” se înţelege ocrotirea drepturilor existente în prezent asupra unui bun. În schimb. b) de a constitui o evidenţă clară şi cuprinzătoare a tuturor bunurilor mobile în scopul utilitzării şi exploatării lor cât mai eficiente. Noţiunea şi obiectivele publicităţii imobiliare. el are dreptul de a reţine bunul respectiv în stăpânirea sa. precum şi transmisiunilor imobiliare prin aducerea la cunoştinţa terţilor interesaţi a situaţiei juridice a acestor bunuri. 2. asupra acelui bun.) şi în situaţia juridică a imobilelor (transmisiuni. etc. TEMA A VIII-A . decât în condiţiile prevăzute de art. 1. transformări. în acord cu legea şi interesele întregii societăţii. prin restituirea lucrului. Posesia de rea-credinţă a terţului dobânditor. chiar dacă instanţa a dispus restituirea către partea civilă. împotriva celui care cunoştea că nu dobândeşte de la adevăratul proprietar. adăugiri. în conformitate cu legea. a) din Codul de procedură penală dispune că repararea în natură a pagubei cauzată printr-o infracţiune are loc. 1909 atunci când acţiunea în revendicare este intentată de adevăratul proprietar împotriva terţului dobânditor de rea-credinţă al bunului. în mod public. Sistemul registrului de transcripţiuni şi inscripţiuni. lit. 66 . Noţiunea şi obiectivele publicităţii imobiliare. deci. 3.PUBLICITATEA IMOBILIARĂ 1. 115/1938. printre altele. Aceasta pentru că art. 14 alin. Sistemul cărţii funciare potrivit Legii nr. grevări). până când proprietarul va plăti preţul la care a fost dobândit de la inculpat.În literatura de specilitate s-a pus problema nevoii de a corela prevederile art. schimbări de destinaţie. iar prin „securitate dinamică” se înţelege ocrotirea drepturilor ce se vor dobândi în viitor. a hoţului sau a găsitorului nu are valoarea unui titlu de proprietate. atunci când terţul de bună-credinţă a cumpărat bunul în împrejurările prevăzute de art. 2 şi art. Prin organizarea publicităţii imobiliare se realizează următoarele obiective sau scopuri: a) de a da o cât mai mare siguranţă drepturilor reale existente. 1910 Cod civil. 2 Cod civil. 3. Publicitatea imobiliară desemnează totalitatea mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se evidenţiază situaţia materială şi juridică a imobilelor. c) de a permite organelor competente ale statului să exercite un control riguros şi permanent referitor la schimbările care se produc în situaţia materială (împărţeli. 1909 alin.

situaţia juridică a imobilului poate fi aflată numai cunoscând proprietarii săi succesivi şi cercetând în registre la numele lor. 2. b) sistemul cărţilor funciare. Nu erau supuse transcrierii: transmisiunea succesorală (legală şi testamentară). care s-a aplicat în Transilvania. dacă şi ce drepturi au transmis sau constituit referitor la un anumit bun. Erau supuse transcrierii toate actele juridice enumerate de art. pe teritoriul ţării noastre au existat următoarele sisteme de publicitate imobiliară: a) sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni reglementat de Codul civil şi Codul de procedură civilă. 115/1938 şi Decretul nr. aplicabil în marea majoritate a localităţilor din vechea ţară (România înainte de 1918). Este un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare. care s-au ţinut la judecătorii. Ele reprezintă tot un sistem de publicitate intermediară. De aceea. sustrase sau pierdute în timpul şi din cauza războiului. registrele de transcripţii au fost înlocuite cu mape în care sunt păstrate actele supuse transcrierii. Transcrierile se efectuau în registrul de transcriepţiuni şi constau în copierea integrală a actelor juridice prin care se transmitea dreptul de proprietate asupra unui imobil. Au fost înfiinţate cu scopul de a înlocui pentru unele localităţi din Transilvania. 711 Cod procedură civilă. Prin Legea nr. Transcrierea se făcea în ordinea depunerii cererilor de transcriere şi a actelor supuse acestei operaţii. c) sistemul intermediar al cărţilor de publicitate funciară. reglementat de Decretul nr. Ulterior. transcrierile şi înscrierile se fac pe numele persoanelor (părţile actelor juridice) şi nu pe imobile. El s-a aplicat întrun număr redus de localităţi din fostul judeţ Ilfov şi în Bucureşti. operaţie deosebit de dificilă şi anevoioasă. erau exceptate de la transcriere şi dobândirile de drepturi reale prin fapte juridice: uzucapiunea şi accesiunea imobiliară. 242/1947 şi de unele dispoziţii ale Legii nr. împreună cu cererile şi petiţiile care le însoţesc. se constituiea un drept real principal sau se stingeau astfel de drepturi reale.Datorită condiţiilor istorice în care a avut loc formarea. asemănător „cărţilor de publicitate funciară”. Sistemul registrului de transcripţiuni şi inscripţiuni Acest sistem de publicitate imobiliară este alcătuit din registre de transcripţiuni (transcrieri) şi registre de inscripţii (înscrieri). în ordinea intrării lor. reglementat de Legea nr. Cărţile de evidenţă funciară se închid pe măsură ce se întocmesc noi cărţi funciare sau se găsesc cărţile funciare originare. ca sistem unic şi unitar de publicitate imobiliară pe întreaga ţară. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. precum şi evoluţia statului naţional român. Banat şi Bucovina. Prin urmare. 163 din 14 martie 1946. 241/1947. 7/1996 s-a dat o nouă reglementare cărţilor funciare. d) sistemul cărţi de evidenţă financiară reglementat prin Decretul nr. deoarece registrele se ţin pe numele proprietarilor. 115/1938. dacă imobilul revenea unuia dintre copărtaşi. cărţile funciare distruse. 67 . De asemenea. În acest sistem se efectuau două feluri de înregistrări: transcrieri şi înscrieri. actele de împărţeală.

Fiecare imobil are propria carte funciară în care sunt evidenţiate orice schimbări ce intervin în situaţia sa materială şi juridică. e) deoarece înregistrările se fac pe numele proprietarilor şi nu pe imobile. b) sancţiunea neîndeplinirii formalităţilor de transcriere şi înscriere constă doar în inopozabilitatea faţă de terţi a drepturilor. Toate înscrierile se fac pe imobile. Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară se numesc „drepturi tabulare”. 241/1947. Efectul acestor înregistrări este acela de a face opozabil faţă de terţi. Prima reglementară unitară a cărţilor funciare în ţara noastră. trebuie cunoscuţi toţi proprietarii succesivi ai imobilului şi cercetate. fără a fi necesară transcrierea sau. Lipsa transcrierii sau înscrierii este sancţionată cu inopozabilitatea faţă de terţi a transmiterii ori constituirii dreptului real. transmisiunile făcute şi sarcinile constituite de către ei. o constituie Decretul-Lege nr. înscrierea. Făceau obiect al înscrierii acele clauze care se referă la privilegiile speciale imobiliare şi la ipoteci. după caz. fiindcă realizează o publicitate integrală a tuturor transmisiunilor şi constituirilor de drepturi reale imobiliare. se înregistrează fapte sau alte raporturi juridice în legătură cu bunurile imobile. Pentru aceasta. Sistemul de publicitate prin registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni a fost criticat datorită caracterului personal şi incomplet al înregistrărilor: a) publicitatea drepturilor este parţială. c) având în vedere că judecătorul nu avea obligaţia de a cerceta valabilitatea şi legalitatea actului juridic prezentat pentru transcriere sau înscriere şi nici existenţa dreptului transmiţătorului. pus în aplicare prin Legea nr. 68 . ceea ce face ca aceste registre să nu oglindească situaţia juridică exactă a imobilelor. care era suspus transcrierii în registrul de transcripţiuni. făcea excepţie privilegiul vânzătorului de imobile. mai ales. iar în anumite cazuri expres prevăzute de lege. Sistemul cărţii funciare potrivit Legii nr. De la această regulă. Altfel spus. este foarte greu de cunoscut situaţia juridică a fiecărui imobil şi de stabilit cine este adevăratul proprietar. se aduce la cunoştinţa terţilor un anumit act juridic fără a se garanta valabilitatea sa şi existenţa dreptului dobândit. actul juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale.Înscrierea se făcea în registrul de inscripţiuni şi consta în consemnarea sau reproducerea unor părţi sau clauze din actele juridice. S-a spus că se creează nesinguranţă asupra proprietarului imobilului. Înscrierile privitoare la drepturile tabulare formează „starea tabulară”. 3. Cărţile funciare alcătuiesc un sistem de publicitate complet. 115/1938 Cărţile funciare constituie un sistem de publicitate real deoarece are la bază identitatea topografică a imobilelor. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. actul juridic produce efecte de îndată ce a fost încheiat. deoarece o serie de acte şi moduri de dobândire nu sunt supuse înregistrării. Verificarea este deosebit de dificilă. când acel proprietar a făcut transmisiuni sau a constituit sarcini importante. Omiterea unui singur proprietar anterior are ca efect o cunoaştere eronată a situaţiei imobilului de către cel interesat. aceste înregistrări au o valoare relativă. în individualitatea lor. la numele lor. Între părţi şi faţă de succesorii lor în drepturi.

înscrisurile privitoare la înscrieri şi registrul de intrare. urmărirea imobilului sau a veniturilor sale. condici de evidenţă prevăzute de lege. Titlul cărţii funciare cuprinde: numărul cărţii respective şi denumirea comunei. precum şi numărul cărţii funciare în care sunt înscrise. în temeiul căruia se făcea o înscriere în cartea funciară. şi o unitate juridică. oraşe şi municipii. Orice schimbare în întinderea unei parcele se va evidenţia pe plan în temeiul schiţei prezentate de părţi (art. c) registrul de intrare este utilizat pentru înregistrarea cererilor de înscriere. servitute propriu-zisă. cărţile funciare se numerotează pe sate. împreună cu cererile de înscriere. Pe lângă acestea. uz. Aceste copii se păstrează în arhivă. acelaşi oraş sau municipiu. 69 . în sensul că operaţiile juridice – înscrierile de drepturi tabulare – se pot face. a numărului de carte funciară în care sunt înscrişi (art. este obligatoriu să existe completate la zi: repertorii alfabetice. 7). după criteriul naturii imobilului ori a scopului economic urmărit de proprietar. Cărţile funciare se ţin într-un singur exemplar la biroul de carte funciară din circumscripţia judecătoriei de la locul situării imobilului. 9 pct. fiecare având un registru financiar propriu. Corpul funciar poate fi alcătuit dintr-una sau mai multe parcele. se reţinea o copie a cărei conformitate cu originalul era certificată de judecătorul de carte funciară. Ordinea înregistrării cererilor constituie criteriul după care se stabileşte rangul înscrierilor făcute în cartea funciară. 8). Dacă o comună este alcătuită din două sau mai multe sate. alcătuiesc registrul funciar al acelei unităţi administrative. Aceeaşi carte funciară poate cuprinde mai multe corpuri funciare. locaţiune. dosarul cărţii funciare (art. numai cu privire la întregul corp funciar. ipotecă. Prin corp funciar se înţelege o unitate economică distinct alcătuită. a) repertoriul alfabetic cuprinde numele şi prenumele proprietarilor cu indicarea. Cărţile funciare privitoare la imobilele din aceeaşi comună. uzufruct. b) repertoriul parcelar în care se evidenţiază numărul topografic al parcelelor. De pe fiecare înscris. alte registre. El este. Partea a I-a (foaia de avere) privind descrierea imobilului. alcătuind. b) înscrisurile privitoare la înscrieri constituie proba drepturilor înscrise în cartea funciară.Cărţile funciare sunt întocmite şi numerotate pe comune. în dreptul fiecăruia. Cartea funciară se întregeşte cu planul. a) planul cuprinde toate parcelele dintr-o localitate cu arătarea numărului topografic al ficăreia. de regulă. în acelaşi timp. Obiectul drepturilor tabulare este corpul funciar. Aceste repertorii se ţin pe localităţi. 2). abitaţie. Cartea funciară este alcătuită dintr-un titlu şi trei părţi sau foi. fiind descris în partea I a cărţii funciare. repertorii parcelare. Partea a III-a (foaia de sarcini) În această parte se înscriu: drepturile de superficie. precum şi cesiunea de venituri sechestrul. numărul planşei din plan pe care se află fiecare parcelă. oraşului sau municipiului în care este situat imobilul. Partea a II-a (foaia de proprietate) în care se fac înscrierile cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului.

indiferent de aşezarea lor şi de felul de cultură. drepturile reale cu privire la imobile pot fi constituite. Cererea odată introdusă şi înregistrată nu poate fi completată cu date sau înscrisuri noi. înscrierea dă naştere. constituie. De asemenea. D. toate operaţiunile juridice prin care se transmite. B. Principiul publicităţii integrale. după care urmează arătarea fiecărei parcele ce intră în componenţa sa. 26 din lege prevede că drepturile reale imobiliare se dobândesc fără înscriere în cartea funciară în următoarele cazuri: dobândirea prin succesiune legală şi testamentară. Alipirea are loc de regulă prin unirea mai multor parcele într-un corp funciar sau prin adăugarea mai multor parcele la un corp funciar. Operaţiile prin care se modifică sunt: alipirea şi dezlipirea. este obligatorie evidenţierea tuturor schimbărilor sau modificărilor ce intervin prin alipire. dacă au aceeaşi destinaţie economică. Principiile cărţilor funciare. art.. cererea nu putea fi admisă. dacă aparţin aceluiaşi proprietar. Prin urmare. C. titularul unui drept real dobândit prin unul dintre aceste mijloace juridice. judecătorul o va respinge.Corpul funciar din două sau mai multe parcele se notează cu un număr roman. decât după ce s-a făcut înscrierea. alipirea se poate realiza şi prin mărirea suprafeţei unei parcele. Principiul legalităţii. modifică sau stinge un drept real imobiliar sunt supuse înscrierii în cartea funciară. Dezlipirea are loc atunci când se desparte sau desprinde o parcelă de la un corp funciar ori se micşorează întinderea unei parcele. Astfel. modificate sau stinse numai prin înscriere în cartea funciară.parcele situate în locuri diferite. Potrivit acestui principiu. Corpul funciar este alcătuit dintr-o singură parcelă se notează cu semnul crucii. 115/1938. în situaţia materială a imobilului. dezlipire etc. 70 . cu excepţiile arătate mai sus. Pot fi unite în acelaşi corp funciar: .parcele situate una lângă alta. De la acest principiu există şi câteva excepţii. Principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară. dobândirea prin succesiune. A.toate parcelele unui proprietar. modifică sau stinge drepturile reale şi le face opozabile faţă de terţi. era obligat să refuze efectuarea înscrierii. Aceasta înseamnă că judecătorul de carte funciară era obligat. Dacă el constata că titlul nu era conform cu dispoziţiile legale în vigoare. Principiul oficialităţii. Art. înainte de a dispune prin încheiere sau a face orice înscriere. 13 din aceeaşi lege dispune că un corp funciar poate fi modificat. indiferent de felul de cultură. 17-18 din Legea nr. Atunci când cererea este incompletă sau înscrisurile pe baza cărora se întemeiază nu sunt valabile. să verifice legalitatea titlului pe baza căruia a fost solicitată înscrierea în cartea funciară. De asemenea. La baza regimului juridic al cărţilor funciare există anumite reguli fundamentale care se numesc principii. În acelaşi mod proceda şi în situaţia în care faţă de datele înscrise în cartea funciară. . vânzare silită şi expropriere. Potrivit art. Totuşi. . nu va putea să încheie acte de transmisiune sau de grevare a bunului.

constituie. Actul juridic trebuie dovedit prin înscris original. Principiul priorităţii. Conform acestei reguli. Art. Prin rang tabular se înţelege efectul unei înscrieri în raport cu alte înscrieri din aceeaşi carte funciară. Înscrierile în cartea funciară. Principiul relativităţii. dacă un drept s-a radiat din cartea funciară. 115/1938. concomitent cu aceea a dreptului său. Art. Ele se aplică numai drepturilor reale. Aşadar. putând fi combătute prin probă contrară. Dovada hotărârii judecătoreşti şi a actului administrativ individual se face prin copii legalizate. dacă dovedeşte. 115/1938 prevede că înscrierile sunt de trei feluri: întabularea. 71 . 33 prevede că înscrierile din cartea funciară au o putere doveditoare absolută în folosul terţului care a dobândit un drept real prin act juridic cu titlu oneros şi a fost de bună-credinţă. prin înscrisuri originale. înainte de a fi înscris. Ordinea înregistrării cererilor determină sau stabileşte rangul înscrierii (qui prior tempore potior jure). în termen legal. Ea are efect constitutiv de drepturi. ultimul dobânditor va putea cere înscrierea tuturor dobândirilor succesive. şi anume: dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane. Înscrierea provizorie. Ea se numeşte „înscriere provizorie” sau „întabulare imperfectă”. 31 din Legea nr. se prezumă că dreptul există în folosul ei. 15/1938. Înscrierea provizorie este înscrierea prin care se strămută. Art. A. terţul va fi apărat de orice cauză de evicţiune derivând din titlurile de dobândire anterioare înscrierii dreptului său. Suntem în prezenţa a două prezumţii legale relative. Acest principiu rezultă din economia prevederilor art. b) împotriva aceluia care. dreptul de a dobândi prin înscriere un bun imobiliar. dacă ambele înscrieri se cer deodată. cu excepţia situaţiei când împotriva sa s-a introdus. fără să fie nevoie de vreo justificare ulterioară. 5 din Legea nr. Potrivit art. F. se prezumă că acel drept nu există. înscrierea provizorie şi notarea. modifică sau stinge un drept real sub condiţia şi în măsura justificării sale ulterioare. Întabularea. Întabularea se face pe baza actului juridic în temeiul căruia se cere înscrierea. Principiul forţei probante a înscrierii în cartea funciară. una celeilalte. iar înscrierile respective nu s-au făcut.E. 32 şi 33 ale Legii nr. 32 instituie două prezumţii. şi-a grevat dreptul. Dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv. B. 20 din Legea nr. înscrierea unui drept se poate face numai: a) împotriva aceluia care la data înregistrării cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. 115/1938). Întabularea este o înscriere definitivă. a unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unui act administrativ individual. o acţiune în rectificarea întabulării. actele juridice care pot sta la baza acelor înscrieri (art. G. înscrierile în cartea funciară îşi produc efectele de la data înregistrării cererilor de înscriere. Întabularea este înscrierea prin care se transmite. constituie sau stinge un drept real cu titlu definitiv de la data înregistrării cererii de înscriere.

În cazul în care se refuza să-şi îndeplinească această obligaţie. să predea actele necesare pentru radierea lui din cartea funciară. transmiterea sau modificarea unui drept real imobiliar este obligat să predea înscrisurile necesare pentru întabularea dreptului în cartea funciară. A. pot fi exercitate două acţiuni: acţiunea în prestataţie tabulară şi acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară. În cazul în care terţul a dobândit cu bună-credinţă şi pe baza unui act cu titlu oneros. în aceeaşi cerere de chemare în judecată. întabularea sau. Acţiunea în prestaţie tabulară nu se confundă cu acţiunea în executarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. separaţia de patrimonii. contractul de locaţiune încheiat pe o durată mai mare de 3 ani. persoana îndreptăţită se putea adresa instanţei de judecată. fapte sau alte raporturi juridice strâns legate de drepturile tabulare pentru a le face opozabile terţelor persoane. Justificarea înscrierii se nota în cartea funciară. Dacă înscrierea provizorie este justificată. să fie încheiat anterior actului pe baza căruia terţul şi-a înscris dreptul în cartea funciară. acţiunea pauliană. Notarea. c) terţul să fie dobândit dreptul cu titlu gratuit sau să fi fost de rea-credinţă. 81-82). De multe ori. prin hotărâre. transmiterea sau stingerea dreptului real respectiv. Acţiunea în prestaţie tabulară. Acţiunea în prestaţie tabulară putea fi intentată împotriva celui care a consimţit la constituirea. în temeiul căruia se cere prestaţia tabulară. acţiunea de partaj. acţiunea în anularea hotărârii judecătoreşti declarative de moarte. precum şi împotriva terţului subdobânditor înscris în cartea funciară. Astfel. faptul că imobilul a fost dobândit prin împroprietărire etc. C. Cel care s-a obligat la constituirea. de exemplu. În legătură cu înscrierile care se fac în cartea funciară. iar dacă este vorba de stingerea unui asemenea drept. dacă erau îndeplinite următoarele trei condiţii: a) cel care cere prestaţia tabulară să fi fost în posesia imobilului la data când terţul subdobânditor a contractat. pentru ca aceasta să dispună. radierea dreptului real. Acţiunile de carte funciară. în sensul că înscrisul original îndeplineşte ulterior cerinţele prevăzute pentru întabulare sau. (art. acţiunea în prestaţie tabulară se respinge. Notarea este acea înscriere care are ca obiect menţionarea în cartea funciară a unor drepturi personale. după caz. puteau fi notate în cartea funciară: minoritatea şi punerea sub interdicţie a titularului dreptului. hotărârea judecătorească devine irevocabilă. Hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă înlocuia înscrisurile necesare pentru întabularea sau radierea dreptului. b) actul juridic cu dată certă. după caz. reclamantul formulează două capete de acţiune: unul prin care cere să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract autentic de înstrăinare şi altul prin care solicită ca instanţa să 72 .Înscrierea provizorie are loc atunci când înscrisul original nu îndeplineşte cerinţele speciale prevăzute de lege pentru întabulare sau în cazul în care înscrierea este cerută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti supusă apelului ori recursului. interdicţia înstrăinării sau grevării unui drept întabulat. ea se transformă într-o întabulare perfectă.

115/1938. 73 . dreptul a fost greşit calificat (de pildă. Acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară. operaţia rectificării se face. dacă nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului personal. 115/1938. art. Potrivit art. pe cale de consecinţă. 39 din Legea nr. . contractul de locaţiune a ajuns la termen). precum şi faţă de terţul care a dobândit cu rea-credinţă dreptul înscris în favoarea sa. 34-40 din Legea nr. 115/1938 prevăd: . acţiunea în rectificare poate fi introdusă numai în primele două cazuri prevăzute de art. a încetat să mai fie exactă sau în conformitate cu realitatea. rectificarea notării se poate cere în următoarele cazuri: greşita calificare a dreptului personal. a) Rectificarea întabulării şi a înscrierii provizorii.dispună. . în următoarele cazuri: . atunci când este introdusă faţă de dobânditorul nemijlocit. rectificarea unei întabulări sau înscrieri provizorii se poate cere. faptului sau raportului juridic notat sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut notarea (minorul a devenit major. 34 din Legea nr. în temeiul hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. împotriva refuzului pârâtului de a consimţi la întabulare.dacă înscrierea sau titlul pe baza căruia s-a făcut nu au fost valabile (de pildă. dacă notarea. indiferent din ce cauză. . Acţiunea în rectificarea notării este imprescriptibilă. acestea pot fi înlăturate prin acţiunea în rectificare. 36 şi 37 din Legea nr. s-a înscris dreptul de uzufruct în loc de dreptul de abitaţie). la cerere. în următoarele termene: şase luni de la data comunicării către cel îndrituit a încheierii prin care s-a dispus înscrierea ce face obiectul acţiunii în rectificare. 34 din Lege (titlul nu este valabil sau dreptul a fost greşit calificat). b) Rectificarea notării. titlul este nul sau anulabil). de bună-credinţă. B.împotriva terţului dobânditor cu titlu oneros.acţiunea în rectificare este imprescriptibilă. care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere a acestuia.dacă prin înscriere. În legătură cu prescripţia acestei acţiuni. trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului a cărei rectificare se solicită prin acţiune. . sub rezerva prescripţiei acţiunii de fond. faptului sau raportului juridic notat. Este reglementată în art. În cazul în care există neconcordanţe între starea tabulară şi realitate. de orice persoană interesată.dacă nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea (s-a împlinit termenul extinctiv sau s-a realizat condiţia rezolutorie). Potrivit art. În urma admiterii acţiunii. indiferent dacă este vorba de un succesor universal sau cu titlu particular. Acţiunea în rectificare poate fi introdusă împotriva celui în favoarea căruia s-a făcut înscrierea respectivă.acţiunea în rectificare poate fi introdusă în termen de 10 ani. şi înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară. faţă de terţul dobânditor cu titlu gratuit. precum şi împotriva succesorilor săi. 115/1938. de bună-credinţă.

. 61 din 26 martie 1996. drepturile de proprietate asupra acestora şi la proprietari.funcţia juridică realizată prin identificarea proprietarilor pe baza actelor de proprietate. pe bază de măsurători. Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. în vederea înscrierii în cartea funciară cu caracter definitiv. organelor abilitate. încă nerealizat. Legea fondului funciar nr. b) asamblarea şi integrarea datelor furnizate de cadastrele de specialitate. 653 din 22 iulie 2005. evidenţele necesare stabilirii valorii de impunere. măsurarea şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale. constituirii şi stingerii drepturilor reale imobiliare. precum şi stocarea datelor pe suporturi informatice.4.U. precum şi ale construcţiilor. Agenţia Naţională şi oficiile teritoriale din subordine au obligaţia de a furniza. d) furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şi taxe pentru stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor. nr. Fără măsurători şi evidenţe cadastrale nu se poate trece la un sistem real de publicitate imobiliară. 93/1933. 7 din 13 martie 1996. Prin sistemul de cadastru general se realizează: a) identificarea. Sistemul cărţii funciare potrivit Legii nr. categorii de folosinţă şi pe proprietari. Of. la cerere. 41 din 27 mai 2004. Prin instituţia cadastrului se urmăreşte realizarea unui cadastru general al ţării.funcţia economică în cadrul căreia se evidenţiază elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor şi calculării impozitelor asupra veniturilor realizate din tranzacţii imobiliare. nr. Cadastrul general se organizează la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale: comună. Legea cadastrului şi a publicitaţii imobiliare a fost republicata în M. Of. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. judeţ şi la nivelul întregii ţări. publicată în M. Sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. iar prin instituţia cărţilor funciare. economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării. 7/1996 1. unic şi unitar de evidenţă juridică a strămutării. solicitate de organismele abilitate. Funcţiile cadastrului: . descrierea şi înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor. În temeiul articolului II al Titlului XII al Legii nr. publicată în M. Baza tehnică a cărţilor funciare o constituie documentele cadastrale ce cuprind date şi informaţii referitoare la imobile. 201 din 3 martie 2006.G. nr. se urmăreşte crearea la nivelul întregii ţări a unui sistem real. Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică. şi prin Legea nr. A suferit modificări substanţiale prin O. oraş sau municipiu. . c) identificarea şi înregistrarea tuturor proprietarilor şi a altor deţinători legali de imobile.funcţia tehnică constă în determinarea. şi prin înscrierea în cartea funciară. nr. 2. 247/2005. cu toate că au existat mai multe tentative în acest sens (Legea cadastrului nr. 59/1974). 74 . a poziţiei. Of. 509 din 7 iunie 2004. configuraţiei şi mărimii suprafeţelor terenurilor pe destinaţii. 247 din 19 iulie 2005.

3 din Legea nr. Fotogrammetrie şi Teledetecţie ca unitate cu personalitate juridică în subordinea Agenţiei Naţionale. cu consultarea uniunii profesionale înfiinţată prin lege specială. nr. Oficiul teritorial controlează. 7/1996. prin reorganizarea Oficiului Naţional de Cadastru. astfel cum a fost modificată prin O. verificare şi recepţie a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului. La nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se înfiinţează birouri de cadastru şi publicitate imobiliară. Geodezie şi Cartografie.G. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitatea Imobiliară a fost înfiinţată prin H. Potrivit art. acestea au primit denumirea generică de oficii teritoriale. avizează şi recepţionează. nr. unica autoritate în domeniu. 247/2005. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară are următoarele atribuţii principale: a) coordonează şi controlează executarea lucrărilor de cadastru şi asigură înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii ţări. iar oficiile de cadastru şi organizarea teritoriului aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. 1210/29 iulie 2004. se stabilesc prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale. La nivelul fiecărui judeţ şi în municipiul Bucureşti s-au înfiinţat oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară ca unităţi cu personalitate juridică în subordinea Agenţiei Naţionale.G. geodezie. Geodezie şi Cartografie.Of. Se înfiinţează Centrul Naţional de Geodezie. în subordonarea oficiilor teritoriale.U. Fotogrammetrie şi Cartografie. 1038/1996. publicată în Monitorul Oficial nr. instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului. fotogrammetrie şi teledetecţie la nivelul întregii ţări. lucrările de geodezie. Prin Legea nr. cadastru şi cartografie. topografiei şi cartografiei se stabileşte prin regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Modul de organizare şi funcţionare. instituţie publică cu personalitate juridică. prin reorganizarea Institutului de Cadastru. În cadrul oficiilor teritoriale funcţionează baza de date a cadastrului. Cartografie. au fost reorganizate ca oficii de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol. 718 din 9 august 2004 (republicată în M. prin reorganizarea oficiilor judeţene de cadastru.G. 386 din 5 mai 2006). 41/2004.Organizarea şi conducerea cadastrului general la nivel central au fost încredinţate Oficiului Naţional de Cadastru. după caz. geodeziei. numărul. care a fost înfiinţat prin H. Geodezie. geodezie şi cartografie şi al municipiului Bucureşti şi a birourilor de carte funciară de pe lângă judecătorii. publicată în Monitorul Oficial nr. Modul de avizare. nr. denumite în continuare birouri teritoriale. topografie. şi preluarea activităţii privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiţiei. 284 din 12 noiembrie 1996. topografie. nr. precum şi arondarea birourilor teritoriale pe unităţi administrativ-teritoriale. s-a înfiinţat Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. b) controlează executarea lucrărilor de cartografie. 75 .

conform progreselor ştiinţifice şi tehnice în domeniul cadastrului. aprobate prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. h) avizează conţinutul topografic al hărţilor. r) îndeplineşte şi alte atribuţii ce au legătură cu activitatea specifică. modernizarea şi menţinerea în stare de utilizare a reţelei geodezice naţionale.G. pe teritoriul României. Potrivit art. l) avizează tehnic expertizele efectuate de către experţii judiciari în specialitatea topografie. procedee şi metodologii de specialitate compatibile cu cele ale Uniunii Europene. drepturi personale. g) asigură executarea şi actualizarea hărţilor oficiale. Cartografie. o) asigură înscrierea altor raporturi juridice. în condiţiile legii speciale care reglementează înfiinţarea uniunii profesionale a acestora. precum şi ale Centrului Naţional de Geodezie. i) pune la dispoziţia autorităţilor publice şi a altor instituţii interesate. e) organizează şi administrează fondul naţional de geodezie şi cartografie. Oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară îndeplinesc următoarele atribuţii principale: 76 . elaborat de Agenţia Naţională şi Ministerul Justiţiei. geodeziei. n) asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară. în condiţiile legii. în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ghidurilor şi al altor documente cartografice destinate uzului public. precum şi baza de date a sistemului de cadastru general. planurilor. situaţii statistice de sinteză privind terenurile şi construcţiile. cartografiei şi publicităţii imobiliare. se transmit. geodezie şi cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate. republicată. Avizele menţionate mai sus vor fi date de oficiul teritorial în baza unui regulament comun. structura. d) autorizează persoanele fizice şi juridice care pot executa lucrări de specialitate din domeniile cadastrului. p) asigură formarea şi specializarea personalului de specialitate în publicitate imobiliară prin intermediul Institutului Naţional al Registratorilor. k) participă la organizarea şi coordonarea măsurătorilor în vederea aplicării legilor funciare. la solicitarea instanţelor de judecată. Fotogrammetrie şi Teledetecţie se stabilesc prin regulamentele de organizare şi funcţionare ale acestora. completarea. promovează tehnici. geodeziei şi cartografiei. m) asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie. interdicţii. atlaselor.c) elaborează regulamente şi norme. la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate. executarea. se modifică sau se sting. Atribuţiile şi răspunderile oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară. incapacităţi şi litigii judiciare în legătură cu bunul imobil. în condiţiile legii. j) îndeplineşte sarcinile ce rezultă din angajamentele internaţionale în domeniul său de activitate. 13 din H. 1210/2004. nr. organizarea şi modul de administrare ale institutului se stabilesc şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. f) asigură.

expertizele topocadastrale întocmite de experţii judiciari. j) verifică periodic starea fizică a punctelor din reţelele de sprijin. Numărul registratorilor pentru fiecare oficiu teritorial se stabileşte prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. în condiţiile legii. interdicţii. d) înscriu radierea drepturilor reale. 18/1991. servicii şi informaţii conform tarifelor în vigoare.a) înscriu imobilele în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară. în urma unui concurs organizat de aceasta. situaţii statistice şi de sinteză privind terenurile şi construcţiile. numiţi prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. b) asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie. contra cost. i) organizează. c) înscriu alte raporturi juridice. în urma unui concurs. în baza unui regulament elaborat în comun de Agenţia Naţională şi de Ministerul Justiţiei. drepturi personale.şef iar în cadrul birourilor teritoriale în responsabilitatea unui registrator coordonator. o) asigură evidenţa documentaţiilor de schimbare a categoriei de folosinţă a terenurilor şi a suprafeţelor aferente. g) avizează documentaţiile de scoatere din circuitul agricol al terenurilor. Activitatea de publicitate imobiliară în cadrul oficiilor teritoriale este îndeplinită de registratori de carte funciară. n) îndrumă activitatea desfăşurată de serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură. şi de Legea nr. la cererea titularului dreptului sau a celorlalte persoane interesate. înainte de depunerea lor în instanţa de judecată. republicată. asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară. constituite la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. cu modificările şi completările ulterioare. numiţi prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. denumiţi în continuare registratori. f) avizează planul urbanistic general. l) furnizează persoanelor fizice şi juridice. cu modificările şi completările ulterioare. m) avizează împreună cu instituţiile de specialitate de la nivelul judeţean şi local proiectele de organizare a teritoriului pe categorii de folosinţă agricolă şi stabilirea reţelei de drumuri agricole. În cadrul oficiilor teritoriale. incapacităţi şi litigii judiciare în legătură cu bunul imobil. h) autorizează persoanele fizice care execută lucrări tehnice de cadastru. 1/2000. 77 . e) avizează tehnic. a notarului public ori a celorlalte persoane interesate. se modifică sau se sting. la cererea titularului dreptului. conform normelor şi regulamentelor emise de Agenţia Naţională. coordonează şi execută măsurătorile pentru punerea în posesie a titularilor prevăzuţi de Legea fondului funciar nr. Poate fi numită registrator persoana care îndeplineşte în mod cumulativ următoarele condiţii: a) are cetăţenia română şi are capacitatea drepturilor civile. k) pune la dispoziţia autorităţilor publice şi a altor instituţii interesate. se transmit. activitatea de publicitate imobiliară este în responsabilitatea unui registrator .

Cartografie. f) este apt din punct de vedere medical pentru ocuparea funcţiei. b) realizarea şi întreţinerea hărţilor oficiale ale României în format analogic şi digital şi a modelului digital al terenului. respectiv propunerea de standarde tehnologice. k) crearea şi dezvoltarea sistemelor. execuţia şi întreţinerea reţelelor geodezice naţionale şi a sistemului naţional de staţii permanente GPS.b) este licenţiat în drept. consilier juridic sau altă funcţie de specialitate juridică. în colaborare cu Institutul Naţional de Metrologie. h) participarea la realizarea metodologiilor şi specificaţiilor tehnice. 1210/2004. 14 din H. judecător. d) prelucrarea imaginilor fotoaeriene şi a înregistrărilor de teledetecţie. republicată): a) proiectarea. cartografiei şi teledetecţiei. e) participarea la realizarea şi administrarea bazei de date cartografice naţionale. tehnologiilor şi a bazelor de date prin surse proprii şi/sau în colaborare cu terţii. Registratorul răspunde pentru activitatea sa în condiţiile legii. În cadrul Agenţiei Naţionale funcţionează Direcţia de publicitate imobiliară care organizează. Fotogrammetrie şi Teledetecţie îndeplineşte următoarele atribuţii principale (art. în colaborare cu alte instituţii abilitate. fotogrammetriei. procuror. 78 . c) nu are antecedente penale. au cel puţin 5 ani de experienţă în domeniul publicităţii imobiliare. f) realizarea de produse cartografice derivate din datele existente în Fondul Naţional Geodezic. g) participarea la integrarea în baza de date geodezice şi cartografice naţionale a datelor obţinute din recepţia lucrărilor tehnice de specialitate. Până la data organizării concursului. c) realizarea şi întreţinerea evidenţelor limitelor administrative ale teritoriului României. deşi nu îndeplinesc condiţiile de studii. d) se bucură de o bună reputaţie. Centrul Naţional de Geodezie. nr.G. e) cunoaşte limba română. i) verificarea şi etalonarea aparaturii de specialitate. a modelelor şi structurilor de date geodezice-cartografice. Organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de registratori se va face numai dacă acestea nu au fost ocupate de absolvenţii Institutului. g) a îndeplinit timp de 5 ani funcţia de asistent-registrator sau a exercitat timp de 3 ani funcţia de notar. avocat. coordonează şi controlează activitatea de publicitate imobiliară din cadrul oficiilor teritoriale. registratorii pot fi numiţi din cadrul angajaţilor serviciilor de publicitate imobiliară care. j) asigurarea cercetării în domeniile de activitate ale geodeziei. în vederea respectării legilor şi reglementărilor în materie. Absolvenţii Institutului Naţional al Registratorilor au prioritate la ocuparea posturilor vacante de registratori.

privind suprafaţa. nr. d) planul cadastral şi anexele la partea I a cărţii funciare. Cadastrele locale. care se vor întocmi la nivelul comunelor. iar noţiunea de cadastru de specialitate a fost redefinită ca „sistem informaţional specific domeniului de activitate. apelor. d) întocmirea documentelor tehnice cadastrale. oraş şi municipiu -. se numerotează şi se ţin pe aceste localităţi. 10): a) stabilirea. O 79 . referitoare la imobilele din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale comune. naturale şi construite.C. la finalizarea măsurătorilor cadastrale la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Prin O. oraş şi municipiu lucrările tehnice de cadastru constau în (art. 7/1996.G. oraşe şi municipii . celor cu risc ridicat de calamităţi naturale ori supuse poluării şi degradării şi altele asemenea. b) identificarea amplasamentelor imobilelor pe baza actelor de proprietate sau. transporturilor rutiere. 4. alte instituţii centrale de stat. a fost abrogat art. sunt: a) registrul cadastral al imobilelor. Potrivit art. a întocmirii din oficiu a cărţilor funciare. extractiv.comună. industrial. după caz.comună.l) participarea la realizarea proiectelor internaţionale angajate de Agenţia Naţională. ministerele. şi a datelor de bază din cadastrul general. deoarece acestea se întocmesc. precum şi limitele intravilanelor localităţilor se face de către comisia stabilită în acest scop prin ordinul prefectului. La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale .N. oraş şi municipiu . forestier. c) consemnarea litigiilor de hotare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.G. c) registrul cadastral al proprietarilor. Delimitarea şi marcarea hotarelor administrative ale unităţilor administrativteritoriale .U. 4 al Legii nr. zonelor protejate.comună. Planul cadastral conţine reprezentarea grafică a datelor din registrele cadastrale. regiile autonome şi alte persoane juridice organizează cadastrul de specialitate în domeniile: agricol.şi se păstrează la oficiul teritorial. Cadastrele întocmite la nivelul unităţilor administrativteritoriale . regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. navale. feroviare. 4. 3. Registrele. oraşelor şi municipiilor. potrivit legii. în lipsa acestora. planurile cadastrale şi anexele la partea I a cărţii funciare vor sta la baza completării sau. b) indexul alfabetic al proprietarilor. turismului.alcătuisc baza tehnică a cărţilor funciare. aeriene. pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar şi determinarea formei şi dimensiunilor tuturor imobilelor din cuprinsul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale.C. cu respecarea normelor tehnice elaborate de O. 41/2004. imobiliar-edilitar. Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenţă şi inventariere sistematică a bunurilor imobile sub aspect tethnic şi economic. a hotarelor unităţii administrativ-teritoriale şi a limitelor intravilane componente. categoria de folosinţă şi proprietarul. Documentele tehnice ale cadastrului general.

Partida cadastrală era constituită din mai multe corpuri de proprietăţi. Prin ordinul ministrului justiţiei. de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale. urmând ca la momentul definitivării lucrărilor cadastrului general pentru fiecare unitate administrativ-teritorială. indiferent de categoria de folosinţă. în baza cererilor şi comunicărilor făcute potrivit legii. 1 alin. 84 din 23 februarie 1998. Este ceea ce anterior era definit ca fiind corpul de proprietate. Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către 80 . 1330/C/25. privilegiile şi ipotecile legale. aprobat prin Ordinul nr.06. urmărirea imobilului. 6. Corpul de proprietate era format din unul sau mai multe imobile alipite. publicat în Monitorul Oficial nr.1999. Sunt aplicabile toate principiile mai puţin principiul efectului constitutiv al înscrierii în cartea funciară. punerea în mişcare a acţiunii penale. 2371/C/1997. 58 alin. Potrivit art. cu sau fără construcţii. registrele cadastrale şi anexele la partea I a cărţii funciare se ţin la zi. precum şi acţiunile pentru apărarea drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciară vor continua să fie înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară. În prezent. 1049 din 29 decembrie 2006. se identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară. de pe teritoriul aceleiaşi localităţi. aparţinând aceluiaşi proprietar. de pe teritoriul unei localităţi. 7. a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor. s-a dispus ca începând cu data de 1 iulie 1999. Una sau mai multe parcele alăturate. aparţinând aceluiaşi proprietar. este în vigoare Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară. aparţinând aceluiaşi proprietar. să se treacă la înfiinţarea cărţilor funciare cu caracter nedefinitiv. Prin parcelă se înţelege suprafaţa de teren cu aceeaşi categorie de folosinţă. a fructelor şi veniturilor sale. 61 din lege. aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. şi se înscrie în aceeaşi carte funciară. (2). Planurile. Un exemplar din planurile şi registrele cadastrale se transmite cu titlul gratuit la consiliile locale.copie a acestora se păstrează în arhiva oficiilor teritoriale. în baza art. Pentru punerea în aplicare a legii. sub aspectul reglementării publicităţii imobiliare. în concordanţă cu documentaţiile cadastrale întocmite pentru înscrierea actelor şi faptelor juridice. modernizarea şi menţinerea în stare de utilizare a reţelei geodezice naţionale necesare întocmirii şi ţinerii la zi a planurilor cadastrale şi hărţilor topografice se realizează sub coordonarea Agenţiei Naţionale. aparţinând unui proprietar. sechestrul. Completarea. formează imobilul definit la art. să se procedeze la deschiderea cărţilor funciare definitive. emis de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară publicat în Monitorul Oficial nr. 633 din 13 octombrie 2006. Prin imobil se înţelege una sau mai multe parcele alăturate. până la deschiderea cărţii funciare. 5. în regiunile de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare. (3). nr.

81 . descrierea imobilului şi inventarul de coordonate al amplasamentului. al unităţii administrativ-teritoriale. categoriile de folosinţă şi. 8. Cartea funciară este alcătuită din titlu. destinaţia. indicând numărul cadastral al imobilelor şi numărul de ordine al cărţilor funciare în care sunt înscrise. ipoteca şi privilegiile imobiliare. Acest registru se întregeşte cu registrul de intrare. servituţile în sarcina fondului aservit. cu un index alfabetic al proprietarilor şi cu o mapă în care se păstrează cererile de înscriere. care cuprinde: a) numele proprietarului. ce se ţine de către biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial în a cărui rază teritorială de activitate este situat imobilul respectiv. c) planul imobilului cu vecinătăţile. cu registrul cadastral al imobilelor. după caz. abitaţie.oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. Cărţile funciare întocmite şi numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităţi alcătuiesc. b) suprafaţa imobilului. cu excepţiile prevăzute de lege. uz. folosinţă. împreună cu un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii. C. indicând numărul ei şi numele localităţii în care este situat imobilul. referitoare la descrierea imobilelor. în partea I sau a II-a a cărţii funciare. b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate. d) servituţile constituite în folosul imobilului. precum şi din trei părţi: A. Partea I. e) faptele juridice. referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini. îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu. Partea a III-a. c) strămutările proprietăţii. Alcătuirea cărţii funciare. drepturile personale sau alte raporturi juridice. cu privire la înscrierile făcute. referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate. care va cuprinde: a) dreptul de superficie. Imobilele ce aparţin domeniului public şi domeniului privat al statului sau. împreună. cu planul cadastral. precum şi acţiunile privitoare la proprietate. pentru fiecare imobil în parte. construcţiile. Partea a II-a. întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. f) orice modificări. precum şi menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept. se vor înscrie în cărţi funciare speciale ale unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt situate. constituie anexa la partea I. B. precum şi locaţiunea şi cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani. uzufruct. Cărţile funciare speciale se ţin de către birourile teritoriale ale oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară. după caz. care va cuprinde: a) numărul de ordine şi cel cadastral al imobilului. pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora. registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu.

b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte; c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale; d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte. 9. Efectele înscrierii. Înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor. Dacă mai multe cereri de înscriere a drepturilor reale au fost depuse deodată la biroul teritorial, ele vor primi provizoriu acelaşi rang, urmând ca instanţa să hotărască asupra rangului fiecăreia. Dacă au fost depuse deodată mai multe cereri având ca obiect înscrierea mai multor drepturi de ipotecă asupra aceluiaşi imobil, ele vor primi acelaşi rang. Dobânditorul anterior poate cere instanţei judecătoreşti să acorde înscrierii sale rang preferenţial faţă de înscrierea efectuată la cererea unui terţ, care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credinţă la data încheierii actului. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele. Potrivit art. 26 alin. (3), care nu constituie decât o repetare a frazei finale a alineatului (1) al aceluiaşi articol, titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate, nu poate însă dispune de ele, decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară. În aceleaşi condiţii sunt opozabile faţă de terţi şi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti. În conformitate cu prevederile art. 32 din lege, Efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la: a) suprafaţa terenurilor, destinaţia, categoria de folosinţă, valoarea sau alte asemenea aspecte; b) restricţii aduse dreptului de proprietate prin raporturile de vecinătate, expropriere sau prin prevederi legale privind protecţia ecologică, sistematizarea localităţilor şi alte asemenea aspecte. 10. Felurile înscrierilor. Se pot face mai multe feluri de înscrieri. Intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale. Este înscrierea prin care se realizează opozabilitatea faţă de terţi a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. Potrivit art. 20 alin. (1) dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului; acest consimţământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea

82

termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative, vor înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor Modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale (de exemplu, reducţiunea inscripţiei ipotecare). Înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare. Înscrierea provizorie poate fi cerută în următoarele situaţii: a) când dreptul real ce se cere a fi înscris este afectat de o condiţie suspensivă; b) când se solicită intabularea unui drept real în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ce nu a rămas irevocabilă; c) dacă se dobândeşte un drept tabular care, anterior, a fost înscris provizoriu; d) dacă debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca ori privilegiul imobiliar; e) dacă pentru soluţionarea cererii sunt necesare înscrisuri suplimentare, care nu aduc însă atingere fondului dreptului ce se cere a fi înscris şi nu fundamentează noi capete de cerere. În acest din urmă caz, solicitantul va fi înştiinţat pentru a depune întrun termen stabilit, după caz, de registrator, înscrisurile necesare, sub sancţiunea radierii înscrierii provizorii. Dacă înscrisurile vor fi depuse în termenul fixat, se va proceda la justificarea înscrierii provizorii, printr-o încheiere dată de registratorul de carte funciară. Înscrierea provizorie devine opozabilă terţilor cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiţie şi în măsura justificării ei. Justificarea înscrierii provizorii se va face în temeiul consimţământului celui în contra căruia s-a efectuat înscrierea provizorie, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile ori a încheierii registratorului de carte funciară, în situaţia ultimului caz de înscriere provizorie menţionat. Justificarea radierii dreptului de ipotecă se va face în baza consimţământului dat în formă autentică al titularului dreptului de ipotecă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă. Justificarea unei înscrieri provizorii îşi întinde efectul asupra tuturor înscrierilor care s-au făcut condiţionat de justificarea ei; nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celui interesat, radierea ei şi a tuturor înscrierilor care sau făcut condiţionat de justificarea acesteia. Notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară. Prevederile art. 38 din lege arată: „Actele şi faptele juridice, privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, vor putea fi înscrise la cerere, cu efect de opozabilitate pentru terţe persoane."

83

Înscrierea intenţiei de a înstrăina sau ipoteca. Potrivit art. 39, proprietarul unui imobil poate cere ca intenţia sa de a înstrăina sau de a ipoteca să fie înscrisă, arătând, în acest din urmă caz, suma ce urmează să se garanteze prin ipotecă. Dacă se săvârşeşte înstrăinarea sau ipotecarea, dreptul înscris va avea rangul înscrierii intenţiei. Înscrierea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării cererii. Data la care această înscriere îşi pierde efectul se menţioneaza atât în înscriere, cât şi în încheierea care a ordonat-o. 11. Procedura înscrierii. Înscrierea se face în următoarele cazuri: - dacă este cerută de cel îndreptăţit în legătură cu un drept real sau personal, un fapt sau un raport juridic referitor la un drept; - dacă notarul public a cerut din oficiu efectuarea înscrierii; - dacă insanţa a transmis din oficiu o hotărâre rămasă defintivă şi irevocabilă rămasă definitivă şi irevocabilă, constitutivă sau declarativă asupra unui drept real. Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru şi publicitate imobiliară. În cazul hotărârii judecătoreşti, se va prezenta o copie legalizată, cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă. Cererile de înscriere se vor înregistra de îndată în registrul de intrare, cu menţionarea datei şi a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor. Dacă mai multe cereri au fost depuse deodată la acelaşi birou teritorial, drepturile de ipotecă şi privilegiile vor avea acelaşi rang, iar celelalte drepturi vor primi numai provizoriu rang egal, urmând ca prin judecată să se hotărască asupra rangului şi asupra radierii încheierii nevalabile. Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se îndreaptă la biroul unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea. Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular. Înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute: a) de mandatarul general al celui îndrituit; b) de oricare dintre titularii aceluiaşi drept. Creditorul a cărui creanţă certă şi exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească, ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a autorităţii administrative, va putea cere instanţei, în numele şi în folosul debitorului său, înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini. Debitorul care a plătit valabil creanţa ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară poate cere radierea ipotecii, dacă înfăţişează înscrisul original al cesiunii şi chitanţa doveditoare a plăţii.

84

Cererea se rezolvă prin pronunţarea unei încheieri fără citarea părţilor. În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere. Înscrisul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părţilor; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului. În conformitate cu prevederile art. 54 alineatul (1) fraza finală din Legea nr. 7/1996, republicată, pe perioada de valabilitate a extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua nici un fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul. Potrivit articolului 58 alineatul (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, perioada de valabilitate a extrasului de carte funciară pentru autentificare, perioadă în care cartea funciară este blocată, este de 5 zile lucrătoare (în care se include şi ziua depunerii cererii de eliberare a menţionatului extras). Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului şi al cărţii funciare, precum şi a părţii cărţii funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica poziţiile ce au fost radiate şi numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor. În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentaţii cadastrale întocmite şi recepţionate conform prevederilor prezentei legi. Dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întruneşte condiţiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată. Despre respingerea cererii se face menţiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum şi în cartea funciară (art. 55 din regulament). Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare. Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel. În conformitate cu prevederile art. 299 C. pr. civ., decizia pronunţată în apel este supusă recursului. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.

85

Prin rectificare se înţelege radierea. cazurile în care se poate promova acţiunea în rectificare. după caz. Rectificarea şi modificarea cărţii funciare. Potrivit art. se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real. termenul este de 10 ani şi curge din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere. Termenul de promovare a acţiunii în rectificare. 4. 35 alin. 34. orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară. Regula stabilită de prevederile art. În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde. în privinţa înscrierii. dreptul înscris a fost greşit calificat. îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni. În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.faţă de terţele persoane care au dobândit cu bună-credinţă un drept real prin donaţie sau legat. acest regulament se referă la operaţiunile juridice şi tehnice pe care le vor realiza birourile teritoriale şi nu se va referi la aspectele ce ţin de rezolvarea de către instanţe a acţiunii în rectificare. Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului. susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară. bazându-se pe cuprinsul cărţii funciare. Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu. a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris. afară de cazul în care acţiunea în fond nu s-a prescris mai înainte. modificarea acesteia. 12. se poate cere rectificarea sau. 2. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. dobândit cu bunăcredinţă şi prin act juridic cu titlu oneros. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă prin declaraţie autentică. Acestea sunt. dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: 1. .Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial. deci. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului. Evident. (1) este aceea că sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond. Excepţii: . în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de 86 . cu situaţia juridică reală. 3. acţiunea în rectificare este imprescriptibilă. a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale. fie în caz de litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii. Înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. notările făcute se radiază din oficiu. schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil.acţiunea în rectificare.

8) Ovidiu Ungureanu. 5) Teodor Sâmbrian. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. hotărârea judecătorească va fi opozabilă şi terţelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere. 1996. Hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acţiunea nu a fost admisă. 2) Paul Mircea Cosmovici. Editura Lumina Lex. 2001. Drept civil. Drept civil. 1994.dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere. 3) Liviu Pop. Drept civil. 87 . Moduri originare de dobândire a proprietăţii. Dreptul civil. Bucureşti. Ediţia a II-a. afară de cazul când dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris. Editura Europa. 2001. 4) Ion Filipescu. Dacă acţiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară. Maria Gaiţă. Ediţie revăzută şi completată. Editura ALL Beck. Bucureşti. Drept civil. 1996. Editura Lumina Lex. Editura Actami. Bucureşti. Editura Institutul European. legislaţie. Editura ALL. Mona Maria Pivniceru. Drepturi reale. Iaşi. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Drepturile reale. 1993. Iaşi. obligaţii. 1997. Drepturile reale. Drepturile reale principale. Cornelia Munteanu. Bucureşti. 7) Corneliu Bârsan. Craiova. 2003. Drept civil. BIBLIOGRAFIE 1) Eugeniu Safta-Romano. Bucureşti. Editura Graphix. Dreptul de proprietate privată şi publică în România. 6) Corneliu Bârsan.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.