1

IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DOTS
DE CONTROL AL TUBERCULOZEI
ÎN ROMÂNIA
TUBERCULOZA
CURS
PENTRU STUDENÞI
ROMÂNIA, 2005
2
Lucrare apãrutã în cadrul programului „Combaterea tuberculozei: un rãspuns cuprin-
zãtor, coordonat, multisectorial în România” finanþat din fonduri nerambursabile acordate
României de cãtre Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei ºi Malariei, prin
acordul bilateral dintre Guvernul României ºi aceastã instituþie de finanþare.
Material realizat de:
Dr. Dragoº BUMBÃCEA (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Dr. Lucica DIÞIU (Biroul OMS Balcani, Bucureºti)
Dr. Claudia TOMA (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Dr. Cornelia TUDOSE (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Cu contribuþia:
Prof. Ioan Paul STOICESCU (Institutul de Pneumologie Marius Nasta, Bucureºti)
Prof. Emil CORLAN (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Prof. Miron Alexandru BOGDAN (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Prof. Traian MIHÃESCU (UMF Gr.T. Popa, Iaºi)
Prof. Voicu TUDORACHE (UMF Victor Babeº, Timiºoara)
Prof. Cristian DIDILESCU (Institutul de Pneumologie Marius Nasta, Bucureºti)
Prof. Marcel POPESCU (UMF Lucian Blaga, Sibiu)
Prof. Gabriela JIMBOREAN (UMF Târgu Mureº)
Conf. Constantin MARICA (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Conf. Monica POP (UMF Iuliu Haþieganu, Cluj Napoca)
Conf. Mimi NIÞU (UMF Craiova)
Dr. Oana ARGHIR (Universitatea Ovidius, Constanþa)
Dr. Irina STRÂMBU (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Dr. Anca MACRI (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Dr. Domnica CHIOTAN (Institutul de Pneumologie Marius Nasta, Bucureºti)
Dr. Antonela DRAGOMIR (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Dr. Victor SPÎNU (UMF Carol Davila, Bucureºti)
Dr. ªtefan MIHÃICUÞÃ (UMF Victor Babeº, Timiºoara)
Dr. Doru CIOBANU (Universitatea Transilvania, Braºov)
Dr. Marilena CRIªAN (Universitatea Oradea)
Dr. Gheorghe NINI (Universitatea de Vest Vasile Goldiº, Arad)
Dr. Olimpia NICOLAESCU (Universitatea „Titu Maiorescu”)
3
I. ELEMENTE GENERALE ........................................................................................................... 5
1. Definiþie ............................................................................................................................... 5
2. Scurt istoric ........................................................................................................................ 5
3. Etiologie .............................................................................................................................. 5
4. Transmiterea infecþiei tuberculoase................................................................................. 6
a. Surse de infecþie ............................................................................................................ 6
b. Transmiterea infecþiei ..................................................................................................... 6
5. Istoria naturalã a infecþiei tuberculoase .......................................................................... 7
a. Primoinfecþia .................................................................................................................. 7
b. Tuberculoza boalã.......................................................................................................... 8
c. Istoria naturalã a tuberculozei în populaþie .................................................................... 8
6. Leziuni morfologice în tuberculozã.................................................................................. 9
a. Leziuni microscopice...................................................................................................... 9
b. Leziuni macroscopice................................................................................................... 10
II. METODE ÎN DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI ................................................................... 11
1. Examenul bacteriologic ................................................................................................... 11
a. Probe clinice................................................................................................................. 11
b. Examenul microscopic ................................................................................................. 11
c. Cultura micobacteriilor ................................................................................................. 13
d. Testarea sensibilitãþii la medicamente antituberculoase ............................................. 13
e. Metode moleculare de detecþie a MTB ........................................................................ 13
2. Examenul histopatologic................................................................................................. 13
3. Testarea cutanatã tuberculinicã ..................................................................................... 14
a. Tehnicã......................................................................................................................... 14
b. Citire ............................................................................................................................. 14
c. Interpretare................................................................................................................... 14
d. Limitele interpretãrii ...................................................................................................... 15
III. TUBERCULOZA COPILULUI ................................................................................................. 16
1. Tuberculoza primarã ........................................................................................................ 16
a. Manifestãri .................................................................................................................... 16
b. Diagnostic .................................................................................................................... 17
c. Evoluþie. Complicaþii ..................................................................................................... 17
2. Tuberculoza pulmonarã................................................................................................... 17
3. Forme grave de tuberculozã ........................................................................................... 18
a. Meningita tuberculoasã ................................................................................................ 18
b. Tuberculoza miliarã ...................................................................................................... 18
4. Alte forme de tuberculozã extrapulmonarã ................................................................... 18
5. Diagnosticul tuberculozei copilului ............................................................................... 19
IV. TUBERCULOZA PULMONARÃ A ADULTULUI .................................................................... 20
1. Manifestãrile clinice ......................................................................................................... 20
2. Semne radiologice ........................................................................................................... 20
3. Diagnosticul tuberculozei pulmonare ............................................................................ 22
4. Diagnosticul diferenþial al tuberculozei pulmonare ..................................................... 22
a. Tusea persistentã......................................................................................................... 22
b. Imagine cavitarã ........................................................................................................... 23
5. Evoluþia tuberculozei pulmonare.................................................................................... 23
V. TUBERCULOZA EXTRAPULMONARÃ (TBEP) .................................................................... 24
1. Tuberculoza diseminatã .................................................................................................. 24
a. Tuberculoza miliarã ...................................................................................................... 24
b. Tuberculoza diseminatã areactivã ............................................................................... 25
2. Meningita tuberculoasã ................................................................................................... 25
3. Pleurezia tuberculoasã .................................................................................................... 27
CUPRINS
4
4. Tuberculoza ganglionarã................................................................................................. 28
5. Tuberculoza osteoarticularã ........................................................................................... 28
a. Spondilita tuberculoasã (morbul lui Pott) ..................................................................... 28
b. Tuberculoza articularã.................................................................................................. 29
6. Tuberculoza urogenitalã.................................................................................................. 29
a. Tuberculoza renalã ...................................................................................................... 29
b. Tuberculoza genitalã .................................................................................................... 29
7. Pericardita tuberculoasã ................................................................................................. 29
8. Alte localizari .................................................................................................................... 30
a. Tuberculoza peritonealã............................................................................................... 30
b. Tuberculoza laringianã................................................................................................. 30
c. Localizãri foarte rare .................................................................................................... 30
VI. TUBERCULOZA ªI INFECÞIA HIV......................................................................................... 31
1. Diagnostic ......................................................................................................................... 31
a. Circumstanþe de diagnostic.......................................................................................... 31
b. Aspecte clinice ............................................................................................................. 31
2. Evoluþia tuberculozei ....................................................................................................... 32
3. Concluzii ........................................................................................................................... 32
VII. TRATAMENTUL TUBERCULOZEI ................................................................................... 33
1. Principii de tratament în tuberculozã ............................................................................. 33
a. Populaþii micobacteriene .............................................................................................. 33
b. Medicamente antituberculoase .................................................................................... 34
c. Regimuri antituberculoase ........................................................................................... 34
2. Managementul tratamentului pacientului ...................................................................... 35
a. Evaluarea iniþialã .......................................................................................................... 35
b. Prescrierea chimioterapiei antituberculoase ................................................................ 36
c. Monitorizarea tratamentului antituberculos .................................................................. 36
d. Tratamente adjuvante .................................................................................................. 37
3. Concluzii ........................................................................................................................... 37
VIII. PREVENÞIA TUBERCULOZEI ......................................................................................... 38
1. Grupele de risc ................................................................................................................. 38
a. Persoane expuse surselor de infecþie......................................................................... 38
b. Persoane imunodeprimate ........................................................................................... 38
c. Persoane marginalizate social ..................................................................................... 38
d. Imigranþi ºi refugiaþi din þãri cu incidenþã mare a tuberculozei ..................................... 38
2. Mãsuri de prevenþie.......................................................................................................... 38
a. Depistarea ºi tratarea surselor de infecþie ................................................................... 38
b. Tratarea infecþiei tuberculoase latente (chimioprofilaxia) ............................................ 38
c. Mãsuri de reducere a transmiterii nosocomiale a infecþiei tuberculoase ..................... 39
d. Vaccinarea BCG .......................................................................................................... 39
IX. EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI ....................................................................................... 41
1. Definiþii .............................................................................................................................. 41
2. Evoluþia naturalã a tuberculozei în populaþie................................................................ 41
3. Indicatori epidemiometrici în tuberculozã..................................................................... 41
a. Mortalitatea .................................................................................................................. 41
b. Morbiditatea ................................................................................................................. 42
c. Infecþia tuberculoasã .................................................................................................... 45
4. Impactul infecþiei HIV asupra endemiei tuberculoase.................................................. 45
X. CONTROLUL TUBERCULOZEI ÎN COMUNITATE................................................................ 46
1. Principiile Programului Naþional de Control al Tuberculozei ...................................... 46
2. Organizarea tratamentului antituberculos..................................................................... 46
3. Organizarea depistãrii ...................................................................................................... 47
4. Prevenþia tuberculozei ºi infecþiei tuberculoase........................................................... 47
5. Concluzii ........................................................................................................................... 48
5
I. ELEMENTE GENERALE
1. DEFINIÞIE
Tuberculoza (TB) este boala infecto-contagioasã, cu caracter endemic produsã de Mycobacte-
rium tuberculosis (bacilul Koch), caracterizatã prin formarea de granuloame, cu inflamaþie ºi distrucþie
tisularã importante, localizare obiºnuit pulmonarã ºi evoluþie naturalã (adicã în absenþa unui tratament
corect) cronicã, consumptivã ºi deseori fatalã.
În acelaºi timp tuberculoza este o problemã de sãnãtate publicã întrucât intereseazã comunitatea
în ansamblu (vezi capitolul X).
2. SCURT ISTORIC
Cele mai vechi dovezi ale prezenþei tuberculozei la om sunt cele legate de mumiile egiptene,
având deci o vechime de cel puþin 3000 de ani.
Boala a fost bine caracterizatã în secolul al XIX-lea cu trei momente importante: individualizarea
clinicã a bolii de cãtre Laennec, demonstrarea naturii transmisibile de cãtre Villemin ºi în fine identificarea
Mycobacterium tuberculosis de cãtre Robert Koch, care pune bazele diagnosticului bacteriologic al
tuberculozei.
Secolul al XX-lea aduce o revoluþie terapeuticã în tuberculozã cu apariþia vaccinãrii BCG, urmatã
de descoperirea secvenþialã a antituberculoaselor de primã linie: streptomicina, izoniazida, etambutolul,
rifampicina ºi pirazinamida; ulterior au fost descoperite ºi alte medicamente antituberculoase, ultima
grupã fiind cea a fluorochinolonelor. Sfârºitul secolului XX a fost marcat de ideea integrãrii chimioterapiei
antituberculoase într-un context de mãsuri socio-economice, ceea ce a condus la constituirea unor
strategii cuprinse în Programe Naþionale de Control al Tuberculozei.
3. ETIOLOGIE
Micobacteriile (ce constituie genul Mycobacterium) sunt bacili mici, aerobi, imobili ºi nesporulaþi.
Mycobacterium tuberculosis (MTB) sau bacilul Koch (bK) constituie agentul etiologic al tuberculozei
la om. Complexul Mycobacterium tuberculosis cuprinde Mycobacterium tuberculosis ºi alte specii strâns
înrudite bacteriologic: M. bovis, M. africanum ºi M. microti. M. tuberculosis, M. bovis ºi M. africanum
determinã o boalã clinic similarã, dar au importanþã epidemiologicã inegalã. Raritatea M. bovis (prin
controlul TB bovinelor ºi pasteurizarea laptelui) ºi a M. africanum (restrâns la arealul Africii Centrale ºi
Occidentale) contrasteazã cu rãspândirea mondialã a M. tuberculosis.
Peretele celular micobacterian este gros ºi bogat în lipide ºi, ca urmare, relativ impermeabil
pentru moleculele polare (coloranþi hidrosolubili, acizi, alcooli). Drept consecinþã micobacteriile sunt
rezistente la colorarea obiºnuitã (colorarea cu fuxinã poate fi realizatã prin încãlzire) ºi la decolorarea
cu acid-alcool (i.e. sunt bacili acid-alcoolo-rezistenþi = BAAR). Aceste douã proprietãþi stau la baza
metodelor de colorare specificã prin care sunt puse în evidenþã micobacteriile în microscopie (vezi
examenul bacteriologic).
M. tuberculosis (ca ºi majoritatea micobacteriilor) creºte lent, având un timp de generaþie în jur
de 24 ore; astfel sunt necesare minim 3 sãptãmâni pentru apariþia coloniilor vizibile pe mediile solide de
culturã cum este mediul Löwenstein-Jensen.
M. tuberculosis este un germen obligatoriu aerob, þesuturile bogate în oxigen fiind cele mai
susceptibile de a fi invadate. Este un parazit intracelular facultativ, virulenþa lui fiind în mare mãsurã
6
legatã de capacitatea de a supravieþui ºi de a se multiplica în mediul intracelular al fagocitelor
mononucleare. Bacilii sunt rapid distruºi în mediul ambiant de radiaþiile ultraviolete (lumina soarelui).
Mycobacterium tuberculosis, agentul etiologic al tuberculozei, este un bacil aerob,
acid-alcoolo-rezistent, cu multiplicare relativ lentã ºi care este distrus de razele ultra-
violete.
4.TRANSMITEREA INFECÞIEI TUBERCULOASE
A. SURSE DE INFECÞIE
Spre deosebire de alte micobacterii care sunt ubicuitare în naturã, bK nu se multiplicã în afara
organismelor, iar infecþiile naturale la animale sunt foarte rare. Astfel bK este extrem de adaptat la
organismul uman ºi, drept consecinþã, rezervorul de germeni este aproape exclusiv uman (persoane
infectate sau bolnavi), iar transmiterea infecþiei este practic exclusiv interumanã, pe cale aerianã.
Sursa de infecþie o reprezintã bolnavul cu TB pulmonarã (TBP). Gradul de contagiozitate al
unei surse de infecþie este dependent de densitatea MTB în sputã ºi de frecvenþa tusei. TBP cavitarã
este prototipul de sursã înalt contagioasã datoritã densitãþii enorme de MTB din sputã (10
6
-10
9
/ml de
sputã) ºi tusei în general frecvente. Examenul microscopic al sputei este pozitiv în cazul unei densitãþi
a MTB în sputã de minim 5000-10000/ml; astfel microscopia sputei separã cazurile pozitive (M+), con-
siderate contagioase, de cele negative (M-) considerate puþin sau deloc contagioase.
B. TRANSMITEREA INFECÞIEI
Transmiterea este realizatã prin intermediul nucleilor de picãturã micã, ce au un diametru
cuprins între 1-5 mm, ideal pentru a rãmâne suspendate în aer timp îndelungat (ore) ºi, odatã inhalate,
pentru a ajunge ºi a se depune în alveole. Generarea acestor particule de cãtre surse (bolnavii cu TBP)
cuprinde douã etape: aerosolizarea secreþiilor respiratorii contaminate ale sursei prin manevre expiratorii
forþate (tuse, strãnut ºi chiar vorbire), urmatã rapid de deshidratare cu reducerea dimensiunilor particulelor
rezultate. Ventilaþia reduce numãrul de particule infectante iar expunerea la radiaþii ultraviolete (lumina
soarelui) distruge MTB. Asocierea acestor metode reduce considerabil riscul de transmitere a
tuberculozei.
Inhalarea particulelor infectante de cãtre o gazdã susceptibilã este urmatã de depunerea acestora
în alveole ºi fagocitarea MTB de cãtre macrofagele alveolare. Supravieþuirea ºi multiplicarea intracelularã
a MTB constituie primum movens al infecþiei tuberculoase. Riscul unei persoane sãnãtoase de a se
infecta cu MTB depinde în primul rând de numãrul ºi gradul de contagiozitate al surselor cu care vine
în contact ºi de durata ºi proximitatea contactului cu acestea.
La nivelul unei populaþii riscul mediu de infecþie este dependent în special de densitatea surselor
de infecþie (în special TBP/M+) ºi de condiþiile de convieþuire (de ex. supraaglomerare), ºi în mai micã
mãsurã de virulenþa tulpinilor de MTB ºi de rezistenþa indivizilor la infecþie.
Transmiterea nosocomialã a tuberculozei (inclusiv a TB polichimiorezistente = MDR-TB, multi-
drug resistance tuberculosis) a fost descrisã în spitale ºi azile, atât la personal cât ºi la pacienþi, constituind
o problemã epidemiologicã ºi medico-legalã.
Alte cãi de transmitere sunt foarte rare, inclusiv transmiterea M. bovis pe cale digestivã de la
laptele contaminat provenit de la vaci cu mastitã TB.
7
Transmiterea tuberculozei se face aproape exclusiv pe cale aerianã ºi este inter-
umanã. Sursa de infecþie este reprezentatã aproape exclusiv de bolnavii cu tubercu-
lozã pulmonarã, ºi în special de cei cu microscopie pozitivã a sputei. Densitatea
surselor de infecþie, precum ºi durata ºi gradul de intimitate al contactului cu acestea
sunt factorii determinanþi ai riscului de infecþie pentru persoanele sãnãtoase.
5. ISTORIA NATURALÃ A INFECÞIEI TUBERCULOASE
A. PRIMOINFECÞIA
Istoria naturalã ºi aspectul anatomoclinic ale infecþiei tuberculoase sunt determinate de raportul
dintre multiplicarea ºi diseminarea MTB ºi mecanismele de apãrare ale gazdei.Inhalarea uneia sau mai
multor particule infectante de cãtre o gazdã neinfectatã este urmatã de fagocitarea MTB de cãtre
macrofagele alveolare virgine imunologic, cu una din douã consecinþe posibile: distrugerea MTB (infecþia
nu se produce) sau supravieþuirea ºi multiplicarea intracelularã a MTB, fenomen care este primum
movens al infecþiei tuberculoase.
Multiplicarea MTB determinã un focar inflamator (prin atragerea de macrofage ºi monocite la
nivelul multiplicãrii bacilare) denumit ºancru de inoculare sau afect primar, situat cel mai frecvent în 2/
3 inferioare pulmonare ºi subpleural. Bacilii ºi antigenele eliberate de aceºtia sunt drenaþi de cãtre
macrofage prin vasele limfatice în ganglionii sateliþi, determinând apariþia limfangitei ºi adenopatiei
satelite ce împreunã cu afectul primar constituie complexul primar. Ulterior se poate produce diseminare
hematogenã, cu extensie variabilã, frecvent în plãmâni, rinichi, oase ºi meninge. Predilecþia pentru
aceste regiuni se datoreazã presiunii parþiale crescute a oxigenului la nivelul acestor organe. Orice
sediu de multiplicare a MTB (inclusiv dupã diseminare) poate constitui o viitoare localizare a bolii
tuberculoase, fie în continuarea multiplicãrii iniþiale (prin progresia primoinfecþiei sau a reinfecþiei exogene),
fie la distanþã în timp, dupã oprirea multiplicãrii iniþiale (reactivare endogenã).
Multiplicarea intracelularã a MTB determinã activarea rãspunsului imun. Prezentarea antigenului
este realizatã prin interacþiuni complexe ºi biunivoce între fagocitele mononucleare ºi limfocitele T,
urmatã de expansiunea clonalã a unei subpopulaþii de LT activate, antigen-specifice, ce determinã:
l ll ll Activarea imunologicã a macrofagelor (prin LT-CD4
+
sau LT helper) cu creºterea activitãþii
bactericide contra MTB (imunitate mediatã celular); simultan se produce o activare a rãspunsului
imun umoral (anticorpic), cu rol marginal în apãrarea împotriva tuberculozei, dar intens studiat
în scopul identificãrii unui marker serologic pentru diagnosticul tuberculozei.
l ll ll Distrugerea macrofagelor parazitate ºi tolerante faþã de MTB (prin LT-CD8
+
sau LT citotoxice)
pentru a fi înlocuite cu macrofage bactericide (hipersensibilitate de tip întârziat).
Imunitatea celularã ºi hipersensibilitatea de tip întârziat sunt douã faþete ale aceluiaºi fenomen
mediat de limfocite T cu memorie. Markerul acestui fenomen este hipersensibilitatea („alergia”)
tuberculinicã ce apare la un interval de 4-6 sãptãmâni de la infecþie, uneori mai târziu. Testarea sensibilitãþii
la tuberculinã se face prin intradermoreacþia la tuberculinã (vezi metode de diagnostic).
La peste 95% din persoanele imunocompetente mecanismele de apãrare ale gazdei predominã
asupra populaþiei micobacteriene. Multiplicarea ºi diseminarea MTB sunt cu atât mai importante (extinse)
cu cât intervalul necesar instalãrii rãspunsului imun este mai lung. Focarele de multiplicare bacilarã din
perioada primarã (focarul primar, adenopatia satelitã, eventual alte focare) involueazã sau suferã procesul
de necrozã cazeoasã (caracteristicã tuberculozei), urmate de evoluþia spre fibrozã ºi calcificare. Populaþia
micobacterianã se reduce treptat, fiind fie complet eradicatã, fie persistând un numãr redus de bacili ce
pot supravieþui o perioadã îndelungatã (chiar zeci de ani) ºi denumiþi bacili „dormanþi” (cu metabolism
foarte redus ºi multiplicare la intervale foarte mari). Bacilii „dormanþi” constituie punctul de plecare al
8
unei eventuale reactivãri endogene ulterioare. Sechelele infecþiei sunt minime, de obicei hipersensibilitate
tuberculinicã izolatã, uneori ºi anomalii radiologice: calcificãri parenhimatoase pulmonare (focar primar
calcificat) ºi/sau hilare (adenopatie satelitã calcificatã), fibronoduli apicali.
B. TUBERCULOZA BOALÃ
Tuberculoza ca boalã se dezvoltã în cursul vieþii la 5-10% din indivizii imunocompetenþi infectaþi.
Constituirea bolii se poate produce prin unul din urmãtoarele mecanisme:
l ll ll progresia afectului primar în cursul primoinfecþiei (rareori)
l ll ll reactivare endogenã a bacililor dormanþi dupã infecþia primarã; în absenþa tratamentului infecþiei
latente riscul este de 5-10%, majoritatea cazurilor survenind în primii 2 ani; acest mecanism
este dominant în þãrile cu endemie tuberculoasã joasã.
l ll ll reinfecþie exogenã la o persoanã anterior infectatã; este dominant în þãrile cu endemie tubercu-
loasã înaltã (i.e. cu densitate mare a surselor de infecþie).
Indiferent de mecanismul implicat, imunitatea dobânditã în cursul primoinfecþiei este insu-
ficientã pentru a preveni multiplicarea bacilarã ce conduce la constituirea leziunilor caracteristice
tuberculozei.
C. ISTORIA NATURALÃ A TUBERCULOZEI ÎN POPULAÞIE
Istoria naturalã a tuberculozei la nivelul comunitãþii (vezi fig.1) este spre menþinerea bolii în populaþie
(caracterul endemic) prin închiderea ciclului de transmitere a bolii. Tuberculoza pulmonarã pozitivã
în microscopie constituie veriga esenþialã în transmiterea tuberculozei ºi închiderea acestui ciclu.
Istoria naturalã a tuberculozei pulmonare în absenþa tratamentului presupune vindecarea spontanã a
unei minoritãþi ºi pentru majoritate o evoluþie îndelungatã (ani) cu deces uneori dupã mulþi ani, ºi eliminarea
constantã de bacili în sputã, constituind surse de infecþie. Tuberculoza extrapulmonarã evolueazã în
mod natural spre deces sau vindecare spontanã, uneori cu sechele invalidante, dar nu constituie o
verigã importantã în ciclul de transmitere a tuberculozei.
Figura 1. Ciclul de transmitere a tuberculozei
Istoria naturalã a bolii poate fi modificatã printr-o serie de factori.
Creºterea riscului de infecþie la indivizi neinfectaþi este determinatã de aglomerarea asociatã
cu ventilaþia insuficientã: spaþiu de locuit insuficient, închisori, muncitori emigranþi în dormitoare colective
sau azile de emigranþi, refugiaþi; în aceste situaþii diagnosticul este de obicei tardiv, ceea ce prelungeºte
contactul cu sursele de infecþie ºi creºte ºi mai mult riscul de infecþie.
9
Factori ce scad riscul de infecþie (care desfac ciclul de transmitere a bolii):
l ll ll Reducerea numãrului de surse de infecþie din comunitate. Tratamentul precoce (i.e. diag-
nosticul precoce), corect ºi complet al surselor de infecþie (TBP/M+) constituie cea mai
eficientã metodã de scãdere a riscului de infecþie în comunitate
l ll ll Reducerea riscului de infecþie prin ameliorarea condiþiilor de locuit ºi a nutriþiei
Accelerarea progresiei infecþiei spre boalã se produce în situaþiile de reducere a mecanismelor
de apãrare ale organismului: vârste extreme (< 4 ani sau vârstnici), malnutriþie, infecþie HIV, tratamente
imunosupresoare (inclusiv corticosteroizi), transplant de organe, etc. Infecþia HIV joacã un rol important
întrucât riscul de apariþie a bolii tuberculoase a fost estimat la 5-8% pe an ºi la 50% (unul din doi) pe
perioada întregii vieþi (prin comparaþie cu 5-10% pe perioada întregii vieþi la indivizi imunocompetenþi).
Riscul indus de anumiþi factori în producerea bolii tuberculoase poate fi estimat prin incidenþa bolii în
prezenþa acestora (vezi tabelul 1).
Tabelul 1.
Incidenþa tuberculozei active la persoanele cu reacþie pozitivã la testarea cutanatã
tuberculinicã în funcþie de anumiþi factorii de risc
Prevenirea riscului de boalã se poate realiza prin vaccinarea BCG la naºtere ºi mai ales prin
tratamentul infecþiei tuberculoase latente.
6. LEZIUNI MORFOLOGICE ÎN TUBERCULOZÃ
A. LEZIUNI MICROSCOPICE
În fazele iniþiale ale multiplicãrii MTB într-un focar se produce o reacþie exsudativã dominatã de
celule mononucleare (monocite, macrofage, limfocite) în jurul bacililor, într-un exsudat sero-fibrinos.
Aceastã leziune, nespecificã pentru tuberculozã, poate evolua spre o necrozã de cazeificare prost
10
delimitatã. Liza bacililor cu eliberarea fosfolipidelor din perete determinã apariþia leziunilor foliculare
(granulomatoase) caracteristice tuberculozei (leziuni proliferative), fãrã a fi însã specifice (apar ºi în
alte granulomatoze: sarcoidozã, beriliozã, leprã tuberculoasã, sifilis, micoze endemice, boli de colagen,
unele vasculite etc.).
Granulomul giganto-epitelioid. Leziunea are formã rotundã (sfericã) ºi conþine în interior
numeroase celule epitelioide ºi celule gigante Langhans (celule multinucleate, cu citoplasmã eozinofilicã
bogatã ºi margini neprecizate) iar la periferie o coroanã de limfocite. Celulele epitelioide ºi cele gigante
provin din monocite sub influenþa limfokinelor eliberate de LT.
Granulomul necrozant. Apariþia necrozei cazeoase (necrozã eozinofilicã omogenã, fin granularã)
în centrul foliculului epitelioid conferã specificitate pentru tuberculozã leziunii granulomatoase.
În evoluþie granulomul tuberculos prezintã fibrozã la periferie ºi ulterior completã, iar în final
poate deveni complet calcificat.
B. LEZIUNI MACROSCOPICE
Macroscopic este caracteristic aspectul cazeumului (material necrotic). Cazeum-ul recent are
aspect alb-gãlbui cu consistenþã brânzoasã; ulterior devine cenuºiu ºi cu consistenþã de cretã. Confluarea
zonelor de necrozã cazeoasã ºi eliminarea materialului necrotic (prin bronºii la nivel pulmonar) con-
duce la apariþia cavitãþilor, leziuni caracteristice pentru tuberculozã.
Vindecarea spontanã a leziunilor tuberculoase este posibilã doar pentru cele minime (condensãri
mici, izolate) ºi este de obicei incompletã, persistând riscul unei reactivãri ulterioare. Evoluþia sub tratament
eficient este favorabilã cu resorbþia infiltratelor, reducerea în dimensiuni a cavitãþilor ºi închiderea lor,
cu fibrozã limitatã. Mai rar se produce persistenþa cavitãþii cu pereþi subþiri ºi epitelizaþi, fãrã inflamaþie în
jur. Leziunile distructive extinse se vindecã cu fibrozã extensivã ce se însoþeºte în timp de disfuncþie
ventilatorie importantã cu insuficienþã respiratorie cronicã ºi hipertensiune pulmonarã.
11
II. METODE ÎN DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI
Suspiciunea diagnosticului de tuberculozã se bazeazã pe:
n nn nn elemente epidemiologice – prezenþa contactului cu bolnavi confirmaþi cu TB pulmonarã
n nn nn elemente clinice – simptome generale ºi simptome specifice în funcþie de localizare
n nn nn elemente paraclinice, deseori imagistice; radiografia toracicã ocupã un rol central în suspiciunea
de tuberculozã pulmonarã
Indiferent cât de sugestive pot fi aceste elemente, ele singure nu pot stabili diagnosticul de
tuberculozã.
Confirmarea diagnosticului de tuberculozã se face prin izolarea MTB în culturi din probe clinice
specifice localizãrii tuberculozei. Evidenþierea BAAR la examenul microscopic pe frotiuri de sputã sau
mai rar din alte probe clinice creºte foarte mult probabilitatea diagnosticului de tuberculozã fãrã a fi
absolutã. Examenul microscopic al sputei are un rol important epidemiologic, întrucât identificã pacienþii
cei mai contagioºi (TB pulmonarã BAAR+).
Evidenþierea leziunilor histopatologice caracteristice tuberculozei în þesuturile afectate poate
constitui un surogat de confirmare diagnosticã în absenþa izolãrii MTB în culturi, dar cu o precizie mai
micã.
Testarea cutanatã tuberculinicã permite diagnosticul infecþiei tuberculoase latente cu o precizie
relativã; în schimb nu permite inferenþe asupra diagnosticului de tuberculozã boalã.
1. EXAMENUL BACTERIOLOGIC
Examenul bacteriologic este metoda de referinþã pentru diagnosticul tuberculozei.
A. PROBE CLINICE
Ø Tuberculoza pulmonarã
Sputa spontanã sau indusã (cu aerosoli de soluþie salinã izo- sau hipertonã) este produsul de
elecþie. Colectarea se realizeazã în flacoane de sputã curate (nu obligatoriu sterile) întrucât secreþiile
respiratorii sunt deja contaminate cu bacterii din orofaringe. Recoltarea sputei trebuie efectuatã în spaþii
special amenajate, depozitarea la frigider (4
o
C) ºi transportul trebuie sã fie cât mai rapid.
Ø Tuberculoza extrapulmonarã
Se preleveazã lichid din seroase, lichid cefalorahidian, urinã, punctat ganglionar sau articular,
fragmente bioptice. Recoltarea se face în condiþii sterile stricte pentru a evita contaminarea produselor
ºi a permite efectuarea culturilor fãrã decontaminare prealabilã. Fragmentele bioptice nu trebuie puse
în formol (care omoarã bacilii) decât dupã însãmânþarea culturilor pentru bK.
B. EXAMENUL MICROSCOPIC
Examenul microscopic se practicã pe frotiu din proba clinicã respectivã ºi identificã micobacteriile
punând în evidenþã proprietatea de acid-alcoolo-rezistenþã. Frotiul se preparã steril (ansã bacteriologicã),
se usucã la aer ºi se fixeazã prin încãlzire.
Coloraþia Ziehl-Nielsen este standardul de referinþã ºi constã din mai multe etape:
l ll ll Colorarea cu fuxinã la cald pentru a permite pãtrunderea colorantului prin peretele micobac-
terian; astfel micobacteriile se coloreazã în roºu
12
l ll ll Decolorarea cu acid-alcool (alcool 70
o
ºi acid sulfuric) pânã la dispariþia macroscopicã a
coloraþiei roºii; se decoloreazã toate structurile cu excepþia micobacteriilor care rãmân colorate
în roºu
l ll ll Recolorare cu albastru de metilen (pentru contrast)
Examenul se face la microscopul optic cu obiectiv cu imersie 100x, micobacteriile apãrând ca
niºte bastonaºe subþiri, roºii, uºor incurbate, mai mult sau mai puþin granulare, izolate sau grupate în
perechi sau grupuri, pe fond albastru (vezi figura 2). Se numãrã bacilii acid-alcoolo-rezistenþi (BAAR)
de pe 100 de câmpuri microscopice. Rezultatele se exprimã semicantitativ în funcþie de densitatea
bacililor de pe lamã (tabelul 2). Metoda este ieftinã, rapidã (1-2 ore), relativ specificã (în special pentru
rezultatele net pozitive), dar relativ puþin sensibilã. Sensibilitatea examenului microscopic este relativ
micã, fiind necesarã prezenþa în proba clinicã respectivã (de ex. sputã) a minim 10.000 bacili / mL
pentru ca rezultatul sã fie pozitiv. Probele clinice recoltate în tuberculoza extrapulmonarã sunt de obicei
paucibacilare, fiind deci negative la examenul microscopic. Prelevarea mai multor probe clinice ºi
concentrarea probelor clinice prin centrifugare sunt douã metode ce cresc semnificativ sensibilitatea
examenului microscopic.
Tabelul 2
Exprimarea semicantitativã a rezultatelor examenului microscopic al sputei
pentru prezenþa de BAAR.
Examenul microscopic se face cu obiectivul cu imersie (1000x)
Figura 2. Frotiu de sputã colorat Ziehl-Nielsen, 1000x.
Se observã bastonaºe roºii (bacili acid-alcoolo-rezistenþi = BAAR) pe un fond albastru
13
C. CULTURA MICOBACTERIILOR
Este metoda de referinþã pentru diagnosticul tuberculozei, având sensibilitatea ºi specificitatea
cea mai mare. In plus permite identificarea tulpinii de micobacterie ºi ulterior testarea sensibilitãþii acesteia
la medicamentele antituberculoase.
Probele clinice contaminate (în special sputa) trebuie decontaminate cu antiseptice obiºnuite ºi
omogenizate. Ulterior se centrifugheazã ºi respectiv neutralizeazã cu un acid slab. Produsul astfel
preparat, sau direct în cazul probelor clinice sterile, se inoculeazã pe mediile de culturã.
Cultura pe medii solide (de ex Löwenstein-Jensen) constituie standardul de referinþã pentru izolarea
MTB. Perioada necesarã pentru identificarea creºterii micobacteriilor pe aceste medii este de 4-6
sãptãmâni. Cultura pe medii lichide cu detecþie radioactivã / fluorescentã a creºterii micobacteriilor
permite detectarea creºterii micobacteriilor dupã 1-2 sãptãmâni, dar este mai scumpã ºi mai puþin
disponibilã.
Coloniile de MTB pe medii solide sunt rotunde, galben palid, conopidiforme, cu suprafaþã rugoasã,
izolate sau confluente în funcþie de densitatea bacililor din inoculul iniþial. Exprimarea rezultatelor se
face semicantitativ în funcþie de densitatea coloniilor. Identificarea speciei se realizeazã prin teste
biochimice.
D. TESTAREA SENSIBILITÃÞII LA MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE
Oferã informaþii asupra sensibilitãþii/rezistenþei tulpinii izolate de la pacientul respectiv la
medicamente antituberculoase. Este dificilã, poate fi grevatã de erori ºi relativ scumpã.
Rezistenþa unei tulpini de MTB la un antituberculos este definitã cantitativ, atunci când existã o
proporþie semnificativã de mutanþi rezistenþi în populaþia micobacterianã respectivã. Testarea sensibilitãþii
este obligatorie la pacienþii aflaþi la retratament la care este posibilã instalarea unei rezistenþe dobândite,
precum ºi la pacienþii contacþi cu cazuri de tuberculozã chimiorezistentã la care este posibilã o rezistenþã
iniþialã. Se face cel puþin pentru HIN ºi RMP. În plus este utilã în supravegherea la nivel naþional a
rezistenþei tulpinilor de MTB la antituberculoase.
Efectuarea culturilor ºi a testelor de sensibilitate la medicamente antituberculoase trebuie efectuatã
numai de cãtre laboratoare cu expertiza în acest domeniu ºi care fac parte dintr-un sistem de control de
calitate al diagnosticului bacteriologic.
E. METODE MOLECULARE DE DETECÞIE A MTB
Existã o serie de metode moleculare ce permit identificarea unor secvenþe specifice de acizi
nucleici într-o probã clinicã, cea mai folositã fiind PCR (reacþia în lanþ a polimerazei). Ele pot identifica
cu precizie specia de micobacterie sau anumite caracteristici ale acesteia, inclusiv rezistenþa la
antituberculoase. Aceste metode sunt scumpe ºi, de aceea, destul de puþin folosite in practica
curentã.
2. EXAMENUL HISTOPATOLOGIC
Leziunile histologice întâlnite în tuberculozã pot constitui un mijloc adjuvant în diagnosticul pozitiv,
atunci când examenul bacteriologic este neconcludent (i.e. în produse paucibacilare). Izolarea MTB
dintr-o probã clinicã este metoda idealã de diagnostic; de aceea orice probã clinicã, inclusiv fragmente
tisulare, trebuie cultivate pentru izolarea MTB. Aceastã cerinþã are prioritate în faþa examenului
histopatologic, fiind necesarã evitarea plasãrii fragmentului în formol (care omoarã bacilii) înaintea
însãmânþãrii pentru cultura MTB.
Probele clinice recoltate depind de localizarea bolii; cel mai frecvent utilizate ºi modalitatea de
recoltare sunt:
n nn nn pleurã (puncþie-biopsie oarbã pe ac, mai rar toracoscopie)
n nn nn ganglion (biopsie chirurgicalã)
n nn nn pericard sau peritoneu (biopsie chirurgicalã)
n nn nn os / membranã sinovialã (tratament chirurgical)
14
n nn nn rar perete bronºic, laringian (biopsie endoscopicã) sau plãmân (biopsie chirurgicalã)
n nn nn foarte rar alte localizãri
Prezenþa granulomului necrozant este relativ specificã pentru tuberculozã, fiind însã mai puþin
specificã decât cultura MTB. Prezenþa granuloamelor giganto-epitelioide fãrã necrozã este însã mai
puþin specificã, întrucât acestea pot apãrea ºi în alte boli granulomatoase: sarcoidozã, beriliozã, leprã
tuberculoasã, sifilis, micoze endemice, boli de colagen, unele vasculite etc.
3. TESTAREA CUTANATÃ TUBERCULINICÃ
Constã în injectarea intradermicã de antigene din MTB (derivat de proteine purificate = purified
protein derivative, PPD), care provoacã o reacþie de hipersensibilitate întârziatã ce constã în acumularea
localã de celule mononucleare (limfocite ºi fagocite mononucleare) exprimatã macroscopic printr-o
zonã de induraþie la locul injectãrii. Este folositã numai pentru diagnosticul infecþiei tuberculoase; nu
poate face diferenþa între prezenþa infecþiei latente ºi prezenþa bolii tuberculoase active. PPD este
standardizatã la nivel internaþional.
A. TEHNICÃ
l ll ll Seringã de 1 ml gradatã din 0,01 sau 0,02 ml cu un ac intradermic subþire (5/10) ºi scurt
(1 cm)
l ll ll PPD standardizatã în concentraþie de 20 U / ml (2 U / 0,1 ml)
l ll ll Injectarea trebuie fãcutã pe faþa anterioarã a antebraþului, la unirea 1/3 superioare cu 2/3
inferioare, la distanþã de leziuni cutanate sau cicatrici
l ll ll Dezinfecþia pielii în zona respectivã cu alcool sanitar
l ll ll Injectarea strict intradermicã de 0,1 ml din soluþia de 20 U/ml
l ll ll Injectarea corectã este urmatã de apariþia unei papule albe „în coajã de portocalã”; lipsa
papulei indicã injectarea subcutanatã ºi impune reluarea manevrei în altã zonã (la antebraþul
opus).
B. CITIRE
l ll ll La 72 de ore de la injectare
l ll ll Identificarea marginilor laterale ale INDURATIEI prin palpare, eventual prin trecerea unui pix
/ creion peste margini cu presiune foarte uºoarã
l ll ll Mãsurarea cu precizie (cu rigla transparentã) a diametrului transversal al INDURAÞIEI ºi
exprimarea în mm
l ll ll Nu mãsuraþi diametrul longitudinal ºi Nu mãsuraþi eritemul!!
C. INTERPRETARE
În populaþiile vaccinate BCG testarea tuberculinicã este dificil de interpretat.
Ø În funcþie de diametrul reacþiei:
l ll ll Reacþie tuberculinicã 10 mm este consideratã pozitivã; diagnosticul este de infecþie tuber-
culoasã prezentã
l ll ll Reacþie tuberculinicã < 10 mm este consideratã negativã; diagnosticul este de infecþie tuber-
culoasã absentã
l ll ll Reacþie tuberculinicã 5 mm este consideratã pozitivã la cei cu risc mare de progresie spre
boalã prin imunodepresie: infectaþi HIV, transplant de organe, tratament imunosupresor (minim
15 mg/zi de prednison timp de minim o lunã)
15
Ø În funcþie de testãri consecutive (la 2 luni interval):
l ll ll Viraj tuberculinic = trecerea de la o reacþie negativã (< 10 mm) la una pozitivã ( 10 mm); este
diagnostic pentru infecþie tuberculoasã recentã.
l ll ll Salt tuberculinic = creºterea diametrului reacþiei tuberculinice cu peste 10 mm faþã de testarea
anterioarã; semnificaþie incertã.
D. LIMITELE INTERPRETÃRII
Ø Reacþii fals pozitive
l ll ll Erori de injectare sau citire
l ll ll Vaccinarea BCG este principala cauzã de reacþii fals pozitive ºi limiteazã semnificativ aportul
informaþional al testãrii cutanate tuberculinice în diagnosticul infecþiei tuberculoase. Limita nu
este absolutã întrucât reacþia de hipersensibilitate întârziatã indusã de BCG este mai puþin
intensã decât cea indusã de MTB (reacþia fiind deseori < 10 mm) ºi diminuã în timp dispãrând
în câþiva ani.
l ll ll Contactul cu micobacterii atipice, ubicuitare în mediul ambiant în anumite zone geografice.
Reacþia este de obicei < 10 mm.
Ø Reacþii fals negative
l ll ll Erori de injectare (insuficientã, reflux) sau citire
l ll ll Sarcoidozã activã, boli hematologice maligne, infecþii virale acute (varicelã, oreion) sau vaccinãri
recente cu virus viu, infecþia HIV
l ll ll Tratament imunosupresor, inclusiv corticoterapie cronicã
l ll ll Etapa iniþialã a infecþiei tuberculoase (înaintea constituirii rãspunsului imun)
16
III. TUBERCULOZA COPILULUI
Tuberculoza copilului este dificil de diagnosticat, chiar ºi pentru localizarea pulmonarã. Copiii
expectoreazã rar iar produsele sunt paucibacilare, deci examenul microscopic al sputei nu poate fi
utilizat pentru a obþine o dovadã bacteriologicã, aºa cum se obþine la adult. De aceea, diagnosticul se
realizeazã printr-o abordare sistematicã cu coroborarea mai multor date clinice ºi paraclinice. Pragul de
suspiciune este mic în special în formele acute severe de tuberculozã. Diagnosticul tuberculozei copilului
poate pleca fie de la statusul de contact cu un caz contagios de tuberculozã, fie cu ocazia consultaþiei
unui copil simptomatic.
Tuberculoza copilului poate îmbrãca mai multe forme clinice:
l ll ll Tuberculoza primarã
l ll ll Tuberculoza pulmonarã
l ll ll Formele grave de tuberculoza (meningita tuberculoasã ºi tuberculoza miliarã)
l ll ll Alte forme de tuberculozã extrapulmonarã
1. TUBERCULOZA PRIMARÃ
Primoinfecþia tuberculoasã este asimptomaticã în majoritatea cazurilor ºi trece neobservatã.
Aceasta trebuie deosebitã de boalã, denumitã tuberculozã primarã.
A. MANIFESTÃRI
Tuberculoza primarã se caracterizeazã prin manifestãri clinice ºi radiologice ce apar în cursul
primoinfecþiei; ea apare la 10% din cazurile de primoinfecþie ºi este mai frecventã sub vârsta de 5 ani,
dar poate apãrea ºi la adulþi tineri în þãrile cu endemie joasã.
m Simptomele generale sunt adesea insidioase si nespecifice: febrã uºoarã, scãdere în greutate,
apatie ºi indiferenþã, transpiraþii nocturne, inapetenþã; uneori pot fi mai intense: febrã înaltã
(39-40
0
C), letargie. Rareori, se pot asocia poliartralgii difuze fãrã semne de artritã.
m Manifestãrile cutaneomucoase, deºi relativ rare, sunt foarte caracteristice:
Eritemul nodos apare sub formã de noduli dureroºi la nivelul pielii din regiunea dorsalã a
braþelor sau pe faþa anterioarã a gambelor, mai rar cu alte localizãri, în 2-3 valuri explozive. Ei
sunt dureroºi, roºii ºi pot devenii purpurii ºi lua aspect de echimozã. Prezenþa eritemului
nodos impune un diagnostic diferenþial cu cel de etiologie streptococicã ºi respectiv din reacþiile
medicamentoase.
Conjunctivita flictenularã începe cu o durere generalizatã ºi iritaþie a unui ochi însoþitã de
lãcrimare ºi fotofobie. La examenul clinic se evidenþiazã leziuni gri sau gãlbui la joncþiunea
corneei cu sclera, leziuni în care intrã vase de sânge, dând un aspect de dilataþie vascularã a
conjunctivei. Fiecare leziune persistã în jur de o sãptãmânã, dupã care dispare ºi este înlocuitã
cu altele. În cazuri severe corneea se poate ulcera.
m Semnele radiologice ale tuberculozei primare sunt caracteristice. Ele pot apãrea ºi în absenþa
semnelor clinice (descoperire întâmplãtoare). Pe radiografia toracicã posteroanterioarã ºi
lateralã pot fi observate:
– complexul primar tipic este cea mai frecventã anomalie; constã în apariþia unei mici
condensãri acinare (opacitate alveolarã cu dimensiuni de 3-10 mm) cu orice localizare
la nivelul parenchimului pulmonar (afectul primar), însoþitã de o adenopatie hilarã ºi/sau
paratrahealã homolateralã. Uneori, aceastã opacitate nodularã este înconjuratã de o
opacitate mai puþin densã, cu margini neregulate. Pe incidenþa de profil, adenopatia
poate apãrea ca o opacitate rotundã sau ovalarã latero-trahealã sau hilarã.
17
– Uneori, poate apãrea o adenopatie hilarã/mediastinalã izolatã, fãrã modificari vizibile
la nivelul parenchimului pulmonar;
– Ocazional, poate apãrea o condensare segmentarã (sau lobarã) asociatã cu adeno-
patie hilarã/mediastinalã. Aceastã condensare (de obicei la nivelul lobului mijlociu
sau lingulei) este bine delimitatã ºi nu prezintã bronhogramã aericã, fiind cauzatã de
compresia bronºiei de cãtre adenopatia mediastinalã. Existenþa atelectaziei poate masca
focarul primar ºi chiar adenopatia care a determinat-o.
B. DIAGNOSTIC
Diagnosticul tuberculozei pulmonare primare se bazeazã pe asocierea anomaliilor radiologice
cu test cutanat pozitiv la tuberculinã ºi contact recent cu o persoanã cu tuberculozã pulmonarã activã.
Vaccinarea BCG limiteazã valoarea testãrii cutanate la tuberculinã, din cauza rezultatelor fals pozitive
pe care le induce. În acelaºi timp un rezultat negativ la testarea cutanatã la tuberculinã nu exclude
diagnosticul ºi necesitã retestarea ulterioarã pentru diagnosticul unui eventual viraj tuberculinic.
Examenul endoscopic bronºic confirmã prezenþa adenopatiei hilare. Diagnosticul diferenþial este
al adenopatiei hilare ºi/sau mediastinale ºi trebuie fãcut cu hipertofia de timus care apare la copiii sub
2 ani ºi cu limfomul malign la copiii mai mari.
C. EVOLUÞIE. COMPLICAÞII
Evoluþia tuberculozei primare este, de obicei, benignã, cu vindecare indiferent de administrarea
tratamentului, dar cu riscul de a dezvolta ulterior tuberculozã pulmonarã dupã o periodã de latenþã.
Complicaþiile locale imediate ale tuberculozei primare sunt rare.
ü Fistulizarea ganglionului limfatic se produce prin erodarea peretelui bronºic adiacent.
Eliminarea acutã de cazeum poate produce obstrucþie bronºicã acutã la copii mici, dar de
cele mai multe ori produce doar tuse. Uneori se produce diseminare bronhogenã masivã cu
apariþia unor forme (bronho)pneumonice de tuberculozã pulmonarã.
ü Tuberculoza pulmonarã cavitarã primarã este o complicaþie neobiºnuitã ce rezultã prin
necroza ce apare la nivelul condensãrii pulmonare ºi evacuarea materialului necrotic.
Întrucât pânã la vârsta de 6 ani copilul este de obicei incapabil de a produce sputã, este reco-
mandatã efecuarea unui tubaj gastric sau bronhoscopie cu aspirat bronºic pentru evidenþierea bacililor
acid-alcoolo-rezistenþi la examinarea microscopicã ºi cultivarea pentru izolarea MTB. La copii peste
6 ani se poate încerca iniþial recoltarea unui eºantion de sputã.
Complicaþiile locale tardive sunt rezultatul sechelelor. Adenopatia poate produce fenomene de
compresie pe o bronhie lobarã sau segmentarã, determinând tulburãri de ventilaþie la nivelul unui lob
sau segment. Ulterior pot apãrea bronºiectazii ce se pot suprainfecta ºi genera hemoptizii repetitive.
Sindromul de lob mediu, ce constã în asocierea atelectaziei cu calcificare hilarã ºi hemoptizii repeti-
tive, este cel mai caracteristic tablou al acestui tip de sechele. Radiografia toracicã posteroanterioarã ºi
lateralã aratã opacitãþi sugestive de atelectazie (sistematizate, dense ºi cu caracter retractil, cu marginile
concave) asociate cu câteva imagini de transparenþã (bronºiectazii) ºi calcificãri hilare în centru.
2. TUBERCULOZA PULMONARÃ
Tuberculoza pulmonarã este apanajul adultului, dar poate apãrea la copilul mare sau adoles-
cent, în special în condiþii de malnutriþie. Manifestãrile clinice ºi radiologice sunt similare cu cele de la
adult, iar diagnosticul este confirmat prin examenul bacteriologic pentru MTB (microscopie ºi culturã)
din sputã. În cazul în care sputa spontanã nu poate fi obþinutã, se recolteazã sputã indusã sau se
practicã aspiraþie gastricã (prin tubaj) sau bronºicã (prin endoscopie). Cazurile cu microscopie negativã
vor fi abordate similar cu cele de la adult, în funcþie de context, luând în considerare:
18
– Istoricul de contact cu un caz de tuberculozã pulmonarã
– Reacþie pozitivã cutanatã la tuberculinã
– Absenþa leucocitozei în sângele periferic
– Absenþa ameliorãrii clinice ºi/sau radiologice dupã tratament antibiotic cu spectru larg.
Tratamentul este similar cu cel al tuberculozei pulmonare a adultului.
3. FORME GRAVE DE TUBERCULOZÃ
Acestea sunt complicaþii imediate ale tuberculozei primare ce apar prin diseminarea hematogenã
a bacililor de la locul infecþiei primare, putând fi prezente la orice vârstã, dar cel mai frecvent la copiii
foarte mici (sub 2 ani), mai ales dacã nu au fost vaccinaþi BCG. Aceste forme grave sunt adesea letale
dacã sunt diagnosticate tardiv.
A. MENINGITA TUBERCULOASÃ
Tabloul clinic al meningitei tuberculoase este similar cu cel al adultului (vezi subcapitolul de la
V. Tuberculoza Extrapulmonarã). Debutul este insidios ºi manifestãrile iniþiale sunt nespecifice cu lipsã
de interes pentru joacã, iritare, cefalee, vãrsãturi. Ulterior, se dezvoltã manifestãrile clinice tipice pânã
la comã cu rigiditate a membrelor. Radiografia toracicã poate fi normalã sau poate evidenþia un as-
pect caracteristic tuberculozei primare sau imagine miliarã. Examenul fundului de ochi este dificil de
realizat la copil, dar poate evidenþia tuberculi coroizi. Examenul LCR obþinut prin puncþie lombarã este
esenþial pentru diagnostic (vezi meningita tuberculoasã). Întrucât mortalitatea este mare (15-30%),
pragul de suspiciune diagnosticã trebuie sã fie mic, iar tratamentul instituit rapid, fãrã a aºtepta rezultatele
culturilor LCR sau testãrii cutanate la tuberculinã (frecvent negativã), mai ales în cazul existenþei
contactului cu un caz de tuberculozã pulmonarã activã ºi în absenþa altei etiologii confirmate.
B. TUBERCULOZA MILIARÃ
Aceasta apare adesea în primele luni dupã primoinfecþie, ca o formã severã de boalã cu debut
brusc, cu alterarea stãrii generale, febrã înaltã (39-40
0
C în platou), inapetenþã, torpoare, varsãturi ºi
diaree. Copilul este tahicardic, dar fãrã disociaþie între puls ºi temperaturã. Se asociazã dispnee, cianozã,
ocazional insuficienþã respiratorie ºi hepatosplenomegalie. Radiografia toracicã postero-anterioarã
evidenþiazã adesea imaginea miliarã. Pot exista ºi alte semne precum adenopatie hilarã ºi/sau
mediastinalã. Examenul fundului de ochi sau al LCR aduc aproape întotdeauna argumente diagnostice
(vezi tuberculoza miliarã din capitolul V. Tuberculozã Extrapulmonarã) întrucât la copii existã întotdeauna
diseminare extensivã în alte organe. Reacþia pozitivã la testarea cutanatã tuberculinicã este un argu-
ment puternic pentru diagnostic, dar este rareori prezentã. Diagnosticul este deseori bazat pe suspiciunea
clinicã ce include prezenþa contactului cu un caz de tuberculozã pulmonarã activã. Tratamentul trebuie
instituit rapid odatã ce alte cauze de miliarã febrilã au fost excluse (viralã,).
4. ALTE FORME DE TUBERCULOZÃ EXTRAPULMONARÃ
Tuberculoza ganglionarã este forma cea mai frecventã, atingând peste 50% din cazurile de
tuberculozã extrapulmonarã la copii.
Tuberculoza vertebralã ºi a articulaþiilor reprezintã a doua localizare ca frecvenþã ºi poate
apare în primii ani consecutivi primoinfecþiei.
Tuberculoza seroaselor: pleurezia ºi peritonita tuberculoasã sunt rare la copiii mici, dar frecvente
la adolescenþi. Peritonita cu ascitã este relativ mai frecventã, în special la fetiþele de 10-14 ani. Formele
localizate în pelvis sau pelviperitonitele pot cauza sterilitate prin obstrucþia trompelor uterine.
Formele clinice de tuberculozã extrapulmonarã sunt tratate pe larg la capitolul respectiv.
19
5. DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI COPILULUI
Diagnosticul de tuberculozã la copil presupune analiza raþionalã a unui numãr de elemente cheie,
incluzând:
l ll ll existenþa contactului cu o persoanã cu tuberculozã pulmonarã activã,
l ll ll semne ºi simptome (care variazã dupã locul afectãrii)
l ll ll izolarea si evidentierea ocazionalã a bacililor din probele clinice
l ll ll reacþie pozitivã la testarea cutanatã la tuberculinã sau viraj tuberculinic la retestare
l ll ll existenþa unor modificãri histologice caracteristice.
În cele mai multe cazuri, tuberculoza la copil este o boalã uºoarã ºi se poate vindeca singurã fãrã
tratament. Existã, cu toate acestea, un risc substanþial de dezvoltare a bolii ulterior în cursul vieþii. Într-
o minoritate din cazuri, copiii pot prezenta tuberculozã diseminatã, care este adesea fatalã sau poate
determina complicaþii grave, dacã tratamentul nu este administrat rapid.
20
IV. TUBERCULOZA PULMONARÃ A ADULTULUI
Este cea mai frecventã manifestare a tuberculozei la adult. In acelaºi timp este forma clinicã cu
importanþã epidemiologicã, întrucât constituie sursa de infecþie. Boala afecteazã de obicei doar plãmânul,
rareori disemineazã în ganglionii regionali sau hematogen la distanþã.
Diagnosticul precoce ºi tratamentul corect ºi complet constituie, prin eliminarea surselor de infecþie,
cea mai eficientã metodã de profilaxie a tuberculozei la nivelul comunitãþii.
1. MANIFESTÃRILE CLINICE
Debutul este cel mai frecvent insidios, dominat de simptome ºi semne generale. Deseori însã
este acut, cu hemoptizie sau cu aspect pseudogripal sau pseudopneumonic. Uneori, depistarea este
radiologicã la indivizi asimptomatici. Tabloul clinic este nespecific.
Manifestãrile generale sunt deseori pe primul plan: astenie fizicã, anorexie, scãdere ponderalã
(semnificativã la > 10% din masa iniþialã), transpiraþii predominant nocturne ºi senzaþie de febrilitate cu
temperaturã variabilã. La femei poate apãrea amenoreea recentã nejustificatã.
Simptomele respiratorii sunt dominate de obicei de tusea persistentã; tusea ce persistã peste
3 sãptãmâni impune o investigaþie radiologicã ºi/sau bacteriologicã pentru TBP. Expectoraþia este de
obicei mucopurulentã, în cantitate micã, dar poate fi absentã, în special la femei. Hemoptizia este
relativ frecventã, uneori inauguralã (ºi motiv de consult medical). De obicei este micã (chiar doar spute
hemoptoice), dar poate fi ºi masivã, ameninþând viaþa pacientului.
Examenul fizic toracic este relativ sãrac (în special în formele incipiente sau localizate) ºi este
nespecific. Pot fi prezente raluri crepitante localizate, în special dupã tuse, localizate supraclavicular,
suprascapular sau interscapulovertebral; în formele cu afectare endobronºicã pot apãrea raluri sibilante
sau ronflante localizate. Rareori este prezent sindromul complet de condensare ºi, excepþional, suflu
amforic (cavernã mare, situatã superficial).
De reþinut: Manifestãrile clinice sunt nespecifice ºi uneori absente. Tusea persistentã
(> 3 sãptãmâni) este cel mai important semn de apel pentru tuberculoza pulmonarã.
2. SEMNE RADIOLOGICE
Radiografia toracicã este elementul central al demersului diagnostic în tusea persistentã ºi un
element important în demersul diagnostic în majoritatea bolilor respiratorii. Ea nu permite însã stabilirea
diagnosticului pozitiv în tuberculoza pulmonarã (ca ºi în multe alte boli pulmonare), fiind un element mai
degrabã de orientare decât de certitudine diagnosticã. Radiografia toracicã trebuie sã îndeplineascã o
serie de criterii de calitate pentru a permite un diagnostic corect.
Leziunile radiologice ce pot fi prezente în tuberculoza pulmonarã sunt numeroase ºi foarte
diferite:
m Noduli cu mãrimi diferite:
lllll micronoduli (< 3mm) cu margine bine definitã, presupuºi a rezulta prin diseminare hema-
togenã; prezenþa diseminatã în ambele câmpuri pulmonare definesc imaginea miliarã,
caracteristicã tuberculozei diseminate;
lllll noduli acinari (dimensiuni de 4-10 mm sau mai mari dacã rezultã prin confluenþa mai
multor acini) ce constituie condensarea unuia sau mai multor acini vecini; au marginea
relativ imprecisã, contur relativ neregulat ºi structurã uºor neomogenã (bronhiologramã
aericã); sunt presupuºi a rezulta prin diseminare bronhogenã.
lllll macronodul (> 10 mm, deseori cu diametrul de câþiva centimetri), de obicei unic, bine
delimitat, uneori cu calcificãri vizibile.
21
m Opacitate alveolarã (condensare acinarã) de formã neregulatã, deseori cu structurã neomogenã
(cu zone transparente în interior), de mãrime diferitã (subsegmentare panã la lobare sau
chiar pulmonare);
m Imagine cavitarã (vezi figura 3), tipic cu pereþi relativ subþiri (3-5 mm), fãrã nivel lichidian
(evacuatã), uneori cu bronºie de drenaj (opacitãþi liniare paralele spre hil), uneori în interiorul
unor condensãri extinse; pot fi multiple, localizate în lobi sau plãmâni diferiþi.
m Sechele ale primoinfecþiei: complex primar sechelar (vezi tuberculoza primarã), fibronoduli
apicali; sunt stabile în timp ºi nu constituie un argument pentru etiologia tuberculoasã a altor
leziuni radiologice;
m Opacitãþi de naturã fibroasã: opacitãþi în bandã sau extinse, uneori cuprind un întreg lob sau
chiar hemitorace ºi se însoþesc de reducerea uneori importantã a volumului pulmonar, vizibilã
prin deplasarea structurilor adiacente (scizuri, hiluri, mediastin, diafragm, perete toracic); apar
în tuberculoza cu evoluþie îndelungatã, extinsã, chiar vindecatã;
m Complicaþii: pneumotorax sau piopneumotorax, pleurezie de însoþire.
Figura 3
Imagine cavitarã la nivelul câmpului pulmonar superior drept, situatã în lobul superior drept;
tuberculozã pulmonarã confirmatã bacteriologic
Leziunile radiologice enumerate nu oferã certitudinea diagnosticului de tuberculozã, indiferent
de experienþa medicului care interpreteazã radiografiile. Suspiciunea de tuberculozã este crescutã de
urmãtoarele argumente:
l ll ll localizarea preferenþialã a leziunii dominante în segmentele apical ºi posterior ale lobilor supe-
riori ºi segmentul apical (superior) al lobului inferior; localizarea dominantã în jumãtãþile
inferioare se întâlneºte doar în 15% din cazuri;
l ll ll asocierea de leziuni diferite pe aceeaºi radiografie
l ll ll asocierea de leziuni la distanþã, în doi lobi sau chiar în ambii plãmâni
l ll ll dinamica lentã în timp a leziunilor radiologice (de ex. la 2 sãptãmâni mãrirea cavitãþilor, înmul-
þirea ºi/sau confluarea nodulilor acinari, apariþia unei cavitãþi în interiorul unei condensãri).
22
3. DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI PULMONARE
Diagnosticul tuberculozei pulmonare (care presupune decizia administrãrii unui tratament
antituberculos) se bazeazã pe o combinaþie de argumente clinice, epidemiologice ºi radiologice la care
se adaugã rezultatele examenului microscopic al sputei pentru prezenþa de bacili acid-alcoolo-rezistenþi
(BAAR).
Recoltarea a minim trei eºantioane de sputã, cu examen bacteriologic pentru MTB, este obligatorie
înainte de începerea tratamentului antituberculos, întrucât chimioterapia eficientã inhibã creºterea MTB,
în special în produsele paucibacilare.
Diagnosticul tuberculozei pulmonare presupune microscopie pozitivã pentru minim un eºantion
în condiþiile unui aspect clinico-radiologic compatibil sau aspect clinico-radiologic sugestiv în condiþiile
în care 3-6 eºantioane de sputã au fost negative la examenul microscopic. Diagnosticul tuberculozei
pulmonare cu microscopie negativã este apanajul medicului pneumolog ºi trebuie sã fie pus pe date
consistente ºi necontradictorii; altfel, leziunile cavitare ºi/sau extinse cu microscopie negativã ridicã
suspiciunea unei alte etiologii.
Confirmarea diagnosticului se realizeazã prin izolarea MTB din sputã în culturã; metoda clasicã
de culturã pe medii solide oferã un rezultat tardiv în 3-9 sãptãmâni; metodele rapide de culturã pe medii
lichide pot furniza rezultate în câteva zile, dar sunt puþin disponibile. In absenþa izolãrii MTB din sputã
diagnosticul de tuberculozã pulmonarã este mai puþin cert ºi presupune o evoluþie sub tratament
compatibilã cu cea a unei tuberculoze ºi absenþa unui diagnostic alternativ.
Este de dorit ca instituirea unui tratament antiTB sã fie bazat pe un argument bacteriologic; în
mod excepþional, în absenþa acestui argument medicul pneumolog poate lua decizia instituirii acestuia
pe baza unor aspecte compatibile. In practicã, reevaluarea cazurilor microscopic negative la aproximativ
douã luni de tratament, având rezultatele culturilor, permite luarea unei decizii: culturi pozitive pentru
MTB sau evoluþie compatibilã cu TB sub tratament eficient ºi absenþa altei etiologii permit continuarea
tratamentului. In lipsa acestor argumente medicul pneumolog este cel ce trebuie sã decidã oprirea
tratamentului antituberculos.
4. DIAGNOSTICUL DIFERENÞIAL AL TUBERCULOZEI PULMONARE
Douã situaþii frecvente necesitã un diagnostic diferenþial ce include tuberculoza pulmonarã: tusea
persistentã ºi imaginea cavitarã pe radiografia toracicã. Mai rar, diagnosticul diferenþial este al unui
nodul solitar pulmonar (tuberculom) sau al unei condensãri masive de tip pneumonic.
A. TUSEA PERSISTENTÃ
Majoritatea pacienþilor cu tuse persistentã nu au tuberculozã, fiind importantã diferenþierea de
alte cauze de tuse.
Ø Tuse < 3 sãptãmâni
Este mai degrabã determinatã de infecþii acute comunitare ale cãilor aeriene inferioare (sindrom
gripal, traheobronºitã acutã, pneumonie comunitarã) ºi mai rar de tuberculozã. Absenþa ameliorãrii sau
rezoluþiei manifestãrilor clinice dupã administrarea timp de 5-7 zile a unui antibiotic (altul decat quinolone
si rifampicina) indicat în infecþiile comunitare acute ale cãilor respiratorii inferioare creºte probabilitatea
unei tuberculoze pulmonare. Majoritatea cazurilor nu necesitã investigaþii specifice pentru TBP.
Ø Tuse > 3 sãptãmâni
Diagnosticul tusei persistente (> 3 sãptãmâni) presupune o investigaþie clinicã atentã (anamnezã,
inclusiv context epidemiologic, ºi examen fizic) ºi o radiografie toracicã posteroanterioarã.
l ll ll Tusea persistentã cu radiografie toracicã normalã ºi fãrã alte anomalii are drept cauze principale
astmul, rinoreea posterioarã (în patologii rinosinusale cronice), refluxul gastroesofagian
23
ºi administrarea de inhibitori de enzimã de conversie a angiotensinei. Tuberculoza pul-
monarã se asociazã foarte rar cu radiografie pulmonarã normalã.
l ll ll Bronºiectazii – de obicei cu bronhoree mucopurulentã cronicã (> 50 mL/zi), cu episoade
repetate de exacerbãri infecþioase; examenul bacteriologic este repetat negativ pentru MTB;
examenul CT pune în evidentã dilataþiile bronºice.
l ll ll Bronºita cronicã sau Bronhopneumopatia obstructivã cronicã (BPOC) – istoric de mare
fumãtor, dispnee progresivã la efort, episoade de exacerbare, spirometrie cu sindrom obstructiv
ireversibil. Examenul bacteriologic pentru MTB nu este necesar în majoritatea cazurilor.
l ll ll Cancer pulmonar – istoric de mare fumãtor, hemoptizii mici, simptome generale, opacitate
sugestivã pe radiografia toracicã, necesitã explorare endoscopicã bronºicã ºi examen CT.
l ll ll Pneumoconiozã
l ll ll Stenozã mitralã, insuficienþã cardiacã stângã
B. IMAGINE CAVITARÃ
Prezenþa unei imagini cavitare pe radiografia toracicã impune un demers diagnostic diferenþial
cu:
l ll ll Abcesul pulmonar (de obicei cu germeni anaerobi) – debut insidios, cu simptome generale
importante, tuse ºi expectoraþie cronicã, eventual vomicã unicã sau fracþionatã, dar prezintã
fetiditatea sputei, localizare frecventã în piramidele bazale, imagine hidroaericã;
l ll ll Cancerul pulmonar excavat – istoric de mare fumãtor, cavitate cu perete gros, anfractuos,
asociatã frecvent cu adenopatii hilare ºi mediastinale.
l ll ll Chistul hidatic evacuat – istoric de vomicã cu lichid clar, cavitate cu perete subþire, prezenþa
unei opacitãþi neregulate la interfaþa aer-lichid (membrana proligerã).
5. EVOLUÞIA TUBERCULOZEI PULMONARE
Evoluþia naturalã a tuberculozei pulmonare este spre agravare progresivã, cu extensia leziunilor
ºi deces într-un numãr semnificativ de cazuri. Persistenþa eliminãrii de germeni contribuie la creºterea
numãrului de persoane infectate ºi la persistenþa bolii în populaþie.
Evoluþia TBP sub tratament este lentã cu rezorbþia infiltratelor, reducerea în dimensiuni pânã la
închiderea cavitãþilor, deseori fibrozã pulmonarã localizatã, rareori extinsã. Rareori persistã cavitate
deschisã cu pereþi subþiri (histologic epitelizaþi).
Complicaþiile care pot apãrea în cursul tratamentului:
l ll ll Hemoptizie masivã (prin eroziunea unui perete arterial bronºic) este rarã dar potenþial fatalã;
l ll ll Pneumotorax produs prin ruperea unei cavitãþi în spaþiul pleural, cu infectarea acestuia cu
bacili din cavitate ºi piopneumotorax secundar; necesitã drenaj chirurgical;
l ll ll Pleurezia de vecinãtate poate însoþi TBP; nu necesitã tratament separat.
Dupã vindecarea tuberculozei pot persista sechele cu complicaþii consecutive:
l ll ll Hemoptizie prin ruperea anevrismelor cicatriciale; tratamentul este prin embolizare ºi/sau
excizie chirurgicalã a leziunii incriminate
l ll ll Bronºiectazii secundare fibrozei cicatriciale; pot determina episoade infecþioase repetitive ºi/
sau hemoptizii
l ll ll Insuficienþã respiratorie cronicã secundarã distrucþiei extensive ºi fibrozei extensive consecu-
tive ºi bronºiectaziilor
l ll ll Aspergilom prin colonizarea Aspergillus fumigatus într-o cavitate restantã; poate produce
hemoptizii ºi necesitã rezecþie chirurgicalã.
24
V. TUBERCULOZA EXTRAPULMONARÃ (TBEP)
Tuberculoza extrapulmonarã include toate localizãrile cu excepþia plãmânului ºi reprezintã 1/6
din cazurile de TB la adulþii neinfectaþi HIV. Poate afecta orice organ ºi nu constituie decât excepþional
o sursã de infecþie. Originea tuberculozei extrapulmonare se aflã de cele mai multe ori în focarele de
diseminare hematogenã din cursul primoinfecþiei; acestea pot evolua în continuarea unei infecþii recente
sau ulterior (chiar dupã zeci de ani) prin reactivare endogenã. Simptomele generale sunt mai rar prezente,
iar scãderea ponderalã semnificativã mult mai rarã decât în TBP. Leziunile extrapulmonare sunt în mod
caracteristic paucibacilare ceea ce îngreuneazã diagnosticul bacteriologic. Diagnosticul de certitudine
se pune deseori pe examenul bacteriologic ºi/sau histopatologic al fragmentelor bioptice. Tuberculoza
extrapulmonarã este mai frecventã în cadrul infecþiei HIV, ceea ce impune testarea HIV în aceste
cazuri.
1. TUBERCULOZA DISEMINATÃ
Este produsã prin diseminarea hematogenã în cursul primoinfecþiei sau plecând de la un focar
reactivat, mai frecvent extrapulmonar decât pulmonar. Este o formã gravã, cu mortalitate ridicatã. IDR
la tuberculinã este frecvent negativã, probabil datoritã infecþiei recente sau depresiei imunitare ce permite
dezvoltarea bolii; ca urmare o reacþie tuberculinicã negativã nu constituie un argument împotriva
tuberculozei. Reacþia se pozitiveazã în cursul tratamentului în cazul unei evoluþii favorabile (argument
retrospectiv).
A. TUBERCULOZA MILIARÃ
Este forma clasicã ºi de departe cea mai frecventã de tuberculozã diseminatã ºi este caracterizatã
prin prezenþa a numeroase leziuni tuberculoase active mici (sub 3 mm) rãspândite în întregul organism,
cel mai frecvent la nivelul plãmânilor, ficatului ºi splinei, uneori la nivelul mãduvei osoase, seroaselor
(inclusiv meninge), rinichilor, sistemului nervos central, suprarenalelor. In cazul în care afectarea este
difuzã (ºi nu predominant pulmonarã) se mai foloseºte termenul de granulie. Clinic se prezintã sub o
formã acutã sau cronicã.
Ø Tuberculoza miliarã acutã
Este rapid progresivã ºi invariabil fatalã în absenþa tratamentului eficient; mortalitatea rãmâne
ridicatã (pânã la 28%) ºi în ciuda tratamentului eficient. Este frecventã la copil ºi adult tânãr, dar poate
fi prezentã la orice vârstã.
Simptomele generale sunt intense, dominã tabloul clinic ºi sunt nespecifice: febrã mare (38-
40
o
), frisoane, astenie fizicã intensã, anorexie, scãdere ponderalã importantã ºi relativ rapidã. Se asociazã
tusea neproductivã ºi ulterior dispnee progresivã pânã la insuficienþã respiratorie severã, uneori cu
tablou de sindrom de detresã respiratorie acutã ce necesitã suport ventilator. Simptome ale altor localizãri
pot fi prezente. Examenul fizic aratã tahicardie, hepatomegalie ºi mai rar splenomegalie. Radiografia
toracicã, efectuatã de preferinþã cu raze de intensitate mai micã, aratã aspectul tipic de miliarã: opacitãþi
micronodulare diseminate bilateral, difuz (vezi figura 4); poate fi normalã la debutul bolii.
25
Figura 4.
Imagine miliarã la un pacient febril, cu evoluþie favorabilã ºi viraj tuberculinic
sub tratament antituberculos
Diagnosticul este dificil de confirmat întrucât sputa ºi prelevãrile din cursul bronhoscopiei (inclusiv
lavajul bronhoalveolar) sunt paucibacilare (ºi deci negative la examenul microscopic). Biopsia pulmonarã
transbronºicã este diagnosticã dar dificil de efectuat. Biopsia hepaticã aratã deseori granuloame giganto-
epitelioide, dar este nespecificã. Biopsia de mãduvã osoasã poate fi diagnosticã. Din cauza gravitãþii
bolii ºi importanþei vitale a precocitãþii tratamentului, pragul de suspiciune diagnosticã trebuie sã fie
foarte mic, iar tratamentul antituberculos început rapid. Diagnosticul diferenþial este cel al miliarei ºi
cuprinde alte cauze infecþioase (citomegalovirus, Pn. carinii), carcinomatoza miliarã, pneumonita de
hipersensibilitate ºi sarcoidoza.
Ø Tuberculoza miliarã cronicã
Este o formã clinicã insidioasã, ce apare mai frecvent la vârstnici ºi se manifestã ca febrã de
origine neprecizatã asociatã cu sindrom consumptiv. Radiografia toracicã aratã imaginea miliarã.
Diagnosticul este dificil, confuzia este frecventã cu pneumopatii interstiþiale difuze sau carcinomatozã
pulmonarã ºi de multe ori este stabilit postmortem.
B. TUBERCULOZA DISEMINATÃ AREACTIVÃ
Este o formã rarã de tuberculozã diseminatã, care apare mai frecvent în cadrul infecþiei HIV sau
în alt context de imunodepresie. Histologic se observã arii întinse de necrozã foarte bogate în MTB,
înconjurate de þesut normal, cu semne minime de inflamaþie ºi fãrã formare de granuloame. Tabloul
clinic poate fi acut fulminant sau cronic, cu evoluþie de câteva luni. Prognosticul este foarte rezervat
chiar cu tratament antituberculos eficient.
2. MENINGITA TUBERCULOASÃ
Este produsã plecând de la focarele de diseminare hematogenã din cursul primoinfecþiei, prin
evoluþie directã spre boalã sau mai rar prin reactivare endogenã ulterioarã. Este frecventã la copilul mic
ºi deseori apare în cadrul unei tuberculoze diseminate miliare.
26
Manifestãrile clinice sunt adeseori insidioase, fiind cel puþin iniþial nespecifice. Rareori debutul
este subacut ºi excepþional acut. Febra ºi alterarea stãrii generale se însoþesc iniþial de iritabilitate sau
astenie, cefalee, eventual vãrsãturi. Ulterior, se completeazã tabloul sindromului meningian prin alterarea
stãrii de conºtienþã, redoare a cefei, semne de paralizie a nervilor cranieni (ex. strabism). Tardiv pacientul
prezintã fotofobie, poziþie antalgic㠄în cocoº de puºcã”, apoi comã ºi rigiditate extremã.
Radiografia toracicã poate fi normalã sau poate arãta o imagine miliarã sau un aspect caracteristic
bolii primare. IDR la tuberculinã este frecvent negativã iniþial dar se pozitiveazã ulterior. Examenul
fundului de ochi (dificil la copii) poate arãta prezenþa de tuberculi coroizi (zone supradenivelate, rotunde,
alb-gãlbui, cu diametrul de 1-3 mm, la nivelul retinei) ce rezultã prin diseminare hematogenã.
Examenul lichidului cefalorahidian (LCR) obþinut prin puncþie lombarã este principalul mijloc
diagnostic. LCR este clar sau uºor opalescent, cu presiune crescutã, cu glucozã scãzutã (< 40 mg/dL),
cloruri crescute, proteine crescute (0,6-2 g/dL), numãr de celule moderat crescut, cu predominanþa
limfocitelor (iniþial pot predomina neutrofilele). Examenul microscopic al LCR pentru BAAR este frecvent
negativ, dar culturile pentru MTB sunt deseori pozitive. Sensibilitatea examenului bacteriologic este cu
atât mai mare cu cât cantitatea de lichid recoltat este mai mare. Metodele noi de detecþie a ADN
micobacterian cresc foarte mult sensibilitatea diagnosticã.
Diagnosticul meningitei TB este unul de probabilitate având în vedere necesitatea insitituirii cât
mai rapide a unui tratament antituberculos eficient. Astfel, prezenþa unei meningite limfocitare cu lichid
clar ºi proteine crescute trebuie consideratã de origine TB în absenþa altei etiologii demonstrate
(bacteriene) ºi urmatã de instituirea tratamentului antiTB, în special în contextul unei evoluþii insidioase,
ºi mai ales la copii sub 5 ani nevaccinaþi BCG ºi/sau cu contact cu o persoanã cu tuberculozã pulmonarã
activã.
Diagnosticul diferenþial se face cu meningitele bacteriene insuficient tratate (lichid clar ºi pre-
dominenþa neutrofilelor), meningite virale (evoluþie acutã în context de boalã viralã, lichid clar cu
numeroase limfocite, proteine normale), meningism în cadrul unei infecþii (celule ºi proteine normale în
lichid) ºi mai rar cu meningita criptococicã la pacienþi infectaþi HIV. Examenul LCR este important în
diferenþierea acestor entitãþi (vezi tabelul 3).
Tabelul 3. Examenul LCR în meningitele cu lichid clar
Tratamentul este similar cu alte forme de tuberculozã.
27
3. PLEUREZIA TUBERCULOASÃ
Este cea mai frecventã formã de tuberculozã extrapulmonarã. Apare în special la adolescenþi ºi
adulþi tineri (în continuarea unei infecþii recente) ºi mai rar la vârstnici (prin reactivare). Este mai probabil
secundarã ruperii unui nodul pulmonar subpleural decât unei diseminãri hematogene. Infectarea pleurei
este urmatã de declanºarea unui fenomen de hipersensibilitate cu reacþie inflamatorie granulomatoasã
intensã, în mare mãsurã responsabilã de manifestãrile clinice. Pleurezia tuberculoasã poate însoþi TBP
(pleurezie tuberculoasã secundarã, uneori empiem tuberculos) ca o complicaþie a acesteia din urmã. In
cele ce urmeazã vom descrie pleurezia TB izolatã.
Manifestãrile clinice prezintã de obicei un debut acut cu durere intensã cu caracter pleural
(junghi), febrã, tuse neproductivã, uneori dispnee cu polipnee (secundar acumulãrii lichidului pleural).
Anamneza atentã poate identifica simptome generale ce au precedat debutul acut: astenie fizicã,
fatigabilitate, scãdere ponderalã. Uneori, ºi în special la adulþi sau vârstnici, debutul este insidios, cu
durere toracicã, fatigabilitate, inapetenþã, scãdere ponderalã, tuse seacã. Examenul obiectiv evidenþiazã
un sindrom lichidian pleural unilateral (rar bilateral) liber în marea cavitate cu matitate intensã, deplasabilã
cu schimbarea poziþiei, asociatã cu abolirea murmurului vezicular ºi a vibraþiilor vocale, eventual suflu
pleuretic în partea superioarã a matitãþii. În pleureziile mici se constatã absenþa sonorizãrii primului
spaþiu mat în inspirul profund (semnul Hirtz pozitiv).
Radiografia toracicã posteroanterioarã evidenþiazã opacitatea de tip lichidian. In pleureziile mici
se observã obturarea sinusului costodiafragmatic. În pleureziile în cantitate medie se observã aspectul
tipic de opacitate de intensitate mediastinalã, omogenã, întinsã, ce ocupã 1/3-2/3 inferioare din câmpul
pulmonar, cu marginea superioarã concavã spre medial ºi superior, ºi eventual deplasarea mediastinului
spre partea opusã (vezi figura 5). În pleureziile masive se observã o opacitate intensã omogenã ce
ocupã (aproape) întreg hemitoracele respectiv, cu împingerea importantã a mediastinului de partea
opusã.
Figura 5. Pleurezie tuberculoasã dreaptã în cantitate medie,
confirmatã prin biopsie pleuralã
28
IDR la tuberculinã poate fi negativã, dar se pozitiveazã ulterior în cursul tratamentului (argu-
ment diagnostic retrospectiv).
Examenul lichidului pleural extras prin puncþie pleuralã aratã un lichid serocitrin, cu caractere
de exsudat (proteine > 3g/L ºi > 1/2 din proteinele plasmatice, LDH pleural > 2/3 LDH plasmatic),
glicopleurie variabilã, citologie dominatã de limfocite (> 90%) deºi în stadiile iniþiale pot predomina
neutrofilele; examenul bacteriologic pentru MTB este excepþional pozitiv în microscopie ºi rareori în
culturã. Adenozin-dezaminaza (ADA) este crescutã în lichidul pleural. Aceste modificãri sunt frecvente
în pleurezia tuberculoasã, fãrã a fi specifice.
Examenul fragmentului pleural, obþinut prin biopsie pleuralã oarbã pe ac sau uneori prin toraco-
scopie, este diagnostic în 70-80% din cazuri, randamentul diagnostic fiind ºi mai mare atunci când se
combinã cultura pe medii specifice pentru MTB cu examen histopatologic.
Diagnosticul diferenþial presupune diferenþierea pleureziei tuberculoase de alte cauze de pleu-
rezie izolatã. Deºi existã criterii de probabilitate pentru diferenþierea de pleurezii neoplazice primitive
sau secundare, pleurezii infecþioase ºi alte etiologii, confirmarea diagnosticului prin biopsie pleuralã
este recomandatã în toate cazurile.
Evoluþia naturalã a pleureziei TB este de obicei favorabilã, cu rezorbþie spontanã ºi vindecare cu
sau fãrã sechele (pahipleuritã, de obicei limitatã), dar existã riscul apariþiei unei TBP în urmãtorii 5 ani.
Tratamentul antituberculos previne acest risc ºi vindecã pleurezia în toate cazurile. Corticosteroizii nu
aduc beneficii în tratamentul pleureziei TB. Tratamentul chirurgical al sechelelor este rareori necesar.
4. TUBERCULOZA GANGLIONARÃ
Este o formã frecventã de TBEP, în special la copii ºi adulþi tineri de sex feminin. Apare de obicei
prin diseminare limfohematogenã ºi se localizeazã cel mai frecvent la nivelul ganglionilor laterocervicali
ºi supraclaviculari (2/3), mai rar la nivelul altor grupe ganglionare periferice ºi mult mai rar la nivel
mediastinal sau abdominal.
Clinic apare ca o adenopatie nedureroasã localizatã, de consistenþã elasticã sau fermã, cu
tegumente supraiacente nemodificate, de obicei neaderentã de þesuturile adiacente, rareori însoþite de
manifestãri generale. Evoluþia este nedureroasã, cu apariþia fluctuenþei ºi ulterior fistulizare cu eliminare
cronicã de cazeum.
IDR la tuberculinã este frecvent pozitivã. Examenul bacteriologic pentru MTB din cazeum-ul
exteriorizat, punctatul ganglionar sau fragment ganglionar (obþinut prin biopsie chirurgicalã) certificã
diagnosticul. Examenul histologic al ganglionului excizat completeazã diagnosticul.
Diagnosticul diferenþial se face cu adenopatiile abcedate (în cazul adenopatiilor fluctuente sau
fistulizate) ºi cu cele din sarcoidozã, neoplasme ºi limfoame maligne.
Evoluþia este favorabilã sub tratament antituberculos, uneori fiind necesar tratamentul chirurgical.
Alte micobacterii (M. scrofulaceum ºi M. Intracelullare) pot produce limfadenitã la copii mici, cu
aspect identic cu cel al limfadenitei TB. Identificarea tulpinei de micobacterie în culturã semneazã
diagnosticul. Aceste micobacterii sunt rezistente la antituberculoasele obiºnuite. Evoluþia este progresivã
dar cu rezoluþie spontanã la pubertate, tratamentul chirurgical fiind rareori necesar.
5. TUBERCULOZA OSTEOARTICULARÃ
Se poate localiza la orice nivel al sistemului osteoarticular, cu frecvenþã mai ridicatã la nivelul
coloanei vertebrale (1/2 din cazuri).
A. SPONDILITA TUBERCULOASÃ (MORBUL LUI POTT)
Se întâlneºte atât la copii cât ºi la adulþi. Apare prin diseminare hematogenã în cursul primoinfecþiei
la nivelul corpilor vertebrali sau mai rar prin diseminare limfaticã de la cavitatea pleuralã în ganglionii
limfatici paravertebrali. Se localizeazã de obicei în regiunea toracicã inferioarã sau lombarã, uneori
alternând cu vertebre normale. Iniþial apare eroziunea anterioarã a corpilor vertebrali afectaþi, urmatã
29
de tasare vertebralã anterioarã (vertebre cuneiforme) ºi cifozã angularã (gibozitate). Ruptura leziunilor
în þesuturile moi paravertebrale este relativ frecventã ºi conduce la apariþia abceselor „reci” paravertebrale,
uneori fuzate de-a lungul fasciilor ºi exprimate la distanþã (de ex. inghinal).
Manifestãrile clinice depind de localizarea bolii, cu durere localizatã la nivelul afectat agravatã
de palpare ºi de solicitãrile mecanice, rareori manifestãri generale. Ulterior apare gibozitatea ºi even-
tual abcese reci palpabile. Semnele de compresie medularã ºi/sau radicularã sunt semne de gravitate.
Radiografia lateralã aratã eroziunea anterioarã a corpurilor vertebrale ºi eventual tasarea acestora
cu aspect cuneiform. Abcesele reci paravertebrale creeazã o opacitate fuziformã suprapusã pe coloana
vertebralã pe radiografia posteroanterioarã, sau ce împinge anterior esofagul pe radiografia cervicalã
de profil. Tomografia computerizatã ºi rezonanþa magneticã furnizeazã informaþii mai precise asupra
leziunilor.
Diagnosticul se pune pe examenul bacteriologic pentru MTB din cazeum-ul exteriorizat, punctat
sau biopsia prin chiuretarea osului afectat. Diagnostic diferenþial se face cu spondiloza, alte spondilite
infecþioase (bacteriene sau fungice), metastaze osoase.
Tratamentul constã din antituberculoase asociat cu imobilizarea ºi osteosinteza coloanei
vertebrale afectate în cazul în care semnele neurologice sugereazã instabilitatea coloanei vertebrale.
B. TUBERCULOZA ARTICULARÃ
Este de obicei monoarticularã, afectând în special articulaþiile mari. Sinovita TB izolatã este
paucisimptomaticã (limitarea miºcãrii) fiind diagnosticatã tardiv. Artrita TB se asociazã cu un grad de
osteitã ºi se manifestã prin tumefacþie nedureroasã, fãrã semne inflamatorii evidente. Ulterior apar
amiotrofie progresivã a grupelor musculare adiacente ºi distrucþie ireversibilã a articulaþiei ºi chiar
fistulizare la piele. Radiografia aratã leziunile epifizare ºi mãrirea spaþiului articular. Diagnosticul este
pus pe examenul bacteriologic pentru MTB din lichidul sinovial sau examenul histopatologic din biopsia
sinovialã asociate cu IDR pozitivã la tuberculinã. Evoluþia este favorabilã sub tratament antituberculos
asociat cu imobilizarea articulaþiei.
6. TUBERCULOZA UROGENITALÃ
Este relativ frecventã, în special la vârstnici.
A. TUBERCULOZA RENALÃ
Este rarã la copii ºi se produce prin reactivarea focarelor de diseminare hematogenã din corticala
renalã din cursul primoinfecþiei. Afectarea ulterioarã a ureterelor ºi vezicii urinare este secundarã
diseminãrii tubulare a MTB. Manifestãrile sunt locale: durere lombarã pânã la colicã ureteralã, disurie,
tumefacþie (abces rece), leucociturie cu urini sterile, hematurie. Manifestãrile generale sunt rare.
Complicaþiile sunt stricturile ureterale ºi insuficienþa renalã cronicã. IDR la tuberculinã este de obicei
pozitivã. Diagnosticul se pune prin identificarea MTB în culturã din urinã, rareori în microscopie.
Chimioterapia antituberculoasã este eficientã, rareori fiind necesarã nefrectomia sau dezobstrucþia
ureteralã chirurgicalã.
B. TUBERCULOZA GENITALÃ
Are evoluþie insidioasã ºi se poate complica cu sterilitate prin salpingitã la femei ºi epididimitã la
bãrbaþi. Diagnosticul este bacteriologic (urinã sau sânge menstrual) sau histologic.
7. PERICARDITA TUBERCULOASÃ
Este rarã, fiind mai frecventã în cursul infecþiei HIV, ºi apare probabil prin reactivarea focarelor
de diseminare hematogenã din cursul primoinfecþiei. Manifestãrile clinice sunt febra, durerea toracicã,
frecãtura pericardicã ºi dispneea progresivã. Apar frecvent semne de revãrsat lichidian pericardic:
diminuarea zgomotelor cardiace, lãrgirea siluetei cardiace pe radiografie cu ºtergerea arcurilor cardiace
ºi uneori contur dublu, hipovoltaj ºi modificãri difuze de fazã terminalã pe ECG. Uneori apare tablou de
30
tamponadã cardiacã cu semne de insuficienþã cardiacã dreaptã. Pericardita cronicã constrictivã este o
complicaþie tardivã a bolii. Diagnosticul este dificil, necesitând deseori biopsie pericardicã. Asocierea
unei pleurezii TB, de obicei stângã, uºureazã diagnosticul. Tratamentul antituberculos standard este
eficient, asocierea corticoterapiei fiind probabil beneficã pentru prevenirea constricþiei tardive.
Pericardiotomia este indicatã în tamponada cardiacã ºi are indicaþie discutabilã în alte situaþii.
8. ALTE LOCALIZÃRI
A. TUBERCULOZA PERITONEALÃ
Are evoluþie insidioasã ºi se manifestã prin ascitã fãrã hepatosplenomegalie; uneori se prezintã
cu un tablou de abdomen acut. Diagnosticul este deseori pus prin laparotomie exploratorie cu examen
histologic ºi eventual bacteriologic al fragmentelor peritoneale prelevate.
B. TUBERCULOZA LARINGIANÃ
Este o formã rarã, ce apare de obicei asociatã cu tuberculoza pulmonarã extinsã, prin expunere
cronicã a laringelui la o cantitate mare de bacili. Se manifestã prin disfonie ºi este intens contagioasã.
Evoluþia este favorabilã sub tratament antituberculos. Rareori produce obstrucþie laringianã cu necesitatea
unei traheostomii temporare.
C. LOCALIZÃRI FOARTE RARE
l ll ll tuberculoame cerebrale
l ll ll cutanatã
l ll ll intestinalã
l ll ll hepatosplenicã
l ll ll auricularã
l ll ll ocularã
l ll ll tiroidianã
l ll ll suprarenalian㠖 cauzã de insuficienþã corticosuprarenalã
31
VI. TUBERCULOZA ªI INFECÞIA HIV
Infecþia HIV este cel mai mare factor de risc pentru apariþia tuberculozei la o persoanã infectatã
în prealabil cu Mycobacterium tuberculosis. Tuberculoza asociatã infecþiei HIV este inclusã în definiþia
SIDA. Din acest motiv trebuie recunoscute aspectele clinice specifice ale tuberculozei, în special în
populaþia cu vârstã cuprinsã între 15 ºi 49 de ani cu coinfecþie HIV-tuberculozã.
1. DIAGNOSTIC
A. CIRCUMSTANÞE DE DIAGNOSTIC
Ø Pacient cunoscut cu infecþie HIV
Infecþia este cunoscutã, fie pentru cã existã un test HIV pozitiv, fie pentru cã anumite semne
clinice sunt prezente ºi sunt înalt sugestive pentru prezenþa SIDA:
l ll ll Caºexie sau pierdere în greutate mai mult de 10kg;
l ll ll Diaree cronicã, cu sau fãrã stare febrilã prelungitã, ce dureaza de cel puþin o lunã;
l ll ll Tuse de mai mult de o lunã;
l ll ll Dermatitã pruriginoasã generalizatã;
l ll ll Depozite pe mucoasa oralã sau esofagianã producând odinofagie;
l ll ll Infecþie cu herpes simplex cronic-progresivã sau diseminatã;
l ll ll Istoric de herpes-zoster;
l ll ll Adenopatii generalizate cu duratã de minim 3 luni;
l ll ll Senzaþie de arsurã la nivelul picioarelor, sugerând neuropatie perifericã;
l ll ll Tulburãri neurologice severe fãrã asociere cunoscutã cu o altã condiþie, alta decât SIDA.
l ll ll Alte semne caracteristice SIDA precum sarcom Kaposi sau meningitã criptococicã.
Tusea persistentã mai mult de o lunã ºi pneumoniile recurente pot fi asociate ºi cu alte complicaþii
ale infecþiei HIV. Cu toate acestea, dacã o persoanã care prezintã semne sugestive pentru SIDA sau
este seropozitivã HIV ºi care asociazã tuse persistentã trebuie sistematic investigatã pentru eventualitatea
prezenþei unei tuberculoze pulmonare.
Ø Tuberculoza ca prim semn al infecþiei HIV
Tuberculoza pulmonarã sau extrapulmonarã poate fi evenimentul revelator al unei infecþii HIV. În
þãrile cu prevalenþã înaltã, infectia HIV poate fi suspectata în urmãtoarele situaþii:
l ll ll Indivizi cu risc (toxicomani, transfuzaþi cu sânge netestat, pacienþi trataþi pentru boli cu transmisie
sexualã);
l ll ll Pacienþi sub tratament antituberculos care prezintã scãdere în greutate sau dezvoltã semne
clinice de SIDA.
B. ASPECTE CLINICE
Caracteristicile clinice ale tuberculozei sunt stâns legate de gradul deficitului imun al pacientului
infectat HIV. Pe mãsurã ce scade nivelul limfocitelor CD4
+
, aspectele tuberculozei se modificã de la
forme tipice, localizate la forme atipice, diseminate.
Ø Tuberculoza pulmonarã
Într-un stadiu precoce al deficitului imun, când numãrul de limfocite CD4
+
este mai mare de
200/mm
3
, semnele clinice ºi radiologice ale tuberculozei pulmonare sunt similare cu cele ale pacienþilor
fãrã infecþie HIV, predominând cazurile cu frotiu pozitiv (75-80%). În þãrile cu endemie înaltã, tuberculoza
este adesea o complicaþie foarte precoce a infecþiei HIV ºi apare frecvent când nivelul imunitãþii celulare
este relativ mare. Ea are astfel acelaºi aspect ca în cazul indivizilor HIV-negativi.
Într-un stadiu avansat al deficitului imun, când numãrul de limfocite CD4
+
este mai mic de
200/mm
3
, apar alte simptome ºi tuberculoza pulmonarã prezintã forme atipice, precum tuberculoza
miliarã, fãrã leziuni cavitare, asociatã unei adenopatii mediastinale ºi/sau pleurezii.
32
Întrucât pacienþii HIV pozitiv prezintã frecvent pneumonii recurente cu alþi germeni patogeni,
trebuie sã se aibã întotdeuna în vedere cã la aceºti pacienþi prezenþa simptomelor respiratorii asociate
cu anomalii radiologice nu presupune obligatoriu exstenþa unei tuberculoze pulmonare. Diagnosticul de
tuberculoza pulmonarã trebuie sã se punã ºi în aceste cazuri pe criterii la fel de riguroase ca ºi în cazul
pacienþilor seronegativi.
Ø Tuberculoza extrapulmonarã
Tuberculoza extrapulmonarã este mai frecventã la indivizii HIV pozitivi, mai ales în stadiile avansate
de imunodepresie:
Tuberculoza ganglionarã
Etiologia tuberculoasã a acestei boli trebuie precis stabilitã ºi nu trebuie confundatã cu adenopatiile
generalizate prezente în stadiul SIDA.
Tuberculoza seroaselor
Toate exudatele (pleurezie, ascitã, pericarditã) trebuie tratate ca fiind de etiologie tuberculoasã
atunci când apar la indivizii HIV pozitivi.
Meningita tuberculoasã
Meningita cu LCR clar care apare la indivizii HIV pozitivi trebuie suspectatã imediat ca fiind de
etiologie tuberculoasã, dupã excluderea etiologiei criptococice.
2. EVOLUÞIA TUBERCULOZEI
Evoluþia tuberculozei sub tratament antituberculos standardizat de scurtã duratã la indivizii HIV
pozitivi este similarã cu cea observatã în cazul pacienþilor seronegativi. Efectele adverse sunt însã mult
mai frecvente.
Thioacetazona nu trebuie administratã niciodatã, din cauza riscului mare de intoleranþã severã
manifestatã prin toxicitate cutanatã generalizatã.
De asemenea, datoritã interacþiunilor medicamentoase cu inhibitorii de proteazã, trebuie evitatã
administrarea rifampicinei, aceasta putând fi înlocuitã cu rifabutin.
Succesul tratamentului este afectat de rata mare a mortalitãþii prin complicaþii legate de prezenþa SIDA.
3. CONCLUZII
Tuberculoza este o complicaþie frecventã a infecþiei HIV. Ea poate fi primul semn al infecþiei sau poate
apãrea la indivizi cunoscuþi ca fiind infectaþi HIV. Pacienþii cu HIV sau SIDA care prezintã semne compatibile
cu tuberculoza trebuie investigaþi ºi diagnosticaþi la fel de riguros ca ºi în cazul pacienþilor HIV negativi.
Regimurile standardizate folosite în tratamentul tuberculozei sunt la fel de eficiente în cazul
pacienþilor HIV pozitivi ca ºi în cazul pacienþilor HIV negativi; cu toate acestea rata mortalitãþii este mai
mare printre pacienþii HIV pozitivi, din cauza complicaþiilor legate de prezenþa SIDA.
33
VII. TRATAMENTUL TUBERCULOZEI
1. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN TUBERCULOZÃ
Tratamentul tuberculozei constã în administrarea unor antibiotice particulare cu efect asupra
MTB (chimioterapie antituberculoasã). Decizia administrãrii tratamentului antituberculos se ia pe baza
unei asocieri de date epidemiologice, clinice, radiologice, ºi paraclinice (inclusiv examenul microscopic
al sputei), fãrã un diagnostic definitiv, conferit de izolarea MTB în culturã. Pragul de suspiciune este
variabil, el trebuind sa fie mic în formele grave (meningita tuberculoasã ºi tuberculoza diseminatã).
Parametrii chimioterapiei antituberculoase au fost stabiliþi plecând de la caracteristicile populaþiilor
micobacteriene din leziunile tuberculoase ºi statuaþi pe baza studiilor controlate randomizate asupra
rezultatelor tratamentului efectuate în ultimii 30 de ani.
A. POPULAÞII MICOBACTERIENE
Leziunile tuberculoase conþin populaþii micobacteriene cu caracteristici diferite în funcþie de:
l ll ll localizare: intracelulare ºi extracelulare
l ll ll ritm de multiplicare: multiplicare rapidã, multiplicare lentã ºi cu multiplicare intermitentã (dor-
manþi).
Efectul bactericid intens asupra populaþiilor cu multiplicare rapidã este important pentru rapiditatea
diminuãrii populaþiilor micobacteriene (ºi dispariþia contagiozitãþii) ºi astfel scurtarea duratei tratamentului.
Medicamentele intens bactericide stimuleazã trecerea micobacteriilor în faza de multiplicare lentã sau
dormanþi (mai puþin vulnerabili). Efectul bactericid asupra populaþiilor cu multiplicare lentã sau dormanþi
poartã numele de efect sterilizant ºi este important în prevenþia recidivelor. Medicamentele cu efect
sterilizant trebuie administrate de la început pentru a preveni trecerea micobacteriilor în faza de
multiplicare lentã. Medicamentele cu efect sterilizant de asemenea pot contribui la scurtarea duratei
tratamentului.
Indiferent de tipul de populaþie, dinamica creºterii micobacteriene este suficient de lentã, astfel
încât combinatã cu postefectul antibiotic al medicamentelor antituberculoase, permite administrarea
acestora în prizã unicã zilnicã ºi chiar de 2-3 ori pe sãptãmânã.
Chimiorezistenþa MTB la medicamente antituberculoase apare prin mutaþie genicã spontanã
în populaþiile sãlbatice, cu o frecvenþã variabilã între 1 la 10
5
ºi 1 la 10
8
diviziuni. Mecanismele de
rezistenþã la diferite antituberculoase sunt distincte genetic ºi se produc independent unul de celãlalt,
astfel încât ºansa de apariþie a unui mutant rezistent la douã antituberculoase într-o populaþie sãlbaticã
este egalã cu produsul ºanselor apariþiei rezistenþei la fiecare medicament în parte (între 1 la 10
10
ºi 1 la
10
13
diviziuni). Cele mai numeroase populaþii micobacteriene sunt prezente în leziunile pulmonare cavitare
(10
8
-10
9
); ele sunt suficient de numeroase pentru a permite apariþia mutanþilor monorezistenþi, dar nu
suficient pentru a permite în mod spontan apariþia celor multirezistenþi. Administrarea în monoterapie a
unui antibiotic antituberculos, în special în leziunile cu populaþii micobacteriene numeroase, determinã
selecþia ºi multiplicarea mutanþilor rezistenþi la antibioticul respectiv ºi apariþia chimiorezistenþei dobândite
(dupã administrarea de medicamente antituberculoase în monoterapie pentru cel puþin câteva
sãptãmâni).
Chimiorezistenþa iniþialã (înaintea administrãrii unui tratament antituberculos) apare prin infectare
cu o tulpinã deja rezistentã.
Ca urmare a acestor caracteristici, tratamentul antituberculos trebuie sã conþinã initial asocierea
de minim trei antibiotice antituberculoase eficiente (pentru prevenirea apariþiei rezistenþei) care sã
combine efectul bactericid ºi sterilizant, asupra populaþiilor extracelulare ºi intracelulare, pe o duratã
suficientã care sã asigure sterilizarea organismului ºi astfel prevenirea recidivelor. În cazul preva-
lenþei mari a chimiorezistenþei (fie tratamente antituberculoase anterioare, fie prevalenþã mare a chi-
miorezistenþei iniþiale) se asociazã mai multe antituberculoase, pentru evitarea monoterapiei mascate
(i.e. administrarea unei combinaþii de antituberculoase dintre care doar unul este activ).
34
B. MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE
Medicamentele antituberculoase se împart în cele de primã linie ºi de rezervã. Cele de primã
linie sunt cele mai eficiente ºi mai puþin toxice ºi de aceea sunt incluse în regimurile antituberculoase
standard. Medicamentele de rezervã sunt mai puþin eficiente ºi mai toxice ºi se folosesc doar în
tratamentul individualizat al tuberculozei chimiorezistente.
Izoniazida (sau hidrazida acidului izonicotinic) (INH,H) are activitatea bactericidã cea mai intensã,
în special pe populaþiile cu multiplicare rapidã ºi extracelulare. Rifampicina (RMP,R) este de asemenea
intens bactericidã dar prezintã ºi un efect sterilizant potent ºi este activã pe toate populaþiile mico-
bacteriene. Asocierea celor douã medicamente denumite majore pe durata a 9 luni permite vindecarea
tuberculozei cu germeni sensibili, prevenind apariþia chimiorezistenþei ºi a recidivelor.
Pirazinamida (PZM,Z) este modest bactericidã dar are efect sterilizant potent, în special pe
germeni intracelulari la pH acid. Asocierea pirazinamidei în primele douã luni de tratament permite
reducerea duratei de tratament la 6 luni.
Streptomicina (SM,S) ºi etambutolul (EMB,E) au efecte bactericid ºi respectiv bacteriostatic
modeste ºi nu au efect sterilizant. Asocierea unuia sau ambelor la combinaþia HRZ în tratamentul
tuberculozei cu germeni sensibili nu aduce beneficii suplimentare în sensul creºterii ratei de vindecare
sau scurtãrii duratei tratamentului. Asocierea lor se face doar în cazul riscului existenþei chimiorezistenþei
la începutul tratamentului (secundarã sau iniþialã) pentru prevenirea instalãrii chimiorezistenþei la al
doilea antituberculos major.
Dozele pentru medicamentele antituberculoase de primã linie folosite în tratamentul tuberculozei
sunt prezentate în tabelul 5.
Tabelul 5. Dozele medicamentelor antituberculoase de primã linie
în funcþie de ritmul de administrare
C. REGIMURI ANTITUBERCULOASE
Plecând de la caracteristicile populaþiilor micobacteriene din leziunile tuberculoase ºi ale
medicamentelor antituberculoase de primã linie, au fost construite mai multe regimuri antituberculoase,
confirmate prin studii randomizate controlate.
Principiile de tratament antituberculos sunt:
l ll ll Asocierea de medicamente antituberculoase active
l ll ll Administrarea în douã faze: iniþialã intensivã cu reducerea rapidã a populaþiei micobacteriene
ºi de continuare în care sunt omorâte micobacteriile restante.
l ll ll Durata tratamentului trebuie sã fie suficient de lungã pentru a permite sterilizarea organismului
ºi, astfel, prevenirea recidivelor
l ll ll Administrarea medicamentelor se face zilnic sau intermitent (de 3 ori pe sãptãmânã) în
prizã zilnicã unicã, a jeun.
35
Tratamentul tuberculozei a constituit unul din primele domenii clinice importante în care s-au
realizat studii randomizate controlate ce au comparat diferite regimuri terapeutice. Acest lucru a permis
dovedirea eficienþei unor regimuri terapeutice ºi în acelaºi timp a impus standardizarea tratamentului,
adicã administrarea unor regimuri standard la marea majoritate a pacienþilor.
Administrarea de HIN + RMP pe durata a 6 luni asociatã cu PZM în primele douã luni (2HRZ+4HR)
este suficientã pentru a vindeca > 95% din cazurile de tuberculozã cu germeni chimiosensibili. Ca
urmare, acest regim terapeutic constituie baza construcþiei regimurilor de tratament antituberculos.
Asocierea SM ºi/sau EMB protejeazã faþã de monorezistenþa iniþialã.
Regimurile antituberculoase aplicate în România se bazeazã pe aceste principii ºi sunt figurate
în tabelul 6.
Tabelul 6.
Regimuri terapeutice folosite în tratamentul tuberculozei în România
* tipul de caz se referã la tratamentele anterioare pentru tuberculozã:
l ll ll Caz nou = fãrã tratament anterior pentru tuberculozã
l ll ll Retratament = un singur tratament pentru tuberculozã în antecedente
l ll ll Eºecul unui retratament = minim douã tratamente pentru tuberculozã în antecedente, dintre care ultimul
retratament a eºuat
** Regimurile terapeutice sunt prescurtate astfel: cifra din faþã aratã numãrul de luni pe durata cãruia se
administreazã tratamentul, iar literele aratã asocierea de medicamente. Astfel 2HRZE + 4 HR înseamnã
administrarea asocierii de patru medicamente pe durata a 2 luni urmãtã de administrarea izoniazidei ºi
rifampicinei timp de 4 luni.
2. MANAGEMENTUL TRATAMENTULUI PACIENTULUI
A. EVALUAREA INIÞIALÃ
Constã din identificarea factorilor ce ar putea influenþa prescrierea ºi urmãrirea tratamentului:
l ll ll tipul de boalã tuberculoasã în funcþie de localizare (pulmonarã / extrapulmonarã), severitate
ºi rezultate bacteriologice
l ll ll istoricul tratamentelor antituberculoase anterioare (inclusiv documente medicale)
l ll ll factori ce pot complica boala sau tratamentul:
– sarcinã
– medicaþie concomitentã (anticoncepþionale, anticoagulante orale)
– boli concomitente: diabet, insuficienþã renalã, hepatopatie cronicã activã, SIDA
36
B. PRESCRIEREA CHIMIOTERAPIEI ANTITUBERCULOASE
Se administreazã un regim standard în funcþie de categoriile de tratament (vezi tabelul 6). Adap-
tarea regimului terapeutic trebuie sã constituie o excepþie, care sã fie foarte bine susþinutã:
l ll ll streptomicina este interzisã în sarcinã (risc de ototoxicitate la fãt)
l ll ll dozele de contraceptive, anticoagulante orale, etc. trebuie ajustate (crescute) datoritã efectului
inductor hepatic al rifampicinei
l ll ll pirazinamida este interzisã în bolile hepatice cronice active
l ll ll doza ºi ritmul de administrare trebuie adaptate pentru SM ºi EMB în insuficienþa renalã cronicã
C. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ANTITUBERCULOS
Este necesarã pentru aprecierea aderenþei la tratament, eficacitãþii tratamentului ºi efectelor
adverse.
Ø Aderenþa la tratament
Constituie elementul esenþial al succesului tratamentului antituberculos. Douã intervenþii majore
au fost folosite pentru ameliorarea aderenþei la tratament ºi prevenirea emergenþei chimiorezistenþei la
antituberculoase: terapia sub directã observare (DOT = directly observed therapy) ºi folosirea com-
primatelor ce conþin combinaþii fixe de medicamente antituberculoase.
DOT constituie modalitatea de elecþie a administrãrii tratamentului antituberculos ºi presupune
observarea directã a pacientului în momentul înghiþirii medicamentelor anti tuberculoase. Aceastã
observare trebuie fãcutã de preferinþã de cãtre un cadru medical dar poate fi fãcutã ºi de cãtre orice altã
persoanã agreatã de cãtre pacient, responsabilizatã faþã de medicul în grija cãruia se aflã pacientul.
Administrarea intermitentã (3 ori pe sãptãmânã) în faza de continuare favorizeazã folosirea DOT. Com-
binaþiile fixe de antituberculoase (HR ºi HRZ) împiedicã monoterapia antituberculoasã, putând contribui
la prevenirea emergenþei chimiorezistenþei.
Ø Monitorizarea eficienþei tratamentului
Monitorizarea clinicã a TBP oferã primele indicii asupra eficienþei tratamentului prin scãderea/
dispariþia febrei, revenirea apetitului ºi creºterea în greutate, ameliorarea tusei. Ameliorarea imaginii
radiologice este relativ tardivã (sãptãmâni-luni) ºi poate constitui un argument diagnostic retrospectiv în
cazurile neconfirmate bacteriologic.
Monitorizarea tratamentului în TBP este în primul rând bacteriologicã prin efectuarea exa-
menului microscopic ºi culturi din sputã la intervale regulate. Rezultatele examenelor bacteriologice
efectuate pe durata tratamentului, la intervale foarte bine stabilite, sunt esenþiale pentru conduita
terapeuticã.
Parametrii unui tratament eficient sunt:
l ll ll negativarea sputei în microscopie la sfârºitul fazei intensive; absenþa negativãrii la 2 luni de
tratament impune prelungirea fazei intensive pânã la 3 luni
l ll ll negativarea persistentã în culturi a sputei în cursul tratamentului (începând de la sfarsitul a 4
luni de tratament) ºi dupã tratament pânã la 1 an de la începutul tratamentului, care defineºte
vindecarea bolii.
Completarea certã a întregului tratament este consideratã, de asemenea, o opþiune favorabilã
chiar în absenþa examenelor bacteriologice care sã confirme negativarea persistentã în culturi.
Lipsa de eficacitate a tratamentului este definitã prin: examen bacteriologic al sputei pozitiv (mi-
croscopie sau culturã) dupã încheierea a 4 luni de tratament sau alternativ prin oprirea prematurã a
tratamentului.
Reluarea tratamentului (i.e. retratament) trebuie sã fie justificatã obligatoriu printr-un examen
bacteriologic pozitiv din sputã ºi însoþitã de punerea în lucru a unei antibiograme pentru a depista o
eventualã chimiorezistenþã.
Monitorizarea TBEP este în primul rând clinicã ºi, deseori, necesitã urmãrire specializatã.
37
Ø Monitorizarea efectelor adverse
Este un parametru esenþial pentru asigurarea complianþei ºi consecutiv a succesului tratamentului
antituberculos. Identificarea efectelor adverse este, în primul rând, clinicã, prin monitorizarea atentã a
pacientului.
Hepatita medicamentoasã este principalul efect advers sever ºi poate fi produs de izoniazidã,
rifampicinã ºi/sau pirazinamidã. Asocierea acestora creºte riscul faþã de administrarea separatã. Este
mult mai frecventã la cei cu hepatopatie cronicã (alcoolism, hepatitã cronicã activã inclusiv cu infecþie
cronicã cu virus B sau C, cirozã hepaticã). Monitorizarea enzimelor hepatice (TGO ºi TGP) nu este
necesarã decât la cei cu istoric de boalã hepaticã sau cu nivele crescute ale enzimelor hepatice la
debutul tratamentului. Apariþia hepatitei medicamentoase (creºterea TGP ºi TGO de peste 5 ori valoarea
superioarã a normalului, asociatã de obicei cu semne clinice de durere abdominalã, greaþã, vãrsãturi ºi
icter) impune oprirea completã a celor trei medicamente responsabile pânã la normalizarea enzimelor
hepatice (sau atingerea valorilor iniþiale) urmatã de reintroducerea pe rând a acestor medicamente sub
monitorizarea biochimicã hepaticã. În perioada opririi terapiei se administreazã SM + EMB în cazurile
intens contagioase sau grave. Identificarea medicamentului responsabil este urmatã de stabilirea unui
regim individualizat. Rifampicina poate determina o creºtere temporarã a bilirubinei (cu sau fãrã icter)
reversibila spontan sau dupã oprirea ºi reluarea medicamentului. Nu necesitã oprirea definitiva a RMP.
Erupþiile cutanate sunt rare dar pot fi severe. Pruritul izolat fãrã leziuni cutanate necesitã
administrarea unui antihistaminic care permite de cele mai multe ori continuarea tratamentului. Reacþiile
cutanate evidente impun oprirea tratamentului pânã la dispariþia leziunilor cutanate ºi reintroducerea pe
rând a medicamentelor începând cu doze mici. Identificarea medicamentului responsabil impune oprirea
definitivã a acestuia ºi administrarea unui regim individualizat. Cel mai frecvent responsabile sunt SM ºi
EMB.
Neuropatia perifericã, manifestatã de obicei prin parestezii la membrele inferioare, este secundarã
izoniazidei ºi necesitã administrarea de piridoxinã 50 mg/zi.
Surditatea ºi vertijul sunt secundare streptomicinei ºi necesitã oprirea definitivã a acesteia.
Nevrita opticã retrobulbarã poate fi o complicaþie a etambutolului ºi necesitã o monitorizare lunarã a
acuitãþii vizuale pentru identificarea ei precoce. Purpura trombocitopenicã, anemia hemoliticã ºi
insuficienþã renalã acutã sunt complicaþii foarte rare dar extrem de severe ale rifampicinei, ce apar
mai frecvent la reluarea tratamentului, ºi care impun oprirea definitivã a RMP la aceºti pacienþi.
D. TRATAMENTE ADJUVANTE
Corticoterapia 0,5 mg/kgc/zi timp de 3-6 sãptãmâni este eficientã în meningita tuberculoasã ºi
pericardita tuberculoasã, precum ºi în tuberculoza laringianã. Nu are efecte pe termen lung în tuberculoza
pulmonarã, pleurezia TB ºi tuberculoza primarã.
Tratamentul chirurgical este indicat în tratamentul complicaþiilor tuberculozei cu germeni sensibili,
ºi mai ales în tratamentul complex al TB cu germeni polichimiorezistenþi, în care poate creºte ºansa de
vindecare.
3. CONCLUZII
Tratamentul tuberculozei constã din administrarea unui regim standard de medicamente
antituberculoase, în functie de tipul ºi categoria de pacienþi, pe durata necesarã, asigurând
aderenþa la tratament, monitorizarea eficienþei ºi a efectelor adverse.
38
VIII. PREVENÞIA TUBERCULOZEI
Prevenþia primarã a tuberculozei este asiguratã prin izolarea ºi tratarea bolnavilor cu tuberculozã
pulmonarã activã. Prevenþia secundarã este realizatã prin prevenirea evoluþiei spre boalã a persoanelor
deja infectate ºi cuprinde douã mãsuri: vaccinarea BCG ºi chimioprofilaxia pentru persoanele din grupele
de risc.
1. GRUPELE DE RISC
Grupele de risc sunt acele grupuri la care fie riscul de a contracta infecþia tuberculoasã este mai
mare decât în populaþia generalã, fie probabilitatea de a evolua spre boalã odatã infectaþi este mai
mare..
A. PERSOANE EXPUSE SURSELOR DE INFECÞIE
l ll ll Cercul familial al cazurilor index. Riscul cel mai mare îl au contacþii pacienþilor cu tuberculozã
activã (mai ales a celor cu M+), în special cei care trãiesc în aceeaºi locuinþã.
l ll ll Instituþii medicale. În aceastã grupã sunt incluse persoane imunodeprimate spitalizate în
acelaºi timp cu pacienþi cu tuberculozã activã cât ºi personalul medical ce lucreazã în unitãþi
sanitare de îngrijire a pacienþilor cu tuberculozã sau în laboratoare de bacteriologie unde se
efectueazã culturile pentru MTB.
B. PERSOANE IMUNODEPRIMATE
l ll ll Persoane infectate HIV sau care au SIDA
l ll ll Pacienþi cu alte boli: silicozã, limfoame, diabet zaharat
l ll ll Persoane imunodeprimate, mai ales cei cu transplant de organ.
C. PERSOANE MARGINALIZATE SOCIAL
l ll ll Persoane fãrã locuinþe
l ll ll Persoane ce trãiesc în penitenciare sau aziluri
D. IMIGRANÞI ªI REFUGIAÞI DIN ÞÃRI CU INCIDENÞÃ MARE A TUBERCULOZEI
Riscul este dat atât de probabilitatea ca aceºtia sã fi fost deja infectaþi în þara de origine, cât ºi de
pauperitatea acestor grupuri.
2. MÃSURI DE PREVENÞIE
A. DEPISTAREA ºI TRATAREA SURSELOR DE INFECÞIE
Depistarea ºi tratarea surselor de infecþie, adicã a cazurilor de tuberculozã pulmonarã activã
(mai ales a celor cu M+) reprezintã cea mai eficientã metodã de prevenþie. Aceasta reprezintã obiectivul
principal al controlului TB într-un anumit teritoriu ºi se poate realiza prin îmbunãtãþirea accesului la
asistenþa sanitarã a întregii populaþii.
B. TRATAREA INFECÞIEI TUBERCULOASE LATENTE (CHIMIOPROFILAXIA)
Depistarea infecþiei tuberculoase latente se face prin testul tuberculinic ºi este dificilã în þãrile în
care vaccinarea BCG este obligatorie.
Tratamentul infecþiei tuberculoase latente (asimptomatice) este efectuat cu intenþia de a preveni
evoluþia spre tuberculozã activã a persoanelor infectate.
39
Este cu atât mai indicatã cu cât riscul de a face boala este mai mare:
– contacþi ai unui bolnav de tuberculozã care au fost (sau pot fi) infectaþi recent ºi la care s-
a infirmat boala tuberculoasã. Se recomandã în primul rând chimioprofilaxia tuturor copiilor
sub 5 ani, aparent sãnãtoºi, ce trãiesc în aceeaºi casã cu un bolnav recent diagnosticat cu
tuberculozã M+.
– persoanele infectate HIV. Studii clinice controlate au demonstrat eficienþa chimioprofilaxiei
în diminuarea riscului de tuberculozã la indivizii infectaþi HIV.
– în funcþie de situaþie, chimioprofilaxia se poate extinde ºi la alte grupe de risc în funcþie de
resursele disponibile.
Chimioprofilaxia standard constã din administrarea izoniazidei în dozã de 5 mg/kgc/zi (maxim
300 mg/zi) zilnic timp de 6 luni. Regimuri alternative pot fi folosite în cazurile de suspiciune de
infecþie cu germeni chimiorezistenþi.
C. MÃSURI DE REDUCERE A TRANSMITERII NOSOCOMIALE A INFECÞIEI
TUBERCULOASE
Aceste mãsuri se aplicã în funcþie de resursele disponibile. Ele trebuie sã se bazeze pe urmãtoarele
principii:
l ll ll camerele unde sunt spitalizaþi pacienþii cu tuberculozã trebuie sã fie însorite ºi sã aibe o
ventilaþie eficientã;
l ll ll nu trebuie spitalizaþi în acelaºi loc pacienþi cu tuberculozã ºi pacienþi cu SIDA; de asemenea,
trebuie sa se asigure separarea cazurilor cu tuberculoza, mai ales confirmata bacteriologic,
de cazurile cu alte afectiuni respiratorii.
l ll ll este necesarã o ventilaþie adecvatã a laboratoarelor de bacteriologie unde se efectueazã
culturile MTB ºi a spaþiilor unde se recolteazã sputa sau se efectueazã bronhoscopii.
În general, dupã douã sãptãmâni de tratament, bolnavii cu tuberculozã activã M+ nu mai sunt
contagioºi, dacã MTB ce a determinat boala este sensibil la antituberculoasele administrate. Dacã
pacienþii au MDR-TB existã riscul de infecþie cu germeni rezistenþi, de aceea trebuie luate mãsuri de
izolare a acestora.
D. VACCINAREA BCG
Vaccinul BCG (bacilul Calmette-Guerin) este un vaccin viu, o suºã atenuatã de M. bovis. Injectarea
vaccinului produce aceleaºi reacþii imune ca ºi infecþia primarã cu MTB, dar nu determinã boala
tuberculoasã. Fiind un vaccin viu, efectul lui depinde de imunitatea celularã a fiecãrui individ.
Studii controlate au evidenþiat cã vaccinarea BCG conferã o protecþie parþialã, care variazã între
20% ºi 60%. Efectul principal al vaccinului este prevenirea formelor severe de tuberculozã (miliarã sau
meningitã) la sugar ºi copilul mic.
Indicaþii. În þãrile cu incidenþã mare a tuberculozei (ºi deci prevalenþã mare a surselor de infecþie),
vaccinarea BCG trebuie efectuatã imediat dupã naºtere deoarece aceºti copii au risc mare de infecþie
la vârstã micã. Dacã aceasta nu este posibilã, sugarii trebuie vaccinaþi în primul an de viaþã. Revaccinãrile
ulterioare nu au eficienþã doveditã.
Vaccinul BCG se injecteazã strict intradermic la nivelul regiunii deltoide a braþului stâng. Dacã
injectarea este corectã, la locul acesteia apare o papulã cu aspect de „coajã de portocalã“. Papula
dispare în aproximativ o jumãtate de orã. Dupã 3-4 sãptãmâni apare o micã induraþie de culoare roºie,
cu diametru de 6-8mm, ce persistã 1-2 luni. Poate ulcera, eliminând un lichid purulent (cazeum). Dupã
2-8 sãptãmâni se formeazã o crustã care, dupã ce se desprinde, lasã o cicatrice rotundã, uºor depresibilã,
cu un diametru de circa 5mm. Pãrinþii trebuie informaþi cã aceastã evoluþie este normalã, iar locul
vaccinãrii nu trebuie dezinfectat.
40
Complicaþiile vaccinãrii sunt foarte rare în cazul unei vaccinãri corecte. Excepþional de rar pot
apãrea adenopatii axilare sau epicondiliene, care pot fistuliza. Tratamentul constã în incizia ºi drenajul
ganglionului ºi aplicarea de pansamente uscate pânã la vindecare. Cu totul excepþional bacilul Calmette-
Guerin poate disemina hematogen, determinând BCG-ita, care are aspect de tuberculozã miliarã la
examenul radiologic.
Contraindicaþiile vaccinãrii BCG
l ll ll Nou-nãscuþi cu imunodeficienþe congenitale
l ll ll Nou-nãscuþi cu SIDA. Cei care sunt doar HIV pozitivi trebuie vaccinaþi BCG, deoarece riscul
de a face tuberculozã este mai mare decât riscul de complicaþii ale vaccinãrii. Nou-nãscuþi din
mame HIV pozitive trebuie de asemenea vaccinaþi.
Cea mai eficientã metodã de prevenire a infecþiei tuberculoase (ºi implicit a bolii
tuberculoase) este depistarea ºi tratarea cazurilor de tuberculozã pulmonarã activã.
În þãrile cu prevalenþã crescutã a tuberculozei toþi nou-nãscuþii trebuie vaccinaþi
BCG în cadrul Programului de Imunizare.
41
IX. EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI
Tuberculoza este cea mai rãspânditã ºi mai persistentã boalã infecþioasã la om. Aproximativ o
treime din populaþia globului este infectatã cu MTB. OMS estimeazã anual circa 8 milioane de cazuri noi
de tuberculozã activã ºi aproximativ 3 milioane de decese prin tuberculozã.
1. DEFINIÞII
Infecþia tuberculoasã = infecþia latentã cu MTB, fãrã manifestãri clinice, radiologice sau
bacteriologice.
Tuberculoza activã (boala) = prezenþa de manifestãri clinice ºi/sau radiologice determinate de
multiplicarea MTB în organismul uman ºi de rãspunsul acestuia.
Cazul de tuberculozã = pacientul cu tuberculozã activã confirmatã bacteriologic sau
diagnosticatã de un medic pneumolog, la care se decide iniþierea
tratamentului antituberculos.
2. EVOLUÞIA NATURALÃ A TUBERCULOZEI ÎN POPULAÞIE
Tuberculoza este o boalã contagioasã, ce se transmite pe cale aerianã, de la un bolnav de
tuberculozã pulmonarã la o persoanã neinfectatã, susceptibilã. Boala are infecþiozitate redusã (numai o
parte din persoanele ce vin în contact cu un bolnav de tuberculozã fac infecþia). Tuberculoza se manifestã
ca o boalã endemicã, numãrul de îmbolnãviri fiind relativ constant pe parcursul unui an ºi variind puþin
de la un an la altul.
Infecþia tuberculoasã nu conferã imunitate absolutã.
Persoanele infectate au 5-10% risc de a face tuberculozã activã în decursul întregii lor vieþi.
Riscul este mai mare în primii doi ani dupã infecþie. Dintre cei care fac tuberculozã activã, doar 50% fac
forme contagioase. Se estimeazã cã un bolnav contagios infecteazã circa 10-15 de persoane pentru a
produce un nou caz de tuberculozã contagioasã ºi a menþine aceeaºi incidenþã într-o populaþie.
Perioada de latenþã a bolii este lungã ºi poate varia de la ani la zeci de ani, astfel încât persoanele
infectate la un moment dat asigurã rezervorul de infecþie pe o perioadã foarte lungã de timp.
La persoanele imunodeprimate, riscul de evoluþie a unei infecþii tuberculoase latente spre
tuberculozã activã este mai mare. Infecþia HIV este cel mai important factor de risc pentru progresia
spre tuberculozã activã.
3. INDICATORI EPIDEMIOMETRICI ÎN TUBERCULOZÃ
Studiul epidemiologiei tuberculozei permite mãsurarea amplorii bolii ºi evoluþia ei în timp, spontan
sau ca urmare a aplicãrii Programelor Naþionale de Control a Tuberculozei.
A. MORTALITATEA
Este definitã ca numãrul de decese datorate tuberculozei în decurs de un an raportat la 100.000
de locuitori. Înainte de apariþia medicamentelor antituberculoase circa 50% din bolnavii de tuberculozã
mureau. OMS estimeazã circa 1,7 milioane de decese prin tuberculozã în anul 2004 tuberculoza fiind
principala cauzã de deces datorat unui singur agent infecþios.
42
În România mortalitatea a scãzut rapid dupã introducerea tratamentului antituberculos (vezi
figura 6).
Figura 6.
Mortalitatea prin tuberculozã în România între anii 1950 ºi 1995
B. MORBIDITATEA
Amploarea îmbolnãvirilor prin tuberculozã este exprimatã prin doi indicatori majori: prevalenþa ºi
incidenþa.
Ø Incidenþa
Este definitã ca numãrul de cazuri de tuberculozã nou diagnosticatã în decurs de un an raportat
la 100.000 de locuitori.
OMS estimeazã cã în anul 2003 erau 8,8 milioane de cazuri noi de tuberculozã în lume, ceea ce
reprezinta o rata de notificare de 140/100 000 locuitori. Dintre acestia, 4 milioane au fost cazuri de
tuberculozã pulmonarã pozitivã la examenul microscopic.
Incidenþa tuberculozei în lume în anul 2003 este evidenþiatã în figura 7. Incidenþa tuberculozei
variazã de la o þarã la alta, în funcþie de densitatea populaþiei, distribuþia geograficã, calitatea ºi extensia
Programului Naþional de Tuberculozã.
Marea majoritate a cazurilor de tuberculozã activã (95%) ºi a deceselor prin tuberculozã (98%)
se înregistreazã în þãrile în curs de dezvoltare. Incidenþa tuberculozei în þãrile industrializate este, în
medie, 30/100 000 locuitori. Majoritatea acestora au o incidenþã mai micã de 20/100 000 locuitori.
Incidenþa tuberculozei a scãzut treptat în aceste þãri începând din a doua jumãtate a secolului XX, mai
accentuat dupã introducerea chimioterapiei antituberculoase, cu un minim în jurul anului 1980. Astãzi
se înregistreazã creºteri în special la nivelul minoritãþilor, imigranþilor ºi persoanelor infectate HIV.
îðð
ïðð
ïçëð ïçêë ïçéð ïçéë ïçèð ïçèë ïçëë ïççð ïççë
îì ïèôë ïïôí
êôç ìôî
ïèðôî
êôé
íëôï
íôé
ììôç
ïçêð
îð
ìð
êð
èð
ïîð
ïìð
ïêð
ïèð
ð
43
Figura 7. Incidenþa tuberculozei în lume în anul 2003
44
În România incidenþa tuberculozei a scãzut progresiv începând cu 1950, odatã cu introducerea
tratamentului tuberculostatic, atingând un minim în 1987 (53,2%000) (figura 8). Ulterior incidenþa a
crescut progresiv atingând nivelul de 142,2/100 000 în 2002. 2003 a fost primul an în care s-a observat
o stagnare în creºterea numãrului de cazuri cu tuberculozã, stagnare care s-a menþinut ºi în anul 2004.
Figura 8. Incidenþa tuberculozei în România între anii 1950 ºi 2003
Distribuþia în funcþie de vârstã ºi sex a tuberculozei (vezi figura 9)
Figura 9. Distribuþia incidenþei tuberculozei în funcþie de vârstã ºi sex
În þãrile cu creºtere populaþionalã mare tuberculoza afecteazã în special adulþii tineri, eco-
nomic activi în timp ce în cele cu creºtere populaþionalã micã grupele de vârstã cele mai afectate sunt
adulþii de peste 55 ani, deoarece tuberculoza era o boalã frecventã în aceste þãri atunci când aceste
persoane erau tinere. Sexul feminin predominã la vârsta sub 20 de ani în timp ce bãrbaþii predominã la
restul categoriilor de vârstã ºi în general. În România, incidenþa este mai mare la bãrbaþi ºi la grupele de
vârstã 25-29 ani pânã la 60-64 ani.
1950
500
400
300
200
100
0
1965 1970 1975 1980 1985 1987 1990 1995 2000 2001 2002 2003
492,7
184,4
152,1
110
61 55,8
53,2
102,6
121,9 134,1
142,2
135,6
70
íëð
íðð
îëð
îðð
ïëð
ïðð
ëð
ð
ûððð
ðóì ëóç ïðóïì ïëóïç îðóîì îëóîç íðóíì íëóíç ìðóìì ìëóìç ëðóëì ëëóëç êðóêì êëóêç éðóéì éëóéç èðóèì èëõ
¹´±¾¿´ ³¿-½«´·² º»³·²·²
ìçòì
íìòí
íë
èéòç
ïìèòí
ïêè
îðèòè
îííòï
íîðòè
íîìòè
íïèòí
îéìòè
îïéòé
îðïòç
ïêèòï
ïìîòé
çëòé
éíòí
ìçòí
ííòì
ìðòí
çîòë
ïíçòê
ïëðòè
ïêíòé
îðèòí
îðêòé
ïçìòê
ïêë
ïííòê
ïíð
ïïêòî
ïðëòï
çêòç
èêòç
ìçòî
íîòì
ìëòç
çéòí
ïíðòê
ïíîòê
ïïé
ïðïòè
çê
çîòé
éèòè
êëòç
êí
éìòï
éèòí èð
ëðòè
ïèòè
45
Ø Prevalenþa
Este definitã ca numãrul de cazuri de tuberculozã existente în comunitate la un moment dat
raportate la 100.000 de locuitori. Prevalenþa poate fi determinatã doar prin studii costisitoare ºi dificile,
efectuate pe eºantioane reprezentative din populaþia generalã. Prevalenþa surselor de infecþie (tuber-
culozã pulmonarã M+) constituie un indicator important al gravitãþii endemiei tuberculoase într-un teritoriu.
C. INFECÞIA TUBERCULOASÃ
Ø Prevalenþa infecþiei
Este procentul din populaþie infectatã cu tuberculozã la un moment dat. Este greu de stabilit într-
o zonã în care se practicã vaccinarea BCG (reacþie tuberculinicã fals pozitivã). Persoanele infectate în
orice moment al vieþii lor cu bacilul tuberculos rãmân infectaþi toatã viaþa, chiar dacã nu manifestã nici
un semn sau simptom de boalã. În 2003 OMS estima cã o treime din populaþia globului este infectata
cu M. tuberculosis. Proporþia persoanelor infectate în populaþie, la toate categoriile de vârstã, variazã
de la o þarã la alta.
Incidenþa infecþiei
Denumitã ºi riscul anual de infecþie, este procentul din populaþie nou infectatã în decursul unui
an. Este expresia cea mai precisã a tendinþei evolutive a endemiei tuberculoase într-un teritoriu, dar
este imposibil de calculat în populaþiile vaccinate BCG.
4. IMPACTUL INFECÞIEI HIV ASUPRA ENDEMIEI TUBERCULOASE
În 1997 UNAIDS estima la 15,3 milioane numãrul de persoane co-infectate cu HIV ºi MTB, din
care 11,7 milioane în Africa Sub-Saharianã (zonã în care prevalenþa infecþiei HIV la pacienþii cu tubercu-
lozã variazã între 20% ºi 67%).
Indivizii cu co-infecþie HIV-tuberculozã au un risc mult mai mare de a dezvolta tuberculozã activã
decât populaþia generalã. Riscul este de 8-10% pe an ºi 50% pe durata întregii vieþi.
În þãrile cu prevalenþã crescutã a tuberculozei, tuberculoza este o manifestare precoce a
infecþiei HIV ºi apare în majoritatea cazurilor ca tuberculozã cu frotiu pozitiv. Tuberculoza extrapulmonarã
este mai frecventã la pacienþii HIV pozitivi (mai ales pleurezia tuberculoasã, tuberculoza ganglionarã ºi
cea pericardicã).
În þãrile cu un numãr mare de pacienþi co-infectaþi, existã o creºtere a numãrului total de cazuri de
tuberculozã, deoarece infecþia HIV apare la grupele de vârstã la care majoritatea indivizilor sunt deja
infectaþi cu bacilul tuberculos.
În þãrile cu prevalenþã scãzutã a tuberculozei tuberculoza nu este principala infecþie oportunistã
observatã la pacienþii HIV pozitivi, deoarece infecþia HIV apare la grupele de vârstã la care majoritatea
indivizilor nu au fost infectaþi în prealabil cu bacilul tuberculos.
46
X. CONTROLUL TUBERCULOZEI ÎN COMUNITATE
Prioritãþile politicii globale de control al tuberculozei sunt reducerea mortalitãþii prin tuberculozã,
scãderea incidenþei bolii ºi, în final, reducerea transmiterii infecþiei.
1. PRINCIPIILE PROGRAMULUI NAÞIONAL DE CONTROL AL
TUBERCULOZEI
Bazându-se pe experienþa internaþionalã ºi pe rezultatele de bunã practicã dobândite în controlul
tuberculozei în SUA, þãri din Africa ºi Asia, în 1994 OMS si IUATLD au propus o strategie de control al
tuberculozei, recomandatã la nivel internaþional, denumitã DOTS, care reprezintã o combinaþie între
componentele medicale, tehnice ºi manageriale ºi care s-a dovedit a fi cea mai eficientã strategie
pentru controlul epidemiei de tuberculozã.
Aceastã strategie include cinci componente cheie:
1. angajamentul guvernului de a sprijini activitãþile de control al tuberculozei;
2. detectarea cazurilor prin examenul microscopic al sputei la pacienþii simptomatici care se
prezintã la examenul medical;
3. tratamentul standardizat, direct observat, cu durata între 6 ºi 8 luni;
4. aprovizionarea regulatã, neîntreruptã, cu toate medicamentele antituberculoase esenþiale;
5. un sistem standardizat de evidenþã ºi raportare care sã permitã evaluarea rezultatelor trata-
mentului pentru fiecare pacient în parte ºi pentru întreg programul de control al tuberculozei.
Strategia s-a dovedit eficientã în egalã mãsurã, în þãri mari sau mici, mai bogate sau mai sãrace,
adresându-se deja milioanelor de pacienþi din intreaga lume.
Implementatã corect, aceastã strategie are urmãtoarele rezultate:
– rata de succes a tratamentului poate atinge 95% chiar ºi în cele mai sãrace þãri;
– previne apariþia unor noi infecþii prin vindecarea pacienþilor contagioºi;
– previne dezvoltarea tuberculozei rezistente la medicamente prin urmarea unui tratament corect.
Strategia OMS/IUATLD de control al TB poate preveni decese ºi invaliditãþi la persoane din
grupele de vârstã cele mai productive ºi, în acelaºi timp, poate utiliza în mod eficient resursele financiare
limitate prin reducerea duratei de spitalizare, a numãrului de paturi ocupate ºi a altor intervenþii costisitoare.
Efectul final al aplicãrii corecte a strategiei DOTS este reducerea constantã a ratei de incidenþã a
tuberculozei.
În România, aplicarea strategiei DOTS a fost începutã în 1998, printr-un Proiect pilot implementat
în judeþul Iaºi. Extinderea aplicãrii acestei strategii a fost fãcutã apoi treptat, acoperind din ce în ce mai
multe judeþe astfel încât, începând cu luna aprilie 2005 întreaga populaþie a þãrii este inclusã în aceastã
strategie de control al tuberculozei.
Trei dintre componentele importante ale unui PNCT sunt organizarea tratamentului antituberculos,
organizarea depistãrii tuberculozei ºi prevenþia tuberculozei ºi a infecþiei tuberculoase.
2. ORGANIZAREA TRATAMENTULUI ANTITUBERCULOS
Trebuie sã permitã asigurarea administrãrii regimurilor standardizate de scurtã duratã în funcþie
de istoricul terapeutic al pacientului ºi de tipul de boalã, prin folosirea de preferinþã a combinaþiilor
medicamentoase ºi sub directa observare. Protecþia rifampicinei prin administrarea medicamentelor
combinate ºi sub directã observare constituie un element central al recomandãrilor OMS.
Pentru realizarea acestor obiective este necesarã iniþierea mai multor mãsuri:
m Creºterea accesibilitãþii pacienþilor
l ll ll Plasarea centrelor de tratament în mijlocul comunitãþii
47
l ll ll Implicarea medicilor de familie în urmãrirea pacienþilor
l ll ll Rezolvarea problemelor de transport
l ll ll Necesitatea elaborãrii de ghiduri pentru pacienþi
m Îmbunãtãþirea organizãrii centrelor de tratament
m Îmbunãtãþirea comunicãrii cu pacientul:
l ll ll Oferirea de informaþii despre boalã ºi tratament (cale de transmitere, necesitatea admi-
nistrãrii corecte a tratamentului, reacþiile advese ale tratamentului)
l ll ll Antrenarea personalului în perfecþionarea tehnicilor de comunicare cu pacientul
Tratamentul trebuie evaluat în cazul fiecãrui pacient care trebuie sã fie încadrat în una din
categoriile:
Vindecat: pacienþii confirmaþi bacteriologic cu tratament corect efectuat care au cel
puþin douã controale bacteriologice de sputã negative (unul la sfârºitul fazei
intensive ºi altul în timpul ultimei luni de tratament).
Tratament încheiat: pacienþii cu tratament corect efectuat, dar care nu au toate controalele
bacteriologice ale sputei.
Eºec terapeutic: pacienþii care sunt încã pozitivi la sfârºitul lunii a patra de tratament.
Deces: pacienþii decedaþi din orice cauzã în timpul tratamentului antituberculos.
Abandon: pacienþii care au întrerupt tratamentul cel puþin 2 luni consecutive sau
cumulate.
Pierdut: pacienþii care nu au toate datele pentru a fi evaluaþi.
3. ORGANIZAREA DEPISTÃRII
Organizarea depistãrii trebuie sã permitã identificarea surselor de infecþie din comunitate, adicã
a formelor de tuberculozã pulmonarã. Cea mai eficientã metodã este cea pasivã ºi anume identificarea
formelor de tuberculozã pulmonarã printre simptomaticii ce se pezintã în unitãþile sanitare din proprie
iniþiativã. În grupele populaþionale cu risc crescut (penitenciare, persoane instituþionalizate, toxicomani)
este recomandatã ºi depistarea activã.
Obiectivul principal îl reprezintã identificarea cazurilor de tuberculozã pulmonarã M+ – cele mai
importante surse de infecþie – printre adulþii peste 15 ani (copiii au de regulã forme negative în microsco-
pie).
Suspiciunea de tuberculozã pulmonarã trebuie întotdeauna avutã în vedere atunci când un pacient
prezintã simptome mai mult de 3 sãptãmâni, dupã ce a fost exclusã o boalã respiratorie cronicã. În
cazul suspecþilor, trebuie realizat un examen bacteriologic al sputei (minim 3 produse), aceasta fiind
singura metodã care identificã sursele de infecþie.
Examenul radiologic nu constituie un examen esenþial în stabilirea surselor de infecþie. El este
utilizat în cazurile cu simptome sugestive pentru tuberculozã pulmonarã ºi examen microscopic negativ,
pentru luarea deciziei de instituire a tratamentului.
4. PREVENÞIA TUBERCULOZEI ªI INFECÞIEI TUBERCULOASE
Depinde de contextul epidemiologic ºi de resursele disponibile. Metodele de prevenþie constau în:
Ø tratamentul corect ºi complet al surselor de infecþie (bolnavi cu tuberculozã pulmonarã);
Ø prescrierea chimioprofilaxiei pentru infecþia latentã (HIN 5 mg/kg zilnic, timp de 6 luni) pentru:
n nn nn contacþii cu pacienþi cu tuberculozã pulmonarã pozitivã în microscopie:
ü cu primoinfecþie doveditã, identificaþi prin IDR: la subiecþii nevaccinaþi
ü la toþi copiii sub 5 ani indiferent de situaþia vaccinãrii.
ü selectiv la contacþii de vârstã 5-35 ani (la aceastã categorie beneficiul fiind inferior)
n nn nn la indivizii HIV pozitivi
48
Ø vaccinarea BCG (care asigurã prevenþia formelor severe de tuberculozã extrapulmonarã)
trebuie efectuatã imediat dupã naºtere, inclusiv a copiilor proveniþi din mame HIV+ (cu excepþia
celor cu semne de SIDA) ºi inclusã în programul naþional de vaccinare; practica revaccinãrii
trebuie eliminatã
Ø evaluarea contacþilor este costisitoare ºi puþin eficientã în depistarea ºi prevenþia tuberculozei;
vor fi investigaþi în primul rând indivizii în contact strâns cu un caz index de tuberculozã pul-
monarã M+ (care locuiesc împreunã). Suspecþii vor fi examinaþi ºi radiologic ºi bacteriologic ºi
cazurile identificate vor fi tratate.
5. CONCLUZII
a) Tuberculoza trebuie sã constituie unul din domeniile prioritare de sãnãtate publicã,
întrucât afecteazã potenþial întreaga comunitate ºi are implicaþii economice majore.
b) Controlul tuberculozei trebuie efectuat pe baza unui program naþional de control, care sã
cuprindã þinte ºi obiective clare precum ºi un plan de acþiune ºi un buget articulat pe acest
plan.
c) La îndeplinirea obiectivelor din program trebuie sa fie implicat personal din multe departamente
ale sistemului de sãnãtate

Lucrare apãrutã în cadrul programului „Combaterea tuberculozei: un rãspuns cuprinzãtor, coordonat, multisectorial în România” finanþat din fonduri nerambursabile acordate României de cãtre Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei ºi Malariei, prin acordul bilateral dintre Guvernul României ºi aceastã instituþie de finanþare.

Material realizat de: Dr. Dragoº BUMBÃCEA (UMF Carol Davila, Bucureºti) Dr. Lucica DIÞIU (Biroul OMS Balcani, Bucureºti) Dr. Claudia TOMA (UMF Carol Davila, Bucureºti) Dr. Cornelia TUDOSE (UMF Carol Davila, Bucureºti) Cu contribuþia: Prof. Ioan Paul STOICESCU (Institutul de Pneumologie Marius Nasta, Bucureºti) Prof. Emil CORLAN (UMF Carol Davila, Bucureºti) Prof. Miron Alexandru BOGDAN (UMF Carol Davila, Bucureºti) Prof. Traian MIHÃESCU (UMF Gr.T. Popa, Iaºi) Prof. Voicu TUDORACHE (UMF Victor Babeº, Timiºoara) Prof. Cristian DIDILESCU (Institutul de Pneumologie Marius Nasta, Bucureºti) Prof. Marcel POPESCU (UMF Lucian Blaga, Sibiu) Prof. Gabriela JIMBOREAN (UMF Târgu Mureº) Conf. Constantin MARICA (UMF Carol Davila, Bucureºti) Conf. Monica POP (UMF Iuliu Haþieganu, Cluj Napoca) Conf. Mimi NIÞU (UMF Craiova) Dr. Oana ARGHIR (Universitatea Ovidius, Constanþa) Dr. Irina STRÂMBU (UMF Carol Davila, Bucureºti) Dr. Anca MACRI (UMF Carol Davila, Bucureºti) Dr. Domnica CHIOTAN (Institutul de Pneumologie Marius Nasta, Bucureºti) Dr. Antonela DRAGOMIR (UMF Carol Davila, Bucureºti) Dr. Victor SPÎNU (UMF Carol Davila, Bucureºti) Dr. ªtefan MIHÃICUÞà (UMF Victor Babeº, Timiºoara) Dr. Doru CIOBANU (Universitatea Transilvania, Braºov) Dr. Marilena CRIªAN (Universitatea Oradea) Dr. Gheorghe NINI (Universitatea de Vest Vasile Goldiº, Arad) Dr. Olimpia NICOLAESCU (Universitatea „Titu Maiorescu”)

2

CUPRINS
I. ELEMENTE GENERALE ........................................................................................................... 5 1. Definiþie ............................................................................................................................... 5 2. Scurt istoric ........................................................................................................................ 5 3. Etiologie .............................................................................................................................. 5 4. Transmiterea infecþiei tuberculoase ................................................................................. 6 a. Surse de infecþie ............................................................................................................ 6 b. Transmiterea infecþiei ..................................................................................................... 6 5. Istoria naturalã a infecþiei tuberculoase .......................................................................... 7 a. Primoinfecþia .................................................................................................................. 7 b. Tuberculoza boalã .......................................................................................................... 8 c. Istoria naturalã a tuberculozei în populaþie .................................................................... 8 6. Leziuni morfologice în tuberculozã .................................................................................. 9 a. Leziuni microscopice ...................................................................................................... 9 b. Leziuni macroscopice ................................................................................................... 10 II. METODE ÎN DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI ................................................................... 1. Examenul bacteriologic ................................................................................................... a. Probe clinice ................................................................................................................. b. Examenul microscopic ................................................................................................. c. Cultura micobacteriilor ................................................................................................. d. Testarea sensibilitãþii la medicamente antituberculoase ............................................. e. Metode moleculare de detecþie a MTB ........................................................................ 2. Examenul histopatologic ................................................................................................. 3. Testarea cutanatã tuberculinicã ..................................................................................... a. Tehnicã ......................................................................................................................... b. Citire ............................................................................................................................. c. Interpretare ................................................................................................................... d. Limitele interpretãrii ...................................................................................................... III. TUBERCULOZA COPILULUI ................................................................................................. 1. Tuberculoza primarã ........................................................................................................ a. Manifestãri .................................................................................................................... b. Diagnostic .................................................................................................................... c. Evoluþie. Complicaþii ..................................................................................................... 2. Tuberculoza pulmonarã ................................................................................................... 3. Forme grave de tuberculozã ........................................................................................... a. Meningita tuberculoasã ................................................................................................ b. Tuberculoza miliarã ...................................................................................................... 4. Alte forme de tuberculozã extrapulmonarã ................................................................... 5. Diagnosticul tuberculozei copilului ............................................................................... IV. TUBERCULOZA PULMONARÃ A ADULTULUI .................................................................... 1. Manifestãrile clinice ......................................................................................................... 2. Semne radiologice ........................................................................................................... 3. Diagnosticul tuberculozei pulmonare ............................................................................ 4. Diagnosticul diferenþial al tuberculozei pulmonare ..................................................... a. Tusea persistentã ......................................................................................................... b. Imagine cavitarã ........................................................................................................... 5. Evoluþia tuberculozei pulmonare .................................................................................... V. TUBERCULOZA EXTRAPULMONARÃ (TBEP) .................................................................... 1. Tuberculoza diseminatã .................................................................................................. a. Tuberculoza miliarã ...................................................................................................... b. Tuberculoza diseminatã areactivã ............................................................................... 2. Meningita tuberculoasã ................................................................................................... 3. Pleurezia tuberculoasã ....................................................................................................
11 11 11 11 13 13 13 13 14 14 14 14 15 16 16 16 17 17 17 18 18 18 18 19 20 20 20 22 22 22 23 23 24 24 24 25 25 27 3

4. Tuberculoza ganglionarã ................................................................................................. 5. Tuberculoza osteoarticularã ........................................................................................... a. Spondilita tuberculoasã (morbul lui Pott) ..................................................................... b. Tuberculoza articularã .................................................................................................. 6. Tuberculoza urogenitalã .................................................................................................. a. Tuberculoza renalã ...................................................................................................... b. Tuberculoza genitalã .................................................................................................... 7. Pericardita tuberculoasã ................................................................................................. 8. Alte localizari .................................................................................................................... a. Tuberculoza peritonealã ............................................................................................... b. Tuberculoza laringianã ................................................................................................. c. Localizãri foarte rare .................................................................................................... VI. TUBERCULOZA ªI INFECÞIA HIV ......................................................................................... 1. Diagnostic ......................................................................................................................... a. Circumstanþe de diagnostic .......................................................................................... b. Aspecte clinice ............................................................................................................. 2. Evoluþia tuberculozei ....................................................................................................... 3. Concluzii ........................................................................................................................... VII. TRATAMENTUL TUBERCULOZEI ................................................................................... 1. Principii de tratament în tuberculozã ............................................................................. a. Populaþii micobacteriene .............................................................................................. b. Medicamente antituberculoase .................................................................................... c. Regimuri antituberculoase ........................................................................................... 2. Managementul tratamentului pacientului ...................................................................... a. Evaluarea iniþialã .......................................................................................................... b. Prescrierea chimioterapiei antituberculoase ................................................................ c. Monitorizarea tratamentului antituberculos .................................................................. d. Tratamente adjuvante .................................................................................................. 3. Concluzii ........................................................................................................................... VIII. PREVENÞIA TUBERCULOZEI ......................................................................................... 1. Grupele de risc ................................................................................................................. a. Persoane expuse surselor de infecþie ......................................................................... b. Persoane imunodeprimate ........................................................................................... c. Persoane marginalizate social ..................................................................................... d. Imigranþi ºi refugiaþi din þãri cu incidenþã mare a tuberculozei ..................................... 2. Mãsuri de prevenþie .......................................................................................................... a. Depistarea ºi tratarea surselor de infecþie ................................................................... b. Tratarea infecþiei tuberculoase latente (chimioprofilaxia) ............................................ c. Mãsuri de reducere a transmiterii nosocomiale a infecþiei tuberculoase ..................... d. Vaccinarea BCG .......................................................................................................... IX. EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI ....................................................................................... 1. Definiþii .............................................................................................................................. 2. Evoluþia naturalã a tuberculozei în populaþie ................................................................ 3. Indicatori epidemiometrici în tuberculozã ..................................................................... a. Mortalitatea .................................................................................................................. b. Morbiditatea ................................................................................................................. c. Infecþia tuberculoasã .................................................................................................... 4. Impactul infecþiei HIV asupra endemiei tuberculoase .................................................. X. CONTROLUL TUBERCULOZEI ÎN COMUNITATE ................................................................ 1. Principiile Programului Naþional de Control al Tuberculozei ...................................... 2. Organizarea tratamentului antituberculos ..................................................................... 3. Organizarea depistãrii ...................................................................................................... 4. Prevenþia tuberculozei ºi infecþiei tuberculoase ........................................................... 5. Concluzii ...........................................................................................................................

28 28 28 29 29 29 29 29 30 30 30 30 31 31 31 31 32 32 33 33 33 34 34 35 35 36 36 37 37 38 38 38 38 38 38 38 38 38 39 39 41 41 41 41 41 42 45 45 46 46 46 47 47 48

4

tuberculosis este un germen obligatoriu aerob.I. având un timp de generaþie în jur de 24 ore. virulenþa lui fiind în mare mãsurã 5 . africanum ºi M. 2. localizare obiºnuit pulmonarã ºi evoluþie naturalã (adicã în absenþa unui tratament corect) cronicã. alcooli). Raritatea M. rifampicina ºi pirazinamida. tuberculosis. care pune bazele diagnosticului bacteriologic al tuberculozei. ELEMENTE GENERALE 1. Drept consecinþã micobacteriile sunt rezistente la colorarea obiºnuitã (colorarea cu fuxinã poate fi realizatã prin încãlzire) ºi la decolorarea cu acid-alcool (i. africanum determinã o boalã clinic similarã. Mycobacterium tuberculosis (MTB) sau bacilul Koch (bK) constituie agentul etiologic al tuberculozei la om. având deci o vechime de cel puþin 3000 de ani. Boala a fost bine caracterizatã în secolul al XIX-lea cu trei momente importante: individualizarea clinicã a bolii de cãtre Laennec. 3. Secolul al XX-lea aduce o revoluþie terapeuticã în tuberculozã cu apariþia vaccinãrii BCG. M. urmatã de descoperirea secvenþialã a antituberculoaselor de primã linie: streptomicina. În acelaºi timp tuberculoza este o problemã de sãnãtate publicã întrucât intereseazã comunitatea în ansamblu (vezi capitolul X). dar au importanþã epidemiologicã inegalã. demonstrarea naturii transmisibile de cãtre Villemin ºi în fine identificarea Mycobacterium tuberculosis de cãtre Robert Koch. astfel sunt necesare minim 3 sãptãmâni pentru apariþia coloniilor vizibile pe mediile solide de culturã cum este mediul Löwenstein-Jensen. DEFINIÞIE Tuberculoza (TB) este boala infecto-contagioasã. consumptivã ºi deseori fatalã. M. tuberculosis. bovis. M. etambutolul. M. Este un parazit intracelular facultativ. bovis (prin controlul TB bovinelor ºi pasteurizarea laptelui) ºi a M. Peretele celular micobacterian este gros ºi bogat în lipide ºi. aerobi. Complexul Mycobacterium tuberculosis cuprinde Mycobacterium tuberculosis ºi alte specii strâns înrudite bacteriologic: M. ultima grupã fiind cea a fluorochinolonelor. sunt bacili acid-alcoolo-rezistenþi = BAAR). ca urmare. izoniazida. bovis ºi M. imobili ºi nesporulaþi. cu caracter endemic produsã de Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch).e. acizi. africanum (restrâns la arealul Africii Centrale ºi Occidentale) contrasteazã cu rãspândirea mondialã a M. ceea ce a condus la constituirea unor strategii cuprinse în Programe Naþionale de Control al Tuberculozei. caracterizatã prin formarea de granuloame. ETIOLOGIE Micobacteriile (ce constituie genul Mycobacterium) sunt bacili mici. ulterior au fost descoperite ºi alte medicamente antituberculoase. tuberculosis (ca ºi majoritatea micobacteriilor) creºte lent. cu inflamaþie ºi distrucþie tisularã importante. þesuturile bogate în oxigen fiind cele mai susceptibile de a fi invadate. Aceste douã proprietãþi stau la baza metodelor de colorare specificã prin care sunt puse în evidenþã micobacteriile în microscopie (vezi examenul bacteriologic). M. SCURT ISTORIC Cele mai vechi dovezi ale prezenþei tuberculozei la om sunt cele legate de mumiile egiptene. microti. Sfârºitul secolului XX a fost marcat de ideea integrãrii chimioterapiei antituberculoase într-un context de mãsuri socio-economice. relativ impermeabil pentru moleculele polare (coloranþi hidrosolubili.

rezervorul de germeni este aproape exclusiv uman (persoane infectate sau bolnavi). odatã inhalate. iar infecþiile naturale la animale sunt foarte rare. atât la personal cât ºi la pacienþi. Bacilii sunt rapid distruºi în mediul ambiant de radiaþiile ultraviolete (lumina soarelui). Astfel bK este extrem de adaptat la organismul uman ºi. urmatã rapid de deshidratare cu reducerea dimensiunilor particulelor rezultate. Generarea acestor particule de cãtre surse (bolnavii cu TBP) cuprinde douã etape: aerosolizarea secreþiilor respiratorii contaminate ale sursei prin manevre expiratorii forþate (tuse. considerate contagioase. iar transmiterea infecþiei este practic exclusiv interumanã. 4. acid-alcoolo-rezistent. TRANSMITEREA INFECÞIEI Transmiterea este realizatã prin intermediul nucleilor de picãturã micã. bovis pe cale digestivã de la laptele contaminat provenit de la vaci cu mastitã TB. Transmiterea nosocomialã a tuberculozei (inclusiv a TB polichimiorezistente = MDR-TB. Examenul microscopic al sputei este pozitiv în cazul unei densitãþi a MTB în sputã de minim 5000-10000/ml. ºi în mai micã mãsurã de virulenþa tulpinilor de MTB ºi de rezistenþa indivizilor la infecþie. multidrug resistance tuberculosis) a fost descrisã în spitale ºi azile. Asocierea acestor metode reduce considerabil riscul de transmitere a tuberculozei. supraaglomerare). de cele negative (M-) considerate puþin sau deloc contagioase. Ventilaþia reduce numãrul de particule infectante iar expunerea la radiaþii ultraviolete (lumina soarelui) distruge MTB. TBP cavitarã este prototipul de sursã înalt contagioasã datoritã densitãþii enorme de MTB din sputã (106-109/ml de sputã) ºi tusei în general frecvente. B. Riscul unei persoane sãnãtoase de a se infecta cu MTB depinde în primul rând de numãrul ºi gradul de contagiozitate al surselor cu care vine în contact ºi de durata ºi proximitatea contactului cu acestea. Mycobacterium tuberculosis. agentul etiologic al tuberculozei. inclusiv transmiterea M. pe cale aerianã.TRANSMITEREA INFECÞIEI TUBERCULOASE A. Supravieþuirea ºi multiplicarea intracelularã a MTB constituie primum movens al infecþiei tuberculoase.legatã de capacitatea de a supravieþui ºi de a se multiplica în mediul intracelular al fagocitelor mononucleare. SURSE DE INFECÞIE Spre deosebire de alte micobacterii care sunt ubicuitare în naturã. astfel microscopia sputei separã cazurile pozitive (M+). bK nu se multiplicã în afara organismelor. ce au un diametru cuprins între 1-5 mm. Inhalarea particulelor infectante de cãtre o gazdã susceptibilã este urmatã de depunerea acestora în alveole ºi fagocitarea MTB de cãtre macrofagele alveolare. cu multiplicare relativ lentã ºi care este distrus de razele ultraviolete. pentru a ajunge ºi a se depune în alveole. La nivelul unei populaþii riscul mediu de infecþie este dependent în special de densitatea surselor de infecþie (în special TBP/M+) ºi de condiþiile de convieþuire (de ex. constituind o problemã epidemiologicã ºi medico-legalã. 6 . Sursa de infecþie o reprezintã bolnavul cu TB pulmonarã (TBP). Gradul de contagiozitate al unei surse de infecþie este dependent de densitatea MTB în sputã ºi de frecvenþa tusei. Alte cãi de transmitere sunt foarte rare. este un bacil aerob. drept consecinþã. ideal pentru a rãmâne suspendate în aer timp îndelungat (ore) ºi. strãnut ºi chiar vorbire).

Transmiterea tuberculozei se face aproape exclusiv pe cale aerianã ºi este interumanã. frecvent în plãmâni. Sursa de infecþie este reprezentatã aproape exclusiv de bolnavii cu tuberculozã pulmonarã.Inhalarea uneia sau mai multor particule infectante de cãtre o gazdã neinfectatã este urmatã de fagocitarea MTB de cãtre macrofagele alveolare virgine imunologic. Multiplicarea intracelularã a MTB determinã activarea rãspunsului imun. oase ºi meninge. dupã oprirea multiplicãrii iniþiale (reactivare endogenã). precum ºi durata ºi gradul de intimitate al contactului cu acestea sunt factorii determinanþi ai riscului de infecþie pentru persoanele sãnãtoase. fie persistând un numãr redus de bacili ce pot supravieþui o perioadã îndelungatã (chiar zeci de ani) ºi denumiþi bacili „dormanþi” (cu metabolism foarte redus ºi multiplicare la intervale foarte mari). Multiplicarea ºi diseminarea MTB sunt cu atât mai importante (extinse) cu cât intervalul necesar instalãrii rãspunsului imun este mai lung. cu una din douã consecinþe posibile: distrugerea MTB (infecþia nu se produce) sau supravieþuirea ºi multiplicarea intracelularã a MTB. Predilecþia pentru aceste regiuni se datoreazã presiunii parþiale crescute a oxigenului la nivelul acestor organe. Densitatea surselor de infecþie. rinichi. La peste 95% din persoanele imunocompetente mecanismele de apãrare ale gazdei predominã asupra populaþiei micobacteriene. fie în continuarea multiplicãrii iniþiale (prin progresia primoinfecþiei sau a reinfecþiei exogene). situat cel mai frecvent în 2/ 3 inferioare pulmonare ºi subpleural. l Distrugerea macrofagelor parazitate ºi tolerante faþã de MTB (prin LT-CD8+ sau LT citotoxice) pentru a fi înlocuite cu macrofage bactericide (hipersensibilitate de tip întârziat). uneori mai târziu. 5. Markerul acestui fenomen este hipersensibilitatea („alergia”) tuberculinicã ce apare la un interval de 4-6 sãptãmâni de la infecþie. fiind fie complet eradicatã. urmate de evoluþia spre fibrozã ºi calcificare. urmatã de expansiunea clonalã a unei subpopulaþii de LT activate. Bacilii „dormanþi” constituie punctul de plecare al 7 . dar intens studiat în scopul identificãrii unui marker serologic pentru diagnosticul tuberculozei. eventual alte focare) involueazã sau suferã procesul de necrozã cazeoasã (caracteristicã tuberculozei). PRIMOINFECÞIA Istoria naturalã ºi aspectul anatomoclinic ale infecþiei tuberculoase sunt determinate de raportul dintre multiplicarea ºi diseminarea MTB ºi mecanismele de apãrare ale gazdei. Populaþia micobacterianã se reduce treptat. Orice sediu de multiplicare a MTB (inclusiv dupã diseminare) poate constitui o viitoare localizare a bolii tuberculoase. ºi în special de cei cu microscopie pozitivã a sputei. ce determinã: l Activarea imunologicã a macrofagelor (prin LT-CD4+ sau LT helper) cu creºterea activitãþii bactericide contra MTB (imunitate mediatã celular). Bacilii ºi antigenele eliberate de aceºtia sunt drenaþi de cãtre macrofage prin vasele limfatice în ganglionii sateliþi. Prezentarea antigenului este realizatã prin interacþiuni complexe ºi biunivoce între fagocitele mononucleare ºi limfocitele T. Focarele de multiplicare bacilarã din perioada primarã (focarul primar. Multiplicarea MTB determinã un focar inflamator (prin atragerea de macrofage ºi monocite la nivelul multiplicãrii bacilare) denumit ºancru de inoculare sau afect primar. simultan se produce o activare a rãspunsului imun umoral (anticorpic). ISTORIA NATURALà A INFECÞIEI TUBERCULOASE A. fenomen care este primum movens al infecþiei tuberculoase. Imunitatea celularã ºi hipersensibilitatea de tip întârziat sunt douã faþete ale aceluiaºi fenomen mediat de limfocite T cu memorie. antigen-specifice. fie la distanþã în timp. cu rol marginal în apãrarea împotriva tuberculozei. Testarea sensibilitãþii la tuberculinã se face prin intradermoreacþia la tuberculinã (vezi metode de diagnostic). cu extensie variabilã. Ulterior se poate produce diseminare hematogenã. determinând apariþia limfangitei ºi adenopatiei satelite ce împreunã cu afectul primar constituie complexul primar. adenopatia satelitã.

în aceste situaþii diagnosticul este de obicei tardiv. refugiaþi. Ciclul de transmitere a tuberculozei Istoria naturalã a bolii poate fi modificatã printr-o serie de factori. închisori. constituind surse de infecþie. este dominant în þãrile cu endemie tuberculoasã înaltã (i. fibronoduli apicali. Figura 1. l reinfecþie exogenã la o persoanã anterior infectatã. TUBERCULOZA BOALÃ Tuberculoza ca boalã se dezvoltã în cursul vieþii la 5-10% din indivizii imunocompetenþi infectaþi. uneori ºi anomalii radiologice: calcificãri parenhimatoase pulmonare (focar primar calcificat) ºi/sau hilare (adenopatie satelitã calcificatã). Indiferent de mecanismul implicat. Sechelele infecþiei sunt minime.unei eventuale reactivãri endogene ulterioare. muncitori emigranþi în dormitoare colective sau azile de emigranþi. acest mecanism este dominant în þãrile cu endemie tuberculoasã joasã. dar nu constituie o verigã importantã în ciclul de transmitere a tuberculozei. ceea ce prelungeºte contactul cu sursele de infecþie ºi creºte ºi mai mult riscul de infecþie. majoritatea cazurilor survenind în primii 2 ani.1) este spre menþinerea bolii în populaþie (caracterul endemic) prin închiderea ciclului de transmitere a bolii. Tuberculoza extrapulmonarã evolueazã în mod natural spre deces sau vindecare spontanã. B. uneori cu sechele invalidante. în absenþa tratamentului infecþiei latente riscul este de 5-10%. 8 . Constituirea bolii se poate produce prin unul din urmãtoarele mecanisme: l progresia afectului primar în cursul primoinfecþiei (rareori) l reactivare endogenã a bacililor dormanþi dupã infecþia primarã. ISTORIA NATURALÃ A TUBERCULOZEI ÎN POPULAÞIE Istoria naturalã a tuberculozei la nivelul comunitãþii (vezi fig. Tuberculoza pulmonarã pozitivã în microscopie constituie veriga esenþialã în transmiterea tuberculozei ºi închiderea acestui ciclu. imunitatea dobânditã în cursul primoinfecþiei este insuficientã pentru a preveni multiplicarea bacilarã ce conduce la constituirea leziunilor caracteristice tuberculozei.e. C. Creºterea riscului de infecþie la indivizi neinfectaþi este determinatã de aglomerarea asociatã cu ventilaþia insuficientã: spaþiu de locuit insuficient. Istoria naturalã a tuberculozei pulmonare în absenþa tratamentului presupune vindecarea spontanã a unei minoritãþi ºi pentru majoritate o evoluþie îndelungatã (ani) cu deces uneori dupã mulþi ani. ºi eliminarea constantã de bacili în sputã. cu densitate mare a surselor de infecþie). de obicei hipersensibilitate tuberculinicã izolatã.

transplant de organe. Tabelul 1. macrofage. nespecificã pentru tuberculozã. infecþie HIV. etc. LEZIUNI MORFOLOGICE ÎN TUBERCULOZÃ A. Aceastã leziune. 6. Incidenþa tuberculozei active la persoanele cu reacþie pozitivã la testarea cutanatã tuberculinicã în funcþie de anumiþi factorii de risc Prevenirea riscului de boalã se poate realiza prin vaccinarea BCG la naºtere ºi mai ales prin tratamentul infecþiei tuberculoase latente.e. diagnosticul precoce). tratamente imunosupresoare (inclusiv corticosteroizi). corect ºi complet al surselor de infecþie (TBP/M+) constituie cea mai eficientã metodã de scãdere a riscului de infecþie în comunitate Reducerea riscului de infecþie prin ameliorarea condiþiilor de locuit ºi a nutriþiei l Accelerarea progresiei infecþiei spre boalã se produce în situaþiile de reducere a mecanismelor de apãrare ale organismului: vârste extreme (< 4 ani sau vârstnici).Factori ce scad riscul de infecþie (care desfac ciclul de transmitere a bolii): l Reducerea numãrului de surse de infecþie din comunitate. Riscul indus de anumiþi factori în producerea bolii tuberculoase poate fi estimat prin incidenþa bolii în prezenþa acestora (vezi tabelul 1). într-un exsudat sero-fibrinos. limfocite) în jurul bacililor. LEZIUNI MICROSCOPICE În fazele iniþiale ale multiplicãrii MTB într-un focar se produce o reacþie exsudativã dominatã de celule mononucleare (monocite. poate evolua spre o necrozã de cazeificare prost 9 . Tratamentul precoce (i. malnutriþie. Infecþia HIV joacã un rol important întrucât riscul de apariþie a bolii tuberculoase a fost estimat la 5-8% pe an ºi la 50% (unul din doi) pe perioada întregii vieþi (prin comparaþie cu 5-10% pe perioada întregii vieþi la indivizi imunocompetenþi).

ulterior devine cenuºiu ºi cu consistenþã de cretã. fãrã a fi însã specifice (apar ºi în alte granulomatoze: sarcoidozã. Leziunile distructive extinse se vindecã cu fibrozã extensivã ce se însoþeºte în timp de disfuncþie ventilatorie importantã cu insuficienþã respiratorie cronicã ºi hipertensiune pulmonarã. beriliozã. Evoluþia sub tratament eficient este favorabilã cu resorbþia infiltratelor. cu citoplasmã eozinofilicã bogatã ºi margini neprecizate) iar la periferie o coroanã de limfocite. unele vasculite etc. Granulomul necrozant. micoze endemice. leziuni caracteristice pentru tuberculozã. boli de colagen. Confluarea zonelor de necrozã cazeoasã ºi eliminarea materialului necrotic (prin bronºii la nivel pulmonar) conduce la apariþia cavitãþilor. sifilis. Leziunea are formã rotundã (sfericã) ºi conþine în interior numeroase celule epitelioide ºi celule gigante Langhans (celule multinucleate. Liza bacililor cu eliberarea fosfolipidelor din perete determinã apariþia leziunilor foliculare (granulomatoase) caracteristice tuberculozei (leziuni proliferative). cu fibrozã limitatã. Cazeum-ul recent are aspect alb-gãlbui cu consistenþã brânzoasã. B. 10 .delimitatã. izolate) ºi este de obicei incompletã. leprã tuberculoasã. Granulomul giganto-epitelioid. Vindecarea spontanã a leziunilor tuberculoase este posibilã doar pentru cele minime (condensãri mici. Mai rar se produce persistenþa cavitãþii cu pereþi subþiri ºi epitelizaþi. Apariþia necrozei cazeoase (necrozã eozinofilicã omogenã. reducerea în dimensiuni a cavitãþilor ºi închiderea lor. fin granularã) în centrul foliculului epitelioid conferã specificitate pentru tuberculozã leziunii granulomatoase. fãrã inflamaþie în jur. iar în final poate deveni complet calcificat. LEZIUNI MACROSCOPICE Macroscopic este caracteristic aspectul cazeumului (material necrotic). persistând riscul unei reactivãri ulterioare. Celulele epitelioide ºi cele gigante provin din monocite sub influenþa limfokinelor eliberate de LT. În evoluþie granulomul tuberculos prezintã fibrozã la periferie ºi ulterior completã.).

Ø Tuberculoza extrapulmonarã Se preleveazã lichid din seroase. urinã. Coloraþia Ziehl-Nielsen este standardul de referinþã ºi constã din mai multe etape: l Colorarea cu fuxinã la cald pentru a permite pãtrunderea colorantului prin peretele micobacterian. Confirmarea diagnosticului de tuberculozã se face prin izolarea MTB în culturi din probe clinice specifice localizãrii tuberculozei. Colectarea se realizeazã în flacoane de sputã curate (nu obligatoriu sterile) întrucât secreþiile respiratorii sunt deja contaminate cu bacterii din orofaringe.II. Recoltarea se face în condiþii sterile stricte pentru a evita contaminarea produselor ºi a permite efectuarea culturilor fãrã decontaminare prealabilã. Evidenþierea BAAR la examenul microscopic pe frotiuri de sputã sau mai rar din alte probe clinice creºte foarte mult probabilitatea diagnosticului de tuberculozã fãrã a fi absolutã. lichid cefalorahidian. Frotiul se preparã steril (ansã bacteriologicã). 1. dar cu o precizie mai micã.sau hipertonã) este produsul de elecþie. radiografia toracicã ocupã un rol central în suspiciunea de tuberculozã pulmonarã Indiferent cât de sugestive pot fi aceste elemente. se usucã la aer ºi se fixeazã prin încãlzire. B. Examenul microscopic al sputei are un rol important epidemiologic. deseori imagistice. punctat ganglionar sau articular. fragmente bioptice. în schimb nu permite inferenþe asupra diagnosticului de tuberculozã boalã. Recoltarea sputei trebuie efectuatã în spaþii special amenajate. EXAMENUL MICROSCOPIC Examenul microscopic se practicã pe frotiu din proba clinicã respectivã ºi identificã micobacteriile punând în evidenþã proprietatea de acid-alcoolo-rezistenþã. Fragmentele bioptice nu trebuie puse în formol (care omoarã bacilii) decât dupã însãmânþarea culturilor pentru bK. ele singure nu pot stabili diagnosticul de tuberculozã. A. Evidenþierea leziunilor histopatologice caracteristice tuberculozei în þesuturile afectate poate constitui un surogat de confirmare diagnosticã în absenþa izolãrii MTB în culturi. METODE ÎN DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI Suspiciunea diagnosticului de tuberculozã se bazeazã pe: n n n elemente epidemiologice – prezenþa contactului cu bolnavi confirmaþi cu TB pulmonarã elemente clinice – simptome generale ºi simptome specifice în funcþie de localizare elemente paraclinice. PROBE CLINICE Ø Tuberculoza pulmonarã Sputa spontanã sau indusã (cu aerosoli de soluþie salinã izo. întrucât identificã pacienþii cei mai contagioºi (TB pulmonarã BAAR+). astfel micobacteriile se coloreazã în roºu 11 . EXAMENUL BACTERIOLOGIC Examenul bacteriologic este metoda de referinþã pentru diagnosticul tuberculozei. Testarea cutanatã tuberculinicã permite diagnosticul infecþiei tuberculoase latente cu o precizie relativã. depozitarea la frigider (4oC) ºi transportul trebuie sã fie cât mai rapid.

fiind necesarã prezenþa în proba clinicã respectivã (de ex. rapidã (1-2 ore). Probele clinice recoltate în tuberculoza extrapulmonarã sunt de obicei paucibacilare. Frotiu de sputã colorat Ziehl-Nielsen. Se numãrã bacilii acid-alcoolo-rezistenþi (BAAR) de pe 100 de câmpuri microscopice. uºor incurbate. se decoloreazã toate structurile cu excepþia micobacteriilor care rãmân colorate în roºu Recolorare cu albastru de metilen (pentru contrast) l Examenul se face la microscopul optic cu obiectiv cu imersie 100x. Rezultatele se exprimã semicantitativ în funcþie de densitatea bacililor de pe lamã (tabelul 2). dar relativ puþin sensibilã.l Decolorarea cu acid-alcool (alcool 70o ºi acid sulfuric) pânã la dispariþia macroscopicã a coloraþiei roºii. mai mult sau mai puþin granulare. relativ specificã (în special pentru rezultatele net pozitive). pe fond albastru (vezi figura 2). Metoda este ieftinã. 1000x. micobacteriile apãrând ca niºte bastonaºe subþiri.000 bacili / mL pentru ca rezultatul sã fie pozitiv. izolate sau grupate în perechi sau grupuri. Sensibilitatea examenului microscopic este relativ micã. roºii. sputã) a minim 10. Prelevarea mai multor probe clinice ºi concentrarea probelor clinice prin centrifugare sunt douã metode ce cresc semnificativ sensibilitatea examenului microscopic. Tabelul 2 Exprimarea semicantitativã a rezultatelor examenului microscopic al sputei pentru prezenþa de BAAR. fiind deci negative la examenul microscopic. Se observã bastonaºe roºii (bacili acid-alcoolo-rezistenþi = BAAR) pe un fond albastru 12 . Examenul microscopic se face cu obiectivul cu imersie (1000x) Figura 2.

2. Ulterior se centrifugheazã ºi respectiv neutralizeazã cu un acid slab. TESTAREA SENSIBILITÃÞII LA MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE Oferã informaþii asupra sensibilitãþii/rezistenþei tulpinii izolate de la pacientul respectiv la medicamente antituberculoase. atunci când existã o proporþie semnificativã de mutanþi rezistenþi în populaþia micobacterianã respectivã. D. sau direct în cazul probelor clinice sterile. Rezistenþa unei tulpini de MTB la un antituberculos este definitã cantitativ. Efectuarea culturilor ºi a testelor de sensibilitate la medicamente antituberculoase trebuie efectuatã numai de cãtre laboratoare cu expertiza în acest domeniu ºi care fac parte dintr-un sistem de control de calitate al diagnosticului bacteriologic. de aceea. poate fi grevatã de erori ºi relativ scumpã. Izolarea MTB dintr-o probã clinicã este metoda idealã de diagnostic. EXAMENUL HISTOPATOLOGIC Leziunile histologice întâlnite în tuberculozã pot constitui un mijloc adjuvant în diagnosticul pozitiv. inclusiv fragmente tisulare. având sensibilitatea ºi specificitatea cea mai mare. precum ºi la pacienþii contacþi cu cazuri de tuberculozã chimiorezistentã la care este posibilã o rezistenþã iniþialã. Probele clinice recoltate depind de localizarea bolii.e. cel mai frecvent utilizate ºi modalitatea de recoltare sunt: n pleurã (puncþie-biopsie oarbã pe ac. mai rar toracoscopie) n ganglion (biopsie chirurgicalã) n pericard sau peritoneu (biopsie chirurgicalã) n os / membranã sinovialã (tratament chirurgical) 13 . Cultura pe medii lichide cu detecþie radioactivã / fluorescentã a creºterii micobacteriilor permite detectarea creºterii micobacteriilor dupã 1-2 sãptãmâni. izolate sau confluente în funcþie de densitatea bacililor din inoculul iniþial. E. Produsul astfel preparat. In plus permite identificarea tulpinii de micobacterie ºi ulterior testarea sensibilitãþii acesteia la medicamentele antituberculoase. trebuie cultivate pentru izolarea MTB. Testarea sensibilitãþii este obligatorie la pacienþii aflaþi la retratament la care este posibilã instalarea unei rezistenþe dobândite. cea mai folositã fiind PCR (reacþia în lanþ a polimerazei). Aceste metode sunt scumpe ºi. Identificarea speciei se realizeazã prin teste biochimice. inclusiv rezistenþa la antituberculoase. Se face cel puþin pentru HIN ºi RMP. de aceea orice probã clinicã. CULTURA MICOBACTERIILOR Este metoda de referinþã pentru diagnosticul tuberculozei. METODE MOLECULARE DE DETECÞIE A MTB Existã o serie de metode moleculare ce permit identificarea unor secvenþe specifice de acizi nucleici într-o probã clinicã. Probele clinice contaminate (în special sputa) trebuie decontaminate cu antiseptice obiºnuite ºi omogenizate. galben palid. În plus este utilã în supravegherea la nivel naþional a rezistenþei tulpinilor de MTB la antituberculoase.C. Cultura pe medii solide (de ex Löwenstein-Jensen) constituie standardul de referinþã pentru izolarea MTB. Perioada necesarã pentru identificarea creºterii micobacteriilor pe aceste medii este de 4-6 sãptãmâni. în produse paucibacilare). Exprimarea rezultatelor se face semicantitativ în funcþie de densitatea coloniilor. dar este mai scumpã ºi mai puþin disponibilã. Aceastã cerinþã are prioritate în faþa examenului histopatologic. Este dificilã. Coloniile de MTB pe medii solide sunt rotunde. cu suprafaþã rugoasã. se inoculeazã pe mediile de culturã. destul de puþin folosite in practica curentã. atunci când examenul bacteriologic este neconcludent (i. fiind necesarã evitarea plasãrii fragmentului în formol (care omoarã bacilii) înaintea însãmânþãrii pentru cultura MTB. conopidiforme. Ele pot identifica cu precizie specia de micobacterie sau anumite caracteristici ale acesteia.

02 ml cu un ac intradermic subþire (5/10) ºi scurt (1 cm) PPD standardizatã în concentraþie de 20 U / ml (2 U / 0. boli de colagen. leprã tuberculoasã. lipsa papulei indicã injectarea subcutanatã ºi impune reluarea manevrei în altã zonã (la antebraþul opus). la distanþã de leziuni cutanate sau cicatrici Dezinfecþia pielii în zona respectivã cu alcool sanitar Injectarea strict intradermicã de 0. TEHNICà l l l l l l Seringã de 1 ml gradatã din 0.n n rar perete bronºic. PPD este standardizatã la nivel internaþional.1 ml) Injectarea trebuie fãcutã pe faþa anterioarã a antebraþului. unele vasculite etc. întrucât acestea pot apãrea ºi în alte boli granulomatoase: sarcoidozã. laringian (biopsie endoscopicã) sau plãmân (biopsie chirurgicalã) foarte rar alte localizãri Prezenþa granulomului necrozant este relativ specificã pentru tuberculozã. micoze endemice. B. fiind însã mai puþin specificã decât cultura MTB. eventual prin trecerea unui pix / creion peste margini cu presiune foarte uºoarã l Mãsurarea cu precizie (cu rigla transparentã) a diametrului transversal al INDURAÞIEI ºi exprimarea în mm l Nu mãsuraþi diametrul longitudinal ºi Nu mãsuraþi eritemul!! l l C. tratament imunosupresor (minim 15 mg/zi de prednison timp de minim o lunã) 14 . 3. PPD). TESTAREA CUTANATà TUBERCULINICà Constã în injectarea intradermicã de antigene din MTB (derivat de proteine purificate = purified protein derivative. sifilis. beriliozã. care provoacã o reacþie de hipersensibilitate întârziatã ce constã în acumularea localã de celule mononucleare (limfocite ºi fagocite mononucleare) exprimatã macroscopic printr-o zonã de induraþie la locul injectãrii. la unirea 1/3 superioare cu 2/3 inferioare.1 ml din soluþia de 20 U/ml Injectarea corectã este urmatã de apariþia unei papule albe „în coajã de portocalã”. A. Este folositã numai pentru diagnosticul infecþiei tuberculoase. nu poate face diferenþa între prezenþa infecþiei latente ºi prezenþa bolii tuberculoase active. Ø În funcþie de diametrul reacþiei: l Reacþie tuberculinicã 10 mm este consideratã pozitivã. diagnosticul este de infecþie tuberculoasã prezentã l Reacþie tuberculinicã < 10 mm este consideratã negativã. CITIRE La 72 de ore de la injectare Identificarea marginilor laterale ale INDURATIEI prin palpare. Prezenþa granuloamelor giganto-epitelioide fãrã necrozã este însã mai puþin specificã. transplant de organe. diagnosticul este de infecþie tuberculoasã absentã l Reacþie tuberculinicã 5 mm este consideratã pozitivã la cei cu risc mare de progresie spre boalã prin imunodepresie: infectaþi HIV.01 sau 0. INTERPRETARE În populaþiile vaccinate BCG testarea tuberculinicã este dificil de interpretat.

l Salt tuberculinic = creºterea diametrului reacþiei tuberculinice cu peste 10 mm faþã de testarea anterioarã. infecþia HIV l Tratament imunosupresor. LIMITELE INTERPRETÃRII Ø Reacþii fals pozitive l l Erori de injectare sau citire Vaccinarea BCG este principala cauzã de reacþii fals pozitive ºi limiteazã semnificativ aportul informaþional al testãrii cutanate tuberculinice în diagnosticul infecþiei tuberculoase. l Contactul cu micobacterii atipice. ubicuitare în mediul ambiant în anumite zone geografice. D. semnificaþie incertã. este diagnostic pentru infecþie tuberculoasã recentã. oreion) sau vaccinãri recente cu virus viu. reflux) sau citire Sarcoidozã activã. boli hematologice maligne.Ø În funcþie de testãri consecutive (la 2 luni interval): l Viraj tuberculinic = trecerea de la o reacþie negativã (< 10 mm) la una pozitivã ( 10 mm). Ø Reacþii fals negative l l Erori de injectare (insuficientã. infecþii virale acute (varicelã. inclusiv corticoterapie cronicã l Etapa iniþialã a infecþiei tuberculoase (înaintea constituirii rãspunsului imun) 15 . Reacþia este de obicei < 10 mm. Limita nu este absolutã întrucât reacþia de hipersensibilitate întârziatã indusã de BCG este mai puþin intensã decât cea indusã de MTB (reacþia fiind deseori < 10 mm) ºi diminuã în timp dispãrând în câþiva ani.

Aceasta trebuie deosebitã de boalã. diagnosticul se realizeazã printr-o abordare sistematicã cu coroborarea mai multor date clinice ºi paraclinice. fie cu ocazia consultaþiei unui copil simptomatic. ea apare la 10% din cazurile de primoinfecþie ºi este mai frecventã sub vârsta de 5 ani. Copiii expectoreazã rar iar produsele sunt paucibacilare. sunt foarte caracteristice: Eritemul nodos apare sub formã de noduli dureroºi la nivelul pielii din regiunea dorsalã a braþelor sau pe faþa anterioarã a gambelor. Rareori. uneori pot fi mai intense: febrã înaltã (39-400C). Pe incidenþa de profil. MANIFESTÃRI Tuberculoza primarã se caracterizeazã prin manifestãri clinice ºi radiologice ce apar în cursul primoinfecþiei. dupã care dispare ºi este înlocuitã cu altele. aceastã opacitate nodularã este înconjuratã de o opacitate mai puþin densã. roºii ºi pot devenii purpurii ºi lua aspect de echimozã. Pe radiografia toracicã posteroanterioarã ºi lateralã pot fi observate: – complexul primar tipic este cea mai frecventã anomalie. letargie. m Semnele radiologice ale tuberculozei primare sunt caracteristice. La examenul clinic se evidenþiazã leziuni gri sau gãlbui la joncþiunea corneei cu sclera. TUBERCULOZA COPILULUI Tuberculoza copilului este dificil de diagnosticat. A. 16 . m Manifestãrile cutaneomucoase. scãdere în greutate. dând un aspect de dilataþie vascularã a conjunctivei. adenopatia poate apãrea ca o opacitate rotundã sau ovalarã latero-trahealã sau hilarã. Uneori. Prezenþa eritemului nodos impune un diagnostic diferenþial cu cel de etiologie streptococicã ºi respectiv din reacþiile medicamentoase. transpiraþii nocturne. însoþitã de o adenopatie hilarã ºi/sau paratrahealã homolateralã. se pot asocia poliartralgii difuze fãrã semne de artritã. chiar ºi pentru localizarea pulmonarã. Ei sunt dureroºi. De aceea. inapetenþã. TUBERCULOZA PRIMARà Primoinfecþia tuberculoasã este asimptomaticã în majoritatea cazurilor ºi trece neobservatã. Ele pot apãrea ºi în absenþa semnelor clinice (descoperire întâmplãtoare). cu margini neregulate. constã în apariþia unei mici condensãri acinare (opacitate alveolarã cu dimensiuni de 3-10 mm) cu orice localizare la nivelul parenchimului pulmonar (afectul primar). Fiecare leziune persistã în jur de o sãptãmânã. apatie ºi indiferenþã. leziuni în care intrã vase de sânge. În cazuri severe corneea se poate ulcera. m Simptomele generale sunt adesea insidioase si nespecifice: febrã uºoarã. Conjunctivita flictenularã începe cu o durere generalizatã ºi iritaþie a unui ochi însoþitã de lãcrimare ºi fotofobie. denumitã tuberculozã primarã. mai rar cu alte localizãri. deºi relativ rare. dar poate apãrea ºi la adulþi tineri în þãrile cu endemie joasã. deci examenul microscopic al sputei nu poate fi utilizat pentru a obþine o dovadã bacteriologicã. în 2-3 valuri explozive. Pragul de suspiciune este mic în special în formele acute severe de tuberculozã. Diagnosticul tuberculozei copilului poate pleca fie de la statusul de contact cu un caz contagios de tuberculozã. Tuberculoza copilului poate îmbrãca mai multe forme clinice: l l l l Tuberculoza primarã Tuberculoza pulmonarã Formele grave de tuberculoza (meningita tuberculoasã ºi tuberculoza miliarã) Alte forme de tuberculozã extrapulmonarã 1.III. aºa cum se obþine la adult.

în funcþie de context. TUBERCULOZA PULMONARà Tuberculoza pulmonarã este apanajul adultului. poate apãrea o adenopatie hilarã/mediastinalã izolatã. Complicaþiile locale tardive sunt rezultatul sechelelor. C. Aceastã condensare (de obicei la nivelul lobului mijlociu sau lingulei) este bine delimitatã ºi nu prezintã bronhogramã aericã. – Ocazional. cu marginile concave) asociate cu câteva imagini de transparenþã (bronºiectazii) ºi calcificãri hilare în centru. ü Tuberculoza pulmonarã cavitarã primarã este o complicaþie neobiºnuitã ce rezultã prin necroza ce apare la nivelul condensãrii pulmonare ºi evacuarea materialului necrotic. luând în considerare: 17 . se recolteazã sputã indusã sau se practicã aspiraþie gastricã (prin tubaj) sau bronºicã (prin endoscopie). Diagnosticul diferenþial este al adenopatiei hilare ºi/sau mediastinale ºi trebuie fãcut cu hipertofia de timus care apare la copiii sub 2 ani ºi cu limfomul malign la copiii mai mari. în special în condiþii de malnutriþie. Vaccinarea BCG limiteazã valoarea testãrii cutanate la tuberculinã. cu vindecare indiferent de administrarea tratamentului. Uneori se produce diseminare bronhogenã masivã cu apariþia unor forme (bronho)pneumonice de tuberculozã pulmonarã. iar diagnosticul este confirmat prin examenul bacteriologic pentru MTB (microscopie ºi culturã) din sputã. dar poate apãrea la copilul mare sau adolescent. Radiografia toracicã posteroanterioarã ºi lateralã aratã opacitãþi sugestive de atelectazie (sistematizate. La copii peste 6 ani se poate încerca iniþial recoltarea unui eºantion de sputã. Ulterior pot apãrea bronºiectazii ce se pot suprainfecta ºi genera hemoptizii repetitive. În acelaºi timp un rezultat negativ la testarea cutanatã la tuberculinã nu exclude diagnosticul ºi necesitã retestarea ulterioarã pentru diagnosticul unui eventual viraj tuberculinic. ü Fistulizarea ganglionului limfatic se produce prin erodarea peretelui bronºic adiacent. ce constã în asocierea atelectaziei cu calcificare hilarã ºi hemoptizii repetitive. Întrucât pânã la vârsta de 6 ani copilul este de obicei incapabil de a produce sputã. DIAGNOSTIC Diagnosticul tuberculozei pulmonare primare se bazeazã pe asocierea anomaliilor radiologice cu test cutanat pozitiv la tuberculinã ºi contact recent cu o persoanã cu tuberculozã pulmonarã activã. dense ºi cu caracter retractil. În cazul în care sputa spontanã nu poate fi obþinutã. dar de cele mai multe ori produce doar tuse. dar cu riscul de a dezvolta ulterior tuberculozã pulmonarã dupã o periodã de latenþã. este cel mai caracteristic tablou al acestui tip de sechele. Manifestãrile clinice ºi radiologice sunt similare cu cele de la adult. 2. este recomandatã efecuarea unui tubaj gastric sau bronhoscopie cu aspirat bronºic pentru evidenþierea bacililor acid-alcoolo-rezistenþi la examinarea microscopicã ºi cultivarea pentru izolarea MTB. Adenopatia poate produce fenomene de compresie pe o bronhie lobarã sau segmentarã. Existenþa atelectaziei poate masca focarul primar ºi chiar adenopatia care a determinat-o. din cauza rezultatelor fals pozitive pe care le induce. EVOLUÞIE. benignã. fiind cauzatã de compresia bronºiei de cãtre adenopatia mediastinalã. Sindromul de lob mediu. determinând tulburãri de ventilaþie la nivelul unui lob sau segment. poate apãrea o condensare segmentarã (sau lobarã) asociatã cu adenopatie hilarã/mediastinalã. Cazurile cu microscopie negativã vor fi abordate similar cu cele de la adult. Complicaþiile locale imediate ale tuberculozei primare sunt rare. B. Eliminarea acutã de cazeum poate produce obstrucþie bronºicã acutã la copii mici. fãrã modificari vizibile la nivelul parenchimului pulmonar. Examenul endoscopic bronºic confirmã prezenþa adenopatiei hilare. de obicei.– Uneori. COMPLICAÞII Evoluþia tuberculozei primare este.

Radiografia toracicã poate fi normalã sau poate evidenþia un aspect caracteristic tuberculozei primare sau imagine miliarã. Examenul fundului de ochi este dificil de realizat la copil. TUBERCULOZA MILIARà Aceasta apare adesea în primele luni dupã primoinfecþie. Radiografia toracicã postero-anterioarã evidenþiazã adesea imaginea miliarã. cu alterarea stãrii generale. în special la fetiþele de 10-14 ani. dar poate evidenþia tuberculi coroizi. cefalee. Debutul este insidios ºi manifestãrile iniþiale sunt nespecifice cu lipsã de interes pentru joacã. FORME GRAVE DE TUBERCULOZà Acestea sunt complicaþii imediate ale tuberculozei primare ce apar prin diseminarea hematogenã a bacililor de la locul infecþiei primare. inapetenþã. MENINGITA TUBERCULOASà Tabloul clinic al meningitei tuberculoase este similar cu cel al adultului (vezi subcapitolul de la V. pragul de suspiciune diagnosticã trebuie sã fie mic. torpoare. Tuberculozã Extrapulmonarã) întrucât la copii existã întotdeauna diseminare extensivã în alte organe. vãrsãturi. dar fãrã disociaþie între puls ºi temperaturã. 4. iritare. fãrã a aºtepta rezultatele culturilor LCR sau testãrii cutanate la tuberculinã (frecvent negativã). Tuberculoza seroaselor: pleurezia ºi peritonita tuberculoasã sunt rare la copiii mici. Copilul este tahicardic. Întrucât mortalitatea este mare (15-30%). 3. dar frecvente la adolescenþi. A. Tuberculoza vertebralã ºi a articulaþiilor reprezintã a doua localizare ca frecvenþã ºi poate apare în primii ani consecutivi primoinfecþiei. Examenul fundului de ochi sau al LCR aduc aproape întotdeauna argumente diagnostice (vezi tuberculoza miliarã din capitolul V.– Istoricul de contact cu un caz de tuberculozã pulmonar㠖 Reacþie pozitivã cutanatã la tuberculin㠖 Absenþa leucocitozei în sângele periferic – Absenþa ameliorãrii clinice ºi/sau radiologice dupã tratament antibiotic cu spectru larg. ca o formã severã de boalã cu debut brusc. dar cel mai frecvent la copiii foarte mici (sub 2 ani). mai ales dacã nu au fost vaccinaþi BCG. mai ales în cazul existenþei contactului cu un caz de tuberculozã pulmonarã activã ºi în absenþa altei etiologii confirmate. Diagnosticul este deseori bazat pe suspiciunea clinicã ce include prezenþa contactului cu un caz de tuberculozã pulmonarã activã. ocazional insuficienþã respiratorie ºi hepatosplenomegalie. iar tratamentul instituit rapid. se dezvoltã manifestãrile clinice tipice pânã la comã cu rigiditate a membrelor. febrã înaltã (39-400C în platou). Examenul LCR obþinut prin puncþie lombarã este esenþial pentru diagnostic (vezi meningita tuberculoasã). Peritonita cu ascitã este relativ mai frecventã.). 18 . Aceste forme grave sunt adesea letale dacã sunt diagnosticate tardiv. Pot exista ºi alte semne precum adenopatie hilarã ºi/sau mediastinalã. Ulterior. atingând peste 50% din cazurile de tuberculozã extrapulmonarã la copii. dar este rareori prezentã. putând fi prezente la orice vârstã. varsãturi ºi diaree. Se asociazã dispnee. cianozã. Formele clinice de tuberculozã extrapulmonarã sunt tratate pe larg la capitolul respectiv. B. Tratamentul este similar cu cel al tuberculozei pulmonare a adultului. ALTE FORME DE TUBERCULOZà EXTRAPULMONARà Tuberculoza ganglionarã este forma cea mai frecventã. Tuberculoza Extrapulmonarã). Tratamentul trebuie instituit rapid odatã ce alte cauze de miliarã febrilã au fost excluse (viralã. Reacþia pozitivã la testarea cutanatã tuberculinicã este un argument puternic pentru diagnostic. Formele localizate în pelvis sau pelviperitonitele pot cauza sterilitate prin obstrucþia trompelor uterine.

5. DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI COPILULUI Diagnosticul de tuberculozã la copil presupune analiza raþionalã a unui numãr de elemente cheie. copiii pot prezenta tuberculozã diseminatã. un risc substanþial de dezvoltare a bolii ulterior în cursul vieþii. care este adesea fatalã sau poate determina complicaþii grave. În cele mai multe cazuri. 19 . cu toate acestea. Existã. Întro minoritate din cazuri. tuberculoza la copil este o boalã uºoarã ºi se poate vindeca singurã fãrã tratament. dacã tratamentul nu este administrat rapid. incluzând: l l l l l existenþa contactului cu o persoanã cu tuberculozã pulmonarã activã. semne ºi simptome (care variazã dupã locul afectãrii) izolarea si evidentierea ocazionalã a bacililor din probele clinice reacþie pozitivã la testarea cutanatã la tuberculinã sau viraj tuberculinic la retestare existenþa unor modificãri histologice caracteristice.

l macronodul (> 10 mm. SEMNE RADIOLOGICE Radiografia toracicã este elementul central al demersului diagnostic în tusea persistentã ºi un element important în demersul diagnostic în majoritatea bolilor respiratorii. Hemoptizia este relativ frecventã. cea mai eficientã metodã de profilaxie a tuberculozei la nivelul comunitãþii. Deseori însã este acut. Rareori este prezent sindromul complet de condensare ºi. caracteristicã tuberculozei diseminate. transpiraþii predominant nocturne ºi senzaþie de febrilitate cu temperaturã variabilã. l noduli acinari (dimensiuni de 4-10 mm sau mai mari dacã rezultã prin confluenþa mai multor acini) ce constituie condensarea unuia sau mai multor acini vecini. cu hemoptizie sau cu aspect pseudogripal sau pseudopneumonic. tusea ce persistã peste 3 sãptãmâni impune o investigaþie radiologicã ºi/sau bacteriologicã pentru TBP. presupuºi a rezulta prin diseminare hematogenã. contur relativ neregulat ºi structurã uºor neomogenã (bronhiologramã aericã). MANIFESTÃRILE CLINICE Debutul este cel mai frecvent insidios. Expectoraþia este de obicei mucopurulentã. uneori cu calcificãri vizibile. bine delimitat. Simptomele respiratorii sunt dominate de obicei de tusea persistentã. prin eliminarea surselor de infecþie. La femei poate apãrea amenoreea recentã nejustificatã. Radiografia toracicã trebuie sã îndeplineascã o serie de criterii de calitate pentru a permite un diagnostic corect. Pot fi prezente raluri crepitante localizate. 2. De obicei este micã (chiar doar spute hemoptoice). 1. uneori inauguralã (ºi motiv de consult medical). dominat de simptome ºi semne generale. excepþional. 20 . Boala afecteazã de obicei doar plãmânul. rareori disemineazã în ganglionii regionali sau hematogen la distanþã. deseori cu diametrul de câþiva centimetri). Diagnosticul precoce ºi tratamentul corect ºi complet constituie. ameninþând viaþa pacientului. suprascapular sau interscapulovertebral. scãdere ponderalã (semnificativã la > 10% din masa iniþialã). depistarea este radiologicã la indivizi asimptomatici. situatã superficial). în special dupã tuse. Leziunile radiologice ce pot fi prezente în tuberculoza pulmonarã sunt numeroase ºi foarte diferite: m Noduli cu mãrimi diferite: l micronoduli (< 3mm) cu margine bine definitã. Tusea persistentã (> 3 sãptãmâni) este cel mai important semn de apel pentru tuberculoza pulmonarã. fiind un element mai degrabã de orientare decât de certitudine diagnosticã. dar poate fi absentã.IV. în cantitate micã. în formele cu afectare endobronºicã pot apãrea raluri sibilante sau ronflante localizate. Examenul fizic toracic este relativ sãrac (în special în formele incipiente sau localizate) ºi este nespecific. In acelaºi timp este forma clinicã cu importanþã epidemiologicã. Ea nu permite însã stabilirea diagnosticului pozitiv în tuberculoza pulmonarã (ca ºi în multe alte boli pulmonare). prezenþa diseminatã în ambele câmpuri pulmonare definesc imaginea miliarã. în special la femei. întrucât constituie sursa de infecþie. De reþinut: Manifestãrile clinice sunt nespecifice ºi uneori absente. anorexie. dar poate fi ºi masivã. de obicei unic. sunt presupuºi a rezulta prin diseminare bronhogenã. au marginea relativ imprecisã. Tabloul clinic este nespecific. TUBERCULOZA PULMONARÃ A ADULTULUI Este cea mai frecventã manifestare a tuberculozei la adult. Uneori. suflu amforic (cavernã mare. Manifestãrile generale sunt deseori pe primul plan: astenie fizicã. localizate supraclavicular.

localizarea dominantã în jumãtãþile inferioare se întâlneºte doar în 15% din cazuri. Figura 3 Imagine cavitarã la nivelul câmpului pulmonar superior drept. fãrã nivel lichidian (evacuatã). înmulþirea ºi/sau confluarea nodulilor acinari. perete toracic). m Opacitãþi de naturã fibroasã: opacitãþi în bandã sau extinse. vizibilã prin deplasarea structurilor adiacente (scizuri. tuberculozã pulmonarã confirmatã bacteriologic Leziunile radiologice enumerate nu oferã certitudinea diagnosticului de tuberculozã. hiluri. Suspiciunea de tuberculozã este crescutã de urmãtoarele argumente: l localizarea preferenþialã a leziunii dominante în segmentele apical ºi posterior ale lobilor superiori ºi segmentul apical (superior) al lobului inferior. l asocierea de leziuni diferite pe aceeaºi radiografie l asocierea de leziuni la distanþã. deseori cu structurã neomogenã (cu zone transparente în interior). indiferent de experienþa medicului care interpreteazã radiografiile. m Complicaþii: pneumotorax sau piopneumotorax. uneori cu bronºie de drenaj (opacitãþi liniare paralele spre hil). 21 . diafragm. m Sechele ale primoinfecþiei: complex primar sechelar (vezi tuberculoza primarã). mediastin.m Opacitate alveolarã (condensare acinarã) de formã neregulatã. uneori în interiorul unor condensãri extinse. extinsã. tipic cu pereþi relativ subþiri (3-5 mm). sunt stabile în timp ºi nu constituie un argument pentru etiologia tuberculoasã a altor leziuni radiologice. la 2 sãptãmâni mãrirea cavitãþilor. situatã în lobul superior drept. fibronoduli apicali. apar în tuberculoza cu evoluþie îndelungatã. pot fi multiple. apariþia unei cavitãþi în interiorul unei condensãri). uneori cuprind un întreg lob sau chiar hemitorace ºi se însoþesc de reducerea uneori importantã a volumului pulmonar. localizate în lobi sau plãmâni diferiþi. chiar vindecatã. pleurezie de însoþire. în doi lobi sau chiar în ambii plãmâni l dinamica lentã în timp a leziunilor radiologice (de ex. m Imagine cavitarã (vezi figura 3). de mãrime diferitã (subsegmentare panã la lobare sau chiar pulmonare).

refluxul gastroesofagian 22 . Ø Tuse > 3 sãptãmâni Diagnosticul tusei persistente (> 3 sãptãmâni) presupune o investigaþie clinicã atentã (anamnezã. Este de dorit ca instituirea unui tratament antiTB sã fie bazat pe un argument bacteriologic. fiind importantã diferenþierea de alte cauze de tuse. In absenþa izolãrii MTB din sputã diagnosticul de tuberculozã pulmonarã este mai puþin cert ºi presupune o evoluþie sub tratament compatibilã cu cea a unei tuberculoze ºi absenþa unui diagnostic alternativ. DIAGNOSTICUL DIFERENÞIAL AL TUBERCULOZEI PULMONARE Douã situaþii frecvente necesitã un diagnostic diferenþial ce include tuberculoza pulmonarã: tusea persistentã ºi imaginea cavitarã pe radiografia toracicã. Majoritatea cazurilor nu necesitã investigaþii specifice pentru TBP. epidemiologice ºi radiologice la care se adaugã rezultatele examenului microscopic al sputei pentru prezenþa de bacili acid-alcoolo-rezistenþi (BAAR). reevaluarea cazurilor microscopic negative la aproximativ douã luni de tratament. Confirmarea diagnosticului se realizeazã prin izolarea MTB din sputã în culturã. l Tusea persistentã cu radiografie toracicã normalã ºi fãrã alte anomalii are drept cauze principale astmul. diagnosticul diferenþial este al unui nodul solitar pulmonar (tuberculom) sau al unei condensãri masive de tip pneumonic. metodele rapide de culturã pe medii lichide pot furniza rezultate în câteva zile. Mai rar. metoda clasicã de culturã pe medii solide oferã un rezultat tardiv în 3-9 sãptãmâni. Recoltarea a minim trei eºantioane de sputã. rinoreea posterioarã (în patologii rinosinusale cronice). pneumonie comunitarã) ºi mai rar de tuberculozã. altfel. In practicã. în special în produsele paucibacilare. Diagnosticul tuberculozei pulmonare cu microscopie negativã este apanajul medicului pneumolog ºi trebuie sã fie pus pe date consistente ºi necontradictorii. în absenþa acestui argument medicul pneumolog poate lua decizia instituirii acestuia pe baza unor aspecte compatibile. având rezultatele culturilor. DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI PULMONARE Diagnosticul tuberculozei pulmonare (care presupune decizia administrãrii unui tratament antituberculos) se bazeazã pe o combinaþie de argumente clinice. TUSEA PERSISTENTÃ Majoritatea pacienþilor cu tuse persistentã nu au tuberculozã. ºi examen fizic) ºi o radiografie toracicã posteroanterioarã. Diagnosticul tuberculozei pulmonare presupune microscopie pozitivã pentru minim un eºantion în condiþiile unui aspect clinico-radiologic compatibil sau aspect clinico-radiologic sugestiv în condiþiile în care 3-6 eºantioane de sputã au fost negative la examenul microscopic. întrucât chimioterapia eficientã inhibã creºterea MTB. leziunile cavitare ºi/sau extinse cu microscopie negativã ridicã suspiciunea unei alte etiologii. inclusiv context epidemiologic. cu examen bacteriologic pentru MTB. In lipsa acestor argumente medicul pneumolog este cel ce trebuie sã decidã oprirea tratamentului antituberculos. 4. dar sunt puþin disponibile. permite luarea unei decizii: culturi pozitive pentru MTB sau evoluþie compatibilã cu TB sub tratament eficient ºi absenþa altei etiologii permit continuarea tratamentului. în mod excepþional. este obligatorie înainte de începerea tratamentului antituberculos. Absenþa ameliorãrii sau rezoluþiei manifestãrilor clinice dupã administrarea timp de 5-7 zile a unui antibiotic (altul decat quinolone si rifampicina) indicat în infecþiile comunitare acute ale cãilor respiratorii inferioare creºte probabilitatea unei tuberculoze pulmonare.3. traheobronºitã acutã. Ø Tuse < 3 sãptãmâni Este mai degrabã determinatã de infecþii acute comunitare ale cãilor aeriene inferioare (sindrom gripal. A.

simptome generale. Persistenþa eliminãrii de germeni contribuie la creºterea numãrului de persoane infectate ºi la persistenþa bolii în populaþie. episoade de exacerbare. cavitate cu perete gros. localizare frecventã în piramidele bazale. necesitã explorare endoscopicã bronºicã ºi examen CT. insuficienþã cardiacã stângã B. pot determina episoade infecþioase repetitive ºi/ sau hemoptizii l Insuficienþã respiratorie cronicã secundarã distrucþiei extensive ºi fibrozei extensive consecutive ºi bronºiectaziilor l Aspergilom prin colonizarea Aspergillus fumigatus într-o cavitate restantã. dispnee progresivã la efort. cu infectarea acestuia cu bacili din cavitate ºi piopneumotorax secundar. IMAGINE CAVITARà Prezenþa unei imagini cavitare pe radiografia toracicã impune un demers diagnostic diferenþial cu: l Abcesul pulmonar (de obicei cu germeni anaerobi) – debut insidios. 5. l Chistul hidatic evacuat – istoric de vomicã cu lichid clar. cavitate cu perete subþire. examenul bacteriologic este repetat negativ pentru MTB. deseori fibrozã pulmonarã localizatã. cu simptome generale importante. spirometrie cu sindrom obstructiv ireversibil. opacitate sugestivã pe radiografia toracicã. EVOLUÞIA TUBERCULOZEI PULMONARE Evoluþia naturalã a tuberculozei pulmonare este spre agravare progresivã. l Pneumotorax produs prin ruperea unei cavitãþi în spaþiul pleural. Bronºiectazii – de obicei cu bronhoree mucopurulentã cronicã (> 50 mL/zi). prezenþa unei opacitãþi neregulate la interfaþa aer-lichid (membrana proligerã). asociatã frecvent cu adenopatii hilare ºi mediastinale. hemoptizii mici. Rareori persistã cavitate deschisã cu pereþi subþiri (histologic epitelizaþi). Pneumoconiozã Stenozã mitralã. tratamentul este prin embolizare ºi/sau excizie chirurgicalã a leziunii incriminate l Bronºiectazii secundare fibrozei cicatriciale. Complicaþiile care pot apãrea în cursul tratamentului: l Hemoptizie masivã (prin eroziunea unui perete arterial bronºic) este rarã dar potenþial fatalã. anfractuos. tuse ºi expectoraþie cronicã. rareori extinsã. examenul CT pune în evidentã dilataþiile bronºice. necesitã drenaj chirurgical. poate produce hemoptizii ºi necesitã rezecþie chirurgicalã. reducerea în dimensiuni pânã la închiderea cavitãþilor. Cancer pulmonar – istoric de mare fumãtor. cu extensia leziunilor ºi deces într-un numãr semnificativ de cazuri. eventual vomicã unicã sau fracþionatã. l Cancerul pulmonar excavat – istoric de mare fumãtor. Tuberculoza pulmonarã se asociazã foarte rar cu radiografie pulmonarã normalã. cu episoade repetate de exacerbãri infecþioase. 23 . l Pleurezia de vecinãtate poate însoþi TBP. dar prezintã fetiditatea sputei. Examenul bacteriologic pentru MTB nu este necesar în majoritatea cazurilor. Bronºita cronicã sau Bronhopneumopatia obstructivã cronicã (BPOC) – istoric de mare fumãtor.l l l l l ºi administrarea de inhibitori de enzimã de conversie a angiotensinei. imagine hidroaericã. Dupã vindecarea tuberculozei pot persista sechele cu complicaþii consecutive: l Hemoptizie prin ruperea anevrismelor cicatriciale. nu necesitã tratament separat. Evoluþia TBP sub tratament este lentã cu rezorbþia infiltratelor.

Examenul fizic aratã tahicardie. uneori la nivelul mãduvei osoase. anorexie. ficatului ºi splinei. astenie fizicã intensã. Se asociazã tusea neproductivã ºi ulterior dispnee progresivã pânã la insuficienþã respiratorie severã. sistemului nervos central. TUBERCULOZA DISEMINATÃ Este produsã prin diseminarea hematogenã în cursul primoinfecþiei sau plecând de la un focar reactivat. ceea ce impune testarea HIV în aceste cazuri. difuz (vezi figura 4). poate fi normalã la debutul bolii. In cazul în care afectarea este difuzã (ºi nu predominant pulmonarã) se mai foloseºte termenul de granulie. TUBERCULOZA EXTRAPULMONARÃ (TBEP) Tuberculoza extrapulmonarã include toate localizãrile cu excepþia plãmânului ºi reprezintã 1/6 din cazurile de TB la adulþii neinfectaþi HIV. probabil datoritã infecþiei recente sau depresiei imunitare ce permite dezvoltarea bolii. Simptomele generale sunt mai rar prezente. dominã tabloul clinic ºi sunt nespecifice: febrã mare (3840o). cel mai frecvent la nivelul plãmânilor. rinichilor. Reacþia se pozitiveazã în cursul tratamentului în cazul unei evoluþii favorabile (argument retrospectiv). frisoane. ca urmare o reacþie tuberculinicã negativã nu constituie un argument împotriva tuberculozei. Clinic se prezintã sub o formã acutã sau cronicã. hepatomegalie ºi mai rar splenomegalie. iar scãderea ponderalã semnificativã mult mai rarã decât în TBP. Radiografia toracicã.V. mortalitatea rãmâne ridicatã (pânã la 28%) ºi în ciuda tratamentului eficient. TUBERCULOZA MILIARÃ Este forma clasicã ºi de departe cea mai frecventã de tuberculozã diseminatã ºi este caracterizatã prin prezenþa a numeroase leziuni tuberculoase active mici (sub 3 mm) rãspândite în întregul organism. mai frecvent extrapulmonar decât pulmonar. suprarenalelor. 1. A. Ø Tuberculoza miliarã acutã Este rapid progresivã ºi invariabil fatalã în absenþa tratamentului eficient. Tuberculoza extrapulmonarã este mai frecventã în cadrul infecþiei HIV. Leziunile extrapulmonare sunt în mod caracteristic paucibacilare ceea ce îngreuneazã diagnosticul bacteriologic. efectuatã de preferinþã cu raze de intensitate mai micã. uneori cu tablou de sindrom de detresã respiratorie acutã ce necesitã suport ventilator. Este frecventã la copil ºi adult tânãr. acestea pot evolua în continuarea unei infecþii recente sau ulterior (chiar dupã zeci de ani) prin reactivare endogenã. Este o formã gravã. Simptome ale altor localizãri pot fi prezente. Originea tuberculozei extrapulmonare se aflã de cele mai multe ori în focarele de diseminare hematogenã din cursul primoinfecþiei. Poate afecta orice organ ºi nu constituie decât excepþional o sursã de infecþie. Diagnosticul de certitudine se pune deseori pe examenul bacteriologic ºi/sau histopatologic al fragmentelor bioptice. 24 . seroaselor (inclusiv meninge). dar poate fi prezentã la orice vârstã. Simptomele generale sunt intense. cu mortalitate ridicatã. scãdere ponderalã importantã ºi relativ rapidã. IDR la tuberculinã este frecvent negativã. aratã aspectul tipic de miliarã: opacitãþi micronodulare diseminate bilateral.

Histologic se observã arii întinse de necrozã foarte bogate în MTB. Prognosticul este foarte rezervat chiar cu tratament antituberculos eficient.Figura 4. Diagnosticul este dificil. Biopsia de mãduvã osoasã poate fi diagnosticã. prin evoluþie directã spre boalã sau mai rar prin reactivare endogenã ulterioarã. cu semne minime de inflamaþie ºi fãrã formare de granuloame. care apare mai frecvent în cadrul infecþiei HIV sau în alt context de imunodepresie. Pn. Este frecventã la copilul mic ºi deseori apare în cadrul unei tuberculoze diseminate miliare. carinii). confuzia este frecventã cu pneumopatii interstiþiale difuze sau carcinomatozã pulmonarã ºi de multe ori este stabilit postmortem. cu evoluþie de câteva luni. dar este nespecificã. Din cauza gravitãþii bolii ºi importanþei vitale a precocitãþii tratamentului. Biopsia pulmonarã transbronºicã este diagnosticã dar dificil de efectuat. 25 . pragul de suspiciune diagnosticã trebuie sã fie foarte mic. Imagine miliarã la un pacient febril. TUBERCULOZA DISEMINATÃ AREACTIVÃ Este o formã rarã de tuberculozã diseminatã. MENINGITA TUBERCULOASÃ Este produsã plecând de la focarele de diseminare hematogenã din cursul primoinfecþiei. ce apare mai frecvent la vârstnici ºi se manifestã ca febrã de origine neprecizatã asociatã cu sindrom consumptiv. 2. iar tratamentul antituberculos început rapid. B. pneumonita de hipersensibilitate ºi sarcoidoza. Radiografia toracicã aratã imaginea miliarã. Ø Tuberculoza miliarã cronicã Este o formã clinicã insidioasã. Diagnosticul diferenþial este cel al miliarei ºi cuprinde alte cauze infecþioase (citomegalovirus. Biopsia hepaticã aratã deseori granuloame gigantoepitelioide. carcinomatoza miliarã. Tabloul clinic poate fi acut fulminant sau cronic. înconjurate de þesut normal. cu evoluþie favorabilã ºi viraj tuberculinic sub tratament antituberculos Diagnosticul este dificil de confirmat întrucât sputa ºi prelevãrile din cursul bronhoscopiei (inclusiv lavajul bronhoalveolar) sunt paucibacilare (ºi deci negative la examenul microscopic).

strabism). ºi mai ales la copii sub 5 ani nevaccinaþi BCG ºi/sau cu contact cu o persoanã cu tuberculozã pulmonarã activã. IDR la tuberculinã este frecvent negativã iniþial dar se pozitiveazã ulterior. Radiografia toracicã poate fi normalã sau poate arãta o imagine miliarã sau un aspect caracteristic bolii primare. Examenul fundului de ochi (dificil la copii) poate arãta prezenþa de tuberculi coroizi (zone supradenivelate. proteine crescute (0. numãr de celule moderat crescut. redoare a cefei. prezenþa unei meningite limfocitare cu lichid clar ºi proteine crescute trebuie consideratã de origine TB în absenþa altei etiologii demonstrate (bacteriene) ºi urmatã de instituirea tratamentului antiTB. cefalee. Febra ºi alterarea stãrii generale se însoþesc iniþial de iritabilitate sau astenie. Metodele noi de detecþie a ADN micobacterian cresc foarte mult sensibilitatea diagnosticã. Examenul lichidului cefalorahidian (LCR) obþinut prin puncþie lombarã este principalul mijloc diagnostic. Examenul LCR este important în diferenþierea acestor entitãþi (vezi tabelul 3). semne de paralizie a nervilor cranieni (ex. cu predominanþa limfocitelor (iniþial pot predomina neutrofilele). Astfel. la nivelul retinei) ce rezultã prin diseminare hematogenã. cu diametrul de 1-3 mm.6-2 g/dL). meningism în cadrul unei infecþii (celule ºi proteine normale în lichid) ºi mai rar cu meningita criptococicã la pacienþi infectaþi HIV. rotunde. cloruri crescute. fiind cel puþin iniþial nespecifice. proteine normale). se completeazã tabloul sindromului meningian prin alterarea stãrii de conºtienþã. dar culturile pentru MTB sunt deseori pozitive. Examenul LCR în meningitele cu lichid clar Tratamentul este similar cu alte forme de tuberculozã.Manifestãrile clinice sunt adeseori insidioase. meningite virale (evoluþie acutã în context de boalã viralã. eventual vãrsãturi. Rareori debutul este subacut ºi excepþional acut. apoi comã ºi rigiditate extremã. lichid clar cu numeroase limfocite. 26 . Sensibilitatea examenului bacteriologic este cu atât mai mare cu cât cantitatea de lichid recoltat este mai mare. LCR este clar sau uºor opalescent. în special în contextul unei evoluþii insidioase. Examenul microscopic al LCR pentru BAAR este frecvent negativ. Tardiv pacientul prezintã fotofobie. cu presiune crescutã. poziþie antalgic㠄în cocoº de puºcã”. Tabelul 3. Ulterior. cu glucozã scãzutã (< 40 mg/dL). Diagnosticul diferenþial se face cu meningitele bacteriene insuficient tratate (lichid clar ºi predominenþa neutrofilelor). Diagnosticul meningitei TB este unul de probabilitate având în vedere necesitatea insitituirii cât mai rapide a unui tratament antituberculos eficient. alb-gãlbui.

cu marginea superioarã concavã spre medial ºi superior. Figura 5. Uneori. fatigabilitate. În pleureziile mici se constatã absenþa sonorizãrii primului spaþiu mat în inspirul profund (semnul Hirtz pozitiv). febrã. In cele ce urmeazã vom descrie pleurezia TB izolatã. PLEUREZIA TUBERCULOASÃ Este cea mai frecventã formã de tuberculozã extrapulmonarã. Pleurezie tuberculoasã dreaptã în cantitate medie. confirmatã prin biopsie pleuralã 27 . fatigabilitate. uneori dispnee cu polipnee (secundar acumulãrii lichidului pleural). omogenã.3. Anamneza atentã poate identifica simptome generale ce au precedat debutul acut: astenie fizicã. scãdere ponderalã. inapetenþã. ce ocupã 1/3-2/3 inferioare din câmpul pulmonar. În pleureziile masive se observã o opacitate intensã omogenã ce ocupã (aproape) întreg hemitoracele respectiv. ºi în special la adulþi sau vârstnici. Examenul obiectiv evidenþiazã un sindrom lichidian pleural unilateral (rar bilateral) liber în marea cavitate cu matitate intensã. În pleureziile în cantitate medie se observã aspectul tipic de opacitate de intensitate mediastinalã. tuse neproductivã. ºi eventual deplasarea mediastinului spre partea opusã (vezi figura 5). uneori empiem tuberculos) ca o complicaþie a acesteia din urmã. In pleureziile mici se observã obturarea sinusului costodiafragmatic. Apare în special la adolescenþi ºi adulþi tineri (în continuarea unei infecþii recente) ºi mai rar la vârstnici (prin reactivare). asociatã cu abolirea murmurului vezicular ºi a vibraþiilor vocale. în mare mãsurã responsabilã de manifestãrile clinice. cu împingerea importantã a mediastinului de partea opusã. debutul este insidios. deplasabilã cu schimbarea poziþiei. Pleurezia tuberculoasã poate însoþi TBP (pleurezie tuberculoasã secundarã. întinsã. Manifestãrile clinice prezintã de obicei un debut acut cu durere intensã cu caracter pleural (junghi). tuse seacã. eventual suflu pleuretic în partea superioarã a matitãþii. Infectarea pleurei este urmatã de declanºarea unui fenomen de hipersensibilitate cu reacþie inflamatorie granulomatoasã intensã. Radiografia toracicã posteroanterioarã evidenþiazã opacitatea de tip lichidian. scãdere ponderalã. Este mai probabil secundarã ruperii unui nodul pulmonar subpleural decât unei diseminãri hematogene. cu durere toracicã.

tratamentul chirurgical fiind rareori necesar. cu frecvenþã mai ridicatã la nivelul coloanei vertebrale (1/2 din cazuri). examenul bacteriologic pentru MTB este excepþional pozitiv în microscopie ºi rareori în culturã. confirmarea diagnosticului prin biopsie pleuralã este recomandatã în toate cazurile. Adenozin-dezaminaza (ADA) este crescutã în lichidul pleural. dar existã riscul apariþiei unei TBP în urmãtorii 5 ani. de consistenþã elasticã sau fermã. IDR la tuberculinã este frecvent pozitivã. fãrã a fi specifice. SPONDILITA TUBERCULOASÃ (MORBUL LUI POTT) Se întâlneºte atât la copii cât ºi la adulþi. randamentul diagnostic fiind ºi mai mare atunci când se combinã cultura pe medii specifice pentru MTB cu examen histopatologic. Diagnosticul diferenþial se face cu adenopatiile abcedate (în cazul adenopatiilor fluctuente sau fistulizate) ºi cu cele din sarcoidozã. urmatã 28 . Evoluþia este progresivã dar cu rezoluþie spontanã la pubertate. mai rar la nivelul altor grupe ganglionare periferice ºi mult mai rar la nivel mediastinal sau abdominal. în special la copii ºi adulþi tineri de sex feminin. cu caractere de exsudat (proteine > 3g/L ºi > 1/2 din proteinele plasmatice. Corticosteroizii nu aduc beneficii în tratamentul pleureziei TB. Examenul bacteriologic pentru MTB din cazeum-ul exteriorizat. obþinut prin biopsie pleuralã oarbã pe ac sau uneori prin toracoscopie. Identificarea tulpinei de micobacterie în culturã semneazã diagnosticul. Apare prin diseminare hematogenã în cursul primoinfecþiei la nivelul corpilor vertebrali sau mai rar prin diseminare limfaticã de la cavitatea pleuralã în ganglionii limfatici paravertebrali. glicopleurie variabilã. TUBERCULOZA OSTEOARTICULARÃ Se poate localiza la orice nivel al sistemului osteoarticular. Alte micobacterii (M. cu apariþia fluctuenþei ºi ulterior fistulizare cu eliminare cronicã de cazeum. rareori însoþite de manifestãri generale. LDH pleural > 2/3 LDH plasmatic).IDR la tuberculinã poate fi negativã. A. uneori fiind necesar tratamentul chirurgical. Clinic apare ca o adenopatie nedureroasã localizatã. Tratamentul antituberculos previne acest risc ºi vindecã pleurezia în toate cazurile. Examenul fragmentului pleural. pleurezii infecþioase ºi alte etiologii. Iniþial apare eroziunea anterioarã a corpilor vertebrali afectaþi. punctatul ganglionar sau fragment ganglionar (obþinut prin biopsie chirurgicalã) certificã diagnosticul. cu tegumente supraiacente nemodificate. Aceste micobacterii sunt rezistente la antituberculoasele obiºnuite. Examenul histologic al ganglionului excizat completeazã diagnosticul. este diagnostic în 70-80% din cazuri. Tratamentul chirurgical al sechelelor este rareori necesar. Apare de obicei prin diseminare limfohematogenã ºi se localizeazã cel mai frecvent la nivelul ganglionilor laterocervicali ºi supraclaviculari (2/3). Intracelullare) pot produce limfadenitã la copii mici. uneori alternând cu vertebre normale. citologie dominatã de limfocite (> 90%) deºi în stadiile iniþiale pot predomina neutrofilele. dar se pozitiveazã ulterior în cursul tratamentului (argument diagnostic retrospectiv). neoplasme ºi limfoame maligne. 4. 5. Evoluþia este nedureroasã. Se localizeazã de obicei în regiunea toracicã inferioarã sau lombarã. Deºi existã criterii de probabilitate pentru diferenþierea de pleurezii neoplazice primitive sau secundare. Aceste modificãri sunt frecvente în pleurezia tuberculoasã. scrofulaceum ºi M. de obicei limitatã). Evoluþia naturalã a pleureziei TB este de obicei favorabilã. de obicei neaderentã de þesuturile adiacente. cu rezorbþie spontanã ºi vindecare cu sau fãrã sechele (pahipleuritã. cu aspect identic cu cel al limfadenitei TB. Evoluþia este favorabilã sub tratament antituberculos. TUBERCULOZA GANGLIONARÃ Este o formã frecventã de TBEP. Diagnosticul diferenþial presupune diferenþierea pleureziei tuberculoase de alte cauze de pleurezie izolatã. Examenul lichidului pleural extras prin puncþie pleuralã aratã un lichid serocitrin.

fãrã semne inflamatorii evidente. Complicaþiile sunt stricturile ureterale ºi insuficienþa renalã cronicã. inghinal). punctat sau biopsia prin chiuretarea osului afectat. 6. Semnele de compresie medularã ºi/sau radicularã sunt semne de gravitate. durerea toracicã.de tasare vertebralã anterioarã (vertebre cuneiforme) ºi cifozã angularã (gibozitate). B. metastaze osoase. Diagnosticul se pune prin identificarea MTB în culturã din urinã. Apar frecvent semne de revãrsat lichidian pericardic: diminuarea zgomotelor cardiace. Tomografia computerizatã ºi rezonanþa magneticã furnizeazã informaþii mai precise asupra leziunilor. frecãtura pericardicã ºi dispneea progresivã. Afectarea ulterioarã a ureterelor ºi vezicii urinare este secundarã diseminãrii tubulare a MTB. hematurie. Diagnosticul este pus pe examenul bacteriologic pentru MTB din lichidul sinovial sau examenul histopatologic din biopsia sinovialã asociate cu IDR pozitivã la tuberculinã. Evoluþia este favorabilã sub tratament antituberculos asociat cu imobilizarea articulaþiei. Ulterior apar amiotrofie progresivã a grupelor musculare adiacente ºi distrucþie ireversibilã a articulaþiei ºi chiar fistulizare la piele. IDR la tuberculinã este de obicei pozitivã. Uneori apare tablou de 29 . rareori manifestãri generale. Diagnosticul este bacteriologic (urinã sau sânge menstrual) sau histologic. Manifestãrile generale sunt rare. Tratamentul constã din antituberculoase asociat cu imobilizarea ºi osteosinteza coloanei vertebrale afectate în cazul în care semnele neurologice sugereazã instabilitatea coloanei vertebrale. Artrita TB se asociazã cu un grad de osteitã ºi se manifestã prin tumefacþie nedureroasã. Manifestãrile clinice depind de localizarea bolii. Diagnosticul se pune pe examenul bacteriologic pentru MTB din cazeum-ul exteriorizat. ºi apare probabil prin reactivarea focarelor de diseminare hematogenã din cursul primoinfecþiei. Diagnostic diferenþial se face cu spondiloza. rareori fiind necesarã nefrectomia sau dezobstrucþia ureteralã chirurgicalã. cu durere localizatã la nivelul afectat agravatã de palpare ºi de solicitãrile mecanice. A. TUBERCULOZA GENITALà Are evoluþie insidioasã ºi se poate complica cu sterilitate prin salpingitã la femei ºi epididimitã la bãrbaþi. Abcesele reci paravertebrale creeazã o opacitate fuziformã suprapusã pe coloana vertebralã pe radiografia posteroanterioarã. tumefacþie (abces rece). Sinovita TB izolatã este paucisimptomaticã (limitarea miºcãrii) fiind diagnosticatã tardiv. alte spondilite infecþioase (bacteriene sau fungice). fiind mai frecventã în cursul infecþiei HIV. hipovoltaj ºi modificãri difuze de fazã terminalã pe ECG. sau ce împinge anterior esofagul pe radiografia cervicalã de profil. Radiografia aratã leziunile epifizare ºi mãrirea spaþiului articular. 7. Manifestãrile clinice sunt febra. disurie. în special la vârstnici. Radiografia lateralã aratã eroziunea anterioarã a corpurilor vertebrale ºi eventual tasarea acestora cu aspect cuneiform. Chimioterapia antituberculoasã este eficientã. leucociturie cu urini sterile. TUBERCULOZA ARTICULARà Este de obicei monoarticularã. lãrgirea siluetei cardiace pe radiografie cu ºtergerea arcurilor cardiace ºi uneori contur dublu. rareori în microscopie. Ulterior apare gibozitatea ºi eventual abcese reci palpabile. afectând în special articulaþiile mari. TUBERCULOZA UROGENITALà Este relativ frecventã. Manifestãrile sunt locale: durere lombarã pânã la colicã ureteralã. Ruptura leziunilor în þesuturile moi paravertebrale este relativ frecventã ºi conduce la apariþia abceselor „reci” paravertebrale. PERICARDITA TUBERCULOASà Este rarã. B. TUBERCULOZA RENALà Este rarã la copii ºi se produce prin reactivarea focarelor de diseminare hematogenã din corticala renalã din cursul primoinfecþiei. uneori fuzate de-a lungul fasciilor ºi exprimate la distanþã (de ex.

uneori se prezintã cu un tablou de abdomen acut. Diagnosticul este deseori pus prin laparotomie exploratorie cu examen histologic ºi eventual bacteriologic al fragmentelor peritoneale prelevate. Rareori produce obstrucþie laringianã cu necesitatea unei traheostomii temporare. Evoluþia este favorabilã sub tratament antituberculos. 8. Pericardiotomia este indicatã în tamponada cardiacã ºi are indicaþie discutabilã în alte situaþii. ce apare de obicei asociatã cu tuberculoza pulmonarã extinsã. necesitând deseori biopsie pericardicã. TUBERCULOZA LARINGIANà Este o formã rarã. C. prin expunere cronicã a laringelui la o cantitate mare de bacili. Diagnosticul este dificil. Asocierea unei pleurezii TB. B. Tratamentul antituberculos standard este eficient. Se manifestã prin disfonie ºi este intens contagioasã. de obicei stângã. TUBERCULOZA PERITONEALà Are evoluþie insidioasã ºi se manifestã prin ascitã fãrã hepatosplenomegalie. Pericardita cronicã constrictivã este o complicaþie tardivã a bolii. LOCALIZÃRI FOARTE RARE l l l l l l l l tuberculoame cerebrale cutanatã intestinalã hepatosplenicã auricularã ocularã tiroidianã suprarenalian㠖 cauzã de insuficienþã corticosuprarenalã 30 . asocierea corticoterapiei fiind probabil beneficã pentru prevenirea constricþiei tardive. ALTE LOCALIZÃRI A.tamponadã cardiacã cu semne de insuficienþã cardiacã dreaptã. uºureazã diagnosticul.

31 . l Senzaþie de arsurã la nivelul picioarelor. predominând cazurile cu frotiu pozitiv (75-80%). ce dureaza de cel puþin o lunã. fãrã leziuni cavitare. Ø Tuberculoza ca prim semn al infecþiei HIV Tuberculoza pulmonarã sau extrapulmonarã poate fi evenimentul revelator al unei infecþii HIV.VI. l Alte semne caracteristice SIDA precum sarcom Kaposi sau meningitã criptococicã. semnele clinice ºi radiologice ale tuberculozei pulmonare sunt similare cu cele ale pacienþilor fãrã infecþie HIV. Cu toate acestea. Ea are astfel acelaºi aspect ca în cazul indivizilor HIV-negativi. aspectele tuberculozei se modificã de la forme tipice. 1. CIRCUMSTANÞE DE DIAGNOSTIC Ø Pacient cunoscut cu infecþie HIV Infecþia este cunoscutã. alta decât SIDA. când numãrul de limfocite CD4+ este mai mare de 200/mm3. l Dermatitã pruriginoasã generalizatã. l Istoric de herpes-zoster. fie pentru cã anumite semne clinice sunt prezente ºi sunt înalt sugestive pentru prezenþa SIDA: l Caºexie sau pierdere în greutate mai mult de 10kg. l Adenopatii generalizate cu duratã de minim 3 luni. Tusea persistentã mai mult de o lunã ºi pneumoniile recurente pot fi asociate ºi cu alte complicaþii ale infecþiei HIV. tuberculoza este adesea o complicaþie foarte precoce a infecþiei HIV ºi apare frecvent când nivelul imunitãþii celulare este relativ mare. Pe mãsurã ce scade nivelul limfocitelor CD4+. l Tuse de mai mult de o lunã. l Diaree cronicã. localizate la forme atipice. Într-un stadiu avansat al deficitului imun. În þãrile cu endemie înaltã. TUBERCULOZA ªI INFECÞIA HIV Infecþia HIV este cel mai mare factor de risc pentru apariþia tuberculozei la o persoanã infectatã în prealabil cu Mycobacterium tuberculosis. cu sau fãrã stare febrilã prelungitã. l Infecþie cu herpes simplex cronic-progresivã sau diseminatã. În þãrile cu prevalenþã înaltã. asociatã unei adenopatii mediastinale ºi/sau pleurezii. Din acest motiv trebuie recunoscute aspectele clinice specifice ale tuberculozei. B. fie pentru cã existã un test HIV pozitiv. apar alte simptome ºi tuberculoza pulmonarã prezintã forme atipice. precum tuberculoza miliarã. diseminate. Ø Tuberculoza pulmonarã Într-un stadiu precoce al deficitului imun. ASPECTE CLINICE Caracteristicile clinice ale tuberculozei sunt stâns legate de gradul deficitului imun al pacientului infectat HIV. DIAGNOSTIC A. l Depozite pe mucoasa oralã sau esofagianã producând odinofagie. infectia HIV poate fi suspectata în urmãtoarele situaþii: l Indivizi cu risc (toxicomani. pacienþi trataþi pentru boli cu transmisie sexualã). în special în populaþia cu vârstã cuprinsã între 15 ºi 49 de ani cu coinfecþie HIV-tuberculozã. când numãrul de limfocite CD4+ este mai mic de 200/mm3. l Pacienþi sub tratament antituberculos care prezintã scãdere în greutate sau dezvoltã semne clinice de SIDA. l Tulburãri neurologice severe fãrã asociere cunoscutã cu o altã condiþie. transfuzaþi cu sânge netestat. Tuberculoza asociatã infecþiei HIV este inclusã în definiþia SIDA. dacã o persoanã care prezintã semne sugestive pentru SIDA sau este seropozitivã HIV ºi care asociazã tuse persistentã trebuie sistematic investigatã pentru eventualitatea prezenþei unei tuberculoze pulmonare. sugerând neuropatie perifericã.

ascitã. datoritã interacþiunilor medicamentoase cu inhibitorii de proteazã. Pacienþii cu HIV sau SIDA care prezintã semne compatibile cu tuberculoza trebuie investigaþi ºi diagnosticaþi la fel de riguros ca ºi în cazul pacienþilor HIV negativi. aceasta putând fi înlocuitã cu rifabutin. Efectele adverse sunt însã mult mai frecvente. 3. Meningita tuberculoasã Meningita cu LCR clar care apare la indivizii HIV pozitivi trebuie suspectatã imediat ca fiind de etiologie tuberculoasã. din cauza riscului mare de intoleranþã severã manifestatã prin toxicitate cutanatã generalizatã. dupã excluderea etiologiei criptococice. CONCLUZII Tuberculoza este o complicaþie frecventã a infecþiei HIV. din cauza complicaþiilor legate de prezenþa SIDA. Diagnosticul de tuberculoza pulmonarã trebuie sã se punã ºi în aceste cazuri pe criterii la fel de riguroase ca ºi în cazul pacienþilor seronegativi. 2. trebuie sã se aibã întotdeuna în vedere cã la aceºti pacienþi prezenþa simptomelor respiratorii asociate cu anomalii radiologice nu presupune obligatoriu exstenþa unei tuberculoze pulmonare. Ea poate fi primul semn al infecþiei sau poate apãrea la indivizi cunoscuþi ca fiind infectaþi HIV. mai ales în stadiile avansate de imunodepresie: Tuberculoza ganglionarã Etiologia tuberculoasã a acestei boli trebuie precis stabilitã ºi nu trebuie confundatã cu adenopatiile generalizate prezente în stadiul SIDA. trebuie evitatã administrarea rifampicinei. Tuberculoza seroaselor Toate exudatele (pleurezie. EVOLUÞIA TUBERCULOZEI Evoluþia tuberculozei sub tratament antituberculos standardizat de scurtã duratã la indivizii HIV pozitivi este similarã cu cea observatã în cazul pacienþilor seronegativi. Thioacetazona nu trebuie administratã niciodatã. pericarditã) trebuie tratate ca fiind de etiologie tuberculoasã atunci când apar la indivizii HIV pozitivi. cu toate acestea rata mortalitãþii este mai mare printre pacienþii HIV pozitivi. Regimurile standardizate folosite în tratamentul tuberculozei sunt la fel de eficiente în cazul pacienþilor HIV pozitivi ca ºi în cazul pacienþilor HIV negativi. Ø Tuberculoza extrapulmonarã Tuberculoza extrapulmonarã este mai frecventã la indivizii HIV pozitivi. Succesul tratamentului este afectat de rata mare a mortalitãþii prin complicaþii legate de prezenþa SIDA. 32 .Întrucât pacienþii HIV pozitiv prezintã frecvent pneumonii recurente cu alþi germeni patogeni. De asemenea.

Parametrii chimioterapiei antituberculoase au fost stabiliþi plecând de la caracteristicile populaþiilor micobacteriene din leziunile tuberculoase ºi statuaþi pe baza studiilor controlate randomizate asupra rezultatelor tratamentului efectuate în ultimii 30 de ani. cu o frecvenþã variabilã între 1 la 105 ºi 1 la 108 diviziuni. radiologice. A. dinamica creºterii micobacteriene este suficient de lentã. asupra populaþiilor extracelulare ºi intracelulare. fie prevalenþã mare a chimiorezistenþei iniþiale) se asociazã mai multe antituberculoase. Administrarea în monoterapie a unui antibiotic antituberculos. astfel încât combinatã cu postefectul antibiotic al medicamentelor antituberculoase. Medicamentele cu efect sterilizant de asemenea pot contribui la scurtarea duratei tratamentului. Chimiorezistenþa iniþialã (înaintea administrãrii unui tratament antituberculos) apare prin infectare cu o tulpinã deja rezistentã. Ca urmare a acestor caracteristici.VII. clinice.e. TRATAMENTUL TUBERCULOZEI 1. 33 . fãrã un diagnostic definitiv. Medicamentele intens bactericide stimuleazã trecerea micobacteriilor în faza de multiplicare lentã sau dormanþi (mai puþin vulnerabili). Efectul bactericid intens asupra populaþiilor cu multiplicare rapidã este important pentru rapiditatea diminuãrii populaþiilor micobacteriene (ºi dispariþia contagiozitãþii) ºi astfel scurtarea duratei tratamentului. administrarea unei combinaþii de antituberculoase dintre care doar unul este activ). Chimiorezistenþa MTB la medicamente antituberculoase apare prin mutaþie genicã spontanã în populaþiile sãlbatice. pe o duratã suficientã care sã asigure sterilizarea organismului ºi astfel prevenirea recidivelor. Mecanismele de rezistenþã la diferite antituberculoase sunt distincte genetic ºi se produc independent unul de celãlalt. astfel încât ºansa de apariþie a unui mutant rezistent la douã antituberculoase într-o populaþie sãlbaticã este egalã cu produsul ºanselor apariþiei rezistenþei la fiecare medicament în parte (între 1 la 1010 ºi 1 la 1013 diviziuni). Pragul de suspiciune este variabil. Indiferent de tipul de populaþie. POPULAÞII MICOBACTERIENE Leziunile tuberculoase conþin populaþii micobacteriene cu caracteristici diferite în funcþie de: l l localizare: intracelulare ºi extracelulare ritm de multiplicare: multiplicare rapidã. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN TUBERCULOZÃ Tratamentul tuberculozei constã în administrarea unor antibiotice particulare cu efect asupra MTB (chimioterapie antituberculoasã). determinã selecþia ºi multiplicarea mutanþilor rezistenþi la antibioticul respectiv ºi apariþia chimiorezistenþei dobândite (dupã administrarea de medicamente antituberculoase în monoterapie pentru cel puþin câteva sãptãmâni). ºi paraclinice (inclusiv examenul microscopic al sputei). dar nu suficient pentru a permite în mod spontan apariþia celor multirezistenþi. Cele mai numeroase populaþii micobacteriene sunt prezente în leziunile pulmonare cavitare (108-109). Medicamentele cu efect sterilizant trebuie administrate de la început pentru a preveni trecerea micobacteriilor în faza de multiplicare lentã. Decizia administrãrii tratamentului antituberculos se ia pe baza unei asocieri de date epidemiologice. pentru evitarea monoterapiei mascate (i. conferit de izolarea MTB în culturã. permite administrarea acestora în prizã unicã zilnicã ºi chiar de 2-3 ori pe sãptãmânã. În cazul prevalenþei mari a chimiorezistenþei (fie tratamente antituberculoase anterioare. Efectul bactericid asupra populaþiilor cu multiplicare lentã sau dormanþi poartã numele de efect sterilizant ºi este important în prevenþia recidivelor. multiplicare lentã ºi cu multiplicare intermitentã (dormanþi). în special în leziunile cu populaþii micobacteriene numeroase. el trebuind sa fie mic în formele grave (meningita tuberculoasã ºi tuberculoza diseminatã). tratamentul antituberculos trebuie sã conþinã initial asocierea de minim trei antibiotice antituberculoase eficiente (pentru prevenirea apariþiei rezistenþei) care sã combine efectul bactericid ºi sterilizant. ele sunt suficient de numeroase pentru a permite apariþia mutanþilor monorezistenþi.

a jeun. REGIMURI ANTITUBERCULOASE Plecând de la caracteristicile populaþiilor micobacteriene din leziunile tuberculoase ºi ale medicamentelor antituberculoase de primã linie.S) ºi etambutolul (EMB. Izoniazida (sau hidrazida acidului izonicotinic) (INH. confirmate prin studii randomizate controlate. prevenind apariþia chimiorezistenþei ºi a recidivelor. Durata tratamentului trebuie sã fie suficient de lungã pentru a permite sterilizarea organismului ºi. Asocierea celor douã medicamente denumite majore pe durata a 9 luni permite vindecarea tuberculozei cu germeni sensibili. au fost construite mai multe regimuri antituberculoase.R) este de asemenea intens bactericidã dar prezintã ºi un efect sterilizant potent ºi este activã pe toate populaþiile micobacteriene. MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE Medicamentele antituberculoase se împart în cele de primã linie ºi de rezervã. 34 . prevenirea recidivelor Administrarea medicamentelor se face zilnic sau intermitent (de 3 ori pe sãptãmânã) în prizã zilnicã unicã. Dozele medicamentelor antituberculoase de primã linie în funcþie de ritmul de administrare C. Streptomicina (SM. în special pe germeni intracelulari la pH acid.H) are activitatea bactericidã cea mai intensã. Cele de primã linie sunt cele mai eficiente ºi mai puþin toxice ºi de aceea sunt incluse în regimurile antituberculoase standard. Asocierea unuia sau ambelor la combinaþia HRZ în tratamentul tuberculozei cu germeni sensibili nu aduce beneficii suplimentare în sensul creºterii ratei de vindecare sau scurtãrii duratei tratamentului.E) au efecte bactericid ºi respectiv bacteriostatic modeste ºi nu au efect sterilizant. Asocierea pirazinamidei în primele douã luni de tratament permite reducerea duratei de tratament la 6 luni. Principiile de tratament antituberculos sunt: l l l l Asocierea de medicamente antituberculoase active Administrarea în douã faze: iniþialã intensivã cu reducerea rapidã a populaþiei micobacteriene ºi de continuare în care sunt omorâte micobacteriile restante. în special pe populaþiile cu multiplicare rapidã ºi extracelulare. Medicamentele de rezervã sunt mai puþin eficiente ºi mai toxice ºi se folosesc doar în tratamentul individualizat al tuberculozei chimiorezistente.B. astfel. Pirazinamida (PZM. Rifampicina (RMP. Dozele pentru medicamentele antituberculoase de primã linie folosite în tratamentul tuberculozei sunt prezentate în tabelul 5.Z) este modest bactericidã dar are efect sterilizant potent. Asocierea lor se face doar în cazul riscului existenþei chimiorezistenþei la începutul tratamentului (secundarã sau iniþialã) pentru prevenirea instalãrii chimiorezistenþei la al doilea antituberculos major. Tabelul 5.

hepatopatie cronicã activã. iar literele aratã asocierea de medicamente. adicã administrarea unor regimuri standard la marea majoritate a pacienþilor. 2. Administrarea de HIN + RMP pe durata a 6 luni asociatã cu PZM în primele douã luni (2HRZ+4HR) este suficientã pentru a vindeca > 95% din cazurile de tuberculozã cu germeni chimiosensibili. severitate ºi rezultate bacteriologice l istoricul tratamentelor antituberculoase anterioare (inclusiv documente medicale) l factori ce pot complica boala sau tratamentul: – sarcin㠖 medicaþie concomitentã (anticoncepþionale. MANAGEMENTUL TRATAMENTULUI PACIENTULUI A. Regimuri terapeutice folosite în tratamentul tuberculozei în România * tipul de caz se referã la tratamentele anterioare pentru tuberculozã: l Caz nou = fãrã tratament anterior pentru tuberculozã l Retratament = un singur tratament pentru tuberculozã în antecedente l Eºecul unui retratament = minim douã tratamente pentru tuberculozã în antecedente. Asocierea SM ºi/sau EMB protejeazã faþã de monorezistenþa iniþialã. SIDA 35 . EVALUAREA INIÞIALà Constã din identificarea factorilor ce ar putea influenþa prescrierea ºi urmãrirea tratamentului: l tipul de boalã tuberculoasã în funcþie de localizare (pulmonarã / extrapulmonarã). insuficienþã renalã. Regimurile antituberculoase aplicate în România se bazeazã pe aceste principii ºi sunt figurate în tabelul 6. Tabelul 6. dintre care ultimul retratament a eºuat ** Regimurile terapeutice sunt prescurtate astfel: cifra din faþã aratã numãrul de luni pe durata cãruia se administreazã tratamentul. Ca urmare. acest regim terapeutic constituie baza construcþiei regimurilor de tratament antituberculos. Astfel 2HRZE + 4 HR înseamnã administrarea asocierii de patru medicamente pe durata a 2 luni urmãtã de administrarea izoniazidei ºi rifampicinei timp de 4 luni.Tratamentul tuberculozei a constituit unul din primele domenii clinice importante în care s-au realizat studii randomizate controlate ce au comparat diferite regimuri terapeutice. anticoagulante orale) – boli concomitente: diabet. Acest lucru a permis dovedirea eficienþei unor regimuri terapeutice ºi în acelaºi timp a impus standardizarea tratamentului.

o opþiune favorabilã chiar în absenþa examenelor bacteriologice care sã confirme negativarea persistentã în culturi. Aceastã observare trebuie fãcutã de preferinþã de cãtre un cadru medical dar poate fi fãcutã ºi de cãtre orice altã persoanã agreatã de cãtre pacient. la intervale foarte bine stabilite. deseori. Douã intervenþii majore au fost folosite pentru ameliorarea aderenþei la tratament ºi prevenirea emergenþei chimiorezistenþei la antituberculoase: terapia sub directã observare (DOT = directly observed therapy) ºi folosirea comprimatelor ce conþin combinaþii fixe de medicamente antituberculoase. Combinaþiile fixe de antituberculoase (HR ºi HRZ) împiedicã monoterapia antituberculoasã. 36 . anticoagulante orale. PRESCRIEREA CHIMIOTERAPIEI ANTITUBERCULOASE Se administreazã un regim standard în funcþie de categoriile de tratament (vezi tabelul 6). Monitorizarea TBEP este în primul rând clinicã ºi. ameliorarea tusei. putând contribui la prevenirea emergenþei chimiorezistenþei. responsabilizatã faþã de medicul în grija cãruia se aflã pacientul. DOT constituie modalitatea de elecþie a administrãrii tratamentului antituberculos ºi presupune observarea directã a pacientului în momentul înghiþirii medicamentelor anti tuberculoase. Reluarea tratamentului (i. revenirea apetitului ºi creºterea în greutate. care defineºte vindecarea bolii. Monitorizarea tratamentului în TBP este în primul rând bacteriologicã prin efectuarea examenului microscopic ºi culturi din sputã la intervale regulate. eficacitãþii tratamentului ºi efectelor adverse. Completarea certã a întregului tratament este consideratã. necesitã urmãrire specializatã. Lipsa de eficacitate a tratamentului este definitã prin: examen bacteriologic al sputei pozitiv (microscopie sau culturã) dupã încheierea a 4 luni de tratament sau alternativ prin oprirea prematurã a tratamentului. absenþa negativãrii la 2 luni de tratament impune prelungirea fazei intensive pânã la 3 luni negativarea persistentã în culturi a sputei în cursul tratamentului (începând de la sfarsitul a 4 luni de tratament) ºi dupã tratament pânã la 1 an de la începutul tratamentului. Parametrii unui tratament eficient sunt: l l negativarea sputei în microscopie la sfârºitul fazei intensive. sunt esenþiale pentru conduita terapeuticã. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ANTITUBERCULOS Este necesarã pentru aprecierea aderenþei la tratament. trebuie ajustate (crescute) datoritã efectului inductor hepatic al rifampicinei pirazinamida este interzisã în bolile hepatice cronice active doza ºi ritmul de administrare trebuie adaptate pentru SM ºi EMB în insuficienþa renalã cronicã C. care sã fie foarte bine susþinutã: l l l l streptomicina este interzisã în sarcinã (risc de ototoxicitate la fãt) dozele de contraceptive. Ø Aderenþa la tratament Constituie elementul esenþial al succesului tratamentului antituberculos. Administrarea intermitentã (3 ori pe sãptãmânã) în faza de continuare favorizeazã folosirea DOT. Ameliorarea imaginii radiologice este relativ tardivã (sãptãmâni-luni) ºi poate constitui un argument diagnostic retrospectiv în cazurile neconfirmate bacteriologic. etc. de asemenea. Adaptarea regimului terapeutic trebuie sã constituie o excepþie.e. Rezultatele examenelor bacteriologice efectuate pe durata tratamentului. retratament) trebuie sã fie justificatã obligatoriu printr-un examen bacteriologic pozitiv din sputã ºi însoþitã de punerea în lucru a unei antibiograme pentru a depista o eventualã chimiorezistenþã.B. Ø Monitorizarea eficienþei tratamentului Monitorizarea clinicã a TBP oferã primele indicii asupra eficienþei tratamentului prin scãderea/ dispariþia febrei.

Monitorizarea enzimelor hepatice (TGO ºi TGP) nu este necesarã decât la cei cu istoric de boalã hepaticã sau cu nivele crescute ale enzimelor hepatice la debutul tratamentului. monitorizarea eficienþei ºi a efectelor adverse. În perioada opririi terapiei se administreazã SM + EMB în cazurile intens contagioase sau grave. ºi care impun oprirea definitivã a RMP la aceºti pacienþi. asociatã de obicei cu semne clinice de durere abdominalã. Neuropatia perifericã. Nevrita opticã retrobulbarã poate fi o complicaþie a etambutolului ºi necesitã o monitorizare lunarã a acuitãþii vizuale pentru identificarea ei precoce. Reacþiile cutanate evidente impun oprirea tratamentului pânã la dispariþia leziunilor cutanate ºi reintroducerea pe rând a medicamentelor începând cu doze mici. Nu are efecte pe termen lung în tuberculoza pulmonarã. este secundarã izoniazidei ºi necesitã administrarea de piridoxinã 50 mg/zi. hepatitã cronicã activã inclusiv cu infecþie cronicã cu virus B sau C. TRATAMENTE ADJUVANTE Corticoterapia 0.5 mg/kgc/zi timp de 3-6 sãptãmâni este eficientã în meningita tuberculoasã ºi pericardita tuberculoasã. pe durata necesarã. Hepatita medicamentoasã este principalul efect advers sever ºi poate fi produs de izoniazidã. ºi mai ales în tratamentul complex al TB cu germeni polichimiorezistenþi.Ø Monitorizarea efectelor adverse Este un parametru esenþial pentru asigurarea complianþei ºi consecutiv a succesului tratamentului antituberculos. Tratamentul chirurgical este indicat în tratamentul complicaþiilor tuberculozei cu germeni sensibili. Pruritul izolat fãrã leziuni cutanate necesitã administrarea unui antihistaminic care permite de cele mai multe ori continuarea tratamentului. cirozã hepaticã). vãrsãturi ºi icter) impune oprirea completã a celor trei medicamente responsabile pânã la normalizarea enzimelor hepatice (sau atingerea valorilor iniþiale) urmatã de reintroducerea pe rând a acestor medicamente sub monitorizarea biochimicã hepaticã. Este mult mai frecventã la cei cu hepatopatie cronicã (alcoolism. Asocierea acestora creºte riscul faþã de administrarea separatã. prin monitorizarea atentã a pacientului. ce apar mai frecvent la reluarea tratamentului. clinicã. Surditatea ºi vertijul sunt secundare streptomicinei ºi necesitã oprirea definitivã a acesteia. manifestatã de obicei prin parestezii la membrele inferioare. 3. greaþã. pleurezia TB ºi tuberculoza primarã. în functie de tipul ºi categoria de pacienþi. Identificarea efectelor adverse este. Rifampicina poate determina o creºtere temporarã a bilirubinei (cu sau fãrã icter) reversibila spontan sau dupã oprirea ºi reluarea medicamentului. Nu necesitã oprirea definitiva a RMP. anemia hemoliticã ºi insuficienþã renalã acutã sunt complicaþii foarte rare dar extrem de severe ale rifampicinei. Apariþia hepatitei medicamentoase (creºterea TGP ºi TGO de peste 5 ori valoarea superioarã a normalului. Erupþiile cutanate sunt rare dar pot fi severe. Identificarea medicamentului responsabil este urmatã de stabilirea unui regim individualizat. în care poate creºte ºansa de vindecare. Cel mai frecvent responsabile sunt SM ºi EMB. 37 . precum ºi în tuberculoza laringianã. în primul rând. asigurând aderenþa la tratament. CONCLUZII Tratamentul tuberculozei constã din administrarea unui regim standard de medicamente antituberculoase. Identificarea medicamentului responsabil impune oprirea definitivã a acestuia ºi administrarea unui regim individualizat. D. rifampicinã ºi/sau pirazinamidã. Purpura trombocitopenicã.

PERSOANE IMUNODEPRIMATE Persoane infectate HIV sau care au SIDA Pacienþi cu alte boli: silicozã. DEPISTAREA ºI TRATAREA SURSELOR DE INFECÞIE Depistarea ºi tratarea surselor de infecþie. 1. B. Riscul cel mai mare îl au contacþii pacienþilor cu tuberculozã activã (mai ales a celor cu M+).. fie probabilitatea de a evolua spre boalã odatã infectaþi este mai mare. A. Aceasta reprezintã obiectivul principal al controlului TB într-un anumit teritoriu ºi se poate realiza prin îmbunãtãþirea accesului la asistenþa sanitarã a întregii populaþii. B. IMIGRANÞI ªI REFUGIAÞI DIN ÞÃRI CU INCIDENÞÃ MARE A TUBERCULOZEI Riscul este dat atât de probabilitatea ca aceºtia sã fi fost deja infectaþi în þara de origine. 2. PERSOANE MARGINALIZATE SOCIAL l l Persoane fãrã locuinþe Persoane ce trãiesc în penitenciare sau aziluri D. În aceastã grupã sunt incluse persoane imunodeprimate spitalizate în acelaºi timp cu pacienþi cu tuberculozã activã cât ºi personalul medical ce lucreazã în unitãþi sanitare de îngrijire a pacienþilor cu tuberculozã sau în laboratoare de bacteriologie unde se efectueazã culturile pentru MTB. adicã a cazurilor de tuberculozã pulmonarã activã (mai ales a celor cu M+) reprezintã cea mai eficientã metodã de prevenþie. 38 . diabet zaharat l Persoane imunodeprimate. MÃSURI DE PREVENÞIE A. Tratamentul infecþiei tuberculoase latente (asimptomatice) este efectuat cu intenþia de a preveni evoluþia spre tuberculozã activã a persoanelor infectate. în special cei care trãiesc în aceeaºi locuinþã. mai ales cei cu transplant de organ. PERSOANE EXPUSE SURSELOR DE INFECÞIE l l Cercul familial al cazurilor index. Instituþii medicale. l l C. cât ºi de pauperitatea acestor grupuri. GRUPELE DE RISC Grupele de risc sunt acele grupuri la care fie riscul de a contracta infecþia tuberculoasã este mai mare decât în populaþia generalã. Prevenþia secundarã este realizatã prin prevenirea evoluþiei spre boalã a persoanelor deja infectate ºi cuprinde douã mãsuri: vaccinarea BCG ºi chimioprofilaxia pentru persoanele din grupele de risc. TRATAREA INFECÞIEI TUBERCULOASE LATENTE (CHIMIOPROFILAXIA) Depistarea infecþiei tuberculoase latente se face prin testul tuberculinic ºi este dificilã în þãrile în care vaccinarea BCG este obligatorie. limfoame. PREVENÞIA TUBERCULOZEI Prevenþia primarã a tuberculozei este asiguratã prin izolarea ºi tratarea bolnavilor cu tuberculozã pulmonarã activã.VIII.

D. uºor depresibilã. – persoanele infectate HIV. Dupã 3-4 sãptãmâni apare o micã induraþie de culoare roºie. 39 . dupã ce se desprinde. la locul acesteia apare o papulã cu aspect de „coajã de portocalã“. Efectul principal al vaccinului este prevenirea formelor severe de tuberculozã (miliarã sau meningitã) la sugar ºi copilul mic. VACCINAREA BCG Vaccinul BCG (bacilul Calmette-Guerin) este un vaccin viu. Dacã aceasta nu este posibilã. Studii controlate au evidenþiat cã vaccinarea BCG conferã o protecþie parþialã. este necesarã o ventilaþie adecvatã a laboratoarelor de bacteriologie unde se efectueazã culturile MTB ºi a spaþiilor unde se recolteazã sputa sau se efectueazã bronhoscopii. Fiind un vaccin viu. Se recomandã în primul rând chimioprofilaxia tuturor copiilor sub 5 ani. MÃSURI DE REDUCERE A TRANSMITERII NOSOCOMIALE A INFECÞIEI TUBERCULOASE Aceste mãsuri se aplicã în funcþie de resursele disponibile. C. care variazã între 20% ºi 60%. În þãrile cu incidenþã mare a tuberculozei (ºi deci prevalenþã mare a surselor de infecþie). dacã MTB ce a determinat boala este sensibil la antituberculoasele administrate. bovis. lasã o cicatrice rotundã. Ele trebuie sã se bazeze pe urmãtoarele principii: l l camerele unde sunt spitalizaþi pacienþii cu tuberculozã trebuie sã fie însorite ºi sã aibe o ventilaþie eficientã. de asemenea. de cazurile cu alte afectiuni respiratorii. cu diametru de 6-8mm. Dacã injectarea este corectã. Papula dispare în aproximativ o jumãtate de orã. de aceea trebuie luate mãsuri de izolare a acestora. Dacã pacienþii au MDR-TB existã riscul de infecþie cu germeni rezistenþi. l În general. dar nu determinã boala tuberculoasã. Regimuri alternative pot fi folosite în cazurile de suspiciune de infecþie cu germeni chimiorezistenþi. Indicaþii.Este cu atât mai indicatã cu cât riscul de a face boala este mai mare: – contacþi ai unui bolnav de tuberculozã care au fost (sau pot fi) infectaþi recent ºi la care sa infirmat boala tuberculoasã. iar locul vaccinãrii nu trebuie dezinfectat. Vaccinul BCG se injecteazã strict intradermic la nivelul regiunii deltoide a braþului stâng. Chimioprofilaxia standard constã din administrarea izoniazidei în dozã de 5 mg/kgc/zi (maxim 300 mg/zi) zilnic timp de 6 luni. Revaccinãrile ulterioare nu au eficienþã doveditã. ce trãiesc în aceeaºi casã cu un bolnav recent diagnosticat cu tuberculozã M+. aparent sãnãtoºi. o suºã atenuatã de M. vaccinarea BCG trebuie efectuatã imediat dupã naºtere deoarece aceºti copii au risc mare de infecþie la vârstã micã. efectul lui depinde de imunitatea celularã a fiecãrui individ. bolnavii cu tuberculozã activã M+ nu mai sunt contagioºi. sugarii trebuie vaccinaþi în primul an de viaþã. dupã douã sãptãmâni de tratament. trebuie sa se asigure separarea cazurilor cu tuberculoza. nu trebuie spitalizaþi în acelaºi loc pacienþi cu tuberculozã ºi pacienþi cu SIDA. cu un diametru de circa 5mm. Studii clinice controlate au demonstrat eficienþa chimioprofilaxiei în diminuarea riscului de tuberculozã la indivizii infectaþi HIV. eliminând un lichid purulent (cazeum). – în funcþie de situaþie. Poate ulcera. ce persistã 1-2 luni. chimioprofilaxia se poate extinde ºi la alte grupe de risc în funcþie de resursele disponibile. Pãrinþii trebuie informaþi cã aceastã evoluþie este normalã. mai ales confirmata bacteriologic. Injectarea vaccinului produce aceleaºi reacþii imune ca ºi infecþia primarã cu MTB. Dupã 2-8 sãptãmâni se formeazã o crustã care.

deoarece riscul de a face tuberculozã este mai mare decât riscul de complicaþii ale vaccinãrii. Tratamentul constã în incizia ºi drenajul ganglionului ºi aplicarea de pansamente uscate pânã la vindecare. Excepþional de rar pot apãrea adenopatii axilare sau epicondiliene. care pot fistuliza. Cei care sunt doar HIV pozitivi trebuie vaccinaþi BCG. Contraindicaþiile vaccinãrii BCG l l Nou-nãscuþi cu imunodeficienþe congenitale Nou-nãscuþi cu SIDA. În þãrile cu prevalenþã crescutã a tuberculozei toþi nou-nãscuþii trebuie vaccinaþi BCG în cadrul Programului de Imunizare. care are aspect de tuberculozã miliarã la examenul radiologic. Cu totul excepþional bacilul CalmetteGuerin poate disemina hematogen. 40 . Cea mai eficientã metodã de prevenire a infecþiei tuberculoase (ºi implicit a bolii tuberculoase) este depistarea ºi tratarea cazurilor de tuberculozã pulmonarã activã.Complicaþiile vaccinãrii sunt foarte rare în cazul unei vaccinãri corecte. Nou-nãscuþi din mame HIV pozitive trebuie de asemenea vaccinaþi. determinând BCG-ita.

DEFINIÞII Infecþia tuberculoasã = infecþia latentã cu MTB.IX. 3.7 milioane de decese prin tuberculozã în anul 2004 tuberculoza fiind principala cauzã de deces datorat unui singur agent infecþios. Riscul este mai mare în primii doi ani dupã infecþie. Înainte de apariþia medicamentelor antituberculoase circa 50% din bolnavii de tuberculozã mureau. fãrã manifestãri clinice. Se estimeazã cã un bolnav contagios infecteazã circa 10-15 de persoane pentru a produce un nou caz de tuberculozã contagioasã ºi a menþine aceeaºi incidenþã într-o populaþie. EPIDEMIOLOGIA TUBERCULOZEI Tuberculoza este cea mai rãspânditã ºi mai persistentã boalã infecþioasã la om. A. numãrul de îmbolnãviri fiind relativ constant pe parcursul unui an ºi variind puþin de la un an la altul. Aproximativ o treime din populaþia globului este infectatã cu MTB. 1. OMS estimeazã anual circa 8 milioane de cazuri noi de tuberculozã activã ºi aproximativ 3 milioane de decese prin tuberculozã. Dintre cei care fac tuberculozã activã. astfel încât persoanele infectate la un moment dat asigurã rezervorul de infecþie pe o perioadã foarte lungã de timp. 41 . Perioada de latenþã a bolii este lungã ºi poate varia de la ani la zeci de ani. OMS estimeazã circa 1. Tuberculoza se manifestã ca o boalã endemicã. Persoanele infectate au 5-10% risc de a face tuberculozã activã în decursul întregii lor vieþi. 2. doar 50% fac forme contagioase.000 de locuitori. la care se decide iniþierea tratamentului antituberculos. MORTALITATEA Este definitã ca numãrul de decese datorate tuberculozei în decurs de un an raportat la 100. de la un bolnav de tuberculozã pulmonarã la o persoanã neinfectatã. riscul de evoluþie a unei infecþii tuberculoase latente spre tuberculozã activã este mai mare. susceptibilã. EVOLUÞIA NATURALÃ A TUBERCULOZEI ÎN POPULAÞIE Tuberculoza este o boalã contagioasã. Cazul de tuberculozã = pacientul cu tuberculozã activã confirmatã bacteriologic sau diagnosticatã de un medic pneumolog. ce se transmite pe cale aerianã. La persoanele imunodeprimate. Infecþia tuberculoasã nu conferã imunitate absolutã. INDICATORI EPIDEMIOMETRICI ÎN TUBERCULOZÃ Studiul epidemiologiei tuberculozei permite mãsurarea amplorii bolii ºi evoluþia ei în timp. Infecþia HIV este cel mai important factor de risc pentru progresia spre tuberculozã activã. Boala are infecþiozitate redusã (numai o parte din persoanele ce vin în contact cu un bolnav de tuberculozã fac infecþia). radiologice sau bacteriologice. spontan sau ca urmare a aplicãrii Programelor Naþionale de Control a Tuberculozei. Tuberculoza activã (boala) = prezenþa de manifestãri clinice ºi/sau radiologice determinate de multiplicarea MTB în organismul uman ºi de rãspunsul acestuia.

Marea majoritate a cazurilor de tuberculozã activã (95%) ºi a deceselor prin tuberculozã (98%) se înregistreazã în þãrile în curs de dezvoltare. în medie.În România mortalitatea a scãzut rapid dupã introducerea tratamentului antituberculos (vezi figura 6). ceea ce reprezinta o rata de notificare de 140/100 000 locuitori. Dintre acestia. cu un minim în jurul anului 1980. 4 milioane au fost cazuri de tuberculozã pulmonarã pozitivã la examenul microscopic. 30/100 000 locuitori. Ø Incidenþa Este definitã ca numãrul de cazuri de tuberculozã nou diagnosticatã în decurs de un an raportat la 100. Incidenþa tuberculozei în lume în anul 2003 este evidenþiatã în figura 7. îðð ïèð ïêð ïìð ïîð ïðð èð êð ìð îð ð ïçëð ïèðôî ììôç íëôï îì ïèôë êôé íôé ìôî ïçèë êôç ïïôí ïçëë ïçêð ïçêë ïçéð ïçéë ïçèð ïççð ïççë Figura 6. în funcþie de densitatea populaþiei.000 de locuitori. MORBIDITATEA Amploarea îmbolnãvirilor prin tuberculozã este exprimatã prin doi indicatori majori: prevalenþa ºi incidenþa. OMS estimeazã cã în anul 2003 erau 8. Incidenþa tuberculozei a scãzut treptat în aceste þãri începând din a doua jumãtate a secolului XX. Incidenþa tuberculozei în þãrile industrializate este. calitatea ºi extensia Programului Naþional de Tuberculozã. 42 . Astãzi se înregistreazã creºteri în special la nivelul minoritãþilor. mai accentuat dupã introducerea chimioterapiei antituberculoase. imigranþilor ºi persoanelor infectate HIV.8 milioane de cazuri noi de tuberculozã în lume. distribuþia geograficã. Mortalitatea prin tuberculozã în România între anii 1950 ºi 1995 B. Majoritatea acestora au o incidenþã mai micã de 20/100 000 locuitori. Incidenþa tuberculozei variazã de la o þarã la alta.

Figura 7. Incidenþa tuberculozei în lume în anul 2003 43 .

Ulterior incidenþa a crescut progresiv atingând nivelul de 142. 2003 a fost primul an în care s-a observat o stagnare în creºterea numãrului de cazuri cu tuberculozã. economic activi în timp ce în cele cu creºtere populaþionalã micã grupele de vârstã cele mai afectate sunt adulþii de peste 55 ani.2/100 000 în 2002. Distribuþia incidenþei tuberculozei în funcþie de vârstã ºi sex În þãrile cu creºtere populaþionalã mare tuberculoza afecteazã în special adulþii tineri. atingând un minim în 1987 (53.2%000) (figura 8).În România incidenþa tuberculozei a scãzut progresiv începând cu 1950. Sexul feminin predominã la vârsta sub 20 de ani în timp ce bãrbaþii predominã la restul categoriilor de vârstã ºi în general. odatã cu introducerea tratamentului tuberculostatic. 44 . incidenþa este mai mare la bãrbaþi ºi la grupele de vârstã 25-29 ani pânã la 60-64 ani. stagnare care s-a menþinut ºi în anul 2004. deoarece tuberculoza era o boalã frecventã în aceste þãri atunci când aceste persoane erau tinere. Incidenþa tuberculozei în România între anii 1950 ºi 2003 Distribuþia în funcþie de vârstã ºi sex a tuberculozei (vezi figura 9) íëð íðð îéìòè ûððð íîðòè íîìòè íïèòí îëð îðèòè îííòï îðèòí îðêòé ïçìòê ïêè ïìèòí çéòí çîòë èéòç ïíçòê ïíðòê ïíîòê ïëðòè ïêíòé ïïé ïêë ïííòê ïíð ïïêòî ïðïòè çê çîòé éèòè êëòç êí éìòï éèòí ïðëòï èð ëðòè ïèòè çëòé çêòç èêòç éíòí îïéòé îðïòç ïêèòï ïìîòé îðð ïëð ïðð ëð ð ðóì ëóç ìçòì ìëòç ìçòí íìòí ìðòí ìçòî ííòìíîòì íë ïðóïì ïëóïç îðóîì îëóîç íðóíì íëóíç ìðóìì ìëóìç ëðóëì ëëóëç êðóêì êëóêç éðóéì éëóéç èðóèì èëõ ¹´±¾¿´ ³¿-½«´·² º»³·²·² Figura 9. ëðð ìçîôé ìðð íðð îðð ïðð ð ïçëð ïçêë ïçéð ïçéë ïçèð ïçèë ïçèé ïççð ïççë îððð îððï îððî îððí ïèìôì ïëîôï ïïð êï ëëôè ëíôî éð ïðîôê ïîïôç ïíìôï ïìîôî ïíëôê Figura 8. În România.

În þãrile cu prevalenþã crescutã a tuberculozei. dar este imposibil de calculat în populaþiile vaccinate BCG. Tuberculoza extrapulmonarã este mai frecventã la pacienþii HIV pozitivi (mai ales pleurezia tuberculoasã. deoarece infecþia HIV apare la grupele de vârstã la care majoritatea indivizilor nu au fost infectaþi în prealabil cu bacilul tuberculos. chiar dacã nu manifestã nici un semn sau simptom de boalã. Este expresia cea mai precisã a tendinþei evolutive a endemiei tuberculoase într-un teritoriu. 4. din care 11. efectuate pe eºantioane reprezentative din populaþia generalã. Riscul este de 8-10% pe an ºi 50% pe durata întregii vieþi. 45 .000 de locuitori. la toate categoriile de vârstã. existã o creºtere a numãrului total de cazuri de tuberculozã. Prevalenþa surselor de infecþie (tuberculozã pulmonarã M+) constituie un indicator important al gravitãþii endemiei tuberculoase într-un teritoriu.3 milioane numãrul de persoane co-infectate cu HIV ºi MTB. tuberculosis. tuberculoza ganglionarã ºi cea pericardicã). Prevalenþa poate fi determinatã doar prin studii costisitoare ºi dificile. Incidenþa infecþiei Denumitã ºi riscul anual de infecþie. C. IMPACTUL INFECÞIEI HIV ASUPRA ENDEMIEI TUBERCULOASE În 1997 UNAIDS estima la 15. Persoanele infectate în orice moment al vieþii lor cu bacilul tuberculos rãmân infectaþi toatã viaþa. Proporþia persoanelor infectate în populaþie. Este greu de stabilit întro zonã în care se practicã vaccinarea BCG (reacþie tuberculinicã fals pozitivã).Ø Prevalenþa Este definitã ca numãrul de cazuri de tuberculozã existente în comunitate la un moment dat raportate la 100. În 2003 OMS estima cã o treime din populaþia globului este infectata cu M. Indivizii cu co-infecþie HIV-tuberculozã au un risc mult mai mare de a dezvolta tuberculozã activã decât populaþia generalã. este procentul din populaþie nou infectatã în decursul unui an. INFECÞIA TUBERCULOASÃ Ø Prevalenþa infecþiei Este procentul din populaþie infectatã cu tuberculozã la un moment dat. tuberculoza este o manifestare precoce a infecþiei HIV ºi apare în majoritatea cazurilor ca tuberculozã cu frotiu pozitiv. deoarece infecþia HIV apare la grupele de vârstã la care majoritatea indivizilor sunt deja infectaþi cu bacilul tuberculos.7 milioane în Africa Sub-Saharianã (zonã în care prevalenþa infecþiei HIV la pacienþii cu tuberculozã variazã între 20% ºi 67%). În þãrile cu un numãr mare de pacienþi co-infectaþi. În þãrile cu prevalenþã scãzutã a tuberculozei tuberculoza nu este principala infecþie oportunistã observatã la pacienþii HIV pozitivi. variazã de la o þarã la alta.

þãri din Africa ºi Asia. CONTROLUL TUBERCULOZEI ÎN COMUNITATE Prioritãþile politicii globale de control al tuberculozei sunt reducerea mortalitãþii prin tuberculozã. mai bogate sau mai sãrace. recomandatã la nivel internaþional. în þãri mari sau mici. tratamentul standardizat. denumitã DOTS. Aceastã strategie include cinci componente cheie: 1. neîntreruptã. Implementatã corect. reducerea transmiterii infecþiei. aplicarea strategiei DOTS a fost începutã în 1998. Strategia OMS/IUATLD de control al TB poate preveni decese ºi invaliditãþi la persoane din grupele de vârstã cele mai productive ºi. În România. PRINCIPIILE PROGRAMULUI NAÞIONAL DE CONTROL AL TUBERCULOZEI Bazându-se pe experienþa internaþionalã ºi pe rezultatele de bunã practicã dobândite în controlul tuberculozei în SUA. Strategia s-a dovedit eficientã în egalã mãsurã. adresându-se deja milioanelor de pacienþi din intreaga lume. 5. Pentru realizarea acestor obiective este necesarã iniþierea mai multor mãsuri: m Creºterea accesibilitãþii pacienþilor l Plasarea centrelor de tratament în mijlocul comunitãþii 46 . care reprezintã o combinaþie între componentele medicale. aprovizionarea regulatã. printr-un Proiect pilot implementat în judeþul Iaºi. tehnice ºi manageriale ºi care s-a dovedit a fi cea mai eficientã strategie pentru controlul epidemiei de tuberculozã. Extinderea aplicãrii acestei strategii a fost fãcutã apoi treptat. Trei dintre componentele importante ale unui PNCT sunt organizarea tratamentului antituberculos. scãderea incidenþei bolii ºi. direct observat. un sistem standardizat de evidenþã ºi raportare care sã permitã evaluarea rezultatelor tratamentului pentru fiecare pacient în parte ºi pentru întreg programul de control al tuberculozei. poate utiliza în mod eficient resursele financiare limitate prin reducerea duratei de spitalizare. angajamentul guvernului de a sprijini activitãþile de control al tuberculozei. – previne apariþia unor noi infecþii prin vindecarea pacienþilor contagioºi. 3. 2. aceastã strategie are urmãtoarele rezultate: – rata de succes a tratamentului poate atinge 95% chiar ºi în cele mai sãrace þãri. în 1994 OMS si IUATLD au propus o strategie de control al tuberculozei. Efectul final al aplicãrii corecte a strategiei DOTS este reducerea constantã a ratei de incidenþã a tuberculozei. în final. organizarea depistãrii tuberculozei ºi prevenþia tuberculozei ºi a infecþiei tuberculoase. detectarea cazurilor prin examenul microscopic al sputei la pacienþii simptomatici care se prezintã la examenul medical. Protecþia rifampicinei prin administrarea medicamentelor combinate ºi sub directã observare constituie un element central al recomandãrilor OMS. 1. ORGANIZAREA TRATAMENTULUI ANTITUBERCULOS Trebuie sã permitã asigurarea administrãrii regimurilor standardizate de scurtã duratã în funcþie de istoricul terapeutic al pacientului ºi de tipul de boalã.X. cu durata între 6 ºi 8 luni. a numãrului de paturi ocupate ºi a altor intervenþii costisitoare. 4. începând cu luna aprilie 2005 întreaga populaþie a þãrii este inclusã în aceastã strategie de control al tuberculozei. – previne dezvoltarea tuberculozei rezistente la medicamente prin urmarea unui tratament corect. prin folosirea de preferinþã a combinaþiilor medicamentoase ºi sub directa observare. în acelaºi timp. cu toate medicamentele antituberculoase esenþiale. acoperind din ce în ce mai multe judeþe astfel încât. 2.

dar care nu au toate controalele bacteriologice ale sputei.Implicarea medicilor de familie în urmãrirea pacienþilor Rezolvarea problemelor de transport l Necesitatea elaborãrii de ghiduri pentru pacienþi m Îmbunãtãþirea organizãrii centrelor de tratament m Îmbunãtãþirea comunicãrii cu pacientul: l Oferirea de informaþii despre boalã ºi tratament (cale de transmitere. aceasta fiind singura metodã care identificã sursele de infecþie. timp de 6 luni) pentru: contacþii cu pacienþi cu tuberculozã pulmonarã pozitivã în microscopie: ü cu primoinfecþie doveditã. Ø prescrierea chimioprofilaxiei pentru infecþia latentã (HIN 5 mg/kg zilnic. dupã ce a fost exclusã o boalã respiratorie cronicã. 3. identificaþi prin IDR: la subiecþii nevaccinaþi ü la toþi copiii sub 5 ani indiferent de situaþia vaccinãrii. Metodele de prevenþie constau în: Ø tratamentul corect ºi complet al surselor de infecþie (bolnavi cu tuberculozã pulmonarã). În grupele populaþionale cu risc crescut (penitenciare. Examenul radiologic nu constituie un examen esenþial în stabilirea surselor de infecþie. 4. El este utilizat în cazurile cu simptome sugestive pentru tuberculozã pulmonarã ºi examen microscopic negativ. Obiectivul principal îl reprezintã identificarea cazurilor de tuberculozã pulmonarã M+ – cele mai importante surse de infecþie – printre adulþii peste 15 ani (copiii au de regulã forme negative în microscopie). reacþiile advese ale tratamentului) l Antrenarea personalului în perfecþionarea tehnicilor de comunicare cu pacientul l l Tratamentul trebuie evaluat în cazul fiecãrui pacient care trebuie sã fie încadrat în una din categoriile: Vindecat: pacienþii confirmaþi bacteriologic cu tratament corect efectuat care au cel puþin douã controale bacteriologice de sputã negative (unul la sfârºitul fazei intensive ºi altul în timpul ultimei luni de tratament). În cazul suspecþilor. PREVENÞIA TUBERCULOZEI ªI INFECÞIEI TUBERCULOASE Depinde de contextul epidemiologic ºi de resursele disponibile. Eºec terapeutic: Deces: Abandon: Pierdut: pacienþii care sunt încã pozitivi la sfârºitul lunii a patra de tratament. toxicomani) este recomandatã ºi depistarea activã. pacienþii care nu au toate datele pentru a fi evaluaþi. pacienþii care au întrerupt tratamentul cel puþin 2 luni consecutive sau cumulate. Suspiciunea de tuberculozã pulmonarã trebuie întotdeauna avutã în vedere atunci când un pacient prezintã simptome mai mult de 3 sãptãmâni. necesitatea administrãrii corecte a tratamentului. adicã a formelor de tuberculozã pulmonarã. pentru luarea deciziei de instituire a tratamentului. Tratament încheiat: pacienþii cu tratament corect efectuat. ü selectiv la contacþii de vârstã 5-35 ani (la aceastã categorie beneficiul fiind inferior) n la indivizii HIV pozitivi n 47 . persoane instituþionalizate. pacienþii decedaþi din orice cauzã în timpul tratamentului antituberculos. ORGANIZAREA DEPISTÃRII Organizarea depistãrii trebuie sã permitã identificarea surselor de infecþie din comunitate. trebuie realizat un examen bacteriologic al sputei (minim 3 produse). Cea mai eficientã metodã este cea pasivã ºi anume identificarea formelor de tuberculozã pulmonarã printre simptomaticii ce se pezintã în unitãþile sanitare din proprie iniþiativã.

Ø vaccinarea BCG (care asigurã prevenþia formelor severe de tuberculozã extrapulmonarã) trebuie efectuatã imediat dupã naºtere. întrucât afecteazã potenþial întreaga comunitate ºi are implicaþii economice majore. practica revaccinãrii trebuie eliminatã Ø evaluarea contacþilor este costisitoare ºi puþin eficientã în depistarea ºi prevenþia tuberculozei. Suspecþii vor fi examinaþi ºi radiologic ºi bacteriologic ºi cazurile identificate vor fi tratate. b) Controlul tuberculozei trebuie efectuat pe baza unui program naþional de control. vor fi investigaþi în primul rând indivizii în contact strâns cu un caz index de tuberculozã pulmonarã M+ (care locuiesc împreunã). inclusiv a copiilor proveniþi din mame HIV+ (cu excepþia celor cu semne de SIDA) ºi inclusã în programul naþional de vaccinare. CONCLUZII a) Tuberculoza trebuie sã constituie unul din domeniile prioritare de sãnãtate publicã. care sã cuprindã þinte ºi obiective clare precum ºi un plan de acþiune ºi un buget articulat pe acest plan. 5. c) La îndeplinirea obiectivelor din program trebuie sa fie implicat personal din multe departamente ale sistemului de sãnãtate 48 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful