ş i r e a l i tat e a d u b l ă

ş i r e a l i tat e a d u b l ă

© 2009, Mixul de Cultură pentru formatul PDF;

Coperta/Editor PDF: Bogdan Popescu [bogdanpopescu@mixuldecultura.ro]

Un articol de Cristina Andrieş [cristina.andries@mixuldecultura.ro]

Acest e-book este gratuit şi poate fi descărcat numai de pe site-ul Mixul de Cultură.
Copierea oricărei părti din acest e-book sub orice formă este strict interzisa. Pentru uz
personal.

http://www.mixuldecultura.ro
R
ené Magritte (1898-1967) este cunoscut ca artist suprarealist ale cărui pic-
turi puternic detaliate transpun privitorul în lumii stranii, unde obiecte
inerte prind viaţă cu uşurinţă. Multe din lucrările sale provoacă simţul
realităţii prin prezentarea unor obiecte comune, acompaniate de texte care susţin
contrariul a ceea ce se află în faţa ochilor. Iniţial inspirat de Giorgio de Chirico,
Magritte şi-a conturat rapid un stil propriu, bine definit în sfera unor lumi dealtfel
abstracte. Din punctul meu de vedere, corespondenţii săi în fotografie şi literatură
sunt Chema Madoz, respectiv Bernard Werber.
În copilărie, Magritte şi-a petrecut o mare parte a timpului în sălile de cin-
ema, iar fascinaţia timpurie pentru mister poate fi asociată ataşamentului său faţă
de poveştile cu detectivi şi faţă de filmele văzute. În acelaşi timp, însă, arta i-a fost
afectată şi de incidentele dramatice care au avut loc tot în frageda tinereţe, din-
tre care probabil cel mai puternic a fost resimţită sinuciderea mamei sale.
 Curând după acest incident, un număr de oameni au afirmat că, atunci când
trupul femeii a fost găsit, s-a constatat că întreg capul îi era învelit în halatul alb
pe care aceasta îl purta la momentul decesului. Mai mult, martorii au susţinut că
îndepărtarea “giulgiului” a scos la iveală un chip plin de calm şi împăcare.
Fie că povestea a fost sau nu un mit, a lăsat o urmă adâncă în imaginaţia lui
Magritte, ceea ce ajută la înţelegerea motivului care apare în lucrarea Amanţii
(1933). Dealtfel, multe dintre picturile sale insistă pe acest simţ pronunţat al mist-
erului, o nepotrivire de elemente şi rămăşiţe narative ale dezorientării pe care o
experimentăm de obicei în vise.Mai mult, pasiunea sa pentru mister s-a extins şi
la nivelul iluziei vizuale.
În Condiţia umană (1933), spre exemplu, artistul ilustrează o scenă neanimată
într-o cameră goală. O pânză pictată este aşezată pe un şevalet, în faţa ferestrei,
lăsând senzaţia că să se suprapune cu peisajul din spatele său.
Ceea ce ne întreabă artistul aici este ce vedem cu adevărat – este acesta un peisaj
real sau o reprezentare iluzorie a unui peisaj? În plus, cum putem avea siguranţa
că scena din spatele picturii corespunde într-adevăr cu ceea ce sugerează res-
turile de imagine din jurul pânzei?
Aceeaşi întrebare se conturează şi în cea mai cunoscută lucrare a sa, Trădarea
imaginii (Ceci n’est pas une pipe, 1928-29), unde artistul susţine că imaginea unui
obiect nu trebuie să fie confundată cu ceva tangibil şi real. Din nou, lucrurile nu
sunt aşa cum par a fi.

Lucrările lui René Magritte pun la îndoială modul în care percepem lumea
din jur, iar partea cea mai interesantă, care lucrează intens la capitolul creativitate,
este faptul că picturile sale invită deschis la a ne examina propriile perspective,
fără însă a ne alimenta cu răspunsuri concrete.
 Tentative de
l'imposssible
1928 , 116x81 cm
La Belle Captive
1931, 38x55 cm
L'Invention collective
1935, 73x116 cm
Le Thérapeute
1931, 38x55 cm
La Reproduction
interdite
1937, 81x65 cm
La Philosophie
dans le boudoir
1947, 80x60 cm
Le Seducteur
1950, 50x60 cm
Le Sorcier (Autoportrait
aux quatre bras)
1951, 35x46 cm
 Golconde
1953, 80.7x100.6 cm
Souvenir de voyage
1955, 37x30.5 cm
 Le Mois des
vendanges
1959, 130x162 cm
 Le Tombeau
des lutteurs
1960 , 89x116 cm
 La Lunette
d'approche
1963, 175.5x116 cm
Le Soir qui tombe
1964, 162x130 cm
Le Blanc-Seing
1965, 81.3x65.1 cm
Le Fils de l'Homme
1964, 116x89 cm
 La Cascade
1961, 81x100 cm
La Corde sensible
1960, 114x146 cm
Les Travaux
d'Alexandre
1958, 20x25 cm
Le Chef d’oeuvre ou les
mystères de l’horizon
1955, 50x65 cm
Souvenir de voyage
III
1951, 80x65 cm
 Perspective Mme
Récamier de David
1951, 60x80 cm
 La Saveur
des larmes
1948, 60x50 cm
 Le Domaine
d'Arnheim
1938, 73x100 cm
Le Principe du plaisir
1937, 73x54 cm
La Clairvoyance
1936, 54x65 cm
La Margie noire
1934, 73x54 cm
La Trahison
des images
1929, 60x81 cm
Les Amants
1928, 54x73 cm
La ruse symétrique
1928, 54x73 cm
C O L E C Ţ I A D E A R T Ă

cultură pentru toate simţurile