Cuprins:
Rezumat........................................................................................................i Justificarea temei.......................................................................................ii

I. II.

Plan de idei................................................................................................1 Materiale şi medii inteligente aplicate în arhitectură..............2
1. Introducere..............................................................................................2 2. Tipuri şi caracteristici ale materialelor inteligente..........................6

3.

4. 5. 6.

2.1 Clasa materialelor care îşi pot schimba proprietaţile...........................8 2.2 Clasa materialelor care fac schimb de energie..................................11 Aplicaţii în arhitectură şi design ale materialelor inteligente.....15 3.1 Sisteme şi elemente de control..........................................................15 3.2 Produse inteligente............................................................................16 3.3 Sisteme, ansamble şi componente inteligente..................................17 3.4 Sisteme structurale............................................................................19 Nanotehnologia....................................................................................19 Energia: Comportament, Fenomen şi Mediu................................22 Reconceptualizarea mediului uman................................................23 6.1 Mediul termal.....................................................................................24 6.2 Mediul luminos...................................................................................25 6.3 Mediul acustic....................................................................................26 6.4 Mediul inteligent determinat de emergenţă........................................27

III.

Studii de caz............................................................................................30
1. Nanoarhitectura aplicată în saloane medicale şi de tip spa......................30 2. Peretele interactiv Aegis Hyposurface......................................................33 3. Viaţa artificială în arhitectură.....................................................................35

IV. V. VI.
 

Relaţia disertaţie – prediplomă.......................................................39 Concluzii....................................................................................................39 Bibliografie................................................................................................40
 

Motto
Această nouă epocă inteligentă trebuie salutată cu o minte deschisă şi acceptată ca o noua etapă ce ne va conduce într-un bun final către culmile universului.

Rezumat
Lucrarea debutează cu o scurtă prezentare a caracteristicilor şi tipologiilor materialelor inteligente, trecând în revistă principalele materiale ce pot avea o importanţă majoră în dezvoltarea şi regândirea arhitecturii şi a designului. În continuarea lucrării sunt descrise principalele aplicaţii sub forma unor produse/tehnologii inteligente la care se adaugă nanotehnologia şi energia, care în final vor putea contura mediul ideal inteligent. În final sunt prezentate trei studii de caz care descriu aplicabilitatea domeniilor mentionate mai sus.

i

   

Justificarea temei
Civilizaţia umană a fost atât de profund influenţată de tehnologia materialelor, încât istoricii au definit perioade de timp distincte determinate de dominanta în anumite ere ale materialelor. Astfel rasa umană a pornit într-o continuă căutare a unor produse superioare fabricate din materiale superioare, şi astfel termeni precum Epoca de Piatră, Epoca de Bronz şi Epoca de Fier au intrat în vocabularul nostru. Prezenta Epocă a Materialelor Sintetice caracterizată prin compozite fibroase şi mase plastice, prevesteşte o nouă Epocă, cea a Materialelor Inteligente, care va pune în valoare materialele sintetice pentru a exploata numeroase tehnologii bazate pe sinteza materialelor inteligente manifestată de sistemul nervos, creier şi capacităţi musculare. Aşa cum s-a anticipat, aceste materiale şi tehnologii inovatoare se vor aplica cu succes în diverse domenii de ştiinţă, precum nanotehnologia, biomimetica, reţelele neuronale, inteligenţa artificială, electronica moleculară, care după ce vor fi cercetate şi dezvoltate se pot aplica cu succes în ştiinţa materialelor de construcţie, elementelor de design interior şi exterior dar şi în artă. Designerii considerau că aceste noi şi sofisticate tehnologii şi materiale se potrivesc perfect în practica lor, astfel obiectul era creat mai simplu şi responsabilităţile designerului erau bazate pe materialul în sine ca intenţii de manifestare. În general arhitecţii şi designerii nu trebuiau să ştie cum funcţionează un anumit lucru, doar, pragmatic vorbind, trebuiau să ştie cât de mare e şi cum arată. Această abordare limitează profesia de designer, care nu exploatează în totalitate aceste tehnologii şi totodată neaga o viziune coerentă a viitorului în care să ajute în mod direct la dezvoltarea ştiinţei şi ingineriei, creând un mediu fluid între cunoaştere şi aplicaţie. Arhitecţii au încercat să integreze în practica lor materialele inteligente alături de cele convenţionale, dar din păcate cele dintâi reprezintă o deviere radicală de la “normativ”. În timp ce materialele standard sunt statice, în sensul că ele sunt folosite pentru a rezista forţelor diverse, materialele inteligente sunt dinamice, în sensul că reacţionează răspunzând câmpurilor de forţe. De multe ori un design este realizat cu intenţia de a stabili o imagine sau multiple imagini secvenţiale, pe când în cazul unui material inteligent trebuie să ne gândim ce vrem ca el să facă, nu cum am vrea să arate. Astfel înţelegerea unui material trebuie să depăşească proprietăţile lui şi să se concentreze pe fizica şi chimia fundamentală a interacţiunilor materialului cu mediul său înconjurător. ii
   

I. În Capitolul 4 este succint prezentată nanotehnologia. şi cele care fac schimb de energie. cristalele lichide ş. tehnologiile piezoelectrice şi aliajele cu memoria formei. 1    . precum materialele fotocromice. sau despre aşa-zisa memorie a apei. de complexitatea mecanismelor de funcţionare şi de diversitatea aplicaţiilor materialelor inteligente. arhitectură şi nu numai care cuprind printre altele senzorii. acea proprietate care susţine o complexitate mai mare a întergului decât a sumei părtilor constituente. sticla dicroică. unde enumerăm materialele emiţătoare de lumină. iar în Capitolul 2 sunt descrise tipurile şi caracteristicile materialelor inteligente care se împart în două clase: materialele care îşi pot schimba proprietăţile. apoi suprafaţa interactivă ghidată de pistoane pneumatice dezvoltată de arhitecţii de la dECOI.a. În cadrul materialelor şi mediilor inteligente este prezentat un capitol introductiv. ca nişte „semnături” ale diferitelor corpuri. faţadele inteligente şi pereţii polivalenţi etc. în exclusivitate regnului animal. iată că a venit şi rândul sistemelor materiale să prezinte nu numai fenomene de memorie termică sau mecanică ci chiar şi „inteligenţă”. iar în Capitolul 5 se menţionează câteva principii de bază ale energiei care ne ajută să “conturăm” conceptul de graniţă.. despre păstrarea îndelungată a amprentelor energetice. După ce s-a vorbit despre o memorie a organelor din corpul uman. Capitolul 6 prezintă o descriere a principalelor medii arhitecturale. iar cea de-a doua parte cuprinde trei studii de caz bazate pe anumite particularităţi din partea precedentă.. În final.textilele termocromice şi fotocromice. în cea de-a doua parte a lucrării sunt prezentate cele trei studii de caz: nanoarhitectura aplicată în saloane de tratament. şi în final este prezentat un soft bazat pe inteligenţa artificială care generează forme şi populaţii de forme impresionante. în plus apare mediul inteligent determinat de emergenţă. Plan de idei Cercetări recente au arătat că fenomenul pe care îl numim „memorie” nu este caracteristic. Lucrarea de faţă care tratează aceste aspecte este grupată în două părţi: prima parte cuprinde 6 capitole care prezintă descrierea materialelor şi medilor inteligente aplicabile în arhitectură şi design. termocromice. despre memoria firului de nailon. în particular aplicabilitatea în cadrul spaţiului interior al cladirilor. Lumea rămâne impresionată de comportarea complet neconvenţională. În Capitolul 3 sunt prezentate aplicaţiile materialelor inteligente în desgin.

deoarece cele mai multe dintre aceste noi tehnologii prestează la nivel molecular şi micro. toate căutându-şi o casă sau o potenţiala aplicaţie. dezvoltarea a trecut de la rezolvarea problemelor la accelerarea tehnologiei. Dacă ne uităm în acelaşi timp la activitatea desfăşurată de către oamenii de ştiinţă şi ingineri. astfel obiectul era creat mai simplu şi responsabilităţile designerului erau bazate pe materialul în sine ca intenţii de manifestare. ci mai degrabă un inginer. Această abordare limitează profesia de designer. Plecând de la afirmaţia “ce este sus este şi jos”. Nenumărate materiale şi tehnologii au apărut. Designerii considerau că aceste noi şi sofisticate tehnologii şi materiale se potrivesc perfect în practica lor. structuri care se asamblează singure. care nu exploatează în totalitate aceste tehnologii şi totodată neagă o viziune coerentă a viitorului în care să ajute în mod direct la dezvoltarea ştiinţei şi ingineriei. Materiale şi medii inteligente aplicate în arhitectură 1. procesele de producţie au fost adaptate acestor materiale. În general arhitecţii şi designerii nu trebuie să ştie cum funcţionează un anumit lucru. când schiurile pentru zăpada erau considerate 2    . trebuie să ştie cât de mare e şi cum arată. şi progresul a permis fabricarea la nivelul nano. creând un mediu fluid între cunoaştere şi aplicaţie. ne lovim de aceleaşi probleme echivalente. care în viitor poate vor fi demodate dar dezvoltarea structurii teoretice va transcede toate specificaţiile şi va fi aplicabilă oricărui material nou cu care ne vom confrunta. locuinţe inteligente. maşini micro. doar. chiar dacă arhitecţii doresc să producă faţade inteligente. pragmatic vorbind. Vocabularul materialelor s-a schimbat radical din anii ’90. Conturând aceste tehnologii din punctul de vedere al designului. arhitecţii şi designerii ratau oportunitatea de a exploata proprietăţi şi comportamente fără precedent care puteau conduce către modalităţi de abordare radicale în design. la nivelul clădirii. Astfel. textile care memorează forma. Multe dintre descoperirile timpurii au fost direcţionate către minituarizare şi/sau simplificare a tehnologiilor existente. Introducere S-a presupus că abilităţile magice ale materialelor inteligente erau chestiuni tehnice pe care nu un arhitect sau designer le-ar fi putut desluşi. vopsea care îşi shimba culoarea. nanosisteme. în comparaţie cu manifestarea îngrădită a designului de către hegemonia practicii anterioare. aceste tehnologii nu pot acţiona la nivel normativ. Avioane inteligente.II.

Definite ca “materiale de ultimă generaţie D a e ă e und într-un mod inte n eligent asu upra acţiun exercita de med înconjurător” [2].c com/2010_08 8_ 01_archive. Noţiunea d materia inteligent de al ă e poate fi extinsă la un nivel mai înalt de intelige enţă artific cială.h html) încât să controleze variaţ s ţiile care au generat a aceast modific tă care. te ermice sau electrice e exterio oare. Materi ialele erau alese pra u agmatic. Relaţia între n e Figura 2.obiect reprezentativ pentru un material in nteligent. sistem mele intelig gente pot îndeplini funcţii de e activat tori (muşchi). nii ată diul care răspu materialele inteligent au deve răspun e te enit nsul mult aş şteptat al m marilor într rebări tehnologice ale e secolului 2 21. Germania. 3    . ve a entilaţia şi pă ătrunderea luminii şi al c cărei straturi cuprinse înt cele două i tre ă foi de sticlă urmau să aibă doar câţ ţiva microni î în grosime. S-au dezvolt tat. P Peretele poliv valent imagin de Mike nat Davies în 19 descria o faţadă care putea prote 981 e eja împotriva so oarelui. vântu şi ploii.ni ikiomahe. materialele au progresat t. prin încorpor n rarea une ei "funcţii de învăţa are". Rezultă un material foarte e ent cta le ui intelige care poate detec variaţiil mediulu şi-şi po oate modif fica caracte eristicile pr roprii astfe el Figura 1.blogspot. (h http://www. care s bazează p se pe in ntegrarea într-un modul-f faţadă ceva m mai macroscopic şi deci mai re m ealistică a el lementelor de în ncălzire. noţiunile de "inte eligenţă pasivă" (ca permite are e doar re eacţia la m mediu) şi d "intelige de enţă activă" (care reacţione ează în mod discret d la a constr rângeri me ecanice. pro G oiectat de Ga atermann + S Schossig Architektenîn 2006 reprez A zintă unul din numeroase n ele exemple ale f faţadei intelig gente. ventilaţie. Ca F apricorn Hous din Düsse se eldorf. sau erau ale ese formal. pentru uzu p ul lor şi disponibil litate. “Prin ana alogie cu ştiinţele biologice.com m/architectur redesign/capric d corn-house-by-gatermann n-schossig-in ngermany/) g arhitec ctura şi materiale a fost destul de e eviden ntă până ă la Re evoluţia Industrială. astfel. Spre de eosebire de multe e domeni ii ştiinţifice în care tehnologiile benefic e ciază de un n flux co ontinuu. ilumin nare etc. m multe dome legate de design enii n şi în particular a p arhitectura nu au schimbat prea a multe în privinţa utilizăr tehnolog rii giilor şi a materialelor din secolul 19. Şi tot tuşi. (http://facad desconfidenti ial. d în acelaşi ului dar i timp asigura izolarea. pentru calităţile lor ornamentale şi frumuseţea u f a aparen ntă. de se enzori (ner rvi) sau de e control (creier). ajus stându-şi c caracteristi icile printrun sistem de fee ed-back)”[1 1].

fluctuante. dar din păcate cele dintâi reprezintă o deviere radicală de la “normativ”. Arhitecţii au încercat să integreze în practica lor materialele inteligente alături de cele convenţionale. materialele inteligente sunt dinamice.apărând drept cea mai potrivită şi deci vizibila manifestare a identităţii unei construcţii atât în exterior cât şi în interior. Drept rezultat. Presupunerea că graniţele fizice sunt tot una cu cele ale spaţiului a condus către o 4    . Noi concepem o cameră ca fiind un container plin cu aer şi lumină. deoarece acestea se confruntă mereu cu schimbări din exterior şi interior.wired. materialele fotocromice îşi schimbă culoarea când sunt expuse la lumină: cu cât lumina incidentă este mai intensă cu atât suprafaţa este mai întunecată. în sensul că ele sunt folosite pentru a rezista forţelor diverse. în sensul că reacţionează răspunzând câmpurilor de forţe. De multe ori un design este realizat cu intenţia de a stabili o imagine sau multiple imagini secvenţiale. O constrângere majoră care ne limitează despre se gândirea că noastră este o învelişul curentă spaţial materiale acceptarea faptului comportă precum graniţă. care este mărginit şi diferenţiat prin suprafeţele sale. Materialele inteligente sunt deseori considerate a fi extensia logică a traiectoriei în dezvoltarea industriei materialelor către performanţe mult mai selective şi specializate. pe când în cazul unui material inteligent trebuie să ne gândim ce vrem ca el să facă. De exemplu. De Figure 3. În timp ce materialele standard sunt statice. Acest exemplu reprezintă o proprietate destul de atractivă pentru un material şi pentru designul unei construcţii. arhitecţii din zilele noastre se gândesc la materiale ca parte a unei palete de design din care materialele pot fi alese şi aplicate precum suprafeţe vizuale şi compoziţionale.com/culture/art/news/2007/09/eliasson) asemenea considerăm că învelişul unei clădiri marchează şi separă mediul exterior de cel interior. (http://www. Astfel înţelegerea unui material trebuie să depăşească proprietăţile lui şi să se concentreze pe fizica şi chimia fundamentală a interacţiunilor materialului cu mediul său înconjurător. Proprietăţile acestora sunt schimbătoare şi astfel răspund nevoilor tranzitive. Tunelul ce duce într-o singură direcţie realizat de Olafur Eliasson în 2008 ce deschide graniţele fizice către o experienţă unică în lumină şi spaţiu. nu cum am vrea doar să arate.

care descria o faţadă care putea proteja împotriva soarelui. Acest scop a condus şi către căutarea unui “super material” care poate integra într-unul cele mai diverse funcţii necesare unei faţade atât de complexe (Fig. Este vorba despre materiale precum: nanogelul. dar poate suporta greutăţi deosebite şi este un foarte bun izolator. aerogelul a luat naştere. senzori în straturi. membrane microscopice şi pelicule meteorologice. a influenţat mulţi arhitecţi şi ingineri în căutarea “super faţadei”. hidrogelul. În 1981. (http://dornob. sol gelul. Mai mult de atât. Un centimetru cub din aerogel cântăreşte Figura 4. se topeşte numai la temperaturi de peste 1200 grade Celsius. un burete de aerogel de numai două grame poate susţine greutatea unei cărămizi de 2. la origine. prin intermediul unui tratament chimic. Ca exemplu reprezentativ ilustrat în Figura 4.8%. conţinând aer în proporţie de 99. promisiuni ale unei vieţi mai bune în viitor. puţin mai mult decât aerul. folii radiante. Aerogelul a fost descoperit în 1931 dar exploatarea acestuia a inceput din anii 1970. Deşi. dar i le şi modifică sau sporesc. Pe baza matricei aerogelului oamenii de ştiinţa au mai creat câteva variaţiuni. 2). seagelul sauchalcogelul. 5    . Cum va evolua povestea materialului-minune vom vedea în deceniul următor [2]. şi acestea. probabil. dar în acelaşi timp asigură izolarea.com/aerogel-see-through-strongas-steel-ligher-than-air/) 3 miligrame. care îi imită în general caracteristicile. aproximativ 7000 metri pătraţi.5 kilograme. ventilaţia şi pătrunderea luminii (Fig. Mike Davies a popularizat termenul “perete polivalent”. Aerogelul are o densitate de doar trei ori mai mare decât aerul. xerogelul. iar dimensiunea totală a golurilor din interiorul său este similară cu cea a unui teren de fotbal. Imaginea sa a secţiunii peretelui ca un sandwich format din reţele fotovoltaice. devenind materialul de vis pentru arhitecţi: acest material izolează bine. el poate fi convertit la hidrofobie. materialul este hidrofil.1). are o conductibilitate apropiată de zero şi este considerat materialul solid cu cea mai mică densitate posibilă. vântului şi ploii. cât şi pentru alte elemente de interior.concentrare ridicată asupra sistemelor faţadelor integrate şi multifuncţionale. deşi permite pătrunderea luminii. este foarte uşor dar îşi păstrează forma iniţiala fără probleme. precum tavanele şi pardoselile.

şi astfel se creează ideea unor medii multi-energetice care interacţionează în mod fluid cu mişcarea corpului uman. structurile şi materialele inteligente sunt acele obiecte care detectează 6    . poziţionate discret.Pentru a pune capăt paradigmei instituite hegemomic a materialului de a fi nimic mai mult decât un artifact rezultatul acţiunile visual. în Enciclopedia de Chimie Tehnologică. Acele imense sisteme de încălzire. pot într-un final să activeze crearea selectivă şi designul experienţelor senzoriale individuale. Figura 5. În acelaşi timp putem provoca chiar statica suprafaţă plană: graniţa nu va mai fi delimitată de materialul suprafeţei. ventilare şi condiţionare. Princeton Architectural Press. final. Tipuri şi caracteristici ale materialelor inteligente NASA defineşte materialele inteligente ca materiale care “îşi aduc aminte” configuraţiile şi pot reveni la acestea când sunt supuse unor anumiţi stimuli. New Jersey. ci în schimb poate fi reconfigurat ca zonă în care are loc schimbarea. Miles Kemp. 5). şi este trebuie necesară să ne schimbarea gândirii. Progresele în fizică au condus către o nouă înţelegere a fenomenului fizic. astfel în loc doar să vizualizăm imaginăm interacţiunile transformatoare. Materialele inteligente cu comportamentul lor tranzitoriu şi abilitatea de a răspunde la stimulii externi. pentru că probabil în sensul acesta vor cei de la NASA să le aplice. pot fi înlocuite cu micro maşini. iar perfecţionarea în biologie şi neurologie a dus către noi descoperiri privind sistemul senzorial uman. Pavilionul “transportator” imaginat de Kas Oosterhuis şi Ole Bouman constă dintr-o structură programabilă care este alcatuită dintrun strat electronic flexibil ce îşi schimbă forma şi conţinutul în timp real. (Interactive Architecture 2009 Michael Fox. 2. Ce era odată un perete albastru poate fi simulat de către o pânza subţire ca de păianjen plină de minuscule puncte care-şi schimbă culoarea şi care răspund poziţiei luată de privitor cât şi locaţiei soarelui pe cer (Fig. În schimb. USA) care răspund direct la schimbarea de căldură a corpului uman.

Comandare proprie (inteligenţa este internă). (http://science. Tranzitorietate (răspund la mai mult de o stare de mediu). Selectivitate (răspunsul lor este discret şi previzibil). termală. Pe scurt. 7    . de a demonstra o bună judecată şi de a poseda rapiditate în înţelegere. Dacă mecanismul afectează energia internă a materialului prin modificarea structurii moleculare a materialului sau a microstructurii acestuia. reversibilitate. vor fi utilizate de către ingineri şi cercetători pentru a picta viitorul mai întâi al explorării spaţiale şi apoi cel de fiecare zi. de exemplu. tehnologiile şi materialele inteligente vor afişa următoarele caracteristici: Promptitudine (răspund în timp real). acţiunea proprie şi directivitatea. electrică.Materialele inteligente care la prima vedere arată ca o paletă de acuarele pentru copii. dar nu trasformă materialul. Proprietăţile extrinsece depind de alţi factori. Cele cinci caracteristici fundamentale care deosebesc materialele inteligente de cele obişnuite sunt: efemeritatea. Aceste descrieri nu le fac întru totul dreptate materialelor inteligente dar sunt un început. Culoarea unui material. magnetice şi termale ale materialului sunt în mod normal însuşi intrinsece.gov/sciencenews/science-atnasa/2001/ast15aug 1/) compozit. un Figura 6. un material. nucleară. un ansamblu sau un sistem. electrice. mecanice. atunci inputul energetic constă într-un schimb de energie dintr-o formă în alta. Acţiune directă (răspunsul lor este local faţă de evenimentul care le activează). proprietăţile unui material pot fi. Astfel putem grupa caracteristicile acestora în patru categorii: capacităţi de a-şi schimba proprietăţile. procesează acele informaţii senzoriale şi apoi acţionează asupra mediului. este dependentă de natura luminii externe incidente cât şi de microstructura materialului expus la lumină [2]. Dacă mecanismul schimbă starea energiei compoziţiei materialului. Fie că este vorba de o moleculă. fie intrinsece. Caracteristicile fizice ale materialelor inteligente sunt determinate de câmpuri de energie (potenţială. selectivitatea. cinetică) şi de mecanismul prin intermediul căruia acest input de energie asupra materialului este convertit.nasa. chimică. mecanică. fie extrinsece. dimensiune şi localizare discretă. Inteligent ca descriere este abilitatea de a aduna cunoştinţe. Proprietăţile intrinsece sunt dependente de structura interioară şi compoziţia materialului. atunci inputul de energie constă în schimbarea proprietăţii materialului. capacităţi de a face schimb de energie.evenimentele schimbătoare ale mediului. simultaneitatea. Multe proprietăţi chimice.

2 grade Celsius. toate cu scopul de a controla amplificarea luminii solare. utilizate pentru testarea bateriilor sau termometre. Aceste materiale pot fi disponibile în multe forme precum cristalele lichide în filme termocromice. De exemplu. 7. în cadrul cărora suprafața intrinsecă sau absorbitatea spectrală moleculară a radiației electromagnetice vizibile este modificată prin intermediul unei schimbări de Figura 7. Material textil imprimat cu cernuluri fotocromice.com/pr ofiles/blogs/smart-materials-kit) Figura 8. fotocromice etc. filmul de cristale lichide poate fi formulat să-și schimbe temperatura între 30 şi 120 de grade Celsius și poate fi suficient de sensibil încât să detecteze temperaturi de 0. (http://www.com/2010/05/ 23/multi-sensory-materials/) mediu sau printr-un input de energie asupra materialului. În acestă clasă sunt incluse materialele care îşi schimbă culoarea. Categoria materialelor cu cel mai mare potențial de aplicare în domeniul arhitectural este cea a materialelor care își pot schimbă proprietățile.es/solgel/solgel_photochromic_coatings. și face acest lucru fără a necesita un control extern. Placă pentru decor din material termocromic. (http://www. Substanţă fotocromicăîn suspensie expusă treptat luminii solare.icmm. De exemplu. sau leucovopseluri care 8    . şi deci nu este necesar un sistem de control extern care să preîntâmpine aceste schimbări. (http://www. ceea ce conduce la o reacție chimică indusă termic sau o transformare a a fazei. electrocromice. un material fotocromic îşi schimbă culoarea ca răspuns la o schimbare în cantitatea de radiație ultravioletă de pe suprafața să.csic.2. b) Materialele termocromice (Fig.1 Clasa materialelor care îşi pot schimba proprietăţile Materialele care suferă schimbări asupra uneia sau mai multor proprietăţi proprii în legătură directă cu o schimbare a stimulilor externi asociate cu mediul înconjurător al materialului.despoke. cum ar fi materialele termocromice. Acest tip de material își poate schimbă una dintre proprietăţi ca răspuns al unei schimbări a condițiilor de mediu.fashioningtech.html) Figura 9. Schimbările sunt directe şi reversibile. începând de la ochelari de soare la tratarea ferestrelor și elementelor de fațada. a) Materialele fotocromice (Fig. 8) beneficiază de o gamă largă de aplicații. 9) absorb căldura.

htm) d) Materialele electrocromice (Fig.wellcome.au de asemenea multe aplicări. 12) reprezintă o stare intermediară între cristalele solide şi lichidele izotropice. Luminiscenţă mecanocromică (http://blog. (http://www. Cristale lichide vizualizate sub lumină polarizată. Utilizate pentru fabricarea LCD-urilor. de asemenea în producerea anumitor senzori şi dezvoltarea altor aplicaţii. Multe companii au dezvoltat produse care încorporează aceste aspecte în sisteme de la o fereastră simplă la o fereastră cortină. dar are dezavantajul unui comportament degradabil atunci când este expus lungimilor de undă ultraviolete. (http://tlc. De exemplu. Afișajele cu cristale lichide sunt formate din două folii 9  Figura 12.everydayscientist. Acesta imagine dispare cu timpul. sunt sensibile la Figure 10. și deci aplicabile afișajelor optice. o fereastră electrocromică se deschide sau închide la culoare electronic. 11) sunt materialele ale căror schimbare a culorii este reversibilă în urma aplicării unui curent electric sau potențial care trebuie să fie continuu. cristalele lichide devin des utilizate în ştiinţă şi medicină. e) Cristalele lichide (Fig. Figura 11. Secţiune fereastră electrocromică. În arhitectură şi designul de mobilier. căutarea unui mijloc de expresie pentru localizarea prezenței umane în cadrul unui element sau pe o piesă de mobilier.ac. Ele sunt lichide ordonate orientativ cu proprietăți izotropice sensibile la acţiunea câmpurilor magnetice. a luat sfârșit prin găsirea unor materiale care spre exemplu.howstuffworks. Aceeași inițiativă a prins interes și pentru configurarea exteriorului unei clădiri. c) Materialele mecanocromice (Fig.com/?p=1383) căldura corpului uman și păstrează “amprenta” unei persoane care luase loc pe obiectul respectiv de mobilier. 10) transformă proprietățile optice când acestea sunt supuse unui anumit factor de stres și deformație asociat cu acțiunea forțelor externe.h tml?image=13)   .com/home/smartwindow4.uk/en/wia/gallery. Când voltajul este pornit fereastra se închide la culoare.

Ferofluid situat pe sticlă deasupra unui magnet. și care își pot modifica rigiditatea în funcție de confortul dorit printr-un impuls electric. medicină. Același principiu se poate folosi și pentru pături. Acest fenomen poate fi utilizat în fabricarea multor produse. vâscozitatea revine la stadiul inițial. (http://en. Acesta este un material magneto-reologic constituit din particule coloidale feromagnetice suspendate într-un lichid purtător. h) Alte materiale care își pot schimbă proprietăţile. Alți conductori inteligenți sunt fotoconductorii şi fotorezistorii care manifestă schimbări în conductivitatea electrică atunci când sunt expuși unei surse de lumină. 10    . Unii polimeri pot avea comportamente de semiconductori și pot fi chiar emițători de lumină. vâscozitatea acestuia crește sesizabil. în particular saltelele de dormit.org/wiki/Ferrofluid) fluid electroreologic.wikipedia. optică etc). utilizat în prezent în diverse domenii (electronică. Atunci când un câmp electric este aplicat unui Figure 13.de material polarizator unite printr-o soluție de cristale lichide. Conductivitatea magnetoconductorilor răspunde puterii aplicării unui câmp magnetic. artă. pentru scaune care conțin fluid reologic încastrat în tăblie sau mânere. f) Polimerii conductori și conductorii inteligenți sunt și ei un subiect de interes pentru designeri și arhitecţi. g) schimbătoare materialele Materialele de fluide proprietăți și reologice cuprind care vâscoase. 13) sau electric. fie o blochează. iar când câmpul electric este îndepărtat. așa încât lumina nu poate pătrunde printre ele. Fluidele electroreologice în special sunt ceva mai interesante. răspund prin schimbarea proprietăților în urma aplicării unui câmp magnetic (Fig. Mușchii artificiali au fost dezvoltați prin utilizarea polipirorilor sau filmelor de polianilină. Un curent electric traversează lichidul şi determină alinierea cristalelor. Piroconductorii sunt materiale ale căror capacitate de conductivitate este dependentă de temperatură și pot avea conductivitate minimă când se află în prezența unei temperaturi critic redusă. Fiecare cristal este precum un cofraj care fie permite luminii să treacă. datorită numărului mare de aplicații. în particular în design poate fi folosit de exemplu. Toți acești conductori sunt sau pot fi aplicați multor tipuri de senzori.

Exemple ca hidrații de sare. Aceste materiale schimbă un input de energie într-o altă formă pentru a produce un output de energie. astfel locația unde energia este absorbită sau degajată poate fi prezisă bazată pe compoziția materialului. parafină și acizii grași sunt bine cunoscute. 2. Astfel. materialul își schimbă starea de agregare absorbind căldura în exces. răcoroasă. 11    . incluzând cele piezoelectrice.O schimbare a stării din solidă în lichidă sau din lichidă în gazoasă și vice-versa are loc la o temperatură exactă.2 Clasa materialelor care fac schimb de energie Această clasă își face simțită prezența mai pregnant în domeniul arhitecturii. una dintre caracteristicile fundamentale care le diferențiază de materialele tradiționale este mărimea discretă şi acțiunea directă a materialului. Absorbția energiei caracteristică materialelor care fac schimb de energie poate fi utilizată pentru a stabiliza un mediu sau pentru a elibera energie către mediu depinzând de direcția în care are loc schimbarea. când corpul unei persoane generează căldură. Indiferent de clasa din care face parte un material inteligent. dar aici putem adauga tehnologiile bazate pe pelete care sunt folosite în conexiunea sistemelor de radiere a căldurii pardoselilor. aceste materiale degajă căldură schimbându-şi starea de agregare [3]. Componenta rezultată poate fi amplasată fără probleme în cea mai eficientă locație și poate fi foarte util ca senzor deoarece e puţin probabil să interacționeze cu mediul pe care îl măsoară și cel mai probabil nu va necesita recalibrare. Aceste procese sunt reversibile și materialele care permit schimbarea stărilor de agregare pot suporta un număr nelimitat de cicluri fără degradare. O parte componentă sau un element compus din părți de material inteligent va fi mult mai redusă în mărime decât materialele obișnuite dar în același timp nu va necesita la fel de multă asistență infrastructurală. păstrând corpul la o temperatură comfortabilă. piroelectrice şi fotovoltaice ca reprezentând excelenți senzori ambientali. şi tehnologiile bazate pe materialele schimbătoare de stări aflate în microcapsule încastrate în textile care sunt proiectate să existe într-o stare jumătate solidă. jumătate lichidă apropiate ca temperatură de cea a pielii umane. Multe materiale din cele două clase de mai sus dețin și caracteristica de reversibilitate sau bi-direcţionalitate. iar atunci când acesta se răcește și încălzirea este necesară. iar relația directă dintre acestea caracterizează multe dintre materialele care fac schimb de energie.

L. numită uzual bioluminiscență este în mod particular interesantă. asp?Artik_kod=6302) emisia de lumină poate continua mai mult timp după îndepărtarea sursei de alimentare. Culoarea emisă de aceste materiale depinde de nivelul de impuritate al materialului care formează ionii activi. Schodek D. ed. Câteva exemple sunt panourile din polimeri care pot fi realizate în diverse 12    . O sub-clasă a chimoluminiscenței. Meduza bioluminiscentă (http://www. Architectural Press. deoarece asigură fenomenul de incandescență (Fig. este utilizat termenul de fluorescență. unele specii de calamari care îşi pot modifica luminiscența pentru a se potrivi cu cea a lunii sau a soarelui etc.. 2005) Chimoluminiscența are loc atunci când excitarea provine de la o acțiune chimică de un fel sau altul. se utilizează termenul de fosforescență. Materialelor electroluminiscente (Fig 15) le corespunde o sursă de excitare sub forma unui voltaj aplicat sau al unui câmp electric. UK. Fotoluminiscența se referă în general la un soi de luminiscență care are loc atunci când energia incidentă asociată cu o sursă externă de lumină acționează asupra unui material care atunci reemite lumina la un nivel energetic mai scăzut. ci mai degrabă prin alte mijloace. astfel electronii devin captivi datorită caracteristicilor materialului și apare fenomenul de inerție luminoasă. Dacă emisia este mai lentă sau întârziată la ordinul de microsecunde sau milisecunde.D. În unele cazuri. Figura 14. Electroluminiscentă materialelor este larg utilizată pentru a crea benzi şi panouri luminoase de toate tipurile. 14) al diverselor tipuri de insecte emițătoare de lumină precum licuricii.a) Materiale emițătoare de lumină În această categorie se numără materialele cu următoarele proprietăți: Luminiscența reprezintă capacitatea unui material de a emite lumină care nu este cauzată de fenomenul de incandescență. cum ar fi acțiunea chimică. Figura 15..zientzia.Fir electroluminiscent (Addington M. Smart Materials and New Technologies for architecture and designprofessions. Dacă emisia are loc mai mult sau mai puțin instantaneu. peștii de Malacosteus care străbat mările întunecate cu ajutorul luminii proprii.net/argazkia_ikusi.

Led-urile (diode emiţătoare de lumină) sunt bazate pe inversul efectului fotovoltaic.nz/zen/index. Un exemplu des folosit este lampa luminiscentă care consumă puţină energie şi nu generează căldură. Acesta este un semiconductor care luminează când un curent electric îl traversează. Alte materiale/compuse emiţătoare de lumină Figure 16. fototranzistorii care sunt similari în sensul ca convertesc energia radiată din lumină în curent. Laserele reprezintă un mijloc important în tehnologia de astăzi.Laser verde şi rubiniu. 16) este o fibră de sticlă sau plastic care transportă lumina de-a lungul său folosindu-se de proprietaţile reflectorizante ale materialului din care este constituit. b) Materialele piezoelectrice (Fig. în construcţii etc.co. Astfel realizează luminarea uniformă a suprafeţei care apare la fel de intensă din toate unghiurile şi neavând multe componente. proces opus celulei fotovoltaice. Există multe tipuri de lasere care se bazează pe diferite Figura 17. Fibrele optice sunt utilizate in numeroase aplicaţii. un electron poate fi provocat să se deplaseze dintr-o stare de energie în alta datorită unui input de energie şi astfel să emită un foton de lumină. pentru iluminat și transportarea imaginii. (http://partywarehouse.com/delight-clothlight-emitting-textile-comprise) Aici putem menţiona tehnologiile fotovoltaice. care au puterea diferită şi pot fi folosite pentru tăierea diverselor materiale. Într-un laser. fibra optica. în imprimante. iar unele fibre optice proiectate special sunt utilizate în diversi senzori și laseri”[4]. şi alte materiale care pot fi utilizate ca substrat precum sticla.posterous. ceramica şi masele plastice. Astfel sunt lasere cu rubin (Fig. nici nu se sparg la fel de uşor.forme care totuși pot susține un câmp electric. Tavan acoperit cu o “pânză” formată din mii de fire din fibră optică. lasere cu gaz şi altele. “Fibra optică (Fig.php? main_page=disco_lights_pw) metode de excitare şi utilizează diferite materiale. 18) Efectul piezoelectric implică utilizarea unui material piezoelectric în care o forţă mecanică aplicată produce o deformaţie care în schimb produce un curent electric sau invers. permițând astfel vizualizarea în zonele înguste. un curent electric aplicat care cauzează o deformaţie mecanică în material care 13    . (http://ilanel. Lumină laserului este creată prin intermediul emisiei stimulate. 17) .

a) Aliaje cu memoria formei Poate suna surprinzător dar. senzori. Acest efect piezoelectric este utilizat în multe produce precum microfoane şi boxe. care pot ajunge şi la de douăzeci de ori mai mari decât cele exercitate asupra oţelului uzual. ca nişte „semnături” ale diferitor corpuri.com/389/) este dependentă de temperatură. dispozitive de comandă. Acesta reprezintă un film cauciucat compus din silicon şi nanopanglici din zirconat de titaniu. acesta poate reveni la forma iniţială când este expus la o temperatură ridicată sau prin acţiunea unui curent electric. După ce sa vorbit despre o memorie a organelor din corpul uman. ramele de ochelarii care se pot îndoi. microvalve şi diverse sisteme de acţionare împart aceeaşi tehnologie. Datorită acestui efect de memorare a formei apare şi fenomenul de supraelasticitate.poate fi folosită pentru generarea unei forţe.Un nou tip de material piezoelectric are capacitatea de a converti 80% din energia cinetică în energie electrică. dar pot să revină la forma iniţială. despre păstrarea îndelungată a amprentelor energetice. (http://www. (http://metallurgyfordummies.html) care se folosesc pentru deschiderea arterelor. reducătoare de vibraţii în general. stenturi medicale (tuburi artificiale) Figura 18. în exclusivitate regnului animal. care reprezintă capacitatea unui material de a suporta deformaţii elastice enorme. Nicheltitaniumul (NiTi) este utilizat în mod obişnuit în executarea aplicaţiilor memoratoare de formă. “Cercetări de dată recentă au arătat că fenomenul pe care îl numim „memorie” nu este caracteristic. Un efort considerabil este direcţionat recent către tehnologizarea polimerilor care să aibă aceleaşi efecte de memorare a formei (Fig. care se referă la abilitatea unui anumit material de reversabilitate sau care-şi aduce aminte forma iniţială.Corp de iluminat cu cordon memorator de formă. deoarece 14    .com/2010/01/princeton -university-creates-new-piezoelectricmaterial. dar şi alte tipuri de aliaje [6]. Comportamentul acestor dispozitive se bazează pe fenomenul de memorare a formei. sonerii. despre memoria firului de nailon. Această stare Figura 19. iată că a venit şi rândul sistemelor materiale să prezinte nu numai fenomene de memorie termică sau mecanică ci chiar şi„inteligenţă”[5]. 19). sau despre aşa-zisa memorie a apei (sau mai corect a gheţii). Aplicaţiile sunt foarte multe. astfel dacă un material poate fi modelat la o temperatură înaltă şi apoi deformat dramatic la o temperatură joasă.psfk.

Astfel un material termocromic poate fi folosit direct pe post de dispozitiv care simte schimbarea de temperatură a mediului înconjurător în timp ce îşi schimbă culoarea. traductori şi dispozitive de comandă. De asemenea pentru a da un exemplu complet. precum senzori. Pentru a completa tipologia materialelor inteligente. un material inteligent răspunde la schimbarea din mediul propriu prin generarea unui răspuns perceptibil. Alte materiale. putem adăuga acele materiale care se comportă ca senzori sau dispozitive de comandă. Materialele inteligente pot avea multe forme şi lua multe roluri. Aplicaţii în arhitectură şi design ale materialelor inteligente 3. 3. ştim că un simplu material termocromic îşi schimbă culoarea ca răspuns direct în urma modificării temperaturi. Astfel chiar dacă nu pare mare lucru. Având rolul de senzor.Mulţi senzori şi elemente de comandă se bazează pe folosirea materialelor inteligente. care utilizează un tip direct de senzor de poziţie. este suficient pentru ca această suprafaţă să realizeze o anumită mişcare care 15    . aplicaţiile medicale includ dezvoltarea fibrelor polimerice care-şi memorează forma pentru a fi utilizate în operaţiile chirurgicale pe post de noduri care se înnoadă singure. De multe ori asociem sistemele senzor-traductor-dispozitiv de comandă cu procesul de control care ar putea fi de mai mult interes unui inginer decât unui designer. şi este destul de uşor de a produce în mod vizual evaluarea temperaturii [2].polimerii sunt uşor de fabricat în diverse forme.1 Sisteme şi elemente de control În descrierea de mai sus am discutat despre abilităţile unice ale materialelor inteligente de a acţiona local şi discret în timp real. astfel ştim cum funcţionează dar în acelaşi timp trebuie să decidem când vrem aceste materiale să acţioneze şi cu ce scop. care apoi converteşte acel semnal rezultat printr-un microregulator care apoi începe să acţioneze o serie de mecanisme pneumatice. De exemplu. ar putea fi de asemenea folosite pe post de element de comandă pentru trecerea unui curent electric prin material pentru a creea o forţă. În acelaşi timp aceste materiale termocromice îşi schimbă culoarea la anumite nivele exacte de temperatură. Ca exemplu reprezentativ este Hiposuprafata Aegis realizată de arhitecţii de la dECOI. precum cristalele piezoelectrice. dar totuşi au fost anumite experimente desfăşurate şi de cel din urmă. Astfel culorile pot fi calibrate cu niveluri de temperatură pentru a asigura un mecanism de măsurare a temperaturii. O schimbare în culoarea materialului este astfel un semn al schimbării temperaturii ambientale.

 Alte tipuri de sticlă precum sticla fotocromica. (http://dvice. 3.a.com/archives/2006/11/80inchglass-panel-tv-might-be. de sunet. e) Sticla utilizată des în arhitectură şi design numără mai multe tipuri de sticlă inteligentă:   Sticla electro-optica prin care se pot Sticla dicroică care prezintă produce pentru a crea “sticla încălzită”. Aici putem descrie câteva tipuri: 16    . 20). antireflectorizantă etc f) Textilele inteligente prezintă un potenţial uriaş în domeniul de design. Această sticlă este acoperită cu multiple straturi de metal-oxid cu diferite proprietăţi optice. biosenzorii s. de proximitate. depinzând de unghiul de vedere al privitorului sau Figura 20. iar pe măsură ce lumina străbate aceste straturi au loc efecte optice deosebite.php) al luminii incidente. devenind o suprafaţă aproape nervoasă (pg. magnetici. chimici. schimbări bruşte şi neaşteptate ale culorii. în special materialele din fire şi cele cu straturi flexibile. de poziţie. Există multe tipuri de senzori şi traductori printre care menţionăm senzorii de lumină. d) Tencuieli şi vopseluri inteligente într-o mare varietate de produse termocromice şi fotocromice. de mişcare.  Sticla cu şabloane holografice a căror efecte optice sub forma unor modele de lumină este incrisa în microstructura suprafeţei care direcţionează lumina prin acestea (Fig. de mediu. iar printre acestea se numără: a) Filmele polimerice care sunt foarte răspândite de la ambalaje care îşi schimbă culoarea în lumină la filme redirectionale de imagine şi tuburi luminoase din filme.corespunde cu cele ale corpului uman. c) Cerneluri şi coloranţi utilizate în fabricarea produselor inteligente precum hârtia şi textilele. b) Bare şi fibre polimerice utilizate în cabluri optice. de atingere. de umiditate. termali. Ecran de sticlă cu imagine holografică.2 Produse inteligente Aplicaţiile materialelor inteligente sunt numeroase. 32).

a energiei termale. Materialul luminiscent schoeller®dynatec apare ca o structură 3D formată dintro reţea filigranatăşi lână care poate fi utilizată cu succes în designul interior. dar nu trebuie neglijat faptul că faţada reprezintă semnătura vizuală a unei clădiri. ansamble şi componente inteligente Una dintre cele mai evidente domenii pentru aplicarea materialelor inteligente este arhitectura şi designul.  Figura 21. Dezavantajul principal este costul relativ mare de energie.  care îşi schimbă proprietăţile atunci când apare un stimul exterior. dar au şi performanţe deosebite. 17    .  Textile care conţin materiale ce-şi schimbă starea de agregare.  Ţesături din care fibră au optică şi electroluminiscente caracteristici vizuale. Astfel Mike Davies a formulat teoria unui perete polivalent că fiind un înveliş subţire care combină straturi de sticlă electrochimică. 3. fotovoltaică şi conductibilă. Acestea totuşi tind să se degradeze când sunt expuse radiaţiei ultraviolete şi nu pot fi utilizate pe termen lung în exterior [7]. de asemenea şi radiatori termali. depozita şi elibera cantităţi mari de energie sub forma căldurii latente. energia transferându-se simultan în ambele direcţii. foi microporoase care permit fluxul gazos şi multe altele. absorbţia termală şi controlul câmpul vizual. (http://www. Materialele inteligente au fost imaginate pentru o tehnologie ideală care să asigure toate funcţiunile unei super-fatade într-un mod simplu şi unitar. fie ele ferestre sau pereţi cortină.php?sprac he=eng&start=0) remarcabile Textile respirabile care sunt în Textile termocromice şi fotocromice legătură cu porozitatea sau permeabilitatea. Arhitecţii şi inginerii rezolvă această problemă prin învelirea cu filme subţiri cu proprietăţi de emisivitate redusă şi reflectivitate a luminii solare şi non-reflectivitate pentru partea din interior. Faţada este întotdeauna bidirecţională. materiale utilizate pentru faţade care sunt şi impresionante vizual. mai ales prin tehnica de iluminare.newsmessefrankfurt. unde avem diverse aplicaţii precum suprafeţele de sticlă. fapt de mare interes pentru arhitect.com/techtextil/index. Textile care sunt în legătură cu lumina şi culoarea. astfel putând absorbi. acestea transmiţând sau reflectând lumina sau radiaţiile.3 Sisteme. Aceste straturi asigură controlul transmiterii optice.

5 m de sticlă suspendată asemenea unei stalactite. Senzorii infraroşii din spatele suprafeţei detectează prezenţa vizitatorului de la 500 de milimetri distanţă. ca o flacăra ce poate fi manipulată ce distribuie umbre electronice pe ecran” [8]. al spectacolului. 21).Peretele de gheaţă “Ice” dezvoltat de Klein Dytham Architecture and Toshio Iwai reprezintă o instalaţie de 5x3. 18    .com/2006/11/22/bloomberg-ice-marunouchi-tokyo/) a) Peretele de gheaţă “Ice” dezvoltat de Klein Dytham Architecture and Toshio Iwai reprezintă o instalaţie de 5x3. atrăgând pe viitor alţi clienţi. “Senzorii infraroşii din spatele suprafeţei detectează prezenţa vizitatorului de la 500 de milimetri distanţă. Senzorii transformă mişcările şi contactele în semnale acustice şi optice care se desfăşoară sub forma unor modele inteligente. Aici voi prezenta două exemple: Peretele Aegis Hyposurface şi peretele de gheaţă “Ice”. moment în care peretele interacţionează cu mişcările corpului creând fluctuaţii. moment în care peretele interacţionează cu mişcările corpului creând fluctuaţii.wordpress. Figura 21.Au fost dezvoltate diverse tipuri de faţade deosebite din punct de vedere estetic şi funcţional dar cele mai interesante produse care poate pe viitor pot fi aplicate şi pentru faţade au fost experimentate prin crearea unor pereţi puţin spus interactivi. în principal în domeniul divertismentului. (http://createanddestroy.5 m de sticlă suspendată asemenea unei stalactite (Fig. b) Peretele Hyposurface va fi discutat pe larg pe post de studiu de caz în finalul lucrării. Aceste două suprafeţe îşi pot găsi diverse aplicaţii. putând fi prezente în spaţii generoase pentru a anima atmosfera şi a-i conferii clădirii o aură modernă. Acest gen de suprafeţe experimentale pot fi utilizate în cadrul centrelor SPA care prin jocurile de lumină şi semnalelor acustice încântă vizitatorii şi oferă unicitate.

magnetoreologia şi electroreologia. incluzând:     Curăţenia. Un nanometru este a miliarda parte dintr-un metru.4 Sisteme structurale “Structura unei clădiri sau ansamblu se comportă precum un schelet uman. Utilizarea nanotehnologiei în arhitectură variază de la folosirea materialelor. ansamblele şi metodele prezentate mai sus depăşesc bugetul impus pentru majoritatea construcţiilor şi a proiectelor de infrastructură. oamenii de ştiinţă creează noi intrumente. greutatea redusă şi durabilitatea materialelor Dispozitive medicale şi medicamente care pot detecta şi trata bolile mult mai eficient şi cu mai puţine efecte secundare Iluminarea care utilizează o fracţiune de energie 19    . Aici apare noţiunea de structură inteligentă care poate avea capacitatea de a-şi monitoriza starea de sănătate şi de a trimite alerte atunci când este în pericol. transporturile şi mai ales arhitectura. piezoelectricele. Astfel se propune dezvoltarea “învelişului inteligent” care reprezintă o structură de suprafaţă cu capacitatea de a simţi prin toate punctele sale. securitatea şi disponibilitatea energetică Rezistenţa. mai uşoare şi mai rapide care pot executa operaţiuni complicate şi care utilizează mult mai puţin material şi consumă mai puţin. echipamentelor până la forme şi teorii de design. Desigur că multe dintre materialele. “Nanotehnologia se poate aplica în toate aspectele vieţii noastre.3. astfel când sunt solicitate de forţe exterioare. având un potenţial crescut în domenii ca medicina. 4. dar şi structuri cu senzori incorporaţi de detecţie şi sisteme de analiză care vor monitoriza starea de sănătate a structurii”[9]. mai ieftine. Lucrând la scară nano. se mişcă în diferite direcţii. şi care ne oferă posibilitatea de a crea dispozitive mai mici. dar potenţialul acestora impune reformularea practicii de arhitectură şi design. Cercetătorii din Japonia au introdus noi metode care pot preveni degradările şi avariile structurale prin mijloace care utilizează tehnologiile de fibră optică. acestea se deformează. comunicaţiile. Nanotehnologia Nanotehnologia este un domeniu ştiinţific încă aproape de propria naşterea. rezistenţă electrică. industria. dar totuşi un domeniu promiţător care priveşte un viitor luminos datorită potenţialului său de a schimba lumea din jurul nostru. magnetostrictivele. produse şi tehnologii care se adresează celor mai mari provocări ale lumii.

Peri adunaţi în jurul unei sfere de polistiren. forme şi configuraţii ale Figure 23. chiar virusul în sine reprezintă o maşinărie creată de natură. Multe produse care utilizează nanotehnologia sunt deja disponibile iar posibilităţile viitoare par să fie fără margini în diferitele domenii precum biomedicina. sunt nu numai de 50 de ori mai rezistente decât oţelul şi de 10 ori mai uşoare. Nanotuburile de carbon care reprezintă folii de grafit având grosimea de doar un atom care se formeazăîntr-un cilindru. iar acceleratoarele care utilizează energie înaltă permit penetrarea constituentelor particulelor subatomice. şi maşinării complexe de mărimea unui virus. energetica şi designul de material. Particulele subatomice au fascinat lumea încă din Figura 22.org/page/27/) prima jumătate a secolului 20.blogspot. De fapt. dar sunt şi transparente şi conductoare electric.  Senzori care detectează şi identifică agenţi chimici sau biologici periculoşi în aer Tehnici de a curăţa chimicalele periculoase din mediu înconjurător” [10]. (http://nanoscale-materials-andnanotechnolog.com/search) clădirilor. 20    . Nanoarhitectura este conversia arhitecturii către revoluţia nano a secolului 21. designerilor de interior şi al designerilor în general. computerele.nanotechblog. Reducerea dimensiunii şi consecvenţa explorării proprietăţilor este fără limită. Scopul cercetărilor este de a aduce la lumina posibilităţile de aplicare oferite de nanomateriale într-un anumit sector şi de a examina noile materiale din punctul de vedere al arhitecţilor. (http://www. Arhitecţii şi designerii vor trebui să fie deosebit de conştienţi în privinţa compoziţiei şi consecinţelor care derivă din materialul ales. Nanotehnologia împreună utilizarea cu arhitectura în marchează arhitectură stilul care nanoarhitectural. este foarte important ca designerii să fie informaţi în legătură cu descoperirile ştiinţifice. Astfel. Lumea materialelor ştiinţifice este martora unei revoluţii în explorarea materiei la o scară redusă. care este de fapt reprezentat de nanotehnologiei contribuie cu noi materiale. Putem să ne imaginăm dispozitive mişcătoare care sunt de 1000 de ori mai mici decât o bacterie.

creând nano-arta (Fig. de exemplu sunt folosite în armarea betonului şi distribuirea medicamentaţiei către celulele individuale. betonului. Aici. Cercetările în derulare care vor apăra vehiculele armatei împotriva bombelor. Îmbunătăţirea confortului şi eficacitatea costului trebuie să meargă mână în mână. Într-o bună zi nanotuburile de carbon şi alte nanomateriale vor transforma radical paleta de materiale. pot fi aplicabile suprafeţelor vitrate ale clădirilor. Nanotuburile de carbon (Fig. Unul din studiile de caz prezente în această lucrare va consta în aplicarea nanotehnologiei. Sticla nano-armata poate fi utilizată în curând şi pe post de închidere dar şi de structură. arhitecţii se vor concentra pe relaţii şi pe aspectele şi formele de design din faza de creaţie. economice şi ecologice. 21    . folosind nanofibre din policarbonat armat. Estimarea costurilor ar trebui să ţină cont nu numai de cheltuială iniţială dar şi de costurile următoare. să producă regula unui sistem după care spaţiile arhitecturale inteligente vor funcţiona. distinşi cu premiul Nobel în anul 2010 pentru pentru lucrările lor revoluţionare asupra grafenului . Spaţiile interioare necesită optimizare prin utilizarea strategică a nanosuprafetelor ţinând cont de principiile estetice. sunt nu numai de 50 de ori mai rezistente decât oţelul şi de 10 ori mai uşoare. Nanotuburile beneficiază deja de sute de aplicaţii. Funcţiile nano ale materialelor au fost utilizate prea puţin sau chiar deloc în designul interior. Un domeniu de design care va fi influenţat de nanotehnologie este mediul inteligent. astfel încât folii de grosimea hârtiei vor putea susţine greutatea unei întregi clădiri. Andre Geim şi Konstantin Novoselov. dar sunt şi transparente şi conductoare electric.23). sticlei şi maselor plastice care vor îmbunătăţi performanţele. nanosenzorii încastraţi vor produce recepţia ca răspuns exact al aspectelor arhitecturale.Astazi designerii au fost chiar inspiraţi de nanotehnologie din punct de vedere artistic în acest caz. Materialele minune Nanotech au potenţialul de a revoluţiona ce şi cum vom construi. Cercetări concrete în acest domeniu au fost efectuate de către doi cercetători de origine rusă. in particular nanotehnologia “verde” în cadrul designului interior al unui salon de spital.22) care reprezintă folii de grafit având grosimea de doar un atom care se formează într-un cilindru. adică formele si relaţiile dintre ele. De vreme ce arhitectura inteligentă va avea stări schimbătoare şi o comunicare greoaie. Alte câteva exemple care sunt în acelaşi timp şi aşteptări ale viitorului apropiat sunt nanocompozitele consolidate ale oţelului. Este destul de posibil ca ambele. durabilitatea şi media de rezistenţă la greutate ale acestor materiale. care se reduc considerabil.

Energia mişcării care se schimbă de la o entitate cu potenţial înalt la o entitate cu potenţial scăzut. arhitecţii de obicei schimbă orientarea faţadelor şi măresc suprafaţa vitrată. toate formele de energie pot fi împărţite în două clase:   Energia potenţială – energie înmagazinată care “poate curge”. şi este de asemenea locul unde activitatea lucrează asupra mediului. dar în schimb sunt zone de activitate. Toate schimbările au loc în cadrul graniţei. Graniţa funcţionează ca zonă de tranziţie fundamentală pentru a intermedia schimbarea între două sau mai multe stări variabile. Energia cinetică – energie care “curge”.5. De asemenea. nici o discuţie despre materiale nu poate fi completă fără o înţelegere a energiei. această graniţă apare ca fiind o discontinuitate sau o limită. acesta fiind adevărat şi pentru acele materiale pe care doar vrem să le admirăm. Totuşi 22    . Graniţele termodinamice nu sunt lucruri eligibile şi tangibile. Energia: Comportament. de exemplu sculpturile. De exemplu. Între aceste două clase. Energia care este depozitată prin calitatea poziţiei. combinării chimice. Fenomen şi Mediu Atunci când alegem un material. fiecare din aceste mase vor avea o temperatură şi presiune uşor de distins. la fel ca în masa de aer cald. Ca rezultat. când o masă de aer cald este adiacentă unei mase de aer rece. întinderii. îndoirii. voi face câteva menţiuni legate de termodinamică: termodinamica descrie acea ramură a fizicii care se concentrează asupra condiţiilor sistemelor de materiale şi cauzele vreunei schimbări în acele condiţii. în principal invizibile. atunci clarificarea noţiunii de graniţă ne poate ajuta să definim şi să creăm medii energetice [11]. introducem conceptul de graniţă ca comportament pentru a înţelege termodinamica materialelor. compresiunii. În cadrul unui sistem termodinamic. pentru a introduce lumina zilei în interiorul unei clădiri. În completare. Aşa cum înţelegerea termodinamicii ne ajută să înţelegem rolul materialelor într-un câmp de energie. În această zonă de activitate au loc trasnsferuri şi schimburi de energie. Conceptual. dar fizic acesta este locul unde are loc conexiunea intermediară între două stări. De exemplu. în acelaşi timp alegem şi modul acestuia de a interacţiona cu diferite tipuri de energii stimulatoare. energia poate lua multe forme şi fiecare formă este caracterizată printr-o variabilă fundamentală care devine folositoare ca energie numai atunci când diferenţa intră în joc. cel puţin în cazul unei diagrame.

2005) Interiorul unei clădiri sau încăperi în general este caracterizat printr-un mediu singular şi stabil care poate fi optimizat prin menţinerea unor condiţii ideale.   De fapt se ajunge la concluzia ca materialul sistemului este corpul uman.. iar mediul înconjurător este imediat adiacent corpului uman. Reconceptualizarea mediului uman Figura 24. Toate mediile reprezintă 23    .. Mediul nostru înconjurător nu este atât de omogen pe cât presupunem. (Addington M. În imaginea de mai sus sunt ilustrate graniţele fizice considerate tipice societăţii de azi. UK. Această caracterizare a mediului interior ne este cunoscut ca analogia unui sistem termal în care interiorul este materialul sistemului. Designul unei incinte închise nu este designul unui mediu. şi aceleaşi rezultate pot fi obţinute prin schimbări microscopice în condiţionarea suprafeţei ca acelea care au loc acum prin schimbări majore în cadul clădirii. putem începe să recunoaştem ca mediile energetice pot apărea şi dispărea în locaţii multiple şi fiecare va marca o stare unică şi singulară. limita este reprezentată de schimburile de energie ale corpului. Într-adevăr. unul din cele mai populare modele ale mediului interior “perfect” este cel al unei capsule spaţiale. iar mai jos este prezentată graniţa stratului de convecţie ce se ridică de pe contururile unei persoane. ed. Luând în considerare scara în noua definiţie a graniţei ca zonă de tranziţie. anvelopa exteriorul clădirii este limita iar reprezintă împrejurimile. 6. Architectural Press.lumina are un comportament la scară micro.L. Mediul exterior este considerat ostil. Smart Materials and New Technologies for architecture and designprofessions. iar acest mediu interior deosebit de controlat poate îndeplini acest container ideal pentru om. ba chiar reprezintă o colecţie tranzitorie a multiplelor şi diferitelor comportamente aflate între graniţe.D. Schodek D. Comparaţieîntre graniţa imaginată de arhitect faţă de cea a unui fizician.

senzaţia de frig nu reprezintă un mediu la o temperatură scăzută.1 Mediul termal Deci ce este atunci mediul termal. ci mai degrabă ne indică faptul că rata de schimb a transferului de energie termală dintre mediu şi corpul uman este în creştere. vom defini mediul doar prin tranzacţiile sau schimburile sale de energie de-a lungul graniţelor. Receptorii pielii răspund celor două clase ale stimulilor de mediu. Mecanismul termal al corpului (http://www. Corpul uman are capacitatea de a-şi menţine sănătatea proprie într-o măsură destul de mare. 24). energia mecanică şi electromagnetică. vom fi de fapt înconjuraţi de multiple comportamente termale – multe tipuri de transferuri de căldură. toate simultane. simţurile corpului uman nu răspund condiţiilor existente de temperatură. dacă nu este reprezentat pur şi simplu de temperatura înconjurătoare? Chiar şi într-o încăpere închisă în care aerul pare perfect omogen şi static. nu este de fapt ceea ce pare. optice sau aurale. Decât să caracterizăm un întreg mediu ca reprezentat de o mărime a temperaturii. stratificări de Figure 25. bunăstarea şi buna dispoziţie a corpului uman. Termoreceptorii nu simt deloc temperatura ambientală. fluxuri laminare şi turbulente. incluzând cele ale corpului uman. apariţia luminii sau recepţia sunetului. Acesta lume reală omniprezentă care ne este atât de familiară prin senzaţii. sau un nivel constant de iluminare. Această abordare este consistentă cu înţelegerea actuală a sistemului senzorial al corpului uman.câmpuri de energie stimulatoare care pot produce schimburi de căldură. iar temperatura poate să fie sau poate să nu fie unul dintre contribuitorii la această creştere [12].hitachipt. În mod esenţial. mai degrabă 24    . Fie că este vorba de caracteristicile termale. chiar dacă temperatura periferică a pielli poate varia de la 10 la 40 grade celsius şi totuşi fără consecinţe grave. 6.com/products/ac/building_system/datacente uman este chiar mai complex decât cel al unei r/diagnosis_heat. fluctuaţii de presiune – 3D. Mediul termal dintr-o încăpere diagnosticat cu ajutorul unui scanner termal temperatură si densitate. Scopul unui arhitect sau designer este de a lua toate măsurile pentru a asigura sănătatea.html) încăperi. dar mai degrabă răspund ratei de schimbare a energiei de-a lungul unei graniţe (Fig. nu simte pur şi simplu mediul. iluminare etc. corpul uman se simte pe el însuşi prin intermediul acestei reacţii la mediul înconjurător. De exemplu.

Temperaturile de suprafaţă ale unei clădiri. lungime de undă şi lărgime de bandă. dar reprezintă cea mai comună entitate de schimbare de căldură în cadrul unei clădiri [13]. astfel producând fluxuri de plutire de-a lungul suprafeţelor. iar scara este comportamentul. ventilare şi condiţionare sunt proiectate în relaţie cu scara clădirii. dar şi vice-versa. vorbim despre culori ca şi cum ar aparţine obiectelor.răspund diferenţei dintre temperatura pielii şi împrejurimi. 6. Dacă doar culoarea este responsabilă pentru recunoaşterea obiectelor. Factorul de reflexie. fiecare având limite sale.2 Mediul luminos Multe dintre proprietăţile materialelor care interacţionează cu lumina sunt extrinsece în alte condiţii decât compoziţia moleculară a materialului care ar afecta proprietăţile. atunci obiecte similare pot fi diferenţiate pe viitor de un plan de utilizare a culorilor. Toate obiectele emit radiaţii. Putem avea posibilitatea de a proiecta modalitatea de a vizualiza şi interpreta informaţia. “Soarele este sursa primară de lumină a noastră. de fapt ele aparţin numai luminii. Răspunsul ideal se petrece la limită. 25    . nu să o adauge. Toate suprafeţele sunt subtractive. de absorbţie şi transmitere fac şi ele parte din acesta categorie. într-un bun final vor asigura o acţiune locală şi directă care ne va permite să proiectăm mai degrabă un mediu termal decât unul care reduce la zero împrejurimile. şi deci putem presupune ca diferenţa se comută încontinuu. în particular cele orientate spre exterior precum pereţii. adică ele pot doar să sustragă energia şi culoarea din lumină. decât să fie o stare delimitată singulară. Temperatura pielii reprezintă una dintre cele mai variabile răspunsuri termo-regulatoare ale corpului uman. în comparaţie cu doar proiectarea obiectelor care se află în faţa noastră” [14]. Mediul termal de interior. datorită scării lor reduse. dar în porţiuni diferite ale spectrului. Corpul uman nu este un termometru. Tehnologiile şi materialele inteligente. acoperişurile şi pardoselile. Putem descrie culoarea surselor şi culoarea reflectată a obiectelor prin trei cantităţi: energie. sunt aproape tot timpul diferite faţă de temperatura ambientală a aerului. Sistemele de încălzire. Dacă luminozitatea singură este responsabilă pentru determinarea locaţiei unui obiect. şi în acelaşi timp stabileşte standardul de comparaţie pentru sursele de lumină artificiale. avem posibilitatea de a crea articulaţii vizuale ale unei suprafeţe care nu este prezentă. dar regimul termal operează la scări mult mai mici. Putem spune că devenim conştienţi de împrejurimi când apare o diferenţă în “diferenţă”. Deşi. reprezintă de fapt o colecţie vastă de stări. ferestrele.

Materialele inteligente pot avea un impact major asupra economisirii energiei. chiar dacă pereţii acesteia sunt clar definiţi vizual. deoarece o mare parte a conştientizării spaţiului din jurul nostru provine din stimuli non-vizuali. Spaţiile interioare. sunetul este o energie termală care poate fi caracterizată şi printr-un comportament de undă. Mulţi designerii de instalaţii experimentează cu manipularea acustică. Înlocuind forma geometrică ca determinantă a designului acustic. care este produs de către pulsaţii de presiune într-un mediu fluid. O caracteristică în care designeri sunt interesaţi este cum spaţializează urechea umană sunetul. în mod direct poate fi cea mai provocatoare aplicaţie a materialelor inteligente în design. în particular cel determinat de inteligenţa artificială care dă naştere conceptului de emergenţa. ca şi cel termal şi luminos. în cazul în care nu sunt prevăzute cu calităţi toatal absorbante. este transmis prin convecţie. vor avea mai tot timpul reflecţii difuze. dar vor şi creşte nivelul sunetului ambiental al încăperii. În continuare va fi prezentat mediul inteligent. materialele au devenit un factor important. care sunt de cinci ori mai eficiente decât cele incandescente şi lămpi cu descărcare de intensitate mare (HID). creând spaţii acolo unde lipsesc şi direcţionând localizarea sunetului după voinţă. joacă deja un rol important în designul acustic. Ca şi lumina.Producerea luminii artificiale este cel mai ineficient proces în cadrul unei clădirii.Acestea vor conferi forma sunetului. 6.3 Mediul acustic Sunetul. Sunetul este produs prin propagarea energiei mecanice (cinetice) printr-un mediu elastic prin vibrarea moleculelor mediului. 26    . dar potenţialul de a proiecta mediul acustic. care sunt de două ori mai eficiente decât mijloacele fluorescente. în special prin sistemul pe care îl pot forma. Fără o reacţie acustică din partea împrejurimilor nu suntem capabili de a ne plasa spaţial într-o încăpere. Gradul de absorbţie al materialelor va determina în final ambientul său nivelul sunetului de fundal. în formă piezoelectrică. Materialele inteligente. şi astfel se întrevăd posibilităţi de înlocuire cu dispozitive fluorescenţe.

4 Mediul inteligent determinat de emergenţă Emergenţa este strâns corelată cu biologia evoluţionară. reprezintă un exemplu al aplicării emergenţei în arhitectură. Pentru a folosi cuvinte mai simple. dar şi la aparatul matematic necesar pentru a modela asemenea procese într-un mediu computaţional. 26). este aceea că emergenţa se referă la studiul producerii formelor şi la studiul sistemelor naturale care au o complexitate ireductibilă (Fig. Geometria joacă atât un rol local cât şi unul global în dinamica interrelaţionată a modelelor şi a formelor în morfogeneză (crearea de forme care evoluează în timp şi spaţiu) autoorganizata. interacţiei. elaborează şi menţin forma sistemelor naturale. Deşi matematica a jucat un rol vital în arhitectură încă de la începuturi. pentru ca arhitectura să poată beneficia de ideile emergenţei. Există modele generice în procesul de autogenerare al formelor. Construcţia se bazează pe conglomerarea de bule din membrana moale îmbinate prin intermediul unui fuzelaj-coca. putem spune că. mai ştiinţifică. şi aceste procese sunt cele care includ schimburi dinamice cu mediul înconjurător. Una din cele mai simple şi mai comune definiţii ale emergenţei este aceea de sumum al proprietatiilor unui sistem care nu pot fi deduse din componentele acestuia – ceva mai mult decât suma tuturor părţilor. Acest lucru este datorat: 1) eliberarea de sub dominarea geometriei ortogonale necesită o precizie mai mare în ceea ce priveşte interfaţa dintre definiţia arhitecturală a formei şi procesele constructive generate de computer. Această structură celebrează oceanul ca fiinţă plină de viaţăşi co-existenţa culturii umane şi a ecosistemelui oceanic. O definiţie mai riguroasă. Pavilionul Oceanic proiectat de Emergent Architecture şi Kokkugia ca propunere pentru expoziţia Yeosu 2012 din Korea. se simte nevoia unei abordări matematice mai avansate în arhitectura curentă. şi în formele însele. dar şi 27    . 2) proiectul ingineresc pentru geometriile complexe trebuie să aibă un fundament matematic solid. inteligenţa artificială. trebuie să căutăm principiile şi dinamica organizării şi Figura 26. Formele îşi menţin continutatea şi integritatea prin schimbarea aspectului lor.6. legile matematice pe care sistemele naturale le urmează şi care pot fi utilizate la sistemele construite artificial. Procesele produc. Forma şi comportamentul sunt rezultatul proceselor ce au loc în sistemele complexe. teoria complexităţii şi cibernetică.

arch. Acoperirea Curţii Principale a British Museum. modele de comportament şi autoorganizare.hku. Nu putem trece însă mai departe fără să amintim măcar câteva dintre numele teoriilor care stau la baza emergenţei: teoriile proceselor şi ale formelor. Criteriile natural pentru selectarea “celui mai bun” pot fi dezvoltate într-o manieră necesară pentru a corespunde cerinţelor de performanţă arhitecturală. şi acolo unde apare o comunicare efectivă între forme. forme şi structuri evolutive în procesele morfogenetice în cadrul mediilor computaţionale.evoluează ” cu o autonomie parţială şi cu o anumită interacţiune între ele.hk) al comportamentului. reprezintă mai multe sisteme care colaborează şi " co. Cu toate acestea. (www. Evoluţia naturală nu este un sistem individual. necesitând o reviziure substanţială în modul în care realizăm design-ul (Fig. pentru celalat poate reprezenta mediul înconjurător [15]. Sistemele din care reiese o formă sunt menţinute de către fluxul de energie şi informativ din sistem. dimpotrivă. teoria sistemelor.Figure 27. Londra. O formă emergent întreagă poate fi o forma a altui sistem emergent de nivel mai înalt.courses. teoria complexităţii. ideile principale sunt cele exprimate deja în această lucrare. Modelul de curgere are variaţii constante ajustate să menţină echilibrul prin aşa numitul efect de “feedback” cu mediul înconjurător. Putem folosi modelele matematice menţionate mai sus pentru a genera design-uri. Formele pot fi găsite ca manifestare în orice populaţie. geometrie şi morfogeneză. 28    . apare un comportament colectiv şi implicit inteligenţa. Aparatul matematic la care face referire teoria emergenţei este unul destul de complicat şi cu siguranţă nu îşi are locul aici. genetic comportamentului colectiv etc. iar ceea ce numim proces pentru un sistem. dinamica diferenţierii şi a integrării. incluzând aici şi cerinţele de integritate structurală. Emergenţa este de o importanţă monumentală pentru arhitectură. Exemplu de arhitectură emergentă rezultat din proiectarea unei suprafeţe complexe (imagine dreapta) în cadrul unui experiment al Genr8. şi prin iteraţii continue desfăşurate de-a lungul mai multor generaţii. 27).

La sfârşitul acestei vieţi. nu numai pentru a controla mediul intern al staţiilor de autobuz sau metrou. clădirile au un timp de viaţă.com/2008/11/12/reichstaggerman-parliament-by-foster-and-partners-berlingermany/) fizică refolosită. dar şi pentru a reuşi să răspundă fluctuaţiilor traficului de călători. Fiecare clădire este parte a mediului înconjurător pentru vecinii săi. (http://archide. Trebuie să extindem această gândire dincolo de răspunsul oricărui sistem individual la mediul înconjurător. Soluţiile propuse sunt revoluţionare din punct de vedere arhitectural. ecologic şi economic. de la design-ul şi producerea clădirilor individuale la o ecologie în care design-urile revoluţionare au o inteligenţă suficientă pentru a se adapta şi a comunica. Infrastructura de transport urban trebuie să fie organizată pentru a avea sisteme de răspuns similar. Sistemul mecanic hibrid cu procesor central folosit în prezent limitează potenţialul unei locuinţe ”inteligente”. şi că pe întreg parcursul vieţii lor trebuie să menţină un sistem complex de energie şi sisteme de materiale. Ne aflăm la începutul unei schimbări sistematice. de cel puţin câteva decenii în mod normal. Un exemplu reprezentativ al aplicarii energentei este în cazul „Proiectului Venus”. rezultă că inteligenţa urbană individuală poate fi atinsă prin extinderea comunicării de date între sistemele de clădiri învecinate. numit utopic de unii critici.wordpress. acolo unde nanotehnologia (subiect abordat în capitolul 4 al lucrării) poate juca un rol vital. Rampa din cadrul clădirii parlamentului German Reichstag. Logică emergenţei ne cere să recunoaştem că totuşi. Exemplu de arhitectură emergentă. încorporând efecte de autoorganizare a materiei. şi din care vor rezulta în final oraşele “inteligente”. 29    . aceste locuinţe trebuie dezasamblate şi materia Figura 28. Comportamentul inteligent al clădirilor individuale poate fi mult îmbunătăţit dacă se va trece la un comportament colectiv al sistemelor distribuite. urbanistic.Strategiile de design nu sunt cu adevărat revoluţionare dacă nu includ iteraţii ale modelării fizice (interacţii ale “genotipului” cu “fenotipul”). Acesta susţine un plan de acţiune durabil care propune schimbarea socială către pace şi capacitatea de a se susţine. Dacă vom reuşi să facem o legătură între sistemele de infrastructură şi grupurile de clădiri inteligenţe vom reuşi să ducem gradul de emergenţă la un nivel superior.

economic şi ecologic. În ziua de astăzi. În ultima vreme există o preocupare crescută în legătură cu răspândirea în Figura 29. Factorul de cost este foarte important nu doar în timpul investiţiei ci şi după aceasta. În acelaşi timp.wordpress. Aceleaşi preocupări se regăsesc şi în industria alimentară şi farmaceutică. care are ca scop producerea de nano materiale şi produse care nu dăunează mediului înconjurător sau sănătăţii omului.III. tavane şi diverse suprafeţe ar putea fi folosite pentru a distruge super-gandacii din spitale atunci când luminile fluorescente sunt aprinse (Fig. şi nu în ultimul rând sporeşte calitatea vieţii pacienţilor dar şi a angajaţilor. continuă să fie prioritare când e vorba de design. şi care vor oferi soluţii în rezolvarea problemelor legate de mediu. Ilustraţie a procesului de igienizare prin aplicarea nanotehnologiei verde. Acestea ar încetini contaminarea şi reduce costurile de întreţinere [16]. toate opţiunile ar trebui luate în considerare.com/2009/07/15/part-2green-technology/) spitale a super-gandacilor. Când facilităţile de sănătate beneficiază de o reabilitare. siguranţa. (http://bertmaes. Vopselurile nano-tehnologice pentru pereţi. 29). igiena şi întreţinerea fără costuri mari. Nanoarhitectura aplicată în săli de tratament Nanotehnologia va ajuta arhitecţii să realizeze proiecte şi facilităţi pentru spitale mult îmbunătăţite pentru beneficiul societăţii şi al sănătăţii publice. Funcţii precum modul de lucru eficient. centrele de tratament dar şi grupurile sanitare domestice ar beneficia de un bun control al igienei. iar trusturile de sănătate încearcă să găsească noi modalităţi de a menţine standardele de igienă în spitale. nici aspectul ecologic nu trebuie ignorat. 30    . apa şi resurse energie. Arhitectura de sănătate va fi optimizată din punct de vedere estetic. De asemenea unităţile pentru îngrijirea copiilor. igiena de suprafaţă ar putea fi îmbunătăţită prin acţiunea luminii fluorescente asupra suprafeţelor catalitice. cum sunt vopselurile care conţin nanotitaniu. În toate aceste locuri. STUDII DE CAZ 1. Utilizarea nano-suprafetelor economiseşte reduce precum costurile. multe nano-suprafete pot fi folosite pentru a crea un mediu inteligent şi uşor de curăţat în cadrul spitalelor.

Membrana protectoare anti-bacteriană omoară bacteria iar suprafaţa nelipicioasă asigură ca bacteria distrusă să nu formeaza un bio-film. magnezice şi sulfuroase şi care în timp pot degrada obiectele sanitare şi instalaţiile. continuă să fie prioritare când e vorba de design. Nanotehnologia va ajuta arhitecţii să realizeze proiecte şi facilităţi pentru spitale mult îmbunătăţite pentru beneficiul societăţii şi al sănătăţii publice. care utilizează ape de izvor iodurate. Saloane de spital. igiena şi întreţinerea fără costuri mari. 30). Datorită suprafeţei hidrofobă. Este foarte folositor ca toate întrerupatoarele. murdaria nu se lipeşte uşor şi de asemenea este şi rezistentă la zgârieturi.niagarahealth. dar mai ales sigur. butoanele de atenţionare. (http://www. Figura 30. Toate aceste calităţi sunt bine venite şi în cadrul centrelor de tratament de tip spa şi balneoclimaterice.on. precum infecţiile cu MRSA (Methicillin-resistant Staphylococcus aureus). Ca rezultat sterilitatea mediului spitalicesc reprezintă o preocupare majoră. De asemenea aceste materialele pot contribui şi la creearea unui mediu confortabil. Un factor important din cazul problemei MRSA este rezultat din folosirea textilelor convenţionale precum halatele. care ar face procesul reversibil.O nouă abordare a lansării nanotehnologiei în materialele textile.ca/construction/new-health-care-complex/) Spitalul şi igiena merg mână în mână. aşternuturile şi feţele de pernă din cadrul spitalelor. Textilele pot servi de asemenea la purificarea aerului şi asigurarea unei atmosfere 31    . Aspectul igienei se adresează prin funcţiile antibacteriene. Funcţii precum modul de lucru eficient. clorurosodice. Toate obiectele şi instalaţiile sanitare sunt echipate cu o suprafaţa nelipicioasăşi usor de curăţat care uşurează procesul de igienizare. Este plănuită dezvoltarea industriei fabricării textilelor nanoderivate care vor ajuta spitalele în lupta lor împotriva MRSA. este reducerea răspândirii germenilor rezistenţi la medicaţie. Suprafaţa meselor şi garniturile sunt de asemenea rezistente la zgârieturi şi anti-amprente. mânerele şi suprafeţele de gresie şi faianţă să beneficieze de un strat antibacterian care în acelaşi timp să nu fie lipicios (Fig. care reprezintă o preocupare majoră a sănătăţii publice. siguranţa. calcice. perdelele.

Datorită faptului că este o suprafaţă hidrofilă. mirosuri şi poluanţi precum nicotina şi formaldehida sunt eliminaţi în câteva ore. Proprietăţile nano-suprafeţelor antibacteriene. În cadrul spitalului pot fi folosite suprafeţe vitrate care se curăţă singure. uşor de curăţat. economiseşte resurse precum apa şi energia. hidrofobe şi antizgârieturi crează un mediu inteligent şi sunt bine venite şi în cadrul centrelor de tratament de tip spa şi balneoclimaterice. clorurosodice. până când o nouă comutare o transformă din nou într-o fereastră transparentă. ploaia nu produce picături pe geam ci pelicule de apă care curăţă şi ce reziduri au mai rămas. migrene. 32    . care utilizează ape de izvor iodurate. asigurând Figure 31. sunt folositoare pe partea sudică a clădirilor pentru a proteja pacienţii care sunt imobilizaţi în pat de lumină orbitoare şi pentru a asigura o atmosferă comfortabilă. mai ales că acestea sunt cauzele altor efecte asupra pacienţilor precum alergii. Lumina UV provoacă o reacţie foto catalitică care descompune murdăria cu ajutorul bioxidului de titaniu. şi nu în ultimul rând sporeşte calitatea vieţii pacienţilor dar şi a angajaţilor.la2day. Saloane de tratament SPA. Ambele ferestre.Utilizarea nano-suprafeţelor reduce costurile. dar şi cataliza oxidativă. Astfel cu o singură comutare a întrerupătorului. lăcrimare. Ferestrele electro-cromatice pot întuneca lumina din cameră în mod eficient şi prietenos printr-o singură comutare.com/health_beauty) astfel vederi clare.confortabile la care pot contribui vopselurile.Mirosurile deranjante pot fi descompuse chimic fără probleme. Intervalele de curăţare se pot mări semnificativ. Ferestrele fotocromatice care se întuneca odată ce soarele apune. fereastra optimizată este întunecată şi rămâne în acest stadiu pana cand o noua comutare o transforma din nou intr-o fereastra transparenta. perdelele. pernele de scaun şi alte elemente. (http://www. în contrast cu ferestrele eletro-cromatice tradiţionale care necesită curent continuu. magnezice şi sulfuroase şi care în timp pot degrada obiectele sanitare şi instalaţiile. calcice. electro şi foto-cromatice întunecă cameră dar permite pacientului de a vedea afară [16].

iar lucrarea urma să fie expusă în foyerul Teatrului Birmingham (sunet. Peretele interactiv Aegis Hyposurface Aegis Hyposurface este un proiect dezvoltat de dECOI destinat comunicării. text etc). astfel creând valuri. scop transpunerea acţiunilor din interior (actele Precum un dispozitiv digital. (http://www. matematicieni şi programatori. proiectat în principal de către Mark Goulthorpe în colaborare cu o multi-disciplinara echipă formată din arhitecţi. ingineri.hyposurface. (http://www.org/) acestei suprafeţe în comparaţie cu alte sisteme oferind o maximă interactivitate cu publicul. Ochiul omului este atras de către mişcare şi astfel conferă un mare avantaj Figura32. 33). Suprafaţa peretelui Hyposurface poate avea orice dimensiune deoarece este format din module de suprafeţe metalice conectate la un sistem de control computerizat şi un sistem de 896 de pistoane pneumatice. iar lucrarea câştigătoare urma să fie expusă în foyerul Teatrului Birmingham Hippodrome (Fig. model.org/) rapid informaţiile pentru suprafeţelor a deforma acţionând suprafaţă pistoanele complexă 3D de metal şi cauciucîn sincronizare cu un spectaculos joc de lumini inclus. Sistemul electronic are rolul de a transminte extrem de Figura 33.hyposurface. automat cu un rezultat (logo. internet etc) poate fi conectat Hippodrome. Hyposurface este primul sistem de afişaj din lume în care suprafaţă ecranului se mişcă în mod fizic. orice semnal teatrale) către exterior. Suprafaţă peretelui Hyposurface poate avea orice dimensiune deoarece este format din module de suprafeţe metalice conectate la un sistem de control computerizat şi un sistem de 896 de pistoane pneumatice (Fig. Hyposurface a fost creată cu ocazia unei competiţii de artă interactivă care avea ca de afişaj. 33    . 32). Acest proiect a fost creat cu ocazia unei competiţii de artă interactivă. mişcare. logouri chiar şi text care iese din ecran şi dispare în mod continuu în cadrul acestei suprafeţe dinamice. Suprafaţa se comportă precum un lichid precis controlabil. modele.2.

34). Centre de frumuseţe. nedeterminat). impresionează şi apare organic ca natura. în special datorită caracterului de „neuitat” al Hyposurface.Pistoanele pot crea forme în relief de aproximativ 60 de cm şi pot ajunge la o viteză de deplasare de până la 100Km/h. Peretele Hyposurface este în sine un organism. Figura 34. iar montarea este realizată sub îndrumarea unui specialist [17]. o nouă specie de arhitectură reciprocă. Interfaţa sistemului este prietenoasă şi conectează Hyposurface direct la mouse-ul utilizatorului care poate coregrafia secvenţele de mişcare ale afişajului în timp real. (http://www. care răspunde. Această piesă marchează tranziţia de la spaţiul autoplastic (determinat) către cel aloplastic (interactiv. oferind nesfârşite posibilităţi de manifestare (Fig. utilizările suprafei Hyposurface pot începe de la simple afişaje în holuri şi foyere clădirilor (Mall-uri. Costurile sistemului de afişaj sunt destul de mari. Sistemul electronic are rolul de a transminte extrem de rapid informaţiile suprafeţelor acţionând pistoanele pentru a deforma suprafaţa complexă 3D de metal şi cauciucîn sincronizare cu un spectaculos joc de lumini inclus.hyposurface. Potenţialul cel mai ridicat al acestui afişaj este în publicitate şi marketing.Datorită acestor multiple calităţi. dovada fiind numeroasele premii pe care le-a strâns în decursul anilor şi expoziţiile la care a participat din anul 2000 încoace. Nu puţini sunt de acord cu această afirmaţie. în special pentru faptul că poate fi montat pe atât pe verticală cât şi pe orizontală. Clădiri de birouri etc) la camere de jocuri asemenea unui întreg Hypo-spatiu.org/) 34    . Acesta poate transforma orice spaţiu într-o experienţă de neuitat. creând tavane sau pereţi dinamici. Pistoanele pot crea forme în relief de aproximativ 60 de cm şi pot ajunge la o viteză de deplasare de până la 100Km/h.

4-activitatea (realizare de sarcini şi acţiuni) şi 5-imprevizibilitatea (posibilitatede deoareceaceasta abatere nu nu de pot poate fi fi la experienţa privite încă drept anterioară). Un scop fascinant este acela de a instrumenta procesele naturale de creștere și evoluție. viața artificialăși cu știința materialelor. genotipul reprezintă suma constituţiei genetice a unui individ. Acest genom reprezintă date în formă compactă care sunt transformate în biomasă de o complexitate structurală din ce în ce mai mare. manifestările artificiale. și au dezvoltat un prototip software pentru un instrument încorporat într-un sistem CAD.Preocuparea inteligenţăartificială a pornit de la noţiunea de structură adaptivă. implică cinci caracteristici de bază: 1-senzitivitatea. Proprietăţile emergente şi capacităţile naturale rezultă din procesele generative care lucrează asupra versiunilor succesive de genom. de-a crea inteligenţeiartificiale conştiinţei modelată” [18]. interrelaţionând contribuţii ale genotipului cu contribuţiile variabile ale dependenţelor fenotipice. algoritm înrudit cu evoluția. În natură. formele vii cresc. în timp ce fenotipul este produsul interacţiunii dintre genotip şi mediul înconjurător. Genr8 este ultimul instument de design de acest fel. produse ale Totuşi. Sistemele şi formele complexe ale naturii se nasc din procese evoluţionare. 2-impresionabilitatea (memorie). Spre deosebire destructurile convenţionale. care au doar rolul de-a suporta sarcinile statice şidinamice. Genr8 este o combinație unică de algoritmi computaționali revoluționari și algoritmi generativi bazați pe sistemele Lindemmayer. La Universitatea MIT a fost creat un grup de experți în tehnologie computaționalăși arhitecți. Pe langă aceasta. Încorporând tehnici computaționale generative avansate și tehnici de modelare a mediului fizic. de exemplu unor modificări de formă. structurile adaptive îşi pot modifica caracteristicile în funcţie desolicitări. care poate fi modelată prin simulare pe calculator. și un algoritm generativ înrudit cu creșterea. și apoi de a le combina într-un cadru computațional. Acesta folosește pentru adaptare un algoritm bazat pe studiul populatiei. iar creşterea este un proces complex. Scopul este acela de a da naștere unui instrument de design generativ care poate produce forme arhitecturale complexe și adaptive.3. Aceștia au examinat potențialul sinergiei arhitecturii cu inteligența artificială. de a modela ideile esențiale ale emergenței. 3-modificabilitatea (adaptare şi învăţare). putând face faţă. Viaţa artificială în arhitectură “Inteligenţa artificială. Un sistem Lindemmayer este un tip particular de sistem dinamic simbolic în care evoluția sistemului 35    .

numit broască (turtle) pe un mediu de vizualizare (ecran grafic). Această explorare este facilitată de un instrument revoluționar care produce populații de suprafețe în mai multe generații iar dezvoltarea este guvernată de un algoritm ce mimează creșterea organică (Fig. acesta permite o simulare stocasticăși revolutionară a structurilor și a suprafețelor geometrice (Fig. O formă emergentă complexă dezvoltată utilizând Genr8 ca un plugin pentru Maya. Seymour Papert a inventat grafica turtle ca un sistem pentru translatarea unei secvenţe de simboluri ale unui alfabet în mişcări ale unui automat.creativecrash. fiecare suprafață devine mai mare și mai complexă dupe ce este revizuităîn mod repetat folosind un set de reguli unic. 35). Genr8 permite explorarea și dezvoltarea suprafețelor geometrice spațiul 3D care are condițiile virtuale ale unui mediu real. Sistemul de bază este următorul: fixăm un pas d reprezentând distanţa în pixeli parcursă de broască în cadrul unei operaţiuni de mişcare. Genr8 a fost implementat ca un plug-in pentru modelatorul 3D Maya și fiind bazat pe selecții dinamice. Se mai defineşte un unghi u. După aceea. (http://www. Pentru generativă bine cadrul a a putea realiza puterea instrument și mediul în acestui teoretic n 360. oferind astfel copiilor un obiect programabil pentru facilitarea învăţării informaticii (prin intermediul limbajului LOGO). În acest mod. revoluționar este necesar săîntelegem mai Figure 35. Inițial fiecare suprafață este un poligon echilateral. 36). variații și moșteniri. care dau naștere la forme exploatând interacțiunea dintre două componente: o sămânță a unei forme și reguli care specifică cum se schimbă elementele formei. în mod uzual u fiind de tipul 360/n. Procesul de creștere este inspirat de sistemele Lindemmayer.posedă o interpretare geometrică bazată pe grafica turtleși a fost introdus de Aristid Lindemmayer pentru a modela dezvoltarea biologică.com/maya/downloads/scripts -plugins/modeling/surface-tools/c/genr8-for-maya2011x64-windows-7x64) computațional. și un proces grafic care reinterpreteazăîn mod repetat regulile în raport cu forma actuală. Pentru reprezentări mai complexe se poate modifica şi culoarea segmentelor de dreaptă figurate. cu 1 sistemul Lindemmayer (L-sistemul) este definit complet. 36    .

și alți operatori. verticale și regiuni. toate părtile unei suprafețe se modificăîn mod continuu. Această explorare este facilitată de un instrument revoluţionar care produce populaţii de suprafeţe în mai multe generaţii iar dezvoltarea este guvernată de un algoritm ce mimează creşterea organică. deoarece toate părțile unei suprafețe sunt modificate de-a lungul întregului proces.Modelul specific de creștere implementat în Genr8 este bazat pe sistemele extinse Hemberg-Lindenmayer care sunt o extensie a sistemelor Lindenmayer prin faptul că permit creșterea suprafețelor în spațiul tridimensional. (http://www. iar acestea pot fi apoi recombinate și modificate pentru a produce design-uri „descendente” îmbunătațite care mai păstrează ceva din forma 37    . Suprafața este reprezentată de o structură de date care conține un set de margini. ceea ce are un impact semnificativ asupra procesului de creștere [19].creativecrash. Aceste interacții sunt complexe iar interpretarea sistemelor extinse este neliniară. Suprafața este construită de jos în sus. în comparație cu sistemele clasice care doar incrementează suprafețele. o populație de design-uri individuale poate fi generatăși testată pentru a-l găsi pe cel mai bun. De asemenea include algoritmi complecși și un mediu fizic simulat. Combinarea unui algoritm generativ cu unul de creștere face din Genr8 un instrument extrem de interesant. În Genr8. care este foarte potrivit ca instrument de design. Deoarece toate marginile pot fi rescrise de-a lungul întregului proces de creștere. sistemele extinse generează suprafețe care sunt Figure 36. un designer poate specifica mediul înainte de folosirea instrumentului. moștenire și variație. Calculul evoluțional a fost aplicat până acum în domeniul optimizării. Atunci când se combină un proces de creștere cu generarea de forme este imperativ să situăm sistemul în contextul unui mediu virtual – în cazul lui Genr8. Rezultatele fenotipice sunt influențate atât de specificațiile genotipice cât și de condițiile de mediu. astfel încât rezultatul procesului de creștere este imprevizibil. conține un proces adaptiv și orientat spre descoperire. unul care are gravitație.iar toate părțile sistemului răspund la interacții locale. Oamenii de știință din domeniul IT-ului sunt interesați de evoluție de câteva decenii. De aceea. Cu toate acestea. frontiere și atractori. Folosind Genr8.com/maya/downloads/scripts -plugins/modeling/surface-tools/c/genr8-for-maya2011x64-windows-7x64) crescute efectiv. și au creat algoritmi bazați pe selecție. Genr8 permite explorarea şi dezvoltarea suprafeţelor geometrice în spaţiul 3D care are condiţiile virtuale ale unui mediu real.

utilizatorul poate relua căutarea evolutivă din punctul în care a fost întreruptă. Acest lucru deschide posibilitatea unei noi interacții mai puternice între designer și procesul evolutiv prin intermediul întreruperii. informării și al reluării procesului evolutiv. într-o populație de suprafețe. totul integrat într-o formă neliniară. inclusiv mediul înconjurător. gradul de netezire. În primul rând acesta folosește pentru suprafață atât o reprezentare a genomului (sistemele extinse Hemberg-Lindenmayer) cât și o reprezentare a fenotipului (suprafața). intervenției. Întreruperea permite designerului să oprească căutarea evolutivăîn orice moment. (Cu alte cuvinte. Prin toate aceste caracteristici. În Genr8 unele criterii de evoluție sunt cuantificabile în mod explicit și surprind trăsături pertinente. O dată ce modelări complexe şi tehnici de evaluare noi.inițială. pot fi unite cu tehnica computaţională evolutivă. un nivel necunoscut de complexitate a design-ului va putea fi atins. designerul este liber să exporte și să analizeze populații individuale sau întreaga populație de forme. Acest lucru crează un feedback între evaluarea internă făcută de Genr8și alte criterii externe de-a lungul unui proces evolutiv. Și. locale sau globale pentru suprafața geometrică. posibilitățile incluse în structura computațională a lui Genr8 indică un proces integrat de evoluție adaptivă. evaluare continuă și sistematizare a speciilor.sugerează recunoaşterea şi instrumentarea modelelor performante de suprafeţe complexe. utilizatorul reglează funcția care stabilește starea cea mai „bună” prin atribuirea unei valori fiecărui membru al populației. Aceasta transmite mai departe materialul genetic care este supus la variații. În abordarea tradițională a algoritmilor evolutivi. Genr8 are un sistem încorporat care îi permite automatizarea acestei funcții. cea mai „bună” este cel mai probabil aleasă ca părinte al generației următoare. 38    . intervenției și al reluării anumitor pași. În acest punct. se indică o potențială folosire a tehnologiei computaționale evolutive în arhitectura care merge dincolo de o înțelegere simplistă a geometriei computaționale născută „peste noapte” și culeasă „de dimineață”.În schimb. În contrast. simetrie și subdiviziuni. cum ar fi mărimea. În al doilea rând sunt procesele evolutive în care genomul este interpretat în mod repetat pentru a genera o suprafață. În final. Această abilitate de a schimba parametrii și de a cartografia caracteristicile fenotipice emergente în interiorul genotipului permite o evoluție deosebit de performantă a suprafeței care este deschisă unui spectru larg de procese externe. posibilitatea întreruperii. în al treilea rând. cum sunt analiza elementului finit şi dinamica fluidelor. Genr8 aduce trei lucruri inovative. Această variație este mutația biologicăși crossover-ul genelor din biologie).

finisaje. V. 39    . dar mai important de gândirea complexului ca un tot unitar de confort şi relaxare. pe de altă parte sigur şi fiabil. fie o clădire de birouri. Astfel obiectul creat de om poate susţine mai degrabă scopul proiectării acestuia decât existenţa ca manifestare fizică proprie. determinat de alegerea cât mai potrivită la prima vedere a finisajelor. pe de-o parte inovator şi experimental. atracţii vizuale) şi ambiental (utilizarea sistemelor şi elementelor de control. un centru de înfrumuseţare de tip SPA.IV. În prezent dispunem de tehnologii cu ajutorul cărora am putea realiza aproape orice. compartimentarea şi alte problematici arhitecturale) căruia dacă îi adăugăm principiile arhitecturii emergente va avea ca rezultat crearea unui mediu inteligent. Acestea sunt binecunoscute pentru luxul afişat. dar şi (aşa cum am şi ales în cele din urmă). Concluzii Multe dintre materialele şi tehnologiile inteligente explorate în această lucrare sunt din punct de vedere economic greu de atins de către majoritatea bugetelor alocate clădirilor sau proiectelor de infrastructură. calitatea aerului şi a apei. chiar dacă rareori acele lucruri sunt vizibile. Potenţialul regândirii normativului de materiale prin includerea materialelor inteligente se extinde mult în afara noţiunilor de eficienţă şi promptitudine. dar avantajele sunt importante deoarece condiţiile şi implicaţiile acestor materiale pot pătrunde în fiecare etapă a proiectării şi la fiecare nivel. Construcţia care putea fi considerată un subiect potrivit pentru aplicarea noilor materiale şi tehnologii era fie un muzeu sau spaţiu expoziţional. Relaţia diserţatie-prediplomă Alegerea proiectului de arhitectură a fost concomitentă cu cea a subiectului dizerţatiei. deoarece am urmărit completarea cunoştiinţelor legate de tipologiile şi aplicaţiile materialelor şi tehnologiilor de vârf în vederea elaborării detaliate a proiectului şi crearea unui complex arhitectural. Această nouă epocă inteligentă trebuie salutată cu o minte deschisă şi acceptată ca o noua etapă ce ne va conduce într-un bun final către culmile universului. iar multe dintre ele pot părea legate de domeniul SF. Aceste două calităţi sunt îndeplinite prin crearea unui mediu cu proprietăţi deosebite din punct de vedere estetic (prin luminozitate. senzori.

.. Miles Kemp. 2010.. Junimea. [14] Plummer H. 2010.O. “Skin: Surface.F. [10] Jeremy Ramsden. [15] Mark Goulthorpe and DECOi Architects. Routledge . USA. McGraw-Hill.E. 1984. New York. UK.M.L.“Technotextiles”. USA. si Mahoney M. 2005. [2] Addington D. [6] Ashby M.. 2006. New Jersey. Turns. Architectural Press. William Andrew Publishing.E. “The Architecture of the Well-Tempered Environment”. New York... Elsevier Science.R. USA.. Princeton Archiectural Press. “Materiale Inteligente”. 2009. Intell. 2002. [9] Gandhi M. George Braziller. UK. USA.Gh. 2002.VI. edit. si Rushau G. “Smart materials and structures”. si Schodek D. Designed Materials”. UK. [11] Stephen R... Iasi. [13] Banham R.. [8] Michael Fox. UK. 40    . “The Architecture of Natural Light”. 1999. [3] Mori T. 2009. and Struct. “Immaterial/Ultramaterial: Architecture. London: Thames & Hudson. 1993. Syst. J. UK. 2nd ed. “Interactive Architecture”..V. “Applied Nanotechnology (Micro and Nano Technologies)”. . 1998. The Architectural Press Ltd. [12] Lupton E. 1992. Thames and Hudson. Chapman and Hall. USA. 2008.N. [7] Braddock S. Cambridge University Press. “The Possibility of (an) Architecture: Collected Essays”. London. Substance and Design”. “Materials and Design: The Art and Science of Material Selection”. Mater. UK. 2002. [5] Bujoreanu L.. ”Electromechanical properties of smart materials”. Oxford.S. “Fiber Optics in Architectural Lighting”. “Smart Materials and New Technologies for architecture and design professions”. [4] Gersil K. “Thermodynamics: concepts and applications”.. Princeton Architectural Press. Bibliografie: [1] Newham R. si Thompson B.

Wiley.[16] Smith G. Syst. Vdf Hochschulverlag AG. [18] Green H. si Granqvist CG. S. Hoboken. 2010. Intell.. J. et al.Mater. 41    . ”Modelling intelligent behavior”.S. “Green Nanotechnology: Energy for Tomorrow's World”. Zurich. si Triffet T. 2010. [17] Weinstock M. 1993. “The Architecture of Emergence: The Evolution of Form in Nature and Civilisation”. ed. [19] Schmitt G. Elvetia. eCAADe 2010 Conference. 2010. and Struct. USA.. “Future Cities”... CRC Press.. USA.B.