UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE DREPT

Lector univ. dr. Kocsis Jozsef

DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

NOTE DE CURS pentru studenţii de la forma de învăţământ la distanţă

1

ASPECTE PRELIMINARE PRIVITOARE LA DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

1. Denumirea de proprietate intelectuală Denumire inexactă: Denumirea de proprietate intelectuală este o denumire inexactă, deoarece nu toate domeniile pentru care se foloseşte conceptul constituie rezultatul unei activităţi de creaţie intelectuală; dacă n cazul dreptului de autor, al brevetelor de invenţie, al drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale, sursa acestora o constituie un act de creaţie intelectuală, fiind vorba de drepturi intelectuale, cu totul altfel stau lucrurile în cazul mărcilor sau al semnelor distinctive; cel care foloseşte o marcă se mărgineşte doar la alegerea unui semn distinctif; de asemenea o indicaţie geografică este determinată de considerente de ordin geografic; în nici una dintre aceste cazuri neputând vorbi de existenţa vreunui act de creaţie, deci despre drepturi intelectuale. Vizând domenii diferite, dintre care unele nu merită calificativul de „intelectual” denumirea de proprietate intelectuală pare a fi inexactă. Dar nici denumirea de proprietate incorporală nu ar fi mai potrivită. Proprietatea incorporală ar reprezenta proprietatea asupra unui bun incorporal, asupra unui bun care nu este perceptibil simţurilor noastre, având o existenţă abstractă, fiind o creaţie a dreptului şi prezentând pentru om o valoare economică; obiect al proprietăţii poate fi prin urmare nu numai un bun corporal, ci şi un bun incorporal. Categoria bunurilor incorporale este însă mai largă decât cea rezervată obiectului nostru de studiu. Nu toate drepturile care au un obiect incorporal sunt şi drepturi de proprietate intelectuală. Astfel de exemplu, drepturile de clientelă pe care le are un comerciant, un medic, un notar etc., deşi drepturi incorporale, rămân însă în afara obiectului nostru de studiu, care se limitează doar la domeniul dreptului de autor şi dreptului proprietăţii industriale. 2. Regimul juridic diferit al drepturilor de proprietate intelectuală. Spre deosebire de ceea ce este specific creaţiilor noi (cazul invenţiilor) care implică un efort creator, ceea ce permite calificarea drepturilor rezultate dintr-o asemenea activitate în categoria drepturilor intelectuale, în cazul drepturilor asupra semnelor distinctive, în speţă a mărcilor, nu se poate vorbi de asemenea drepturi intelectuale., alegerea semnului nefiind produsul unui efort creator.

2

Această diferenţiere între drepturile asupra creaţiilor noi şi drepturile asupra semnelor distinctive atrage diferenţieri şi în planul regimului juridic care este aplicabil fiecăruia dintre cele două categorii de drepturi. Astfel, drepturi morale sunt recunoscute numai în favoarea celor care realizează o activitate creatoare, care implică personalitatea autorului care trebuie protejată, un asemenea drept nefiind recunoscut în favoarea titularului unei mărci sau a altui semn distinctiv. Apoi, dacă în cazul drepturilor asupra creaţiilor noi este vorba de un veritabil monopol de exploatare instituit în favoarea creatorului, ca o recompensă acordată celui care a adus un aport nou în industrie, reflectat în posibilitatea recunoscută creatorului de a interzice terţilor orice folosire a creaţiei sale, în cazul drepturilor asupra semnelor distinctive se recunosc producătorului sau comerciantului aceste drepturi doar în raport cu producătorii sau comercianţii concurenţi, cărora li se interzice să folosească aceleaşi semne, pentru a nu se crea confuzie în rândul consumatorilor. Această diferenţiere de regim juridic aplicabil celor două categorii de drepturi nu permite însă efectuarea unei ierarhizări între ele. Dacă drepturile asupra semnelor distinctive prezintă o anumită inferioritate în raport cu drepturile asupra creaţiilor noi din punctul de vedere al opozabilităţii lor (drepturile rezultate dintr-o creaţie nouă sunt opozabile absolut, erga omnes, oricărei persoane fiindu-i interzisă folosirea acelei creaţii fără consimţământul autorului, nu la fel stă situaţia şi în cazul drepturilor care privesc semnele distinctive şi a căror opozabilitate este doar relativă, cu privire la concurenţii direcţi ai titularului asupra mărcii; altfel spus, ca principiu, o anumită marcă va putea fi folosită pentru produse sau servicii diferite decât cele pentru care le utilizează titularul său), situaţia este diametral opusă din punctul de vedere al duratei lor, acest criteriu plasând într-o poziţie de superioritate drepturile asupra semnelor distinctive (chiar dacă durata de protecţie a brevetului de invenţie este de 20 ani, iar cea a protejării mărcii de 10 ani, protecţia asupra mărcilor va putea fi prelungită, în timp ce interesul societăţii în cazul creaţiilor noi este acela ca limitarea concurenţei să nu dureze prea mult timp). 3. Justificarea conceptului de proprietate intelectuală: În pofida diversităţii domeniilor vizate, a regimului juridic diferit aplicabil drepturilor din domeniu, se pune întrebarea de ce această reunire a unor domenii atât de diverse sub o singură „cupolă” aceea a dreptului proprietăţii intelectuale?

3

1. Un prim argument îl constituie existenţa unor trăsături comune ale diferitelor categorii de drepturi care pot fi întâlnite atât în cazul drepturilor asupra creaţiilor noi cât şi asupra semnelor distinctive; este vorba despre opozabilitatea erga omnes a acestor drepturi şi de diferenţierea lor atât de drepturile reale cât şi de drepturile de creanţă. A. Diferenţe faţă de drepturile reale : a. - Dacă drepturile reale sunt perpetue, drepturile de proprietate intelectuală sunt dimpotrivă temporare (drepturile patrimoniale de autor durează de regulă pe toată durata vieţii autorului şi 70 de ani după moartea acestuia, drepturile ce decurg din acordarea unui brevet de invenţie durează pe un interval de 20 ani drepturile conferite de înregistrarea unei mărci durează 10 ani de la data constituirii depozitului naţional reglementar); b. – Diferenţe apar şi din punctul de vedere al obiectului lor: astfel, dacă proprietarul unui bun devine automat şi proprietarul produselor rezultate prin exploatarea acelui bun, dimpotrivă, titularul unui brevet de invenţie de exemplu, nu va fi proprietarul produselor care rezultă prin punerea în aplicare a invenţiei conţinute de acel brevet sau persoana care are calitatea de autor al unei opere nu va fi şi proprietarul exemplarelor reproduse ale operei. De asemenea drepturile de proprietate intelectuală conferă un monopol titularului, care are drept consecinţă eliminarea concurenţei. Prin urmare, dacă proprietarul unui teren va intra în concurenţă cu alţi proprietari de terenuri care ar cultiva un acelaşi produs, dimpotrivă în domeniul proprietăţii intelectuale o asemenea concurenţă nu există, asupra operei existând un drept exclusiv al autorului sau asupra unei invenţii existând un drept exclusiv recunoscut în favoarea titularului de brevet. B. Diferenţe faţă de drepturile de creanţă: Drepturile de proprietate intelectuală sunt opozabile erga omnes – de exemplu, titularul unui brevet de invenţie poate interzice oricui care nu are consimţământul său să exploateze invenţia brevetată; numai cu consimţământul autorului se va putea realiza reproducerea sau reprezentarea operei etc.De remarcat că în cazul mărcilor această opozabilitate este doar relativă, fiind circumscrisă de principiul specialităţii mărcilor, adică opozabilitatea vizează de regulă doar pe concurenţi. 2. În al doilea rând, soluţia grupării în ansamblu a dreptului de autor şi a drepturilor de proprietate industrială este una tradiţională. Există un organism unic OMPI (Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale), cu sediul la Geneva, care se ocupă atât de protecţia

4

30 al Tratatului de la Roma ce instituia Piaţa Comună.” 3. interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi. artistice sau ştiinţifice. de comerţ şi de serviciu. descoperirile ştiinţifice. 2 pct. sunt în egală măsură aplicabile şi dreptului de autor şi drepturilor conexe. Dispoziţiile art. desenele şi modelele industriale. În pofida unor creaţii intelectuale de excepţie ce pot fi întâlnite în antichitate şi în perioada evului mediu. De altfel. deşi vizează în mod expres doar dreptul de proprietate industrială. Faptul că de a lungul atâtor secole autorilor nu li s-a recunoscut calitatea de titulari ai unor drepturi specifice îşi poate găsi explicaţia în posibilităţile tehnice limitate de multiplicare a unei opere (care circulau cel mult prin intermediul copiştilor). DREPTUL DE AUTOR I. Acordul de la Marrakech instituind Organizaţia Mondială a Comerţului în partea consacrată proprietăţii intelectuale tratează atât problematica dreptului de autor.internaţională a dreptului de autor. 2. ştiinţific. precum şi numele şi denumirile comerciale. cât şi a proprietăţii industriale. astfel că nu se impunea adoptarea unor reglementări speciale de apărare a creatorilor. cât şi cea a proprietăţii industriale. astfel cum a statuat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. cel mult putem găsi unele reglementări de ocrotire a bunurilor – obiect al dreptului de proprietate – în care s-a materializat opera de creaţie. abia spre sfârşitul secolului XVII îşi face loc ideea unei proprietăţi intelectuale. conceptul de proprietate intelectuală este consacrat în art. mărcile de fabrică. protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi aferente activităţilor intelectuale în domeniile industrial. literar şi artistic. pentru ca la începutul secolului al XVIII-lea să apară cele dintâi preocupări teoretice de drept de autor propriu-zise. invenţiile în toate domeniile activităţii umane. Titlul I. 5 . 4. VII al Convenţiei de la Stockholm – şi care a pus bazele constituirii OMPI – acest text stipulând că proprietatea intelectuală se referă la „ drepturile relative la operele literare. fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune. SCURT ISTORIC AL DREPTULUI DE AUTOR: 1. Nici chiar în dreptul roman nu întâlnim reglementări privitoare la protecţia creaţiei intelectuale.

devenind un drept cu caracter perpetuu. Anglia. materializate în acest domeniu în Decretul din 10 iulie 1973.000 exemplare originale. 4. Abia ulterior descoperirii tiparului (1450. Franţa. fără nici o condiţie de reciprocitate (aşa cum cerea legea anterioară). obligând astfel autorii să le cedeze proprietatea şi exploatarea manuscrisului. act ce consacra dreptul de proprietate al autorilor asupra creaţiei sale. întrucât nici o carte nu putea fi publicată fără autorizarea autorului. reproducerea operei fără voia autorului era sancţionată cu confiscarea în folosul autorului şi cu obligarea celui vinovat la plata unei sume de bani reprezentând echivalentul a 1. 6 . Revoluţia franceză. Se consideră că un Statul special adoptat de Regina Ana a Angliei în 1709 şi practica judiciară dezvoltată pe baza ei sunt cele ce au spart tiparele modelului feudal în materie şi au atins ceea ce se consideră a fi concepţiile burgheze în domeniul dreptului de autor. tipărirea. Acest sistem al privilegiilor asigura însă indirect şi o protecţie eficace autorilor.3. tipografi şi librari. dreptul moştenitorilor autorului de a se bucura de dreptul lor 10 ani după moartea autorilor (după care opera cădea în domeniul public şi oricine era liber să o reproducă). dreptul autorului de a interzice publicarea unei opere nepublicate în timpul vieţii sale pentru un interval de 30 de ani. Cei care se bucură însă mai întâi de privilegii sunt librarii şi tipografii din Veneţia (1494). La 28 iunie 1923 intră în vigoare Legea proprietăţii literare şi artistice caracterizată prin aceea că ea consacră dreptul autorului asupra operei sale independent de îndeplinirea vreunei formalităţi şi prin aceea că asigura străinilor aceeaşi protecţie ca şi a naţionalilor. dintre reglementările căreia am aminti: dreptul autorilor de a reproduce şi vinde opera în tot timpul vieţii lor. Gutenberg) tipărirea şi comercializarea cărţilor au impus adoptarea unor reglementări privitoare la raporturile dintre scriitori. limitarea transmisiunii drepturilor succesorale doar la părinţi şi colaterali privilegiaţi. Cea dintâi lege care a reglementat în România drepturile autorilor de opere literare şi artistice a fost legea presei din 13 aprilie 1862. Dintre alte reglementări mai importante ale legii am aminti: prelungirea drepturilor moştenitorilor asupra operei de la 10 ani la 30 de ani după moartea autorului. cu excluderea altor ascendenţi sau colaterali. ceea ce le asigura o poziţie de monopol în tipărirea şi difuzarea operei. 5. înlăturând privilegiile feudale a pus şi bazele unor transformări radicale ale dreptului. dacă opera cădea în domeniul public – încetând să mai facă obiectul unui drept exclusiv – dreptul moral al autorului trecea Academiei Române.

deoarece numai o persoană fizică este înzestrată cu inteligenţă. În aplicarea acestui text – remarca acelaşi autor – au fost însă elaborate „Normele de remunerare a autorilor şi pentru stabilirea tarifelor şi a modalităţilor de plată” precum şi alte acte normative de forţă juridică inferioară. Legea nr. 843 din 19. 587 din 30 iunie 2004 şi OUG nr. Principiu: autor = persoană fizică sau colectiv de personae fizice : Calitatea de autor nu o poate avea decât doar persoana fizică sau colectivul de persoane fizice care participă la realizarea operei. 285/2004 (publicat în Monitorul Oficial nr. 7 . modificată prin Legea nr. sensibilitate etc. iar tehnica redactării lor permitea interpretarea diferitelor dispoziţii în conformitate cu concepţiile dominante în doctrina europeană”. 321/1956 privind dreptul de autor despre care Y. II. publicată în Monitorul Oficial nr.Dintre legile perioadei comuniste o menţionăm doar pe cea mai importantă: Decretul nr. Nu poate avea calitatea de autor al unei opere cel care furnizează doar idea realizării unei opera.septembrie 2005. ceea ce presupune un minim de libertate creatoare şi regăsirea expresiei personalităţii autorului într-o anumită formă. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe1. Autor nu poate fi decât o persoană care depune o activitate creatoare. care încearcă să ofere soluţii moderne „provocărilor” mai vechi sau mai noi ale dreptului de autor. neavute în vedere de legea de bază. cel care se lasă filmat în exercitarea activităţilor sale etc. Tot în acest sens legea (1996 a suferit numeroase modificări prin Legea nr. 60/1996. încercând totodată să asigure şi alinierea legislaţiei ţării noastre la legislaţia UE. este un act normativ de o amploare neobişnuită în dreptul nostru (154 articole). 1 Publicată în Monitorul Oficial nr. trăsături ce se reflectă în originalitatea oprei create (originalitatea fiind o condiţie esenţială pentru ca o operă de creaţie să beneficieze de protecţie). 285 din 2004. Eminescu afirma că „majoritatea textelor sale corespundeau la data elaborării reglementărilor moderne. neparticipând în nici un fel la materializarea în formă a ideii. care au pus amprenta epocii comuniste şi pe acest domeniu al dreptului de autor. denumită în continuare „Lege”. cel care execută operaţiuni strict tehnice sub supravegherea altei personae. SUBIECTELE DREPTULUI DE AUTOR 1. 123/2005 publicat în Monitorul Oficial nr. precum şi realizându-se transpunerea în dreptul intern a normelor comunitare apărute după Legea 8/1996. 587 din 30 iunie 2004) prin aceste modificări introducându-se sub protecţie drepturi noi.

dimpotrivă o persoană juridică poate fi titularul unui drept de autor. Dacă în acest interval de timp autorul îşi dezvăluie identitatea regimul de protecţie al operei. calitatea de titular al dreptului de autor aparţinând în acest caz cesionarului. De asemenea. persoana juridică va avea calitatea de titular al dreptului de autor asupra operei collective. Astfel de exemplu. Dacă pseudonimul ales permite identificarea autorului sau autorul îşi dezvăluie identitatea pe parcursul duratei de protecţie a dreptului de autor. şi anume: 8 .titular al dreptului de autor : Ab initio aceste două calităţi se regăsesc în persoana autorului. operei publicate sub pseudonim sau fără indicarea numelui autorului (opera anonimă) şi în cazul 2. aceste facultăţi de alegere a autorului fiind recunoscute ca o manifestare a libertăţii de exprimare a autorului şi a dreptului lui la paternitatea operei. realizează organizarea şi supravegherea unei opera colective. Aşa este de exemplu cazul în care există o prezumţie de cesiune legală a drepturilor patrimoniale în favoarea persoanei juridice sau în cazul realizării unei cesiuni convenţionale a acestor drepturi. şi sub aspectul duratei ei. operei de artă concepute de o persoană şi executată de o altă persoană. Există câteva cazuri speciale în care se pune problema determinării calităţii de autor. Autor. Durata de protecţie a operei publicate sub pseudonim este tot de 70 de ani de la data publicării operei. durata de protecţie a unei asemenea opera fiind de 70 de ani de la data publicării operei.2. În cazul operei publicate fără indicarea numelui autorului drepturile de autor vor fi exercitate de persoana fizica sau juridică care a adus pentru prima dată opera la cunoştinţa publică. opera va fi protejată şi sub aspectul duratei de protecţie conform dreptului comun. şi anume în cazul 1. va fi cel de drept comun. În privinţa alegerii pseudonimului este de observat că aceasta trebuie să fie astfel realizată încât să nu prejudicieze terţii care ar purta acel nume ales ca pseudonim sau care au utilizat anterior acelaşi pseudonim. autorul poate ceda drepturile sale patrimoniale rezultate de crearea operei. în măsura în care o persoană juridică este cel care are iniţiativa. Faptul că o operă este publicată fără indicarea numelui autorului sau sub pseudonym nu exlude acea operă din câmpul de protecţie al normelor dreptului de autor. Dacă o persoană juridică nu poate avea calitatea de autor al unei opera. chiar dacă mai apoi aceste două calităţi pot fi disjunse. În cazul operei concepute de o persoană şi realizată de o altă persoană câteva distincţii trebuie făcute.

opera literară. 2 al art. iar aceasta este realizată sub supravegherea sa de către un executant care transpune şi execută strict ideile şi indicaţiile primate de la cel care a conceput opera. dacă o persoană furnizează idea. în care execuţia personală joacă un rol foarte important şi unde majoritatea autorilor din literature de specialitate consideră că o asemenea persoană dobândeşte şi calitatea de coautor al operei. Totodată. dar nu participă în nici un fel la punerea în formă a ideii. ea este ca regulă generală individuală.a. 8/1996 persoana sub numele căreia se publică opera este prezumată a avea calitatea de autor al operei. partea de contribuţie a fiecărui autor. în mod net. după cum se poate distinge sau nu. subiectul operei. 5 din lege precizând că dreptul de autor asupra operei commune aparţine coautorilor. Sunt însă şi cazuri în acer opera este creată prin colaborarea a două sau mai multe personae. Opera în colaborare poate fi comună sau colectivă. Dovada calităţii de autor: Conform art. 4 alin. conform art. Problemele sunt mai complicate în cazul operelor de artă plastică. Este vorba despre o prezumţie legală relativă care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă. alin. dacă o persoană concepe integralitatea operei. 4. administrat de ORDA în care autorii îşi pot înregistra operele. 148 din Legea nr. care însă în baza comunităţii de concepţie şi inspiraţiue ce a animat pe colaboratori este pusă în armonie şi închegată alături 9 . având astfel caracterul unei opera de colaborare. calitatea de autor al operei nu va aparţine decât celui care a conceput opera. chiar dacă acesta nu a participat la execuţia strict materială a operei. Opera comună este opera creată de mai mulţi coautori în colaborare (art. Există două categorii de opera commune: divizibile şi indivizibile. 8/1996 a luat fiinţă Registrul Naţional de Opere. b. Opera comună divizibilă este acea operă realizată în colaborare în cadrul căreia fiecare collaborator adduce o contribuţie distinctă. 1 din legea nr. 5 alin. 3. alături de cel care a conceput opera. realizată aparte. această operaţiune servind de asemenea pentru prezumarea calităţii de autor a celui care face înregistrarea. cel care a furnizat idea nu poate fi recunoscut ca autor/coauthor al operei. artistică sau ştiinţifică este rezultatul activităţii de creaţie a unui singur om. 1 din Lege). Opera realizată în colaborare: În mod obişnuit.

inviolabilităţii acesteia). căci asemenea acte ale unui coauthor urmărind apărarea operei commune profită tuturor coautorilor. în care libretul este creaţia scriitorului. 3 din Lege). în timp ce un asemenea drept nu există în cazul operei commune indivizibile. Bălănescu. va putea cere singur încetarea actelor de folosire săvârşite de alţii. În cazul ambelor categorii de opera commune. remuneraţia cuvenită fiecărui autor va fi proporţională cu partea sa de contribuţie la realizarea operei. 10 . Împărţirea foloaselor patrimoniale rezultate ca urmare a utilizării operei se va face în baza acordului intervenit între toţi coautorii operei. fără consimţământul tuturor coautorilor. Ceea ce diferenţiază opera comună divizibilă de opera comună indivizibilă este dreptul recunoscut fiecărui autor al operei commune divizibile de a exploata separate partea sa de contribuţie adusă la realizarea operei commune (sub condiţia de a nu prejudicial exploatarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori). coautorii nu pot exploata ansamblul operei decât de comun accord. Al. iar muzica este creaţia compozitorului. De exemplu “Tratat de drept civil” de C. C. Este deci de observat că la operele commune divizibile fiecare collaborator este subiectul exclusive al dreptului de autor asupra părţii sale proprii şi toţi colaboratorii împreună sunt subiectele dreptului de autor asupra operei commune. iar dacă o asemenea contribuţie nu poate fi delimitată coautorii vor primi o remuneraţie egală. 5 alin. Băicoianu. Oricare dintre coautori va putea exercita singur drepturile care constituie mijloace de apărare operei (a paternităţii. Bîrsan “Teoria generală a obligaţiilor”). Opera comună indivizibilă este acea operă realizată în colaborare în cadrul căreia activitatea creatoare a fiecărui coauthor se contopeşte cu activitatea creatoare a celorlalţi coautori pe tot parcursul realizării operei şi în toate părţile ei componente. Sunt astfel de opera comuna divizibile de exemplu operele dramatico-muzicale.contribuţiile celorlalţi coautori într-un tot unitar. Refuzul unui coauthor de a consimţi însă la exploatarea operei commune trebuie să fie temeinic justificat (art. R. astfel că nu se poate realize o distincţie neechivocă între partea contributivă a fiecăruia dintre coautori. În lipsa unei convenţii în acest sens. Stătescu. unde partea de contribuţie a coautorilor nu poate fi individualizată. în afară de situaţia în care între ei ar intervene o convenţie contrară. hamangiu. lucrările ştiinţifice în care diferitele părţi sau capitole ale lucrării sunt realizate de autori diferiţi (vezi C.

obiectivată. ce va fi şi unicul titular al dreptului de autor asupra operei. dată fiind natura operei. în cazul operei colective aceste attribute sunt realizate de o persoană distinctă. organizarea creării operei comune aparţine autorilor înşişi. dreptul de autor asupra operei collective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa. În principiu. în cazul operei commune. 1 din legea nr. un bun incorporal. Opera de creaţie intelectuală nu trebuie confundată cu lucrul corporal în care ea este materializată. artistic sau ştiinţific. să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create (art. logistică şi de finisare a lucrării (ex. obiectivată poate fi receptată de o altă persoană. enciclopedii). 7 alin. Între opera comună şi opera colectivă există deosebiri importante. 2. 11 . poate fi transmisă atât în timp. cu suportul său material. creaţia intelectuală se poate adresa atât percepţiei ideatice. 1). Faptul că se legiuitorul vorbeşte de creaţie “intelectuală” nu înseamnă că opera trebuie să se adreseze neapărat inteligenţei. 47 alin. dacă asupra operei collective drept de autor are doar persoana fizică sau juridică din iniţiativa. cât şi celei sensibile. Conform art. oricare ar fi modalitatea de creaţie. 8/1996 constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar. OBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR 1.Opera colectivă este opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot. 2. a colaboratorilor. cât şi în spaţiu. Obiectul dreptului de autor îl constituie opera de creaţie intelectuală. Dicţionare. III. Această diferenţiere netă este marcată şi prin dispoziţiile art. 6 din Lege care prevede că dobândirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un drept de exploatare asupra operei. sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. întrucât desprinsă de conştiinţa autorului. sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. dimpotrivă. 6 alin. ci unei pluralităţi de subiecţi – toţi colaboratorii fiind coautori. continuând cu activitatea organizatorică. fără a fi posibil. dreptul de autor nu aparţine unui singur subiect. dacă iniţiativa. aceasta din urmă constituind obiectul unui drept distinct de proprietate. Această persoană fizică sau juridică are un rol coordonator în întrega activitate de înfăptuire a operei – pornind de la alegerea subiectului. şi anume:1. Ea aparţine lumii sensibile. ci calificativul “intelectual” reflectă natura spirituală a efortului creator.

Astfel. de exemplu de citire rapidă. o protecţie recunoscută ideilor ar genera o încremenire a creaţiei intelectuale într-un gen sau domeniu determinat. Reproducerea anumitor idei poate da naştere la o acţiune în concurenţă neloială. idea de a scrie şi publica un volum despre boala Altzheimer. Este vorba despre aplicarea unui principiu fundamental al proprietăţii intelectuale. Nu ideile ca atare formează obiectul protecţiei. conferind autorului ei nu numai un monopol de exploatare asupra operei sale. aceasta nu înseamnă că ea nu beneficiază de nici o protecţie legală. operele musicale se adresează direct sensibilităţii. nu conferă dreptul de a pretinde monopolul ambalării tuturor arborilor dintr-o grădină publică sau stradă. 12 . Apoi. indifferent de forma pe care o îmbracă respectiva opera (verbală. Dreptul de autor nu poate lua naştere decât la momentul la care opera este transferată din domeniul pur conceptual. 9 din Lege exclude în mod expres ideile din sfera de protecţie a dreptului de autor. ele trezesc emoţii.). odată publicată. imaginative în plan exterior şi îşi găsesşte o exprimare concretă. el beneficiind de protecţie doar pentru lucrarea în care şi-a expus metoda. operele de artă plastică. anume că ideile circulă libere şi nu pot fi apropiate. senzaţii şi nu idei. scrisă etc. tot astfel autorul unei metode. cade din punctual de vedere al aplicabilităţii ei în domeniul public. afectând grav orice progress. în care s-ar recunoaşte protecţia ideii. idea realizării unei emisiuni de televiziune care să prezinte viaţa francezilor care au fost deţinuţi în gulagul sovietic (aceasta constituind o temă a istoriei care nu poate fi apropiată de vreo persoană). chiar materializată. Concluzia că ideile nu se bucură de protecţie juridică se impune din mai multe puncte de vedere: mai întâi este de observat că ceea ce nu este exprimat nu poate fi cunoscut şi prin urmare nu poate fi protejat. de natură a fi comunicată în plan sensibil. idea ambalării unor arbori. iar nu şi asupra acestei metode în sine. nu poate pretinde protecţia dreptului de autor pentru metoda sa. care. Dar dacă idea este exclusă din sfera de protecţie a dreptului de autor. ci asupra unui anumit gen de creaţie. De altfel art. Dacă s-ar proteja idea aceasta ar echivala cu interzicerea oricărei opera noi. Jurisprudenţa franceză a reţinut că nu intră în sfera de protecţie a dreptului de autor idea unui joc de şah sferic. Creaţia pentru a se bucura de protecţia normelor dreptului de autor trebuie să fie exprimată. 3. gândirea nemanifestată în exterior nu se poate bucura de protecţie juridică. ci numai diferitele forme de manifestare ale acestora.

dacă aceasta serveşte unui scop utilitar sau unui scop cultural. Anumite opera. Originalitatea programelor de calculator se manifestă în planul compoziţiei. Des citat este exemplul a doi pictori. A. care unul după celălalt. dată fiind diversitatea de gusturi. adică să poarte amprenta personalităţii autorului. să reflecte însuşirile spirituale ale autorului. de exemplu. 7. Noţiunea de originalitate a cunoscut o anumită evoluţie în timp. Opera de protecţie beneficiază de protecţie în absenţa îndeplinirii oricăror formalităţi. Astfel. 13 . Esenţială în aprecierea originalităţii este natura operei. evoluţia în timp a criteriilor de valoare etc. simplul fapt al realizării operei fiind sufficient pentru ca o creaţie intelectuală să fie protejată. Această evoluţie este generată de lărgirea sferei de protecţie a dreptului de autor şi îndeosebi de includerea în obiectul de protecţie al acestuia a programelor de calculator. O operă protejabilă poate relua idei care să fi aparţinut unui alt autor. creaţiile se individualizează prin execuţia personală. 6. însă va fi original din moment ce ambii artişti au desfăşurat o activitate creatoare. cum ar fi traducerile de exemplu. la accepţiunea că o operă este originală în măsura în care ea reprezintă un aport intellectual. 5. talentul acestuia. caracterul subiectiv în aprecierea valorii unei creaţii intelectuale. pe câtă vreme altele. Lucas exprima că “problema originalităţii programelor de calculator este o chestiune iritantă. de la concepţia tradiţională subiectivă. Este irelevant pentru ca o operă să se bucure de protecţie destinaţia operei. tratând independent unul faţă de altul acelaşi subiect. Este irelevant pentru ca o operă să se bucure de protecţie valoarea operei. dacă expresia lor stă sub semnul individualităţii. fiecare dintre cei doi creatori fiind în măsură să-şi exprime personalitatea. care nu a încetat să irite”. îşi aşează şevaletul în acelaşi loc şi pictează din aceeaşi perspectivă şi cu aceeaşi lumină. Eliminarea criteriului valoric dintre criteriile de protecţie a operei este un punct de vedere judicious. În cazul operelor de artă plastică. în cazul operelor literare originalitatea se manifestă mai des în compoziţie şi expresie decât în domeniul ideilor. Al doilea tablou nu va fi nou. nu sunt originale decât în planul expreisi. Opera trebuie să fie originală. cum ar fi antologiile sunt originale doar în planul compoziţiei. Opera de creaţie se bucură de protecţie chiar în forma ei neterminată.4. “compoziţia particulară a programului de calculator are drept consecinţă că ar fi practice imposibil pentru un terţ să o rescrie sub aceeaşi formă pentru a ajunge la acelaşi rezultat”.

adaptările. adică acele opera care au fost realizate pe baza unei alte opera sau având ca punct de plecare o altă operă. în majoritatea cazurilor refuzând protecţia titlului. enumerarea cuprinsă în art. 7 din Lege privitor la obiectul de protecţie al dreptului de autor având un caracter enunciativ. în măsura în care realizează o activitate de creaţie intelectuală. adică cele care au fost realizate pentru prima dată. cu condiţia de a fi rezultatul unei activităţi de creaţie intelectuală. administrativă. legislativă. Conform art. conceptele sunt « produse ale decantărilor culturii milenare a întregii umanităţi ». Astfel. teoriile. Alături deci de operele absolute originale. în măsura în care titlul prezintă originalitate şi poate fi considerată ea însăşi o operă de creaţie intelectuală acel titlu beneficiază de protecţie ca orice operă de creaţie intelectuală. care nu se află în vreun raport de dependenţă intelectuală şi juridică cu nici o altă operă există şi opera relative originale. astfel încât este inadmisibil ca o anumită persoană sau un grup de persoane să beneficieze de protecţie juridică. sub condiţia de a prezenta originalitate.8. judiciară şi traducerile oficiale ale acestora. de scriere. Aceste excluderi sunt fireşti. legea română nu lasă totuşi în afara protecţiei normelor dreptului de autor titlurile operelor. Tendinţa instanţelor franceze este acela de a recunoaşte protecţia unui număr relativ restrâns de titluri. de exploatare sau de exprimare. 9. republicată. Legea franceză a dreptului de autor declară titlul unei opere protejabil ca şi opera. ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor. care nu au fost create după un model. oricare ar fi modul de preluare. adnotările. ştirile şi informaţiile de presă. iar nu limitativ. Este de menţionat că legea protejează nu numai operele absolut originale. Dar nu numai ideea este exclusă din sfera de protecţie a dreptului de autor. 14 . 10. culegerile de opera literare. 64/1991. descoperirile şi invenţiile conţinute într-o operă. conceptele. Titlurile operelor – constituie obiect de protecţie al dreptului de autor ? Fără a asigura o protecţie expresă titlurilor de opere. în condiţiile în care ele fac parte din tezaurul de valori spirituale ale omenirii. ci şi operele derivate. mijloacele de plată. simplele fapte şi date. care sunt realizate pornind de la creaţii preexistente. întrucât ideile. Constituie de exemplu opera derivate traducerile. fără ca prin aceasta autorii lor să fie privaţi de protecţia dreptului de autor. în mod independent. artistice sau ştiinţifice. 9 din lege nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor nici : teoriile. Invenţiile sunt protejate prin Legea invenţiilor nr. operele derivate. simbolurile oficiale ale statului. De asemenea sunt excluse din sfera de protecţie a dreptului de autor textele oficiale de natură politică.

în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică b. sau altfel spus dreptul de divulgare al autorului. IV. atingeri aduse operei. nepatrimoniale . pentru protecţia titlului unei opere se poate recurge la normele dreptului concurenţei. dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei c. numai autorul este îndreptăţit să aprecieze dacă opera sa a atins nivelul de perfecţionare dorit de el. Fiind o emanaţie a spiritului creator al autorului şi o expresie a personalităţii acestuia. Dreptul de divulgare este unul din cele mai importante drepturi personal nepatrimoniale recunoscute autorului. Componenta morală a dreptului de autor: În art. Din punctul de vedere al naturii lor. dacă acestea sunt de natură a prejudicia reputaţia sau onoarea sa e.Dar chiar dacă titlul unei opere nu ar beneficia de protecţie prin prisma dreptului de autor. fiind evaluabile în bani. aceasta chiar şi în ipoteza în care operele ar aparţine unor genuri diferite de creaţie. şi patrimoniale recunoscute prin lege autorilor. 10 din Lege sunt consacrate drepturile morale (personal nepatrimoniale) de care se bucură autorul unei opere de creaţie intelectuale. CONŢINUTUL DREPTULUI DE AUTOR : Prin conţinutul dreptului de autor înţelegem ansamblul drepturilor morale. drepturile subiective ce alcătuiesc conţinutul dreptului de autor pot fi morale. în mod discreţionar. Dreptul de a decide dacă. prin procedura reglementată de Legea nr. Este de remarcat tendinţa de a proteja titlurile de periodice ca marcă. în temeiul căruia autorul unei opere de creaţie este singurul îndreptăţit să decidă. A.care nu au un conţinut economic. să aducă sau să nu aducă opera sa la cunoştinţa publică. în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică. dreptul autorului de retractare a operei sale. personal nepatrimoniale. nu sunt evaluabile în bani şi patrimoniale – care au un conţinut economic. Aducerea operei la cunoştinţa publică comportă din punctul de vedere al autorului 15 . dreptul de a decide dacă. dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică d. 1. (a). 84/1998. şi anume: a. dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări. în măsura în care s-ar face dovada că prin alegerea titlului s-a încercat să se profite de titlul unei opere anterioare. DREPTURILE MORALE DE AUTOR 1.

autorul poate fi obligat să depună o garanţie suficientă pentru securitatea operei şi să asigure opera la o sumă ce să reprezinte valoarea pe piaţă a originalului. anume: respectul drepturilor morale ale autorului pe de o parte şi principiul forţei obligatorii a contractelor pe de altă parte. subscriem opiniei că autorul nu poate fi obligat la executarea în natură a contractului de comandă. autorul nu poate fi obligat nici sub sancţiunea daunelor cominatorii la executarea în natură a obligaţiei. Într-o asemenea situaţie vor trebui conciliate două imperative contradictorii. 2.anumite elemente de risc (felul în care opera va fi primită de societate. răspunderea lui morală sau uneori chiar şi cea juridică) şi este firesc ca autorul să înfrunte aceste elemente de risc numai în măsura în care el a decis aducerea operei la cunoştinţa publicului. dacă acest lucru nu s-ar prevedea printr-un contract de cesiune (oricum nu poate fi vorba decât de drepturile patrimoniale de autor. Dreptul de divulgare al autorului poate intra în conflict cu dreptul de proprietate al unui terţ asupra suportului material al operei. 3. Mai mult. Când autorul ar comite însă o fraudă şi sub aparenţa motivaţiei artistice autorul urmăreşte de fapt obţinerea unui preţ mai bun autorul va putea fi obligat să execute în natură obligaţia sa contractuală. beneficiarul unui contract de comandă neavând dreptul de opţiune pentru executarea în natură a contractului. Prin actul prin care s-ar transmite dreptul de proprietate asupra suportului material al operei terţul nu dobândeşte şi drepturile de autor asupra operei. Deşi nu este lipsit de critică. 16 . Autorul păstrând dreptul de divulgare al operei – şi pe care doreşte să-l exercite după transmiterea dreptului asupra suportului material al operei în favoarea unui terţ – se pune întrebarea dacă proprietarul suportului material poate fi obligat la facilitarea exercitării dreptului autorului? Răspunsul este dat de art.” Într-o asemenea situaţie. Unele probleme ridică dreptul de divulgare al autorului în situaţia în care autorul a încheiat un contract de comandă pentru realizarea unei anumite opere. 22 din lege care stabileşte că „Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului şi să o pună la dispoziţia acestuia dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor şi cu condiţia ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau posesorului. drepturile morale fiind netransmisibile). chiar dacă autorul ar fi terminat opera comandată el nu poate fi obligat la predarea acelei opere. Mai mult. putând opta doar pentru obligarea autorului la plata de daune interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutarea în natură a contractului. întrucât într-o asemenea ipoteză ar fi înfrânt dreptul moral al autorului de a divulga opera sa. reputaţia autorului.

Astfel de exemplu. prin reproducere pe o carte poştală. 47 alin. într-o emisiune televizată sau într-un film. rezultând din însuşi faptul creaţiei. 47 alin. 5. 4 consimte implicit la divulgarea operei sale. care nu vor putea exercita valorificarea drepturilor lor decât urmărind sumele care ar rezulta din exploatarea operei în forma în care autorul a comunicat opera publicului. de organismul de gestiune cu numărul cel mai mare de autori din domeniul respectiv de creaţie. acest drept va putea fi exercitat de organismul de gestiune colectivă care a administrat operele autorului în timpul vieţii sale. (b). 17 . uzurpând paternitatea adevăratului creator al operei. apreciem că şi în acest caz comunicarea publică a operei se realizează tot cu consimţământul autorului. în măsura în care autorul nu a interzis moştenitorilor divulgarea unei opere postume. Exerciţiul dreptului de divulgare se transmite moştenitorilor autorului. sub formă de curs policopiat sau sub formă de carte. Este situaţia reglementată de art.4. Exercitarea unui mod de divulgare al operei nu are efecte asupra divulgării acelei opere într-o altă modalitate. interzicându-se implicit oricărei alte persoane să-şi atribuie sieşi această calitate. un curs universitar poate fi comunicat publicului prin expunere orală. moştenitorii autorului sunt îndrituiţi să realizeze ei divulgarea operei către public. Există o situaţie de excepţie în care comunicarea către public a unei opere se poate realiza de o altă persoană decât autorul. care având în vedere prevederile art. ori în lipsa unei asemenea mandatări. Dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al unei opere: Autorului trebuie să-i fie recunoscută paternitatea operei sale. Faptul că exercitarea dreptului de divulgare al unei opere nu epuizează dreptul de divulgare al autorului pentru comunicarea operei către public într-o altă modalitate are relevanţă din punctul de vedere al creditorilor. în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare al originalului. În cazul în care nu există moştenitori. neputând recurge la exploatarea operei într-o formă care ar implica exercitarea din nou al dreptului de divulgare al autorului. chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoştinţa publică. 6. astfel că. prin reproducere pe internet. 4 din lege care prevede că proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună public. cu alte cuvinte nu se poate vorbi de epuizarea dreptului de divulgare al autorului. o pictură poate fi comunicată publicului prin expunerea tabloului. În realitate.

a datei realizării şi a locului de păstrare. 18 . Dreptul acestuia din urmă va fi însă apărat nu temeiul dreptului de autor. Prin urmare. (c). din Lege consacră dreptul autorului la inviolabilitatea operei sale. întrucât practic ar fi vorba de înstrăinarea unui drept moral al autorului care. în cazul în care autorul autorizează reproducerea sau reprezentarea publică a operei. fiind strâns legat de persoana autorului. prenumele sau pseudonimul autorului în chiar forma în care ele au fost indicate de autor. precum şi oricărei atingeri aduse operei dacă acestea prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. fără indicarea vreunui nume (opera anonimă) sau sub un nume ales. nu poate constitui obiectul unui contract. 2. Dreptul autorului la inviolabilitatea operei sale trebuie analizat după cum e vorba de: A. Astfel. adică dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări.Acest drept implică obligaţia terţilor de a indica numele. ci pentru a se vorbi de încălcarea acestui drept este necesar ca modificările să afecteze onoarea sau reputaţia autorului. roman transformat în piesă de teatru sau ecranizat. d. autorul real al operei urmând să-şi abandoneze calitatea sa în favoarea unui terţ? Deşi legea nu conţine nici o interdicţie în acest sens. În cazul operelor apărute fără indicarea numelui autorului dreptul acestuia va fi respectat prin indicarea împrejurării că opera aparţine unui autor anonim. nu orice modificare sau atingere adusă unei opere este de natură a afecta dreptul autorului la inviolabilitatea operei sale. ci pe temeiul dreptului la nume. Art. ori (b) despre dreptul de adaptare al operei. Situaţia în care autorul a transmis dreptul de exploatare a operei – aici se impune iar ăşi a distinge între situaţia în care este vorba despre (a) autorizarea dată de autor pentru reproducerea sau reprezentarea publică a operei sale. Când autorul consimte la adaptarea operei sale. 10 lit. credem că o asemenea convenţie nu ar fi validă. precum şi facultatea autorului de a pretinde restabilirea dreptului său ori de câte ori aceste a fost încălcat. (d). Se ridică întrebarea dacă în baza unui contract încheiat cu un terţ poate fi transmisă calitatea de autor al unei opere. nu se va putea solicita celui care transpune opera dintr-un gen literar sau artistic într-unul nou să realizeze o copie fidelă a operei originale – ex. Alegerea numelui trebuie să fie astfel realizată încât să nu prejudicieze numele vreunui autor consacrat. Dreptul la inviolabilitatea operei: 1. Dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică: Autorul unei opere are dreptul să publice opera sub numele său real. acestea trebuie să fie realizate cât mai fidel cu putinţă.

) poate exercita în mod discreţionar toate atributele dreptului său de proprietate. 76 din lege permit în anumite condiţii transformarea. 3. 19 . art. Este vorba despre cazurile reglementate de art. Tot ca o componentă a dreptului la inviolabilitatea operei se recunoaşte în jurisprudenţă autorului dreptul de a reface opera originară în cazul distrugerii parţiale a acestuia. care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului. – Situaţia în care autorul a transmis unui terţ dreptul asupra suportului material al operei. Desigur părţile vor putea stabili anumite reguli convenţionale care să guverneze adaptarea unei opere. Există anumite situaţii de excepţie în care modificarea unei opere este permisă fără consimţământul autorului. autorul operei originale fiind îndrituit să invoce respectarea spiritului operei sale. al unei opere de artă plastică: pictură. inclusiv dreptul de a distruge suportul material în care este încorporată opera? Răspunsul este categoric negativ. sub condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia. În schimb. echilibrul dintre menţinerea creaţiei originare şi transformările generate de orice adaptare impunând cercetarea unui eventual exerciţiu abuziv al acestui drept de veto. 35 din Lege când fără consimţământul autorului este permisă modificarea unei opere.Principiul care guvernează materia adaptării este acela că adaptatorul nu dispune de o libertate absolută. a caracterului şi substanţei operei sale. 1 din Lege stabilind că proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului. De asemenea. (b) – dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură. sculptură etc. O clauză contractuală care ar permite o deplină libertate adaptatorului nu credem că ar fi valabilă. adaptarea unui program de calculator pentru a permite dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale. a schemei intrigii. B. o clauză care ar institui un drept de vetă autorului pentru orice modificare a operei considerăm că este o clauză valabilă. (c) – dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise autor. Acest drept recunoscut autorului nu va putea fi exercitat însă discreţionar. 23 alin. şi anume: (a) dacă este vorba despre o transformare privată. întrucât autorul practic ar renunţa cu anticipaţie la un drept moral care este inalienabil. Se pune întrebarea dacă proprietarul suportului material al unei opere (de exemplu. 4.

problema se complică atunci când autorul doreşte să-şi retracteze opera ulterior încheierii unui contract de valorificare a operei. 10 lit. Problema care se pune este aceea dacă acest drept de retractare este un drept discreţionar al autorului sau exerciţiul acestuia poate fi supus cenzurii instanţelor judecătoreşti? Dacă dreptul de retractare al autorului sub imperiul Decretului nr. e îi recunoaşte dreptul de a retracta opera. etc. Legislaţia franceză reglementează într-o manieră mai eficientă dreptul de retractare decât legislaţia noastră. fiind privit ca un atribut al dreptului de divulgare a operei recunoscut autorului. despăgubind dacă este cazul pe titularii dreptului de exploatare prejudiciaţi prin exercitarea retractării. chiar fără a fi beneficiat de o prevedere legală. al autorului. 321/1956 era recunoscut de unii autori numai pentru motive temeinice. instanţele vor putea cenzura abuzul de drept. legea franceză obligă autorul care exercită dreptul de retractare să despăgubească în prealabil cocontractantul pentru prejudiciile cauzate prin exerciţiul dreptului de retractare şi pentru că stabileşte un drept de preferinţă în favoarea cocontractantului pentru reeditarea operei cu privire la care a fost exercitat dreptul de retractare. literar ci retractarea este determinată de dorinţa autorului de a desfiinţa unilateral contractul. estetic. ştiinţific.(e). Astfel. prin obligaţiile impuse autorului impunând implicit ca dreptul de retractare să fie exercitat doar în cazurile într-adevăr justificate. Dacă revenirea autorului asupra deciziei de a aduce opera la cunoştinţa publică este mai presus de orice îndoială atunci când aceasta se produce în intervalul de timp cuprins între data hotărârii de a divulga opera şi momentul încheierii unui contract de valorificare a dreptului de autor. ştiinţific. Autorului Legea nr. 8/1996 prin art. 20 . 3. dreptul autorului de a reveni asupra hotărârii de a aduce opera la cunoştinţa publică a fost recunoscut în doctrina şi practica judiciară. Într-o asemenea situaţie se iveşte un conflict între dreptul autorului de a aduce opera la cunoştinţa publică şi dreptul de retractare pe de o parte şi principiul forţei obligatorii a contractului încheiat de autor în vederea valorificării operei sale. Anterior acestei prevederi. 2. Dreptul de retractare al autorului: 1. Dacă însă dreptul de retractare nu este exercitat din motive de ordin artistic. legislaţia actuală consacră dreptul de retractare ca un drept nesupus cenzurii instanţelor judecătoreşti cât priveşte temeinicia motivelor care determină exercitarea lui. instanţa nu va putea însă cenzura temeinicia scrupulelor de ordin artistic.

4. dreptul de retractare al autorului nu va putea fi exercitat în ipoteza în care autorul a transferat dreptul de proprietate asupra suportului material în care este încorporată creaţia. de regulă. pe durata vieţii autorului şi 70 de ani după moartea acestuia. 3 din lege. 5 alin. dreptul moral de autor este ataşat persoanei autorului. existând o prevedere expresă (art. De asemenea. 3. Dreptul moral de autor este imprescriptibil şi perpetuu. Nu vor fi aplicabile dispoziţiile art. Atât timp cât opera este originală în măsura în care poartă amprenta 21 . ci şi cu dreptul de divulgare recunoscut celorlalţi coautori. adică exercitarea drepturilor patrimoniale de autor. Ca şi alte drepturi extrapatrimoniale. un asemenea act având semnificaţia divulgării operei.d din lege. 10 lit. a. dreptul moral de autor este imprescriptibil extinctiv. 2. Se poate compara din această perspectivă legătura ce există între o persoană şi patrimoniul său cu legătura ce ar exista între autor şi drepturile sale morale. deoarece acest text vizează „exploatarea” operei. ci şi pe ceilalţi coautori care doresc divulgarea operei. dreptul de retractare al autorului va veni în conflict nu doar cu principiul forţei obligatorii a contractelor. adică nu poate fi urmărit de creditorii autorului. 77 pct. Atunci când opera de creaţie este rezultatul colaborării mai multor persoane. acesta neputând transfera drepturile sale morale. 5. întrucât acesta nu ar putea fi valorificat prin vânzare de exemplu. după cum urmărirea doar a suportului material al operei. Într-o asemenea situaţie autorul care exercită dreptul de retractare va fi obligat să despăgubească nu numai cocontractantul cu care a încheiat contractul de valorificare a dreptului de autor. Dreptul de retractare nu este recunoscut autorilor programelor de calculator. iar numai unul sau unii dintre aceştia doresc exercitarea dreptului de retractare. Spre deosebire de componenta patrimonială a dreptului de autor care este protejată. nu ar conferi nici un avantaj creditorului autorului. 3 din lege) care exclude expres exercitarea dreptului de retractare în acest domeniu. aceştia nu ar putea în nici un caz să decidă divulgarea unei opere nepublicate de autorul ei. Caracterele generale ale drepturilor morale de autor 1. Perpetuitatea dreptului moral de autor este o consecinţă firească a concepţiei privitoare la originalitatea operei. Dreptul moral de autor este insesizabil. Abia exerciţiul unora dintre prerogativele morale ale dreptului de autor poate fi transmis pe cale succesorală (este vorba despre prerogativele reglementate de art. Fiind strâns legat de persoana autorului drepturile morale de autor sunt inalienabile şi insesizabile. b. nedivulgate de autor. 2.

Prin reproducerea operei. 107 din lege stabilind obligaţia fabricanţilor sau importatorilor de aparate ce permit reproducerea operelor şi ale fabricanţilor sau importatorilor de suporturi pe 22 . fotocopiere. arătând în art. 1. Dreptul de utilizare a operei: În art. 12 legea consacră dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a decide dacă. 34 alin. până la interpretări extensive care merg de la sfera persoanelor care se frecventează în mod obişnuit şi până la membrii aceleiaşi asociaţii. 13 în ce constă dreptul de utilizare al operei recunoscut în favoarea autorului. inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. etc. cu condiţia ca reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. 2 din lege şi ale art. 12-23 din Lege. de la o interpretare restrictivă. 1. inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere. dispoziţiile art. Dreptul de a autoriza reproducerea operei. este permisă reproducerea operei pentru uz personal sau pentru „cercul normal al unei familii” chiar şi fără consimţământul autorului. dar există şi alte texte disparate. În măsura în care opera a fost adusă la cunoştinţă publică de autor. în cadrul altor capitole din Lege care consacră diverse drepturi patrimoniale ale autorului. În ce priveşte termenul de „cerc normal al unei familii” este de observat că în doctrina şi practica judiciară franceză termenul a primit înţelesuri foarte variate. Autorii vor fi însă recompensaţi pentru reproducerile private ale operelor lor. Reproducerea se poate face prin tipărire. 14 din lege se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere. în care cercul de familie este limitat la rude. B. Toate aceste modalităţi de utilizare a operei nu se pot realiza decât pe baza acorduui titularului dreptului de autor. DREPTURILE PATRIMONIALE DE AUTOR Drepturile patrimoniale de autor sunt reglementate în principal prin dispoziţiile art. În materie de reproducere o distincţie ce se impune din ce în ce mai mult este cea dintre reproducerea operei pentru uz personal şi reproducerea operei pentru uz public. prin orice mijloc şi sub orice formă. Componentele dreptului patrimonial de autor. Una dintre modalităţile cele mai frecvente prin care se realizează utilizarea operei este reproducerea operei.personalităţii autorului este firesc ca şi după moartea autorului – dat fiind că personalitatea acestuia reflectată în operă supravieţuieşte autorului – să fie protejat dreptul moral de autor. în ce mod şi când va fi utilizată opera sa. înregistrare mecanică. conform dispoziţiilor art. cinematografică sau magnetică. a. dactilografiere.

cu scopul comercializării a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport. nevizând operele susceptibile de reprezentare. În ce priveşte reproducerile pentru uz public acestea nu se pot realiza fără consimţământul autorului şi fără plata drepturilor aferente. Desigur că mai ales prima justificare nu mai prezintă prea mare actualitate. În mod tradiţional justificarea sustragerii de la autorizarea autorului a reproducerilor private consta în prejudiciul destul de redus cauzat autorilor prin reproducerea operelor lor şi în dificultăţile practice pe care le-ar genera interzicerea şi controlul respectării interdicţiei reproducerilor private. cu titlu oneros sau gratuit. Dreptul de a autoriza importul în vederea comercializării pe teritoriul României. pe piaţa internă. dacă aceste operaţiuni se realizează. adică odată cu prima vânzare sau cu primul transfer al dreptului de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere acest drept se consideră epuizat. În materia dreptului de distribuire legiuitorul consacră teoria epuizării acestui drept. Prin distribuire se înţelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere. a originalului ori a copiilor unei opere. Este de observat că dreptul de autorizare a distribuirii operelor are în vedere operele care sunt fixate pe un suport material. deci operele reproduse. cu consimţământul autorului. Prin import se înţelege introducerea pe piaţa internă. Consacrând în acest mod dreptul de a autoriza distribuirea operei. legiuitorul român a transpus prevederile art. respectiv din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru aparatele şi suporturile importate. 2.care este posibilă reproducerea operelor să plătească organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor o taxă circumscrisă de dispoziţiile legii din valoarea facturată fără TVA în cazul aparatelor şi suporturilor fabricate în ţară. deoarece mijloacele moderne de reproducere a operelor pot cauza prejudicii importante autorilor în privinţa foloaselor pecuniare pe care aceştia le-ar putea culege prin valorificarea operelor lor. Dreptul de a autoriza distribuirea operei. exemplarele operei 23 . 4 din Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte privind dreptul de autor şi drepturile conexe în societatea informaţională. 3. întrucât conform teoriei epuizării drepturilor de proprietate intelectuală. în măsura în care opera este pusă în circulaţie pe teritoriul unui stat membru al Uniunii de către autor sau pe baza consimţământului autorului. precum şi oferirea publică a acestora. Acest text apreciem că este contrar principiilor dreptului comunitar.

Prin împrumut în sensul art. nici a închirierii cu titlu exemplificativ amintind 6. căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun. recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei expunerea publică a operelor de artă plastică. 151 alin.puse în circulaţie vor putea circula liber în întreg spaţiul comunitar autorul pierzându-şi dreptul de a mai controla circulaţia exemplarelor operei sale. Se consideră comunicare publică conform dispoziţiilor art. pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct sau indirect. a unei opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. de artă aplicată. 1 din Lege “orice comunicare a unei opere. 14 5 din Lege stabileşte anumite categorii de opere care nu pot constitui obiectul nici a împrumutului. anume: împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneraţie echitabilă. legiuitorul român a încercat să transpună Directiva nr. Dreptul de a autoriza comunicarea publică a operei. De asemenea se consideră publică orice comunicare 24 . 5. 144 alin. Prin consacrarea dreptului autorului de a autoriza închirierea operei şi împrumutul operei. 1 se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare. Este atributul exclusiv al autorului de a pune la dispoziţie opera sa spre utilizare pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct sau indirect. Autorul nu are însă dreptul la această remuneraţie echitabilă în măsura în care împrumutul este realizat în scop educativ ori cultural prin biblioteci de drept public (art. 4. Art. inclusiv a operelor de artă digitală prezentarea într-un loc public prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale precum şi prezentarea într-un loc public prin intermediul oricăror mijloace a unei opere radiodifuzate. 14 4 alin. Dreptul de a autoriza împrumutul operei. Transmiterea dreptului de utilizare a operei în formula menţionată se realizează în baza contractului de închiriere a operei. fotografică şi de arhitectură proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale. 92/100/CEE privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi unele drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale. direct sau prin orice mijloace tehnice făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia inclusiv reprezentarea. Există anumite limitări ale dreptului autorului de a autoriza împrumutul operei. 3 din Lege). Dreptul de a autoriza închirierea operei.

Dreptul de suită este recunoscut exclusiv autorilor operelor artă plastică. Justificare: Dacă autorul unei opere de creaţie literară sau ştiinţifică de exemplu poate beneficia de multiple forme de exploatare a operei sale. b sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte. 3. prin recunoaşterea dreptului de suită se oferă autorului posibilitatea de a se bucura de creşterea în timp a valorii operei sale. Teoria epuizării drepturilor de proprietate intelectuale nu vizează şi reprezentarea operei ci doar reproducerea operelor. 9. adică de a consimţi la traducerea. 2.a unei opere prin mijloace cu fir sau fără fir inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a operelor astfel încât orice membru al publicului să poată avea acces din orice loc sau în orice mod sau în orice moment ales în mod individual”. de regulă autorul unei opere de artă plastică sau fotografică îşi transferă drepturile patrimoniale de exploatare a operei odată cu actul de înstrăinare a suportului material în care este incorporată opera sa. Dreptul de suită 1. Conţinut: Dreptul de suită cuprinde două componente: 25 . nealterată şi integralăprin mijloacele prevăzute de art. de servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune destinate recepţionării de către public. artă grafică sau de opere fotografice. dacă aceasta constituie creaţie intelectuală. 8. Pe de altă parte. Dreptul de a autoriza radiodifuzarea operei. Titulari: Nu orice autor beneficiază de drept de suită. Definiţie: Dreptul de suită constă în dreptul autorului unei opere originale de artă plastică sau grafică sau al unei opere fotografice de a încasa o cotă din preţul de vânzare obţinut la orice revânzare a operei. Dreptul de a autoriza realizarea de opere derivate. 4. b. 7. pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale. Retransmiterea prin cablu vizează retransmiterea simultană. 151 lit. inclusiv prin satelit. astfel că pentru orice act de reprezentare a unei opere se cere consimţământul titularului dreptului de autor. precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa. galerii de artă sau orice comerciant de opere de artă. dacă aceasta se realizează prin saloane. la adaptarea sau la orice transformare a unei opere preexistente. publicarea în culegeri. Dreptul de a autoriza retransmiterea prin cablu a operei. ulterioară primei înstrăinări. cu sau fără fir.

Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor poate fi limitată la anumite drepturi (de exemplu numai la reproducere şi difuzare. legiuitorul român armonizează prevederile legii noastre cu Directiva 2001/84/CE din 27. CESIUNEA DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR 1. art. în schimbul unei remuneraţii.09. Această obligaţie de informare revine vânzătorului. Legiuitorul consacră nu numai dispoziţii speciale pentru reglementarea acestor contracte. Prin consacrarea dreptului de suită în dreptul nostru.a. în forma ei actuală. ci consacră şi unele dispoziţii comune. aplicabile tuturor contractelor prin care se cesionează drepturile patrimoniale de autor. 285/2004. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 9/1996 stabilea un cuantum fix al acestei redevenţe la o sumă fixă de 5% din preţul de revânzare al operei. contractul de reprezentare teatrală poate privi doar o anumită regiune a 26 . Autorul sau titularul dreptului de autor. în funcţie de cuantumul acestui preţ. care în termen de 2 luni de la data vânzării trebuie să comunice autorului actul vânzării. în calitate de cedent.5% din preţul de revânzare. poate ceda prin contract anumitor persoane.2001. contractul de reprezentare a operei. Principalele contracte prin care se transmit drepturile patrimoniale de autor sunt contractul de editare. contractul de împrumut etc. cumpărător sau intermediar saloane.25% . Pentru protecţia eficientă a dreptului de suită legiuitorul prevede că autorul nu poate renunţa la dreptul lui de suită. 21 din legea nr. art. integral sau parţial. Dacă în forma ei iniţială art. pentru un anumit teritoriu (de exemplu. b. Fiind un drept de creanţă dreptul de a percepe redevenţa se prescrie în termen de 3 ani de la data vânzării. dreptul autorului de a percepe o anumită redevenţă ca urmare a revânzării operei sale (dacă această revânzare implică în calitate de vânzător. 21 alin. dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa. galerii de artă sau un comerciant de opere de artă). Reguli generale. drepturile sale patrimoniale. 7 din lege prevăzând că „Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări”. 21 alin. cesionari. V. contractul de comandă a unei opere viitoare. cuprinsă între 0. 4 stabileşte o cotă variabilă de redevenţă. Obligaţia de a reţine această redevenţă şi de a o plăti autorului revine vânzătorului. în forma menţionată. nu şi la reprezentare publică. contractul de închiriere a operei.

atunci aceasta este prezumată a fi neexclusivă. să solicite organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei. Astfel. 4 din lege dacă în contract nu se precizează felul cesiunii. Din punctul de vedere al obiectului contractului de cesiune. 3 din Lege care permit autorului în cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia stabilită prin contract şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale. 39 alin. Astfel. autoruol are fie dreptul de a cere anularea contractului în temeiul art. atunci când însuşi autorul sau titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile. Aceasta înseamnă că nu se va putea administra proba cu martori sau prezumţii pentru dovedirea unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor. aceasta trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise. modalităţile de exploatare. precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. 2 din Lege dacă remuneraţia nu a fost stabilită – fie proporţional. De la principiul că cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale autorului. desigur în absenţa unei convenţii contrare. pe termenul şi pentru teritoriul convenit cu cesionarul şi nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane şi neexclusivă. legiuitorul a stabilit o excepţie. 41 din Lege. fie dreptul de a solicita organelor jurisdicţionale competente stabilirea remuneraţiei ce i se cuvine.ţării) şi pentru o anumită durată. sub sancţiunea anulabilităţii ei. fie în sumă fixă sau în orice alt mod – prin acordul părţilor. nici chiar în ipoteza în care există un început de dovadă scrisă. 43 alin. Orice clauză 27 . 42 din Lege impune ca o condiţie ad probationem forma scrisă a acestora. art. derogatorii de la dreptul comun. 43 alin. Cesiunea drepturilor patrimoniale poate fi exclusivă. şi anume cesiunea dreptului de reproducere a operei prezumă că a fost cesionat şi dreptul la difuzarea copiilor operei reproduse. Criteriile avute în vedere la stabilirea acestei remuneraţii sunt: sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere. În privinţa condiţiilor de validitate contractele de valorificare a dreptului de autor prezintă anumite particularităţi. în privinţa formei în care trebuie încheiate contractele de valorificare a dreptului de autor. Conform art. durata şi întinderea cesiunii. O altă particularitate a legii este dată de prevederile art. conform art. Privitor la remuneraţia cuvenită autorului legea cuprinde reglementări specifice în materie. situaţie în care titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite drepturile neexclusive şi altor persoane. destinţaia şi durata exploatării etc.

în schimbul unei remuneraţii. Ceea ce constituie un element specific contractului de editare este că editorul efectuează reproducerea şi difuzarea operei pe cheltuiala sa. Dimpotrivă. translativ al dreptului de reproducere şi difuzare (dar nu şi al dreptului de proprietate asupra suportului material în care este incorporată opera). Caractere juridice: sinalagmatic. 51-57 din Lege. Contractul de comandă: 28 . fără a ieşi din patrimoniul celui ce difuzează opera şi fără a-şi consuma substanţa la prima întrebuinţare (ex. dreptul de a reproduce şi a difuza opera. Contractul de editare: Contractul de editare este convenţia prin care titularul dreptului de autor cedează editorului. proiectarea unui film ori a unui set de fotografii sau diapozitive. comutativ. Clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractul de editare. albumelor de artă etc. Contractul de editare se deosebeşte de alte contracte de valorificare a dreptului de autor nu atât prin natura operei.). consensual. precum şi modalităţile specifice de încetare sunt cele reglementate de art. într-un asemenea caz fiind aplicabilele prevederile de drept comun privitoare la contractul de antrepriză. cât mai ales prin modalitatea de răspândire în public a operei reproduse. discurilor. cât şi al editorului). un editor pentru a reproduce şi eventual a difuza opera. cu titlu oneros (pentru că în schimbul cedării dreptului de reproducere şi difuzare a operei. 2. în mod individual.contractuală prin care autorul ar renunţa anticipat la exercţiul drepturilor mai sus menţionate este lovită de nulitate absolută. ca bun consumtibil. editorul este obligat să plătească autorului remuneraţia stabilită prin contract).). intuitu personae (atât din punctul de vedere al autorului. 3. În măsura în care titularul dreptului de autor împuterniceşte. ne aflăm în faţa unei editări atunci când fiecare exemplar rezultat din multiplicarea operei poate fi valorificat aparte. a cărui valorificare prin difuzare implică ieşirea sa din patrimoniul cocontractantului (ex. nu suntem în prezenţa unei editări atunci când exemplarele operei sunt difuzate concomitent unui public mai larg. vânzarea cărţilor. drepturile şi obligaţiile părţilor. pe cheltuiala sa. În principiu. nu suntem în prezenţa unui contract de editare. reprezentarea unei piese de teatru etc.

să degaje un anumit spirit. Dacă în cazul raportului de muncă creaţia este „impusă”. Acest caracter poate fi însă şi bilateral. (d) – practic prin contractul de comandă se restrânge libertatea de creaţie a artistului. când de exemplu persoana comanditarului a exercitat o influenţă determinantă asupra persoanei autorului (de exemplu pentru realizarea unui portret). acest element nefiind prezent în cadrul vânzării de bunuri viitoare. Contractul de comandă se diferenţiază de contractul de muncă prin aceea că în cazul raporturilor de muncă există o subordonare mai puternică a angajatului faţă de angajator decât în raportul dintre autor şi comanditar. cu titlu oneros. să respecte un anumit stil. în măsura în care pe baza unor criterii obiective s-ar stabili că opera nu corespunde cerinţelor comanditarului. în cazul unui contract de comandă creaţia este mai mult „sugerată”. cu elemente specifice. ca opera să prezinte anumite caracteristici de fond şi formă. DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILE FABRICANŢILOR BAZELOR DE DATE 29 . Acest contract se diferenţiază şi de vânzarea de bunuri viitoare întrucât în cazul contractului de comandă este încorporată o muncă specifică în creaţie. (b) – autorul îşi asumă obligaţia de a crea o operă care să întrunească anumite condiţii şi care să fie realizată în baza unor sugestii artistice şi comerciale. (a) . comerciale sau artistice. cu caracter instantaneu şi intuitu personae. (c) – există recunoscut dreptul comanditarului de a denunţa contractul. Din punctul de vedere al caracterului intuitu persoane este de subliniat că în principal acest caracter se manifestă din perspectiva comanditarului care doreşte o operă executată de o anumită persoană. sinalagmatic.Contractul de comandă este convenţia prin care o persoană fizică sau juridică încredinţează unui autor independent sarcina realizării în contul său una sau mai multe opere determinate plătind un preţ stabilit prin contract. VI. autorul va fi obligat să restituie sumele pe care le-a încasat de la comanditar. Astfel de exemplu. Contractul de comandă este un contract consensual. dacă nu-şi îndeplineşte această obligaţie autorul nu poate fi constrâns la executarea lucrării. în caz de neexecutare. comutativ. contractul de comandă este un contract de antrepriză. urmare a faptului că opera trebuie să fie conformă unor cerinţe materiale.existenţa dreptului moral al autorului la divulgarea operei poate determina obligarea comanditarului la continuarea lucrării. Ca natură juridică.

106 alin. în lipsă. 2 din Lege este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor. un organism de radiodifuziune sau televiziune etc. coexistând alături de acestea. un interpret de muzică. Artiştii interpreţi sau executanţi definiţi prin art. Producătorul de înregistrări sonore conform art. În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un artist în cadrul unui contract indiviual de muncă. ca numele său să fie inidcat ori comunicat la fiecare spectacol sau la fiecare utilizare a înregistrării acestuia. 95 din Lege beneficiază de dreptul moral de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii. calculaţi de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau. producătorii de înregistrări sonore.Chiar dacă nu pot fi considerate opere propriu-zise. fie că acestea constituie sau nu o operă de creaţie intelectuală. Legea recunoaşte aceste drepturi conexe în favoarea a 3 categorii de titulari : artişti interpreţi sau executanţi. Drepturile patrimoniale ale acestuia sunt reglementate prin dispoziţiile art. însoţite ori nu 30 . 2 din lege persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare. nu poate rămâne în afara protecţiei legii. precum şi dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei modificări substanţiale a acesteia în măsura în care această modificare ar prejudicia grav onoarea sau reputaţia artistului interpret sau executant. În situaţia în care artiştii interpreţi sau executanţi participă în colectiv la aceeaşi interpretare ori execuţie ei vor desemna un singur reprezentant care să autorizeze folosirea prestaţiei acestora. 98 care sunt transmise angajatorului trebui să fie expres prevăzute în contractul individual de muncă. organismele de radiodifuziune şi televiziune. Producătorul de înregistrări audio-vizuale este conform art. Dintre aceşti titulari doar artiştii interpreţi sau executanţi beneficiază de drepturi morale. 98 din Lege. în timp ce drepturile patrimoniale sunt recunoscute în favoarea tuturor acestor titulari pentru un interval de timp de 50 de ani. în mod evident. Principiul de bază care stă la fundamentul reglementării drepturilor conexe este acela că ele nu aduc nici o atingere drepturilor autorilor. o casă de discuri. drepturile patrimoniale prevăzute de art. Drepturile patrimoniale ale acestora sunt enumerate de art. În favoarea unor asemenea persoane fizice sau juridice se recunosc ceea ce se cheamă drepturi conexe dreptului de autor. 103 alin. 104-105 din Lege. prima comunicare către public. activitateape care o desfăşoară de un actor de teatru sau cinema.

de date sau de alte elemente independente. Prin Legea nr. ORDA este un organ de specialitate aflat în subordinea Guvernului care exercită o “autoritate” exclusivă pe teritoriul naţional cu privire la evidenţa. 96/9/CEE drepturile sui generis ale fabricanţilor bazelor de date. Drepturile sui generis ale fabricantului unei baze de date constau în dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza şi interzice extragerea şi sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din aceasta. 285/2004 s-a transpus în dreptul intern Directiva nr. Între titularii dreptului de autor şi de drepturi conexe şi organismele de gestiune colectivă se nasc raporturi juridice de drept civil mai exact de regulă între ei se încheie un contract de mandat cu reprezentare. 2 prin bază de date se înţelege o culegere de opere. 8/1996 fie personal. organismele de gestiune colectivă acţionând în numele şi pe seama titularilor pe care îi reprezintă. 122 alin. fie prin intermediul unor organisme de gestiune colectivă. aceste organisme având dreptul de a 31 . ŞI ŞI VII. observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe. Conform art. protejate sau nu prin drept de autor sau conex. Organismele de gestiune colectivă pot fi create numai de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe.de sunet. Durata de protecţie este de 15 ani. GESTIUNEA APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR A DREPTURILOR CONEXE Titularii dreptului de autor şi de drepturi conexe îşi pot exercita drepturile prevăzute în Legea nr. începând cu data de 1 ianuarie a anului următor definitivării bazei de date. Ele pot fi create pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi. Mandatul este gratuit. 104-105 din Lege. Ele sunt constituite prin liberă asociere şi sunt supuse reglementărilor privind asociaţiile fără scop lucrativ. dispuse într-o modalitate sistematică sau metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate. evaluată cantitativ sau calitativ. Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice care au ca principal obiect de activitate colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le-a fost încredinţată. Drepturile patrimoniale ale acestuia sunt reglementate prin dispoziţiile art. corespunzând unor domenii diferite de creaţie sau pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari numai cu avizul Oficiului Român pentru Dreptul de Autor (ORDA). Raţiunea protecţiei se găseşte în valoarea considerabilă a invstiţiei pe care o necesită crearea unei baze de date.

ci şi faţă de titularii care s-au asociat la organismul de gestiune colectivă. (d) obligarea autorului faptelor de a le înceta. (b) constatarea încălcării acestora. Care sunt categoriile de opere supuse protecţiei prin normele dreptului de autor? 4. în acest ultim caz contractul de mandat fiind dublat şi de un contract de asociere. (c) repararea prejudiciului în condiţiile dreptului comun. Legea dreptului de autor asigură protecţia titularilor dreptului de autor prin mijloace de drept civil. Întrebări: 1. Cine poate fi titular al dreptului de autor? 3. În condiţiile dreptului comun. Este de observat că organismele de gestiune colectivă au calitatea de mandatar nu numai pentru mandanţii titulari ai drepturilor de autor şi de drepturi conexe care . Titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată în vederea reparării prejudiciului suferit prin actul ilicit să dispună: (a) remiterea pentru acoperirea prejudiciilor suferite a încasărilor realizate prin actul ilicit. prin confiscare şi distrugere. 130-135 din Lege.le-au încredinţat gestiunea drepturilor lor. (b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor proprietatea făptuitorului a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit. (c) scoaterea din circuitul comercial.percepe un comision destinat acoperirii cheltuielilor necesare funcţionării sale. titularii dreptului de autor pot solicita ordonarea unor măsuri provizorii şi măsuri asigurătorii prin care să preîntâmpine producerea unor pagube iminente sau asigurarea reparării acestora ori distrugerea unor elemente de probă. (d) publicarea în mijloace de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată. penal şi contravenţional. Atribuţiile şi obligaţiile organismelor de gestiune colectivă sunt reglementate de dispoziţiile art. Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente după caz. 139 alin. Care este raţiunea existenţei drepturilor de proprietate intelectuală? 2. Care sunt drepturile morale de autor şi care este regimul juridic al acestor drepturi? 32 . a copiilor efectuate ilegal.fără să fi aderat la organismul de gestiune colectivă . nu şi la un onorariu pentru serviciile prestate. conform art. (e) obligarea lui la săvârşirea acelor acte care să conducă la restabilirea dreptului încălcat. 2 din Lege: (a) recunoaşterea drepturilor lor.

5. Care sunt regulile speciale aplicabile contractelor de valorificare a dreptului de autor derogatorii în raport cu regulile generale aplicabile în materia contractelor civile? 7. Ce sunt drepturile conexe dreptului de autor? 8. Ce drepturi patrimoniale sunt recunoscute în favoarea autorului şi care sunt limitele de exercitare a acestor drepturi? 6. Ce sunt organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi drepturilor conexe şi care este rolul acestora? 33 .

etc. minciuna. BREVETUL DE INVENŢIE 1.10.7 alin.TITLUL II. ci „brevetabilitatea invenţiei’’. în întreaga economie mondială (noutate absolută). comert. 752 din 15. ci stabileşte doar condiţiile in care o invenţie este brevetabilă. învăţămant sau în orice alt domeniu al vieţii sociale. Din prevederile art. unde se desemnează prin invenţie orice născocire a spiritului uman. în sfera acestei noţiuni fiind cuprinse şi fabulaţiile scriitoriceşti. O primă condiţie pentru ca o invenţie să poată fi brevetată este noutatea invenţiei. Noţiunea de invenţie în sensul ei juridic se deosebeşte de înţelesul pe care îl are acest termen în limbajul cotidian. activitatea inventivă. 212 din 1991 şi a fost republicată în temeiul art. dintre care unele sunt pozitive (noutatea. În acest sens.2002. neputând fi brevetată formularea acelei probleme (chiar dacă identificarea problemei necesită uneori un efort intelectual superior soluţionării problemei).7-13 din lege rezultă că pentru ca o invenţie să fie brevetată trebuie să îndeplinească anumite condiţii. 203/2002 în Monitorul Oficial nr. Legea nu defineşte invenţia. care nu a mai fost făcută publică in nici un mod şi care poate fi aplicată in industrie. III din Legea nr. Astfel nu se poate breveta decât o soluţie a unei probleme (şi care constituie invenţia). iar altele sunt negative (să nu încalce ordinea publică şi bunele maniere. 64/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.Notiunea de inventie si brevetabilitatea a inventiei Prin invenţie se înţelege o creaţie ştiinţifică care prezintă noutate şi progres. rezultă dintr-o activitate inventiva şi este susceptibilă de aplicabilitate industrială. să nu se încadreze în vreuna dintre situaţiile de excludere expresă de la brevetare 2. agricultură. INVENŢIA. În 2 Legea nr. Condiţii pentru brevetabilitatea unei invenţii Legea nu conţine o definiţie a invenţiei. art.întrucât numai o invenţie poate fi brevetată. 34 . Pentru a se obţine un brevet de invenţie trebuie să fim în prezenţa unei invenţii. adică respectiva creaţie trebuie să fie ceva nou. aplicabilitatea industrială).1 din Legea 64/19912 prevede că: o invenţie poate fi brevetată daca este nouă.

De asemenea. Durata de valabilitate a brevetului de perfecţionare este limitată la durata brevetului acordat pentru invenţia perfecţionată. noutatea invenţiei nu va fi afectată.acest sens art. ca unic titlu de protecţie a invenţiilor conferă titularului un drept exclusiv în tot cursul duratei sale de validitate care este de 20 de ani. Noutatea este viciată dacă soluţia propusă pentru brevetare fusese în ţară sau în străinătate publicată (inclusiv prin brevetare). Conform acestui text nu sunt brevetabile: ideile. la aceeaşi soluţie. regulile de joc reţetele culinare. aplicabilitatea nu vizează doar ramura industriei. precum şi atunci când soluţia fusese brevetată. O a doua condiţie a brevetabilităţii unei invenţii este ca ea să fie rezultatul unei activităţi inventive. chiar în viitor. şi anume stadiul tehnicii mondiale. Nu se cere ca invenţia să fie aplicată imediat. Cu toate acestea. Să nu fim în prezenţa unei situaţii de excludere expresă de la brevetare stabilite prin art. realizările cu caracter estetic. 13 din lege. ci doar ca o aplicare a invenţiei să fie posibilă. metodele matematice. O invenţie este considerată ca mplicând o activitate inventivă dacă. metodele de învăţământ şi instruire. Nu există activitate inventivă atunci când orice specialist ar fi putut ajunge. descoperirile. dacă divulgarea invenţiei este realizată de inventator sau succesorul său în drepturi şi s-a produs în interval de 12 luni care a precedat înregistrarea cererii de brevet sau a priorităţii recunoscute. teoriile ştiinţifice. 8 din legea nr. programele de calculator. cu începere de la data constituirii depozitului reglementar. 64/1991 stabileşte un criteriu obiectiv de apreciere a noutăţii. în starea dată a tehnicii. Invenţia să nu fie contrară ordinii publice şi bunelor moravuri 2. Condiţiile negative cerute pentru brevetarea unei invenţii sunt următoarele: 1. agricultura). O a treia condiţie a brevetabilităţii unei invenţii o constituie aptitudinea invenţiei de a fi suscceptibilă de aplicare industrială. 3. ci şi orice altă ramură a economiei (ex.pentru o persoană de specialitate din acel domeniu ea nu rezultă in mod evident din cunoştinţele cuprinse in stadiul tehnicii. fără ca descrierea să fie publicată. Durata de protecţie prin brevet: Brevetul. etc. înţeles ca persoană normal competentă în domeniul în cauză. Doctrina şi jurisprudenţa în marea ei majoritate consideră că raportarea trebuie să se facă la standardul juridic al omului de meserie. dar nu mai puţin de 10 ani de la data 35 .

Procedura de brevetare a unei invenţii 36 . în absenţa unei clauze contractuale contrare. b. brevetul aparţine organizaţiei care a încheiat un contract de cercetare cu inventatorul. Dacă invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori. adică acea persoană fizică sau grup de persoane fizice care a creat invenţia. Subiectele protecţiei prin brevet Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului sau în drepturi. În toate cazurile inventatorul este obligat să informeze unitatea de realizarea invenţiei şi va avea dreptul. iar dreptul aparţine în comun acestora. .în ipoteza în care cererea de eliberare a brevetului este depusă de moştenitorii autorului. Aceste situaţii se întâlnesc: a. dar care sunt succesorii săi în drepturi. dacă în termen de 60 de zile de la data când a fost informată unitatea îndreptăţită n-a efectuat depozitul cererii. în absenţa unei clauze contrare diferite. În cazurile în care dreptul la brevet aparţine inventatorului salariat. fiecare dintre aceştia are calitate de coautor al invenţiei. brevetul aparţine unităţii. . c. Dacă în principiu subiect al dreptului asupra invenţiei este autorul. chiar dacă. chiar în ipoteza în care potrivit legii dreptul la brevet aparţine unităţii. 5. pot fi subiecţi ai protecţiei prin lege. . în celelalte cazuri. pentru realizarea invenţiei.în ipoteza invenţiilor de serviciu reglementate de art. unitatea al cărei inventator este salariatul va avea un drept de preferinţă la încheierea unui contract prin care inventatorul ar dori să valorifice invenţia sa. drept care va trebui exercitat în termen de trei luni de la data la care a primit oferta inventatorului. b. 5 din lege.constituirii depozitului naţional reglementar pentru invenţia de perfecţionare.în ipoteza în care cererea de eliberare a brevetului este depusă de persoana căreia inventatorul i-a transmis acest drept c. 4. Inventatorul este autorul invenţiei. Regimul invenţiilor de serviciu poate fi rezumat astfel: a. a folosit mijloacele tehnice ale unităţii sau invenţia este legată de domeniul de activitate al acesteia. brevetul aparţine inventatorului salariat. să depună cererea de brevet pe numele său. dacă contractul de muncă prevede o misiune inventivă explicit încredinţată şi corespunde funcţiilor efective ale inventatorului salariat. uneori alte persoane decât inventatorul.

(Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci). drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute nu primului inventator. . Înregistrarea cererii de brevet este un element constitutiv de drepturi. registru care este confidenţial. Spre deosebire de dreptul de autor. 37 .Pentru obţinerea unui brevet de invenţie. conform principiului unităţii invenţiei. În conflictul dintre doi inventatori ai aceleiaşi invenţii. cererea de brevet.prioritatea unională de 12 luni. care la prima vedere să pară a fi o descriere a invenţiei (în care se prezintă precis şi complet obiectul invenţiei. în domeniul proprietăţii industriale. chiar dacă această rezolvare implică mai multe soluţii tehnice noi.prioritatea de plin depozit. dreptul exclusiv va fi recunoscut aceluia care a depus. În materie de invenţie şi brevete. legea instituie trei priorităţi: a. în termen de două luni de la data înregistrării cererii de brevet. cererea trebuie să fie însoţită de o parte. avantajele oferite. de intrare în posesie faţă de terţi. de specialitate. mandatarul sau succesorul în drepturi) trebuie să se adreseze cu o cerere scrisă organului de stat competentO. . Pentru a fi înregistrată. în scopul dobândirii unui drept exclusiv asupra ei. noutatea soluţiei propuse. ci primului depunător. Procedura de brevetare cuprinde cinci faze distincte: I.).S. Cererea de brevet de invenţie se înscrie în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse. Cererea trebuie să aibă ca obiect rezolvarea unei singure probleme. de îndeplinirea unor condiţii de formă a căror semnificaţie este de a constitui un drept de apropriere.M. Revendicarea constă în formularea succintă a elementelor de noutate ale invenţiei şi ele reprezintă suportul dreptului conferit prin brevet.I.prioritatea de expoziţie de 6 luni. cu competenţă generală în materia asigurării aplicării legislaţiei în domeniul apărării proprietăţii intelectuale. cel dintâi.14-22). protecţia juridică este legată în general. c. acestea din urmă putând fi depuse şi ulterior. Prin urmare. b. . organ guvernamental central. solicitantul (inventatorul. se indică cel puţin una din aplicaţiile acestei soluţii etc. precum şi de revendicările şi desenele explicative. fiind singurul mijloc prin care se realizează aproprierea publică a invenţiei. Faza constituirii depozitului naţional reglementar al cererii de brevet şi documentaţiei anexe (art.

21).M. II.a. 38 . de a depune cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie în oricare dintre ţările membre ale uniunii de la Paris.se înţelege dreptul unui solicitant de brevet de a fi preferat (de a fi considerat el primul realizator al unei invenţii în raport cu alţii care ar pretinde că au realizat aceeaşi invenţie) din momentul înregistrării cererii de brevet şi a documentaţiei anexe.20). art. c. b. Prin prioritatea de plin depozit – reglementat ale art. Conform prevederilor art. iar actele de prioritate vor trebui depuse în maximum trei luni de la data depozitului naţional reglementar. dacă este depusă cererea în termen de 6 luni de la data introducerii în expoziţie a produsului (art. Ultimele două priorităţi prevăzute de art. în acest termen. Nerespectarea acestor termene conduce la nerecunoaşterea priorităţilor invocate. Termenul este prevăzut pentru ca eventual. Data depozitului reglementar sau data priorităţii este data în raport de care se apreciază noutatea invenţiei şi care nu se confundă cu data înregistrării cererii ( art. dacă există anteriorităţi ori dacă nu cumva brevetarea este pur şi simplu nerentabilă. ceea ce degrevează organul de specialitate al OSIM în favoarea concentrării asupra invenţiilor importante. 12 şi 13 din lege.S.17 din Lege . precum şi în situaţiile în care. de respingere sau retragere a cererii de brevet în temeiul art. Deseori el enunţă. Faza publicării cererii de brevet şi documentaţiei de către O. ştiind că dacă face depunerea în următoarele 12 luni va avea dreptul de plin depozit de la data înregistrării primei cereri (art. solicitantul însuşi să verifice dacă soluţia sa este realmente o invenţie brevetabilă. 8. publicarea se va putea face într-un interval mai scurt decât cel de 18 luni. Prin dreptul de prioritate de expoziţie de 6 luni se înţelege dreptul unei persoane care şi-a expus produsul pe baza invenţiei –într-o expoziţie internaţională . 20 şi 21 din lege se invocă odată cu depunerea cererii de brevet şi vor trebui dovedite prin acte de prioritate.23-25) care se va realiza imediat după expirarea unui termen de 18 luni de la data depozitului naţional reglementar sau a priorităţii invocate şi recunoscute. (art. Dacă invocarea priorităţii nu s-a făcut odată cu depunerea cererii ea poate fi făcută în maximum două luni de la data înregistrării cererii de brevet.de a depune cererea de brevet pentru invenţia respectivă ştiind că va primi dreptul de depozit de la data expoziţiei. Prin dreptul de prioritate unională de 12 luni se înţelege dreptul unei persoane care a înregistrat o invenţie în ţara lui. în acest interval.I.23 din Lege la cererea solicitantului. 17). s-a luat hotărârea de acordare a brevetului.

Literatura de specialitate este divergentă în privinţa calificării brevetului de invenţie ca act declarativ. 64/1991 care recunoaşte un drept provizoriu asupra invenţiei. Considerăm alături de alţi autori că brevetul este un act constitutiv care nu doar recunoaşte un drept de exploatare exclusivă preexistent emiterii brevetului. Brevetul conferă titularului anumite prerogative. Examinarea în vederea eliberării brevetului poate fi cerută la data depozitului cererii de brevet sau în termen de 30 de luni de la această dată. ori ca act constitutiv de drepturi. 39 . 23 din lege. IV. 34 din legea nr. În acest sens pot fi invocate prevederile art. ci acest drept se naşte din brevet şi că prin voinţa legii. 34 acest drept provizoriu. Fără a arăta care sunt prerogativele ce alcătuiesc latura pozitivă a acestui drept. Drepturile titularului de brevet Brevetul de invenţie este acel titlu juridic eliberat de către stat prin organul său de specialitate prin care se asigură titularului său dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei. unilateral exprimând manifestarea de voinţă organului administrativ al statului şi produce efectele stabilite de lege. dacă sunt îndeplinite anumite condiţii speciale prevăzute de art. mai înainte de eliberarea brevetului. totuşi legea interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia titularului de brevet următoarele acte: pentru produse – fabricarea.31) 6. de la data constituirii depozitului reglementar al cererii de brevet şi până la eliberarea brevetului de invenţie – înseamnă că dreptul de exploatare exclusivă nu există mai înainte de eliberarea brevetului. Cererea de brevet de invenţie pentru care nu s-a solicitat examinarea în vederea eliberării brevetului în termenul mai sus menţionat se consideră abandonată şi se va respinge. Dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei.III. pe durata de valabilitate a titlului. dreptul de exploatare exclusivă va retroactiva până la momentul constituirii depozitului naţional reglementar.26-28). Din moment ce legiuitorul a simţit nevoia să reglementeze prin prevederile art. voinţa solicitantului brevetului neavând decât rolul de a declanţa procedura prescrisă de lege. Faza luării hotărârii de acordare a brevetului sau de respingere a cererii (art. dintre care amintim: 1. pe baza unei ficţiuni a acesteia. Faza înmânării brevetului de invenţie (art.28-30) V. comercializarea. Faza examinării invenţiei şi a documentaţiei (art. Brevetul de invenţie este un act juridic administrativ. Ea cuprinde examinarea condiţiilor de formă şi de fond pentru ca o invenţie să fie susceptibilă de brevetare.

folosirea. exploatează invenţia pe teritoriul statului ce a eliberat acest brevet). fără a o fi brevetat. 35 lit. limitarea impusă de imunitatea navelor şi aeronavelor. titularul unui asemenea drept poate utiliza în continuare invenţia. întrucât ceea ce este interzis terţilor este permis titularului de brevet. Limitările generale sunt cele privitoare la perioada de timp de exploatare exclusivă a invenţiei (conform art. 2 din lege titularul de brevet nu poate opune exclusivitatea exploatării decât înăuntrul duratei de valabilitate a brevetului – 20 de ani) şi la teritoriul în care se asigură protecţia (conform art. În caz contrar ea constituie o anterioritate opozabilă depunătorului cererii de brevet sau o cauză de nulitate a brevetului eliberat. Dreptul de posesiune anterioară şi personală recunoscut primului inventator înseamnă inopozabilitatea faţă de acesta a brevetului eliberat pentru aceeaşi invenţie şi în consecinţă. ceea ce ne permite ca în mod indirect să determinăm prerogativele recunoscute titularului de brevet. deţine o invenţie anterior depozitului efectuat de un terţ pentru acea invenţie. importul sau stocarea în vederea comercializării. Utilizarea în continuare a invenţiei se va putea realiza numai cu îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii prevăzute de art. ceea ce înseamnă că nu constituie o încălcare a drepturilor titularului de brevet utilizarea pe nave. 1 din Lege exclusivitatea exploatării poate fi opusă numai persoanelor care. b. B din lege: invenţia să fi fost aplicată sau să se fi luat măsuri efective şi serioase pentru 40 . Problema recunoaşterii dreptului de posesiune anterioară şi personală nu se pune decât dacă invenţia deţinută a fost păstrată secretă. altele de ordin special. 35 din Lege sunt următoarele: a. cu condiţia ca trecerea acestora pe teritoriul României să fie temporară şi accidentală şi utilizarea obiectului invenţiei este folosită exclusiv pentru nevoile transportului. pentru procedee sau metode – folosirea acestora. fără acordul titularului de brevet. oferirii spre vânzare sau folosirii. Regula caracterului exclusiv al dreptului de exploatare a invenţiei cunoaşte anumite limitări. naval sau terestru de mijloace formând obiectul unui brevet. fără însă a o putea transmite altfel decât printr-o transmisiune universală sau cu titlu universal. Limitele speciale ale dreptului de exploatare exclusivă a invenţiei. unele de ordin general. prevăzute de art. aeronave sau alte mijloace de transport aerian.oferirea spre vânzare. a doua limitare este impusă de dreptul de posesiune anterioară şi personală care aparţine persoanei care.

c. o a treia limitare a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei recunoscut titularului de brevet o constituie producerea sau folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial. în situaţia în care intervine decăderea din drepturi a titularului de brevet pentru neplata taxelor şi anterior unei eventuale revalidări a brevetului. dacă terţe persoane au folosit sau au luat măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei. chiar şi ulterior revalidării brevetului. Dreptul inventatorului de a i se menţiona numele. 3. Acest drept de folosire ulterioară este personal. nu va putea fi transmis decât cu întreg patrimoniul său sau cu o fracţiune a patrimoniului celui căruia legea i l-a cunoscut. prenumele şi calitatea în brevet. Transmiterea drepturilor titularului de brevet se poate realiza fie prin cesiune.. 5. precum şi în orice acte sau publicaţii referitoare la invenţia sa. d. e. aplicarea – care trebuia să aibă loc pe teritoriul României – să fi avut loc înainte de constituirea depozitului naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data priorităţii recunoscute. în carnetul de muncă. aceste acte acte să fi fost săvârşite cu bună-credinţă. o altă limitare specială a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei este impusă de ceea ce se cheamă teoria epuizării drepturilor titularului de brevet. Dreptul de a solicita brevetarea în străinătate a invenţiilor create pe teritoriul României. 7. folosirea nu poate depăşi limitele existente la data depozitului naţional reglementar sau a priorităţii recunoscute. obiect al invenţiei care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres. Atunci când titular al brevetului este altcineva decât inventatorul inventatorului i se va elibera un duplicat al brevetului de invenţie.aplicarea ei. Dreptul inventatorului de a stabili prin contract drepturile patrimoniale care i se cuvin. fie prin licenţă: a. Cesiunea este operaţiunea juridică prin care se transmite dreptul la brevetul de invenţie şi implicit dreptul de exploatare exclusivă asupra invenţiei de la titularul de brevet către o altă persoană. Aceasta însemnă că titularul de brevet îşi pierde toate prerogativele refitoare la comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriul României a acelor exemplare de produs. Dreptul la despăgubiri materiale în cazul încălcării drepturilor inventatorului. 41 . 4. 2. etc. li se recunoaşte acestor terţi un drept personal de folosire în continuare a invenţiei.

beneficiarul ei nu devine – ca în cazul cesiunii – titular de brevet. 64/1991 acea întreprindere nu aplicase invenţia sau nu luase măsuri pentru aplicarea ei. iar la data intrării în vigoare a Legii nr. 48 din lege prevede o licenţă obligatorie pe care o poate acorda tribunalului municipiului Bucureşti la cererea oricărei persoane interesate. Licenţele mixte sunt obligatorii sau din oficiu. voluntare şi mixte. Prin licenţă nu se transmite dreptul asupra brevetului de invenţie.). legat etc. când dreptul la brevet se poate transmite printr-un act cu titlu oneros (vânzare-cumpărare etc. dar şi obligaţia exploatării invenţiei sale. în întregime sau numai în anumite limite. legea română nefăcând altceva decât să aplice reglementările internaţionale în domeniu. De altfel. prin care s-a revizuit Convenţia de la Paris din 1886. Prin licenţă. 62/1974. Când cesiunea este parţială vor fi aplicabile regulile coproprietăţii. Licenţele mixte au ca izvor atât legea. parţialitatea cesiunii putând să decurgă fie din cesiunea invenţiei doar pentru o anumită aplicaţie. societatea fiind interesată să benefieze de progresul pe care îl reprezintă prin definiţie o invenţie. cât şi voinţa părţilor.) sau gratuit (donaţie. ci numai dreptul de folosinţă a invenţiei. b. luând în calcul termenul care expiră cel mai târziu). Licenţa de brevet este operaţiunea juridică prin care se transmite. dreptul de folosinţă asupra unei invenţii brevetate de la titularul de brevet către o altă persoană. 14 din legea nr. Licenţele legale sunt limitări ale exclusivităţii dreptului de exploatare a invenţiei (art. fie doar pentru o anumită zonă geografică. iar titularul brevetului nu-şi poate justifica inacţiunea şi nu s-a ajuns la un acord cu acesta privind transmiterea drepturilor. Licenţele voluntare se acordă prin act unilateral al 42 . fiind de asemenea limitări aduse drepturilor titularului de brevet. într-o anumită perioadă de timp (4 ani de la data înregistrării depozitului cererii de brevet sau 3 ani de la eliberarea brevetului. nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României. 70 alin. Aceasta înseamnă cî titularul unui brevet are nu numai dreptul. Licenţele pot fi după izvorul lor legale.Cesiunea poate fi legală (cazul prevăzut de art. adică situaţia în care o întreprindere a devenit titulara unui brevet de invenţie prin efectul cesiunii prevăzute de art. prin efectul legii 64/1991 dreptul asupra brevetului de invenţie se transmite inventatorului) şi voluntară. 35 din Lege). Art. condiţiile de reglementare ale licenţei obligatorii au fost precizate cu prilejul Conferinţei de la Lisabona din 1958. Cesiunea poate fi totală sau parţială. în situaţia în care. 4 din lege.

Revocarea brevetului poate fi prealabilă sau ulterioară comunicării hotărârii de acordare a brevetului. Revocarea administrativă a brevetului. şi anume: .titularului de brevet sau pe baza unor contracte care au ca obiect transmiterea dreptului de exploatare al invenţiei. Cererea de 43 . c. Revalidarea nu aduce atingere dreptului de folosinţă personală ulterioară dobândit de terţi conform art. În mod excepţional. titularul de brevet poate cere OSIM revalidarea brevetului pentru motive justificate în termen de 6 luni de la data publicării decăderii. prin care titularul renunţă în tot sau în parte la brevet. 8. invenţia va cădea în domeniul public şi va putea fi folosită de orice persoană. Ca urmare a decăderii. până la comunicarea hotărârii de acordare a brevetului. la cererea acestuia. irevocabil. . Există anumite situaţii speciale. la revocarea hotărârii sale de acordare a brevetului pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Expirarea termenului de valabilitate a brevetului. Decăderea este o sancţiune impusă titularului de brevet prevăzută de art. Decăderea se va publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. b. Renunţarea la brevet. Revocarea ulterioară comunicării hotărârii de acordare a brevetului se poate face doar în baza cererii adresate de orice persoană Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci. titularul care renunţă la brevet este obligat să informeze inventatorul şi.în ipoteza renunţării de către unitate la brevetul de invenţie pentru invenţia de serviciu sau de comandă. 3 din Lege pentru neplata taxelor impuse pentru menţinerea în vigoare a brevetului. Renunţarea la brevet este un act unilateral de voinţă. să-i transmită prin contract de cesiune drepturile asupra brevetului. d. şi anume: a. 45 alin.dacă invenţia a făcut obiectul unui contract de licenţă sub sancţiunea nulităţii relative a actului de renunţare este necesar şi acordul beneficiarului licenţei care a dobândit prin contractul încheiat cu titularul brevetului anumite drepturi la exploatarea brevetului. Încetarea drepturilor titularului de brevet: Există mai multe modalităţi prin care poate înceta protecţia unei invenţii prin brevet. Actul de renunţare se face pe baza unei declaraţii scrise (autentice sau sub semnătură privată) care se înregistrează la OSIM. 45 din lege. Renunţarea la brevet. OSIM poate proceda din oficiu. făcută în condiţiile legii. Conform dispoziţiilor art. va produce efecte cu începere de la data înregistrării actului de renunţare la OSIM. 30 din Lege.

Care sunt drepturile de care se bucură titularul unui brevet de invenţie? 3. competenţa de soluţionare revenind Tribunalului municipiului Bucureşti. dacă la momentul eliberării nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru existenţa unei invenţii brevetabile. Hotărârea de revocare ori de respingere a cererii de revocare poate fi recurată la Tribunalul municipiului Bucureşti în termen de 3 luni de la comunicare. 40 din lege brevetul poate fi anulat în tot sau în parte la cererea oricărei persoane interesate. orice persoană interesată are un drept de opţiune între a cere OSIM revocarea administrativă a hotărârii sau a cere anularea brevetului de către Tribunalul municipiului Bucureşti. 7-11 din lege. Conform art. precum şi materialul bibliografic indicat mai jos sau orice altă lucrare în domeniu care dezvoltă temele abordate. Este de observat că în cazul neîndeplinirii condiţiilor de brevetare a invenţiei prevăzute de art. Studenţii sunt rugaţi ca pentru tematica care a fost abordată în paginile de mai jos să consulte în mod obligatoriu actele normative indicate în cuprinsul cursului. artistică sau ştiinţifică? 2. Cererea de anulare/nulitate a brevetului se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului. Care sunt limitările aduse de lege titularului unui brevet de invenţie? 4. Nu constituie tematică pentru examen domenii ale proprietăţii intelectuale care nu au fost abordate în paginile de mai sus. e.revocare a hotărârii OSIM trebuie formulată în scris şi motivată în termen de cel mult 6 luni de zile de la data publicării hotărârii de acordare a brevetului. În ce situaţii încetează drepturile titularului de brevet? * **Materialul prezentat constituie doar un punct de plecare necesar studenţilor pentru pregătirea examenului de proprietate intelectuală. Nulitatea brevetului. Cine poate fi titularul unui brevet de invenţie? 5. Întrebări: 1. 7-11 din lege. în primele 6 luni de la data publicării hotărârii de acordare a brevetului. Prin ce se diferenţiază regimul de protecţie al invenţiilor de regimul de protecţie al operelor de creaţie literară. 44 . motivele de revocare putând viza neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de brevetare prevăzute de art.

Tratat” Editura All Beck. O. V. F.BIBLIOGRAFIE : 1. Francon: ”Propriete litteraire. Ionaşcu. Bucureşti. 1998. Bogdan. D. Alături de materialul bibliografic mai sus indicat la realizarea acestor note au fost consultate şi următoarele lucrări : 1. 4. Mureşan : ”Dreptul de autor ”. 3. N. Condiţii de brevetare. Paris. Bucureşti. 2. Drepturi” Editura Universul Juridic. 1999. A. Paris. 45 . Editura Academiei. Pollaud-Dulian ”Le droit d`auteur” Editura Economica. 2002. 1969. 3. artistique et industrielle” Litec. Spineanu-Matei :” Dreptul de autor şi drepturile conexe. Mihai : ”Invenţia. Tafforeau “ Droit de la propriete intelectuelle” Editura Gualino. 2004. Roş. L. M. Bucureşti. J-J Burst “Droit de la propriete indutrielle” Dalloz. Chavanne. P. Comşa. 2. Paris 2005. Paris. A. 2005. A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful