PROGRAME SI METODE DE INTERVENŢIE la copiii cu autism Dacă până nu demult autismul era catalogat ca un polihandicap sever fără şanse

spre o viaţă socială autonomă, chiar în formele uşoare , astăzi din ce în ce mai mulţi specialişti şi părinţi consideră că persoana autistă are reale şanse de dezvoltare / ameliorare prin programe educaţionale bazate pe depistarea timpurie, intervenţie precoce şi intensivă. Programele destinate copiilor autişti trebuie să ţină seama de câteva caracteristici esenţiale (D. V. Popovici): 1. Autismul este o tulburare complexă caracterizată printr-o dezvoltare şi un comportament atipic. 2. Nu există un tipar unic al copilului autist. Fiecare persoană autistă este unică în felul său şi cu nevoi educaţionale strict individualizate. 3. Majoritatea copiilor cu autism (75 %) sunt afectaţi în multiple arii ale psihicului: comunicare, gândire, motricitate, percepţie. 4. Un obiectiv important al educaţiei şi recuperării acestor copii este dezvoltarea autonomiei personale şi dezvoltarea unor comportamente adaptative la medii din ce în ce mai puţin restrictive. 5. Programele de educaţie pentru autişti sunt deosebit de complexe, strategiile educaţionale şi curriculum-ul trebuind să aibă ca obiectiv prioritar funcţionarea independentă a copilului. 6. Obiectivele esenţiale ale programelor educaţionale trebuie să vizeze: - facilitarea dezvoltării sociale; - facilitarea dezvoltării limbajului şi a comunicării; - diminuarea comportamentelor indezirabile; - dezvoltarea unor abilităţi necesare pentru funcţionarea independentă a copilului autist; - sprijinirea familiei. * * * Pe plan mondial există astăzi multe programe de intervenţie cu rezultate remarcabile apreciate în diminuarea rapidă şi stabilă a simptomelor autistice, într-un procent mare de cazuri, cu deschiderea spre şcolaritate normală. Cele mai cunoscute metode de intervenţie educaţională sunt: - Analiza comportamentală aplicată (Applied Behavioral Analysis) – ABA; - TEACCH; - PECS (Picture Exchange Communication Sistem); - Programul Hannen; - Programul „Povestiri sociale” (Social Stories); - Programul „Sun - Rise”; - Terapia de integrare senzorială; - Programul „Floor Time”; Literatura de specialitate menţionează şi terapiile complementare: - Muzicoterapia;

5. DIR si PECS. Terapia ocupaţională. PROGRAMUL TEACCH Programul TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other Communication Handicapped Children) a apărut în America de Nord. Otilia Secara. . 4. fie prin modificarea compensatoare a mediului. atunci când o deficienţă a copilului împiedică o nouă achiziţie. Ludoterapia.suport emoţional reciproc. Evaluarea periodică a achiziţiilor cognitive. Terapia cu animale.profesionistul este formator iar părintele învaţă de la el. de QI şi de nivelul general de dezvoltare. . Asigurarea continuităţii programului. Cele mai cunoscute şi uzitate programe de intervenţie. Concepte fundamentale în sistemul TEACCH (dr. comportamentale şi de comunicare. 3. avându-l ca autor pe Eric Schopler.activităţi comune de sensibilizare a opiniei publice pentru dezvoltarea suportului comunitar. 2007) 1. 2. 6. Cooptarea familiei ca şi co-terapeut pe tot parcursul intervenţiei. datorită rezultatelor. Terapia de integrarea auditivă. în special de tip vizual. acum 40 de ani. Colaborarea cu părinţii Colaborarea părinţilor cu profesioniştii este esenţială pentru reuşita programului. În consecinţă. .- Art-terapia. Modalităţi de instruire concrete. Terapia de limbaj şi comunicare. Principiile de bază ale acestei metode de intervenţie educaţională sunt: 1. 2. Realizarea unui mediu riguros structurat şi a unui curriculum pentru activităţi zilnice. Adaptarea ameliorată Ameliorarea capacităţii de adaptare a copilului autist se poate realiza în două moduri: fie prin îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare şi interacţiune socială. rămân însă primele două: TEACCH. Terapia prin dans. intervenţia educaţională va urmări atât îmbunătăţirea abilităţilor cât şi modificări ale mediului.părintele este formator iar profesionistul învaţă de la el. . ABA. Abordarea individualizată a fiecărui copil autist în raport de simptomele sale. Între părinţi şi profesionişti există 4 tipuri de relaţii.

în funcţie de severitatea handicapului. funcţiile îndeplinite de aceste comportamente şi identificarea metodelor adecvate de ameliorare. Diagnosticul prin instrumente standardizate trebuie completat cu stabilirea profilului psiho-educaţional. Evaluarea pentru individualizarea intervenţiei educaţionale În sistemul TEACCH se consideră că diagnosticul şi evaluarea formală constituie prima etapă în structurarea programului educaţional. la acelaşi moment al zilei”. în aceeaşi zi din săptămână. unii dintre ei ajungând să ducă o viaţă independentă. • Structurarea riguroasă adecvată vârstei şi nivelului de dezvoltare al copilului înseamnă că „acelaşi educator va încerca să-l înveţe pe acelaşi copil. 6. Copilul mic. acelaşi lucru. Terapia cognitiv-comportamentală Are în vedere managementul comportamentelor indezirabile. În acest mod se minimalizează nevoia copilului autist de a impune rutine şi ritualuri şi i se conferă sentimentul „reperelor sigure” pentru procesul educaţional. Sunt identificate prin evaluare iniţială abilităţile ce pot fi ameliorate rapid şi ariile în care exerciţiul este inoperant. • Rezultatele programului după 40 de ani de funcţionare arată că majoritatea autiştilor care au urmat această terapie sunt integraţi în societate la vârsta adultă dar cel mai adesea în mediu protectiv. 4. • Intervenţia se desfăşoară în centre specializate de educaţie păstrându-se o legătură permanentă cu părinţii copilului. Metoda ABA a început să fie aplicată în anii ’80 . Partizanii metodei TEACCH reproşează metodei ABA costurile deosebit de ridicate şi eficienţa doar în cazul persoanelor autiste cu IQ normal şi la care intervenţia este demarată înainte de 3 ani. . Structuri de învăţare Educaţia se bazează pe învăţare structurată într-un cadru riguros structurat. Alte precizări: • În sistemul TEACCH raportul număr de educatori pentru un copil variază între 1:3 şi 1:1. Lovaas îşi structurează teoria pe teza „activismului” copilului mic. 5. în acelaşi loc.3. părintele ei fiind Ivar Lovaas. în condiţiile în care peste 70 % din persoanele autiste au retard mintal asociat. în timp ce copilul cu autism. metoda ABA înseamnă terapie precoce şi intensivă. normal este activ şi învaţă tot timpul în mediul său natural. modalităţile de evaluare. Ameliorarea abilităţilor Abordarea cea mai eficientă este de a spori achiziţiile copiilor şi ale părinţilor recunoscând şi acceptând deficienţele acestora. METODA ABA (Applied Behavioral Analysis) Spre deosebire de Programul TEACCH care se adresează atât copilului cât şi adolescentului/adultului autist. • Copilul este învăţat să-şi utilizeze abilităţile învăţate în cele mai variate contexte şi situaţii prin implicarea părinţilor.

relaţiile sociale etc. apoi cu mişcări ale gurii. să recunoască sensul şi să-l utilizeze pentru a comunica. În al doilea grup cu 10 ore de terapie. ea permiţând imitarea şi înţelegerea emoţiilor.necesare învăţării şi care permit ulterior dezvoltarea „în cascadă” a altor capacităţi ca limbajul. Când privirea este captată se creşte progresiv durata acestui act. 8 copii (42%) au păstrat un retard mintal şi de limbaj şi 11 (58%) au rămas autişti cu retard mintal sever. evaluând rezultatele. De aici şi suprahandicapul mintal al copilului cu autism. Copilul trebuie să ajungă sa-l privească în ochi pe educator la consemnul „uita-te la mine!”. Metoda ABA îşi propune să modifice comportamentul autist al copilului în mod sistematic şi intensiv. . sau o jucărie şi încurajări entuziaste. realuate şi explicate copilului pas cu pas. Se începe prin a-l învăţa pe copil să se aşeze corect şi să înţeleagă consemnul „aşazăte!”. imitarea de sunete şi cuvinte). Proiectul lui Lovaas era de-a lua în terapie copii cu autism cât mai devreme posibil şi timp cât mai îndelungat. împărţite în sarcini mici. Limbajul se învaţă şi se stimulează utilizarea lui. nici un copil n-a fost suficient ameliorat pentru a urma o şcoală obişnuită.pierdut în stereotipiile sale repetitive nu acumulează nimic. Activităţile cu copilul începeau în jurul vârstei de 4 ani şi se lucra intensiv cu copilul chiar din momentul trezirii acestuia. cu un educator pentru fiecare copil şi părinţi „formaţi” pentru a continua terapia acasă. 2 – Conformarea la consemn. Învăţarea se face în ce mai mare parte prin imitare şi supunere la consemne. după acelaşi principiu: copilul învaţă să spună un cuvânt. 3 – Imitarea. De îndată ce este posibil se învaţă gesturi cu semnificaţie socială (ex: fă „pa” cu mâna sau trimite o bezea). De fiecare dată când copilul execută o anumită cerinţă primeşte o recompensă alimentară. Urmează „lucrul pe privire”. Într-un studiu publicat în 1987 Lovaas expune rezultatele unei cercetări.grupul de control (19) primea 10 ore de intervenţie pe săptămână. După 3 ani. 38 de copii au fost împărţiţi în 2 grupe: . Un obiectiv important urmărit este menţinerea achiziţiilor învăţate în toate situaţiile cotidiene (privire. şi în final. Metoda utilizează tehnica „răspunsurilor pivot” („pivotal responses” – Koegel 1999) care se bazează pe achiziţia unor capacităţi de bază. într-o şcoală specială cu deficienţe mintale uşoare şi 2 (10%) au rămas sever retardaţi. . 8 copii (43%).grupul experimental (19) primea 40 de ore de intervenţie pe săptămână. Principiile de bază ale metodei Lovaas sunt următoarele: 1 – Educarea privirii. detaliate. se cere copilului să imite gesturi la consemnul „fă…aşa” (se începe cu gesturi. gesturi). Obiectivele programului sunt clar formate. astfel încât atunci când aceasta atinge 3 secunde. Privirea stă la baza oricărei comunicări verbale sau nonverbale. s-a constatat că din primul grup 9 copii (47%) au putut intra într-o şcoală obisnuita. Rezultatele la grupul experimental s-au menţinut şi după 6 ani.

Abordarea este pluridisciplinară: educatori. Se lucreaza cam 14-35 de ore pe saptamana. prin armonizarea (compatibilizarea) intervenantului cu dorintele si interesele aparute in cadrul interactiunii. ceea ce permite individualizarea sarcinilor prioritare. 6-10 perioade zilnice de lucru ‚la podea’ in fiecare zi. . stimulandu-l prin incercari calde dar persistente de a-i retine atentia. Interactiunile promoveaza dezvoltarea copilului prin urmarea directionarii acestuia.Întervenţia se desfăşoară în centre specializate iar familia este foarte implicată. În ultimii ani metoda a pătruns şi în România prin efortul comunităţilor părinţilor copiilor cu autism. Deşi controversată (mai ales pe plan international). psihologi. bucurându-se de aprecieri remarcabile şi rezultate promiţătoare. psihomotricieni. Tehnica de baza se bazeaza pe utilizarea unor perioade structurate de lucru ‚la sol’ (pe podea). logopezi. unde interactioneaza si se joaca cu copilul. metoda ABA nu pot fi în nici un caz ignorată. cu deosebire a celei emotionale. părinţii fiind incluşi în programe de formare şi monitorizaţi. Intervenantul (terapeutul se aseaza jos timp de 25-30 de minute. Modelul DIR (Developmental Individual Difference Relationship Based) Este un model bazat mai mult pe dezvoltare. în ciuda costurilor deosebite.

Autorii incurajeaza utilizatorii SCP sa creeze un mediu care incurajeaza comunicare prin folosirea abordarii educatiei piramidale.F.Picture Communication Exchange System In acest sisem se utilizeaza imagini decupate din reviste. “Comunicarea verbala” asa incat operantii verbali functionali sunt sistematic indrodusi folosind strategii prompte si incurajatoare care vor conduce comunicarea independenta. In cele mai avansate faze. frate sau sora). Aceasta faza necesita de obicei 2 profesori (parinte. Protocolul cursului este bazat pe carte lui B.Skinner. Apoi ajuta copilul sa ia .Sistemul de Comunicare cu Pictograme (PECS . terapeut. Cartonasele pot fi grupate pe categorii (alimente.Un sistem alternativ de comunicare – SCP . SCP are la baza un manual care ofera multe sugestii de intarire. Sistemul merge pe invatarea discriminarii imaginilor / pictogramelor si apoi aranjarea acestora in propozitii simple. In aceasta faza copilul invata sa se ceara itemi sau activitati spontane. Sistemul a fost folosit cu succes de adolescentii si adultii care aveau intarzieri majore in dezvoltarea comunicarii. se ajunge la comentarii si la raspunsul direct la intrebari. ca si e cei cu alte deficite de comunicare (nonverbali) sa initieze comunicarea. dificultati mentale si fizice. strategii de invatare. Primul profesor arata copilului ceva ce ei plac cu adevarat. Fazele de lucru in sistemul de Comunicare cu Pictograme . poze si desene care sunt lipite pe cartonase. Gasiti lucrurile pe care ei le vor “cere” penru jucaria favorite. SCP incepe cu invatarea elevului sa schimbe o pictograma ape care a ales-o su un “professor”. SCP are un success si mai mare daca este folosit combinat cu analiza elementelor de comportament. haine etc) si pot alcatui o carte de comunicare. care imediat onoreaza cererea. individualizata pentru fiecare copil. SPC a primit recunoastere mondiala mai ales pentru faptul ca folosirea acestui program nu necesita folosirea unor materiale scumpe. SCP a fost dezvoltat in 1985 ca o abordare alternativa care invata copii si adultii cu autism. Folosit prima data in programul pentru autism Delware.SCP Faza I Invata elevii sa initieze comunicarea chiar de la inceput prin schimbul unei singure pictograme pentru cel mai dorit item. Identificati ce vrea copilul. professor. Multi dintre prescolarii care au folosit SCP au dezvoltat mai tarziu vorbirea orala. Sistemul de Comunicare cu Pictograme. A fost creat de educatori si parinti si a putut fi folosit intr-o varietate de forme. Cel de-al doilea sta in spatele copilului si asteapta ca acesta sa gaseasca itemul.

In aceasta faza copilul continua sa ceara itemi sau activitati dar li se cere sa faca distante mai mari pana la pictograme sau pana la primul profesor. schimbul de pictograme se desfasoara dupa alte structuri (la magazin sau in alta camera). Copilul va incepe sa combine pictograme pentru “vreau” cu o pictograma pentru un anumit item sau activitate. activitati. Cand primul profesor are pictograma. catre mai multe alegeri. Pot fi adaugate adjective si alte cuvinte. O. Scopul in aceasta faza este pentru copil sa initieze spontan comunicarea. pe o banda. Cele doua pictograme for fi atasate pe banda propozitiei si toata banda va fi schimbata cu un partener de comunicare pentru o pictograma sau activitate. Faza VI . in forma “Eu vreau_______________” Odata ce copilul poate alege repede si usor una dintre pictograme. De asemeni. rude. independent sa aiba o solicitare. si se lucreaza impreuna. se reduce numarul de alegeri la 2 sau 3. Sunt implicati alti oameni decat profesorii initiali (parinti. ei dau imediat copilului itemul pe care l-a cerut. profesori. si poate sa aiba cereri spontane pentru o varietate de itemi. determinandu-l sa aiba alegeri personale profesorul poate incepe. sa gaseasca itemul sis a il dea primului professor. Faza IV Invata elevii sa foloseasca propozitii structurate pentru a cere ceva. programul incepe sa se concentreze asupra structurii unei propozitii. vrei o prajiturica). cerand recompense diferite. Copilul este indemnat sa foloseasca propozitii pentru a face cereri mai lungi. unor oameni diferiti. Confirmarea verbala este data de primul profesor (ex. Profesorul nu trebuie sa intrebe copilul ce vrea sau sa-I spun ace pictograma sa aleaga. concentrandu-se pe extensii diferite ale abilitatilor copilului. Faza III Invata elevii sa diferentieze pictogramele si sa selecteze imaginea care reprezinta itemul pe care il vor. Faza II Invata elevii sa fie comunicatori persistenti – sa caute pictograma lor si sa incerce sa obtina un raspuns de la cineva Odata ce copilul intelege faza I si poate. colegi de scoala). astfel incat sa lase copilul sa lucreze independent. Profesorul cere copilului sa aleaga intre o serie de itemi asezati pe tabla. carora trebuie sa le inmaneze pictograma. obiecte. pentru a determina copilul sa aiba raspunsuri spontane. Al doilea profesor trebuie sa se dea in spate usor. Faza V Invata elevii sa raspunda la intrebarea “Ce vrei?” Fazele V si VI vin in acelasi timp. Faza II poate sa inceapa.pictograma care reprezinta itemul si o inmaneaza primului profesor. In aceasta faza doar o singura pictograma trebuie oferita ca alegere. Daca copilul gaseste dificil sa aleaga intre prea multe pictograme. intreband “Ce vrei?” dar trebui spus repede. Copilul incepe de asemenea sa-si extinde vocabularul de simboluri.

miros” etc. Acest sistem a fost dezvoltat pentru a ajuta persoanele cu autism si pe cei cu alte care sunt nonverbali sau au intarzieri in dezvoltarea limbajului. Schimbul de pictograme pentru a comunica. simt”. SCP poate fi folosit in paralel cu un sistem de comunicare verbal. formele si marimile fara sa li se ceara acest lucru. . Prin folosirea pictogramelor pentru “vad”. “aud”. Dezvoltarea Vocabularului Invata elevii sa foloseasca culorile.Invata elevii sa comenteze despre lucruri din mediul lor de viata. SCP este exact ce sugereaza numele – Sistem de Comunicare cu Pictograme. spontan si ca raspuns la o intrebare. copilul va fi indemnat sa comenteze elementele din mediul sau de viata.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful