MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

FARMACOLOGIA GENERALĂ VETERINARĂ

1

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

DEFINIŢIA. RAMURILE. RELAŢIILE CU ALTE ŞTIINŢE. IMPORTANŢA FARMACOLOGIEI
Definiţii:
Farmacologia este o ştiinţă medicală derivată din biologie şi care se ocupă cu studiul
medicamentelor. gr. pharmakon = medicament, logos = ştiinţă, cuvânt.

Medicamentul reprezintă o substanţă care se utilizează în scopul ameliorării sau vindecării
unei stări morbide sau pentru prevenirea şi chiar diagnosticarea acesteia. Medicamentele pot deveni otrăvuri dacă se depăşeşte doza sau dacă starea organismului este profund afectată. Medicamentele pot fi uneori veritabile alimente, vitamine sau săruri minerale. Exemplul: glucoza poate fi:
  

medicament în unele afecţiuni; aliment excelent; otravă în urma administrării în cazul diabetului zaharat.

Ramurile farmacologiei
Farmacodinamia studiază schimburile survenite în organismul bolnav sau sănătos sub
acţiunea medicamentelor.

Farmacocinetica studiază soarta medicamentelor în organism, respectiv, se referă la
absorbţie, difuzarea, metabolizarea şi eliminarea lor din organism. Farmacodinamia este o disciplină experimentală şi se ocupă cu lămurirea proceselor biochimice moleculare şi submoleculare care stau la baza acţiunii medicamentoase. Aceste cercetări se continuă în clinică, această ramură purtând denumirea de farmacologia clinică.

Farmacoterapia se ocupă cu cazurile în care se prescriu medicamentele, sub ce formă, în ce
concentraţii, doza şi calea de administrare.

Farmacocnozia se ocupă cu studiul drogurilor.

2

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Prin drog se înţelege materia brută de origine vegetală, animală şi chiar minerală din care provine un medicament; ele conţin principii active, singure sau în asociere, putând fi considerate ulterior medicamente.

Chimia farmaceutică este ştiinţa ce studiază proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor
organice şi anorganice întrebuinţate în medicină, modul lor de obţinere şi prelucrare, metodele de control ale calităţii şi condiţiile de conservare optimă.

Receptura (recepta = reţetă) studiază modul de redactare al reţetelor, precum şi prepararea şi
conservarea formelor medicamentoase şi a preparatelor galenice.

Farmacotoxicologia se ocupă cu studiul efectelor dăunătoare ale diferitelor substanţe
medicamentoase ajunse în organism în doze mult mai mari decât cele terapeutice.

Farmacovigilenţa se ocupă cu studiul efectelor adverse, nefavorabile ale medicamentelor
asupra organismului.

Placeboterapia reprezintă o modalitate de cură psihologică (în medicina umană). Talasofarmacologia (farmacologia marină = biomedicina marină) îşi propune să
valorifice teoretic şi practic tot ceea ce poate da oceanul planetar.

Farmacogenetica studiază influenţa medicamentelor asupra eredităţii şi posibilităţile de
cercetare a viciilor genetice pe cale medicamentoasă.

Cronofarmacologia studiază metodele de administrare a medicamentelor, ţinându-se cont
de bioritmurile existente (sezoniere, bianuale, etc.).

Thanatofarmacologia studiază terapia muribunzilor. Imunofarmacologia studiază influenţa medicamentelor asupra răspunsului imun.
Ştiinţa farmacologică este o verigă între disciplinele teoretice şi practice.

Istoricul farmacologiei

primele încercări de utilizare a unor „leacuri” au fost sub forma „practicilor vrăjitoreşti” primul document, „Tăbliţa de argilă sumeriană” de la Nippur 2100 î.e.n. este considerat papirusul Georg Moriz ce cuprinde cunoştiinţe despre circa 200 plante medicinale; Hippocrate susţine că medicamentele sunt doar adjuvanţi ai organismului animal; este

din timpuri foarte vechi;

prima farmacopee din lume;
● ●

părintele alopatiei al cărui principiu de bază este „contraria contrariis curantur” = contrariile se combat prin contrarii (medicina clasică);

Dioscoride este considerat părintele farmacocnoziei prin lucrarea sa „De materia

medica”; 3

4 .MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Gallenus arată că drogurile mai conţin pe lângă substanţele utile în terapie şi unii factori în Evul Mediu s-au înregistrat progrese remarcabile în lumea arabă care elaborează în perioada Renaşterii. Francisc Popescu. Petre Balaci şi Marin Mircea. chimia şi fizica îşi fac simţită prezenţa în farmacologia modernă. de OMS cu scopul de a internaţionaliza. ● ● simplă. multe denumiri corespund cu denumirea comercială este dată de firma producătoare. Locuşteanu ce a fost urmat de Grigore Slavu. ● „codexuri de medicamente”. anticipând noţiunea de „principiu activ”. Ulterior. ● Sammuel Hahneman pune bazele homeopatiei al cărui principiu este „similia similibus curantur” (asemănătoarele se combat prin asemănătoare). părintele farmacologiei veterinare este Al. Nomenclatura medicamentelor ● denumirea internaţională (DCI = denumirea comună internaţională) este recomandată denumirea oficinală este aceea din farmacopee (FR X). Avicena cu lucrarea „Canonul medicinei”. Emilian Licperta. ● drog sunt responsabile de efectul terapeutic („quinta esentia”). ● cele internaţionale. ● pentru medicamentele stabilite de comitete speciale. susţine că principiul vindecării bolilor este pe baza administrării unor doze infinitezimale dintr-un medicament care în doze mari la subiecte sănătoase provoacă simptomele bolii respective. un aport important l-au avut şi: Olimpia Vechiu. Paracelsus ajunge la concluzia că numai cantităţi reduse dintr-un dăunatori ce trebuie înlăturaţi înainte de utilizare – preparate galenice. ● în România. denumirea chimică se utilizează în practică numai pentru substanţele cu structură denumirea generică (aprobată) este denumirea oficială valabilă pentru anumite ţări.

gradul de dizolvare al substanţei active. proces care poate fi mai rapid sau mai lent în funcţie de diverşi factori. temperatura. conservanţi. Eliberarea medicamentului din forma farmaceutică este urmată de o absorbţie la nivelul sângelui. funcţie de cantitatea de apă din compoziţia chimică a mediului. 5 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ CIRCUITUL BIOLOGIC al MEDICAMENTELOR FARMACOCINETICA MEDICAMENTELOR Acest fenomen cuprinde două momente: 1. care depinde de mai mulţi factori: ● ● ● ● ● natura solventului.). administrându-se iniţial un preparat farmaceutic de referinţă cu o biodisponibilitate foarte mare. pH-ul şi vâscozitatea mediului. Cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică poartă denumirea de disponibilitatea farmaceutică. ci sunt înglobate într-un excipient la care se adaugă diverşi adjuvanţi (emulgatori. absobţia acestuia la locul aplicării şi difuzarea sa în sânge şi ţesuturi. etc. După administrare trebuie să aibă loc dezintegrarea formei farmaceutice şi eliberarea substanţelor active. Cantitatea de medicament care se absoarbe în circulaţia sangvină poartă denumirea de biodisponibilitate farmaceutică ce se stabileşte prin experimente clinice. mişcarea particulelor din mediu. 2. la locul de dizolvare şi absorbţie. antioxidanţi. invazia medicamentului – eliberarea medicamentului din forma farmaceutică în care este înglobat. evazia medicamentului – metabolizarea şi eliminarea medicamentului din organism. solvatarea medicamentului. medicamentele NU se administrează sub forma lor pură. ex: forma anhidră a ampicilinei are la nivelul tubului digestiv o solubilitate mai mare decât forma hidratată. INVAZIA MEDICAMENTELOR În majoritatea cazurilor. Apoi se administrează forma farmaceutică de cercetat şi de fiecare dată se cercetează nivelul sangvin.

conjunctivală. la nivelul mucoaselor: respiratorie. Un medicament poate realiza rapid niveluri sangvine foarte mari. iar biodisponibilitatea este cât mai mare. rectală (per rectum). dar care scad rapid. ABSOBŢIA MEDICAMENTELOR Căile de administrare ale medicamentelor se clasifică astfel: 1. Căi naturale (indirecte – cu absorbţie indirectă): ● calea enterală (internă): administrarea medicamentelor pe cale:   orală (per os). în timp. În cazul administrării medicamentelor pe cale orală.  2. Dacă nivelul sangvin este prea ridicat. mucoasei la nivelul pielii. 6 . absobţia poate fi întârziată prin adăugarea unui excipient uleios şi a unor adjuvanţi lipofili. Căi artificiale (directe – cu absorbţie directă): ● calea parenterală: administrarea prin injecţii sau la nivelul leziunilor de continuitate (plăgi traumatice şi/sau operatorii). Factorii care influenţează biodisponibilitatea:   disponibilitatea farmaceutică. ● calea externă: administrarea medicamentelor:  conductului auditiv. genito-urinare. concentraţia medicamentului la locul de aplicare. chiar toxice. mamară. Un medicament poate avea o biodisponibilitate mare. Biodisponibilitatea în timp NU este relevantă sub aspectul eficacităţii medicamentelor. dar nivelurile sale sangvine NU sunt eficace. CT = cantitatea absorbită din preparatul de cercetat şi CR CR = cantitatea absorbită din preparatul de referinţă. viteza şi gradul de absorbţie a substanţei active.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ B% = CT ⋅100 unde. Viteza cu care se absoarbe un medicament de la locul de aplicare depinde de: – – – vascularizaţia ţesutului. ex: o suspensie uleioasă de procain-penicilină G (nivel sangvin eficace în 24 ore) va realiza nivelul eficace timp de o săptămână dacă i se adaugă stearat de Al. Situaţia optimă este atunci când nivelul sangvin este optim. proprietăţile fizico-chimice ale medicamentului. biodisponibilitatea descreşte astfel: soluţii → emulsii → suspensii → pulberi → capsule → comprimate (drajeuri).

iar administrat per os are efect analgezic digestiv. – se pot trata mai multe animale concomitent. La cal şi porcul adult. Exemple: -sulfatul de Mg (sarea amară) administrat per os are efect purgativ. cu specificarea faptului că amestecul medicamentului cu furajul sau apa de băut trebuie realizat cât mai omogen. – NU este nevoie de instrumentar special. electuariile. Calea de administrare determină NU numai viteza de absorbţie. comprimatele. sub formă de electuarii sau instilaţii nazale. bolurile. ovine. ♦ individuale. purcei.MEDICINĂ VETERINARĂ – FARMACOLOGIE VETERINARĂ forma farmaceutică. iar injectabil are efect narcotic sau hipnotic. Este folosită la bovine. CĂILE NATURALE a) Calea orală este una dintre cela mai uzuale căi de administrare. – este o cale cu efect general. Există modalităţi: ♦ colective. – NU necesită pregătire. La cal se pot administra medicamente cu sonda nazoesofagiană sau sub formă de electuarii. această cale se pretează mai puţin. pilulele. -eterul etilic administrat prin inhalaţii are efect narcotic. iar la porc.c. de administrare a medicamentelor per os. are acţiune analeptică (restaurarea marilor funcţii). Dezavantaje ale administrării per os: – dozele trebuie să fie mai mari decât în cazul administrării parenterale. breuvajul (băutura forţată). 7 . fiind o cale comodă şi cu economie de timp. ● modalităţi colective:  prin intermediul furajelor sau a apei medicamentate. păsări. administrat s. cu ajutorul sondelor. 1. dar şi natura efectului. Avantaje ale administrării per os: – administrarea poate fi făcută şi de către o persoană nespecializată. ● modalităţi individuale:        Se preferă modalităţile colective. drajeurile. carnivore.

dar în cea mai mare parte la nivelul intestinului subţire. mucoasa este mai subţire şi permite o absorbţie rapidă încât medicamentele ajung în vena cavă superioară. CaCl2. unde mucoasa este specializată în acest sens. În regiunea sublinguală. face ca medicamentele bazice să fie mai puţin disociate şi să treacă mai uşor în sânge. ele având numai efect local. apoi la nivelul cordului. mai ales la animalele neliniştite. deoarece provoacă spasmul pilorului şi reflex. Medicamentele se pot absorbi pe tot traseul tubului digestiv. ocitocina. – imposibilitatea de a obţine un efect general în cazul unor medicamente care NU se absorb. Alcalinizarea mediului gastric prin administrarea concomitentă de substanţe antiacide. NU pot fi administrate per os substanţe prea iritante. Ele însă se pot îngloba într-un mucilag sau se administrează pe stomacul plin. – imposibilitatea de a administra pe această cale unele medicamente care se descompun: penicilina. Dezavantajul este că pe această cale se pot administra numai doze mici. Efectul unui medicament administrat pe cale orală apare în decurs de 20 minute până la 2 ore şi durează un timp foarte variabil de la câteva ore la câteva zile. – pierderea unei părţi din doză. insulina. Pe la acest nivel se absorb mai bine medicamentele liposolubile (alcoolul cu moleculă întreagă şi cu pH acid). constipaţie. în cazul comprimatelor sublinguale (cu nitroglicerină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – există pericolul de a înghiţi fals şi de a se produce bronhopneumonie „ab ingestis”. hormoni estrogeni). adrenalina. ex: iodurile. în mică şi marea circulaţie. hormonii gonadotropi. salicilatul de Na. alcalinizarea mediului gastric în cazul administrării medicamentelor acide duce la ionizarea acestora şi dificultăţi în absorbţie. voma. meteorism. Majoritatea medicamentelor sunt însă baze slabe care se ionizează sub influenţa sucului gastric absorbindu-se greu la acest nivel. – imposibilitatea folosirii acestei căi atunci când există tulburări digestive: diaree. Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei bucale Are loc mai ales la om. O particularitate o reprezintă substanţele digestive aromatice care trebuie administrate obligatoriu sub formă de soluţii deoarece prin excitarea papilelor gustative declanşează un efect excitomotor digestiv şi o secreţie crescută de suc gastric. unele indigestii. ocolind ficatul. În plus. 8 . În schimb. se scapă de acţiunea sucului gastric şi intestinal. Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei gastrice Este neînsemnată faţă de cea de la nivel intestinal.

Dacă regimul alimentar este bogat în grăsimi. capsule sau pilule. suspensii şi emulsii se absorb mai uşor decât cele existente sub formă de boluri. este o situaţie particulară – majoritatea medicamentelor trebuie înglobate în lapte. o dată cu aceasta vărsându-se în intestin de unde sunt resorbite străbătând un ciclu entero-hepato-enteric (ex: purgativele antrachinonice). uneori chiar inactivate sau depozitate. Unele medicamente sunt însă sechestrate la nivelul bilei. Există şi asocieri nepermise cum sunt: ● ● tetraciclinele cu lapte. Particularităţi la om: – timpul mediu de golire a stomacului este de 4 ore. sub acţiunea acestora având loc o închidere reflexă a jgheabului esofagian. 9 . Stomacul are uneori un rol important în eliberarea unor principii medicamentoase din produsele iniţiale. ele trebuind să se administreze sub formă de comprimate. ex: HCl transformă sărurile trivalente de Fe în săruri bivalente. soluţii dulci sau sărate. Absobţia poate fi întârziată în urma administrării pe stomacul plin sau în urma asocierii lor cu lapte. La rumegătoare. Absobţia medicamentelor la nivelul intestinului subţire Majoritatea medicamentelor se absorb preponderent la nivelul intestinului subţire. Medicamentele existente sub formă de soluţii. în timp ce cei bivalenţi se absorb mai greu. sărurile biliare pot forma cu anumite medicamente produşi insolubili (ex: negamicina şi kanamicina – absobţia este întârziată). – mâncarea consumată rece este evacuată mai rapid. mucoasa gastrică secretă enterogastran – substanţă ce reduce motilitatea gastrică şi întârzie absobţia. absobţia acestora făcându-se preponderent sub formă bivalentă. ionii monovalenţi se absorb mai uşor. iar apoi la nivelul ficatului unde se transformă. pilule sau comprimate.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Unele substanţe sunt inactivate de HCl din stomac. acoperite de un înveliş gastrorezistent. Astfel. Absobţia ionilor la nivel intestinal este diferită. substanţe adsorbante sau uleiuri minerale. Ulterior. – prezenţa unor lichide grăbeşte evacuarea. iar medicamentele trec direct în cheag. când în prezenţa Ca se formează chelaţi insolubili. trec în vena portă. Absobţia medicamentelor poate fi grăbită prin înglobarea lor în soluţii apoase călduţe sau administrate pe stomacul gol. – poziţia culcat pe stânga întârzie evacuarea. substanţe mucilaginoase.

– în urma absorbţiei la acest nivel medicamentul ajunge în venele hemoroidale inferioare şi de aici în vena cavă inferioară. În cazul administrării orale a medicamentelor trebuie să se ţină seama de ritmul de furajare şi de momentul zilei. Absobţia medicamentului depinde în acelaşi timp şi de mărimea particulelor. Flora intestinală intervine fie în activarea. un rol activator (ex: trigliceridele din uleiul de ricin se hidrolizează în prezenţa sucului intestinal rezultând acidul ricin-oleic ce are rol purgativ). stimulante ale secreţiei tubului digestiv). mai intens şi de durată mai lungă. b) Calea rectală Avantaje: – unele medicamente vor produce un efect mai rapid. antiacide. Exemple: -există medicamente care se administrează înaintea tainului de dimineaţă (antihelminticele şi hepatoprotectoarele). însă. în prezenţa florei intestinale. Secreţiile intestinului subţire pot avea. Respectiv. Exemple de inactivare: flora intestinală inhibă absobţia vitaminei B12. Medicamentele care NU s-au absorbit la nivelul intestinului subţire îşi pot contiua absobţia într-o proporţie mai redusă la nivelul colonului şi a rectului. formează cu medicamentul un compus greu absorbabil (ex: streptomicina). -există medicamente care se administrează înaintea tainurilor în general (substanţele digestive).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mucina este un polizaharid care acoperă mucoasa gastrică şi intestinală sub forma unui strat subţire care NU influenţează absobţia. antialergice). eliberează sulfatiazolul ce se absoarbe. În unele cazuri. în cazul primei suspensii. iar în cea de-a doua fază. -există medicamente care se administrează după tainuri (medicamentele iritante. O alimentaţie bogată în grăsimi măreşte absobţia intestinală a unor medicamente prin stimularea secreţiei biliare (ex: griseofulvina). antitusive. de asemenea. în prima fază a acesteia. Cu cât particulele sunt mai fine cu atât se absorb mai uşor (ex: o suspensie de sulfatiazină cu particule de 1 – 2 µ şi o alta cu particule de 7 µ. Exemple de activare: ftalilsulfatiazolul. absobţia poate fi încetinită. fie în inactivarea unor medicamente. 10 . absobţia este mai rapidă şi neselectivă. -există medicamente care se administrează între tainuri (substanţele antimicrobiene. concentraţia sangvină este cu 40% mai mare decât în cazul celei de-a doua). tranchilizante. Stările inflamatorii de la nivelul mucoasei intestinale influenţează absobţia. ocolind ficatul.

Modalităţile de administrare rectală: ● ● supozitoare. dar. absobţia se poate face şi prin venele hemoroidale superioare care au anastomoze cu sistemul port astfel că 50% ajung în ficat. Absobţia medicamentelor în urma administrării pe cale rectală se face într-un interval de timp variabil. la iepure unde absobţia este mai bună şi doza rectală este mai mică decât doza orală). d) Calea conjunctivală Pe aceasta cale. e) Calea genito-urinară Se utilizează. dar mai ales prin epiteliul alveolei pulmonare (100 m2). Izotonizarea se poate face cu ajutorul NaCl. alteori general. bronhică. calea se preferă pentru tratamenul local. În urma utilizării medicamentelor la nivelul aparatului respirator se urmăreşte uneori un efect local. medicamentele absorbite ajung în venele pulmonare. de la 7 la 40 minute. Dezavantaje: – medicamentele se absorb numai parţial încât trebuie administrate doze mari (excepţie. Exemple: -instilaţiile nazale – efect local. ungvente. Se utilizează soluţii. clisme. de obicei. -anestezia prin intubaţie (narcoza generală) – efect general. pentru tratamentul afecţiunilor localizate la nivelul aparatului genital şi urinar. dar datorită sensibilităţii mucoasei. apoi în marea circulaţie. să aibă un pH alcalin şi să fie izotone cu lacrimile.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – dacă însă medicamentele se introduc profund intrarectal. c) Calea respiratorie Medicamentele administrate la nivelul aparatului respirator pot fi absorbite atât prin mucoasa nazală. – există medicamente care NU se pot administra pe această cale întrucât mucoasa este sensibilă. evitându-se bariera hepatică. Modalităţi de administrare: 11 . De la nivelul circulaţiei alveolare. este de scurtă durată. Efectul lor apare în 20 – 30 secunde. ex: vaccinarea antipseudopestoasă la păsări se realizează la acest nivel (ridică pragul imunităţii). medicamentele se absorb rapid. O parte însă din antibioticele administrate intrauterin pot fi absorbite în circulaţia generală. rinofaringiană. acidului boric şi a tetraboratului de Na. în special. pulberi care trebuie să fie sterile.

12 . vacă. de asemenea. Absobţia poate fi mărită prin:     masaj. un tratament reflex al unor organe care se află localizate sub piele când se utilizează fricţiuni. aplicarea de căldură locală. mai ales în cazul otitelor externe şi a râilor auriculare (la câine şi iepure). comprimate. Această situaţie devine periculoasă în unele cazuri de medicamente foarte active (ex: îmbăierile cu substanţe antiparazitare). comprese reci şi calde. suspensii. formă de ungvente. Medicamentele se introduc pe canalul papilar şi sinusul mamelonar (iapă. bujiuri. precum şi de stratul cornificat al epidermei. cataplasme. irigaţii ale vezicii urinare. ungvente pe bază de chimioterapice şi antibiotice. Se utilizează medicamente sub formă de soluţii. Aplicarea medicamentelor la suprafaţa pielii poate să urmărească două scopuri: 1. capră) putându-se utiliza soluţii. ungvente şi pulberi. un tratament local prin pudrări. la o absorbţie intensificată. f) Calea mamară Se utilizează exclusiv în scopul local pentru tratamentul mamitelor. g) Calea cutanată Se poate vorbi despre o absorbţie a medicamentelor de-a lungul canalelor glandelor sebacee şi sudoripare. înglobarea medicamentului în excipienţi diadermici. oaie.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ la femele se pot face irigaţii vaginale. într-o endometrită tratamentul local se asociază cu un tratament general (prin injecţii). Leziunile de continuitate ale pielii şi dermatitele duc. Pătrunderea prin piele poate fi grăbită prin adăugarea de dimetilsulfoxid. 2. intrauterine sub la masculi se pot face irigaţii şi aplicări de ungvente. pulverizări. h) Calea auriculară (a conductului auditiv) Tratamentele auriculare urmăresc numai un scop local. precum şi de-a lungul foliculilor piloşi. aplicări intravaginale. pensulaţii sau aplicări de ungvente. uterine. degresarea prealabilă. ● Spre exemplu. ce este un adjuvant inofensiv ce NU irită pielea. Pătrunderea medicamentelor este îngreunată de stratul protector de grăsime secretat de glandele sebacee.

etc. 1. CĂILE ARTIFICIALE Se referă la administrarea medicamentelor prin injecţii. spaţiul interstiţial. ex: albuminele transportă vitamine şi hormoni. FAZA CIRCULAŢIEI SANGVINE Cel mai important fenomen care are loc în timpul acestei faze este legarea medicamentelor de proteinele serice. DIFUZIUNEA MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM În organism. -transcobalamina transportă vitamina B12. medicamentele se distribuie succesiv în 3 compartimente: ● ● ● sânge. spaţiul intracelular. hematoame. intravenos.  faza de difuziune în ţesuturi. – se poate administra o doză precisă pentru că NU se pierde nimic din medicament. Din cele aproximativ 35 proteine. Unele proteine transportă un singur medicament. cel puţin 15 dintre ele servesc la transportul medicamentelor. Modalităţi de administrare: ● ● ● ● subcutanat. Exemple: -transferina transportă Fe. intramuscular. 13 . Ca urmare se pot distinge 2 faze:  faza circulaţiei sangvine. Alte proteine sunt vehicule polivalente. – este necesar un instrumentar adecvat. – doza este mai mică decât cea administrată pe cale internă sau externă. Se mai numeşte calea parenterală. şocului medicamentos (în cazul administrării prea rapidă sau a unui volum mare de lichid). -transortina transportă substanţele steroide. intraperitoneal. Avantaje: – efectul se instalează rapid. sterilizat.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 2. Dezavantaje: – pericolul provocării unor infecţii.

Fiecare medicament are o constantă „K” de legare de proteinele serice în funcţie de concentraţia sa în sânge. ci acţionează numai după desprinderea de proteine. în mod treptat. Astfel. iar concentraţiile cele mai mici se obţin la nivelul pielii. respectiv. SNC). un medicament „A” poate îndepărta un medicament „B” de pe receptorul proteic. rinichi. ci numai o parte din această cantitate. ficat. hipoglicemie. Problema are şi un aspect negativ. – ionice. ex: penicilina. se distinge o fracţiune liberă de medicament şi o fracţiune legată. 14 . Concentraţia sangvină a unui medicament are o importanţă deosebită atât pentru efectele terapeutice. NU întreaga cantitate de medicament care ajunge la nivel sangvin este legată de proteinele plasmatice. – Van der Waals (cele mai slabe). imediat după administrare se înregistrează un nivel sangvin maxim care ulterior scade treptat. În timpul fazei de circulaţie sangvină. Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice pot avea uneori drept urmare formarea unor complexe alergogene. concentraţiile cele mai mari de medicament se înregistrează în organele bine vascularizate (suprarenalele. scade capacitatea de legare şi ca urmare unele medicamente care în doze normale sunt puţin inofensive. ex: cardiotonicele la om. crescând nivelul sangvin al acestuia din urmă (B). sulfamidele şi derivaţii pirazolonului îndepărtează de pe receptorul proteic anticoagulantele şi antidiabeticele crescând nivelul sangvin al acestora şi determinând hemoragii grave. Astfel. Ea depinde de următorii factori:     doza. Capacitatea de legare a proteinelor serice este limitată. ţesutului adipos şi al extremităţilor membrelor. capacitatea de filtrare a rinichiului. forma farmaceutică. digitalicele. Determinarea nivelului sangvin al unui medicament se referă numai la fracţiunea liberă. medicamentul în stare liberă. unele sulfamide. Natura nespecifică a legăturii explică fenomenul de competiţie ce există între medicamente. Exemple: -în cazul unui medicament ce se administrează pe cale intravenoasă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Legăturile dintre medicamente şi proteinele serice pot fi: – covalente (cele mai puternice). pot deveni toxice. În unele boli de nutriţie însoţite de hipoproteinemie. el NU poate acţiona. ex: salicilaţii. fracţiunea liberă poate deveni toxică. calea de administrare. cât şi în ceea ce priveşte reacţiile adverse sau efectele toxice. dar care eliberează. Dacă ajung în sânge cantităţi prea mari de medicament care depăşesc capacitatea de legare. cord. pulmon. Atâta timp cât medicamentul este legat de proteinele serice.

Exemplu: aspirina la om: -concentraţia terapeutică = 2 – 10 mg%. medicamentele se distribuie în cele trei compartimente hidrice ale organismului (intravascular. etc. deşi absobţia mai continuă. c. În practică se pot distinge: – o concentraţie sangvină terapeutică. intracelular). Nivelul sangvin şi ritmicitatea administrărilor în cazul administrării per os şi per rectum face ca dozele astfel calculate să atingă nivelul optim sangvin după circa 2 administrări. intramuscular. compartimente ce sunt separate prin membrane biologice. iar concentraţia sangvină scade. cât şi a intervenţiei de administrare. Concentraţia sangvină a unui medicament se defineşte cu ajutorul sufixului „emie”. Concentraţia bacteriostatică minimă a sulfamidelor este de 5 mg. respetiv. d. Apoi. eliminarea devine preponderentă. difuziunea prin barierele organismului. viteza de difuziune fiind în funcţie de: 15 . per rectum. Faza de difuziune în ţesuturi cunoaşte mai multe momente: a. distribuţia în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici. penicilinemie. cele ce se administrează per os. -concentraţia letală = 50 mg%. 2. concentraţia sangvină creşte până la o concentraţie maximă ce marchează un echilibru între absorbţie şi eliminare. – o concentraţie sangvină toxică. Difuziunea prin peretele capilarelor Medicamentele difuzează în sânge la nivelul capilarelor ce reprezintă un adevărat ultrafiltru.06 UI/ml. subcutanat.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -în cazul unui medicament prevăzut iniţial cu o fază de absorbţie. Trecerea medicamentului se realizează prin mecanisme cunoscute. difuziunea prin peretele capilarelor. -concentraţia toxică = 10 – 30 mg%. a. – o concentraţie sangvină letală. ex: sulfamidemie. substanţă fundamentală şi sunt situate pe o membrană bazală. b. Pereţii capilarelor sunt formaţi din celule endoteliale.03 – 0. difuziunea prin membrane biologice. iar a penicilinei de 0. FAZA DE DIFUZIUNE ÎN ŢESUTURI După absorbţie. interstiţial. intraperitoneal. Determinarea concentraţiei sangvine a unui medicament este necesară atât pentru stabilirea dozelor.

suprafaţa ei se măreşte şi. are rol de depozit pentru vitamine. în general. în spaţiul interstiţial ea NU depăşeşte ¼. nespecifice. Difuziunea prin barierele organismului Barierele organismului sunt reprezentate. dar în cantităţi mici. etc. de către: ● ● bariera hematoencefalică. în acest mod. ezerina. iar intracelular NU depăşeşte 1/15. are rol de glandă endocrină. morfina. Streptomicina ajunge în circulaţia fetală în procent de 50% din cea din circulaţia mamei. bariera placentară. alcaloizii (pilocarpina. susţinerea şi nutriţia neuronilor. diametru capilarelor. placenta este o barieră mult mai puţin severă.). în principal. Sulfamidele circulă bine la nivelul placentei. b. însuşirile fizico-chimice ale medicamentului (ex: iodul difuzează la nivelul capilarelor în circa 2 minute). Faţă de microorganisme. placenta se subţiază. 16 . Aceste celule gliale permit trecerea medicamentelor liposolubile şi a celor neionizate. Difuziunea se face prin mecanisme: ● ● specifice. Difuziunea prin membrane biologice Majoritatea medicamentelor pot să difuzeze intracelular. Penicilina.MEDICINĂ VETERINARĂ    FARMACOLOGIE VETERINARĂ numărul capilarelor. Bariera placentară Placenta are roluri multiple:     asigură schimburile nutritive şi respiratorii între mamă şi făt. Bariera hematoencefalică este formată din celulele gliale cu rol în protecţia. mai puţin la bovine şi suine. cloramfenicolul şi tetraciclinele trec prin placentă în concentraţie terapeutică. protejează fătul de acţiunea factorilor fizici. ex: dacă se notează cu 1 concentraţia în sânge a unui medicament. medicamentele şi substanţele imunizante. circulaţia medicamentelor se uşurează spre făt. Reţine şi NU lasă să treacă în circulaţia fetală. Pe măsura avansării gestaţiei. c.

transportul facilitat. unde Vo – volumul aparent 17 . traversează membranele biologice. d. Dezavantajul este că sistemul devine repede saturat şi ineficient.  transportul mediat cu ajutorul unor transportori („cărăuşi”. ex: alcoolul are Vo = 60 – 70%. Transportul cu ajutorul acestor substanţe are două variante: 1. picnoza şi fagocitoza.   diametru de 4 Ao şi NU lasă să treacă moleculele medicamentoase cu un lanţ mai mare de 3 atomi de carbon (C). x 100. fac membranele glomerulilor şi tubilor renali ce au pori cu diametru de 40 Ao prin care trec moleculele mari. filtrarea prin pori conform gradientului de concentraţie. cât timp sunt legate de proteinele plasmatice. cu consum de energie metabolică şi împotriva gradientului de concentraţie. eliberează medicamentul şi se reîntorc la locul de unde au plecat. iar cele hidrofile prin canalele formate de moleculele proteice. Distribuirea în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici Gradul sau volumul aparent de distribuire a unui medicament în organism este o constantă care se poate calcula matematic după formula: Vo = doza administrată (mg/kg) concentraţia plasmatică (mg/ml) Cu cât concentraţia plasmatică este mai mică cu atât valoarea lui V o este mai mare şi medicamentul se distribuie mai mult în organism. difuziunea simplă a moleculelor liposolubile prin straturile lipidice din membranele filtrarea osmotică conform gradientului de concentraţie. medicamentele NU se pot elimina pe cale renală.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mecanisme nespecifice:    difuziunea simplă prin cimentul intercelular. fără consum de energie şi NU împotriva gradientului de concentraţie. Substanţele care rămân în sânge au volum de distribuţie mic. transport activ. Porii membranei au un biologice. 2. Moleculele hidrofobe difuzează simplu prin membranele lipidice. se mai numesc şi substanţe „carrier” care leagă medicamentele şi posedă o anumită structură chimică) care sunt enzime cu următoarele roluri: – – – formează cu medicamentul un complex. ex: dextranii. Există substanţe care se distribuie uniform în toate ţesuturile. Excepţie. dar NU cele proteice. Datorită acestui fapt.

dar NU ajung intracelular. Receptorii simpli de membrană se caracterizează prin aceea că secvenţa lor extracelulară este hidrofobă. -receptorii γ pentru acidul γ-aminobutiric. dar se întâlnesc cu o frecvenţă mult mai mare legăturile Van der Waals. II. Astfel medicamentele care se distribuie mai mult. receptori cuplaţi cu proteina G. Canalele ionice se compun din subunităţi notate cu literele alfabetului grecesc. Au o parte citosolică. Din punct de vedere al difuziunii medicamentelor există 2 clasificări: I. Aceştia sunt compuşi chimici situaţi pe suprafaţa sau în interiorul celulelor care au rolul de a fixa medicamentul şi de a elabora răspunsul. canale ionice. medicamente ce se distribuie uniform în toate ţesuturile. Din această interacţiune rezultă un complex substanţă – receptor. iar secvenţa intracelulară este capabilă de reacţii de fosforilare. Exemple: -receptorul pentru nicotină. Aceasta se explică astăzi prin teoria modernă a farmacoreceptorilor. medicamente ce se distribuie selectiv în anumite ţesuturi. substanţe care difuzează în spaţiul interstiţial. care în majoritatea cazurilor răspunde de efectul farmacodinamic al medicamentului. Intensitatea efectului este în funcţie de numărul receptorilor ocupaţi sau de viteza cu care se formează complexul substanţă – receptor. mai îngustă decât partea extracelulară. se elimină mai lent. Receptorii cuplaţi cu proteina G se compun din 3 domenii extracelulare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Volumul de distribuţie se răsfrânge şi asupra vitezei de eliminare. După compartimentul hidric în care se distribuie: ● ● substanţe care NU părăsesc patul vascular. în ţesuturi medicamentele se fixează reversibil de structuri proteice sau lipoproteice. Legăturile dintre substanţă şi receptor sunt aceleaşi ca şi în faza de circulaţie sangvină. -receptorii pentru glicină. ● receptori intracelulari. Clasificarea farmacoreceptorilor Există receptori: ● de membrană:    receptori simpli. După uniformitatea cu care se distribuie: ● ● Ca şi în sânge. 7 domenii transmembranare şi 3 domenii intracelulare. 18 .

noţiunile NU sunt sinonime cu inactivarea medicamentelor. În urma cuplării medicamentului cu farmacoreceptorul său specific se produc modificări metabolice la nivelul membranei celulare şi/sau la nivelul organitelor celulare. medicamentele suferă o serie de transformări structurale cuprinse sub denumirea de metabolizarea sau biotransformarea medicamentelor. Cunoscându-se metaboliţii activi ai unor medicamente s-a trecut la prepararea acestora prin sinteză şi la introducerea lor în terapeutică.p. ♦ eliminarea din organism a medicamentului. Clasificarea medicamentelor d. METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR Încă din momentul absorbţiei lor şi până la eliminarea din organism. aceste modificări celulare sau extracelulare îşi găsesc răspuns clinic prin intensificarea sau inhibarea unei funcţii fiziologice. stricnina. o inactivare şi după aceea o activare. chimic într-un produs mai complicat. iar uleiul de ricin în acid ricin-oleic.p. De asemenea.v. în metaboliţi inactivi. fiind eliminate ca atare. ulterior.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Receptorii intracelulari sunt mai greu de studiat deşi structura lor genetică este mai bine definită decât cea a receptorilor de membrană.v. medicamente ce NU suferă transformări în organism. ex: fenacetina se transformă în paracetamol. Ca urmare. se schimbă permeabilitatea membranei şi chiar compoziţia chimică a celulei. Aceste noţiuni NU sunt sinonime cu descompunerea medicamentelor pentru că un medicament poate fi transformat d. Până în prezent se cunosc lucruri sigure despre receptorii pentru hormonii tiroidieni şi receptori pentru hormonii cu structură steroidică. codeina în morfină. diazepamul în oxazepam. penicilina. iniţial. medicamentele se clasifică în 4 grupe: I.d. II.d. EVAZIA MEDICAMENTULUI Acest fenomen cuprinde două momente: ♦ metabolizarea medicamentului. ex: eterul. 19 . Treptat. al metabolizării lor În funcţie de activitatea metaboliţilor lor. medicamente ce sunt transformate iniţial în metaboliţi activi şi. deoarece un medicament poate suferi în organism.

narcotice. ex: la şobolan. sintetaze. -prednisonul grăbeşte metabolizarea fenilbutazonei. ex: hormonii gestageni diminuă biotransformarea tranchilizantelor fenotiazinice (romtiazin). sedative. Există foarte multe medicamente ce produc inducţie enzimatică. urotropina se transformă în urotropină cu efect Exemple: -la locul de administrare: uleiul de ricin şi bicarbonat de Na. antiseptic şi diuretic. analgezice. hormonii steroizi. astfel de medicamente sunt substanţele hipnotice. astfel enzimele provoacă o descompunere mai rapidă a medicamentului care a produs inducţia. ţesuturi. Tulburările funcţionale şi lezionale ale organelor de metabolizare pot duce la intoxicăţii medicamentoase. unul dintre metaboliţii săi se numeşte fenilbutilfenazonă şi are efect uricozuric (eliminarea acidului uric şi a uraţilor – acţiune antigutoasă). excitante centrale. antihistaminice. esteraze. oxidaze) ce sunt foarte active la nivelul ficatului. tranchilizante. Grăbirea metabolizării O serie de medicamente administrate o dată sau de mai multe ori determină o creştere însemnată a enzimelor metabolizante. în organele de eliminare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ III. ex: fenilbutazona este cunoscută pentru efectul său antiinflamator. Similar se metabolizează şi unele substanţe toxice. Astfel se poate obţine o intensificare a efectului substanţei ce poate merge până la apariţia efectelor adverse. se transformă în ficat (majoritatea). mai ales la nivelul ficatului. ex: barbituricele. medicamente ai căror metaboliţi sunt inactivi. Majoritatea biotransformărilor sunt catalizate de către enzimele microsomale (reductaze. Exemple: -alcoolul etilic determină o metabolizare mai intensă a pentobarbitalului. dar şi a altor substanţe. ex: în hepatita şi în ciroza hepatică. fenomenul purtând denumirea de inducţie enzimatică. IV. Grăbirea şi încetinirea metabolizării se poate obţine prin activarea sau inhibarea sistemelor enzimatice care participă la metabolizare. rinichiului şi creierului. 20 . capacitatea oxidativă a ficatului este redusă la 40 – 50%. -în organele de eliminare: în rinichi. Încetinirea metabolizării se poate obţine cu ajutorul unor substanţe ce au efect inhibitor. medicamente ai căror metaboliţi au altă acţiune. -în sânge: procaina şi aspirina. La nivelul ficatului se observă o creştere în volum şi o modificare electronomicroscopică la nivelul reticulului endoplasmatic (RE) al hepatocitelor. Locul metabolizării Metabolizarea are loc la niveluri diferite: ● ● ● la locul de administrare: sânge.

întâlnite în cazul benzoaţilor. la iepure 61 minute. sulfoconjugări. t 1 – t2 = intervalul de timp. metilări. noradrenalină. nicotinamidă. De ea depinde în mare măsură durata efectului respectivului medicament. T50 depinde de mai mulţi factori:  specia: – – T50 la om este mai mare decât la animalele de laborator. adrenalină. întâlnite la substanţe ca: fenolul. reducere. glicocoloconjugări. întâlnite în cazul derivaţilor fenolici şi a alcoolilor. întâlnite la acidul nicotinic. y1 = concentraţia medicamentului în sânge în momentul t1. ● în a doua etapă au loc:      glucuronoconjugări. acidul salicilic. în prima fază au loc transformări (procese) de oxidare. ELIMINAREA MEDICAMENTELOR DIN ORGANISM Este ultima etapă din ciclul biologic al medicamentelor. reductazele şi hidrolazele determinând apariţia în compoziţia chimică a medicamentului a unor grupări hidrofile care realizează în cea de-a doua etapă conjugări cu acidul glucuronic. II. iar la şoarece. Eliminarea unui medicament din organism poate fi caracterizată prin indicele biologic de înjumătăţire sau semiviaţă biologică (T50). hidroliză. etc. întâlnite la sulfamide. Se calculează după formula: T50 = (t1 − t 2 ) log 2 unde. log y1 − log y 2 y2 = concentraţia medicamentului în momentul t2. grupul sulfat. Toate acestea duc la formarea de compuşi hidrosolubili. glutamina. aminofenazină. uşor de eliminat. Acest indice exprimă timpul care trece de la administrarea medicamentului până ce s-a eliminat jumătate din doza administrată şi poate avea o durată de la câteva minute la câţiva ani.  calea de administrare: 21 . acetilări. glicina. la şobolan 140 minute.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Fazele şi tipurile de transformări suferite de medicamente în organism Transformările se produc în 2 faze: I. T50 pentru hexobarbital este la om 360 minute. 18 minute. în minute între cele două recoltări de sânge. histamină. camforul. la câine 259 minute. a doua fază are 2 etape: ● în prima etapă acţionează oxidazele.

concentraţia în urină este de 50 – 100 ori mai mare decât în sânge.v.v. dar NU se resorb şi se elimină prin filtrare glomerulară au T50 = 4 ore. Penicilina se elimină 80% prin secreţie tubulară şi 20% prin filtrare glomerulară. Acesta se mai numeşte şi puterea de eliminare a rinichiului. orelor sau lunilor. Ea depinde de modul cum se distribuie medicamentul în organism şi de mecanismele de eliminare renală. Un alt aspect legat de eliminarea medicamentelor este posibilitatea de a trata organul de eliminare. Eliminarea renală poate avea 2 mecanisme: ● ● prin filtrare glomerulară. iar în cazul administrării per os de 16 – 17 ore. La om. El exprimă câţi mililitri sânge purifică 22 . dar NU se resorb şi se elimină prin secreţie tubulară au T50 = 50 – 60 minute. ex: la penicilină. pentru medicamentele ce se distribuie uniform în toate compartimentele organismului şi suferă o reabsorbţie intensă la nivelul rinichiului. la pacienţii cu afecţiuni renale care ar putea influenţa eliminarea unor medicamente ce urmează a fi administrate se face testul numit clearence-ul renal pentru creatinină. este de 4 – 6 ore. Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului. Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului. În medicina umană. prin secreţie tubulară.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – T50 este mai scurt în cazul administrării i. Substanţele ce NU pătrund intracelular şi care se elimină prin secreţie tubulară au T50 = 15 minute. – în cazul suzotilului. s-a calculat T50 = 24 zile. în urină se realizează concentraţii crescute.  vârsta: – este în strânsă legătură cu starea de funcţionare a organelor de eliminare. tetraciclinele. Rinichiul trebuie să fie într-o stare bună de funcţionare pentru a-şi îndeplini misiunea de organ de eliminare. T50 în cazul administrării i. viteza eliminării fiind de ordinul minutelor. cloramfenicolul). -proprietatea uleiurilor eterice şi a unor săruri de a se elimina prin glandele bronşice stimulând secreţia acestora. Eliminarea medicamentelor pe la nivel renal Cel mai important organ de excreţie este rinichiul (90%). Exemple: -proprietatea unor antibiotice de a se elimina netransformate prin rinichi având importanţă în tratarea infecţiilor urinare (penicilina. şi mai lung în cazul administrării per os.

Pe acest principiu se bazează proba dopping la caii de curse. În intoxicăţiile medicamentoase se grăbeşte eliminarea renală prin administrarea de diuretice şi alcalinizarea urinei. neabsorbabile (cărbunele medicinal. Multe medicamente sunt nefrotoxice. clearence = U ⋅V unde. Pentru aceasta trebuie determinată cantitatea de creatinină din sânge şi urină. Prin fecale se pot elimina medicamentele insolubile. S – concentraţia creatininei din sânge. bromuri). neabsorbabile (MgSO4. Eliminarea medicamentelor pe la nivelul pielii şi a glandelor existente în piele 23 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ rinichii în decurs de 1 minut. U – concentraţia de creatinină din urină. Pe la nivelul intestinului gros se elimină substanţele purgative şi sărurile de Ca. Prin glandele bronşice se elimină unele medicamente cum sunt bicarbonatul de Na sau benzoatul de Na ce stimulează în acelaşi timp secreţia glandelor bronşice. prin salivă (halogenurile – cloruri. Sulfamidele au şi ele potenţial nefrotoxic deoarece metabolitul acetilat cristalizează în rinichi şi poate provoca blocaj renal. ex: valoarea de 25 ml/minut exprimă o insuficienţă renală. Eliminarea medicamentelor pe la nivelul tubului digestiv Medicamentele se elimină. constând în eliminare unor alcaloizi cu ajutorul cărora se stimulează în mod fraudulos capacitatea sportivă a animalelor. S V – volumul de urină excretat/minut. ex: unii alcaloizi. Alcaloizii se elimină tot pe la acest nivel. cloramfenicolul. unii silicilaţi. Prin stomac se elimină similar halogenurile şi unii alcaloizi. Eliminarea medicamentelor pe la nivel pulmonar Pe la acest nivel se elimină medicamente sub formă gazoasă sau volatilă care stimulează în mod reflex respiraţia (alcoolul. ex: sărurile de Hg sau uleiul de terebentină provoacă inflamaţia epiteliului tubular şi necroza acestuia. Caracteristici: unele medicamente care se elimină prin bilă suferă un ciclu entero-hepatic-enteric. din acest motiv se alcalinizează urina prin administrarea per os de bicarbonat de Na. ioduri. streptomicina). în primul rând. sărurile de bismut) şi unele solubile. tetraciclinele. Sărurile metalelor grele pot provoca apariţia unor stomatite. uleiurile eterice). eterul.

Pb. estrogenii. Exemple: -5 zile pentru hormonii estrogeni. barbituricele. iar pentru ouă de 7 zile în cazul administrării antibioticelor. în 1 – 14 zile când sunt sub formă de soluţii uleioase şi în 1 – 12 zile când sunt sub formă de ungvente. iar medicamentul se elimină în 24 – 48 ore. Pe la nivelul glandei mamare. respectiv.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se elimină unele medicamente ce pot provoca dermatite sau dermatoze exsudative sau exfoliative. iodurile. În urma administrării intramusculare. atunci când sunt sub formă de soluţii. antibioticele. 24 . medicamentele se elimină în 1 – 3 zile. Legislaţia ţării prevede un timp de aşteptare pentru carne şi lapte de 14 zile. As. cafeina. alcaloizii. aspirina. nivelul maxim sangvin se percepe de la 4 – 6 ore. Unele medicamente pot transmite mirosul lor neplăcut laptelui (ex: camforul. În unele afecţiuni mamare. cloralhidratul. Laptele care conţine antibiotice şi sulfamide NU mai coagulează (NU se pot fabrica lactate acide şi brânzeturi fermentate). eliminarea este prelungită. -25 zile pentru rafoxanid. sulfamidele şi vitaminele. În urma administrării intramamare. derivaţii salicilici. ex: iodurile. -7 zile pentru nilverm (pentru carne) şi 2 zile (pentru lapte). ionii de Ca. obişnuit NU se elimină în circa 3 zile. uleiul de terebentină). unele săruri de Hg. În urma administrării parenterale. prin lapte se elimină alcoolul.

Aceasta se realizează cu ajutorul medicamentelor retard care au absorbţie şi eliminare lentă. Doza de atac se utilizează. Doza de întreţinere este o doză terapeutică medie prin care se urmăreşte menţinerea unor concentraţii mult peste concentraţia optimă. la începutul tratamentelor în cazul sulfamidelor şi antibioticelor cu scopul de a realiza în timp scurt concentraţii terapeutice mari (mult peste concentraţia optimă). doza letală. 25 . se notează DL25. Doza de depozit este utilizată în stări cronice şi subacute şi urmăreşte realizarea unor concentraţii sangvine la limită. doza de depozit. se notează cu DT25. de obicei. ♦ după cantitate. II. DL50 sau DL100 (absolută). dar eficiente un timp îndelungat. Doza terapeutică se notează cu DE25 (minimă).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ DOZA MEDICAMENTOASĂ Doza medicamentoasă este cantitatea de medicament cu ajutorul căreia se obţine un efect farmacodinamic dorit. Doza toxică este doza care produce semne de intoxicaţie la o anumită specie. ♦ după orar. doza toxică. Doza letală este doza ce produce moartea la o anumită specie de animale. După cantitate: ● ● ● doza de atac. Clasificarea dozelor: ♦ după efect. doza de întreţinere. DE50 (medie) sau DE100 (maximă). ♦ după unitatea de animal. Intervalul dintre doza eficace minimă şi maximă se numeşte zonă maneabilă. I. După efect: ● ● ● doza terapeutică (doza eficace sau doza utilă). DT50 sau DT100.

animale mici (carnivore. taurine). Doza „pro die” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează pe zi. când întregul tratament constă dintr-o singură administrare se vorbeşte despre o administrare unică. doza „pro dosi” corespunde cu doza „pro die”. Doza „pro dosi” reprezintă cantitatea de medicament care se utilizează la o singură administrare. doza „pro die”.22 mg/m2 suprafaţă corporală. cu cât acest indice este mai mare cu atât toxicitatea este mai mică. doza per m2 suprafaţă corporală. În domeniul farmacografiei (arta de a scrie reţete) se lucrează cu 4 categorii de animale:     animale mari (cabaline. ex: digoxinul la câine (cardiotonic) 0. 26 . Doza per kilocorp se utilizează în cazul medicamentelor active. doza per kilocorp. Indicele terapeutic It = DL50 DE 50 Se mai numeşte şi indice de siguranţă şi arată de câte ori este mai mare doza letală comparativ cu doza eficace. Doza per animal se utilizează în cazul unor medicamente mai puţin toxice. După orar: ● ● ● doza „pro dosi”. doza „pro cura”. După unitatea de animal: ● ● ● doza per animal.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ III. IV. păsările. animale de blană). animale mijlocii (ovine. El exprimă toxicitatea unui medicament. purcei. Dacă într-o zi se face o singură administrare. It este minim 10. Doza „pro cura” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează în cursul unui ciclu de tratament. Doza per m2 suprafaţa corporală se utilizează în cazul medicamentelor active şi foarte active. caprine şi suine – peste 20 kg). în cazul sulfamidelor It = 20 – 400.

medicamentul acţionând prin mecanisme fizice. pasărea ce reprezintă 1/400 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/40. la o vacă de 400 kg doza este 1 – 1. enzimatice şi prin fixarea pe farmacoreceptorii specifici. doza terapeutică are un interval mai larg şi medicul este acela care alege doza potrivită în funcţie de situaţie. câinele ce reprezintă 1/40 din greutatea calului doza este de 1/8 – 1/16. ex: doza pentru stricnină este de 0.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Relaţia doză – efect Teoretic.02 – 0. Există mai mulţi factori de care depinde stabilirea dozei: # Specia: Dozele per kg corp la animalele de talie mică sunt mai mari decât dozele pentru kg corp la animalele de talie mare. ex: doza în cazul tetraciclinelor este de 0. Specii sensibile:  bovinele la preparatele mercuriale. dacă NU intervin factori care să-l facă să ridice sau să coboare doza. medicul va alege însă doza de 0.1 mg/kg indiferent de specie. Factorii care influenţează doza Există unele medicamente pentru care farmacologii şi medicii au acceptat o doză fixă. efectul creşte proporţional cu doza. după cum există şi specii rezistente. Aceşti indicatori NU sunt valabili în toate cazurile. dar cele mai mari doze per kg corp se administrează la păsări. Pentru majoritatea medicamentelor. apoi efectul creşte puternic şi din nou se reduce (curba Trevan). la porc ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/6 – 1/8.035 g/kg/zi. elimină mai repede medicamentele. respectiv.5. efectul creşte disproporţional cu doza în sensul că multiplicarea de câteva ori a dozei NU produce decât un efect slab. Astfel există specii foarte sensibile la anumite medicamente. Se pot administra doze mai mari per kg corp decât la animalele mari. 3.05 g/kg/zi. la o oaie ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/5 – 1/6. În principiu. pisică ce reprezintă 1/200 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/32. efectul unui medicament trebuie să crească proporţional cu doza. 27 . efectul creşte disproporţional cu doza. 2. deoarece animalele mici au un metabolism mai activ şi descompun. În fapt însă aceste relaţii prezintă 3 aspecte: 1. medicamentul acţionând prin mecanisme chimice. Se consideră că există un sistem de indicatori:       dacă la un cal de 400 kg se doza 1. medicul va alege o doză care se situează la jumătatea intervalului recomandat.

 acetilare. se amână tratamentul cu substanţe care necesită perioadă de aşteptare pentru lapte (circa 7 zile).  transferaza cu care se conjugă aceste substanţe. La animalele bătrâne. – purgative drastice. deoarece dispun de un echipament enzimatic câinii şi vulpile la sulfamide. doza per kg corp la tineret poate fi ceva mai mare decât la animalele adulte. Se administrează doze mici sau se evită administrarea următoarelor medicamente: – parasimpaticomimetice. 28 . astfel încât descompunerea medicamentelor este mai rapidă. doza trebuie diminuată. în medicina umană.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ cabalinele la fenotiazină şi procaină. La nevoie.  şobolanii suportă doze de digoxin de 100 ori mai mari decât cele de la om presupunând o insensibilitate a farmacoreceptorilor şi o eliminare mult mai rapidă. dar sunt sensibile la administrarea ei parenterală. dar se evită administrarea unor medicamente care imprimă gust şi miros neplăcut laptelui. Specii rezistente:  calul şi câinele necesită doze mari de fenilbutazonă pentru că descompunerea rumegătoarele sunt rezistente la administrarea de atropină pentru că o descompun în iepurii sunt rezistenţi la atropină pentru că dispun de un metabolism mai bogat în acestor substanţe este de 150 ori mai rapidă la acestea în comparaţie cu omul. iar la cele bătrâne scade.  enzima tropinesteraza. se constată o sensibilitate crescută a copiilor faţă de deprimantele sistemului nervos şi faţă de cloramfenicol datorită acţiunii diminuate a glucuronil-transferazei. deoarece NU au capacitatea de a le descompune prin pisicile sunt foarte sensibile la fenol şi aspirină deoarece NU au enzima glucuronil- mai sărac pentru descompunerea acestor substanţe. din cauza modificărilor degenerative ale organelor şi deficienţelor de metabolizare şi eliminare. Excepţie. – tranhilizante. dozele sunt cele uzuale. # Starea fiziologică: La femelele gestante se reduce doza per kg corp cu 5 – 10% faţă de femelele negestante. ei suportă doze mari de digitalice întrucât acestea se fixează într-o proporţie mare de proteinele serice. La femelele în lactaţie. – narcotice.  prestomace. – ocitocice. # Vârsta: În general. Tineretul are un metabolism mai intens.

Dacă se constată fenomenul de toleranţă. surmenate sau prost întreţinute. Pe căile parenterale. Datorită acestui fapt. doza va fi crescută. administrarea dozei se va întrerupe. doza trebuie scăzută. # Sexul: În general. doza utilizată se va reduce în funcţie de gradul de sinergism. # Calea de administrare: Cele mai mari doze se utilizează în cazul administrării per os şi per rectum. # Evoluţia afecţiuniilor: Influenţează în mod hotărâtor nivelul dozei. # Repetarea şi asocierea medicamentelor: Dacă se repetă adminsitrarea unui medicament şi se constată fenomenul de cumulare. slabe. carenţate. dozele utilizate se reduc. masculii sunt mai rezistenţi.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ # Starea de întreţinere: La animalele cahectice. Există însă unele medicamente a căror metabolizare şi eliminare se interferează cu echipamentul hormonal al individului (doza este diferită). La şobolan. de aceea se administrează doze mai mari pentru că enzimele microsomale hepatice sunt mai active la mascul decât la femelă favorizând descompunerea şi eliminarea mai rapidă a medicamentelor. o biotransformare încetinită a medicamentelor. Se poate recurge la fracţionarea dozelor normale. Prin înfometare se reduce acţiunea enzimelor microzomale hepatice. doza per kg corp la femele NU diferă faţă de cea de la masculi. iar organismul devine mai sensibil la medicamente. Dacă medicamentul se asociază cu un altul cu efect asemănător. un efect mai intens şi de durată mai lungă. Adesea diferă însă doza per animal datorită diferenţei de greutate între cele două sexe. În afecţiunile subacute şi cronice se administrează doze mici la intervale mai lungi de timp. doza per kg corp trebuie redusă comparativ cu un animal în stare bună de întreţinere. doza utilizată se va diminua. Dacă se constată fenomenul de intoleranţă. # Stresul: 29 . Astfel în afecţiunile acute se utilizează doze mari ce se administrează la intervale scurte. # Temperatura ambiantă: Dacă temperatura ambiantă depăşeşte o anumită limită se constată o scădere a proceselor metabolice. La animalele obeze se reduce doza pentru că depozitul de grăsime reprezintă un balast ce NU intervine în circuitul farmacologic al medicamentelor.

În medicina umană. o parte dintre aceste diferenţe individuale sunt explicate prin deficienţe de ordin genetic. Acest fenomen poate fi reprezentat prin curba lui Gaus. Exemple: -prezenţa unei colinesteraze atipice. în primul rând. conform căreia o parte din indivizi vor reacţiona prin efect mediu. Factorul individual duce la apariţia unor diferenţe privind efectul medicamentului. Vasoconstricţia şi hiperventilaţia pulmonară influenţează distribuţia medicamentului în organism şi datorită acestui fapt doza se va reduce. 30 . glandele endocrine).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În condiţii de stres creşte nivelul de adrenalină şi se produce o eliminare mai lentă a medicamentelor. -deficienţe ale sistemului enzimatic ce răspunde de glucuronoconjugare sau dezalchilare. altă parte printr-un efect slab. alţii prin efect puternic. a organelor care metabolizează sau elimină medicamentele (ficatul. # Individul: Doza este determinată de starea funcţională a organelor interne şi. sistemul nervos. rinichii. O altă parte vor reacţiona prin efect mediu ± 2.

antiinflamatoare şi antireumatică. Acţiunea substitutivă: când mediamentul înlocuieşte o substanţă biologică care în mod obişnuit este deficitară în organism. -substanţele antifebrile. -aspirina are acţiune antifebrilă. teraputic. 2. 4. -substanţele antiinflamatorii. -substanţele antiparazitare posedă acţiune asupra helminţilor şi a paraziţilor externi. acţiune prin care se justifică utilizarea unui medicament. Ca.d. Exemple: -substanţele antitusive. acţiune generală/locală. 31 . -substanţele cardiotonice ce se grefează pe miocard şi îl stimulează în cazul insuficienţei cardiace. -substanţele analgezice (combat durerea). analgezică. -adrenalina produce tahicardie şi vasoconstricţie. acţiuni utile d. ex: efectul hipotensiv şi sedativ al substanţelor antihistaminice. acţiune cauzală/simptomatică/patogenică/substitutivă. vitamine. Exemple: -sulfamidele şi antibioticele posedă acţiune antimicrobiană. Acţiunea primară. acţiune primară/secundară. acţiune directă/indirectă. b. Acţiunea simptomatică se întâlneşte la medicamentele care prezintă acţiuni pentru combaterea simptomelor unei boli. hormoni. ex: uscăciunea gurii în cazul utilizării atropinei. ex: terapia cu Fe. ce pot fi: a.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ EFECTELE MEDICAMENTELOR Tipuri de acţiune a medicamentelor 1. Acţiunea patogenetică: atunci când un medicament acţionează asupra mecanismului de producere al unei boli.p. 3. Exemple: -substanţele antihistaminice acţionează prin blocarea receptorilor histaminergici şi în acest fel împiedică acţiunea histaminei ce se produce în organism în diverse afecţiuni. -substanţele vasoconstrictoare.v. enzime. acţiune indiferentă. Acţiunea cauzală (etiotropă) se întâlneşte când medicamentul acţionează asupra cauzei bolii. Exemple: -acţiunea primară a streptomicinei este cea antimicrobiană. Un medicament poate avea una sau mai multe acţiuni secundare.

ex: cloroformul la nivelul pielii are efect vasodilatator. ex: streptomicina poate da reacţii alergice la bovine. colici. Efectul diuretic al cafeinei este produs datorită vasodilataţiei renale. tulburări nervoase. deoarece reacţiile toxice apar în caz de supradozare. medicamentele au acţiune de stimulare şi de inhibare. tulburări acustice sau vestibulare la om. fără a pătrunde în circulaţie. fie prin scăderea reabsorbţiei tubulare. 32 . fenomene alergice. ex: cafeina are acţiune centrală în urma fixării ei la nivelul scoarţei cerebrale. are efect general narcotic. stări de şoc. ele fie că amplifică. acest fenomen poate fi datorat şi măririi debitului sangvin (efect indirect). Funcţia de reducere se obţine fie prin deprimare. Exemple: -efectul antifebril se poate produce fie prin stimularea centrului termolizei urmat de vasodilataţie (ex: aspirina şi piramidonul). fie prin deprimare. reacţiile adverse sunt reacţii dăunătoare. fie prin activare. Conform OMS. scăzând temperatura corporală. după ce se absoarbe la nivelul circulaţiei alveolei pulmonare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ c. Cu studiul lor se ocupă o ramură a farmacologiei numită farmacovigilenţa. Acţiunea locală este acţiunea pe care o desfăşoară medicamentul la locul de aplicare. Mecanisme de acţiune ale medicamentului În general. Acţiunea directă se produce în urma fixării medicamentului pe farmacoreceptorii specifici. Acţiunea stimulantă la nivelul cordului are mecanisme indirecte datorită stimulării centrilor nervoşi ai cordului. Acţiunea generală este acţiunea pe care o desfăşoară un medicament în întreg organismul după ce s-a absorbit în circulaţie. Unele medicamente îşi exercită efectul într-o situaţie patologică. Exemple: -efectul diuretic al unor medicamente se produce fie prin mărirea filtratului glomerular. dar în nici un caz NU pot crea o funcţie nouă. ex: vomă. modificări ale sângelui. hiperemiant şi uneori analgezic. a musculaturii striate şi datorită vasodilataţiei coronariene. fie că reduc o funcţie fizică ce există deja în organism. Reacţiile adverse NU se confundă cu reacţiile toxice. ex: cloroformul. acesta fiind un efect direct. acţiune dăunătoare. fie prin inhibarea centrului termogenezei. Acţiunea indirectă se traduce prin efectul asupra altor organe şi sisteme. -efectul tahicardizant este produs de adrenalină prin stimularea β-receptorilor şi de către atropină prin blocarea receptorilor colinergici cardiaci. nedorite care apar în cazul administrării unor doze normale. Funcţia amplificatoare se obţine fie prin activare.

mecanisme legate de mediatorii chimici. mecanisme de adsorbţie. mecanisme osmotice. -adrenalina produce bronhodilataţie numai în cazul în care există bronhoconstricţie. Mecanisme enzimatice: acţiunea inhibantă pe care o au unele medicamente asupra enzimelor. Mecanisme biochimice:      mecanisme enzimatice. neavând nici un efect asupra temperaturii normale. ex: substanţele adsorbante (cărbunele medicinal). mecanisme antimetaboliţi. formează citratul de Ca Mecanismele fizice:     Mecanisme chimice:  dezinfectante. ex: purgativele şi diureticele osmotice. formarea unor săruri. mecanisme de reducere a tensiunii superficiale. ex: substanţele astringente şi reacţia de neutralizare. mecanisme la nivelul membranelor biologice. Exemple: -sulfamidele diuretice inhibă anhidraza carbonică din peretele tubului renal scăzând astfel reabsobţia tubulară. 33 . -atropina blochează receptorii pentru acetilcolină de la nivelul membranelor celulare. ex: citratul de Na. ex: bicarbonatul de Na ce neutralizează HCl din stomac. precipitarea reversibilă/ireversibilă a proteinelor.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Exemple: -substanţele antipiretice coboară numai temperaturile crescute ale organismului. ex: detergenţii. ex: înlocuitorii de plasmă.   (pe acest mecanism se bazează acţiunea anticoagulantelor). Mecanisme la nivelul membranelor biologice: la acest nivel au loc reacţii între medicament şi farmacoreceptori. mecanisme biochimice. mecanisme coloid-osmotice. -substanţele parasimpaticomimetice indirecte şi esterii organofosforici inhibă colinesteraza astfel încât acetilcolina NU mai este descompusă şi se acumulează în organism. în prezenţa sângelui. Medicamentele îşi exercită efectele prin intemediul următoarelor mecanisme: ● ● ● mecanisme fizice. mecanisme chimice. Exemple: -anestezicele locale blochează transportul pasiv de ioni prin membranele fibrelor nervoase. mecanisme la nivelul organitelor celulare.

distribuirea şi eliminarea medicamentului 34 . deşi ambele sunt parasimpaticomimetice. în raport cu acţiunea farmacodinamică. 2. Complexul rezultat este inactiv biologic. hormonii glucocorticoizi au efect antiinflamator printr-o presupusă acţiune de stabilizare a lizozomilor. Exemplu: -vasoperiful este un ester carbamic al colinei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mecanisme antimetaboliţi: antimetabolitul este o substanţă naturală sau sintetică cu structură asemănătoare metabolitului pe care îl poate înlocui. Astfel acţionează sulfamidele şi unele substanţe antitumorale. ex: grupa sulfamidelor cuprinde circa 30 substanţe cu efect asemănător. medicamentele se împart în: 1. Mecanisme legate de mediatorii chimici: se referă la blocarea receptorilor acestora sau la împiedicarea sintezei lor. Exemple: -sulfamidele au acţiune antimicrobiană. hormonală şi cardiotonică. iar cloroformul are efect narcotic. iar procaina este un anestezic local. dar efect asemănător: sunt frecvente astfel de situaţii. cele două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare. -miorelaxantele blochează receptorii pentru acetilcolină. iar pilocarpina este un derivat imidazolic. -tetraclorura de carbon are acţiune antihelmintică. medicamente cu structură chimică asemănătoare şi efect asemănător: de la acest principiu se porneşte la sinteza de produse noi. Mecanisme la nivelul organitelor celulare: spre exemplu. antimicrobian. Exemple: -antihistaminicele blochează receptorii pentru histamină. dar efect diferit: uneori datorită unei grupări chimice. medicamente cu structură chimică diferită. Nucleul conferă acţiune specifică. Relaţiile între structura chimică şi acţiunea medicamentului Din punct de vedere al asemănării lor chimice. Exemple: -sulfamidele datorită asemănării structurale substituie acidul para-aminobenzoic necesar la sinteza acizilor nucleici la nivelul celulei bacteriene. 3. medicamente cu structură chimică asemănătoare. O moleculă dintr-un medicament se compune dintr-un nucleu şi una sau mai multe grupări funcţionale. deşi cele două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare. acţiunea se poate schimba foarte mult. ducând la blocarea căi metabolice. Grupările funcţionale conferă acţiuni specifice suplimentare sau întăresc sau slăbesc efectul nucleului sau influenţează etapele farmacocinetice (fixarea. -nucleul steroidic are acţiune antiinflamatorie. Exemple: -nucleul fenotiazinic are acţiune tranchilizantă şi antihelmintică. respectiv.

♦ toleranţa. Astfel se explică de ce medicamente asemănătoare pot produce efecte foarte diferite. ci doar măsurile menţionate anterior. scleroze. Cauzele acestui fenomen pot fi multiple:     dozele prea mari. 35 . tahifilaxia. cât şi în ţesuturi peste limitele dozelor terapeutice. În cazul acesta se recurge la diverse scheme terapeutice: mărirea intervalului dintre administrări. ♦ intoleranţa. stricnina. metabolizarea lentă în cazul unor medicamente ca: digitala. Cumularea constă în creşterea concentraţiei unei substanţe atât în sânge.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ din organism) sau pot produce efecte secundare. absorbţii prea intensificate ce se datorează atoniilor intestinale sau enteritelor grave.  eliminarea scăzută se întâlneşte în caz de afecţiuni la nivelul organelor de eliminare (inflamaţii. administrări prea frecvente. se efectuează serii de tratamente întrerupte de pauze. obstrucţii renale). arsenul. – – – barbituricele. Cu toate acestea pot să intervină diverse situaţii neprevăzute: ♦ cumularea. dependenţa medicamentoasă Toleranţa reprezintă starea de sensibilitate redusă faţă de medicamente. diminuarea dozei. cumularea NU impune întreruperea tratamentului. Fenomene care au loc consecutiv adminsitrării repetate a medicamentelor Repetarea administrării unui medicament este urmată de un efect asemănător cu cel al administrării precedente dacă se respectă doza şi intervalul dintre administrări. Toleranţa. Consecinţa este creşterea efctului farmacodinamic însoţită uneori de apariţia efectelor adverse. În general. după un număr mic de administrări făcute la intervale scurte de timp. Tahifilaxia (toleranţa acută) reprezintă toleranţa ce se instalează rapid. situaţii în care se prelungeşte timpul de eliminare şi se poate ajunge la concentraţii renale periculoase datorită cumulării.

Dependenţa medicamentoasă apare. Este un fenomen rar şi NU are importanţă practică în medicina veterinară. Tahifilaxia (toleranţa acută) se instalează după câteva administrări efectuate la intervale scurte.  tratamentului. precum şi consecutiv administrării extractelor totale de hipofiză posterioară la animalele de laborator şi la om. individul poate deveni rezistent chiar la doze mortale. Toleranţa. constă în proprietatea unor specii de a suporta doze mari dintr-un câştigată – reversibilă – caracterizată prin faptul că dispare la întreruperea medicament. după consumul de stupefiante. Toleranţa medicamentoasă face necesară administrarea unor doze crescute pentru a obţine acelaşi efect terapeutic. obişnuinţa la medicamente) Există o toleranţă reversibilă ce se instalează după mai multe administrări. în special. – scăderea sensibilităţii farmacoreceptorilor (în cazul barbituricelor). analgezicelor). ce pot fi: 36 . dependenţă psihică. ceea ce explică în medicina umană „mania” unor oameni de a consuma cantităţi mari de substanţe analgezice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Dependenţa medicamentoasă reprezintă starea patologică complexă întâlnită la om şi caracterizată prin: ● ● ● toleranţă. Toleranţa câştigată (midriatism. amfetamina. nicotinei. toleranţă instalată prin mecanisme diferite: – saturarea farmacoreceptorilor ce se întâlneşte în cazul tranchilizantelor şi purgativelor. dependenţă fizică. Ea poate fi:  înnăscută. ex: în urma unor administrări repetate de As per os. Se semnalează. Toleranţa înnăscută Exemple: -iepurele dispune de un echipament enzimatic bogat în tropin-esterază. reprezintă însuşirea organismului de a suporta doze toxice fără să apară semne clinice de intoxicăţie. – inducţia enzimatică (în cazul alcoolului. barbituricelor. -la unele specii există o toleranţă crescută de individ: unii oameni sunt rezistenţi la anticoagulante încât necesită o doză iniţială mai mare pentru scăderea timpului de protrombină. în această situaţie. enzimă ce descompune atropina. fenomen ce se explică prin particularităţile enzimatice ale acelei specii. după administrarea unor amine simpaticomimetice indirecte cum sunt: efedrina. hipnotice sau tranchilizante. – scăderea absorbţiei intestinale (în cazul arsenului). -iepurele prezintă rezistenţă crescută la digitală pe care o neutralizează prin fixarea pe proteinele serice. tranchilizantelor. de obicei. aşa se explică rezistenţa acestei specii faţă de atropină. stupefiantelor.

b. -calul are intoleranţă la fenotiazină şi procaină. chinchila au intoleranţă la penicilină. altele devin Ag numai după ce se leagă de proteinele plasmatice = haptene. Alergia medicamentoasă se poate manifesta prin:   şoc alergic medicamentos (şoc anafilactic). erupţii cutanate. Se caracterizează prin 3 fenomene: 1. NU este vorba de o reacţie alergică acută. Atunci când intoleranţa se întâlneşte numai la anumiţi indivizi dintr-o specie poartă denumirea de idiosincrazie. toleranţă – astfel că sunt necesare doze tot mai mari pentru a obţine acest efect. Unele medicamente sunt Ag primare. habituaţia – situaţie în care după intreruperea administrării medicamentului NU se produce sindromul de abstinenţă. dependenţă psihică ce constă în modificări de comportament şi o stare psihică imperioasă de administrare a medicamentului pentru a preveni sau înlătura starea de disconfort. 37 . 2. 3. Dependenţa medicamentoasă are 2 faze: a. halucinogene de tipul dolantinului. Intoleranţa reprezintă starea de sensibilitate individuală sau de specie faţă de un medicament. leucopenie. Exemple: -cobaiul. tulburări alergice grave ce se traduc prin astm bronşic. dependenţă fizică ce constă în apariţia unor tulburări somatice. deprimante de tipul morfinei.MEDICINĂ VETERINARĂ     FARMACOLOGIE VETERINARĂ stimulante de tipul amfetaminei. Intoleranţa câştigată (cumulare funcţională) este alergia medicamentoasă şi apare pe baza reacţiei Ag – Ac. urticarie. ci de o deficienţă genetică de metabolizare. agranulocitoză. Ea se manifestă după prima doză de medicament sau la scurt timp de la începerea tratamentului. hamsterul. colici. incriminându-se anomalii enzimatice. adicţia – situaţie în care sindromul de abstinenţă este bine exprimat. câştigată. Aceasta NU trebuie confundată cu alergia medicamentoasă. Ea poate fi: ● ● înnăscută. -pisică are intoleranţă la aspirină şi fenol. unii solvenţi organici volatili de tipul aurolacului. vegetative şi psihice în cazul în care se întrerupe administrarea. Pot există uneori tulburări alergice uşoare care sunt ca şi cele anterioare însă cu exprimări mult mai slabe. febră. tumefacţii auriculare. Intoleranţa înnăscută poate fi observată la toţi indivizii dintr-o specie. edeme.

salivaţie abundentă. penicilină. – lărgirea spectrului de acţiune. puls slab. de potenţare. sin = împreună. ex: la bovine. – diminuarea reacţiilor adverse. respiraţie şuierătoare. Sinergismul poate fi: ● ● de însumare. Fenomene ce au loc după asocierea medicamentelor Prin asocierea a două sau mai multe medicamente se urmăreşte fie un efect sinergic. Sinergismul de însumare se întâlneşte când cele două medicamente acţionează asupra aceluiaşi tip de farmacoreceptori: A +B = A sau B 2 Avantajele acestui sinergism constau în: – lărgirea spectrului de acţiune. ergos = putere) reprezintă acţiunea a două medicamente de a se completa reciproc în ceea ce priveşte efectul lor farmacodinamic. în cazul administrării serului de iapă gestantă pot apare următoarele fenomene: dispnee intensă. tylosin. – potenţarea unui efect anume. Prin efectul sinergic se urmăreşte unul din următoarele obiective: – tratarea concomitentă a mai multor boli sau simptome. edem facial.    În medicina umană pentru precizarea diagnosticului se efectuează teste cutanate care au dezavantajul ca pot declanşa şocul anafilactic. prurit cutanat. oxitetraciclină. 38 . Sinergismul (gr. hormoni glucocorticoizi. streptomicină. Medicaţia de elecţie în astfel de situaţii este adrenalina injectată subcutanat. creşterea temperaturii corporale. fie un efect antagonic. sulfamide. tremurături musculare. În medicina veterinară s-au semnalat reacţii alergice la:  antibiotice: ampicilină. moldamin. hormoni gonadotropi (corionici şi serici). griseofulvină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Şocul anafilactic Este manifestarea cea mai gravă şi se declanşează uneori chiar în cursul administrării. iar moartea poate surveni în circa 15 minute.

lichefiere reciprocă. ½ doza de atropină şi 1/3 doza de papaverină reprezintă doza normală de atropină. există pericolul unor biotransformări neaşteptate şi a unei toxicităţi crescute. reducere. – pot fi reduse efectele nedorite. 39 . Exemple: -atonia rumenală poate fi tratată cu: parasimpaticomimetice + purgative saline + cafeină. dar au efecte de acelaşi sens. chimice: fenomenul de oxidare. -în medicina veterinară. -sulfacetamida (toleranţă renală mai bună). chelatare. Antagonismul este proprietatea a două medicamente de a-şi anihila reciproc efectul datorită unor fenomene fizice. Sinergismul de potenţare se întâlneşte atunci când cele două medicamente acţionează pe farmacoreceptori diferiţi. neutralizare. El poate fi: ● ● unilateral: se reduce numai efectul unuia dintre medicamente. reciproc. ci este o sumă de medicamente cu care se tratează o boală. Cocteiulul medicamentos NU este un sinergism propriu-zis. etc. Exemple: Suzotril reprezintă o asociere de 3 sulfamide: -sulfametazina (absorbţie mai rapidă şi un nivel sangvin mai crescut). insolubilitate. -sulfatiazol (ajută la economicitatea produsului). În Incompatibilităţi:   general. -în medicina umană. fizice: fenomenul de nemiscibilitate. aceste fenomene se folosesc pentru combaterea intoxicăţiilor. asocierea cloralhidratului cu MgSO4 poate duce la reducerea dozei de cloralhidrat. acest fenomen se numeşte incompatibilitate. – spectrul de acţiune poate fi lărgit. reumatismul poate fi tratat cu: analgezice + antipiretice + antiinflamatorii + miorelaxante + vitaminele complexului B. chimice sau farmacodinamice. În astfel de situaţii. Fiecare substanţă are rolul său în vindecarea acestei afecţiuni. Avantajele acestui sinergism constau în: – dozele parţiale pot fi reduse. În medicină. A+ B > 2 A sau B. precipitare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – diminuarea reacţiilor adverse. când este vorba de efectele ambelor medicamente asociate. Exemple: -în medicina umană.

Cele mai cunoscute medicamente ce sunt alergice faţă de organism sunt penicilinele. 40 . Idiosincrazia – atunci când reacţia apare după prima administrare de medicament sau în urma administrării unor doze mici. eczeme. 2. Reacţiile anafilactoide se produc în urma punerii în libertate la nivelul ţesuturilor a histaminei ce la rândul ei declanşează un întreg tablou clinic. Antagonismul indirect se întâlneşte atunci când acţiunea este opusă. Reacţiile alergice se traduc prin urticarie. dar prin fixare pe farmacoreceptori diferiţi. acid acetilsalicilic şi salicilaţi. ex: adrenalina este un vasoconstrictor. Unele medicamente pot deveni alergice faţă de organism în urma cuplării lor cu proteinele plasmatice. fenomenul se datorează fie accelerării metabolizării medicamentului. 3. 1. Reacţiile adverse ale medicamentelor Ramura farmacologiei care se ocupă cu studiul reacţiilor adverse poartă denumirea de farmacovigilenţă. etc. etc. Reacţia de toleranţă acută (tahifilaxia) constă în diminuarea treptată a efectelor farmacodinamice până la abolirea lor. acidul acetilsalicilic. şoc anafilactic sau edem Quinche. ambele acţionează asupra aceeaşi funcţii.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ farmacodinamice: se exprimă numai „in vivo” şi constau în efectele farmacodinamice opuse ale celor două medicamente. aminofenazona. Reacţiile adverse se manifestă la doze terapeutice. ex: parasimpaticomimeticele şi parasimpaticoliticele. iar histamina are efect vasodilatator. sulfamidele. Reacţia de toleranţă constă în diminuarea treptată a răspunsurilor la medicamentele ce se introduc treptat în organism. Reacţia de rezistenţă se produce în urma administrării repetate a medicamentului având drept urmare şi scăderea intensităţii efectelor farmacodinamice. fenomenul datorându-se unor anomalii enzimatice ereditare. O repetare a administrării NU mai găseşte receptorii liberi. 4. unii corticoizi. Reacţiile farmacogenetice – unii indivizi datorită caracteristicilor genetice manifestă reacţii adverse neobişnuite la medicamente. fie diminuării absorbţiei. Antagonismul direct se întâlneşte atunci când medicamentele au efect contrar asupra aceluiaşi farmacoreceptor. 6. 5. dar acţionează asupra unor elemente morfologice diferite. ex: sulfamide.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Testarea medicamentelor Cercetarea farmacocinetică contribuie la aprofundarea principiilor active utilizate în terapie şi la fundamentarea ştiinţifică a celor mai recente produse farmaceutice. până se ajunge la noile produse. Screening-ul poate fi: ● simplu: se materializează prin 1 – 2 teste simple în vederea descoperirii unei anumite orb: constă în bateri de teste simple permiţând. de la absorbţie până la eliminare. se fac teste de toxicitate acută. O cercetare a unui nou medicament durează circa 10 ani. însă aproximativ. la combinarea de substanţe. în a doua parte a cercetărilor în clinică se fac teste şi pe om în clinici. În continuare. acţiuni. 41 . dar există normative (pentru asta. Studiul complet şi complex al efectelor biologice ale medicamentelor este laborios. se lucrează la grefarea anumitor radicali chimici. În continuare. Dacă medicamentele trec de testele de toxicitate urmează cercetările de farmacocinetică ce dau informaţii cu privire la modificările medicamentului în organism. Din 400 medicamente noi de acelaşi fel. substanţele de perspectivă se supun unor teste cantitative care elucidează relaţia dintre posologie (se referă la doze şi concentraţii) şi farmacodinamia lor. cercetarea farmacologică porneşte iniţial de la structuri farmacognostice sau chimice cunoscute că ar avea efecte biologice. din 45 teste. Cercetarea farmacologică este un instrument de seamă al efectuării controlului al acţiunii farmacodinamice şi toxicităţii medicamentelor. pacientul trebuie internat). se numeşte „orb” pentru că una dintre substanţe ce se foloseşte în experimentare NU are nici o acţiune = placebo (placeboterapie). Exemplu: dacă se cercetează 100 substanţe numai una poate ajunge să fie cercetată clinic. foarte puţine rezistă timpului. rapid şi economic. ex: aspirina descoperită în 1836 (Gerhard) este valabilă şi astăzi (găsindu-se sub foarte multe forme). Mai departe. cercetările fiind migăloase şi mult extinse în timp. ● punerea diagnsoticului de substanţe ce prezintă interes. etc. abia una singură poate deveni medicament. O dată screening-ul terminat. care de multe ori pot avea caracteristici chiar deosebite de cele ale substanţelor iniţiale. În linii mari. subacută şi cronică pe 2 – 3 specii de animale de laborator cărora li se administrează substanţe pe mai multe căi. ● programat: cuprinde o baterie de teste riguroase ajungându-se la concluzii globale în legătură cu substanţele reţinute pentru calitatea lor. Evidenţierea acţiunii substanţelor nou-create se realizează într-o fază preclinică prin screening („a trece prin sită”) ce constă în efectuarea testărilor pe animalele de laborator şi totdeuna se bazează şi pe explorări fiziologice. Se fac cercetări de mutageneză şi carcinogeneză (ex: thalidomid).

metodologii de preparare şi control. a. ulterior. 42 . produse biologice de uz veterinar – sunt utilizate la animale pentru producerea unei imunităţi active sau pasive (vaccin. d. condiţionate într-o formă farmaceutică. În această normă se tratează: Capitolul I – Generalităţi – definiţii.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În România s-a elaborat o normă sanitar-veterinară (1992) de către Ministerul Agriculturii. diminuarea consumului specific. insecticidelor şi a aditivilor furajeri dându-se importanţă inocuităţii. neutralizantă. Documentaţia se înaintează la Direcţia Sanitar-Veterinară din Minister şi. corectarea gustului şi mirosului (factori de palatabilitate). dezinfectantele sunt substanţe sau produse chimice ce în contact cu germenii infecţioşi au asupra lor o acţiune distructivă. Prin produs de uz veterinar se înţelege includerea produselor biologice. etc. profilaxia şi combaterea bolii. insecticidelor. c. raticidele (rodenticidele) sunt substanţe chimice cu acţiune toxică letală sau rapidă folosite în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare şi vectoare de boli transmisibile. criteriilor de responsabilitate. inclusiv a cercetării mutagenetice şi carcinogenetice). dezinfectantelor. utilizate ca atare fără modificări care în urma administrării la un animal are drept scop diagnsoticarea. raticidelor. medicamentul de uz veterinar este orice compus sau amestec de compuşi chimici de origine vegetală sau animală. cercetării clinice şi al cercetării privind reziduurile de medicament sau de metaboliţi în produsele alimentare de origine animală şi în dejecţiile animalelor tratate. Monitorizarea testării şi autorizării produselor de uz veterinar care se finalizează prin aprobarea şarjei „O” ce urmăreşte să se producă într-o cantitate suficientă pentru a trece în etape la verificări tehnologice şi fiziologice dacă toate testele au fost favorabile (rezultatele din cadrul cercetării farmaceutice. norme tehnice (toate se revizuiesc o dată la 5 ani). seruri alergene. medicamentelor. dezinfectantelor. raticidelor. controlul şi supravegherea produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri”. ameliorarea sau vindecarea unei stări patologice. principii generale de control. se trece la producerea şarjei „O” din cadrul liniei tehnologice care va rezulta ulterior (producţia de serie a noilor produse). prevenirea. medicamentelor. autorizarea. seruri imune. la urmă întocminu-se un raport final de către Laboratorul Central de Control al Medicamentului de Uz Veterinar (LCS). înregistrarea. Capitolul III. Aditivii furajeri constituie o grupă de ingrediente chimice ce se adaugă în anumite proporţii în nutreţurile combinate cu scopul de a satisface unele cerinţe privind stimularea ritmului de creştere. care prin direcţia de specialitate s-a stabilit „Testarea.). Capitolul II. a producţiei animaliere. insecticidele sunt substanţe chimice cu efect distrugător în masă a insectelor dăunătoare. Testarea biopreparatelor. e. antigeni. cercetării farmacologice preclinice. b. cercetării toxicologice.

d. b. studii de mutageneză şi carcinogeneză. Unităţile de producţie stabilite de Comisia Medicamentului ce întrunesc calităţile – Voluntari. farmacologice. Cluj. se eliberează autorizaţia de fabricaţie. control specializat pentru industria de nutreţuri combinate Facultăţile de Medicină Veterinară din ţară (Bucureşti. În acest scop se elaborează prospectele. Oficiul de tehnologii. operaţie prin care se aprobă de către direcţia de specialitate din Minister introducerea în practică a lor. c. Testarea: a. Timişoara). Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA). toxicologice. medicamentelor. Instituţii abilitate pentru testarea clinică:     Institutul Pasteur. b. se descriu ambalajele şi etichetele şi după ce se achită taxele legale în vigoare sunt valabile 5 ani. e. Autorizarea fabricaţiei 43 . etc. Societatea „ROMVAC” – Voluntari.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Capitolul IV. Capitolul VI. 3. raportul LCS-ului.    necesare desfăşurării testării şi la care participă specialişti autorizaţi de aceeaşi comisie. prezentarea la LCS a probelor şi documentaţiei tehnice de preparare şi control. inclusiv de medicii veterinari practicieni. Înregistrarea produselor biologice. Institutul de Biologie şi Nutriţie Animală – Baloteşti. Se poate întâmpla ca aceste produse să fie refuzate. Verificarea în vederea testării şi autorizării: a. examinarea probelor şi documentaţiei. testarea clinică – se realizează numai de către LCS şi instituţiile de cercetare şi învăţământ.. Capitolul VII. 1. Dispoziţii finale în care se specifică faptul că pe teritoriul României pot fi fabricate numai produse autorizate ce se urmăresc ulterior de toţi factorii de răspundere. testare. 2. Controlul şi supravegherea produsului de uz veterinar când LCS eliberează certificatul de calitate al produsului respectiv. aprobarea Ministerului pentru testarea clinică. efectuarea de către producător a cercetării farmaceutice. Iaşi. În caz pozitiv. Autorizarea fabricării produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri când LCS-ul prezintă ultimele rapoarte finale Comisiei Medicamentului pentru Avizarea Produselor de Uz Veterinar. preclinice şi a celor clinice şi a celor cu privire la reziduuri şi metaboliţi. Capitolul V.

Personalul mediu veterinar poate folosi aceste medicamente numai sub îndrumarea medicului veterinar. b. 5. Alineate: 1. înscrierea în Registrul Naţional şi eliberarea certificatului de înregistrare. Pot produce. deţine şi comercializa produse de uz veterinar unităţile specializate cu capital de stat. Deţinerea. 7. 5. Produsele veterinare fabricate în ţară sau din import în vederea folosirii lor în România trebuie să fie autorizate şi înregistrate în Registrul Naţional al Ministerului. prezentarea documentaţiei a produselor autorizate de Minister. folosirea şi evidenţa produselor toxice şi stupefiante se realizează respectând strict prevederile şi reglementările în vigoare. b. difuzarea şi folosirea produselor de uz veterinar destinate diagnosticării. prin Direcţia sanitarveterinară. Înregistrarea şi Supravegherea Medicamentului. aprobarea Ministerului şi eliberarea autorizaţiei de fabricaţie. prevenirii şi combaterii bolilor la animale sunt permise numai medicilor veterinari autorizaţi. Înregistrarea a. conform legii. de farmaciile veterinare şi de punctele farmaceutice veterinare. Circulaţia produselor de uz veterinar este reglementată prin Ordinul nr. Nerespectarea celor de mai sus se sacţionează administrativ. depozitarea şi livrarea produselor se realizează numai de către agenţii economici specializaţi. 4. prezentarea rapoartelor finale şi a documentaţiei tehnice la Comisia Medicamentului de Uz Veterinar. avizarea şi propunerea autorizării de către comisie. Comisia pentru Autorizarea. 4. 44 . c. 2.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ a. 6. pe baza avizului Comisiei Medicamentului. 43 din 24 septembrie 1993. c. difuzarea. Aditivilor Furajeri şi a altor Produse de Uz Veterinar În componenţa acestei comisii intră foarte mulţi specialişti. Achiziţionarea. privat sau mixt abilitate în acest sens prin autorizaţie emisă de Minister. contravenţional sau penal. Deţinerea. achitarea taxei de înregistrare. Există mai multe subcomisii (de remarcat subcomisia pentru avizarea medicamentelor de uz veterinar). Este interzisă vânzarea lor în alte locuri. 3. Controlul şi supravegherea se realizează de către LCS şi de către autorităţile sanitarveterinare din ţară.

– stabilitatea fizico-chimică: se referă la identitatea şi conţinutul de substanţă activă pe doza unitară şi la păstrarea caracteristicilor iniţiale pe toată durata de valabilitate. medicamentele până astăzi au parcurs 4 generaţii: I. Prin testarea medicamentelor trebuie să se ajungă la realizarea unor produse valoroase. II. În medicina veterinară se folosesc în terapie şi numeroase medicamente de uz uman. Note explicative privind calitatea. IV. prin determinarea biodisponibilităţii şi prin efectuarea unor teste biologice. Există şi o comisie a medicamentului de uz uman ce funcţionează în paralel cu prima. Controlul calităţii medicamentelor este stabilit de normele de calitate ce sunt standarde elaborate de producător. calitativ superioare. generaţia dispozitivelor şi sistemelor de cedare a substanţelor active cu viteza controlată (pompe portabile cu prorgamarea cedării sau cu senzori). generaţia sistemelor farmaceutice de transport la ţintă a substanţelor medicamentoase pentru a se realiza o terapie cu localizare de organ. Avizul de cereri de autorizaţie. 45 . III. de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman în statele membre ale CEE. Obiectivul principal al asigurării calităţii medicamentelor constă în garanterea faptului că fiecare lot de produs este corespunzător specificaţiilor şi este în concordanţă cu scopul utilizării sale. pentru unele nefiind necesară retestarea lor. – eficacitatea se referă la valoarea terapeutică determinată de interacţiunea substanţelor medicamentoase cu farmacoreceptorii specifici efectuată prin triere farmacologică preclinică sau clinică. prin calitatea unui medicament se înţelege suma factorilor ce contribuie la puritatea. există Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei: – puritatea se referă la limitele contaminării mecanice. securitatea şi eficacitatea medicamentelor de uz uman. inocuitatea (însuşirea de a NU dăuna organsimului). având ca sarcină majoră testarea medicamentelor de uz uman. eficacitatea şi stabilitatea produsului. generaţia medicamentelor clasice. convenţionale (soluţii. În perspectivă. 3. generaţia medicamentelor cu cedare prelungită (susţinută) de substanţe active (forme farmaceutice cu precursori medicamentoşi bioreversibili). chimice şi microbiologice. Reglementarea medicamentelor de uz uman. cu specificitate pentru un anumit tip de celule şi organite celulare. 1993 Comisia Europeană Economică a elaborat spre aplicare un ghid în 5 volume: 1. – inocuitatea – medicamentul NU trebuie să aibă toxicitate locală sau sistemică. dar există şi cazuri când cercetarea trebuie să fie completată cu o cercetare specifică pentru medicina veterinară. ungvente. 2. supozitoare). În România.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Comisia medicamentului este singura autoritate care monitorizează testarea medicamentelor de uz veterinar în ţară.

Medicamentele preparate în farmacii trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute în FR X. standarde adoptate la nivel naţional. acestea referindu-se la promovarea sănătăţii. 46 . Reguli de bună practică în fabricarea medicamentelor. Reguli de bună practică farmaceutică. 5. Calitatea medicamentelor la nivel de farmacie este asigurată de respectarea recomandărilor de bună practică farmaceutică stabilite de Federaţia Internaţională Farmaceutică. dar acestea trebuie să fie validate şi să dea un nivel al garanţiei cel puţin echivalent cu cel prevăzut în ghid. b.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 4. Se iau măsuri necesare pentru realizarea unor medicamente de calitate la nivelul farmaciilor. aprovizionării cu medicamente şi articole de uz medical. Recomandările NU sunt restrictive. la îndrumarea pacienţilor pentru autoîngrijire şi îngrijire deosebită. Ghidurile se revizuiesc periodic spre a fi reactualizate. Produse medicinale veterinare. se admite că pot exista şi alte metode în măsură să răspundă principiilor de asigurare a calităţii. 1995 în România au intrat în aplicare următoarele ghiduri: a. Calitatea medicamentelor realizate în farmacie de către farmacişti este asigurată de respectarea unor standarde stabilite la nivel naţional. Ghidul bunei practici de fabricare a medicamentelor.

soluţia Lügol şi cu soluţia de acid foarte mulţi din alcaloizii vegetali sunt utilizaţi ca medicamente. sunt alcătuiţi dintr-o fracţiune glucidică – glucona şi o fracţiune de altă natură – genina hidrolizarea lor „in vivo” se realizează cu ajutorul fermentului glicozidaza. Glicozizii: ● ● ● ● ● ● compuşi cu structură complexă. fenantrenică sau flavonoidă. optic-activi. există şi alcaloizi animali. chinina. sunt pulberi cristalizate solubile în apă.d. adrenalina. de cele mai multe ori levogiri (pe cale sintetică se obţin dextrogiri şi insolubili în apă. 47 (agluconă). ergotoxina.p. în compoziţia plantelor sunt legaţi de acizii organici. în plantele cu fotosinteză intensă (plantele din zonele tropicale. nicotina. ● prin acidularea soluţiei apoase. ex: adrenalina care d. pilocarpina. ex: cafeina. dar favorizează acţiunea geninei. arecolina. al efectelor se aseamănă foarte soluţiile de alcaloizi precipită cu soluţiile de tanin. în general. amestecuri racemice). ● ● . conţinuţi. sunt incolori. iar „in vitro” glucona este inactivă. obişnuit. ezerina. vegetali.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ CARACTERISTICILE GENERALE ale unor PRINCIPII ACTIVE VEGETALE Alcaloizii: ● ● ● ● ● sunt compuşi ce conţin N2. există unii foarte activi folosiţi în terapie. genina poate avea structura de bază: fenolică. ● ● bine cu efedrina (alcaloid vegetal). efedrina. exclusiv. NU conţin N2 în moleculă. ergotamina. cei toxici conţin N2 şi S şi NU sunt utilizaţi. ● morfina. veratrina. stricnina. starea de agregare: solidă. ● picric. în general. ● ● subtropicale şi mediteraneene).v. cocăina. prezintă un nucleu heterociclic.

● Uleiurile eterice (volatile): ● ● se obţin din plante prin distilare cu ajutorul vaporilor de apă. sunt lichide incolore sau uşor colorate. ● locale puternice care termină cu abcese şi necroze. Saponinele: ● ● ● ● ● ● ● au molecula formată din sapogenină de natură fenentrenică şi un zahar. în doze mici irită moderat mucoasa digestivă favorizând absobţia altor principii active. cu miros caracteristic şi agreabil şi cu gust sunt insolubile în apă. se utilizează cu rol digestiv datorită aromei şi gustului. inodore. unele foarte puternice (sapotoxinele). se îngălbenesc şi devin solide (se rezinifică). unele stimulează sistemul nervos vegetativ şi central şi se mai utilizează şi pentru arzător. dar solubile în solvenţi organici.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ acţiunea farmacodinamică. ex: saponinele din Digitalis purpurea facilitează absobţia glicozizilor cardio-vasculari. sunt pulberi amorfe. păstrate în condiţii neprielnice. ex: digitalina trece în digitoxină şi genină. se solubilizează foarte bine în alcool. solubile în apă şi alcool. expectorantă. sunt toxice plasmatice. prima având afinitate faţă de miocard pe care se fixează şi îl stimulează. antiseptică. antisecretorie (la nivel bronhic). în cazul în care ajung subcutanat sau intramuscular. ● ● ● ● ● acţiunea lor iritantă locală. antihelmintică. în prezenţa colesterolului şi a lectinei precipită în soluţie. prin hidroliza arbutinei (din planta Arctostaphylos uva ursi) se pune în libertate hidrochinoza ce are acţiune specifică asupra rinichiului. saponinele determină inflamaţii soluţiile diluate sunt hemolizante. diminuă tensiunea superficială a apei (spumifică cu apa). 48 . cu gust amar.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ FARMACOLOGIA SPECIALĂ VETERINARĂ 49 .

modificări ale tensiunii superficiale. – durata cât vine în contact cu microorganismul. Sunt bactericide sau chiar bacteriolitice. Promptitudinea efectului depinde şi de: – mediul în care acţionează substanţele decontaminante. Promtitudinea efectului: – unele substanţe acţionează după câteva minute de contact cu celula bacteriană. la inhibiţia enzimatică (ex: inhibiţia unor dehidraze ce au rol important în procesele oxidative). înmulţirea şi producerea de toxine de către microorganisme. Efectul lor este adesea legat de concentraţie şi de durata de acţiune. Acţiunea antibacteriană se traduce prin:    tulburări biofizice la nivelul membranei celulei bacteriene. 50 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTISEPTICE şi DECONTAMINANTE (DEZINFECTANTE) Substanţele antiseptice împiedică dezvoltarea. Au acţiune ireversibilă. numai atâta timp cât sunt în contact cu acestea. Substanţele din aceeaşi grupă fiind nocive faţă de germenii patogeni. aceeaşi substanţă putând avea fie acţiune antiseptică. Substanţele antiseptice şi dezinfectante produc o precipitare reversibilă sau ireversibilă a proteinelor bacteriene. Liposolubilitatea unor substanţe din aceeaşi categorie asigură pătrunderea lor în compuşii lipoidici ai celulei microbiene. Substanţele decontaminante distrug microorganismele cu care vin în contact. NU sunt total inofensive faţă de celulele macroorganismului. tulburând procesele biofizice şi biochimice de la nivelul celulei bacteriene – acţiune bacteriostatică. modificări ale presiunii osmotice. Valoarea unei substanţe decontaminante este în dependenţă de: – concentraţia în care se utilizează. – gradul de infecţie al mediului. Toate acestea duc la un dezechilibru privind schimburile dintre celula microbiană şi mediul înconjurător. – altele după un timp mult mai lung. Au acţiune reversibilă. fie decontaminantă în funcţie de: – concentraţia în care se utilizează. – puterea sa de pătrundere.

Există şi o electivitate a substanţelor antiseptice şi dezinfectante. anorganice: – – – stabile: NU se modifică în timpul acţiunii lor  acizi. indirecte. Formele vegetative bacteriene se distrug mai uşor. alcoolul şi derivaţii săi. Exemple: -formolul are acţiune mai puternică în prezenţa NaCl. alcalii (baze). săpunurile şi detergenţii. acţiunea sa scăzând în -soluţiile fierbinţi au acţiune mai puternică. în practică. gudroanele.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – asocierea lor cu alte substanţe. se utilizează amestecuri de formol şi NaCl. În legatură cu puterea de acţiune a substanţelor decontaminante se utilizează coeficientul fenolic ce reprezintă raportul dintre concentraţia eficace a fenolului şi cea a decontaminantului luat în studiu. Clasificarea substanţelor antiseptice şi dezinfectante ● instabile: se modifică în timpul acţiunii lor  oxidante: – – directe (folosesc O2 din propria lor moleculă). derivaţii organici ai I2. etc.  ● reducătoare.  organice: – – – – – 51 . săruri ale metalelor. fenolul şi derivaţii săi. prezenţa grăsimilor.

d. ● practică. sulfadoxin. pe baza acestei substanţe Gelmo în 1932 a fost sintetizată sulfamida roşie (= prontosil) pe care Domagk în 1935 a utilizat- 1908 a sintetizat sulfanilamida. sumetrolim. sulfafenazol. Istoricul sulfamidelor ● crisoidina a fost descoperită în 1877 de Hoffman. ex: ftalilsulfatiazol. ex: sulfametazina. sulfamide potenţate. b. Pentru descoperirea efectului antibacterian al sulfamidelor lui Domagk i s-a decernat premiul Nobel pe care l-a refuzat. trifadoxin. c. coccidiostatice. solubile fiind sărurile lor de Na ce se utilizează în prin ardere la flacără devin brune şi degajă miros de H2S şi de NH3. sulfamide cu acţiune la nivelul tubului digestiv. Mecanismul de acţiune al sulfamidelor 52 . ex: sulfacetamida. biseptol. ex: sulfametin. pornind de la sulfanilamidă (sulfamida –mamă) s-au obţinut toate celelalte sulfamide (excepţie. Toate au acţiune generală. sulfamida roşie). sulfamide semiretard. ● ● prin substituirea unui H de la gruparea –NH2 din poziţia para. ex: borgal. ● o în streptococia exaperimentală la şobolan. sulfamide cu aplicare pe piele şi pe mucoase. microcristaline. Sulfamide cu acţiune generală: a. cosumix. ● astăzi se utilizează în terapie circa 25 sulfamide dintre care 9 la noi în ţară. Proprietăţile sulfamidelor: ● sunt pulberi de culoare albă. c. sunt insolubile în apă. Co-trimoxazol.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICATIA ANTIMICROBIANA SULFAMIDELE Clasificare: 1. sulfamide retard. sulfamide cu acţiune scurtă (2 – 4 administrări/zi). ex: sulfacoccidin. cu gust mai mult sau mai puţin amar în general. 2. Sulfamide cu acţiune locală: a. ex: sulfatiazol şi neoxazol b.

ea substituie acidul para-aminobenzoic în cadrul metabolismului bacterian perturbându-l şi în acest mod stopând dezvoltarea şi înmulţirea bacteriei. de acid para-aminobenzoic. în vederea dezvoltării şi înmulţirii.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ A fost elucidat în 1935 de Trefanel. Datorită asemănării structurale dintre sulfamide şi vitamina H1. microplasme. sulfamidele se absorb între 3 – 6 ore cu excepţia rumegătoarelor şi calului. Administrate per os. pararicketsii. intraperitoneal. Suflamidele sunt inactive faţă de leptospire. atunci când sulfamida se află într-o concentraţie competitivă în mediu. ulterior. pe piele şi mucoase. Acestea sunt rezistente la acţiunea sulfamidelor. virusuri. intravenos. Există bacterii care NU au nevoie în cursul metabolismului lor de acid para-aminobenzoic. NU se administrează per rectum sau intrarahidian. Atunci când NU se respectă dozele şi intervalele de administrare. Farmacocinetica sulfamidelor Sulfamidele se pot administra pe mai multe căi: ● ● ● ● ● ● per os. Sulfamidemia este maximă între 2 – 4 ore. subcutanat. alte bacterii Gram-negative şi Gram-pozitive. Spectrul de acţiune al sulfamidelor ● ● ● ● ● cocii Gram-negativi şi Gram-pozitivi. bacterii primar rezistente sau bacterii cu rezistenţă câştigată prin selecţie naturală. al acizilor nucelici. anaerobi Gram-pozitivi. devenind sulfamidorezistentă. mutaţii spontane sau adaptare enzimatică. sulfamida NU prezintă o concentraţie competitivă astfel că celula bacteriană va diferenţia acidul para-aminobenzoic de sulfamidă. Acesta este un precursor al acidului folic şi. intramuscular. În sânge se cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie 53 . Ele acţionează mai puternic „in vivo” decât „in vitro” (sulfamidele sunt incompatibile cu peptona ce se utilizează pentru prepararea mediilor uzuale de cultură). Celula bacteriană are nevoie. Există astfel. bacteriile alcoolo-acido-rezistente. ricketsii. unele protozoare. Rezistenţa câştigată este ireversibilă şi se manifestă faţă de toate sulfamidele.

 comatoase. Se procedează la alcalinizarea urinii în vederea eliminării mai rapide a sulfamidelor. hematurie şi chiar colici renale. iar cea optimă este 10 – 15 mg%. bacteriostatic. în caz de methemoglobinemie se poate administra albastru de metil (fiole de 1 mg/kg). Derivaţii acetilaţi au o solubilitate mai slabă decât sulfamidele din care provin. Sunt inactive în prezenţa puroiului. se poate instala şocul medicamentos tradus prin tremurături musculare. Sulfamidemia bacteriostatică minimă este de 5 mg la 100 ml sânge. Reacţiile adverse ale sulfamidelor Sunt considerate substanţe cu toxicitate foarte redusă. salivă şi glandele bronşice. Difuzează foarte bine prin barierele organismului şi suficient de bine prin seroase şi sinovii. dismicrobism la rumegătoare ce duce la scăderea digestiei celulozei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ de 50 – 90%. sulfamidele pot fi decelate în lapte între 21 – 86 ore. NU difuzează în ţesuturile moarte şi focarele încapsulate şi cazeificate. se împiedică încrustarea cojii ouălor cu rareori. stări CaCO3. Există pericolul cristalizării în urina acidă (pericol mai mare la carnivore). tulburări renale: cilindrurie. Indicele terapeutic este foarte mare. În ficat ajung în concentraţii de 2 ori mai mari decât în sânge. datorită inhibării anhidrazei carbonice. lapte şi mai puţin prin materiile fecale. Acetilarea se face la gruparea –SO2 – NH2.d. de circa 40 – 200. Indicaţii terapeutice ale sulfamidelor 54 . Se pot constată:     modificări ale sângelui. Sulfamidele se elimină sub formă activă şi parţial inactivă prin rinichi. va favoriza eliminarea sulfamidelor şi va scădea pericolul cristalizării. prin administrarea de bicarbonat de Na. După utilizarea pe cale orală sau parenterală.v. Alcalinizarea urinii. albuminurie. bilă.p. la păsări. Cea mai sensibilă specie la sulfamide este câinele. La nivelul ficatului suferă procesul de acetilare în urma căruia rezultă produse alergogene şi inactive d. Fracţiunea cuplată NU difuzează în sânge şi reprezintă un depozit din care se eliberează treptat fracţiunea liberă ce este activă faţă de bacterii. de aceea se discută despre un timp de aşteptare în ceea ce priveşte consumul de către om al laptelui provenit de la animalele tratate cu sulfamide.

10 g/kg. tineret 0. doza de a patra zi: ● ● V. 55 . peritonite.12 g/kg. listerioză. retenţii placentare. tineret 0. adulte 0.06 g/kg. tineret 0.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ în pneumonii. flegmoane. în boli parazitare: coccidioză. doza de atac – în prima zi: ● ● adulte 0. abcese. gurmă. tineret 0.08 g/kg. doza de a treia zi: ● ● IV.06 g/kg.15 g/kg.06 g/kg. doza de a doua zi: ● ● III. bronhopneumonii. adulte 0. colibaciloză. ● ● Posologia sulfamidelor (doze) I.12 g/kg. II. mamite. doza de a cincea zi: ● ● Doza se sindează în 2 administrări în cursul unei zile. tineret 0.08 g/kg. gastroenterite. endometrite.10 g/kg. adulte 0. în boli infecţioase: pasteureloză. morvă. artrite. adulte 0.

neomicină. antibioticele polipeptidice. 2. În general. neomicina. ● sunt antibiotice care intervin la nivelul sintezei proteice din celula bacteriană:     ● sunt antibiotice ce interferează sinteza acizilor nucleici:   Asocierea antibioticelor 56 . nitrofuran. se instalează: ● ● ● rapid la: streptomicină. Era antibioticelor începe în 1928 când Fleming descoperă penicilina. Prin antibioză se înţelege antagonismul dintre două microorganisme. novobiocina. ampicilină. cercetările sunt definitivate de Florey.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ ANTIBIOTICELE Sunt substanţe naturale produse de ciuperci sau bacterii ca mijloc de luptă contra altor ciuperci sau bacterii. Ulterior. prin selecţia unor mutante devenite rezistente. streptomicina. elaborarea de către microorganism a unor substanţe cu rol antagonic. Mecanisme prin care se instalează rezistenţa: 1. lent la: tetracicline. elaborarea de către microorganism a unor enzime. tetraciclinele. 4. numărul antibioticelor a crescut la 1547. eritromicină. griseofulvina. kanamicină. foarte lent la: cloramfenicol. transmiterea genetică a factorilor de rezistenţă de la o celulă bacteriană la alta (prin conjugare). cloramfenicol. 3. quinolonele. După această descoperire până în 1972. Rezistenţa microbiană la antibiotice Se instalează diferit. Mecanisme de acţiune antibacteriană: ● există antibiotice care acţionează asupra metabolismului membranei bacteriene:    penicilina.

macrolidele. fenoximetil-penicilina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NU se asociază: – penicilina cu tetraciclinele. în scop profilactic (preventiv) – la animalele sănătoase din focar. în scop metafilactic – când boala este în faza de incubaţie. în scopul creşterii vitalităţii.   ● ● ● în scop curativ – pentru tratarea animalelor bolnave. – aminoglicozidele cu alte antibiotice ce prezintă acelaşi tip de toxicitate. – un bacteriostatic cu un bactericid.  de sinteză: 57 . – două antibiotice cu acelaşi tip de reacţii adverse. aminoglicozidele. vederea reducerii consumului de furaje. procain-penicilina. antibioticele pot fi: ● netoxice (puţin toxice):    betalactaminele. tetraciclinele. benzatin-penicilina. – cloramfenicolul şi macrolidele. cloramfenicolul. După toxicitatea lor. ● cu potenţial toxic ridicat:    Utilizarea antibioticelor în medicina veterinară ● în scop nutritiv (în cantităţi foarte mici de circa 20 UI/per milion):  în scopul stimulării creşterii pentru obţinerea sporurilor în greutate superioară şi în în scopul creşterii reactivităţii la infecţii. Clasificarea antibioticelor Antibiotice betalactamice: ● peniciline:  naturale: – – – – benzil-penicilina. – aminoglicozidele între ele. polipeptidele ciclice.

clindamicina. Antibiotice polipeptidice: ● ● ● colimicina. Antibiotice aminoglicozidice: ● ● ● streptomicina. oxitetraciclina. gramicidine. Grupa peptolide (sinergistine): ● rifampicina. tylosina (tilocina). – meticilina. – oxacilina. polimixina B. Antibiotice macrolide: ● ● ● eritromicina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – ampicilina. gentamicina. kanamicina. doxiciclina. etc. spiramicina. – amoxicilina. Cloramfenicolul Tetraciclinele clasice: ● ● ● tetraciclina. ● antibiotice cephalosporine. Antibiotice false-macrolide (lincosamide): ● ● lincomicina. Antibiotice poliemice: 58 .

tiamulina. 59 . Novobiocina Quinolonele –inhibitori ai ADN-girazei.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ stamicina. antibiomimetice Antibiotice furajere: ● ● flavomicina. amfotericina B.

se instalează lent şi este datorată capacităţii de a secreta o β-lactamază. astfel că aceasta scindează inelul lactamic din cadrul moleculei de penicilină (o inactivează). dar NU cu cephalosporinele.  Mecanismul de acţiune: Structura chimică a benzil-penicilinei se aseamănă cu cea a unui aminoacid pe care îl competiţionează cuplându-se cu murein-transpeptidaza. inodoră. enzimă necesară sintezei acidului acetilmuramic. astfel se explică lipsa de toxicitate a benzil-penicilinei la aceste organisme. La acidul 6-aminopenicilanic se pot grefa diverşi radicali. se poate păstra în soluţie la frigider timp de 48 ore. Benzil-penicilina blochează sinteza mucopeptidelor din peretele microbian. se dozează în UI ce reprezintă cantitatea de penicilină ce împiedică dezvoltarea stafilococului auriu. astfel că bacteriile devin gigante. Este obţinută din culturi de Penicillium notatum şi de Penicillum crisogenum. prin grefarea radicalului „benzil” s-a obţinut benzil-penicilina. stabilă în mediu acid. Conţine acidul 6-aminopenicilanic. cu gust amar. Bacteriile Gram-negative au o membrană dublă prin care penicilina NU pătrunde. acidul muramic NU joacă un rol important în sinteza peretelui celular. În interiorul bacteriei se acumulează produşi care blochează sinteza proteinelor şi a acizilor nucleici. tulpina Oxford pe mediu solid (diametru zonei de inhibiţie fiind de 24 mm). Astfel.  Spectrul de acţiune al benzil-penicilinei: 60 . În celula homeotermelor.  Proprietăţi: ● ● ● este o substanţă de culoare albă. Rezistenţa microbiană la benzil-penicilină este încrucişată cu cea de la alte peniciline. care este scheletul de susţinere al membranei microbiene.  Rezistenţa microbiană: În general. un inel lactamic şi un inel tiazol. presiunea în interiorul lor crescând până la dezintegrarea bacteriei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa betalactaminelor Penicilinele naturale Benzil-penicilina – penicilina cristalină 1928 a fost descoperită de Fleming 1939 a fost purificată de Florey 1945 grupul de cercetători de la Oxford – premiul Nobel Este un amestec de 5 tipuri de peniciline.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Este relativ îngust, cuprinzând:
● ● ● ● ● ● ●

streptococi; stafilococi; pneumococi; coci Gram-negativi (gonococi, meningococi); bacili Gram-pozitivi (bacilul antraxului, Listeria, corynebacterii, bacilul rujetului); anaerobi Gram-negativi (clostridii, spirochete); unele actinomicete.

 Farmacocinetica penicilinei: După absorbţie, concentraţia maximă sangvină se instalează în 15 – 30 minute. Întrucât această concentraţie după circa 2 ore începe să scadă se pot face aproximativ 4 – 6 administrări/zi. Benzil-penicilina este inactivă faţă de:
● ● ● ● ●

bacilii Gram-negativi; bacilul Koch; protozoare; ciuperci; ricketsii.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 40 – 60%. Realizează concentraţii mari la nivelul rinichiului, ficatului, pulmonului. Difuzează bine şi în alte ţesuturi, chiar şi prin placentă. Permeabilitatea la nivelul seroaselor şi a membranelor sinoviale este insuficientă. Prin meninge pătrunde numai în caz de inflamaţie. Circa 40 – 70% din doza administrată se elimină netransformată pe la nivel renal, iar restul se elimină prin lapte, bilă, salivă, transpiraţie. Concentraţia în lapte este maximă în 4 – 6 ore de la administrare şi dispare după 24 ore.  Reacţii adverse: Pot apare dureri la locul de administrare, infiltraţii nodulare (când soluţiile sunt prea concentrate). La bovine pot apare reacţii alergice:
  

salivaţie; edem la nivelul pleoapelor şi botului; dispnee. urticarie; ameţeală; 61

La om:
 

MEDICINĂ VETERINARĂ    

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

prurit; frisoane; dureri de cap; şoc anafilactic.

După administrarea i.v. poate apare şocul cardiac care este datorat ionilor de K+, în special.  Indicaţii terapeutice: Se poate utiliza în stări infecţioase nespecifice, precum şi în boli specifice (rujet, gurmă, antrax, cărbune emfizematos, spirochetoză, leptospiroză). Local se poate utiliza în mamite, afecţiuni oculare, artrite, peritonite. NU se utilizează în boli produse de germeni rezistenţi. NU se administrează intrarahidian. NU se utilizează la cobai, hamster şi chinchila pentru că produce dismicrobism grav.  Căi de administrare:
● ● ● ● ●

i.m., cel mai frecvent din 6 în 6 ore; subcutanat la animalele mici; la om, sub formă de perfuzii lente; NU se administrează per os; local se poate administra în bronhopneumonii, intratraheal însoţită de streptomicină şi se folosesc aerosoli în pneumonii; intraperitoneal şi intraarticular la intervale de 12 sau 24 ore; intramamar; intrauterin; pe plăgi, mucoase; intraconjunctival – sub formă de soluţie sau ungvente. în funcţie de:
 

tripsină;
● ● ● ● ● ●

 Dozele:

rezistenţa germenilor; gravitatea afecţiunii.

● ● ● ● ●

la animalele mari 2.000 – 4.000 UI/kg; la animalele mijlocii 4.000 – 6.000 UI/kg; la animalele mici (carnivore), doza poate fi 25.000 UI/kg sau 50.000 UI/kg; la păsări 10.000 – 20.000 UI/kg. intraperitoneal se utilizează până la 400.000 UI/animal mare sau 200.000 UI/animal

mijlociu; 62

MEDICINĂ VETERINARĂ
● ● ●

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

intraarticular, până la 200.000 UI; intramamar, până la 400.000 UI (la animalele mari); pe mucoase şi plăgi, până la 50.000 UI/ml soluţie sau până la 50.000 UI/g ungvent.

Penicilina V (fenoximetil-penicilina, isocilina)
Este rezistentă la acţiunea sucului gastric, motiv pentru care se poate administra per os. Se absoarbe circa 60% la nivelul intestinului. Este mai puţin activă faţă de streptococi, meningococi şi gonococi. De obicei, se utilizează în continuarea tratamentelor la câini şi la pisici, după ce s-a utilizat penicilina injectabilă. Există comprimate ce conţin 200.000 UI, iar doza este de 50.000 UI, astfel că aceste comprimate se fracţionează pentru 4 administrări.

Penicilinele de semisinteză
Penicilinele naturale pot fi inactivate de către penicilinazele produse de unii stafilococi. Datorită acestui fapt s-a căutat ca după modelul celor naturale să se obţină penicilinele pe cale sintetică. În 1956 au fost obţinute primele peniciline de sinteză. Ulterior, gama lor s-a diversificat urmărind:
♦ obţinerea unor peniciline active în urma administrării per os, nefiind valabile la cal şi la

bovine la care produc dismicrobism;
♦ obţinerea unor peniciline cu spectru larg care să se extindă şi asupra micoplasmelor; ♦ obţinerea unor peniciline rezistente la penicilinaza stafilococică.

Exemple: – ampicilina; – amoxacilina; – meticilina; – cloxacilina; – carbenicilina (de uz uman). Toate dau niveluri sangvine crescute. Procain-penicilina şi benzatin-penicilina sunt peniciline retard (săruri ale penicilinei) care se caracterizează prin formarea de depozite de unde se eliberează în mod treptat, acţiunea lor fiind de durată mai lungă, iar intervalul de administrare fiind între 24 – 48 ore. 63

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Preparate comerciale: – Propamicină. Au o oarecare nefrotoxicitate. în pneumopatii la porc (3 – 5 mg/kg la porc) şi pentru prevenirea mortalităţii la pui (până la 0. Sunt pulberi cristaline şi se utilizează sub formă de săruri de Na. Mecanismul de acţiune este identic cu cel al penicilinelor. pathazone – injectoare pentru uzul intramamar.) 2. etc. 2 – 3 ori/zi. Sunt derivaţi ai acidului 7-aminocephalosporamic. i. produse ce se administrează per os: ● ● ● ● cefalexin. cefaloridin. sau i. Exemplu: Excenel TM din Belgia care se foloseşte în bolile respiratorii la bovine (1 mg/kg la bovine). – Moldamin.v. Grupa cephalosporinelor Au fost izolate în 1945 din culturile de Cephalosporium acremonium.2 mg/pui). cefazolin (10 – 20 ml/kg. – Efitard. Grupa macrolidelor 64 . Spectrul de acţiune este larg.m. asemănător cu cel al penicilinelor. 2x/zi). cefalotin. dar sunt sensibile faţă de o β-lactamază produsă de unii Gram-negativi. ci numai intercelular. – Tripedin. produse ce se administrează cale parenterală: ● ● ● 3. Pot fi clasificate: 1. cefadroxil (25 mg/kg/zi. cefaclor. Sunt rezistente la acţiunea penicilinazelor stafilococice. cefodrin. NU se distribuie intracelular. La om produc uneori greaţă şi vomă.

● comaciclina (eritromicina + tetraciclina) – propionat de eritromicină. 100 ml (ex: Galimicin 5% pentru păsări şi 10% pentru mamifere). precum şi soluţie injectabilă de 20.  Farmacocinetica: Difuzează bine prin ţesuturi: placentă. 50. La păsări se poate da în apa de băut. pleură. este considerat antibiotic de rezervă ce se utilizează în infecţiile penicilinorezistente. 10 – 20 mg/kg la animalele mici. leptospiroză.  Doze: ● lactobionatul:   1 – 3 mg/kg la animalele mari şi mijlocii. mamite. antrax.  Spectrul de acţiune: este asemănător cu cel al penicilinelor. NU difuzează la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) şi nici la nivelul sistemului nervos central (SNC) astfel că NU se poate utiliza în caz de meningite. în general.. artrite. Mecanismul este asemănător cu al cloramfenicolului şi între diversele macrolide există o rezistenţă încrucişată. micoplasmoză. Au acţiune bacteriostatică. cuprinzând în plus şi micoplasmele. Eritromicina Se poate găsi sub formă de: ● ● lactobionat – pulbere în flacoane de 300 mg ce se administrează i. mai puţin cu tetraciclinele. sub formă de comprimate şi etilsuccinatul (flacoane a 2 g). gurmă. retenţii placentare. tiocianat (ex: Eritromvac) – pulbere solubilă în apă ce se foloseşte pentru păsări.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Cuprinde peste 40 antibiotice ce conţin un nucleu macrolactonic şi una sau mai multe molecule de glucide ce răspund de activitatea antibiotică. Există macrolide cu 14 sau cu 16 atomi de carbon. coriză. bronşite. pungi de 100 sau 1000 g.  Rezistenţa bacteriană: se dezvoltă rapid şi. iar restul se elimină nemodificată. peritoneu şi mai puţin la nivelul articulaţiilor. ● tiocianatul: 65 . pneumonii. ricketsii şi pararicketsii şi unele protozoare. Eritromicina a fost izolată din culturile de Streptomices erithreus. NU se administrează la cal pentru că produce tulburări gastro-intestinale. NU acţionează asupra enterobacteriaceelor şi asupra bacteriilor Gram-negative. 50% se metebolizează. Este compatibilă cu majoritatea antibioticelor. sinuzită. abcese.m.

MEDICINĂ VETERINARĂ    FARMACOLOGIE VETERINARĂ 2 – 4 mg/kg la animalele mari.m. în boli respiratorii la păsări. Tylosina Se găseşte sub formă de preparate. în apa de băut la păsări. fie în apa de băut. la rumegătoare. la porcii cu gastroenterite. 66 .m. la 24 ore. pentru toate speciile este valabil tratamentul între 3 – 5 zile. coriză). i. oral sau i. Pharmasin:     pulbere ce conţine tylosină sub formă de tartrat. la păsări. 10 – 20 mg/kg la păsări. tiocianatul se poate folosi preventiv în micoplasmoză. A fost izolat în 1959 din culturile de Streptomyces fradiae. animalele mici. bovine. ● Tyladin:   ● Tylocin:   ● Tylosin:   Antibioticul este specific medicinei veterinare. utilizat mai ales la porci şi păsări. 25 mg/kg. iar la păsări mai ales în boli respiratorii (micoplasmoză. Pentru păsări. Isotyl 5% (mai conţine şi eritromicină). fie s. la interval de 12 ore.  Preparate: ● ● ● Tylavet 20%.. timp de 3 zile.c. bronşită infecţioasă. pulbere. la păsările cu micoplasmoză şi sinuzită. utilizate în micoplasmoza aviară.  Doze: ● ● ● ● la viţei.25‰ la puii peste 14 zile şi pentru combaterea stresului. Se utilizează la modul general în afecţiunile respiratorii şi digestive la mamifere.5‰ la puii de 1 – 14 zile şi 1. 5 – 10 mg/kg la animalele mici. păsări. porc. pulbere hidrosolubilă. circa 10 mg/kg. la câine şi pisică. 10 mg/kg la 12 ore. soluţie 20%. în apa de băut: 2.

pe bază de spiramicină şi metronidazol. ● Belcospirina:   ● Stomorgil:     Spectrul de acţiune este asemănător penicilinelor.  Preparat: ● Comaciclin:   conţine sigmamicină. sub formă de comprimate. Concentraţia acestui antibiotic în ţesuturi şi lapte este de 20 – 60 ori mai mare decât în sânge. A fost izolată în 1955 din culturile de Streptomyces antibioticus. utilizat în infecţii bucodentare şi tulburări gastro-intestinale. caracterizată prin spectru de acţiune larg (datorită colistinei). 67 .  Preparate: ● Suanovil (Spiravet):  sub formă de soluţie injectabilă şi pulbere. combinaţie de spiramicină şi colistină. ci numai dacă NU sunt valabile penicilinele). Sunt antibiotice de rezervă (NU se recurge la medicaţie cu macrolide.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Oleadomicina (sigmamicina) Sigmamicina conţine oleadomicină şi tetraciclină. Reprezintă medicaţia aparatului respirator. Spiramicina (rovamicina) A fost obţinută din culturile de Streptomyces ambofacies. produs românesc.

Difuzează prin meningele inflamat ajungând în lichidul cefalorahidian într-o concentraţie de circa 40%. iar restul de 50% se elimină netransformate prin urină şi bilă. 68 . În urma administrării lor per os. Linkomicin. lincomicina se absorbe în proporţie de 25 – 50%. Spectrul de acţiune este asemănător macrolidelor. Lincomicina: A fost izolată în 1962 din culturile de Streptomyces lincolnensis. Aproximativ 50% din aceste antibiotice se metabolizează. Rezistenţa bacteriană se instalează foarte lent şi este o rezistenţă încrucişată cu cea faţă de macrolide. Nivelul terapeutic sangvin se menţine circa 6 – 8 ore. iar clindamicina 60 – 90%. cât şi în septicemie. rspectiv. Este utilizată mai ales la câine şi la pisică. Linco-spectin. piele. concentraţia ajunge la 50 – 100%. şi la nivelul ţesuturilor moi. Reprezentanţi: ♦ lincomicina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa falselor macrolide (lincosamidele) Au acelaşi mecanism de acţiune ca şi macrolidele. muşchi. Se distribuie uniform în organism. oase. soluţie injectabilă. administrată per os. Contraindicaţii: NU se administrează la cal. Linkomicin 110 N. În cadrul preparatelor se asociază frecvent cu streptomicina. fiind eficiente atât în osteomielite. Clindamicina: Este obţinută prin clorurarea lincomicinei. În lapte. Linkomicin F (uz intramamar). în doze de 10 mg/kg în infecţiile stafilococice ale oaselor şi pielii.  Preparate: ● ● ● ● ● Lincocin forte. ♦ clindamicina. pulbere. iepure şi hamster pentru că dau colici grave.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ  Preparate comerciale: ● Sobelin. 69 .

Blochează ARN-ul mesager al celulei bacteriene producând erori în copierea codului genetic şi împiedicând sinteza proteică în celula bacteriană. ricketsii. Pseudomonas.000 UI = 1 g streptomicină şi reprezintă cantitatea care inhibă 1 ml cultură de Escherichia coli. stafilococi. Poate fi dozată în UI. Tulbură mecanismele de permeabilitate ale membranei citoplasmatice permiţând eliminarea din celula bacteriană a o serie de componente vitale. leptospire. Structura sa chimică prezintă 3 inele de bază fiind considerată un trizaharid.  Rezistenţa bacteriană se poate instala brusc şi este parţial încrucişată cu cea a antibioticelor din aceeaşi grupă. 70 Este slab activă faţă de: ● ● ● ● NU este activă faţă de: ● ● ●  Farmacocinetica streptomicinei: . astfel că 1.  Mecanismul de acţiune: Are acţiune bacteriostatică. mai ales în prezenţa unui pH alcalin. Pasteurella. bacili Gram-pozitivi.  Spectru de acţiune: ● ● ● ● ● bacili Gram-negativi. clostridii. Soluţiile se pot păstra în frigider circa o săptămână. bacilul tuberculozei. Listeria.000. virusuri.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa aminoglicozidelor Streptomicina A fost descoperită şi izolată între 1943 – 1944 în SUA de către Waksman din culturile de Streptomyces griseus. dar poate deveni în anumite condiţii bactericidă. Proteus. Acţionează prin molecula întreagă. Se poate asocia cu penicilina şi sulfamidele.

pericard. ameţeli. restul metabolizându-se şi eliminându-se prin lapte. şoc alergic tradus prin nelinişte.  Reacţii adverse: Este mai toxică decât penicilina. după doze mari şi care se administrează timp îndelungat determină: ● ● la pisică.1 g/kg. la bovine. În urma administrării per os NU se absoarbe. edemul capului şi poate provoca bloc neuromuscular prin blocarea eliminării de acetilcolina la nivelul la porumbel. per os se administrează în scop local. salivaţie. Prin bariera hematoencefalică pătrunde numai în caz de inflamaţii. La animale.. 71 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În urma administrării pe cale injectabilă realizează o bună absorbţie. intramamar se introduc 50 ml. membrane sinoviale. pasteureloză. ungventele au concentraţia 1 – 2%. enteral. 1 – 2 cg/kg la intervale de 12 ore. determină ataxii. doza poate ajunge până la 0. ataxie ca urmare a efectului ototoxic. în stări infecţioase nespecifice şi specifice:      uneori edem pulmonar. enterite infecţioase. ●  Indicaţii terapeutice: ● colibaciloză.m. Trece şi bariera placentară. NU se utilizează la animalele cu afecţiuni renale. Se elimină mai lent decât penicilina. Se distribuie extracelular. având un efect local. bilă. soluţie 1%/sfert de glandă mamară. Nivelul sangvin maxim apare la circa o oră (concentraţia minimă trebuie să fie circa 3 mcg/ml sânge). micoplasmoză. NU se administrează i. Atacă ramura acustică şi vestibulară a perechii a VIII-a de nervi cranieni şi determină tulburări de echilibru. cianoza ugerului. Difuzează bine prin pleură. la animalele mici.v. leptospiroză.  Căi de administrare şi doze: ● ● ● ● ● i. astenie. 50% se elimină prin urină sub formă activă. ● plăcii motorii.

Biosol T. 72  Preparate: ● ● ● . ungvent.  Mecanismul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei. Gentamicina 10%. soluţie injectabilă. Se utilizează numai pentru efectul ei local.  Rezistenţa bacteriană se instalează rar.  Rezistenţa bacteriană se instalează lent. local se utilizează sub formă de ungvente cu concentraţii de 0. lent şi este încrucişată cu cea la antibioticele din aceeaşi grupă.  Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei. digestive. doza: 3 – 4 mg/kg la 12 ore. cutanate la toate speciile. Neobasept. 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore. urogenitale. pulbere. Fluocinolon.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Negamicina (neomicina) A fost izolată în 1949 din culturile de Streptomyces fradiae. soluţie injectabilă.M. Neomicina 20%. în endometrite şi retenţii placentare.  Preparate comerciale: ● ● ● ● ● ● ● ● Gentamicina A fost izolată din culturi de Streptomyces micromonospora. comprimate.. dar este mai activă faţă de Proteus şi Pseudomonas. Otoguard.5 – 4%. ungvent. dar cuprinde şi clostridiile. Diacin (folosit în dizenteria purceilor). ungvent. pulbere hidrosolubilă. Este neurotoxică şi nefrotoxică.  Indicaţii terepeutice şi doze: ● ● în afecţiuni respiratorii. Negamicina sulfat. Cornemin.  Spectrul de acţiune este asemănător cu streptomicina. Gentamicina 8%.  Indicaţii terapeutice: ● ● ● în enterite şi dizenterii. Gentamicina 10%.

eritromicinei. suspensie 5%.  Rezistenţa bacteriană se instalează rapid şi este încrucişată cu cea a streptomicinei. Spectinomicina A fost izolată în 1959 din culturile de Streptomyces spectabilis.  Dozele: ● ● 10 – 20 mg/kg la animalele mari.p. Prezintă potenţial ototoxic şi nefrotoxic redus.  Preparate: ● Spectam. Spre deosebire de celelalte aminoglicozide d. Kanamicina A fost izolată în 1957 din culturile de Streptomyces kanamiceticus. hematurie. Se combină cu lincomicina (Linco-spectin). în stafilococii.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Gentamicin. Are acţiune intensă şi efect rapid.  Indicaţii terapeutice: este utilizată în infecţii urogenitale. pulbere şi suspensie. Are spectru de acţiune larg. cărbune emfizematos. respiratorii. Este nefrotoxic producând albuminurie. Isomycin. tylosinei.v. salmoneloză. ungvent cu kanamicină (uz oftalmic).d. chimic. NU se absoarbe în urma administrării per os. NU realizează concentraţii bactericide. pulbere injectabilă. flacoane cu pompă dozatoare. NU conţine nuclee zaharidice fiind considerată a face parte dintr-o subgrupă numită aminociclitoli.  Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al gentamicinei. soluţie injectabilă sau pulbere. 20 – 30 mg/kg la animalele mici. ungvent cu kanamicină şi hidrocortizon (uz oftalmic).  Preparate: ● ● ● Kanamicina. 73 . dar intensitatea efectului este redusă. Aminosidina (gabromicina) A fost izolată din culturile de Streptomyces chrestomiceticus. soluţie injectabilă. Este indicată şi în micoplasmoza aviară.

purcei.000 UI penicilină şi 2 cg streptomicină. ♦ Asocilinul: Alte preparate: 74 . ♦ Ascomicin. cu acţiune antibacteriană.  Doze: ● ● ● ● 6 ml/100 kg la bovine.000 UI/kg la animalele mici. – ungvent. blefarite. 0. antiprotozoarică şi antifungică. Doze: ● ● 5. cabaline. stafilococice.000 UI/kg la animalele mari. 4 ml/50 kg la viţei.m. Se administrează numai în furaje. în endometrite. colibacilare. circa 8 ml în amestec cu 50 ml ser fiziologic.1 ml/kg la câine şi pisică. soluţii 1%. intrauterin la vacă. – în afecţiuni oculare: cheratite. Combinaţiile streptomicinei cu penicilina În medicina umană NU se folosesc aceste combinaţii. Sunt recomandate în infecţiile cu germeni penicilinsensibili şi streptomicinsensibili.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Are potenţial ototoxic şi nefrotoxic. – concentraţia la gramul de ungvent este de 20. Se realizează o administrare profundă i. mânji.  Preparate: ● Gabrocol şi Gabrocol-plus. 15. – în afecţiuni cutanate şi genitale. Apramicina Produsul cel mai cunoscut este Apralan. de 1 – 2 ori/zi. ulcere corneene. suine. În medicina veterinară: ♦ Propamicina (efitard + sulfamide). – excipientul este vaselina. – se foloseşte în mamitele streptococice.000 – 20. Asigură un nivel tisular şi sangvin ridicat. ♦ Hostamicina (spectru larg).000 – 10.

♦ Vetramicin. flacoane de 100 ml (procain-penicilină – sulfamide/benzatin-penicilină – sulfamide).000 UI penicilină şi excipienţi pentru aseptizarea a 100 ml diluat. ♦ Pen-strep-wepft (intramamar).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ ♦ comprimatele pentru aseptizarea materialului seminal conţin 5 cg dehidrostreptomicină şi 48. ♦ Penbex. soluţie injectabilă. ♦ Interpen-vet (în plus are procaină şi novocaină). 75 . ♦ Siccovet (intramamar). intramamar şi suspensie injectabilă. soluţie injectabilă. ♦ Ilcociline-dry-cow (intramamar). conţine şi prednisolon. ♦ Pentard-streep.

termostabilă. substanţă optic activă. Pătrunde bine prin barierele organismului. clostridii. produşii rămaşi activi se elimină prin rinichi. este încrucişată cu cea dobândită de tetracicline.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa cloramfenicolului Cloramfenicolul A fost izolat în 1947 din culturile de Streptomyces venezuelae.  Proprietăţi: ● ● ● ● pulbere albă. Circa 90% se transformă în ficat rezultând nitroderivaţi inactivaţi. este absorbit la nivelul duodenului.  Reacţii adverse: 76 . leptospire. coci Gram-negativi. coci Gram-pozitivi. se datorează unor enzime ce descompun cloramfenicolul.  Mecanismul de acţiune: ● ●  Rezistenţa bacteriană: ● ●  Spectrul de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● ●  Farmacocinetica: În cazul administrării orale. astfel încât se recomandă a NU fi administrat per os. intervine în procesul de translaţie. ricketsii. micoplasme. Concentraţia maximă în sânge se înregistrează la 2 ore (5 mcg/ml). Este singurul antibiotic care pătrunde în umoarea apoasă a ochiului. pararicketsii. foarte solubilă în apă. La rumegătoarele mai mici de 2 luni. administrat per os este rapid absorbit şi descompus. amară. împiedică transportul aminoacizilor activaţi la locul sintezei proteice. larg.

colibaciloză.v.m.m. 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore. se administrează i. ricketsioză. câine şi pisică determină tulburări ale hematopoezei. se administrează cu tetraciclinele. la om. i. pasteureloză. tylosină şi acetat de prednisolon. conţine cloramfenicol.  Indicaţii terapeutice: ● în boli infecţioase specifice şi nespecifice:        salmoneloză.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ inflamaţii şi necroze la locul injectării.  Combinaţii: ● ● NU se administrează cu penicilinele şi sulfamidele. candidoze linguale şi bucale. saprosan şi anestezină. 77 ● Antistafilan spray:   ● Cloramfenicol hemisuccinat:  ● Cepetyl:   ● Closamugon:  . flacoane de 100 ml. mânji şi miei. ornitoză. conţine cloramfenicol. i. la viţei. dismicrobism intenstinal. în plăgi.m. suspensie uleioasă. şi i. hegamicina. micoplasmoză. eritromicina. soluţie injectabilă 10 ml 1%. Cloramfenicol:     Dozele: ● ●  Preparate: ● drajeuri sau capsule. şi per os. leptospiroză.

sulfat de tiroidină. 78 . B.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ conţine cloramfenicol. E şi D3. în preparatul comercial – Negerol spray. ● Tiamfenicol:   derivat al cloramfenicolului. acetat de prednisolon şi vitaminele A.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa tetraciclinelor Tetracicline de bază Tetraciclina Tetraciclinele au fost izolate în 1947 din culturile de Streptomyces aureofaciens. dar solubile în cloralhidrat. sensibile la lumină. suferă un circuit entero-hepato-enteric. motiv pentru care se folosesc în infecţii biliare şi nivelul sangvin eficace este de 2 cg/ml. difuzează foarte bine prin barierele organismului. bacterii Gram-pozitive. bacterii Gram-negative. insolubile în apă. ● ● placenta. când rezultă o soluţie cu pH acid. blocând anumite unităţi ribozomale.  Proprietăţi: ● ● ● pulbere sau cristale de culoare galbenă. germenilor Pseudomonas şi Proteus. interferând legarea ARN-ului chelatează metalele necesare enzimelor bacteriene. dar la bovine şi suine NU traversează  Farmacocinetica: ● ● ● intestinale. în prezenţa sărurilor de Ca şi Fe realizează chelaţi inactivi. ● ●  Rezistenţa bacteriană se instalează lent.  Spectrul de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● ● ● larg. administrate oral se absorb şi realizează nivelul sangvin maxim în 2 ore. actinomicete. virusuri mari. spirochete. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene. protozoare. NU acţionează asupra bacilului tuberculozei. prezintă acţiune bacteriostatică. ricketsii. 79 .  Mecanismul de acţiune: ● de transfer de aminoacizi.

se administrează de 2 – 3 ori/zi. în cazul administrărilor îndelungate se constată dismicrobism intestinal. fecale. coriză. per os.m.. leptospiroză.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se elimină prin urină.. lapte. colibaciloză. cărbune emfizematos. pentru a evita. NU se administrează în lapte. ● ● injecţiile intratisulare determină iritaţii. 1 – 2 cg/kg la animalele mari. în boli specifice şi nespecifice. Oxitetraciclina 80 .v. NU se administrează cu vaccinuri vii. laringotraheită. NU se administrează intraarticular.  Indicaţii terapeutice: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●  Doze: ● ● ● ● ● Tetraciclinele clasice Clortetraciclina (aureomicina) NU se mai foloseşte. cu excerbarea  Reacţii adverse: ● florei intestinale având drept consecinţă apariţia enteritelor. micoplasmoză. se administrează cu drojdie de bere. au efect imunosupresiv asupra vaccinurilor vii. i. NU se asociază cu penicilina. i. antrax. 400 ppm la păsări în scop preventiv şi 500 ppm în scop curativ. hemoragii şi necroze. NU se administrează oral la bovine şi cal. salmoneloză. 2 – 5 cg/kg la animalele mici. salivă.

drajeuri şi comprimate. ● Oximanirom. ungvent. Tetraciclina. Eqocin. pulbere galbenă. Maximugon. Intermicin. Tetradur. se absorb bine. Neointermicin. pulbere. difuzează în ţesuturi. suspensie semifluidă pentru mamite. ● formula A cu oxitetraciclină. Tetramicin. Tetramixin. 81  Produse din import: ● ●  Proprietăţi: ● ● ● ● . Triera. Ursocilin. LCR. sau bujiuri ungvent oftalmic:   spumante şi efervescente.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ  Produse româneşti: ● clorhidrat de oxitetraciclină. Tetraciclina cloralhidrat. pulbere. greu solubile. Combimycin. Tetraciclina. Adamicin.  Produse din import: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● Tetraciclina bază  Produse româneşti: ● ● ● ● ● Tetraciclina bază. pulbere. pulbere. Clortetrason (cloramfenicol şi tetracicline). formula B cu oxitetraciclină. Aprociclina. Tetrasol. gust amar.

sau i. folosite în colibaciloză.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ dau concentraţii mari în urină şi bilă. în infecţii puerperale. salmoneloze. micoplasmoze.  Indicaţii terapeutice: ● 82 . Tetracicline de sinteză Rolitetraciclina: Este o tetraciclină sintetică.  Doze: ● 2 – 3 mg/kg.m.v. colibacilare. micoplasmoză. prezintă toxicitate redusă. Se administrează i. coriză. cu sărurile metalelor dau chelaţi. Solvocilin: Rezultă prin condensarea tetraciclinei cu formaldehida.

comprimate şi soluţie injectabilă. Colistina (polimixina E) Este produsă de Bacillus colistimus. în doza de 2 – 3 mg/kg. suine şi păsări. mai rar. Este o pulbere albă. proteinurie. în special. Se utilizează la bovine. faţă de Gram-negative. fiind activă faţă de Salmonella şi Escherichia coli. hematurie. Sunt active. oligurie. aminoglicozidele. Colimicin. pentru că prin asociere poate creşte toxicitatea. în general. Au o bună liposolubilitate şi acţionează la nivelul membranei bacteriene căreia îi tulbură permeabilitatea. Prezintă ototoxicitate şi nefrotoxicitate. soluţie injectabilă.  Rezistenţa bacteriană se înregistrează relativ rar. macrolidele. NU se asociază cu: ● ● ● cephalosporinele. Belcomicina S. soluţie injectabilă sau pulbere hidrosolubilă. cu excepţia gramicidinelor ce sunt active şi faţă de Gram-pozitive.  Mecanismul de acţiune este bactericid.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa polipeptidelor ciclice Au fost izolate din culturile de Bacillus polimixa şi Bacillus subtilis. Ototoxicitatea se manifestă prin:    ataxie. Nefrotoxicitatea se manifestă prin:    Datorită toxicităţii crescute. Colistirom. paralizie respiratorie. se administrează per os întrucât NU se absorb şi se utilizează local. solubilă în apă. bloc neuromuscular. Se foloseşte la carnivore în enterite. 83  Produse comerciale: ● ● ● .

G. E. în principal. Gramicidinele Sunt folosite în scop local datorită toxicităţii crescute. solubilă în apă. Este o pulbere alb-gălbuie. sulfatul. Este o pulbere albă-cenuşie. D. Tirotricina Este produsă de Bacillus brevis. J3. Pentru că are o toxicitate crescută se utilizează sub formă unor preparate în asociere cu neomicina în afecţiuni cutanate. Se utilizează sub formă de preparate în mamite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Polimixina B Este produsă de Bacillus polimixa. Se utilizează soluţia şi ungventul într-o concentraţie de 1%. Se utilizează. Există mai multe tipuri notate cu litere alfabetice: A. B. J1. Este activă şi faţă de ciuperci. J2. Este mai puţin activă faţă de Proteus. Bacitracina Este produsă de Bacillus subtilis. F.  Preparat comercial: ● Nubactrin –se foloseşte ca aditiv furajer.C. 84 .

2.  Mecanismul de acţiune: ● inhibă sinteza ARNm la nivelul celulei bacteriene. Gram-pozitive. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene.  Reacţii adverse: ● ● reacţia adversă este reprezentată de hepatotoxicitate (produce o hepatită reversibilă).  Spectrul de acţiune: ● este activă faţă de bacterii Gram-negative. anemie hemolitică şi nefrită interstiţială.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa peptolide (sinergistine) Acţionează bactericid printr-un mecanism dublu: 1. Rifamicinele Cea mai importantă este rifampicina. clamidii. tulbură activitatea membranei celulare. întâlnită şi sub formă de capsule. tulburări de vedere.  Farmacocinetica: ●  Reacţii adverse: ● ● 85 . anaerobi. sporadic mai pot apare: trombocitopenie. nefrotoxicitate. realizează concentraţii crescute în ţesuturi. Etambutolul: Este activ faţă de bacilul tuberculozei. Rifampicina  Proprietăţi: ● ● pulbere de culoare brună. Este medicament de elecţie în tuberculoză. se administrează pe cale orală beneficiind de o bună absorbţie şi realizează niveluri  Farmacocinetica: ● terapeutice superioare în ţesuturi faţă de cele din plasmă.

d. Stafac 500. Zinc-bacitracina Se utilizează ca stimulant de creştere la miei.v. 50 – 100 g/tona de furaj în caz de micoplasmoză aviară. viţei şi la puii de găină. animalele de blană. Se obţine din culturile de Streptomyces. Mg. pentru combaterea enteritelor nespecifice şi a micoplasmozei aviare.  Doze: ● 5 – 20 g/tona de furaj. Stafavitarom (combinaţie de stafac.  Doze: ● ● 4 – 5 g/tona de furaj.  Doze: ● 3 – 8 g/tona de furaj. Apramicina  Preparat: ● Apralam 86 . purcei şi puii de găină. chimic este un glicopeptid. Virginiamicina (Stafac) Este produsă de Genul: Streptomyces. Împiedică biosinteza la nivelul peretelui celular bacterian.  Mecanismul de acţiune constă în inhibarea biosintezei la nivelul peretelui celular microbian. Se utilizează pentru stimularea creşterii la viţei. Este activă faţă de germenii Gram-negativi. pentru combaterea enteritelor nespecifice şi prevenirea micoplasmozei aviare. micoplasme şi treponeme. 8 vitamine. Acţionează bactericid sau bacteriostatic. Zn şi metionină).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antibiotice din grupe diverse Flavomicina D.  Preparate: ● ● Dozele diferă de la 10 – 100 ppm. purcei.p. Se utilizează ca stimulator de creştere la purcei. puii de găină.

5 mg/20 kg greutate vie. leptospire. Se utilizează. germeni Gram-negativi. iar la viţei în enterite. micoplasme. Produsul este un preparat semisintetic. dizenteria cu Treponema la porc. injectabil sau granule. timp de 10 – 14 zile. 40 – 60 mg/kg. Face parte din grupa aminoglicozidelor. germeni Gram-pozitivi.  Indicaţii terapuetice: ● ● ●  Preparate: ● ● ●  Doze: ● ● 87 . – Pleuromutilina. pneumonia enzootică. obţinut dintr-un produs care la rândul său se separă din culturile de Pleorotus mutilis. la porci în tratamentul bronhopneumoniei. stafilococi.  Spectru de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● streptococi. Tiamulinul Există sub mai multe denumiri: – Tiamutin. în principal. Tiamuliject.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se obţine din culturile de Streptomyces. se utilizează ca premix 1 kg/tona de furaj. micoplasmoza aviară. – Diamutilina. timp de 3 – 5 zile. la pasăre 0. Tiamulin.  Doze: ● ● la purcei. 20 – 40 mg/kg. treponeme. la porc.2 mg/kg greutate vie. la viţei. 1. Un alt preparat este Apatyl-ul ce conţine şi tylosină. Tiamulirom.

insolubilă în apă. Manis. dar solubilă prin fierbere. Este bacteriostatic şi în doze de 10 ori mai mari chiar bactericid. pulbere şi bujiuri. Azovit. Derivaţii nitrofuranului Furazolidona  Preparate: ● ● ● Furadicilin.  Spectrul de acţiune: 88 . Pododermin. Nitrofuranul  Proprietăţi: ● ● este o pulbere de culoare galbenă. Nitrofurantoina  Produse de import: ● ● Amfuridon. Acţionează prin provocarea de reacţii metabolice anormale la nivelul celulei bacteriene şi consecutiv apariţia de fracturi cromozomiale. Metrosept.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NITROFURANUL şi DERIVAŢII SĂI  Produse româneşti: ● ● ● ● ● ● Nitrofuranul. Derivaţii nitrofuranului prezintă în structura lor un nucleu furanic şi o grupare „nitro” (-NO 2) ce le conferă acţiunea antibacteriană. Enteroguard. Clorovit. Oxifuran. Pasersan. este termostabilă.

Au toxicitate crescută putând determina:    89 . de 2 – 3 ori/zi fără a depăşi 1 g/animal. o dată/zi. bacterii Gram-pozitive (stafilococi. Posedă acţiune locală la nivelul tubului digestiv. vomă. la om per os cu excepţia nitrofurantoinei şi furazolidonei.2 g/kg furaj. 0.1 – 0. NU se administrează la palmipede şi NU se administrează. streptococi.coli. semne nervoase şi leziuni hemoragice. coccidioză la păsări. 10 – 15 mg/kg. protozoare (coccidii.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ larg.  Rezistenţa bacteriană la nitrofuran este rară. hipersalivaţie. în general. enterite colibacilare la viţei şi purcei. bacterii Gram-negative (E. la păsări. la viţei. la curci. timp de 8 zile. 2 – 5 cg/kg. Trichomonas). clostridii). la viţei. timp de 2 – 3 zile. Pot fi asociaţi cu antibiotice.  Indicaţii terapeutice: ● ● ● salmoneloza purceilor şi a iepurilor.  Doze: ● ● ● la purcei. Acţiunea lor diminuă în prezenţa puroiului şi a altor umori şi secreţii.  Farmacocinetica: Administrat per os se absoarbe foarte puţin. Salmonella). diaree şi semne nervoase (la fel şi la păsări). la purcei. pot determina cardiomiopatie şi insuficienţă renală.

Spartix (Carnidazol).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAŢIA ANTIPARAZITARĂ Cuprinde: ♦ substanţe antiprotozoarice. Dimetridazol. ♦ substanţe antiectoparazitare. ungvent. SUBSTANŢELE ANTIPROTOZOARICE ÎNCRENGĂTURA: PROTOZOA CLASE: ● ● ● ● ● FLAGELATA (agenţii trihomonozelor). Speciile receptive: – bovinele. INCERTAE SEDIS (agenţii spirochetozelor). CILIATA (cuprinde infuzorii). Metronidazol. chimic este un derivat acridinic.v.p. ♦ substanţe antihelmintice. RHIZOSPORA (cuprinde amibele). hemosporidioze. Tripaflavina D. microsporidiozelor). Substanţe utilizate în trichomonoză     Tripaflavina.d. Se utilizează în trichomonoze. spirochetoze şi nosemoza albinelor. SPOROZOA (agenţii coccidiozelor. coccidioze.  Mecanismul de acţiune: acţionează prin a împiedica sinteza ADN şi ARN la nivelul celulei parazitului. – porumbelul. 90 . – omul. hemosporidiozelor.

în histomonoză la curci. care prezintă calitatea de a conţine o substanţă adjuvantă care are rolul de a asigura o mai bună pătrundere a substanţei active. plăgilor şi ulcerelor şi ca protector pentru tegumentul mâinilor în timpul intervenţiilor obstetricale şi al diagnosticului de gestaţie. mecanism ce se bazează pe existenţa grupării „nitro”. pulbere ce se utilizează în trichomonoză şi histomonoză la păsări şi porci. în trichomonoză sau histomonoză la păsări. ● în enteritele colibacilare la porc.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Are şi efect antibacterian. în doză de 100 g (concentraţie de 40%)/tona de furaj.  Indicaţii terapeutice: acest ungvent se utilizează în profilaxia şi tratamentul trichomonozei. în anaerobioze la rumegătoare. timp de 3 – 5 zile.  Preparate de uz veterinar: ● Rometronodazol şi Rometronidazol S se utilizează în gastroenterite hemoragice la Amprodazolo 400. în trichomonoză la porumbel.  Dozele: La bovine se administrează în doză de 50 – 70 mg/kg în furaj. se administrează în doză de 13 mg/kg. care în prezenţa unei enzime bacteriene numită nitratreductaza îl transformă în produs toxic faţă de protozoar. 91 .  Mecanismul de acţiune: posedă mecanism de acţiune antibacterian şi antiprotozoaric. în doză de 25 mg/porumbel. la porc. La păsări:      în trichomonoză. 1 pacheţel de 5 g/5 litri de apă sau 1 comprimat/porumbel. Dimetridazol (Emtryl) Este un derivat nitroimidazolic. beneficiind de o bună absorbţie şi eliminare prin rinichi. În dizenterie. Există sub formă de pulbere sau comprimate. Se utilizează tripaflavina ungvent.  Indicaţii terapeutice: produsul se utilizează în dizenteria porcului. vaginitelor specifice şi nespecifice la vaci. Metronidazol ● Flagyl-ul se foloseşte în trichomonoză la om şi porumbel şi se administrează 5 – 10 zile. Se utilizează la bovine şi porumbel. timp de 3 zile (poate fi înlocuit cu Enteroguard care conţine nitrofuran şi dimetridazol – perioada de aşteptare fiind de 30 zile). ouăle NU se dau în consum pe timpul tratamentului şi o zi după tratament. timp de 5 zile.

comprimate. ovine. comprimate. anaplasmoza – bovine. Se administrează în doză de 3. În trichomonoza umană se pot utiliza: ● ● ● Fasigin (conţine tinidazol). Se pot utiliza şi unele antibiotice: ● ● tetraciclina. Se utilizează sub formă de suspensii 7%.2 ml/100 kg la cabaline. Berenil Este un derivat tiazinic.. în nutalioză şi anaplasmoză.5%. 92 . se foloseşte în trichomonoză la porumbel (1 comprimat/pasăre).v. fiole de 6 ml soluţie 5%.05 g sau 10. Substanţe utilizate în hemosporidioze Hemosporidioze:    babesioza – bovine. sub formă de pulbere granulară de culoare galbenă existând sub formă de ampalase de 1. Tricomicon (metronidazol + stamicină +cloramfenicol). Acaprin Se găseşte sub formă de soluţie injectabilă. concentraţie de 0.5 ml/kg. Meclozol (metronidazol + clotrimazol + negamicină + hexestrol + azulenă).MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Spartix: sub formă de comprimate.5 g. -theilerioza – bovine. porc şi câine. i. nutalioza – cal. NU se foloseşte la câine şi cămilă. dar în faza incipientă a bolii. cal. La ovine se administrează în doză de 2 ml/10 kg. Se administrează în doză de 2 ml/100 kg la bovine sau 1. oxitetraciclina.

furazolidonă. vitaminele A. B. se utilizează curativ şi profilactic în tratamentul coccidiozei.  Preparate comerciale: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● Galisan. Esb3. Aviax.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţe utilizate în coccidoză Coccidioza se întâlneşte la bovine. iepuri. E. timp de 2 – 3 zile sau pulberea se dă în apa de băut existând ambalaje cu 100 doze ce se folosesc la 200 de pui şi ambalaje cu 200 doze ce se folosesc la 1000 de pui. Elancoban. Appertext. conţine oxitetraciclină.  ● administrarea sa se asociază cu drojdia de bere şi vitamina K. Tratamentul se începe din a 5-a zi de viaţă câte 5 – 6 cicluri a câte 3 zile cu pauze de 10 zile. C. Galiprotect. Zn şi 93 Galiprotect:  metionină. ovine. Sacox. Sulfacoccidin. Sulfaveridin. Galisan:     ● conţine tetraciclină şi furadicil. Lerbeck. Mg. Amprolium. există pulbere şi comprimate. Dimetam. păsări şi iepuri. Parazitul se localizează în segmentul intestinal producând enterite. Coccidiosol. doza: 1 comprimat/kg/zi. K. curcă. Kokcisan. D3. . Galinacox. provoacă mortalitate crescută la puii de găină. Coxistac.

se utilizează în coccidioză. ca substanţă activă. timp de 2 – 3 zile.MEDICINĂ VETERINARĂ  ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se utilizează similar galisanului. sulfaquinoxalina. holeră. tifoză. în scop curativ se administrează 3 linguri la 11 litri de apă. se dă în furaje şi în apa de băut. conţine ca substanţă activă tot sulfaquinoxalina.  ● Lerbeck:   ● Aviax:   ● Esb3:      ● Coccidiosol:  . sub formă de pulbere. – pauză de 3 zile. se administrează în furaje în doză de 100 – 200 ppm. conţine sulfaclorpirazină. doza: 0. cu pauză de 2 se foloseşte numai curativ.5 kg/tona de furaj. 94 zile. conţine metilclorpindol. soluţie de culoare brună închis. este un anticoccidian cu spectru larg. datorită asemănării structurale substituie vitamina B1 în cadrul metabolismului preparate comerciale: Amprol-plus şi Coccidiovit. timp de 2 – 3 zile. timp de 3 zile. este şi antibacterian.  ● Amprolium:  coccidiilor. are ca substanţă activă. în 3 reprize. soluţie. are un spectru larg anticoccidii. cu cu pauză de 3 zile. doze: – Sulfacoccidin:       în scop profilactic se administrează 3 linguri la 22 litri de apă. se asociază cu vitamina K. are efect negativ asupra ouătului. se dă în apa de băut în doză de 200 ml/100 litri de apă. ● Sulfaveridin:    este o sulfamidă potenţată.

numai la porumbel. conţine 6% salinomicină. premix anticoccidian ce conţine 10% monensin sodic. premix anticoccidian. folosit în profilaxia coccidiozei. capsule. doza: 1 kg/tona de furaj. anaerobi. conţine salinomicină. conţine sulfaquinoxalină şi diaverdină. primetamină şi salicilat de Na. doza: 1 g/tona de furaj. este activ faţă de bacterii Gram-pozitive. doza: 500 g/tona de furaj. pulbere. Dimetam:  ● Elancoban:  ● Kokcisan:   ● Sacox:     ● Coxistac:   ● Appretext:    ● Glinacox:    95 . acţionează prin perturbarea echilibrului ionic.MEDICINĂ VETERINARĂ   ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ în apa de băut. conţine salinomicină. doza: 1 capsulă/porumbel. conţine sulfaquinoxalină.

se mai poate utiliza în nosemoza albinelor şi alte boli parazitare ale albinelor. se utilizează în spirochetoza aviară şi a iepurilor. pentru stimularea familiei de albine se administrează circa 17 ml/litru ● Nosan:   ● Protofil:   sirop.    pentru organismul-gazdă. ● Varochet:   cutii ce conţin circa 120 benzi de hârtie fumigenă. substanţa activă este reprezentată de tricloral. în general. ● Nosemak:   este derivat organomercuric. 96 . din acest amestec se administrează 0. substanţa activă este amitrazul. comprimate şi pulbere. O altă boală parazitară la albine este varoceza.4 la celelalte specii se poate administra în doză de 3 – 4 cg/kg. doza: 1 comprimat/1 litru sirop. protozoarele pot deveni rezistente la acţiunea lui.    ● Fumagilina (Fumidil B):   terminarea amestecului.  g/kg.25 g/purcel. în gastroenterite la viţei. cu repetare la 12 – 24 ore.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţe utilizate în spirochetoze ● Ansevin:    conţine stovarsol ce este un derival al arsenului pentavalent. la purcei se administrează în doză de 0. care este toxic la păsări se administrează sub formă de comprimate sau soluţie 15% în doză de 0.5 litri/familie de albine din 2 în 2 zile până la purcei şi în dizenteria cu Treponema la porc. este un amestec de uleiuri eterice extrase din plante. la nivelul organismului-gazdă se descompune până la dioxid de arsen. mânji şi acţionează prin tulburarea proceselor de oxidoreducere la nivelul celulei parazitului. un flacon de 25 ml se amestecă cu 25 ml apă fiartă şi cu 25 litri de zahăr. din care se administrează 50 – 70 ml/familie. doza: 1 comprimat/1 litru sirop.

MEDICINĂ VETERINARĂ  ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se fac fumigaţii la 7 zile. asemănător varochetului. Folbex:  97 .

la un câine cu masa corporală cuprinsă între 5 şi 10 kg se administrează 1 la un câine cu masa corporală cuprinsă între 10 şi 20 kg se administrează 2 doza NU trebuie să depăşească 5 comprimate/animal. doza la câine este de 7 cg/kg (70 mg/kg). ♦ trematodocite (trematodofuge). ● Niclosamid (Ionesan):   ● Droncit:    ● Drontal:     comprimat. doza se administrează în funcţie de categoriile de masă corporală. la un câine de 5 kg se administrează ½ comprimat. Cestocite CLASA: CESTODA – tenii ● Arecolina:    acţionează şi asupra cestodelor.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTIHELMINTICE Substanţele antihelmintice se împart în: ♦ cestocite (cestofuge). 98 . comprimate. poate produce vomă pentru că este un parasimpaticomimetic. Bunamidina (la ovine). conţine ca substanţe active: pirantel şi praziquantel. CuSO4. doza la câine este de 1 comprimat/10 kg.  comprimate. la câine. ♦ nematodocite (nematodofuge). substanţa activă este reprezentată de praziquantel: comprimate.  În trecut se mai utilizau: ● ● ● ● carbonatul bazic de Cu (în caz de monesioză la ovine). doza la câini şi pisici este de 1 – 2 mg/kg. Resorantel (ovine).

MEDICINĂ VETERINARĂ
● ●

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

rizomul de ferigă; seminţe de dovleac.

Trematocide
GENUL: – FASCIOLA; – DICROCELIUM.

Rafoxanid:
        

este un derivat al salicil-anilidei; pulbere alb-gălbuie; suspensie 2.5%; comprimate pentru bovine şi ovine; acţionează prin tulburarea fosforilării oxidative la nivelul celulelor parazitului; doza: 7.5 mg/kg; NU se tratează femelele în lactaţie; sacrificările sunt permise după 28 zile de la tratament; se fac 2 dehelminitizări pe an. mecanismul de acţiune este asemănător rafoxanidului; comprimate; NU se foloseşte la femelele gestante; doza: 1 comprimat/100 kg. soluţie injectabilă 25%; se foloseşte ca fasciolocid şi nematodocid.

Acedist (Bromofenofost):
   

Dovenix:
 

Nematodocide
Se împart în:    antiascaridiene; antistrongilante gastro-intestinale; antistrongilante pulmonare.

Antiascaridiene

Ascatrix: 99

MEDICINĂ VETERINARĂ   

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

conţine adipat de piperazină; există sub formă de pulbere şi comprimate; sărurile piperazinei se caracterizează prin solubilitate, conţinut în piperazină, parazitul se elimină, în general, în stare vie; NU acţionează asupra ouălor de paraziţi; piperazina este antagonistă faţă de acidul γ-aminobutiric (GABA) care la parazit este larvele sunt rezistente astfel că fecalele se ard; ascatrixul se descompune în intestin, eliberând piperazina; o parte din aceasta se substanţa este, în general, bine tolerată; NU se administrează la câine în a doua parte a gestaţiei; la bovine, administrarea NU este economică; doze: – la cal, 0.1 – 0.2 g/kg; – la viţei, 0.4 g/kg; – la porc, 0.1 – 0.2 g/kg; – la câine şi pisică, 0.2 – 0.3 g/kg; – la păsări, 0.3 – 0.6 g/kg sau 2‰ în furaj sau în apa de băut.

palabilitate;
  

un neurotransmiţător, astfel că determină paralizia parazitului;
 

metabolizează, iar o alta parte se elimină netransformată prin urină;
   

Pe bază de piperazină, în medicina umană se folosesc:

Nematoctan:
 

comprimate; sirop 20%. pulbere grea, cu gust amar, insolubilă în apă; se administrează numai la porc în ascaridioză; doze:
– – – – –

Fluorosil (silicofluorura de Na):
  

sub 40 kg, 0.6 g/animal; peste 40 kg, 0.8 g/animal; de 3 ori/zi timp de 2 zile; se va administra apă la discreţie; la purceii lacomi poate produce intoxicaţii.

Antistrongilante gastro-intestinale
100

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Fenotiazina:
 Proprietăţi: -pulbere de culoare verde-închis, insolubilă în apă;  Preparate: -Fenobent: -conţine fenotiazină şi bentonită (cu rol în scăderea absorbţiei fenotiazinei, ducând în consecinţă la scăderea riscului apariţiei intoxicaţiilor); -Fenosar: -combinaţie între fenotiazină şi sare; -sub formă de brichete; -în special, pentru ovine;  Farmacocinetica: -la nivelul intestinului, sub acţiunea enzimelor, substanţa eliberează tionol, care interferează cu sistemele oxidoreducatoare ale paraziţilor, inhibând funcţia ovogenetică a viermilor sau provocând eliminarea prematură a ouălor; -acţionează asupra tuturor stadiilor paraziţilor; -se absorbe în intestin, iar după 5 – 6 ore se elimină prin urină, fecale, bilă, lapte; -produsele de degradare NU sunt toxice; -sub acţiunea aerului colorează în roşu urina, laptele, părul, lâna; -laptele NU se consumă timp de 3 zile după tratament; -sensibilitatea la fenotiazina scade în ordinea următoare: cal → porc → bovine → capre → oi → păsări; -la carnivore NU este eficace; -există o sensibilitate individuală pronunţată; -animalele tinere sunt mai sensibile;  Reacţii adverse: -fenomenul de fotosensibilitate apare la viţei, porci, oi, capră manifestânduse prin: -dermatite în regiunile depigmentate; -cheratoconjunctivite şi ulcere corneene; -hemoliză (manifestată prin icterul mucoaselor); -respiraţie accentuată; -hemoglobinurie.  Indicaţii terapeutice: se utilizează în: -strongilatoze gastro-intestinale; -profilaxia dictiocaulozei ovine; -coccidioză la iepuri;  Doze: -la păsări, 1 g/pasăre; -la cabaline, 7 cg/kg (7 g/100 kg); -la bovine, 60 – 80 g/animal; -se administrează individual datorită toxicităţii; -se preferă efectuarea tratamentului vara, deoarece furajul verde scade efectele toxice; după administrare, animalele se ţin circa 24 ore la întuneric. Vermigal: -preparat de uz uman; -conţine o sare de piriviniu; -se foloseşte în oxiuroză,

în doză de 5 ng/kg, cu repetare la 10 – 20 zile.

Antistrongilante pulmonare
Loxuran: -comprimate ce conţin dietil-carbamazină; -se administrează în filarioză, în doză de 1 mg/kg; -se poate da şi în caz de trichineloză. Trovamil (hetrazan): -conţine carmazină; -se utilizează în dictiocauloză; -are activitate şi faţă de larve.

101

5 mg/kg (ca să fie activ şi faţă de cestode). fiind suportate doze de 8 – 10 ori mai mari. -Vermitan. -10 – 15 mg/kg (ca să fie activ faţă de trematode). bovine. ancilostomoză. Albendazolul: -alături de mebendazol. -la păsări. -în singamoză la păsări. Se pot folosi la animalele domestice şi la cele sălbatice. Ivermec Derivaţii benzimidazolici Era lor începe cam în 1965 când s-a sintetizat tiabendazolul. -doze: -7. caprine în strongiloze (pulmonare sau digestive). Acţionează şi asupra ouălor de paraziţi. cea mai sensibilă fiind oaia. Contraindicaţii: -NU se administrează în prima parte a gestaţiei: cambendazolul (la oaie şi scroafă). -doza: 10 – 15 mg/kg. cisticercoză. în singamoză. la ovine şi caprine. fascioloză. în doză de 10 mg/kg. Toleranţa este foarte bună. -doza: 1 – 2 comprimate/pui. Inhibă enzima fumarat-reductaza. -la oi. în ascaridioză. Unii derivaţi au proprietăţi embriotoxice. -Equipast: -seringi din plastic. -la suine. -Oligozol: -boluri.5%. -conţine şi selenit de Na. Reduc consumul de glucoză de către paraziţi astfel că rezervele energetice ale parazitului scad. care are un spectru mai îngust. dicrocelioză. capilarioză. -Pastazol: -în furaje 5% în ascaridioză şi în trichineloză. 102 . -în special. în doză de 5 – 7 mg/kg.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antihelmintice cu spectru larg Acest tip de antihelmintice sunt active faţă de mai multe categorii de paraziţi. pulbere. capsule. -Singal: -comprimate. -aceleaşi indicaţii ca la oligozol. -la câine şi pisică. -5 mg/kg (activ faţă de nematode). în ascaridioză. -preparate: -Albendazol 4%. suspensie. parbendazolul (la oaie). în ascaridioză. -doza: 1 bol/animal. ovine. pulbere. -Equipast N: -albendazol în combinaţie cu neguvon (care are rolul de a creşte spectrul de acţiune). -la bovine. -suspensie 2. prezintă cel mai larg spectru. -NU se administrează pe toată perioada gestaţiei: fenbendazolul (la carnivore). albendazolul (la oaie şi vacă). capre. -activ faţă de nematode şi cestode. -Rombendazol: -comprimate. -Ovizol: -capsule. care participă la reacţiile mitocondriale. trichocefaloză. singamoză. acesta murind. -la păsări. Acţionează cel mai bine la ovine şi bovine deoarece pasajul prin tubul digestiv este mai lung.

-utilizat la bovine şi ovine. -doza: ½ comprimat. 60 mg/kg furaj. -preparate: -Terahelmint. -la porumbel. la câini şi pisici. -în combinaţie cu praziquantel. -Tyvert: -suspensie. păsări. -Valbazen: -suspensie 2. -doze: -la bovine. -1 comprimat/pui de 200 g. seara şi dimineaţa. -preparat: Flubenol: -5% în apa de băut. -Verminil: -suspensie. -la câine şi pisică. -la ovine şi porci. -preparat: Oxiheminth (comprimate). -doza: 15 mg/kg. la ovine. 7.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -Trichinostop: -pulbere. Flubendazol: -tolerat numai la suine. la porc. 30 mg/kg. 20 mg/kg. 50 – 75 mg/kg. -2 comprimate/pui de 500 g. -Vermital. -Telmin KH: -la câini şi pisici. seara şi dimineaţa. motiv pentru care se foloseşte în caz de tricofiţie. 50 mg/kg. trematode şi cestode. doza creşte la 7. -Thibenzol. 5 mg/kg. -doza: -la bovine. suine şi păsări. -Vermix: -în special. -preparate: -Telmin şi Telmin-plus (asociat cu neguvon): -doze: la cabaline. -doza: 5 mg/kg (pentru fascioloză. -doza: 5 mg/kg. caprine şi suine. Tiabendazolul: -este foarte activ faţă de formele mature şi imature ale strongililor gastro-intestinali. cabaline. 75 – 100 mg/kg. 100 mg/kg. -pastă în seringi.5 mg/kg). -NU se administrează în timpul gestaţiei. -comprimate. -Vermox: -la om.5%. -Telmin. 103 . -Oxfendazol: -se utilizează numai la rumegătoare şi cabaline. -se foloseşte la ovine. Fenbendazolul: -este activ faţă de nematode. -3 comprimate/pui de 750 g. -toleranţă bună. carnivore.5 mg/kg. pastă: -la cabaline. -utilizat în singamoză. mai puţin la bovine. în doză de 5 – 10 mg/kg. -are şi acţiune antimicotică. Mebendazol: -folosit la toate speciile. -30 ppm în furaj. -doza: 1 comprimat/10 kg la câine şi ½ comprimat la pisică. -este bine tolerat. -la ovine. 9 mg/kg. Oxibendazolul: -prezintă un spectru de acţiune asemănător fenbendazolului. la păsări. -preparate: -Panacur: -suspensie 10%. -doza: 10 mg/kg. în doză de 1 comprimat.

mioză. comprimate şi pastă 8.6%. -doze: -5 – 7. NU acţionează asupra cestodelor şi trematodelor. acestea fiind de tip simpaticomimetic.m. Tetrahidropiremidine Sunt produse de sinteză.. -se absoarbe rapid la nivelul tubului digestiv în circa 24 ore şi se elimină în proporţie de 90%. -10 – 25 mg/kg. -Dehelman: -pulbere. sau s. -se utilizează atât în nematodozele gastro-intestinale. -per os. în special. -se utilizează şi în medicina veterinară. -este activ. -se utilizează.m. salivaţie. ovine şi suine. Levamisolul: -este derivat solubil în apă. -NU are efect teratogen. 104 . -este contraindicat la căţelele gestante şi în lactaţie. 5 mg/kg. -preparate comerciale: -Spartakon: -comprimate. motiv pentru care se combină cu neguvonul (Rintal-plus). -există sub formă de: suspensie (2. -produce la nivelul parazitului. -NU are acţiune asupra ouălor de paraziţi. dar preparatul este de uz uman. suine şi păsări.87%. Se absorb mai bine decât levamisolul şi au o bună toleranţă. -doze: -i.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Febantel (Rintal): -sub acţiunea sucului gastric se descompune în fenbendazol şi oxibendazol. în special. în ascaridioză şi ankilostomoză. la porumbel fiind activ faţă de Ascaris şi Capilaria.şi levogire. în ascaridioză şi capilarioză. care are efect colinergic. granule 10%. Derivaţii imidazolici Tetramisolul: -este un amestec al formei racemice dextro. cât şi în cele pulmonare la bovine. -Psyverm: -soluţie injectabilă 10%.c. -de uz veterinar. -din acest amestec. o singură dată. -produce nelinişte. -se administrează i. -Decaris: -comprimate. tremurături musculare. paralizie spastică. -NU este activ faţă de cestode.5% sau 10%). -Paglisol: -soluţie buvabilă ce se utilizează în strongilozele pulmonare şi gastro-intestinale la bovine. -produce reacţii adverse la cabaline şi carnivore. premix 0. Derivaţi tetrahidropiremidine Pirantel: -se utilizează tartratul. caprine. numai forma levogiră (levamisol) este activă. -are efect imunostimulator. în doză de 1 ml/20 kg greutate vie.5 mg/kg. la bovine. ovine şi caprine. -la păsări. la carnivore şi păsări. ovine. 7. Au structura asemănătoare levamisolului. -este imunostimulator acţionând prin activarea limfocitelor şi stimulează în acest fel imunitatea celulară.5 mg/kg. -doza: 1 comprimat/porumbel.

15 – 65 mg/kg. -la ovine.5 g/kg. -Banmith: -pastă. NU se administrează la animalele în lactaţie. Nivelul maxim sangvin se realizează într-un interval de 3 – 8 ore şi pentru că au o eliminare înceată. În general. pot apare frecvent stări comatoase ce se soldează în proporţie de 50% cu moartea. concentraţii antiparazitare pot exista circa 3 săptămâni. -doza: circa 20 mg/kg. miaze (diptere. în special. în special. per os. per os sau i. Endectocide (lactone macrociclice) sunt substanţe antihelmintice. -ulterior. NU au efect asupra ouălor de paraziţi. Acţionează asupra parazitului prin stimularea eliberării presinaptice a GABA (acidului γaminobutiric). -se foloseşte la cabaline. la rasa Collie. -se utilizează tartratul lui. La câine. -la păsări.m. 25 mg/kg. -activ faţă de strongili. în doză de 0. În general. -este considerat antihelmintic cu spectru larg. în urma injectării s. circa 20 mg/kg. aceste niveluri sunt de lungă durată. iar animalele tratate NU se sacrifică mai devreme de 4 săptămâni de la efectuarea tratamentului. -Morantel: -are efect mai bun decât pirantelul. oxiuri şi ascarizi.7 mg/kg). -Strongil P: -granule. care se administrează în doză de 2 cm/kg. -se utilizează în doză de ½ comprimat la 2 – 4 kg. de aceea se administrează. 50 mg/kg.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -doze: -la bovine şi suine. -preparate: -Dosalid: -comprimate. NU se tratează bovinele cu hipodermoză în perioada decembrie – martie pentru că larvele migratoare de la nivelul canalului vertebral pot muri provocând pareze şi paralizii. -are spectru larg. s-a produs şi o alta pastă pentru câini (formă de seringă din material plastic). Sunt active faţă de nematode. -la pisică. -se foloseşte. La nivelul fecalelor. La cabaline. -conţine pamoat de pirantel.c. -pentru pisici. muşte cu ciclu la nivelul organismului animal) şi insecte. la carnivore. Ele produc rapid paralizie flască. 105 . NU traversează bariera hematoencefalică şi NU pătrund la nivelul SNC. Dozele toxice sunt de 10 ori mai mari decât dozele terapeutice la cabaline şi de 3 ori la bovine. Avermectinele (ivermectinele) Sunt antibiotice produse de Streptomyces avermitilis. GABA este un neurotransmiţător inhibitor care joacă un rol important în procesele cerebrale ale mamiferelor şi în funcţionarea neuronilor periferici ai nematodelor. pot apare edeme. -la cal. NU sunt active faţă de cestode şi trematode pentru că la aceşti paraziţi acidul γaminobutiric NU joacă nici un rol. circa 60 mg/kg (57.

Eprinomectinele Se utilizează sub formă preparatului numit Eprimex. -1 ml/33 kg greutate vie. când se administrează 1 ml/100 kg. -Dectomax pour-on: -este realizat astfel încât să elibereze doza recomandată de 500 mcg/kg (mcg = microcentigrame). administrată per os. -1 ml/33 kg la porc. la bovine. -Equalan: -soluţie 2% pentru cabaline. iar la mânji. cutanaţi. la bovine. producând astfel moartea parazitului. Preparate: -Dectomax: -soluţie injectabilă de doramectină. pulmonari. -Prazimec C: -utilizat la pisici. se face o singură administrare. -există şi o formă de Equalan pastă. râia. -produsul aderă la receptorii membranari şi astfel creşte permeabilitatea membranară a celulelor nervoase şi musculare pentru ionii de Cl-. Thelasiei. -NU se administrează la animalele în lactaţie şi la cele gestante. cu repetare la 7 – 10 zile.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NU au fost semnalate efecte embriotoxice. în doza de 1 ml/100 kg. hipodermozei.. hipodermoza. chiar 2 ml/100 kg. 106 . -în general. Doze: -1 ml/50 kg greutate vie. -conţine abamectină şi praziquantel. soluţie injectabilă 1%. râiei. -se recomandă în tratarea animalelor la ieşirea din stabulaţie şi eventual al doilea tratament la 8 săptămâni după primul. Milbemicinele Sunt produse de Streptomyces cyanogriseus. păduchilor. -comprimate.m. -se administrează i. -NU se utilizează la animalele în lactaţie. -combate paraziţii gastro-intestinali. -doza: 1 comprimat/10 kg greutate vie. -există şi forma Ivomec F. la suine. Doza: -1 ml/50 kg greutate vie. căpuşelor. păduchii. -Ivomec: -soluţie injectabilă 1%.. produs de o suşă modificată genetic a lui Streptomyces avermitilis. Abamectinele Preparate comerciale: -Prazimec D: -utilizat la câine. -doza: 1 comprimat/2.m. inhibă conductibilitatea electrică a celulelor musculare şi nervoase la nematode. care pe lângă ivomec conţine şi clorsulon (substanţă eficace în fascioloză). Produse comerciale: -Romavermectina: -soluţie injectabilă 1%. -este un antiparazitar cu spectru larg. artropode (căpuşe). -se administrează o singură dată. Doramectinele Sunt indicate la bovine contra nematodelor.5 kg. în acelaşi timp. oculari. -se utilizează la rumegătoare şi suine. i.c. sau s. -se utilizează ca mai sus.

după tratament. foarte tinere. ovine. insectele hematofage. Se absorb foarte bine la nivelul intestinului şi se metabolizează la nivelul ficatului. insecte. Sunt inactivi faţă de cestode. -se administrează per os la bovine. de la administrarea preparatului. caprine. -NU se utilizează la scroafele gestante. Preparate: -Trichlorfon (neguvon): -pulbere de culoare albă. Sunt activi faţă de căpuşe. cu diaree sau constipaţie. -administrat în doză de 50 mg/kg. ankilostome. mâncarea se dă după circa 8 ore. solubilă în apă. cabaline. Efectul acestor substanţe este mai puternic asupra parazitului decât asupra animalului-gazdă. vomă. -este eficace faţă de cestode. -dozele terapeutice: 50 – 75 mg/kg la bovine. soluţie 10%. diaree. -în caz de intoxicaţie apar fenomene parasimpaticomimetice. Salicilanilidele Preparate: -Closantel (flukiver): -soluţie 5%. -NU se absoarbe în intestin şi poate produce iritaţii digestive. 6 – 10 ml/100 kg. ascarizi. -este activ faţă de trematode. la fel ca neguvonul. nematode. în doză de 1 ml/animal. -Dichlorfos: -administrat per os la cabaline. Aceşti derivaţi organofosforici se utilizează şi ca antiparazitar extern prin metoda pour-on. Preparate comerciale: -Cydectin. În general. câini şi pisici. -Nitroscanat: -produs numai pentru câine. suine. 1 ml/100 kg. artropode (căpuşe). -dacă animalul prezintă intoleranţă sau fenomene de natură toxică se administrează atropină. 107 . -se administrează după o dietă de 18 ore. -Cumaphos: -se administrează per os. trematode. dimineaţa pe nemâncat. 35 mg/kg la cabaline şi 50 mg/kg la suine.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţa activă este reprezentată de maxidectină. două zile NU se administrează furaje fibroase. Sunt contraindicaţi la animalele gestante şi la cele slăbite. iar prin metoda spot-on. soluţie 10%. -Nemadectin. injectabil în doză de 2 – 5 ml sau toxogonin. Esterii organofosforici Mecanismul de acţiune: aceştia inhibă colinesteraza care este enzima ce descompune acetilcolina. ovine. se fac două tratamente: primăvara şi toamna. suine. astfel că acetilcolina se acumulează realizând un bloc de depolarizare musculară care provoacă paralizia spastică a paraziţilor. strongilii pulmonari şi ouăle paraziţilor. caprine. inapetenţă. -Lopatol: -drajeuri. agenţii râilor.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

108

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

SUBSTANŢE ANTIECTOPARAZITARE
Ectoparaziţii (paraziţii externi) fac parte din: Încrengătura: arthropoda Clasele: -arahnoida (căpuşe); -insecta. Clasificarea substanţelor antiectoparazitare: 1. substanţe minerale; 2. substanţe organice; 3. substanţe de origine vegetală; 4. piretroide; 5. insecticide clorurate sintetice; 6. insecticide organofosforice; 7. carbamaţi; 8. ivermectine; 9. amitraz. Mecanismul de acţiune: Insecticidele pot pătrunde în organismul insectei prin: -inhalaţie; -ingestie; -pot dizolva chitina; -pot să obstrueze orificiile respiratorii ale paraziţilor. În funcţie de mecanismul de acţiune, ele pot fi: -toxice de ingestie; -toxice la nivelul aparatului respirator producând asfixie; -toxice care lizează chitina; -toxice care acţionează la nivelul sistemului nervos al parazitului: pătrund în organismul parazitului unde sunt vehiculate prin sistemul limfatic al acestuia şi acţionează asupra sistemului nervos determinând moartea sau paralizia parazitului şi în consecinţă desprinderea lui de pe animalulgazdă. Spre exemplu, ivermectinele stimulează eliberarea de GABA. 1. Substanţe minerale Sulful: -pulbere galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în solvenţi organici; -se găseşte sub formă de ungvent pentru combaterea râiei la toate speciile; -este utilizat contra păduchilor şi tricofiţiei; -are şi efect fungistatic, bacteriostatic, cheratolitic şi purgativ; -în contact cu secreţiile de la nivelul pielii formează sulfuri alcaline care provoacă liza învelişului chitinos al paraziţilor; -ungventul are o concentraţie de 10 – 33% substanţă activă şi trebuie să conţină ca excipienţi substanţe cu mare putere de pătrundere; 109

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-preparate pe bază de sulf: -Helmerich, ungvent; -Liniamentul vienez; -ungvent ce conţine 10% sulf şi 10% CaCO3 (de uz uman, cu rol în combaterea râiei la om – tratament de circa 3 zile). 2. Substanţe organice Petrolul: -lichid brun, nemiscibil cu apa; -prin distilare fracţionată se obţine benzina, petrolul lampant, motorina, păcura; -petrolul brut şi cel lampant pot fi utilizate ca antiseptice, dezinfectante şi antiparazitare; -se utilizează sub formă de pensulaţii contra păduchilor, diluat ½ la 1/5 cu lapte de var sau apă; -acţionează asupra păduchilor şi ouălor acestora; -folosit şi pentru tratamentul local în plăgi. 3. Substanţe de origine vegetală Uleiul de anason (ulei eteric): -diluat cu alcool 1/50 – 1/100 pentru combaterea ectoparaziţilor la păsările de colivie. Balsamul de Peru: -lichid brun, vâscos, insolubil, cu miros de vanilie; -este obţinut din scoarţa arborelui Miroxilon balsamum; -există şi balsamul de Peru artificial; -se găseşte sub formă de ungvent 1 – 10% în râie si, mai ales, în demodecie; -are efct cicatrizant în plăgi, eczeme, ulcer verucos. Piretrina: -este un insecticid de contact; -este obţinută din planta Centrum chrisanteum; -se foloseşte sub formă de pulbere sau extracte la animalele de apartament sub formă de pudrări, sprayuri, şampoane; -efectul neurotoxic este rapid şi de scurtă durată astfel încât trebuie asociat cu un tratament general, fie cu un potenţator; -mecanismul de acţiune constă în deschiderea de lungă durată a canalelor ionice de la nivelul membranei neuronale; -NU intoxică animalul-gazdă, dar irită mucoasele; -are acţiune toxică pentru peşti şi albine; -NU este toxic la păsări şi NU crează reziduuri în produsele de origine animală. 4. Piretroidele (piretroizii) Sunt substanţe obţinute prin sinteză chimică ce sunt asemănătoare piretrinei. Au o stabilitate mare şi ca urmare au efect de lungă durată. În general, se utilizează pentru combaterea râiei. Se aplică numai extern, remanenţa efectului fiind între 2 săptămâni şi 5 luni. Sunt bine tolerate. Atunci când tegumentul prezintă leziuni există pericolul absorbţiei şi intoxicaţiilor traduse prin salivaţie şi convulsii clonice. NU este necesar un termen de aşteptare pentru produsele de origine animală. Există mai multe categorii: -delthamethrin; -cypermethrin; -permethrin; -tetramethrin; -flumethrin; -cyfluthrin. Efectul repelant (de îndepărtare a insectelor) este datorat mirosului. Preparate comerciale: 110

-la un câine de 5 kg 1 ml. insecte generatoare de miaze. -acţionează asupra muştei domestice. la unul de 5 – 10 kg 2 ml. -este eficace asupra păduchilor. 250 ml şi 1 şi 1 ½ litri. S-au utilizat izomerii lor: -PP’ (pentru DDT). -la păsări 1 litru la 1000 litri apă. -trecerea prin baia respectivă trebuie să se facă timp de 1 minut. agenţilor râilor. -se utilizează în concentraţie de 0. Reprezentanţi: -DDT (diclordifeniltricloretan). -tratamentul se face prin îmbăiere (în bazine în care înălţimea soluţiei pentru ovinele adulte trebuie să fie de 80 cm şi 70 cm pentru miei) sau prin pulverizare. Insecticide clorurate sintetice În general. -la ovine 1 litru la 1000 litri apă. căpuşe şi agenţi ai râilor. Decis: -soluţie 2. Butox: -soluţie 5% în flacoane de 50. păienjeni.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -pe bază de Delthamethrin: -Butox. -se aplică pe linia mediană superioară prin pulverizare. Canovel: -produs cu spectru larg. carne şi ouă. Pinavet: -flacoane de şampon de 200 ml. Ulterior. -izomerul γ (pentru HCH). de 10 – 25 kg 5 ml. căpuşelor. gândaci şi purici. Parasect: -soluţie 5%. puricilor. Orbisect Ridect 5. au apărut probleme de ecologie. -Parasect. 100. -acest preparat a înlocuit lidavetul ce se stoca în ţesutul adipos şi chiar în lapte. -la porci 1 litru la 1000 – 1333 litri apă. tratamentul se repetă după 3 săptămâni. -Petrin E. -conţine 0. timp în care capul se scufundă de 2 – 3 ori.5% tethramethrin. -HCH (hexaclorciclohexan). Piretrin E: -este un lichid emulsionabil ce conţine 5% permethrină pură. -se utilizează la bovine în doză de 1 litru la 1000 -1333 litri apă.25 – 1 litru butox 5% la 1000 litri apă. -pe bază de Tetramethrin: -Pinavet. -spectrul de acţiune este foarte larg şi se referă la insecte zburătoare înţepătoare.5% în amestec cu 5 – 10 litri apă. păduchi hematofagi. -pe bază de Cypermethrin: -Ectomin.5%. -acţiunea sa este de 230 ori mai mare decât cea a derivaţilor organocloruraţi (NU se mai utilizează astăzi) şi de 300 – 400 ori mai mare decât a derivaţilor organofosforici. -utilizat pentru combaterea dăunătorilor din agricultură. -este eficace faţă de muşte. furnici. Ectomin: -soluţie 10% în flacoane de 1 şi 5 litri. -se aplică pe pielea umedă. -se administrează spot-on la câini în funcţie de greutate. -pe bază de Permethrin: -Canovel. -se folosesc 10 ml soluţie 2. iar la unul peste 25 kg 10 ml. -se utilizează la fel ca butoxul. 111 . ţânţari. acestea fiind datorate unor reziduuri crescute consecutive liposolubilităţii acestor produse în lapte. NU se mai utilizează. -Decis.

coliere îmbibate cu organofosforice (zgărzi pentru carnivore. Se utilizează contra tuturor ectoparaziţilor. Pătrund în circulaţie şi acţionează asupra paraziţilor ce se află la nivelul ţesutului conjunctiv subcutanat. -la păsări. -în hipodermoza bovină se utilizează profilactic soluţia 6%. -se utilizează contra păduchilor. -pentru distrugerea muştelor se foloseşte soluţia 1 – 2%. Peştii sunt foarte sensibili la organofosforice. iar curativ soluţia 2%. se utilizează sub formă de pudrări.5% sub pleoapa a III-a. foarte higroscopică. Are efect selectiv. 200 – 400 ml/100 kg prin fricţionare. -diaree. 112 . În eventualele intoxicaţii se foloseşte atropina şi toxogoninul. 60 ml/100 kg prin pulverizare.2%. Insecticide organofosforice Au un spectru de acţiune larg asemănător piretroidelor. -convulsii. crotalii pentru bovine. Mecanismul de acţiune este identic cu cel antihelmintic: inhibă colinesteraza. Se aplică prin îmbăieri. -midriază. benzi adezive pentru cal). Preparate comerciale: -Chlorofos: -bidoane de 1 kg pentru combaterea muştelor. Se aplică prin metodele: -pour-on (fricţiuni). 6. -Phoxim. spălături locale şi generale. -Lindanest (ungvent folosit în medicina umană pentru combaterea râiei). -Phosmet. -Diazinon. -în telazioză la bovine se administrează 5 ml 1. lăsând liberă acetilcolina. -spot-on (pulverizare). -paralizia centrului respirator (ca tratament se utilizează preparatele anticonvulsivante).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Singurul produs care mai este admis în ţările UE este lindavetul. Neguvonul: -pulbere albă. care se utilizează asemănător piretroidelor. -Dichlorvos. -Deparatox. Cea mai utilizată substanţă este neguvonul. -Duplitox. ca antidot. Organofosforicele sunt contraindicate la pisicile de sub un an şi la animalele gestante. Pătrunde şi în corpul ectoparaziţilor prin ingestie. -stări de excitabilitate. -Blotic. pulverizări locale. de aceea NU trebuie să ajungă în apă aceste substanţe. Preparate comerciale: -Furnitox. Preparate comerciale: -Trichlorfon. -în gastrofiloză la cai se administrează 30 mg/kg. -se foloseşte soluţia 1%. puricilor. dar care produce intoxicaţii traduse prin: -vomă. -în oestroză la ovine se foloseşte soluţia 10% în amestec cu atropină. Se absorb bine prin piele. -pentru combaterea ectoparaziţilor se foloseşte soluţia 0. căpuşelor prin spălături locale.

carbamaţii sunt substanţe puţin toxice. -Canider U. ungvent ce conţine amitraz şi neomicină. suine. -se utilizează 1 litru la 1000 litri de apă. prin pulverizare sau spălări. Preparate: -Canider S conţine 12.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -Neocidol: -bidoane de 1 sau 5 litri. -se utilizează în tratamentul râiei la bovine şi cabaline. Amitrazul Face parte d. Se absorb prin piele şi se metabolizează rapid. -se fac îmbăieri sau aspersiuni. Carbamaţii Carbamaţii chimici sunt derivaţi ai acidului carbamic. -se scot în timpul îmbăierii.5% amitraz şi se găseşte în flacoane de 100 ml. -se utilizează 1 litru la 500 litri apă pentru îmbăieri la bovine. Laptele NU se dă în consum timp de 24 ore. -Ectocidol: -conţine tot diazinon. ovine şi suine contra păduchilor şi a căpuşelor. -rezistă la îmbăieri. 5 ml la 1 litru de apă. 113 . furnicilor. La carnivore. Se absoarbe şi se metabolizează rapid prin hidroliză şi oxidare (85% se elimină în 24 ore).v. ţânţarilor. Mecanismul de acţiune este asemănător piretroidelor. Se utilizează mai mult în agricultură. -combate muştele. -se foloseşte contra puricilor. Mecanismul de acţiune constă în blocarea colinesterazei. -la ovine se folosesc 400 ml la 1000 litri de apă. puricii. 8. Această blocare este reversibilă. Preparat comercial: -Carbaryl. -Diacap 300: -suspensie. 7. substanţele antihelmintice) 9. Ivermectinele (v. -se foloseşte concentraţia 30%. -Semcar: -soluţie 12. -se utilizează contra muştelor. râia la ovine. 4 ml la 10 litri apă. -Vapona: -zgărzi la carnivore. -se utilizează sub formă de îmbăieri. chimic din grupa formamidei. se pot utiliza sub formă de pulberi. -substanţa activă este reprezentată de diazinon. inhibă octopamina ce este un neurotransmiţător.p. -Blotic: -soluţie 35%. în special. -Taktic: -soluţie 12.5% amitraz. câte 10 ml la 10 litri de apă. iar la suine.5% amitraz. În plus. caprine. la porc şi ovine. puricilor în doză de 1 ml la 50 litri de apă. -Faszin: -se utilizează sub formă de zgărzi la carnivore contra puricilor. coliere sau şampoane. -pentru combaterea căpuşelor. -Sebacil: -se utilizează prin pulverizare.d. datorită acestui fapt. Toxicitatea pentru mamifere este minimă. scabiei şi păduchilor.

Se pot utiliza antimicotice cu acţiune: -generală.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTIMICOTICE Se folosesc contra: -micozelor cutanate (ex: Trichophyton. Microsporum). 114 . -micozelor viscerale (ex: Candida. -locală. Aspergillus).

timp de 3 – 6 – 12 săptămâni. făcându-se pulverizări asupra animalului. în boxe. -inhibă sinteza acizilor nucleici la nivelul celulei micetului. în doză de 5 – 10 mg. Ca urmare apar perturbări în funcţionalitatea membranei care duc la moartea micetului. -se administrează per os. 115 . cabaline. -are o afinitate deosebită faţă de piele şi păr. o dată pe zi. câine. -se utilizează în tricofiţie. respectiv. în special. Au fost descoperiţi în 1960. -este utilizată în tricofiţie. Griseofulvina: -antibiotic produs de Penicillium griseofulvinum. Minconazolul: -preparate: -Surolan: -flacoane de 15 ml. -Clinafarm: -soluţie 15% enilconazol. -este activă. -este antifungic şi activ faţă de germenii Gram-negativi. faţă de dermatofiţi. diluându-se soluţia de 100 ori. Clotrimazolul: -ungvet 1%. Cluj. -are culoare verzuie. -se utilizează în tricofiţie la bovine. -se prezintă sub formă de comprimate. -se utilizează în micozele externe prin 2 – 3 aplicări/zi. -preparat: -Griseofulvin M (folosit în medicina umană). conţine minconazol. Enilconazolul: -preparate: -Imaverol: -soluţie 10% enilconazol. Preparate: -Nizoral: -conţine ketoconazol. în special. fie un generator de fum pentru 50 cm3 încăpere. -conţine tiabendazol. -Femicozin: -este fabricat de Facultatea de Medicină Veterinară. -se utilizează. Antimicotice cu acţiune locală Antibiotice poliemice: Sunt produse de ciupercile din Genul: Streptomyces. -se utilizează atât pentru micozele externe. -Minconazolul. substanţă componentă a membranei micetului. -se face dezinsecţie în mediul extern. Aceşti derivaţi stimulează sistemul imunologic al organismului-gazdă. -flacoane de 100 ml sau 1 litru şi pachete cu 6 generatoare de fum. Mecanismul de acţiune antimicotic constă în inhibarea sintezei ergosterolului. CuSO4 şi axungie. Unii derivaţi imidazolici pot fi utilizaţi şi per os pentru acţiunea lor generală: -Ketoconazolul.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antimicotice cu acţiune generală Derivaţii imidazolici: Au un spectru larg. cât şi pentru cele interne. -soluţie de uz extern 1%. la carnivore contra micozelor de la nivelul pielii şi al urechii. coteţe.

-se poate utiliza în dizenterie. Stamicina (Micostatina): -pulbere gălbuie. -se utilizează. pori prin care ies componentele citoplasmatice ale micetului. CuSO4. în special. Se utilizează ungventul Tricofitin ce conţine sulf. -se utilizează în tricofiţie. se poate folosi şi în candidoză şi aspergiloză la păsări. -există şi sub formă de ungvent (se aplică şi extern) sau comprimate vaginale şi ovule.000 UI/kg. neomicină şi triamcinolon. Sulful În concentraţii mari are acţiune cheratolitică. 116 . conţine stamicină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Au caracter amfoter. -există şi sub formă de drajeuri.2 – 0. Derivaţii 8-oxichinaldinici (derivaţi oxochinoloinici) Aceşti derivaţi sunt derivaţi obţinuţi prin sinteză. candidoză. Derivaţii cationici Au efect antimicotic prin citoliză. Bromocetul: -în general. se fac 3 aplicări la 7 – 8 zile. ulei de peşte şi parafină solidă. -preparat de uz uman: -Nidoflor. Saprosanul: -pulbere alb-gălbuie. Este şi fungicid. Amfotericina B: -se utilizează asemănător stamicinei. administrată în apa de băut în concentraţie de 0. -NU produce microbism. solubilă în apă. -doza: 0. -în plus. infecţii microbiene.2 – 0. în candidoză şi uneori şi în aspergiloză. protozoare şi ciuperci. -este activ faţă de cocii Gram-pozitivi. -pentru spălări locale se folosesc în concentraţii de până la 5% şi pentru cele generale în concentraţie de 1 – 2%. -se mai utilizează pentru dezinfecţia ustensilelor şi a boxelor. Este utilizat în tricofiţie la viţei. Se ataşează de moleculele de steroli din membrana micetului formând pori în membrană. -doza: 60.3‰. insolubilă în apă.3 g/kg.

Există mai multe teorii. Substanţele narcotice acţionează succesiv mai intai la nivelul scoartei .iar apoi la nivelul formatiunilor subcorticale cuprinzand şi maduva spinarii şi bulbul.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS TEORIA FARMACOLOGICA A NARCOZEI: Narcoza consta în intreruperea temporara a conştiinţei .a sensibilitatii dureroase . →Sincopa cardiaca.neuroleptic+analgezic+narcotic. Efecte secundare:-bradicardie. -hipotonie arteriala. →Colaps vascular. -hipotermie.circulaţia şi tonusul neurovegetativ. O teorie mai noua sustine ca substanţele narcotice acţionează asupra sistemului activător (reticular) ascendent.a miscarilor voluntare şi a reflexelor.ex: premedicatie –morfina şi atropina după care se utilizează narcoticul respectiv. -oligurie. →Narcoza cu premedicatie. Posibilele accidente ale narcozei: →Spasmul glotic. 117 .ex:Mgso4 cu cloralhidrat . → Neuroleptanalgezia=asocierea dintre un neuroleptic (tranchilizant major) şi un analgezic.Se mentin însă funcţiile vitale mari: respiratia . -aritmii cardiace. →Sincopa respiratorie. Există mai multe tipuri de narcoza: →Narcoza mixta –se asociază mai multe narcotice. →Narconeuroleptanalgezia. -bradipnee.Se sustine faptul ca substanţele narcotice dizolva membrana lipidica a neuronilor modificand astfel permeabilitatea şi scazand excitabilitatea. →Fibrilatie ventriculara. -hipotensiune .Activitatea metabolica scade până la nivel minim. →Narcoza cu prenarcoza -se foloseşte cloraloza şi apoi uretan.

→0.de aceea este indicata administrarea de atropina.nu diminua frecventa cardiaca. halotan. Carnea este improprie pentru consum timp de 2 zile de la utilizarea lui. tuse puternica şi apnee pe cale reflexa. uleiul eterat 10% şi 20% i.cabaline şi ovine pentruca sub acţiunea vaporilor iritanti apare o hipersecreţie salivara şi bronsica intensa.nu are efecte asupra ficatului şi rinichilor.produce o buna relaxare a musculaturii scheletice. -se poate utiliza eterul camforat 10% s. dar poate produce şi accidente:→fibrilatie ventriculara.Faza de excitatie aparenta este foarte intensa încât animalele trebuie bine contentionate.Dezavantaje: perioada de excitatie aparenta este mai lungă şi mai intensa decât la cloroform intrucat eterul se dizolva într-o proporţie mai mare în sânge.stari febrile şi boli infectioase în doza de: animale mari 10-30 ml. în bronsite .iar narcoza este mai lungă şi mai profunda .Păsările şi cobaiul NU fac faza de excitatie aparenta.Datorită acţiunii iritante poate provoca spasm laringian.mai lentă decât în cazul cloroformului intrucat eterul da concentraţii sangvine mai mari.La pisică şi animalele de laborator se recomanda eterul. Eterul poate stimula şi centrul vomei. →icter.Revenirea este .iar câinele eterul. 118 .kelen penthran) sau gaze narcotice (protoxid de azot şi ciclopropan). →5-60 minute la câine.însă .Aceste neajunsuri pot fi corectate prin prenarcoza. la carnivore şi animale de laborator. →bradicardie puternica.hipersecreţia salivara şi bronsica este evidenta . Perioada de inductie a narcozei ce cuprinde fazele de analgezie şi excitatie aparenta are o durata de : → 2-5 minute la porc.Trezirea din narcoza se face în momentul în care animalul inspira aer curat.Narcoza prin inhalatie este contraindicata la bovine . animale mici 0.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ După modul de prezentare al substanţelor există mai multe tipuri de narcoza: Narcoza prin inhalatie: Substanţele utilizate pot fi:lichide volatile (eter etilic.nu scade tensiunea arteriala . CLOROFORMUL –are faza de excitatie mai scurtă . →hepatoza grasa. ETERUL ETILIC -se utilizează.5-1 minute la pisici.Porcii suporta bine cloroformul.creaza o analgezie mai buna.c. cloroform. glotic şi bronhic.5-2 ml.m..Avantaje:este ieftin.Porcul NU prezinta faza de excitatie aparenta la cloroform. Alte utilizari:-administrat subcutanat stimulează circulaţia şi respiratia pe cale reflexa (este considerat un analeptic restaurator). in special.

iar pentru utilizarea lor NU este necesara aparatura. --fenobarbitalul. a)Narcotice barbiturice -reprezintă o grupa moderna de medicamentece au proprietăţi sedative . ---pernocton. Pentru prevenirea accidentelor barbiturice. KELENUL -este lichid volatil ce fierbe la 12-13°C. şi la animalele de laborator. . --ciclobarbitalul. --barbitalul sodic. --dormital. -alcooli.Nu confera miros carnii şi este mai puţin toxic.Efectul lor este adesea scurt.Este un lichid incolor . Alte utilizari:-pentru euthanasie la căini.Creaza o narcoza superficiala şi o usoara anestezie de suprafaţa.păsări. ⇒Barbiturice narcotice :--clasice ---pentobarbital. 119 se recomanda premedicatia cu atropina. volatil. narcotice. --pentobarbitalul. Carnea este improprie pentru consum cca. In MV se utilizează narcoticele nevolative (injectabile). -carbamati. -ca antivomitiv (apa cloroformata). ⇒Barbiturice hipnotice : --barbitalul. cloralhidrat.Nu irita mucoasele şi NU produce hipersecreţie bronsica.Acestea NU produc faza de excitatie . anticonvulsivante şi antileptice. CLASIFICARE: a)Narcotice barbiturice b)Narcotice nebarbiturice-aldehide.Se mai utilizează şi pentru testarea suinelor fata de sindromul de stres. o săptămână . --hexobarbitalul. cu miros aromatic dulceag. -derivati tiazinici. ca NU produce stare de excitatie aparenta. -transcutanat cu rol analgezic.La animalele mari se prefera utilizarea după prenarcoza cu cloralhidrat sau barbiturice.hipnotice.Narcoza se instaleazărapid. Se poate utiliza la toate speciile de animale pt . HALOTANUL – este de 2 ori mai activ decât cloroformul şi de 4 ori decât eterul.Se poate utiliza la porci .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ →miocardoza.

→barbiturice cu durata medie –cand somnul ajunge la 4-8 ore . la toate speciile determinand euthanasie.v. -se mai numeste luminal (gardenal).se folosesc soluţiile apoase ale sărurilor de Na. TIOBARBITURICELE -au avantajul ca se distribuie repede la nivelul creierului provocand o narcoza rapidă . Barbiturice narcotice: . ---buthalital (baytinal). -se utilizează sub formă de fenobarbital sodic (comprimate şi soluţie injectabilă). -doze: 5-50 cg/animal (la câine).Adesea având un pH foarte alcalin se administrează i.anticonvulsiv utilizat în boli nervoase (in jigodie – formă nervoasa).p.barbituricele se clasifica : →barbiturice de lungă durata – când somnul ajunge la 8-10 ore. chimic. →barbiturice cu durata foarte scurtă – somn de 20 minute FENOBARBITALUL . ---methitiural (tiogenal). După durata de acţiune .Somnul postnarcotic este scurt. ---tiopental. d. -preparate:EUTHA 77 ce se administrează i. Poate fi şi pulbere ce se solubilizeaza în momentul utilizarii. BARBITALUL compozitia BARBITALUL SODIC(VERONAL) unor prerarate.v. ---thiolbarbital (kemital).inactin (brevinarcon). -in general se reduce somnul paradoxal (somnul care odihneste creierul).după somn urmeaza o stare stare de oboseala. 120 se utilizează mai puţin ca atare şi mai ales intrand în . --tiobarbiturice--.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ --derivati N-metilati---hexobarbitalul sodic.v. 2-5 cg/animal (la pisică). ---eunarcon.este un sedativ. →barbiturice cu durata scurtă –cand somnul ajunge la 1-2 ore . DERIVATII N-METILATI -au efectul cel mai scurt d.apoi se distribuie uniform în tot organismul astfel încât concentraţia la nivelul creierului scade şi narcoza dispare. PENTOBARBITALUL SODIC (NEMBUTAL) –pentru a avea o narcoza mai lungă se reinjecteaza. ---thyamilal . -somn de lungă durata.După narcoza urmeaza un somn lung postnarcotic.

In doze mari poate provoca coma etilica şi poate provoca moarte prin paralizia centrului respirator.Există pericolul aritmiilor cardiace şi laringospasmului. 0.Efectul poate fi gradat în funcţie de doza şi este insotit de o buna analgezie şi miorelaxare.v.La 3-4%0 apare somnul narcotic iar la peste 4%o poate provoca coma sau chiar moarte. şi se absoarbe rapid.5%. somnul provocat este asemănător celui fiziologic.iar ca antidot se utilizează excitante ale sistemului nervos central de tipul cafeinei.La pisică are efect vomitiv.m. iar la 2-3 %o apar fenomene de ataxie . Sunt derivati ai acidului barbituric.iar la pisică 15-20 mg /kg i.Sunt flacoane de 25 ml 2% şi se administrează : -la bovine 0.cabaline .Provoacă o senzatie de caldura datorită vasodilatâtiei periferice. dar cu premedicatie. Starea de ebrietate apare la alcoolemie de 1%o. ALCOOLUL ETILIC se poate utiliza la rumegătoarele mari şi mici concomitent cu anestezia locală . Intoxicătia acuta =betie grava (se combate cu cofeina) Intoxicătia cronica =alcoolism (se combate cu antalcool disulfurat ce opreste metabolizarea alcoolului). sau per os. -45 minute la ovine. Se administrează i. Pentru prelungirea efectului se poate reinjecta după ½ ore .pulbere în flacoane de 20 ml ce se dilueaza la 2. In hipnoza . b)Narcotice nebarbiturice: ROMPUN –este cel mai bun narcotic pentru bovine NU se utilizează la suine. Narcoza durează 1-2 ore . -20-30 minute la cal. 121 . -la cal 2-3mg/kg pentru narcoza.Se administrează i.Acţiunea analgezica este datorata deprimarii centrului durerii din talamus. tulburări de vorbire şi stari confuzionale. Narcoza produce un somn insotit de o combatere a analgeziei şi o depresare a marilor funcţii.3mg/kg pentru narcoza. Se importa produsul penthotal ce produce o narcoza de 10-20 minute Se poate folosi la cal .Se administrează la bovine . Se mai numeste şi xilazina.Se metabolizează la nivelul ficatului. -la câine 2-3 mg/kg pentrunarcoza şi se asociază cu ketamina (6-10 mg/kg).v.05 mg/kg pentru a produce sedare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Un preparat romanesc este rompental.ovine şi câine în doza de 10-12 mg/kg .Efectul se instalează în cca 5-15 minute Durata efectului –1-5 ore la bovine.

Narcoza durează 4-6 ore.Se administrează pe toate căile . encefalite. -5-10 g/animal mijlociu.medicament foarte bun energetic şi antifebril la toate speciile .Produce o analgezie .p.in euthanasie la câine injectat i.doze:-20-50 g/animal mare.nu se solubilizeaza decât în apa calda.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Alte acţiuni: . La bovine poate produce meteorism şi bradicardie.v.v. In combinatie cu Mg SO4 scade doza. 10-12 cg/kg câine. ovine şi câine).Are şi o acţiune hemolitica şi produce şi vasodilatâtie.10g/kg.p. 122 . CLORALHIDRATUL – este cel mai vechi narcotic folosit în M.v.iar narcoza durează 8-10 ore.v.6 g/kg la câine i.12g/kg.se obţine prin condensarea cloralhidralului cu glucoza.iar durata narcozei este 60-90 minuteLa porc sr poate administra i.v. 8-10 cg /kg pt sedare profunda şi 12-14cg/kg pentrunarcoza.dar NU suficienta de aceea se asociază de obicei cu anestezice locale.se administrează un alcool de 20-30% per os . -la om are rol hipnotic.Se prezinta sub formă de cristale incolore.V.10-0. higroscopice cu miros dulceag (miros de pepene galben). Este şi anticonvulsivant. -1-2 g/animal mic.Nu influenteaza funcţiile vitale şi este relativ netoxic. Este folosit ca narcotic mai ales la rumegătoarele mici . -la bovine 0.3g/kg cu o durata a narcozei de 45-70 minute (la bovine. (narcoza = 90 minute).meningite.. -doze: 1. 0.Se utilizează soluţia 10% .hipnotic în stari de surexcitare . -la ovine 0. Nu deprima cordul şi NU produce stari de excitatie.25 g/kg soluţie 5% sau i. -ca sedativ . iar efectul este mai puternic.câine şi pisică . 0.Se utilizează în special la ecvine şi suine şi mai rar la rumegătoare şi câine. 1.Se poate utiliza concomitent cu MgSO4 sau cu un barbituric Se administrează i.Diminueaza excitabilitatea şi conductibilitatea la nivel cardiac.6g/kg la iepure i.10-0. 8 cg/kg pisică. cca 5 cg/kg la .Soluţia se poate prepara în momentul utilizarii . (pentru o narcoza rapidă).Soluţia se prepara în momentul utilizarii şi NU se sterilizeaza prin fierbere.12 g/kg . URETANUL -narcotic de lungă durata şi se utilizează în special la animalele de laborator. Alte utilizari: -ca anticonvulsivant . -la câine 0. indigestii.2-0.Se utilizează soluţia 1-2 % i. Injectat perivenos poate determina periflebite.Nu recristalizeaza prin racire . CLORALOZA rumegătoarele mici.

ai gatului şi cefei.pentru culcarea animalelor.Acţiunea poate fi antagonizata de medicamentele ce inhiba colinesteraza şi astfel ridica acetilcolina din organism.Asanumita narcoza seamana cu o neuroleptanalgezie.3 mg/kg.4 mg/kg. 10-20 mg/kg la porc. ai fetei.laringelui şi faringelui. Prin curara se intelege un amestec de alcaloizi ce se obţin din specii vegetale de strychnos. TUBOCURARINA –derivat sintetic=flaxedil.pentru efectuarea de interventii pe animale necontentionate.creste gradul de excitabilitate. -la carnivore 0.3 mg/kg.In cazul în care este paralizata musculatura respiratorie . -in MV în acelasi scop . SUCCINILCOLINA – are acţiune asemănătoare acetilcolinei .pentru capturarea animalelor salbatice. 123 produse de uz uman.la cal 0.muschii intercostali şi diafragma.2-0.Aceste substanţe =curarizante paralizeaza musculatura în urmatoarea ordine: muschii pleoapei. Ketalar Narcoman SUBSTANŢE MIORELAXANTE: Sunt substanţe ce relaxeaza musculatura scheletica şi ca urmare se utilizează în urmatoarele scopuri : -in MU în interventii chirurgicale pe torace şi abdomen .Administrată i. efectul se instalează în 3-10 minute şi durează 15-40 minute La cal se practica asocierea cu rompun ( 2ml /kg ketamina +2 ml/kg rompun). -la porc 0.Placa motorie ramane polarizata (in repaus ). A)MIORELAXANTE PERIFERICE : -medicamentele acţionează la nivelul placii motorii a muschiului striat.blocheaza receptorii pentru acetilcolina.nu deprima respiratia şi circulaţia . Se clasifica în : a) miorelaxante periferice .La om produce halucinatii. -preparate comerciale : Ketalrom –flacoane de 10.3-0.20mg Calipsovet –la toate speciile mai puţin la cal. 20 mg/kg la rumegătoarele mici.muschii abdominali.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ KETAMINA -nu produce narcoza . ci un somn superficial cu o analgezie puternica . -doze:2-5 mg/kg la bovine. b) miorelaxante cu acţiune centrala . Tubocurarina se poate administra : . muschii extremitatilor. .m. 10 mg/kg la câine.funcţia respiratorie poate fi preluata de un aparat.dar se descompune mai incet astfel cxa placa motorie ramane un timp indelungăt depolarizata şi NU se poate repolariza .Acţiunea NU poate fi antagonizata de nici un medicament. 20-30 mg/kg la pisică.

Preparate similare: -Myolaxin.asupra placii motorii şi a muschilor.Se utilizează soluţia 10-20 % în doza de 5-6 cg/kg. Cu ajutorul lor se realizează neuroleptanalgezia ce este suficienta pentru efectuarea unor interventii chirurgicale fara ca pacientul sa fie adormit.După trecerea efectului animalul se ridica . Dozele mortale sunt de 2-3 ori mai mari decât cele terapeutice.03 mg/kg . foame) NU sunt resimtite ca neplacute de unde efectul euforizant. chimic eterul gliceric al gaiacolului .3mg/kg.Nu se foloseşte la porc.dar mai ales la bovine. la câine 1mg/kg. ca miorelaxant în stari de tensiune psihica Se gaseste în comert sub formă de comprimate . →Succedaneele morfinei. -My 301.Nu acţionează asupra nervilor periferici . la rumegătoare şi suine 0. Pentru a evita efectul hemolitic al substanţei . la pisică 1mg/kg. la rumegătoare 0. →Morfina.Sub acţiunea acestor substanţe alte senzatii (frig.3 mg/kg.Pulsul. In M.02-0.dar NU o percepe ca o durere. afecţiuni reumatismale.v.1-0. Miorelaxin se foloseşte la cal 0.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Preparate comerciale : Pavolon 0. respiratia . 124 . →Opiul. la câine 0.animalele fara nici un fel de spaima sau agitatie motorie flezeaza picioarele şi se culca linistit.dizolvarea se face în glucoza izotonica. Se poate utiliza la toate speciile .5-1 mg/kg. ANALGEZICE OPIOIDE: Sunt substanţe ce deprima durerea la nivel central . inhiband centrul durerii din talamus încât animalul simte teama .Substanţa deprima sinapsele interneuronale de la nivelul maduvei spinarii şi a trunchiului cerebral.02 mg/kg.Poate provoca o rezolutie musculara fara a afecta activitatea centrilor vitali respiratori şi a musculaturii respiratorii.sirop 2% şi soluţie de uz intern 10%.Uacest preparat se utilizează cu efect bronhiolitic şi expectorant fiind indicat în bronsite .d.temperatura corporală NU sunt modificate.1 mg/kg.p.Trebuie sa se evite administrarea perivenoasa. TRECID –este d.01-0.astm.După injectare . B)MIORELAXANTE CU ACŢIUNE CENTRALA: -sunt medicamente ce acţionează preponderent asupra maduvei spinarii.se foloseşte la câine. Galamin se foloseşte la cal 0.

are efect sedativ şi analgezic.narcotina) ce au acţiune spasmolitica. Animalele reacţionează diferit la morfina : -la cal şi câine produce o sedatie şi hipnoza. -doze: 0.2 mg/kg la cal.efect antisecretor digestiv -extract uscat de opiu.v. --tramal. Există fiole de 1 sau 5 ml 2% şi fiole de asociere morfina-atropina pt uz uman. codeina. --heroina. FENTANIL –fiole de 10 ml . --afentanil. 0.Analgezia se instalează în 3-5 minute.002mg/kg i.Are miros caracteristic şi gust amar. -la bovine şi pisică produce stare intensa de excitatie .1-0. La nivelul maduvei are acţiune excitanta provocand hipertonie musculara =semnul lui Straub (ridicarea cozii la soarece).Este folosit în neuroleptanalgezie în asociere cu droperidolul. -tinctura de opiu simpla. --sintalgon etc. Unii autori sustin ca NU are acţiune asupra centrilor durerii din talamus .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ OPIUL –se obţine din latexul capsulelor imature de mac de gradina . Acesti derivati sintetici au efect analgezic central şi prezinta avantajul unor efecte secundare mai reduse.durata efectului este de 1-2 ore. ci inlatura perceperea corticala a durerii inhiband aria de asociere a durerii de la nivelul lobului frontal. --mialgin.Se pastreaza la venena şi este supusa legii stupefiantelor.m.dar droperidolul NU trebuie reinjectat pentru ca are efect de lungă durata (24-36 ore). In comert există –opiu brut. MORFINA –cristale matasoase albe solubile în apa . 2mg/kg s. în asociere cu droperidol la cal.c. viscerale .Conţine 23 alcaloizi ce pot fi derivati ai fenantrenului (morfina. --fortral (pentazocina).Efectul durează 30-60 minuteLa nevoie se poate repeta administrarea pentru a prelungi analgezia . la câine . au efect calmant asupra durerilor digestive sau . -doze :0. SUCCEDANEELE MORFINEI -pot fi derivati –semisintetici –dilauden. la câine . -la porc provoacă neliniste. 125 şi deprimant al tusei.1mg/kg i. -sintetici –fentanil. apomorfina) ce acţionează asupra etajelor nervoase superioare şi derivati izochinoleinici (papaverina .

-efectul analgezic mai slab decât la morfina. -efectul durează 6-8 ore.. SINTALGON –comprimate . -efect asemănător morfinei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ AFENTANIL -preparat :Rapifin .v. -este mai bine tolerat la cal şi câine.Nu influenteaza perceptiile senzoriale şi reflexele condiţionate. -nu se utilizează inca la animale.5%o -i.inhiband mai bine starile agresive . TRAMAL -fiole de 1 ml 5% şi supozitoare .v. -toleranta foarte buna.In MU ele NU influenteaza psihozele umane . -folosit la cal şi câine. Există tranchilizante –majore care se mai numesc şi neurileptice sau neuroplegice..2%.Au efect miorelaxant central şi pot fi indicate în convulsii epileptice. DILAUDEN (HIDROMORFONA) -semisintetizat. -efect asemănător morfinei.m.la nivelul caruia inhiba transmiterea sinaptica adrenergica.efectul durează 5-10minute MIALGIN –fiole de 2ml 5%. TRANCHILIZANTE MAJORE -acţionează asupra sistemului reticular ascendent activător . -la cal 1mg/kg i.Ele sunt mai puţin active decât neurolepticele .Produc indiferenta şi somnolentă . -efectul analgezic mai puternic decât morfina..Inhiba centrii simpatici vegetativi din 126 . SUBSTANŢE TRANCHILIZANTE: -calmeaza selectiv starile emotionale .ci le amelioreaza vizibil tulburările din schizofrenie. -minore sau propriu-zise sau anxiolitice . -la om efectul durează 3-5ore .adica substanţe care diminua starea de frica şi care produc indiferenta fata de factorii de mediu extern. -fiole de 1 şi 2ml 0. -la câine 3 mg/kg i. -fiole 1 ml 0. -efecte secundare mai puţine decât la morfina.la om pot crea toleranta şi sindrom de abstinenta .tensiunea nervoasa .Nu au efecte neurovegetative directe cum au tranchilizantele majore .starea de neliniste şi teama. -se poate utiliza în premedicatia narcozei. -are efect spasmolitic. FORTRAL –comprimate şi fiole de 1ml 3%.

-vasodilatâtie periferica. -in vederea recoltarii de sânge şi unor mici interventii. Indicaţii terapeutice clinice : -in premedicatia narcozei. Aceasta se explica prin scaderea respiratiei mitocondriale celulare din formatiunile nervoase amintite. Alte efecte :-relaxeaza musculatura neteda intestinală . -Vetranchil (Acepromazina). -in dopaj la căi. -Clordelazin (Plegomazin).in special termogeneza (adaptarea animalului la temperatura mediului ambiant devine deficitara). -in vederea tratamentului unor comportamente anormale. -atonie gastrointestinală insotita de meteorism. -pentru relaxarea cervixului la vaci cu endometrita cronica. -la unele specii determina stari de intoxicătie (la porc). -pentru sedarea animalelor din gradina zoologica.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ hipotalamus . -Combelen. -se administrează i. -in dresajul animalelor . 127 . -are efect de 2. -pentru linistirea animalelor în vederea examenului clinic. -pentru obisnuirea animalelor la muls . -cresc tonusul muscular.Nu acţionează la nivelul scoartei cerebrale.5 ori mai slab decât combelenul.. -diminua secreţia lactata. Reacţii adverse: -scad temperatura corporală. -Nozinan (Levomepromazina). . -pentru relaxarea musculaturii esofagiene în cazul obstructiei cu corpuri straine. -in tratamentul colicilor. DERIVATI FENOTIAZINICI: -Romtiazin. sau i.potcovit. Indicaţii neclinice: -pentru evitarea pierderii în greutate în timpul transportului. ROMTIAZINA –fiole 10 ml 5%.există pericolulde colaps pentru circulaţia periferica. -congestie pulmonara. -in preveniorea starilor de soc ca medicatie antistres. -acţiune antihistaminica .m.pentru efectuarea interventiilor chirurgicale pe animalul în picioare.v. -scad tensiunea arteriala .antivomitiva.

i.dar animalul ramane în picioare. antivomitiva. -se administrează i.c. psihopatii.se utilizează în special în neuroleptanalgezie. -pentru linistirea scroafelor agresive la fătare. s. -doza: cca 1mg/kg. -dozele în urma administrării injectabile sunt de 10 ori mai mici decât cele de romtiazin. 4mg/kg la ovine. 0.iar la om în schizofrenie.5 ml/10kg la suine. -efectul se instalează rapid în 10 minute şi durează 1 ora . reactivitatea scăzută .ptoza pleoapei superioare.d..evidentierea pleoapei aШ-a.antitensiva .p. -in vedrea transportului de animale. -durata efectului rste de 1-3 ore. AZOPERONA (STRESNIL) -in special la porc.are efect sedativ puternic. 0. -produce o indiferenta totala şi se utilizează în neuroleptanalgezie.pentru uz uman.v.5-1ml/100kg la cal. 1-2ml/100kg la bovine.antipruriginoasa. 1-1. . CLORDENAZIN -de obicei ..5-2mg/kg la bovine. VETRANCHIL –se administrează parenteral sau per os. DROPERIDOL -flacoane de 10 ml.5mg/kg la porc. -se utilizează în asociere cu analgezic în vederea unor interventii chirurgicale. -doze: 0. 128 scheletice . -efectul durează între 1-8ore. -substanţa activă =medetomidina. DERIVATI BUTIROFENONICI: -d. HALOPERIDOL –fiole de 10ml .Se produce linistirea animalului .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -doze: 1.5-2mg/kg la câine.05ml/kg la câine .relaxarea musculaturii COMBELEN -fiole de 25 ml 1%. -are acţiune sedativa. -in vedrea anesteziei în asociere cu anestezic local.v.3-0.. chimic sunt total diferiti de cei fenotiazinici .dar au efect tranchilizant la fel de bun.m. 1. ALTE NEUROLEPTICE: DOMITOR -soluţie injectabilă.

-folosit la câine şi la pisică.. -se utilizează în tratamentul convulsiilor epileptice la căini şi pisici.v. -există comprimate şi fiole de 2 ml.c.5mg/kg la animalele mari. TRANCHILIZANTE MINORE .aproximativ aceleasi recomandari ca la majore. sau per os.m. sau s. DIAZEPANUL inhibitor la mamifere). . DERIVATI DE DIFENILMETAN: -Medroxizin.v. DERIVATI DE BENZODIAZEPINA: -Diazepan. 129 -stimulează efectul acidului γ –aminobutiric (GABA=neurotransmitator . -administrat i. -dozele sunt diferite în funcţie de nivelul de sedare urmarit.m. -ca premedicatie în narcoza.m. DERIVATI AI ALCOOLULUI: -Meprobamat. -utilizat i. sau i. -există flacoane de 10ml 1%. -la nivelul maduvei inhiba reflexele postsinaptice având efect miorelaxant central. -4-6mg/kg la animalele mici. -au şi efect anticonvulsivant şi miorelaxant. -durata efectului este la porc 60-70minute.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -are efect inhibator asupra transmiterii influxului nervos mediat de noradrenalina.i. -Medazepam. -efect asemănător domitorului.. -este un sedativ cu proprietăţi analgezice. -există flacone de 5 şi 20 ml 10%. -are proprietăţi analgezice la cabaline şi bovine. -Nitrazepam. -se administrează i. -permite un flux crescut de ioni de clor prin membrana postsinaptica. -Napoton. -Oxazepam. -perioada de asteptare este la bovine de 7 zile pentru carne şi 3 zile pentru lapte. -1-2mg/kg la animalele mijlocii. DOMOSEDAN –substanţa activă este detomidina. -doze : -0.

Procăina. 130 . -epidurala.derivatele benzodiazepinice . -plexurala.animalul cade .v.contuzii .Dispare sensibilitatea dureroasa. -la porc produce şi ataxie. mers impleticit. -la câine –ataxia trenului posterior. frica. -derivati ai acetanilidei:Xilina (lidocăiana). sunt eficace în starile de insomnie actionand la nivelul sistemului limbic şi uneori în doze mari chiar asupra sistemului activător ascendent (SRAA). -la cal efectul este mai slab şi este insotit de ataxie . la câine 1-2ore. -scade temperatura corporală cu 0. Mecanismul de acţiune:Anestezicele locale impiedica pătrunderea ionilor de Na şi expulzarea celor de K abolind potentialul de acţiune al membranei nervului .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ la bovine 3-4 ore. ANESTEZICE LOCALE: ANESTEZIA LOCALĂ –de suprafaţa pentru piele.5-1°C. paralizia centrului respirator. -derivati ai acidului para-aminobenzoic:Anestezina.astazie.Mai sensibile sunt fibrele senzitive. tremuraturi.Combinarea anestezicelor între ele este contreaindicata . Clasificarea anestezicelor locale: Pot fi -derivati ai acidului benzoic:Cocăina. în general. apoi cea termică. -de conducere-tronchulara. -creste pofta de mancare .Fibrele amielinice sunt mai sensibile decât cele mielinice.fibrele motorii sunt anesteziate numai după intervale lungi şi concentraţii mari de anestezic. -endoanestezia –se face i. convulsii. -prin infiltratie.Produc vasodilatâtie şi de aceea se asociază cu adrenalina.desi animalul este slabit. Intoxicătia se produce numai la doze mari şi poate determina :neliniste. -bovinele se culca şi NU pot fi ridicate.pierderea orientarii în spatiu. -paravertebrala..se culca şi intra într-un somn superficial. -la om . -rahidiana. lent fiind pentru receptorii vasculari. în final cea tactila.

-anestezic local şi pentru diagnosticul sediului schiopaturilor.se obţine din frunzele arborelui Eritroxylon coca. urticarie. -in anestezia epidurala joasa la vacă 5-10ml 1-2%.2. -efectul durează 30minute. -este supusa legii stupefiantelor.2%.se pastreaza la venena. intrucat scade excitabilitatea. -pentru anestezia timpanului în concentraţie 1-10%.se utilizează pentru anestezia de suprafaţa a ochiului. PROCAINA(NOVOCAINA) – ester al acidului paraaminobenzoic cu dietilaminoetanol. -in rahianestezie 5-8%. -ca geriatric pentru tratamentul imbatranirii la om şi câine-produsul :Gerovital.efectul se datoreaza blocarii receptorilor histaminergici.4%. stari pruriginoase. iar xilina pentru toate tipurile mai puţin în endoanestezie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Cocăina şi anestezina se utilizează numai pentru anestezia de suprafaţa. în nefrita acuta. intrarectal sau intravaginal sub formă de supozitoare. -in anestezia de conducere 1.4%. -fiole cu soluţie 1%. -se utilizează în rectite . sepastreaza la separanda. -utilizata sub formă de ungvente şi pulberi în concentraţie de 5-10% în eczemele pruriginoase. -ca anestezic local se utilizează -in anestezia prin infiltratie în conc. în timp ce procăina pentru toate tipurile de anestezie . -ca antiaritmic în aritmii cardiace. crize vasculare. -ca antialergic în socul anafilactic. -ca anestezic în colici gastrointestinale şi renale. -soluţiile se prepara în momentul utilizarii şi se sterilizeaza prin tindalizare. -nu e solubilă în apa.0. -pentru anestezia mucoaselor în concentraţie 2-4%. în socul traumatic. ANESTEZIA –ester al acidului aminobenzoic cu etanolul.mai puţin în cea de suprafaţa.5-1%. -pentru prelungirea efectului se asociază cu adrenalina. -se absoarbe incet. COCĂINA -se prezinta sub formă de pulbere alba. 131 .8%. -efectul este mai lung.conductabilitatea şi puterea de contractie a miocardului.tumori rectale sau vaginale.se pastreaza la separanda.

antialergic şi antiaritmic i. Fibrele adrenergice sunt toate formatiunile care elibereaza catecolamine(adrenalina. -in MU se utilizează în aritmii cardiace şi convulsii epileptice. formatiunile sinusului carotidian.fibre preganglionare parasimpatice şi simpatice . -purinergic. -histaminergic. -se absoarbe şi se metabolizează rapid. -se utilizează şi pentru anestezia de suprafaţa. XILINA(LIDOCAINA) –pulbere alba. boli ale ongloanelor.v. -slab eficace în anestezia de suprafaţa.4%.003% adrenalina. -in anestezia prin infiltratie. -in anestezia de suprafaţa se utilizează în conc.p. morfologic SNV este-parasimpatic. După mediatorul specific există sistemul:-colinergic.v.5-2%. -fiole de 2ml 2% asociata cu 0.Acestea sunt fibre postganglionare parasimpatice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in anestezia epidurala inalta la vacă 20-40ml 2%. -tripaminergic.2. Fibrele colinergice sunt formatiuni care elibereaza acetilcolina. noradrenalina. sudoripare. placutele motorii. -este mai toxică decât procăina.exostoze.5-1%1-1. SUBSTANŢE CU ACŢIUNE LA NIVELUL SNV: D.5mg/kg.terminatiiole fibrelor simpatice care inerveaza gl. -este descompusa prin hidroliza de enzima procăin-esteraza. Substanţele simpaticomimetice simpaticoliticele. dopamina). -in anestezia de conducere .d. precum şi unii neuroni ai SNC. 4%. se pastreaza la separanda. -simpatic.efectul se instalează în 10minute şi durează 30-60minute. -flacoane cu soluţie 1%.fibre nervoase ale medulorenalei. solubilă în apa.paraganglionare şi celulele cromafine din diverse ţesuturi cromafine.pentru schiopaturi cronice la bovine şi cabaline provocate de entorse cronice. -efectul anestezic local este rapid şi de durata(60-90minute). -sunt fiole cu soluţie 1. -preparate:Denervin-produs de uz veterinar. 132 vor fi antagoniste cu parasimpaticomimeticele şi . -se utilizează ca analgezic general.Acestea sunt fibre postganglionare simpatice. lent 0. -adrenergic. -in anestezia de conducere 0.

-stimulează musculaturii netede . -de sinteza. ACETILCOLINA -este un ester al colinei . VASOPERIF -ester carbonic al colinei. 133 . hidropizia . ruminatorii. 2-4ml la animalele mijlocii. PILOCARPINA – se obţine din Pilocarpus jarberandi. Substanţele parasimpaticomimetice pot fi –naturale –au origine vegetativa. -hiperperistaltism.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţele parasimpaticomimetice simpaticomimeticele. la animalele batrane şi epuizate . -se hidrolizeaza sub acţiunea colinesterazei. -se utilizează pilocarpina clorhidrica şi nitrica ce se pastreaza la venena. -nu are acţiune la nivelul cordului. PARASIMPATICOMIMETICELE:acţionează asupra sistemelor biochimice colinreactive ce se impart în enzime colinreactive sensibile la muscarina şi pot fi blocate de atropina şi enzime colinreactive sensibile la doze mici de colinreactivă şi pot fi blocate de dozele de nicotina sau curara. In practica se utilizează ca purgative . retenţii placentare şi ca vasodilatâtor. -este pulbere alba . -fiole de 1ml 0. -se recomanda în atonii gastrointestinale . vor fi antagoniste cu parasimpaticoliticele şi cu Substanţele mimetice sunt colinreactive şi adrenreactive. -hipotensiune. -se obţine şi pe cale sintetică. -in urma utilizarii predomina acţiunea hipersecretorie→sângele se concentreaza→combate edemele. -nu se utilizează în supraincarcari gastrice acute la femelele gestante.cristalina. -hipotensiune oculara.5-2ml la animalele mici. -hipersecreţie bronsica şi sudorală.25%o şi 10ml 1%o.furbura acuta. Efecte farmacologice:-bradicardie.distocii. vomitive. -produce mioza. 0. -doze: 3-6ml la animalele mari. Intoxicătia cu astfel de substanţe determina colaps circulator. -are efect 15minute şi se utilizează în demonstratii de farmacodinamie.

-poate determina bronhopneumonie ab ingestis. mioza. -raspunsul organismului la ezerina este asemănător cu cele la acetilcolina. -are acţiune anticolinesterazica cu durata mai mare . -doze: 1-2cg/animal mare. -puterea de acţiune se situeaza între pilocarpina şi ezerina.alternativ cu atropina pentru prevenirea sinechiilor(aderente). transpiratii . -utilizat în atonii gastrointestinale şi ca decurarizant în pareze şi paralizii.avort. -se poate utiliza la nivelul ochiului. MIOSTIN(NEOSTIGNINA) –este substanţa sintetică. -induce avort. -este utilizata în tratamentul sinechiilor. -dozele mari pot provacă excitatia SNC . -dozele sunt ca la pilocarpina( 3-5ml/animal) . -determina bradicardie . -administrată subcutanat. ARECOLINA – se obţine din semintele nucii de arec (palmierul se numeste Areca catechu). muschii ochiului şi muschii uterului. 5mg/animal la porc. coronare. 134 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -efectul durează 1-3ore. mioza. -produce mioza.toxicitate scăzută. în plus sunt influentate placutele motorii (muschii striati se contracta mai bine). -se utilizează sarea bromhidrica . -se pastreaza la venena. -acţiunea durează 30minute. -are efect predominant asupra musculaturii netede digestive. -poate provoca spasme intestinale. -are acţiune colinesterazica. EZERINA(PHISOSTIGNINA) – din Phiosostigma venenosum . -există fiole 1ml 1%o şi 5ml 1%.agravarea unor afecţiuni cardio-pulmonare. -se utilizează salicilatul care se pastreaza la venena. -dozele sunt între 3-5ml/animal. -utilizat ca miotic. -este stimulant al musculaturii netede.

presiunea sangvină creste datorită stimularii centrului vasomotor. -efectul durează 6-8ore. PARASIMPATICOLITICE: . salivare . iodul. în doze mari. -doze: 2-4cg/animal la animalele mari. -hipertensiune sangvină. la nivelul splinei şi irisului. laur sau ciumafaie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -se utilizează soluţia 1%. substanţele colorante.nazale. -nu se utilizează în colici spastice şi eventualele intoxicătii se combat cu atropina. taninul. gastrointestinale. formă toxică. -produce tahicardie . -hipoperistaltim. -reprezentantul de baza=Atropina. stimuland în mod direct cordul. toxice poate produce paralizie şi moarte prin asfixie. -sub acţiunea ei musculatura neteda se relaxeaza .chiar opreste secretiile exocrine ale gl.sunt antagoniste ale parasimpaticomimeticelor.25ml la câine.eliberarea ei este rapidă şi se face prin urina. -se obţine pe cale naturala din plantele: matraguna. -este incompatibila cu adrenalina. -se utilizează atropina sulfurica existenta sub formă de pulbere cristalina de culoare alba. fenomen intalnit mai ales la nivelul tractusului digestiv. -diminua . -impiedica acţiunea acetilcolinei. -hipotensiune celulara. 135 . -vasele de sânge NU sunt influentate de acţiunea atropinei. -hiposecretii. bronsice.1-0. -este excitant al SNC. -stimulează plexul Auerbach ducand la disparitia senzatiilor dureroase ce insotesc spasmele. gust amar. -midriaza pasiva. -in sânge şi ţesuturi este descompusa de cqatre esteraze. -se extrage sub formă de hiosciamina levogira. ATROPINA -are drept structura de baza nucleul tropanic. aerofor. -se absoarbe uşor pe mucoase şi piele. -se pastreaza la venena. maselarita. fara miros. -produc: -tahicardie. -foarte solubilă în apa. 0.

c. 136 . de asemenea se utilizează sedative. precum şi unele preparate galenice (tincturi . se utilizează deasemenea extractul uscat de beladona. -intoxicătiile cu atropina duc la fenomene de surexcitare. substanţele alcaline. taninul. SCOPOLAMINA –oficinala este sarea bromhidrica . -se pastreaza la venena. -se utilizează în sindromul de abstinenta la morfina. alternativ cu un midriatic pentru combaterea sinechiilor. pentru diagnostic diferential în cardiopatii. la uscaciunea gurii şi nasului. şi se utilizează în colica la cal. -doze:1-5cg/animal –animale mari. în sensul ca bradicardia datorită atropinei numai în cazul unor tulburări funcţionale. sărurile de Ag. -in oftalmologie se utilizează soluţia 1% pentru examenul fundului ochiului.de aceea se fac spalaturi gastrice cu suspensie de carbune şi tanin. TROPICAMIDA -efect midriatic rapid pentru circa 20-25 minute şi durează 5-6 ore. scaderea motilitatii gastrointestinale . ochiului.efectul la nivelul ochiului durează 2-3zile.se utilizează în intoxicătii cu parasimpaticomimetice şi cu organofosforice.fara miros. supozitoare. solubilă în apa. -acţionează mai puţin intens asupra secreţiei salivare . -se utilizează în stari de excitatie pentru ca spre deosebire de atropina deprima SNC. injectata s. tinctura de beladona şi extractul uscat hiosciamina. -pulbere alba . 1-5mg/animal –animale mici . -preparate: Scobutil –există comprimate. hipertensiunea oculara. tahicardie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -induce midriaza pasiva. sudorale. -este incompatibila cu iodul . aparand în tulburările de acomodare. -este antisecretor antispasmodic. -se utilizează pentru combaterea raului de miscare şi a vertijului. -este linistitoare şi analgezica. celelalte parasimpaticomimetice nefiind eficace. -există filoe de 1ml 1%o.uneori efectele midratice ale atropinei. cu gust amar. asupra inimii . -poseda acţiune antispastica. -ezerina scade. -produce midriaza de scurtă durata . Indicaţii terapeutice: -se utilizează soluţiile 1%o sau 1%.extracte). 5ml 1% şi picaturi pentru ochi. soluţie injectabilă.

m. -inconstant produce excitatia sau depresia SNC. splinei.25% mai ales pentru mucoasa nazala. uterului. uretrale.1%. la nivelul gl. Preparate comerciale : Noratrinal –fiole de 1ml 2%o şi 4%o. ulcer gastric şi duodenal. -produce vasoconstrictie pe toate teritoriile vasculare. coronare. -vasoconstrictie splahnica cu exceptia vaselor cerebrale. sinuzite.sub formă de aerosoli. -produce midriaza activă. -se administrează peros . Nafazolina(rinofugul) –se utilizează sarea clorhidrica. -picaturi pentru nas 0. sau i. NORADRENALINA –este un vasoconstrictor şi hipertensor de scurtă durata .efectul este de 5ori mai mic decât al adrenalinei. digestive şi al gl. -batmotropie (+). -efecte: -tahicardie. sau se utilizează local în aceleasi doze ca şi adrenalina. -este hipertensiv şi se utilizează în conc. sudoripare. -flacoane 10ml. de 0. -vasoconstrictia NU este urmata de vaodilatâtie. -folosita timp indelungăt poate produce necroza mucoasei nazale. musculaturii netede a irisului.v. -are acţiune bronhodilatâtoare de durata .sunt amine aromatice care acţionează asupra sistemelor biochimice adrenoreactive existente la nivelul aparatului cardiovascular. -sub formă de flacoane presurizate. SIMPATICOMIMETICE: . -produce relaxarea musculaturii netede contractate. Orciprenalina – beta-stimulator. Fenilefrina –produs de sinteza. musculaturii netede bronsice. musculaturii netede intestinale. biliare. -produce vasoconstrictie rapidă şi prelungita . -este puţin toxică şi se utilizează pentru combaterea hipotensiunii arteriale şi a hemoragiilor capilare . -se administrează i. 137 . pulmonare. folosindu-se în rinite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -se utilizează în colici intestinale. -hipertensiune sangvină.

cerebrale. tot beta-stimulator şi bronhodilatâtor.degeraturi .şi glucurono-conjugati prin urina.spasme arteriale periferice. -există sub formă de comprimate. fiole de 1ml 5%. -se pastreaza la venena. -stimulează musculatura neteda de la nivelul splinei. la lumina se coloreaza în rosu.vasodilatâtia pulmonara favorizeaza aparitia edemului. -admisistrata i.m. hemoragiile locale se stopeaza rapid. dar de scurtă durata. la pisică şi căţea stimulează uterul ge stant şi NU are efect asupra celui negestant. 0.La nivelul capilarelor musculaturii striate se produce vasodilatâtie. -produce vasoconstrictie determinand paliditatea mucoaselor. -se utilizează sub formă de comprimate sublinguale şi aerosoli în conc.la locul injectiei produce vasoconstrictie(parul se poate albi peste noapte). precum şi asupra SNC. -se recomanda în sindromul de ischemie periferica . -asupra uterului are urmatoarele efecte: la vacă stimulează uterul negestant şi il deprima pe cel gestant. -imbunatâteste debitul cardiac şi astfel acesta creste . după care apare fenomenul de vasodilatâtie. iar i. o parte se oxideaza rezultând adrenocrom ce poseda acţiune hemodinamică şi antiinflamatoare.are efecte imediate . tulburări vasculare postoperatorii. pulmonare. -reduce secretiile bronhice şi digestive. Bametan -vasodilatâtor şi hipotensiv . la iepuroaică stimulează atât uterul gestant cât şi pe cel negestant. -pulbere alba cu gust amar. 138 .5%. dar durata efectului este de 30-60minute. -in organism se descompune repede.formă sintetică este racemică.Acţionează la nivelul aparatului cardiovascular şi asupra musculaturii netede a glandelor.de asemenea se produce vasodilatâtie la nivelul vaselor coronare. o alta parte se elimina sub formă de compusi sulfo. Adrenalina –este produsa de medulosuprarenală sub formă levogira. la scroafa iniţial determina relaxare apoi stimulează uterul gestant. -fiole de 1ml 1%o şi 5 ml 1%o. -relaxeaza musculatura neteda a bronhiilor şi pe cea intestinală. tulburări renale .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Izoprenalina -izomer al orciprenalinei.dar după câteva minute se produce bradicardie reflexa. determina aparitia de necroze.v.dar de scurtă durata . -efectul adrenalinei este de scurtă durata .

1g/animal mic. în doza de 0. şi s. -se administrează i. doze: 3-10ml/animal la animalele mari. -produce şi bronhodilatâtie. -se utilizează în stari alergice. -in practica se utilizează ca vhemostatic local . -se poate administra şi i.000. vasoconstrictia produsa este urmata de vasodilatâtie. în soc. -se administrează s. 0. Amfetamina(Benzedrina) –se utilizează sarea sulfurica existenta sub formă de pulbere alba cu gust amar. -există cristale aciculare. Efedrina -alcaloid levogir extras din planta Ephidra distachyda (carcel). excitarea SNC. de 1/10. -este unul din cele mai inofensive simpaticomimetice. 1%o . -este considerat un succedaneu al adrenalinei cu efecte moderate.m.2-1ml/animal la animalele mici. mse pastreaza la venena.c. colaps consecutiv paraliziei centrului vasomotor şi moartea prin asfixie.c. -sub acţiunea lui cordul NU este supus unor eforturi exagerate . fara miros şi cu gust amar. în stari anafilactice. -se pastreaza la separanda.5-1g/animal mare. stimularea cordului. 139 . -excitant al SNC. -doze:5-30cg/animal mare. -solubilă în apa. edem pulmonar. 1-5cg/animal mic. stimularea musculaturii striate.mai puţin toxic . hipertensiune arteriala. ca antidotuir se pot utiliza vasodilatâtoare şi cafeina sau stricnina în colaps.05-0. în conc. 0.analeptic cardiovascular. Simpatolul –succedaneu al adrenalinei . tulburări respiratorii. paliditatea mucoaselor .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in eventualele intoxicătii apar urmatoarele efecte: tahicardie exagerata. în conc.000-1/100. -este un simpaticomimetic indirect . -există comprimate . fiole de 1ml 1% şi 5% şi fiole de 5ml 2%. -formă simntetica este efetonina racemică. -comprimate. -se poate utiliza în encefalomalacia calului. -se asociază cu anestezicele locale în vederea prelungirii efectului acestora.v.

Ergomet -la căţea şi pisică. CLOMIDINA –efect ce se instalează lent şi durează cca 1săptămână. Neurosimpaticoliticele au acţiune inhibitoare la nivelul terminatiilor simpatice prin eliberarea de noradrenalina de la nivelul acestor terminatii.ele fiind utilizate în hipertensiune. METILDOPA –efectul durează 1ora.Durata efectului este de 2-4 ore. -alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice →Ergometrina. sau 2. după fătare şi pentru a produce involutie uterina. -doze: 0. în urma acţiunii vasodilatâtoare produc hipotensiune . 140 .la porc se utilizează şi pentru grabirea fatarii .2%o. GUANETIDINA –hipotensiv cu efect rapid ce durează 6-7 ore. Derivati ai ergocriptinei(bromocriptina):-inhiba secreţia hipofizara de prolactina .este folosita în lactatia falsa la căţea. Efectul ocitocic este mai slab şi mai nesigur comparativ cu ocitocina. -fiole de 1ml 0. endometrite purulente 2. la diverse uterotonice. ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII: 2 grupe: -alcaloizi polipeptidici cu efecte simpaticolitice →Ergotamina.5-5ml i.m.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SIMPATICOLITICE: -impiedica efectele excitarii nervilor simpatici şi acţiunea substanţelor simpaticomimetice. →Metilergometrina.4ml/kg în hemoragii uterine. Adrenoliticele reacţionează blocand receptorii adrenergici şi impiedicand formarea complexelor active ale mediatorului simpatic. hemoragii postpartum şi după cezariana. uterul ramane sensibil. dar de durata mai lungă.v. Unele substanţe simpaticolitice .Sunt mai indicati în hemoragii uterine şi în hipotonie uterina.5-5ml i. -adrenolitice. -doze: 5-10ml i. -se utilizează produsul BRK-Werfft comprimate ce conţin 0.sub acţiunea lor . -se utilizează la bovine şi suine în hipotonie uterina. Preparate: Metilergometrina(Romergometrin) –fiole de 5ml..1 mg bromocriptina. în hemoragii uterine. →Ergotoxina.m. Grupe: -neurosimpaticolitice.

-in intoxicătii cu depresoare . scuteaza diastola şi creste consumul de O2 astfel încât cafeina poate fi utilizata numai în cazul unui cord fara leziuni. -se absoarbe rapid .5 °C . renale şi coronare produce vasodilatâtie ca o compensare a vasoconstrictiei din interiorul splahnicului. ritmul respiratiilor şi mai puţin amplitudinea lor.fiole de 5. stimulează . hidruric. deoarece paralel cu ameliorarea activitatii cardiace se produce vasodilatâtie periferica. -la nivelul vaselor cerebrale.10. -se regaseste în mod natural în semintele de cafea în proporţie de 1-2%.toate funcţiile inimii devin pozitive.2-0. 141 . -creste temperatura corporală cu 0. în doze mari.iar prin demetilare rezulta teofilina şi teohimina. o parte de demetileaza şi o alta se oxideaza. scade fluxul sangvin cerebral şi presiunea lichidului cefalorahidian.efectul este puternic numai asupra unui cord obosit.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ EXCITANTE CORTICALE: -se mai numesc şi analeptice cardiovasculare şi respiratorii (analepsis=restaurare).20ml 25% de uz veterinar şi fiole de 1ml 25% de uz uman. prin acţiunea directă asupra musculaturii netede produce constrictie (efect favorabil în migrena la om). -stimulează eliberarea de adrenalina şi noradrenalina. -acţiuni la nivelul inimii: în doze mici produce bradicardie. stimulează activitatea reflexa coordonata de maduva spinarii(dispare senzatia de oboseala musculara).in principal.acest efect este mai puternic la teofilina decât la cafeina. -la nivelul musculaturii netede a bronhiilor produce bronhodilatâtie prin relaxare. -are urmatoarele acţiuni: stimulează neuronii din scoarta cerebrala când acestia sunt deprimati .in stri de oboseala . în frunzele de ceai (peste 2%) . -in doze mari produce convulsii tonicoclonice. -in comert există sub formă de cafeina natriobenzoica . -creste metabolismul bazal cu 10-20%. -la nivelul vaselor cutanate . prin vasodilatâtia pe care o provoacă în zona medulara a rinichiului şi prin reabsobţia tubulara pe care o provoacă. -creste lipoliza şi glicogenoliza. -tensiunea arteriala NU e modificata prea mult . CAFEINA –derivat purinic. totusi cafeina remediaza tensiunea arteriala scazand-o sub limitele normale (este indicata în colaps).in edeme şi hidropizii.inlatura senzatia de oboseala şi imbunatâteste capacitatea de memorare şi gandire. tahicardie . Indicaţii terapeutice: -in stari de urgenta (iminenat de colaps vascular periferic sau soc). la nivelul bulbului stimulează centrul respirator şi mai puţin pe cel vasomotor şi vag. -la nivelul rinichiului produce efect diuretic.

-nu se utilizează în boli cardiace . 0. pentru trezirea din narcoza. 1-5ml/animal mijlociu. -excita centrii respiratori şi vasomotori. -doze: s. -efectul antifebril se datoraeza vasodilatâtiei periferice.4ml/animal mic de 2-3ori/zi.c. în pneumopatii. tremuraturi ale extremitatilor.5-1. per os. antidotul :barbiturice de scurtă durata. convulsii tonicoclonice.bronholitice expectorante. . -in doze mari poate produce accese epileptiforme ce duc la „soc pentetrazolic”=convulsii tonice scurte urmate de o faza clonica prelungita. efectul durează 30minute. i. -s.convulsiile sunt localizate la nivelul trunchiului cerebral. oprirea cordului în sistola.c. -in colaps vascular se utilizaeza doze maxime inglobate în ser gluconat izotonic . creste amplitudinea miscarilor respiratorii şi mai puţin frecventa. CAMFORUL –administrat parenteral are efecte analeptice . 142 .. EXCITANTE BULBARE: PENTETRAZOL –fiole de 10ml 10%.m. <0. -este indicat în stare de urgenta pentru trezirea din narcoza. -se absoarbe şi se inactiveaza rapid. 5-10ml/animal mare .c. colaps . -transmite miros carnii şi laptelui. 4-6ml/animal mare. iniţial. -nu se utilizează în intoxicătiile cu tranchilizante fenotiazinice.i. efectul analeptic cardiorespirator seproduce pe cale reflexa prin excitarea terminatiilor senzitive de la locul injectiei.5ml/animal mijlociu. -este cel mai puternic antagonist al narcoticelor . stari de excitatie . -creste tensiunea arteriala. sau s. -nu se utilizează la animalele slabite. ulterior are acţiune directă asupra centrilor bulbari şi asupra cordului. -creste frecventa şi amplitudinea miscarilor respiratorii.v. aritmie. 1-2ml/animal mic de 2-3ori pe zi deoarece efectul durează cca 6-8ore. la animalele obosite şi după interventii chirurgicale şi obstetricale.m.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Doze şi mod de administrare: -i. -la om consumul excesiv poate produce palpitatii . -in intoxicătia cu cafeina apar fenomene de tahicardie. insomnie. în febra septica .neliniste.

c. 3-6ml la animalele mijlocii. intoxicătii . sau i. în doze de : 20-40ml la animalele mari. 143 . antiseptic pulmonar. -este analeptic cardiorespirator. -există sub formă de emulsie injectabilă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -indicat în : oboseala . 0. PNEUMOGUARD –are în componenta sa camfor. bronsite.m. -se face s. sub formă de ulei camforat (fiole de 10ml 10% şi 20%). fluidifiant al secretiilor bronsice. pneumonii.bfebra.5-2ml la animalele mici de 2-3 ori/zi.

Hormonii gonadici (sexuali) -hormonii estrogeni.. Gonadotrofina corionică (prolan sau HCG) e secretată de vilozitatile coriale ale placentei la om. -are acţiune antiestrogenica. Gonadotrofine extrahipofizare –gonadotrofina corionică şi gonadotrofina serică . i. -provoacă ovulaţie şi luteinizarea celulelor granuloase. se obţine din urina de femeie gravida între zilele 50-70.c. -participa la maturarea preovulatorie a foliculului. Ocitocina I. LH: -induce ovulaţia şi luteinizarea foliculului. Eliberarea acestor gonadotrofine este controlata şi dirijata de 2 neurosecretii hipotalamice: 1)hormoni de eliberare luliberina sau GnRh.m. -la nevoie pentru a obţine efect antiestrogenic se poate asocia cu progesteronul. Se administrează s. -induce secreţia de lapte. Prostaglandine III. II. -mentine funcţia corpului galben(secreţie de progesteron). LTH FSH: -stimulează: -creşterea foliculilor ovarieni. i. Hormonul hipotalamic de eliberare pentru gonadotrofine. LTH (prolactina): -stimulează dezvoltarea gl. Acţiunea farmacodinamică: -asemănătoare LH. -hormonii gestageni.. -secreţia de hormonilor estrogeni. 144 . de inhibare a prolactinei sau PIF. IV.. -stimulează secreţia de progesteron. mamare.-stimulează celulele Leydig.v. -hormonii androgeni. I.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAMENTAŢIA HORMONALĂ Hormonii sferei genitale: I. Indicaţii terapeutice: -la vacă şi iapă înaintea tratamentului cu gonadotrofina corionică e necesar un examen transrectal pentru precizarea diagnosticului şi excluderea animalelor cu afecţiuni lezionale la nivelul aparatului genital. 2) fact. lobul anterior al hipofizei secretă: FSH. LH. -spermatogeneza. -la mascul stimulează celulele interstitiale în vederea secreţiei de hormoni androgeni.

c. dispare în zilele 150-180. silentioase 1000-2000 UI/animal o singura data i.. rezultând ser brut. -la scroafe. -in infantilismul genital cu ovare aplazice. -creaza condiţii optime de nidare.5ml /animal i. NU în tulburări ale spermatogenezei. rezultând ser deproteinat şi NU este asa de alergogen. -maturarea foliculilor ovarieni are loc cam în 5 zile. -in agalaxie 500-1500 UI.m.v. -în anestru după fătare (sezonier). -momentul optim de administrare la vacă este a 16-17 zi a ciclului sexual. după fatari. -50 UI la căţea. 3) după deproteinare se liofilizeaza. de iapă. -pentru superovulaţie. sau i. lucrandu-se la lotul martor cu o substanţa etalon.v. -la iapă: -în călduri anovulatorii şi liniştite. 2) după fenolare se face precizarea parţiala a proteinelor. -la mascul 1500-5000 UI la animalele mari. capre 1-2. -1000-1500 UI la animalele mijlocii. E secretată la nivelul endometrului. Gonaprorom:-stimulează formarea corpului galben. Factorii care dozeaza concentraţia gonadotrofinei serice în sângele iepei gestante sunt: marimea iepei. s. -la mascul stimulează dezvoltarea gl. Chorulon. Gonadotrofina serică apare la iapă în zilele 38-42. Acţiune farmacoterapeutica: -similara FSH. rasa (iepele de rasa pura au titruri mai mari decât cele matis). -pentru provocarea căldurilor. girafa. Nymphalon. Poate fi dozata pe soricioaice impubere.c. se dozeaza în UI. -alte denumiri: SIG-ser de iapă gestantă sau Prolan A. Indicaţii terapeutice: -la vaci şi juninci: -în anestru.. magarita. anestru patologic. rezultând pulbere liofilizata. PRELUCRAREA SERULUI: 1) se adauga 0. 3zile. -stimulează secreţia de hormoni estrogeni. atinge max 70-80. in special. i. Dozarea se face ca şi în cazul celei corionice. -induce ovulatia impreuna cu LH-ul.v. anestru după iarna. dozarea se face pe sobolance impubere prin cantarirea ovarului. 145 .5% fenol pentru conservare. -însămantarea se face după tratamentul cu acest produse: Gonabiom. -stimulează dezvoltarea foliculară. NU se foloseşte la provocarea căldurilor la animalele mici. dar titrul hormonal scade incepand cu cca a 100-a zi. apreciindu-se reactia ovarului şi uterului. Werfacor .contraindicaţii: areactivitatea ovarelor. Produse româneşti: Gonacor: -s. GONADOTROFINA SERICĂ(PMSG): -gonadotrofina serică la iapă gestantă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Dozele sunt diferite în funcţie de specie şi scopul urmarit : -in chişti foliculari şi nimfomanii 2500-5000 UI /anim.500 UI la animalele mijlocii.100-500 UI la animalele mici zilnic 4-6 saptamani . -se administrează la vaci şi iepe 5ml/animal. accesorii ale aparatului genital şi spermatogeneza şi calitatea spermei. Dozarea se face în unitati soareci. Serul pastrat la temperatura camerei 3 zile pierde ½ din valoarea hormonală. -in călduri liniştite. Prolan E. oi. anotimpul (primavara nivelul hormonicreste). Prolan simplu.

sau i. -pentru intreruperea căldurilor. Aceasta este dozarea progesteronului. apoi se administreaza gonadotrofina serică. secretat de hipotalamus Pe cale sangvină ajunge la hipofiza şi dirijeaza secreţia de hormoni FSH. sau i. -persistenta corp galben 2000-3000 UI s. Gonadotriphine serique-pulbere liofilizata. Preparate comerciale: SIG. -doze: -la vacă 0. -la iepuroaică 10 mcg de animal i.. Prolan A. Doze şi mod de administrare: există scheme terapeutice. Werfaser. -la nutrie: -anestru după fătare. respectiv inducerea ovulaţiei la catele în ziua a 10-12 a 146 . Buserelin: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă şi iapă. se renunta.c. La nivelul ficatului si rinichiului acest hormon e descompus prin hidroliza. -la căţea şi pisică: -pentru provocarea căldurilor. stimulează calitatile spermei. iar dacă apar călduri se face însămantare dubla. Vacă: -anestru după fătare 1500-3000 UI. -pentru provocarea superovulaţiei. s. ulterior s-a sintetizat şi un nonapeptid care are un efect de 100 de ori mai puternic decât decapeptidul.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -la oaie: -pentru provocarea căldurilor în extrasezon. deci asemănătoare gonadotrofinei corionice.c. Masuri de precautie. i. Contraindicaţii: administrarea in caz de hiperestrogenism sau in caz de hipogalaxie şi agalaxie.c. accelerarea pulsului şi respiratiei. in doze uzuale.m. Dacă se constata edem local.. zilnic 50 UI/kg timp de 8 zile la căţea şi 20 UI/kg timp de 7 zile la pisică.. -in infantilismul genital la juninci 6 injectii a 500 UI la 48 de ore. 12 ml şi se asteapta 2 ore..m. LH. -anestru după pubertate sau sezonier 1500-3000 UI s. Căţea.diferentiate pe specii şi afecţiuni. -pentru cresterea numărului de fetusi la iepuroaică.25-0. apoi 1-2 zile.m. sau i.m. eventual colica.v. -la scroafa: -anestru după pubertate. Oaie: -pentru călduri în extrasezon se injecteaza de 2 ori la 3 zile 50 mg progesteron.m. Se face iniţial o proba de toleranta de sensibilizare: se administreaza s. In caz de soc alergic se intervine cu adrenalina s. i. Administrarea la animale are efect asemănător cu LH-ul.. Hormonul hipotalamic de eliberare a gonadotrofinelor = Luliberin = GnRh = decapeptid.50mcg/kg.. -pentru inducerea ovulaţiei la iepuroaice la 24 de ore de la fătare. după lactaţie.c. -inducera superovulaţiei. Gonarelinul: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă.m.c. neliniste. II.căldurile ovulatorii apar după 3 zile. Fata de gonadotrofine extrahipofiza are avantajul ca NU este asa de alergogen având greutatea moleculara mică. -decapeptidul = gonarelin -nonapeptidul = buserelin Indicaţii terapeutice. după care 700 UI gonadotrifina serică s. i.c. -după pubertete la mascul. -sincronizarea căldurilor. sezonier..v. pisică: -i. Foligon.

-iapă 20-40mcg de animal. -la masculul estrogen diminua instinctul sexual producând asa numita castrare hormonală. -testicul. III. Se clasifica în estrogeni naturali. -determinarea caracterelor sexuale secundare şi comportamentul tipic sexual al femelelor. respectiv. -anafrodizie prin hiperfoliculinemie şi corp galben prelungit asociata cu călduri anovulatorii.. -tumori ale sferei genitale şi gl. Efectele farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale: -stimularea dezvoltarii aparatului genital. Produc hiperemie pronuntata la nivelul aparatului genital. Circuit biologic: estrogenii sunt inactivati la nivelul ficatului prin glucuronoconjugare şi sulfoconjugare. -la căţea se administrează pentru impiedicarea nidatiei. canalelor galactofere. -suprarenale. Inhiba secreţia de gonadotrofine hipofizare prin feed-back negativ. Cotraindicaţii: -chişti ovarieni. i. -la scroafe se poate obţine castrare hormonală. cervicale. Produse comerciale: Cystorelin. prelungirea faza luteinica şi se suprima ciclul sexual. Reacţii adverse: -mai ales la căţea. -determina proliferarea endometru. -cresterea libidoului printr-o acţiune directă asupra SNC. -doze: -la vacă 10-20mcg de animal. Estrogenii sintetici poseda majoritatea proprietăţilor hormonilor naturali cu exceptia efectului stimulator asupra ciclului sexual. -stimulează secreţia de lapte la animalele care NU sunt în lactaţie şi inhiba secreţia la cele în lactaţie.m. pentru suprimarea lactaţiei.8mcg de animal. -gestaţie. sau s. -dozele mari inhiba hipofiza astfel încât se poate ajunge la atrofie ovariana. androgeni . semisintetici şi sintetici.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ căldurilor.Hormoni gonadici = estrogeni. Inactivarea e destul de rapidă cu exceptia unor esteri ai estrodionului care are efect de 147 . -asupra altor organe şi sisteme: -stimulează formarea osului şi osificarea cartilajelor de crestere a oaselor lungi. -lactaţie. in afecţiuni cutanate pe baza endocrina.v.. -produce retenţie de apa şi Na în organism şi creste retenţia de calciu. Se compun din 3 fracţiuni: una activă propriu-zisa = estradiolul. -Fertagyl. exceptii la porc la care estrogenii au efect luteotrop.mamare. a) Hormoni estrogeni: -sunt secretati de: -celulele tecii interne a foliculului ovarian în curs de maturare.au structura steroidica. -tulburări ale sistemului hematopoetic mai ales la nivelul maduvei osoase. -sensibilizeaza miometrul la acţiunea substanţe ocitocice. -iepuroaică şi căţea 0. -determina cresterea secreţiei de mucus la nivelul gl. Indicaţii terapeutice ale hormonilor estrogeni naturali şi sintetici: -călduri liniştite. -in doze mici stimulează descarcarea hormoni gonadotrofici hipofizari. iar celelalte doua sunt produse de metabolizare ale estradiolului cu efect estrogenic mai puţin pronuntat.c. gestageni. -corpul galben. -administrat după fecundare modifica motilitatea oviductului = oul fecundat ajunge prea repede sau prea tarziu în uter obţinandu-se un efect anticonceptional. -Receptal. -placenta. -mod de administrare: i. -determina regresia corpului galben. -sensibilitatea miometrului în vederea tratarii cu ocitocice cu deschiderea gatului uterin. -la câine şi cotoi se trateaza libidoul exagerat.

Efecte farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale mentine gestatia astfel ca indepartarea corpului galben duce la avort.5-0. stimulează dezvoltarea gl. dar mai puţin decât hormonii estrogeni.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ lungă durata: -8-16% din estrodiol se elibereaza sub formă activă prin urina. Sintofolin-fiole de 2 ml. fiole de 5 ml. oaie 2-3 mg. uterine care devin stelate pe sectiune. ultima administrare a preparatului estrogenic trebuie sa se incadreze în primele 12 zile după monta nedorita. favorizeaza anabolismul proteic. Etinilestradiol-comprimate. la iapă se utilizează pentru diagnosticul precoce al gestaţiei administrandu-se 0. La oile sterpe se utilizează pentru provocarea lactaţiei 0. Iepele gestante raman liniştite. Doze şi mod de administrare: -produsul Sintofolin -solutie uleioasa 4‰ ce conţine hexestrol diacetic. După intreruperea tratamentului se produce eliberarea gonadotrofinelor antehipofizare şi instalarea unui nou ciclu sexual şi căldurile în decurs de 2-4 zile. cate o fiola de estrodiol.5-1-2 comprimate o data pe zi. In timpul ciclului sexual în faza luteinica progesteronul pregateste uterul în vederea nidatiei. Se administreaza i. Între hormoni estrogeni şi androgeni => un androgenism fiziologic. b) Hormonii gestageni: cel mai important: progesteronul care este care este secretat de corpul galben şi placenta. cele negestante după 1-6 zile intra în estru ovulator. -asupra altor organe şi sisteme: determina retenţia de apa şi electroliti. Perioada de asteptare este de 5 zile până la sacrificare. Fenomenul sta la baza sincronizarii căldurilor şi a producerii căldurilor în extrasezon.mamare dezvolta acini glandulari spre deosebire de estrogeni care dezvolta canalele galactofore. pentru evitarea unui avort în urma unor insemintari traumatizante.6 ml/animal s. Esrolent-fiola de 1 ml. In doze mari au acţiune androgena determina fenomenul de masculinizare la femele => testosteronul are o slaba acţiune gestogena. La nivelul gl. scroafa 3-5 mg. 1 fiola de Ergomet. căţea. odata cu ultima administrare se injecteaza i. 5-7 zile. în iminenta de avort la iapă şi vacă. scroafa. suprima ciclul sexual şi ovulatia.c.5-1ml în prima zi sau 0. iar aceasta din urina de femeie.c. Schema pentru provocarea avortului la căţea: administrat 3 zile i. în ziua a 16-17-a după monta. obţinut din estrona. in stari de 148 . diminueaza excitabilitatea şi contractilitatea fibrelor musculare uterine inhiba motilitatea uterina => factor de mentinere a gestaţiei. Produse comerciale -adesea pentru uz uman: Estrodiol –fiole de 1 ml. se mai numeste şi hormonilinistei uterine. Indicaţii terapeutice: -in mortalitate embrionara la vacă.m. Dozele medii şi mari de progesteron inhiba secreţia ciclica de gonadotrofine hipofizare. dar şi progesteronul se poate administra în hiperfoliculinemie. Oestriol-comprimate. dar mai slab decât hormonii androgeni => animalul se ingrasa în perioada de gestaţie. iapă. iar progesteronul o slaba acţiune androgena.sau s.8ml de 5-6 ori la intervale de 3 zile.5-0.m. comprimate. La catele se utilizează pentru provocarea avortului hormonal 0.m. la: -vacă şi iapă 20-25 mg.

la vacă pentru depistarea căldurilor. fenilpropionatul. taur. se metabolizează în ficat.vier 25-50 mg. berbec.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ hiperfoliculenemie şi ninfomanie determinate de chişti ovarieni. metil-testosteronul ce au efect scurt (câteva zile). şi i. . -acţiuni asupra altor organe şi ţesuturi: stimulează anabolismul proteic (in special. Efecte farmacologice şi fiziologice: -efecte asupra sferei genitale: la mascul stimulează dezvoltarea organelor sexuale şi a caracterelor sexuale secundare. la taurasi şi manji în criptorhidie. in ziua a 12-a se repeta gonadotrofina serică. la căini batrani cu adipozitate şi alopecie. in călduri prelungite. a pseudogestaţiei şi a lactaţiei. A fost izolat pentru prima data în 1935 din testicolele de taur şi în acelasi an a fost obţinut şi pe cale sintetică. in adenom şi cancer de prostata. la vaci pentruinducerea căldurilor în extrasezon. Doze şi mod de administrare: este sub formă de solutie uleioasa 1% fiole de 2 şi 5ml. in ninfomanie la vacă şi iapă 50 mg pe animal zilnic mai multe zile.enantatul şi valerianatul ce au efect între 2-4 saptamani. se elimina prin urina în urma glucoronoconjugare. cele musculare). in hipoplazie ovariana la vaci şi juninci. in prima şi ultima zi se administreaza concomitent 15 mg Sintofolin şi Gonadotrofina serică. administrarea se face s. Testolent-fiole 1 ml cu 100 mg substanta activa. Astazi există în comert o serie de derivati ai lui: propionatul.m. Stimuleaza dezvoltarea periostului şi formarea tramei (oseina) proteice a osului. pentru prevenirea mortii embrionare la vacă şi iapă 150-200 mg în zilele a 4-6 după monta.. favorizeaza absobţia Ca din intestin şi depunerea lui în oase. La femela are acţiune virilizanta. Indicaţii terapeutice: -la mascul în caz de epuizare sexuala. vacă 3ori/saptamani Produse comerciale: Testosteron propionat -fiole de 1 ml solutie uleioasa 25 mg substanta activa. LH). 10 zile. debilitate după castrare. Metiltestosteron-comprimate sublinguale de 10 mg. decanoatul. imbatranire prematura. c) Hormoni androgeni –cel natural este testosteronul ce este secretat de celulele interstitiale Leyding. Mecanismul este mai puţin cunoscut: se presupune ca hormonii androgeni se fixeaza pe cromatina nucleara şi stimulează sinteza de ARNr. inhiba secreţia hormonilor gonadotopi adenohipofizari (in special. 149 100-300 mg. favorizeaza depunerea glicogenului în muschi. Contraindicaţii: NU se administrează la animalele cu hipogonadism şi oligospermie. eliminarea e rapidă şi efectul scurt. în hipoplazie ovariana la vaci şi juninci 25-5 0mg.m. Doze: armasar.c. tap. câine 5-30 mg i. Farmacocinetica (circuit biologic): -nu se administrează per os. la catele şi pisici pentru oprirea căldurilor şi mentinerea gestaţiei. stimulează spermatogeneza în doze mici şi o inhiba în doze mari. deci stimulează sinteza de proteine. La om influenteaza pozitiv activitatea mintala. la catele şi pisici pentru pregatirea animalelor în vederea ablatiei tumorilor mamare şi pentru suprimarea căldurilor.

şi la femeie acest efect NU a putut fi dovedit. 2) provoacă contractii ritmice ale uterului gestant cu dilatarea colului uterin. -in endometrite cronice şi piometru 2 doze la 11zile. mecanismul luteolitic consta în inhibarea adenilciclazei care e necesara celulelor luteinice în vederea secreţiei de progesteron.in sindromul de repetare a căldurilor prima doza se administrează în zilele 5-7 ale ciclului şi la nevoie se repeta la 11zile. Dinoprost. retenţiilor placentare. . pisică.PG F2α au. mecanismul efectului ocitocic consta în cresterea ionilor de Ca din interiorul fibrelor miometrului. vacă şi oaie. Tioprost. încât gestatia poate fi intrerupta în orice faza fara influente asupra mamei şi fatului. oaie. pisică. SNC. respectiv. după moarte embrionara. -se formează din acidul arahidonic sub acţiunea enzimei ciclooxigenaza. -se utilizează mai puţin pentru intreruperea gestaţiei la carnivore. pentru declansarea fatarii la iapă. viteiilor nascuti morti sau neviabili. lactaţie. rinichi. piometru. căţea. NU sunt indicate la vacă datorită frecventei mari a distociilor. iapă. NU se utilizează la scroafa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ IV. Indicaţii terapeutice: -PG F2α pentru sincronizarea căldurilor la iapă. antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina. 2 efecte terapeutice: 1) la vacă. scroafa. scroafa. 150 . dacă NU se repeta la 11zile. indometacina). -se gasesc într-o cantitate mai mare în sperma. salicilatul de Na. -datorită efectului ocitocic se indica în: endometrite. -se utilizează în anestru după fătare. -in anestru după fătare 1 doza şi dacă apar căldurile se face însămantarea. -in MV se utilizează numai PG F 2α şi analogii ei structurali obţinuti pe cale sintetică: Cloprostenol.Prostaglandinele –este vorba despre cele tisulare care acţionează în imediata apropiere a locului unde s-au format. pulmon. Doze şi mod de administrare: -pentru sincronizarea căldurilor se administrează 2 doze la interval de 11 zile. maimuta. -utilizate în sindromul de repetare a căldurilor la vacă. -au fost identificate 15 tipuri dintre care cele mai importante sunt F şi E. la 3 zile după a 2-a doza se face o însămantare artificiala. soricioaica. in principal. la căţea. iepuroaică şi sobolanca scurteaza durata de funcţionare a corpului galben. produce luteoliza. -in general. Prezinta efecte antagonice fata de PG F2α: progesteronul. cordonul ombilical.

FLAVOLIZ –se administrează i. -PROZIL = analog sintetic al PG F2α. Substanţe utilizate pentru sincronizarea căldurilor – se folosesc în scopul dirijarii biotehnice a funcţiei de reproductie şi consta în provocarea căldurilor în mod grupat la un numar mai mare de femele. se folosesc 2 substanţe →Fecundan pentru vaci. -OESTROPHAN -conţine Cloprostenol. -inhiba gonadotrofinele hipofizare. -ILIREN -conţine Tiaprost. FECUNDANUL se administreza la la 10-15 zile după monta sau însămantare la vaci şi juninci. hipertermie. -la oaie 125 mcg = 0.la porc poate provoca neliniste. Preparate comerciale: -FLAVOZIL -conţine Cloprostenol. ENZAPROST –se administrează i.. la cele gestante NU apar căldurile. -la cal poate provoca transpiratii. neexistand preparate retard. . -5 mg la iapă. urinari. După administrarea unei singure doze la femelele negestante apar căldurile în decurs de 2-4 zile. Substanţe utilizate pentru stabilirea diagnosticului de gestaţie: -in principal. -la iapă 250 mcg = 1 ml.v. -20 mg la vacă. GRAVIGNOSTUL se administrează la 15-18 zile după monta la scroafa. 151 . -ENZAPROST -conţine Dinoprost. Contraindicaţii ale PG: -nu se administrează la animalele gestante şi i. Se utilizează 2 grupe medicamentoase: gestageni sintetici şi prostaglandine.. -ESTRUMATE -conţine Cloprostenol. GESTAGENI SINTETICI –tratamentul este de lungă durata. -LUTALYSE -conţine Dinoprost.m. →Gravignost pentru scroafe. incordare locomotorie. hipertermie.5 ml. In compozitia lor intra un hormoni estrogenic = valerianatul de estradiol şi un androgen sintetic = enantatul de testosteron.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -dozele sunt în funcţie de preparat. -nu se trateaza animalele care sunt deja în estru. -la intreruperea medicatiei se elibereaza o cantitate mare de gonadotrofine ajutand la maturarea foliculară şi aparitia ovulaţiei. tahicardie. -la vacă produc tahicardie.. -la vacă 500 mcg = 2 ml.m.

-factorii care influenteaza efectul ocitocic sunt: perioada de gestaţie şi calea de administrare. -este rapid descompusa de ocitocinaza. Ocitocina. cea mai fiziologica contractie se produce după administrarea i. 152 . 1. -la vacă şi la oaie se utilizează Gestafortin i. iar pe cale naturala din hipofiza de bovine. substanţe parasimpaticomimetice. -in prolapsul uterin când se face intramural. pilulele anticonceptionale conţin gestageni+estrogeni care inhiba hipofiza pe toata durata tratamentului. Metilacitoxiprogesteron.m.m. Substanţe nehormonale uterorelaxante. prostaglandinele. 3) prin aport de energie: glucoza. 2) mecanisme vegetative periferice (adrenergice sau colinergice): adrenalina. devenind sensibil în apropierea fatarii şi sensibilitatea durează 8 ore postpartum. -hipotonie sau atonie după fătare. OCITOCINA = hormon produs de lobul posterior al hipofizei. efectul durează de la ½-1ora. -in timpul gestaţiei uterul este ireversibil. . Efecte farmacologice: -contracta ritmic musculatura neteda uterina. Substanţe nehormonale ocitocice. gluconatul de Ca. -acţiunea este cu atât mai puternica cu cât uterul a fost sensibilizat în prealabil cu estrogeni. alcaloizii din cornul secarii. 4) prin participarea la biochimismul contractiei musculare: calciu. Flurogestom acetat. -Chrono-gest sub formă de bureti pentru oi│se introduc şi se mentin 13 zile şi ulterior la 1-4 zile -Veramix-gest sub formă de bureti pentru oi │apar căldurile. Poate fi obţinuta şi pe cale sintetică. sau s. -determina contractia celulelor mioepiteliale favorizand ejectia laptelui.retenţie placentara şi endometrie pentru eliminarea conţinutului patologic din uter. -in hemoragii uterine postpartum. IV.c.. O substanţa ocitocica sau uterotonica este un medicament care creste amplitudinea şi frecventa contractiilor uterine şi tonusul muscular astfel ca uterul se reduce în volum. Indicaţii terapeutice: -grabirea involutiei uterine postpartum. chinina.5-3 mg/kg la intervale de 3-4 luni. Aceste efecte pot fi obţinute prin mai multe mecanisme: 1) acţionează direct asupra fibrei musculare: ocitocina. de altfel ea este produsa de hipotalamus şi depozitata în posterohipofiza. -in doze mari poate produce tetania uterului.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in MU astfel de hormoni sunt folositi în scop anticonceptional. ex:Cloracitoxiprogesteron.

Atât ocitocina cât şi derivati de ergot prezinta avantajul ca uterul ramane sensibil şi la alte uterotonice astfel ca efectul poate fi potentat cu glucoza. saruri de Ca şi substanţe parasimpaticomimetice. sau 2.v. -in hipo.c.2-0..m. în cazul involutiei uterine intarziate. pisică după ce colul uterin sa deschis complet. doze: 5-10 ml i.sau 6-10 ml epidural. -in mamite pentru eliminarea laptelui rezidual.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in caz de fătare intarziata la scroafa.. .c. -in caz de retenţie de lapte. 2)alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice = ergometrina şi metilergometrina. -la scroafa 4-10 ml i. durata efectului metilergometrinei este de 2-4 ore. sau 4 ml epidural.v. -la bovine indicat în hipotonie uterina. Doze şi mod de administrare: -i.5 ml. Produsul romanesc de uz veterinar ce conţine metilergometrina este Romergometrin – fiole de 5 sau 10 ml 1%o şi se administrează numai la bovine şi suine.i. -la căţea 1-3 ml s. hemoragii postpartum sau după cezariana.sau agalaxie. -la iapă 10-13 ml s. -la suine este indicat în grabirea fatarii. sau i. -conţine ergometrina maleat. -doze: -la vacă 16-20 ml s.m. 153 .c. -efectul incepe la 10-12 minute şi durează 20-30 minute. Preparate : Presoxin -fiole de 10 ml ce conţin 50 UI. hemoragii uterine.m.c. La cătele şi pisici poate fi utilizat produsul de uz uman Ergomet – fiole de 1ml 2%. -in ovoretenţie la galinacee şi palmipede. -la păsări 0.5-5 ml i. -la oaie şi capra 4-5 ml s. ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII (DERIVATI DE ERGOT): -se gasesc în sclerotul ciupercii. Datorită acestui fapt ei sunt indicati în hemoragii şi hipotonie uterina mai des decât ocitocina. căţea. endometrite purulente şi mucopurulente. In urma administrării i. dar de durata mai lungă. Efectul ocitocic al derivatilor de ergot este mai slab şi mai nesigur comparativ cu cel al ocitocinei. profund..5-5 ml i.m. sunt de 2 tipuri: 1)alcaloizi polipeptidici = ergotamina şi ergotoxina.4 ml/kg în hemoragii uterine.. după fătare.m. doze: 2. 0. se poate repeta la 5 ore.m.3-0.

S-au sintetizat substanţe care au efct exclusiv β2-adrenergic (uterolitic) fara efecte cardiovasculare. Efectul antiinflamator-antireumatic se bazeaza pe faptul ca glucocorticoizi inhiba cresterea şi toate reacţiile ţesutului mezenchimal. CORTICOIZII desfasoara multiple efecte terapeutice: -antiinflamator-antireumatic. │ Se utilizează şi produsul Romtiazin 1 mg/kg i. HORMONI GLUCOCORTICOIZI naturali sunt: -Hidrocortizonul. -antisoc-antistres. ACTH stimulează secreţia de corticosteroizi. │sunt inhibitori β2-adrenergici şi Hormonii glucocorticoizi (antiinflamatoare) şi steroidice: Corticosuprarenală secreta hormoni steroizi-2grupe: -glucocorticoizi ce sunt sintetizati în zona fasciculata şi parţial în cea reticulata. -Corticosteronul. dar NU şi a mineralocorticoizilor. la vacă. ISOXUPRIN –produsul comercial = Duphaspasmiu. CLENBUTEROL –produsul comercial uterolitici. inhiba 154 . -antitumoral. inhiba fibrinogeneza şi multiplicarea fibroblastilor. . Produsele comerciale ce se utilizează în terapeutica umană şi veterinară se obţin prin sinteza chimică din acizii biliari. după 1ora de la administrare. Aceste substanţe au urmatoarele indicaţii: relaxeaza cervixul în vederea efectuarii tratamentelor intrauterine sau pentru a extrage fetusii la fătare şi reduc contractiile în cervicite şi vaginite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Dintre derivatii de ergot se mai utilizează BROMOCRIPTINA -care are alt efect decât cel uterotonic (inhiba secreţia hipofizara de prolactina – se utilizaeza în lactatia falsa la cătele). cervixul devine permeabil astfel încât se poate introduce sonda uterina pentru efectuarea tratamentelor.produs: BRK-Werfft – comprimate ce conţin Bromocriptina.mineralocorticoizi ce sunt sintetizati în zona glomerulata.m. 1comprimat/5 kg timp de 4-5 zile. = Planipart. scad volumul ţesutului limfatic şi mobilitatea leucocitelor şi activitatea fagocitara a acestora. -antialergic-antitoxic. . dar efectele ei cardioexcitante şi vasoconstrictoare NU permit utiliazarea ei în acest scop . Substanţe nehormonale uterorelaxante (uterolitice): ADRENALINA – substanţa simpaticomimetica care relaxeaza uterul.

-stimulează retenţia apei şi a Na – pericol de edeme.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ formareade Ac astfel încât puterea de autoaparare a organismului este scăzută. acid uric şi creatinina. eritrocitele raman nemodificate. in urma administrării intraarticulare lizeaza cartilajul protector al articulatiei. -au efect imunosupresor asupra sistemului limfatic. aceasta crestere a rezistentei peretelui capilar contribuie şi la efectul antiinflamator. inhiba sinteza de PG prin scaderea sintezei de acid arahidonic (ce este precursorul PG). iar interventiile chirurgicale se pot face după 8 săptămâni. -intarzie cicatrizarea plăgilor. Pe langa aceste efecte dorite. Efectul antisoc-antistres şi antialergic se exprima prin efectul antiexsudativ şi de scadere a permeabilitatii vasculare. de caeea articulatia trebuie menajata cel puţin 30 zile după tratament. -scade rezistenta la infecţii. Efectul antitumoral se bazeaza pe inhibarea proliferarii celulare şi inhibarii anabolismului proteic. -favorizeaza osteoporoza şi aparitia de fracturi spontane. -provoacă o senzatie de bine la nivelul SNC astfel încât animalele grav bolnave incep sa consume hrana fara ca boala sa se fi ameliorat astfel încât marcheaza evolutia reala a bolii. creste glicemia şi apare glicozuria. la vitei putând aparea în urma tratamentelor ulcere perforate. deoarece glucocorticoizii cresc eliminarea renală de aminoacizi. Pe acest principiu se bazeaza utilizarea glucocorticoizilor în tratamentul cetonemiei la bovine. Efectul antitoxic se datoreaza stabilizarii membranelor celulare ceea ce corecteaza tendinta ţesuturilor de a arde anormal glucoza. Glucocorticoizii sunt eficace mai ales în tumorile limfatice. in infecţii se asociază obligatoriu cu un antibiotic. glucocorticoizilor contribuie la stabilizarea tuturor membranelor din organism. iar la câine perforari ale colonului. creste număr neutrofilelor. uree. este impiedicata trecerea prin peretii capilarelor a leucocitelor şi astfel activitatea fagocitara a acestora. 155 . astfel se diminua arderea glucozei. creste glicogenul din ficat. există şi efecte nedorite: -stimulează metabolismul lipidic astfel ca creste concentratia de colesterol şi lipide totale din sânge determinand ingrasarea. -reactiveaza sau formează ulcere gastro-duodenale. -modificări la nivelul sângelui: scade număr de limfocite şi eozinofile circulante (durează o săptămână sau mai mult).

arsuri. -hormoni sintetici rezista în tubul digestiv şi se elimina sub formă glucuronata în urina. toxiemii de gestaţie. rezultate slabe sau chiar nule se obţin în bronsite. insuficienta renală cronica (IRC). ca reacţii secundare apare retenţia placentara.5% şi hemisuccinat. 2) glucocorticoizi moderat florurati. Clasificarea glucocorticoizilor: 1) glucocorticoizi neflorurati: -hidrocortizonul. mielite. Indicaţii specifice medicinei veterinare: -pentru provocarea fatarii la vacă. în starile în care în care este pusa în pericol viata (soc anafilactic. dar numai când fatul este viu. se administrează şi intraarticular 3-5 ml la animalele mari şi 0. -in sindromul metrita-mamita –agalaxie la scroafe. -hemisuccinatul se administrează strict i. -pentru acţiunea hiperglicemianta se utilizează în cetonemie. prednisonul (supercortizol). 125 g la animalele mari şi 25-50 g la cele mici. nevrite. astm. miozite. Indicaţii terapeutice ale glucocorticoizilor: -pentru acţiunea antiinflamatoare şi antireumatica sunt indicati în stari reumatice. 156 . edem laringian. injectia se poate repeta la 5-10 zile la animalele mari şi la 4-5 zile la cele mici. criza de astm). administrate concomitent cu vaccinurile sau substanţele imunostimulatoare în timpul tratamentului cu glucocorticoizi şi 2 săptămâni după aceea. numai o mică parte se elimina netransformată. pareze prin hipocalcemie. artrite septice. polinevrite. hepatite.v.m. afecţiuni oculare (conjunctivite. ei au efect lent şi de aceea ei sunt folositi ca terapie suplimentara. dar NU purulente.superprednol (dexametazon). glomerulonefrite. insuficienta congestiva. -acetatul se administrează i.25-1 ml la cele mici scotandu-se în prealabil o cantitate echivalentă de lichid sinovial cu cea care se introduce. glaucom.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Contraindicaţii: în infecţii virale şi micoze sistemice. mamite. pilonefrite. cheratite). ulcere gastroduodenale. artrite. fumetazon. triamcinolon (khenacort). β-metazon (diprophos). -pentru acţiunea antisoc-antitoxică sunt indicati în soc infectios (NU traumatic sau hemoragic). encefalite. Farmacodinamia glucocorticoizilor: -hormoni naturali în care se incadreaza hidrocortizonul sunt distrusi de enzimele tubului digestiv şi NU se pot administra per os. toxiinfecţii alimentare. -pentru acţiunea antialergica sunt indicati în eczeme. ulcere şi alte rani greu vindecabile. in funcţie de situatie se pot face 2 administrări cu repetare la 4-5 zile. HIDROCORTIZONUL – se gaseste sub formă de hormoni acetat în fiole de 1 ml 2. prednisolonul. colaps cardio-vascular. artroze. în diabetul zaharat. PREDNISONUL – comprimate de 1si 5 mg. fiole ce conţin 25 g substanţa activă.

fluocinolon. cât şi asupra ACTH. dermatite. 0. dar mai ales în cetonemie la vaci (se administrează 2-6 flacoane). timp de 4 zile. -acţiune antiinflamatoare de 4 ori mai puternica decât hidrocortizonul. 0.5% sau comprimate. FLUMETAZONUL –preparat: Cortival. -ACTH poate fi administrat şi singur în afecţiuni reumatismale. sau i.m. -fiole de 1 ml 2. 10-20 mg la animalele mici. prurit. NU se administrează la animalele mari. Locacorten-Tar (conţine flumetazon. Flumetazon pivalat. -tratamentul durează 3-4 zile.25%..v. Bioxiteracon. Mineralocorticoizii Sunt sintetizati în zona glomerulata a corticosuprarenalei. PREDNISOLONUL – se deosebeste de hidrocortizon prin prezenta unei duble legaturi. sinovite. In MU se mai utilizează o serie de produse cu efect local ce se aplica pe piele în arsuri. în tratamentul indelungăt cu glucocorticoizi se injecteaza din când în când şi ACTH pentru a preveni atrofia suprarenalelor. fluocinolon N. gudron şi acid salicilic). -doze: 50-200 mg la animalele mari. artrite.25-1 ml la pisică .obţinut din hipofiza de animale. -flacoane de 50 UI sau pulbere injectabilă. -injectat i. ex: ungventul cu hidrocortizon acetat 1%. -doze: 5-10 ml la animalele mari. sau i.doze: 5-20 mg la animalele mici timp de 3-5 zile. ungventul cu triamcinolon acetonid 1%o. eczeme.m. Flumetazon pivalat N (conţine şi neomicina). DEXAMETAZONA(SUPERPREDNOL) –comprimate. -intraarticular dozele sunt puţin mai mari.c. ACTH ..MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ . -injectat s. -in cursul tratamentului cu glucocorticoizi se produce o inhibitie atât asupra suprarenalei (se atrofiaza).2-1 ml la câine. 157 . -flacoane de 50 ml 0. -acţiune antiinflamatoare de 25 ori mai mare decât hidrocortizonul şi antiproliferativa de 100 ori mai mare decât acesta. 25-50 mg la animalele mijlocii.

C şi metionina. timp de 3-5 zile la animalele mari în doza de 100-200 mg. obstetrical sau soc prin arsura). -se injecteaza i. în stari de soc (soc traumatic. polidipsie şi cresterea tensiunii arteriale şi este favorizata eliminarea de K. -dezoxicorticosterona.m. astfel.) -există fiole de 1 ml soluţie uleioasa 1% şi este indicat în tulburări digestive insotite de diaree. In comert se gaseste produsul uman şi veterinar Mincortid -care este acceptat de dezoxicorticosteron (A. stimulează reabsobţia de apa şi Na de la nivelul tubilor renali. la animalele mijlocii 20-50 mg şi la animalele mici 5-10 mg. în tulburări hepatice când se asociază cu vitamina A.C. în adinamie şi slabiciune musculara. 158 . retinand apa în organism. Retenţia de Na în organism poate duce la edeme.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Cei mai importanti sunt :-aldosteronul (aldosterona). Mineralocorticoizii acţionează predominant în sfera metabolismului apei şi al elementelor minerale.D.

Cl.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICATIA URGENTELOR Cele mai importante sunt tulburările hemodinamice manifestate prin soc sau colaps vascular şi hemoragiile interne sau externe masive. soluţiile cu peste 500 mmoli/litru sunt considerate soluţii hipertone. voma. A) SOLUŢII CU ELECTROLITI: -sunt soluţii apoase care conţin unii electroliti ai sângelui (ex: Na.v. Ca. NU reusesc sa remedieze tensiunea arteriala decât pentru o perioada scurtă (aprox. hemoragii masive. se injecteaza s. 30 minute-1ora). Terapia rehidratanta: -este indicata în hipovolemii prin diaree. soluţia izotona de glucoza 5%. 5) tonifierea centrilor nervosi superiori cu substanţe analeptice. Avantaje: sunt ieftine. uremie. -complete ce conţin toti electrolitii. ionul bicarbonat) putându-se adauga în caz de nevoie şi alte ingrediente. perioada indelungata de anorexie. stari de soc. 3) combaterea acidozei cu substanţe rehidratante alcaline. 6) redresarea circulaţiei sangvine cu substanţe simpaticomimetice. Dezavantaje: se elimina repede. sau dacă este posibil i. iminenta de colaps vascular. diureza neosmotica. Mg. se foloseşte soluţia de florura de Na până la concentraţia de58% şi soluţiile complete de electroliti. K. 2) combaterea dezechilibrului hidroionic cu substanţe rehidratante. 159 . 4) aprovizionarea celulelor cu oxigen şi substanţe nutritive cu soluţii nutritive. Au indicaţii foarte precise: -in deshidratari hipotone: diaree. ser fiziologic. -in deshidratari hipertone ca setea accentuata. Tratamentul starilor de soc şi colaps vascular are obiectivele: 1) refacerea volemiei care se corecteaza cu substanţe rehidratante şi mineralocorticoizi. -soluţii macromoleculare. Există soluţii de electroliti: -incomplete care conţin doar 1-2 electroliti. transpiratie intensa. Serul sangvin are o osmolaritate de 280-300mmoli /litru. -in deshidratari izotone ca pierderile de sânge se folosesc soluţiile complete de electroliti. Există 2 categorii de lichide rehidratante: -soluţii cu electroliti. uşor de preparat şi administrat. stari toxiinfectioase. De obicei.c. diureza osmotica se folosesc soluţiile incomplete de electroliti.

-doza pentru rehidratare la un animal este între 500-2000 ml. glucoza.9%.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ !!!! Toate soluţiile se administrează caldute.c. -administrat asemănător ionoserului. ENERGOSOL -pulbere. KCl 0. -injectat s. -conţinutul unei pungi se dizolva în 10 litri de apa sau ceai.3%. -in organism raportul Na:Cl este 3:2.3% BICARBONAT DE Na. dar poate fi utilizata cu rol energizant. KCl. -poate fi administrat i. totdeauna sub formă de soluţie calduta. SERUL GLUCOZAT –izotonic 5%. -PERFUZIA cu KCl şi NaCl.v. -osmolaritatea = 308.c. NaCl 4. -reechilibrarea pompei de Na-K se face după mai multe administrări. SHERRY -conţine acetat de Na 7. CaCl2 . 20-40 ml la animalele mici. -in caz de acidoza grava se injecteaza în prealabil s. cafeina. -se administrează per os. -izotonica cu sângele. 160 .75%. IONOSERUL -produs ce conţine NaCl . amestec de săruri minerale. iar în serul fiziologic 1:1. -administrată i. în doza: -30 ml/kg/zi la animalele mari. glucoza şi cafeina.3%. -PERFUZIA cu 1. 100-500 ml la animalele mijlocii. -este o soluţie puternic hipertonica de aceea este bine sa fie diluat cu apa distilata în proporţie de 1:1. SOLUŢIA MC. în doze de 750-1000 ml la animalele mari. CaCl2 0.p. soluţie de bicarbonat de Na 13-15% în doza de 500-1000ml. MgCl2. administrarea se repeta la nevoie.95%. REHIDRASOL -soluţie cu amestec de săruri. Perfuzii prevazute în FR X: -SOLUŢIA PERFUZABILA RINGER. şi i.v. -glucoza NU este electrolit. acetat de Na. -la vitel 5 litri/zi 2-3 zile. citrat de Na. -80 ml/kg/zi la animalele mici în 3-4 administrări.c. MgCl2 0. -osmolaritate = 645. -osmolaritatea = 277. -flacoane de 250 ml. sau s. SERUL FIZIOLOGIC –soluţie izotonica de NaCl 0.5%.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

REHIDRAVIT -injectabil; -compozitie foarte bogata: săruri minerale, cafeina, glucoza, vitamine, benzoat de Na. ROMHIDROSEL -pulbere de uz veterinar; -tonic general rehidratant şi trofic tisular. LECTADE-PLUS -rehidratant oral pentru vitei mai ales; -plicul A + plicul B se solubilizeaza în apa. In MU se mai folosesc: -POLIVITAMINIZANT -drajeuri; -SĂRURI pentru REHIDRATARE ORALĂ; -LACTAT de K – fiole 10ml Anionul lactat este labil şi în -LACTAT de Na – fiole de 20ml │cursul metabolizarii sale se transformă parţial în bicarbonat astfel ca efectul este mai lent – nu există pericolul de supradoza. B)SOLUŢII MACROMOLECULARE (INLOCUITORI de PLASMA) DEXTRANUL -este polimer al glucozei; -cu greutate moleculara de 50.000 Dal; -se elimina prin urina; -se utilizează Dextranul 70 sau 40 (de la proportia în care se elimina prin urina); -se utilizează în deshidratari pasive şi hemoragii, arsuri, peritonite, tromboza; -ridica tensiunea arteriala pentru 6-8 ore; -se perfuzeaza lent i.v.; -este lipsit de toxicitate, dar poate da uneori reacţii alergice traduse prin soc şi astm; -preparat:Vetoplasm -indicat la vitei şi purcei în diaree neonatala, hipoglicemie, intoxicatii alimentare, colibaciloza; -administrat i.v. sau i.p.; -doza: 4-8ml/kg; tratamentul se poate repeta la interval de 5-6 ore. C)SOLUŢII NUTRITIVE: -conţin glucide sau aminoacizi. Glucidele = substrat energetic uşor asimilabil ce restabilesc rezervele energetice ale organismului; -din acesta categorie fac parte: glucoza, fructoza, sorbitolul. GLUCOZA –sub formă de pulbere alba, dulce, uşor solubilă în apa; -in comert există concentraţiile 5%, 10%, 20%, 33%, 40%; 161 │se dilueaza cu ser fiziologic.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-reprezintă un substrat energetic imediat mai ales în injectarea i.v.; -excesul este depozitat în ficat sub formă de glicogen; in cursul metabolizarii furnizeaza ATP (adenozin trifosfat) substanţa care creste excitabilitatea chemoreceptorilor tisulari; -pe langa funcţia energetica mai are funcţiile: antitoxică, diuretica (mai ales în soluţiile hipertonice), tonifica contractiile miocardului şi uterului. Indicaţii: -după interventii chirurgicale, obstetricale, la animalele slabite, epuizate, subnutrite, în convalescenta, în stare de soc, la animalele cu intoxicatii, cu miocardite, hepatite, în cetonemia vacilor. -la animalele cu stare normala de hidratare se pot administra şi soluţiile hipertone; la cele deshidratate trebuie evitate soluţiile hipertone datorită efectului diuretic şi deshidratant al acestora la care se vor injecta soluţii izotonice; se face o administrare şi se repeta la nevoie; -se injecteaza s.c. şi i.v., chiar şi i.p.; -doze: 0.33 g/kg la animalele mici şi mijlocii; 0.16 g/kg la animalele mari. -pe cale s.c. şi i.p.se utilizează concentraţia maximă de 10%. FRUCTOZA SORBITOLUL lentă; -fructoza se descompune mai ales în ficat, iar glucoza peste tot; sorbitolul se descompune mai ales în ficat, dar trece mai intai în fructoza; -fructoza există sub formă de flacoane de 100ml 20%, iar sorbitolul în pungi de 250 sau 500ml 5%; ambele preparate sunt de uz uman; -se utilizează mai ales în deshidratari, în diaree, în doza de 1000-2000 ml/animal/zi. Există comprimate energizante cu glucoza, cafeina, vitamina C, B1, B2 şi ATPsodic. Aminoacizii : -sunt un aport alimentar proteic de mare valoare; de obicei, se utilizează formă levogira a aminoacizilor esentiali (leucina, metionina, triptofan, izoleucina). -se pot utiliza şi alte surse de N; -in medicina umană se folosesc diverse preparate care pe langa amionacizi conţin şi electroliti; ex: Aminoplasmal, Aminosteril, Levamin, Salviamin, Aminofusin, Aminosolut (pentru diabetici), Efortex (drajeuri ce conţin acid glutamic, tirozina, aspartat de Mg şi K, cafeina; se administrează în stari de oboseala, convalescenta, pentru mentinerea efortului la sportivi). Analeptice cardiorespiratorii: -maresc consumul de O2 la nivelul SNC; -inhiba fosfadiesteraza care la randul ei descompune AMPciclic, favorizand depunerea acestei substanţe în celule. Categorii: -excitante corticale care în MU se mai numesc şi stimulente psihomotorii (cafeina); 162 -sunt zaharuri a caror metabolizare NU depinde de prezenta insulinei; -au aceeasi valoare energetica ca glucoza, dar eliberarea energiei este mai

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-excitante bulbare (camforul , pentetrazol) -v. excitante SNC!!!! Substanţe simpaticomimetice: -directe: adrenalina, noradrenalina. -indirecte: efedrina. Efecte: -produc vasoconstrictie generală cu exceptia vaselor cerebrale, coronare şi pulmonare; -activeaza toate funcţiile inimii: tahicardie, în special, hipertensiune arteriala; -scade tonusul musculaturii netede intestinale, bronhice (are efect favorabil în alergii); -contracta musculatura splinei; -scade secretiile digestive şi bronsice; -produce midriaza activă; -creste nivelul glicemiei prin descompunerea glicogenului din ficat; -sunt stimulante ale SNC, respiratiei; -creste număr de leucocite şi temperatura corporală. Indicaţii: -ca hemostatice sub formă de tamponari; -in asociere cu anestezicele locale pentru prelungirea efectului; -in astm bronsic, soc anafilactic, urticarie, colaps cardiac; -la om în crizele ee astm bronsic. Contraindicaţii: -in narcoza cu preparate halogenate (Cloralhidral, Halotan). Tratamentul hemoragiilor: Oprirea hemoragiei -pe cale chirurgicala: hemostaza mecanica prin presare, comprimare şi sutura vasului, prin frig; -pe cale medicamentoasa prin hemostatice. HEMOSTATICE: -LOCALE; -GENERALE. HEMOSTATICE LOCALE: -substanţe astringente şi simpaticomimetice prin acţiunea lor vasoconstrictoare; -produse hematologice de uz uman: bureti de fibrina, pudra de fibrina, trombina uscata pe plăgi sângerande. HEMOSTATICE GENERALE: VITAMINA K -antihemoragica; este o vitamina sintetizata de regnul vegetal (vitamina K2 ) si de populatia rumenala sau intestinală. →vitamina K 3 este o vitamina sintetică care se mai numeste şi menadiona bisulfit de Na ; -la om şi păsări sinteza digestiva este insuficienta, de aceea se utilizează frecvent în terapie; 163

-există fiole de 1ml de uz uman ce conţin 1 unitate hemocoagulaza. -timpul de coagulare scade la o 1/3 din valoarea iniţiala.3 g .3 g la animalele mari. dacă în urma administrării vitaminei K NU creste protrombinemia rezulta ca există o afecţiune la nivel hepatic. iar timpul de sângerare scade la 1/5.10. ELEMENTE DE HOMEOPATIE sud- 164 . 100 sau 1000 ml. -forme de prezentare: -vitamina K în fiole de 10 ml 1%. sulfamidica sau antibioticele în doza de 3-6 g/tona de furaj pe o durata de 4-7 zile. la animalele mari 0.c. -calea de administrare este s.1-0.v. injectabilă s. respectiv.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -rolul fiziologic al vitaminei K în procesul de coagulare al sângelui. -fitomenadiona în fiole de 1ml 1% de uz uman. antibiotice. cât şi curativ în interventii insotite de hemoragii .m. intervine în sinteza hepatică de protrombina şi a factorului VII (convertina). -starile de carenta apar când se administrează timp indelungat per os substanţe antibacteriene (sulfamide. -in insuficienta hepatică. se utilizează similar Venostatului. -indicaţii: -in hemoragii şi stari hemoragipare. la păsări se administrează în hrana de obicei concomitent cu medicatia coccidiostatica. -vitamina K 3 pulbere furajera care se poate administra la mamifere sub formă de breuvaj. în doze asemănătoare cu cele de vitamina K fiole: 0. iar la cele mici 1-3 cg putându-se repeta administrarea de 2-3ori în cursul unei zile. -in tratamentele prelungite cu sulfamide. antibiotice cu spectru larg şi coccidiostatice. este destinata păsărilor şi se administrează în apa de băut dimineata: 1ml la 10 pui timp de 3-5 zile . -in intoxicătii cu derivati cumarinici (warfarina). substanţe coccidiostatice). în intoxicatii cu antivitamine K (derivati cumarinici) apar afecţiuni hepatice grave. -înainte şi după interventii chirurgicale sângeroase. ETAMPSILAT –fiole de 1ml. VENOSTAT(REPTILASE) -este o hemocoagulaza izolată din veninul unor serpi americani ce activeaza transformarea fibrinogenului în fibrina. se utilizează profilactic în cazul unor interventii chirurgicale. sau i.c. sau i. -vitamina K 3 soluţie 1% buvabila în flacoane de 50.

Remediile folosite în domeniul homeopatiei pornesc de la extracte vegetale supuse ulterior unor dilutii succesive şi unor procese de dinamizare (dilutiile pot ajunge până la 1:1. ritmică şi sustinuta a dilutiilor respective) astfel încât în urma acestor operatiuni soluţiile capata proprietăţi chimice. extracte sau tincturi.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Alopatia se sprijina pe principiul „contrariile se combat prin contrarii” = „contraria contrariis curantur”.000 şi chiar mai mult. se bazeaza pe principii active din plante. are ca parinte pe Hipocrate. Homeopatia se sprijina pe principiul „similia similibus curantur” = „asemănătoarele se combat prin asemănătoare”. Aceste remedii acţionează prin stimularea fortelor organismului de a se opune agresiunii unor factori externi astfel ca în ultima instanta vor restabili homeostazia iniţiala fiziologica. iar prin dinamizare = agitarea periodica. ele declanseaza în organism simptoame pe care le anihileaza sub formă remediilor homeopate. are ca parinte pe Sammuel Hahneman.000. 165 . substanţele utilizate se numesc remedii. Dacă astfel de soluţii se administrează în concentraţii mari. dar mai ales fizice deosebite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful