ROMÂNIA

Programul Phare 2002
“Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment”

MI N IST ER UL

JU S

IE I TIŢ

Noţiuni de economie aplicate procedurii de insolvenţă

Noţiuni de economie aplicate procedurii de insolvenţă

3

Manualul a fost realizat de către un consorţiu condus de

PwC
Colectivul de redacţie: Profesor universitar Dr. Alexandru Buglea Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Conferenţiar universitar dr. Radu Bufan Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Drept Lector universitar dr. Ovidiu Constantin Bunget Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Lector universitar dr. Carmen Mihaela Imbrescu Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Lector universitar dr. Lorant Eros Stark Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Alexandru Medelean PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL Dan Pascu PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL

4

CUPRINS 1 Titlul I – Evaluarea ………………………………………… Noţiuni introductive privind evaluarea ……………………. 1.1 Noţiunea de Valoare ………………………………... 1.1.1 Definiţii şi delimitări noţionale ………………… 1.1.2 Categorii de valori utilizate în evaluare ……… 1.1.2.1 Categorii de bază ………………………….. 1.1.2.2 Categorii suplimentare ……………………. 1.2 Conceptul de evaluare ……………………………… 1.2.1 Definirea şi aria de aplicabilitate ……………... 1.2.2 Tipuri de proprietate supuse evaluării ………. 1.2.2.1 Proprietatea imobiliarã ……………………. 1.2.2.2 Proprietatea asupra bunurilor mobile ……. 1.2.2.3 Active financiare …………………………… 1.2.2.4 Întreprinderile ………………………………. 1.2.3 Metodele de evaluare …………………………. 1.2.4 Concepte şi principii de evaluare ……………. 1.2.4.1 Evaluarea imobilelor ………………………. 1.2.4.2 Evaluarea bunurilor mobile ……………….. 1.2.4.3 Evaluarea activelor financiare ……………. 1.2.4.4 Evaluarea întreprinderilor …………………. 1.3 Organizaţii pe plan mondial şi plan naţional ……… 1.3.1 Organizaţii pe plan mondial …………………... 1.3.2 Organizaţii pe plan naţional …………………... 1.4 Profesia de evaluator ……………………………….. 1.4.1 Tipuri de evaluatori autorizaţi şi aria de responsabilitate ………………………………... 1.4.2 Codul Deontologic …………………………….. 1.5 Raportul de evaluare ……………………………….. 1.5.1 Principii de întocmire ………………………….. 1.5.2 Conţinutul minim al unui raport de evaluare ... 1.6 Aspecte specifice ale evaluării în cazul insolvenţei 1.6.1 Rolul evaluării şi a evaluatorului ……………... 1.6.2 Cerinţe de conduită ……………………………. Prezentarea Standardelor Internaţionale de Evaluare …. 2.1 Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare 2.2 Standarde internaţionale de evaluare …………….. 2.2.1 Valoarea de piaţă – bază de evaluare ………. 2.2.2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă …………………………………………….. 2.2.3 Raportarea evaluării …………………………... 2.3 Standarde internaţionale de aplicaţie în evaluare .. 2.3.1 Evaluarea pentru raportarea financiarã ……... 2.3.2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului … 5 .......13 ……13 ……13 ……13 ……15 ……15 ……18 ……19 ……19 ……19 ……20 ……21 ……22 ……24 ……25 ……27 ……27 ……29 ……30 ……30 ……32 ……32 ……33 ……33 ……33 ……34 ……35 ……35 ……36 ……37 ……37 ……38 ……40 ……40 ……43 ……43 ……44 ……46 ……47 ……47 ……48

2

3

4

Standarde internaţionale de practică în evaluare .. 2.4.1 Evaluarea proprietăţii imobiliare ……………... 2.4.2 Evaluarea pentru închiriere / leasing ………... 2.4.3 Evaluarea instalaţiilor, maşinilor şi echipamentelor ………………………………… 2.4.4 Evaluarea activelor necorporale ……………... 2.4.5 Evaluarea bunurilor mobile …………………… 2.4.6 Evaluarea întreprinderii ……………………….. 2.4.7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării …………………… 2.4.8 Costul de înlocuire net .................................... 2.4.9 Analiza fluxului de numerar actualizat ............ 2.4.10 Evaluarea proprietăţilor agricole ..................... 2.4.11 Verificarea evaluării ........................................ 2.4.12 Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri ................................... 2.4.13 Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii ....................................................... 2.4.14 Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă ……………………………………….. Evaluarea în cazul insolvenţei …………………………….. 3.1 Evaluarea şi insolvenţă .......................................... 3.2 Relaţia dintre evaluator şi participanţii la procedura insolvenţei ............................................. 3.2.1 Evaluatorul şi judecătorul sindic ..................... 3.2.2 Evaluatorul şi creditorii ................................... 3.2.3 Evaluatorul şi debitorul ................................... 3.2.4 Evaluatorul şi practicianul în insolvenţă ......... 3.3 Locul şi rolul evaluării în procedura insolvenţei ..... 3.3.1 Rolul evaluării în deschiderea procedurii ....... 3.3.2 Rolul evaluării în procedura generală ............. 3.3.2.1 Rolul evaluării în reorganizarea judiciară .. 3.3.2.2 Rolul evaluării în faliment .......................... 3.3.3 Rolul evaluării în procedura simplificată ......... 3.3.4 Evaluatorul şi închiderea procedurii ............... 3.3.5 Alte momente posibile de apariţie a necesităţii evaluării ......................................... 3.4 Răspunderea evaluatorului .................................... Titlul II - Elemente de contabilitate ............................... Aspecte privitoare la organizarea contabilităţii ................. 4.1 Obiectul contabilităţii agenţilor economici .............. 4.2 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune ................................................................. 4.3 Sisteme de contabilitate ……………………………. 4.4 Normalizarea contabilă ..........................................

2.4

……50 ……50 ……51 ……51 ……52 ……53 ……54 …....55 .......56 .......56 .......57 .......58 .......58 ……59 ……59 …....61 .......61 .......61 .......62 .......62 .......63 .......63 .......64 .......65 .......66 .......66 .......67 .......70 .......71 .......71 .......73 .......75 .......75 .......75 .......76 .......77 .......78

6

5

6

Sursele dreptului contabil ....................................... Planul de conturi .................................................... Documente justificative, documente financiar contabile şi registrele de contabilitate …………….. 4.8 Formele de înregistrare contabilă …………………. 4.9 Răspunderi pe linia organizării şi supravegherii contabilităţii …………………………………………... Aplicarea principiilor şi convenţiile contabile în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă ……………. 5.1 Concepte contabile de bază: conţinutul şi calitatea informaţiei ……………………………………………. 5.1.1 Obligaţiile contabile şi conţinutul informării contabile ......................................................... 5.1.2 Calitatea „imaginii fidele” ................................ 5.1.3 Caracteristicile de regularitate şi sinceritate ... 5.2 Principiile şi convenţiile generale de elaborare a informaţiei financiar-contabile şi aplicarea acestora în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă ………………………………………… 5.2.1 Principiul continuităţii activităţii (on going concern assumtion) …………………………… 5.2.2 Principiul prudenţei (conservatism principle) .. 5.2.3 Principiul permanenţei metodelor (principle of consistency) ................................................... 5.2.4 Principiul independenţei exerciţiului (cut off) .. 5.2.5 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (time period assumption) ............. 5.2.6 Principiul necompensării (non-compensation principle) ………………………………………... 5.2.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv .............................................. 5.2.8 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului (substance over form) …………….. 5.2.9 Principiul pragului de semnificaţie (materiality) …………………………………….. 5.2.10 Principiul entităţii (business entity principle) ... 5.2.11 Principiul nominalismului monetar .................. Operaţiile contabile care se efectuează cu ocazia declanşării procedurii de insolvenţă ………………………. 6.1 Sigilarea şi conservarea bunurilor .......................... 6.2 Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv 6.2.1 Conceptul şi scopul inventarierii ..................... 6.2.2 Organizarea şi etapele inventarierii ................ 6.3 Aspecte legale referitoare la refacerea contabilităţii ............................................................ 6.4 Situaţiile financiare-documente de începere a lichidării .................................................................. 7

4.5 4.6 4.7

.......80 .......85 ……86 ……91 ……91 ……93 .......93 .......93 .......97 .....104

…..107 .....108 .....122 .....128 .....132 .....138 .....140 .....142 …..143 .....145 .....148 .....152 .....153 .....153 .....158 .....158 .....159 .....166 .....169

...239 . 13.......2 Utilitate ............... 11........................ 13.................................................. Noţiuni introductive .......... 6.......... 8.............2 Contul de profit şi pierdere ..................... 8 ...................... Regimul fiscal al lichidării voluntare .................................2 Utilitate ..................... 6...................2 Analiza bilantului contabil ...211 ..182 .................................3 Principalele aspecte urmărite ..... 11.......................1 Cadrul legal ........................................238 .......1 Analiza contului de profit si pierdere ................................ 8................. 8...192 .181 ..... Fiscalitatea societăţilor comerciale aflate în insolvenţă .......6 Stabilirea masei pasive ............191 ...................233 .........238 ......179 ................... 11...211 .......5 Valorificarea activelor şi depunerea sumelor realizate în contul debitorului ………………………... Aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cazul falimentului ..................4 Rezerve/fonduri provenite din facilităţi fiscale ...193 ...197 ......... 9....230 .....................8 Distribuirea finală şi raportul final ........1 Fiscalitatea perioadei anterioare deschiderii procedurii ........................9 Elaborarea bilanţului final de lichidare …………….......230 …......1 Bilanţul ..............................................3 Principalele aspecte urmărite .... 9.................. 6... Titlul IV .........4 Fiscalitatea falimentului (lichidarea judiciară) .................3 Rezervele provenite din reevaluarea imobilizărilor corporale ..............................3....Regimul fiscal al societăţilor aflate în procedura de insolvenţă ....210 ......191 ........................... Aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cazul reorganizării judiciare ........... 9................................................................................................. 11......................Analiza economico-financiară în procedura de insolvenţă Aspecte specifice ale analizei economico-financiare înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă ..............192 ............. 6....................... 8..........3......... 12...... Aspecte specifice ale analizei economico-financiare la deschiderea procedurii de insolvenţă ...........194 ...210 .............4..... 12..................... 11....202 .................. 9.........1 Temeiul legal .....2 Fiscalitatea perioadei de observaţie .196 ........7 Distribuirea periodică către creditori a sumelor realizate din lichidare ..............203 ............223 ....................................230 .........................2 Impozitarea rezervei legale ....4.7 8 9 10 11 12 13 6...............................229 ..............................1 Temeiul legal ......................185 …............... 6..............3 Principalele aspecte urmărite .....219 ....................1 Temeiul legal ………………………………………… 12................................. Titlul III ..........1 Temeiul legal ………………………………………… 10. 10.......................................................2 Utilitate ...197 ..............3 Fiscalitatea reorganizării ..........222 ...............210 .. 10...........................2 Utilitate .234 ..199 ............188 ........170 .......219 ...189 ............. 6.....................

..309 ..1.................2 Utilitate ………………………………………………........1 Fenomene exprimate în valori absolute .......2..1.....310 ...... 15.........243 …..... 16...............3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune ....1...301 ............278 .....301 . 16.....1..2 Factorul general de discontare ..2 Tehnici de echivalare în analiza istorică a datelor financiare ...3.........1 Temeiul legal ………………………………………… 14.....1.......1...... Estimarea veniturilor şi cheltuielilor 16........1 Analiza financiară pe baza bilanţului ..........241 ….2 Fenomene exprimate în valori relative ..1 Tehnici de echivalare în timp .........2....281 ...........299 .1.264 .........1 Analiza veniturilor .1......5 extraordinare ....2.......1....309 ...2...............302 ...6 Factorul general de recuperare ………… 16..2 Estimarea cheltuielilor din exploatare .......299 ....1.3......3 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii . 16.244 …...... 15.............305 ..302 ................2...305 ….... 16............1....................2 Previziunea financiară pe seama cifrei de afaceri …………………………………………......1..2......2.. 16....1 Cerinţe esenţiale în previziunea situaţiilor financiare . 15. 14.1........241 …....... 14..............1...........243 …. 15. 15....... 15..303 ...1...... 16....2.....3 Factorul general de compunere .. 14 Alte aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cadrul procedurii ..2...2 Analiza cheltuielilor ................1........275 .... 16....1.......1..................310 9 .. .........................2. 16...... 16.... 16..........4 Factorul general de reducere .....2........................2.....2 Analiza pe baza Contului de profit şi pierdere ..3.....................1 Analiza ratelor de structură …………………… 15........1........ 16....291 .............299 ........................3 Estimarea elementelor contului de rezultate .... 16.1........1 Previziunea cifrei de afaceri ……………....3 Estimarea veniturilor financiare .................. 15............240 ….3.1......7 Cazuri speciale . 16......306 …...4 Analiza ratelor de gestiune .....244 ..2..300 ........309 ...5 Analiza rentabilităţii ......305 ...306 ….3 Principalele aspecte urmărite ……………………… 15 Analiza economico-financiară..4 Estimarea cheltuielilor financiare ...5 Factorul general de descompunere .........1....1...299 .. 16.279 ................2 Analiza echilibrului financiar .....metode uzuale de analiză 15.....270 ...... 16..........303 ....246 ...................278 ....................3...... 16......1 Estimarea veniturilor din exploatare …… 16.......3 Analiza discriminantă a riscului de faliment ……… 16 Particularităţi ale analizei previzionale .300 .2 Previzionarea situaţiilor financiare . 15... 15............310 ....1 Tehnici generale de echivalare în timp .2...3 Principalele aspecte urmărite ............ 16...................13......244 .... 16....... 16..2..1 Factorul general de multiplicare .................

Viabilitatea planului de reorganizare ……………………… 21... 19.... 16.... 23.1 Sediul materiei ………………………………………..336 .Decizia comercială la societăţile in insolvenţa Determinarea stării de insolvenţă.310 ..2 Necesitate / utilitate …………………………………..321 ..338 .312 ....336 .7 Estimarea profitului net ………………….4.2 Necesitate / utilitate …………………………………. 16.2..334 ...1 Sediul materiei ………………………………………..336 .3.331 ..3.1 Sediul materiei ………………………………………... 20..........334 .. 17. 16...334 ..3 Elementele analizei …………………………………...2 Acte juridice. 21..3 Elemente de analiză necesare deciziei de solicitare a anulării acestora ……………………….. 17....329 . 23. Obligaţia debitorului de a cere deschiderea procedurii … 17... 16...5 Previziunea fluxului de numerar …………….....311 ....311 . 21..318 ......2......... 23...1 Sediul materiei ……………………………………….........327 ...1 Previziunea elementelor de activ ....... Titlul V .321 .339 10 .............324 ...........323 ....334 .2 Necesitate / utilitate …………………………………..3 Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate . anteriori deschiderii procedurii …………….3 Elementele analizei …………………………………....322 .3 Elemente de analiză ………………………………… Continuarea exploatării după deschiderea procedurii …...1 Sediul materiei ………………………………………...4..336 .1 Sediul materiei ……………………………………….. 16........318 .313 ...3 Elementele analizei ………………………………….2...4 Estimarea elementelor patrimoniale .....2.....6 Estimarea impozitului pe profit .. 19.329 ...... 18.2 Necesitate / utilitate ………………………………….3.....3 Elementele analizei …………………………………...... Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii 23..2..17 18 19 20 21 22 23 16... Dacă reorganizarea decurge “normal” …………………… 22....323 ........321 ...3.324 .. Depistarea cauzelor insolvenţei …………………………… 19.. 20...... Analiza modului de conducere (administrare) a activităţii curente a debitoarei aflate în insolvenţă ………………….1 Actele juridice frauduloase …………………. 18.. 18..3 Previziunea elementelor de trezorerie ..327 ... 23...2 Necesitate / utilitate …………………………………...2. încheiate în perioada de 3 ani......327 ..3 Acte juridice încheiate în perioada de 120 zile anterioare deschiderii procedurii ……… .318 ... Insolvenţa iminentă....2 Previziunea elementelor de pasiv .2 Necesitate / utilitate …………………………………... 22..327 .....2 Necesitate / utilitate ………………………………….... 22.. 16.314 . 16.331 .336 .3.....318 ... 23..4...316 318 ....2...310 .1 Sediul materiei ………………………………………... 20.3 Elementele analizei …………………………………..

..5..5 Contracte având ca obiect bunuri sau valori cotate pe pieţe reglementate ………………. 24...358 ... 24. Analiza contractelor în curs de execuţie .....360 .5. 24. 23....3 Elementele analizei …………………………………....356 .....352 .358 ....1 Contracte considerate executate ………….. 24....2 Contracte în care debitorul este locatar – art.5.. 24...5.361 ..1 Sediul materiei ……………………………………….......351 .365 ....4 Aprecieri commune …………………………………......8 Alte contracte ………………………………… 24..352 .............12 Contracte cu executare succesivă ………… 24.....340 .347 ..........5. 26. Încheierea de tranzacţii …………………………………….6 Cauze...3 Contracte de închiriere în care debitorul este locator – art........340 ......357 .360 . 86 alin.7 Contracte de consignaţie …………………… 24...365 11 . 23.10 Contracte de furnitură ……………………….9 Contractul de lohn …………………………… 24..1 Sediul materiei ………………………………………..350 ... Modalităţile de valorificare a bunurilor din averea debitorului …………………………………………………….5.345 . 27.....13 Contracte de societate ……………………… 24.......………...........2 Necesitate / utilitate ………………………………….....345 .5 Acte juridice încheiate de către debitor cu persoane având relaţii speciale cu debitorul 23..... 25.351 .........3......353 .....4 .1 Sediul materiei . 91 ………………………… 24...5.2 Necesitate / utilitate …………………………………........11 Contractul de prestări servicii specializate .5...... 24.....3 Elementele analizei ………………………………….4 Contracte având ca obiect bunuri în tranzit ..5...........5.....3 Elementele analizei …………………………………. 27.....24 25 26 27 Plăţile anticipate ale datoriilor. 26...........346 .343 ..... 24........ efecte....5 ………………………………….......... 23....355 ....361 .... 24....... publicitate ..... Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie ……………………………………........... dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii Acte 10 suspecte încheiate într-o perioadă de 2 ani .365 ........14 Contractele de muncă ………………………...345 ..5 Tipuri de contracte …………………………………....6 Contracte de comision …. 24.. 24. 23.348 .....353 .....357 ..2 Necesitate / utilitate …………………………………....349 ..………....345 .. 24.1 Sediul materiei ……………………………………….4 Prezentarea teoretică ………………………………..355 ................343 ....5..354 .5......... 25.......5.. 26. 24....3......347 .341 .5 Elemente de drept comparat ………………………... 24... 25.2 Necesitate / utilitate .......5.

...............................3 Elementele analizei ………………………………….2 Necesitate / utilitate .................. 28. 28........... 28 Determinarea prejudiciilor …………………………………....368 .........................1 Sediul materiei ..367 ........368 12 . …................. 28..365 ......................367 ............27............3 Elemente de analiză ...........

este un fapt tangibil. Alexandru Buglea. pag 26 1 13 . Prin evaluare se înţelege stabilirea valorii aproximative a unei proprietăţi. face ca cea mai importantă operaţiune să fie cea de evaluare. în conformitate cu o anumită definiţie a valorii. fiind o informaţie reală. Evaluarea întreprinderii . Conceptul economic de valoare reflectă optica pieţei asupra beneficiilor celui care deţine bunurile sau primeşte serviciile. Înseamnă că valoarea se bazează cel mai adesea pe o expertiză sau pe părerile unor experţi care vizează neutralitatea. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. raritatea. oferită sau plătită pentru un bun sau un serviciu. spre deosebire de valoare. Pentru cumpărător reprezintă o investiţie. o transformare în lichidităţi a patrimoniului. Ediţia a VII-a. convenit de cumpărătorii şi vânzătorii unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare. Fiind de cele mai multe ori legată de vânzarea întreprinderilor sau activelor. Lorant Eros-Stark. Valoarea nu reprezintă un fapt. dorinţa şi puterea de cumpărare. Pentru vânzător este o înstrăinare. obiectivitatea şi independenţa faţă de părţile implicate.1 Noţiunea de Valoare 1. 2005. nefiind un fapt ci o opinie a celui ce o stabileşte. la data evaluării2. Timişoara 2003.1 Definiţii şi delimitări noţionale Valoarea este o expresie a mărimii proprietăţii în economia de piaţă1. Preţul efectiv în cursul unei tranzacţii. care de fapt este evaluatorul autorizat.Teorie şi aplicaţie. un plasament de la care se aşteaptă un profit. Trecerea proprietăţilor de la o persoană la alta şi necesitatea informării celor interesaţi asupra tranzacţiei. ci o estimare a celui mai probabil preţ care va fi plătit pentru bunuri şi servicii. Valoarea este rezultatul unei abordări teoretice şi practice care încearcă să se întemeieze pe un fundament logic sau matematic cât mai riguros posibil. Editura Mirton. Preţul reprezintă o sumă cerută. la o anumită dată. de raporturile de forţe de pe piaţă şi chiar faţă de situaţia pieţei. este văzută în mod diferit de către vânzător şi cumpărător. Valoarea este un concept economic referitor la preţul cel mai probabil. Valoarea este creată de patru factori: utilitatea.1. valoarea. stabilită pe baza calculelor şi expertizelor.Titlul I Evaluarea 1 Noţiuni introductive 1. pag 9 2 Standarde Internaţionale de Evaluare.

o indicaţie asupra valorii relative date bunurilor sau serviciilor de către un anumit cumpărător şi / sau vânzător. în ansamblu. O piaţă poate fi locală. Utilitatea este măsurată dintr-o perspectivă pe termen lung. prin mecanismul preţului. Au fost concepute pentru a facilita tranzacţiile internaţionale de proprietăţi şi pentru a contribui la viabilitatea pieţelor globale. Totuşi. costul acestora devine un fapt istoric. prin promovarea transparenţei în raportarea financiară. Preţul plătit pentru un bun sau un serviciu reprezintă costul acestora pentru cumpărător. valoarea unei proprietăţi se stabileşte prin evaluarea utilităţii sale în condiţiile factorilor legali. indiferent dacă a fost publicat sau dacă a fost confidenţial. Cumpărătorii şi vânzătorii vor răspunde la raporturile dintre cerere şi ofertă. în anumite situaţii particulare. reflectă mai degrabă activitatea şi motivaţia mai multor participanţi decât imaginea sau interesul preconceput ale unui anumit participant. 14 . Principiul economic al cererii şi ofertei reflectă interacţiunea complexă a celor patru factori ai valorii. În momentul în care s-a finalizat bunul sau serviciul. la alţi factori de stabilire a preţului. Standardele Internaţionale de Evaluare sunt destinate să susţină obiectivele comune ale celor care efectuează evaluări de proprietăţi şi ale celor care trebuie să se bazeze pe rezultatele evaluărilor. economici şi de mediu care influenţează capacitatea sa productivă. Utilitatea este mai degrabă un termen relativ sau comparativ şi nu un criteriu absolut. sau suma necesară pentru a crea sau a produce bunul sau serviciul de către producător. regională. mărfurile şi serviciile sunt comercializate între cumpărători şi vânzători. motivaţiilor sau intereselor speciale ale unui vânzător sau cumpărător. Conceptul de piaţă. de imaginea asupra utilităţii relative a bunurilor şi / sau serviciilor. Costul reprezintă preţul plătit de cumpărător pentru bunuri sau servicii. în condiţiile legilor în vigoare. În conformitate cu principiul cererii şi ofertei. fizici. Conceptul de piaţă presupune că bunurile şi / sau serviciile se pot tranzacţiona fără restricţii. comercială sau financiară. în funcţie de capacitatea financiară şi informaţiile proprii. datorită capacităţii financiare. preţul unui bun sau serviciu variază invers proporţional cu oferta şi direct proporţional cu cererea. funcţionali. de nevoile şi dorinţele individuale şi de grup. Cererea este influenţată de solicitare şi puterea de cumpărare. între cumpărători şi vânzători.Preţul de vânzare este un fapt istoric. naţională sau internaţională. Ca urmare. preţul constituie. Aria de aplicabilitate a Standardelor Internaţionale de Evaluare se referă la estimarea şi raportarea valorilor proprietăţilor. Piaţa este mediul în care bunurile. de obicei pe durata normală de utilizare a unei proprietăţi sau unui grup de proprietăţi. Preţul plătit pentru bunuri sau servicii poate avea sau nu legătură cu valoarea care ar putea fi atribuită de evaluatori acelor bunuri sau servicii. Oferta este influenţată de utilitate şi raritate. în general.

fie ca parte dintr-un întreg sau portofoliu. Valoarea de piaţă este cel mai obişnuit tip de valoare asociat cu evaluarea proprietăţilor. fie ca o entitate distinctă. Evaluatorul trebuie să privească proprietatea din perspectiva pieţei. într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv. Evaluarea unei proprietăţi este influenţată de modul în care proprietatea este utilizată şi/sau ar fi tranzacţionată în mod normal pe piaţă. 1. În evaluare. Ediţia a VII-a. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. În general. această diferenţă de valoare ar trebui luată în considerare. la data evaluării. 15 . ipotezele şi condiţiile limitative (dacă există) referitoare la evaluare.1. utilitatea maximă este obţinută dacă proprietatea respectivă este exploatată ca entitate distinctă. informaţiile pe care se bazează evaluarea. trebuie făcută o distincţie între utilitatea proprietăţii considerate individual sau ca fiind parte a unui grup. care determina tipul valorii de evaluat şi care. Atunci când este realizată o evaluare în 3 Standarde Internaţionale de Evaluare. Valoarea de piaţă este o estimare fundamentată de piaţă la data efectuării evaluării. Evaluatorul trebuie să prezinte explicit în primul rând scopul evaluării. Procedurile utilizate în procesul de evaluare au ca obiectiv comun definirea şi cuantificarea gradului de utilitate a proprietăţii evaluată.2 Categorii de valori utilizate în evaluare 1. în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză. împreună cu alte elemente. prudent şi fără constrângere.2. precum şi definiţia valorii.1. Criteriul esenţial în evaluarea oricărei proprietăţi imobiliare sau mobiliare este utilitatea sa.3 Estimarea profesionistă a valorii de piaţă este o evaluare obiectivă a drepturilor de proprietate asupra unor anumite bunuri. Pentru unele proprietăţi. valoarea de piaţă este cea presupusă în absenţa unei specificări Valorile diferite de cea de piaţă se estimează atunci când scopul evaluării implică baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă. Valoarea de piaţă se defineşte ca fiind suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată. între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât. după o activitate de marketing adecvată.1 Categorii de bază Este foarte important ca orice tip de valoare estimată să fie identificată şi definită foarte clar în orice misiune de evaluare.1. Dacă valoarea proprietăţii. 2005. determină metodele de evaluare care se vor utiliza. considerată ca parte din întreg sau din portofoliu este diferită de valoarea sa individuală. Alte proprietăţi au o utilitate mai mare dacă sunt exploatate ca parte a unui grup.

Se referă strict la valoarea cu care o anumită proprietate contribuie în întreprinderea din care face parte. Valoarea de exploatare continuă. Valoarea de impozitare. este valoarea proprietăţii dată de unele definiţii conţinute într-o poliţă sau contract de asigurare. reflectând astfel contribuţia acestora la valoarea totală. aprecierea şi/sau impozitarea proprietăţii. Valoarea de investiţie sau subiectivă. Valoarea de recuperare este valoarea unei proprietăţi. este valoarea unei întreprinderi în ansamblul ei în cazul în care-şi va continua activitatea şi a cărei valoare de exploatare continuă poate fi alocată pe părţile sale componente. fără a necesita reparaţii sau adaptări speciale. specificată în definiţia valorii de piaţă. fără a avea în vedere cea mai bună utilizare a proprietăţii sau suma de bani ce poate fi obţinută în urma vânzării sale. Costul de înlocuire net este considerat ca o metodă acceptabilă utilizată în raportarea financiară pentru a determina un surogat al valorii de piaţă a proprietăţilor specializate şi cu piaţă limitată. Valoarea de lichidare sau valoarea de vânzare forţată este suma care ar putea fi primită. termenul valoare de piaţă va respecta întotdeauna definiţia IVS(International Valuation Standards). Valoarea de utilizare este valoarea pe care o anumită proprietate o are pentru o utilizare specifică şi pentru un anumit utilizator şi de aceea nu este în relaţie cu piaţa. cu excepţia terenului. din vânzarea unei proprietăţi. pentru care nu sunt disponibile informaţii de piaţă. 16 . într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară. Există circumstanţe în care sunt necesare alte baze de evaluare decât valoarea de piaţă. dată mai degrabă de valorile materialelor pe care le conţine decât de continuarea utilizării. Valorile diferite de valoarea de piaţă se estimează când scopul evaluării implică baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă. Esenţială este înţelegerea clară a diferenţelor între baza de evaluare valoarea de piaţă şi bazele de evaluare în afara valorii de piaţă. ca şi efectele pe care diferenţele le pot exercita. în mod rezonabil.conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. este valoarea proprietăţii pentru un anumit investitor ori pentru o categorie de investitori sau pentru obiective (scopuri) de investiţii clar identificate. Valoarea de asigurare. Conceptul de valoare de exploatare continuă poate fi aplicat numai pentru proprietatea care reprezintă o parte a unei întreprinderi sau entităţi. 2. de impunere sau valoarea impozabilă este o valoare care se bazează pe definiţiile conţinute în legile ce se referă la evaluarea.

atât a valorii de piaţă cât şi a valorilor care nu se bazează pe piaţă. de bunăvoie. 3. De regulă este un supliment de valoare care poate fi aplicabil unui anumit proprietar sau utilizator. mai mare decât valoarea de piaţă. Un caz special îl reprezintă proprietatea imobiliară. această valoare va fi egală cu valoarea justă. în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. care este diferită ca natură de celelalte bunuri şi servicii. La estimarea valorii de garantare a creditului ipotecar nu vor fi luate în considerare elementele speculative. Valoarea justă se utilizează. Când valoarea de piaţă a unui activ nu poate fi determinată. Pentru a răspunde unor cerinţe juridice sau statutare. chiar dacă nu întotdeauna exact echivalente. pentru a atinge un preţ care să reprezinte valoarea de piaţă. care poate proveni din diferite circumstanţe. în general. Termenul de valoare justă este un concept de contabilitate. definit în Standardele Internaţionale de Contabilitate şi în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.Valoarea specială este un termen legat de un element extraordinar al valorii. adică valoarea suplimentară rezultată din contopirea a două sau mai multe participaţii la proprietate. din cauză că proprietatea imobiliară este o marfă cu lichiditate mai redusă. sau unui potenţial cumpărător sau utilizator al proprietăţii mai degrabă decât pieţei în general. Valoarea din fuziune. evaluatorul trebuie să menţioneze acest fapt şi să descrie impactul oricăror diferenţe asupra valorii estimate. Valoarea de garantare a creditului ipotecar trebuie fundamentată într-o manieră clară şi transparentă. Dacă se impune o astfel de situaţie. ca fiind suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie. este definită. fiind definite în Standarde Internaţionale de Practică în Evaluare. 17 . Expresia valoare de piaţă şi termenul valoare justă. datorită perioadei relativ mari de expunere pe piaţă. se decide utilizarea unei valori surogat (cum este costul de înlocuire net). prin luarea în considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung ale proprietăţii. Valoarea de garantare a creditului ipotecar este valoarea proprietăţii determinată de evaluator printr-o estimare prudentă a vandabilităţii viitoare a proprietăţii. între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. reprezintă o formă particulară a valorii speciale. Valoarea justă. utilizării curente şi utilizărilor alternative adecvate ale proprietăţii. Când se poate stabili valoarea de piaţă a unui activ. în unele cazuri particulare. se poate solicita aplicarea unei definiţii particulare a valorii. pentru raportarea financiară. Alte expresii ale valorii sunt specifice unor active şi/sau situaţii speciale. aşa cum apare în mod uzual în standardele de evaluare şi în standardele de contabilitate sunt. în general. condiţiilor normale şi locale de piaţă. compatibile.

b)valoare contabilă netă (rămasa) care se determină ca diferenţa între valoarea de inventar şi amortizarea cumulată de la data întocmirii situaţiilor financiare. a cărei afacere este în declin. 1. vânzătorul nefiind interesat de continuare.Absenţa unei pieţe la vedere (o piaţă pe care mărfurile sunt disponibile pentru vânzarea imediată. g) valoarea economică. la momentul actual. Activele specializate sunt active care se vând foarte rar sau deloc pe piaţă putând fi considerate ca fiind cele cu piaţă limitată sau fără piaţă. e) valoarea venală care reprezintă preţul mediu ce poate fi obţinut în urma negocierii prin vânzarea unei întreprinderi în activitate (această se aplică în cazul unei întreprinderi de dimensiuni mici.2. 18 . f) valoare de utilitate care reprezintă preţul ce ar trebui plătit pentru a achiziţiona. de configurarea sau aplicarea lor specifică. devenite uzuale în practica evaluării: a) valoarea de inventar (valoarea de achiziţie sau valoarea istorică) care este dată de costurile ocazionate de achiziţionarea şi punerea în funcţiune a bunului sau activului. Sunt active dependente de proiectarea lor specializată. Costul de înlocuire net aplicat pentru proprietăţile specializate. un element susceptibil de aceleaşi condiţii de folosinţă. adică suma de bani plătită cu ocazia intrării unui bun în patrimoniul întreprinderii. h) valoarea bursieră care se determină doar pentru firmele cotate la bursă. există mulţi cumpărători şi vânzători iar preţul este relativ mic) respectiv natura şi diversitatea proprietăţilor imobiliare şi a pieţelor acestora impune o abordare profesionistă în stabilirea valorii lor. fie a costului de reconstrucţie. poate fi considerat ca fiind o metodă acceptabilă pentru estimarea unui surogat pentru valoarea de piaţă. în aceleaşi condiţii de muncă. luată ca fiind valoarea propusă pentru negocierea dintre vânzător şi cumpărător. procesul de evaluare devine complex. iar cumpărătorul fiind conştient că va trebui să restructureze afacerea). c) activul net contabil care se determină prin scăderea datoriilor întreprinderii din valoarea totală a activelor. Când informaţiile de piaţă sunt limitate sau nu există informaţii de piaţă comparabile direct. având aceeaşi durată. performanţe şi destinaţie.d) valoarea de reconstituire care este dată de suma de bani care trebuie investită pentru constituirea unei întreprinderi similare cu cea considerată.2 Categorii suplimentare În funcţie de scopul evaluării se pot deosebi mai multe valori.1. O estimare a costului pentru o proprietate poate avea la bază fie estimarea costului de înlocuire.

fie că este vorba de un bun sau grup de bunuri imobile sau mobile.2 Conceptul de evaluare 1.2. vigilenţă. Raportarea evaluării. . şi procedee prin care se stabileşte valoarea unei proprietăţi. în cazul activelor specializate. În ultimul timp au apărut noi clase de proprietate şi implicit instrumente noi de evaluare. în cazul în care nu există condiţii normale de piaţă.active financiare.2 Tipuri de proprietate supuse evaluării Evaluările se referă la tipuri de proprietate diferite sau la proprietăţi a căror valoare includ mai multe tipuri de proprietate. experienţă şi raţionament profesional din partea evaluatorului. mai ales în condiţiile penuriei informaţiilor de piaţă. ca şi a bazei pentru această includere. ar trebui ca să conţină o identificare clară a clasei de active în care este inclus proprietatea. Misiunea evaluării solicită un grad înalt de profesionalism. 19 . .proprietatea imobiliară. tehnici.2. Rezultatele evaluărilor sunt prezentate în rapoarte de evaluare. pe lângă cerinţele de pentru raportarea financiară. când dezechilibrul raportului ofertă-cerere determină preţuri de piaţă care nu sunt concordante cu definiţia valorii de piaţă. . active financiare sau întreprinderi. în sens general.1 Definirea şi aria de aplicabilitate Evaluarea. poate fi definită ca un ansamblu de metode. Toate rapoartele de evaluare ar trebui să prezinte clar scopul şi utilizarea evaluării.întreprinderi.proprietatea mobiliară (bunuri mobile). Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare recunoaşte prin termenul proprietate supusă evaluării: .1. 1. dar divizarea proprietăţii în cele patru categorii distincte este recunoscută de mult timp pe plan internaţional.

Şi alte prevederi legale decât cele impuse de către stat pot impune restricţii asupra exercitării drepturilor inerente aferente unei proprietăţi imobiliare. dezvoltarea sau transferul proprietăţii. exproprierea. În condiţiile legii. Dreptul de proprietate imobiliară are următoarele atribute: posesia. Ca excepţie. folosinţa şi dispoziţia.2. lăsa moştenire. ASPECTE SPECIFICE Prerogativele dreptului real imobiliar sunt stabilite prin lege fiind şi subiect al unor limitări impuse de către stat. Servitutea reprezintă un beneficiu necorporal asupra proprietăţii. precum impozitarea. când. este cunoscut sub denumirea de drept de proprietate deplin. Este distinct de bunul imobil. putând afecta utilizarea. închiria. Drepturile de trecere sunt dobândite prin uz. care este doar un activ fizic. Dreptul de proprietate absolut. Cuprind toate prerogativele. în categoria activelor de natura imobilizărilor corporale. Ipotecarea proprietăţii imobiliare apare când aceasta este utilizată ca şi 20 . confiscarea. numit subchiriaş (sublocatar) dreptul de ocupare şi utilizare are loc subînchirierea. planificarea urbană sau preluarea proprietăţilor fără proprietar sau moştenitor. închiriat sau înstrăinat.1.2. proprietarul menţinându-şi dreptul de dispoziţie. fiind înregistrat într-un document formal. proprietatea imobiliară este inclusă. Contractele de închiriere sunt înţelegeri prin care se creează alte drepturi reale imobiliare. contract sau lege. un titlu de proprietate. care este limitat numai de stat. Există şi alte drepturi de proprietate asociate cu proprietatea imobiliară care privesc interese de natură financiară. un anumit atribut poate fi separat. din punct de vedere contabil. avantajele şi beneficiile legate de proprietatea asupra bunurilor imobile. Acestea includ dreptul de a utiliza. dona sau de a alege a exercita oricare sau nici unul dintre acestea. este deţinută în stoc pentru vânzare. În cazul în care chiriaşul transferă unui terţ. ocupa. care încredinţează utilizarea unei părţi a acesteia fără a duce la dobândirea proprietăţii. dar transferând sau asigurând chiriaşului dreptul de ocupare şi de utilizare pentru un timp determinat şi în anumite condiţii.1 Proprietatea imobiliarã DEFINIRE Proprietatea imobiliară este un concept juridic. transferat. proprietatea imobiliară poate fi considerată ca activ curent. vinde. reglementarea. Coproprietatea poate fi creată prin împărţirea legală a drepturilor de proprietate între mai mulţi proprietari. Proprietatea imobiliară include toate construcţiile şi amenajările de la suprafaţă şi din subteran De regulă. Drepturile reale imobiliare se exercită asupra unui bun imobil.

restricţii. Evaluarea care include simultan bunuri mobile şi proprietatea imobiliară trebuie să identifice bunurile mobile şi să ia în considerare efectele acesteia asupra estimării valorii. CARACTERISTICI Caracteristicile proprietăţilor imobiliare.dreptul de proprietate.2. 2003. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. Rezultă că.colateral pentru garantarea unei finanţări dând naştere unui beneficiu financiar. portabile. evaluatorul trebuie să stabilească dacă aceste active vor fi evaluate ca parte a valorii de exploatare continuă sau ca active individuale. . impedimente. inclusiv în cazul insolvenţei. se evaluează dreptul de proprietate asupra activului şi nu proprietatea ca entitate fizică.2 Proprietatea asupra bunurilor mobile DEFINIRE Bunurile mobile sunt definite ca obiecte care pot fi identificabile. de care trebuie să se ţină cont în evaluare sunt: .închirieri. Bunurile mobile trebuie distinse clar de proprietatea imobiliară. uneori fiind posibilă excluderea. corporale sau necorporale. fracţionar sau un segment fizic dintr-o parte mai mare. servituţi. Evaluatorul trebuie să analizeze în ce măsură proprietatea imobiliară şi drepturile asociate afectează valoarea proprietăţii. . În evaluarea activelor unei întreprinderi. dar întotdeauna. Ediţia a VI-a.localizarea.alte proprietăţi. tipul de valoare determinat trebuie să fie consecvent cu scopul evaluării. 1. juridică şi economică. drepturi sau adăugiri care nu sunt proprietate imobiliară dar sunt incluse. TIPOLOGIE Bunurile mobile pot fi corporale sau necorporale. inclusiv descrierea fizică. . altul decât o proprietate imobiliară4. considerate de publicul larg drept mobile Proprietatea asupra bunurilor mobile se referă la proprietatea asupra unui bun. . pag 70 21 . condiţionări sau clasificări speciale.dacă proprietatea reprezintă un drept parţial.2. 4 Standarde Internaţionale de Evaluare. în general. ipotecări. ASPECTE SPECIFICE Evaluările de bunuri mobile reprezintă o gamă mai largă.

FORMAREA ACTIVELOR FINANCIARE 1. Investiţiile prin deţinerea de valori mobiliare sau de instrumente reprezintă o alternativă la proprietatea directă. societăţi comerciale. aşa cum sunt definite de lege5. societăţi mixte. creând un drept contractual a cărei exercitare este dependentă de îndeplinirea unor condiţii specificate. Instrumentele de investiţie mobilizate includ fonduri imobiliare. Proprietatea asupra activelor financiare poate fi divizată în mod legal pentru a crea asocieri în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice deţin în comun o proprietate sau o întreprindere şi îşi împart profiturile sau pierderile acesteia.3 Active financiare DEFINIRE Activele financiare rezultă din divizarea legală asupra altor proprietăţi. cu scopul de a se strânge fonduri pentru realizarea unor proiecte. fonduri ipotecare sau de alte valori mobiliare bazate pe ipoteci. 22 . 5 Legea nr. Şi prin crearea unor instrumente investiţionale bazate pe un pachet de active imobiliare pot să rezulte active financiare. dintr-un drept opţional de a vinde sau cumpăra o proprietate la un preţ dat şi într-o perioadă stabilită. 3.2. De asemenea pot să rezulte dintr-un drept opţional de a vinde sau cumpăra o proprietate (imobiliară. 2.1. Actorii principali sunt investitorii individuali pe piaţa de capital. Deţinătorul poate alege să-şi exercite sau nu opţiunea. instituţional şi public. sau a închiria o proprietate într-o anumită perioadă şi la un preţ dat. Opţiunea este o înţelegere de a menţine o ofertă de a vinde. Alte entităţi juridice sunt asocierile în participaţie şi sindicalizările. fonduri mutuale. acţiuni sau alte instrumente financiare). sau prin crearea unor instrumente investiţionale. societăţi. a cumpăra. Pot să rezulte din divizarea legală a proprietăţii asupra întreprinderii sau proprietăţii imobiliare (asocieri. republicată. Principalele entităţi juridice sunt societăţile comerciale. Piaţa pentru astfel de valori mobiliare include sectorul privat. Investitorii sindicalizaţi sunt parteneri limitaţi. reflectând poziţie de proprietate şi / sau de datorie. O asociere în participaţie este o combinaţie de două sau mai multe entităţi care se unesc în scopul specific de realizare a unui anumit proiect cu o durată limitată a asocierii. firme imobiliare etc. coproprietatea).2. companii de asigurare şamd. 31/1990 privind Societăţile Comerciale.

respectiv de la instrumente financiare primare tradiţionale precum obligaţiunile la forme variate de instrumente financiare derivate. unele tipuri de acţiuni preferenţiale. conţine atât un element de datorie. cât şi de capital.deţinerii unui pachet de acţiuni sau obligaţiuni. sau o datorie contractuală de a schimba active financiare cu altă parte în condiţii ce sunt potenţial nefavorabile Creează drepturi şi datorii. Un instrument de capital propriu este orice contract care certifică existenţa unui interes rezidual în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale. în condiţii ce sunt potenţial favorabile.Activele financiare sunt active necorporale şi pot include drepturi inerente: . inerente unui instrument financiar primar de bază. Un activ financiar. pentru o sumă determinată sau determinabilă. dreptul contractual de a schimba active financiare cu altă parte. precum şi bonurile de subscriere de active sau opţiuni pentru subscrierea sau cumpărarea de acţiuni de la întreprinderea emitentă. din punctul de vedere al emitentului.deţinerii unei întreprinderi sau proprietăţi. este orice activ care este fie numerar. O datorie financiară este orice datorie contractuală fie de a vărsa numerar sau alt activ financiar unei alte întreprinderi. Multe tipuri de instrumente financiare derivate încorporează un drept sau o datorie de a face schimburi viitoare. 23 . . Un instrument financiar reprezintă orice contract care generează simultan un activ financiar pentru o întreprindere şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă întreprindere. Din aceste puncte de vedere. o operaţiune de leasing financiar este considerată un instrument financiar.din cadrul unui contract care garantează o opţiune. ce au ca efect transferarea între părţi a unuia sau mai multor riscuri financiare. CATEGORII DE ACTIVE FINANCIARE În definirea activelor financiare trebuie ţinut cont şi de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Includ acţiunile comune. Instrumentele financiare au o sferă largă. care poate fi exercitată sau nu. Un instrument financiar compus este un instrument financiar care. Activele şi datoriile financiare monetare (denumite şi instrumente financiare monetare) sunt active şi datorii financiare ce urmează a fi încasate sau plătite în bani. fie un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu altă întreprindere în condiţii care sunt potenţial favorabile sau un instrument de capitaluri proprii ale altei întreprinderi. Instrumentele financiare derivate dau uneia dintre părţi. . fie de a schimba instrumente financiare cu altă întreprindere în condiţii care sunt potenţial nefavorabile. fie un drept contractual de a încasa numerar sau alte active financiare de la altă întreprindere.

.Clasificarea Activităţilor Economiei Naţionale 24 . Aparţin fie sectorului privat. .când sunt incluse între activele unui investitor. ecologice şamd. pentru stabilirea impozitului aferent sau pentru luarea unei hotărâri judecătoreşti. Drepturile şi obligaţiile contractuale care nu implică transferul activului financiar. care îi dă dreptul de a răscumpăra propriile instrumentele de capitaluri proprii nu se constituie într-un activ financiar al întreprinderii.4 Întreprinderile DEFINIRE Întreprinderea este o entitate agricolă. . silvicultură.subiect de drept autonom . . În general. industrie. fie celui de stat.2.Există şi instrumente care nu sunt active financiare. de construcţii. tehnologia informaţiei şi comunicaţii. comercială. servicii sociale. 1. Activităţile economice includ: agricultură. educaţie. ci prevăd executarea prin primirea sau livrarea doar a unui activ fizic nu sunt cuprinse în sfera de definiţie a activelor financiare.când este necesară garantarea emisiunilor.când sunt moştenite. de servicii sau financiară care desfăşoară o activitate economică. comerţ.când un investitor doreşte să îşi vândă participaţia sa. Societatea comercială este o personalitate juridică . asistenţă medicală. turism.când un asociat doreşte să cumpere un activ financiar. ASPECTE SPECIFICE Există mai multe situaţii în care activele financiare trebuie evaluate: .având scop lucrativ şi fiind formată din cel puţin două persoane care se învoiesc să pună ceva în comun pentru a 6 CAEN .când se face în scopul emiterii rating-lui valorilor mobiliare. achiziţionat de o întreprindere. Activităţile sunt definite. De asemenea nici operaţiunea de leasing operaţional nu este considerată activ financiar. sunt unităţi distincte de exploatare. inclusiv pentru aport la capital. . cu scopul de a stabili valoarea totală a activelor deţinute. O opţiune sau alt instrument similar. generatoare de profit şi care furnizează clienţilor produse sau servicii. Întreprinderile sunt entităţi constituite în mod legal.2. servicii prestate în principal întreprinderilor şi servicii prestate în principal populaţiei. Întreprinderile au o gamă largă de activităţi economice. industrială. construcţii. servicii financiare. . reglementate şi clasificate în CAEN6.când există o opţiune ce creează un puternic efect de îndatorare şi de reducere a vandabilităţii proprietăţii.

prin comparaţiei vânzărilor . cere ca evaluatorul să aplice una sau mai multe abordări în evaluare. CATEGORII DE ÎNTREPRINDERI Întreprinderile se pot împărţi în mai multe categorii: .asociaţiile familiale. fără intenţia sau nevoia de a fi lichidată sau de a-şi reduce în mod semnificativ activitatea. . vânzare sau comercializare a unui produs sau serviciu.prin cost . care reflectă în mod adecvat piaţa pe care proprietatea este evaluată. 1. Termenul abordare în evaluare se referă la metodologii analitice general acceptate utilizate de obicei. cunoscute sub denumirea de metode de evaluare. asocierile în participaţie. societăţi pe acţiuni.2.societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă. Continuitatea activităţii presupune că o întreprindere îşi va continua activitatea în viitorul previzibil. În general.desfăşura acte şi fapte de comerţ şi de a împărţi foloasele rezultate. incluzând proprietatea imobiliară. .3 Metodele de evaluare Evaluarea diferitelor tipuri de proprietate implică surse diferite de informaţii. Întreprinderile şi proprietăţi asimilate cu o întreprindere. întreprinderile şi activele financiare. de piaţă sau din afara pieţei. societăţi cu răspundere limitată. bunurile mobile.metoda capitalizării veniturilor 25 . . Estimarea oricărui tip de valoare. Fiecare abordare în evaluare are metode alternative de aplicare.prin venit şi corespunzător metodelor de evaluare pot fi: . holdinguri. proprietăţi comerciale specializate sau entităţi operaţionale distincte sunt evaluate la valoarea de piaţă.metoda costului . proprietăţi generatoare de afaceri. Abordarea evaluării poate fi realizată: .societăţile comerciale închise şi cele deschise(listate). abordările şi metodele de evaluare sunt comune tuturor tipurilor de evaluări. Compania operaţională este o afacere cu o activitate economică de producţie.metoda comparaţiei vânzărilor .grupuri de întreprinderi.

3 Metoda de evaluare prin capitalizarea venitului este o abordare comparativă care ia în considerare informaţiile referitoare la veniturile şi cheltuielile aferente proprietăţii evaluate şi estimează valoarea printr-un proces de capitalizare. Costul cel mai mic al celei mai bune alternative. conduce la cea mai probabilă mărime a valorii. ca substitut alternativa de a construi o altă proprietate. 1. pentru un bun substitut sau pentru un bun identic. Capitalizarea leagă venitul (de obicei. venitul net) de un anumit tip de valoare prin convertirea venitului într-o estimare de valoare. Proprietatea evaluată este comparată în general cu vânzările unor proprietăţi similare. Metoda presupune o estimare a deprecierii pentru proprietăţile mai vechi cu sau fără deficienţe în funcţionare În conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare GN 8 paragraf 5.sau ambele.3 „în absenţa informaţiilor de piaţă. corespunzătoare unui anumit nivel de risc. Conform acestui principiu o persoană prudentă nu va plăti pentru un bun sau serviciu mai mult decât costul de achiziţie pentru un bun sau serviciu acceptabil ca substitut. însă evaluatorul trebuie să includă în raport observaţii de piaţă referitoare la valoarea terenului sau la costul curent şi la cotele de depreciere”. va tinde să reflecte valoarea de piaţă. utilizează una sau mai multe metode în evaluare. 7 26 . 2. utilizând informaţii derivate din piaţă. Metoda foloseşte rate de capitalizare (relaţie directă).Evaluările bazate pe piaţă. risc sau neadecvare. fie ca o copie identică a originalului. Venitul luat în calcul este venitul net. sumă rămasă la dispoziţia unei părţi interesate. în absenţa factorilor timp. în mod normal. tranzacţionate pe o piaţă deschisă. fie ca o proprietate cu aceeaşi utilitate. costul de înlocuire net este privit ca o metodă acceptabilă pentru evaluarea activelor specializate. fluxul de venit care produce cea mai mare recuperare şi fructificare. stabilind o estimare a valorii prin procese de comparaţie. sau luând în considerare oferte de vânzare. Metoda de evaluare prin comparaţia vânzărilor este o abordare comparativă care ia în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituibile şi informaţiile referitoare la piaţă. Conform principiului substituţiei. Metoda de evaluare pe bază de cost este o abordare comparativă care ia în considerare pentru tranzacţionarea unei anumite proprietăţi. prin aplicarea principiului substituţiei7. rate de actualizare (care reflectă fructificarea investiţiei).

acoperirea unor daune. .probleme de impozitare (inclusiv executarea silită).4 Concepte şi principii de evaluare 1.exproprieri pentru cauza de utilitate publică.fuziunea unor proprietăţi (valoarea din fuziune).raportări financiare. Scopurile evaluării proprietăţii imobiliare sunt diverse: .stabilirea valorii de lichidare în cazul falimentului.2. . 27 . .tranzacţii care implică transferul proprietăţii (inclusiv lichidarea). caz în care se folosesc alţi indicatori ai valorii sau ai performanţelor proprietăţii.estimarea valorii de impozitare.fuziunea unor proprietăţi multiple.litigii. . . un vânzător sau pentru a ajuta ambele părţi să determine preţul de vânzare pentru o anumită tranzacţie.a asista un cumpărător. .estimarea valorii unei proprietăţi cu care se garantează un credit ipotecar sau pentru a stabili o bază de asigurare sau de garantare a unui credit cu o proprietate.stabilirea bazelor pentru reorganizarea judiciară. Există aspecte speciale în evaluarea proprietăţii imobiliare: .credite sau împrumuturi garantate cu proprietatea. .întocmirea rapoartelor financiare. . . . în situaţiile în care evaluările se folosesc pentru: . .4. .stabilirea efectelor unor modificări de dezvoltare a infrastructurii sau de schimbare a zonei. . . Valoarea de piaţă reprezintă baza de stabilire a valorii pentru proprietăţii imobiliare.1. .în litigii sau arbitraj asupra unor dispute asupra unor contracte sau interese parţiale.situaţia pieţelor în declin.consultanţa.2. .1 Evaluarea imobilelor Baza obiectivă pentru estimarea valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare o constituie valorile specifice atribuite anumitor drepturi în proprietatea imobiliară de către participanţi pe o piaţă în care un activ se cumpără şi se vinde. . .luarea unor decizii investiţionale.separarea participaţiilor la o proprietate (valoarea componentelor). când valoarea de piaţă este susţinută în mică măsură de date.

Dacă proprietatea este închiriată sau este supusă unor alte interese parţiale. lichidatori. determinarea valorii contabile a unor acţiuni şi pentru stabilirea evoluţiei chiriei şi ratelor de leasing). analize cost / beneficiu. De asemenea. abordările prin cost. care include deteriorarea fizică şi deprecierea funcţională. studii fezabilitate. abordarea prin cost ia în considerare şi o estimare a deprecierii. asigurători. trebuind eliminate preţurile care reflectă motivaţii diferite. . La costurile terenului şi de construcţie se poate adăuga un profit estimat pentru promotorul imobiliar. 2. fără costurile legate de timpul de construcţie sau adaptare este o procedură larg utilizată. 1. Pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare se folosesc. metoda este deosebit de utilă. Proprietatea imobiliară este comparată cu preţurile de vânzare sau ofertele unor proprietăţi similare. O estimare obţinută de abordarea prin cost reprezintă valoarea unei proprietăţi depline. .alte scopuri (analize de piaţă. stabilindu-se dacă există mărfuri sau servicii similare sau asemănătoare. evaluatorul trebuie să facă ajustări pentru a reflecta drepturile de proprietate care se evaluează. Se pot folosi mai multe metode pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare. capitalizarea veniturilor şi metodele asociate cu aceste abordări. care sunt vândute rar. În cazul proprietăţilor mai noi.clienţi interesaţi (investitori. care au - 28 . în general. Evaluatorul trebuie să reconcilieze valorile rezultate din aplicarea simultană a mai multor metode de evaluare. Estimarea costului de achiziţionare a terenului şi / sau construirea unui imobil nou cu utilitate egală sau adaptarea unei proprietăţi vechi la aceiaşi utilizare. Aceste abordări sunt bazate pe principiul substituţiei. cele cu preţul sau tariful cel mai mic atrăgând cea mai mare cerere şi probabilitate de vânzare. licitatori.determinarea taxelor legate de donaţii sau moşteniri.separarea activelor în active amortizabile şi active neamortizabile . costul şi valoarea de piaţă sunt cele mai apropiate. În evaluarea proprietăţilor specializate sau cu piaţă limitată. Metoda bazată pe cost stabileşte valoarea proprietăţii imobiliare prin estimarea costurilor aferente. Trebuie să existe un indiciu clar că părţile implicate în tranzacţie au fost motivate în mod tipic. administraţia locală). În cazul proprietăţilor mai vechi. Metoda bazată pe comparaţia vânzărilor stabileşte limitele valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare prin analiza preţurilor de piaţă plătite pentru proprietăţile imobiliare similare. comparaţii ale vânzărilor. se poate aplica metodologia costului de înlocuire net pentru a determina un surogat pentru valoarea de piaţă a proprietăţilor specializate.

4. . deci implicit a capitalului proprietăţilor închiriate.prin capitalizarea veniturilor. 29 . Capitalizarea se face prin aplicarea unei singure rate de capitalizare (rată totală ce include toate riscurile) asupra venitului dintr-un singur an. acestea trebuind să fie identice cu cele asociate cu proprietăţile comparabile. conform căruia valoarea este creată de beneficiile viitoare anticipate (fluxurile de venit net).prin cost. depreciere funcţională şi depreciere economică care afectează elementele bunurilor mobile. Metoda bazată pe capitalizarea venitului presupune că valoarea de piaţă a proprietăţilor imobiliare este determinată pe baza capacităţii acestora de a genera venit.2.prin comparaţia vânzărilor. altfel fiind necesare ajustări adecvate. Metoda ia în considerare informaţiile asupra veniturilor şi cheltuielilor comparabile pentru a stabili venitul net al proprietăţii imobiliare evaluate.2 Evaluarea bunurilor mobile Evaluarea bunurilor mobile se poate face prin utilizarea tehnicilor incluse în cele trei mari categorii de metode de evaluare. . Dacă este cazul. Metoda este aplicabilă numai atunci când există date suficiente despre piaţă. . Ipotezele pentru estimările valorii prin capitalizarea venitului pot fi comparate cu performanţa unei proprietăţi alternative şi a investiţiilor financiare. Metoda este utilă pentru evaluarea proprietăţii în totalitatea sa. Preţurile sunt analizate prin elemente de comparaţie corespunzătoare şi ajustate pentru diferenţele faţă de particularităţi. 1.fost tranzacţionate recent pe o piaţă liberă. fie inferioare faţă de cele aflate în proprietăţile comparabile. deoarece în ambele cazuri investitorii urmăresc nivelul ratei rentabilităţii. Trebuie să se ţină cont de drepturile de proprietate. trebuie să se introducă corecţii pentru a ajusta contribuţia diferită la valoare a acestor bunuri. trebuie determinat gradul de deteriorare fizică. prin luarea în considerare a duratei de viaţă economică rămasă a imobilelor cu care sunt asociate bunurile mobile. Se bazează pe principiul previzional. incluse într-o proprietate sunt fie superioare. Se poate folosi şi procedeul de actualizare prin aplicarea unei rate de actualizare (care ar trebui să reflecte randamentul investiţiei sau un anumit cost al capitalului) asupra unei serii de venituri nete previzionate pentru o anumită perioadă. Dacă se constată că bunurile mobile.

2. de un drept contractual sau un drept majoritar sau minoritar asupra unei investiţii imobiliare mobilizate.4. poate fi mai mică sau mai mare decât suma tuturor participaţiilor individuale asupra acelei proprietăţi.achiziţia sau vânzarea unei întreprinderi individuale. Ca regulă generală. trebuie identificate exact drepturile de proprietate. Trebuie examinate clauzele contractuale sau actele constitutive pentru a verifica cota procentuală din proprietate pe care o reprezintă subiectul evaluării. Opţiunile de cumpărare sunt considerate la cost de cumpărător. Preţul acţiunilor asupra unei investiţii este stabilit pe pieţele pe care acestea sunt tranzacţionate. valoarea tuturor activelor financiare. Evaluatorul trebuie să adapteze abordarea sau metodele la natura activului financiar de evaluat. când opţiunea este exercitată. .4.4 Evaluarea întreprinderilor Întreprinderile pot fi evaluate din scopuri diferite: . trebuie determinat dacă în preţul de cumpărare sunt incluse şi active nonimobiliare. Valoarea activelor financiare poate fi privită în mod individual dar şi ca ansamblu. În cadrul metodei prin comparaţia vânzărilor. dacă este vorba de o poziţie majoritară sau minoritară. 1. . dar cu luarea în considerare a efectului de îndatorare produs asupra preţului final de tranzacţie. înainte de a evalua fracţiunile proprietăţii. .fuziunea sau divizarea. Astfel.obţinerea de credite.cotarea la bursă şi delistarea de la bursă. luate ca ansamblu. Aceste elemente pot include finanţări speciale. şi în cazul activelor financiare se pot folosi toate cele trei abordări ( prin cost.evaluarea performanţelor manageriale.1.estimarea valorii pachetelor de acţiuni deţinute de acţionarii unei întreprinderi. 30 . Costul unei opţiuni exercitate de a cumpăra o proprietate se adaugă la preţul de vânzare al proprietăţii imobiliare. garanţii privind ocuparea sau venitul şi servicii de management. În evaluarea activelor financiare.2. prin comparaţia vânzărilor. . . asupra unei proprietăţi. De asemenea. prin capitalizarea veniturilor).3 Evaluarea activelor financiare Evaluarea activelor financiare este un demers dificil care implică o serie de cunoştinţe aprofundate şi foarte specializate. mai întâi se stabileşte valoarea totală a unei proprietăţi. caz în care trebuie estimat efectul lor asupra valorii.

Întreprinderea evaluată trebuie să fie din acelaşi domeniu de activitate cu cele comparate şi să depindă de aceleaşi variabile economice (ex. valoarea obţinută trebuie să fie considerată împreună cu estimările de valoare obţinute din alte metode (ex: Metoda activului net corijat). În mod obligatoriu. 31 . prin care se compară toate activele şi toate datoriile la valoarea de piaţă sau la o valoare contabilă adecvată. Venitul este convertit în valoare fie prin capitalizarea directă a unui nivel reprezentativ al venitului. O proprietate asupra unei întreprinderi poate fi indivizibilă sau poate aparţine mai multor acţionari şi / sau poate implica o poziţie majoritară sau minoritară. 3. valoarea de utilizare are un înţeles aparte). De asemenea trebuie să ia în considerare drepturile. solicitate a se baza pe valoarea justă. Evaluările de întreprinderi fundamentate pe premisa continuităţii activităţii se bazează pe valoarea de utilizare (dacă scopul evaluării este elaborarea situaţiilor financiare ale întreprinderii. caz în care în care veniturile nete estimate a se încasa în mai multe secvenţe de timp viitoare sunt convertite într-o valoare prezentă prin aplicarea unei rate de actualizare (ex. în general. Metoda fluxurilor de numerar actualizat ). 2. Abordarea prin capitalizarea venitului calculează valoarea prezentă a veniturilor nete sau beneficiilor anticipate. având în vedere evoluţia estimată a acestora şi momentul obţinerii lor.Evaluatorul trebuie să definească în mod clar întreprinderea de evaluat şi pachetul de acţiuni sau părţi sociale care sunt supuse evaluării. privilegiile sau condiţiile aferente dreptului de proprietate. de obicei. care poate fi echivalentă sau nu cu valoarea de piaţă. evaluatorii reconciliază rezultatele obţinute prin două sau mai multe metode. 1. dar. riscul asociat şi valoarea în timp a banilor. Abordarea bazată pe active a evaluării ia în considerare bilanţul unei întreprinderi. fie prin actualizare. precum şi forma juridică a proprietăţii. Evaluările de întreprinderi în scopul raportării financiare sunt. Abordarea prin comparaţia vânzărilor stabileşte valoarea prin compararea întreprinderii evaluate cu întreprinderi similare. care nu este neapărat echivalentă cu valoarea de utilizare a întreprinderii. În evaluările de întreprinderi se utilizează trei categorii de abordări pentru a ajunge la valoare. cu pachete de acţiuni sau cu acţiuni care au fost tranzacţionate pe o piaţă financiară. Evaluările de întreprinderi se pot baza pe valoarea de piaţă a întreprinderii. Metoda multiplicatorilor de piaţă). dacă se utilizează abordarea pe bază de active în evaluare pentru întreprinderi care-şi vor continua activitatea.

În anul 1994. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare este o organizaţie internaţională.1. standarde pentru evaluare şi să promoveze adoptarea lor la nivel global. Banca pentru Reglementări Internaţionale (BIS). Comitetul a fost înfiinţat iniţial de 20 de asociaţii profesionale. Banca Mondială. care a dus la înfiinţarea. cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).să elaboreze şi publice. Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO). membră a Naţiunilor Unite. Fondul Monetar Internaţional (FMI). Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) şi Organizaţia Internaţională a Comisiilor pentru Valori Mobiliare (IOSCO). De asemenea.să armonizeze standardele printre ţările lumii.3. Membrii comisiei tehnice a Royal Institution of Chartered Surveyors (RICS) şi reprezentanţi ai organismelor din domeniul evaluării din Statele Unite au demarat un dialog. 11 ţări au statutul de observator. din mai 1985 fiindu-i acordat statut în cadrul Consiliului Economic şi Social. IVSC menţine o relaţie strânsă cu organismele de elaborare a standardelor cum ar fi Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). iar 3 ţări sunt reprezentate de corespondenţi. Comisia Uniunii Europene. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare este o asociaţie non-profit fiind formată din organizaţii profesionale în domeniul evaluării la nivel mondial care sunt unite printr-un singur act constitutiv. Obiectivele IVSC sunt : . să identifice diferenţele în interpretare şi/sau aplicare. . Comitetul şi-a schimbat denumirea. IVSC este o organizaţie non-guvernamentală (ONG). Lucrează în cooperare cu ţările membre menţinând legătura cu agenţiile internaţionale. 32 . în anul 2001 a ajuns să cuprindă 36 asociaţii profesionale naţionale ce au statutul de membru deplin.3 Organizaţii pe plan mondial şi plan naţional 1.1 Organizaţii pe plan mondial Ritmul rapid al schimbărilor economice şi ritmul rapid de globalizare a pieţelor investiţionale a contribuit la recunoaşterea importanţei evaluării proprietăţii în mod profesional şi a accentuat necesitatea apariţiei şi dezvoltării unor standarde recunoscute pe plan internaţional pentru evaluarea proprietăţii. în anul 1981 a Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Evaluare a Activelor (TIAVSC). iar în prezent este cunoscut sub denumirea Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare (IVSC).

33 .Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România. iar aria de responsabilitate se extinde pentru categoria de evaluări pentru care sunt acreditaţi. . Este esenţial ca evaluările realizate în conformitate cu Standardelor Internaţionale de Evaluare să fie efectuate de evaluatori profesionişti. Meseria de evaluator este reglementată de ANEVAR. . că sunt membri activi.1. În cadrul programului de pregătire continuă. Experţii evaluatori trebuie să fie cu studii superioare şi să aibă absolvite cursurile de specialitate organizate de ANEVAR.2 Organizaţii pe plan naţional Pe plan naţional se disting două mari organizaţii: . competenţi. În prezent în România există patru categorii de evaluatori autorizaţi: . Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România este membră în Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. Un evaluator poate să fie acreditat şi să profeseze în toate cele patru categorii.evaluatori de întreprinderi. . cinstiţi. fără interese proprii şi prejudecăţi.International Valuation Standards) din necesitatea de a aplica prevederile legii sau ale regulamentelor.1 Tipuri de evaluatori autorizaţi şi aria de responsabilitate Evaluatorul este persoana care are pregătirea profesională necesară. capacitatea şi experienţa de a efectua o evaluare.evaluatori de active financiare.4 Profesia de evaluator 1. De asemenea evaluatorii trebuie să facă dovada că profesează. Evaluatorii trebuie să respecte Standardelor Internaţionale de Evaluare (IVS .3.4. 1. O evaluare elaborată pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare îl obligă pe evaluator să respecte Codul Deontologic. . Evaluatorii trebuie să fie fără excepţie membrii ANEVAR.IROVAL . cu condiţia ca pentru fiecare în parte să urmeze cursurile de rigoare şi să absolve examenul.Institutul Român de Evaluare. De asemenea fiecare categorie de evaluator trebuie să aibă încheiată o asigurare de răspundere profesională. membrii ANEVAR trebuie ca cel puţin odată la 2 ani să fie cuprinşi într-un ciclu de studii. Evaluatorii vor promova şi menţine în permanenţă încrederea în profesiunea de evaluator.ANEVAR .evaluatori de bunuri mobile.evaluatori de proprietăţi imobiliare.

cunoaşte. obiectivitatea profesională. Evaluările efectuate în conformitate IVS sunt acceptabile pentru utilizatorii finali. . Evaluatorul trebuie să fie o persoană cu o bună reputaţie care: . de natură să pericliteze rezultatele studiului. atunci numai când sunt elaborate de un membru instruit în cadrul unui organism naţional profesional şi Codul Deontologic.Rapoartele elaborate de evaluatori trebuie să fie clare. Evaluatorul trebuie să respecte cerinţele privind imparţialitatea.a obţinut o pregătire profesională adecvată în cadrul unui centru de pregătire recunoscut.4. Pentru a deveni evaluator se impune obţinerea unei autorizaţii înainte ca persoana să îşi desfăşoare activitatea în acest sens. Evaluatorul intern este evaluatorul angajat în cadrul întreprinderii care deţine activele sau în cadrul firmei responsabile cu elaborarea rapoartelor şi / sau înregistrărilor financiare ale întreprinderii. . pag 51 8 34 . transparenţa solicitată.membri asociaţi – persoane juridice 1. Ediţia a VI-a.este membru al unui organism naţional profesional de evaluare recunoscut de IVCS.peroane fizice . . O astfel de persoană este numită evaluator independent. Conform statulului ANEVAR principalele categorii de membrii ANEVAR sunt următoarele: . 2003. .urmează un program de instruire profesională continuă.persoane fizice . statutelor şi regulamentelor asociaţiilor naţionale sau organizaţiilor care controlează sau monitorizează activităţile evaluatorilor8. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. să nu inducă în eroare şi să prezinte toate aspectele esenţiale pentru înţelegerea adecvată a evaluării 8.membri acreditaţi .respectă cerinţele Codului Deontologic prevăzut de IVS.are experienţă adecvată şi este competent pe piaţa şi categoria respectivă de proprietate sau active. . sau o calificare academică echivalentă. Standarde Internaţionale de Evaluare.membri titulari . Evaluatorul extern este un evaluator care nu are legături semnificative cu compania client sau cu subiectul misiunii.2 Codul Deontologic Codul Deontologic nu are nici o autoritate legală şi nu reprezintă decât o completare a regulilor. înţelege şi poate pune în aplicare în mod corect acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile.

Evaluatorii trebuie să menţină în permanenţă un standard înalt de onestitate şi integritate. evaluările depind de acceptarea ipotezelor. sau să se asocieze cu un profesionist care posedă experienţă sau cunoaşte forţele pieţei. confidenţialitate.1 Principii de întocmire Raportul de evaluare trebuie să respecte condiţii bine definite pentru a fi reprezentativ. evitarea oricăror conflicte de interese. 1. ipotezele trebuie acceptate în vederea înţelegerii evaluării.5 Raportul de evaluare 1.recunoscut. terţii. În România organismul recunoscut este ANEVAR. Ipotezele care stau la baza unei evaluări sunt supoziţii rezonabile considerate ca fiind adevărate. integritate. imparţialitate. publicul. sau situaţii ce afectează subiectul sau abordarea unei evaluări. Activităţile se vor desfăşura astfel încât să nu fie prejudiciaţi clienţii. etică şi comunicare în evaluare. care întăresc opiniile evaluatorului prin verificări. După ce au fost declarate.5. pe hârtie sau în formă electronică a tuturor rapoartelor scrise. Înainte de a se încheia un contract de efectuare a unei evaluări. evaluatorii trebuie să identifice în mod corespunzător problema care trebuie abordată şi să fie siguri că posedă experienţa şi cunoştinţele. Instrucţiunile scrise vor fi primite de la client şi vor fi confirmate în scris de evaluator. care pune în aplicare standarde obligatorii de calificare. înainte de raportarea evaluării. Se va acţiona prompt şi eficient pentru îndeplinirea cerinţelor clientului care va fi informat şi asupra stadiilor derulării evaluării. de bună calitate şi finalizarea într-un timp rezonabil a evaluării. condiţii. 35 . experienţă. comparare obiectivă. care implică fapte. deducţie şi calcul. limba şi legislaţia. Se vor face verificări şi investigaţii pentru a se asigura că datele pentru analiza în evaluare sunt corecte. a corespondenţei şi a notificărilor plus însemnările din dosar. Evaluatorii trebuie să respecte o serie de condiţii de etică profesională legate de: competenţă. va conţine o copie a originalului. profesia sau organismul naţional profesional din care evaluatorii fac parte. Se va întocmi un dosar de lucru pentru fiecare evaluare care. de evaluator. Condiţiile limitative sunt restricţii impuse evaluărilor de clienţi. care pot fi ori nu verificate sau nu necesită o verificare. la finalizare. competenţă. Pretenţiile clientului vor fi refuzate în cazul în care circumstanţele împiedică efectuarea investigaţiilor necesare. pentru a-şi îndeplini misiunea în mod competent. de terţi sau de lege. conţinând detalii suficiente pentru a evita orice interpretare eronată. deoarece într-un anume grad. Evaluarea trebuie să fie caracterizată de eficienţă şi conştiinciozitate.

care oricum trebuie să fie rezonabilă.Dosarul va fi reţinut pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la finalizarea contractului. directă sau indirectă. evaluatorii trebuind să elaboreze şi să comunice analizele. astfel încât să se păstreze un control asupra formei şi contextului în care evaluările sunt dezvăluite public. De asemenea pot exista devieri rezonabile de la Standardele Internaţionale de Evaluare care vor trebui prezentate. scopul şi utilizarea evaluării. . prezentând orice ipoteze. a subiectului şi a scopului acesteia. scenarii sau condiţii limitative care afectează în mod direct evaluările.RAPORTAREA EVALUĂRII 9 36 . În raportul de evaluare să fie inclusă o expunere privind raţiunea existenţei unor devieri. Contractele de evaluare se pot referi la una sau mai multe proprietăţi dând o importanţă deosebită modului în care se face raportarea valorilor. cu proprietatea sau compania eventuală indicând posibile conflicte de interese (de exemplu evaluatorul intern trebuie să arate relaţia sa cu entitatea care controlează activele). Prezentarea informaţiilor este un pas esenţial în evaluare.baza de evaluare.identitatea evaluatorului şi data raportului. să respecte principiile eticii şi limitele de competenţă. respectându-se şi anumite cerinţe minime cu privire la conţinut. concluziile obţinute şi contextul în care s-au format. Stilul raportului trebuie ajustat în funcţie de natura evaluării şi de nevoile clientului.5. opiniile şi concluziile lor către utilizatorii serviciilor prestate de ei.identitatea clientului. Dacă este cazul. Raportul de evaluare va trebui să facă o descriere clară şi precisă a ariei de aplicabilitate a evaluării. În conformitate cu Standardul Internaţional de Evaluare nr. indicându-se şi faptul dacă au fost sau nu evitabile. prin rapoarte corecte care vor dezvălui orice informaţii ce ar putea afecta obiectivitatea. 3 . Raportul de evaluare trebuie să stabilească o restricţie de nepublicare a unei evaluări sau a concluziilor acesteia fără acord prealabil. . data efectivă a valorii estimate. . incluzând tipul şi definiţia valorii. trebuie indicat efectul acestor elemente asupra valorii.instrucţiunile.2 Conţinutul minim al unui raport de evaluare Conţinutul minim al unui raport de evaluare trebuie să cuprindă următoarele elemente9: . Raportul trebuie să furnizeze suficiente informaţii pentru a descrie activitatea desfăşurată. 1. De asemenea trebuie să conţină orice relaţie personală sau a firmei.

aria de aplicabilitate şi amploarea activităţii în misiunea de evaluare. de debitor. lichidatorul va angaja un expert evaluator. Secţiunea a 7-a „Falimentul”.6 identitatea. 116 . orice ipoteze şi condiţii limitative şi orice ipoteze speciale.- 1. prin administratorul special. într-o formă adecvată.6. Art. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. Art. argumentarea adecvării şi rezonabilităţii metodei şi. respectiv. 37 . iar dacă acesta nu participă la inventariere. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. La §2 „Efectuarea lichidării” este un articol care prevede în mod expres implicarea evaluatorului autorizat. calificarea profesională şi semnătura evaluatorului. pe cheltuiala averii debitorului.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. prezentarea modelelor de evaluare utilizate şi fundamentarea utilizării lor. neobişnuite sau extraordinare.1 Rolul evaluării şi a evaluatorului Rolul evaluării şi a evaluatorului este stipulat în mod expres în PROIECTUL DE LEGE PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI la Capitolul 3 „Procedura”. situaţia juridică şi locaţia (locaţiile) proprietăţii (proprietăţilor) care vor fi evaluate. pentru evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. în anumite cazuri. a acestora. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. Aspecte specifice ale evaluării în cazul insolvenţei 1. numai de către lichidatorul judiciar. dacă este cazul. a valorii adoptate. şi Conform exigenţelor din unele ţări. (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar. La §1 „Măsuri premergătoare lichidării” este un articol care prevede în mod expres implicarea evaluatorului autorizat. şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. 115 (1) Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului. rezultatele evaluării obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare adoptat. data şi amploarea inspecţiilor. o declaraţie de conformitate prin care se arată că evaluarea a fost făcută prin respectarea standardelor şi a altor cerinţe de prezentare. Cu aprobarea comitetului creditorilor. o certificare specifică din partea evaluatorului într-o formă standard.

Scopul evaluării este stabilirea valorii maxim posibile a averii debitorului.6. . 1.să posede cunoştinţele. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente). în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. . cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu.(2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. evaluatorul va evalua bunurile din averea debitorului atât individual cât şi în bloc. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă). Un evaluator autorizat are obligaţia de a respecta întotdeauna următoarele condiţii: . Metoda de vânzare a bunurilor respectiv licitaţie publică. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. cât şi în bloc (prin bloc. negociere directă sau o combinaţie a celor două va fi aprobată de adunarea creditorilor.trebuie să respecte legile şi reglementările ţării în care îşi desfăşoară activitatea. ce constau în obligaţia de a face sau a nu face anumite lucruri. având obligaţia să recomande cea mai bună variantă. competenţa şi experienţa necesară pentru a îndeplini misiunea în mod eficient. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. ca ansamblu funcţional. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. ale 38 .să ia toate măsurile necesare pentru a nu se ivi conflicte între interesele clienţilor şi cele ale altor terţi. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului. Obiectul evaluării îl reprezintă averea debitorului aşa cu este prevăzută în proiect (Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE) la Art.ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. persoană fizică sau juridică. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. sau va utiliza.3(2) Art. (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil.3 (2) Averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei – care pot face obiectul executării silite.2 Cerinţe de conduită Evaluatorul va trebui să respecte o serie de cerinţe de conduită.

evaluatorului, ale firmei sale, rudelor, prietenilor sau asociaţilor10; - să aibă grijă ca orice subordonat, să respecte Codul Deontologic al IVS; - să trateze problemele clientului cu discreţia şi confidenţialitatea corespunzătoare; - să efectueze evaluarea cu independenţă, obiectivitate, imparţialitate; - să nu condiţioneze onorariul de orice aspect al raportului; - să raţioneze imparţial şi să-şi justifice motivele pentru care este de acord sau nu cu concluziile raportului altui evaluator. În nici un caz, un evaluator autorizat nu are voie: - să acţioneze în mod înşelător sau fraudulos; - să redacteze şi să comunice în mod conştient un raport ce conţine analize false, inexacte sau părtinitoare; - să contribuie sau să participe la un serviciu de evaluare pe care alţi evaluatori îl consideră ca nejustificat; - să pretindă în mod conştient o prezentare a calificărilor profesionale pe care nu le posedă; - să folosească în mod conştient pretenţii sau reclame false, eronate sau exagerate; - să acţioneze pentru una sau mai multe părţi în aceeaşi problemă, cu excepţia consimţământului în scris; - să accepte o raportare a unor opinii şi concluzii predeterminate; - să accepte raportarea unor condiţii ipotetice asumate, ce nu pot fi realizate într-un timp rezonabil; - să pună în dependenţă onorariul cu rezultatul evaluării; - să se bazeze pe informaţiile furnizate de orice parte care nu are calificare corespunzătoare; - să se bazeze pe concluzii fără suport sau prejudecată; - să divulge informaţiile sensibile, altor persoane decât celor autorizate de client, cu excepţia cazului în care legea solicită acest lucru în mod expres.

10

Posibilele conflicte ce sunt cunoscute înainte de efectuarea evaluării vor fi evidenţiate în scris, înainte de acceptarea instrucţiunilor clientului. Orice conflicte, pe care evaluatorul le cunoaşte ulterior începerii evaluării, trebuie să fie imediat comunicate. Dacă respectivele conflicte sunt percepute după finalizarea evaluării, comunicarea acestora trebuie făcută într-o perioadă de timp rezonabilă.

39

2 Prezentarea Standardelor Internaţionale de Evaluare
2.1 Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare

Evaluarea porneşte întotdeauna de la noţiunea de proprietate şi apoi de la noţiunea de valoare. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare recunoaşte prin termenul proprietate supusă evaluării: proprietatea imobiliară, proprietatea mobiliară (bunuri mobile), active financiare, întreprinderi. Efectuarea evaluărilor se poate face pe două pe baze de valori: - pe baza valorii de piaţă; - pe baze diferite de valoarea de piaţă. Evaluările utilizează conceptele de piaţă, preţ, cost şi valoare, relevante pentru ambele baze de evaluare.
TIPURI DE PROPRIETATE PROPRIETATEA IMOBILIARĂ BUNURI MOBILE ACTIVE FINANCIARE ÎNTREPRINDERI

TIPURI DE VALOARE

VALOAREA DE PIAŢĂ

TIPURI DE VALORI DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ

Schema 2.1.1.Tipurile de proprietate şi tipuri de valoare Valorile diferite de valoarea de piaţă sunt foarte eterogene, referindu-se la situaţii diverse.
VALOAREA DE UTILIZARE VALOAREA DE INVESTIŢIE SAU SUBIECTIVĂ VALOAREA DE EXPLOATARE CONTINUĂ VALOAREA DE LICHIDARE SAU VÂNZARE FORŢATĂ VALORI DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ VALOAREA DE ASIGURARE VALOAREA DE IMPOZITARE VALOAREA DE RECUPERARE VALOAREA DE LICHIDARE SAU VÂNZARE FORŢATĂ VALOAREA SPECIALĂ VALOAREA DIN FUZIUNE

Schema 2.1.2.Tipurile de valori diferite de valoarea de piaţă

40

Evaluările pe baza valorii de piaţă implică existenţa unei pieţe funcţionale în cadrul căreia tranzacţiile au loc fără restricţii, evaluatorul trebuind să stabilească cea mai bună sau cea mai probabilă utilizare a proprietăţilor. Analizele sunt elaborate pe baza informaţiilor specifice pieţelor şi prin metode care să reflecte acţiunile participanţilor. Conceptul de valoare de piaţă este legat de percepţiile colective şi de comportamentul participanţilor pe piaţă, care recunoaşte factorii ce pot influenţa tranzacţiile şi îi separă de alte considerente. Metodele de evaluare pe baza pieţei derivă din aplicarea abordărilor valorii prin cost, comparaţia vânzărilor şi capitalizarea venitului. Evaluările pe alte baze decât valoarea de piaţă trebuie să includă definiţia clară a valorii aplicate în raport, asigurându-se faptul că valoarea definită nu va fi interpretată ca valoare de piaţă. În acest caz trebuie să se utilizeze metodele corespunzătoare şi să analizeze suficiente informaţii pentru estimarea rezonabilă a valorii. Principiile, metodele şi tehnicile de evaluare sunt înţelese în cadrul profesiei de evaluator şi sunt recunoscute de mediul de afaceri. Tipologia împarte standardele internaţionale în 3 categorii mari: 1. Standarde Internaţionale de Evaluare de Bază IVS1. Valoarea de piaţă – bază de evaluare (SIE1) IVS2. Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă (SIE2) IVS3. Raportarea evaluării (SIE3) 2. Standarde Internaţionale de Aplicaţie în Evaluare IVA1. Evaluarea pentru raportarea financiarã (SIAE1) IVA2. Evaluarea pentru garantarea împrumutului (SIAE2) 3. Standarde Internaţionale de Practică în Evaluare GN1. Evaluarea proprietăţii imobiliare (SIPE1) GN2..Evaluarea pentru închiriere / leasing (SIPE2) GN3..Evaluarea instalaţiilor, maşinilor şi echipamentelor (SIPE3) GN4..Evaluarea activelor necorporale (SIPE4) GN5..Evaluarea bunurilor mobile (SIPE5) GN6..Evaluarea întreprinderii (SIPE6) GN7..Substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării (SIPE7) GN8. Abordarea prin cost pentru raportarea financiară (CIN) GN9..Analiza fluxului de numerar actualizat (SIPE9) GN10..Evaluarea proprietăţilor agricole (SIPE10) GN11.Verificarea evaluării (SIPE11) GN12. Evaluarea proprietăţilor specializate generatoare de afaceri GN13. Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii GN 14. Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă. Standarde Internaţionale de Evaluare trebuie utilizate şi înţelese în totalitatea lor. 41

STANDARDELE INTERNAŢIONALE DE EVALUARE
STANDARDE DE EVALUARE SIE 1 (IVS 1) EVALUĂRI BAZATE PE VALOAREA DE PIAŢĂ SIE 2 (IVS 2) EVALUĂRI PE BAZE DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ SIE 3 (IVS 3) RAPORTAREA EVALUĂRII

STANDARDE INTERNAŢIONALE DE APLICAŢII ÎN EVALUARE

SIAE1 (IVA 1) EVALUAREA PENTRU RAPORTAREA FINANCIARÃ

SIAE (IVA 2) EVALUAREA PENTRU GARANTAREA ÎMPRUMUTULUI

STANDARDE INTERNAŢIONALE DE PRACTICĂ ÎN EVALUARE

SIPE 1 (GN 1) EVALUAREA PROPRIETĂŢII IMOBILIARE SIPE 4 (GN 4) EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE SIPE 7 (GN 7) SUBSTANŢELE PERICULOASE ŞI TOXICE ÎN EVALUĂRE

SIPE 2 (GN 2) EVALUAREA PENTRU ÎNCHIRIERE / LEASING SIPE 5 (GN 5) EVALUAREA BUNURILOR MOBILE SIPE 8 (GN 8) COSTUL DE ÎNLOCUIRE NET

SIPE 3 (GN 3) EVALUAREA INSTALAŢIILOR, MAŞINILOR ŞI ECHIPAMENTELOR SIPE 6 (GN 6) EVALUAREA ÎNTREPRINDERII SIPE 9 (GN 9) ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR ACTUALIZAT

SIPE 10 (GN 10) EVALUAREA PROPRIETĂŢILOR AGRICOLE

SIPE 11 (GN 11) VERIFICAREA EVALUĂRII

Schema 2.1.3.Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare Comunicarea rezultatelor evaluării depinde de conţinutul şi prezentarea raportului de evaluare. O importanţă deosebită se acordă transmiterii concluziei cu privire la valoare utilizatorilor evaluării, confirmării bazei de evaluare / definire a valorii, scopului evaluării, ipotezelor sau condiţiilor limitative. Un alt aspect important este legat de furnizarea unor detalii privind procesele analitice şi informaţiile empirice pentru a ajuta beneficiarul să înţeleagă mai bine raportul. Alte informaţii esenţiale care trebuie conţinute în raportul de evaluare includ: numele evaluatorului, proprietatea şi drepturile de proprietate supuse evaluării, data evaluării şi data raportului de evaluare, amplitudinea analizelor, corelaţiile cu SIE. Un raport de evaluare bine elaborat îndeplineşte două funcţiuni de bază: - este bine elaborat, fiind uşor de înţeles modalitatea de obţinere a rezultatelor; - este comunicat într-un mod clar. Legătura Standardelor Internaţionale de Evaluare cu Insolvenţă rezultă din proiectul de lege la Art 116 (3) (Capitolul 3, secţiunea a 7-a, §2): ... va angaja în numele debitorului un evaluator, persoană fizică sau juridică, sau va utiliza, cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

42

2.2

Standarde internaţionale de evaluare

2.2.1 Valoarea de piaţă – bază de evaluare Denumire: IVS1 Valoarea de piaţă - bază de evaluare (SIE1) Obiectivul standardului este de a oferi o definiţie uzuală a valorii de piaţă şi de asemenea, să explice criteriile generale referitoare la această definiţie şi la aplicarea ei în evaluarea proprietăţii, atunci când scopul şi utilizarea propusă a evaluării cer estimarea valorii de piaţă11. Definiţie: Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere. Pentru a estima valoarea de piaţă, trebuie să se determine mai întâi cea mai bună utilizare, sau cea mai probabilă utilizare. Această utilizare poate fi pentru continuarea utilizării existente a proprietăţii sau pentru unele utilizări alternative. Aceste determinări sunt realizate din evidenţa pieţei. Valoarea de piaţă se estimează prin aplicarea metodelor de evaluare care reflectă natura proprietăţii şi circumstanţele în care aceasta va fi cel mai probabil tranzacţionată pe piaţă. Toate metodele de măsurare a valorii de piaţă, dacă pot fi utilizate şi aplicate corect şi adecvat, vor conduce la reflectarea valorii de piaţă, atâta timp cât se bazează pe criterii derivate din piaţă. Cele mai utilizate metode pentru estimarea valorii de piaţă includ: - metoda de evaluare pe bază de cost; - metoda de evaluare prin comparaţia vânzărilor; - metoda de evaluare prin capitalizarea veniturilor (inclusiv analiza fluxului de numerar actualizat). Evaluatorul autorizat va lua în considerare fiecare metodă posibilă de utilizat pentru a obţine o largă analiză a valorii de piaţă. De asemenea va determina care dintre metode este cea mai potrivită sau dacă mai multe sunt potrivite, va concilia rezultatele. Aria de aplicabilitate a IVS1 Valoarea de piaţă - bază de evaluare (SIE1) se extinde asupra valorii de piaţă a proprietăţilor. Condiţia necesară este ca proprietatea să fie privită ca fiind de vânzare pe piaţă, în contrast cu evaluarea acesteia ca parte a valorii totale a întreprinderii care îşi va continua activitatea normală de exploatare sau pentru alt scop.

11

IVS1- Valoarea de piaţă - bază de evaluare, Standarde Internaţionale de Evaluare, IVSC, Ediţia a VI-a, 2003, pag 95

43

Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare Rapoartele de evaluare trebuie să fie clare şi vor conţine: - o referinţă specifică la definiţia valorii de piaţă în conformitate cu standardul; - o referinţă specifică privitoare la proprietate (de utilitate existentă, de cea mai bună utilizare, sau cea mai probabilă utilizare); - o prezentare a tuturor ipotezelor. Se va identifica în mod clar: - data efectivă a evaluării (data la care valoarea estimată este valabilă); - scopul şi utilizarea propusă a evaluării; - alte criterii relevante să asigure o interpretare corespunzătoare a rezultatelor evaluării. - dacă este implicat un evaluator intern. - orice deviere de la IVS1 care trebuie corelată cu prevederile conţinute de IVS 3 Raportarea evaluării. Utilitatea în cazul insolvenţei Pentru maximizarea valorii averii debitorului (aşa cum prevede proiectul de lege la Art 116, Capitolul 3, secţiunea a 7-a, §2) , lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă, într-o formă adecvată, a acestora. În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate: - atât individual; - cât şi în bloc. Standardul IVS1 se poate aplica evaluării activelor individuale din averea debitorului, pentru care există o piaţă funcţională. Standardul IVS1 nu se poate aplica evaluării activelor în bloc din averea debitorului. 2.2.2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă Denumire: IVS2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă (SIE2) Standardul (IVS 2) are două obiective12: - în primul rând să identifice şi să explice bazele de evaluare altele decât valoarea de piaţă şi să stabilească standarde pentru aplicarea lor; - în al doilea rând, să prezinte deosebirea dintre aceste baze şi valoarea de piaţă. Există circumstanţe în care sunt necesare alte baze de evaluare decât valoarea de piaţă. Esenţială este înţelegerea clară
IVS2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă, Standarde Internaţionale de Evaluare, IVSC, Ediţia a VI-a, 2003,pag 109
12

44

a diferenţelor între dintre baza de evaluare valoarea de piaţă şi bazele de evaluare în afara valorii de piaţă, ca şi efectele pe care diferenţele le pot exercita. Alte valori decât cea de piaţă se estimează când scopul evaluării implica baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă.. Valorile diferite de valoarea de piaţă sunt următoarele: - valoarea de utilizare; - valoarea de investiţie sau subiectivă; - valoarea de exploatare continuă; - valoarea de lichidare sau vânzare forţată; - valoarea de asigurare; - valoarea de impozitare; - valoarea de recuperare; - valoarea specială; - valoarea din fuziune; - valoarea de garantare a creditului ipotecar; - alte expresii ale valorii. Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare Pentru evaluările care nu sunt bazate pe valoarea de piaţă este necesar să se specifice clar, care este scopul folosirii lor şi transparenţa totală a bazelor de evaluare utilizate, a aplicabilităţii şi limitărilor acestora. Fiecare raport va conţine o expunere a condiţiilor limitative sau o prezentare similară. De asemenea trebuie să conţină o certificare a valorii / declaraţie de conformitate semnate sau un certificat. Trebuie să se arate cum se face distincţia între valoarea de piaţă şi orice altă formă de evaluare aplicată. Utilitatea în cazul insolvenţei Standardul IVS2 se poate aplica evaluării activelor individuale din averea debitorului, pentru care nu există o piaţă funcţională. Standardul IVS2 se poate aplica evaluării activelor în bloc din averea debitorului, în cazul în care activele respective pot fi utilizate pentru derularea unei afaceri, caz în care se poate determina valoarea de exploatare continuă. În cazul reorganizării judiciare, aşa cum prevede proiectul de lege la Capitolul 1 „Dispoziţii generale” Art1(18) sau a falimentului aşa cum se prevede la Art.1 (21) în multe cazuri cea mai reprezentativă valoare poate fi valoarea de lichidare a unor active. Valoarea de lichidare sau valoarea de vânzare forţată este suma care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăţi, într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară, specificată în definiţia valorii de piaţă. Perioada prea scurtă poate rezulta şi din prevederile Art. 5 alin. (2) din Cap.2: „Organele prevăzute la Art. 5 alin. (1) trebuie să

45

” 2. în anumite cazuri. . Aria de aplicabilitate se poate privi din mai multe puncte de vedere: . baza de evaluare şi scopul evaluării ca şi rezultatele analizei care a condus la opinia privind valoarea. . incluzând tipul şi definiţia valorii.asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege. . .2. cât şi celor interni.data şi amploarea inspecţiilor. situaţia juridică şi locaţia (locaţiile) proprietăţii (proprietăţilor) care vor fi evaluate. . Fiind etapa finală a procesului de evaluare. scopul şi utilizarea evaluării.identitatea. .orice ipoteze şi condiţii limitative şi orice ipoteze speciale.să comenteze cerinţele privind raportarea. o 46 . neobişnuite sau extraordinare. importanţa critică rezidă în comunicarea concluziei asupra valorii.cerinţele privind raportarea. .includerea aspectelor specifice când evaluarea se referă la scopuri şi tipuri specifice de proprietate. a scopului evaluării şi a oricăror ipoteze si condiţii limitative. precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.să identifice elementele esenţiale care trebuie incluse în rapoartele de evaluare.conformitatea cu cerinţele privind raportarea este cerută atât evaluatorilor externi. a bazei de evaluare. se aplică tuturor tipurilor de rapoarte de evaluare. . Raportul de evaluare este un document care înregistrează instrucţiunile pentru o anumită misiune de evaluare.aria de aplicabilitate şi amploarea activităţii în misiunea de evaluare. . Conţinutul minim al unui raport de evaluare trebuie să cuprindă următoarele elemente: . Obiectivele principale ale standardului: . . .o declaraţie de conformitate prin care se arată că evaluarea a fost făcută prin respectarea standardelor. care corespund celei mai bune practici profesionale. .calificarea profesională şi semnătura evaluatorului.3 Raportarea evaluării Denumire: ISV3 Raportarea evaluării (SIE3) Raportul de evaluare prezintă concluzia asupra valorii.baza de evaluare.identitatea clientului. şi Conform exigenţelor din unele ţări. data efectivă a valorii estimate.identitatea evaluatorului şi data raportului.instrucţiunile.

pag 135 13 47 .- certificare specifică din partea evaluatorului într-o formă standard. a valorii adoptate Cerinţe specifice de prezentare a informaţiilor sunt legate de ipostaza evaluatorului în misiunea de evaluare şi faţă de terţii interesaţi. PricewaterhouseCoopers. De asemenea evaluarea poate să intervină în lichidare. IVSC. aspect prezentat în textele anterioare. Utilitatea în cazul insolvenţei Ca o bună practică. consultant al întreprinderii sau ca mediator.3. De exemplu evaluarea poate interveni ca un capitol distinct în structura planului de reorganizare13. argumentarea adecvării şi rezonabilităţii metodei şi. Standarde Internaţionale de Evaluare. Dacă evaluările sunt făcute de un evaluator intern. 2005 14 IVA1 Evaluarea pentru raportarea financiarã.3 Standarde internaţionale de aplicaţie în evaluare 2. Pentru precizia tehnică. Standardul prezintă criteriile care trebuie luate în consideraţie în realizarea evaluărilor pentru elaborarea situaţiilor financiare şi a conturilor adecvate. ar putea fi precizarea în detaliu de către evaluator la scopului evaluării şi a fazei procedurii pentru care elaborează raportul. de exemplu ca agent independent sau imparţial. respectiv. evaluatorii trebuie să ia în considerare Standardele Internaţionale vezi structura minimă a planului de reorganizare „Manual de Bune Practici”. 2. evaluatorul trebuie să prezinte rolul specific în fiecare dintre aceste misiuni. rezultatele evaluării obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare adoptat.1 Evaluarea pentru raportarea financiarã Denumire: IVA1 Evaluarea pentru raportarea financiarã (SIAE1) Obiectivul standardului este de a explica principiile care stau la baza evaluărilor realizate pentru utilizarea în situaţiile financiare şi în conturile adecvate ale întreprinderilor14. prezentarea modelelor de evaluare utilizate şi fundamentarea utilizării lor. Ediţia a VI-a. deşi legea nu prevede în mod expres. Dacă evaluatorul participă la misiunea de evaluare în altă calitate decât cea de evaluator. 2003. în raportul de evaluare vor fi prezentate informaţii specifice referitoare la existenţa şi natura relaţiei dintre evaluator şi entitatea care controlează activul.

Cadrul oferit este mai degrabă pentru instituţiile de creditare şi alte instituţii care oferă finanţări. Aria de aplicabilitate se referă la toate clasele de active. § 1. Standarde Internaţionale de Evaluare. incluse în orice situaţie financiară. . IVS sunt elaborate în concordanţă cu IAS şi IFRS.alin (1) litera (a) şi (f) (Capitolul 3 Procedura. dar garanţiile pentru un împrumut în alte acorduri de finanţare pot fi definite mai pe larg. decât pentru creditele destinate persoanelor fizice sau întreprinderilor... Aria de aplicabilitate se referă la toate situaţiile în care evaluatorii sunt solicitaţi să avizeze sau să raporteze instituţiilor de IVA2. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară sau reglementările naţionale relevante.f) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii. un evaluator autorizat poate determina efectele aplicării IVA1 în momentul în care se depune bilanţul certificat. balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii. 2003. De regulă se preferă ipoteca imobiliară. . Secţiunea 1 Cererile introductive. care trebuie garantate. Utilitatea în cazul insolvenţei În cazul insolvenţei. Chiar dacă proprietăţile diferă din multe puncte de vedere. Raportarea evaluării. chiar activul net al unei întreprinderi poate fi pus ca garanţie. În anumite situaţii. dar şi în conformitate cu IFRS1.. pag 185 15 48 . În mod expres la Art. Ediţia a VI-a..de Contabilitate.. evaluatorul trebuie să prezinte toate informaţiile necesare conform IVS 3. Evaluarea pentru garantarea împrumutului. IVSC. cu solicitările impuse de Standardele Internaţionale de Contabilitate. care trebuie garantate15. Majoritatea acordurilor de finanţare sunt garantate cu anumite active.3.2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului Denumire: IVA2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului (SIAE2) Scopul standardului este de a oferi instrucţiuni evaluatorilor care elaborează evaluările pentru garantarea împrumuturilor. 28 . Astfel. care corespund calificării şi experienţei evaluatorilor.) 2. iar dacă este cazul trebuie să prezinte cadrul legislativ şi orice deviere de la aceste standarde.Cererea debitorului) se prevede că: „Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte: a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor / auditor. Cerinţele de prezentare a informaţiilor derivă din coroborarea IVS3 cu IFRS1. oferind cadrul în care se pot face evaluări pentru instituţiile de creditare şi alte instituţii care oferă finanţări. principiile de evaluare sunt aceleaşi.

ca urmare a acumulării dobânzilor. în cazurile în care evaluările sunt efectuate pentru garantarea împrumuturilor. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. împreună cu trimiteri la utilitatea sau cea mai bună utilizare a proprietăţii. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. să prezinte data evaluării. din Capitolul 3 Procedura. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă. scopul. c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pierderii sau deteriorării. rapoartele elaborate în conformitate cu acest standard vor respecta cerinţele de raportare prezentate de IVS 1. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează. De asemenea.creditare sau altor furnizori de capital de împrumut. în una dintre următoarele situaţii: A. 121 alin. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare sunt specifice. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. B. 49 . 38 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. Dacă există valori alternative legale adecvate. b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. funcţionalitatea şi alte criterii relevante pentru a asigura interpretarea corectă. atunci când valoarea obiectului garanţiei. acestea trebuie raportate.a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. Acest Standard trebuie perceput ca o continuare a IVS 1. (1) punctul 1. În particular acestea vor conţine trimiteri specifice la definiţia valorii în cazul acestui standard. În general. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei. Secţiunea a 2 a Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii).(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. evaluatorul va respecta aceleaşi reguli ca şi în cazul IVS1 şi INS3. eventual IVS2 şi IVS 3. majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. Art. 39 . Utilitatea în cazul insolvenţei Utilitatea este prevăzută în mod expres (de Articolul 39 Aliniatul 1 litera A. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. În raportarea unei de valori de piaţă estimată pentru garanţiile unui împrumut. în cadrul procedurii.

. a). a celorlalte elemente. . . (1) lit. utilizate pentru evaluarea proprietăţii imobiliare.o sinteză a procesului de evaluare şi logica sa. pag 199 16 50 .exemple de abuzuri şi confuzii.o prezentare a cerinţelor adecvate de prezentare a informaţiilor şi de raportare. Standardul este elaborat pentru a oferi sprijin în elaborarea sau în utilizarea evaluărilor de proprietate imobiliară. IVSC. 2. dar presupune că evaluatorii sunt instruiţi în astfel de proceduri şi că aceste GN1 Evaluarea pentru garantarea împrumutului. Standardul furnizează cadrul pentru aplicarea metodelor general acceptate.4. . Evaluarea proprietăţii imobiliare necesită o pregătire. 2003. Elementele principale ale standardului includ: . În evaluarea întreprinderii se poate regăsi şi proprietatea imobiliară. De asemenea trebuie bine înţelese relaţiile dintre GN6 „Evaluarea întreprinderii” şi GN1 „Evaluarea proprietăţii imobiliare”. rămânând debitorului / administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi.o prezentare a importanţei principiilor şi conceptelor. Proprietatea imobiliară este evaluată ca o entitate distinctă. respectiv. diferenţele de pe pieţele imobiliare şi dintre proprietăţi vor fi reflectate cu acurateţe şi credibilitate. Standardul presupune că evaluatorii cunosc complexitatea pieţelor şi a proprietăţilor imobiliare. Ediţia a VI-a.o identificare a termenilor şi definiţiilor cheie. ca active fizice asupra cărora se aplică anumite drepturi de proprietate.(3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin.4 Standarde internaţionale de practică în evaluare 2. Standarde Internaţionale de Evaluare. instruire şi experienţă speciale. Valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare este întotdeauna evaluată în concordanţă cu IVS1.1 Evaluarea proprietăţii imobiliare Denumire: GN1 Evaluarea proprietăţii imobiliare (SIPE1) Scopul standardului constă în clarificarea fundamentelor în evaluarea proprietăţii imobiliare16. A. Aplicarea specifică a procedurilor de evaluare calitative şi cantitative nu face obiectul standardului. . Când estimarea valorii proprietăţii imobiliare este o componentă a evaluării întreprinderii. se estimează valoarea de piaţă a acelei proprietăţi imobiliare. Aria de aplicabilitate trebuie înţeleasă într-un sens mai larg. Ipoteza de la care pleacă standardul este că dacă sunt urmate Principiile General Acceptate de Evaluare (GAVP). care poate fi doar o componentă.o prezentare a instrucţiunilor de aplicare a evaluării.

proceduri sunt incluse în practicile general acceptate. Relaţiile între diferitele drepturi de proprietate asupra aceleiaşi proprietăţi pot fi complexe şi trebuie clar delimitate de evaluator pentru a nu genera confuzii. drept care reprezintă o formă distinctă a dreptului legal de proprietate.2 Evaluarea pentru închiriere / leasing Denumire: GN2 Evaluarea pentru închiriere / leasing (SIPE2) Pentru a evita neînţelegerile sau interpretările eronate. pag 223 51 . asimilată în contabilitate sub denumirea de active corporale. diferită de proprietatea imobiliară. O proprietate poate să conţină una sau mai multe dezmembrări ale dreptului de proprietate.4. Standarde Internaţionale de Evaluare. maşinilor şi echipamentelor. cât şi pentru proprietatea închiriată. ale căror valori estimate să fie apoi însumate pentru a se ajunge la mărimea unui tip de valoare definit pentru proprietatea imobiliară.4. Ediţia a VI-a. trebuie făcută clar distincţia între aspectele legale şi cele fizice. implicate în analiza drepturilor de a închiria. comun pentru toate tipurile de active imobiliare evaluate. 2. Nu se recomandă evaluarea distinctă a drepturilor de închiriere. maşinilor şi echipamentelor (SIPE3) Standardul încearcă să evite impactul neînţelegerii sau a diferenţelor conceptuale referitoare la evaluarea instalaţiilor. IVSC. 17 GN2 Evaluarea pentru închiriere / leasing. principiile şi aspectele importante ce trebuie luate în considerare în evaluarea drepturilor de închiriere / leasing. Scopul este de a obţine valoarea de piaţă sau o altă valoare specificată. Această clasă de proprietate este. 2003. atât pentru dreptul absolut de proprietate. fiecare dintre acestea având o valoare de piaţă17. iar apoi rezultatele se reconciliază. ţinând cont de referinţele speciale conţinute în IVS 1 şi IVS2. Standardul se poate aplica doar unde locatorul / chiriaşul deţine un drept asupra terenului şi / sau clădirilor. De obicei se aplică mai multe metode de evaluare.3 Evaluarea instalaţiilor. Standardul defineşte instalaţiile. Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul stabileşte definiţiile. maşinile şi echipamentele o clasă generală de proprietate. Contractele de închiriere / leasing stabilesc drepturi care sunt diferite de dreptul deplin de proprietate. Responsabilitatea în alegerea metodelor de evaluare corecte pentru îmbunătăţirea înţelegerii evaluării revine evaluatorului autorizat. maşinilor şi echipamentelor Denumire: GN3 Evaluarea instalaţiilor. 2.

Principiile. GN3 Evaluarea instalaţiilor. abordarea prin cost se face pe baza costului de înlocuire net. metodele şi tehnicile pot să difere în funcţie de motivul evaluării acestei clase de proprietăţi. În scopul raportării financiare. altele decât proprietatea imobiliară. maşinilor şi a echipamentelor. Situaţia se poate complica deoarece aceste active se pot combina pentru a constitui o mare varietate de situaţii. prin capitalizarea venitului. solicitând o evaluare profesionistă a utilităţii proprietăţii evaluate. IVS2 şi IVA1. făcând distincţia dintre evaluările pentru raportarea financiară de alte baze de evaluare.4 Evaluarea activelor necorporale Denumire: GN4 Evaluarea activelor necorporale (SIPE4) Obiectivul standardului este de a asigura calitatea lucrărilor pentru raportarea situaţiilor financiare şi pentru evaluările de active necorporale19. Fiind de regulă vorba de active puternic specializate. 2. grupate şi vândute separat. Atunci când scopul evaluării este diferit de raportarea financiară. De asemenea trebuie luate în considerare caracteristicile fizice. IVSC. 2003. pot fi vândute în conjuncţie cu o varietate de alte active. Ediţia a VI-a. instalaţiile. respectiv de separarea între evaluările pentru raportarea financiară şi cele cu alte scopuri. Ediţia a VI-a. maşinile şi echipamentele sunt evaluate ca alte active. aceste active sunt evaluate prin aplicarea unei baze de evaluare adecvate. funcţionale şi economice proprietăţilor de această natură. Împreună cu IVA1. Standarde Internaţionale de Evaluare. prin cost. Metodele de evaluare includ aceleaşi abordări ca în cazul altor standarde: prin comparaţia vânzărilor. 2003. Standarde Internaţionale de Evaluare. aplicându-se conceptele de valoare de piaţă şi costul de înlocuire net. maşinilor şi echipamentelor. dar trebuie aplicat cu referiri particulare la IVS1. IVSC. Regula de bază în aplicarea GN3 este dat diferenţierea între evaluările pe baza valorii de piaţă şi cele pe alte baze decât valoarea de piaţă. pag 237 19 GN4 Evaluarea activelor necorporale.4. În plus. principii şi consideraţii referitoare la evaluarea instalaţiilor. GN3 clarifică şi extinde conceptul de evaluare a activelor de natura imobilizărilor corporale. pag 245 18 52 . Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul cuprinde definiţii.Obiectivul standardului este de a oferi evaluatorilor clarificări şi instrucţiuni pentru elaborarea evaluărilor de instalaţii. Unele active pot fi divizate în componente separate şi apoi vândute. maşini şi echipamente18.

adică la efectuarea sau la utilizarea serviciilor de evaluare a activelor necorporale. care sunt active necorporale identificabile şi ca elemente componente ale unei proprietăţi sau afaceri. Standarde Internaţionale de Evaluare. Conceptele şi procesele aplicate în evaluarea bunurilor mobile. Aria de aplicabilitate este dată de utilitatea standardului.4. iar aplicabilitatea metodelor specifice poate să difere. în evaluările de active necorporale pot fi aplicate şi alte principii. chiar dacă unii termeni pot avea definiţii alternative. 2. în evaluările de bunuri mobile pot fi aplicate şi alte principii. sunt aceleaşi ca şi cele folosite la alte tipuri de evaluări.Evaluările de active necorporale se fac la valoarea de piaţă folosind IVS1 sau pe alte baze de evaluare folosind IVS2. Pe lângă Standarde Internaţionale de Evaluare. Ediţia a VI-a. Trebuie făcută distincţia între valoarea activelor necorporale individuale. Pe lângă Standarde Internaţionale de Evaluare. în general sunt aceleaşi cu cele folosite pentru alte tipuri de evaluări. Când se folosesc termeni cu mai multe semnificaţii trebuie să se specifice diferenţele. IVSC. Aria de aplicabilitate este dată de modalitatea de construire. adică pentru a fi folositor la prestarea sau utilizarea serviciilor de evaluare referitoare la bunuri mobile. Standardul conţine un comentariu amplu al procesului de evaluare a bunurilor mobile. respectiv aplicând prevederile IVS2 când baza de evaluare este alta decât valoarea de piaţă.5 Evaluarea bunurilor mobile Denumire: GN5 Evaluarea bunurilor mobile (SIPE5) Scopul standardului este de a îmbunătăţi consecvenţa şi calitatea evaluărilor de bunuri mobile în avantajul utilizatorilor serviciilor de evaluare a bunurilor mobile20. pag 259 53 . Trebuie acordată o atenţie deosebită distincţiei între valorile de piaţă corespunzătoare bunurilor mobile şi componentele pieţei. Evaluările bunurilor mobile se realizează aplicând prevederile IVS1 când baza de evaluare este valoarea de piaţă. Metodele aplicate în evaluarea de active necorporale. pe lângă alte elemente comune altor standarde. însă anumiţi termeni pot avea sensuri sau utilizări diferite. cu scopul de a caracteriza procedeele implicate în evaluările bunurilor mobile şi pentru a furniza o bază de comparaţie cu alte tipuri de evaluări. în general. 2003. 20 GN5 Evaluarea bunurilor mobile.

chiar dacă unii termeni pot avea definiţii alternative. . Evaluatorul de întreprindere este o persoană care prin pregătire. evaluarea activelor deţinute de acea entitate şi alte aplicaţii posibile diferite. Standardul GN6 prezintă un set de definiţii importante utilizate în evaluările de întreprinderi.4.premisa lichidării. .valoare de piaţă. Adoptarea premisei continuităţii activităţii permite ca întreprinderea să fie evaluată la o valoare mai mare decât valoarea ei de lichidare şi este esenţială pentru estimarea valorii de piaţă a întreprinderii. Principalele abordări în evaluare aplicabile unei întreprinderi sunt: GN6 Evaluarea întreprinderii.premisa continuităţii activităţii. principiile de continuitate a activităţii. Premisa continuităţii activităţii reprezintă o alternativă la premisa lichidării. unde este cazul.6 Evaluarea întreprinderii Denumire: GN6 Evaluarea întreprinderii (SIPE6) Scopul standardului este de a îmbunătăţi conţinutul şi calitatea evaluărilor de întreprinderi în cadrul comunităţii internaţionale. În evaluarea întreprinderii se folosesc două mari premise: . în general sunt aceleaşi cu cele folosite pentru alte tipuri de evaluări. IVSC. Ediţia a VI-a. Trebuie făcută o distincţie clară între valoarea unei entităţi de afaceri.valoarea de exploatare continuă. Evaluarea unei întreprinderi se poate realiza aplicând prevederile IVS1 când baza de evaluare este valoarea de piaţă sau aplicând prevederile IVS2 când baza de evaluare este alta decât valoarea de piaţă. iar aplicabilitatea metodelor specifice poate să difere. De asemenea trebuie luate în considerare. . Când se folosesc termeni cu mai multe semnificaţii trebuie să se specifice diferenţele. Standarde Internaţionale de Evaluare. Conceptele şi procesele aplicate în evaluarea întreprinderilor. conform căreia se consideră că o întreprindere îşi va continua activitatea de exploatare într-un orizont de timp nelimitat. participaţii. Premisa continuităţii activităţii este o premisă a evaluării. în beneficiul orientării utilizatorilor situaţiilor financiare şi ai evaluărilor de întreprinderi21.valoare netă contabilă şi valoarea contabilă corectată. pag 273 21 54 . 2003. Tipurile de valori specifice evaluării de întreprinderi vehiculate de standard sunt: . acţiuni şi / sau a activelor necorporale.2. instruire şi experienţă este calificată să efectueze o evaluare a unei întreprinderi.

. Aria de aplicabilitate este aferentă tuturor evaluărilor de proprietăţi care includ riscuri provenite din existenţa sau utilizarea GN7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării. În plus. Standardul a fost elaborat să sprijine efectuarea sau utilizarea evaluărilor de întreprinderi.pe bază de active. când este cazul. Aria de aplicabilitate este în general mai largă decât în cazul altor standarde. În general. IVSC. principii şi consideraţii generale care îi orientează efectuarea evaluărilor când sunt prezente substanţe periculoase sau toxice. . când estimarea valorii unei întreprinderi. Substanţele periculoase şi toxice fac parte din acei posibili factori de mediu care. Când se iau în considerare efectele asupra valorii ale unor astfel de riscuri. Este rolul evaluatorului de a reconcilia valorile. GN6 conţine o analiză mai amănunţită a procesului de evaluare a întreprinderii. minus datoriile. trebuie apelat la recomandările unor experţi. sunt luaţi în consideraţie în mod specific de către evaluatori. participaţii sau unei acţiuni se face prin folosirea uneia sau mai multor metode prin care valoarea este estimată prin convertirea beneficiilor (câştigurilor) anticipate în valoare. participaţii sau acţiuni similare care au fost vândute pe o piaţă specializată. 2003. pag 299 22 - 55 . Standarde Internaţionale de Evaluare. participaţii sau unei acţiuni se face prin folosirea uneia sau mai multor metode care compară subiectul evaluat cu alte întreprinderi similare.7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării Denumire: GN7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării (SIPE7) Obiectivul standardului este de a sprijini evaluatorii în efectuarea evaluărilor în cazul în care substanţele periculoase sau toxice pot influenţa valorile proprietăţii22. Pe lângă Standardele Internaţionale de Evaluare. în estimarea valorii întreprinderii se folosesc mai multe metode specifice de evaluare. când estimarea valorii unei întreprinderi şi / sau unei participaţii la capital se face utilizând metode bazate pe valoarea activelor întreprinderii.prin piaţă. care pot influenţa valoarea proprietăţii.prin capitalizarea venitului. cu rolul de a prezenta o bază de comparaţie cu alte tipuri de evaluări. când estimarea valorii întreprinderii. Standardul conţine concepte. 2. Ediţia a VI-a. faţă de elementele comune cu alte standarde. în evaluarea întreprinderii pot fi aplicabile şi alte principii de bază ale evaluării.4.

9 Analiza fluxului de numerar actualizat Denumire: GN9 Analiza fluxului de numerar actualizat (SIPE9) Scopul standardului este de a prescrie Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP). Ipotezele se referă la cantitatea. Ediţia a VI-a. Standarde Internaţionale de Evaluare. pentru evaluările bazate pe piaţă şi pe baze diferite de piaţă şi să facă distincţia între aplicarea analizei în aceste două tipuri diferite de misiuni de evaluare24. Are o utilitate deosebită în evaluările pentru raportarea financiară. În conformitate cu paragraful 5. a costului de înlocuire net în corelaţie cu IVS2 (Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă) şi IVA1 (Evaluarea pentru raportarea financiară). Analiza fluxului de numerar actualizat (DCF) reprezintă o tehnică de modelare financiară bazată pe ipotezele explicite referitoare la venitul şi cheltuielile previzionate aferente unei proprietăţi sau întreprinderi. ca bază de evaluare. Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul stabileşte procedurile care trebuie să fie urmate de evaluatori în adoptarea.4. pag 309 24 GN9 Analiza fluxului de numerar actualizat. pag 321 56 . dar numai cu respectarea cerinţelor de ordin legislativ. cea mai bună practică şi atenţia deosebită pe care evaluatorii trebuie să o acorde.3 „în absenţa informaţiilor de piaţă. costul de înlocuire net este privit ca o metodă acceptabilă pentru evaluarea activelor specializate. însă evaluatorul trebuie să includă în raport observaţii de piaţă referitoare la valoarea terenului sau la costul curent şi la cotele de depreciere”.4.8 Costul de înlocuire net Denumire: GN8 Abordarea prin cost pentru raportarea financiară – (CIN) (SIPE8) Scopul standardului este de a informa pe utilizatorii şi elaboratorii rapoartelor de evaluare asupra interpretării corecte a conceptului de cost de înlocuire net. IVSC. 2. Ediţia a VI-a. utilizat în practica internaţională de evaluare23. 2003. 2. IVSC. 23 GN8 Costul de înlocuire net. în efectuarea analizei fluxului de numerar actualizat.substanţelor toxice şi care pot influenţa valoarea de piaţă sau o altă valoare recunoscută. 2003. Standarde Internaţionale de Evaluare.

a ipotezelor pe care se bazează o astfel de analiză. Aria de aplicabilitate se extinde şi asupra naturii rezonabile şi sustenabile.4. evaluatorul trebuie să posede cunoştinţe solide şi să poată înţelege elementele fizice şi economice care afectează capacitatea de producţie a terenurilor agricole şi valoarea mărfurilor produse pe acestea. cheltuielile şi potenţialul de risc. pentru a păstra încrederea în pieţele de capital şi pentru a respecta cerinţele generale de raportare financiară25. printre care enumerăm transferul public şi privat al dreptului de proprietate. Proprietatea agricolă posedă caracteristici specifice. pentru a promova utilizarea productivă a terenului. 2003. datorită multor motive. de amenajare a teritoriului şi de investiţii. Este una din metodologiile de evaluare din cadrul abordării prin capitalizarea venitului.10 Evaluarea proprietăţilor agricole Denumire: GN10 Evaluarea proprietăţilor agricole (SIPE10) Proprietăţile şi în mod special terenurile destinate utilizării agricole sunt astfel subiectul principal al serviciilor de evaluare. 2. pag 321 57 .calitatea. venitul. Ediţia a VI-a. Evaluările bazate pe GN9 sunt fundamentate pe analiza datelor istorice şi pe ipotezele referitoare la condiţiile viitoare de piaţă care afectează cererea. IVSC. Evaluările credibile ale terenurilor agricole sunt esenţiale pentru a asigura capitalul necesar pentru sprijinirea continuităţii bazei economice. luând în considerare structura şi componentele modelelor şi cerinţele de raportare pentru evaluările bazate pe analiza fluxurilor de numerar. stabilirea garanţiei pentru finanţare şi pentru studii economice. trebuie să folosească opinia unui expert. a întreprinderilor şi activelor necorporale. în analizele investiţiilor şi ca procedură de contabilitate pentru estimarea valorii de utilizare. 25 GN10 Evaluarea proprietăţilor agricole. care determină capacitatea proprietăţi sau întreprinderi de a genera venit. oferta. Dacă nu posedă astfel de cunoştinţe. Aria de aplicabilitate se referă la evaluările bazate pe piaţă şi cele din afara pieţei. Standarde Internaţionale de Evaluare. Analiza fluxului de numerar actualizat este utilizată în evaluarea proprietăţii imobiliare. variabilitatea. impozitarea. Pentru ca evaluările să fie corecte. momentul şi durata intrărilor şi ieşirilor care sunt actualizate la valoarea prezentă. Aria de aplicabilitate se referă la caracteristicile specifice ale valorii proprietăţilor agricole şi cerinţele de bază ale standardelor GN aplicate în agricultură.

O verificare poate solicita intervenţia experţilor cu cunoştinţe de specialitate oferind o viză de control credibilă cu privire la evaluarea verificată.12 Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri Denumire: GN12 . precum hoteluri. staţii de benzină. restaurante. IVSC. fiind obligatorie pentru fiecare evaluator care efectuează o verificare.Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri (PSGA) Aria de aplicabilitate Proprietăţile specializate generatoare de afaceri (PSGA) sunt proprietăţi individuale.determinarea faptului că se respectă cerinţele reglementate de standarde şi de lege. a corectitudinii metodelor şi tehnicile folosite. Ediţia a VI-a. . credibilitatea şi completitudinea evaluărilor. 2003. Scopul standardului derivă din necesitatea de a garanta acurateţea.verificare tehnică. .verificare în teren.11 Verificarea evaluării Denumire: GN11 Verificarea evaluării (SIPE11) Verificarea evaluării este o verificare cu raţionament profesional imparţial a activităţii unui evaluator efectuată de un alt evaluator26. Verificările ca parte a practicii profesionale. . opiniilor şi concluziilor şi în general a faptului că raportul verificat respectă Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP). Motivele efectuării verificărilor evaluărilor sunt diferite: . . Aria de aplicabilitate a standardului se referă la elaborarea şi raportarea verificării evaluărilor. sunt tranzacţionate pe piaţă în 26 GN11 Verificarea evaluării.mărturia de expert judiciar în procedurile şi circumstanţele legale.4. corectitudinea şi calitatea rapoartelor de evaluare. pag 339 58 . care. în mod uzual.precauţia necesară pentru raportarea financiară. Există mai multe tipuri de verificări: . O verificare trebuie să analizeze soliditatea evaluării din punct de vedere al adecvării şi relevanţei datelor utilizate şi a cercetărilor efectuate. consecvenţa. .verificare administrativă (de conformitate). .4.verificare de birou. Standarde Internaţionale de Evaluare.2. 2.oferirea unei baze pentru deciziile în afacere. se fac luând în considerare corectitudinea. adecvării şi credibilităţii analizelor.

4.14 Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă Denumire: GN14 . aplicabil tuturor statelor membre ale IVSC. formată din active necorporale (inclusiv fondul comercial transferabil). evaluatorii ar trebui să aplice metode de evaluare adecvate.timp ce rămân operaţionale. utilaje şI echipamente) şi o componentă comercială. Baza de evaluare. Acest Standard de Practica (GN) oferă o orientare atât în evaluarea PSGA-urilor în întregul lor.4. Dacă acestea stipulează o altă bază de evaluare. pentru a realiza obiectivele Standardelor IVSC în aceste circumstanţe. 59 . ci şi alte active fixe (mobilier. diferită de valoarea de piaţă. aşa cum a fost definită în IVS 1. referitor la orice modificare a conceptului care este specificat în instrucţiuni sau acte normative relevante.Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă Aria de aplicabilitate Obiectivul acestui Standard de Practică (GN) este de a clarifica şi de a oferi instrucţiuni pentru evaluarea activelor sau drepturilor (intereselor) deţinute de entităţi care funcţionează în industria extractivă. ca active operaţionale. Procesul de evaluare globală poate fi utilizat ca o metodologie pentru impozitarea proprietăţii în funcţie de valoarea acesteia sau ca studii statistice şi economice subordonate programelor Administraţiilor Financiare. secţiunea 3. pentru evaluarea globală. aşa cum este definită mai sus. Aceste proprietăţi includ nu numai teren şi clădiri.13 Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii Denumire: proprietăţii GN13 Evaluarea globală pentru impozitarea Aria de aplicabilitate Obiectivul acestui Standard Internaţional de Practica în Evaluare constă în asigurarea unui cadru pentru realizarea misiunii evaluării globale în vederea impozitării proprietăţii în funcţie de valoare. este valoarea de piaţă. 2. cât şi în alocarea valorii PSGA pe principalele componente. 2.

inclusiv ale intereselor (drepturilor) în proprietăţi din ramură.componentă de bază a economiei mondiale. cu capitalul necesar.Este necesară realizarea unor evaluări credibile ale activelor din industria extractivă. pentru a asigura disponibilitatea investitorilor de a sprijini. continuitatea functionării industriei extractive . 60 . promovarea unor modalităţi productive de folosire a resurselor naturale minerale şi petroliere şi menţinerea încrederii în pieţele de capital.

Obiectul evaluării în reprezintă averea debitorului.judecătorul-sindic. . Art. Art3 (2). Scopul evaluării este stabilirea valorii maxim posibile a averii debitorului. 3. având obligaţia să recomande cea mai bună variantă. aşa cum este prevăzută această avere în proiectul de lege la Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE. fie prin faliment.2 Relaţia dintre evaluator şi participanţii la procedura insolvenţei Participanţii la procedura insolvenţei sunt prevăzuţi în mod expres de lege28. . pe lângă cerinţele minime prezentate în capitolele anterioare va trebui să prezinte scopul evaluării care în acest caz se va referi la procedura insolvenţei şi principiul de maximizare a averii debitorului. Deşi legea nu stipulează în mod expres la alte articole. în practica internaţională şi naţională s-au desprins câteva practici care pot impune necesitatea efectuării evaluării şi în alte etape ale procedurii insolvenţei decât lichidarea. aceştia fiind: . Astfel scopul evaluării trebuie coroborat cu scopul legii aşa cum este prevăzut în Capitolul 1 „Dispoziţii generale” la articolul 2. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. 27 Noţiunea de insolvenţă se înţelege în temeiul aliniatului 1. Rolul evaluării şi a evaluatorului este stipulat în mod expres în PROIECTUL DE LEGE PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI la Capitolul 3 „Procedura”. literele (a) şi (b) ale articolului 3 din Capitolul 1 Dispoziţii generale 28 Capitolul 2 PARTICIPANŢII LA PROCEDURA REORGANIZĂRII JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI 61 . evaluatorul va evalua bunurile din averea debitorului atât individual cât şi în bloc. Raportul de evaluare.3 Evaluarea în cazul insolvenţei 3. la §1 „Măsuri premergătoare lichidării” în articolul 115 şi La §2 „Efectuarea lichidării” în articolul 116. fie prin reorganizarea activităţii acestuia. prin instituirea unui plan care să prevadă restructurarea activităţii sale şi / sau lichidarea unor bunuri din averea lui.instanţele judecătoreşti.1 Evaluarea şi insolvenţă Evaluarea în cazul insolvenţei27 se face în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. până la stingerea pasivului. 2 Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.adunarea creditorilor. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului. comitetul creditorilor.

Cu aprobarea comitetului creditorilor. unul sau mai mulţi experţi. Comitetul creditorilor) . Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică.lichidatorul. va numi. pentru evaluarea 29 pentru detalii vezi Manual de Bune Practici.administratorul special. comitetul creditorilor) fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări.2. Între evaluatorul autorizat şi participanţii la procedura insolvenţei pot să apară diverse relaţii şi rapoarte juridice. 3. pe cheltuiala averii debitorului. Potrivit codului de procedură civilă. Retribuţiile vor fi plătite în conformitate cu art. 4 alin (1)”.. judecătorul-sindic va putea desemna un expert evaluator. debitorul.2. tehnic.1 Evaluatorul şi judecătorul sindic În unele situaţii. judiciar. prin încheiere. stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza.administratorul judiciar. mediu29. persoane de specialitate.. judecătorul-sindic va putea desemna. stabilindu-le şi retribuţia. în care nu există experţi autorizaţi. Secţiunea a 3 a Adunarea creditorilor..2 Evaluatorul şi creditorii În ceea ce priveşte relaţia dintre evaluator şi adunarea creditorilor. În ceea ce priveşte relaţia dintre evaluator şi comitetul creditorilor rezultă din Art. 2005 62 . Acest lucru rezultă din Art. la cererea părţilor (creditori. când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa sau judecătorul-sindic consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti. 3. aceasta poate decurge indirect din articolul 15 (Capitolul 2 Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. comitetul creditorilor) ori din oficiu. din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul-sindic va putea solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. În domeniile strict specializate. PricewaterhouseCoopers. 115 (1) unde se prevede că: „. În cadrul unei proceduri de faliment principalele domenii care necesită angajarea unor experţi independenţi sunt: evaluarea patrimoniului debitorului. lichidatorul va angaja un expert evaluator. .10 (Capitolul 2 participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Secţiunea a 2 a Judecătorul-sindic): „În îndeplinirea îndatoririlor sale. părţile (creditorii. contabil. .

2. numai de către lichidatorul judiciar” şi în funcţie de rolul dat de lege în Art. Secţiunea a 4 a Administratorul judiciar): „În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. dacă este cazul. în conflict de interese atunci când se vor discuta rapoartele de evaluare ale unor active care servesc drept garanţie acelor creditori. Un creditor membru al comitetului creditorilor va fi considerat în conflict de interese atunci când în aspectul discutat el are un interes contrar interesului concursual al masei credale. fapt ce reiese din Art.” 31 Relaţia dintre evaluator şi administratorul special poate să apară (dacă există un astfel administrator special care să reprezinte interesele debitorului) în cazul inventarierii patrimoniului. sau va utiliza.115(1).115(2): „ . pentru a evalua bunurile din averea debitorului.. Secţiunea a 7-a „Falimentul”.116(3). Creditorii garantaţi se pot afla. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu.va fi semnat de lichidatorul judiciar. persoană fizică sau juridică. aceasta decurge direct din articolul 116(3) unde se prevede că: „Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator.2. prin administratorul special. 3.bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare.18 (Capitolul 2.. Capitolul 3 „Procedura”. Dorind rapiditatea realizării creanţei garantate. evaluării elementelor patrimoniale acestea semnează împreună cu părţile implicate actele aşa cum prevede Art. §1 „Măsuri premergătoare lichidării” 31 Art. aceştia vor fi tentaţi să accepte cea mai mică valoare la care le este acoperită creanţa şi să nu ţină cont de faptul că este in interesul celorlalţi creditori obţinerea unui preţ superior valorii creanţei garantate de activ. administratorul judiciar va putea desemna persoane de Art.4 Evaluatorul şi practicianul în insolvenţă Legătura dintre evaluator şi administratorul judiciar iese în evidentă în prevederile care reglementează rolul administratorului judiciar ca şi participant la procedura insolvenţei.” 30 Evaluatorul va trebui să elaboreze raportul de evaluare astfel încât să evite iscare conflictelor de interese. Secţiunea a IV a Administratorul special). Secţiunea a 7-a „Falimentul”.3 Evaluatorul şi debitorul În ceea ce priveşte relaţia evaluatorului cu debitorul. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. Capitolul 3 „Procedura”. 3. l§2 „Efectuarea lichidării” 30 63 . iar dacă acesta nu participă la inventariere.23 (Capitolul 2 Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. de debitor.

Descrierea prevăzută de legea privind procedura insolvenţei este un instrument. sau va utiliza.” Legătura dintre evaluator şi lichidator este evidentă în Art.din perspectiva debitorului. . . .să ofere unui cadru transparent de desfăşurare care să se bazeze pe accesul liber la informaţie a tuturor participanţilor la procedură. În primul caz evaluatorul este extern iar în al doilea caz evaluatorul este intern.să asigure un echilibru atent între reorganizare şi lichidare. persoană fizică sau juridică. scopul legii este atins dacă se reuşeşte reabilitarea acestuia şi reîntoarcerea lui la activitate normală. . în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare”. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. aşa cum este prezentat în articolul 3 la Capitolul 1 „Dispoziţii generale”: 32 Directivele Băncii Mondiale privind procedurile de insolvenţă 64 . predictibilitatea şi accesul facil la remediile oferite de aceasta. art.să asigure maximizarea valorii debitorului prin oferirea posibilităţii de reorganizare.din perspectiva mediului de afaceri importante sunt: transparenţa procedurii de insolvenţă. 3. scopul legii este atins în cazul realizării unui echilibru între nivelul de recuperare a creanţelor şi timpul scurs între data deschiderii procedurii şi momentul distribuirii sumelor. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. care se doreşte echidistant între debitorul insolvent şi creditorii săi: . Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. 116(3): „Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. cu excepţia cazurilor în care s-a stabilit că acestea vor fi achitate din fondul constituit conform. Implicaţiile poziţiei evaluatorului sunt esenţiale şi trebuie menţionate în conformitate cu standardul IVS3 Raportarea Evaluării.4.din perspectiva creditorilor.3 Locul şi rolul evaluării în procedura insolvenţei Pe plan mondial există recomandări privind principalele caracteristici pentru cadrul legal al insolvenţei corporative32 dintre care pe evaluator îl privesc în mod direct următoarele: .să prevină iniţiativele premature şi mai ales individuale ale creditorilor de a dezmembra şi mai ales de a vinde pe bucăţi activele debitorului insolvent. Evaluarea în cazul insolvenţei se face în contextul textului de lege.specialitate. .

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti. 3 . cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi 33 Art.3. lichide şi exigibile.. sau separat. (1) fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 1 alin.examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. . doar în reorganizare judiciară sau doar în faliment.1 Rolul evaluării în deschiderea procedurii Evaluarea poate să apară ca şi o componentă în rapoartele din perioada de observaţie. Rezultate ale evaluărilor pot să apară ca elemente componente în cadrul raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă aşa cum acest raport este prezentat în articolul 20 aliniatul 1 litera (b) din lege (vezi Capitolul 2. fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. 20 (lit a-n) Capitolul 2. după 30 de zile de la scadenţă. 1 alin. 3. Secţiunea a 4-a): „. succesiv.. În exercitarea atribuţiilor sale33 în perioada legală de la deschiderea procedurii administratorul judiciar sau lichidatorul trebuie să întocmească două rapoarte esenţiale pentru continuarea ulterioară a procedurii pe care trebuie să le depună în termenele legale la dosarul cauzei şi să le comunice membrilor comitetului creditorilor. 1 alin (2).. nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe. (21) Prin procedura falimentului se înţelege procedura de insolvenţă concursuală şi colectivă care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia. (23) Procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.. (22) Procedura generală reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege. cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. (2) intră direct în procedura de faliment.În înţelesul prezentei legi. Secţiunea a 4-a 65 . în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura de faliment. intră. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (1) Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită.Art. atunci când debitorul. datoriile exigibile angajate. prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. la scadenţă. după perioada de observaţie. pentru acoperirea pasivului.

creând un prejudiciu patrimoniului debitorului şi implicit intereselor creditorilor.asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. Unii specialiştii pe plan internaţional propun ca bune practici o structură minimă a planului de reorganizare34. în condiţiile art. fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia. Manual de Bune Practici.2 Rolul evaluării în procedura generală 3.” În acest caz poate să apară nevoia verificării evaluării în conformitate cu standardul GN11. Structura planului de reorganizare trebuie să includă cel puţin următoarele elemente: 1) Informaţii generale referitoare la debitor 2) Prezentarea activului societăţii debitoare 3) Evaluarea patrimoniului 4) Surse de finanţare pe perioada reorganizării 5) Pasivul societăţii 6) Previziunea situaţiilor financiare ale societăţii debitoare pe perioada reorganizării 34 Pentru detalii vezi 8. Secţiunea a 5 a Planul) se prevede că: „Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului.” Tot aici în articolul 95 se precizează ce va conţine în mod obligatoriu planul de organizare. PricewaterhouseCoopers.2.3.2. când pentru raportarea financiară a debitorului s-au efectuat evaluări în conformitate cu IVA1.3. Planul de reorganizare. situaţia putând fi încadrată la bancruta frauduloasă aşa cum prevede aliniatul 2 din articolul 142 (Capitolul 5 Infracţiuni şi pedepse). În cadrul aliniatului 2 al articolului 94 (Capitolul 3.1 Rolul evaluării în reorganizarea judiciară Legea prevede două categorii mari de planuri de reorganizare: a) planuri bazate pe reducerea activului debitorului (respectiv lichidarea parţială sau totală a acestuia) în vederea achitării în totalitate a creanţelor restante. 138 din lege.. Un alt caz în care poate să apară nevoia evaluării unui activ este atunci când există suspiciuni că acel activ a fost înstrăinat la o valoare mult prea mică.. b) planuri care prevăd reorganizarea operaţională şi / sau financiară a debitorului având drept urmare o restituire a obligaţiilor faţă de creditori în cuantum cel puţin egal cu cel la care s-ar şi îndestulat aceştia în cazul în care asupra debitorului s-ar fi iniţiat procedura de faliment. 3. 2005 66 . fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare.

În cazul reorganizării scopul evaluării este asigurarea premiselor pentru aplicarea unui tratament corect şi echitabil fiecărui titular de creanţe. pentru evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. iar dacă acesta nu participă la inventariere. §1 „Măsuri premergătoare lichidării”: Art. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. prin administratorul special. lichidatorul va angaja un expert evaluator. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. . Metoda de vânzare a bunurilor respectiv licitaţie publică. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. negociere directă sau o combinaţie a celor două va fi aprobată de adunarea creditorilor. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. pe cheltuiala averii debitorului. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. 115 . Cu aprobarea comitetului creditorilor. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. numai de către lichidatorul judiciar. dacă este cazul. sau va utiliza. Capitolul 3 „Procedura”. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu.în condiţiile continuării activităţii (în conformitate cu IVS2.Art. prin oferirea unei recuperări cel puţin la fel de mare ca în situaţia falimentului. GN9) . 116 . (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar. şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului.Art. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. sau dacă este posibil valoarea de piaţă conform IVA1) 3.2 Rolul evaluării în faliment Rolul evaluării în cazul falimentului este dat de: . persoană fizică sau juridică. GN6.(1)Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului.2. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator.în condiţiile opririi activităţii şi a vânzării în lichidare a bunurilor (conform valorii de lichidare prevăzut în IVS2. l§2 „Efectuarea lichidării”: Art.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. într-o formă adecvată. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. Estimarea valorii imobilizărilor corporale trebuie făcută în cazul a două situaţii distincte: . a acestora.3. Secţiunea a 7-a „Falimentul”.ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual.115(1). de debitor. 67 .116 (3 şi 4). Capitolul 3 „Procedura”.

(4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. respectiv licitaţie publică. Metoda de vânzare a bunurilor. odată cu 68 . În special în cazul proprietăţilor industriale. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. conservarea şi recuperarea bunurilor este o etapă a procesului de lichidare prin care se urmăreşte şi punerea în siguranţă a bunurilor şi totodată stabilirea valorii orientative a acestora pe care să se fundamenteze analizele şi în consecinţă deciziile iniţiale ale lichidatorului. acest lucru necesită un interval de timp mai mare datorită lucrărilor de evaluare laborioase. În acelaşi timp. lichidatorul. raportului dintre activul şi masa pasivă a debitorului sunt stabilite clar. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. ca ansamblu funcţional. Când se pune problema evaluării ansamblului sau a mai multor ansambluri în stare de funcţionare. În aceste condiţii. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. legea introduce expres o flexibilitate mare în alegerea metodei de vânzare a proprietăţilor. imobile. Această ultimă parte (referitoare la evaluarea ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare) este necesară acolo unde debitorul mai desfăşoară activitate sau unde există premise ca activitatea să fie reluată. În condiţiile în care unul dintre rolurile de bază ale lichidatorului este maximizarea valorificării averii debitorului. ceea ce ar putea să ducă la vânzarea bunurilor ca unul sau mai multe ansambluri în vederea creşterii cuantumului sumelor recuperate. După ce lichidatorul afişează tabelul definitiv consolidat. negociere directă sau o combinaţie a celor două. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. va trebui să determine o imagine cât mai fidelă a activului şi pasivului debitorului. Un alt aspect este cel referitor la evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. prin bloc. Principalele active. maşini şi echipamente. este aprobată de către adunarea creditorilor. Identificarea. pe parcursul inventarierii. se poate trece la lichidarea bunurilor care se află în patrimoniul debitorului în vederea satisfacerii creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat în ordinea de prioritate prevăzută de lege. ţinând cont de condiţiile specifice trecerii la închiderea operaţională. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. dacă este cazul. cât şi în bloc. şi mijloace de transport vor fi analizate pe fişe individuale atât din perspectiva tehnică cât şi din perspectiva modului în care ele vor putea fi valorificate. asistat de expertul evaluator. Inventarierea bunurilor debitorului constituie etapa imediat următoare. asumându-se că lichidatorul va face toate demersurile care îi stau la îndemână pentru a identifica cât mai mulţi potenţiali cumpărători pentru aceste active.

Instrumentele principale de decizie cu privire la strategia de vânzare ar trebui să fie raportul de inventariere şi rapoartele de evaluare a averii debitorului (în ansamblu şi pe bucăţi).propunerea de vânzare. 2005 69 .celelalte aspecte generale prevăzute de IVS3. pe cale de consecinţă. . Analiza trebuie făcută de un expert evaluator specializat în evaluarea întreprinderilor şi pe baza standardului de evaluare GN9 Evaluarea întreprinderilor. lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. .modalităţile de vânzare. Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile posibile de vânzare(între vânzarea în bloc. estimarea valorii pe care aceasta ar avea-o din perspectiva schimbării domeniului de activitate în care să opereze (în acest caz recurgându-se de preferinţă la IVS2). în raportul de evaluare va trebui să se evidenţieze valoarea garanţiilor raportată la valoarea totală a activului precum şi orice aspecte speciale prevăzute de standardul IVA2 „Evaluarea pentru garantarea împrumutului”.nivelul de încredere în faptul că pentru activitatea pentru care au fost constituite activele există cerere pe piaţă şi. altfel spus. . PricewaterhouseCoopers.valoarea de utilizare alternativă a proprietăţii industriale. ca un ansamblu în stare de funcţionare. trebuie să plece din analiza a două aspecte: . vânzarea pe bucăţi). .descrierea bunurilor. Această valoare trebuie adusă la cunoştinţa creditorilor pentru ca să se poată exprima din timp asupra modului în care preţul se va împărţi în conformitate cu articolele 121 şi 123 35 pentru detalii vezi Manual de Bune Practici. .sarcinile de care grevează bunurile. starea de insolvabilitate s-a datorat unor factori interni respectivei activităţi şi nu unor factori externi (în acest caz recurgându-se de preferinţă la IVS1). Un alt aspect important este existenţa unor garanţii pe o parte a proprietăţii care se vinde în bloc.elementele de identificare ale bunurilor. Deoarece preţul aferent acelei părţi se va distribui către creditorul garantat şi numai diferenţa se va distribui spre restul creditorilor. potenţialii cumpărători pot fi interesaţi mai mult de valoarea afacerii care nu este echivalentă cu valoarea totală a bunurilor debitorului. Se recomandă ca raportul expertului evaluator să cuprindă următoarele capitole35: .evaluarea bunurilor atât individual cât şi în bloc. .raportarea evaluării. . În cazul în care se doreşte vânzarea în bloc a bunurilor debitorului.

Valoarea de lichidare va fi estimată atât pentru varianta unei vânzări în bloc a patrimoniului cât şi pentru varianta în care vânzarea acestuia se va face pe active sau chiar individual. evaluarea pe elemente singulare de patrimoniu urmând a fi făcută doar în cazul identificării unor bunuri a căror valoare este maximizată numai în cazul unor tranzacţii separate. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării) După obţinerea aprobării din partea adunării creditorilor asupra modalităţii de vânzare (pe baza informaţiilor culese în timpul inventarierii. 70 . respectiv cele care participă la realizarea obiectului de activitate al debitorului şi activele complementare. Având în vedere necesitatea minimizării cheltuielilor de lichidare în scopul maximizării sumelor care vor fi distribuite creditorilor. După caz expertul sau experţii vor face o analiză a structurii patrimoniului pe elemente componente şi vor colabora la identificarea activelor de bază. respectiv cele care nu participă la realizarea obiectului de activitate al debitorului şi care pot face obiectul unei valorificări rapide. 3. Experţii trebuie selecţionaţi funcţie de specializarea lor (proprietăţi imobiliare. Evaluarea patrimoniului debitorului are ca scop estimarea valorii de lichidare a acestuia. întreprinderi. În cazul în care evaluarea patrimoniului va necesita angajarea mai multor experţi care să acopere ariile de expertiză menţionate rezultatele evaluării vor fi prezentate în rapoarte ataşate. după care va testa interesul pieţei pentru respectivele proprietăţi. Experţii care vor efectua evaluarea patrimoniului debitorului vor fi selecţionaţi numai dintre membrii ANEVAR. va fi preferată evaluarea patrimoniului în bloc sau pe active componente. active financiare).(Capitolul 3 Procedura.3 Rolul evaluării în procedura simplificată Având în vedere particularităţile procedurii simplificate. evaluarea acestora va fi realizată de experţi specializaţi şi atestaţi pe domeniul respectiv Evaluarea individuală a activelor din patrimoniului debitorului va fi făcut de experţi ANEVAR şi numai în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare elaborate de IVSC. §. evaluarea va avea un conţinut specific.astfel încât să fie acoperite toate ariile de expertiză. Secţiunea a 7-a Falimentul. bunuri mobile. însoţite de o scrisoare de transmitere care va prezenta sintetic valorile estimate semnate şi ştampilate de către expertul / experţii care au participat la elaborarea acestuia. a rezultatelor evaluării şi a opţiunilor strategice) lichidatorul va întocmi un memorandum de prezentare a proprietăţilor şi va stabili strategia de publicitate.3.3. În cazul în care patrimoniul include elemente care nu sunt specifice ariilor de specializare a membrilor ANEVAR.

judecătorul sindic va trebui să îi dispună administratorului judiciar / lichidatorului să analizeze dovezile aduse de către reclamant. în condiţiile textului Art. Aspectele sunt prevăzute la Art. 39 (Capitolul 3 „Procedura”. atestaţi în domeniu. administratorul / lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură. Evaluarea bunului care constituie obiectul garanţiei se va efectua în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare.3. litigii. acţionari sau asociaţi. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării). 71 . consacrată şi la Art. Baza teoretică a acestei posibilităţi acordate creditorilor garantaţi.40. unul dintre creditorii deţinând o creanţă garantată formulează una sau mai multe cereri de ridicare a suspendării legale. titulari de garanţii. creditori. Secţiunea a 8 a „Închiderea procedurii”) Art. contestaţii. de preferinţă. În ipoteza în care. debitor şi averea lui. o reprezintă posibilitatea acordată acestora de a-şi satisface creanţele cu prioritate din vânzarea bunurilor afectate garanţiei lor. §.3. 3. membri ANEVAR. În funcţie de necesităţile impuse de derularea procedurii de faliment lichidatorul va proceda după caz la angajarea experţilor pe domeniile menţionate în cazul unor arbitraje.4 Evaluatorul şi închiderea procedurii În momentul în care are loc închiderea procedurii evaluatorul. 121. Secţiunea a 7-a Falimentul. Secţiunea a 2 a „Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii”) prezentat la IVA2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului.Evaluarea activelor cu caracter special din patrimoniul debitorului are loc în cazul existenţei unor active al căror specific este în afara ariilor de expertiză specifice ANEVAR evaluarea acestora va fi făcută de experţi specializaţi.3. etc. În cazul unor bunuri mobile de mare complexitate şi strictă specializare va fi elaborată numai în baza unor rapoarte de inspecţie efectuate de experţi tehnici sau inspectori autorizaţi în domeniul respectiv şi care sunt. aşa cum prevede legea la articolul 136 (Capitolul 3 „Procedura”. 136 .Prin închiderea procedurii judecătorul-sindic. 3. aliniatul 3 din Lege (Capitolul 3 Procedura.5 Alte momente posibile de apariţie a necesităţii evaluării Un caz special este cazul evaluării bunurilor care constituie obiectul unor garanţii. ca de fapt orice participant la procedura falimentului sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură. pe parcursul procedurii.

evaluată în conformitate cu art. vânzarea nu poate avea loc. . instrumentele financiare derivate sau 72 . În acest caz este necesară consultarea comitetului creditorilor. dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. Valorile mobiliare pot fi acţiunile. Un alt caz special este cazul evaluării valorilor mobiliare. .cuantumul creanţei la data cererii de deschidere a procedurii. cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată. creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării bunului. Existenţa unei parţi negarantate a creanţei este identificată prin calculul aritmetic al diferenţei între elementele de determinare a excedentului. La distribuţia preţului garanţiei. . excedentul urmând a fi alocat satisfacerii creditorilor chirografari.negarantate. care sunt: . Legea prevede că o astfel de vânzare poate avea loc numai dacă valoarea bunului este complet acoperită de valoarea creanţei garantate.integral garantate. obligaţiunile. nu la cea care mulţumeşte numai pe creditorul garantat. 39 alin (1) lit.parţial garantate.Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Legii 297/2004 privind piaţa de capital. care exced faţă de valoarea sau preţul bunului. Trebuie să se facă o distincţie clară între creanţe şi părţi: . creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat. la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei”. Un caz special ce decurge din primul este excepţia de la interzicerea curgerii dobânzilor. aşa cum este prevăzut în Art. chiar dacă bunul nu este determinant pentru un eventual plan de reorganizare. A.evaluarea bunului la data constituirii garanţiei sau reevaluarea la data înregistrării creanţei sau la data verificării creanţei ori preţul obţinut din vânzarea bunului. În cazul în care preţul de vânzare obţinut excede această valoare. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate. la valoarea garanţiilor. 119 . În conformitate cu Art. Prevederile se aplică numai garanţiilor reale mobiliare sau ipotecilor precum şi drepturilor de retenţie aparţinând creditorilor care au dobândit o creanţă legată de un bun. după caz.Pentru a evita conflictul de interese şi pentru că există interconectări între distribuţia pentru creditorii garantaţi şi cea pentru creditorii chirografari.41 aliniatul 2: „Prin excepţie de la alin. iar creditorii chirografari se opun vânzării bunului. inclusiv creanţele bugetare. Creanţele faţă de care operează interzicerea curgerii dobânzilor sunt cele fără garanţii reale ori drept de retenţie de orice fel. (1). este important ca vânzarea acestor bunuri să se facă la valoarea lor cea maximă.

37 36 73 .N.M. un raport scris cu privire la situaţia financiară a entităţii autorizate şi anexează documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor. asupra prelungirii activităţii administratorului special. După primirea raportului administratorului special.. va decide. c) administrarea necorespunzătoare a instrumentelor financiare şi fondurilor aparţinând investitorilor.M. Conform Legii nr. însă în prevederile legale (Capitolul 4 „Răspunderea membrilor organelor de conducere” şi Capitolul 5 „Infracţiuni şi pedepse”) sunt prevăzute toate aspectele care pot atrage această răspundere.V.V.M. Cererea declanşării procedurii de insolvenţă de către CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) este un alt caz special.M.M.M. Administratorul special prezintă C. care a produs sau poate produce prejudicii importante sau care pune în pericol buna funcţionare a pieţei de capital.N.N. dar al căror unic obiect de activitate este investiţia în valori mobiliare. directorii executivi sau auditorii acesteia se fac vinovaţi de: a) încălcarea prevederilor prezentei legi ori a reglementărilor emise de C. situaţia recuperării creanţelor. În situaţia constatării unor disfuncţionalităţi majore. va putea solicita dizolvarea consiliului de administraţie al entităţilor autorizate şi va numi o persoană fizică sau juridică specializată. C. administratorul special va prezenta. care va asigura administrarea.V.4 Răspunderea evaluatorului În mod expres legea nu se referă la răspunderea evaluatorului autorizat. lunar. dacă este cazul.V. pe o perioadă limitată. 3. C.N.V. C. instituie măsuri de administrare specială36 în situaţia în care constată că o entitate autorizată37 se află în situaţia de a deveni insolvabilă sau în situaţia în care oricare dintre administratorii judiciari. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital Prin entităţi autorizate se înţeleg acelea care sunt autorizate să opereze pe pieţe financiare precum şi alte entităţi ce nu sunt autorizate ori reglementate.N. C.M.V.orice alte titluri de credit încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în această categorie. costul menţinerii activelor şi situaţia lichidării debitelor. evaluarea situaţiei financiare a respectivei entităţi autorizate.N.V.N. b) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia de funcţionare. În situaţia prelungirii activităţii. Valorile mobiliare deţinute de debitoare pot fi vândute numai prin intermediul societăţilor de servicii de investiţii financiare sau al altor intermediari autorizaţi de C.

Evaluarea întreprinderii. Legea nr. în anumite condiţii. Evaluarea întreprinderii . Legea nr. Alexandru Buglea.În ceea ce priveşte categoria persoanelor răspunzătoare. Legea Insolvenţei. Timişoara 2003 3. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital 74 . Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. Lorant Eros-Stark. 31/1990 privind Societăţile Comerciale. cenzori. directori.Teorie şi aplicaţie. cum era prevăzută în reglementările anterioare. ci a extins categoria persoanelor răspunzătoare la orice persoană care a contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a societăţii. Alexandru Buglea. Lorant Eros-Stark. republicată. Legea nu dispune în mod expres cu privire la identitatea acestor persoane. 7. în reglementarea actuală a legii. PricewaterhouseCoopers. Editura IROVAL 2003. Sorin V Stan 4. astfel încât. Răspunderea se extinde şi asupra evaluatorilor care au efectuat evaluări pentru debitori înainte de declanşarea procedurii de insolvenţă. 2005 6. 2001 5. în această categorie pot fi incluşi. Editura Mirton. Editura Marineasa. 2005 2. legiuitorul nu a mai limitat responsabilitatea doar la administrator judiciari. şi evaluatorii. lichidatori. Referinţe bibliografice 1.Teorie şi studiu de caz. Ediţia a VII-a. Evaluarea întreprinderii . Standarde Internaţionale de Evaluare. Manual de Bune Practici.

contabilitatea fiind „ştiinţa înregistrării egalităţilor de schimb din patrimoniul unei persoane”. De-a lungul timpului. Gitti) în baza căreia obiectul contabilităţii este reprezentat de reflectarea şi controlul valoric al faptelor administrative în vederea obţinerii. neîntrerupt fenomenele şi procesele economice exprimate valoric (dar şi cu ajutorul etalonului natural). Panţu şi D. Trancu Iaşi. Concepţia economică a cunoscut dezvoltarea în şcolile de contabilitate europene (J. I. Editura de Vest. adică drepturi (de proprietate şi creanţă) în activ şi obligaţiile corespunzătoare (faţă de terţi). Timişoara. însă ele pot fi grupate pe patru39 categorii: concepţia administrativă. 121 şi următoarele 39 Mihail Epuran. Kreibig) şi preluată la noi de profesorii G. 31 75 .1 Obiectul contabilităţii agenţilor economici Discutabilă sub aspectul caracterului ştiinţific al său. p.Titlul II Elemente de contabilitate 4 Aspecte privitoare la organizarea contabilităţii 4. Massa. R:P. Guibbault) şi a fost susţinută în România de profesorii I. Reisch. Leautey. contabilitatea s-a impus în viaţa socială şi economică drept principala formă a evidenţei economice cu sarcini şi funcţii specifice). Concepţia economică consideră obiectul contabilităţii ca find circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui (capital fixe şi capital circulant) şi al modului de dobândire (capitaluri proprii. Fr. Concepţia administrativă aparţine scolii italiene (E. privite sub aspectul provenienţei (resurse permanente şi resurse temporare) şi din punct de vedere al utilizării (utilizări durabile şi utilizări ciclice). Schar. Hugli. şi capitaluri străine). Concepţia financiară consideră drept obiect al contabilităţii studierea şi abordarea laturii valorice a existenţei. concepţia juridică şi concepţia financiară. urmăreşte şi controlează. Evian. literatura contabilă a conturat mai multe concepţii38 privitoare la obiectul contabilităţii. C. Ea înregistrează. Editura Mirton. 38 Ovidiu Bunget – Repere ale evoluţiei contabilităţii. Valeria Băbăiţă – Bazele contabilităţii. Coffy. Iacobescu şi Al. Timişoara. G.C. cu eforturi minime. concepţia juridică. p. mişcării şi transformării resurselor patrimoniale. Voina. S. Sorescu. în mod documentat. exhaustiv. de efecte economice maxime. A. V. Concepţia juridică a fost dominată de şcoala germană de contabilitate (Fr. E. R. 1997. Concepţia juridică consideră obiectul contabilităţii patrimoniul unei persoane privit din punct de vedere juridic. 2005. Pisani.

şi contabilitate de gestiune adaptată specificului activităţii. . institutele de cercetare-dezvoltare. respectiv contabilitatea financiară.are ca obiect circuitul patrimonial al entităţii luat în totalitatea şi structuralitatea sau activităţi fără scop patrimonial. Din punct de vedere doctrinar. scopul său este de a determina periodic. „societăţile comerciale. situaţia patrimoniului şi situaţia financiară a entităţii. Având în vedere cele prezentate mai sus. situaţia modificării capitalurilor proprii.” Contabilitatea financiară (sau generală) se organizează şi se conduce conform unor norme unitare care au caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale sau cu caracter non-patrimonial (denumite de noi în continuare „entităţi”)şi are ca obiectiv principal furnizarea de informaţii destinate atât entităţii însăşi. 82/1991. se admite faptul că informaţia financiară furnizată de contabilitatea financiară organizată după normele contabile româneşti (de inspiraţie europeană40 şi internaţională41) are drept principali beneficiari creanţierii entităţii (spre deosebire de normele anglo-saxone unde beneficiarii prioritari ai informaţiilor contabilităţii financiare sunt investitorii). cont de profit şi pierdere. regiile autonome. din motive fiscale şi de necesitatea realizării controlului financiar-fiscal al statului. după caz. hotărâri ale Guvernului. cerinţă impusă. situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative. cât şi terţilor. potrivit prezentei legi.asigură şi gestionează informaţiile necesare întocmirii situaţiilor financiare formate. contabilitatea financiară se caracterizează prin următoarele aspecte: . având la bază un plan de conturi. legea contabilităţii.este organizată pe baza unor norma unitare şi obligatorii. societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie.2 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune Conform Legii nr. de regulă la închiderea exerciţiului financiar şi în primul rând. aceste norme îmbracă forma. uneori. în primul rând. în cele mai multe cazuri. unor ordine ale ministrului finanţelor publice sau. stând la baza elaborării principiilor de drept contabil conţinute în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 4. în mod sintetic. societăţile/companiile naţionale.Într-o îmbinare reuşită. . republicată. din bilanţ. concepţia financiară şi concepţia financiară domină studiile şi tendinţele contemporane. 41 Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 76 . 40 Directiva a IV-a (Directiva 78/660 a Comunităţilor Economice Europene din 25 iulie 1978) referitoare la conturile anuale ale unor societăţi.

. întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi. Ca organizare şi funcţionare.furnizarea de informaţii operative necesare managementului societăţii în pilotarea activităţilor entităţii. lucrărilor şi serviciilor executate. Ea descrie circuitul managerial al întreprinderii. precum şi urmărirea şi controlul executării acestora. 4. lucrărilor. se caracterizează prin demersul continuu de dezvoltare a bazei sale conceptuale şi de perfecţionare a modului de transpunere practică. acesta fiind definit în funcţie de propriile convenţii ale fiecărei entităţi. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional. prelucrată şi transmisă pentru utilizarea internă de management.furnizarea de informaţii necesare elaborării bugetelor şi costurilor previzionate. având drept obiective finale determinarea costurilor. ca teorie şi practică. .Contabilitatea de gestiune se organizează de fiecare unitate în parte în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. . definit de activităţile consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.determinarea diferitelor marje şi rezultate analitice pe produse şi/sau activităţi. serviciilor. aceasta beneficiază de o libertate separată în ceea ce priveşte posibilitatea de adaptare de către fiecare întreprindere. productivitate etc.) la nivelul activităţilor şi sau produselor.determinarea costurilor pe produse.3 Sisteme de contabilitate Evoluţia contabilităţii. Contabilitatea de gestiune furnizează toată informaţia contabilă care este cuantificată. Din cele menţionate anterior rezultă că principalele funcţii ale contabilităţii de gestiune pot fi rezumate după cum urmează: . în principal. în raport de cultura şi concepţia contabilă adoptată. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune este obligatorie42. calcularea rezultatelor şi rentabilităţii produselor. . 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune 42 77 .determinarea performanţelor (rentabilitate. lucrări şi sectoare de activitate. Forma de organizare şi de funcţionare a contabilităţii entităţilor se diferenţiază. contabilitatea de gestiune se bazează pe concepte şi principii pur interne al căror conţinut este liber de normalizare.

în concepţia ei de reprezentare. În România. cele mai marcante şi mai influente culturi contabile din lume sunt „cultura europeană” şi „cultura anglo-saxonă”. Normalizarea contabilă presupune: i) definirea de norme şi principii generale bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile. lucrărilor. această formă de contabilitate este specifică persoanelor fizice autorizate. Aşa cum am menţionat în subcapitolul precedent.4 Normalizarea contabilă Nevoia de armonizare şi uniformizare în contabilitate impune normalizarea sa. ii) aplicarea lor practică în vederea asigurării comparabilităţii informaţiilor contabile în timp şi în spaţiu.i) În funcţie de concepţia de reprezentare a obiectului contabilităţii. dintre care. costurile şi rentabilitatea produselor. atât pentru latura internă cât şi pentru latura externă. dar şi asigurarea comparabilităţii la diferitele niveluri 78 . Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) presupune organizarea. pentru contabilitatea din România operează sistemul de contabilitate dualist. iar o alta arată destinaţia. o operaţiune economică este reprezentată într-o singură partidă. a unu singur circuit contabil. În acest context se formează circuitul contabilităţii financiare sau generale şi circuitul contabilităţii de gestiune. Contabilitatea în partidă simplă poartă această denumire nu pentru că nu ar fi prea elaborată ci pentru că. Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) organizează informaţiile contabile încât delimitează două circuite separate. dar corelate: un circuit care are drept obiect înregistrarea elementelor şi operaţiunilor patrimoniale legate de schimburile şi relaţiile cu terţii. asociaţiilor familiare etc. în cadrul unei entităţi. serviciilor şi activităţilor realizate. 4. Contabilitatea în partidă dublă concepe reprezentarea operaţiilor economice prin recunoaşterea fiecăreia în două părţi: o partidă arată originea. analiza în timp şi în spaţiu a informaţiei contabile. deci o singură contabilitate. Interesul armonizării trebuie văzut în nevoia de omogenizare a informaţiilor furnizate. În această direcţie. precum şi rezultatele financiare şi un al doilea circuit care înregistrează operaţiunile gestiunii interne privind producţia. contabilitatea în partidă simplă şi contabilitatea în partidă dublă sunt cele mai dominante. ii) În funcţie de concepţia de organizare a conturilor în circuitul economic au fost construite sisteme de contabilitate cu un singur circuit (monist) şi sisteme de contabilitate cu două circuite (dualist). literatura şi practica contabilă a creat mai multe sisteme de contabilitate.

ţări în care profesiunea contabilă reglementează practicile. principiilor generale. regulamente şi practici administrative (ex. . ţări în care practicile contabile sunt guvernate de legi. ţări în care normalizarea rezultă dintr-o largă înţelegere între autorităţile publice.). Germania.principii contabile general admise şi planuri de conturi.o formare adecvată a personalului producător de informaţii contabile. . precum şi la dificultăţi sau la specificităţi determinate de evenimente sau situaţii.). în colaborare cu mediile de afaceri şi cu grupurile de utilizatori (ex. de acel loc unde ea este produsă şi se concretizează. Calitatea anterior menţionată atribuită sistemului contabil de întreprindere are în vedere că el permite: . 79 . principiile sunt determinate de un raţionament urmând să se regăsească în metodele ce trebuie puse în practică (cazul majorităţii ţărilor europene) şi ce bazată pe un demers pragmatic sau inductiv care pleacă de la tradiţie sau experienţe pentru a construi norme (ţările anglo-saxone).). .definirea clară şi precisă a termenilor. organismele profesionale şi utilizatori (ex. sistemul contabil de întreprindere este instrumentul ideal al normalizării contabile. regulile contabile şi tot ceea ce se referă la ordonanţarea conturilor se pot formaliza prin: . România etc.planul contabil general. regulilor tehnice şi documentele de sinteză.adaptarea soluţiilor comparabile în timp şi spaţiu la mărimea şi specificitatea activităţii întreprinderilor.economice în ceea ce priveşte producţia şi sinteza informaţiei contabile. în elaborarea normelor contabile s-au conturat două tipuri de şcoală: cea care preconizează un demers conceptual sau deductiv. Pentru ca normalizarea contabilă să poată realiza obiectivele ce-i sunt destinate este necesar ca elaborarea să fie opera unei instituţii eficace în măsură să asigure: . . Pentru a defini normalizarea contabilă pot fi utilizate două mijloace principale: a) Un instrument tehnic utilizat în normalizarea contabilă reprezentat de sistemul contabil de întreprindere. Franţa. . Contabilitatea este legată de existenţa unei entităţi. În fapt.definirea sistemului contabil general. .elaborarea normelor contabile. Statele Unite ale Americii etc. etc. Normele.norme (standarde) contabile.adaptările profesionale necesare. Doctrinar.actualizarea sistemului ori sistemelor definite. normelor. .

ea este realizată de către Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia de Reglementări Contabile asistată de Colegiul Consultativ al Contabilităţii şi Raportării Financiare format din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice. legea contabilităţii. De exemplu. În România. normele şi principiile contabile sunt reglementate pe cale legală (abordare politică) şi sub forma unor „principii general admise” rezultate din experienţa practică şi codificate de specialiştii contabilităţii organizaţi în asociaţii profesionale (abordare pragmatică). iar entităţile sunt puse în situaţia de a le aplica printr-o coerciţie indirectă. şi. apoi. iar în Statele Unite ale Americii asistăm la o variantă mixtă. completate de o serie de reglementări emise de puterea executivă şi structurile ei). Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. o serie de ordine ale ministrului finanţelor publice emise în aplicarea prevederilor legii contabilităţii. Fără a fi considerată încheiată. universitari şi reprezentanţi ai instituţiilor interesate în reforma şi evoluţia contabilităţii. a teoriilor contabile şi a soluţiilor tehnice. republicată. Determinativul „general admise” relevă faptul că entităţile nu sunt legal obligate să se conformeze acestor reguli. Mihail Epuran. 82/1991. în prezent. în Marea Britanie. normele contabile şi formalizarea corespunzătoare se concretizează. instituţia este una statală (publică) denumită Consiliul Naţional al Contabilităţii. dar ele sunt acceptate sub forma unor cutume. Corespunzător celor două categorii de instituţii. A) Sursele legale Aşa cum am precizat şi anterior. teză de doctorat. şi surse jurisprudenţiale şi doctrinare. normalizarea contabilă este de factură publică. În România. 4. instituţia este cea a profesiei contabile (Accounting Standards Board). coordonator ştiinţific profesor universitar dr. 2005 43 80 . b) O instituţie de esenţă publică sau profesională. în Franţa. în Legea nr. sursele legale sunt reprezentate de o serie de legi.5 Sursele dreptului contabil43 - Printre sursele principiilor şi regulilor contabile actuale se disting cele legale (legi emise de Parlament.trecerea în cont a evoluţiilor naţionale şi internaţionale. în care intervenţia statului face obligatorii normele elaborate de organismele profesiei liberale. precum şi de reglementări ale puterii executive care au avut o evoluţie determinată de necesităţile economice apărute B) Surse jurisprudenţiale şi doctrinale 1) Jurisprudenţa Ovidiu Bunget Constantin – Repere ale evoluţiei contabilităţii. pe de altă parte. pe de o parte.

În ultimii ani se poate constata că. instanţelor relative la conflicte unde intervine contabilitatea sunt rare. Uneori. dar care pentru a fi acceptate trebuie să îmbrace forma oficială. implicit. se poate preciza că. Acest element material poate surveni fie de la nivelul modului de stabilire al conturilor anuale. judecătorii iau în considerare şi aspectul neaplicării unei anume dispoziţii de drept contabil (lege. atâta timp cât întregul proces de normalizare cade în sarcina Direcţiei de Reglementări Contabile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Camera Auditorilor. la instanţele de drept penal sau de drept comercial. Însă. 575/1992 s-a înfiinţat Colegiul Consultativ În România. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.). înregistrarea anumitor documente în contabilitate etc.44 (fals în înscrisuri. aşa cum arătam într-un capitol precedent. 2) Doctrina contabilă românească Opiniile şi recomandările diferitelor organisme publice sau profesionale (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi. sursele jurisprudenţiale „inovante” ale dreptului contabil sunt foarte puţin utilizate: aceasta nu pentru că hotărârile. După 1991. anumite hotărâri ale instanţelor au fost urmate de elaborarea de norme contabile scrise. poate cu excepţia câtorva referitoare la ţinerea contabilităţii. şi instanţele de judecată au jucat un rol esenţial în construcţia dreptului contabil. decret etc.) ar putea fi adăugate dispoziţiilor şi reglementărilor dreptului contabil.Dacă sursele legale de drept contabil în România sunt cele importante. De asemenea. deciziile etc. acestea practic sunt ca şi inexistente. dar trebuie să amintim celebrele scandaluri financiare de dincolo de Ocean: Enron şi Worldcom 44 81 ..) care ar putea constitui elementul material al unei infracţiuni. Punctele de vedere exprimate în diverse publicaţii vin doar să dea anumite explicaţii sau să se exprime asupra unor probleme nelămurite. ci pentru că instanţele româneşti se pronunţă asupra unui aspect numai dacă legea sau o altă reglementare prevede aspectele supuse judecăţii. Deşi. Asociaţia Română de Contabilitate etc. instanţele nu au avut de soluţionat cauze pure de drept contabil.) sau la nivelul modului de utilizare (delicte relative la prezentarea şi publicarea conturilor anuale care nu prezintă „imaginea fidelă”. civil sau penal cu conexiuni contabile. la afirmarea principiului prudenţei. hotărârile instanţelor referitoare la publicarea sau prezentarea de conturi care nu dau o „imagine fidelă” sau relative la repartizarea de dividende fictive au contribuit din plin. De asemenea. prin Hotărârea de Guvern nr. Uniunea Naţională a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare. delapidarea etc. marea parte a problemelor supuse judecăţii fiind probleme de drept comercial. bancrută etc. abuzul de încredere. Asociaţia Generală a Economiştilor. ordonanţă. gestiunea frauduloasă. distribuirea de dividende fictive. destul de puţine cazuri s-au putut identifica.

Directiva a IV-a (Directiva 78/660 a Comunităţilor Economice Europene din 25 iulie 1978) relativă la conturile anuale ale unor societăţi. în baza art. 3) Doctrina internaţională 3. au fost aprobate trei directive: . instrucţiunile.1. Curţii de Conturi şi altor organisme centrale. propuneri sau recomandări privind normele contabile». precizările şi diverse alte documente emise de Ministerul Finanţelor cu caracter fiscal şi contabil. «cu participarea unei game largi de „actori” interesaţi de normalizarea contabilităţii (reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor. procesul de normalizare contabilă românească continuă să aibă o puternică dominantă publică.al Contabilităţii şi Raportării Financiare care fiinţează pe lângă Ministerul Finanţelor. Alături de aceste practici. un rol deosebit îl au circularele. p. 1998. în principiu. ceea ce nu se poate spune în materie fiscală. BNR.Directiva a VII-a (Directiva 84/253 a Comunităţilor Economice Europene din 10 aprilie 1984) relativă la agrearea persoanelor însărcinate cu controlul legal al documentelor contabile. Directivele Consiliului Comunităţilor Europene Comisia Comunităţilor Europene a fost însărcinată. g a Tratatului de la Roma. 54-3 lit. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară.45 Răspunsurile administraţiei la întrebările agenţilor economici46 şi doctrina administraţiei publice pot fi considerate surse de drept contabil. până la acest moment. Editura Economică. Ele sunt completate de Directiva 86/635 a Comunităţilor Economice Europene din 8 decembrie 1986 relativă la conturile societăţilor bancare şi instituţiilor de credit. universitari etc. Bucureşti. Ele aduc precizări asupra interpretărilor date de diverse norme aplicabile: acestea sunt. simple păreri şi nu au forţă obligatorie. să elaboreze directive a căror finalitate este de a realiza o armonizare a dreptului societăţilor. deoarece acest organism nu şi-a format şi publicat propria doctrină contabilă sub formă de avize.Directiva a VII-a (Directiva 83/349 a Comunităţilor Economice Europene din 13 iunie 1983) relativă la conturile consolidate.) având scopul declarat de a elabora propuneri şi recomandări privind perfecţionarea şi aplicarea standardelor contabile. Cele trei texte fixează condiţiile juridice minimale în scopul asigurării coordonării dispoziţiilor naţionale ale statelor membre ale Comunităţii. Niculae Feleagă. . În domeniul dreptului contabil. I. ca organism mixt. 487 46 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş are o pagină pe Internet unde contribuabilii pot adresa on-line întrebări 45 82 . vol. . directori financiari-contabili. CECCAR.

utilizarea standardelor internaţionale ca şi bază pentru elaborarea normelor naţionale. care reglementează conturile consolidate ale societăţilor de grup. Olanda şi SUA. Irlanda. Germana.compararea standardelor internaţionale cu normele naţionale cu scopul eliminării diferenţelor semnificative. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. Din aceste considerente se are în vedere o abordare internaţională comună urmându-se următoarele căi: . învăţământ.adaptarea standardelor internaţionale pentru ţările care nu au norme contabile naţionale. modificată şi completată. Ordinul ministrului finanţelor nr. 3. Comitetul de Standarde Internaţionale de Contabilitate (International Accounting Standards Committee) ce avea drept obiectiv crearea de norme contabile de bază care să fie acceptate în întreaga lume. 47 Alain Burland – Comptabilité et Droit Comptable – L’inteligence des comptea et leur cadre légal sous la direction d’Alain Burland avec le concurs de Fraçois-Denis Poitrial et Eduard Salustro – Gualino éditor. Paris. în mod deosebit. Filosofia IASC se concentrează asupra unei dezvoltări contabile comune. prin Ordinul 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. pentru IASC. 1998. Franţa.Aceste directive au fost transpuse în dreptul românesc. 27 83 . Ordinul ministrului finanţelor nr. legea contabilităţii republicată. dar şi reprezentanţi din industrie. 75/1999 privind activitatea de audit financiar (vezi şi OMF 1752/2005). .47 În fapt. comerţ. carta creării unui organism internaţional. p.2. servicii publice. . Mexic. pe contabilii ceşi exercită profesia liberală. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/1991. Recomandările Comitetului de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC) La 29 iunie 1973 s-a semnat. armonizarea principiilor contabile este necesară în întreaga lume deoarece principiile contabile elaborate sau care erau în curs de elaborare (reflexie). Japonia. şi care stăteau la baza întocmirii situaţiilor financiare de sinteză. Ordonanţa Guvernului nr. finanţe. în primul rând. Marea Britanie.participarea la discuţii de fiecare dată când o ţară încearcă să-şi extindă textele de norme contabile. . prin Legea nr. de către reprezentanţii principalelor organisme contabile naţionale din Australia. acest organism profesional reuneşte 120 organizaţii contabile profesionale din 89 de ţări care îi sunt membrii: acestea îi reprezintă. prezentau diferenţe semnificative. Astăzi. 772/2000 pentru aprobarea Normelor privind consolidarea conturilor. la Londra. Canada. armonizate cu directivele europene. din întreaga lume.

Chiar dacă ele nu sunt întotdeauna aplicate. 3. c) Organizaţia internaţională a comisiilor de valori mobiliare - 84 . IASC nu dispune de nici o putere de constrângere pentru a-şi impune propriile norme sau să aplice sancţiuni.3. Recomandările Organizaţieis Naţiunilor Unite (ONU). membrii organizaţiilor profesionale contabile. o sursă deloc neglijabilă în procesul de armonizare contabilă internaţională. ale Organizaţiei pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) şi Organizaţiei internaţionale a comisiilor de valori mobiliare (IOSCO) a) Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).convingerea autorităţilor naţionale asupra avantajelor unei armonizări cu standardele de contabilitate internaţionale. IAS cuprind. Comisia societăţilor transnaţionale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a elaborat recomandări referitoare la constituirea de norme contabile şi conţinutul conturilor anuale ale societăţilor transnaţionale. organizaţii interguvernamentale etc. IASC arată că misiunea sa de armonizare va trebui să rămână compatibilă cu dispoziţii mai detaliate existente în anumite ţări sau să aibă în vedere necesitatea adaptării la circumstanţele naţionale. la care se adaugă comentarii ce dezvoltă regulile stabilite prin norme. scrise cu caractere groase.) de avantajele adoptării standardelor de contabilitate internaţionale. b) Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) a publicat „principiile directoare ale intenţiei întreprinderilor” care cuprind recomandări făcute întreprinderilor de a publica şi informa publicul astfel încât acesta să dispună de cât mai multe informaţii relevante despre activitatea internă şi internaţională a întreprinderii. standardele de contabilitate internaţionale reprezintă un corp doctrinar de interes major. Nu rămâne decât să-şi convingă interlocutorii (cei care prezintă şi cei care utilizează situaţiile financiare. în general. norme proprii. În număr de 41 (o parte dintre ele au fost eliminate şi/sau înlocuite).

Această organizaţie lucrează împreună cu IASC şi IFAC (Federaţia Internaţională a Contabililor) în vederea definirii principiilor contabile şi a normelor de verificare pe care autorităţile de reglementare să le accepte în cazul plasamentelor internaţionale. . recunoscute şi evaluate în situaţiile financiare.denumirea. 297/2004 privind piaţa de capital reglementează statutul CNVM. aşa cum se poate deduce din prezentările anterioare. actele individuale sunt deciziile. crearea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestor pieţe.încadrarea într-o anumită clasă sau grupă în raport de un anumit criteriu de clasificare.corespondenţa cu alte conturi. Planul de conturi general românesc este. este prezentată şi o monografie privind înregistrarea în conturi a principalelor operaţiuni economicofinanciare. modificată şi abrogată de Ordonanţa de urgenţă nr. Planul de conturi reprezintă formalismul propriu ţinerii contabilităţii. de calcul şi de cunoaştere a situaţiei modificărilor succesive ale unui element a cărui natură economico-juridică a fost în prealabil definită (element de activ. agenţilor economici există însă diferenţieri în funcţie de elementele descrise. CNVM adoptă norme prin regulamente şi instrucţiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui acestui organism.simbolul contului. de venituri etc. .). de cheltuieli. în cadrul său fiecare cont sintetic (de gradul I) se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II şi conturi analitice pentru cuprinderea elementelor de patrimoniu şi activităţi (operaţii) fiind delimitat de următoarele caracteristici: . 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori.48 4. La nivelul domeniilor. România este reprezentată la IOSCO de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM).6 Planul de conturi Contul este un mijloc (instrument) de consemnare. de pasiv. Acesta cuprinde sistemul de conturi. în scopul mobilizării economiilor băneşti şi disponibilităţilor financiare prin intermediul valorilor mobiliare în condiţii adecvate de protecţie pentru investitor. . 25/13 martie 2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare precum şi Legea nr. atestările şi avizele. .un conţinut economic. ordonanţele. De asemenea.funcţiunea contabilă (cum se debitează şi cum se creditează). un produs guvernamental fiind standardizat la nivel naţional (el este acelaşi pentru toţi agenţii economici). Se apreciază că opţiunea pentru un sistem de contabilitate cu un plan de conturi este proprie primei faze de dezvoltare a CNVM este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică care a luat fiinţă pe baza legii nr. . Această lege. 48 85 .

menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul). . republicată.numele şi prenumele. în documente justificative. după caz. . sociale şi democratice. Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare. descentralizarea şi individualizarea planurilor de conturi la nivelul entităţilor poate fi o realitate. 1850/2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile 86 . atunci când este necesar. .conţinutul operaţiunii economico-financiare şi. Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale: . temeiul legal al efectuării acesteia. 4. documente financiar contabile şi registrele de contabilitate49 A) Documente justificative şi documente contabile Persoanele prevăzute la art. acestea trebuie să aibă la bază contracte sau 49 Conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. Ulterior. . 82/1991.numărul documentului şi data întocmirii acestuia. ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective. În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe bază de norme de venit. legea contabilităţii.alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate. consemnează operaţiunile economicofinanciare. sediul unităţii care întocmeşte documentul. pe măsura dezvoltărilor economice. fişe şi alte documente contabile.contabilităţii. după caz. Documentele provenite din relaţiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective. o dată cu acceptarea standardelor de contabilitate.denumirea documentului. „proces special complicat care impune un marketing abil într-un context politic”. .datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate. în momentul efectuării lor. .denumirea şi. . pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale. 1 din Legea nr.7 Documente justificative. după caz. precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare. pentru a fi înregistrate în contabilitate.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi. centralizarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative.care servesc la prelucrarea. corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora. iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă. fişe etc. cu pastă de pix.semnăturile pentru întocmire şi verificare. menţionându-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea. cât şi a primitorului. Documentele prezentate în listele de erori. pe baza căruia se primeşte sau se restituie diferenţa dintre cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat. Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul justificativ. . B) Completarea şi corectarea erorilor din documente Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală. Documentele contabile . . sau al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricţii. pentru ca acestea să poată fi citite. cu excepţia ordinului de deplasare (delegaţie). trebuie să cuprindă elemente cu privire la: . se eliberează sau se justifică numerarul. încheiate în acest scop. atât a predătorului. În cazul completării documentelor prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături.conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite. sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. anulări sau completări (pe baza cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date a unităţii) trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite de conducerea unităţii. cum sunt cele pe baza cărora se primeşte. documentul întocmit greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv (nu se detaşează). modificări sau alte asemenea procedee. La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare-primire a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe este necesară confirmarea.sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate.convenţii civile. . precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea sau file lipsă.felul. în 87 . după caz. În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face de către unităţi prestatoare de servicii de informatică. menţionându-se şi data efectuării corecturii. numărul şi data documentului justificativ. . întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. şi documentul prin care se face dovada plăţii.jurnale. prin semnătură.

în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate. înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note justificative sau note de calcul. . se poate face contarea documentelor justificative. iar în nota de contabilitate de stornare se menţionează documentul. prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate şi sistematic. . data şi numărul de ordine al operaţiunii care face obiectul stornării. În cazul operaţiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative. trebuie predate unităţilor beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau convenţiile civile încheiate. pentru asigurarea înregistrărilor în contabilitate. În cazul stornărilor. întocmite de unităţile prestatoare de servicii de informatică pe baza documentelor justificative. 88 . fie document cu document. Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor.documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de către unităţile beneficiare. acestea răspunzând de realitatea datelor înscrise în acestea.unităţile beneficiare trebuie să efectueze verificarea documentelor contabile obţinute de la unităţile prestatoare de servicii de informatică în sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate pentru prelucrare. debitoare şi creditoare. unităţile prestatoare de servicii de informatică răspunzând de corectitudinea prelucrării datelor. respectării corespondenţei conturilor şi exactităţii sumelor înregistrate etc. potrivit formelor de înregistrare contabilă utilizate de unităţi. fie pe baza unui centralizator în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conţinut se referă la operaţiuni de aceeaşi natură şi perioadă. după caz. Înregistrările în contabilitate se fac cronologic. pe documentul iniţial se menţionează numărul şi data notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operaţiunii. în conformitate cu planul de conturi general aplicabil.relaţiile dintre aceste unităţi şi cele beneficiare este necesar ca. În vederea înregistrării în jurnale. Corectarea înregistrărilor făcute în contabilitate se face numai pe baza notelor de contabilitate întocmite în acest scop. Înregistrările în contabilitatea sintetică şi analitică se fac pe bază de documente justificative. indicându-se simbolurile conturilor sintetice şi analitice. să se respecte următoarele reguli: .documentele contabile. fişe şi celelalte documente contabile a operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative. în conturi sintetice şi analitice.

20 din Legea nr. republicată.Registrele de contabilitate şi formularele comune pe economie. Neîntocmirea. 1 din Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. se sancţionează potrivit dispoziţiilor legale. republicată. modificată şi completată. care nu au regim special de înseriere şi numerotare. În situaţia în care persoanele prevăzute la art. privind reflectarea în contabilitate a operaţiunilor legate de taxa pe valoarea adăugată (Jurnal pentru vânzări. identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. Numărul de exemplare al formularelor care nu au regim special de înseriere şi numerotare poate fi diferit de cel prevăzut în prezentele norme. întocmirea eronată şi/sau neutilizarea documentelor justificative şi financiar-contabile. fiind obligatoriu să se prevadă în contract clauze referitoare la întocmirea şi utilizarea formularelor în aceste condiţii. care nu au regim special de înseriere şi numerotare. 82/1991. la încheierea exerciţiului financiar. 82/1991. 1 din Legea nr. cel puţin anual. conform prevederilor prezentelor norme metodologice. Întocmirea. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se întocmeşte balanţa de verificare. cu condiţia respectării conţinutului minimal de informaţii şi a normelor de întocmire şi utilizare a acestora. 82/1991. Jurnal pentru cumpărări ş.571/2003 privind Codul fiscal.) sunt cele aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice în conformitate cu prevederile Legii nr. legea contabilităţii. Acestea pot fi retipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. republicată. normele de întocmire şi utilizare a formularelor respective se adaptează în mod corespunzător. În conformitate cu art. Formularele comune pe economie. Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită. Registrul-inventar şi Cartea mare. privind activitatea financiară şi contabilă pot fi adaptate în funcţie de specificul şi necesităţile persoanelor prevăzute la art. în orice moment. după prelucrarea şi verificarea lor sunt înregistrate cronologic şi sistematic în anumite formulare. legea contabilităţii. în baza unui contract de prestări de servicii. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice. denumite registre de contabilitate. registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal. în condiţiile în care procedurile proprii privind organizarea şi conducerea contabilităţii impun acest lucru. legea contabilităţii. editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice. 89 . încredinţează activitatea de întocmire a documentelor justificative şi financiar-contabile unor persoane fizice sau juridice. C) Registrele de contabilitate Datele consemnate în documentele justificative.a.

la care se adaugă rulajele intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului financiar. prin regruparea conturilor. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ şi de pasiv. divizării sau încetării activităţii. cu excepţia statelor de salarii. Editarea Cărţii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în funcţie de necesităţile proprii Registrul-jurnal. trebuie reconstituite în termen de maximum 30 de zile de la constatare. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul acestora. potrivit legii. iii) Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic. Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaţiuni diverse. În acest registru se înscriu. într-o formă recapitulativă. rulajul debitor şi creditor. Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii. cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării unităţii. grupate în funcţie de natura lor. timp de 10 ani. toate operaţiunile economico-financiare. sustragere sau distrugere. ii) Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ şi de pasiv.i) Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează. suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al bilanţului. elementele inventariate după natura lor. iar în caz de pierdere. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. cu ocazia fuziunii. păstrează în unitate timp de 10 ani de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. 90 . care se păstrează timp de 50 de ani. la un moment dat Acesta este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare corespondente. în Registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. precum şi soldul contului pentru fiecare lună a anului curent Registrul Cartea mare poate conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare. Registrul-inventar şi Registrul Cartea mare se păstrează în arhiva entităţilor. în mod cronologic. inventariate de unitate. precum şi în alte situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic. mişcarea şi existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului.

principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: . care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exerciţiului financiar.Registrul-inventar. republicată „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii entităţilor revine administratorului.Registrul-jurnal. 25 din legea 91 .8 Formele de înregistrare contabilă Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre. analitică sistematică. . În cadrul formei de înregistrare în contabilitate „pe jurnale”. În cadrul formei de înregistrare „maestru-şah”. formulare şi documente contabile corelate între ele. 20.9 Răspunderi pe linia organizării şi supravegherii contabilităţii În conformitate cu art. . (administratorul judiciar sau lichidatorul) are obligaţia gestionării entităţii aflate în insolvenţă (art. În cazul utilizării formei de înregistrare combinată „maestruşah cu jurnale”. principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: . Această formă de contabilitate utilizează registre separate pentru înregistrarea cronologică.Balanţa de verificare. Trăsătura caracteristică acestei forme de contabilitate o constituie dezvoltarea pe conturi corespondente atât a rulajului debitor. 10 din Legea nr.Balanţa de verificare. practicianul în insolvenţă. „maestru-şah” şi forma combinată „maestru-şah cu jurnale”. respectiv art.Jurnale auxiliare. Trăsătura caracteristică acestei forme de contabilitate o reprezintă utilizarea jurnalelor multiple care servesc la înregistrarea sistematică a operaţiunilor economice lunare. sintetică sistematică.Registrul-inventar. . 82/1991. 4.Registrul-jurnal. Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare în cazul unităţilor care conduc contabilitatea în partidă dublă sunt: „pe jurnale”.4. legea contabilităţii. pe lângă formularele menţionate la forma de înregistrare „maestru-şah” se utilizează jurnalele auxiliare specifice formei de înregistrare „pe jurnale”. .Cartea mare -şah. cât şi a rulajului creditor al conturilor.Cartea mare. .” În situaţii de insolvenţă. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective. . prin prelucrarea paralelă a datelor. .

insolvenţei). Prin urmare, el este cel responsabil de organizarea şi conducerea contabilităţii entităţilor aflate în insolvenţă. Entităţile organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu modificările şi completările ulterioare, care răspund, potrivit legii. La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte, care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 şi care au înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei a 50.000 euro, răspunderea pentru ţinerea contabilităţii, potrivit legii, revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective (administratorul judiciar sau lichidatorul). În cazul societăţilor pe acţiuni, acestea trebuie să aibă minim trei (art. 73)50 cenzori (număr impar) şi toţi atâţia supleanţi, aleşi de către adunarea generală a acţionarilor şi care acţionează în baza unui contract de mandatului. De asemenea, societatea declarată în stare de insolvenţă poate avea un auditor financiar extern independent, în locul cenzorilor, cu care are încheiat un contract civil de prestări de servicii. Practicianul în insolvenţă are posibilitatea de a denunţa respectivele contracte (art. 86 din legea insolvenţei), însă apreciem că, dacă în situaţia de insolvenţă, operaţiunile sunt realizate de către administratorul judiciar sau lichidator, sub controlul şi supravegherea judecătorului sindic, din motiv de interes public, verificarea faptului că bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urma sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului trebuie realizate de către auditori financiari externi independenţi care se vor exprima asupra modului în care au fost reflectate în contabilitate operaţiunile realizate şi nu asupra legalităţii respectivelor operaţiuni. În fapt, judecătorul, cu aprobarea adunării creditorilor, poate numi un expert care să se pronunţe asupra aspectelor de natură contabilă realizate de administratorul judiciar sau lichidator pe parcursul derulării procedurii.
50

Legea nr. 31/1990, legea societăţilor comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

92

5 Aplicarea principiilor şi convenţiile contabile în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă
5.1 Concepte contabile de bază: conţinutul şi calitatea informaţiei

La nivelul cel mai general, dreptul contabil pune în discuţie obligativitatea ţinerii contabilităţii şi defineşte informarea realizată prin intermediul situaţiilor financiare anuale, în termeni de conţinut şi din punct de vedere calitativ, prin prisma principiilor de regularitate, sinceritate şi imagine fidelă51. 5.1.1 Obligaţiile contabile şi conţinutul informării contabile Nu se poate pune în discuţie un asemenea „principiu”, dat fiind gradul deosebit de ridicat de generalitate. Totuşi este util, pentru înţelegerea conceptelor fundamentale ale contabilităţii, de a ne referi la caracteristicile obligaţiei contabile aşa cum este ea definită în drept. Codul civil român, ca de altfel şi alte coduri civile moderne, nu defineşte obligaţia. Este motivul pentru care această misiune şia asumat-o doctrina modernă. Termenul de „obligaţie” provine din cuvântul obligatio, care însemna în latina veche „a lega” (ligare) pe cineva „din pricina” (ob, obs) neexecutării prestaţiei pe care o datora altuia.52 Reiese că în dreptul roman, termenul de obligaţie, în accepţiunea sa iniţială, însemnă o legătură pur materială (vinculum corporis), concretă, între două persoane, constând în înlănţuirea debitorului faţă de creditor. În această concepţie, obligaţia era ius in personam, adică „un drept asupra unei persoane”, fiind asemănată dreptului de proprietate care era „un drept asupra lucrului” (ius in rem). Urmare a evoluţiei societăţii romane, cu timpul, noţiunea de obligaţie încetează a mai fi înţeleasă doar ca o simplă legătură materială (vinculum corporis), ea devine o legătură pur juridică (vinculum iuris), adică un raport juridic în temeiul căruia creditorul poate pretinde debitorului său să execute prestaţia ce i se datorează, în caz de neexecutare, de bună voie, putând recurge la constrângere (adstringimur), procedând la executarea silită asupra bunurilor debitorului. În terminologia juridică actuală, termenul de obligaţie are două înţelesuri.53 Într-un prim sens, propriu, prin obligaţie
51

Bunget Ovidiu Constantin – Contabilitatea românescă: între reformă şi convergenţă, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 56 52 Vladimir Hanga – Drept privat roman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 345 53 Liviu Pop – Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 12

93

înţelegem raportul juridic în întregul său, cu ambele laturi, activă şi pasivă. Într-un alt sens, mai larg, termenul de obligaţie este sinonim cu acela de îndatorire juridică, noţiune generică, prin care înţelegem îndatoririle juridice generale şi particulare. Sub aspectul material, obligaţia contabilă de informare este atât una de mijloace, dar şi de diligenţă (mai ales dacă ne referim la conţinut). Punând în discuţie obligaţia de informare contabilă trebuie adus textul din legea contabilităţii care precizează (art. 1) că „Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie […].” Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene vizează doar societăţile de capitaluri; dreptul român, preluând din dreptul contabil francez, a lărgit această obligaţie la toate categoriile de comercianţi, incluzând aici atât societăţile de persoane, cât şi întreprinzătorii individuali (asociaţiile familiare, liber-profesioniştii etc.). Dorind să extindă câmpul obligaţiei informării prin contabilitate, textele de lege româneşti reprezintă mai degrabă dovada unui manifestări de voinţă de ataşament la noţiunea de „întreprindere” decât la alte categorii juridice tradiţionale. Se poate spune, din acest punct de vedere, că dreptul contabil român recunoaşte, implicit, principiul anglo-saxon al „entităţii” (entity) care defineşte unitatea de observare a faptelor contabile: „o întreprindere este considerată entitate distinctă, separată nu numai de creditorii şi clienţii săi, ci şi de proprietarul sau proprietarii săi. Ea trebuie să aibă un set complet diferit de înregistrări, iar rapoartele şi evidenţele sale financiare trebuie să se refere numai la propriile operaţiuni financiare.”54 Fără a merge prea departe, rezultă cu claritate că întreprinderea este subiectul de drept care este supus obligaţiei de informare asupra operaţiunilor desfăşurate de ea însăşi; acest lucru poate determina anumite dificultăţi în aplicarea principiilor contabile. În ceea ce priveşte conţinutul obligaţiei, trebuie făcute două observaţii: - textele de lege vizează, pe de o parte, procedurile, iar pe de altă parte situaţiile financiare anuale, primele fiind calea de realizare a secundelor: „înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de înregistrare în unitate, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului jurnal şi al cărţii mari […]” (pct. 4, alin. 2 din Regulamentul de aplicare al legii contabilităţii); de asemenea se precizează obligaţia efectuării „inventarierii generale a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată
Belverd Needles Jr., Henry Anderson şi James Caldewell – Principiile de bază ale contabilităţii, Editura Arc, Chişinău, 2000, p. 13
54

94

pe an pe parcursul funcţionării sale, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege” (art. 8 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată), iar apoi întocmirea de „situaţii financiare anuale, inclusiv cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii […].”(art. 27 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată). Rezultă cu claritate, procedura obligatorie de construcţie a situaţiilor financiare („Întocmirea situaţiilor financiare anuale trebuie să fie precedată de inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori aflate în gestiune şi administrare, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice”), însă dacă ne referim la informare, avem în vedere doar „situaţiile financiare”. Dar este evident că modul de realizare a procedurilor de înregistrare curentă şi de efectuare a inventarierii condiţionează calitatea informaţiei contabile. Principiile contabile, despre care o să discutăm, au drept „target” mai cu seamă la situaţiile financiare anuale, dar se aplică de aceeaşi manieră şi procedurilor curente. - documentele financiare de sinteză nu se rezumă doar la „conturi” (prezentate de o manieră sistematică în Registrul Cartea Mare) în sens strict, ele fiind formate dintr-o serie de componente care ţin seama de cadrul juridic aplicabil astfel: pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile armonizate cu directivele Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (Ordinul ministrului finanţelor nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate) situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative (vezi şi OMF 1752/2005); pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile simplificate armonizate cu directivele europene se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, politici contabile şi note explicative şi opţional, situaţia fluxurilor de trezorerie; instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale şi anuale, care se compun din bilanţ, cont de execuţie şi anexe. Dominată, în anii ’90 de un anume conservatorism şi uniformitate asociată cu o redusă sau formală intervenţie a controlului profesional, informarea financiară, cel puţin „pe hârtie”, la ora actuală se doreşte a fi un prim pas spre o comunicare pertinentă. Dacă situaţiile financiare „principale” (bilanţul contabil, contul de rezultate) sunt normalizate, nu acelaşi lucru se poate spune despre situaţiile financiare „secundare” (mai ales note şi politicile contabile) care ţin de o anume încadrare juridică a celui care publică situaţiile financiare, dar şi de profesionalismul (sau interesul) managementului financiar contabil; rezultă, în mod evident, rolul pe care trebuie să-l joace, pe această piaţă a cererii

95

şi ofertei de informaţii financiare, profesionistul contabil independent, obiectiv şi competent. Pe de altă parte, complementar situaţiilor financiare, consiliul de administraţie/administratorul trebuie să elaboreze un raport55 care conţine, în principal, următoarele: - o analiza fidelă a evoluţiei activităţii întreprinderii pe durata exerciţiului financiar şi a situaţiei sale la încheierea acestuia; - valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de consiliul de administraţie şi aprobată de asociaţi/acţionari; - informaţii privind evenimente importante survenite de la încheierea exerciţiului financiar, care au afectat întreprinderea; - informaţii asupra evoluţiei probabile a activităţii întreprinderii; - informaţii asupra activităţilor din domeniul cercetării şi dezvoltării; - următoarele informaţii în ceea ce priveşte acţiunile proprii ale întreprinderii, care au fost achiziţionate sau deţinute la orice moment în cursul exerciţiului financiar: - motivele oricăror achiziţii efectuate în cursul exerciţiului financiar; - numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi vândute în cursul exerciţiului financiar şi ponderea pe care o reprezintă în capitalul social; - în cazul achiziţiilor sau vânzărilor, valoarea plaţilor sau încasărilor pentru acţiunile respective; - numărul şi valoarea nominală ale tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de întreprindere, precum şi ponderea pe care o reprezintă acestea în capitalul social; - numărul şi valoarea acţiunilor anulate; - numele şi pregătirea profesională a fiecărui administrator; - politica privind protecţia mediului. Din punct de vedere al formei şi conţinutului se poate spune că suntem în „consonanţă” cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene care pretinde (art. 46) ca raportul de gestiune să furnizeze o expresie fidelă despre situaţia economicofinanciară a entităţii şi evoluţiei afacerilor.

Reglementări contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, pct. 7.1.

55

96

5.1.2 Calitatea „imaginii fidele” Imaginea fidelă reprezintă calitatea pe care trebuie să o aibă informarea contabilă, rezultatul pe care trebuie să-l atingă. Situaţiile financiare ale întreprinderii trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă […]” (art. 23 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii). Acesta este mai mult decât un principiu director, este un imperativ, iar toate principiile şi regulile contabile i se vor subordona. Acest meta-principiu se „bucură” de o oarecare ambiguitate. Vehicularea acestei noţiuni, în România, s-a realizat mai cu seamă în plan teoretic, fapt datorat unor numeroase considerente obiective, care ţin de modul de reglementare al dreptului contabil, dar şi subiective, care ţin de existenţa unor mentalităţi contabile tehniciste. Lipsa de „priză” evidentă vizează atât noţiunea de „imagine” cât şi cea de „fidelă” care, în accepţiunea multor contabili români, ar ţine de alte domenii, şi mai puţin de contabilitate. b1) despre „imagine” O primă problemă ce se pune este cea de a cunoaşte obiectul acestei „imagini”; ce trebuie să vedem în această transpunere, imagine? „Patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele obţinute” conform Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată care reia cuvânt cu cuvânt prevederea din Codul comercial francez (art. 9, alin. 5) şi Directiva a IV-a (art. 2-3). Obiectul este deci unul plurivalent şi, oarecum, imprecis; cu atât mai mult cu cât nici un alt text de lege nu vine să facă alte precizări. Textul iniţial al Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii (art. 12) ce prevedea faptul că „Obiectul contabilităţii îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile […], precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute […]”, precum şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate prin inventariere ne-ar putea duce la concluzia că obiectul contabilităţii s-ar limita la elementele de natură patrimonială, rezultând, de aici, o regulă practică: nu pot figura în bilanţ decât bunurile asupra cărora organizaţia exercită un drept de proprietate precum şi creanţe şi datorii stabilite pe baza inventarului. Această regulă implicită este uneori ridicată la rangul de normă („principiul patrimonialităţii”) care însă este adesea contestată prin referinţa „principiului realităţii” care „vorbeşte” de prevalenţa realităţii economice în raport cu aparenţa juridică. Acest principiu este specific sistemelor contabile nord-americane şi anglo-saxone (substance over form principle) şi greu de acceptat în ţările de drept roman, în România accepţiunea sa practică nu „sare”, încă, departe de cea a principiului patrimonialităţii. De altfel prevalenţa acestei noţiuni este departe de a fi absolută. În fapt, cei care întocmesc situaţiile financiare sunt «invitaţi să ţină cont de realitate şi de aparenţă, nu numai de prima în locul celei de-a doua. Poate 97

că „realitatea” şi „aparenţa” nu au o încărcătură filosofică prea mare, dar ele sunt mai subiective. Cuvintele cheie ”substance” şi ”form” exprimă, atât în engleză cât şi în franceză (de altfel, şi în română), concepte complementare: orice element al universului material este definit prin substanţa şi forma sa.»56 Legea şi doctrina contabilă românească a înregistrat „evenimente deviaţioniste”, cei drept particulare, de la principiul patrimonialităţii justificate de impactul unor activităţi generate de contextul economiei de piaţă (leasing-ul, vânzarea-cumpărarea de bunuri cu clauza transferului dreptului de proprietate etc.). Importanţa criteriului patrimonialităţii este relativă, mai cu seamă că ea vizează doar bilanţul, obiectul imaginii fidele fiind o noţiune mai largă decât cea de „situaţia patrimonială” şi anume situaţia financiară. De altfel bilanţul, contul de rezultate exprimă doar cifre, care nu pot fi relative, iar înţelegerea în fapt şi în drept a „valorii” acestor cifre trebuie să nu ignore conţinutul notelor explicative şi a politicilor contabile (anexele bilanţului) care oferă informaţii despre substanţa şi forma patrimoniului. Imaginea, ca şi la o hartă geografică, este relevantă doar prin prisma utilizării unui limbaj comun, al culorii, al cuvintelor şi cifrelor. Dreptul contabil introduce, alături de noţiunea juridică de „patrimoniu” din dreptul civil şi noţiunea de „situaţie financiară”. Un punct comun al celor două poate fi găsit în atenţia ce se acordă terţilor, poate, ca ultim scop al informaţiei contabile. Patrimoniul social al întreprinderii constituie pentru terţi o garanţie imediată,57 iar examinarea situaţiei financiare permite efectuarea de judecăţi asupra viabilităţii întreprinderii şi, adăugând la acestea referinţa rezultatelor obţinute, aprecierea rentabilităţii şi profitabilităţii, dacă avem în vedere investitorii potenţiali. Însă „imaginea” se poate obţine prin luarea în considerare a tuturor componentelor, de la caz la caz, prevăzute de art. 27 alin. 3 şi alin. 4 al Legii contabilităţii, în complementaritatea lor pentru ca să putem discuta şi de „fidelitate”. b2) despre „fidelitate” Ambiguitatea adesea denunţată de conceptul imaginii fidele, provine, mai cu seamă dintr-un considerent dublu subiectiv: imaginea este destinată utilizatorilor de informaţii şi furnizată de producătorii ei, în cele mai multe cazuri, persoane diferite. Fidelitatea presupune că producătorul informaţiei contabile are capacitatea de a aprecia calitatea informaţiei contabile, nu subiectiv, în raport cu cerinţele sale, ci ţinând seama de destinatarii ei externi, cu alte cuvinte de a se pune „în pielea” altui lector al acestor informaţii financiare decât el însuşi. Situaţiile financiare trebuie să pună în evidenţă orice fapt ce poate avea influenţă
56

Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 395 57 Legea nr. 31/1990, legea societăţilor comerciale, art. 3 alin. (1)

98

138 58 99 . contabilitatea. totuşi. totul este o Ioan Oprean şi colaboratorii – Întocmirea şi auditarea bilanţului contabil.o concepţie obiectivă. pe care o putem califica drept o abordare maximală. traducere în limba română. de elemente diferite. dacă se respectă principiile de regularitate şi sinceritate. de asemenea şi de imprecizia constatată relativă la imagine. dar rigoarea poate crea chiar şi haos. care ar reda o imagine imprecisă. p. aceasta deoarece „s-a acreditat ideea că pot exista mai multe imagini fidele”. 101 59 Michel Capron – Contabilitatea în perspectivă. Fidelitatea informării contabile rezultă în mod implicit din textele legale. Editura Intelcredo. voles noles. Deva. al prevalenţei realităţii economice asupra formei juridice. era considerată ca fiind un „instrument de precizie”. însă nu poate fi limitată la acest criteriu de exhaustivitate (care poate fi considerat ca şi element al principiului sincerităţii). inteligibilă. Nu este vorba de o „fotografie mişcată”.o accepţiune minimalistă. ci de una pertinentă pentru diverşii utilizatori ai informaţiei contabile. Sinteza şi valorificarea informaţiei contabile. clară. Bucureşti. Editura Humantas. conform căreia contabilitatea trebuie să reflecte realitatea economică. p. în particular. bazată pe o doctrină şi o practică ce ţinea de reflectarea exactă a realităţii economice (să nu uităm că o parte din cei care au studiat relaţia contabilităţii cu mediul au stabilit că există origini matematice ale contabilităţii). Această afirmaţie se poate situa la un nivel înalt de abstractizare încât este destul de dificil să i se realizeze reguli operaţionale şi se poate „aluneca” spre un alt principiu. dubioasă. „loialitate” în ceea ce priveşte informarea contabilă. uşor de exploatat (fără a pierde însă din relevanţă). Dar tot aşa de bine s-ar putea spune că nimic nu este dat. conform căreia imaginea este „fidelă” dacă ea este conformă regulilor contabile şi. Este adevărat că vorbim de precizia cifrelor care nu ar lăsa nici un dubiu de interpretare. . de două interpretări ce se dau principiului imaginii fidele: . interesaţi.asupra judecăţilor beneficiarilor informaţiei contabile. b3) accepţiunea principiului Regulile dreptului contabil continental-european tradiţional nu făceau referiri la noţiuni cum ar fi „fidelitate”. iar a da un plus de „precizie” poate conduce la privilegierea unor anume categorii de utilizatori. Putem discuta. iar noţiunea de „fidelitate” aducea cu sine o umbră de incertitudine. Imaginea fidelă nu se confundă cu o copiere exactă a realităţii. de aceea discutăm de o concepţie subiectivă a fidelităţii justificată.59 imaginea căreia i se poate da credit. 1997. Fidelitatea presupune o informare (informaţie) completă. poate. sub condiţia dovedirii falsului.58 Imaginea fidelă este reprezentată de „imaginea în care se poate avea încredere”. Aceasta deoarece. 1994.

s-a transformat în a true and fair view (o imagine adevărată şi loială). Aşa cum am menţionat. Din aceste considerente. iar aceasta a făcut şi cu siguranţă va mai face să mai curgă multă cerneală! A true and corect view (o imagine adevărată şi corectă) a apărut întâia oară în Legea societăţilor comerciale (Companies Act). a fost împrumutat de la britanici şi introdus prin Directiva a IV-a din 25 iulie 1978. . şi cunoscând aptitudinile prudenţialiste ale doctrinei contabile şi financiare ale legilor germane. sub influenţa practicilor de audit şi contabilitate care vedeau în această expresie o rigurozitate excesivă. textul ei trebuia introdus (lucru de altfel realizat) în legislaţia contabilă a fiecărui stat membru al Comunităţii. true (adevărat). iar apoi au fost utilizaţi şi alţi termeni ca full (complet). lipsa unei definiţii fac din orice reflecţie o poveste fără de sfârşit. correct (corect). chiar şi pentru comitetul de realizare a Directivei a IV-a care era condus de un reputat specialist german. Dacă bilanţul şi contul de rezultate prezintă valori matematice.realizarea unor dispoziţii acceptabile şi comparabile pentru a-i ghida în mod raţional pe investitorii de capitaluri. .realizarea unei securităţi juridice graţie unei omogenizări a obligaţiilor societăţilor localizate în diferite ţări comunitare. 3). totuşi ele se „bucură” de o anumită precizie care 100 . art. obiectivele Directivei a IV-a în materie de armonizare contabilă au fost: .construcţie! Obiectivul imaginii fidele a situaţiilor financiare. Şi totuşi s-a putut! O dată cu dezvoltarea Pieţei Comune. b4) despre relativitatea conceptului de imagine fidelă Textul oficial al Directivei a IV-a precizează: „Conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului. Wilhem Elmendorff. situaţiei financiare şi rezultatelor societăţii.2 al. însă.dezvoltarea relaţiilor comerciale şi participaţiilor societăţilor. Ţinându-se seama de natura juridică a Directivei. ca noţiune.” (secţiunea I. cadrul instituţional şi spaţiul economic al organizaţiilor au suferit o serie de modificări: înainte de a discuta de o bună funcţionare a pieţei unice trebuia asigurat un mediu economic şi monetar omogen. chiar internaţionale. În dreptul contabil continental nu s-a dat niciodată o definiţie „imaginii fidele”. Exprimarea era prea pretenţioasă. .blocarea intenţiilor de constituire de societăţi comerciale acolo unde exigenţele în materia conturilor anuale sunt foarte slab dezvoltate. în 1947. Cadrul contabil adoptat se dorea a avea vocaţia unei contabilităţi europene. era greu de crezut că o exprimare neclară ar putea pătrunde într-o reglementare a Comunităţilor Economice Europene.

întrun limbaj adecvat realitatea economică şi juridică a entităţii. la doctine et la loi. comunitare sau internaţionale). Nu se pune problema unei fidelităţi 100%. din utilizarea cu competenţă şi bună credinţă a regulilor naţionale (şi de ce nu. p. iar rolul contabilităţii este de a da expresia dimensiunii faptelor consemnate în documente. per a contrario. 39-50 101 . aşa precum o hartă ar reprezenta o realitate geografică. Una din tehnicile de interpretare a unei noţiuni utilizată în drept este ca atunci când o noţiune nu este bine definită să se admită. Fidelitatea imaginii furnizate nu trebuie să fie una „din cărţi”. Imperativele de 60 Jean-Michel Matt şi Alain Mikol – L’Image fidèle. performanţelor şi situaţiei financiare a entităţii. atâta timp cât nu este definită.exprimă o realitate! Cine este imprecis. mai ales în ceea ce priveşte conţinutul informativ al documentelor susceptibile a exprima imaginea fidelă a întreprinderii.Fiecare caută propriul adevăr!”60 Limbajul utilizat în prezentarea situaţiilor financiare trebuie să fie un limbaj acceptat atât de contabili. Contabilitatea „traduce”. i s-ar putea face o interpretare „infidelă”. „Imaginea nu poate fi fidelă decât în raport cu interpretarea pe care o va face utilizatorul. obiective pentru utilizatorii situaţiilor financiare. 174/1986. o interpretare a termenului prin opoziţie cu alţi termeni specifici. deci. cât şi de utilizatori. definiţi cu precizie. De aici se pare că un rol însemnat l-ar avea anexele (notele explicative) la situaţiile financiare. Reprezentarea convenţională care se dezvoltă dintr-un joc de imagini şi accepţiuni nu trebuie a mai fi considerată o stare „îngheţată”. Situaţiile financiare sunt vectorii informării partenerilor de afaceri ai entităţii. Situaţiile financiare nu trebuie să conţină deformaţii marcante în raport cu situaţia pe care trebuie să o reprezinte sau cu nevoile celor pentru care va trebui să existe. ci cea a patrimoniului. Contabilitatea se doreşte a fi o reprezentare a realului. trebuie ştiut. nr. Vorbim oare de realitatea/situaţia „economică” şi deci situaţiile financiare ar servi pentru analiza economică a drepturilor şi obligaţiilor respectivei entităţi? Trebuie să credem pentru a avea încredere în „imaginea fidelă”? În lipsa unei definiţii se presupune că este măcar necesară o înţelegere mai bună a implicaţiilor pe care le aduce în mod obligatoriu. dar metodele de realizare a „traducerii” evoluează. iar principiile şi convenţiile contabile nu sunt intangibile şi nici instituite ca dogme. imaginea sau fidelitatea? Sau ambele? Am putea spune că „imaginii fidele”. ci a unei fidelităţi care să satisfacă cerinţele unei informări financiare. care va avea impact asupra terţilor. Cât de sofisticat trebuie să fie el pentru a prezenta imaginea fidelă a situaţiilor financiare? b5) imaginea fidelă şi cercetarea realităţii companiilor Construirea imaginii fidele rezultă. „Imaginea” este reprezentarea situaţiei entităţii. Revue française de comptabilité. cine este destinatarul imaginii…. mai cu seamă.

pe de altă parte. . Imaginea fidelă este fragilă pentru că este incompletă şi manipulabilă. a fi incompletă deoarece nu răspunde la probleme ca de exemplu: .provizioane pentru riscuri şi cheltuieli limitate la nivelul datoriilor incerte sau cele referitoare la provizioanele „dinamice” pentru cheltuieli. în prezent.o determinare eterogenă a conţinutului şi valorii imobilizărilor necorporale. .deprecierea sistematică ori menţinerea la costul istoric în ceea ce priveşte imobilizările financiare. dizarmoniile imaginii fidele pun în mare impas analizele realităţii economice dintr-o companie.tratamentul precis aplicabil operaţiunilor: în faţa inovaţiilor de natură comercială. . de intenţia investitorului sau de cea a celui care a întocmit situaţiile 102 . aceste informări sunt în primul rând cifre ce nu ţin seama întotdeauna de efecte colaterale. previzionale care sunt incomplete ori. în plus. relevă. dacă ele depind de contextul conjunctural sau operaţional al unui eveniment.fidelitate a reprezentării economice a unei companii. .o aplicare diversificată a principiului costurilor istorice ori a utilizării derogărilor. . utilizarea standardelor internaţionale de contabilitate obligă la aplicarea de tratamente contabile identice în prezentarea conturilor consolidate pentru societăţile cotate. Considerate compatibile cu convenţiile contabile. . interimare. juridică. prin natura lor. În acest sens trebuie să cităm doar câteva din insuficienţele armonizării contabile europene: .reguli de evaluare diferenţiate pentru conturile consolidate şi conturile sociale. „Diluarea” are loc mai ales în contextul internaţionalizării finanţării companiilor. economică ori financiară care nu au corespondent în soluţii contabile normalizate sau reglementări contabile imediate. de o manieră singulară dizarmoniile noţiunii. fragilitatea corelate cu utilitatea sa.natura informaţiilor ce trebuie furnizate: conturile anuale nu prezintă toate riscurile cu care se confruntă o companie. contabilii fac probe de imaginaţie. Aceste „distorsiuni” devin mai vizibile mai ales în prezent în ţările Uniunii Europene când întocmirea situaţiilor financiare în euro permite realizarea de comparaţii imediate şi. vorbim de informări contabile şi financiare pe segmente.tratamentul contabil al unei tranzacţii sau al unui risc. Imaginea fidelă se dovedeşte. . .influenţa încă semnificativă a fiscalităţii asupra contabilităţii. de psihologia.

Imaginea fidelă poate fi privită ca o anumită regularitate în raport cu o gestiune optimă a opţiunilor contabile ce au un impact asupra mărimii sau prezentării rezultatului sau care ameliorează prezentarea bilanţului sau a fluxurilor de numerar. atâta timp cât tranzacţiile sunt iniţiate spre obţinerea unei imagini dorite. Ceea ce considerăm că ar trebui remarcat este faptul că toate aceste elemente. legea contabilităţii nu face distincţie. 103 . Dacă ne referim la sistemul românesc al „normelor metodologice de închidere”. În plus. Această supleţe a putut fi „acoperită” prin indicarea abilă sau prudentă a faptului că „situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a patrimoniului. în acest context. prin prisma prezentării principiilor contabile. este una cu cea rezultată din aplicarea normelor contabile internaţionale? Introducerea cu titlu derogatoriu a acestor norme. în ceea ce priveşte imperativul imaginii fidele. face ca în legislaţia naţională să se adopte respectivele norme în strânsă corelaţie cu directivele europene. noţiunea de imaginea fidelă se dovedeşte. furnizarea unei imagini fidele este obligatorie în ambele situaţii. a fi nefinisată şi fragilă. Având în faţă jocuri de imagini personalizate ce construiesc companiile şi grupurile multinaţionale. Imagine fidelă este faţeta „perversă” a contabilităţii creative. pot să condiţioneze prezentarea şi evaluarea contabilă şi o schimbare a unuia dintre aceşti parametri induce o schimbare în această prezentare sau evaluare. trebuie remarcat faptul că. poate. altele decât legea. între o entitate aflată în on going concern şi o societate aflată în procedură de insolvenţă: prin urmare. situaţiei financiare şi rezultatelor companiei”. În România. dau un rol particular acestui principiu. acest fapt devine şi mai evident. imaginea fidelă obţinută ca urmare a aplicării normelor naţionale de drept. situându-l deasupra tuturor altor reguli. reglementările contabile.financiare. Aplicarea prescripţiilor de drept contabil nu este chiar atât de suficientă pentru a fi absolut convinşi că „situaţiile financiare principale” prezintă o imagine fidelă. Imaginea fidelă poate fi manipulată atâta timp cât discutăm de schimbări inopinate. Directivele fiind neschimbate. chiar inspirate din directivele europene. dificil de reperat. nu va apare de o manieră explicită. din care motive sunt necesare informaţii suplimentare ce trebuie prezentate în notele explicative (anexe). putem ajunge la concluzia că în materie de imagine fidelă putem vorbi de reguli ale geometriei variabile. deşi legea contabilităţii nu precizează în mod expres despre calitatea informării financiare. accelerate sau retroactive ale metodelor de prezentare sau evaluare ce vizează decizii de oportunitate sau chiar „fapte arbitrare”. Pe de altă parte.

jurisprudenţa. în timp ce pentru contabilitatea anglo-saxonă este un principiu fundamental către care converg toate celelalte principii. Este drept 61 Niculae Tabără şi Emil Horomnea – Dimensiunile etice ale profesiunii contabile în Revista Contabilitatea. Aceste două principii sunt întotdeauna evocate împreună. măsura în care aceasta redă realitatea obiectivă. de obiectivul de imagine fidelă. 51 104 . în sine poate apărea ca fiind un non-sens: ea impune. aşa cum este prevăzut în dreptul contabil francez.5. vorbind de „reguli în vigoare” putem lua în discuţie reglementările profesionale. respectiv aspectul că orice informaţie relativă la situaţia financiară. de o manieră pe cât de simplă din punct de vedere al exprimării. atât în ceea ce priveşte acţiune în timp cât şi acţiune în spaţiu (conflictul de legi). expertiza şi auditul afacerilor nr. documentele justificative ce stau la baza informaţiilor din situaţiile financiare etc. . 12/2000.3 Caracteristicile de regularitate şi sinceritate Contabilitatea este produsul unei îndelungate practici economice. p. patrimoniu şi rezultate este obţinută prin respectarea regulilor şi procedurilor în vigoare. conformitatea cu regulile şi procedurile în vigoare. Pe aceste considerente se pot face două remarci: . iar pe de altă parte ca fiind strâns legate. ci include şi ideea de organizare internă contabilă a unei întreprinderi. doctrina. pe de o parte impunerea făcută de legea contabilităţii. în fapt. Trebuie remarcat faptul că dreptul contabil românesc nu face nici o referire la noţiunea de iregularitate ori de contabilitate fictivă. Pentru contabilitatea continentală.1. Ierarhia regulilor este cea de drept comun în materia dreptului civil şi comercial. pornind de la principiile de bază.61 Imaginea fidelă este suma dintre regularitate şi sinceritate. în cadrul căreia omul a dorit să cunoască cât mai exact starea de fapt (dar şi de drept) a fenomenelor şi proceselor economice.ideea de a menţiona procedurile alături de reguli exprimă faptul că această conformitate nu trebuie să fie apreciată numai la nivelul informaţiei produse şi prezentate publicului.definiţia prezentată de legiuitor ne trimite la un ansamblu normativ care nu se rezumă doar la norme de drept scris. completă şi pertinentă a tuturor faptelor consemnate. modul de realizare a înregistrărilor operaţiunilor: schemele de tratament contabil. Criteriul de performanţă al informaţiei contabile îl constituie imaginea fidelă. imaginea fidelă reprezintă un obiectiv fundamental. pe atât de complexă sub aspectul fondului problematicii. ca o dublă obligaţie. exprimată la un moment dat prin limbajul cifrelor. Putem însă înţelege că lipsa regularităţii conduce la o „contabilitate falsă” şi implicit este adus în discuţie principiul de sinceritate. Obligaţia de regularitate.

de o manieră implicită. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. literatura de specialitate o defineşte. putem accepta că şi iregularitatea este prezentată şi sancţionată în sensul că „Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte. p. a situaţiilor financiare. 2001. ca reprezentând „aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor.”62 Nu putem însă să fim extremişti şi să considerăm ca fiind neconforme cu regulile anumite operaţiuni atâta timp cât informaţia furnizată este de bună credinţă. de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. confuzii în ceea ce priveşte clasificarea unor cheltuieli şi a cheltuielilor entităţii etc. „Art. Putem avea. Aceasta presupune lipsa unor intenţii de natură frauduloasă şi considerarea responsabilă a faptului că informaţia contabilă trebuie să fie conformă realităţii cunoscute. 289 Falsul intelectual – Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia.): drept consecinţă putem afirmă că între regularitate şi fidelitate există strânse legături. 1998.că. importanţei operaţiunilor realizate. L’Erreur de Narcisse 62 105 .”63 Sinceritatea64 conturilor presupune. sinceritatea încearcă să conformeze acţiunea propriei conştiinţe la spectacolul pe care îl prezint” – Louis Navelle. vol. în funcţie de cunoştinţa pe care trebuie să o aibă. dar anumite iregularităţi vor putea conduce la acuzaţia de situaţii financiare ce nu oferă o imagine fidelă (absenţa inventarului. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. cheltuielilor. asupra realităţii şi importanţei operaţiunilor. Totuşi se poate spune că. de asemenea o latură obiectivă a principiului sincerităţii. Curtea de Argeş.” – Constantin Crişu Codul penal şi Codul de procedură penală. Editura Juris Argessis. Discutăm aici de o concepţie subiectivă a „sincerităţii” care vizează calitatea morală (şi nu cea juridică!) a contabilului: buna credinţă. Editura Economică. evenimentelor şi situaţiilor. I. Bucureşti. în mod normal. în primul rând sinceritatea producătorului informaţiei contabile faţă de utilizatorii interni şi externi ai acesteia. rezultatelor financiare precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii. (…). în condiţiile în care a atins competenţa profesională necesară. precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor. p. în opoziţie cu adevărul care caută a conforma acţiune propriei conştiinţe la spectacolul lucrurilor. Referindu-ne la sinceritate. Tentativa se pedepseşte. preluând în cea mai mare parte prescrierea din Planul contabil francez. 426 64 „Sinceritatea nu este adevăr. 150 63 Niculae Feleagă. a jurnalelor auxiliare de contabilitate. conform căruia contabilul trebuie să-şi manifeste profesionalismul în aplicarea corectă a principiilor contabile şi să oferea informaţii şi date suplimentare care să ajute lectorul situaţilor financiare la înţelegerea corectă şi exhaustivă a acestora.

65 „Adevărul spus de contabilitate nu este decât un filtru care permite înţelegerea unei realităţi”. în timp ce sinceritatea vizează. Eforturile lor s-au concertat spre formarea de contabili şi a unui fundament solid al profesiei contabile. Editura Economică. iar riscurile de afaceri ca de altfel şi oportunităţile se difuzează uşor de la o ţară la alta. sau mai exact. Exemplul tipic ce se prezintă în literatură este cel al companiei germane Daimler Benz când. norme de lucru. la un singur principiu cu trei faţete: realizarea unei imagini fidele presupune respectarea regulilor de informare şi comunicare către utilizatori. Diferenţa dintre conformitatea cu regulile şi sinceritate este similară diferenţei dintre litera (litera legii) şi spirit. Problema comunicării financiare se situează mai cu seamă la nivelul grupurilor multinaţionale. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. organismele de normalizare. de conduită etică profesională. Relaţiile imagine-realitate. conformitate-derogare. ce presupun anumite demersuri cu o anumită doză de subiectivism. vol. 428 106 . 2/2000 66 Niculae Feleagă. cu bună credinţă şi loialitate.66 Regularitatea vizează operaţiuni simple şi repetitive care pot fi standardizate. cu ocazia conversiei situaţiilor financiare s-au constatat diferenţe cifrate la aproximativ 44% pentru capitalurile proprii determinate conform regulilor americane de contabilitate în raport 65 Emil Horomnea – Contabilitatea de la geneză la performanţă şi controverse. I. în Revista de Finanţe Credit. mai bogată. operaţiuni complexe. Concurenţa a devenit puternică. avem de discutat doar de „o bună informare”. mai diversificată şi mai complexă. În fapt. autorităţile publice au avut în vedere în permanenţă găsirea mijloacelor pentru ca informarea contabilă să fie utilă.Ceea ce se poate constata este faptul că informarea contabilă răspunde la un tri-principiu. Imaginea fidelă nu reprezintă doar „un deziderat spre care contabilitatea tinde în permanenţă. în 1993. nr. Urmând demersurile realizate pe plan mondial. cu ocazia introducerii pentru prima dată spre a fi listată pe Wall Street. Contabilitate. includerea în textele de lege a răspunderii celor care întocmesc situaţiile financiare anuale şi a celor îndrituiţi cu verificarea acestora etc. sinceritate-responsabilitate. dar şi a unor reguli diferite. iar de aici şi exigenţele pe care contabilitatea trebuie să şi le autoimpună în faţa unor utilizatori diferiţi. mai degrabă. Bucureşti. 1998. p. dar care nu se poate realiza în sensul absolut”. organismele profesionale ale contabililor. a unor situaţii financiare anuale suficient de complete şi clare pentru a-şi putea forma judecăţile de valoare. Dar în ultimul sfert de secol lumea a devenit mult mai liberală. În aceste cazuri nu se mai poate spune că buna informare este cea care se bazează pe reglementările naţionale. neutralitate-credibilitate socială a informaţiei deschid noi abordări care exprimă complexitatea conceptului de imagine fidelă.

sunt enunţuri de esenţă conceptuală foarte generale şi delimitate ca sistem de referinţă pentru construirea informaţiei contabile privind situaţia patrimoniului. Aceste principii. Sistemul de drept contabil român face o prezentare. în dreptul contabil. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor 67 Oprea Călin şi Mihai Ristea . altele pot deveni desuete sau chiar divergente. parţial. De asemenea. ţinând seama de necesităţile şi situaţiile întreprinderii a devenit o stare de fapt de care trebuie să se ţină seama cu mare atenţie de către cei care realizează analize financiare. fiind rezultate din practică. Literatura principiilor şi a convenţiilor contabile este foarte abundentă şi impune astfel o schemă a acestora. dar ele se suprapun. Din punct de vedere juridic nu se poate vorbi de o listă exhaustivă a principiilor contabile. deşi acestea nu lipsesc în literatura contabilă. p. pentru a genera un ansamblu coerent şi logic. tacită. mai completă. însă. 32 107 . Ele sunt admise prin acceptarea. 5. Totuşi nu este facil de a face clasificări în jurul unei anumite problematici sau teme. a principiilor şi regulilor contabile în Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.67 Principiile contabile general admise sunt reguli de ordine şi bun sens. cei mai mulţi autori insistă asupra aceloraşi convenţii fundamentale. raţiuni. generate de practică pe baza cărora profesioniştii contabili îşi fundamentează munca lor. necesităţi practice. O asemenea dinamică reflectă faptul că realitatea economică are multiple aspecte şi că principiile trebuie aplicate în raport cu câmpul de acţiune al contabilităţii. aceste principii pot să se modifice o dată cu modificările din practica şi teoria contabilă. unele principii noi se generează. Ele au ca punct de pornire experienţe. Nu numai că aceste principii se completează reciproc. situaţia financiară şi rezultatul obţinut. Editura Independenţa Economică.2 Principiile şi convenţiile generale de elaborare a informaţiei financiar-contabile şi aplicarea acestora în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă Realizarea obiectivului de imagine fidelă este condiţionată de respectarea cu bună credinţă a principiilor sau convenţiilor contabile. acela de imagine fidelă. În ambele cazuri contabilitatea a fost „conformă regulilor şi sinceră”! Cifrele sunt demne de încredere în ambele cazuri pentru că sunt generate conform regulilor şi uzanţelor din fiecare ţară.Contabilitate generală.cu regulile germane precum şi o diferenţă semnificativă la nivelul rezultatului companiei. Brăila. adesea. 1999. toate fiind subordonate obiectivului fundamental al contabilităţii. economic şi social. precum şi pentru utilizatorii informaţiei financiare. cutume şi uzanţe şi într-o oarecare măsură. fără însă a indica aceleaşi rezultate. în literatura contabilă. Relativitatea contabilă în context juridic.

Revista Contabilitatea. imobilizările vor fi utilizate în mod adecvat etc. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea.contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Alin Dumitrescu . principiul independenţei exerciţiului. Regula valorii de piaţă (valabilă în condiţiile opticii lichidative). 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici.Principiului continuităţii activităţii şi opinia auditorului financiar extern asupra situaţiilor financiare.2. afacerile în curs se vor derula în continuare. 39 69 Ovidiu Bunget. Expertiza şi Auditul Afacerilor nr. 10/2005 108 . Întreprinderea este percepută ca un proces continuu de creare de valori prin transformarea factorilor de producţie în produse şi venituri. a) Despre principiu „Acesta presupune că întreprinderea îşi va continua în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. principiul noncompensării. p. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. principiul intangibilităţii. principiul prudenţei. 5. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii. Principiul continuităţii vine să rezolve paradoxul pe care îl constituie faptul de a prezenta o informare periodică asupra unei activităţi continue69. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. Secţiunea 5 „Principii şi reguli contabile”. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau reducerea semnificativă a acesteia. ca o trecere de la costuri (istorice) la valori. principiul pragului de semnificaţie (vezi şi OMF 1752/2005). principiul permanenţei metodelor. este implicit eliminată din considerente de pertinenţă. El realizează o reconciliere între decupajul temporar al vieţii întreprinderii şi realitatea economică: situaţiile financiare trebuie interpretate din perspectiva continuităţii activităţii 68 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.”68 Acest principiu este adesea văzut ca un argument justificativ al recursului la costul istoric: în ipoteza că întreprinderea îşi va continua în mod normal activitatea. astfel: principiul continuităţii activităţii.1 Principiul continuităţii activităţii (on going concern assumtion).

. Obligaţia implicită de apreciere şi de realizare de judecăţi vis à vis de continuitate ridică o dublă întrebare: până la ce nivel trebuie să meargă această verificare şi care sunt criteriile de verificare a continuităţii? Aprecierea stării de (ne)continuitate poate să ne conducă la aprecierea realizării unui diagnostic economic al întreprinderii. gen războaie zonale etc. aceasta putânduse reflecta în viitor poate într-o cesiune parţială sau totală de activitate şi reflectată ca atare în situaţiile financiare.nu este vorba de a face opţiunea între o continuitate foarte probabilă şi perspectiva cedării activităţii: informaţia poate fi nuanţată în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare. chiar dacă acesta reprezintă ponderea în cifra de afaceri.nu se pune problema de a face o judecată de valoare relativă la continuitatea activităţii pe termen lung. datorită unor evenimente temporare. ţinându-se seama şi de următoarele observaţii: . riscul ce există poate fi menţionat (precizându-se natura acestor dificultăţi ori raţiunile pentru care principiul a fost totuşi menţinut). Continuitatea activităţii nu este o ipoteză pe care. situaţiile financiare întocmite pe baza principiilor care decurg din această convenţie sunt false sau cel puţin nu sunt fidele.faptul că anumite impedimente particulare şi temporale fac nesigură într-un anumit fel continuitatea activităţii. o putem accepta. nu justifică abandonul acestei convenţii. faptul că întreprinderea cunoaşte la un moment dat anumite dificultăţi (greutăţi de realizare a exportului. stare ce vine să relativizeze acest principiu. ci doar de a valida semnificaţia informaţiei produse în fiecare exerciţiu financiar: rezultă că aprecierea continuităţii activităţii se va întinde doar asupra unui exerciţiu financiar (care în România corespunde cu anul civil). În ipoteza că principiul continuităţii activităţii suferă erodări. în mod tacit. Luarea în calcul a continuităţii activităţii condiţionează semnificaţia informaţiilor din situaţiile financiare anuale: dacă acest lucru nu se verifică în practică. cu efect asupra desfăşurării activităţilor de producţie) nu reprezintă în mod obligatoriu o încetare totală sau parţială a activităţii. ci ea trebuie să fie verificată. . deci pentru doisprezece luni viitoare. 109 . Proba continuităţii activităţii nu trebuie să fie un obiectiv în sine: ideea de prezumare implică mai degrabă faptul că această convenţie va fi acceptată în lipsa probei contrarii. cea a necontinuităţii. Este indicat a nu se exagera în ceea ce priveşte această obligaţie de verificare. Însă chiar şi prin realizarea unei asemenea lucrări proba continuităţii activităţii se poate dovedi un eşec.şi că ele nu reprezintă o stare finală. Pe de altă parte.

utilizarea conturilor de regularizare. totuşi. legea societăţilor comerciale prevede că „dacă administratorii constată pierderea unei jumătăţi din capitalul social. menţionează acest principiu în recomandarea Comisiei Europene nr. planurile contabile.” Responsabilităţi pe linia judecării în going concern a activităţii unei întreprinderi revin şi cenzorilor. legiuitorul a instituit în mod implicit o manieră de identificare-atenţionare a situaţiei de nerespectare a principiului continuităţii activităţii. Deşi nu au menţionat acest principiu. 64/1994 republicată. emise de organismul normalizator francez. va fi prezumată că îşi va continua activitatea pe un viitor de încă 12 luni. privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului 71 Un indiciu relativ la starea de necontinuitate a activităţii îl poate reprezenta înregistrarea continuă de pierderi (prin analogie cu prevederile din dreptul fiscal relative la realizarea controlului financiar de fond în situaţia în care întreprinderea înregistrează pierderi timp de trei ani consecutivi) un număr de ani cu impact asupra mărimii capitalurilor proprii.Având în vedere aceste considerente se poate afirma că principiul continuităţii trebuie definit mai degrabă per a contrario. comercianţii (persoane fizice sau juridice) „nu au intenţia şi nici obligaţia de a se pune în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţilor lor. 4 din 1978 şi Directiva a IVa. pentru care el exprimă faptul că la data întocmirii situaţiilor financiare. limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii. Europa comunitară. dar nu compromisă – în acest caz sunt necesare explicaţii obligatorii în notele explicative la situaţiile finaciare. este indicat ca în notele explicative. De altfel. evaluarea în costurile istorice etc. Aşa cum reiese şi din definiţia de la nota anterioară. dar mai cu seamă auditorilor externi independenţi care trebuie să facă public starea de necontinuitate prin raportul lor. Raţionând optimist. postulatul continuităţii a fost menţionat mai întâi în textele anglo-saxone şi internaţionale. 153. 2 din Legea nr. au publicat reguli care să fie în acord cu practicile general admise. deci care nu este în reorganizare judiciară sau faliment. privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului 70 110 . . sunt obligaţi să convoace adunarea generală extraordinară pentru a hotărî reconstituirea capitalului.71 Din punct de vedere juridic. art. cu precizarea impactului asupra bilanţului şi contului de rezultate. în acest caz situaţiile financiare trebuie întocmite şi prezentate pe baze diferite intrând în rol prevederile Legii nr.” (IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare § 7). alin. în 1947 şi 1957. principii şi metode contabile. . 31/1990. legate de continuitatea exploatării: amortizarea imobilizărilor. la rândul ei. la politici.continuitatea este compromisă. etalarea anumitor cheltuieli înscrise în activ.principiul continuităţii activităţii este acceptat în mod tacit dacă nici un fapt nu a fost în măsură să demonstreze contrariul. 64/1994 republicată.continuitatea este pusă sub semnul întrebării. să se precizeze bazele întocmirii situaţiilor financiare. aşa cum este realizat în cadrul Standardelor Contabile Internaţionale de Contabilitate. se poate afirma că orice întreprindere care nu este în încetare de plăţi (insolvenţă70). Cu toate că Planul contabil general francez din 1982 nu menţionează continuitatea în „Prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile” – art. 1 din Legea nr. 1 alin. De aici se pot desprinde trei posibilităţi: . republicată.

Legăturile dintre principiul continuităţii activităţii şi celelalte principii sunt dificil de pus în evidenţă. deci. Ea implică. ceea ce presupune fie confirmarea orizontului său economic. sunt relevate aspecte care vin să compromită continuitatea activităţii. 964/1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe 111 . foarte puţin dezvoltată). în cazul activelor amortizabile care în bilanţ apar la valoarea netă contabilă ce rezultă dintr-o repartiţie a costului unui bun (corporal sau necorporal) pe o durată probabilă de utilizare. principiul continuităţii legitimează. conduce la supoziţia perenităţii întreprinderii. în parte. în urma examinării situaţiei întreprinderii. fie afirmarea stării de necontinuitate. pentru că acest principiu este adiacent celei mai mari părţi a principiilor de drept contabil.72 pe baza unui plan de amortizare. continuitatea activităţii este văzută aici implicit prin prisma faptului că aceste bunuri au fost achiziţionate pentru a fi utilizate până la expirarea duratei lor de viaţă. convocând reunirea acestuia sau întocmind un raport special care să fie prezentat adunării generale a acţionarilor. prin legea amintită mai sus (aplicabilă societăţilor mari). se poate observa că: principiul continuităţii este complementar principiului independenţei exerciţiului. Continuitatea exploatării este o ipoteză care conduce la evaluarea bunurilor. republicată. în sensul că procedura de etalare a cheltuielilor înregistrate în avans ori a cheltuielilor de cercetare dezvoltare (în anumite condiţii). în cazul în care. aplicarea principiului nominalismului. ce vor fi repartizate pe mai multe perioade viitoare. privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale şi a Hotărârii Guvernului nr. se solicită comisarului de conturi o vigilenţă mult mai mare. ci dimpotrivă. Până la aplicarea legii din 1 martie 1984. în funcţie de utilitatea lor. 15/1994. privind prevenirea dificultăţilor întreprinderilor. în care nu intervin insuficienţe majore în activitate. Comisarul de conturi poate declanşa „procedura de alertă”. aceasta nu pentru că ele nu există sau sunt de slabă intensitate. legea contabilă din 1983 inserează continuitatea într-un articol distinct al Codului de Comerţ. el face referire la aceasta atunci când tratează evaluarea bunurilor şi regulile de prezentare a documentelor de sinteză. în speţă. Astăzi. analiza întreprinderii. Fără a avea pretenţia de a face o demonstraţie exhaustivă. 72 În România amortizarea activelor corporale şi necorporale se realizează în baza prevederilor Legii nr. presupunând că dimensiunea activităţii întreprinderii se va menţine fără o reducere sensibilă într-un viitor previzibil. cerând explicaţii consiliului de administraţie. comisarii de conturi (auditorii legali) francezi manifestau o atitudine relativ pasivă faţă de acest principiu.secţiunea dedicată principiilor generale (de altfel. În schimb.

din punctul nostru de vedere. şi implicit o să asistăm la derogări de la principiul permanenţei metodelor.pe de altă parte. activitatea societăţii fiind subordonată exigenţelor lichidării. punându-ne să judecăm prin prisma abandonării acestui principiu. În acest caz. . principiul permanenţei metodelor şi principiul nominalismului) ale contabilităţii sunt strâns legate de principiul continuităţii activităţii. Obiectivele activităţii se limitează la derularea operaţiilor comerciale în curs în momentul dizolvării. acest fapt ne poate conduce la apariţia de plus-valori de activ ori de elemente de activ nonrecunoscute prin prisma aplicării principiului continuităţii activităţii. când se va consemna un abandon al principiului. cheltuielilor de constituire. în totalitatea lor. . imperativul imaginii fidele conduce la a prezenta situaţiile financiare în ipoteza lichidării (totale sau numai parţiale. aplicaţii informatice etc. pe bază de plan): . aplicarea principiului continuităţii trebuie nuanţat după cum discutăm de o reorganizare când efectele judecăţilor profesionale vizează doar o parte din activele societăţii şi respectiv faliment. au loc schimbări de metode. De asemenea. regulile de evaluare ce au la bază principiul nominalismului devin inoperante deoarece ne punem problema de a prezenta situaţii financiare în valori lichidative. Putem constata că cele trei principii metodologice (principiul independenţei exerciţiului. Scopul activităţii ei nu îl mai constituie obţinerea de beneficii.principiul independenţei exerciţiilor (sau al specializării) va trebui. este studiul implicaţiilor principiului continuităţii activităţii raţionând per a contrario. 112 .. deşi menţine personalitatea juridică. litigii etc. Trecerea la starea de insolvenţă a societăţilor comerciale. b) În situaţii noi. ci finalizarea lichidării acesteia.Ceea ce pare mai interesant. abandonat: pentru că repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciţii devine nefondată. în mod logic. active ce prezintă interes sub aspectul prezentării lor în situaţiile financiare doar privite prin prisma principiului continuităţii activităţii întreprinderii. abordări noi Date fiind prezentările de mai sus. o atenţie sporită trebuie acordată elementelor de active imobilizate necorporale de tipul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare. are drept consecinţă întreruperea activităţii economice normale a societăţii comerciale. acestea trebuie integrate.de unde. de asemenea. în exerciţiul în care s-a constatat starea de inaplicabilitate a principiului continuităţii activităţii.). Este posibil ca o dată abandonat principiul continuităţii activităţii să asistăm la apariţia de noi datorii în pasivul bilanţier (generate de contractele oneroase.

vânzarea antrenează anumite cheltuieli. Numai prezentarea bilanţului contabil la valori lichidative poate să asigure o imagine fidelă asupra situaţiei financiare a patrimoniului şi a rezultatelor lichidării. Factorii care pot afecta capacitatea întreprinderii de a-şi realiza obiectivele curente şi strategice se manifestă într-o gamă diversificată şi din diferite medii. cât mai aproape de valoarea justă actuală. mai scăzută decât valoarea actuală). c) Adecvarea principiului continuităţii activităţii Continuitatea exploatării şi aplicarea principiului în discuţie ar fi lipsite de utilitate practică. . Relevarea criteriilor nefavorabile relative la continuitatea exploatării poate să rezulte: . . vânzarea trebuie să se facă în cadrul unei pieţe active. tehnic. având intensităţi diferite de la un caz la altul. la un preţ rezonabil. activele societăţii sunt deţinute pentru vânzare. vânzarea prezintă un grad înalt de probabilitate.din conturile previzionale ale întreprinderii sau din datele previzionale ale unui sector de activitate (elemente ale contabilităţii de gestiune). valori lichidative (respectiv valoarea care se obţine din vânzarea forţată a activelor întreprinderii. chiar politic. de o analiză a consecinţelor contabile şi de o abordare a evaluării în condiţii lichidative. întrucât trebuie identificat cumpărătorul activului sau grupului de active. valoare. Dacă în caz de continuitate. dar nu trebuie neglijate nici cele de ordin comercial. deoarece sunt disponibile imediat pentru vânzare în starea actuală. în caz de necontinuitate. implicit. valoarea lor se reduce sensibil deoarece pot să nu aibă aceeaşi utilitate pentru cumpărător. care reliefează o anumită situaţie economică şi financiară în curs de degradare.din luarea la cunoştinţă a evenimentelor posterioare închiderii conturilor. social. Luând în considerare Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). evaluarea patrimoniului şi. manifestarea unor elemente ale psihologiei vânzării forţate etc. Cele mai frecvente sunt dificultăţile de ordin financiar.vânzarea activelor şi plata datoriilor. se va recurge la alte valori decât valoarea de utilitate. într-un termen limitat. numite. reglementar. În situaţia lichidării bunurilor. în teorie şi în practică. determinarea rezultatelor se realizează ţinând seama de valoarea de utilitate a bunurilor. 113 . iar documentele emise poartă menţiunea că societatea este în lichidare („în faliment”). iar prezentarea aspectelor teoretice ar fi realizată doar de dragul etalării diferitelor cunoştinţe teoretice dacă ea nu ar fi susţinută de criterii de apreciere. de regulă.din analiza conturilor anuale ale exerciţiului curent şi exerciţiilor precedente. potrivit IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”.

a licenţei sau a unui furnizor principal.Aplicarea principiului continuităţii activităţii în cazul entităţilor aflate în stare de insolvenţă.pierderi substanţiale din exploatare ori deteriorarea semnificativă a valorii activelor utilizate pentru generarea fluxurilor de numerar.În literatura de specialitate străină. .datoria netă sau situaţia datoriei nete curente.indicatori financiari cheie nefavorabili.dificultăţi cu forţa de muncă sau deficienţe importante în aprovizionare.pierderea unei pieţe principale.restanţe sau întreruperi în plata dividendelor.incapacitatea de a plăti creditorii la data scadenţei.fluxuri de numerar operaţionale negative indicate de situaţiile financiare istorice sau prognozate. . 3/2005 114 . . .schimbarea tranzacţiilor pe credit în tranzacţii cu plata la livrare cu furnizorii. . criteriile73 sunt grupate astfel: Criterii care sugerează încălcarea principiului continuităţii activităţii Indicii financiare Indicii din exploatare Alte indicii Indiciile financiare se referă la: . .pierderea de membrii cheie din conducere fără înlocuirea lor. . sau bazarea excesivă pe împrumuturile pe termen scurt pentru finanţarea activelor pe termen lung.semne de retragere a sprijinului financiar de către debitori şi alţi creditori.incapacitatea de a obţine finanţare pentru dezvoltarea de noi produse esenţiale sau alte investiţii esenţiale. . Alin Dumitrescu .dificultate în conformarea cu termenii acordurilor de împrumut. . dar şi în standardul internaţional de audit: ISA 570 „Principiul continuităţii activităţii”. Revista Phoenix nr. . Indiciile din exploatare constă în: . a franşizei. . .apropierea scadenţei împrumuturilor cu termen fix fără perspective realiste de reînnoire sau rambursare. 73 Ovidiu Bunget.

la scadenţă. . care cuprinde: Criterii bazate pe situaţia financiară: .cererea formulată de terţi privind acordarea unor asigurări exorbitante întreprinderii.imposibilitatea de a reînnoi. care. efectul incapacităţii unei entităţi de a-şi onora în mod firesc obligaţiile de plată poate fi ponderat de planurile conducerii de a menţine un nivel adecvat al fluxurilor de numerar prin mijloace alternative. . Trebuie precizat că întinderea fiecărui criteriu sau indiciu. .Alte indicii se referă la: . analiza acestuia ţinând cont de evoluţia lui pe o anumită perioadă.creditul-furnizori inferior normelor sau nul. pot avea drept rezultat obligaţii care probabil nu pot fi îndeplinite. cum ar fi vânzarea de active. poate să nu fie semnificativă şi deci să nu afecteze continuitatea exploatării. În mod similar.starea financiară precară a unui debitor important. .situaţia netă negativă. creditele indispensabile sau de a obţine finanţări suplimentare necesare. În general. .acţiuni în justiţie pe rol împotriva entităţii.abandonul politicii obişnuite de distribuire a dividendelor sau dividende distribuite în pofida unor importante rezultate deficitare.fondul de rulment insuficient sau într-o stare de deteriorare evidentă.neconformitatea cu cerinţele referitoare la capital sau cu alte cerinţe legale. Semnificaţia unor astfel de evenimente sau condiţii. . dacă au succes. pierderea unui furnizor principal poate fi micşorată de disponibilitatea unei surse alternative de aprovizionare.situaţia de trezorerie negativă sau agravată în asemenea proporţii încât ar solicita cereri de reeşalonare a scadenţelor sau ar conduce la imposibilitatea plăţii creditorilor la scadenţă. De exemplu. . .căutarea de surse de finanţare excesiv de oneroase. 115 . . deseori. luat izolat. . fiecare criteriu trebuie confruntat cu realitatea întreprinderii. În acelaşi timp. reeşalonarea rambursării împrumuturilor sau obţinerea unui capital suplimentar. Potrivit Companiei Naţionale a Comisarilor de Conturi (CNCC) din Franţa (instituţia care reuneşte comisarii de conturi: auditorii legali) a formulat o listă a acestor criterii. poate fi redusă de alţi factori.schimbări legislative sau de politică guvernamentală aşteptate să aibă un impact negativ asupra entităţii. numai acumularea mai multor criterii nefavorabile şi complementaritatea lor pot să exprime un risc real asupra continuităţii.

la scadenţă. . . şi ele.posibilitatea reaprovizionării şi reînnoirii cu întârziere a unor stocuri sau imobilizări.reînnoirea împrumuturilor. .pierderi importante de clientelă (pierderea unor pieţe importante.grad de subactivitate mare şi continuu.conflicte sociale grave şi repetate.neexecutarea de către terţi sau întreprindere a unor convenţii esenţiale (pe linie de distribuţie. .capacitatea de autofinanţare negativă (rezultatul exploatării negativ sau insuficient pentru acoperirea amortismentelor economice). .decizia societăţii mamă de a suprima susţinerea financiară a unei filiale. în anumite sectoare ale întreprinderii.garanţii conferite unor filiale aflate.plecarea salariaţilor indispensabili.catastrofe naturale în întreprindere sau la un terţ. .consecinţe ale procedurilor judiciare în curs. .absorţia unei filiale în dificultate sau „filializarea” unui sector important.recursul la contractele de leasing financiar. . - 116 . direct sau prin intermediul filialelor. .dependenţa semnificativă de succesul unui proiect (nepracticarea unui portofoliu de activităţi. dificultăţi politice serioase în ţara partenerilor comerciali străini.negocierea unui nou scadenţar al datoriilor.reducerea sau suprimarea dividendelor de distribuit. . . . În acelaşi timp.distrugerea capacităţii de producţie.ruptură în regimul de aprovizionare cu materii prime esenţiale.cesiunea activelor care nu mai sunt necesare exploatării. reducerea numărului de comenzi sub pragul de rentabilitate). .conflicte grave în activitatea unor clienţi sau furnizori importanţi. .schimbări nefavorabile de lege sau de proiecte de lege. .pierderi de licenţă şi de brevete. . în dificultate. . . asiguratoriu din punct de vedere al riscului).dispariţia unor surse importante de venit. . în listă sunt menţionate şi modalităţile de atenuare a influenţelor nefavorabile: În domeniul valorilor de activ şi de pasiv: . Alte criterii: .). Criterii bazate pe exploatare: . . prelucrare la terţi a unor componente din contract etc. reînnoirea concesiunilor.

sumele „amânate în vederea scutirii” să fie „activate” şi să devină exigibile. în România se pot considera drept indicii de nerespectare a principiului continuităţii activităţii şi restricţiile ce vor fi impuse de Uniunea Europeană în diverse sectoare economice vis-à-vis de calitatea de membru al acesteia.obţinerea de subvenţii de exploatare.creşterea dividendelor obţinute de la filiale şi a altor venituri decât încasările curente. fapt care a determinat în mod direct falimentul unui procent semnificativ din numărul societăţilor comerciale. în pricipiu. . care prevăd că anumite datorii erau/sunt „amânate în vederea scutirii”. poate fi reprezentat şi de nerespectarea convenţiilor de eşalonare a obligaţiilor faţă de bugetul consolidat al statului agreate de către un număr important de entităţi mari privatizate. experienţă ce relevă o intensificare a mediului concurenţial odată cu libera circulaţie a capitalului. Un alt indiciu al nerespectării principiului continuităţii activităţii. propriu economiei româneşti.a înlocui persoanele.amânarea cheltuielilor de întreţinere sau de cercetaredezvoltare. 2. capacitatea întreprinderii de a continua activitatea depinzând de realizarea sau nerealizarea acestora.a găsi noi pieţe şi a lansa noi produse.funcţionarea provizorie în regim de subactivitate. - 117 . recent. . analiza efectuată.reducerea cheltuielilor generale. în cazul nerespectării obligaţiilor de plată a eşalonărilor. permite degajarea a trei tipuri de situaţii: 1. d) Consecinţele (ne)aplicării principiului continuităţii activităţii Plecând de la diferitele criterii de apreciere. În domeniul exploatării: . . aspect care poate fi conturat şi de experienţa fostelor ţări comuniste care au devenit. În alte domenii se manifestă posibilitatea de: . Nu există nici un risc sau incertitudine privind capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil.recursul la deţinătorii de capitaluri sau intrarea de noi asociaţi. urmând ca. membre. indispensabile (care au plecat din întreprindere). . . . .a înlocui rapid clienţi şi furnizori aflaţi în dificultate. produselor şi forţei de muncă. cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare anuale. societăţi ce reprezentau actori importanţi pe scena economiilor respective.suprimarea sectoarelor de activitate cu capacităţi de autofinanţare negative. Există un anumit număr de riscuri şi incertitudini. În prezent.

Deşi. Ţinând cont de diferitele elementele de apreciere. Absenţa. b) incertitudinile au dispărut în momentul întocmirii situaţiilor financiare – acest caz presupune prezentarea. referitoare la aplicarea principiului continuităţii activităţii: 1. convenţia contabilă de continuitate trebuie abandonată şi prezentată per a contrario. opţională. a unor informaţii referitoare la acest aspect semnifică. în starea de incapacitate de a continua exploatarea. 2. Situaţiile financiare sunt întocmite prin aplicarea celorlalte principii. 3. în mod normal. În situaţia de insolvenţă abandonul principiului continuităţii activităţii este o certitudine cu consecinţe asupra celorlalte principii 118 . acest lucru trebuie realizat deoarece fiecare din cele trei situaţii conduce la consecinţe contabile distincte. Continuitatea exploatării este asigurată – este situaţia cea mai simplă. fapt care determină prezentarea activelor la nivelul unor valori lichidative. că entitatea se regăseşte în situaţia normală de continuitate a activităţii şi că situaţiile financiare au fost întocmite în baza acestui principiu de bază. fie din obligaţie sau din iniţiativa terţilor creditori. Continuitatea activităţii nu este sigură – atunci când întreprinderea nu poate să continue exploatarea fie din intenţia sa. Continuitatea activităţii este nesigură – este situaţia frecventă. pentru întreprinderile aflate în dificultate. implicit. numai valorile lichidative (chiar dacă ele sunt estimate sau aproximate. O astfel de prezentare este relativ rară. Incertitudinea legată de capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea nu justifică. pentru utilizatorii situaţiilor financiare. fiind întâlnită în cazul majorităţii întreprinderilor. abandonul principiului continuităţii activităţii: măsurile luate sau în curs de execuţie explică menţinerea convenţiei. în vederea întocmirii situaţiilor financiare. a situaţiei în notele explicative. Această situaţie presupune două situaţii: a) incertitudinile planează în momentul întocmirii situaţiilor financiare – această situaţie trebuie să antreneze prezentarea în notele explicative a ipotezelor şi a condiţiilor care justifică menţinerea per a contrario a principiului continuităţii activităţii. datorită dificultăţilor de determinare) sunt acelea care creează premisele pentru obţinerea unei imagini fidele asupra situaţiilor financiare. deoarece spiritul de siguranţă asupra unui eveniment cum este încetarea activităţii trebuie să guverneze întocmirea situaţiilor financiare. în practică. în notele explicative. a regulilor şi metodelor contabile general admise. patrimoniului şi rezultatului întreprinderii.3. În baza acestei certitudini. este foarte probabil ca întreprinderea să se găsească într-un viitor apropiat. este foarte dificil să se opteze clar pentru una din situaţii.

principiul permanenţei metodelor nu mai este aplicată. Activele imobilizate sau grupurile cedate se evaluează la cea mai mică valoare. 74 IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare ţi activităţi în curs de întrerupere” 119 . mai puţin costurile cedării. Dacă într-o societate normală există prevalenţa economicului asupra juridicului. deoarece valorile lichidative sunt. precum şi pentru determinarea plusurilor de valoare eventuale. se pune problema dacă aceasta să se calculeze sau nu. precum şi din necesitatea înregistrării activelor şi pasivelor latente. . .principiul prudenţei continuă să fie respectat într-o anumită măsură. care urmăreşte în primul rând interesele creditorilor.principiul prevalenţei economicului asupra juridicului nu mai poate fi recunoscut în gestiunea societăţii. 2) Efecte asupra evaluării activelor şi pasivelor. dintre valoarea contabilă şi valoarea justă. ca un tot unitar. impozitele generate de lichidarea întreprinderii. abandonarea contractelor etc. evaluarea se aplică grupului de active (activele şi dotările direct asociate acestor active într-o tranzacţie unică). În situaţia în care nu există posibilitatea de a determina o valoare de piaţă deoarece acel grup de active este rar vândut. activitatea se desfăşoară sub controlul judecătorului sindic. aplicarea lui este atenuată deoarece aceste plusuri de valoare trebuie contabilizate. precum şi în ceea ce priveşte prezentarea informaţiei contabile: 1) Efecte asupra celorlalte principii contabile: . Apreciem că.contabile. acestea sunt evaluate conform IAS 16 „Imobilizări corporale” la costul de înlocuire mai puţin amortizarea. elementele de activ sunt evaluate la valoarea lor de realizare. în cazul lichidării judiciare. generate direct de încetarea activităţii. asupra evaluării activelor şi pasivelor. iar pasivele la valoarea actuală. . Dacă activul imobilizat face parte dintrun grup. deoarece trebuie pus în evidenţă ansamblul de evenimente viitoare iminente: concedierea. Legislaţia din România prevede ca amortizare să se calculeze şi să se includă pe cheltuielile exerciţiului până la scoaterea lor din gestiune. diferite de costurile istorice. dacă activele imobilizate nu mai aduc beneficii economice viitoare. cel mai adesea. În legătură cu amortizarea activelor imobilizate în perioada lichidării. Principiile costurilor istorice este abandonat. dar cu un amendament: dacă se dovedeşte necesar pentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor. astfel ca grupul respectiv să fie evaluat la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă şi valoarea justă mai puţin costurile de vânzare74. în special la lichidarea judiciară. întrucât nu mai funcţionează.principiul independenţei exerciţiilor nu mai este nici ea aplicată.

respectiv costul de achiziţie. reflectă diferenţa dintre valoarea de intrare şi valoarea amortizată şi/sau provizionată. Principiul prudenţei va conduce la evaluarea unui plus de valoare numai dacă acesta este sigur. principiul costului istoric. . fapt care. în accepţiunea standardelor internaţionale de contabilitate. valoarea activelor imobilizate corporale este valoarea actuală. în cazul în care sunt vandabile. va trebui să înceteze. în cazul necontinuităţii activităţii şi a lipsei de cumpărători. şi prin urmare acestea nu se mai amortizează. acestea sunt prezentate în situaţiile financiare la valoarea contabilă. dar trebuie să se manifeste o prudenţă maximă deoarece valoarea acestor active depinde. aspect care are un impact direct asupra rezultatului. deci. ne vom opri în continuare asupra unei prezentări a elementelor bilanţiere în condiţiile dihotomiei: cost istoric – valoare lichidativă. dacă atunci când se respectă principiul continuităţii activităţii. antrenează pierderi.alte imobilizări necorporale trebuie considerate la valoarea de realizare. În scopul unei delimitări mai precise şi utilizării într-o manieră adecvată a noţiunii de „valoare lichidativă”. primând. de asemenea. de capacitatea întreprinderii de a se dezvolta şi de a realiza profituri. sunt recunoscute ca şi cheltuieli. primând principiul costului istoric. În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi financiare. cu excepţia cazului în care există o altă entitate care doreşte să achiziţioneze şi să continue activitatea de dezvoltare. fapt care conferă activului necorporal o valoare de realizare. care prevede că activele şi grupurile de active destinate vânzării nu se amortizează. Calculul amortizării imobilizărilor. activele trebuie să fie evaluate la valoarea de lichidare şi recunoscute drept active deţinute pentru vânzare. valoare care. tratamentul aplicat diferă în funcţie de natura activului necorporal: . 120 .conducerea unităţii trebuie să dea o decizie de trecere în conservare. determinată prin referinţă la o valoare de piaţă sau valoarea rezultată dintr-o promisiune de vânzare (valoare de lichidare). efect al punerii în practică principiului continuităţii activităţii. În situaţia imobilizărilor necorporale. adesea. acestea sunt prezentate în situaţiile financiare la valoarea contabilă.cheltuielile de constituire sunt recunoscute direct ca şi cheltuieli.cheltuielile de dezvoltare. după caz. . în situaţia în care principiul este perceput per a contrario. în opinia noastră. În cazul nerespectării principiului continuităţii activităţii. În acest mod se respectă şi IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. atunci când se respectă principiul continuităţii activităţii. conform IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere” şi prezentate ca atare în notele explicative la situaţiile financiare.

creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării 121 . 39 din lege. creanţele sunt evidenţiate la valoarea nominală constituindu-se. dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. (2) Prin excepţie de la alin. se constituie provizioane pentru depreciere. În condiţii de continuitate. În momentul în care nu se mai aplică principiul continuităţii activităţii. atunci când este necesar. numite generic accesorii. recunoaşterea ca şi cheltuieli ale exerciţiului. pot exista situaţii în care trebuie recunoscute pierderi suplimentare (mai degrabă sub forma unor pierderi definitive decât sub forma constituirii de provizioane suplimentare). iar în cazul deprecierii acestora se constituie provizioane. Atunci când nu se respectă principiul continuităţii activităţii. iar în cazul înregistrării unor cursuri bursiere inferioare. La distribuţia preţului garanţiei. este inferioară valorii contabile nete. după caz.Pierderile constatate nu vor avea caracterul reversibil. În cazul stocurilor. până la încetarea activităţii şi de toate datoriile cauzate de încetarea activităţii. creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat. O aplicaţie particulară a principiului continuităţii activităţii o reprezintă şi textul art. Atunci când nu se mai respectă principiul continuităţii activităţii. Atunci când respectă principiul continuităţii exploatării. respectarea principiului continuităţii determină prezentarea stocurilor în situaţiile financiare la cost de achiziţie sau de producţie. Dacă entitatea nu mai respectă principiul continuităţii activităţii. 39 alin (1) lit. 41 din legea insolvenţei: (1) Nici o dobândă. la valoarea garanţiilor. A. iar pentru conturile de regularizare. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială. provizioane pentru depreciere pentru creanţele a căror realizare este incertă. în cele mai multe cazuri. Pentru contractele pe termen lung. aspecte reflectate atunci când se respectă principiul continuităţii. valoarea de prezentare a titlurilor de plasament este cursul bursier sau valoarea de negociere pentru titlurile necotate. stocurile trebuie reflectate la valoarea de realizare care. Titlurile de plasament sunt evidenţiate la costul de achiziţie. ci mai degrabă vor fi recunoscute drept cheltuieli cu amortizarea decât cheltuieli cu amortizările. datoriile sunt prezentate la valoarea nominală. se poate pune în discuţie suplimentarea provizionului. O discuţie aparte vizează producţia în curs de execuţie (şi chiar imobilizările în curs de execuţie) care are o valoare nulă dacă nu se poate vinde. evaluată în conformitate cu art. Creanţele bugetare garantate nu sunt supuse evaluării prevăzute de art. nu vor putea fi adăugate creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. pasivul va trebui să ţină cont de toate costurile de exploatare. (1).

nu vor putea fi adăugate creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii simplificate cât şi celei generale în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat. stoparea calcului dobânzilor. majorările sau penalităţile de orice fel ori cheltuielile accesorii la obligaţiilor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. . (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăţi.sistării contractelor în curs de desfăşurare care antrenează penalizări. Trebuie prezentate. numite generic accesorii. Practic. trebuie să se menţioneze principiile şi metodele utilizate pentru evaluarea activelor şi datoriilor şi pentru aprecierea ansamblului riscurilor. . 5. la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei (3) In cazul în care se confirmă un plan de reorganizare. 3) Efecte asupra informaţiei contabile În notele explicative.2. de asemenea. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. (4) Nici o dobândă.subvenţiilor pentru investiţii care trebuie virate la venituri. . chiar 122 . precum şi influenţa acestui aspect asupra situaţiilor financiare. majorărilor sau penalităţilor de orice fel ori cheltuielilor.2 Principiul prudenţei (conservatism principle) a) Despre principiu „Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. În mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate.indemnizaţiilor şi salariilor compensatorii antrenate de desfacerea contractelor de muncă. numite generic accesorii vine în contradicţie cu logica desfăşurării unei exploataţii curente normale oricărei activităţi economice. În cazul în care planul eşuează prevederile alin.datoriilor contingente care în momentul declanşării procedurii de faliment pot deveni exigibile.obligaţiilor fiscale care decurg din lichidare. cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată. dobânzile.bunului. motivele abandonării anumitor principii general. O atenţie deosebită trebuie acordată: . la data intrării în faliment. .

ţinând cont de deprecierile. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii în exerciţiul curent sau anterior. definiţia din Hotărârea Guvernului României nr. recomandând. că respectarea principiului prudenţei presupune faptul de a nu fi „admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. 27 123 . Situaţiile financiare vor trebui elaborate ţinându-se seama de toate precauţiunile necesare pentru a evita prezentarea către terţi a unei situaţii financiare nete ori a 75 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. El este rezultatul practicii profesioniştilor contabili preocupaţi de aprecierea rezonabilă a faptelor cu scopul de a nu transfera în viitor incertitudinile prezente susceptibile să greveze patrimoniul şi rezultatele întreprinderii. obiectivul primordial este exactitatea.77 O observaţie ce o putem face vizează faptul că foarte mulţi cercetători contabili leagă acest principiu în primul rând de fiscalitate. reflectând la consecinţele actelor sale. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. în numeroase cazuri. şi anume faptul că acest principiu a fost generat în primul rând de practică.” În materie de evaluare. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. p. îi dedică foarte multe aprecieri legate de aspectele de tehnica înregistrărilor contabile. şi ca atare importantă este buna diligenţă a profesionistului contabil. îşi ia toate măsurile pentru a evita erorile şi neplăcerile posibile. 1999.76 Principiul prudenţei are mai degrabă caracterul unei soluţii de aplicat. arăta. în special a auditorului financiar extern independent. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. o atitudine precaută de realizare de judecăţi. Editura Polirom.”75 Dacă definiţia din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. Dar se ştie că. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. se abţine la tot ceea ce ar putea fi sursă de neajunsuri”. p. în caz de incertitudine. 39 76 Credem că evaluarea performanţelor universitare este un bun exemplu! 77 Costel Istrate – Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei. 704/1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a legii contabilităţii (abrogată în prezent). lăsând pe plan secundar aspectul considerat de noi esenţial. acest obiectiv este un ideal inaccesibil. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate este destul de exhaustivă şi explicită (vezi şi OMF 1752/2005). Principiul prudenţei a fost recunoscut de jurisprudenţă încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea reprezentând „atitudinea de spirit a celui care. Iaşi.

Pricipes et pratiques. Prudenţa. Ministère de la Coopération et du Dévelopement. astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate. ci de al proteja pe destinatarul şi utilizatorul informaţiei. 67 78 124 . Cadrul general paragraful 37. Riscul este omniprezent în activitatea economică: până la ce nivel trebuie să fim „prudenţi”? Aprecierea „rezonabilă” se bucură de un real subiectivism influenţat de factori dintre cei mai diverşi.atunci când se prevede o diminuare viitoare a valorii patrimoniului sau a rezultatului.78 Pe de altă parte nu trebuie să cădem în cealaltă extremă. Rămâne în discuţie ideea de anticipare a riscurilor care este mai puţin clară decât cea de realizare de câştiguri. planează asupra multor evenimente şi circumstanţe. cum ar fi încasarea creanţelor îndoielnice.80 Această referinţă implicită la finalitatea informării contabile este foarte importantă deoarece permite evitarea unei deviaţii de la principiul prudenţei: nu se pune în discuţie producătorul de informaţie contabilă în sensul de a se comporta „prudent” cu scopul de a se proteja pe el însuşi. constă în a nu prezenta o imagine prea favorabilă prin ignorarea unor fapte sau evenimente de care se are ştiinţă astăzi şi care pot avea impact în viitor asupra situaţiilor financiare.unor profituri supraevaluate. durata de utilizare probabilă a utilajelor şi echipamentelor şi numărul eventualelor reclamaţii cu privire la produsele în garanţie. complement al imaginii fidele. principiul prudenţei. Edition Economica. 134 79 Daniel Boussard . dar şi evenimentele ulterioare închiderii exerciţiului financiar şi care pot avea impact asupra situaţiilor Francis Rousse – Normalisation comptable. Prudenţa se regăseşte în sinceritate (în sensul de a prezenta în situaţiile financiare fapte susceptibile de a influenţa destinatarul informării) şi trebuie să servească noţiunea de imagine fidelă.La modélisation comptable en Question(s). . al subiectivismului în aplicare.79 Aplicarea principiul prudenţei are în vedere aplicarea unui tratament asimetric al incertitudinii: . p. în planul logicii. Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine. a prezentării unei situaţii subevaluate. 117 80 „Cei care elaborează situaţii financiare trebuie să se confrunte cu incertitudini care. Collection Métodologie. Poate şi din acest motiv.atunci când se anticipează câştiguri potenţiale. p. câştigurile nu sunt recunoscute pentru că nu sunt realizate.” – Standarde Internaţionale de Contabilitate 2001. dar şi prin exercitarea prudenţei în întocmirea situaţiilor financiare. Astfel de incertitudini sunt recunoscute prin prezentarea naturii şi valorii lor. este contestabil. 1989. inevitabil. care să nu-şi bazeze analizele pe un patrimoniu supraevaluat. beneficiile sau plus-valorile latente nu vor fi recunoscute în situaţiile financiare. 1997. iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Paris. va trebui să anticipăm pierderile sau minus-valorile latente. Paris. Aplicarea principiului prudenţei vizează evenimente care au intervenit în cursul exerciţiului. p.

în fapt.provizioanele pentru clienţii neîncasaţi. întreprinderile vizate de noi fiind acelea care au apelat la credite bancare. . o mare probabilitate ca într-un viitor apropiat să se constate pierderi ca urmare a unor evenimente anterioare constrângătoare care vor genera ieşiri de beneficii şi care pot fi estimate de o manieră rezonabilă (o sumă aproximativă). în cazul declarării falimentului acestora (departe de starea de „normalitate” ce obliga la constituirea de provizioane pentru pierderi din creanţe). provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli au impact asupra excedentului brut de exploatare şi sunt un element al capacităţii de autofinanţare a întreprinderii. Aplicarea acestuia s-a dovedit reală (şi nici aici întotdeauna. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt constituite dacă se constată. Dacă este cazul. îşi regăsesc impactul într-o reducere a valorii excedentului brut de exploatare. Prezentările anterioare ne-au condus clar la ideea că forma practică de aplicare a principiului prudenţei îşi găseşte reflectarea sub forma provizioanelor. aflate la limita profitabilităţii) doar în ceea ce priveşte reglementările fiscale relative la deductibilitatea provizioanelor:81 . utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare (abrogată) şi Hotărârea Guvernului nr. ele se acumulează an de an şi. în raport cu costul istoric al fiecărui element de activ. limita de anticipare a riscurilor nefiind clar precizată. la finele exerciţiului financiar. 830/2002 privind regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici.fie adăugate valorii situaţiei nete ca şi element de autofinanţare a întreprinderii. . organizaţiilor cooperatiste de credit şi fondurilor de garantare 81 125 .provizioane pentru pierderi din diferenţe de curs valutar (care în fapt erau pierderi sau profituri financiare. ale băncilor. şi pot fi considerate. unde este vorba de o eventualitate şi mai puţin de o probabilitate.fie prezentate în formă subtractivă în bilanţ. Deprecierile elementelor de activ sunt constatate şi calculate la finele fiecărui exerciţiu financiar. ca o economie. Ca şi deprecierile elementelor de activ (provizioanele pentru deprecieri). ca o generare de resurse durabile. pe cale de consecinţă. 335/1995 privind regimul constituirii. pentru ca terţii să fie informaţi asupra valorii reale. dar nu indestructibilă dacă ne gândim că această regulă a individualizării riscurilor poate fi „răsturnată” de constituirea de provizioane pentru riscuri statistice. din punct de vedere al gestiunii financiar contabile sunt: . cu un grad de îndatorare ridicat. Este o regulă practică. Hotărârea Guvernului nr.financiare anuale. Reglementările contabile româneşti în materie au fost aproape ignorate relativ la aplicarea principiului prudenţei.

iar principiul prudenţei poate fi invocat cu succes pentru a justifica această manevră. subevaluarea deliberată a activelor sau a veniturilor. întreprinderile având posibilitatea-opţiunea de a înregistra doar pierderea din evoluţia nefavorabilă a cursurilor valutare cu impact asupra evaluării creanţelor şi datoriilor în valută. deductibilitatea fiind acordată doar la nivelul pierderii nete. Reglementările fiscale relative la impozitul pe profit au mai prevăzut. constituirea de provizioane deductibile. În drept. În schimb toate cutumele. de-a lungul timpului. 82 „[…] exercitarea prudenţei nu permite. uzanţele şi mai cu seamă normele profesionale îl fac să ocupe un loc privilegiat. apărând ca unul interesant şi în acelaşi timp dominant în raport cu celelalte.82 În fapt. în lipsă de bilanţ contabil ori contrarii celor rezultate din acesta” – art.” Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000. putem discuta de un delict referitor la furnizarea unei imagini infidele.justifică (asociat cu principiul continuităţii activităţii) aplicarea principiului nominalismului. Dreptul contabil românesc nu acordă o importanţă privilegiată principiului prudenţei. dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor […]. respectiv înscrierea în bilanţ a unei valori contabile rezultate din costul istoric (chiar şi în cazul unor plus valori latente). fără însă a abuza de el prin „crearea de rezerve latente sau oculte”.provizioane pentru garanţii de bună execuţie. o subestimare deliberată a patrimoniului poate reprezenta o reducere a rezultatelor finaciare (contabile) ale unui an ca urmare a constituirii de provizioane nejustificate economic cu scopul reluării acestora într-un exerciţiu viitor mai puţin profitabil sau chiar cu pierderi. Partea I. de exemplu.„transferate” în bilanţ prin intermediul conturilor de diferenţe de conversie. sub orice formă. . din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite. 52 83 „Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani […] reprezentantul legal al societăţii. p. 33/29 ianuarie 1998 126 . constituirea de rezerve ascunse sau provizioane excesive. 5 din Legea nr. 31/1990.83 Implicaţiile principiului prudenţei sunt reflectate şi prin influenţa sa asupra altor principii: . pentru efectuarea remedierilor în perioada de garanţie. care […] încasează sau plăteşte dividende. Cadrul general paragraful 37. nr. acordate clienţilor conform clauzelor contractuale. legea societăţilor comerciale. introducându-se însă şi o derogare în sensul că valoarea venală va trebui să substituie costul istoric dacă acesta îi este inferior. republicată în Monitorul Oficial al României. Însă există un alt aspect care justifică importanţa ce se dă acestui principiu şi anume acela de interzicere a distribuţiei de dividende în cursul exerciţiului („dividende în avans”). pentru anumite domenii de activitate. 265 pct.

acestea sunt evaluate la costul de înlocuire. majorarea 84 - Monitorul Oficial nr. prevenirea şi sancţionarea corupţiei84 care la Titlul II „Asigurarea transparenţei şi stabilităţii în mediul de afaceri”. În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată în urma reevaluării. cu atât mai mult devine mai prohibitivă utilizarea acestor rezerve pentru acoperirea de pierderi înregistrate. art. iar pe de altă parte prin faptul că servesc (sub imperativul imaginii fidele) la definirea şi ghidajul tuturor celorlalte principii de drept contabil. Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie reflectat în conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale” în debitul sau creditul contului „Rezerve din reevaluare”. starea lui şi preţul pieţei. . Din cele prezentate până acum. în sensul că nu este permisă compensarea câştigurilor realizate cu minus-valorile (pierderile) potenţiale. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. pe de o parte prin modul lor de articulare. aplicarea principiului prudenţei trebuie realizată în continuare. legea societăţilor comerciale) se fac precizări referitoare la interzicerea utilizării rezervelor (diferenţelor favorabile) din reevaluarea patrimoniului pentru majorarea capitalului social. 9 (prin care se aduc modificări la Legea nr. sau conform IFR 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. principiul continuităţii activităţii şi principiul prudenţei apar ca fiind două principii complementare. Standardul IAS 16 „Imobilizări corporale”. utilitatea bunului. aplicarea lui este atenuată deoarece aceste plusuri de valoare vor trebui recunoscute în situaţiile financiare. republicată. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 31/1991. prevede că dacă nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piaţă întrucât acel gen de active este rar vândut. efectuată de către evaluatori autorizaţi. Însă dacă se dovedeşte necesar pentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor. Apreciem că valorificarea rezultatelor inventarierii la deschiderea procedurii de insolvenţă poate conduce la necesitatea reevaluării imobilizărilor corporale în vederea stabilirii unor baze de negociere. precum şi pentru determinarea plusurilor de valoare eventuale. Un caz tipic este cel care priveşte imobilizările corporale. în funcţie de inflaţie.el influenţează direct principiul independenţei exerciţiului sub aspectul conectării cheltuielilor la veniturile exerciţiului. Un aspect însemnat pe linia punerii în practică a principiului prudenţei a îl reprezintă prevederile din Legea nr. mai puţin amortizarea. b) Consecinţele aplicării principiului prudenţei în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Aşa cum arătam anterior.se regăseşte în principiul non-compensării. chiar dacă on going concern devine inoperant. 279/21 aprilie 2003 127 .

în măsura în care compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ. efectul modificării asupra rezultatelor reportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii. 5. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii.2. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. dar la cedarea acestora va trebui avută în vedere „descărcarea” (debitarea). Dacă valoarea contabilă este diminuată ca rezultat al unei reevaluări. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. asigurânduse comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.se înregistrează în creditul conturilor de capital sub formă de rezervă (diferenţă din reevaluare). Susţinem ideea efectuării reevaluării imobilizărilor corporale ale societăţilor în procedură de insolvenţă. în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. mai întâi a rezervelor din reevaluare şi numai eventuala diferenţă să fie recunoscută drept cheltuială a perioadei. recunoscută anterior ca o cheltuială. p. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 39 128 . Ea va fi scăzută direct din surplusul din reevaluarea anterioară a aceluiaşi activ. aceasta trebuie recunoscută ca o cheltuială. Aceasta trebuie recunoscută ca venit. Tot în acest context. atunci când se pune problema reevaluării activelor corporale este mai indicat a se utiliza metoda eliminării amortizării din valoarea brută a activului înainte de reevaluare (adoptarea valorii de piaţă) decât metoda recalculării proporţionale a amortizării cu modificarea valorii brute a activului reevaluat (adoptarea valorii de înlocuire). înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor.”85 Principiul permanenţei metodelor prescrie constanţă în aplicarea de metode identice de la un exerciţiu la altul în prezentarea situaţiilor financiare succesive ale unei întreprinderi. în situaţia societăţilor aflate în insolvenţă.3 Principiul permanenţei metodelor (principle of consistency) a) Despre principiu „Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. 85 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. Acest principiu îşi găseşte fundamentele în necesitatea asigurării unei bune înţelegeri a situaţiilor financiare şi în mod deosebit a unei comparabilităţi indispensabile a informaţiei financiare în timp.

31-1b). informaţiile de natură cifrică. Dreptul contabil românesc nu se remarcă cu ceva deosebit relativ la abordarea principiului permanenţei metodelor. costurile generate de îndatorare ori cheltuielile reprezentate de diferenţele de curs valutar aferente unor achiziţii în devize în cazul în care întreprinderea decide la aplicarea tratamentului contabil alternativ prescris de Standardele Contabile Internaţionale. schimbarea de metode este permisă în situaţii excepţionale şi cu totul limitate de reglementarea contabilă: dacă legea/un standard contabil ori schimbarea de metode conduce la furnizarea de informaţii mai relevante sau mai credibile.Proiecţiile financiare pe care le realizează diverşii utilizatori ai situaţiilor financiare vor fi greu de realizat dacă seriile cronologice au la bază metode şi tratamente contabile diferite. însă noţiunea de permanenţă vizează şi procedurile de obţinere a informării. prezentarea metodelor de evaluare. Principiul permanenţei metodelor vizează. în opinia noastră. principiul permanenţei metodelor vine să completeze inconvenientele periodicităţii informărilor asupra întreprinderii. Aşa cum reiese şi din definiţie. aşa cum ne gândim în primă instanţă. Finalitatea acestui principiu. Obiectivul prezentării de informaţii comparabile rezultă şi în mod implicit prin prevederea obligativităţii prezentării „paralele” a posturilor din situaţiile financiare atât pentru anul curent. Discutând de normalizare în materie de permanenţă a metodelor trebuie să notăm faptul că IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare § 7 prevede simplu „metodele contabile sunt prezumate a fi constante”. iar interpretarea tendinţelor poate deveni dubioasă în măsura în care nu se cunoaşte dacă fluctuaţiile rezultă ca urmare a influenţei unor factori interni ori a unor factori externi (condiţiile economice. Drept consecinţă. iar Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene prevede că „modelele de evaluare nu pot fi modificate de la un exerciţiu la altul” (art.posibilitatea de a înscrie în bilanţ (activ) anumite cheltuieli pentru ca apoi să fie etalate în timp: cheltuielile de cercetare dezvoltare. fără a putea impune cuiva crezul că acestea sunt cele mai frecvente ori cele mai însemnate: . fapt ce prezumă în mod evident o continuitate în prezentare şi o omogenitate în metodele care au condus la determinarea acestor cifre corespondente. cât şi pentru anul precedent. concurenţa etc. iar practica poate să confirme acest lucru. cazurile de schimbare de metode sunt foarte numeroase. Se pot menţiona câteva.).opţiuni legate de punerea în practică a principiului prudenţei ca de exemplu în cazul încetării capitalizării 129 . ne conduce la ideea unei „imagini fidele în dinamică”. şi anume dorinţa de a avea informaţii comparabile în timp. .

republicată ori modul de evaluare a stocurilor („Metoda aplicată trebuie să fie considerată de administrator ca fiind cea mai adecvată situaţiei respective. doctrina nu statuează starea ca fiind o schimbare reală de metodă. când a procedat la o modificare de metode.un principiu. Pe de altă parte cel care întocmeşte situaţiile financiare. atunci când se defineşte perimetrul de consolidare. 46 130 . Însă atunci când modificarea este realizată din iniţiativa întreprinderii. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. Acest aspect poate viza atât conturile individuale cât şi conturile consolidate.altă metodă similară. trebuie să se prezinte următoarele informaţii: (i) motivul schimbării metodei.” 86 . regulă.opţiuni de prezentare: de exemplu un titlu deţinut poate fi clasificat ca fiind imobilizare financiară respectiv investiţie financiară. Aceste metode sunt: . 15/1995 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. În această situaţie.dobânzilor ori limitării posibilităţilor de provizionare relative la angajamentele pentru pensionare. Problema apare ca fiind simplă atunci când o lege sau un standard contabil propune/obligă la aplicarea unei metode diferite sau noi.alternativele prevăzute de diverse reglementări în ceea ce priveşte alegerea strictă a unei metode contabile. va trebui să precizeze motivul schimbării metodei cu „justificarea” opţiunii făcute. Dacă în situaţii excepţionale decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau active fungibile. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare stocurilor şi de la un exerciţiu la altul. (iar intrarea în procedura de insolvenţă este un imperativ în acest sens) pe care îl putem identifica într-una din următoarele situaţii: .metoda FIFO. metodă a fost aplicată inadecvat până la acel moment: este vorba deci.metoda LIFO.metoda costului mediu ponderat. recunoscută de reglementările în vigoare. aceasta nu se poate justifica decât printr-un imperativ de imagine. de a corecta o eroare putându-se invoca imaginea fidelă. aici fiind vizate în mod deosebit metodele de amortizare. justificarea fiind imediat realizată în cadrul notelor explicative. . însă informaţii despre acest 86 - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. . . aşa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. (ii) efectele sale asupra rezultatului exerciţiului. p. .

această „eră” este considerată un singur exerciţiu financiar. în comparaţie cu exerciţiul precedent. b) Principiul permanenţei metodelor în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Fără nici un dubiu. aşa cum este precizat şi în IAS 8 „Modificări ale politicilor şi estimărilor contabile şi corectarea erorilor”. În plus. trebuie furnizate în notele explicative la situaţiile financiare şi în plus să se „probeze” faptul că noua metodă dă o imagine mai fidelă. pe de altă parte. pentru că schimbarea este evidentă. iar pe de altă parte pentru că. . Acestea din urmă constituie. în fapt.modificări în condiţiile de activitate (exploatare) ale întreprinderii justifică o schimbare în modalităţile de aplicare a metodelor şi a regulilor (de exemplu. în cadrul aceleiaşi metode. deprecierea clienţilor. societatea intrând într-o nouă „eră” (ultima). între reguli şi metode pe de o parte şi modalităţi de aplicare. este vorba de respectarea aceluiaşi principiu. În fapt. Am dori să subliniem un aspect de nuanţă în sensul inexistenţei unei distincţii nete.o „schimbare excepţională” a intervenit în viaţa unei întreprinderi şi justifică realizare unei alegeri din opţiunile oferite de reglementări: este practic singurul caz de schimbare de metodă în sens strict.). deprecierea stocurilor etc. în mod direct. unic prin metode şi mod de aplicare a principiilor contabile. informaţii suplimentare care să permită utilizatorului situaţiilor financiare să aprecieze impactul schimbării asupra bilanţului şi a contului de rezultat. situaţia excepţională generată de starea de insolvenţă solicită. Schimbarea de metodă nu trebuie confundată cu schimbarea modalităţilor de aplicare a metodelor.fapt trebuie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare. Din punct de vedere doctrinar. modificări în ipotezele de calcul. în astfel de cazuri nu este obligatorie prezentarea de comparative în notele explicative. reţinute pentru evaluarea aceluiaşi fenomen (de exemplu. pe de o parte de renunţarea automată la costul istoric şi de necesitatea realizării unor evaluări specifice. comparabilitatea nu mai este pusă în discuţie. - 131 . abandonul principiului permanenţei metodelor. pe de o parte. mai cu seamă atunci când este afectat rezultatul exerciţiului. schimbarea planului de amortizare a unui activ poate avea la bază noile condiţii de exploatare care modifică durata sa probabilă de utilizare). în practică. . însă precizăm că schimbarea de metodă nu trebuie să rezulte dintr-o decizie arbitrară a întreprinderii.

alta decât aceea făcută în urma promulgării unui nou standard sau a unei interpretări. Însă este necesar. fără ca finalul să fie previzibil. Apoi aceste diferenţe sunt ajustate pentru efecte fiscale. acestea vor fi corectate prin ajustarea rezultatului reportat (capitalurilor de deschidere). În general. ca la anumite perioade. net de impozit. viaţa întreprinderii este divizată în perioade contabile egale. atunci când compania îşi modifică metoda de cost a stocurilor. Acest total reprezintă ajustarea efectului cumulativ la începutul perioadei curente (exerciţiul financiar al lichidării). Efectul cumulativ va fi fie o adăugare la.O modificare a unei politici contabile. fără a se ţină seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. în general determinat calculând.”87 Creată pentru a dura. sunt considerate a fi directe). în funcţie de felul în care modificarea noului principiu afectează venitul. ca tratament contabil de referinţă sau impactul unei corectări de erori fundamentale va putea fi recunoscut la rezultatul perioadei lichidării. fio o scădere din venitul perioadei curente. pentru toate perioadele afectate. nu sunt incluse în calculul efectului cumulativ.4 Principiul independenţei exerciţiului (cut off) a) Despre principiu „Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. În ceea ce priveşte corectarea erorilor fundamentale. dintre cele două sume ale venitului pentru fiecare perioadă anterioară. Efectele indirecte. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. cum ar fi efectul asupra plăţii dividendelor sau altor similare care au avut loc ca rezultat al modificării venitului net. 87 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 5. în primul rând. p. conform IAS 8 revizuit să fie contabilizată retrospectiv. numai efectele modificării costului bunurilor vândute. 39 132 . Se determină apoi diferenţa. o întreprindere îşi desfăşoară şi-şi dezvoltă activitatea de-a lungul timpului. trebuie. numai efectele directe ale modificării şi efectul fiscal al venitului aferent ar trebui să fie incluse în calculul efectului cumulativ (de exemplu. Din acest motiv. Soldul de deschidere al rezultatului reportat pentru prima perioadă prezentată (exerciţiul financiar al lichidării). din motive de apreciere a gestiunii ori pentru informarea terţilor să se observe şi analizeze această stare de funcţionare continuă. Efectul cumulat al unei schimbări a politicii este.2. venitul înainte de impozitare şi sub incidenţa noului principiu şi sub incidenţa vechiului principiu.

Independenţa (specializarea ori separarea) exerciţiului implică „conectarea” cheltuielilor la veniturile perioadei contabile. în cele mai multe cazuri au durata de un an. 1 au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale.”90 Aceasta reprezintă regula ce vine oarecum în consonanţă cu practicile şi cutumele româneşti relative la „bilanţul de la cumpăna dintre ani”. (9) din Legea nr. ori ca urmare a unor restricţii impuse de anumite cerinţe de raportare externă. însă. legea contabilităţii 133 .exerciţii financiare. Excepţie prevăzută de lege se referă la faptul că „Guvernul. legea contabilităţii 90 Art. calamităţi etc. asupra unui exerciţiu financiar-contabil rezultă şi din obligativitatea inventarului la care întreprinderea trebuie să procedeze cel puţin o dată pe an pentru a constata existenţa şi 88 89 Art. în opinia noastră un alt sistem de separaţie ar putea fi aplicat doar în situaţii cu totul excepţionale.”88 „Persoanele prevăzute la art. legea societăţilor comerciale Art. Noţiunea de „periodicitate”. cu excepţia primului an de activitate. (1) din Legea nr. trimestrul sau chiar luna. i) periodicitatea şi autonomia (independenţa) informării Dreptul contabil românesc statuează faptul că exerciţiul contabil (periodicizarea) „începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. divizării sau încetării activităţii. inclusiv în situaţia fuziunii. la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.” Ar părea ieşit din anumite tipare. 26 alin. 9. 31/1990. respectiv înmatriculării […]. în condiţiile legii. însă în practică pot fi şi semestrul. Informările impuse de asemenea periodicizare („exerciţiul financiar”) rezultă nu numai din prevederea explicită prevăzută de legea contabilităţii. când acesta începe la data înfiinţării. poate aproba ca exerciţiu financiar să înceapă şi să se încheie şi la alte date decât cele prevăzute la alin. 26 alin. dar şi din altele implicite. respectiv principiul unei informări. 82/1991. ca de exemplu războaie. în termeni contabili. Acest „decupaj al filmului vieţii” unei întreprinderi este o obligaţie legală: „Bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi se vor întocmi în condiţiile prevăzute de lege. 82/1991. 177 din Legea nr.”89 Fiecare din aceste informări succesive (definite bilanţ ori situaţii financiare anuale) este o informare independentă din punctul de vedere al alocării pe o anumită perioadă. care.

1993. cu alte cuvinte. Situaţiile financiare anuale sunt stabilite ţinânduse seama de înregistrările contabile din cursul anului şi de inventar: această „închidere” a exerciţiului marchează limita unei perioade contabile. pe parcursul funcţionării lor. cantitativ-valoric sau numai valoric. cu modificările şi completările ulterioare. 3: „În temeiul prevederilor din Legea nr. sau a altor organe prevazute de lege. vol. după caz. care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere. Din capul locului precizăm că atunci când vorbim de evenimente ulterioare sunt vizate doar cele cu impact negativ asupra situaţiilor finaciare. 38 134 . 82/1991. în cazul funzionării. I. Această afirmaţie aparent riguroasă a autonomiei perioadei de raportare cunoaşte totuşi o largheţe importantă. b) ori de câte ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri în gestiune. unităţile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii. divizării sau încetării activităţii. în prezentarea situaţiilor financiare. efectuarea unui ataşament al cheltuielilor şi veniturilor la exerciţiul contabil adecvat. e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora.91 La momentul inventarului are loc evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală (de utilitate) denumită şi valoare de inventar (valoarea estimată care se determină în funcţie de valoarea de piaţă şi utilitatea bunului pentru întreprindere) pentru determinarea căreia „întreprinderea utilizează referinţele şi tehnicile cele mai adaptate naturii şi caracteristicilor fiecărui element patrimonial: preţul pieţei. cu prilejul efectuarii controlului. pentru care se determină şi rezultatul aferent.” 92 Niculae Feleagă şi Ion Ionaşcu – Contabilitate financiară. Editura Economică. cel puţin o dată pe an. înregistrarea cheltuielilor şi a veniturilor ce privesc respectivul exerciţiu financiar şi neînregistrate încă. c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune.”92 Implicaţiile inventarului asupra „decupajului temporar” sunt mult mai multe: constituirea de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. p. şi a evenimentelor ulterioare închiderii exerciţiului financiar. în fapt. respectiv data când sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor/asociaţilor. baremul mercurial. de aplicarea principiului prudenţei care impune să se ţină seama de riscurile ce pot surveni între data de închidere a exerciţiului financiar şi data de întocmire a situaţiilor financiare. indici specifici etc. în sensul posibilităţii luării în considerare. precum şi în următoarele situaţii: a) la cererea organelor de control. Bucureşti. f) în alte cazuri prevazute de lege. independent de exerciţiul precedent sau următor.valoarea elementelor de activ şi de pasiv. Afectarea situaţiilor financiare prin constituirea de provizioane (bilanţul şi contul de rezultate) ori prin prezentarea doar ca informaţii în notele explicative depinde în 91 Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. Este vorba. d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor. republicată. 1753/2004 prevăd la pct.

Cu siguranţă noţiunea de provizion nu are nimic în comun cu noţiunea de cheltuială angajată. cu provizioanele. În fapt. Această optică nu este incompatibilă cu decupajul în exerciţii contabile anuale dacă raţionamentele se realizează global şi nu cu o desfăşurare logică pe operaţiuni. posesia unei creanţe fiind cel mai bun criteriu de certitudine. ii) ataşarea cheltuielilor la veniturile perioadei Principiul independenţei exerciţiilor dobândeşte adevăratul său sens atunci când se discută despre determinarea rezultatului perioadei: acesta se determină prin luarea în considerare a tuturor cheltuielilor şi a tuturor veniturilor afectate exerciţiului financiar. Pe de ală parte „contabilitatea de angajament” se situează la polul opus atunci când discutăm de „contabilitate prin operaţiuni”. dar practic există o situaţie intermediară ce se plasează între datoria constatată şi riscul susceptibil a se transforma în datorie: este cazul unei cheltuieli care a luat naştere în cursul exerciţiului.mod deosebit de judecata realizată în legătură cu calificarea unui anume fapt sau eveniment. cheltuieli de plătit etc. Optica prezentată este de origine anglo-saxonă (matching principle) şi introduce o legătură de tip cauză-efect în raţionamentul contabil. În atare condiţii. numai probabile. ea trebuie să fie considerată ca şi angajată şi înregistrată ca şi o „datorie provizorie” (furnizori-facturi de primit. în sensul că aceasta este identificată. adică înregistrarea veniturilor şi a cheltuielilor în funcţie de operaţia care le-a generat şi nu în funcţie de perioada în care au apărut. fără ca datoria să fi fost încă constatată. ireversibilă şi se poate evalua. se poate constata că cheltuielile corespunzătoare operaţiunilor nefinalizate la sfârşitul exerciţiului se regăsesc în valoarea stocurilor. dobânzi datorate. mai precis un ataşament al cheltuielilor la veniturile pe care le-au generat. a unei cheltuieli. în contul de rezultate. aspect care pune în discuţie problema criteriilor de ataşament (conectare). iar de aici se poate spune că un venit se poate recunoaşte numai dacă întreprinderea are o creanţă corespondentă. 135 . dacă putem detalia activitatea unei întreprinderi în operaţiuni.). Aşa cum am prezentat anterior. Din acest punct de vedere am putea discuta de o „contabilitate a creanţelor şi a datoriilor”. Din acest punct de vedere discutăm de „contabilitatea de angajament” care are la polul opus „contabilitatea de casă”: efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit. în speţă prin anticiparea riscurilor ce conduc la recunoaşterea. principiul prudenţei este puţin „părtinitor” în sensul unui tratament „asimetric” al cheltuielilor în raport cu veniturile. producţiei (curente sau investiţii) în curs. Acest lucru rezultă din „rularea” principiului prudenţei: un câştig nu se recunoaşte ca fiind realizat numai dacă venitul este sigur (presupunând că în perioadele anterioare au fost angajate cheltuielile).

ea poate fi proporţional reportată asupra perioadelor viitoare (respectiv repartizată asupra duratei probabile în cursul cărora vor fi constatate veniturile).N. În ambele cazuri trebuie stabilită corespondenţa: în primul caz prin intermediul unui „cont de regularizare” care să afecteze doar bilanţul sub forma unui venit constatat în avans. cost of being in business). . ci tot un cont de regularizare (cheltuieli înregistrate în avans ori decontări din operaţiuni în curs de clarificare) sau situaţia în care bunurile şi serviciile au fost recepţionate fără a avea însă factură. într-un cont de furnizori-facturi de primit. comisioanele plătite sunt doar două exemple clare de costuri aferente unor venituri. creanţa nu a fost încă recunoscută. Aceste costuri se raportează direct perioadei când sunt atribuite pe baza celei mai bune afectări. când societatea s-ar afla în situaţia în care ar fi primit factura şi nu ar fi primit bunurile ori serviciile când nu se poate pune în discuţie afectarea unui cont de stocuri. chiar dacă uneori pot exista şi anume erori (de exemplu efectele viitoare ale investiţiilor în formarea profesională sunt foarte incerte şi ca atare trebuie să fie considerate cheltuieli ale perioadei şi nu cheltuieli ce se vor etala). ea conducând la mai multe reguli de ataşare fondate pe principiul contabilităţii de angajament. însă bunurile nu sunt livrate ori prestarea de servicii nu a fost realizată. implicit. cheltuielile cu formarea profesională. serviciile sunt prestate. imobilizări etc. cheltuielile fiind realizate. Acestea pot fi clasificate în trei grupe: regularizări. etc. Situaţia poate fi privită şi din unghi opus. Costul mărfurilor vândute. însă ele nu pot fi puse în relaţie directă cu un anume produs. iar în cel de-al doilea caz. sunt costuri ale perioadei (după R. Noţiunea de ataşare a cheltuielilor la venituri este prezentă şi în sistemul de drept contabil românesc. Se cunoaşte că pot fi identificate două tipuri de costuri: costuri ale produselor şi costuri ale perioadei. însă factura nu a fost întocmită şi. caz în care obligaţia corelativă va fi evidenţiată.fără însă a avea o cvasiapliacabilitate. în bilanţ. bunurile sunt livrate. Chiriile. în mod evident. nu indică faptul că ultimele nu au legătură cu procesul de producţie. Această clasificare. cu o anume tranzacţie ori cu o anumită componentă a cifrei de afaceri. Anthony. iar contul de rezultate va fi afectat cu venitul aferent. Este cazul cheltuielilor de 136 .cazul când nu există o concordanţă între ieşirea de stocuri sau realizarea de lucrări şi înregistrarea venitului corespondent: la data închiderii exerciţiului. va fi afectat atât bilanţul prin intermediul unui cont „clienţi-facturi de întocmit”. asigurările. anumite cheltuieli de publicitate.cazul în care cheltuielile sunt asociate unei succesiuni de venituri viitoare: atunci când o cheltuială angajată în cursul exerciţiului are ca efect generarea de venituri în cursul exerciţiilor viitoare. factura este întocmită. etalarea cheltuielilor şi venituri parţiale în contractele pe termen lung: . ori invers.

cu căutarea unei concordanţe între cheltuielile şi veniturile exerciţiului ce vizează oferirea unei imagini fidele a rezultatului. Această procedură a etalării anumitor cheltuieli înscrise în activul bilanţier vine să răspundă şi ipotezei continuităţii activităţii întreprinderii. problematica este puţin diferită: cheltuielile (eforturile) sunt angajate. „cheltuielile de repartizat” reprezintă cheltuieli nerepetitive ce au vocaţia de generare de beneficii economice viitoare (cheltuielile cu o campanie publicitară) sunt tot o consecinţă a aplicării principiului independenţei exerciţiului. în cazul persoanelor juridice care se lichidează. în mod normal. p. Cluj Napoca. Editura Risoprint. 2003. chiar şi încasate în cursul unui exerciţiu. ce poate reclama o imagine fidelă a patrimoniului. indiferent de durata sa. În concluzie. pe când veniturile corespondente nu sunt realizate decât în exerciţiile viitoare. b) Particularităţi ale aplicării principiului independenţei exerciţiilor în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Dacă.în cazul operaţiunilor cu perioadă lungă de realizare (mai mare de un an). cum este cazul lucrărilor de construcţii. 31 93 137 . dar şi anticiparea unei cote părţi a veniturilor (IAS 11 Contracte de construcţii prezintă în detaliu procedurile de urmat în astfel de situaţii). O argumentare pertinentă este realizată de doamna profesoară dr. astfel amortizarea este eşalonată pe durata de folosinţă a activului imobilizat. secţia Contabilitate şi Informatică de Gestiune 94 Irimie Emil Popa – Mecanismul financiar-contabil al provizioanelor. nefiind calculată şi încorporată integral în cheltuielile exerciţiului în care au avut loc: are loc conectarea cheltuielilor la venituri. Perioada de lichidare este considerată un singur exerciţiu financiar. exerciţiul financiar. . aşa cum am discutat înregistrarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare ca şi o cheltuială. se poate afirma că principiul independenţei exerciţiului vine să concilieze regula unei contabilităţi de angajament. În acest caz se pune problema reportării unei cote-părţi. respectiv perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare coincide cu anul calendaristic (12 luni). exerciţiul financiar începe la data încheierii exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Corina Grosu în cadrul cursului de Contabilitatea de gestiune al Facultăţii de Ştiinţe Economice. în timp ce principiul independenţei exerciţiului impune eşalonarea lor în fiecare exerciţiu.constituire93 ori a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare (atunci când este vorba de un proiect bine individualizat şi cu serioase şanse de reuşită şi rentabilitate economică). Deşi nedefinite în planul structurilor contabilităţii financiare. Însă apare conflictul94 dintre principiul prudenţei şi principiul independenţei exerciţiilor: principiul prudenţei solicită.

se impune separarea şi evidenţierea distinctă a obligaţiilor societăţii anterioare şi ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă. pe de o parte.2. În plus. republicată. cu modificările şi completările ulterioare. p. are totuşi o justificare profundă şi implicaţii precise. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea IAS 8.În acest sens. trebuie avut în vedere recunoaşterea unor obligaţii contingente. 82/1991. şi care. Implicaţia majoră a acestui principiu este că nu se poate lua în considerare un element ori stare ce a fost evidenţiat în 95 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. De asemenea. o ruptură între două perioade contabile: tot ceea ce nu a fost reflectat în situaţiile financiare ale unui exerciţiu va fi reflectat în situaţiile financiare ale exerciţiului următor. Această identitate nu este un tabu. republicată. legea contabilităţii. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Din acest punct de vedere.5 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (time period assumption) a) Despre principiu „Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. penalităţi şi majorări aferente convenţiilor de eşalonare a datoriilor faţă de bugetul conolidat al statului etc.) 5. Identitatea bilanţului de închidere cu bilanţul de deschidere reprezintă o garanţie că nu există cezură. în noile condiţii devin obligaţii curente (de exemplu scrisori de garanţie bancară. prezentate anterior în notele explicative la situaţiile financiare. în respectarea prevederilor Legii nr. şi luarea în considerare a prevederilor Legii nr. aparent simplu. însă aceste perioade se înşiruie fără nici o ruptură. societăţile aflate în procedură de insolvenţă vor întocmi situaţii financiare la data deschiderii procedurii denumite situaţii financiare de deschidere în care vor avea în vedere şi rezultatele inventarierii efectuate pentru acea dată. principiul intangibilităţii apare ca un complement indispensabil principiului independenţei exerciţiilor: necesitatea „dării de seamă” impune decupajul activităţii continue a întreprinderii în perioade ce vor fi tratate de o manieră autonomă. 39 138 .”95 Acest principiu. iar pe de altă parte anumite politici şi metode contabile pot fi schimbate ori pot fi identificate anumite erori fundamentale care au afectat informarea contabilă. fără nici un moment „nevăzut”. Există o continuitate a informării. deoarece între data de închidere a exerciţiului şi data de prezentare a situaţiilor financiare există un termen relativ lung. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici.

b) Particularităţi ale aplicării principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Aşa cum se poate observa. În mod practic. aplicarea acestui principiu interzice ca efectele schimbării metodelor sau politicilor contabile ori a corectării unor erori să fie imputate capitalurilor cu care întreprinderea îşi începe noul exerciţiu financiar. De asemenea. Excepţia de la principiul intangibilităţii. şi anume aplicarea IAS 8 Profitul net sau pierderea netă a perioadei. prin aplicarea acestui principiu trebuie să se realizeze o informare corectă a utilizatorilor externi ai informaţiei contabile pentru ca efectele schimbării metodelor sau politicilor contabile ori a corectării unor erori să se regăsească în situaţiile financiare ale exerciţiului expirat şi nu prin disimulare „scurtcircuitând” situaţia patrimonială de pornire în exerciţiul financiar curent. bilanţurile contabile ale exerciţiilor anterioare nemaiputând fi modificate. în sensul acceptării ca. iar ulterior. 170/1996 «„(5) Eventualele erori constatate în contabilitate."» 96 139 . vor fi corectate în anul în care acestea se constată. publicată în Monitorul Oficial al României nr. pe de o parte impactul retratării (în primul an de aplicare) situaţiilor financiare să se regăsească la nivelul capitalurilor proprii în contul 1172 „Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima data a IAS. mai puţin IAS 29”. 22/1996 privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilităţii. în ceea ce priveşte funcţia sa A se vedea şi Ordonanţa Guvernului nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. aplicarea principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere conţine o componentă tehnică (identitatea bilanţului de deschidere cu cel de închidere96) şi una calitativă care vizează informarea utilizatorilor externi asupra efectelor schimbărilor de metode şi ale corectărilor de erori (aspect discutat de noi cu ocazia prezentării principiului permanenţei metodelor). impactul modificărilor de politici contabile ori din corecţia unor erori fundamentale să afecteze nivelul capitalurilor proprii utilizând conturile 1173 „Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile” şi respectiv 1174 „Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale” (vezi şi OMF 1752/2005). erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile vine să disturbe doctrina românească de până la aplicarea Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. Intangibilitatea bilanţului de deschidere este un principiu care vizează fondul contabilităţii.bilanţul de deschidere dacă aceasta nu a fost considerată şi în bilanţul de închidere al exerciţiului precedent (inclusiv evenimentele ulterioare datei de închidere). după aprobarea şi depunerea bilanţului contabil.

5. pentru ultimul exerciţiu al „vieţii” societăţii. 407 98 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. Cazul tipic este cel al avansurilor şi aconturilor virate de clienţi care vin să diminueze masa creanţei (discutând de aceeaşi persoană) şi. o „bornă” pe un drum. de o manieră simetrică. prea sintetică. I. primului exerciţiu financiar are o de regulă inferioară unui exerciţiu financiar normal. Editura Economică. considerat iniţial.6 Principiul necompensării (non-compensation principle) „Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive.patrimonial-juridică. închiderea unui exerciţiu fiind începutul altuia. Bilanţul de deschidere a procedurii de insolvenţă este totuşi unul atipic. fără sfârşit. respectiv veniturile cu cheltuielile. poate deveni ilizibilă. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere trebuie aplicat şi în cazul stării de insolvenţă. 39 140 . iar apoi cel al veniturilor şi cheltuielilor implicite generate. Preocuparea este evidentă: jocul compensărilor poate disimula (deliberat sau nu) o parte a informării: prea detaliată.”98 Principiul necompensării are în vedere găsirea unei relaţii optime între calitatea informării contabile şi nivelul său de detaliere. Acest principiu interzice să se compenseze. vol. mecanismul compensărilor legale.2. Bucureşti. Pe aceeaşi ideea se poate înscrie şi practica necompensării liniilor de credit cu soldurile de disponibilităţi la bancă. remize şi risturnuri) acordate (primite) care vin să corecteze suma din factura de 97 Niculae Feleagă. compensărilor convenţionale ori judiciare). bineînţeles. Trebuie observat faptul că anumite tipuri de compensări sunt prevăzute explicit de reglementările contabile: este cazul reducerilor comerciale (rabaturi.97 El se interpune între principiul continuităţii activităţii şi principiul independenţei exerciţiului. Însă cu excepţia modificărilor de metode contabile ori a corectării unor erori (fundamentale). Dar o dată cu declanşarea procedurii de insolvenţă. ca de altfel şi exerciţiul financiar aferent perioadei de lichidare. poate deveni insuficientă. cel al avansurilor acordate furnizorilor. p. de exemplu. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate. determinat de abandonul principiului continuităţii activităţii: este primul bilanţ al ultimei perioade de viaţă a unei societăţi comerciale. o creanţă cu o datorie. chiar dacă ea priveşte acelaşi terţ (excluzând aici. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 1998. p.

vânzare (cumpărare). deşi discutăm de o entitate ce a avut active şi pasive. în acest sens. aceasta corelată cu aplicarea principiului prudenţei: diferenţele de conversie activ şi diferenţele de conversie pasiv trebuiau să fie evidenţiate separat (era interzisă compensarea) pentru ca provizioanele pentru pierderi din schimb valutar să fie constituite. 12 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. în bilanţul contabil a unor poziţii distincte „Avansuri încasate în contul comenzilor” (rândul 41). După cum se poate observa. O aplicare particulară a principiului necompensării s-a regăsit în ceea ce priveşte diferenţele de conversie aferente creanţelor şi datoriilor în devize. principiul necompensării nu se referă la operaţiunea comercială de compensare a unei creanţe cu o datorie. El vizează modalitatea în care vor fi prezentate în situaţiile financiare elementele de active şi de pasive. Lucrurile pot fi privite diferit în situaţia realizării unor operaţiuni financiare complexe unde doar rezultatul final este semnificativ şi când aplicarea principiului necompensării devine inoperantă. 99 141 .” – Capitolul V Explicarea unor termeni utilizaţi şi colaterali acestora. deoarece. Interesul în sensul aplicării acestui principiu.99 Doctrina contabilă românească relevă şi aplicarea implicită a acestui principiu. în scopul unei bune informări. p. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. este evident şi dăm drept exemplu situaţia dobânzilor percepute (cont 766 „Venituri din dobânzi”) şi respectiv a dobânzilor plătite (cont 666 „Cheltuieli privind dobânzile”) care sunt prezentate distinct şi nu rezultat net. 4092+4111+4118+413+418-491). art. principiul nu mai este respectat. existenţa. însă fără a se bucura de constanţă. La nivelul contului de rezultate. Deschiderea procedurii de insolvenţă are unele implicaţii din punct de vedere al aplicării principiului necompensării. aplicarea principiului necompensării este mai delicată: pentru orice operaţiune care are drept efect un profit sau o pierdere. chiar dacă nu se dau exemple clare de necompensare: exemplificăm. 1 în contul de profit şi pierdere. cheltuielile şi veniturile. la nivelul pierderilor potenţiale reprezentate de diferenţele de conversie activ. 99 „Cifra de afaceri netă. în ceea ce priveşte creanţele. care trebuie prezentată la poziţia nr. a taxei pe valoarea adaugată şi a altor impozite şi taxe aferente. la rândul 26 „Creanţe comerciale” realizânduse o compensare a conturilor de activ cu conturi de pasiv (ct. Cu alte cuvinte. din motive prudenţiale. după scăderea reducerilor comerciale. cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi servicii ce intra în categoria activităţilor curente ale întreprinderii. cheltuielile şi respectiv veniturile vor fi prezentate separat în posturi care să cuantifice acest efect. oferind astfel informaţii lizibile şi clare.

separată. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv apare atât în ceea ce priveşte evaluarea curentă. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 1. în funcţie de caracteristicile lor (bunuri fungibile sau bunuri nefungibile) şi de pasiv (legat de teoria obligaţiilor). Practic are loc o compensare înainte de întocmirea şi prezentarea bilanţului de deschidere şi astfel un terţ (anterior debitor şi creditor) va apărea pe o singură poziţie.un anumit comportament în evaluarea curentă a elementelor de activ. Ca atare. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv reprezintă o restricţie de pesimism sistematic ce are ca efect: . atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. obligând pe cel ce realizează informarea contabilă să ţină seama de caracteristicile fiecărui element de activ ori de pasiv. unele ajustări mai sunt permise faţă de o situaţie normală în sensul celor prevăzute de art. dar şi evaluarea în bilanţ. e) Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 31. acest principiu urmăreşte evaluarea corespunzătoare. fiind deci consecinţa unei optici patrimonialiste asupra contabilităţii. cât şi cea de creditor. 40 101 100 142 . evaluarea la inventar.2. a elementelor patrimoniale.” Ce ar însemna acest lucru? În cursul inventarierii elementelor de activ şi de pasiv ale debitorului falit un terţ poate avea atât calitatea de debitor. 5. Înainte de întocmirea bilanţului de deschidere şi întocmirea tabelului de creanţe există posibilitatea compensării creanţelor individuale cu obligaţiile individuale ale aceluiaşi terţ. p. pct.”101 Introdus curând în dreptul contabil românesc. Legat de principiul prudenţei. art. Evaluarea separată a elementelor de bilanţ rezultă din teoria riscurilor. Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. Trebuie menţionat faptul că acest „aranjament” admis de lege vizează doar creanţele şi obligaţiile reciproce şi nu posibilitatea stingerii unei creanţe prin preluarea unui activ corporal sau circulant.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv100 „În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.înainte de deschiderea procedurii. 52 din legea privind procedura insolvenţei: „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa. lit.

la reacţii nebănuite. fără a recunoaşte plusurile de valoare numai când sunt efective ori activele contingente.realizarea unei corelaţii permanente între informaţiile rezultate din evaluarea curentă (valoarea contabilă) şi evaluările realizate periodic (valoarea de inventar) pentru a putea fi prezentate în bilanţ. 66 Ordonanţa nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.recunoaşterea minusurilor de valoare. Prevalenţa realităţii în faţa formei juridice poate conduce. iar în cazul schimbării metodelor de evaluare va trebui prezentată influenţa acestei situaţii asupra bilanţului şi a contului de rezultat. rezultă cu claritate că evaluarea separată a elementelor de activ şi a pasivelor (prin tabelul de creanţe) este un principiu contabil important.103 principiul prevalenţei economicului asupra juridicului a fost introdus explicit prin „Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale” (vol. evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă. credibil. patrimoniul este elementul central. publicată în Monitorul Oficial al României nr. Cadrul general paragraful 35. dar şi de la un exerciţiu la altul. 224/1997 104 Ministerul Finanţelor.8 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului (substance over form) „Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. Bucureşti. şi nu doar cu forma lor juridică. iar acesta este reflectat de bilanţul contabil. . 5. Editura Economică.104 Acest principiu îşi are originea în sistemele contabile nord-americane şi anglo-saxone. nu numai forma lor juridică. a riscurilor legate de un anumit activ sau pasiv. Direcţia Generală Legislaţie Contabilă. pentru un susţinător convins al concepţiei juridice.” Pentru ca informaţia să prezinte. chiar potenţiale. p. Dacă în procedura de insolvenţă comercială. Trebuie menţionat şi faptul că aplicarea corectă a principiului evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv va trebui să aibă în vedere faptul că metodele de evaluare adoptate de întreprindere trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului. iar Standardele Internaţionale de Contabilitate au inserat acest principiu în Cadrul general. II). mergând până la afirmaţia că nerespectarea regulilor 102 - Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000.102 Existent de o manieră implicită în dreptul contabil românesc (mai cu seamă în ceea ce priveşte contractele de leasing). 1999 103 143 .2. este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul lor şi cu realitatea economică.

cei care întocmesc situaţiile financiare riscă să devină insuficienţi sau chiar superficiali. jus abutendi). a vânzărilor de bunuri cu privilegii sau cu clauză de rezervare a dreptului de proprietate ori cazul contractelor de construcţii pe termen lung nefinalizate. abandonat. De aceea. Comentariile franceze. fără a detalia problematica. ci mai degrabă o punere în vedere a unor problematici de exprimare a unor situaţii de fapt. sub controlul judecătorului sindic. 7 alin 2 din Legea nr. implicit). concepţia patrimonialistă asupra contabilităţii fiind cea care domină în procedura de insolvenţă. În ţările de drept roman (cazul Franţei). a priori. referitor la angajarea sau nu a principiului prevalenţei realităţii asupra juridicului este dat de înregistrarea creanţelor.juridice în întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare este o infracţiune. în sensul recunoaşterii acestora în situaţiile financiare. în recunoaşterea activelor (şi pasivelor. principiul subliniază faptul că luând în considerare doar (în mod unic) latura legală a unei fapte. solvabilitatea juridică a acestora. interpretarea principiului nu trebuie realizată gramatical. Aceştia sunt chemaţi să ţină seama de realitatea economică dar şi de aparenţa juridică. Un alt exemplu. În consecinţă nu este vorba de o substituire ci de o juxtapunere a celor două noţiuni. principiul prevalenţei economicului asupra juridicului nu este recunoscut de dreptul contabil. aparenţa juridică nu este exclusă („nu numai forma lor juridică”). jus fruendi. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului va trebui. ci prin prisma intenţie avute de reglementator. în sensul că acest principiu sugerează ideea că dreptul nu descrie ansamblul situaţiilor aferente „realităţii economice” lăsând doar să se înţeleagă acceptabilitatea acestuia doar în cadrul contractelor de locaţie. pe considerentul unui „atac” la imaginea fidelă conformă regulilor. la valoarea nominală (art. ca repulsie la anglicismul „substance over form” au partea lor de adevăr. fără a analiza. Oricum. legea contabilităţii). dar şi de drept. în fapt. stricto senso. în sensul că „domnia dreptului ar fi opusă domniei realităţilor”. oarecum similară. leasing sau concesiune. 82/1991. În insolvenţă. Prin urmare. lichidatorul. ca urmare a „schimbării” obiectului de activitate a entităţii va avea posibilitatea denunţării unor contracte 144 . Discutând despre activele societăţii. şi ca atare discutăm de „o nouă realitate” care vine să conteste criteriul patrimonialităţii ori principiul prudenţei. deci active asupra cărora entitatea nu exercită un drept de proprietate (jus utendi. practic ceea ce interesează intervenienţii este averea debitorului reprezentat de drepturile de propietate şi drepturile de creanţă evidenţiate în activul bilanţului şi pasivele debitorului reprezentate de drepturile de creanţă pe care le au partenerii anteriori deschiderii procedurii. Nu este vorba de o ierarhizare vădită ale celor două caracteristici. la care subscriem şi noi. de foarte multe ori o parte dintre activele pe care le utilizează entităţile sunt preluate cu titlu de închiriere.

Cadrul general paragraful 29-30. acest principiu prezintă o importanţă deosebită. însă nu prezintă utilitate pentru cei care raţionează contabil foarte formalist. 65 105 145 . chiar fie ea o microîntreprindere. În anumite cazuri. plicticoasă şi poate chiar de neînţeles. judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. prin ea însăşi. reprezintă o lectură lungă. raportarea unui segment de activitate poate influenţa evaluarea riscurilor şi oportunităţilor unei întreprinderi. pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită. luate pe baza situaţiilor financiare. pe de o parte. nu va fi compensat printr-un câştig de precizie în informarea financiară. nefiind necesară prezentarea lor separată. natura informaţiei este suficientă.9 Principiul pragului de semnificaţie (materiality) „Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. sunt active ale căror costuri vor trebui etalate proporţional cu durata lor de utilizare. indiferent de semnificaţia rezultatelor obţinute în cadrul segmentului respectiv în perioada de raportare. cât şi pragul de semnificaţie sunt importante. Pentru un utilizator extern.”105 Principiul pragului de semnificaţie (importanţei relative) este dificil de aplicat pentru un „spirit cartezian”.” Este evident că prezentarea în situaţiile financiare a tuturor conturilor întreprinderii. atât natura. Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. „Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. În alte cazuri. pentru a determina relevanţa sa. o prezentare foarte scurtă a acestor conturi nu va îndeplini rolul unei bune informări pe care şi-o doresc situaţiile financiare. Este evident că aplicarea unui asemenea tratament contabil. dar şi obiectiv discutând: oare. pe mai multe exerciţii financiare. Un bun contabil nu va tratata cu aceeaşi unitate de măsură faptele fără importanţă semnificativă aşa cum sunt tratate alte fapte. Astfel. sub aspectul costurilor. p. de exemplu. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii. De exemplu. trebuie să fie descompuse Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000. De exemplu. volumul valoric al stocurilor din fiecare categorie principală pe care o întreprindere ar trebui să le deţină pentru a avea o activitate adecvată.2. un stilou. principiul contabil al prevalenţei economicului asupra juridicului fiind abandonat. De aceea contabilul va trebui să distingă ceea ce este semnificativ de ceea ce nu este. decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau funcţii similare trebuie însumate.devenite oneroase. La polul opus. un registru etc. de exemplu. 5.

pct. 1998. Bucureşti. vol. Ceea ce este important este cunoaşterea faptului dacă o omisiune. I. dacă această detaliere conduce la prezentarea unei informaţii mai elocvente pentru utilizatorii de informaţii. De asemenea nu se menţin în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere acele elemente (posturi) pentru care nu există valori nici în exerciţiul financiar curent. componente exhaustive prin natura lor ale situaţiilor financiare anuale. ceea ce este material (semnificativ) pentru o întreprindere poate fi insignifiant pentru alta. 61/2001. pentru a imputa fiecărei perioade costurile exacte aferente. nici în cel precedent.în prezentarea bilanţului. necontabilizarea unei cheltuieli nu are aceeaşi importanţă în ceea ce priveşte semnificaţia şi impactul asupra rezultatului etc. În schimb. notele explicative la situaţiile financiare.107 mai mult putem discuta de materialitate şi atunci când reglementările relative la forma de prezentare impun publicarea cifrelor în mii lei. pentru simplu motiv al cuantumului lor scăzut. Importanţa relativă nu trebuie să fie „un pretext pentru a neglija un domeniu de activitate sau pentru a disimula informaţiile obligatorii sau importante. unde elementele nu sunt Niculae Feleagă. a situaţiei fluxurilor de trezorerie ori a situaţiei modificărilor capitalului propriu. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. modificată şi completată prin Ordonanţa nr. conturile cu o importanţă secundară fiind incluse în posturi a căror natură este cea mai adecvată. 2332/2001 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2001 la persoanele juridice care. 48 106 146 .facturile de telefon. evitându-se prezentarea lor izolată. orice sumă sub 1000 ROL devine nesemnificativă. o tranzacţie între o întreprindere şi unul dintre directorii săi nu poate îndemna la aceeaşi atenţie ca o tranzacţie de aceeaşi natură şi valoare pe care întreprinderea o are cu o terţă întreprindere. fiind vorba de unul din cele trei obiective importante ce trebuie luate în considerare în întocmirea situaţiilor financiare. p. fapt influenţează opinia celui care citeşte situaţiile financiare.398 107 „Fiecare element obligatoriu prezentat în situaţiile financiare ale unei persoane juridice poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat.” – Ordinul ministrului Finanţelor publice nr. cunoscând că valoarea lor diferă puţin de la o lună la alta? Pe de altă parte.”106 Acest principiu pare a avea următoarele domenii de aplicare: . a contului de rezultate. potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. eroare. Editura Economică. 82/1991. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. republicată. ştiind că perioada de facturare nu corespunde cu o lună calendaristică. nu se pune în discuţie omiterea de la prezentarea anumitor elemente cu o însemnătate redusă. implicit.

Noţiunile de „importanţă relativă” şi „prag de semnificaţie” sunt larg utilizate de profesioniştii auditori. modificată şi completată prin ordonanţa nr. 61/2001. . relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute. prezentarea unor evenimente ulterioare închiderii exerciţiului financiar (independenţa exerciţiilor). 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (vezi şi OMF 1752/2005). existând obligativitatea păstrării ordinii de prezentare a notelor exemplificative în reglementările menţionate. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. 82/1991. utilizarea estimărilor etc.”110 Auditorii nu pot verifica fiecare tranzacţie care generează efecte asupra situaţiilor financiare auditate pentru că timpul afectat unei misiuni de audit nu poate.109 . III (10 la număr . Avem în vedere aici Ordinul ministrului finanţelor nr. cât şi imaginea fidelă a rezultatului. o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea conturilor anuale. pct. sistemul de drept contabil porneşte a priori. Fiecare element semnificativ al bilanţului.Control şi audit financiar. situaţiei financiare şi a patrimoniului întreprinderii. celelalte note urmând să fie numerotate cu nr. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. republicată. în mod normal. p. Editura Lucman Serv. realizarea unor compensări între active şi pasive sau între cheltuieli şi venituri. clasificând întreprinderile româneşti în categorii distincte cărora li se aplică „pachete” de reguli diferite. potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr.n.) din reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. să ofere „satisfacţia” unor verificări exhaustive care ar compromite şansele de câştig ale acestora şi ar fi în discordanţă cu aria de aplicabilitate a misiunilor „Notele explicative cuprinse în cap. Pragul de semnificaţie reprezintă „nivelul. Notele explicative trebuie prezentate de o manieră sistematică. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 334 108 147 . situaţiei fluxurilor de trezorerie şi al situaţiei modificărilor capitalului propriu trebuie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de acel element semnificativ” . p. contului de profit şi pierdere. pct. 2332/2001 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2001 la persoanele juridice care.” – Ordinul ministrului Finanţelor publice nr.prezentate de o manieră exhaustivă108. 5. 11. apare implicit obligaţia de furnizare doar a unor informaţii cu caracter semnificativ.privit prin prisma importanţei relative. 46 109 „Notele explicative conţin informaţii suplimentare.42. 94/2001 nu sunt limitative. mărimea unei sume.n.Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. peste care auditorul consideră că o eroare. armonizate cu directivele europene şi respectiv Ordinul ministrului finanţelor nr.corelat cu ceea ce arătam mai sus principiul pragului de semnificaţie vine în complementaritatea aplicării altor principii de drept contabil: aprecierea stării de continuitate. 49 110 Victor Munteanu . Bucureşti 1998.

şi contabilitate de gestiune adaptată specificului activităţii. Bucureşti. societăţile/companiile naţionale. (2) Prevederile alin.2. Dimensiunea marjei de eroare determină pragul de semnificaţie care este în relaţie de inversă proporţionalitate cu mărimea (numărul) probelor (procedurilor) de audit şi implicit cu riscul de audit. asociaţiilor şi „Raportul de audit trebuie să includă o declaraţie asupra faptului că auditul a fost planificat şi desfăşurat pentru a se obţine o asigurare rezonabilă asupra situaţiilor financiare şi că acestea nu conţin erori semnificative” . din start. să aprecieze anomaliile detectate. respectiv contabilitate financiară. în sensul identificării şi a altor principii (necodificate) şi anume: 5.Abordare naţională şi internaţională. p. societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie. 2002. 148 111 148 . individual. permiţându-i acestuia să aprecieze corespunzător domeniile. dar poate oscila pe parcursul misiunii. Alături de aceste principii prevăzute explicit în Reglementări contabile pentru agenţii economici (Ordinul ministrului finanţelor nr. Editura Economică. regiile autonome. potrivit prezentei legi. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (vezi şi OMF 1752/2005). le conduc. problema la care trebuie să dea răspuns profesionistul auditor este aceea a mărimii erorii pe care o poate accepta. „un prag sau o demarcaţie decât un criteriu calitativ pe care această informaţie trebuie să-l posede pentru a fi utilă.ISA 700 Raportul asupra situaţiilor financiare. indiferent de forma juridică în care sunt organizate: „(1) Societăţile comerciale.de audit. sistemele şi conturile semnificative şi cu risc. astfel încât să emită o opinie corespunzătoare. Editura Economică. Codul privind conduita etică şi profesională.10 Principiul entităţii (business entity principle) a) Despre principiu Activitatea economică se desfăşoară în cadrul unor unităţi distincte de persoanele care le-au creat. 2000. (1) se aplică şi instituţiilor publice.. şi global. Bucureşti. mai degrabă. p. institutele naţionale de cercetare-dezvoltare.”112 Stabilirea pragului de materialitate se realizează la începutul misiunii. în funcţie de rezultatele controalelor auditorului. armonizate cu directivele europene şi respectiv Ordinul ministrului finanţelor nr.111 Pe aceste considerente auditorii acceptă. că vor opera cu o anumită marjă de eroare. doctrina şi practicile contabile româneşti se înscriu pe „traiectoria internaţională”. finanţează sau care lucrează. Audit Financiar 2000. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. 214 112 Laurenţiu Dobroţeanu şi CameliaLiliana Dobroţeanu – Audit – concepte şi practici. Standarde. Caracterul semnificativ al unei informaţii auditate constituie.

republicată.” În sensul celor arătate. cel al întreprinderii. problematica noţiunii de „grup” ca entitate: „Prezentele norme se aplică grupurilor a căror societate consolidantă este persoană juridică română. la un nivel mai riguros (un segment de activitate – uzină. 1 din Legea nr. 61/2001 Dorim să prezentăm un aspect demn de luat în seamă legat de apariţia şi existenţa acestui principiu în SUA şi anume faptul că cele mai importante companii sunt societăţile anonime şi. pe de altă parte.”113 Entitatea contabilă este unitatea de observare pentru care se generează informarea contabilă. Dacă problema separaţiei entităţii economice reprezentate de întreprindere de proprietarii săi s-a pus înainte de emergenţa dreptului contabil. precum şi persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente. principiul entităţii este datat înaintea altor principii. persoane fizice sau juridice. în materia dreptului contabil românesc. un fapt interesant. 772/2000 pentru aprobarea Normelor privind consolidarea conturilor115 pune în discuţie. termenul de „entitate” vizând atât comercianţii. care cuprinde mai multe entităţi juridice independente. situaţie determinată. marile averi personale constau mai puţin în „active corporale”. Aşa cum se deduce. În fapt. cât şi necomercianţii. modificată şi completată prin Ordonanţa nr. taxele pe succesiuni sunt destul de mari… 115 Monitorul Oficial nr.114 Din considerente practice. în acest sens înscriindu-ne pe linia dreptului contabil european. 82/1991. în contabilitate. divizie). ori la nivelul tradiţional. pe de o parte de cultura de afaceri americană. din contră. Grupul de societăţi reprezintă o entitate economică dominantă. ceea ce dorim să punem în discuţie se referă la a cunoaşte dacă această entitate economică se confundă cu entitatea contabilă. iar. departament.şi filialele acesteia societăţi române şi străine. sau. în prezentarea noastră am „adoptat” noţiuni ca „întreprindere”. Art. „societate”. Acest concept este unul din fundamentele cadrului conceptual american care nu a fost transpus în dreptul contabil românesc de o manieră explicită. dar nu de o manieră restrictivă. dar nu de neglijat pentru spiritul pragmatic american. unitatea de observare a faptelor contabile se poate situa la un nivel mai generos (grupul-un ansamblu de întreprinderi legate juridic şi economic). 31/1990 privind societăţile comerciale. fiind generat de necesitatea clarificării. „companie”. republicată. Grupul reprezintă „ansamblu de societăţi116 format din societatea care consolidează persoană juridică română (consolidantă) . a confuziei dintre patrimoniul personal al proprietarilor şi patrimoniul întreprinderii. Ordinul nr. ci mai cu seamă în „active financiare”. 374 din 11 august 2000 116 Cadrul juridic de organizare şi funcţionare îl reprezintă Legea nr. şi legile speciale 114 113 149 . dintre care una le controlează pe celelalte. poate susceptibil a fi criticate.celorlalte persoane juridice cu şi fără scop lucrativ. se poate observa că nu există noţiunea juridică de grup ca subiect de drept (având personalitate juridică).

94/2001. „Economicul predomină juridicului în activităţile moderne. Referinţa la „perimetrul de consolidare” ar părea o soluţie simplă. 2). potrivit Legii contabilităţii nr. grupul ca entitate de drept. 11 118 Art. chiar statul nu recunoaşte.” Nu mai punem în discuţie divergenţele de texte. luate ca un tot unitar” (art. dar în acelaşi timp destul de „lejeră” (aici fiind incluse şi societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită o „influenţă notabilă”). nu au obligaţia legală de a întocmi situaţii financiare consolidate (vezi şi OMF 1752/2005). datoriilor. Dumitru Cotleţ – Consolidarea conturilor. 82/1991. Entitatea „grup” poate fi discutată doar sub aspectul unei informări pur economice şi nu ca subiect şi obiect de drept. însă deducem că. grupul nefiind subiect de drept. 2002. aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. Doctrina a fost influenţată de economic. alin 2 din Precizările privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2002 la persoanele juridice care. alţii decât statului. În plus. deocamdată. 22 alin. neputând fi acţionat în instanţă. Pentru necesităţi proprii de informare persoanele juridice pot întocmi situaţii financiare consolidate pe care le prezintă utilizatorilor de informaţii. în plus textele lasă o oarecare supleţe în definirea acestui perimetru. Dezacordul dintre realitatea economică şi expresia juridică a ceea ce înţelegem prin „grup” conduce la dificultăţi şi în stabilirea limitelor noţiunii. Timişoara. p. grupului drept „entitate”: „Persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate118 aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. Editura Eubeea. riscând să raţionăm asupra unei „entităţi cu geometrie variabilă. 1784/2002 117 150 . în mediul contabil românesc. dar şi asupra poziţiei sale ca subiect de drept civil. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. poziţiei financiare. absenţa personalităţii juridice poate să ne conducă la afirmaţia că o societate nu poate să o domine pe alta. obligaţiile sunt definite prin referinţă la societatea-mamă.”117 Per a contrario. Nicoleta Farcane. profitului sau pierderii aferente societăţilor incluse în consolidare. dar se analizează totuşi aspectele din punct de vedere juridic pentru că acestea există de fapt.” Chiar dacă legea prevede că situaţiile financiare consolidate trebuie „să furnizeze o imagine fidelă şi corectă a activelor. 53.fapt ce implică existenţa de relaţii de dependenţă între celelalte societăţi şi societatea de decizie. acest ansamblu fiind considerat ca şi o entitate. prezentându-se o vedere mai pragmatică a situaţiilor societăţilor influenţate de aspectul economic. asistăm la un fapt inedit ce vine să infirme considerarea. societăţile în cadrul grupului sunt independente din punct de vedere juridic. republicată. Lipsa personalităţii juridice a grupului are impact asupra concepţiei patrimonialiste a contabilităţii în sensul negării existenţei noţiunii de patrimoniu social (purtător de drepturi şi obligaţii). Principii şi cazuri practice.

toate actele şi corespondenţa emise de debitor. „in insolvency”. Problema „entităţii” trebuie totuşi să fie abordată în cadrul unei reflexii de fond asupra nevoilor de informare asupra căreia situaţiile financiare trebuie să dea un răspuns.În ceea ce priveşte informarea sectorială. „en procédure collective„. actele şi corespondenţa vor purta. după caz "în faliment". repartizarea elementelor de activ pe sectoare şi metoda de valorizare a cesiunilor intersectoriale (vezi şi OMF 1752/2005). în limbile română. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în sensul că la Nota 10 „Alte informaţii” este necesar să fie prezentate informaţii asupra ventilării cifrei de afaceri pe sectoare de activitate. menţiunea "în reorganizare judiciară". menţiunea "în insolvenţă". b) Particularităţi ale aplicării principiului entităţii în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Următorul text de lege ne face să afirmăm că aplicarea principiului entităţii se aplică cu mult mai multă pregnanţă: „Art. Dezbaterea trebuie purtată asupra „entităţii-grup” versus „entitate-întreprindere”. situaţiile financiare consolidate se prezintă ca fiind un mijloc real de comunicare financiară. administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde. in judicial reorganisation”. 45 (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii. acolo unde este cazul. en redressement sau. Problematica raportării pe segmente este abordată de IAS 14 Raportarea pe segmente şi preluată implicit în dreptul contabil românesc prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. ” en faillite”. (1) şi (2). problema „entităţii” nu este deci neutră sub aspectul noţiunii de informare. în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile. şi nu are acelaşi conţinut. vehiculează un alt tip de informare comparativ cu informaţia din situaţiile financiare ale unei întreprinderi individuale (din grup). (1). adică referinţa la o entitate de un nivel mai fin. (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment. ca urmare a nerespectării obligaţiei debitorului menţionate la alin. (3) Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă. problema devine mai delicată decât în cazul grupului. engleză şi franceză. pe segmente de piaţă şi de asemenea asupra rezultatului sectorial. vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat 151 . „in bankruptcy”. în condiţiile prevăzute la alin. Este evident că situaţiile financiare consolidate. În concluzie. ” en faillite”. După intrarea în procedura simplificată se va face de asemenea menţiunea "în faliment". chiar dacă discutăm de aplicarea aceloraşi principii contabile: în timp ce situaţiile financiare ale unei întreprinderi sunt „dominate” de preocuparea protecţiei acţionarilor şi creanţierilor (creditorilor). „in bankruptcy”.

Este evident că valoarea celor mai multe monede naţionale a fost erodată. pentru România. 7 alin. 152 . în faliment. implicit. 2 din legea contabilităţii – „Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală”. Din punct de vedere legal. discutăm de o prelungire a existenţei entităţii sub o altă formă: în insolvenţă. şi acţionarilor. justificat de motive fiscale şi de prudenţă.actele ca reprezentanţi legali ai debitorului. în versiunea republicată. în reorganizare judiciară. dovadă că principiul nominalismului a fost pus sub semnul întrebării. o premisă riscantă cu efecte asupra creşterii profiturilor. codul unic de înregistrare. atributul fiscal. Creşterile accentuate ale preţurilor fac din nominalism.” În fapt avem de aplicare a principiului entităţii. Inflaţia şi problemele sistemului monetar internaţional par să afecteze calitatea obiectivă a informării financiare. a veniturilor şi a cheltuielilor. că ea îşi conservă valoarea. iar Standardele Internaţionale de Contabilitate au în vedere înregistrarea creanţelor la valoarea realizabilă anticipată.11 Principiul nominalismului monetar Principiul nominalismului monetar impune exprimarea elementelor constituante ale patrimoniului. decapitalizare. însă pentru o nouă entitate. cu „rădăcini” în vechea entitate. ce afectează inclusiv monedele de referinţă. Acest principiu este destul de controversat. într-o anumită ordine de prioritate.2. orientată spre viitor [putem da aici un exemplu: art. Se presupune că unitatea este stabilă în timp. dar cu o nouă identitate şi cu alte obiective: transformarea tuturor activelor în lichidităţi şi distribuirea acestora către creanţieri. vine să se adauge variaţiilor constante ale cursurilor de schimb. entitatea în insolvenţă îşi păstrează numărul de înregistrare la Registrul Comerţului. 5. Nici un teoretician nu a putut da o soluţie completă şi necriticabilă la această problemă. Contabilitatea românească este un drum destul de minat. baleiind între nominalism. această prevedere nu mai apare. Inflaţia. şi valoare actuală. în etalon monetar. distribuirea de dividende fictive etc. Dacă în versiunea iniţială legea contabilităţii prevedea că „obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile (…)”. fără a fi atinsă averea debitorului. deci. iar provizionul pentru creanţele incerte să fie calculat ca diferenţa dintre valoarea facturată şi valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar utilizând rata de actualizare efectivă aferentă unui instrument financiar similar (valoarea recuperabilă)].

fiind urmat de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.divizare. 1376/ 2004 de aprobare a Normelor Metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune. În situaţia în care debitorul nu dispune în momentul înregistrării cererii de vreuna dintre informaţii este obligat să înregistreze la tribunal acea informaţie. Legat de stabilirea masei active a debitorului o mare importanţă o are întocmirea listei bunurilor debitorului. va trebui în mod necesar să-i anexeze mai multe acte. Astfel după trecerea la faliment conform art.6 Operaţiile contabile care se efectuează cu ocazia declanşării procedurii de insolvenţă Atât în procedura generală cât şi în cea simplificată de insolvenţă prevăzută în Legea privind procedura insolvenţei. Cel care cunoaşte cel mai exact ce bunuri posedă nu poate fi decât debitorul însuşi. introduce la tribunal o cerere în vederea declanşării procedurii insolvenţei. Aplicarea procedurii de insolvenţă presupune efectuarea a o serie de operaţiuni contabile privind constatarea şi conservarea bunurilor debitorului. aflat în stare de insolvenţă sau la care starea de insolvenţă este iminentă. De aceea. inclusiv a unei liste complete a tuturor bunurilor sale. 113-115. Aceste operaţiuni sunt reglementate de Legea privind procedura insolvenţei şi de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 6. în termen de 10 zile. intervine falimentul ca procedură care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului. din Legea insolvenţei. inventarierea bunurilor debitorului şi luarea măsurilor de conservare. în momentul în care debitorul. va menţiona datele din registrele de publicitate (art. precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din societăţile comerciale şi tratamentul fiscal al acestora. 28).dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale. elaborarea de situaţii financiare de începere a lichidării şi de finalizare a ei. judecătorul-sindic va desemna un lichidator care are ca atribuţii aplicarea sigiliilor. În caz contrar. judecătorul-sindic propunând procedura simplificată de insolvenţă (falimentul) Dacă cererea de declanşare a procedurii insolvenţei este formulată de către creditori. Pentru bunurile grevate de datorii. debitorul este obligat ca în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii să depună la dosarul 153 . a.1 Sigilarea şi conservarea bunurilor Lichidarea averii debitorului presupune luarea unor măsuri premergătoare lichidării. Întocmirea listei bunurilor debitorului. cererea lui se consideră ca declaraţie a stării de insolvenţă. incluzând toate conturile şi băncile prin care îşi rulează fondurile. valorificarea activelor şi plata creditorilor.

în vederea sigilării de urgenţă a bunurilor.registrele de contabilitate.cambiile şi alte titluri de valori scadente sau care urmează să fie scadente în scurt timp. dispozitive de stocare şi prelucrare a informaţiei. Acţiunea de sigilare precede pe cea de inventariere care stabileşte masa activă. luate în vederea protejării acestei averi astfel încât să fie posibilă satisfacerea proporţională a creanţelor creditorilor. sau nu o mai poate face deoarece dreptul de administrare a averii sale i-a fost ridicat de către instanţa judecătorească. mărfuri şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului. Apreciem că aceste măsuri privesc averea debitorului. precum şi acţiunile ori alte titluri de participare ale debitorului. birouri. spre a evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare. corespondenţă comercială. lichidatorul desemnat le va reconstitui în măsura posibilului. Obiectul sigilării bunurilor debitorului este constituit din bunurile existente în: magazine. iar atunci când acesta posedă bunuri şi în alte judeţe. cheltuielile fiind suportate din averea debitorului. b. fiind calificate ca şi măsuri de siguranţă. Documentele întocmite de alte tribunale. depozite.cauzei lista tuturor bunurilor sale menţionate mai sus. În cazul în care debitorul ulterior intrării în procedura simplificată de insolvenţă nu prezintă lista completă a bunurilor. contracte.obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă. va trimite notificări tribunalelor din acele judeţe. Una dintre obligaţiile lichidatorului o constituie sigilarea bunurilor din averea debitorului a inventarierii bunurilor şi a luării măsurilor corespunzătoare conservării acestora. a creditorilor şi alte documente prevăzute de art 28 din Legea insolvenţei. În cazul în care apar modificări cu privire la ansamblul bunurilor deţinute şi debitorul nu face această precizare. Judecătorul – sindic va dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului. atât descriptiv cât şi cantitativ şi valoric. obligaţia îi revine lichidatorului. arhivă. având caracter de urgenţă. care 154 . se vor trimite judecătorului – sindic. Sunt exceptate de la sigilare următoarelor bunuri ale debitorului: . . Nerespectarea acestei dispoziţii fără motive temeinice se sancţionează cu amendă civilă care este aplicată persoanelor care îl reprezintă legal pe debitor. Sigilarea bunurilor din averea debitorului. . magazii. certificând că sigiliile au fost aplicate. Sigilarea bunurilor este o măsură preventivă cu caracter conservator fiind aplicată în scopul evitării de către debitor să-şi diminueze averea.

119 155 . Bucureşti. iar în funcţie de convingerea sa va trece la valorificarea acestora sau la depozitarea temporară şi conservarea lor până la finalizarea inventarului. astfel încât valorificarea lor să fie maximă. Editura Lumina Lex. Bunurile debitorului pot fi vândute de lichidator înainte de afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor doar cu caracter de excepţie. 179. . p. Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi. c.numerarul pe care lichidatorul îl va depuse la bancă în contul averii debitorului. lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere fără a aplica sigilii. Gheorghiu – Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. iar drepturile patrimoniale vor fi protejate prin măsuri cum ar fi: întreruperea unei prescripţii. În raportul întocmit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au determinat insolvenţa debitorului un loc aparte îl ocupă bunurile de orice fel ale debitorului. În acest fel. În cadrul măsurii de sigilare administratorul/lichidatorul are următoarele misiuni: . lichidatorul va aplica măsurile adecvate menţinerii bunurilor în cea mai bună stare.119 Bunurile exceptate de la sigilare vor fi excluse şi de la conservare. luarea inscripţiilor ipotecare.vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate. . exercitarea acţiunilor în justiţie. efectuarea somaţiilor. datorită timpului necesar întocmirii tabloului de creanţe. În cadrul acestei categorii intră: Gh.de a determina gradul de perisabilitate a bunurilor. După identificarea şi sigilarea bunurilor debitorului.de a ţine seama de costurile cu conservarea care să nu fie disproporţionat de mari în raport cu valoarea lor. bunurile corporale vor fi păstrate în condiţii care să le asigure conservarea substanţei şi paza lor.de a stabili care bunuri vor trebui valorificate de urgenţă şi care sunt strategiile de punere în valoare a bunurilor. având drept justificare preocuparea de a împiedica diminuarea averii debitorului. . Debutul efectuării acestor măsuri se plasează din punct de vedere cronologic concomitent cu deschiderea procedurii insolvenţei şi durează până la reorganizarea cu succes a întreprinderii debitorului sau până la lichidarea efectivă a bunurilor din patrimoniul acestuia. 2000. Conservarea bunurilor. cu lichidităţile posibil de obţinut prin valorificarea lor şi cu posibilităţile materiale ale debitorului în vederea conservării bunurilor. sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute. deoarece acestea sunt supuse valorificării.

pulverizare. dat fiind că decizia de a le conserva poate implica valori deosebit de mari – sau.121 Pe de altă parte. bunurile imobile – de tipul instalaţii.bunuri care îşi pierd total sau parţial valoarea. astfel încât să obţină cel mai bun preţ. bunuri perisabile prin natura lor sau bunuri al căror preţ variază în funcţie de sezon. dimpotrivă. descompunere. 831/ 2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilităţi la mărfuri în procesul de comercializare.Reorganizarea judiciară şi falimentul. scurgere etc. . posibilitatea vânzării ca un ansamblu sau individual.120 În conformitate cu reglementările în vigoare „perisabilităţile reprezintă scăzămintele care se produc în timpul transportului. 120 - 156 . Este important a se clarifica asupra situaţiei juridice a unor astfel de bunuri.bunurile „importante”. Propunerea lichidatorului trebuie să identifice imobilul prin situaţia Radu Bufan. p. Acestea se stabilesc cu ocazia inventarierii. în vederea depunerii de contestaţii. depozitării şi desfacerii mărfurilor alimentare.254 121 Hotărârea Guvernului nr. de a le valorifica cât mai urgent – poate duce la obţinerea unor lichidităţi ce nu satisfac necesităţile masei credale şi care variază în funcţie de mai mulţi factori: metode de evaluare utilizate. gradul de perisabilitate. implicând întotdeauna un coeficient de risc sau de inspiraţie. contextul pieţei.” Nu se includ pierderile din normele de consum tehnologic. produse din neglijenţă. vor putea fi vândute ca urmare a propunerii lichidatorului. Procedura aplicabilă valorificării bunurilor perisabile şi a celor supuse deprecierii iminente este lăsată la aprecierea lichidatorului care este pus în situaţia alegerii acelei proceduri de vânzare care se dovedeşte cea mai adecvată bunurilor. fabrici. în funcţie de valoarea lor. Bucureşti. clădiri – care implică cheltuieli de conservare ridicate şi în acelaşi timp nejustificate. evaporare. odată cu trecerea timpului. numărul de solicitanţi. concomitent cu cele mai scăzute cheltuieli de conservare şi vânzare pentru bunurile respective. conjunctura pieţei.bunurile care înregistrează o diminuare a valorii lor. menaj şi nealimentare cauzate de procese naturale:uscare. 2001.bunuri a căror conservare implică cheltuieli disproporţionat de mari în raport cu valoarea lor. şi anume. De aceea apreciem că este necesară aprobarea vânzărilor de către judecătorul – sindic şi înştiinţarea debitorului şi creditorilor cu garanţii reale. . manipulării. Lumina Lex. pot fi vândute doar în urma propunerii lichidatorului autorizat de judecătorul – sindic. atât ca valoare intrinsecă cât şi ca pondere în activitatea comercială a debitorului. . sustragerii sau alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau determinate de forţa majoră. aprobată de judecătorul – sindic.

devenind depozitarul lor judiciar. Inventarierea averii debitorului. 435 123 art. el va răspunde pentru orice culpă – culpa levis în abstracto – în ceea ce priveşte păstrarea bunurilor debitorului conform art. Editura Economică. . toate bunurile debitorului.de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară. indiferent că sunt bunuri corporale sau necorporale.123 Efectuarea inventarului se face în prezenţa debitorului. precum şi a evaluării lor. „nepuse sub sigiliu”. Alături de aceste măsuri care privesc conservarea bunurilor. în mod concret. lichidatorul poate lua şi măsuri de conservare a drepturilor debitorului: . Aceasta va depinde de etapa în care se află debitorul supus procedurii: în reorganizare sau lichidare. Nerespectarea dispoziţiei dată de judecătorul sindic în sensul participării debitorului la întocmirea listelor de inventar nu atrage sancţiunea nulităţii acestora sau Mihail Epuran. rezultate din transferul de bunuri sau sume de bani efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii etc. bunurile debitorului nu pot rămâne nesupravegheate şi nedestinate realizării unui anumit scop. Pe măsura desfăşurării inventarierii. Din punct de vedere contabil inventarierea reprezintă o lucrare preliminară elaborării situaţiilor financiare prin care se stabileşte mărimea reală a patrimoniului şi evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală. Deoarece lichidatorul este un profesionist şi este remunerat pentru activitatea pe care o desfăşoară.urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului. Carmen Imbrescu – Teoria contabilităţii. d. 114 din Legea privind insolvenţa 122 157 . lichidatorul va proceda la inventariere imediat. acesta din urmă fiind obligat să asiste la operaţie atunci când judecătorul sindic dispune aceasta. Chiar şi în ipoteza inventarierii într-o singură zi. cantitativ valoric sau numai valoric la o anumită dată şi de stabilire a valorii actuale a lor. fără a mai aplica sigiliile. 2004. atât cele supuse lichidării judiciare cât şi cele nesesizabile. Valeria Băbăiţă.122 Privită sub aspectul procedurii insolvenţei inventarierea averii debitorului este operaţia prin intermediul căreia lichidatorul identifică. lichidatorul este obligat să ia în posesie bunurile. p. Atunci când averea debitorului poate fi inventariată într-o singură zi în mod complet. în vederea cunoaşterii acestora şi a stării în care se prezintă. Scopul inventarierii bunurilor constă în stabilirea bunurilor din averea debitorului.1600 Cod Civil. Astfel inventarierea constă în ansamblul operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi pasiv.formularea de obiecţiuni la creanţele depuse. arătând în acelaşi timp sarcinile de care este grevat imobilul.

la întocmirea listelor de inventariere. iar în caz de lichidare nu prezintă importanţă valoarea de achiziţie a bunului ci suma care poate fi obţinută în mod real în urma valorificării acestuia. 6. 1753/2004 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art. descărcând pe acesta de obligaţia legală de a răspunde de ele. Judecătorul sindic poate dispune ca. precum şi cu precizarea valorii lor aproximative la data întocmirii inventarului. nu trebuie să fie exactă. ci dimpotrivă.inopozabilităţii faţă de debitor. gradul de uzură. iar documentul contabil care se întocmeşte este inventarul . Dacă debitorul nu participă la inventariere actul de inventar se semnează numai de lichidatorul judiciar. sumă care este mai greu de determinat. dacă debitorul nu s-a prezentat el nu poate contesta datele din inventar. Numirea expertului se va face atunci când există dificultăţi în aprecierea valorii bunurilor debitorului.2. Semnătura debitorului pe listele de inventar are o valoare deosebită. Evaluarea bunurilor din averea debitorului. Actul de inventar şi fiecare listă în parte se semnează de toţi participanţii la întocmirea acestuia: lichidator judiciar. mai ales pentru bunurile care nu sunt în perfectă stare şi pentru care nu există o piaţă organizată. Inventarierea elementelor de activ şi pasiv în conformitate cu Ordinul ministrului finanţelor publice nr. deoarece atestă că listele întocmite sunt completate în mod corect.2 Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv 6. cu descrierea fiecăruia. pe cheltuiala averii debitorului. să participe şi un expert evaluator. ci posibilităţile concrete ale acestuia de a îndeplini funcţia dată prin planul de reorganizare în corelaţie directă cu celelalte componente ale averii debitorului şi cu perspectivele de redresare ale activităţii acestuia.1 Conceptul şi scopul inventarierii Inventarierea reprezintă o lucrare preliminară elaborării situaţiilor financiare respectiv a bilanţului prin care se stabileşte mărimea reală (faptică) a patrimoniului şi evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală. expert şi debitor prin administratorul judiciar. astfel se vor indica în cuprinsul acestora toate bunurile debitorului. Întocmirea listelor de inventariere trebuie să răspundă unor parametrii stabiliţi de lege. fără omisiuni sau adăugiri de bunuri şi că sunt descrise în modul în care se prezintă ele în realitate. Mai mult semnarea listelor de inventariere marchează momentul din care administrarea şi conservarea bunurilor debitorului trec în sarcina lichidatorului. care se pot referi la vechimea bunurilor. 1) constă în ansamblu 158 . ci doar aproximativă deoarece în caz de reorganizare nu ne interesează valoarea de achiziţie a bunului.

iii) măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere. Pregătirea inventarierii este o etapă premergătoare inventarierii propriu zise. 82/1991 legea contabilităţii. ordonatorului de credite. 82/1991 legea contabilităţii. cantitativ – valoric sau numai valoric la data la care se efectuează. respectiv a administrării patrimoniului.2 Organizarea şi etapele inventarierii Răspunderea pentru organizarea şi efectuarea inventarierii. În temeiul Legii nr.operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv. cel puţin odată pe an pe parcursul funcţionării. Aceasta necesită luarea unor măsuri de natură organizatorică şi contabilă prin care să se asigure desfăşurarea corectă a ei: i) precizarea obiectului inventarierii. a. cu modificările şi completările ulterioare (art. creanţele etc.. imobilizările. republicată. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. a bunurilor şi valorilor deţinute aparţinând altor persoane fizice sau juridice în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei unităţii pentru exerciţiu financiar respectiv. cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. Aceasta este o lucrare complexă care se derulează în mai multe etape: a – pregătirea inventarierii b – inventarierea propriu-zisă c – stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii. sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii. potrivit Legii nr. iv) măsuri care trebuie luate de către comisie pentru efectuarea inventarierii. disponibilităţile băneşti. republicată. Scopul principal al inventarierii îl constituie stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de activ şi pasiv a fiecărei unităţi.Obiectul inventarierii îl pot constitui stocurile. institutele naţionale de cercetare dezvoltare şi celelalte persoane juridice au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii.2. etapă de care depinde eficienţa celorlalte etape. 6. Inventarierea anuală a elementelor de activ şi pasiv se face de regulă cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. revine administratorului. societăţile/companiile naţionale. . în cazul fuziunii sau încetării activităţii şi în alte situaţii prevăzute de lege. regiile autonome. 159 . 7) societăţile comerciale. ii) numirea comisiilor de inventariere şi a subcomisiilor.

- 160 . Dacă este cazul. numărare etc. Inventarierea anuală este obligatorie înainte de închiderea conturilor pentru toate unităţile. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art.Numirea comisiilor de inventariere şi a subcomisiilor conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii de depozite şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art.asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale inventariate.. 6) se face prin decizie scrisă de către persoanele care răspund de organizarea şi efectuarea ei potrivit legii. data de începere şi terminare a ei. modul de efectuare a inventarierii. . respectiv sortare. aşezare.participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii. fiind o inventariere generală şi completă. Comisia de inventariere este formată din cel puţin două persoane.Dintre măsurile pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. închiriere. . gestiunile supuse inventarierii. comisiile de inventariere sunt coordonate de către o comisie centrală care organizează. Ea fiind o lucrare premergătoare întocmirii bilanţului cuprinde toate bunurile proprii şi cele ce aparţin altor unităţi. numele responsabilului comisiei. măsurare. având ca scop reflectarea în bilanţ a situaţiei reale a patrimoniului. prelucrare. În decizia de numire se menţionează obligatoriu: componenţa comisiei. . cântărire.putând fi inventariere generală. sau parţială a unor categorii de active sau pasive. precum şi toate disponibilităţile băneşti drepturile şi obligaţiile întreprinderii. însă se găsesc în unitatea respectivă în păstrare. . instruieşte şi controlează efectuarea operaţiilor de inventariere. iar la gestiunile mici (unităţi mici de desfacere cu amănuntul sau gestiuni din cadrul unor unităţi al căror număr de personal salariat este de una sau două persoane) poate fi efectuată de o singură persoană.ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative a gestiunilor de valori materiale şi confruntarea periodică a datelor cu cele din contabilitate.8) menţionăm: .

să bareze şi să semneze ultima operaţie din fişele de magazie. . are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie expediate.asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate. are în gestiune bunuri aparţinând terţilor cu sau fără documente. acestea se vor efectua în prezenţa comisiei cu menţiunea. analitică şi în evidenţa operativă (fişe de magazie. preţ etc. deţine numerar din vânzarea bunurilor. .dotarea comisiei cu mijloace tehnice de calcul şi sigilare a spaţiilor inventariate. .să identifice toate locurile de depozitare a valorilor ce urmează a fi inventariate. iar dacă nu este posibil. primite sau eliberate.înregistrarea tuturor operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea sintetică.dotarea cu aparate şi instrumente pentru măsurare. ori de câte ori se întrerup operaţiile de inventariere şi se părăseşte gestiunea. are documente de predare-primire neoperate în evidenţa gestiunii sau nepredate la contabilitate. .dotarea gestiunilor cu două rânduri de încuietori diferite. . primire. formulare şi rechizite necesare. . . cântărire. .să sisteze operaţiile de predare.să verifice dacă aparatele de măsură sunt în stare bună de funcţionare. rapoarte de gestiune etc. - 161 . . „primit sau eliberat în timpul inventarierii”.declaraţie scrisă de la gestionar din care să rezulte dacă: gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare. are plusuri sau minusuri.) a unor specialişti din celelalte compartimente ale unităţii. sort. Lucrările premergătoare de natură contabilă cuprind: .la unităţile de desfacere cu amânuntul care folosesc metoda global valorică se va întocmi de către gestionar.închiderea şi sigilarea în prezenţa gestionarului.Măsurile organizatorice ce trebuie luate de către comisia de inventariere sunt: . cataloage. înaintea începerii inventarierii raportul de gestiune care cuprinde valoarea documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi a numerarului depus la casierie şi predarea lui la contabilitate. livrare a bunurilor. .).verificarea exactităţii înregistrărilor prin confruntarea datelor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice. .

Obligaţiile constatate faţă de terţi la inventariere trebuie să corespundă în cazul insolvenţei unităţii debitoare cu totalul din Tabloul definitiv de creanţe.bunuri depreciate. care se despachetează şi verifică prin sondaje.inventarierea terenurilor şi a clădirilor se face pe baza titlurilor de proprietate. rezervoare de benzină etc. clienţi etc. starea lor. 162 .. balast.locuri de depozitare şi gestionare. comenzi în curs abandonate sau sistate. se verifică pe baza datelor din contabilitate.) ce se inventariază prin calcule tehnice şi analize de laborator. măsurare. prin verificarea existenţei şi apartenenţei lor la unităţile deţinătoare. descrierea şi evaluarea elementelor patrimoniale. preţul unitar şi diferenţele constatate (plusuri şi minusuri. cubare. Pe baza constatărilor făcute. inventarierea mijloacelor băneşti de la bănci. Fac excepţie bunurile materiale aflate în ambalaje originale intacte. Constatarea este operaţia de stabilire directă şi concretă (faptică) a stocurilor la locurile de depozitare a existenţei şi mărimii elementelor patrimoniale prin cântărire. precum şi valorii de inventar figura nr. elementele inventariate se înscriu în listele de inventariere unde pe lângă cantitatea faptică şi scriptică se descriu principalele caracteristici privind calitatea. nisip. iar în cazul brevetelor. prin dovedirea existenţei lor pe baza titlurilor de proprietate. a confruntării sumelor din contabilitate cu extrasele de cont a băncii şi cu documentaţia ce a stat la baza înregistrării lor. Astfel.creanţe şi obligaţii incerte şi în litigiu. se face prin confirmarea soldurilor din contabilitate de către aceştia. al know-how şi al mărcilor de fabrică. 3). . fără desfacere. materialele de masă (ciment în vrac. pe categorii de bunuri. etc.bunuri proprii corespunzătoare calitativ. creditori. a drepturilor şi obligaţiilor întreprinderii faţă de furnizori. . Listele de inventariere se întocmesc separat pentru: . a schiţelor de plasament al terenurilor şi a dosarului tehnic al clădirilor. Disponibilităţile în valută şi în lei din casierie se inventariază prin confruntarea soldurilor din registrul de casă cu cele din contabilitate.b) Inventarierea propriu-zisă. în funcţie de natura acestora. . bănci.la imobilizările necorporale. neutilizabile. licenţelor. Bunurile cu grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate fără a împiedica desfacerea imediată a lor. În cazul imobilizărilor constatarea lor se efectuează astfel: . . constă în constatarea. Elementele de activ şi de pasiv a căror existenţă nu poate fi constatată prin inventariere fizică.

). starea lor şi de preţul pieţei astfel (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. iar pe ultima filă gestionarul menţionează următoarele: cantităţile s-au stabilit în prezenţa lui. . - 163 . 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv): i) Bunurile de natura imobilizărilor. iar cele necotate la valoarea probabilă de negociere. datoriile şi disponibilităţile băneşti în divize se evaluează la cursul în vigoare în ultima zi a exerciţiului. v) Titlurile de valoare se evaluează la valoarea lor de utilitate dată de cotaţia lor la bursă la sfârşitul exerciţiului financiar.39) Dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din contabilitate.Ca urmare la stabilirea valorii de inventar a bunurilor se ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. ii) Bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element. dacă are bunuri neinventariate şi eventualele obiecţii. stabilită în funcţie de utilitatea bunurilor. stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru firmă şi de preţul pieţii.formulare cu regim special.imobilizările şi producţia în curs de execuţie. potrivit principiului prudenţei. În cazul în care valoarea de inventar stabilită în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţii este mai mică decât valoarea din contabilitate. iv) Creanţele. iii) Creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală. iar cele incerte sau în litigiu la valoarea de utilitate stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. bunurile respective se află în păstrarea sau răspunderea lui. Evaluare elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se efectuează cu respectarea principiului permanenţei metodelor. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene (vezi şi OMF 1752/2005). Acestea se semnează filă cu filă de către comisia de inventariere şi de către gestionari. Aceasta se face la valoarea actuală a fiecărui element. denumită valoare de inventar. cărora li se trimite o copie de pe aceste liste.bunuri aparţinând altor persoane fizice sau juridice (consignaţie. potrivit căruia regulile de evaluare trebuie menţinute asigurându-se comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. prelucrare etc. . Ordinul ministrului finanţelor publice nr. închiriere. denumită şi valoare de inventar. stocurile se evaluează la valoarea actuală. respectiv de plată. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv pct.

pentru a se asigura concordanţa dintre datele din contabilitate cu realitatea. se interzice compensarea valorică. concretizată în datele inventarierii. elementele de activ îşi menţin valoarea de intrare sau contabilă. Dacă plusurile şi minusurile constatate la inventariere sau produs în aceiaşi perioadă. Diferenţele în plus sau în minus constatate la inventariere se tratează în contabilitate diferit. desen. elementele de pasiv îşi menţin valoarea contabilă. respectiv cu minusurile cantitative constatate. aspect exterior etc. Dacă cantităţile şi valorile constatate faptic sunt mai mari decât cele din contabilitate diferenţa reprezintă plus de inventar. calcule făcute direct pe listele de inventariere. Deci. c. adică are loc regularizarea rezultatelor inventarierii. elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu.Pentru elementele de activ Vi ≥ Vc ⇒ plus de valoare (+) nu se înregistrează în contabilitate. Stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii. se efectuează înregistrări menite să rectifice în plus sau minus datele din contabilitate cu plusurile cantitative. Valoarea activelor se menţine la valoarea contabilă (de intrare). dacă acestea.Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor Vi ≤ Vc ⇒ minus de valoare (-) nu se înregistrează în contabilitate. ii) Diferenţe valorice (plus sau minus) rezultate prin compararea valorii contabile (Vc) sau a valorii nete contabile (Vcn) şi valoarea de inventar (Vi) sunt tratate potrivit principiului prudenţei astfel: . sunt: a) diferenţe cantitative sau b) diferenţe valorice. la acelaşi gestionar. după efectuarea în prealabil a compensărilor admise de lege. stabilindu-se diferenţele contabile în plus sau minus faţă de mărimile faptice.) şi în cadrul unei activităţi normale de serviciu. este posibilă compensarea plusurilor cu minusurile pentru cantităţile egale de plusuri şi minusuri. Vi < Vc ⇒ minus de valoare (-) se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor cu provizioanele sau amortizări suplimentare. .În vederea calculării plusurilor şi a minusurilor de inventar. iar în situaţia inversă minus de inventar. În această etapă se determină rezultatele inventarierii prin trecerea în listele de inventariere a soldurilor scriptice din contabilitate. i) Diferenţele cantitative între stocurile faptice şi cele scriptice evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu se înregistrează în contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar. 164 . la sortimente asemănătoare unde sunt posibile confuzii (culoare.

ca urmare a ţinerii necorespunzătoare a evidenţelor. Lipsurile neimputabile se produc ca urmare a manipulării şi păstrării mijloacelor materiale. Rezultatele inventarierii se consemnează de către comisia de inventariere în procesul verbal de inventariere din care rezultă: .constituirea şi regularizarea provizioanelor. La evaluarea pagubei se ţine seama de gradul de uzură stabilit prin probe legale. . Rezultă. valoarea pasivelor se menţine la valoarea contabilă (intrare).bunurile depreciate. . iar dacă aceasta nu este posibil se impută la valoarea integrală.perioada şi gestiunile inventariate. că în contabilitatea curentă elementele inventariate îşi menţin valoarea de intrare în patrimoniu. Înregistrarea în contabilitate a lor se face ca orice ieşire de mijloace. Dacă lipsurile la inventariere sunt provocate de calamităţi. valoarea lor recuperându-se de la cei vinovaţi. vinovaţii. . privind deprecierea elementelor patrimoniale.compensările efectuate.Vi ≥ c ⇒ plus de valoare (+) se înregistrează în contabilitate prin constituirea pe seama cheltuielilor de provizioane. . intenţii de sustragere etc. acestea măresc cheltuielile extraordinare privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare. creanţele şi datoriile în litigiu. Diferenţele cantitative pot să fie plusuri sau minusuri (lipsuri) i) Plusurile cantitative constate la inventariere. după aprobarea propunerilor comisiei. Înregistrarea diferenţelor valorice. se înregistrează ca orice intrare de mijloace economice. Imputarea se face la valoarea actuală (de înlocuire).valorificarea rezultatelor inventarierii . Pentru elementele de activ minusul de valoare. Procesul verbal de inventariere.caracterul plusurilor şi a minusurilor constate. existentă la data producerii. sustrageri.persoanele ce au participat la inventariere. serveşte compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea. Lipsurile imputabile pot preveni din neglijenţe. . sau constatării pagubei. ii) Lipsurile cantitative la inventariere pot fi imputabile şi neimputabile. reprezintă o depreciere a acestora şi se înregistrează în contabilitate prin: i) constituirea pe seama cheltuielilor a provizioanelor pentru deprecieri în cazul deprecierii reversibile: Vi < Vc => minus de valoare ii) înregistrarea unei amortizări suplimentare în cazul deprecierii ireversibile: Vi ≤ Vcn Vcn = Vc-Ac 165 . mărindu-se cheltuielile exerciţiului. Înregistrarea diferenţelor cantitative la inventariere. funcţionarea defectuoasă a aparatelor de măsurat.

în care Ac reprezintă amortizarea cumulată. angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. La sfârşitul anului. vizat şi aprobat. servind ca probă în litigii. dobândind astfel calitatea de document justificativ (art 6 alin 1 din Legea nr. care rămân în contabilitatea curentă înregistrate la valoarea de intrare (contabilă). Operaţiile economice consemnate în documente justificative sunt prelucrate. Prin înregistrarea în contabilitate a diferenţelor cantitative (plusuri şi minusuri) constante la inventariere se asigură corelaţia dintre contabilitate şi realitate şi întocmirea unui bilanţ real.6). Acestea sunt documente care probează legal o operaţiune. republicată. modificată şi completată) în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare (Ordinul ministrului finanţelor publice nr.82/1991. procesele verbale de inventariere şi a bilanţului contabil anual. legea contabilităţii. 45 din Legea privind procedura insolvenţei prezintă următoarele particularităţi: . 4).după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorului sindic de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor. „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate.3 Aspecte legale referitoare la refacerea contabilităţii La baza înregistrării fiecărei operaţii economico-financiare în contabilitate stă un document care consemnează operaţia economică în momentul efectuării ei. legea contabilităţii. republicată. 1850/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiar contabilă). Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economicofinanciare a debitorului aflat în insolvenţă potrivit art. 6.şi Cartea Mare) şi a altor documente contabile în funcţie de forma de contabilitate adoptată. administratorul judiciar 166 . În mod asemănător prin constituirea unui provizion. centralizate şi înregistrare în contabilitate cu ajutorul registrelor de contabilitate (Registrul Jurnal. document obligatoriu de înregistrare anuală şi grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului şi a conţinutului unor posturi de bilanţ. Nici o operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată operaţia respectivă . se înregistrează plusul de valoare în cazul elementelor de pasiv (datorii) valoarea pasivelor menţinându-se la valoarea de intrare. în baza datelor cuprinse în listele de inventariere. precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate”. Aceste diferenţe valorice nu afectează direct conturile de active.Potrivit Legii nr. se întocmeşte Registrul-inventar (figura nr. Registrul Inventar. modificată şi completată (art. 82/1991.

sau lichidator vor cuprinde în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile în limba română, engleză şi franceză menţiunea „ în insolvenţă”, „in insolvency”, „en procedure collective „. - după intrarea în reorganizare judiciară sau faliment actele şi corespondenţa vor purta în condiţiile alin 1 menţiunea „în reorganizare judiciară”, „ in judicial reorganisation”, „en redressement” sau după caz „în faliment”, „in bankruptcy”, „en faillite”.După intrarea în procedura simplificată se face menţiunea „în faliment”, „in banckrupcy”, „en faillete”. - prejudiciile suferite de terţii cu bună credinţă datorită nerespectării obligaţiilor debitorului privind întocmirea actelor cu menţiunile respective, vor fi reparate exclusiv de câtre persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului,fără a se atinge averea debitorului. Aspectele legale privind refacerea contabilităţii privesc reconstituirea documentelor pierdute sau distruse, anularea de către judecătorul-sindic a unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în dauna drepturilor creditorilor etc. Reconstituirea documentelor În caz de pierdere,sustragere sau distrugere a unor documente contabile conform art. 26 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de 30 zile, de la constatare pe baza unui dosar de reconstituire, întocmit pentru fiecare caz în parte.124 Acest dosar trebuie să conţină: - sesizarea scrisă în termen de 24 ore de la constatare, a conducătorului, administratorului unităţii, coordonatorului de credite, sau a altei persoane care gestionează patrimoniul, de către orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor acte, evidenţe sau lucrări privind gestiunea elementelor patrimoniale; - dacă pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor sau evidenţelor constituie o infracţiune se aduce la cunoştinţă şi organelor de urmărire penală; - procesul-verbal de constatare a pierderii, distrugerii sau sustragerii întocmit în trei zile de la sesizare de către conducătorul unităţii. El conţine datele de identificare a actului dispărut; numele şi prenumele salariatului responsabil cu păstrarea actului; data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa. Procesul-verbal este semnat de
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1850/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiar-contabilă, pct .27
124

167

către conducătorul unităţii, conducătorul compartimentului financiar-contabil, angajatul responsabil cu păstrarea actului şi şeful ierarhic al acestuia; - declaraţia scrisă a responsabilului cu păstrarea actului, a împrejurărilor în care acesta a dispărut; - dovada sesizării organelor de urmărire penală sau sancţionării disciplinare a persoanei vinovate; - dispoziţia scrisă a conducătorului unităţii pentru reconstituire; - actul reconstituit în copie. Dacă documentul provine de la o altă unitate, reconstituirea se va face de către unitatea emitentă la cererea scrisă a conducătorului unităţii solicitante. Documentele şi evidenţele reconstituite poartă obligatoriu şi vizibil menţiunea „reconstituit“ arătându-se numărul şi data dispoziţiei pe baza căreia s-a făcut reconstituirea. Nu fac obiectul reconstituirii actele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călătorie etc.) pierdute sau sustrase înainte de înregistrarea în contabilitate, vinovaţii suportând paguba cauzată. Găsirea ulterioară a documentului original care a fost reconstituit nu anulează sancţiunile disciplinare sau penale. În acest caz actul reconstituit se anulează pe bază de proces-verbal. Vinovaţii răspund material de pagubele provocate din cauza dispariţiei, sustragerii sau distrugerii temporare a documentelor şi pentru cheltuielile făcute cu reconstituirea şi găsirea lor. Conducătorii unităţilor răspund de evidenţa tuturor reconstituirilor de documente şi de păstrarea dosarelor de reconstituire. Anularea de către judecătorul-sindic a unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în dauna drepturilor creditorilor. Administratorul judiciar şi lichidatorul potrivit atribuţiilor acestora (art. 20 alin. h, art. 25 alin. c) şi art. 79 şi 80 din Legea procedurii insolvenţei pot introduce acţiuni la judecătorul sindic pentru anularea unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în următoarele situaţii: - acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. - acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: - acte de transfer cu titlul gratuit efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii Fprocedurii,cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, -

168

operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită şi efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, - acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile, - acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, sau în folosul lui, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer, - constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, - plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii, - alte operaţiuni prevăzute de lege încheiate de debitor în cei 2-3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice. Anularea acestor acte, restituirea de către terţi debitorului a bunurilor şi valorilor altor prestaţii, a plăţilor anticipate ale datoriilor,etc, presupune reflectarea în contabilitatea debitorului a intrării în patrimoniu a bunurilor, a încasării prestaţiilor şi a plăţilor anticipate, diminuarea drepturilor de creanţă ale debitorului faţă de terţi, etc, deci este necesară refacerea contabilităţii ca urmare a anulării acestor acte. 6.4 Situaţiile financiare-documente de începere a lichidării

Documentele oficiale de prezentare a situaţiilor economicofinanciare conform Legea nr.82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată (art 9) a unităţilor patrimoniale sunt situaţiile financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a celorlalte informaţii privind activitatea desfăşurată. Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare - dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice, potrivit Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată (art 28) au obligaţia să întocmească situaţiile financiare anuale, inclusiv în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităţii. În situaţia aplicării reglementărilor contabile simplificate conform Directivelor Europene (Ordinul ministrului finanţelor nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, 169

armonizate cu directivele europene), situaţiile financiare cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierderi, politicile contabile şi notele explicative (vezi şi OMF 1752/2005). 6.4.1 Bilanţul A) Conceptul de bilanţ Bilanţul este un document de sinteză a situaţiei patrimoniului întreprinderii la un moment dat. Prin bilanţ se reflectă principiul dublei reprezentări a averii integrată în patrimoniul unităţilor patrimoniale sub două aspecte: a) sub aspect concret, natural-material, al destinaţiei şi utilităţii bunurilor în activitatea desfăşurată, bunuri ce constituie obiect al proprietăţii, pentru care se utilizează noţiunea de mijloace economice (avere), b) sub aspectul raporturilor de proprietate, în cadrul cărora se dobândesc elementele de avere, respectiv al modului de dobândire (provenienţă), pentru care se utilizează noţiunea de surse economice. Dubla reprezentare este determinată de faptul că reflectarea, urmărirea şi controlul averii agenţilor economici nu se pot limita doar la modul de utilizare (alocare) a bunurilor materiale şi băneşti, în activitatea desfăşurată de aceştia. Este necesar să se urmărească relaţiile de proprietate, faptul că aceste bunuri aparţin cuiva, că sunt în posesia unei persoane fizice sau juridice (proprietarului, asociaţilor, băncilor, creditorilor etc.), deci să se reflecte regimul juridic al bunurilor.125 În figura nr. 5, prezentăm conceptul de bilanţ pe baza dublei reprezentări a averii constituită în patrimoniu.

125

Mihail Epuran, Valeria Băbăiţă ,Carmen Imbrescu - Teoria contabilităţii, Editura Economica, Bucureşti, 2004 p 131-132

170

AVEREA ELEM ENT AL PATRIM ONIULUI M IJLOACE ECONOM ICE concrete, privite din punct de vedere al destinaþiei, al utilitãþii lor (REALITATEA PATRIM ONIULUI) SURSE DE PROCURARE A AVERII (relaþii de proprietate)

care transpuse în

BILANT devin ACTIV PASIV

Figura nr. 5 Dubla reprezentare a averii Cele două părţi (laturi) ale bilanţului poartă denumirea de ACTIV - partea stângă şi PASIV - partea dreaptă. Într-o altă manieră de exprimare, conceptul de bilanţ este definit ca o reprezentare a utilizărilor şi resurselor de care dispune o unitate patrimonială la un moment dat. UTILIZĂRI = RESURSE ACTIV = PASIV

Astfel, se consideră că prin bilanţ, capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la capital, rezerve, datorii, beneficii), cât şi al modului lor de utilizare concretă (bunuri economice, creanţe). Bilanţul are deci două părţi, partea stângă activ, care cuprinde componenţa mijloacelor economice concrete, şi partea dreaptă pasiv, care oglindeşte sursele de provenienţă a acestor mijloace. Întrucât între totalul valorii mijloacelor economice şi totalul valorii surselor de provenienţă a acestora trebuie să fie o egalitate perfectă, rezultă că şi între valoarea activului şi valoarea pasivului bilanţului trebuie să existe o egalitate permanentă. Reglementările contabile româneşti (Ordinul ministrului finanţelor nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene) precizează că bilanţul este „documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu grupate după natură şi lichiditate în cazul activelor şi după natură şi exigibilitate în cazul

171

pasivelor (datorii şi capital propriu), al persoanei juridice la încheierea exerciţiului financiar şi în celelalte situaţii prevăzute de lege” (vezi şi OMF 1752/ 2005). El constituie un document de cunoaştere şi caracterizare la un moment dat a situaţiei economico – financiare a unei unităţi economice. Practica şi Directiva a IV - a a CEE cunoaşte două forme de scheme de bilanţ: - forma de tablou cu două părţi (partea stângă - activul, partea dreaptă - pasivul), numită schema orizontală de bilanţ; (tabelul 1) - forma de listă verticală sau schema bilanţului vertical (tabelul 2). Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea existentă între mijloace şi surse (utilizări şi resurse) şi este cea mai răspândită. Bilanţul sub formă orizontală (bilaterală sau de cont) descris de Directiva a IV-a a CEE se prezintă în tabelul nr.4 adoptat în România în perioada 1994 – 2000 sub inspiraţie şi consiliere franceză. Tabelul 1 - Bilanţ orizontal Posturi de ACTIV
A. Capital subscris nevărsat (creanţe) B. Activ imobilizat C. Activ circulant D. Conturi de regularizare - activ E. Pierderea exerciţiului

Posturi de PASIV
A. Capitaluri proprii B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli C. Datorii D. Conturi de regularizare – pasiv E. Beneficiul exerciţiului

Total ACTIV

Total PASIV

Bilanţul sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind tocmai prezentarea situaţiei nete a patrimoniului (Situaţia netă = Activul - Datorii faţă de terţi), formă adoptată şi în România. Tabelul 2 - Bilanţ vertical
Denumirea posturilor SOLD la Începutul anului 21.890.000 3.000.000 13.890.000 5.000.000 10.100.000 2.100.000 100.000 20.000 7.880.000 10.000 32.000.000 Sfârşitul anului 25.000.000 3.000.000 17.000.000 5.000.000 13.000.000 2.500.000 200.000 20.000 10.280.000 38.000.000

A. ACTIVE IMOBILIZATE I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare B. ACTIVE CIRCULANTE I. Stocuri II. Creanţe III. Investiţii financiare pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. CHELTUIELI ÎN AVANS TOTAL ACTIV (A)

172

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE PÂNĂ LA 1 AN (D) E. ACTIVE CIRCULANTE NETE RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (B+C=D - VENITURI ÎN AVANS) F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CU RENTE (A+E - SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII) G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE PESTE 1 AN (D) H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI I. VENITURI ÎN AVANS - Subvenţii pentru investiţii - Venituri în avans J. CAPITAL ŞI REZERVE I. Capital II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Rezultatul reportat VI. Rezultatul exerciţiului financiar Total PASIV (P) Situaţia netă (A – D)

3.000.000 7.080.000 28.970.000 4.470.000 500.000 30.000 24.000.000 23.000.000 200.000 300.000 500.000 32.000.000 24.530.000

7.000.000 6.000.000 31.000.000 6.300.000 400.000 24.300.00 23.000.000 200.000 50.000 300.000 750.000 38.000.000 24.700.000

B) Delimitări şi definiţii privind activele. Activele în general sunt definite, ca fiind o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat a unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Beneficiile economice viitoare încorporate în active, reprezintă potenţialul lor de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar sau echivalentele numerarului către întreprindere. Acestea pot preveni din: a) utilizarea activului separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii, sau producţia de bunuri destinate vânzării de către întreprindere; b) activul este schimbat cu alte active; c) folosirea activului pentru stingerea unei datorii; d) distribuit proprietarilor întreprinderi. În funcţie de abordarea juridico- patrimonială a obiectului contabilităţii, unde primează dreptul de proprietate şi de creanţă, activele sunt clasificate în funcţie de lichiditatea lor iar datoriile în funcţie de exigibilitate. Astfel, activele (mijloacele economice) se divid în active imobilizate şi active circulante, în funcţie de rolul (destinaţia) lor în activitatea economică, criteriu ce ţine seama de perioada de timp pentru care bunurile sunt destinate să servească întreprinderii şi de care depinde lichiditatea lor, adică capacitatea activelor de a

173

fiind într-o permanenţă schimbare şi transformare în cadrul unui circuit închis. de natură monetară. construcţii. concretizate în titluri de participare în capitalul altor societăţi. fizic. în activitatea unităţilor patrimoniale (de regulă mai mare de un an) care degajă prin utilizarea lor beneficii economice viitoare şi ca urmare îşi recuperează eşalonat valoarea prin includere în cheltuieli în mai multe exerciţii în funcţie de durata lor de utilizare. deţinute în vederea obţinerii de beneficii economice viitoare. Activele circulante sunt elemente patrimoniale care se utilizează o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii. în stadiu de execuţie până în momentul în care se finalizează şi se concretizează în imobilizări corporale sau necorporale.parcurge mai rapid sau mai încet întregul circuit economic până la transformarea lor în bani. Acestea sunt destinate să asigure continuitatea ciclului de exploatare. a cedării dreptului de folosinţă sau în alte scopuri şi au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege. ori pentru alte scopuri. 7) al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de exploatare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar (investiţii financiare pe termen scurt. non monetare. Activele imobilizate reprezintă resurse controlate (bunuri şi valori) pe o perioadă îndelungată de timp. destinate să genereze beneficii economice viitoare ca urmare a utilizării lor în activitatea de exploatare. de natură materială. Imobilizările corporale sunt resurse controlate timp îndelungat peste un an. participă la un singur circuit economic modificându-şi în permanenţă forma. Imobilizările necorporale reprezintă resurse controlate timp îndelungat nemateriale (care nu se concretizează într-un bun material. alte titluri de valoare şi creanţe imobilizate. deţinute pentru a genera beneficii economice viitoare prin utilizarea lor pentru producţie. concret) identificabile cu caracter non monetar. uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ). sau furnizarea de bunuri sau de servicii.imobilizări în curs şi imobilizări financiare. etc. concretizate în terenuri. 174 . imobilizări corporale. Imobilizările în curs constituie resurse controlate timp îndelungat de natură corporală sau necorporală. instalaţii tehnice mijloace de transportat. Imobilizările financiare sunt resurse controlate timp îndelungat. Sub aspectul conţinutului (figura nr. Ciclul de exploatare (figura nr. 6) se deosebesc următoarele structuri de imobilizări:imobilizări necorporale.

echipament de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale .Imobilizări financiare sub formă de interese de participare .Alte imobilizării necorporale . brevete. Imobilizări necorporale . plantaţii .Cheltuieli de constituire .Mobilier. licenţe mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare . mijloace de transport.1. 7 Circuitul ciclului de exploatare 175 . Imobilizări financiare Figura nr. aparatură birotică.Fond comercial . 6 Structura activelor imobilizate Mijloace băneşti Procesul de aprovizionare CREANŢE Stocuri de materiale Produse expediate Procesul de desfacere (vânzare) Produse finite Procesul de exploatare Producţie nefinită Figura nr.Imobilizări necorporale în curs .Construcţii .Instalaţii tehnice.Concesiuni.Terenuri şi amenajări de terenuri .Creanţe imobilizate Active imobilizate 2.Cheltuieli de dezvoltare .Titluri de participare deţinute la societăţi în cadrul şi în afara grupului . animale. Imobilizări în curs 4.Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale .Alte titluri imobilizate .Imobilizări corporale în curs Avansuri acordate pentru imobilizări corporale . Imobilizări corporale 3.

fără a se regăsi.constituie creanţe aferente ciclului de exploatare. Produsele care includ produsele finite. piese de schimb. Materialele consumabile (materiale auxiliare. . în produsul finit. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. Stocurile constituie active circulante: a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii. seminţe în fabricaţia de uleiuri. Produsele finite reprezintă bunuri materiale a căror proces de fabricaţie s-a terminat şi nu au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii. fie a circulaţiei (aprovizionarea – vânzare). materiale pentru ambalat. se găsesc concomitent. inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura: . au fost recepţionate şi s-au întocmit documentele de predare la magazie.) participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare. fie în sfera exploatării. combustibili. . semifabricatele şi produsele reziduale. şi alte materiale ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestări de servicii. corespund normelor de calitate.Deci. întocmindu-se documentele de predare la depozit. c) materii prime.creanţele. Materiale de natura obiectelor de inventar adică active ce nu îndeplinesc condiţiile imobilizărilor corporale. În cadrul stocurilor se includ: Materia primă constituie substanţa principală în componenţa produsului finit în care se regăseşte total sau parţial în forma ei iniţială sau transformată. armonizate cu directivele europene 126 176 . cum sunt: fierul. b) în curs de producţie în vederea vânzării pe parcursul desfăşurării unei activităţi normale. Semifabricatele sunt produse a căror proces tehnologic s-a terminat într-o secţie (fază a fabricaţiei). .este reprezentat de numerar sau echivalent de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. furaje. seminţe etc. oţelul în industria constructoare de maşini. Un activ se consideră activ circulant când:126 . În categoria activelor circulante se includ: . pe parcursul circuitului de exploatare activele circulante. .stocurile.este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi va fi realizat în termen de 1 an de la data bilanţului.investiţiile financiare pe termen scurt. urmând a fi prelucrate în Ordinul ministrului finanţelor nr. de regulă. firele în industria textilă etc.mijloacele băneşti din casă şi de la bănci.

conjuncturi nefavorabile pe piaţă etc. organisme sociale şi stat generate de operaţii contractuale sau legale. tichete de călătorie. includ titlurile de plasament reprezentând acţiunile proprii răscumpărate. deplasări. Procesele de depreciere. Mărfurile sunt bunuri pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării. 177 .continuare pentru a intra în componenţa produselor finite sau vândute terţilor.). bilete de tratament şi odihnă. sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. precum şi cele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. alte valori băneşti (mărci poştale şi timbre fiscale. sunt tipice. stocuri) sunt afectate în timp de acţiuni ale unor factori depreciativi. dezasortare.). lucrări etc. Produsele reziduale reprezintă produsele rebutate. în cele mai multe cazuri. uzura morală. obligaţiunile emise şi răscumpărate. În general. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic. astfel că se poate prevedea şi determina prin calcul valoarea lor în vederea recuperării sub forma amortizării în cazul imobilizărilor. drepturile de creanţă provin. Se includ şi lucrările şi serviciile precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. ce nu corespund normelor de calitate. obligaţiunile şi alte titluri de plasament achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt. iv) alte drepturi faţă de terţe persoane. disponibilităţile băneşti existente în conturile de la bănci.) justificarea şi decontarea acestora. În patrimoniul unităţilor economice (societăţilor comerciale). toate mijloacele economice (imobilizări. acţionează sistematic. Creanţele reprezintă drepturile unei persoane juridice de a pretinde şi primi de la terţe persoane bunuri sau valori în virtutea unor operaţii comerciale. ii) drepturile întreprinderii furnizoare de a pretinde clienţilor săi preţul produselor şi mărfurilor livrate sau tariful lucrărilor şi serviciilor executate la termenele stabilite prin contracte. Mijloacele circulante băneşti sunt reprezentate prin numerarul aflat în casieria unităţii. financiare. în principal. salariaţi. efecte comerciale etc. iii) drepturile unităţii patrimoniale de a cere persoanelor cărora le-a acordat sume de bani (avansuri) pentru a efectua diferite operaţiuni (cumpărături. materiale recuperabile şi deşeurile. (uzura fizică. acţiunile achiziţionate. Investiţiile financiare pe termen scurt.etc. din: i) dreptul societăţii comerciale de a pretinde de la acţionari sau asociaţi depunerea aportului la capitalul social subscris prin contractul de constituire a societăţii sau prin subscripţie publică.

sunt atipice. creditorii şi statul în urma cărora în patrimoniul întreprinderii se formează angajamente (datorii). care sunt denumite în literatura contabilă şi în metodologie provizioane. legală sau statutară. ea poate să aibă o bază contractuală. adică profitul anilor precedenţi rămas nerepartizat şi rezultatul exerciţiului financiar (profit/pierdere). utilizarea de servicii. primirea unui credit de la bănci etc. adică într-un an de la data bilanţului. Contabilitatea face distincţie între obligaţiile curente şi cele pe termen lung. rezerve constituite din profit. Capitalul propriu (C) reprezintă dreptul proprietarilor (acţionari/asociaţi) asupra activelor (A) unei întreprinderi. Datoriile sunt obligaţii actuale ale întreprinderii care provin din evenimente trecute şi care trebuie să antreneze cu ocazia plăţii lor o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice. după deducerea datoriilor acesteia (D). rezultând din relaţia (Ordinul ministrului finanţelor nr. să rezulte din practici comerciale curente sau din dorinţa de a menţine relaţii bune de afaceri ori de a se comporta într-o manieră echitabilă. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. iar cele pe termen lung au exigibilitatea peste un an. C) Delimitări şi definiţii privind pasivele În pasivul bilanţului (pasivele) se includ capitalurile proprii şi obligaţiile (datoriile). Obligaţiile curente sunt obligaţiile exigibile în cadrul ciclului normal de exploatare. 178 .) O obligaţie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-un anumit fel.). Capitalul străin este partea din capital care provine de la terţi şi care este rambursabil la un anumit termen (împrumuturi din emisiune de obligaţiuni. Pentru aceste deprecieri. în scopul recuperării şi luării lor în calculul rezultatelor financiare ale gestiunii. armonizate cu directivele europene (vezi şi OMF 1752/2005)): C=A–D În structura lui se includ: capitalul subscris (vărsat de către asociaţi şi nevărsat) prime de capital. ele se produc în anumite împrejurări. (achiziţionare de bunuri. se estimează mărimea lor şi se constituie rezerve. scăderea preţurilor unor mărfuri etc. Obligaţiile faţă de terţi (externe) sunt acele obligaţii generate de activităţile curente de exploatare şi financiare în relaţiile cu băncile. rezultatul reportat.Alte deprecieri au caracter aleator. furnizorii. ca de pildă diminuarea valorii de utilitate a unor materii prime ca urmare a restructurării producţiei. credite bancare pe termen lung. alte împrumuturi şi datorii etc.

În contabilitate şi în contul de profit şi pierderi cheltuielile sunt grupate pe activităţi: activitatea de exploatare. financiară şi extraordinară) precum şi rezultatul exerciţiului. Realizarea obiectului de activitate a unităţilor patrimoniale generează cheltuieli şi apoi venituri din care se obţin rezultatele financiare. sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşterii ale datoriilor. Cadrul general pentru înlocuirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB şi reglementărilor contabile româneşti armonizate cu Directiva a IV-a CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate menţionează „cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile. 6. valoarea contabilă a activelor cedate. distruse sau dispărute. extraordinară şi cheltuieli cu impozitul pe profit.2 Contul de profit şi pierdere Contul de profit şi pierderi cuprinde cifra de afaceri netă.se evaluează şi se reflectă în bilanţ la valoarea contabilă netă (valoarea de intrare după deducerea amortizării şi provizioanelor pentru deprecieri cumulate) iar elementele de pasiv de natura datoriilor la valoarea de intrare (contabilă) pusă de acord cu rezultatele inventarierii. veniturile şi cheltuielile exerciţiului. sau diverse servicii de la terţi. 179 . pusă de acord cu rezultatele inventarierii. pentru lucrările executate şi serviciile prestate de terţi. care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii. Deci cheltuielile pot lua forma: . Cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele plătite sau de plătit pentru consumul de materii prime şi materiale. Ca urmare la închiderea exerciţiului.Capitalul propriu împreună cu capitalul străin pe termen lung. elementele de activ. . altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari”. precum şi provizioanele constituite pentru acoperirea deprecierilor reversibile care afectează activele întreprinderii. * * * Bilanţul se întocmeşte pe baza datelor din contabilitatea curentă. grupate după natura lor (activitate de exploatare.4. plata personalului şi a altor obligaţii legale sau contractuale.reduceri de active în situaţia plăţii de lichidităţi sau a consumului de active de natura stocurilor sau a imobilizărilor etc.creşterii datoriilor ca urmare a achiziţionării de active. amortizarea imobilizărilor. constituie capitalul permanent. financiară.

respectiv a numerarului. În contabilitate. (împrumut). Rezultatele financiare sintetizează eficienţa activităţii economice a unităţii patrimoniale. Veniturile pot lua forma: a) creşteri de active. Profit (B) = Venituri > Cheltuieli Pierdere = Venituri < Cheltuieli.Veniturile unităţilor patrimoniale includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat din activităţi curente cât şi câştigurile din alte surse. care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor” (vezi şi OMF 1752/2005). Activităţile curente reprezintă activităţile desfăşurate ca parte integrantă a obiectului de activităţi a unei persoane juridice. creanţelor. b) lichidarea datoriilor în situaţia când o întreprindere furnizează bunuri şi servicii unui creditor în scopul lichidării unei datorii. comisioane. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diverse forme: vânzări.). Deci: R = V .activitate financiară şi activitate extraordinară. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu.C. Rezultatul exerciţiului (R) respectiv beneficiul (B) sau pierderea (P) se determină ca diferenţă între veniturile (V) şi cheltuielile (C) exerciţiului indiferent de data încasării sau plăţii lor. 180 . bunurilor şi serviciilor primite în schimbul celor furnizate. Structura lor se face pe categorii de venituri după natura lor : activitate de exploatare. iar rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă soldul final al contului 121 „Profit şi pierderi”. dividende. cumulat de la începutul anului. chirii. În conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate şi cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate veniturile „constituie creştere ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor. ca rezultat al activităţii curente şi care nu diferă ca natură de veniturile obţinute din această activitate (sume rezultate din cedarea activelor imobilizate etc. profitul sau pierderea se stabileşte lunar. precum şi activităţile conexe acestora. în vederea comparării cu cheltuielile şi stabilirea rezultatelor financiar pe activităţi. dobânzi.

propuneri privind modalităţile de vânzare în bloc: 181 . Bunurile debitorului pot fi vândute în bloc ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. eventual sunt grevate. după finalizarea inventarierii bunurilor din averea debitorului. 6. . .descrierea şi evaluarea bunurilor debitorului care se vând în bloc. negociere directă sau o combinaţie a celor două.În bilanţ se înscriu rezultatele financiare nete respectiv profitul sau pierderea rezultată din toate activităţile obţinute ca diferenţă între totalul veniturilor şi cheltuielilor diminuată cu impozitul pe profit. 116 din Legea privind procedura insolvenţei se efectuează de către lichidator sub controlul judecătorului sindic. 34 din Legea nr. Vânzarea bunurilor se poate face prin licitaţie publică. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.sarcinile de care. În cazul propunerii vânzării în bloc lichidatorul prezintă comitetului creditorilor un raport în care se menţionează: . Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani iar în caz de încetare a activităţii se predau arhivelor statului. metodă aprobată de către adunarea creditorilor. lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să fie publicate. legea contabilităţii republicată. În vederea evaluării bunurilor destinate valorificării în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori după caz. 82/1991. sau va folosi un evaluator propriu cu acordul comitetului creditorilor.5 Valorificarea activelor şi depunerea sumelor realizate în contul debitorului Lichidarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu art. executarea de lucrări şi prestări de servicii şi alte venituri din exploatare mai puţin rabaturile.33 alin. Cifra de afaceri include veniturile rezultate din livrări de bunuri. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. În conformitate cu art. modificată şi completată. Cifra de afaceri netă cuprinde veniturile provenind din activitatea de exploatare după scăderea reducerilor comerciale. a TVA-ului şi a altor impozite şi taxe aferente. persoană fizică sau juridică. Conform art. Fac obiectul publicării situaţiilor financiare anuale raportul administratorilor. 2 a aceleiaşi legi „sunt supuse auditului financiar situaţiile financiare anuale şi cele privind încetarea activităţii ale persoanelor juridice care aplică reglementările contabile conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate”.

dar pentru ca ei să devină creditori concurenţi trebuie să îndeplinească două condiţii:să facă o cerere de admitere a creanţelor în termenul prevăzut de lege şi să fie admişi în urma verificării creanţelor. aprobată de câtre adunarea creditorilor. În cazul valorificării activelor debitorului contabilitatea va evidenţia pe de o parte dreptul faţă de cumpărător pentru activul vândut. Toţi creditorii sunt virtuali participanţi la masa credală. Pe baza listei creditorilor se creează o imagine corectă a tuturor obligaţiilor patrimoniale ale debitorului. Aceleaşi prevederi se aplică şi pentru vânzarea în bloc a creanţelor deţinute de debitor faţă de terţe persoane. cu precizarea preţului minim propus. iar în acest sens trebuie depusă lista creditorilor la dosarul de insolvenţă al debitorului. putându-se evalua gradul de 182 . respectiv preţul şi modalitatea de plată. Imobilele se pot vinde direct în urma propunerii lichidatorului. iar pe de altă parte venitul obţinut (preţul de vânzare) şi TVA-ul datorat bugetului de stat. Stabilirea masei pasive presupune următoarele etape: 1) Întocmirea listei creditorilor. Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul lichidatorului. Sumele încasate din vânzări în numerar se depun de către lichidator în contul averii debitorului deschis la o unitate bancară iar recipisele vor fi predate judecătorului sindic. De asemenea contabilitatea va reflecta scăderea din gestiune a bunurilor vândute şi încasarea de la cumpărător a contravalorii bunurilor vândute. putând fii studiată de orice persoană interesată. precizându-se condiţiile minime ale contractului. fără cumpărător identificat. precum şi a titularilor de creanţe împotriva debitorului.pentru a determina datoriile debitorului . O copie a raportului lichidatorului se va depune la grefa tribunalului. 6. judecătorul-sindic va da printr-o încheiere dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiile de vânzare. c) vânzarea la licitaţie.Astfel stabilirea masei pasive a debitorului presupune cunoaşterea creditorilor acestuia. Stabilirea masei pasive constituie ansamblu de acte şi operaţiuni efectuate în condiţiile legii. Sumele încasate prin instrumente bancare (ordin de plată) se depun direct în contul bancar al debitorului.a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat.6 Stabilirea masei pasive Masa pasivă constituie totalitatea datoriilor comerciale şi necomerciale existente în patrimoniul debitorului supus procedurii sau totalitatea creanţelor pe care creditorii concurenţi le au împotriva debitorului. b) vânzarea prin negociere directă.

Privind procedura insolvenţei „toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului. lichide sau nelichide. şi documentele contabile şi extracontabile ale debitorului să o întocmească sau să o corecteze. precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. alături de alte acte şi o listă a numelor şi adreselor creditorilor indiferente de creanţele acestora: certe sau sub condiţie. 3 din Legea privind insolvenţa prin „ tabelul definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii. sau de facturi primite cu întârziere de către debitor pentru bunurile expediate sau servicii prestate acestuia de către creditori. În urma deschiderii procedurii.În situaţia în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare. fie este vorba de creanţe care nu au fost stabilite printr-un înscris . În tabel va fi menţionată atât suma solicitată de către creditor cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă. contestate sau necontestate. cauza şi drepturile de preferinţă. După definitivarea tabelului suplimentar al creanţelor se va întocmi de către lichidator tabelul definitiv consolidat al creanţelor Tabelul definitiv consolidat al creanţelor cuprinde. conform art. administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor sau după caz debitorului şi Oficiului Registrului contestaţiilor. Dacă debitorul nu a prezentat lista creditorilor sau aceasta este prezentată într-un mod necorespunzător. Conform art. 183 .îndatorare a debitorului şi aprecia raportul dintre masa activă şi masa pasivă. 3 din Legea privind procedura insolvenţei „ totalitate creanţelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate. precum şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar suplimentar .”În acest tabel se arată suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei. Posibilitatea ca lista creditorilor să nu fie completă apare în cazul în cazul în care nu este ţinută regulat contabilitatea de către debitor mai ales la societăţile mici sau la cele cu răspundere limitată cu un singur asociat. acesta este obligat să depună la dosar. Atunci când procedura este declanşată la cererea debitorului. acceptate de către lichidator în urma verificării acestora „. arătânduse suma. judecătorul sindic poate să angajeze un expert contabil pe cheltuiala averii debitorului care folosind bilanţul. registrele contabile. scadente sau nescadente. 2) Notificarea creditorilor privind deschiderea procedurii de insolvenţă. 3) Tabelul definitiv consolidat al creanţelor. acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii.

3)Depunerea la tribunal a cererii creditorilor de admitere a creanţelor având anexate documentele justificative şi verificarea lor de către administratorul judiciar. pentru efectuarea menţiunii conform art 61 din Legea privind insolvenţa . care adesea sunt mai mari. După ce au fost soluţionate toate contestaţiile la creanţe.4) Tabelul suplimentar al creanţelor. precum şi a condiţiilor de depunere a acesteia. În acest mod s-ar evidenţia în mod real obligaţiile faţă de fiecare creditor în parte şi lipsă la debitor sau prin trecerea pe cheltuieli a obligaţiilor în plus. datoriile din bilanţ ale unei societăţi comerciale aflate în lichidare judiciară. suma pentru care s-a cerut verificarea şi suma cu care a fost trecut în tabel.” Din studiile realizate. Apreciem că se impune punerea de acord a datelor din contabilitate cu „Tabloul definitiv consolidat de creanţe” după aprobarea lui de către judecătorul sindic. sub condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele. Tabelul suplimentar al creanţelor cuprinde conform art. garantate. Rezultă că bilanţul nu asigură o imagine fidelă privind poziţia financiară a societăţii. 5) Tabelul definitiv al creanţelor. prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe. judecătorul-sindic va putea dispune efectuarea notificării prin publicitate. uneori. arătând suma. informaţiile nu sunt relevante şi credibile.) sau pe venituri a celor în minus. administratorul judiciar va înregistra la tribunal şi va afişa tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului. urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv consolidat.3 din Lege. denumirea creditorului. 4)Tabelul preliminar al creanţelor. 184 . Ca rezultat al verificărilor făcute. Comerţului unde debitorul este înmatriculat. nu corespund cu cele stabilite de către instanţa judecătorească în „Tabloul definitiv consolidat de creanţe”.(amenzi asigura imaginea fidelă a poziţiei financiare şi informaţii credibile despre societatea respectivă. Tabelul definitiv al creanţelor va fi întocmit de administratorul judiciar numai după rămânerea irevocabilă a soluţiei date asupra tuturor.penalizări. administratorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului precizând că sunt:chirografare. etc. Prin notificare creditorii sunt încunoştinţaţi asupra deschiderii procedurii împotriva debitorului şi posibilitatea de a depune declaraţia de creanţă. în concordanţă cu programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare şi cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfăşurării acestuia. a rezultat că. Dacă nu s-a putut întocmi lista creditorilor sau aceasta este incompletă. prin reconstituirea documentelor. faţă de fiecare creditor. cu priorităţi.

este necesară evidenţierea în conturile în afara bilanţului a datoriilor pe categorii: chirografare. Raportul lichidatorului va cuprinde fondurile obţinute din lichidarea bunurilor din averea debitorului şi din lichidarea bunurilor altor persoane care le-au oferit pentru a garanta executarea obligaţiilor debitorului. poate fi prelungit cu cel mult o lună sau poate fi scurtat de către judecătorul-sindic conform art. Aceasta ar asigura o evidenţă clară a obligaţiilor. Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan în termen de 15 zile de la afişarea contestaţiilor care se vor soluţia în 20 de zile de la afişare de către judecătorul-sindic printr-o sentinţă. potrivit IAS 37 „Provizioane. menţionând. colectivă şi egalitară doreşte o participare echitabilă a creditorilor la recuperarea creanţelor lor. 122 din Legea privind insolvenţa. Un punct central al procedurii lichidării îl constituie modul în care creditorii comerciantului aflat în lichidare judiciară sunt îndestulaţi din lichidarea activului. 6. Tot în conturile de ordine şi evidenţă ar trebui evidenţiate activele şi datoriile contingente. Pentru motive temeinice acest termen. Raportul împreună cu planul de distribuire între creditori se va prezenta comitetului creditorilor şi vor fi înregistrate la grefa tribunalului de către lichidator şi vor fi afişate la uşa tribunalului.De asemenea. Procedura lichidării fiind o procedură concursuală. deoarece în majoritatea cazurilor nu există un activ suficient pentru a fi stinse toate creanţele împotriva averii debitorului. între creditori. pentru a se urmări datoriile pe categorii de creditori şi pe fiecare creditor din „Tabloul consolidat de creanţe” aprobat de către judecătorul sindic. şi valoarea. lichidatorul va depune şi planul de distribuire între creditori. pentru a urmări modul corect de plată a obligaţiilor garantate. la fiecare trei luni. Deodată cu raportul. datorii şi active contingente” în toate cazurile în care societatea comercială a depus garanţii sau a gajat.7 Distribuirea periodică către creditori a sumelor realizate din lichidare Lichidatorul este obligat să prezinte judecătorului sindic un raport de distribuire periodică. calculat de la data începerii lichidării. dacă este posibil. a le putea compara cu cele din tabloul de creanţe şi a urmări lichidarea lor în funcţie de gradul lor de prioritate. a sumelor obţinute din lichidare. respectiv a ipotecat. active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea creditorilor. Procesul-verbal de afişare va fi întocmit şi semnat de grefierul care îl asistă pe judecătorul-sindic în acel dosar de faliment. dar face distincţie între creditorii 185 . garantate şi negarantate şi pe fiecare creditor în parte. retribuţia care se cuvine lichidatorului şi alte cheltuieli prevăzute de lege.

timbrelor şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective. de gajuri sau alte garanţii reale imobiliare. inclusiv cheltuielile pentru administrarea acestor bunuri şi plata retribuţiilor persoanelor angajate. inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului şi plata persoanelor angajate. dobânzile. Partea din creanţele cu garanţii reale. . În urma efectuării plăţilor ne putem găsi în trei situaţii: . Dacă după plata creanţelor garantate rezultă o diferenţă în plus din vânzarea bunurilor respective aceasta se depune de către lichidator în contul averii debitorului. În acest caz sumele primite se scad din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul bunului vândut. alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă.stingerea totală a creanţelor garantate şi degajarea unui excedent de fonduri.acoperirea exactă şi stingerea integrală a creanţelor garantate. cu dobânzile şi cheltuielile aferente. precum şi creanţe rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii. vor fi distribuite în primul rând pentru acoperirea taxelor. 2. acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii. Un creditor cu creanţă garantată poate participa la distribuiri de sume înaintea vânzării bunului supus garanţiei.garantaţi şi cei privilegiaţi pe de-o parte şi cei chirografari pe de altă parte.stingerea doar parţială a creanţelor garantate.122 din legea privind insolvenţa. Ordinea de distribuire pentru toate creanţele chirografare în cazul falimentului este următoarea: 1. pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii. Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor debitorului. fiind frecvente cazurile când nu primesc nimic în urma lichidării. creanţele reprezentând creditele. Sumele rămase vor fi destinate stingerii creanţelor creditorilor cu garanţii reale asupra bunurilor vândute cuprinzând capitalul. creanţe bugetare. timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin Legea procedurii insolvenţei. rămasă nestinsă va avea regimul de creanţă chirografară şi care va concura cu celelalte creanţe chirografare la distribuirea finală. . creanţe reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere. 186 . 4. majorările şi penalităţile precum şi cheltuielile creanţelor garantate conform art. 5. creanţele izvorâte din raporturi de muncă. grevate de ipoteci în favoarea creditorului. 3. taxele. consideraţi mai puţin diligenţi în a-şi garanta creanţele şi care suportă cea mai mare depreciere a creanţelor lor.

creanţele reprezentând credite bancare. judecătorul-sindic va autoriza executarea silită. Procentul de satisfacere a creanţelor poate fi unic pentru toate categoriile de creditori sau diferenţial pentru fiecare categorie în parte. În cazul în care s-a prevăzut ca plata creanţelor să se facă într-un anumit procent sumele vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă din tabelul definitiv consolidat între creditorii de acelaşi rang. respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor. Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară. 9. ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor. În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic.sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu sa realizat încă. alte creanţe chirografare. creanţe subordonate. Prin planul de distribuire se va prevedea procentul. .creanţe izvorând din acte cu titlu gratuit. dar nu le-au prezentat.126 din Legea privind insolvenţa. pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie. aceasta echivalând cu o favorizare a unora.) După definitivarea tabelului suplimentar al creanţelor se va întocmi de câtre lichidator tabelul definitiv consolidat al creanţelor.credite acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social. dacă aceasta este persoană fizică. de către un membru al grupului de interes economic. 8.sume proporţionale. . împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau după caz membrilor. în condiţiile legii. în detrimentul celorlalţi. împotriva grupului sau societăţii. Cu ocazia distribuirii parţiale se vor consemna următoarele sume: . în următoarea ordine de preferinţă: . ori după caz. creanţe reprezentând sumele stabilite de judecătorulsindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale. prestări de servicii sau alte lucrări. care va fi pusă în executare de lichidator prin executorul judecătoresc (art. cele rezultate din livrări de produse. suma alocată pentru fiecare creanţă. precum şi din chirii. 187 . cu cheltuielile şi dobânzile aferente. Nu este permisă satisfacerea diferenţiată a creditorilor din aceeaşi categorie. datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor. 7.6.

lichidatorul are obligaţia de a întocmi raportul final şi bilanţul general al lichidării.997.632 113. datorate creanţelor admise provizoriu. sau cu creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire. SOLD (disponibil în cont la data…. 6.150 33. Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe. SOLD (DISPONIBIL în cont) Onorariul lichidatorului pe perioada……..800 1.940.000 5.323.. TOTAL PLĂŢI AFERENTE PERIOADEI FALIMENTULUI C.8 Distribuirea finală şi raportul final După transformarea averii debitorului în lichidităţi. Tabelul 4 Raportul (planul)de distribuire finală între creditori la data.000 1. buget.1.177 1. etc.916 2..000 15. Înregistrarea în contabilitatea debitorului a plăţii creanţelor se face prin scăderea obligaţiei faţă de terţi (furnizori. ÎNCASĂRI Disponibilităţi (Sold iniţial) la începutul lichidării Încasări din vânzarea bunurilor: .875 1. TOTAL A..761. sumele încasate şi sumele cuvenite creditorilor (tabelul 4).sume proporţionale..601.482 1.875.) Alte cheltuieli Onorariul lichidatorului TVA aferent plăţilor lichidatorului Alte salarii şi contribuţii salariale Cheltuieli cu arhiva Cheltuieli de închidere a procedurii Suma de distribuit (disponibil în cont) Distribuţii până la data de………… 817. a încasării creanţelor şi a soluţionării contestaţiilor privind creanţele creditorilor.674 87.preţ de vânzare din care: Suma netă (preţ de vânzare) TVA aferent vânzării bunurilor Alte încasări (inclusiv garanţii ulterior restituite) Încasări din dobânzi TOTAL ÎNCASĂRI B.893 1....350 91. C.) şi micşorarea disponibilităţilor băneşti la bancă. .. în care vor fi precizate în detaliu operaţiunile de lichidare. într-un cont special de depozit.952.483. cărora li s-au alocat sume numai parţial.667 188 ..344 2..836 371. sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă.rezerve destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.200 16. până la clarificarea situaţiei.039 586..832 160.

380 1. care succede distribuirea averii debitorului şi depunerii fondurilor nereclamate la bancă. judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor. Suma finală rămasă de distribuit după data de…. Sumele creditorilor care în termen de 90 de zile nu solicită intrarea în posesie.815 Debitorului şi fiecăruia dintre creditori li se comunică în copie planul de distribuire finală. iar extrasul de cont va fi depus la tribunal. Termenul de 90 de zile curge de la data pronunţării hotărârii de către tribunal.153 117. Judecătorul-sindic se pronunţă în şedinţa adunării creditorilor prin încheiere asupra tuturor obiecţiilor la raportul final.9 Elaborarea bilanţului final de lichidare Lichidatorul va depune judecătorului sindic odată cu raportul final privind lichidarea şi situaţiile financiare finale respectiv bilanţul final şi contul de profit şi pierdere din ultimul rezultând rezultatul lichidării ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. În termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. lichidatorul adresează judecătorului sindic o cerere. încheierea va aproba raportul final. judecătorul-sindic va analiza necesitatea de modificare a raportului final sau de refacere a acestuia. vor fi depuse la bancă. a tuturor sumelor de bani din lichidarea averii debitorului. El va solicita închiderea lichidării dacă toate sumele de bani obţinute din lichidarea patrimoniului debitorului au fost distribuite creditorilor iar sumele nereclamate au fost depuse în contul averii debitorului. Dacă judecătorul-sindic a decis aprobarea raportului final. Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art. în contul averii debitorului. În urma aprobării raportului final. creditorilor şi camerei de comerţ şi industrie.Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art. Bilanţul final de lichidare reflectă mărimea activelor şi pasivelor societăţii în urma operaţiilor de lichidare (Tabelul 5) şi cuprinde: 189 . Obiecţiile creditorilor la raportul final trebuie să fie înregistrate cu cel puţin 5 zile înainte de data adunării creditorilor.332. 136. În baza raportului final de lichidare se reflectă în contabilitatea debitorului micşorarea obligaţiei faţă de terţi cu suma finală de distribuit şi necesarul disponibilităţilor băneşti din contul de la bancă. Dacă obiecţiunile sunt admise. lichidatorul va face distribuirea finală către creditori. Dacă obiecţiunile sunt respinse în totalitate. Judecătorul-sindic dă o încheiere de închidere a procedurii care se comunică în scris debitorului.134 15. iar o altă copie se afişează la uşa tribunalului. 6. deci la cel puţin 90 de zile după aprobarea raportului final. Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art.

Rezerve 3. Copii ale situaţiilor financiare vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la tribunal. Bilanţ final Tabelul 5 Activ Posturi de activ Conturi la bănci Total activ Pasiv Posturi de pasiv 1.Capital social vărsat 2. bilanţul final poate prezenta una din următoarele variante: i) rezultatul lichidării este pozitiv. ii) închiderea lichidării cu acoperirea datoriilor. La închiderea procedurii de insolvenţă judecătorul-sindic decide ca pasivul debitorului. sume ce pot fi folosite pentru plata creanţelor din Tabelul definitiv consolidat sau să ia o altă decizie privind datoriile ne plătite. capitalurile proprii constituite în timpul funcţionării. ca pasive.Rezultatul lichidării (profit / pierdere) Total pasiv În urma operaţiilor de lichidare. iii) închiderea lichidării cu datorii neachitate şi fără un câştig din lichidare. 190 . acoperindu-se datoriile şi obţinându-se un câştig din lichidare.- ca active soldul conturilor de disponibilităţi băneşti. rezultatul operaţiilor de lichidare şi în cazuri excepţionale datoriile neachitate. respectiv obligaţiile neplătite să fie suportate de membrii organelor de conducere a debitorului. fără un câştig din lichidare.

nu obţin înscrierea acestora la masa credală sau fac remiteri de datorie în cadrul planului de reorganizare . 79/1999 modificată în ambele situaţii de lichidare – atât voluntară cât şi judiciară – competenţa administrării lor revine practicienilor în insolvenţă.) datorate pentru creanţele bugetare născute după deschiderea procedurii Legii nr. Oricum conform dispoziţiilor O.Titlul III Regimul fiscal al societăţilor aflate în procedura de insolvenţă 7 Noţiuni introductive Evoluţia în paralel pe de o parte a legislaţiei fiscale.caracterizarea ca venit a datoriilor debitoarei faţă de creditorii care nu-şi declară creanţele. caracterizabile drept profit .regimul unor cheltuieli care nu mai au sens a fi contabilizate în faliment.regimul TVA aferente creanţelor deţinute de către debitoarea aflată în procedură asupra propriilor clienţi cu situaţii dificile . cum ar fi amortizarea . clienţi cu şanse reduse de a fi încasaţi .constituirea de provizioane asupra propriilor clienţi ai debitoarei aflate în insolvenţă. dreptul nostru fiscal nu s-a racordat în mod 191 . etc.regimul accesoriilor (dobânzi.G. majorări. după reguli clare şi consistente în timp a textelor pertinente din aceste două serii de reglementări necesită în prealabil o incursiune în materia interpretării normelor dreptului fiscal. 64/1995 face dificilă interconectarea celor două serii de texte într-o manieră care să elimine sau să diminueze numărul mare de procese dintre fisc şi practicienii în insolvenţă ca reprezentanţi ai societăţilor aflate în procedura Legii nr. Interpretarea şi aplicarea coerentă. Această operaţiune este necesară datorită faptului că din 1989 până în prezent. nr.64/1995 în interpretarea şi aplicarea textelor fiscale se regăsesc printre următoarele: . caracterizată la rândul său prin repetate şi substanţiale modificări ale Legii nr. 64/1995. Principalele probleme cu care se confruntă practicienii Legii nr.impozitarea diferenţei dintre încasările (veniturile) şi plăţile (cheltuielile) perioadei de lichidare. 64/1995. Pe de altă parte nici lichidarea voluntară a societăţilor comerciale nu are din punct de vedere fiscal un regim uşor de identificat datorită multiplelor modificări ale textelor legale pertinente. marcată în principal de apariţia şi modificarea Codului fiscal şi pe de altă parte a legislaţiei insolvenţei.

. (1) un (nou) text corespunzător.. teleologică.evident la niciunul dintre cele două curente principale existente în materie în ţările europene dezvoltate. acesta fiind sensul neechivoc al definiţiei de la pct. aflate în afara literei textului. etc.01. dezvoltată mai ales în Germania. 65.2006 completează această omisiune introducând la art. respectiv suma primită de către asociaţi (acţionari) peste capitalul subscris şi vărsat la societate are o reglementare proprie. al. În cele ce urmează elementele comune prezentate la lichidarea voluntară nu vor mai fi preluate şi la lichidarea judiciară. 7 . .. (1). concepţie care nu admite metodele de interpretare prin analogie. Deoarece acest surplus nu era impozitat dacă beneficiarul venitului este un nerezident.concepţia interpretării stricte. impozitul pe dividende este reglementat doar în Titlul III ca venit impozabil din investiţii al persoanelor fizice. (îmbrăţişată în Franţa şi Belgia) . care fac apel şi la scopul urmărit de legiuitor.Art. bazate pe argumente raţionale.Impozit pe profit”. chiar restrictive a textelor de natură fiscală.. Cod fiscal].Definiţii” stabileşte foarte clar că din operaţiunea de lichidare nu pot rezulta dividende. 953 din 27 octombrie 2005 192 . la păstrarea unei egalităţi sau proporţionalităţi între categoriile de contribuabili.din orice sursă” al persoanei juridice române. etc.bonis de liquidation” constituie un venit . Regimul fiscal al lichidării este descris de Codul fiscal care însă conţine o serie de texte ce pot conduce la confuzii şi necesită unele precizări pentru evitarea acestora.concepţia interpretării mai largi. De aceea Codul fiscal nu face vorbire despre impozitul pe dividende în Titlul II . 12. sau un venit impozabil din investiţii al persoanei fizice rezidente [art.1 Cadrul legal Cadrul legal al lichidării voluntare este prevăzut de Legea nr. Aspectele fiscale ale lichidării voluntare şi a celei judiciare sunt comune doar pentru anumite elemente care concură la stabilirea impozitelor şi taxelor aplicabile. 302/2005. p1). 8 Regimul fiscal al lichidării voluntare 8. modificările Codului fiscal intrate în vigoare de la 1. la lit.. 31/1990127. al. lit.Surplusul din lichidare. e). respectiv: . 115. publicată în Monitorul Oficial nr. Acest . 127 Modificată ultima oară prin Legea nr.

prin distribuirea către acţionari.tampon” în acoperirea pierderilor înainte de a afecta capitalul.bonis de liquidation” (surplus din lichidare). va atrage 193 . sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii. potrivit prevederilor legale. (5). 19 şi 21 din Codul fiscal. în principal. calculate cumulat de la începutul anului fiscal.Schimbarea destinaţiei rezervelor si a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil..” 8.distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi. Totuşi pentru a se evita orice confuzii.2 Impozitarea rezervei legale În interpretarea art.. Baza teoretică a impozitării rezervelor legale la lichidare o constituie lipsirea lor de rolul de . dizolvării societăţii sau a retragerii unui acţionar/asociat. al acestui act normativ dispunea următoarele: . ordonanţă) a existat şi în Legea nr. 414/2002. 81. (2) Cod fiscal care dispune că . sumele din anularea provizioanelor. fie sub formă de dividend. Dacă în cursul operaţiunilor de lichidare se vor obţine venituri superioare cheltuielilor. în cazul în care cheltuielile cu provizioanele au fost deductibile fiscal la data constituirii lor sau la o dată ulterioară . (3)”. Pe baza acestui text . divizării.. al. exceptându-se cazurile prevăzute la al. al.2004. cu ocazia lichidării. alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. o reglementare la nivel corespunzător de act normativ (lege.sumele rezultate din anularea provizioanelor constituie venituri impozabile. rol ce nu mai poate fi îndeplinit datorită lichidării societăţii. se tratează ca transfer impozabil.. 9. 81 din Norme trebuie făcute următoarele precizări: . art. Normele metodologice prevăd. sub orice forma. la pct.sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii sunt. fuziunii.- - Textul de principiu aplicabil în materia lichidării voluntare pare a fi art. luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului. fie ca urmare a operaţiunii de lichidare. următoarele: .Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora.01. 27. rezervele legale (5% din profitul brut).transferul impozabil” respectiv valoarea activului net distribuit se va impozita cu titlu de .. Deşi Codul fiscal a intrat în vigoare la 1. această diferenţă constituie profit şi se impozitează fără a fi necesar alt text decât cel de principiu al art..

80. conform prevederilor legale în vigoare. reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă. ca text de principiu. divizării.rezervă (sau provizion) anterior dedusă înseamnă. dispune următoarele: . sub forma amortizării. 22.Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile. neintrând.06.. se impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei. datorită lichidării Pct. 81 şi 82. lichidării. daca succesorul de drept al contribuabilului menţine sistemul de impunere conform prezentei legi. includerea în costuri. al. în sens larg nu doar constituirea unui provizion fiscal deductibil dar şi spre ex. analitice distincte. în câmpul de aplicare al art.Rezultatul reportat” sau în contul . 22.În aplicarea prevederilor art. 19 din Codul fiscal. evidenţiat potrivit reglementărilor contabile în contul . în lipsa unui text expres care să stabilească acest impozit. indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei.2002 nu sunt impozabile cu impozit pe profit nici la lichidare. care a fost anterior deductibil.. La lichidare mai degrabă suntem în situaţia modificării destinaţiei rezervei (provizionului) lato sensu. fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. 27. al.Alte rezerve”. corelate cu dispoziţiile art. (5) Cod fiscal. surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale. distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă.provizionul sau rezerva nu sunt active ci pasive şi deci nu se pot distribui către participanţi (asociaţi/acţionari). 571 din Normele metodologice dispune următoarele: .” În interpretarea acestui text sunt necesare următoarele precizări: . fuziunii 194 . al.3 Rezervele provenite din reevaluarea imobilizărilor corporale Art.. 15.” Pe baza textelor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii [art. lichidării. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune.. 2 Cod fiscal în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice de la pct. 8.. (5).impunerea sumelor respective cu impozit pe profit si impozit pe dividende. (2)] considerăm că rezervele legale constituite înainte de 30. într-o interpretare literală. divizării. distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă. Fac excepţie sumele transferate în cazul dizolvării fără lichidare. alin. a unei părţi din valoarea reevaluată (impactul reevaluării) înregistrată în conturile de imobilizări .

Astfel. adică valoarea rămasă neamortizată. concomitent cu creşterea de aceeaşi mărime a pasivului în conturile de rezerve (rezerve din reevaluare). deoarece pe costuri se va înregistra doar valoarea rămasă neamortizată (foarte mică). 403/2000 s-au precizat şi înregistrările contabile ce trebuie făcute la reevaluare. comparativ cu cota normală de impozit pe profit de 25 % existentă la acea dată. dar şi ulterior la ieşirea mijlocului fix respectiv. Împărtăşim această optică pentru situaţiile juridice născute în perioada de stabilitate a preţurilor. Un tratament contabil corect ar pretinde însă debitarea contului de rezerve din reevaluare cu suma aferentă rezervelor constituite la fiecare reevaluare (din 1990 până la zi) pentru respectivul mijloc fix vândut. Acest mod de evidenţiere a reevaluărilor este în concordanţă cu OMFP nr.G. această modificare a Codului fiscal nu a reuşit însă să reziste în timp. chiar dacă foarte neplăcut pentru practicienii fiscali. cu rata redusă a inflaţiei (vezi şi OMF 1752/2005).contribuabilului sau oricărui alt motiv. efectul fiscal dispare. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor. însă considerăm că este inadecvată pentru active existente sau achiziţionate în deceniul ultim al sec XX deoarece conduce la aplicarea unui impozit pe un venit fără a-l putea corecta cu cheltuiala aferentă acestuia. În acest sens. Prin reevaluare se majorează valoarea de înregistrare (de inventar) a activelor imobilizate. valabile în economii stabile. O încercare de ameliorare a efectelor fiscale ale acestor operaţiuni s-a manifestat prin modificările din 2004 care prevedeau că profiturile (câştigurile) din vânzarea de imobilizări se impozitează cu doar 10 %. din reevaluare neputând rezulta consecinţe fiscale. inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. practica contabilă curentă debitează valoarea amortizată şi ca diferenţă până la valoarea de inventar înregistrează cheltuieli.” Acest text fiscal. 195 . prin Normele de aplicare a H. La vânzarea sau casarea acestor imobilzări. nr. este în concordanţă cu normele ce reglementează contabilitatea reevaluării. calculată ca diferenţă între preţul de vânzare pe de o parte şi suma diferenţelor din reevaluare cu amortizarea cumulată pe de altă parte. 94/2001 care armonizează reglementările contabile române cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

2 care modifică art. al. În aplicarea acestui text legal. Dacă admitem că aceasta este baza legală. în conformitate cu reglementările privind impozitul pe profit: a) sumele reprezentând diferenţele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize.G. şi anume art. 105 datează oficial din anul 2000. alin.Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. odată cu încetarea activităţii principiul on going concern nu mai acţionează. diferenţa dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri şi/sau servicii şi cota standard.G. II. (6) Cod fiscal dispune următoarele: . 2. 36/30 ianuarie 2003. 82/1991. este aplicabilă doar reevaluărilor efectuate începând cu H. nu este însă clar de când produce efecte această dispoziţie. de la data aplicării facilităţii respective. având în vedere că normele de înregistrare contabile standard ce prevăd debitarea ct. dacă însă admitem că logica contabilă ce prevede debitarea mai întâi a rezervelor (la vânzarea/ieşirea mijlocului fix) este în vigoare încă de la data apariţiei Legii nr. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat.. potrivit legii. pct. (6) din Codul fiscal următoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare. 22. pentru a contribui la constituirea fondurilor de înlocuire a imobilzărilor. 22.. care au fost neimpozabile. precum şi cele prevăzute în legi speciale.” Acest text a fost introdus în dreptul nostru fiscal prin Legea nr.Intră sub incidenţa art.4 Textul art. al. Rezerve/fonduri provenite din facilităţi fiscale 8.închis” 196 . în conformitate cu actele normative în vigoare. deci dispare premisa pe care s-a admis deductibilitatea acestor sume.” O aplicare a acestor texte intervine în lichidare doar când societatea a înregistrat pierderi şi contul de pierderi este . 41472002.. Pe teren strict juridic. dispoziţia fiscală s-ar aplica pentru toate reevaluările efectuate ulterior intrării în vigoare a acestei legi. 403/2000. asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere. b) scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii.- - Impozitarea rezervelor din reevaluare are şi o logică economică şi fiscală evidentă: dacă s-a majorat activul şi efectul reevaluării a fost trecut în costuri. pct. inclusiv suma profitului investit. 58 din Normele metodologice dispun că . (7) al Legii nr. 232/31 mai 2003 de aprobare a O. nr.

Şi în cazul în care rezervele ar fi utilizate pentru acoperirea pierderilor. în acest caz rezerva fiind neimpozabilă. considerăm că dispoziţiile pct. datorită . Aceste dispoziţii nu pot fi în nici un caz aplicabile facilităţilor fiscale acordate înainte de 02. Totuşi. acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. 22”.comutative dezechilibrate”. Odată însă cu deschiderea procedurii administratorul desemnat are atribuţia şi obligaţia de a verifica operaţiunile încheiate în perioada suspectă de 3 ani anteriori. 15 al. (5) din Legea nr.pentru a impozita rezervele provenite din facilităţi fiscale ...1 Fiscalitatea perioadei anterioare deschiderii procedurii A. 82 din Norme care dispun că .şi textele deja invocate din legile anterioare.La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net.repunerii” unor operaţiuni caracterizate prin venituri mai mici (preţ vânzare derizoriu) şi cheltuielile deductibile mai mari (valoare rămasă) sau anulării actelor . S-ar putea totuşi susţine că ar fi suficiente . Recalcularea profitului/pierderii În perioada anterioară deschiderii procedurii. (6) Cod fiscal. textul legal aplicabil fiind art. 58 este cel în care societatea în lichidare nu are pierderi.2003 deoarece se încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii consacrat la art. regimul fiscal al comerciantului este cel de drept comun. Din acest text reţinem că singurul caz în care nu se contrazice cu pct.. pe nici o metodă de interpretare raţională. 22. al. putând anula unele acte făcute în paguba creditorilor. în general transferuri de bunuri la preţuri derizorii.(soldat) prin diminuarea contului de pasiv care evidenţiază rezervele provenite din facilităţile fiscale. operaţiuni din care pot rezulta obligaţii mai mari către stat. potrivit legii. inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit. respectiv art. repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare. 197 . 9 Fiscalitatea societăţilor comerciale aflate în insolvenţă 9. În cazul în care va proceda la anularea unor astfel de acte. dispoziţiile severe ale pct. va corecta rezultatele financiare ale perioadei şi baza impozabilă aferentă cu aceste ajustări. 9. (2) din Constituţia României. 58 par a fi contrazise de dispoziţiile pct. Această interpretare extrem de largă pare totuşi excesivă faţă de textul care este supus interpretării şi care nu permite o astfel de extensie. al.02. 414/2002. 58 nu sunt aplicabile decât acelor facilităţi fiscale (scutiri şi reduceri ale impozitului pe profit) constituie după intrarea în vigoare a Codului fiscal (2004).

al. variabile în timp (penalităţi de întârziere. etc. astfel: cheltuieli în avans. sume în curs de clarificare. vor atrage accesorii (dobânzi. producţie neterminată (supraevaluare). Regimul majorărilor. dobânzi. pentru a aplica corespunzător dispoziţiile art. deoarece de regulă. dobânzilor. Pentru societăţile comerciale aflate sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. a preponderenţei pasivului faţă de activ. fisc. comercianţii încearcă să mascheze pierderile. calculate până la data deschiderii procedurii.. În acest caz. punând la adăpost pe creditorul ce le poate invoca împotriva erodării valorii reale a creanţei sale datorită inflaţiei. Pentru a nu se denatura ordinea legală a distribuirii administratorul judiciar va verifica regularitatea şi sinceritatea situaţilor financiare din cei 5 ani anteriori. a pierderilor acumulate. art. majorări) care vor conduce la creşterea masei pasive în mod corespunzător. etc. insolvenţa este expresia insolvabilităţii. etc. se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi” În cazul în care se descoperă astfel de erori sau alterări ale situaţiilor financiare. 26. în perioada anterioară încetării plăţilor. lipsa de cash este consecinţa unei activităţi deficitare.pierderea anuală stabilită prin declaraţia de impozit pe profit. cu consecinţa diminuării masei credale atât cu diferenţa de impozit (pe profit şi dividende) cât şi cu accesoriile (majorări. Rolul economic esenţial al acestor accesorii constă în aceea că ele reprezintă o modalitate de conservare a valorii unei creanţe.În acest caz obligaţiile fiscale mai mari. înregistrând ca active bilanţiere anumite sume ce ar fi trebuit înregistrate pe cheltuieli. stabilite pentru perioade anterioare. etc. 64/1995 republicată. profitul declarat se va diminua sau se va transforma în pierdere. (1) Cod fiscal. pentru identificarea acestor accesorii. va modifica corespunzător contul de profit şi pierderi al exerciţiului financiar în care se găseşte. de regulă.). pr. Creanţele bugetare reprezentând impozite şi taxe datorate diferitelor bugete vor fi declarate şi înscrise la masa credală. următoarele texte legale sunt pertinente: 198 . calcularea de accesorii unei creanţe (în sensul C. în majoritatea cazurilor de societăţi insolvente.) aferente.. legea fiscală foloseşte denumiri diferite. Aceste accesorii au şi un rol educaţional important. B. 22) înseamnă a-i adăuga dobânzi. ori menţinerea artificială în viată a acestor societăţi prin credite bancare înseamnă inclusiv . majorări şi penalităţi.cosmetizarea” bilanţului. reprezentând o sancţiune pentru încălcarea obligaţiei legale de plată a debitului (principalului) la termenul legal. penalităţilor În sensul utilizat în prezent. ce dispune că . Probabilitatea de a identifica astfel de manopere este foarte mare.

nr.” Interpretarea coroborată a textelor amintite conduce la următoarele concluzii în privinţa admisibilităţii acestor accesorii în perioada anterioară deschiderii procedurii: . cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. Pentru obligaţiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment şi neplătite la termen nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere.Legea nr. (4): . 45 se aplică în mod corespunzător in ceea ce priveşte creanţele existente la data intrării în faliment. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă. 64/1995) 9.G. 45: . al. republicată: Art. cu excepţia cazului în care s-a prevăzut astfel printr-un plan de reorganizare confirmat (art. al. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie.. 92. 64/1995.. republicată): Art. (4): .. se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. până la data intrării în faliment. (6) din Legea nr. 92/2003. 106. art. prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare. fie la intrarea în faliment consecutivă neaprobării niciunui plan.Nici o dobândă. cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. de orice fel.Pentru obligaţiile născute în perioada anterioară deschiderii procedurii şi negarantate/părţile negarantate din obligaţiile garantate nu se mai pot calcula dobânzi. sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii.2 Fiscalitatea perioadei de observaţie A. al.” Codul de procedură fiscală (O. al. de la data deschiderii procedurii. Principalele repere Perioada de observaţie este cea care începe odată cu deschiderea procedurii şi se încheie fie la începerea reorganizării. 64/1995 . în afară de cazul în care.” Art.Prevederile art. (7): . se derogă de la prevederile de mai sus. 45.Pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte. până la data achitării acestora sau. după caz. atât înainte. majorări sau penalităţi de la data deschiderii procedurii. 118.Pentru toate obligaţiile născute în perioada anterioară deschiderii procedurii se pot calcula dobânzi.Pentru obligaţiile fiscale neplătite la termen.” Art. debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie.. 199 . majorări sau penalităţi până la data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 92.

astfel: . ar fi normal ca majorările. 4. în baza textului art.Până la stabilirea de către adunarea creditorilor a modalităţii de continuare a procedurii. al. 26. să nu mai curgă deoarece societatea se îndreaptă spre lichidare. Datoriile neonorate ale societăţii din anii anteriori intrării în procedură vor genera pierdere fiscală care se va imputa asupra profitului realizat în anul intrării în procedura Legii nr. B. dobânzile. debitoarea fiind prezumată a se afla într-un regim fiscal normal. g) al Legii nr. Pe de altă parte. însă. 118. pierderea anuală. etc. 33. mijloace de transport. în prezent interpretarea strictă a dispoziţiilor art. se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani. orice distribuire trebuind să respecte ordinea de prioritate a creanţei şi proporţionalitatea gradului de îndestulare a creditorilor din aceeaşi categorie.impozitele şi taxele pe clădiri. Clasificarea obligaţiilor fiscale pentru distribuire Obligaţiile faţă de fisc născute în perioada de observaţie sunt în mod neechivoc purtătoare de dobânzi: majorări şi penalităţi. 64/1995 prezumţia că debitoarea va intra în faliment. al. născându-se. stabilită prin declaraţia de impozit pe profit. al. Profitul realizat de societate la sfârşitul execiţiului financiar trebuie însă calculat luându-se în considerare şi eventualele datorii neplătite. În cazul în care activitatea societăţii continuă în perioada de observaţie. vor fi considerate cheltuieli de conservare şi administrare a bunurilor. 64/1995 şi în anii următori. lit. angajate în cursul perioadei de observaţie care se constituie în cheltuieli ale exploatării aferente respectivului an. 200 . 118 Cod. etc. (1). dar dată fiind intrarea acesteia în procedura reorganizării judiciare şi falimentului. în cursul perioadei de observaţie activitatea societăţii poate continua. 1 din Codul fiscal. în sensul că veniturile sunt în cuantum mai mare decât cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. nu se mai pot face plăţi decât în condiţiile legii. teza I din Codul de procedură fiscală. Concursul dintre creditori ar impune ca tuturor creanţelor născute în această perioadă să li se aplice aceleaşi reguli în materia dobânzilor şi majorărilor. Orice profituri însă trebuie să servească satisfacerii creditorilor societăţii. Obligaţiile fiscale născute în această perioadă şi neplătite pot fi calificate diferit din punct de vedere al priorităţii lor la o viitoare distribuire. Explicaţia acestui regim constă în asigurarea unei concurenţe corecte şi loiale între comercianţi. Procedură fiscală nu permite stoparea calculării acestora. aşa cum se desprinde din textul art. terenuri. exploatarea poate genera profit. Pentru acele proceduri în care nu se face o declaraţie a debitoarei că doreşte reorganizarea. conform dispoziţiilor art.

. 2. pct. Profiturile născute din diminuarea pasivului contabil În procedura insolvenţei există cazuri în care apar diferenţe în minus între datoriile înregistrate în contabilitatea debitoarei şi sumele verificate şi acceptate în procedura constituirii masei credale. 201 . În această optică.art. în acest .) vor fi considerate cheltuieli clasificate la prioritatea prevăzută de art.dispoziţiile normative contabile: OMF 94/2001 şi OMF 306/2002 abrogate recent prin OMF 1752/2005 care precizează că orice reducere a obligaţiilor constituie venit impozabil (vezi şi OMF 1752/2005). . articolul autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice. în funcţie de natura lor lor. instrucţiuni şi ordine în aplicarea codului. per a contrario. 1. considerăm însă că o analiză a acestor datorii pe naturi este utilă pentru a preveni spre exemplu.punctul 12 din Normele metodologice care precizează că baza documentară pentru determinarea veniturilor o reprezintă evidenţa contabilă şi normele contabile aferente. Această situaţie se întâlneşte în cazul în care la deschiderea procedurii Legii nr. . doar cele născute înaintea deschiderii procedurii. pct. C. Practica nu a consacrat o anumită orientare în ce priveşte alocarea acestor datorii fiscale la poziţiile de la art. Concluzia – neplăcută pentru creditori care văd fiscul îmbogăţindu-se în urma renunţării lor decurge logic din următoarele dispoziţii legale: .impozitele şi taxele aferente continuării activităţii (ex: impozit pe salarii. etc. 122. pct. practic toate creanţele fiscale născute după deschiderea procedurii nu vor mai fi clasificate la art. alin.concurs” fiscul nu trebuie să fie nici prioritizat dar nici dezavantajat ci trebuie să aibă acelşi regim ca şi ceilalţi creditori care susţin (creditează) activitatea debitoarei. etc. Mai mult. precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. 4. 1. aici urmând a fi incluse. 4. 1 din Codul fiscal care impune cadrul legal pentru impozitele şi taxele care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale. Argumentul principal în favoarea acestei teze îl constituie egalitatea de tratament a creditorilor care susţin activitatea societăţii debitoare după deschiderea procedurii. 122. pct. 64/1995. 122. 2 sau pct. TVA. precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe. perseverarea într-o reorganizare fără şanse. o seamă de datorii înscrise în contabilitate nu sunt reţinute (acceptate) în tabelul definitiv al creanţelor sau mai pur şi simplu nu sunt declarate de către creditori.

accize. 64/1995: . Cu toate acestea. Atât în perioada de observaţie cât şi în reorganizare. Consideraţiile expuse la analiza creanţelor fiscale născute în perioada de observaţie referitoare la clasificarea lor drept cheltuieli de conservare şi administrare respectiv de continuare a activităţii sunt valabile şi pentru perioada de reorganizare. datorită faptului că creditorii au consimţit. prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare. Cod procedură fiscală care nu distinge. fiind în consecinţă venituri realizate “din orice sursă”. o remitere de datorie. unele dispoziţii de natură fiscală par a nu mai recunoaşte această stare de . nu putem trage decât o singură concluzie.normalitate. 202 . 4 Cod procedură fiscală. majorările şi dobânzile continuă să curgă pentru acele obligaţii fiscale născute înăuntrul perioadei de reorganizare. 118. etc.. etc. al. plătind impozitele prevăzute de lege. Astfel. adăugând majorări. activitatea societăţii continuă iar o parte din creanţele asupra acesteia au fost reduse. problema este că atunci când se întocmeşte planul nu pot fi prevăzute în plan şi datoriile născute ulterior întocmirii planului dar anterior aprobării lui. 64/1995. în baza planului de reorganizare confirmat de creditori. în baza textului art. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii.. Pentru obligaţiile de la masa credală (născute anterior deschiderii procedurii). se derogă de la prevederile de mai sus. ca urmare a unor remiteri de datorie consimţite de către creditori. 118. În perioada de reorganizare conform textului art.. dobânzi. 19 şi 20 Cod fiscal nu prevăd aceste sume printre veniturile neimpozabile. însă. societatea beneficiază de prestaţia sau bunul achiziţionat. regimul este identic. fără a plăti în schimb echivalentul bănesc pe care s-a obligat prin contract să-l plătească. 45 din Legea nr. această soluţie rezultă din interpretarea textului art. dispoziţiile art. al. 9. scăderea cuantumului obligaţiilor se evidenţiază ca un venit impozabil al societăţii. 185 Cod fiscal care pot conduce la retragerea autorizaţiei de antrepozit fiscal societăţilor împotriva cărora s-a deschis procedura Legii nr.nici o dobândă.. TVA. Pentru creanţele bugetare născute în perioada de observaţie. prin intermediul planului de reorganizare. planul poate prevede protejarea acestora contra deprecierii.- Art. societatea debitoare este prezumată a se comporta ca orice alt agent economic (comerciant) într-o activitate normală.: spre ex..3 Fiscalitatea reorganizării În situaţia în care. 4. şi negarantată … în afară de cazul în care.

majoritatea veniturilor vor proveni din activităţi financiare (dobânzi din sumele păstrate în bănci.amortizarea nu mai este necesară în perspectiva lichidării societăţii. Particularităţi ale procedurii falimentului care au consecinţe de natură fiscală În procedura falimentului – în care ajung şi majoritatea comercianţilor ce încep o reorganizare – există o serie de aspecte particulare ce vor influenţa modul de aplicare a reglementărilor fiscale. având în vedere că lichidatorul conduce activitatea debitorului. pentru a nu se denatura rezultatul lichidării. care constau în vânzarea bunurilor debitoarei. Chiar dacă limite foarte precise nu se pot 203 . 64/1995 nu a consacrat expres. În prezent persistă încă o stare de confuzie provocată şi de lipsa de bune practici în acest domeniu. etc. Cu toate acestea. este extrem de important de delimitat care sunt cheltuielile ce urmează a fi suportate de către lichidator şi care vor fi suportate de către societatea debitoare. care sunt condiţiile în care continuarea activităţii este permisă.restrângerea treptată şi apoi încetarea activităţii de exploatare. astfel: ..excepţionale. .începerea de noi operaţiuni poate fi aprobată doar în mod excepţional de către creditori.nu se mai justifică cheltuieli cum ar fi cele de protocol. sunt frecvente cazurile în care salariaţi ai debitorului sunt însărcinaţi cu executarea vânzării bunurilor..4 Fiscalitatea falimentului (lichidarea judiciară) A. trebuie realizată exclusiv cu personalul plătit de către lichidator.cheltuielile de publicitate pot fi alocate doar pentru vânzarea bunurilor .9. operaţiune care. în depozite la termen) şi din activităţi . . doar recenta modificare acordând dreptul respectiv comitetului creditorilor. . legea nr. cel puţin în cazurile în care se acordă onorariu de succes. această regulă este consecinţa principiului capacităţii restrânse de folosinţă. sponsorizare/mecenat. Prin urmare. în faliment. dintre care amintim pe cele mai importante: . .separarea clară a cheltuielilor înregistrate pe conturile debitoarei. care dispune că o societate în lichidare poate face doar acele operaţiuni necesare pentru activitatea de lichidare nemaiputând începe operaţiuni comerciale noi. de cele suportate de către lichidator. când lichidatorul demonstrează documentat că pierderea pentru averea debitorului astfel înregistrată este inferioară comparativ cu cea la care se ajunge în ipoteza opririi activităţii.restrângerea şi schimbarea structurii cheltuielilor. până în prezent.

” Pct. 22. calculate cumulat de la începutul anului fiscal. în conformitate cu actele normative în vigoare. luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului. exceptându-se cazurile prevăzute la al. Normele metodologice dispun următoarele: Pct. lunar sau trimestrial. inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit. 80: .Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi se poate realiza în cazul lichidării” Pct. potrivit legii. 81: . De asemenea.. Dispoziţiile legale pertinente pentru profitul realizat în această fază a procedurii a. 204 . Acelaşi tratament se aplică şi rezervelor constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea. 82: .” În aplicarea acestei ultime prevederi legale.” b. (3). activitatea lichidatorului trebuie să se desfăşoare în aşa fel încât acesta să nu producă prejudicii debitoarei.La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net.- stabili la începutul operaţiunilor. se tratează ca transfer impozabil.Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi. pe parcurs. (2): . a disponibilului în devize. acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. art.. sumele din anularea provizioanelor. 27. fie ca urmare a operaţiunii de lichidare. În consecinţă. alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. B. această departajare este indicat să fie controlată şi certificată de către un auditor extern independent. Reglementarea Codului fiscal în lumina principiului legalităţii Interpretarea dispoziţiilor legale citate conduce la ideea că sunt aplicabile şi la lichidarea voluntară (administrativă) şi la faliment deoarece textele nu disting. repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare. Sediul materiei Dispoziţiile legale pertinente pentru profitul realizat în această fază a procedurii sunt următoarele: Cod fiscal. dacă legea nu prevede altfel. nu sunt admisibile cheltuielile cu provizioane pentru creanţe născute în timpul lichidării.Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. spre exemplu.. tot ceea ce vinde trebuie încasat imediat sau cu documente asiguratorii. sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii. cheltuielile cu dobânzile pot fi admise doar pentru creanţele garantate înscrise la tabelul definitiv al creanţelor.. al. fie sub formă de dividend.

19 din Codul fiscal care consideră deductibile cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor. 81 din Norme. 19 Cod fiscal care defineşte profitul impozabil. 27. este textul art.reguli generale”. 19 care defineşte profitul impozabil ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri? Dacă avem în vedere că acest text figurează la .. Principalele argumente în acest sens sunt: . printr-un text al Codului fiscal şi nu prin norme. 27 Cod fiscal care pune ipoteza distribuirii de active către acţionari sau asociaţi. surplusul (. . 2 din Codul fiscal atunci evident este o eroare de sistematizare deoarece textul pct.în situaţia lichidării/dizolvării unui contribuabil.. al. C. În acest caz ar fi fost mai potrivit ca pct. amortizarea nu constituie o cheltuială aferentă veniturilor 205 .. Deci textul pct. ori. al. 81 din Norme să constituie o detaliere a dispoziţiilor art.. fiind .profitul”) obţinut din această activitate. care arata expres că. în baza principiului legalităţii. Calcularea amortizării la societăţile aflate în faliment Deşi legea fiscală nu prevede explicit. Această precizare ar fi binevenită deoarece la un moment dat legiuitorul a acordat expres un regim mai favorabil vânzării de active. este evident că în faliment imobilizările nu mai sunt amortizabile. pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia.. se remarcă faptul că în Cod nu se mai reiau dispoziţiile anterioare ale art. deci evident doar cazul lichidării voluntare. producţia (activitatea) fiind oprită sau desfăşurându-se doar operaţiunile în curs de finalizare. poate produce efecte în materia fiscală. Pct. singurul text legal în materie fiscală. putem accepta această ipoteză. Putem oare considera că legiuitorul fiscal a considerat că nu mai este necesar un text distinct. 2. taxându-se cu doar 10%. deci nu se mai poate admite deductibilitatea fiscală a acestui tip de cheltuieli.textul de principiu al art.acoperitor” pentru toate situaţiile textul art. al. în maniera în care este redactat. cum în faliment veniturile se obţin în principal din vânzarea bunurilor societăţii. 27. 81 să fie plasat în explicarea principiului enunţat de art. Dacă s-a dorit ca pct. 81 nu are nici o legătură cu distribuirea de active. În aceeaşi ordine de idei. însă ar fi fost mai bine ca surplusul din lichidare să fie caracterizat expres ca „profit” („boni de liquidation”) şi pentru cazul falimentului. 1 din Legea 412/2002. 14.Singurul text care. duce însă la concluzia că în orice lichidare se va obţine profit dacă veniturile provenite din lichidare sunt superioare cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor. 81 constituie un adaos nefericit la textul art..

într-o interpretare sistematică. în dreptul fiscal o executare silită. Singura prevedere în Legea 64/1995 ce ar putea fi adusă ca argument în acest sens o constituie cea de la art. nicăieri în Legea nr. şi nu profitul. se pune problema dacă vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii nr.A. 24.G. cum amortizarea este o cheltuială dar nu şi o plată (o ieşire de cash). acest text nu este însă suficient pentru ca. calcularea sau recalcularea ei nu afectează distribuţia. pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative.A.V. nr.. deci încasări minus cheltuieli . Reamintim că. transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor.64/1995 este apreciată ca având 206 . al. constituie sau nu o operaţiune supusă T.64/1995.- - - principiul continuităţii activităţii nu mai acţionează. deşi majoritatea covârşitoare a doctrinei consideră că falimentul constituie o procedură de executare silită.”. prevederile art. Ori. falimentul să fie considerat. neechivocă.totalitatea bunurilor care pot face obiectul unei executări silite. În primul rând. în condiţiile C. Din aceste dispoziţii sumare.. (b) că se asimilează livrării de bunuri şi . procedura Legii nr. H.pr. (3) lit. 15/1994 referitoare la compensarea valorii neamortizate a mijloacelor fixe scoase din funcţiune.. la comentariul afectat acestor dispoziţii. 44/2004 care aprobă Normele metodologice de aplicare a legii prevede. din acest punct de vedere. această sumă se distribuie creditorilor. condiţia ca debitorul să fie înregistrat ca plătitor de T. Taxa pe valoare adăugată. Ajustarea bazei de impozitare a TVA Codul fiscal prevede la art. din interpretarea dispoziţiilor acestui articol rezultă că legea este concepută a fi aplicată doar societăţilor în funcţiune profitul contabil este irelevant în faliment.V. în doctrina actuală. 128 al.. ceea ce contează fiind excedentul operaţiunilor de lichidare. art. în urma executării silite”. 3 care defineşte averea debitorului ca . societatea urmând a-şi înceta existenţa în viitorul previzibil textul Codului fiscal (titlul II.este deţinut şi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii. D. care să ratifice acest punct de vedere teoretic.civ. 2) care arată că una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite de un mijloc fix amortizabil este că acesta . 17 din Legea nr. ori o societate în faliment nu se încadrează în aceste condiţii.64/1995 modificată nu există o dispoziţie clară.

V. considerăm că debitorul comerciant aflat în procedură va efectua operaţiunile de vânzare cu T. respectiv că ar constitui o executare silită.A. 2002.transferurile efectuate cu ocazia fuziunii sau divizării .A. Noua reglementare fiscală prevede chiar şi posibilitatea recuperării TVA aferente facturilor neîncasate emise asupra clienţilor în faliment. – nu au condus la drept de deducere.A.V.A.(b) Codul fiscal. în acest sens. operaţiunile îndeplinind cumulativ condiţiile următoare: . deşi unele bunuri – achiziţionate înainte de adoptarea T.64/1995 o constituie următoarele prevederi ale Codului fiscal: .V. de către comercianţii supuşi procedurii Legii nr. Baza legală a obligaţiei de a plăti T. All Beck. 138.-ului. d) din Cod prevede posibilitatea ajustării (diminuării) bazei de impozitare cu contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate care nu se Stanciu D.V. a IV-a. şi nu dispoziţiilor de excepţie ce reglementează executarea silită.) . dacă nu sunt operaţiuni scutite. (1).caracter de remediu (reorganizare).A. bunurile imobile.A. în baza prevederilor art. bunurile de natură mobilă care nu pot fi detaşate fără a antrena deteriorarea mobilelor.A. înscriindu-se în regimul general al T.V. 576 128 207 . Vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii 64 este totuşi. Ed.. vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii nr.(2) .Drept comercial român. respectiv de executare silită (falimentul).art. Cărpenaru . 126 al. ed.V. 128 al.locul de livrare al bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România ..(2) care explică noţiunea de bunuri. însă dispoziţiile129 generale Codului fiscal.rezultă dintr-una din activităţile economice prevăzute la art. 27 al.constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuată cu plată .aportul în natură la capitalul unei societăţi comerciale În consecinţă. Această concluzie este întărită de alte prevederi legale care exclud din operaţiunile impozabile anumite acte cum ar fi: . etc. p.128 Pe aceste considerente nu putem accepta ideea că.64/1995 este supusă T.sunt efectuate de persoane impozabile (plătitoare de T. supusă T.V. 128 al. art.(3) lit. Din aplicarea acestei reglementări rezultă că.A.art. în prezent dau naştere unei obligaţii de plată a T. lit.V. incluzând bunurile mobile.

(4): .. sau lichidat. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti... 21. 138. (2) lit. n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate. . n). deşi ar putea beneficia de o bază raţională.sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: lit.art. E. 4.art.Provizioane şi rezerve” sunt deductibile: 208 . Pentru a amâna momentul reducerii bazei impozabile. 22. o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu. pentru partea neacoperită de provizion. potrivit art. d) din Codul fiscal. în alte situaţii decât cele prevăzute la art. al. evident că această decizie nu are nici o forţă legală. În această situaţie.. 3. contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective. lit. 10/2004) în care interpretează textul legal referitor la declararea falimentului respectiv intrarea în faliment (conform noţiunilor utilizate de Legea nr. 21. Aceste prevederi cunosc permanente modificări. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori. al. neîncasate. ajustarea fiind permisă cu data la care se declară falimentul. 2. după caz. Problema deductibilităţii provizioanelor Prevederi legale aplicabile . al. neîncasate.art. 22: . dacă însă voinţa reală a legiuitorului fiscal a fost în sensul de a lega ajustarea bazei de impozitare de închiderea procedurii falimentului şi nu de declararea (începerea) falimentului. în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare. (2): . fără succesor.Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: lit. în prezent fiind următoarele: . precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu.prin ricoşeu” sunt cele referitoare la deductibilitatea provizioanelor constituite pentru creanţele deţinute de către debitoarea în insovenţă asupra propriilor săi debitori. debitorul este dizolvat.poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. în următoarele cazuri: 1. . Comisia Centrală Fiscală a emis o extrem de bizară decizie (nr. 64) asimilându-l cu închiderea falimentului. singura soluţie o reprezintă modificarea corespunzătoare a textului art. în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul. 21.

reglementările acestui articol aplicânduse în continuare acelui provizion sau rezervă.provizioanele constituie în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004. Valeria Băbăiţă. 2005 3. Editura Lumina Lex. Bucureşti. din valoarea creanţelor asupra clienţilor. 2004 209 .al. înregistrate de către contribuabili. Timişoara. Bucureşti. Ovidiu Constantin Bunget – Repere ale evoluţiei contabilităţii. Editura Lumina Lex. care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. lichidării.Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile. (5) . indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei.c) . Editura Economică. 2005 5. (1). Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune. Editura Economică. d). 2001 2. 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005. din rapoartele lichidatorului rezultă că nu mai rămâne nimic de distribuit creditorilor chirografari. Carmen Imbrescu – Teoria contabilităţii. f) g) şi i). au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului al. noile dispoziţii legale privind procedura simplificată pot conduce la efecte pozitive. deşi. Mihail Epuran. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004 2. Editura Economică. Bucureşti. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. Pentru atenuarea acestor efecte şi pentru deductibilitatea rapidă a acestor provizioane.” Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că devin deductibile provizioanele doar dacă clienţii debitorului sunt şi ei în faliment iar procedura a fost închisă. Ovidiu Constantin Bunget – Contabilitatea românească: între reformă şi convergenţă. Bucureşti. 3. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului 5. 2005 4. fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Mirton. nu sunt garantate de altă persoană 4.. Radu Bufan – Reorganizarea judiciară şi falimentul. deci trebuie aşteptat până la închiderea procedurii. lit. Bibliografie 1. Radu Bufan – Tratat de drept fiscal. altele decât cele prevăzute la lit. divizării. distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă.. 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006.

cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. 210 . după 30 de zile de la scadenţă. metode şi tehnici care ar putea fi utilizate în efectuarea unei asemenea analize. nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe. de a descrie pe scurt utilitatea analizei economicofinanciare în context şi de a face trimitere la principalele elemente. 27 .Titlul IV Analiza economico-financiară în procedura de insolvenţă Pe tot parcursul materialului ne vom referi la noua formă a Legii 64/1995 modificată sub denumirea de „Lege” sau „Legea”. Scopul acestui capitol este acela de a identifica articolele din Lege care presupun aplicarea elementelor de analiză economicofinanciară. 3 . în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. (2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă. 10 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă 10.. ………. metodele şi tehnicile aplicabile. la scadenţă. ………..(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi. datoriile exigibile angajate. lichide şi exigibile.În înţelesul prezentei legi. b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti.1 Temeiul legal Articolele de Lege pentru aplicarea cărora este necesară recurgerea la analiza economico-financiară sunt prezentate în continuare Definiţii „Art. Capitolele următoare vor oferi mai multe detalii despre elementele. Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1.” Cererea debitorului „Art. atunci când debitorul.

10. putând conduce la incapacitate de plată sau. în funcţie de care măsurile care se vor adopta vor privi respingerea cererii sau deschiderea procedurii.(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat de insolvenţă. altfel spus. În ceea ce priveşte decizia referitoare la depunerea unei cereri de deschidere a procedurii sau judecarea unei astfel de cereri. cu rea-credinţă.2 Utilitate În condiţiile în care fie că s-a depus sau nu o cerere de deschidere a procedurii (de către debitor sau de către creditori) întrebarea primordială la care trebuie să se găsească un răspuns este dacă insolvenţa este sau nu iminentă sau dacă societatea se află sau nu deja în stare de insolvenţă. De asemenea este necesar să se stabilească dacă aceste dificultăţi au un caracter accidental sau unul de permanenţă.”. nu este unul simplu iar importanţa unui astfel de răspuns este evidentă. pentru prejudiciile pricinuite.” Cererile creditorilor „Art.3 Principalele aspecte urmărite O întreprindere se poate confrunta pe termen scurt cu dificultăţi în desfăşurarea activităţii specifice. respectiv lichidarea celor neviabile. poate introduce o cerere introductivă…………. analiză ce trebuie adaptată fiecărui caz în parte. Răspunsul la aceste întrebări se poate da de către persoane de specialitate (practicianul sau alţi experţi) în urma realizării unei analize economico-financiare. 31 . 10. situaţia întreprinderii se agravează. În acest stadiu efectuarea analizei activităţii unei societăţi comerciale urmăreşte să identifice dificultăţi care au situat sau vor situa această societate în imposibilitatea efectuării plăţilor scadente. de multe ori. de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare. din punct de vedere al analizei economico-financiare trebuie 211 . la insolvenţă. Dacă însă aceste dificultăţi persistă. Răspunsul.(4) Introducerea prematură. trebuind ca deopotrivă debitorul dar şi creditorii să fie protejaţi unul faţă de eventualele abuzuri ale celorlalţi. legate în special de criza de lichiditate. urmată de reabilitarea sau reorganizarea activităţilor viabile.

factoring (transformarea debitorilor în lichidităţi prin intermediul băncilor).Să se demonstreze pe baza informaţiilor financiare că debitorul se află într-o evidentă criză de lichiditate.1. etc.Reversarea cauzelor care au dus la lipsa de lichiditate.lămurite noţiunile de insolvenţă vădită (prezentă) şi insolvenţă iminentă. sau dovedeşte în mod indubitabil că este în curs de a obţine astfel de credite . adică. insolvenţa este judecată prin apelarea la instrumente diferite. după cum este prezentat în continuare. pentru a putea determina dacă un debitor se află sau nu în stare de insolvenţă vădită. 212 . trebuie ca: . insolvenţa este prezumată ca fiind vădită. acesta nu dispune de suficiente active lichide pentru a face faţă datoriilor exigibile . etc. rescadenţarea unor împrumuturi sau obţinerea unor termene de plată a creditorilor mai avantajoase. după 30 de zile de la scadenţă. cum ar fi contestarea cuantumului acesteia. nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe.Să se ia în calcul ca informaţie relevantă pentru această analiză şi orice alte informaţii financiare pe care debitorul le poate pune la dispoziţie referitoare la resursele de care acesta deja dispune sau va dispune în perioada imediat următoare. În cele două situaţii amintite mai sus. atunci când debitorul. lichide şi exigibile. Insolvenţa vădită În accepţiunea Legii. fapt care trebuie soluţionat în afara procedurii O detaliere a modalităţilor de calcul şi de interpretare a indicatorilor de lichiditate este prezentată în cadrul capitolului 2.Credite neutilizate: debitorul are credite neutilizate pe care le poate accesa. În practică. cum ar fi (fără ca lista să fie exhaustivă): . În general.. printre altele cele referitoare la: încasarea de clienţi restanţi (prin prezentarea dovezii efectuării plăţii sau a garanţiei că aceasta va fi efectuată pe termen scurt). cu condiţia ca aceste informaţii să arate în mod indubitabil faptul că criza de lichiditate a fost sau este pe cale să fie soluţionată într-un termen extrem de scurt . la un moment dat. Legea se referă la insolvenţă ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.Să se ia în calcul cazul în care debitorul nu plăteşte o creanţă din motive comerciale.

judecătorul sindic are opţiunea apelării la un expert care să se pronunţe asupra unei astfel de speţe. atunci debitorul trebuie să introducă cererea de intrare în procedură. inclusiv prin apariţia de neevitat a laturii subiective. În concluzie. Dificultatea sporită este dată în special de: .3. 2.1. debitorul trebuie să: .2. astfel încât să fie în măsură să estimeze riscul apariţiei stării de insolveţă În condiţiile în care concluzia analizei anterior menţionate este că societatea se îndreaptă către o criză de lichidităţi pentru care nu sunt identificate modalităţi de evitare sau de rezolvare.1.). De multe ori se întâmplă ca o stare previzionată de criză de lichiditate (aparent o stare de insolvenţă iminentă) să poată fi depăşită prin măsuri ce pot fi planificate în momentul constatării existenţei unui asemenea risc.Analiza financiară pe baza bilanţului (subcapitolele 2. 213 . indiferent de onestitatea autorului) .1. debitorul (societatea) unei estimări deloc uşoare în ceea ce priveşte probabilitatea apariţiei insolvenţei în perioada următoare (de obicei următoarele luni). Trebuie foarte clar menţionat că previzionarea unei crize de lichidităţi pentru care se cunosc şi măsurile de contracarare (criza este una temporară – situaţie frecvent întâlnită) nu constituie un caz în care trebuie solicitată deschiderea procedurii. În cazurile starea de insolvenţă este dificil de apreciat pe baza dovezilor puse la dispoziţie.Luarea în sine a deciziei: este sau nu este. Insolvenţa iminentă În ceea ce priveşte determinarea stării de insolvenţă iminentă.Realizeze o previziune a situaţiilor financiare ale societăţii (în special a fluxurilor de numerar) pe baza cărora să se confirme sau să se infirme un asemenea risc potenţial (insolvenţa iminentă) . (dificultatea realizării de previziuni. analiza în acest caz este mai complexă decât în cazul anterior (cel al insolvenţei vădite)..Inventarieze măsurile pe care le are la dispoziţie în perioada premergătoare crizei de lichidităţi previzionate. utilizarea indicatorului de lichiditate ca şi criteriu de decizie în ceea ce priveşte stabilirea stării de insolvenţa vădită a unui debitor trebuie să fie făcută din considerente de ordin practic într-o manieră flexibilă. Pentru a putea prevedea insolvenţa iminentă şi a depune cererea de intrare în procedură. 2. de această dată vorba de insolvenţă iminentă Cu alte cuvinte. fără însă a tergiversa deschiderea procedurii atunci când situaţia o impune.1.Necesitatea previzionării momentului apariţiei stării de insolvenţă.

se utilizează un indicator al activităţii de exploatare care nu ţine cont de politicile financiare şi fiscale şi de amortizare.Întrucât analiza efectuată cu scopul determinării existenţei unei stări de insolvenţă iminentă este una complexă. Pentru o detaliere a metodelor şi tehnicilor de previziune aplicabile în vederea efectuării unei astfel de analize considerăm relevante capitolele 3.degradare juridică. Degradarea financiară a activităţii este datorată faptului că societatea comercială nu poate acoperi din activele lichide.degradare economică. Pentru a sublinia diferitele situaţii în care se poate afla o societate din punct de vedere al degradării activităţii sale. inclusiv din punctul de vedere al insolvenţei sau al insolvenţei iminente. mai jos sunt prezentate câteva scurte consideraţii referitoare la starea în care se poate afla la un moment dat aceasta.degradare financiară. 214 . Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate. debitorul are varianta apelării la un expert. De asemenea. Analiza EBE ne conduce la concluzia că ultimul stadiu al degradării economice îl reprezintă înregistrarea unei valori adăugate negative. politica financiară cât şi cea fiscală. dar care ia în considerare politica de amortizare. Un alt indicator care reflectă starea de degradare a activităţii. generând mai multe cheltuieli decât venituri.2. Rezultatul activităţii nu mai produce profit. . iar activitatea nu mai contribuie pozitiv la dezvoltarea economiei. Degradarea economică a activităţii poate fi un semnal al unor pierderi care semnalează faptul că societatea nu mai este rentabilă. calculând soldul încasărilor şi cheltuielilor legate de activitatea industrială şi comercială. are la îndemână apelarea la un expert. pentru detectarea nonprofitabilităţii.3. este rezultatul curent (Rc). Degradarea activităţii societăţii poate fi sintetizată în trei componente: . . Cel mai frecvent. fapt care are în plus avantajul lipsei subiectivităţii de care ar putea da dovadă debitorul atunci când este pus în situaţia investigării în mod critic a propriei afaceri. Acest indicator este excedentul brut de exploatare (EBE). atunci când este pus în situaţia analizării daca la un moment dat debitorul ar fi trebuit sau nu să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte starea de insolvenţă iminentă. Previzionarea situaţiilor financiare şi 3. judecătorul sindic. se poate considera că acesta în mod rezonabil ar fi putut să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte insolvenţa iminentă. În acest caz acesta trebuie să răspundă în plus la întrebarea dacă la data la care ar fi trebuit luată decizia introducerii unei cereri de către debitor.

iar mijloacele economice temporare să fie acoperite din resurse temporare). 215 .datoriile exigibile. pentru a evidenţia ponderea disponibilităţilor băneşti şi a datoriilor pe termen scurt .1) şi cauze endogene (Tab. Cauzele care determină degradarea economică şi financiară a unei societăţi comerciale şi creşterea vulnerabilităţii acesteia se pot grupa în cauze exogene (Tab.analiza vitezei de rotaţie a creanţelor şi datoriilor pe termen scurt. . Dacă la nivelul unei întreprinderi are loc încetarea plăţilor. Această situaţie generează imposibilitatea efectuării plăţilor scadente şi o situaţie tensionată cu partenerii de afaceri. . criza este în general avansată. în încetare de plăţi. datorată întreruperii efective (şi – în anumite cazuri – definitive) a activităţii societăţii comerciale.analiza echilibrului financiar. pentru a urmări dacă regulile echilibrului financiar sunt respectate (mijloacele economice permanente să fie acoperite din resurse permanente. pentru a urmări ce relaţie există între durata de încasare a creanţelor şi durata de plată a datoriilor. sau chiar . pasivul pe termen scurt fiind superior activului pe termen scurt. caz în care situaţia întreprinderii este compromisă.analiza structurală a activelor şi pasivelor pe termen scurt.situaţia financiară dificilă. dar vulnerabile şi care se pot afla. aflate în imposibilitatea de a-şi onora plăţile. relaţiile întreprinderii cu partenerii săi au devenit conflictuale şi în majoritatea cazurilor salvarea activităţii este aproape imposibilă În aceste situaţii. Chiar şi la acest nivel este important să se facă o distincţie între societăţile comerciale nerentabile. pentru a evidenţia dacă elementele de activ sunt suficiente pentru a acoperi datoriile societăţii . degradarea din punct de vedere juridic presupune declanşarea stării de insolvenţă. Degradarea juridică a activităţii este generată de: . temporar. care nu mai pot supravieţui şi societăţile comerciale cu o situaţie financiară bună. deşi nu presupune încetarea plăţilor. . în special cu creditorii şi furnizorii.încetarea plăţilor.analiza lichidităţii şi solvabilităţii societăţii. priveşte societăţile comerciale care se confruntă cu dificultăţi de trezorerie şi care nu respectă echilibrul financiar.2). care. Pentru a urmări degradarea stării financiare se poate apela la: .

probleme specifice de trezorerie.Într-un studiu realizat în Franţa în 1986 pe un eşantion de 244 de întreprinderi aflate în dificultate130. pentru 23 % din cazuri.reducerea activităţii. Carol. . pentru 33. pag.cit. pentru 7.7 % din cazuri..2 % din cazuri.5 % din cazuri. s-a constatat că aceste dificultăţi pot fi grupate în 5 categorii: . 28 216 . pentru 18.probleme de management.5 % din cazuri. op. . 130 Gresse.cauze accidentale.reducerea rentabilităţii. . . pentru 17.

Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. 1.Tabel nr. A. 2003. pag..22 . Editura Mirton. Timişoara. Factori exogeni care conduc la creşterea vulnerabilităţii întreprinderii Sursa: Negrilă.

Timişoara.23 . A.. Editura Mirton. Factori endogeni care conduc la creşterea vulnerabilităţii întreprinderii Sursa: Negrilă. 2.Tabel nr. pag. Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. 2003.

e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului. în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. ……………” Administratorul judiciar „Art. 28 şi art. conform obiectului de activitate. b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora. 94.În înţelesul prezentei legi. într-un termen stabilit de acesta.(1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar. 219 .b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătoruluisindic într-un termen stabilit de acesta. şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic. a activităţii debitorului. sunt: a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: …………… 12. în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului. 138 din lege. fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale. Activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare efectuate de debitor în perioada de observaţie. 3 . sau f) conducerea integrală. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art.. în cadrul prezentei legi. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului. în condiţiile art. dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar. în cursul normal al comerţului său. c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente. cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate. 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.11 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare la deschiderea procedurii de insolvenţă 11. 20 . ……….1 Temeiul legal Definiţii „Art. respectiv în parte.

………. încheierea de tranzacţii.1. m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic. atunci când valoarea obiectului garanţiei. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei. renunţarea la garanţii reale. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. descărcarea de datorii. descărcarea fidejusorilor. …………. susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. 121 alin. 39 . iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. B. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor.În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. în cadrul procedurii. (1) pct. în una dintre următoarele situaţii: A. precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial. cu excepţia cazurilor în care va fi stabilit că acestea vor fi achitate din fondul constituit conform art. administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează.4 din prezenta lege. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. ………….” „Art.. 220 . i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta.. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor.. 23 .(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă.” Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii „Art.

(2) În cazurile prevăzute la alin. respectiv. lichidatorul în cazul procedurii simplificate va întocmi şi va supune judecătorului-sindic. în termenul stabilit de judecătorul-sindic. (1) lit. (1) lit. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa. A. după caz. a celorlalte elemente. sau după caz.” „Art.(1) Pe perioada de observaţie. acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special. 49 . reale sau personale. majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi. a). 59 – (1) Administratorul judiciar. după cum urmează: ……………… (2) Actele. pentru satisfacerea dobânzilor. (3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) vor putea fi autorizate. B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor. în acest caz. 1 alin. pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect. operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. ca urmare a acumulării dobânzilor. pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. (2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori.” „Art. motivele care nu permit reorganizarea şi. precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului. majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi. va propune intrarea în faliment. b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente. în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar. c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare. debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi. respectiv. 221 . c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării. un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului. (2). în termen de maximum 5 de zile de la data primirii acesteia.

(2) va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. Astfel. Exemplele cele mai importante sunt: . ……………. acesta trebuie în acelaşi timp să analizeze în amănunţime deopotrivă istoria societăţii.fundamentarea dovezii contrare în ceea ce priveşte cererea unui creditor de ridicare a suspendării (art. pentru a putea răspunde întrebărilor şi 222 . supravegherea gestionării patrimoniului sau conducerea în tot sau în parte a activităţii debitorului .analizele în vederea anulării unor acte frauduloase sau a unor tranzacţii ce ar prejudicia drepturile creditorilor.(3) În cazul în care. acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor. prin raportul său administratorul judiciar arată că activitatea debitorului este reorganizabilă. dacă. prevăzută la alin. colaborează la întocmirea acelui plan. la cererea debitorului.elaborarea planului de reorganizare a debitorului sau propunerea intrării în faliment . judecătorul sindic sau chiar acesta trebuie să ia decizii cruciale (cu impact foarte mare asupra debitorului şi a sumelor care urmează a se recupera). sau dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul sau mai mulţi creditori.raportul prin care se propune continuarea perioadei de observaţie sau intrarea în procedura simplificată (falimentul) – într-un interval de 30 de zile de la desemnare . (4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului. pe baza cărora creditorii.raportul amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare ori a motivelor care nu permit reorganizarea – într-un interval de 60 de zile de la desemnare .stabilirea activităţilor curente. mediu şi chiar lung. din punctul de vedere al administratorului. activitatea curentă şi perspectivele pe termen scurt. în procedura generală.2 Utilitate În această perioadă (de observaţie) administratorul trebuie să întocmească un număr de rapoarte şi de analize esenţiale pentru desfăşurarea procedurii. menţinerii sau denunţării unor contracte sau propunerii unor tranzacţii Având în vedere termenele prevăzute de Lege precum şi durata estimativă a perioadei de observaţie se poate trage concluzia clară că aceasta este o perioadă extrem solicitantă pentru participanţii la procedură.” 11.36) în vederea valorificării imediate a unei garanţii .

analiza situaţiilor financiare ale debitorului pe o perioadă anterioară deschiderii procedurii (de ex. care are ca şi scop diagnosticarea stării financiare în vederea identificării punctelor slabe şi a punctelor forte a gestiunii financiare şi mai ales a acelor activităţi care generează pierderi. Obiectivul analizei este de a furniza informaţii pentru pregătirea restructurării şi construirea bilanţului previzional. Analiza economico-financiară stă la baza tuturor rapoartelor şi analizelor menţionate. chiar dacă acestea sunt în acest moment întro formă incipientă Practic. sunt prezentate în continuare. în principal: . toate analizele efectuate până aici fiind folosite în continuare în pregătirea raportului menţionat. 11. 223 .înţelegerea situaţiei actuale şi a perspectivelor continuării activităţii (redresării) debitorului.3 Principalele aspecte urmărite Principalele aspecte urmărite (sinteza modalităţii de abordare). în paralel cu . bazată pe previziuni financiare întocmite pentru o perioadă relevantă.analiza elementelor de mediu intern (inclusiv elemente operaţionale) şi mediu extern care explică rezultatele înregistrate de debitor în perioada respectivă . având ca scop final fundamentarea deciziilor extrem de importante care trebuie luate în această perioadă. în cazul în care nu se decide intrarea în procedura simplificată (faliment). în cazul fiecăruia dintre rapoartele şi analizele mai sus menţionate. Unul dintre aspectele prezente în acest stadiu este efectuarea analizei activităţii unei societăţi comerciale. în situaţia reorganizării activităţii. cel puţin 3 ani). demersurile efectuate pentru întocmirea „Raportului de 30 de zile” constituie o bună parte din demersurile „Raportului de 60 de zile” ale cărui principale obiective cuprind depistarea cauzelor insolvenţei şi evidenţierea posibilităţilor reale de reorganizare. Analiza în vederea continuării perioadei de observaţie – „Raportul de 30 de zile” În vederea luării unei astfel de decizii (continuarea perioadei de observaţie sau propunerea intrării în faliment) sunt necesare.provocărilor pe care le ridică rapoartele şi analizele mai sus menţionate.

astfel încât să poată fi trasă concluzia existenţei unor posibilităţi reale de reorganizare.conlucrarea cu debitorul şi/sau creditorii în vederea înţelegerii punctului de vedere pe care aceştia îl au referitor la situaţia societăţii şi eventualele posibilităţi de redresare. bazată pe previziuni financiare întocmite pentru o perioadă relevantă.„Raportul de 60 de zile” – Depistarea cauzelor insolvenţei şi analiza posibilităţilor de redresare Pentru a putea răspunde obiectivelor raportului (cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă. în vederea luării deciziei de participare şi/sau susţinere a unui plan propus de către aceştia sau de depunere a unui plan propriu . furnizori.concluzii din care să rezulte cauzele care au dus la deteriorarea situaţiei societăţii. trebuie făcute două precizări importante: 224 . trebuie totuşi ca liniile directoare ale acestuia să fie conturate. cel puţin 3 ani). concluzia Raportului de 60 de zile este aceea că există posibilităţi reale de reorganizare. în paralel cu . . cel puţin arată posibilităţi reale de reorganizare . fără ca planul de reorganizare să fie întocmit.ambele urmate de . Elaborarea planului de reorganizare Elaborarea planului de reorganizare trebuie privită ca o continuare a celor două rapoarte anterior analizate (cel de 30 şi cel de 60 de zile).înţelegerea situaţiei actuale şi a perspectivelor continuării activităţii (redresării) debitorului.analiza elementelor de mediu intern (inclusiv elemente operaţionale) şi mediu extern care explică rezultatele înregistrate de debitor în perioada respectivă. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi existenţa premiselor necesară atragerii răspunderii acestora şi opinie asupra posibilităţilor reale de reorganizare) sunt necesare. într-o formă în care chiar dacă nu oferă garanţia reuşitei unei reorganizări.analiza situaţiilor financiare ale debitorului pe o perioadă anterioară deschiderii procedurii (de ex. Practic.contactul cu partenerii de afaceri ai debitorului în vederea estimării apetitului acestora în ce priveşte continuarea relaţiilor de afaceri cu debitorul (clienţi. inclusiv eventuala contribuţie a managementului/ administratorilor la ajungerea în respectiva stare . în principal: . în momentul în care se ajunge la elaborarea acestui plan. finanţatori) La sfârşitul acestei perioade. Înainte de orice alte consideraţii.

conform definiţiei date de Lege.Demonstrarea. cum ar fi (fără ca enumerarea să fie exhaustivă): . în cursul normal al comerţului său (cum ar fi continuarea activităţilor contractate. supravegherea sau conducerea activităţii debitorului Activităţilor curente înseamnă. ar trebui ca acţiunile celor care îl întocmesc să se concentreze asupra fundamentării principalelor premize luate în considerare.Perspectivele de reorganizare ale debitorului. într-un mod rezonabil. în cazul în care debitorul depune această cerere. presupunând că ne aflăm în situaţia descrisă mai sus la al doilea paragraf (ceea ce înseamnă că planul a fost deja – în mare – conturat). ceea ce ar face ca pentru finalizarea acestuia să mai fie necesare acţiuni referitoare în principal la fundamentarea premizelor pe baza căruia acesta a fost întocmit Astfel.Demonstrarea existenţei/disponibilităţii surselor de finanţare necesare reuşitei planului.Nici una dintre părţile interesate (debitor sau creditori) nu trebuie să aştepte momentul finalizării raportului de 60 de zile pentru a finaliza un plan de reorganizare.Estimarea şanselor de vânzare a unor active la preţurile propuse. dimpotrivă. În opinia noastră identificarea activităţilor curente laolaltă cu decizia continuării acestora pe parcursul perioadei de observaţie trebuie să fie făcute având în vedere şi faptul că această decizie afectează nu numai pe termen scurt averea debitorului (şi implicit gradul de recuperare al creanţelor creditorilor) ci şi pe termen mediu şi lung (privite din perspectiva procedurii): . ar trebui ca ulterior finalizării raportului de 60 de zile. efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora sau asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente).Dacă toate lucrurile decurg normal. etc Stabilirea activităţilor curente.Fundamentarea costurilor aferente produselor şi serviciilor debitorului. a existenţei cererii pentru produsele sau serviciile debitorului (cantităţi şi preţuri) . pe baza de studii ale pieţei sau cereri ale unor potenţiali cumpărători . acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare efectuate de debitor în perioada de observaţie. inclusiv analiza capitalului de lucru necesar . etc) şi percepţia pieţei - 225 . solicitând totodată intrarea în procedura reorganizării judiciare . planul de reorganizare să fi fost deja întocmit într-o bună măsură. prin aceea că afectează activitatea pe termen scurt a acestuia (profitabilitate. capital de lucru. acesta poate fi depus chiar şi odată cu cererea de deschidere a procedurii.

beneficiind de efortul făcut pentru întocmirea acestora). având în vedere perioada încărcată pe care o presupune deschiderea procedurii.Urmărească rezultatele înregistrate în comparaţie cu planificarea/ bugetarea întocmită şi să explice cauzele înregistrării oricăror abateri faţă de acestea - 226 . În plus faţă de cele efectuate în vederea stabilirii activităţilor curente.Înţeleagă activitatea debitorului (fără excepţie. trebuie efectuate în principal: . de 30 şi 60 de zile sau cu elaborarea planului de reorganizare. un client pierdut eventual se mai poate recâştiga doar cu eforturi semnificative) . inclusiv în ceea ce priveşte înţelegerea nivelului normal al capitalului de lucru aferent . după caz. administratorul trebuie să: . menţinerea unor activităţi (chiar şi în condiţiile înregistrării de pierderi) poate să ducă la vânzarea în stare de funcţionare la un preţ semnificativ mai mare decât dacă activele ar fi fost în stare de conservare Pentru aceasta.Planifice/Bugeteze activitatea debitorului: fără ca acest lucru să constituie un scop în sine.O analiză a activităţilor aflate în desfăşurare la momentul deschiderii procedurii. de exemplu. În legătură cu stabilirea activităţilor curente este şi supravegherea gestiunii patrimoniului debitorului sau. în vederea stabilirii activităţilor curente (şi implicit a delimitării oricăror alte activităţi care ar mai putea fi în desfăşurare la acel moment) .asupra acestuia (de ex. este necesară orice variantă de planificare care poate constitui o bază rezonabilă pentru verificarea rezultatelor ce urmează a se înregistra . conducerea în tot sau în parte a activităţii acestuia.O analiză a acestor activităţi pentru a înţelege efectele financiare imediate ale desfăşurării lor. toate rapoartele şi analizele anterior amintite contribuie covârşitor la obţinerea gradului de înţelegere necesar) .Vânzarea în bloc a unor active în stare de funcţionare.O analiză a efectelor ce le-ar produce pe termen mediu şi lung decizia referitoare la activităţile curente (aceasta trebuie făcută în paralel/corelare cu cele două rapoarte. în acest sens. prin aceea că. fără întocmirea sau revizuirea unor planuri/bugete (exprimate deopotrivă în termeni operaţionali şi financiari) nu este posibilă urmărirea sau conducerea activităţii debitorului. pentru a exercita oricare dintre formele de supraveghere sau conducere amintite.

Ca o concluzie generală.5.se demonstreze că obiectul garanţiei prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. chiar în aceste moment incipient al procedurii. aceasta putând a fi demonstrat prin întocmirea unei variante a planului care să arate efectele acestei alterări. În continuare. Toate rapoartele şi analizele anterior prezentate (raportul de 60 de zile. planul de reorganizare. deciziile referitoare la anularea unor acte frauduloase sau a unor tranzacţii ce ar prejudicia drepturile creditorilor. decizii de natura celor enumerate. după ce se va fi luat decizia referitoare la declanşarea reorganizării sau trecerea în lichidare.39 din Lege. menţinerea sau denunţarea unor contracte sau propunerea unor tranzacţii trebuie să fie o consecinţă firească a analizelor şi rapoartelor aflate în curs de realizare în această perioadă. prin estimarea fluxurilor de numerar actualizate (adică a valorii) ansamblului de bunuri în cele două variante (cu sau fără activul în discuţie) Practic. cu ajutorul analizei trebuind să: . etc) aduc administratorul în posesia unor informaţii care îl fac să fie în măsură să ia. iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. răspunsul la o astfel de întrebare nu ar trebui să constituie în sine o dificultate. în cazul în care creditorul garantat susţine contrariul. Alte aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cadrul procedurii. Denunţarea.Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie Analiza economico-financiară este de asemenea implicată în momentul în care se află în discuţie o cerere a unui creditor garantat. toate analizele şi rapoartele prezentate în cadrul subtitlurilor de mai sus se sprijină pe metodele 227 . sau şi mai simplu prin demonstrarea faptului că desfăşurarea planul devine imposibilă .se demonstreze că obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. menţinerea sau propunerea unor contracte/tranzacţii În etapa imediat ulterioară deschiderii procedurii. Mai multe aspecte referitoare la modalitatea practică de luare a unor astfel de decizii va fi prezentată în cadrul capitolului 1. formulată în baza art. valoarea bunurilor rămase se diminuează. există oportunitatea finalizării unor astfel de analize şi luării deciziilor necesare pentru creşterea gradului de recuperare a creanţelor creditorilor. în condiţiile în care în acelaşi timp se află în curs de întocmire un plan de reorganizare (sau mai mult decât atât un astfel de plan a fost deja întocmit).

Mai jos sunt prezentate. premize avute în elaborarea raportului) 2. Preambul (legislaţia aplicabilă. Analiza litigiilor: Analiza litigiilor în care debitorul are calitatea de pârât . se vor lua în considerare informaţiile financiare avute la dispoziţie pentru perioada ulterioară ultimului bilanţ contabil) 4. 138 din lege. iar dacă acesta este mai vechi de 12 luni. precum şi aspectele care trebuie atinse în legătură cu planul de reorganizare. analiza vânzărilor. Analiza litigiilor în care debitorul are calitatea de reclamant 9. Organizarea (Organigrama) funcţională şi de conducere a debitorului 10. câteva dintre elementele de analiză la care se apelează. Prezentarea cauzelor intrării în stare de insolvenţă 13. sunt următoarele131: 1. Principalele capitole care se vor analiza în cadrul raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. Analiză resurse umane . Obiectul de activitate.) 8. Analiza activităţii comerciale desfăşurate (după caz se va face referire la marketingul societăţii. Concluzii Din perspectiva analizei situaţiei istorice. numirea administratorului. în condiţiile art. 2005 228 . Particularităţi ale analizei previzionale.şi tehnicile de analiză economico-financiară prezentate în capitolele 2. dar şi din perspectiva analizei posibilităţilor de reorganizare. Analiza posibilităţii de reorganizare 14. precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. Indicatori financiari şi evoluţia acestora (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii 7. cu titlu de exemplu. Analiza indicatorilor bilanţieri în istoric (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii) 5.evoluţie 11. Analiza contului de profit şi pierdere în istoric (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii) 6. PricewaterhouseCoopers. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. evoluţia şi structura capitalului social a debitorului (dacă există date se va prezenta şi un scurt istoric al debitorului) 3. Analiza obligaţiilor/nivelului de îndatorare/surselor 12. La acest nivel se realizează o analiză detaliată a situaţiilor financiare a agentului economic. a contractelor etc. pentru determinarea nivelului de performanţă şi a stării financiare. analiza 131 Manual de Bune Practici. Analiza economico-financiară – metode uzuale de analiză şi 3. Analiza situaţiei patrimoniale (se va face analiză pe bilanţ contabil.

3.volumul şi scadenţa datoriilor pe creditori (furnizori.evoluţia corelaţiei dintre consumul de resurse materiale şi volumul producţiei. . în preţuri curente şi preţuri constante.evoluţia corelaţiei dintre plăţi şi obligaţii de plată. precum şi să identifice posibilele soluţii de remediere/îmbunătăţire sau renunţare referitor la activităţile sau produsele în discuţie. sau să permită tragerea unei concluzii referitoare la motivele care nu permit reorganizarea. 229 . .produsele/afacerile cu o rotaţie greoaie a stocurilor.activele cu grad redus de utilizare.evoluţia profitului brut.produsele/afacerile cu o rotaţie greoaie a încasărilor. .deficienţe ale politicii creditului client şi furnizori şi motivele de manifestare. .evoluţia corelaţiei dintre vânzări şi încasări. bănci) şi rotaţia acestora. clienţi. la nivel de produse/componente ale afacerii. pe total şi pe produse. Pentru identificarea punctelor forte şi slabe ale nivelului de performanţă se vor urmări: . 11. . . . .evoluţia corelaţiei dintre consumul de resurse umane şi volumul producţiei. de tipul diagnosticului financiar. . .volumul creanţelor şi rotaţia acestora pe clienţi. .economico-financiară trebuie să fie una de tip structural.evoluţia şi structura veniturilor.produsele/afacerile la care se înregistrează pierderi sau o profitabilitate foarte redusă. care să evidenţieze totodată şi: . . . .evoluţia corelaţiei dintre consumurile totale şi volumul producţiei. salariaţi. .evoluţia şi structura cheltuielilor.evoluţia corelaţiei dintre producţie şi vânzări. stat. .evoluţia cifrei de afaceri.evoluţia marjei profitului brut.1 Analiza Contului de profit şi pierdere Contul de profit şi pierdere permite urmărirea activităţii desfăşurate de întreprindere pe tipuri de activităţi şi construirea indicatorilor care reflectă volumul şi eficienţa activităţii de producţie şi comercializare.

cu cel mult încă o perioadă de un an. globală şi la termen.evoluţia vitezei de rotaţie a datoriilor. (4) La recomandarea administratorului judiciar. desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor.1 Temeiul legal Planul „Art. 12 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cazul reorganizării judiciare 12. dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi dintre creditorii aflaţi în sold la acea dată. după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului. fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.evoluţia creanţelor.evoluţia furnizorilor. . inclusiv în ce priveşte modalitatea de selecţie. .evoluţia structurii activelor circulante. (5) Planul de reorganizare va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate în sensul legii: 230 .evoluţia gradului de îndatorare.” „Art.(1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului.evoluţia echilibrului financiar (fond de rulment.evoluţia si structura stocurilor.evoluţia capitalului permanent şi a structurii acestuia. 94 ………….evoluţia vitezei de rotaţie a stocurilor. . (2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. precum şi cu ordinea publică. . necesar de fond de rulment. . . . trezorerie). ………………. (3) Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului. 95 .evoluţia şi structura lichidităţii şi solvabilităţii. (3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani. această perioadă va putea fi extinsă. . fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare. . cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor.evoluţia rentabilităţii.3. .2 Analiza Bilanţului contabil Starea financiară a societăţii comerciale rezultă din: .11. .evoluţia vitezei de rotaţie a creanţelor. socotiţi de la data confirmării.

membrii grupului de interes economic. în beneficiul creditorului garantat. B. c) dacă şi în ce măsură debitorul. G. în condiţiile prevăzute de art. de către debitor. (2) lit. 297/2004 privind piaţa de capital. C şi D. (6) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare. E. sau distribuirea acestora către creditorii debitorului.b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate. acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic. cu modificările şi completările 231 . F. în condiţiile prevăzute de Legea nr. prelungirea datei scadenţei. 39 alin. cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii. precum şi modificarea ratei dobânzii. păstrarea. a conducerii activităţii sale. Prin excepţie de la prevederile art. şi de Legea nr. republicată. asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere. în întregime sau în parte. cum ar fi: A. I. cu acordarea obligatorie. 31/1990 privind societăţile comerciale. H. d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe. Lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. cu modificările şi completările ulterioare. libere de orice sarcini. al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise. în conformitate cu prevederile art. în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului. în condiţiile legii. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. J. 116-120. D. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora. modificarea sau stingerea garanţiilor reale. a unei garanţii sau protecţii echivalente. fuziunea debitorului. (3). inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa. 205 alin. constituite anterior sau ulterior confirmării planului. valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului. separat sau în bloc. în condiţiile legii. penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale. în scris. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului. modificarea actului constitutiv al debitorului. c). Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres. (2) din Legea nr. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. C. 98 alin. 297/2004 privind piaţa de capital. în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

205 alin (1) din acea lege. care conţine toate informaţiile prevăzute de prezenta lege. a unor prevederi: a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot. a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii. L. (7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. cu modificările şi completările ulterioare. planul propus de creditori poate prevedea modificarea. 31/1990. prin derogare de la prevederile alin. de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor. „Art. ………” Reorganizarea „Art. a actului constitutiv. în baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare care se va publica în Monitorul Oficial al României partea a VI-a”. (3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă. înainte de admiterea lui. în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare. şi D. şi c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni. K. privind societăţile comerciale. c) membrii sau asociaţii/acţionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori. să-şi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului.. inserarea în actul constitutiv al debitorului . b) în caz de faliment membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire. administratorul judiciar. 105 . comitetul creditorilor sau oricare dintre 232 . dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanţelor debitorului. planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare.ulterioare.persoană juridică . fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului.(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale. C. (8) Înregistrarea menţiunii în registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului. operaţiunile cuprinse la acest punct sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art. b) de determinare. republicată. şi de la Legea 297/2004 privind piaţa de capital. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului.sau al persoanelor menţionate la lit. 98 ……………. (6) litera J.

în condiţiile art. 107 .solicitării de aprobare a intrării în faliment. analiza economico-financiară stă la baza: . C.creditori. în vederea consultării rapoartelor. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite. intrarea în faliment în următoarele cazuri: ………………. (2) De asemenea. după caz. printr-o încheiere. administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor. (2) Înregistrarea cererii menţionate la alin.(1) Debitorul prin administratorul special sau. în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderii averii sale. (1). în condiţiile art. prin încheiere. după caz. potrivit art. (3) În termen de 5 zile de la şedinţa comitetului creditorilor menţionată la alin. care va fi avizată de către comitetul creditorilor. la solicitarea judecătorului sindic .” „Art. precum şi efectele acestora şi să propună. motivat şi alte măsuri. 102 alin. administratorul judiciar va trebui să prezinte. în vederea recuperării acestora. 107 şi următoarele. (4). 32. …………………” 12.(1) Judecătorul-sindic va decide. după caz. Ulterior aprobării de către comitetul creditorilor. atunci când se consideră că planul va eşua 233 .întocmirii rapoartelor trimestriale asupra situaţiei financiare a averii debitorului (incluzând abaterile faţă de plan şi explicaţiile aferente) . rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului. iar debitorul sau. administratorul judiciar va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii.alegerii variantei de reorganizare şi întocmirii unui plan detaliat (incluzând aici soluţiile creative permise de lege) . 106 . rapoarte comitetului creditorilor asupra situaţiei financiare a averii debitorului. comitetul creditorilor va putea convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau administratorul judiciar.2 Utilitate În ceea ce priveşte perioada de reorganizare (incluzând aici planul de reorganizare).” Trecerea în faliment „Art. prin sentinţă sau. precum şi administratorul special poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment. trimestrial.analizării planului propus de părţile legal îndreptăţite şi exprimării unei opinii privind posibilitatea de realizare a planului. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei.

eşalonat pe o durată de 3 ani) care privesc domeniul organizatoric.Pieţe pe care acesta acţionează 2) Prezentarea activului societăţii debitoare . în principal. care să poată să răspundă la întrebarea dificilă referitoare la necesitatea solicitării intrării în faliment. eşalonate pe maxim un trimestru). contului de profit şi pierderi şi a bilanţului previzionate.Trebuie făcută încă de la început precizarea foarte importantă referitoare la modalitatea în care trebuie să fie judecată conformarea debitorului faţă de planul aprobat precum şi aducerea de pierderi asupra averii sale. Structura planului de reorganizare trebuie să includă cel puţin următoarele elemente132: 1) Informaţii generale referitoare la debitor . . Printre mijloacele folosite în vederea atingerii obiectivelor urmărite prin planul de reorganizare.Structura acţionariatului la momentul declanşării procedurii de insolvenţă şi eventualele modificări propuse prin plan . 132 Manual de Bune Practici. reducerea costurilor de producţie).Necesarul de investiţii .îmbunătăţirea lichidităţii prin gestionarea mai bună a capitalului de lucru (obiectiv pe termen scurt şi mediu).creşterea profitabilităţii societăţii (prin renegocierea preţului de vânzare. restructurarea financiară (de exemplu. managerial şi tehnologic.Prezentare generală . Orice analiză şi decizie care se va face în acest sens trebuie să fie una de perspectivă (pe termen scurt şi mediu). 2005 234 .restrângerea portofoliului de produse/activităţi la cele profitabile şi competitive.Managementul societăţii . . Abaterile faţă de un plan stabilit precum şi înregistrarea de pierderi temporare sunt posibile fără însă ca aceasta să însemne neapărat că planul va eşua. În acest stadiu efectuarea analizei presupune calcularea indicatorilor economico-financiari.3 Principalele aspecte urmărite Pentru succesul planului de reorganizare este necesar să fie identificate şi aplicate un set de măsuri de urgenţă care să vizeze.Previziunea recuperării creanţelor deţinute 3) Evaluarea patrimoniului. reorientarea spre alte pieţe. PricewaterhouseCoopers. şi un program de activităţi cu caracter de permanenţă (de exemplu. se regăsesc: . pe baza fluxului de numerar. 12. care reflectă starea financiară după aplicarea măsurilor de redresare economico-financiară.

la care ceilalţi acţionari nu au vrut să achieseze. care presupune: . prin excepţie de la prevederile art.Programul de plată a creditorilor.În condiţiile opririi activităţii şi a vânzării în lichidare a bunurilor 4) Surse de finanţare pe perioada reorganizării .reorganizarea producţiei.Scopul evaluării este asigurarea premiselor pentru aplicarea unui tratament corect şi echitabil fiecărui titular de creanţe. 235 . obligat să facă o ofertă publică celorlalţi acţionari deoarece el şi-a luat un risc în demersul de redresare al debitorului.reducerea volumului creanţelor. Creşterea lichidităţii.Tabelul creditorilor. 205 alin.Contul de profit şi pierderi .Finanţare prin vânzarea unora dintre activele debitorului În cazul în care aportul de capital se face într-o societate listată pe piaţa de capital şi prin efectuarea acestui aport unul dintre acţionari depăşeşte neintenţionat pragul de control. .Situaţia fluxurilor de numerar Programul măsurilor de urgenţă are ca şi obiective principale restructurarea producţiei şi creşterea lichidităţii. Restructurarea producţiei poate fi realizată prin : . care presupune: . el nu va fi.realizarea de economii la cheltuieli. .Finanţare prin apelarea la credite bancare . . . . 5) Pasivul societăţii .eliminarea pierderilor.Finanţare prin aport de numerar . .obţinerea de lichidităţi.creşterea productivităţii muncii. . care poate fi realizată prin: . 297/2004 privind piaţa de capital. prin: . prin oferirea unei recuperări cel puţin la fel de mare ca în situaţia falimentului.redimensionarea stocurilor. .Modalităţi de acoperire a datoriilor . 6) Previziunea situaţiilor financiare ale societăţii debitoare pe perioada reorganizării .redimensionarea personalului.identificarea surselor de aprovizionare mai ieftine.atragerea de noi surse de finanţare externe. Categorii de creditori. . Estimarea valorii imobilizărilor corporale trebuie făcută în cazul a două situaţii distincte: . (2) din Legea nr.În condiţiile continuării activităţii .stoparea producţiei la produsele cu pierderi.stabilirea activelor neutilizate sau cu utilizare redusă şi vânzarea lor.redimensionarea producţiei pentru produsele cu rotaţie redusă a stocurilor şi creanţelor.

.urmărirea clienţilor.dezvoltare: 236 - . Programul de activităţi cu caracter continuu are ca şi obiectiv principal redresarea financiară a societăţii comerciale şi urmăreşte. .restructurarea datoriilor.la nivelul subsistemului comercial: . . .la nivelul subsistemului financiar: . Creşterea lichidităţii poate fi realizată prin următoarele măsuri: . . Creşterea profitului poate fi realizată prin următoarele măsuri: .obţinerea unor termene de plată mai relaxate.identificarea de resurse materiale de substituţie. creşterea lichidităţii şi creşterea profitului.reducerea creanţelor. .asigurarea dotării logistice.urmărirea riguroasă a încasării creanţelor.direcţionarea politicii de creditare comercială.renegocierea termenelor de plată a furnizorilor. .redimensionarea stocurilor.selecţia şi perfecţionarea personalului. .reeşalonarea datoriilor faţă de bănci.la nivelul subsistemului personal: .fundamentarea necesarului de investiţii. .creşterea vânzărilor.la nivelul subsistemului comercial: .dimensionarea nivelului producţiei în funcţie de evoluţia cererii. . .studierea efectului de levier (de exploatare şi financiar).stabilirea şi urmărirea bugetelor pe proiecte şi activităţi.identificare de noi clienţi şi furnizori.reducerea cheltuielilor comune. .fundamentarea costurilor. Aceste obiective derivate presupun măsuri specifice pentru fiecare subsistem funcţional al societăţii comerciale. .la nivelul subsistemului cercetare.redimensionarea activelor circulante.dezvoltare: . . în principal. . . . .pregătirea agenţilor comerciali şi de distribuţie.redimensionarea necesarului de aprovizionat.la nivelul subsistemului financiar: . .urmărirea stocurilor la clienţi. prin: .îmbunătăţirea disciplinei. clienţi. stat. .la nivelul subsistemului tehnic: .cursuri de recalificare.îmbunătăţirea organizării producţiei. . salariaţi etc. .la nivelul subsistemului cercetare. . .

urmărirea şi perfecţionarea calităţii. .îmbunătăţirea disciplinei de producţie. . administratorul trebuie să: . Pentru a putea să răspundă la întrebarea referitoare la respectarea planului de reorganizare. Cealaltă etapă importantă care urmează după alcătuirea şi votarea unui plan de reorganizare este urmărirea îndeplinirii prevederilor planului.creşterea intensivă a productivităţii muncii. elaborare.reducerea cheltuielilor indirecte. .la nivelul subsistemului personal: . condiţiile de implementare şi realizare a programului de restructurare pe termen mediu şi lung. .introducerea standardelor de calitate. Programul măsurilor de urgenţă precum şi Programul de activităţi cu caracter continuu pregătesc. .dispună de o planificare/bugetare detaliată (expresia la nivel de detaliu operaţional şi financiar a planului de reorganizare) a activităţii societăţii pe o perioadă cel puţin egală cu perioada propusă pentru reorganizare.elaborarea şi perfecţionarea criteriilor de promovare şi antrenare. cercetarea şi implementarea de noi tehnologii.planificarea detaliată să fie bazată pe un model economico-financiar flexibil care să permită în orice moment adaptarea rapidă a planului la noile condiţii de - 237 . realizarea de noi produse. . Pe baza măsurilor care urmăresc creşterea gradului de lichiditate şi a profitului se va elabora bilanţul previzionat (precum şi fluxul de numerar şi contul de profit şi pierderi previzionate) care vor fi utilizate pentru aprecierea noii stări financiare a societăţii comerciale.orientarea producţiei. dacă mai este cazul.economii de costuri. .implementarea investiţiilor. .la nivelul subsistemului productiv: .încărcarea capacităţilor de producţie. . trimestrial şi anual . .redimensionarea necesarului de personal. . Această activitate (de urmărire) este una extrem de importantă.stabilirea obiectivelor şi sarcinilor individuale.îmbunătăţirea organizării muncii. . consecinţa eşuării unui plan fiind intrarea în faliment a debitorului.îndeplinirea sarcinilor de producţie.la nivelul subsistemului tehnic: . . la nivel lunar.creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie. .

astfel încât analizele de tip „realizat faţă de bugetat” să poată fi efectuate în timp real înţeleagă (explice) diferenţele „realizat faţă de bugetat” să stabilească cauzele obiective sau subiective care leau generat şi să poată estima impactul acestora asupra şanselor de reuşită a planului (cu alte cuvinte. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. respectiv licitaţie publică. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. în orice moment – chiar şi când de exemplu se înregistrează pierderi temporare – să poată aprecia dacă planul este în pericol să eşueze) să deţină controlul asupra situaţiei în care se găseşte debitorul (cel puţin în ceea ce priveşte înţelegerea poziţiei financiare în care acesta se află) astfel încât să fie în măsură să preîntâmpine crize. (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil.- - - mediu (schimbare de preţuri. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. etc) sistemul de urmărire a rezultatelor activităţii debitorului să fie consistent cu planificarea-bugetare. pentru a evalua bunurile din averea debitorului.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor.ca un ansamblu în stare de funcţionare . va fi aprobată de adunarea creditorilor. să ia măsuri corective. persoană fizică sau juridică. într-o formă adecvată. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. sau la extremă să propună trecerea în faliment a debitorului.sau individual. sau va utiliza. negociere directă sau o combinaţie a celor două. cât şi 238 . modificare a previziunilor în ceea ce priveşte vânzările. a acestora. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. Metoda de vânzare a bunurilor. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual.1 Temeiul legal Efectuarea lichidării „Art. 116 . 13 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cazul falimentului 13. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului.

estimare ce se face cu ocazia distribuirii de sume realizate în urma lichidării. este cea de estimare a rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. evaluare care se bazează la rândul ei pe planurile de afaceri şi previziunile financiare care pot fi întocmite în mod rezonabil pentru acel bloc De asemenea. sume proporţionale. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. trebuie luată pe criterii economice. datorate creanţelor admise provizoriu. 4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. ca ansamblu funcţional. 127 . 239 . până la încheierea tranzacţiilor referitoare la vânzarea activelor. cu atât este mai complicată o astfel de estimare.în bloc. O altă activitate în care analiza economico-financiară (previziunea) este implicată. Cu cât procesul de lichidare se află într-un stadiu mai incipient (altfel spus cu cât timpul necesar finalizării procedurii este mai mare). sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. 2.evaluarea individuală (în vederea vânzării separate) a bunurilor debitorului . care trebuie să prevadă evenimente viitoare îndepărtate (împreună cu reflectarea bănească a acestora).evaluarea pentru unul sau mai multe blocuri de active (ca ansamblu funcţional). fundamentate de asemenea pe baza analizei economicofinanciare.” 13. 3. datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor. luarea deciziilor privind încetarea sau continuarea activităţii.” Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării „Art. dar nu le-au prezentat. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului.Cu ocazia distribuirilor parţiale următoarele sume vor fi consemnate: 1. sume proporţionale. prin bloc.2 Utilitate Printre primele decizii comerciale ce trebuie luate ca urmare a intrării în faliment se află decizia referitoare la modalitatea de vânzare a bunurilor (în bloc sau individual) decizie care trebuie să se bazeze pe: .

prin bloc. Oricare dintre activităţile desfăşurate presupun încasări (din vânzări de active imobilizate sau circulante şi din creanţe. Modalităţi de valorificare a bunurilor din averea debitorului Unul dintre cazurile în care analiza economico-financiară şi previziunea sunt implicate este decizia de vânzare în bloc a unor bunuri ca un ansamblu în stare de funcţionare. în orice estimări se realizează în vederea luării unor decizii comerciale se impune actualizarea lor.ajustarea valorii obţinute astfel încât să se obţină un interval de negociere (sau bază de plecare a preţului de vânzare). necesare pentru desfăşurarea unei afaceri.13. ca ansamblu funcţional înţelegându-se o parte sau toate bunurile debitorului.estimarea valorii ansamblului pe baza previziunilor financiare şi a ratei de actualizare . dintre care amintim: . ci se urmăreşte desfăşurarea activităţilor specifice în aşa fel încât să se maximizeze averea distribuibilă a debitorului.stabilirea ansamblului/ansamblurilor de bunuri care ar trebui să funcţioneze împreună . astfel încât să se poată valida varianta de vânzare în bloc. precum şi plăţi. Preţul nedefalcat ce s-ar oferi pentru un astfel de ansamblu (bloc) se estimează ca valoare de randament a ansamblului funcţional. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. care se determină prin parcurgerea mai multor etape. Dacă acestea sunt prevăzute a se desfăşura pe o perioadă suficient de mare (de exemplu pe o perioadă mai mare de un an).compararea valorii estimate de vânzare în bloc cu suma valorii de vânzare individuală a activelor componente. etc).3 Principalele aspecte urmărite În acest caz nu se efectuează o analiză pe bază de indicatori.identificarea unei rate de actualizare (costul capitalului) care să reflecte cel mai bine riscurile asociate activităţii respective . prin care să se ţină cont de faptul că bunurile se vând în faliment . în varianta de funcţionare care poate fi în mod rezonabil identificată ca reprezentând cea mai bună utilizare a ansamblului . 240 .întocmirea unui plan de afaceri/ previziuni financiare pe termen mediu şi lung.

care la rândul lor pot să cuprindă .(1) Administratorul judiciar sau.previziunea cheltuielilor viitoare. 241 .previzionarea veniturilor viitoare: . efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. 80 . estimare ce se face cu ocazia distribuirii de sume realizate în urma lichidării (distribuiri ce pot să se întindă de-a lungul unei perioade semnificative de timp) trebuie.1 Temeiul legal Situaţia unor acte juridice ale debitorului Art. să apeleze la: . realizate de debitor prin următoarele acte: ………………. pe o perioadă de timp care în anumite cazuri poate să depăşească semnificativ durata unui an (în cazul procedurilor complexe). ………………. inclusiv a dobânzilor viitoare 14 Alte aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cadrul procedurii 14.din lichidarea averii debitorului. în principiu.Estimarea rezervelor destinate cheltuielilor viitoare Estimarea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. după caz.cheltuieli excepţionale (cum ar fi costuri viitoare necesare acoperirii unor riscuri: de exemplu costurile estimate a fi necesare pentru plata despăgubirii aferente pierderii unor procese) pentru care de regulă se estimează un cost şi o probabilitate (de producere a evenimentului) . lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate. dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer. ……………… d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia.din continuarea activităţii . b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită.cheltuieli de funcţionare (cheltuieli datorate continuării activităţii sau cheltuieli aferente strict operaţiunilor de lichidare) .

unei notificări a contractantului. ……………” „Art.” Art. o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului. realizate în baza unui contract financiar calificat. administratorul judiciar /lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului. …………. cât şi în cel al averii creditorilor. dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii. atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar /lichidatorul trebuie să răspundă. g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii. 81 …………… (3) Administratorul judiciar/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea. care va verifica dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului. cu acordul cocontractanţilor. administratorul judiciar va putea menţine contractele de credit. prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului. acesta fiind socotit denunţat. în termen de 30 de zile. în lipsa unui astfel de răspuns. astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului. efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. cu intenţia de a ascunde/ întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate. închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung. sau să le modifice clauzele. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. cât şi în cel al averii creditorilor. care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului. (3) Pe parcursul perioadei de observaţie. cu acordul cocontractanţilor.(1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului.” 242 . sau a devenit ulterior. administratorul judiciar /lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract.f) plăţile anticipate ale datoriilor. inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting). (2) În cazul denunţării unui contract. 86 . astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii. să le modifice clauzele. debitor în sensul prezentei legi.

modificării sau anulării) trebuie avute în vedere. pentru tranzacţii efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. unde dificultatea care trebuie depăşită se referă la estimarea sumelor distribuibile în caz de faliment 243 .dacă în prezent sau la momentul încheierii lor (după caz) valoarea prezentă netă (fluxurile de numerar actualizate) este sau era pozitivă . realizate de debitor prin următoarele actele enumerate la art.investigarea existenţei cazurilor în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită.tranzacţii deja efectuate şi care ar putea fi (în anumite condiţii) anulate . există două mari categorii care trebuie analizate şi unde decizia comercială se ia de asemenea pe baza analizei economicofinanciare: . două chestiuni: .3 Principalele aspecte urmărite În vederea analizării contractelor încheiate de societate (în vederea menţinerii. modificate sau denunţate 14.contracte de credit sau comerciale ce pot fi menţinute.14. unde trebuie depăşită dificultatea majoră a determinării condiţiilor de piaţă de la data efectuării tranzacţiilor .dacă societatea are sau avea alternative mai bune În vederea analizării oportunităţii/necesităţii anulării constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi a restituirii de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate. 80 din Lege.2 Utilitate În discuţie fiind analiza unor acte juridice ale debitorului.identificarea situaţiilor în care suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer. trebuie avut în vedere: . în principal.

.metode uzuale de analiză 15. a) Rata stabilităţii financiare (rsf) reflectă legătura dintre capitalul permanent aflat la dispoziţia întreprinderii şi patrimoniul total. . 244 . în mărimi relative a surselor stabile în raport cu sursele ciclice.1. prin aporturi în numerar sau în natură. se analizează evoluţia în timp a primei rate.creşterea profitului nerepartizat. Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii adoptate de întreprindere în domeniul financiar. în mărimi relative.1 Analiza ratelor de structură Analiza structurii pasivului arată că societăţile comerciale utilizează diferite surse de finanţare: surse proprii. atunci are loc o scădere a capitalului permanent în totalul pasivului. reprezentate de capitalul social şi rezultatele obţinute.constituirea de provizioane. precum şi gradul de îndatorare. calculându-se cu relaţiile: Capital permanent *100 Pasiv total Datorii pe termen scurt rsf = *100 Pasiv total rsf = Dacă. prin evidenţierea unor aspecte privind stabilitatea financiară.1 Analiza financiară pe baza bilanţului 15. . mediu şi scurt) şi surse atrase (credite comerciale).lichidarea unor datorii pe termen scurt.când rsf1 > rsf0. a surselor stabile în raport cu sursele ciclice.majorarea capitalului social. Această sporire are loc prin: . autonomia financiară. . de natura împrumuturilor obligatare sau bancare (pe termen lung.15 Analiza economico-financiară.creşterea rezervelor. . .primirea de subvenţii.contractarea de noi împrumuturi pe termen mediu şi lung.diminuarea capitalului social. putem identifica următoarele două cazuri: . surse împrumutate. Această diminuare are loc prin: . . de exemplu.pierderi în cursul exerciţiului. .când rsf1 < rsf0. atunci are loc o creştere a ponderii capitalului permanent în totalul surselor de finanţare.

ar putea ca într-un anumit caz să se considere satisfăcătoare o rată a autonomiei financiare globale care să fie mai mare decât 1/3. fiind până la urmă o operaţiune delicată aceea de stabilire a nivelului optim al ratei. indiferent de natura lor: 245 . raţia are o valoare optimă care diferă în funţie de tipul afacerii şi de mediul extern.repartizarea rezultatului exerciţiului pentru dividende. ia în considerare totalul datoriilor faţă de terţi. b) Rata autonomiei financiare exprimă gradul de finanţare a elementelor de activ pe seama resurselor proprii şi se determină cu relaţia: . trebuie luată în considerare politica financiară a fiecărei întreprinderi. are loc creşterea ratei şi deci a autonomiei financiare globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai mare decât totalul resurselor (ICpr > IPt). ca urmare a modificării capitalului propriu întrun ritm mai redus decât totalul resurselor (ICpr < IPt). într-un ritm superior creşterii capitalului permanent. .rata autonomiei financiare globale (rafg): - rafg = Capital propriu *100 Pasiv total Reflectând ponderea capitalurilor proprii în total surse de finanţare. doar ca un exemplu.rata îndatorării globale (rîg).creşterea datoriilor pe termen scurt. Când rafg1 < rafg0. Mai mult. are loc diminuarea gradului de autonomie financiară globală. Când rafg1 > rafg0. deoarece exprimă structura capitalurilor permanente care asigură o finanţare îndelungată a întreprinderii. c) Rata îndatorării măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în total resurse. rata autonomiei financiare la termen (raft): raft = sau raft = Capital propriu * 100 Capital permanent Capital propriu * 100 Împrumuturi pe termen mediu şi lung Rata autonomiei financiare la termen este considerată mai expresivă decât precedenta.rambursarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung. calculându-se în următoarele variante: .diminuarea sau anularea provizioanelor. . .

Aceste resurse (capitaluri) finanţează activul imobilizat sau utilizările durabile (imobilizările necorporale. îndepărtarea de 1 (în sensul scăderii sub această valoare) semnificând reducerea îndatorării.rîg = Datorii totale (ÎTML + DTS) * 100 Pasiv total ÎTML = împrumuturi pe termen mediu şi lung DTS = datorii pe termen scurt Este de dorit ca nivelul ratei să fie subunitar.2 Analiza echilibrului financiar Întreprinderile dispun de două mari categorii de resurse ale pasivului bilanţier: capitalurile permanente compuse din capitaluri proprii şi datorii mai mari de un an şi datoriile pe termen scurt care sunt compuse din datoriile nefinanciare şi datoriile financiare.rata datoriilor fiscale. Rata datoriilor bancare (rdbc) evidenţiază ponderea pe care o au împrumuturile bancare (pe termen lung.rata datoriilor comerciale.rata datoriilor bancare. corporale şi 246 . respectiv creşterea autonomiei financiare. . . mediu şi scurt) în totalul datoriilor întreprinderii: rdbc = Datorii bancare *100 Datorii totale evidenţiază ponderea Rata datoriilor comerciale (rdc) obligaţiilor întreprinderii faţă de furnizori: rdc = Datorii comerciale *100 Datorii totale Rata datoriilor fiscale (rdf) evidenţiază ponderea obligaţiilor întreprinderii faţă de bugetul de stat.1. bugetul asigurărilor sociale şi faţă de bugetele locale: rdf = Datorii fiscale * 100 Datorii totale Rata altor datorii (rad) evidenţiază ponderea obligaţiilor întreprinderii faţă de personalul propriu sau alţi creditori: r ad = Alte datorii * 100 Datorii totale 15. Nivelul ratei de îndatorare globală poate fi explicitat prin următoarele rate: .

Ain Active imobilizate nete Fond de rulment Capitaluri permanente Fig. . fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanţarea activelor circulante. iar indicatorul folosit este "necesarul de fond de rulment"(NFR).echilibru pe termen lung. fiind destinat reînnoirii activelor circulante. când se compară resursele permanente cu utilizările permanente şi când pentru măsurarea echilibrului se foloseşte indicatorul "fond de rulment" (FR). când se compară resursele temporare cu utilizările temporare. . Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de sus a bilanţului) În această accepţiune.financiare) şi activul circulant sau utilizările temporare (stocuri. creanţe. Fondul de rulment se determină prin două modalităţi: a) pornind de la elementele cuprinse în partea superioară a bilanţului.DTS Active circulante Datorii pe termen scurt Fond de rulment Fig. 2. b) pornind de la elementele cuprinse în partea de jos a bilanţului.echilibrul curent. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea de sus a bilanţului este folosit pentru acoperirea nevoilor de finanţare din partea de jos a bilanţului.echilibru pe termen scurt. prin compararea disponibilităţilor cu nivelul creditelor bancare temporare. La nivelul unei întreprinderi. când se urmăreşte nivelul trezoreriei (T). ca diferenţă între capitalul permanent şi imobilizările nete: FR = CP . Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de jos a bilanţului) 247 . investiţii financiare pe termen scurt. analiza echilibrului financiar se poate realiza la trei nivele: . ca diferenţă între activele circulante şi datoriile pe termen scurt: FR = Ac . disponibilităţi). 1.

Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung. deoarece presupune o armonizare totală a resurselor cu necesităţile de alocare a acestora. scăderea fondului de rulment poate fi compensată printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante. Factorii de influenţă care modifică fondul de rulment se prezintă în tabelul de mai jos: 248 . atunci vor creşte şi dobânzile. fondul de rulment evidenţiază surplusul activelor circulante în raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinanţată de resursele pe termen scurt şi care este finanţată de resurse permanente.În această accepţiune. care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Analiza fondului de rulment permite stabilirea următoarelor corelaţii: a) fondul de rulment creşte (FR1 > FR0). Deşi această situaţie de cele mai multe ori este considerată negativă. situaţia financiară a întreprinderii ar trebui să se îmbunătăţească în perioada următoare datorită rezultatelor exploatării generate de investiţii. care permite întreprinderii să facă faţă. Înseamnă că apelarea la credite pe termen lung are un efect favorabil asupra echilibrului financiar doar în situaţia în care eficienţa activităţii de exploatare este superioară ratei dobânzii bancare (re > rd). b) fondul de rulment scade (FR1 < FR0). Creşterea fondului de rulment trebuie analizată cu atenţie. deoarece un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor. Indiferent de modalitatea de calcul. Reducerea fondului de rulment va avea consecinţe negative dacă se datorează reducerii capitalurilor proprii. dar practic este mai puţin probabilă. fondul de rulment apare ca o "marjă de securitate financiară". Dacă diminuarea fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate. Această situaţie este considerată pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. fără dificultate. diverselor riscuri care se manifestă pe termen scurt. deoarece în locul resurselor permanente (mai costisitoare) se pot folosi resurse temporare (mai puţin costisitoare). Pornind de la structura fondului de rulment spunem că situaţia financiară a întreprinderii se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a realizat pe seama creşterii capitalurilor proprii. c) fondul de rulment rămâne neschimbat (FR1 = FR0). prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung. Această situaţie teoretic poate fi posibilă.

FR = 0.FR > 0. Diminuarea capitalului permanent: • • • • • • reducerea capitalului propriu prin: reducerea capitalului social distribuirea de dividende înregistrarea de pierderi distribuirea rezervelor rambursarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung răscumpărarea 2. adică activele pe termen scurt sunt finanţate integral pe seama datoriilor pe termen scurt şi. activele stabile sunt finanţate din capitaluri permanente. Diminuarea activului imobilizat: • • • • dezinvestiţii prin: scoatere din funcţiune de mijloace fixe vânzarea activelor necorporale. există un surplus de surse permanente care poate fi alocat finanţării ciclului de exploatare. implicit. transformarea activelor circulante în lichidităţi poate fi întârziată datorită disfuncţionalităţilor apărute în activitatea întreprinderii. . Ac = DTS. Creşterea activului imobilizat: • creşterea cheltuielilor de constituire şi cercetare – dezvoltare investiţii (necorporale. Creşterea capitalului permanent: • • • • • • • sporirea capitalului propriu prin: creşterea aportului asociaţilor creşterea rezultatului exerciţiului obţinerea de subvenţii creşterea rezervelor creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung: emisiunea de obligaţiuni contractarea de noi credite pe termen mediu şi lung • • 2. 249 . obligaţiile de plată au termene de plată bine precizate. pe de o parte. Existenţa unui fond de rulment pozitiv diminuează riscul de lichiditate în cazul unor dereglări ale ciclului de încasări şi plăţi. corporale. întreprinderea se află într-o situaţie riscantă generată de faptul că. corporale şi financiare amortizare încasarea unor împrumuturi pe termen lung acordate de întreprindere • • obligaţiunilor Factorii de variaţie ai fondului de rulment Fondul de rulment poate avea următoarele valori: .Factori care diminuează fondul de rulment 1. Ac > DTS. Neexistând fond de rulment. iar pe de altă parte. financiare) Factori de creştere a fondului de rulment 1.

250 . în acest caz. Ac < DTS. cu implicaţii diferite din partea întreprinderilor. ponderea redusă în totalul resurselor a capitalurilor proprii şi a datoriilor pe termen lung este compensată de rotaţia rapidă a elementelor ciclului de exploatare. În acest caz.FR < 0. întreprinderea nedispunând. de nici o marjă de securitate pe termen scurt. Nu întotdeauna un fond de rulment negativ este expresia unei activităţi ineficiente. Ratele care se pot construi pe baza fondului de rulment: rata de finanţare a cifrei de afaceri - rf CA = - FR ⋅ 360 CA sau rata de finanţare a activelor circulante rf Ac = - FR ⋅ 360 Ac rf NFR = rf Ac = FR ⋅100 Ac rata de acoperire a necesarului de fond de rulment FR ⋅ 100 NFR FR ⋅100 DTS - rata de acoperire a datoriilor pe termen scurt rf DTS = Ultimele rate oferă o imagine a modului de finanţare a ciclului de exploatare. O primă strategie este de a constitui un fond de rulment care să acopere nevoile medii de active circulante (Fig. în practica financiară se realizează pe baza a trei strategii. reprezentată de active lichide excedentare. a necesarului de fond de rulment respectiv a datoriilor pe termen scurt. Astfel. Determinarea nivelului fondului de rulment. echilibrul se poate menţine şi cu un fond de rulment negativ. care permit acoperirea unei părţi a utilizărilor stabile. Această stare reflectă un dezechilibru financiar ce însă trebuie analizat în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de întreprindere. adică transformarea activelor circulante în lichidităţi nu acoperă datoriile pe termen scurt. 3.). Dacă nivelul lor este > 100% ele semnifică faptul că FR a asigurat finanţarea integrală a activelor circulante. o parte a activelor imobilizate sunt acoperite tot din datorii pe termen scurt. ceea ce determină întreprinderea să apeleze la împrumuturi pe termen scurt pentru a-şi onora obligaţiile de plată. în cazul unui agent economic cu activitate de comerţ. Mai mult decât atât.

Finanţe. determinată de creşterea.. iar în perioada de gol de activitate apare un excedent de lichidităţi în fondul de rulment care să poată fi utilizat pentru diverse plasamente pe termen scurt1. 1996. Ed. Bucureşti. pag. a fondului de rulment. au un cost de oportunitate ridicat. Disponibilităţile "leneşe" sunt determinate de creşterea progresivă a trezoreriei nete.204 2 Stancu. în lipsa unui plasament rentabil. 4. Ed. 326 251 .. iar reducerea solicitărilor de credite pe termen scurt va determina creşterea capacităţii de plată. Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere. O altă linie strategică ce poate fi adoptată de întreprindere este de a-şi constitui un fond de rulment care să acopere orice oscilaţii trimestriale a necesarului de active circulante (Fig. tot progresivă. Strategia echilibrată a FR Dacă se foloseşte această strategie. în perioada de vârf de activitate se apelează la credite pe termen scurt. Bucureşti. pag. 1 Toma . Economică. disponibilităţi care. M. I.). Economică. Această politică este considerată una de echilibru. care asigură cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate şi lichiditate: diminuarea disponibilităţilor "leneşe"2 va determina creşterea rentabilităţii.Valori Credite pe termen scurt Necesar de fond de rulment Fond de rulment Excedent de lichiditati Timp Trim I Trim II Trim III Trim IV Fig. 3. 1994. respectiv a autonomiei financiare a întreprinderii.

Valori Credite pe termen scurt Necesar de fond de rulment Fond de ru lment Trim I Trim II Trim III Trim IV Timp Fig. care ar putea fi utilizate pentru acoperirea oricărei creşteri neaşteptate a activelor circulante. A treia strategie constă în asigurarea unui fond de rulment inferior oscilaţiilor activelor circulante din cursul anului. Strategia prudenţială a FR Este o politică prudenţială. Reprezentarea grafică a acestei strategii se regăseşte în figura 5. ce se caracterizează prin renunţarea totală la creditul pe termen scurt şi înregistrarea permanentă de excedent de lichidităţi. 4. 5. Strategia riscantă a FR 252 .Valori Excedent de lichidităţi Fond de rulment Necesar de active circulante Trim I Trim II Trim III Trim IV Timp Fig. devine imperios necesar să se găsească plasamente pe termen scurt pentru fructificarea excedentului. Pentru rentabilitatea generală a societăţii.

Totuşi. datorii contractate de întreprindere faţă de furnizorii săi şi anumiţi clienţi care au acordat avansuri asupra comenzilor lor în curs. ceea ce ridică nivelul costurilor. necesarul de fond de rulment din exploatare evidenţiază nevoia de finanţare determinată de ciclul de 253 . Necesarul de fond de rulment din exploatare are un caracter dual. respectiv a acumulărilor succesive de amortizări. Din cele trei reprezentări ale strategiilor privind fondul de rulment.necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE). putem asista la o evoluţie progresivă a fondului de rulment. Necesarul de fond de rulment este acea partea din activele circulante care trebuie finanţată. Dacă nu au loc investiţii importante şi nici operaţiuni financiare pe termen lung. dacă nivelul rentabilităţii este mai mare decât nivelul dobânzii. se poate observa că fondul de rulment are caracter relativ stabil. respectiv furnizor. În practica economică. cât şi a variaţiei creditelor client.În acest caz întreprinderea apelează mereu la credite de trezorerie. aceste elemente înglobează. ce rezultă din natura activităţii desfăşurate şi din condiţiile de exploatare. în principal. ca urmare a autofinanţării. incluzând o dimensiune structurală. necesarul de fond de rulment este analizat pe două componente: . Se poate aprecia ca o politică riscantă a fondului de rulment.necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE). stocurile. fluctuaţia cifrei de afaceri. În activ aceste mărimi înglobează în principal. Astfel. respectiv o dimensiune temporară. Relaţia de calcul este: NFR = Active curente – Pasive curente Sau NFR = (Stocuri + Creante) . determinată de volumul activităţii. întrucât întreprinderea depinde de deciziile băncii cu privire la nivelul creditelor şi al dobânzilor. . provizioane şi profituri nete nerepartizate. Elementele strict legate de exploatare corespund mărimii activelor şi pasivelor aferente operaţiilor de aprovizionare. creanţele asupra clienţilor şi avansurile achitate de întreprindere cu ocazia unor comenzi făcute furnizorilor.Datorii nefinanciare Necesarul de fond de rulment indică mărimea capitalurilor pe care întreprinderea trebuie să le deţină pentru finanţarea stocurilor şi a decalajelor temporare între plata cumpărărilor şi a altor datorii de exploatare şi încasarea vânzărilor. În pasiv. a stocurilor. această politică a fondului de rulment este acceptabilă întrucât apare efectul pozitiv de îndatorare. producţie şi vânzare.

c) mărimea cifrei de afaceri. necesarul de fond de rulment înregistrează valori substanţiale. Limita inferioară a eficienţei creşterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior. suma pe care activitatea întreprinderii o solicită ca o nevoie durabilă. necesarul de fond de rulment din exploatare este foarte mic sau chiar poate degaja resurse nete de exploatare. evoluţia necesarului de fond de rulment este influenţată de următorii factori: a) obiectul de activitate al agenţilor economici. are o influenţă invers proporţională asupra necesarului de fond de rulment. pe când în cazul celor cu activitate de comerţ sau prestări de servicii să poată să fie chiar şi negativ. .modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durată a ciclului de fabricaţie mai mare sau mai mică decât durata medie. b) durata ciclului de exploatare a cărei modificare determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment prin: . cel mult egal. care face ca în cazul celor cu activitate de producţie necesarul de fond de rulment să fie mai degrabă pozitiv.măsuri de natură organizatorică. permanentă.schimbarea tehnologiilor de fabricaţie. Pe parcursul desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale. În cazul agenţilor economici cu un volum mare al valorii adăugate şi o durată a ciclului de exploatare mare. determină. e) modul de gestionare a stocurilor. Astfel. Prima situaţie se regăseşte în cazul agenţilor economici cu profil comercial. Cele două situaţii se datorează diferenţelor care există între duratele de imobilizare a stocurilor şi duratele creditului clienţi. Reducerea necesarului de fond de rulment presupune: 254 .exploatare. . de finanţare. pe când cea de-a doua în cazul agenţilor economici care produc echipamente tehnice şi tehnologice. degajând o nevoie de exploatare. d) mărimea valorii adăugate. cu ritmul de modificare a cifrei de afaceri (INFR ≤ ICA). degajând o resursă de exploatare. operaţiuni fiscale etc). la fel ca şi cifra de afaceri. pe când noţiunea de necesar de fond de rulment din afara exploatării este legată de operaţiuni diverse ale întreprinderii (operaţiuni de transfer. pentru agenţii economici cu un nivel redus al valorii adăugate şi o durată a ciclului de exploatare mică. care conduc la diminuarea timpului de lucru. modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment. exprimat prin viteza de rotaţie a stocurilor. care determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment.

NFR1 < NFR0. h) nivelul datoriilor ciclice generat de obligaţiile întreprinderii faţă de furnizori. g) costurile de producţie. NFR1 > NFR0. Sensul şi intensitatea acţiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă faţă de perioada de bază în aşa fel încât necesarul de fond de rulment al perioadei curente poate fi mai mare. care are o influenţă asupra necesarului de fond de rulment prin factorii externi care pot influenţa mărimea acestuia. Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenţia următoarele stări: a) NFR > 0.reducerea necesarului de fond de rulment. care determină: .reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere. ca urmare a reducerii costurilor prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale şi umane sau scăderea preţurilor şi tarifelor .creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor de materii prime. egal sau mai mic decât necesarul de fond de rulment al perioadei anterioare. bugetul statului. .creşterea necesarului de fond de rulment ca urmare a depăşirii costurilor de producţie prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau prin creşterea preţurilor şi tarifelor. fie de acţiunea simultană a acestor două cauze. . care are o influenţă invers proporţională asupra necesarului de fond de rulment. de creşterea datoriilor de exploatare şi din afara exploatării sau de acţiunea simultană a acestor două cauze. semnifică o creştere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii generată fie de creşterea activelor din exploatare şi din afara exploatării. f) indicele inflaţiei determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment. Un necesar de fond de rulment pozitiv reflectă: - 255 . cum sunt creditul acordat clienţilor sau cel primit din partea furnizorilor. i) contextul economic. fie de diminuarea datoriilor de exploatare şi din afara exploatării. O mărime a acestora care influenţează negativ nevoia de fond de rulment impune revizuirea termenilor de negociere cu partenerii comerciali. Ac > Pc Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică faptul că există un surplus de active ciclice în raport cu datoriile curente. materiale şi a stocurilor de produse finite. salariaţi. pentru care întreprinderea trebuie să aloce resurse.dimensionarea optimă a stocurilor. semnifică o reducere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii generată de diminuarea activelor din exploatare şi din afara exploatării.

politica de investiţii. ceea ce reflectă existenţa unui surplus de resurse temporare (ciclice) în raport cu activele ciclice (nevoi temporare). . . de: . de exemplu. care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. b) NFR < 0. datorită creşterii complexităţii produselor.accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor.angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.(a) o situaţie normală dacă este determinată. de exemplu. . Rata necesarului de fond de rulment se poate descompune în: - rNFRE = NFRE ⋅ 360 CA NFRAE rNFRAE = ⋅ 360 CA FR ⋅ 100 NFR rata de acoperire a necesarului de fond de rulment rfNFR = - 256 .existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor din exploatare (a crescut durata în zile a încasărilor şi s-a redus durata în zile a plăţilor). Situaţia este pozitivă dacă este determinată.existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă. Ac < Pc Necesarul de fond de rulment este negativ. de exemplu.creşterea vânzărilor.mărirea duratei ciclului de fabricaţie. dacă este determinată. de: . Pentru analiza NFR se mai folosesc şi următoarele rate: rata necesarului de fond de rulment rNFR = NFR ⋅ 360 CA Această rată evidenţiază intervalul de timp în care necesarul de fond de rulment este acoperit prin cifra de afaceri (exprimată în zile). (b) o situaţie anormală. de: . .

investiţii financiare pe termen scurt. Fluxuri de intrare şi ieşire ale trezoreriei Sursa: Peyrard. . ansamblul activelor lichide. şi datoriile financiare pe termen scurt.acreditive. Trezoreria reflectă soldul final al ansamblului de fluxuri de încasări şi plăţi. trezoreria reprezintă diferenţa dintre activul realizat şi disponibilul. . pag.efecte comerciale de încasat.bilete de trezorerie şi certificate de depozit. În practică. Josette – Analyse financière avec exercises. cel mai frecvent utilizată fiind cea de trezorerie netă. .Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment indică procentual cu cât participă fondul de rulment la acoperirea unor nevoi temporare. 257 .avansuri de trezorerie. Vuibert. Paris. .depozitele la termen. pe de altă parte. ca totalul valorilor de casă. Dezinvestiţii Flux de ieşire Flux de intrare Investiţii Obligaţiuni Acţionari TREZORERIE Bănci şi instituţii financiare Creanţe Cheltuieli de exploatare Produse finite Furnizori Stocuri Proces de producţie Fig.133 În categoria activelor de trezorerie se includ: . ca: . . 6. trezoreriei i-au fost ataşate mai multe noţiuni. cu atât societatea comercială nu va avea dificultăţi în plata datoriilor curente.activele financiare de trezorerie. Cu cât rata este mai mare. 6e édition. 1996. În această accepţiune.disponibilităţile (în casă şi în cont curent). pe de o parte. Ed. . respectiv diferenţa dintre valorile de trezorerie de activ şi valorile de trezorerie de pasiv.

Trezoreria se calculează în general ca diferenţă între fondul de rulment sau fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment: T = FR . cât şi efectuarea diverselor plasamente eficiente pe piaţa monetară sau financiară. trezoreria netă este negativă.dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mic decât necesarul de fond de rulment. Trezoreria pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii. când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment. În acest caz se poate vorbi de o autonomie financiară pe termen scurt. la care se adaugă dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate.datoriile ce privesc imobilizările financiare. .dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mare decât necesarul de fond de rulment.În categoria pasivelor de trezorerie intră: . Trezoreria pozitivă Această situaţie favorabilă se concretizează într-o îmbogăţire a trezoreriei. . .împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni cu scadenţă sub un an corectate cu valoarea primelor privind rambursarea obligaţiunilor. Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar curent.creditele bancare pe termen scurt. . .partea din creditele bancare pe termen lung scadentă sub un an. trezoreria este influenţată atât de modificarea fondului de rulment (financiar sau global). nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei FR > 0 258 . când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment). Expresia trezoreriei pozitive se regăseşte sub forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă şi investiţiilor pe termen scurt. întrucât întreprinderea dispune de lichidităţi care îi permit atât plata datoriilor pe termen scurt. trezoreria netă este pozitivă. 7. cât şi de modificarea necesarului de fond de rulment: . Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciţii financiare demonstrează o rentabilitate economică ridicată.NFR În acest fel.alte împrumuturi şi datorii asimilate. NFR > 0 T>0 Fig.

salariaţi. când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanţată în întregime din resurse permanente. pentru acoperirea nevoilor financiare atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Trezoreria pozitivă O trezorerie pozitivă se poate obţine şi dacă întreprinderea înregistrează un fond de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment. În acest caz situaţia de dependenţă a întreprinderii are ca efect limitarea autonomiei financiare pe termen scurt. 10.situaţii favorabile. FR < 0 T>0 Fig. Un fond de rulment pozitiv corelat cu un necesar de fond de rulment negativ va determina de asemenea o trezorerie pozitivă. dar în mărime absolută mai mare. NFR > 0 Fig. În acest caz. deoarece o parte din imobilizări şi ciclul din exploatare sunt finanţate din datoriile pe termen scurt (furnizori. pe termen lung. Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar. Dacă existenţa necesarului de fond de rulment negativ se datorează îmbunătăţirii gestiunii activelor curente şi a datoriilor curente. Trezoreria pozitivă În acest caz. T>0 Fig. 9. ci antrenarea resurselor în activităţi eficiente. întreprinderea fiind dependentă faţă de resursele financiare pe termen scurt. atunci la nivelul societăţii efectul se va regăsi în existenţa unor resurse suplimentare care au un efect favorabil asupra echilibrului financiar. 8. Trezoreria negativă Echilibrul financiar curent este grav afectat dacă la nivelul societăţii se înregistrează un fond de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment pozitiv. se va confrunta cu un dezechilibru. deşi teoretic trezoreria pozitivă reflectă un echilibru financiar al întreprinderii. de asemenea negativ. Acest deficit monetar este acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt. stat şi bănci). deoarece scopul întreprinderii nu este obţinerea unei trezorerii. se va apela la credite de FR > 0 T<0 NFR < 0 FR > 0 NFR < 0 259 . practic întreprinderea.

Trezoreria negativă În decursul desfăşurării activităţii sale.. cu totul întâmplătoare. În acest caz. Evoluţia trezoreriei Cele mai frecvente cauze care conduc la o trezorerie negativă se pot grupa în133: .. cit.criză de creştere. creşterea resurselor permanente este insuficientă pentru atingerea unui nivel al FR care să acopere NFR. 133 Buglea. când fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment au aceeaşi mărime). A. FR < 0 NFR > 0 Fig. op. FR NFR T T<0 NFR FR Trezoreria negativă Trezoreria nulă Trezoreria pozitivă Timp Fig. 11. când are loc o creştere puternică a cifrei de afaceri. 12.trezorerie care dacă nu sunt corelate cu măsuri de redresare a activităţii pot conduce la blocaj financiar. pag. o societate comercială poate să înregistreze o trezorerie pozitivă sau negativă (mai rar una nulă în situaţia. a cărei creştere este proporţională cu cifra de afaceri. 202 260 .

În acest caz.T bani [u.politică financiară deficitară. 13. caracterizată prin creşterea NFR într-un ritm mai mare decât nivelul de creştere al cifrei de afaceri. . dar care nu este urmată de o creştere a cifrei de afaceri.] NFR T<0 FR FR T NFR T>0 Evoluţia cifrei de afaceri timp Fig. întreprinderea acceptă noi facilităţi acordate clienţilor concretizate în creşterea creanţelor şi implicit a nevoii de fond de rulment. 261 . resursele permanente au fost alocate imobilizărilor. în acest caz se va urmări creşterea eficienţei gestionării stocurilor şi a creditelor acordate clienţilor. Ca şi efect.m. Această stare poate apare după mai multe exerciţii financiare pe parcursul cărora întreprinderea beneficiază de o trezorerie satisfăcătoare. creşterea de capital sau reducerea necesarului de fond de rulment corelată cu încetinirea creşterii. Criza de creştere Ca şi modalităţi de remediere a situaţiei se recomandă creşterea rentabilităţii. Criza de gestionare timp Îmbunătăţirea situaţiei întreprinderii se poate realiza prin corelarea activelor ciclice cu pasivele ciclice realizată prin reducerea activelor şi creşterea pasivelor. . Cauza acestei situaţii este generată de realizarea unor investiţii masive fără a se recurge la o finanţare pe termen lung.criză de gestionare. 14.m.] NFR T<0 FR FR T NFR T>0 Evoluţia cifrei de afaceri Fig. T bani [u. În primul rând.

Trezoreria se poate ameliora ca urmare a 262 .diminuarea activităţii. în primul rând. Reducerea continuă a cifrei de afaceri determină reducerea necesarului de fond de rulment. T bani [u. Remedierea situaţiei presupune efectuarea unei analize a investiţiilor care să conducă la restructurarea fondului de rulment printr-un aport de fonduri proprii. implicit. Criză de rentabilitate Restabilirea echilibrului pe termen lung presupune. prin apelarea la împrumuturi pe termen mediu şi lung. 16.existând şi posibilitatea înregistrării unui fond de rulment negativ. prin creşterea aportului acţionarilor sau chiar prin cesionarea de imobilizări. Politică financiară deficitară - T bani [u.] criză de rentabilitate.] NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei de afaceri FR timp Fig. creşterea rentabilităţii. 15.m. compensarea pierderilor prin aport de capital propriu şi numai dacă aceste variante au fost epuizate. NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei deafaceri FR timp Fig.m. . reducerea fondului de rulment. apelarea la împrumuturi pe termen lung. Înregistrarea unei rentabilităţi reduse sau chiar de pierderi provoacă diminuarea capitalului propriu şi.

a calităţii necorespunzătoare sau a nelivrării la termen a produselor finite către beneficiari. cu o trezorerie negativă. în timp ce creditele furnizor rămân aceleaşi. care fac ca întreprinderea să intre în incapacitatea de a-şi onora obligaţiile pe care le are faţă de furnizori. ca urmare a aprovizionării acestora în cantităţi exagerate sau într-o altă structură decât cea corespunzătoare nevoilor producţiei: .] diminuării creanţelor de exploatare şi a stocurilor. lucrărilor executate sau serviciilor prestate. întreprinderile se confruntă. generată de corelaţiile dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment În activitatea curentă.neîncasarea la timp. . . a contravalorii produselor livrate. stat. în primul rând. cauzele cele mai frecvente ale dezechilibrului financiar. se impune reducerea nevoii de fond de rulment în acelaşi timp cu reducerea activităţii. NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei de afaceri FR timp Fig.nerealizarea profitului prevăzut sau înregistrarea de pierderi.imobilizarea resurselor financiare în stocuri de materii prime şi materiale peste necesar. În mod practic.în stocuri de produse finite. Diminuarea activităţii Ca şi remedii pentru îmbunătăţirea situaţiei. .în producţia neterminată. 17. salariaţi.m. 263 .T bani [u. de cele mai multe ori. de la clienţi. acţionari şi bănci. se regăsesc în: . ca urmare a nerespectării disciplinei tehnologice şi a depăşirii ciclului de fabricaţie. ca urmare a lansării în fabricaţie a unor produse fără desfacere asigurată. apoi redresarea rentabilităţii şi activităţii şi abia în ultimul rând aportul de capital.

..rata lichidităţii generale.3 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii Lichiditatea întreprinderii este o formă a echilibrului financiar. prin elemente patrimoniale de mijloace circulante active. în maximum 10 – 20 zile.rata lichidităţii reduse.1.rata lichidităţii curente. bună. ca fiind capacitatea întreprinderii de a satisface prompt din disponibilităţi şi alte plasamente lichide. obligaţiile pe termen scurt.2 situaţia întreprinderii este bună. pag.în sens restrâns. Rata lichidităţii generale (rlg) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare. cit. 1 Băileşteanu.2 ÷ 2] limita minimă a sa fiind 1. . Pc – pasive curente. ca fiind capacitatea pe care o are o întreprindere de a acoperi. în bani. Ratele de lichiditate. datorită activelor circulante mai mari decât obligaţiile curente. deoarece cel puţin pe termen scurt. 184 264 . Ifts – investiţii financiare pe termen scurt. . obligaţiile exigibile. Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt: . Ghe. rl g = Ac Stocuri + Creante + Ifts + Disponibilitati banesti = Pc Pc(Datorii pe termen scurt) unde: Ac – active circulante. op. Dacă rata lichidităţii generale are valori mai mari de 1. măsoară capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe care le are pe termen scurt. ca elemente de pasiv (lichiditatea patrimonială).rata lichidităţii imediate.15. Analiza ratelor de lichiditate se realizează prin compararea ansamblului lichidităţilor potenţiale (active care pot fi transformate în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datorii care trebuie rambursate pe termen scurt). . . De cele mai multe ori se consideră că lichiditatea generală reflectă o situaţie favorabilă.în sens larg. dacă are valori cuprinse între [1. aceasta are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile.în sens foarte larg. ca fiind capacitatea unor active de a fi transformate. la un moment dat. cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea de rate de trezorerie. fiind percepută în literatura de specialitate în mai multe sensuri1: ..

În acest caz remedierea situaţiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fără a influenţa însă continuitatea producţiei sau prin reducerea duratei creditului client.În acest caz. faza de maturitate a întreprinderii. Trebuie avut în vedere totuşi că o rată a lichidităţii generale mare nu înseamnă o activitate eficientă deoarece mărimea ratei este influenţată de nivelul stocurilor care de multe ori se concretizează printr-un nivel redus al lichidităţii (stocuri cu mişcare lentă. se elimină influenţa lichidităţii stocurilor. situaţia întreprinderii este delicată deoarece există o corespondenţă deplină între activele circulante şi resursele corespunzătoare. apariţia unor evenimente neprevăzute în mişcarea activelor circulante sau în deteriorarea valorii acestora este acoperită tocmai prin diferenţa dintre valoarea activelor circulante şi datoriile pa termen scurt. ci trebuie ca tendinţa acesteia să fie de creştere. Ca modalităţi de calcul. stocuri degradate şi nevandabile. Valoarea maxim acceptabilă a ratei lichidităţii generale este de 2. stocuri fără mişcare. pentru calculul ratei.nu este suficient ca rata lichidităţii generale să fie supraunitară. ea fiind în situaţia de a înregistra plăţi restante cu influenţă asupra fluxurilor băneşti şi financiare ale întreprinderii. situaţia întreprinderii este riscantă. Dacă rata lichidităţii generale este egală cu 1. Rata lichidităţii reduse (rlr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilităţi.). În acest fel. şi orice întârziere în încasarea creanţelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligaţiilor curente. Dacă rata lichidităţii generale este mai mică decât 1. rata lichidităţii reduse se poate determina: . . sezonalitatea.prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi raportarea la valoarea pasivelor circulante: rl r = Ac − S Ac − S = Pc Datorii pe termen scurt 265 . structura activelor circulante. etc. Pentru analiza lichidităţii generale trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte: . viteza de rotaţie a activelor circulante.asupra nivelului lichidităţii acţionează mai mulţi factori ca: natura sectorului de activitate. peste acest nivel considerându-se că activele circulante sunt gestionate necorespunzător.

rlc = Investitii financiare pe termen scurt + Disponibilitati banesti Pc Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între [0. investiţiilor financiare pe termen scurt şi disponibilităţilor băneşti. Depăşirea nivelului optim poate reflecta o utilizare ineficientă fie a creanţelor (dificultăţi în încasarea lor).. considerându-se că un nivel între [0. Rata lichidităţii imediate (rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt datoriile. pune în corespondenţă elementele cele mai lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt. 159 1 266 . Un nivel redus al acestei rate poate asigura menţinerea echilibrului financiar dacă întreprinderea deţine stocuri. Horomnea. 2001..3].- prin raportarea sumei creanţelor. la valoarea pasivelor circulante: rl r = Creante + Investitii financiare pe termen scurt + Disponibilitati banesti Pc(Datorii pe termen scurt) Mărimea optimă a acestui indicator este 1. ţinând cont de disponibilităţile existente. Analiza ratei lichidităţii imediate trebuie efectuată cu rezerve1 deoarece: Tabără. E..4 ÷ 0. C.6].6 ÷ 1] reflectă o bună capacitate de plată a obligaţiilor pe termen scurt. fie a disponibilităţilor (lipsa unei strategii în utilizarea acestora). Rata lichidităţii curente (rlc). Toma. reflectând capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din plasamente şi disponibilităţi.2 ÷ 0. creanţe sau titluri de plasament uşor mobilizabile. Iaşi. pag. Tipografia Moldova. Analiza contabil-financiară. în concordanţă cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. rl i = Disponibilitati Pc (Datorii pe termen scurt) Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între [0. O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanţie că întreprinderea poate să-şi plătească datoriile pe termen scurt dacă celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate. dar această rată este de regulă subunitară. N.

cont. A .condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii de exploatare a fiecărei societăţi când deţinerea de active de natura stocurilor. debitori. Lichiditatea patrimonială indică o situaţie bună atunci când valoarea indicatorului este mai mare sau cel puţin egală cu 100%. .disponibilităţi în casă. . S . clienţi neîncasaţi la timp. . în perioade scurte de timp. etc. care scade atunci când mijloacele băneşti sunt avansate în elemente de active circulante cu o rotaţie încetinită sau întreruptă (mărfuri greu vandabile. creanţelor şi plasamentelor uşor mobilizabile permite transformarea lor rapidă în disponibilităţi. ca urmare a raportului dintre încasări şi plăţi. T . efecte comerciale. clienţi. clienţi (mai puţin cei neîncasaţi la termen). exprimată în număr de rotaţii. precum: . plafoane de credit aprobate. ci pot fi cauzate de încasări lente în perioada imediat precedentă.abilitatea de negociere cu clienţii şi furnizorii pentru obţinerea unor durate de încasare a creanţelor mai mici decât durata de plată a datoriilor pe termen scurt.credite pe termen scurt şi alte datorii. prestări servicii.sume de încasat din vânzări de mărfuri. 267 . O altă formă a lichidităţii este lichiditatea patrimonială (lp) calculată cu relaţia: - lp = D+S+T + A ⋅ 100 C unde: D .titluri de credit negociabile – acţiuni. C .încasările substanţiale dintr-o anumită perioadă nu reprezintă neapărat un indiciu de echilibru financiar. obligaţiuni. dar şi ca o politică de gestiune strictă a disponibilităţilor.. . mai mari decât nivelul mediu al ramurii.nivelul relativ scăzut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultăţilor întâmpinate în recuperarea creanţelor. În activitatea practică nivelele optime ale indicatorilor de lichiditate pot fi considerate orientative şi în consecinţă modificate corespunzător dacă se iau în considerare şi alţi factori.disponibilităţile se modifică semnificativ. materiale şi materii prime degradate).folosirea eficientă a resurselor materiale prin obţinerea unor viteze de rotaţie a acestora. Indicatorii de lichiditate caracterizează calitatea activităţii economico – financiare.elemente de activ – stocuri (mai puţin cele degradate).

precipitarea actului decizional. Ştefănescu.pentru clienţii întreprinderii: . . pag 6 268 . pag. .limitarea şi chiar reducerea producţiei. 292 Higgins. Mirton. MA.pentru întreprinderea în cauză: .neîncasarea sau încasarea cu întârziere a ratelor scadente. . . 1992.Gradul de lichiditate al elementelor de active circulante are o influenţă directă asupra echilibrului financiar.ca aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor sale în caz de lichidare1. Ed. . determinându-se cu relaţia: 1 2 Cristea. H Boston. Irwin. Analysis for Financial Management. dintre care amintim: . 1996.pentru creditorii întreprinderii: .neprimirea la termen sau primirea cu întârziere a produselor contractate. N.perturbarea activităţii de exploatare. Solvabilitatea poate fi definită în două modalităţi: . USA. . . influenţa se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va înregistra valori crescătoare. Gestiunea financiară a întreprinderii. Timişoara. . În ultimă instanţă deprecierea gradului de lichiditate va influenţa structura utilizărilor temporare şi implicit echilibrul întreprinderii pe termen scurt.ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaţiile pe termen lung2. Homewood.imposibilitatea achiziţionării de materii prime şi materiale în momentul apariţiei unor situaţii favorabile pe piaţă. Cu cât nivelul lichidităţii este mai mic sau înregistrează o tendinţă de scădere. .greutăţi în asigurarea echilibrului financiar avut în vedere la acordarea împrumuturilor.întârzieri în încasarea veniturilor financiare aferente sumelor împrumutate. Pornind de la aceste definiţii ale solvabilităţii se pot construi mai multe rate de solvabilitate: . H.modificarea condiţiilor creditului comercial.. ..posibilităţi reduse de a achiziţiona cantităţi mari. RC. Înregistrarea unui nivel al lichidităţii insuficient are consecinţe nefavorabile asupra mediului de afaceri.Solvabilitatea patrimonială (gsp) exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea obligaţiilor pe termen mediu şi lung.

Valoarea optimă este influenţată de sectorul de activitate al întreprinderii. Creşterea ponderii activelor imobilizate pentru numărător şi a datoriilor pe termen scurt pentru numitor în condiţiile în care datoriile pe termen scurt au un termen de exigibilitate mai mic decât durata de transformare a activelor circulante în lichidităţi. mediu şi scurt) sunt acoperite pe seama activelor. Solvabilitatea patrimonială la termen. gradul de lichiditate şi exigibilitate şi de viteza de rotaţie a elementelor patrimoniale. construită cu această relaţie. şi anume „situaţia netă”. conduc la creşterea nivelului indicatorului. exprimă în termeni relativi un indicator echivalent în valoare absolută. gs pt = Total activ Datorii financiare totale Indicatorul ne arată măsura în care datoriile financiare ale societăţii (aferente împrumuturilor pe termen lung. Solvabilitatea patrimonială la termen (gspt)care se construieşte în două variante: gs pt = Total activ Active imobilizate + Active circulante = Datorii totale IMTL + DTS unde: DTS – datorii pe termen scurt.gs p = Capital social ⋅ 100 ITML + Capital social unde: ITML – împrumuturi pe termen mediu şi lung. Lipsa capacităţii de plată şi a lichidităţii pot fi temporare dacă societatea comercială este solvabilă. Înseamnă că o întreprindere poate să fie solvabilă chiar dacă la un moment dat ea nu are capacitate de plată şi nu dispune de lichiditatea financiară. Din acest motiv se spune că solvabilitatea unei întreprinderi este generată de o activitate eficientă. atunci când capitalurile proprii sunt negative datorită faptului că datoriile întreprinderii sunt mai mari decât valoarea activelor. Putem să considerăm o întreprindere ca fiind insolvabilă. iar lipsa lichidităţii (capacităţii de plată) se datorează unor situaţii conjuncturale. O întreprindere aflată în stare de funcţionare spunem că este solvabilă atunci când suma activelor fixe şi circulante este mai mare sau cel puţin egală cu totalul pasivelor exigibile. şi deci la creşterea nivelului optim. 269 .

1. când putem folosi indicatorii: gradul de acoperire a serviciului datoriei (gsd). Relaţia de calcul este: gs d = PN + A . În acest caz relaţia evidenţiază oportunitatea creditului din punct de vedere al efectelor generate. . a cărui scop este acoperirea datoriilor din vânzările proprii. Datorii totale gradul de acoperire al dobânzii (gad) arată gradul în care rezultatul exploatării poate acoperi cheltuielile cu dobânzile: ga d = Rezultatul exploatarii Cheltuielile cu dobanzile 15. considerâdu-se că acesta trebuie rambursat din veniturile viitoare obţinute şi nu din lichidarea activelor. cu valoare descriptivă rezultate din analiza echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii cu informaţii care reflectă manifestarea dinamică a echilibrului financiar. calculânde-se cu relaţia: Excedentul brut de exploatare .Dividente platite Rc + Db Cu cât indicatorul are un nivel mai scăzut cu atât el arată o marjă de siguranţă mai mică. cu ajutorul acestor rate se măsoară 270 .capacitatea de rambursare a datoriilor (grd) exprimă măsura în care datoriile totale ale întreprinderii pot fi acoperite din rezultatele obţinute. arată măsura în care întreprinderea îşi acoperă rata de rambursare a creditului pe termen mediu şi lung (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe termen mediu şi lung (Db) din profitul net (PN) şi amortizare (A).Solvabilitatea întreprinderii poate fi urmărită şi prin capacitatea de rambursare a datoriilor pe care le înregistrează. Urmărirea modului de gestionare a resurselor se face cu ajutorul ratelor de gestiune (viteze de rotaţie) care arată rapiditatea cu care resursele trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească iniţială.4 Analiza ratelor de gestiune Analiza gestiunii resurselor urmăreşte completarea informaţiilor financiare statice. Mai precis.

durata ciclului de producţie.particularităţile produselor stocate. deoarece efectele obţinute în urma folosirii acestora sunt mai mari. Folosind indicatorii de gestiune determinăm de câte ori. . .stocul de producţie în curs.durata procesului de fabricaţie.stocul de materii prime şi materiale. dintre care pot fi reţinute două: (a) după locul unde se manifestă vom avea: . .perisabilitatea produselor finite. . Gestiunea stocurilor se urmăreşte cu ajutorul ratei de gestiune exprimate prin: . . stocurile materiale trec succesiv prin fazele aprovizionare – fabricaţie – vânzare. Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească iniţială. respectiv durata în zile a unei rotaţii complete.stocul de produse finite. .durata în zile a unei rotaţii. .complexitatea procesului tehnologic.numărul de rotaţii într-o anumită perioadă.uşurinţa aprovizionării sau uşurinţa înlocuirii stocurilor. Principalii factori care determină mărimea stocurilor se regăsesc în: .factori interni.factori externi. . 271 . nr = CA Stoc mediu sau dz = Stoc mediu ⋅ 360 CA Stoc mediu= Stoc iniţial + Stoc final 2 CA = cifra de afaceri În cadrul stocului mediu se includ: . Factorii interni sunt legaţi de activitatea agentului economic şi se regăsesc în: . Cu cât viteza de rotaţie a stocurilor este mai mare. precum şi viteza de reînnoire a datoriilor.nivelul previzionat al vânzărilor. cu atât eficienţa folosirii lor este mai ridicată. Factorii de influenţă asupra duratei unei rotaţii pot fi grupaţi după mai multe criterii.consecinţele neasigurării unui anumit tip de materie primă. întro perioadă de gestiune. . .viteza de transformare a activelor în lichidităţi.

degradărilor şi sustragerilor de materiale.eliminarea degradărilor şi a pierderilor din timpul transportului. Măsurile de accelerare a vitezei de rotaţie în acest stadiu vizează: .reducerea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele. obiecte de inventar.relaţiile dintre întreprindere şi partenerii de afaceri (furnizori. .reducerea costurilor de fabricaţie. În stadiul aprovizionării căile de creştere a vitezei de rotaţie s-ar reduce la: .aprovizionării. măsurile de creştere a vitezei de rotaţie sunt mult mai complexe şi privesc: . .creşterea calităţii produselor şi eliminarea rebuturilor. . clienţi). 272 . În stadiul producţiei căile creşterii vitezei de rotaţie privesc: . vorbim de factori ai: . . . . .organizarea corespunzătoare a relaţiilor cu furnizorii şi cu transportatorii. materiale.reducerea duratei ciclului de producţie.reducerea la minim a deşeurilor şi valorificarea superioară a acestora. . . În acest stadiu.conjunctura economică. . pentru asigurarea ritmicităţii şi continuităţii procesului de producţie.producţiei. .reducerea şi eliminarea stocurilor supranormative şi a cheltuielilor neeconomicoase. Factorii externi sunt legaţi de mediul în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic..aprovizionarea cu materii prime şi materiale de la sursele cele mai apropiate şi cu mijloacele de transport cele mai economice. fiind regăsiţi în: .îmbunătăţirea condiţiilor de depozitare şi manipulare prin folosirea mijloacelor mecanizate şi automatizate în vederea eliminării pierderilor.perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie. . .comercializării.caracterul sezonier al producţiei.aprovizionarea ritmică cu resurse materiale. (b) după stadiile circuitului activelor circulante.dimensionarea optimă a stocurilor.reducerea la minimum necesar a stocurilor de materii prime. .mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie. .urmărirea schimbărilor care au loc în tehnologia de fabricaţie şi adaptarea aprovizionării la necesităţile procesului de producţie.

Măsurile în acest stadiu privesc: . În stadiul comercializării căile de creştere a vitezei de rotaţie urmăresc reducerea duratei de imobilizare în produse finite şi creşterea ritmului de încasare a produselor livrate. în zile a creditului: - nrCl = CA Sold mediuClienti sau dzCl = Sold mediuClienti ⋅ 360 CA 273 . . .urmărirea şi evidenţierea exactă a documentelor de decontare. .evitarea lansării în fabricaţie a unor produse fără desfacere asigurată. . atât de către unitate. .încheierea.promovarea unor programe de marketing care să conducă la creşterea vânzărilor. .organizarea depozitării de produse finite şi a transportului de la secţiile de producţie la depozite. în termen.îmbunătăţirea relaţiilor cu beneficiarii şi cu unităţile de transport. fie prin durata de încasare. . . conform termenelor stabilite. .aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă. . administraţie şi servicii.aplicarea sancţiunilor economice şi financiare în cazul neîmplinirii condiţiilor contractuale.creşterea productivităţii muncii. .urmărirea modului de respectare a clauzelor contractuale. Rata de gestiune a clienţilor (viteza de rotaţie a creanţelor) ne arată cât de repede îşi încasează întreprinderea contravaloarea livrărilor de la clienţi.eliminarea circuitelor inutile. . a contractelor de livrare a produselor. putându-se aprecia fie prin numărul de rotaţii al creditului clienţi.desfăşurarea ritmică a livrărilor.ridicarea calificării personalului muncitor. .reducerea şi eliminarea cauzelor care generează refuzuri de plată.asigurarea ritmicităţii producţiei.reducerea consumurilor specifice. . cât şi de către clienţi: .alegerea celei mai avantajoase forme de decontare.raţionalizarea cheltuielilor de conducere. îmbunătăţirea organizării muncii prin folosirea completă a zilei de muncă. .

Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie) ne arată cât de repede întreprinderea îşi achită obligaţiile sale faţă de furnizori exprimându-se prin număr şi durata în zile a unor rotaţii. Gestiunea resurselor reflectă o activitate eficientă dacă ritmul de creştere al resurselor este mai redus decât ritmul de creştere al producţiei.dacă tendinţa este de creştere atunci întreprinderea se poate confrunta cu dificultăţi de plată. determinând întreprinderea să acorde un interval de timp mai mare.o durată în zile mare a creditului furnizor înseamnă că întreprinderea foloseşte resursele acestuia. . fie a situaţiei clienţilor. . Pentru fundamentarea concluziilor analizei este necesară şi urmărirea tendinţei ratelor de gestiune. . nrFz = dz Fz = CA Sold mediu Furnizori Sold mediu Furnizori ⋅ 360 CA În analiza creditului furnizor reţinem: . iar atunci când scad să crească aceste credite. dacă este în expansiune. .tendinţa de creştere a duratei în zile a creditului client este un semnal fie al înrăutăţirii situaţiei întreprinderii. . când se acordă un termen mai mare de plată pentru clienţii tradiţionali.politica de credit practicată pe piaţă care determină ca atunci când dobânzile cresc să scadă durata creditului client. clienţilor sau furnizorilor) se face prin compararea cu indicatori ai perioadelor anterioare. În analiza creditului client trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte: .specificul producţiei când pentru produsele perisabile intervalul este mult mai mic. 274 . Aprecierea ratelor de gestiune (a stocurilor.Mărimea acestui indicator este influenţată de: .conjunctura economică care este favorabilă.dacă durata în zile a creditului este mare înseamnă că se folosesc resursele financiare ale întreprinderii. pentru întreprinderi care prezintă garanţii serioase. va acorda un interval de timp de plată mai mare decât concurenţii ei. .relaţiile stabilite cu clienţii. prin compararea cu indicatori obţinuţi de unităţi similare sau cu mărimi medii ale ramurii. respectiv al cifrei de afaceri.strategia întreprinderii furnizoare care.

15. RE ⋅100 At unde: EBE – excedentul brut din exploatare. 3) furnizorii şi intervalul lor de plată. 2) clienţii şi intervalul lor de încasare. depinde de trei factori: 1) stocurile şi intervalul lor de stocare. stabilitatea sau fragilitatea unei întreprinderi.1. calculată cu această relaţie exprimă nivelul de remunerare a activului total aflat la dispoziţia societăţii comerciale. Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice cel mai frecvent utilizată consideră că rata este rezultatul produsului dintre o rată de rotaţie şi o rată a marjei: Re = unde: CA RE ⋅ ⋅100 Ae CA CA = rata de rotaţie a activelor de exploatare. deoarece ei trebuie să asigure o bună gestionare a capitalului existent.Pe termen scurt. generată de gestionarea resurselor de care dispune. RE – rezultatul exploatării. fără a ţine seama de modul de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) alocate pentru constituirea acestui activ. valoarea sa informaţională fiind importantă pentru manageri. Rata arată nivelul excedentului brut al exploatării sau rezultatul exploatării obţinut la 100 lei active totale. Ae RE = rata marjei (rata profitabilităţii comerciale). At – active totale Rata rentabilităţii economice. Din acest motiv. Relaţia de calcul a ratei rentabilităţii economice este: Re = EBE. se spune că rata rentabilităţii economice este independentă de politica de finanţare promovată de întreprindere. CA 275 .5 Analiza rentabilităţii Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele activului total al întreprinderii.

Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende şi creşterea capitalurilor proprii (creşterea rezultatelor).sporirea ratei marjei comerciale se poate realiza prin: . . .reducerea cheltuielilor de aprovizionare.modificarea structurii producţiei vândute prin creşterea ponderii produselor cu profitabilitate comercială mai mare.optimizarea structurii activelor.creşterea vitezei de rotaţie a activelor de exploatare presupune: .reducerea duratei şi costurilor investiţiilor în curs. atât pentru acţionarii existenţi. . .creşterea volumului fizic al producţiei. Rata rentabilităţii financiare măsoară performanţa capitalului propriu. ca urmare a influenţei costurilor fixe. iar în mod indirect. în special a gradului de îndatorare. Dacă utilizăm ratele explicative putem să determinăm factorii de influenţă asupra riscului financiar. constituind un mijloc de stimulare a participării la creşterea capitalului social.Creşterea ratei rentabilităţii economice se poate realiza fie prin creşterea rotaţiei activelor.creşterea preţurilor de livrare ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produselor.creşterea ponderii mijloacelor fixe active. care va avea ca efect reducerea costurilor unitare.reducerea stocurilor de active circulante şi a duratei în zile a unei rotaţii a acestora.creşterea ponderii mijloacelor fixe. Este dependentă atât de modalităţile de finanţare a activităţii. . oportunitatea menţinerii acestuia în afacere. fiind sensibilă la modificarea structurii financiare. . . cât şi pentru noii acţionari. . . fie prin creşterea marjei comerciale: .creşterea cifrei de afaceri. al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile pentru determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit. exploatare şi comercializare. rf = Rex Cpr Dat Cpr care poate fi scrisă: rf = re + (re − rd ) ⋅ 276 . cât şi de regimul de calcul al amortizărilor şi provizioanelor.

iar apelarea la credite va conduce la diminuarea performanţelor financiare. 277 .risc. . factorii de influenta aferenţi riscului financiar sunt după cum urmează: viteza de rotaţie a activelor de exploatare re ∆rf efect levier impozitul pe profit rata profitabilităţii comerciale diferenţa dintre re şi rd gradul de îndatorare Întreprinderea care apelează la credite se poate găsi în una din situaţiile următoare: . când re < rd. . iar apelarea la credite va conduce la îmbunătăţirea ratei rentabilităţii financiare. . Rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât rata îndatorării este mai mare. când re = rd. când re > rd.accelerarea vitezei de rotaţie a activelor de exploatare. .Unde: rf – rata rentabilităţii financiare Rex (Pn) – rezultatul exerciţiului (profit net) Cpr – capitalul propriu re – rata rentabilităţii economice rd – rata dobânzii Dat .fundamentarea politicii financiare care să permită valorificarea conjuncturilor favorabile.datorii Dacă se consideră şi influenţa ratei impozitului pe profit: ⎡ RE CA ⎛ RE CA ⎞ Dat ⎤ ⋅ +⎜ ⋅ − rd ⎟ ⋅ rf = ⎢ ⎥ ⋅ (1 − i p ) ⎠ Cpr ⎦ ⎣ CA Ae ⎝ CA Ae Unde: RE – rezultatul exploatării CA – cifra de afaceri Ae – active din exploatare ip – cota de impozit pe profit Utilizând formula de mai sus. iar apelarea la credite nu influenţează gradul de risc al întreprinderii. ceea ce impune minimizarea gradului de îndatorare.indiferenţă.siguranţă.creşterea profitabilităţii comerciale. Reducerea riscului financiar presupune: .

a) Veniturile din exploatare sunt reprezentate de acele venituri obţinute din activitatea de bază a societăţii comerciale.producţia exerciţiului se obţine prin însumarea producţiei vândute cu veniturile din producţia stocată şi cu veniturile din producţia de imobilizări. .venituri din producţia stocată. reprezintă variaţia în plus (situaţie de stocaj) sau în minus (situaţie de destocaj) între valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse finite şi de producţie în curs de la finele perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale de produse finite şi de producţie în curs. exprimă preţul de vânzare al bunurilor achiziţionate de la terţi (exclusiv TVA) şi revândute în aceeaşi stare sau preţul de vânzare al bunurilor obţinute în procesul de exploatare şi vândute prin magazinele proprii. care se concretizează în: . precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea.venituri din producţia de imobilizări. reprezintă subvenţiile primite de la buget.venituri din exploatare.2. studiilor şi cercetărilor efectuate. colectivităţi publice sau alte societăţi comerciale pentru acoperirea diferenţelor de preţ sau pentru acoperirea pierderilor.venituri financiare. al serviciilor prestate. despăgubiri.alte venituri din exploatare.venituri din vânzarea mărfurilor. locaţii de gestiune. donaţii şi 278 . amenzi şi penalităţi.venituri din subvenţii de exploatare. .1 Analiza veniturilor Veniturile se grupează. semifabricatelor şi produselor reziduale vândute.15. al lucrărilor. neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite. după natura lor în: . chirii şi activităţi diverse facturate. . . precum şi veniturile din redevenţe.2 Analiza pe baza Contului de profit şi pierdere 15.producţia vândută reflectă preţul de vânzare (exclusiv TVA) al produselor finite. . . reflectă valoarea imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie şi exprimată în costuri de producţie.cifra de afaceri se determină prin însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor cu producţia vândută. pe categorii de venituri. cuprinde venituri din: creanţe recuperate. . .venituri extraordinare. .

necorporale şi în curs şi pentru deprecierea activelor circulante.cheltuieli financiare.cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile. vânzarea activelor şi alte operaţii de capital.venituri din dobânzi.venituri din investiţii financiare cedate. . alte venituri din exploatare. .2 Analiza cheltuielilor Cheltuielile se grupează.2. trecute direct asupra cheltuielilor.venituri din provizioane privind activitatea de exploatare reflectă veniturile din reluări (acumulări.subvenţii primite.venituri din sconturi obţinute. executarea de lucrări sau prestarea de servicii şi cuprind: . . .venituri din imobilizări financiare. . . diminuări sau consumuri) de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.venituri din investiţii financiare pe termen scurt. . 279 .venituri din creanţe imobilizate.venituri din provizioane de natură financiară. c) Veniturile extraordinare cuprind veniturile obţinute de societatea comercială din operaţii care nu au un caracter normal. pe categorii de cheltuieli. Veniturile extraordinare sunt venituri rezultate din compensaţiile primite pentru cheltuieli sau pierderi din calamităţi sau alte evenimente extraordinare 15.venituri din diferenţe de curs valutar. . costul de achiziţie al materialelor nestocate.cheltuieli cu impozitul pe profit. b) Veniturile financiare reflectă remunerarea capitalului investit de societate (în alte societăţi sau pe piaţa financiară) sau manifestarea unor factori conjuncturali şi cuprind: . .cheltuieli extraordinare.cheltuieli de exploatare. costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor. valoarea animalelor şi păsărilor. cum sunt: cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile. subvenţii pentru investiţii. a) Cheltuielile de exploatare reprezintă expresia bănească a consumului de resurse pentru obţinerea de produse. . contravaloarea energiei şi apei consumate.cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi. pentru deprecierea imobilizărilor corporale. . după natura lor în: . . . costul de achiziţie al materiilor prime.alte venituri financiare. nefiind generate de activitatea curentă (de exemplu daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi). al materialelor de natura obiectelor de inventar consumate. redevenţe.

cheltuieli de protocol. cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc. pentru acoperirea pierderilor care apar în condiţiile imposibilităţii de a recupera total sau parţial investiţiile efectuate pe termen lung sau pierderile generate de factori conjuncturali.cheltuieli cu impozite. . . . - 280 .deprecierea imobilizărilor financiare. . rău platnici sau cu care unitatea este în litigiu. deplasări. cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii. . deprecierea elementelor de stocuri.diferenţe nefavorabile de curs valutar. . detaşări şi transferuri. necorporale şi în curs. amenzi şi penalităţi.cheltuieli cu personalul (salariile. deprecierea imobilizărilor corporale. b) Cheltuieli financiare reflectă echivalentul monetar pe care societatea comercială îl suportă pentru folosirea resurselor acordate de alţi agenţi economici pe termen lung.locaţii de gestiune şi chirii.riscuri şi cheltuieli. asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul.dobânzile privind exerciţiul financiar în curs. . transportul de bunuri şi personal. Aceste cheltuieli cuprind următoarele elemente: . donaţii şi alte cheltuieli similare. comisioane şi onorarii. taxe şi vărsăminte asimilate.deprecierea titlurilor de plasament. despăgubiri. suportate de persoana juridică). care grupează cheltuielile generate de amortizarea imobilizărilor şi de constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru: riscuri şi cheltuieli. creanţelor neîncasabile faţă de clienţi incerţi. În această categorie se mai includ şi cheltuielile cu amortizările şi provizioanele care vizează cheltuielile ocazionate de amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor sau cheltuielile ocazionate de constituirea sau suplimentarea provizioanelor privind: . . bugetele locale sau alte organisme publice. prime de asigurare.).pierderi din creanţe legate de participaţii. faţă de bugetul central. reclamă şi publicitate. cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori). .deprecierea creanţelor din conturile de decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii.cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. studii şi cercetări.sconturile acordate clienţilor.alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi.pierderi din creanţe de natură financiară etc. servicii bancare şi altele. .cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. . .

din redevenţe. punerea la dispoziţia terţilor a personalului unităţii.3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune Contul de profit şi pierdere permite urmărirea activităţii desfăşurate de întreprindere pe tipuri de activităţi. . . în care sunt reflectate toate operaţiunile care influenţează indicatorii de rezultate. din studii şi cercetări. Relaţia de calcul este: CA = Qv + Vv + Vs unde: Qv. a semifabricatelor. a produselor reziduale. din activităţi diverse: comisioane. .venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete. din lucrări executate şi servicii prestate. fiind indicatorul care măsoară volumul activităţii întreprinderii. prin obţinerea unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Ca şi modalitate de calcul. Fiecare dintre aceste operaţiuni este subordonată obţinerii unui rezultat net. Vv.c) Cheltuieli extraordinare vizează cheltuielile generate de operaţii de natură extraordinară.cifra de afaceri. locaţii de gestiune şi chirii. cu caracter accidental. 15. cifra de afaceri se determină prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri. Pentru analiza Contului de profit şi pierdere se au în vedere următorii indicatori: .excedentul brut al exploatării. servicii prestate în interesul personalului. a) Cifra de afaceri (CA) este formată din vânzările de mărfuri şi producţia vândută. Una din cauzele dificultăţilor întreprinderilor este reducerea activităţii care generează venituri insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor. 281 . . Vs. din valorificarea ambalajelor. executarea de lucrări şi prestarea de servicii şi altor venituri din exploatare.venituri din vânzarea mărfurilor.producţia vândută (venituri din vânzarea produselor finite.rezultatul financiar.2.rezultatul curent. care pot apărea în activitatea unei societăţi comerciale (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).rezultatul exploatării. mai puţin rabaturile. alte venituri realizate din relaţiile cu terţii).

Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate Evaluarea riscului de exploatare se face pe baza indicatorului de poziţie şi a coeficientului de elasticitate. rezultatul fiind nul. În termeni de risc spunem că începând de la acest punct întreprinderea începe să devină rentabilă. Graficul pragului de rentabilitate poate fi redat astfel: CA CT Nivel critic CV CF RISC Zona de pierderi CAcr Zona de profit CA Fig. Riscul de exploatare este legat de incertitudinea randamentului activităţii de exploatare şi depinde de o multitudine de factori: . 18. .fluctuaţia cheltuielilor salariale.Pentru manageri întrebarea la care trebuie să răspundă este: care trebuie să fie gradul de utilizare minim al capacităţii de producţie sau care trebuie să fie cifra de afaceri minimă ce trebuie realizată pentru a se putea acoperi în întregime cheltuielile? Pentru a răspunde la această întrebare se foloseşte metoda pragului de rentabilitate iar în funcţie de poziţia faţă de acest prag se poate exprima riscul de exploatare.CAcr 282 . Cu cât nivelul activităţii este mai îndepărtat de acest punct. Pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare sau punctul la care preţul de vânzare este egal cu costul unitar. Indicatorul de poziţie poate fi determinat în mărimi absolute şi în mărimi relative: în mărimi absolute: ∆CAcr = CA1 . cu atât riscul este mai redus iar activitatea întreprinderii mai profitabilă.modificarea cererii şi a ofertei produselor întreprinderii. . .fluctuaţia cheltuielilor de aprovizionare.calitatea actului managerial. .modificarea cheltuielilor fixe şi variabile. .fluctuaţia preţurilor de vânzare.

Cu cât acest indicator are un nivel mai mare. când cifra de afaceri faţă de pragul de rentabilitate se situează între 10 ÷20%. cu atât elasticitatea este mai redusă. elasticitatea este mai mare. când abaterea cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate este <10%. exprimat procentual. iar riscul mai redus.instabilă. CA – cifra de afaceri. Flexibilitatea absolută exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta cerinţelor pieţei. deci riscul economic mai mic.relativ stabilă.confortabilă. . Coeficientul de elasticitate se determină pe baza cifrei de afaceri aferentă pragului de rentabilitate şi măsoară sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaţia nivelului de activitate. b) Excedentul brut al exploatării (EBE) sau insuficienţa brută de exploatare reflectă rezultatul economic brut al întreprinderii degajat de activitatea de exploatare. . 283 . Cu cât întreprinderea se îndepărtează de pragul de rentabilitate. Coeficientul de elasticitate măsoară sporul relativ al rezultatului exploatării care rezultă din sporul relativ al cifrei de afaceri. iar cu cât se apropie de pragul de rentabilitate. cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată. întreprinderile se pot afla în una din situaţiile: . în mărimi relative: ICacr = CA1 ⋅ 100 CA cr Abaterea indicatorului de poziţie se determină: ∆ICacr = ICacr – 100 = CA1 CA1 − CA cr ⋅ 100 -100 = ⋅ 100 CA cr CA cr În funcţie de abaterea indicatorului de poziţie. Valoarea acestui coeficient este dependentă de poziţia nivelului de activitate faţă de pragul de rentabilitate. când cifra de afaceri depăşeşte pragul de rentabilitate cu peste 20%. Relaţia de calcul este: ΔRE e = RE ΔCA CA unde: RE – rezultatul exploatării. iar riscul creşte.

Modul de calcul al excedentului brut al exploatării este: Cheltuieli cu personalul Impozite. 19. Din acest motiv se consideră că excedentul brut al exploatării reflectă contribuţia capitalului la crearea bogăţiei întreprinderii.Cuvântul „brut” din denumirea indicatorului semnifică faptul că EBE se determină înaintea deducerii amortizării şi provizioanelor. taxa pentru folosirea terenurilor. ajutorul de şomaj). excedentul brut al exploatării este resursa principală a întreprinderii care influenţează atât indicatorii de eficienţă cât şi capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. pentru diferenţele de preţ la produsele subvenţionate şi alte subvenţii din partea statului sau altor unităţi patrimoniale. Pe de altă parte se consideră că indicatorul constituie un rezultat parţial. de activitatea comercială sau prestări de servicii). Impozitele. taxele şi vărsămintele asimilate cuprind cheltuielile cu impozitele. taxele şi vărsămintele suportate de către întreprindere. Excedentul brut al exploatării obţinut prin deducerea remunerării statului şi a factorului muncă din valoarea adăugată reprezintă de fapt contribuţia capitalului la crearea bogăţiei 284 . în sensul că nu ţine cont de toate cheltuielile suportate de întreprindere în activitatea sa de exploatare (neluând în considerare cheltuielile cu amortizarea şi nici provizioanele din exploatare). cu excepţia impozitului pe profit (impozitul pe clădiri. taxe şi vărsăminte asimilate Subvenţii de exploatare Excedentul brut de exploatare (EBE) Valoarea adăugată (VA) Fig. Determinarea excedentului brut al exploatării EBE= (VA + Subvenţii de exploatare) – ( Cheltuieli cu personalul + Impozite. taxa asupra mijloacelor de transport). Ca indicator care evidenţiază performanţele economice ale unei întreprinderi legate de activitatea de exploatare (operaţii legate de producţie. Cheltuielile cu personalul reprezintă cheltuielile cu salariile cuvenite personalului cât şi alte cheltuieli cu personalul suportate de unitate (asigurări sociale. taxe şi vărsăminte asimilate) Subvenţiile pentru exploatare reprezintă subvenţiile primite de întreprindere pentru acoperirea pierderilor.

Când indicatorul EBE are o valoare negativă el se numeşte Insuficienţă brută sau Deficit brut al exploatării.B. exploatare E. producţiei exerciţiului şi subvenţiilor pentru exploatare.E. excedentul brut al exploatării este o rezultantă a fluxului potenţial de disponibilităţi aferent ciclului de exploatare. deoarece momentul înregistrării veniturilor nu coincide cu momentul încasării.remunerarea capitalurilor investite. consumurile intermediare provenite de la terţi.). taxe şi vărsăminte asimilate. şi E. Bucureşti. iar momentul înregistrării unor cheltuieli nu coincide cu momentul plăţii. vărsăminte Cheltuieli financiare (bănci) Subvenţii ptr. Diagnostic global strategic Ed. 20.E. Cheltuielile monetare constituie ieşiri de numerar (imediat sau la termen) şi se concretizează în costul de achiziţie al mărfurilor vândute. Impozite.întreprinderii. permiţând menţinerea şi dezvoltarea capitalului tehnic şi remunerarea capitalurilor investite (fig. proprii sau împrumutate (plata dividendelor şi plata dobânzii către creditori). Maria.B. 178 O altă modalitate de calcul a EBE se bazează pe diferenţa dintre veniturile din exploatare încasabile şi cheltuielile de exploatare plătibile: EBE = Venituri monetare – Cheltuieli monetare Veniturile monetare îmbracă forma intrărilor de disponibilităţi (imediat sau la termen) şi sunt aferente vânzărilor de mărfuri. precum şi impozite.A. Ca şi destinaţie EBE este folosit pentru: . 1997. 285 . 20. Cheltuieli cu personalul Salarii Cheltuieli asociate V. Legătura dintre V. pag. taxe. cheltuielile de personal. Sursa: Niculescu.A. Dividende (acţionari) Impozit pe profit (stat) Autofinanţare (întreprindere) Fig. În acest caz. Economică.

se vor putea reînnoi imobilizările pe seama amortizării şi se vor acoperi riscurile din provizioanele constituite.permite măsurarea performanţelor economice a întreprinderii prin calculul indicatorilor relativi ai rentabilităţii: rata marjei brute de exploatare (EBE/CA). Din acest motiv. de politica de dividend (reflectată în repartizarea profitului net).excedentul brut al exploatării este independent de politica financiară a întreprinderii (nu este influenţată structura financiară a întreprinderii care modifică nivelul veniturilor şi cheltuielilor financiare). menţinerea echipamentului. de politica de investiţii (reflectată în amortizare). de multe ori EBE este utilizat de către analişti în studii previzionale şi analize comparative ale întreprinderilor din acelaşi sector de activitate. de politica de provizioane (nu ia în considerare provizioanele).plata impozitului pe profit. . estimată pe baza amortizării. - 286 . În acest caz se vor putea rambursa împrumuturile şi plăti dobânzile aferente. acţionarilor (dividende) şi întreprinderii (autofinanţare). rezultatul exploatării este independent de politica financiară. rata rentabilităţii economice (EBE/capital investit). fiscală şi de dividend a întreprinderii. Diferenţa va fi distribuită statului (impozit pe profit).dezvoltarea întreprinderii prin sumele repartizate din profitul net Analiza excedentului brut al exploatării evidenţiază rolul pe care acesta îl are asupra întreprinderii: . c) Rezultatul exploatării (RE) exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare (producţie şi comercializare). .permite acoperirea obligaţiilor întreprinderii. Din evidenţierea rolului pe care îl are EBE se poate observa că nu depinde decât de natura activităţii industriale şi comerciale desfăşurate de societate şi de competitivitatea sa. . dar ţine seama de politica de amortizare şi de politica de provizioane. de politica fiscală (nu ia în considerare modul de calcul al impozitului pe profit) şi de elementele extraordinare ale activităţii desfăşurate (rezultatul extraordinar). dacă nivelul acestuia este suficient de mare. rambursarea împrumuturilor. La fel ca şi excedentul brut al exploatării.

altele decât cele nominalizate la categoriile anterioare. 2005. În acest caz nu se ţine seama de politica fiscală şi de rezultatul extraordinar. Mirton. pag. Determinarea rezultatului curent 134 Buglea. Concepte şi studiu de caz. pentru deprecierea imobilizărilor şi a activelor circulante. activitate care cuprinde activitatea de exploatare şi activitatea financiară134 .Rezultatul exploatării se poate determina în două modalităţi: RE = EBE + Alte venituri din exploatare Venituri din provizioane privind exploatarea . Amortizările şi provizioanele reprezintă cheltuieli de exploatare privind amortizările imobilizărilor corporale şi necorporale. dar se ia în considerare efectul politicii financiare a întreprinderii (Fig.). 396 287 . e) Rezultatul curent al exerciţiului (RC) măsoară rezultatul degajat de activitatea curentă a întreprinderii. datoriilor şi împrumuturilor. precum şi provizioanele constituite pentru deprecierea activelor imobilizate şi circulante.. Analiză financiară.21. luând în considerare veniturile şi cheltuielile activităţii de exploatare: RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare d) Rezultatul financiar (RF) se calculează ca diferenţă între veniturile financiare şi cheltuielile financiare. Rezultatul financiar ar trebui să exprime eficienţa operaţiunilor financiare ale întreprinderii ca plasamentele financiare sau participaţiile întreprinderii. A. 21. Alte cheltuieli de exploatare se referă la pierderile din creanţe provenind de la clienţi în litigiu sau incerţi. Ed. Rezultatul exploatării Rezultatul financiar Rezultatul curent Fig. Timişoara. Venituri din provizioane privind exploatarea constituie venituri ce provin din diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.si provizioanele pentru Cheltuieli cu amortizarea exploatare Alte cheltuieli pentru exploatare Alte venituri din exploatare cuprind veniturile din creanţe recuperate de la clienţi şi debitori diverşi şi alte venituri din exploatare.

. În acest caz întreprinderea îşi suplimentează rezultatul exploatării tocmai datorită unei politici financiare eficiente. pag 44 288 . riscul întreprinderii depinzând de perenitatea acestuia. Performanţa firmei. 1) RE>0 RC>0 RF>0 „Sănătate” financiară deplină Întreprinderea ocupă o poziţie forte pe piaţă. Polirom. Iaşi. care situează întreprinderea într-o poziţie ideală. B.Nefiind perturbat de elementele extraordinare. rezultatul curent exprimă eficienţa utilizării resurselor întreprinderii în mod normal. Este o situaţie frecventă a întreprinderilor industriale sau de servicii. 135 Andronic. Nivelul rezultatului exploatării face politica de îndatorare acceptabilă. Exploatarea foarte rentabilă permite degajarea unor lichidităţi însemnate al căror plasament permite nu numai recuperarea eventualelor cheltuieli financiare dar şi obţinerea unor profituri suplimentare. Ed. 2) Situaţia cea mai obişnuită RE>0 RC>0 RF<0 Rezultatul exploatării este parţial afectat de situaţia financiară a întreprinderii. C. Practic se pot delimita câteva situaţii care caracterizează o anumită structură a rezultatului curent135. 2000.

. În caz contrar se recomandă o cedare/încetare a activităţii.3) „Mana” financiară RF>0 RC>0 RE<0 Rezultatul curent provine din veniturile substanţiale rezultate din plasamentele financiare în pofida pierderilor exploatării. Există mai multe posibilităţi care explică această stare: . În acest caz. 4) RE<0 RC<0 RF<0 „Marginea prăpastiei” Rezultatul curent negativ este generat atât de o exploatare ineficientă cât şi de rezultatul financiar negativ. 289 . situaţia este critică. Întreprinderea se află într-o stare de dificultate care poate să conducă la faliment dacă nu se restabileşte situaţia financiară şi nu se depistează cauzele deficitului activităţii de exploatare. în pofida rezultatului curent pozitiv. Rezolvarea situaţiei ar consta fie în transformarea unei părţi din activitatea sa de exploatare către alte entităţi din cadrul holdingului fie în majorarea dividendelor percepute de la filialele acestuia.întreprinderea este un holding ale cărui venituri sunt formate din dividendele percepute de la filialele sale. credite – clienţi limitate sau inexistente). reuşeşte să obţină lichidităţi din exploatare (stocuri reduse sau cu rotaţie rapidă.întreprinderea este una industrială care. pentru restabilirea echilibrului. pentru care caută cele mai bune plasamente posibile.

rezultatul curent înregistrând valori negative. . Pot exista câteva situaţii distincte: 290 . întreprinderea se va confrunta cu dificultăţi grave în viitor. nu este „maturizată”. Dacă piaţa nu este în expansiune. Această stare poate să fie temporară atunci când: .5) „Cercul vicios” al cheltuielilor financiare RC<0 RF<0 RE>0 Rentabilitatea exploatării este absorbită integral de cheltuielile financiare. chiar dacă întreprinderea este grevată de importante cheltuieli financiare.întreprinderea a finanţat prin împrumuturi masive procesul investiţional ale cărui rezultate nu au fost încă fructificate. oferă posibilitatea creşterii rezultatelor exploatării. Situaţia este viabilă şi poate fi tolerată dacă ea se datorează unei conjuncturi tranzitorii. 6) Veniturile financiare – ultimul „bastion” RC<0 RE<0 RF>0 Exploatarea nu este rentabilă iar rezultatul financiar nu face altceva decât să diminueze deficitul curent.întreprinderea este în faza de creştere dar este grevată de piaţa sa care. Atingerea capacităţii de producţie şi pătrunderea pe noi pieţe de desfacere.

lichidităţile excedentare plasate eficient. Analiza discriminantă a riscului de faliment Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziţie a unor modele pentru evaluarea riscului de faliment. Reprezentarea matematică a modelului este: Z = 1.4 X2 + 3.- 15. În literatura economică mondială sunt prezentate frecvent trei modele Modelul Altman numit şi modelul „Z” Modelul „Z” este un model de prognoză a stării de faliment dezvoltat de profesorul Altman în SUA. Astfel.6 X4 + X5 unde: .3 în cazul întreprinderilor industriale se recomandă restrângerea sau încetarea activităţii. de unde au fost extrase informaţiile cu ajutorul cărora au fost dezvoltate). în cazul în care nu se pot găsi soluţii pentru îmbunătăţirea RE. motiv pentru care trebuie folosite cu o extrem de mare precauţie. termene favorabile de plată a furnizorilor) care dacă sunt corelate cu reducerea cheltuielilor de exploatare pot genera un rezultat curent excedentar. care se confruntă cu un mediu concurenţial ostil. pentru întreprinderile din comerţ. rotaţia rapidă a stocurilor.2 X1 + 1. în nici un caz pe baza rezultatului obţinut în urma aplicării modelului.variabila X1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul circulant (active circulante de exploatare – pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi activul total: X1 = sau Capitalul circulant Activ total 291 . pentru un holding financiar soluţia ar putea fi renunţarea sau transferarea unei părţi din activitatea de exploatare. Surplusurile de trezorerie se datorează specificului activităţii (absenţa clienţilor debitori. pe baza ratelor.3 X3 + 0. Trebuie însă reţinut de la început că aceste modele au limitările lor. în anul 1968. au fost dovedite de o oarecare încredere în anumite condiţii date (se referă la o perioadă istorică. Modelul cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative pentru o întreprindere. generează venituri financiare. nu trebuie dat un verdict ci mai degrabă folosit ca un semnal suplimentar referitor la un eventual risc de faliment.

2 < Z < 3 : situaţia întreprinderii este bună.1.2: întreprinderea se află într-o situaţie dificilă. construit în anul 1978. .Z > 3: situaţie întreprinderii este foarte bună. Modelul se bazează tot pe o funcţie „Z”.exigibilitate”.8: întreprinderea este insolvabilă.Z < 1. se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10 până la 500 salariaţi şi se bazează pe analiza „lichiditate .8 < Z < 2.2. având următoarea structură: 292 . . aflându-se foarte aproape de faliment. Modelul Canon şi Holder Acest model. .X1 = - Fond de rulment Activ total variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport între profitul reinvestit (rezultatul net al exerciţiului – dividende acordate acţionarilor) şi activul total: X2 = - Profit reinvestit Activ total variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice şi se calculează ca raport între rezultatul brut al exerciţiului şi activul total: X3 = - Rezultatul brut al exercitiului Activ total variabila X4 evidenţiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca raport între capitalizarea bursieră (pentru firmele necotate se foloseşte capitalul propriu) şi datoriile pe termen mediu şi lung: X4 = - Capitalizare bursiera Datorii pe termen mediu şi lung variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri şi activul total: X5 = CA Activ total În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii: .

investiţii financiare pe termen scurt şi disponibilităţi băneşti.Z = 16 X1 + 22 X2 – 87 X3 – 10 X4 + 24 X5 unde: . pe de o parte şi datoriile pe termen scurt. posibilitatea de faliment fiind de 35 – 70%. . posibilitatea de faliment fiind de 15 – 30%.variabila X1 reprezintă rata lichidităţii reduse şi se determină ca raport între creanţe. posibilitatea de faliment fiind de 75 – 100%.9 ≤ Z < 16: întreprinderea se află într-o situaţie financiară bună. 4 < Z < 9: întreprinderea se află într-o situaţie financiară incertă.Z ≤ 4: întreprinderea se află într-o situaţie financiară dificilă. 293 . pe de altă parte: X1 = - Activ circulant .Stocuri Datorii pe terme scurt variabila X2 reprezintă rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi pasivul total: X2 = - Capital permanent Pasiv total variabila X3 evidenţiază gradul de finanţare a vânzărilor din resurse externe şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri: X3 = - Cheltuieli financiare CA variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport între cheltuielile cu personalul şi valoarea adăugată: X4 = - Cheltuieli cu personalul VA variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi valoarea adăugată: X5 = EBE VA În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii: .

şi anume: Z = -1.255 R1 + 2. exprimată în zile. Modelul Băncii Franţei Funcţia scor (Z) stabilită de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei este compusă din opt variabile. posibilitatea de faliment fiind sub 15%.003 R2 – 0.689 R5 -1.221 R4 – 0. cu relaţia: R5 = Sold mediu furnizori ⋅ 360 Cumparari de marfuri 294 .824 R3 + 5.variabila R1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi excedentul brut al exploatării: R1 = - Cheltuieli financiare EBE variabila R2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi capitalul investit (activul total): R2 = - Capital permanent Capital investit variabila R3 reprezintă rata capacităţii de rambursare a datoriilor din resurse proprii şi se determină ca raport între capacitatea de autofinanţare (CAF) şi datoriile totale: R3 = - CAF Datorii totale variabila R4 reprezintă rata rentabilităţii vânzărilor şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi cifra de afaceri: R4 = - EBE CA variabila R5 reprezintă viteza de rotaţie a creditului furnizor şi se determină ca durată a unei rotaţii.- 16 ≤ Z < 20: întreprinderea se află într-o situaţie financiară foarte bună.408 R8 – 85.544 unde: .164 R6 + 0.706 R7 + 1.

Aplicarea acestor metode de previzionare a falimentului pentru întreprinderile româneşti nu a condus întotdeauna la rezultate concludente ceea ce a făcut necesară construirea unor modele care să poată fi aplicate în acest caz. cu relaţia: R7 = - Sold mediu clienti ⋅ 360 Vanzari variabila R8 reprezintă rata investiţiilor corporale. distribuite în 12 ramuri ale economiei româneşti. exprimată în zile.- variabila R6 reprezintă rata de creştere a valorii adăugate: R6 = - VA n − VA n −1 VA n -1 variabila R7 reprezintă viteza de rotaţie a creditului client şi se determină ca durată a unei rotaţii. Modelul A are următoarea structură: A = 5. ceea ce confirmă rata ridicată a succesului funcţiei A. din resurse proprii şi se determină ca raport între valoarea investiţiilor şi valoarea adăugată: R8 = astfel: Investitii VA În funcţie de valoarea scorului Z întreprinderile se grupează pentru Z < -0. cu risc mediu [45 – 70%].25: întreprinderi aflate în dificultate.25 < Z < 0.1427 X3 – 0.125: întreprinderi cu o situaţie financiară incertă. Construirea modelului s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale perioadei 1994-1998 ale unui eşantion de 276 de întreprinderi.3932 X2 – 5.3718 X1 + 5. cadru didactic la Academia de Studii Economice din Bucureşti.125: întreprinderi cu o situaţie financiară corespunzătoare.667 + 6. pentru -0. cu risc redus [10 – 45%]. pentru perioada anterior menţionată. Analiza capacităţii de predicţie apriorice a funcţiei a evidenţiat o rată de succes de 97%. cu risc ridicat [70 – 100%]. În literatura economică română se utilizează mai multe modele dintre care redăm: Modelul A Acest model a fost construit de Ion Anghel. pentru Z > 0.0105 X4 - 295 .

Autorul3 consideră că stările care semnalează apariţia falimentului unei firme sunt următoarele: .lipsa de resurse financiare pentru rambursarea datoriei pe termen mediu şi lung. risc şi eficienţă în afaceri. pag.A > 2. Modelul B Un alt model de previzionare a stării de faliment a unei întreprinderi este funcţia scor „B”.05 : întreprinderea se află într-o situaţie de incertitudine ceea ce impune o analiză suplimentară.lipsa profitului.909 G2 + 0.414 unde: G1 – lichiditatea curentă = G2 – solvabilitatea = = Active curente Pasive curente Profit net + Amortizare Rata de rambursare credit pe termen mediu si lung + Dobanda la credit G3 – viteza de rotaţie a creditelor clienţi = G4 – rata profitului = Vanzari Clienti Profit ⋅ 100 Cost 1 Băileşteanu. Ghe.imposibilitatea achitării obligaţiilor curente.05 : întreprinderea se află într-o situaţie bună. 1997. . Funcţia scor construită de profesorul Băileşteanu are patru variabile: B = 0..unde: X1 = Profit net Cash Flow Datorii .0 > A > 2. Băileşteanu. .0526 G3 + 0.încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate. . 294 296 . . Ed Mirton. X3 = . riscul de faliment fiind improbabil.0333 G4 – 1.444 G1 + 0. elaborată de profesorul Ghe. .A < 0 : falimentul întreprinderii este iminent. Diagnostic. Active Active Venituri X4 = Datorii ⋅ 360 Cifra de afaceri Dacă: . Timişoara. X2 = .

. R6 = DTS ATC unde: VTI – venituri totale încasate şi încasabile. curs valutar (la cele în valută).66032 Variabilele folosite în model se calculează pe baza următoarelor relaţii: R1 = VTI VTI CAF CAF . . FRC – fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor înregistrate în avans şi deducerea cheltuielilor înregistrate în avans. R2 = . DT – datorii totale corectate în funcţie de dobânzi şi penalităţi necontabilizate şi în funcţie de cursul valutar (la cele în valută). R4 = . Dacă: .5: întreprinderea se găseşte într-o zonă de faliment iminent.0.În funcţie de valoarea lui „B” întreprinderile se încadrează într-o zonă favorabilă sau de faliment. D – disponibilităţi şi titluri de plasament. corectate în funcţie de lichiditate. Ivoniciu Paul. Modelul I Elaborarea modelului. R3 = . din care s-au dedus cheltuielile înregistrate în avans. CAF – capacitatea de autofinanţare. Funcţia scor în acest caz are şase variabile: I = 0. realizată de ec.1: întreprinderea se găseşte într-o zonă limitată. 297 .1. ATC VTI Cr DT FR C Cr + D R5 = . în care se manifestă starea de incertitudine. .0333 R3 + 0.1 ≤ B ≤ 2: întreprinderea se găseşte într-o zonă intermediară.5 ≤ B ≤ 1.B> 2: întreprinderea se găseşte într-o zonă favorabilă. cu risc ridicat de faliment. Cr – creanţe corectate în funcţie de probabilitatea de încasare şi cursul valutar (la cele în valută).555 R2 + 0.71429 R4 + 1. cotaţii bursiere.333 R5 + 4 R6 – 1. ATC – active totale corectate.B < 0.333 R1 + 5. s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale peste 50 de întreprinderi din diverse ramuri ale economiei româneşti. DTS – datorii pe termen scurt. cu risc de faliment improbabil.

probabilitatea de manifestare fiind cuprinsă între 12 – 29%. întreprinderea înregistrează un risc de faliment mediu.Dacă: . întreprinderea se află într-o stare de incertitudine. cu o probabilitate de faliment cuprinsă între 0 – 12%.1. . . care impune o analiză suplimentară. Probabilitatea de faliment este cuprinsă între 46 – 64%.I > 6. întreprinderea se află într-o situaţie iminentă de faliment. cu o probabilitate cuprinsă între 29 – 46%. .0 ≤ I ≤ 1.5 ≤ I ≤ 6. întreprinderea înregistrează un risc ridicat de faliment. . . întreprinderea înregistrează un risc redus. întreprinderea se află într-o stare bună.5.3 ≤ I ≤ 4. cu o probabilitate de manifestare cuprinsă între 64 – 81%.4. 298 .5 ≤ I ≤ 3.5.I < 0.

în practică sunt disponibile date istorice (de exemplu situaţii financiare) care sunt de o importanţă mare pentru analiza economico-financiar. De asemenea necesitatea aplicării aceluiaşi comensurător presupune corectarea datelor iniţiale cu un indicator care la rândul lui trebuie să fie omogen.1 Tehnici generale de echivalare în timp Tehnicile generale de echivalare în timp permit compararea valorilor dispersate în timp. atunci valoarea prezentă (St) a unei sume trecute (S0) este dată de două situaţii: a) dacă factorul este diferit de la o perioadă la alta: n St=S0(1+a1)(1+a2). m = (1+r)t Dacă m este factor general de multiplicare iar a este factorul de actualizare. (1+at)= S ∏ (1 + a i ) 0 t =1 299 . Unităţile de măsură trebuie să fie constante în raport cu timpul (La datele cu conţinut financiar.1. Se pot aplica atât pentru analiza istorică a unui fenomen cât şi în analiza previzională. Comparabilitatea termenilor seriei de date presupune ca acestea să fie exprimate în aceleaşi unităţi de măsură.. 16. etc) se numeşte serie de date (sau serie de timp). fenomen ce de-a lungul timpului poate să-şi schimbe omogenitatea.. afectează gradul de relevanţă a comparabilităţii). disponibil pentru mai multe perioade istorice succesive (ani. (De exemplu actualizarea la inflaţie. folosind indici de inflaţie construit pe coşuri diferite.1 Factorul general de multiplicare Factorul general de multiplicare este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume trecute sau valoarea viitoare a unei sume prezente. 16.16 Particularităţi ale analizei previzionale 16. Unul şi acelaşi tip de informaţie. Aceste tehnici se bazează pe factori de echivalare.1. luni. Asigurarea comparabilităţii datelor în timp se face prin tehnici generale de echivalare în timp. Asigurarea comparabilităţii este dificilă deoarece este strâns dependentă de natura fenomenului cuantificat. acest lucru presupune în principal exprimarea valorilor în preţuri comparabile).1.1 Tehnici de echivalare în timp De multe ori.

o sumă constantă depozitată la sfârşitul fiecărui an cu o rată de fructificare a. ff = t (1 + a) − 1 a unde: ff – factor general de fructificare (compunere) Suma capitalizată..1.2 Factorul general de discontare Factorul general de discontare este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume viitoare sau valoarea trecută a unei sume prezente. adică valoarea viitoare St a sumei prezente So va fi: a) dacă factorul de actualizare este diferit de la o perioadă la alta: 300 . Reprezintă valoarea viitoare a unei anuităţi.1.1. d = 1 (1 + a ) t unde: d – factor general de discontare Valoarea trecută (S0) a unei sume prezente (St) este dat de asemenea de două situaţii: a) Dacă factorul este diferit de la o perioadă la alta: So = St (1 + a ) ⋅ (1 + a ) ⋅ ..(1 + a ) 1 2 t = St t ∏ (1 + a ) i i =1 b) Dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: So = St 1 (1 + a ) t 16.3 Factorul general de compunere Factorul general de compunere (fructificare) este cel care permite calculul valorii unei sume la sfârşitul unei perioade.b) dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: St=S0(1+a)t 16.1.

..1.. + S 0 ∏ (1 + a i ) i =1 b) dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: S t = S 0 + S 0 (1 + a ) + S 0 (1 + a ) 2 + .1.1.1. + S 0 (1 + a ) t t t −1 t (1 + a ) − 1 = S 0 ∑ (1 + a ) = S0 i =1 a 16. pentru a avea o sumă prestabilită la sfârşitul unei perioade.4 Factorul general de reducere Factorul general de reducere (amortizare) este cel care permite calculul valorii unei sume constante necesare a fi depusă în fiecare perioadă.5 Factorul general de descompunere Factorul general de descompunere este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume viitoare ce se va degaja în mod constant pe fiecare perioadă.. fd = t (1 + a ) − 1 a (1 + a ) t Valoarea prezentă (So) a unei anuităţi viitoare constante (St) va fi: S 0 =S t (1 + a ) − 1 t a (1 + a ) t 301 . fa = a t (1 + a ) − 1 unde: fr – factor general de reducere (amortizare) S0 = S t a t (1 + a ) − 1 16.t S t = S 0 + S 0 (1 + a 1 ) + S 0 (1 + a 1 )(1 + a 2 ) + . Reprezintă valoarea prezentă a unei anuităţi.

1. Reprezintă valoarea prezentă a unei anuităţi. fr = a (1 + a ) t t (1 + a ) − 1 Valoarea sumei anuale (So) va fi: S 0 =S a (1 + a ) t t t (1 + a ) − 1 16. cu o dobândă compusă.. În analiza istorică a unui fenomen acesta este dat de regulă de rata inflaţiei.16. Factorul de actualizare se poate stabili în funcţie de rata dobânzii..1. rate de randament şi de risc. rata inflaţiei.6 Factorul general de recuperare Factorul general de recuperare este cel care permite calculul sumei prezente plătibile periodic. pentru a constitui o sumă dată pentru o întreaga perioadă t.7 Cazuri speciale Există următoarele cazuri speciale de importanţă deosebită: 1. + S t ∏ (1 + a i ) i =1 Notă: Problema esenţială în aplicarea oricărui model de echivalare este stabilirea mărimii factorului de actualizare. Valoarea prezentă (trecută) a unor fluxuri viitoare inegale (periodice): a) când factorul de actualizare este constant: t St S0 = ∑ i =1(1 + a ) t b) când factorul de actualizare nu este constant: Si t S0 = ∑ t i =1 ∏ (1 + a i ) i =1 [ ] 2.1.1. Valoarea viitoare (prezentă) a unor fluxuri periodice inegale (trecute): a) când factorul de actualizare este constant: i t S t = ∑ S i (1 + a ) i =0 b) când factorul de actualizare nu este constant: t S t = S 0 + S1 (1 + a 1 ) + S 2 (1 + a 1 )(1 + a 2 ) + . 302 . rata deprecierii monetare.

16.1.2 Tehnici de echivalare în analiza istorică a datelor financiare Există mai multe tehnici de stabilire a indicatorilor în valori la preţuri comparabile (constante). În funcţie de tipul de unitate de măsură folosit putem avea tehnici legate de indicatori exprimaţi în valori absolute şi valori relative. 16.1.2.1 Fenomene exprimate în valori absolute

Aducerea în preţuri comparabile a fenomenelor exprimate în valori absolute (unităţi monetare), în funcţie de momentul sau perioada de referinţă (iniţială sau finală) poate fi deflatare sau inflatare. 16.1.2.1.1. Deflatarea Deflatarea în preţuri comparabile faţă de perioada de bază (iniţială), presupune scoaterea efectului inflaţionist al perioadei, respectiv a celor cumulate pe perioadele anterioare, pentru a duce toate valorile din diferite momente, la momentul iniţial (începutul perioadei de analiză).
IFCo = IFt (1 + r ) ot = IFt (Ip ot )

unde: IFt – indicator financiar (exprimat valoric) din momentul t Ip0t – indicele de creştere a preţurilor cu baza fixă de la momentul 0 (iniţial) la momentul t; r0t - rata de creştere a preţurilor cu baza fixă de la momentul 0 (iniţial) la momentul t; IFC0- indicator financiar din momentul t în preţuri comparabile ale momentului 0; 16.1.2.1.2. Inflatarea Inflatarea, adică actualizarea la preţuri comparabile pentru perioada curentă (finală), presupune adăugarea efectului inflaţionist al perioadei şi a celei cumulate în perioadele următoare, pentru a duce toate valorile din diferite momente la momentul final (sfârşitul perioadei de analiză).
IFCt = IF0 ⋅ (1 + rot ) = IF0 ⋅ Ip ot

unde: IFt – indicator financiar (exprimat valoric) din momentul 0;

303

IFCt- indicator financiar din comparabile ale momentului t;

momentul

0

în

preţuri

Notă: Pentru a cuprinde efectul inflaţionist, cumulat pe mai multe perioade, se foloseşte indicele de creştere a preţurilor cu baza fixă, a momentului t faţă de momentul 0, care cuprinde indicii de creştere cu baza în lanţ din fiecare sub-perioadă al intervalului 0→t. Dacă perioada 0→t este definită prin momentele 0,1,2,...,t2,t-1,t, adică intervalele (0,1),(1,2),...(t-2,t-1),(t-1,t) atunci indicele de creştere cu bază fixă a preţurilor din momentul 0 până în momentul t va fi dat de produsul indicilor de creştere cu baza în lanţ pe fiecare subinterval în parte:
Ip t = ∏ Ip = Ip ⋅ Ip ⋅ ... ⋅ Ip ( i , i − 1) ot 01 12 t − 1, t i =1

În cazul indicatorilor exprimaţi în unităţi de măsură absolute, valorice (unităţi monetare) indicele de creştere a preţurilor poate fi de mai multe feluri: - indicele de creştere a preţurilor la nivelul întreprinderii, care se recomandă pentru analiza indicatorilor sintetici care cuprind preţurile firmei (de exemplu: cifra de afaceri), acesta fiind mai puţin relevant în analiza altor elemente; - indicelui general de creştere a preţurilor de consum (indicele inflaţiei), încetăţenit din motive de omogenitate, cu menţiunea că se pot folosi variante ale acestuia în funcţie de domeniul de acţiune a firmei: - dacă firma acţionează numai într-un domeniu de activitate, se pot folosi indicii de inflaţie specifici domeniului respectiv; - dacă firma acţionează în mai multe domenii de activitate, se consideră mai relevantă folosirea indicelui general de inflaţie; - pentru societăţile cu capital străin, există alternativa folosirii indicelui mediu compus al cursului valutar dintre ROL şi valuta care este unitatea monetară în ţara de provenienţă a capitalului.

304

16.1.2.2

Fenomene exprimate în valori relative

Deflatarea fenomenelor exprimate în valori relative se face cu tehnica lui Fisher.
IRt IRt r = n −r it 1 + IRt IRt r = 1+ r it n −1

1+ r it

unde: IRtn - valoarea nominală a indicatorului financiar relativ (exprimat procentual) din momentul t rit - rata de inflaţiei la momentul t, aferentă perioadei (t-1,t); IRtr - valoarea reală (deflatată) a indicatorului financiar relativ în momentului t; Notă: În cazul indicatorilor exprimaţi în unităţi de măsură relative, se poate folosi doar indicele de inflaţie. După asigurarea comparabilităţii datelor trebuie să se procedeze la aprecierea specificităţii acestora. 16.2 Previzionarea situaţiilor financiare

16.2.1 Cerinţe esenţiale în previziunea situaţiilor financiare Previziunile financiare sunt importante atât pentru managementul firmei, cât şi pentru investitori sau creditori. Gradul de acurateţe al previziunilor este esenţial, deoarece dacă sunt prea optimiste în ceea ce priveşte veniturile firmei, pot duce la incapacitatea acesteia de a face faţă datoriilor contractate pe seama acestora şi ulterior la faliment. Procesul de previziune şi planificare financiară face parte din sarcinile unui manager financiar. Pentru a realiza diverse nivele ale cifrei de afaceri firmele au nevoie de active. Firmele aflate în creştere trebuie să sporească nivelul activelor curente, iar dacă capacitatea de producţie este depăşită atunci trebuie să recurgă la investiţii în active fixe. Aceste investiţii trebuie finanţate, iar operaţiunile de finanţare aduc cu ele obligaţia de a onora datoriile contractate. Creditele pe termen mediu şi lung implică costuri fixe considerabile, motiv pentru care firma trebuie să aprecieze nivelul acestora pe o perioadă mai lungă. Deoarece managerii, acţionarii şi creditorii sunt interesaţi de fluxurile de numerar viitoare se impune o analiză a diverselor alternative de finanţare şi impactul acestora asupra fluxului de numerar. Pentru previziunea fluxului de numerar este mai întâi nevoie de previziunea contului de rezultate şi a elementelor patrimoniale din bilanţul firmei.

305

16.2.2 Previziunea financiară pe seama cifrei de afaceri Punctul de plecare a tuturor previziunilor financiare este previziunea vânzărilor. Pe baza estimării cifrei de afaceri pe perioada următoare se poate determina necesarul de active circulante şi fixe, respectiv fondurile permanente şi curente necesare pentru acoperirea finanţării lor. Metoda raportării la cifra de afaceri (cunoscută sub denumirea procent din vânzări) este metoda cea mai simplă de previziune financiară, care satisface eficient nevoile informaţionale ale unei firme. Motivul pentru care această metodă este eficientă în ghidarea managerilor este faptul că porneşte de la trei ipoteze în general valabile: 1. Majoritatea posturilor bilanţiere variază o dată cu vânzările. 2. Valorile activelor sunt considerate optime, sau cel puţin satisfăcătoare în raport cu cifra de afaceri. 3. Cheltuielile din activitatea de exploatare variază o dată cu vânzările. Principala limită a acestei metode este că presupune că în viitor nu vor avea loc modificări substanţiale în obiectul de activitate a firmei. 16.2.2.1 Previziunea cifrei de afaceri

Previziunea cifrei de afaceri este un proces complex ce implică un efort considerabil. Estimarea cifrei de afaceri se poate face din cel puţin următoarele puncte de vedere: a) În funcţie de unitatea de măsură: - cantitativ, în unităţi fizice; - valoric, luând în considerare şi preţurile de vânzare. b) În funcţie de elementele componente: - analitic, pe fiecare element component (produs, activitate) în parte; - sintetic, luând în considerare nivelul global. c) În funcţie de datele disponibile: - pe baza tendinţei lor în trecut şi prezent, pentru care există date; - normativ, pentru care nu există date. d) În funcţie de poziţionarea factorilor de influenţă: - factori externi, din mediul extern firmei; - factori interni, din cadrul firmei. e) În funcţie de stabilitatea în timp a fenomenului: - pe bază de tendinţă; - pe baza fluctuaţiilor.

306

Previziunea realistă a cifrei de afaceri presupune ghidare după informaţii furnizate din trei părţi: 1. Pe baza analizei mediului extern, deoarece cererea este elementul esenţial al formării vânzărilor. 2. Pe baza analizei interne, a posibilităţilor firmei de a se adapta cererii. 3. Pe baza analizei tendinţelor, spre a identifica orientările posibile în viitor. 16.2.2.1.1. Previziunea analitică a cifrei de afaceri Un exemplu de previziune a cifrei de afaceri presupune parcurgerea următorilor paşi: P.1. Vânzările firmei sunt împărţite pe categorii principale de produse. P.2. Pentru fiecare categorie în parte se analizează tendinţa vânzărilor în unităţi fizice. P.3. Pe baza datelor oferite de compartimentul de marketing se previzionează evoluţia cererii pe pieţele fiecăreia din categoriile respective şi evoluţia preţurilor. P.4. Se analizează cotele de piaţă şi posibilităţile firmei respectiv ale competitorilor. P.5. Se iau în considerare campaniile de publicitate, preţurile promoţionale, termenele de credit comercial şi alţi factori de influenţă a vânzărilor. P.6. Se analizează comenzile şi contractele, acordându-se importanţă deosebită celor nesatisfăcute sau în scădere. P.7. Se efectuează previziunile pentru fiecare grup de produse cantitativ şi apoi valoric. P.8. Vânzările se cumulează pe grupe de produse sau activităţi, obţinându-se cifra de afaceri la nivelul firmei previzionată analitic. P.9. Se efectuează previziunea cifrei de afaceri per global pe baza tendinţei acesteia, (fără a se ţine cont de defalcare pe activităţi şi produse). P.10. Se compară cifra de afaceri previzionată analitic cu cea previzionată global şi se alege varianta cea mai pesimistă (cea mai mică). Dacă previziunea cifrei de afaceri este optimistă consecinţele pot fi deosebit de grave, firma ajungând să producă pe stoc, fie să nu-şi utilizeze corespunzător capacităţile de producţie, ducând la scăderea vitezelor de rotaţie, costuri mai mari şi deprecierea rentabilităţii şi a lichidităţilor.

307

16.2.2.1.2. Previziunea sintetică (globală) a cifrei de afaceri Cea mai uzuală metodă de previziune globală a cifrei de afaceri este metoda descompunerii, cunoscută şi sub denumirea de tratare cinematică a datelor statistice. Tratarea cinematică presupune că valorile reale ale unei serii statistice pot fi descompuse în următoarele componente: - tendinţa generală, variaţia stabilă; - variaţii periodice, la intervale mai mici, cele mai importante fiind cele ciclice şi sezoniere; - variaţii accidentale, perturbatoare. Analiza datelor statistice ale unei serii de timp prezintă următoarele caracteristici: - în cazul utilizării datelor valorice, este necesară eliminarea impactului inflaţiei, pentru a se asigura comparabilitatea în termeni reali a datelor analizate; - eliminarea impactului unor fenomene ce reprezintă un şoc controlat asupra indicatorilor; - intervalul de previziune nu poate depăşi o treime din mărimea intervalului de date istorice, optimal fiind situarea acestuia la un sfert din această dimensiune. Seriile de timp, pe baza acţiunii unui sistem complex de factori, sunt compuse în general din: - tendinţa generală (T), care este o tendinţă de pe o perioadă de timp suficient de lungă; - modificările ciclice (C), care reprezintă oscilaţii relativ regulate, caracterizate prin periodicitate, în jurul tendinţei generale, datorate în general acţiunilor factorilor periodici, fie aspectelor de dezvoltare (expansiune, criză, recesiune şi relansare); - modificările sezoniere (S), care se datorează acţiunii factorilor sezonieri (din care cel mai important se referă la factorii climaterici, apoi urmând ca importanţă perioadele de concedii şi vacanţe); - variaţiile neregulate (U), care apar datorită unor factori accidentali, necuantificabili, cu acţiune imprevizibilă, de regulă de scurtă durată. Schemele principale de descompunere sunt metoda aditivă şi cea multiplicativă. Metoda multiplicativă presupune că fenomenul analizat (Y) este rezultanta acţiunii trendului (T), corectat cu indicele de ciclicitate (C), cel sezonier (S) şi luând în considerare o valoare reziduală medie (U): Yt= Tt x Ct x St x Ut Etapele previziunii cifrei de afaceri prin metoda de descompunere a unei serii dinamice:

308

1. Analiza datelor statistice legate de seria de timp 2. Descompunerea seriei cronologice în elemente componente 2.1. Identificarea componentei sezoniere 2.2. Asocierea funcţiei de tendinţă generală 2.3. Identificarea componentei ciclice 2.4. Stabilirea valorii reziduale medii 3. Reconstruirea funcţiei de trend. 4. Extrapolarea efectivă 4.1. Previziunea punctuală 4.2. Previziunea în cadrul limitelor de încredere 16.2.3 Estimarea elementelor contului de rezultate În estimarea contului de rezultate se va ţine cont de următoarele principii: 1. Separarea elementelor de venituri şi cheltuieli pe categorii: din exploatare, financiare, extraordinare. 2. Separarea elementelor în funcţie de variaţia faţă de cifra de afaceri: variabile şi fixe. 3. Corelaţii cu alte situaţii pro-forma: bilanţul, situaţia fluxului de numerar. 16.2.3.1 Estimarea veniturilor din exploatare

Va avea la bază cifra de afaceri estimată în etapa anterioară. Restul veniturilor din exploatare, de natura producţiei exerciţiului, se vor considera că variază odată cu cifra de afaceri la un nivel mediu (calculat ca medie a doi ani anteriori), dacă altă estimare mai bună nu este disponibilă. Veniturile din subvenţii, provizioane şi alte venituri se vor neglija, din motive de prudenţă, dacă nu există suficiente garanţii că acestea ar putea fi realizate. 16.2.3.2 Estimarea cheltuielilor din exploatare

Cheltuielile de exploatare variabile se vor considera că vor varia în raport cu cifra de afaceri. Acestea pot fi însă afectate suplimentar de creşterea preţurilor şi tarifelor. Cheltuielile cu amortizarea se vor stabili ţinând cont de valoarea mijloacelor fixe şi investiţiile noi, respectiv gradul mediu de amortizare. Cheltuielile de exploatare fixe vor fi analizate separat, acestea având de regulă tendinţa să crească pe paliere (nivelul lor se schimbă din timp în timp, atunci când cifra de afaceri depăşeşte anumite valori).

309

. 16.3.cheltuielile din diferenţe de curs valutar se vor estima pe baza previziunilor de curs de schimb disponibile. . 16.2.alte cheltuieli financiare. având în vedere faptul că ele nu ar trebui să facă parte din activitatea normală.3 Estimarea veniturilor financiare Veniturile financiare vor fi estimate pe categorii astfel: .2.veniturile din dobânzi se vor obţine prin aplicarea dobânzilor pe cont curent asupra sumelor rezultate din situaţia fluxului de numerar.2.6 Estimarea impozitului pe profit Se va face pe baza cotei de impunere în vigoare.cheltuielile din dobânzi se vor obţine prin aplicarea dobânzilor pe creditele bancare contractate.7 Estimarea profitului net Se va face prin deducerea impozitului din profitul impozabil.4 Estimarea cheltuielilor financiare Cheltuielile financiare vor fi estimate pe categorii astfel: .5 Estimarea veniturilor şi cheltuielilor extraordinare Se vor neglija. anterior estimat. Veniturile neimpozabile se vor ignora din motive de prudenţă. curentă a activităţii firmei (sunt dificil de previzionat). atunci se vor face corecţii asupra profitului brut în vederea obţinerii profitului impozabil.3. Dacă este inevitabilă existenţa unor cheltuieli nedeductibile.alte venituri financiare.3. 16. aplicată asupra profitului brut.2. din motive de prudenţă se vor considera la raportul mediu faţă de cifra de afaceri.veniturile din diferenţe de curs valutar se vor estima pe baza previziunilor de curs de schimb disponibile. .3. .2.16. din provizioane se vor ignora din motive de prudenţă. Această valoare va fi preluată în pasivul bilanţului financiar la capitolul de capitaluri proprii. 310 . 16.3.

Nivelul estimat al lor va fi în general: A ( P ) t +1 = Ca t +1 ⋅ A(P) t Ca t 16.4. înseamnă că firma a avut un grad maxim de utilizare a capacităţii de producţie. când din considerente de natură tehnologică.2. Această metodă presupune previzionarea lor în funcţie de viteza de rotaţie.) Relativ constant în raport cu cifra de afaceri. investiţiile presupun valori mari ale activelor fixe.2. Un nou nivel se poate realiza doar cu o investiţie suplimentară. când nu sunt necesare investiţii considerabile pentru extinderea capacităţilor. deoarece este necesară o unitate completă de prelucrare.2.1.16. Previziunea elementelor de active circulante Există două cazuri: a) Dacă nivelul activelor curente (creanţe şi stocuri) este considerat cel puţin ca fiind un nivel normal dacă nu optim. atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficienţă.4. generând grade reduse de utilizare a 311 .4.2. ca durate de rotaţie.1.2.1.1 Previziunea elementelor de activ Într-o primă fază se raportează elementele patrimoniale din bilanţ la cifra de afaceri. Se identifică elementele care variază odată cu cifra de afaceri. Previziunea elementelor de active imobilizate Există două cazuri: a) Dacă nivelul activelor imobilizate este considerat cel puţin la un nivel normal dacă nu optim. a. 16. făcând ca pentru sporuri mici ale cifrei de afaceri aceste investiţii să fie ineficiente. b) Dacă în trecut au înregistrat valori anormale. Investiţiile se pot realiza în două feluri: a.1. ele vor creşte odată cu cifra de afaceri.) În salturi.2. Ac t +1 = Ca t +1 ⋅ ⎜ ⎜ ⎛ Act ⎞ ⎟⋅k ⎟ ⎝ Ca t ⎠ Notă: Elementele de disponibilităţi vor rezulta pe baza situaţiei fluxului de numerar.4 Estimarea elementelor patrimoniale 16. În acest caz şi sporul doar cu 1% a cifrei de afaceri poate determina un salt considerabil în valoarea investiţiilor.

Costul capitalului trebuie să se încadreze în limite normale.4. naturală. Ca max = Ca t Guc t 16. b) Dacă în trecut au înregistrat valori anormale. Această metodă presupune previzionarea lor în funcţie de viteza de rotaţie. o creştere a surselor de finanţare.4. În cadrul sporului acestor surse trebuie însă să avem în vedere următoarele principii fundamentale: 1. Principala restricţie de creştere a lor este legată de menţinerea unei cote sănătoase de lichiditate curentă. Previziunea elementelor de pasive curente nonfinanciare Există două cazuri: a) Dacă nivelul pasivelor curente (de regulă din exploatare şi nonfinanciare) sunt considerate cel puţin la un nivel normal dacă nu optim.2 Previziunea elementelor de pasiv Creşterea elementelor de activ trebuie să genereze. atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficienţă. Trebuie păstrat un nivel normal de îndatorare. pentru a nu înregistra un risc financiar şi de faliment considerabile. ele vor creşte odată cu cifra de afaceri. b) Dacă în trecut capacitatea efectiv utilizată a fost mai mică.2. 3. 2. 16. ca durate de rotaţie. 4. Acest fenomen se numeşte creştere spontană. pe baza egalităţii fundamentale între activ şi pasiv. se poate determina sintetic nivelul cifrei de afaceri până la care firma nu este nevoită să realizeze investiţii. şi sunt nefavorabile în raport cu rotaţia creanţelor.capacităţilor şi cheltuieli ridicate cu amortizarea. Trebuie să existe un echilibru financiar între utilizări şi resurse. Peste acest nivel va trebui să realizeze investiţii. Elemente de active imobilizate trebuie în principiu finanţate din resurse permanente. Pc max = Ac Lc 312 .2. 2. deci riscuri de exploatare sporite.1.

2.2. Necesarul suplimentar de fonduri va fi acoperit pe seama mai multor surse: . Previziunea necesarului suplimentar de fonduri După determinarea elementelor de active curente şi imobilizate necesare. 25 16.5 ⇒ Itml max = 1 2 Cp menţinerea unui echilibru dintre resursele şi utilizările permanente: de exemplu.menţinerea unui raport sănătos de îndatorare la termen: de exemplu.2. .pentru împrumuturi: nivelul dobânzi.2. Previziunea disponibilităţilor Se procedează la determinarea nivelului de disponibilităţi necesare. sau costul pe baza anuităţilor actualizate.credite bancare pe termen mediu sau lung.credite bancare pe termen scurt .16. Se apelează la aceste surse numai când are loc şi o sporire a activelor imobilizate. . acestea se totalizează şi se compară cu pasivul recalculat cu nivelul existent al capitalurilor permanente şi cel recalculat al datoriilor curente (nonfinanciare) diferenţa reprezentând-o necesarul suplimentar de fonduri. Previziunea surselor de finanţare permanente Capitalurile proprii şi creditele bancare pe termen mediu şi lung nu variază în mod spontan cu cifra de afaceri. Alegerea între resursele permanente se face de regulă pe baza următoarelor criterii: .1.4.2. 313 . cu excepţia disponibilităţilor.capitaluri proprii. prin raportare la cifra de afaceri. . Ele se achiziţionează pe termene mai îndelungate şi în valori mai mari.costurile resurselor permanente: .profituri ale perioadei.pentru capitaluri proprii: nivel minim de rentabilitate a acţiunilor sau prin dividende actualizate. Acesta se va compara cu cel obţinut prin corectarea soldului de disponibilităţi cu fluxurile de numerar.2.3. Rfr = Cpm Ain ≈ 1.3 Previziunea elementelor de trezorerie 16.4.2. Rit = Itml Cp ≤ 0.4. . .3. 16.4.

respectiv existenţa unor decalaje între facturarea şi efectiv încasarea şi plata lor. cu aceeaşi menţiune de păstrare a unui nivel de îndatorare rezonabil şi de lichiditate acceptabil.2. În estimarea fluxului de numerar trebuie ţinute cont de cel puţin următoarele aspecte: 1. Când NSF = 0.a) Dacă soldul final rezultat prin luarea în considerare a fluxului de numerar va fi mai mare decât cel obţinut prin raportarea la cifra de afaceri. 16.2. iar restul rămas neacoperit se va acoperi din credite bancare pe termen scurt.2. Notă: Există o strânsă dependenţă între nivelul estimat al cifrei de afaceri şi necesarul suplimentar de fonduri: NSF = (Act + Af t ) Ca t ⋅ ΔCa − Pc t Ca t ΔCa − Rn t Ca t (1 − d ) Ca t + 1 Unde: Rn – rezultatul net d . de exemplu. se apelează în continuare la suplimentarea fondurilor din capitaluri proprii. atunci se va proceda la recalcularea necesarului suplimentar de fonduri.4. fiind strict corelate. sustenabilă prin eforturi proprii). b) Dacă soldul final va fi mai mic.coeficient de distribuire a dividendelor. 16. Delimitarea încasărilor şi plăţilor pe activităţi generatoare: 314 . 2. Peste acest nivel firma are nevoie de surse externe de finanţare. deoarece nu toate cheltuielile sunt plătibile şi nici toate veniturile încasabile. indiferent de costul acestora. diferenţa se va acoperi în principiu din credite bancare pe termen scurt. Previziunea creditelor bancare pe termen scurt După determinarea fondurilor suplimentare acoperite din resurse permanente. atunci se va căuta plasarea excedentului.3. Valoarea ratei de creştere a cifrei de afaceri care satisface această egalitate se numeşte rata de creştere internă (autonomă. Delimitarea încasărilor şi plăţilor.5 Previziunea fluxului de numerar Previziunea fluxului de numerar se face în paralel cu estimările din contul de rezultate şi cele din bilanţ. Rig = Ibtml + Cbts + Pc Pt ≤ 0. firma nu este nevoită să apeleze la surse externe de finanţare.5 şi Lc = St + Cr + Db Cbts + Pc ≥2 Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Principiul de elaborare a acestora este prezentat în tabelul care urmează. 4.b 2 3. Flux de numerar pentru perioada.b 3 4.b.. Echilibrarea trezoreriei: .activităţi de finanţare.activităţi de exploatare.a 5.b 7 SPECIFICAŢIE SOLD INIŢIAL DE DISPONIBILITĂŢI (la începutul perioadei) Surse de numerar din activitatea de investiţii Utilizări pentru activitatea de investiţii FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE INVESTIŢII Surse de numerar din activitatea de finanţare Utilizări de numerar privind activitatea de finanţare FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANŢARE Încasări din activitatea de exploatare Plăţi din activitatea de exploatare FLUX DE NUMERAR DIN EXPLOATARE Total intrări de numerar Total ieşiri de numerar TOTAL FLUX DE NUMERAR SOLD FINAL DE NUMERAR (la sfârşitul perioadei) Plasamente privind excedentul de trezorerie Acoperirea prin credite a deficitului SOLD FINAL DE DISPONIBILITĂŢI (la sfârşitul perioadei) SIMBOL ŞI FORMULĂ SI=Dbi Ii Ei Fi=Ii-Ei If Ef Ff=If-Ef Ie Ee Fe=Ie-Ee IT=Ii+If+Ie ET=Ei+Ef+Ee FT= IT-ET SF=SI+FT P C Dbf=Sf-P+C 315 .cu contul de rezultate. 4.a 3.prin acoperirea deficitului pe seama creditelor de trezorerie. NR. ..cu bilanţul contabil.a 2. 4 5..a.prin plasarea excedentului de lichidităţi.activităţi de învestiţii.b. 1 2. . CRT. 5 6 7a 7. . Corelarea elementelor de flux de numerar cu alte situaţii pro-forma: . . 3.

pot genera mii de situaţii în doar câteva momente.b. a. adică să poată fi uşor adaptate pentru noi situaţii ce se ivesc. cel pe baza căruia s-a fundamentat previziunea. Pentru fiecare situaţie se analizează situaţiile rezultate şi se elaborează măsuri de adaptare.c – reprezintă coeficienţi de ponderare pentru variantele optimiste. ele trebuie adaptate noilor condiţii.Vp – reprezintă variante pentru scenariile optimiste. Una din principalele posibilităţi este apelarea la simularea asistată pe calculator.Vr. care prevede o deteriorare considerabilă a premiselor prevăzute în scenariul de bază. Cea mai întâlnită modalitate este folosirea pentru fiecare previziune a cel puţin 3 scenarii: a) un scenariu realist (de bază). având drept rezultat furnizarea de intervale de predicţie pentru indicatorii principali. În general. 316 . trebuie ca pe măsura parcurgerii perioadei de previziune să se compare valorile înregistrate (actuale) cu valorile previzionate (bugetate). fiecare versiune de previziune financiară. ci devin instrumente flexibile de ghidare a acţiunilor manageriale. Simularea este o formă simplificată de imitare a realităţii. Pentru ca acest instrument (previziunea) să fie eficient.3 Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate Previziunile. având la bază realităţile obiective din mediul intern şi extern firmei. Această activitate se numeşte analiza abaterilor (variaţiilor) şi aduce valoare adăugată procesului de analiză prin identificarea. Previziunile trebuie să fie flexibile. b) un scenariu pesimist. Odată cu trecerea timpului şi realizarea indicatorilor. nu rămân simple situaţii care indică direcţii în ceea ce priveşte viitorul financiar al firmei. care poate furnizeze o serie de plaje de valori posibile pentru valorile urmărite. realiste şi pesimiste. realiste şi pesimiste. ar trebui să aibă asociat un sistem de scenarii. c) un scenariu optimist. după ce au fost terminate. În cele din urmă principalii indicatori se iau în considerare după o medie ponderată. care pe baza programelor pentru calculator. care se construieşte după următoarea formulă: Varianta medie V = aVo + bVr + cVp a +b+c unde: Vo.16. care ia în calcul o îmbunătăţire a premiselor scenariului de bază.

Evaluarea întreprinderii. Ediţia a II-a. 2005 317 . Les Entreprises en dificulte. Editura Mirton.. PricewaterhouseCoopers. Timişoara. A. Eros-Stark. Teorie şi aplicaţii. Editura Mirton. Buglea.. Manual de Bune Practici. de cantitate. Economica. Paris.1994 3. Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Analiză financiară. 2003 4. Editura Mirton.decelarea şi explicarea diferenţelor înregistrate (diferenţe de preţ. Negrilă. Buglea. A. Bibliografie 1. 2005 2. Carole.. Timişoara. L.. A. Gresse. 2003 5. etc). Timişoara.

Titlul V Decizia comercială insolvenţă la societăţile în 17 Determinarea stării de insolvenţă. de către debitorul persoană fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare.” 17. să consilieze societatea asupra conţinutului cererii şi a documentelor însoţitoare astfel încât instanţa să poată decide deschiderea procedurii.1 Sediul materiei Textele relevante ale Legii insolventei: ART. în caz de insolvenţă iminentă este prevăzuta sub sancţiunea penală prevăzută de art. să acorde consultanţă referitor la acţiunile ce trebuie întreprinse şi în final să opineze asupra necesităţii deschiderii procedurii. Insolvenţa iminentă. 27. Obligaţia debitorului de a cere deschiderea procedurii. 27 (1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi. Obligaţia administratorului societăţii debitoare de a solicita deschiderea procedurii.2 Necesitate / utilitate Utilitate pentru practicieni: la apariţia acestui tip de situaţie (dificultăţi ce conduc în viitor în mod cert la încetarea de plăţi) practicianul poate fi solicitat de către conducerea societăţii să pună un diagnostic. 17.142 alin.1 “Constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă. (2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă.3 Elemente de analiză Elemente ce trebuie luate în considerare pentru decizie: . a cererii de deschidere a procedurii în termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.Lipsa de disponibilităţi băneşti (cash) Lipsa de cash pentru plata obligaţiilor salariale poate avea următoarele consecinţe: 318 . Utilitate pentru judecători: aprecierea întrunirii elementelor ce caracterizează insolvenţa ca stare permanentă şi nu accidentală 17.

disponibil în conturi bancare. uneori la cuantumuri exorbitante raportat la rata actuală a inflaţiei. .123 pct. cec-uri.8.Pasivul exigibil 319 - .Condiţionarea continuării furnizării (de energie electrică în special) numai cu condiţia garantării datoriei cu active ale societăţii.) Lipsa de cash pentru plata furnizorilor poate conduce la următoarele consecinţe: . efecte comerciale scadente) şi în sens larg şi creanţele lichide în viitor. categorie care. furnizori. salariaţii riscă să nu-şi mai recupereze salariile pentru perioada ce depăşeste 6 luni anterioare deschiderii procedurii.Deconectarea principalelor utilităţi. . reţinerea şi nevărsarea acestora fiind sancţionată penal (Legea nr.Activul disponibil . deoarece timpul ce se va scurge până la deschiderea procedurii poate fi de încă 2-3 luni.Calcularea în continuare de penalităţi şi majorări aşa cum au fost prevăzute in contracte.Analiza noţiunii de insolvenţă Definiţia legii române provine din definiţia care a făcut epoca a Casaţiei franceze din 1978: “imposibilitatea de a face faţă pasivului exigibil cu activul disponibil” În precizarea noţiunilor casaţiei franceze de “activ disponibil” şi “pasiv exigibil” enumerăm principalele contribuţii ale doctrinei şi jurisprudenţei franceze contemporane. fapta riscă să fie caracterizată drept infracţiune dacă în conturi au existat orice sume de bani care au fost utilizate în alte scopuri (plăţi salarii nete.include din punct de vedere juridic şi posibilităţile de credit neutilizate ale debitorului (obţinute prin mijloace oneste).Dacă nu s-au plătit salarii de 2-3 luni. penalităţi care nu vor mai curge după deschiderea procedurii în favoarea creditorilor chirografari .din punct de vedere contabil cuprinde în sens restrâns doar lichidităţile propriu-zise (cash. .3 ci la prioritatea de la art. nu primeşte nimic la distribuire. astfel: . de regulă. ceea ce poate compromite şansele unei reorganizări viitoare. care este interzisă în reorganizare şi restricţionată în perioada de observaţie (la clienţii “captivi”) . etc.Dacă nu s-au virat obligaţiile conexe salariilor (impozite şi mai ales contribuţiile salariale) în afara penalităţilor şi majorărilor conducerea societăţii riscă sancţiuni penale. de regulă de valoare mult superioară acestor obligaţii. . Deşi există dezbateri asupra “reţinerii” care este o abstractizare contabilă.241/2005). aceste creanţe neintrând la ordinea de prioritate de la art. 123 pct.

fiscalitatea. Din comparaţia celor două noţiuni.nu este suficient să constatăm că este foarte important. în funcţie de particularităţile cazului. - 320 .Insolvenţa este temporară sau permanentă ? Jurisprudenţa franceză conţine decizii în care instanţa examinează nu numai situaţia comparativă activ disponibil – pasiv exigibil ci şi starea economică de fond a debitoarei deci incidenţa insolvabilităţii . a dobânzii. Situaţiile în care nu s-au considerat întrunite elementele insolvenţei sunt: . terenuri. etc. chiar dacă nu se găsesc sub formă cvasi – monetară. ci trebuie comparat cu activul. în esenţă. rata inflaţiei. întocmirea unui bilanţ previzional depinde nu doar de activitatea internă a întreprinderii ci şi de numeroase elemente exterioare cum ar fi solvabilitatea clienţilor. . etc. o stare economică favorabilă este aceea în care rotaţia scadenţelor este mai puţin rapidă decât rotaţia valorilor disponibile.când societatea are un credit disponibil (neutilizat) în faţa organismelor financiare În acest context. . debitoarea dispunând de active uşor transformabile în bani (acţiuni. creaţe vandabile prin factoring.nu cuprinde toate datoriile pe termen scurt ci doar cele exigibile (echu).) . se pot lua în analiză şi activele uşor de transformat în mijloace de plată lichide pentru plata creditorilor. dar mai ales pe cel previzional.când dificultăţile (lipsa de lichidităţi) sunt pasagere. În examinarea echilibrului dintre cele două componente ale bilanţului tendinţa instanţelor franceze este de a se baza nu atât pe bilanţul actual.

continuarea comerţului trebuie aprobată de către majoritatea în număr a creditorilor verificaţi (care implică. com. naşterea altor creanţe prioritare faţă de cele de la masa credală. putem anticipa dificultăţile de creare a unei majorităţi în acest sens având în vedere interesele divergente ale diferitelor categorii de creditori astfel: creditorii garantaţi nu au nici un interes în a risca. 804. creditorii bugetari vor întâmpina dificultăţi în a primi aprobare de la organul lor ierarhic pentru operaţiuni cu rezultat incert. preferând vinderea bunurilor garantate. 18.1 Sediul materiei Legea reorganizării judiciare si falimentului nu prevedea nimic despre cine şi cu ce majoritate aprobă continuarea activităţii de exploatare după deschiderea procedurii. Creditorii sociali trebuie să decidă asupra continuării activităţii deoarece ei suportă riscul acumulării de noi pierderi şi de noi datorii neplătite. Principiul continuităţii activităţii (on going concern) este suspendat din momentul deschiderii procedurii. care pot micşora gradul de recuperare al creanţei. provocând mari pierderi şi. creditorii care se opuneau continuării funcţionării nu erau obligaţi să suporte pierderile rezultate din continuarea exploatării. 805. corelativ. 321 . ea este de competenţa adunării creditorilor în baza recomandării făcute de comitetul creditorilor ca urmare a analizării situaţiei debitorului . Având în vedere importanţa acestei hotărâri. societatea nemaifiind prezumată a-şi continua activitatea la aceeaşi amploare (dimensiuni) Codul Comercial prevedea următoarele în această chestiune (articole abrogate): după deschiderea procedurii. şi majoritatea creanţelor) – art.). com.18 Continuarea exploatării după deschiderea procedurii 18. C. 760 C. în cursul procedurii. activitatea curentă (de exploatare) continuă şi după deschiderea procedurii. În ce priveşte o eventuală hotărâre a adunării creditorilor de aprobare a continuării exploatării. vânzarea bunurilor putea fi suspendată în scopul continuării exploatării cu acordul creditorilor reprezentând 3/4 din masa credală (art.2 Necesitate / utilitate În foarte multe cazuri. de regula. creditorii furnizori de utilităţi pot fi interesaţi în a le furniza în continuare având prioritate la plată.

Menţinerea activităţii unor active pentru potenţialii clienţi care doresc să le preia în funcţiune. deciziile de natură comercială trebuie luate pe baza unor estimări cât mai bine fundamentate. etc. spre ex.121 si art. ce continuă să consume dar fără perspectiva niciunui venit în următorul ciclu biologic de cca. în marea lor majoritate. agravarea substanţială a pasivului social ca urmare a continuării activităţii de exploatare. etc. creditorii nu pot lua decizii în cunoştinţă de cauză şi riscă să aprobe continuarea activităţii cu preţul apariţiei unor noi obligaţii. . . Aplicând principiul prudenţei. etc.salariaţii vor prezenta cel mai mare interes în continuarea exploatării. arături. După recenta modificare. pe următoarele considerente: . 18. etc. În toate aceste situaţii. permiselor. în zootehnie unde oprirea montelor duce la cheltuieli continue de întreţinere a efectivelor matcă.2. un an.).) conduce la o mai mică atractivitate deoarece întregul an viitor aduce doar costuri.123 pct. În lipsa unor asemenea estimări rezonabile.123) creditorii garantaţi nu suportă riscul noilor pierderi ce pot apărea după deschiderea procedurii. printre altele: Continuarea activităţii poate fi justificată după deschiderea procedurii şi chiar după intrarea în faliment. etc. oprirea exploatării terenului (însămânţări. dacă ar fi oprite. eliminarea amoniacului din instalaţiile frigorifice. fără venituri. cu avantajele menţinerii autorizaţiilor. şi posibilitatea acestora de a verifica funcţionarea lor reală la parametrii comparativi cu cei teoretici.Continuarea producţiei în sistemele unde orice oprire necesită o perioadă foarte lungă pentru obţinerea unor noi producţii/venituri: spre exemplu în agricultură.3 Elementele analizei - Principalele repere ale analizei sunt. creditorii acestora fiind prioritari conform dispoziţiilor art. Trebuie remarcat că potrivit textelor legale referitoare la distribuire (art. unde finalizarea unor produse durează luni/ani. în industria navală. 322 . considerăm că lipsa unor estimări asumate de către persoana de specialitate trebuie să conducă la oprirea imediată sau treptată a activităţii de exploatare. verificate şi cu datele “istorice” din evidenţele societăţii (ajustate pentru a reflecta noile condiţii de piaţă. Comitetul creditorilor este chemat a se pronunţa asupra acestui aspect. cazurile relevate de practica judecătorească indicând. preţuri.Menţinerea în funcţiune a unor instalaţii care. ci doar creditorii chirografari. paza unor uzine chimice. ar necesita cheltuieli de conservare superioare pierderilor ocazionate de continuarea activităţii.

raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori. publicarea unui anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. (1) la sediul său.” 323 . colaborează la întocmirea acelui plan. cu indicarea datei adunării creditorilor. în termenul stabilit de judecătorul-sindic. sau după caz. după caz. la care va supune votului adunării creditorilor propunerea administratorului judiciar şi punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia. acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor. (2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. prevăzută la alin. 62 alin. sau dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul sau mai mulţi creditori. (3) În cazul în care. (2). în termen de 3 zile de la primirea raportului. judecătorul-sindic va dispune. (4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului. (2) va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. la cererea debitorului. în procedura generală. un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului. motivele care nu permit reorganizarea şi.59 „(1) Administratorul judiciar. dacă. (1) lit. (6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (5) In cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa. în acest caz. 19. e). O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolventei sunt: Art.19 Depistarea cauzelor insolvenţei. pe cheltuiala solicitantului. la registrul în care este înmatriculat debitorul şi va fi comunicată debitorului. într-un termen de maxim 10 zile de la expirarea termenului prevăzut de art. va propune intrarea în faliment. lichidatorul în cazul procedurii simplificate va întocmi şi va supune judecătoruluisindic. după caz. prin raportul său administratorul judiciar arată că activitatea debitorului este reorganizabilă.

etc.Eventuala angajare a răspunderii organelor de conducere a societăţii 19. care trebuie să privească cauzele situaţiei dificile a societăţii . Este de preferat ca aceste analize să se facă împreună pentru a furniza deja în acest stadiu informaţii şi asupra contractelor la care se lucrează în pierdere. cu mare influenţă asupra situaţiei economice a societăţii. pentru a acoperi simultan şi analiza situaţiei actelor juridice ale debitorului. conform Legii contabilităţii. 324 . deci o criză a potenţialilor clienţi. pe plan practic.În condiţii de fraudă.. nu a încasării. se contabilizează (constată) la data facturării. care compară veniturile cu cheltuielile (costurile) aferente lor.19. fapt care derivă din prevederile art.Analiza trebuie să privească o perioadă anterioară de cel puţin 3 ani. procedura de reorganizare judiciară va avea puţine şanse de reuşită.3 Elementele analizei În ce priveşte conţinutul raportului se pot face următoarele observaţii: . contracte. de erori semnificative de management. în raport cu încasările aferente activităţii care a ocazionat aceste plăţi. .Cauzele care duc la încetarea de plăţi pot fi identificate analizând plăţile mari.După identificarea veniturilor şi costurilor pe fiecare contract semnificativ se poate analiza gradul de încasare al veniturilor. a se stabili răspunderea pentru încetarea de plăţi în sarcina unora dintre persoanele implicate în conducerea activităţii debitorului. în vederea menţinerii sau denunţării lor în cunoştinţă de cauză. Această analiză este însă subsecventă analizei contului de profit şi pierdere pe activităţi. este deci necesară o delimitare a încasărilor şi plăţilor debitorului pe principalele sale activităţi şi în cadrul acestora pe contractele mari. etc.2 Necesitate / utilitate Analiza este necesară pentru toţi participanţii la procedura din următoarele puncte de vedere: .Este dificil. semnificative.79 ale Legii insolventei. aceste dificultăţi pot fi depăşite prin analiza unor elemente ieşite din comun. .Luarea măsurilor pentru reabilitarea / reorganizarea activităţii. care. . . Acest parcurs permite identificarea clienţilor care nu au plătit la termen iar în caz că în sectorul industrial respectiv există o criză.

la o anumită dezvoltare. a fost identificată cauza principală (“primară”) a încetării plăţilor.Reducerea marjelor de profit (19%) . aceştia nu mai comandă sau nu mai plătesc. in Encyclopédie de gestion. 137 J. Economica. pe baza unor studii profesioniste de plată. reducerea volumului de activitate nu poate fi însoţită de o reducere în cel puţin aceeaşi măsură a costurilor deoarece există costuri relativ fixe care nu pot fi restructurate (eliminate) imediat ci doar după restructurarea “fizică” a activităţii. cu acelaşi volum de costuri fixe se pot obţine venituri mai mari în sumă absolută. Într-un studiu publicat în Franţa137 se arată că în 80% din cazurile analizate. 1989.Implicarea în afaceri cu societăţi controlate de către persoane apropiate managerilor. .Reducerea volumului de activitate poate avea drept cauză fundamentală situaţia pieţei: dacă piaţa (clienţii) societăţii se degradează. De regulă. să identifice tendinţele pieţii pentru a afla dacă se mai poate continua Domnul profesor Ion Turcu argumenteaza astfel: culpa conducatorilor consta in aceea ca in mod voluntar s-au lipsit de un instrument indispensabil conducerii societatii. devin aplicabile sistemele consacrate de analiza factorială.F.Lipsa documentelor contabile impuse de lege 136 . .Lipsa unui plan de trezorerie (încasări şi plăţi) actualizat. spre ex.Reducerea volumului de activitate (36%) . . . Astfel: . Invers. de supraveghere a unor instalaţii care funcţionează sub capacitate. posturile de pază. care nu mai pot fi descompuşi în alţi factori . Paris. constând în: .Lipsa unui control intern corect şi eficace.Neluarea măsurilor legale împotriva clienţilor care plătesc cu întârziere sau care nu respectă clauzele contractuale. într-o epocă de creştere a volumului activităţii. . ultimi. p.Lipsa unui buget de venituri şi cheltuieli actualizat lunar. De remarcat că analiza trebuie să conducă la identificarea factorilor – cauză. răspunderea managementului poate fi atrasă pentru următoarele deficienţe: . Malécot.Reducerea volumului de activitate conduce la reducerea veniturilor şi a fluxului de încasări. Ed.Ca punct comun majorităţii comercianţilor din România.1400 136 - 325 . Gestion financiere de l’entreprise en difficultée. cu acelaşi număr de oameni.Absenţa unor manuale de procedură pentru toate operaţiunile din societate. sectorul comercial / marketing trebuie.Probleme de trezorerie (20%) Dacă aceste studii sunt corecte. . etc.

Creşterea costurilor interne datorită lipsei de eficienţă. în condiţiile deschiderii pieţei. care obligă fie la reducerea preţurilor fie la imposibilitatea creşterii acestora pe măsura creşterii costurilor . De regula conducerile nu sunt conştiente de problemele de trezorerie deoarece nu utilizează un buget previzional bazat pe fluxurile de încasări si plaţi estimate realist.- - în direcţia acelor produse sau piaţa nu mai oferă perspective în structura de produse consacrată. Reducerea marjelor de profit la rândul ei poate fi determinată de .Concurenţa crescută pe acea piaţă. Problemele de trezorerie pot surveni la rândul lor din cauze interne – dar şi din modificări în regulile finanţatorilor (băncilor) etc. conduce la reducerea marjelor de profit. de investiţii în tehnologie care. 326 .

22 alin.3 Elementele analizei Identificarea actelor operaţiunilor şi plăţilor care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente.20 Analiza modului de conducere (administrare) a activităţii curente a debitoarei aflate în insolvenţă 20. care defavorizează averea debitorului (ilegalitate lato sensu) Art. 1 lit. judecătorul-sindic nu dispune de elemente de apreciere concrete.1 Sediul materiei Art.angajările de personal .f din Legea insolventei: atribuţia judecătoruluisindic de a judeca cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea Art.se clasifică în această categorie: .e si art. 11 al.majorările de salarii . 20.18 şi art.2 din Legea insolvenţei: desfiinţarea de către judecătorul-sindic a măsurilor luate de către administrator poate viza: şi actele care au fost îndeplinite cu încălcarea dispoziţiilor de la art. 49 al.2 Necesitate / utilitate De regulă.angajarea de cheltuieli administrative nejustificate 327 . (2) şi actele comerciale inoportune. Se clasifică în această categorie: . uşor determinabile.18 şi art.orice investiţie (mijloace fixe) Identificarea actelor inoportune (discutabile ca efecte economice). de calcule comparative şi mai ales de elemente calitative care să permită departajarea operaţiunilor obişnuite (curente) de cele “excepţionale”. 11 al. (2) din Legea insolvenţei: autorizarea de către judecătorul-sindic şi notificarea catre acţionari / asociaţi a actelor. cesiunile de creanţe sub valoarea nominală . vânzările de stocuri de marfă sub preţul contractat. operaţiunilor şi plăţilor care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente Art.încheierea de noi contracte pentru achiziţii de materiale dacă nu există aprobare de continuare a activităţii . 49 alin.2 din Legea insolvenţei: cel mai temeinic motiv de înlocuire a administratorului / lichidatorului ar fi administrarea necorespunzătoare a averii debitoarei 20. 11 lit.vânzările de active.

328 .- orice acte care conduc la cresterea nivelului de activitate fară a avea siguranţa vânzării şi încasării produselor actele încheiate cu terţi care se află direct sau indirect sub controlul sau în relaţii particulare privilegiate cu conducatorii statutari ai debitoarei.

în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment. C. (4) La recomandarea administratorului judiciar. 95 (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului. în întregime sau în parte. (3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani. c) dacă şi în ce măsură debitorul. păstrarea. după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului.21 Viabilitatea planului de reorganizare 21.1 Sediul materiei Art.98 alin. fuziunea debitorului. constituite anterior sau ulterior confirmării planului. cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. (2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. a conducerii activităţii sale. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului. d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe. 95 si art. D. cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii. 329 . obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora. de către debitor. cum ar fi: A. asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere. inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie. această perioadă va putea fi extinsă. precum şi cu ordinea publică. B. cu cel mult încă o perioadă de un an.3 din Legea insolventei „ART. în condiţiile legii. socotiţi de la data confirmării. inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa. membrii grupului de interes economic. dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi dintre creditorii aflaţi în sold la acea dată. (6) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare. (5) Planul de reorganizare va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate în sensul legii: b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate. desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor.

modificarea sau stingerea garanţiilor reale. în condiţiile legii. şi de Legea nr. în scris. privind societăţile comerciale. 39 alin. 297/2004 privind piaţa de capital. (2) lit. I. (2) din Legea nr. K. cu modificările şi completările ulterioare. inserarea în actul constitutiv al debitorului . 31/1990 privind societăţile comerciale. a 330 . 205 alin. penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului. libere de orice sarcini.persoană juridică .sau al persoanelor menţionate la lit. planul propus de creditori poate prevedea modificarea. în beneficiul creditorului garantat. de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor. Lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. modificarea actului constitutiv al debitorului. în condiţiile prevăzute de art. republicată. b) de determinare. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres. (6) litera J. în condiţiile prevăzute de Legea nr. a unor prevederi. cu modificările şi completările ulterioare. Prin excepţie de la prevederile art. separat sau în bloc. 116-120.. în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare. sau distribuirea acestora către creditorii debitorului. planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare. a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii.E. şi de la Legea 297/2004 privind piaţa de capital. precum şi modificarea ratei dobânzii. şi D. prin derogare de la prevederile alin. 31/1990. 98 alin. J. C şi D. H. acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic. L. în conformitate cu prevederile art. republicată. F. (3). operaţiunile cuprinse la acest punct sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art. a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot. prelungirea datei scadenţei. (7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. a unei garanţii sau protecţii echivalente. 297/2004 privind piaţa de capital. al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise. în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului. cu modificările şi completările ulterioare. 205 alin (1) din acea lege. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. şi c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni. cu acordarea obligatorie. C. fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului. G. c).

Importanţa. p. spre exemplu. pentru administratorul judiciar. La soumission des créanciers titulaires de suretés réelles au plan de redréssement. care este evident condiţionată de originea lor. etc. care poate fi.93/1993.3 (3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite. accidentală. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă. structurală.Aspectul economic. în baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare care se va publica în Monitorul Oficial al României partea a VI a. care cere determinarea perspectivelor redresării ţinând seama de posibilităţile Lyna-Laure Piso.. Se consideră că este foarte important ca prin această primă parte a planului.Natura dificultăţilor. o informaţie veche fiind echivalentă cu o informaţie inexactă. Les petites affiches nr. pentru creditori. să se creioneze imaginea fidela a întreprinderii debitoare la zi . gravitatea fiecărui dezechilibru. 21. c) membrii sau asociaţii/acţionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori.3 Elementele analizei Într-o lucrare de sinteză dedicată planurilor de redresare în practica franceză138 se arată că planul.2 Necesitate / utilitate Pentru judecătorul-sindic. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului. înainte de admiterea lui. care conţine toate informaţiile prevăzute de prezenta lege. b) în caz de faliment membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire. (8) Înregistrarea menţiunii in registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului. în primul rând: .” 21. . planul trebuie să cuprindă următoarele aspecte: .98 alin.59. dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanţelor debitorului.actului constitutiv. să-şi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului. trebuie să releve. .Originea dificultăţilor întreprinderii. În această opinie. ca şi “bilanţul economicosocial” (obligatoriu în Franţa).18-27 138 331 . care credem că nu poate fi realizată prin raportul obligatoriu prevăzut la art.” „ART.

este necesar un minim de lichidităţi pentru investiţii. pot conduce la obtinerea unui profit impozabil. dacă în ultimul an pierderile au fost mari şi s-au acumulat rapid.7 139 332 . remiterile de datorie au efecte benefice asupra debitorilor dar. nu ipotetice sau iluzorii. s-a respins ideea introducerii unor termeni vagi de caracterizare a resurselor financiare cum ar fi “disponibilităţi mobilizabile” sau “previzibile”.Prezentul.Aspectul financiar-fiscal. spre exemplu. nu este serioasă o ipoteză de realizare în viitor a unui profit. P. la analiza unui plan practicianul trebuie să aibă la bază anumite lucrări de fundamentare a acestuia. spre exemplu. Recenta modificare a Legii insolventei ar fi trebuit iniţial sa restrângă posibilitatea accesului la reorganizare doar în favoarea anumitor comercianţi de o anumită talie (anvergură) având în vedere complexitatea şi volumul lucrărilor necesare întocmirii unui plan de reorganizare viabil / fezabil. în acest interval gestiunea întreprinderii nu trebuie să fie deficitară. ale preţurilor. există următoarele elemente indispensabile de analiză: . când datoriile sunt “îngheţate”. care trebuie apreciat strict pe baza unor conturi previzionale. deoarece se contabilizeaza ca venituri. pentru realizarea unei situaţii contrarii celei ce a dus la declanşarea procedurii.Viitorul. respectiv perioada scursă de la declanşarea procedurii.Aspectul social. 89/1991. extrem de important datorită efectelor pe care le are asupra părţilor. . Oricum. . printre care: . etc. Spre exemplu. În această opinie. statuându-se în practică luarea în calcul doar a resurselor financiare certe. respectiv a unor estimări privind atât profitul cât şi excedentul de trezorerie. . care prevede măsurile de recalificare a personalului.interne.Un studiu de piaţă pentru sectorul pe care societatea îl abordează în perioada următorilor ani pentru a fundamenta tendinţele pieţei. . Les petites affiches nr. restructurare.Trecutul recent al întreprinderii. împreună cu organismele publice Într-o altă opinie139 se arată că principala componenta a oricărui plan trebuie s-o constituie posibilităţile serioase de redresare. care nu trebuie să fie catastrofal. de starea pieţei şi de mijloacele financiare existente. deci să poată duce la opinia că întreprinderea e redresabilă. p. Le Cannu. L’elaboration et le mise en oeuvre des plans de continuation.

etc. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene) care dispune că: . etc. elaborat pe baza datelor contabile “istorice” verificate sub aspectul acurateţei calculelor.Creditare a societăţii de către salariaţi sau participarea acestora la capital Lipsa unor expertize. . . sumele necesare pentru reparaţii dar şi pentru dotare cu noi echipamente. La pronunţarea unui punct de vedere se impune respectarea principiului prudenţei enunţate în reglementările contabile (OMF nr. rapoarte.Nu pot fi supraestimate activele şi veniturile . Cel mai important element al planului îl reprezintă previziunile fluxurilor de numerar (cash flow) care să susţină costurile reorganizării. licenţe. mărcile. împărţirii costurilor în fixe şi variabile. brevetele.O structură a costurilor fiecărui produs prognozat a se fabrica. etc. randamentele estimate prudent.Soluţii de vânzare a unor active pe bază de oferte ferme din partea unor cumpărători identificaţi .Estimările evoluţiei cursului valutar .Angajamente bancare de creditare a societăţii condiţionate de aprobarea planului de reorganizare .Estimări privitoare la evoluţia preţului imobilelor pentru a fundamenta anumite vânzări .Estimările evoluţiei presiunii fiscale .Estimări privind investiţiile de mediu necesare respectării reglementărilor comunitare .Un studiu al evoluţiei preconizate a costurilor salariale şi ale principalelor materii prime şi utilităţi .Nu pot fi subestimate cheltuielile şi pasivele (obligaţiile) - 333 . gradul de uzură.Un raport tehnic privind diagnosticul echipamentelor societăţii. Cerinţa de a dovedi existenţa unor surse certe de finanţare este îndeplinita prin: . studii tehnice specializate care nu se pot efectua din cauza generală a lipsei disponibilităţilor sau din alte cauze împiedică în mod normal practicianul să se pronunţe în mod obiectiv şi calificat asupra viabilităţii unui plan de reorganizare.Restricţiile legale ce pot afecta produsele societăţii.Creşteri de capital sau împrumuturi ce urmează a fi acordate de către asociaţi .

pentru practicianul in insolvenţă desemnat ca administrator judiciar.2 Necesitate / utilitate Pentru creditori in primul rând. la acumularea de datorii încă nescadente. în condiţiile art.3 Elementele analizei Teoretic interesează în mod primordial doar soarta distribuirilor (plăţilor periodice) către creditori: dacă termenele şi sumele propuse în planul confirmat sunt respectate. prin sentinţă sau.C „ART. prin încheiere.22 Dacă reorganizarea decurge “normal” 22. la aprecierea desfăşurării reorganizării contează şi alte elemente de fond. În consecinţa. administratorul judiciar. 32.Rentabilitatea activităţii de exploatare . obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite.1 Sediul materiei Articole relevante din Legea insolvenţei: art. 22.Conformitatea cu planul a preţurilor produselor vândute şi a activelor valorificate 334 .” „ART. în condiţiile art. Deşi la deschiderea procedurii contează doar judecăţile bazate pe fluxurile de numerar. 105 (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale. care pot conduce. comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori. după caz. în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderii averii sale”. planul este considerat respectat. 107 (1) Judecătorul-sindic va decide. nesustenabile pe termen mediu şi care vor conduce la intrarea debitorului în faliment. 107 alin. pentru debitoare si acţionarii / asociaţii săi. precum şi administratorul special poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment.1 lit. în pofida unor “distribuiri” conforme planului. intrarea în faliment în următoarele cazuri: ………………………… C. 22. aprecierea bunului mers al reorganizării trebuie să privească şi următoarele aspecte: .1 şi art. 105 alin. la angajarea unor obligaţii foarte oneroase. 107 şi următoarele.

335 . permiselor.) Pastrarea nucleului de salariati calificati in operatiunile de baza Perspectivele de modificare a legislatiei ce reglementeaza acel sector economic. sanitar-veterinare. avizelor eliberate de organele administrative (mediu.- - Evoluţia costurilor efective comparativ cu cele prevăzute în plan (în structura principalelor produse) Realizarea obiectivelor necesare continuării activităţii. prelungirea sau confirmarea autorizaţiilor. care constau în obţinerea. etc. sanitare. muncă.

administratorul judiciar / lichidatorul poate solicita anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. 80 al Legii insolvenţei. etc.2 Necesitate / utilitate Pentru administratorul judiciar si lichidator. credem că art. perioada “suspectă” se întinde până la 3 ani anteriori datei înregistrării cererii introductive.3 Elemente de analiză necesare deciziei de solicitare a anulării acestora.79 este menit a oferi un temei legal pentru acţiunea judecătorului-sindic aplicabil 336 . şi anume 120 de zile. 23. pentru creditorii ce solicită anularea actelor. îl constituie nesiguranţa şi perturbarea activităţii terţilor ale căror situaţii juridice sunt în permanent pericol de a fi afectate. De asemenea. Instituirea acestui sistem are avantajul protecţiei creditorilor. fixând 3 termene înaintea acestei perioade. donaţii. pentru a putea menţine aparenţa continuării plăţilor. dar şi pentru judecătorul – sindic care trebuie să ia o decizie. Conform Legii insolvenţei.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolvenţei: art. în special atunci când perioada suspectă poate retroactiva prea mult înaintea datei încetării plăţilor. 79 din Legea insolvenţei.23 Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii 23. În vechea legislaţie.. în frauda intereselor creditorilor săi.3. Deşi cele mai multe cazuri de fraudă potenţială sunt detaliate în art. 2 ani şi 3 ani. perioada de timp anterioară încetării plăţilor în care actele debitorului deveneau anulabile se numea perioada suspectă. Toate legislaţiile falimentare conţin prevederi menite să împiedice “organizarea” de către debitor a momentului încetării plăţilor în aşa fel încât să dosească o parte din bunuri prin plăţi fictive. sub presiunea lipsei de lichidităţi este posibil ca debitorul să încheie anumite tranzacţii în condiţii oneroase.79-85.1 Actele juridice frauduloase Conform prevederilor art. 23. principalul dezavantaj al sistemului. Prin aceasta s-a urmărit obţinerea “unui mijloc de înlăturare a actelor fraudatorii ale viitorului falit şi care să fie mai eficace decât vechea acţiune pauliană”. 23.

deoarece profită întregii colectivităţi a creditorilor. acest termen este calificat ca fiind de decădere. şi acesta nu introduce acţiunea. în condiţii de inflaţie. dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. deoarece termenul prevăzut anterior este la dispoziţia administratorului sau lichidatorului. spre exemplu: .21 140 337 .6/2000.acţiunea să fi fost introdusă în termenul prevăzut de art. .1 lit.preţul situat sub nivelul preţului real al bunului etc. 20 alin.să existe un prejudiciu adus creditorilor.(1) se va putea concluziona că lichidatorul sau administratorul nu au introdus acţiunea. Spre exemplu. judecătorul – sindic poate autoriza comitetul creditorilor să introducă o astfel de acţiune şi după trecerea acestui termen. ea rezultă din circumstanţele încheierii actului fraudulos. în schimb. .legătura strânsă existentă între părţile tranzacţiei. . Din economia legii rezultă că. În doctrină140 s-a arătat că intenţia de fraudă este greu de dovedit. dacă acesta apreciază că nu sunt întrunite elementele necesare. . anterior cererii introductive. Acţiunea poate fi intentată de către administratorul judiciar sau lichidator.b din Lege. Situatia unor acte juridice ale debitorului aflat in procedura insolventei comerciale.Plăţi făcute în permanenţă în avans fără clauză de indexare în favoarea unui terţ. Revista de drept comercial nr. în această opinie se consideră că ne aflăm în faţa unei acţiuni sui generis. ale cărei condiţii de exercitare sunt: . pot fi considerate acte frauduloase următoarele: . p.actele să fi fost încheiate înăuntrul perioadei stabilite de lege.în cazurile de fraudare a drepturilor creditorilor care nu sunt prevăzute în mod expres de lege. . În doctrină s-a arătat că această acţiune nu este nici acţiune în anulare (nulitatea fiind o sancţiune pentru nerespectarea condiţiilor de încheiere a actului) nici actiuneacţiune pauliană. graba exagerată sau alte circumstanţe ieşite din comun ale încheierii tranzacţiei. Termenul de exercitare a acţiunii revocatorii este de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art.secretul. 81 alin. pentru ca doar la expirarea termenului prevăzut de art.Renunţarea la dreptul de a cere despăgubiri şi penalităţi contractuale sau legale de la terţi.să existe o fraudă din partea debitorului. I.81 alin (1). judecătorul-sindic poate autoriza în acest sens comitetul creditorilor. . Această interpretare la fel ca şi natura termenului de 18 luni constituie însă subiecte contoversate în literatura de specialitate.Turcu.

a) În privinţa transferurilor cu titlu gratuit. minimul de hrană şi îmbrăcăminte (întreţinere) necesar. Deşi se apreciază că un argument al acestui text ar putea consta în prezumţia de rea credinţă a terţului. medicamente. etc. pe baza argumentului de text al art. de asemenea. . pentru că.3. . . remiterea de datorie. efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii: . disproporţia prestaţiilor s-ar putea justifica prin ideea de risc.2 Acte juridice.Orice alte acte încheiate cu intenţia tuturor părţilor implicate de a leza pe creditori. că acţiunea este acţiune în anulare. tratament medical. dacă ar fi aleatoriu.Existenţa unui act juridic.Într-o altă opinie se consideră.Obligaţiile debitorului să fie “vădit” mai mari ca ale cocontractantului sau. adeziunea la rezilierea unui contract.Contractele comutative cu prestaţii dezechilibrate . totuşi.79. spre exemplu: operaţii. considerând că excepţiile sunt de strictă interpretare. proteze. b) Operaţiunile comerciale anulabile. O dificultate importantă pe plan practic constă în recuperarea sumelor donate deoarece după un anumit timp ele sunt cheltuite şi nu mai există bunurile procurate cu ajutorul lor (ex. a)-c). chiar însemnată. act de comerţ obiectiv. 23. credem că trebuie să se ia în considerare acele sponsorizări care privesc redarea capacităţilor fizice şi psihice ale fiinţei umane. anteriori deschiderii procedurii Sunt. anulabile. acesta nu poate fi luat în seamă dacă “dobânditorii de la viitorul falit pot face dovada perfectei lor bune-credinţe …. acestea cuprind.1 lit. Nu este foarte clar ce înseamnă sponsorizarea “în scop umanitar”. cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar. următoarele tipuri de operaţiuni. că disproporţia. într-o anumită măsură.:sponsorizarea unui club sportiv). renunţarea la un drept.Actul juridic să fie comutativ. în special de vânzare a fondului de comerţ etc. încheiate în perioada de 3 ani. donaţiile. spre exemplu. fusese justificată de circumstanţele speciale ale operaţiunii” 338 .Transferurile cu titlu gratuit.80 alin. în conformitate cu prevederile art. instanţa având puterea suverană de apreciere a acestui element. în care “prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită” au fost denumite şi “acte comutative neechitabile” sau “contracte comutative dezechilibrate” În aceste cazuri sunt necesare următoarele condiţii de fond: .

ca şi în dreptul francez. 23. în preajma abrogării taxelor protecţioniste de import. Cazurile în care aceste acte sunt anulabile existau şi în vechiul drept falimentar şi există evident şi în noile legislaţii ce au constituit sursă de inspiraţie a Legii insolventei. Raţiunea acestei acţiuni constă în apropierea de data încetării plăţilor.Transferurile de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul creditorului. ceea ce prezumă şi mai puternic existenţă unei intenţii a debitorului de a-şi diminua patrimoniul în dauna creditorilor.Obligaţiile debitorului către creditori provenind din acte anterioare. Acest temei poate viza generic orice alt act în afara celor două cazuri de la literele a) şi b) cu condiţia de a se dovedi reaua credinţă a tuturor părţilor implicate.Probabilitatea încetării plăţilor de către debitor sau cu situaţia lui economică degradată. preţul scăzut de vânzare al unei întreprinderi poluante în preajma iminentei modificări a legii mediului. prin aceste acte.3. pe când în dreptul american ea poate fi anulată. 339 . c) Instanţa poate anula în principiu orice acte pe care părţile – deci atât debitorul cât şi terţii – le-au încheiat cu intenţia de a sustrage bunuri de la creditori sau a le leza drepturile în orice fel. Această intenţie trebuie dovedită fie printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă în penal. 1 lit. În dreptul românesc anterior şi în legislaţia occidentală această cauză de anulare s-a aplicat pentru darea în plată. compensaţii provocate pe cale deturnată etc.Spre exemplu. respectiv cea franceză şi cea americană. . Deosebirea constă în aceea că în dreptul nostru. Acestea sunt: . etc. unul dintre creditori ar fi avantajat comparativ cu ceilalţi. dacă valoarea reală a transferului este superioară sumei pe care creditorul ar putea să o primească în caz de faliment al debitorului.3 Acte juridice încheiate în perioada de 120 zile anterioare deschiderii procedurii: Pot fi anulate în baza art.80 alin. al unui stoc de marfă important. fie prin dovada faptului că ambele părţi erau la curent cu: . d)-f) al legii anumite acte încheiate de către debitor înăuntrul celor 120 de zile anterioare deschiderii procedurii dacă. plata în numerar sau în efecte de comerţ a rămas valabilă.

prin expresia “transfer de proprietate” urmăreşte doar anularea dării în plată şi a compensaţiei.Constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară. nu a plăţii efective. .4 Plăţile anticipate ale datoriilor. De aceea şi noul text de lege. g) acele acte de transfer sau de asumare a unor obligaţii făcute cu intenţia de a ascunde. în caz de încetare de plăţi. presupunând că acestea au dorit să dilueze activul debitorului în scopul salvării contribuţiei lor. dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii Acte suspecte încheiate într-o perioadă de 2 ani Sunt anulabile în baza dispoziţiilor art. 23.Credem că justificarea soluţiei adoptate în dreptul continental este corectă. perioada suspectă creşte până la 1 an înaintea deschiderii procedurii. pct. de a întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda un creditor existent sau potenţial. pieţele asimilate sau pieţele la buna înţelegere. care se prezumă că a cunoscut mai din timp situaţia dificilă a acestuia. Se consideră că prezumţia de fraudă poate fi înlăturată prin proba bunei credinţe a beneficiarului garanţiei. deoarece atunci când se plăteşte cu numerar sau cu efecte de comerţ transformabile în numerar nu se mai poate prezuma apropierea încetării plăţilor. 340 . nu se poate aplica această prezumţie ipotecilor legale.2 o perioadă “suspectă” de 3 ani (faţă de 1 an în legea anterioară) pentru operaţiunile încheiate de către debitor cu persoane informate din anturajul său. lit. al. “să primeze principiile egalităţii de situaţie a tuturor interesaţilor”. 80. Contractul financiar calificat. 1. Justificarea acestei măsuri mai este exprimată şi prin necesitatea ca. deţinut la art. 3. 31. Transferul se reflectă la operaţiuni cu instrumente financiare derivate. Dacă creanţa aparţine unui asociat sau acţionar al debitorului. Acest motiv de anulare încearcă de asemenea să împiedice pe debitor a crea unuia dintre creditori o situaţie mai avantajoasă în raport cu ceilalţi.3. astfel cum sunt acestea reglementate prin normele bancare în vigoare. 23.80 alin. inclusiv la ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting) realizate în baza unui contract financiar calificat.3. este orice contract având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate.5 Acte juridice încheiate de către debitor cu persoane având relaţii speciale cu debitorul Legea instituie la art.

deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale.Legea protejează actele încheiate de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale.Cele incheiate cu orice altă persoană fizică ori juridică. după caz. trebuie să fi condus la o înrăutăţire a situaţiei respectivului creditor persoană afiliată comparativ cu situaţia sa patrimonială în caz că operaţiunea nu ar fi avut loc.. atunci când debitorul este un grup de interes economic. aceste acte. existenţa acestei intenţii fiind irelevantă.Dispoziţiile art. .Cele incheiate cu un coindivizar asupra unui bun comun. în nume colectiv sau cu răspundere limitată. pot fi introduse a fortiori si pentru actele de aceeaşi natura încheiate de câtre debitor după deschiderea procedurii. obişnuiţi” în cele 120 de zile anterioare deschiderii preocedurii. care vizează termenele de 3 ani. . din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor. .Deşi textul nu menţionează expres. societate agricolă. din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor. . debitorul aflânduse în insolventa. atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni. 2 ani si 120 de zile.Actele anulabile nu trebuie să fi fost încheiate cu intenţia de a frauda alţi creditori.Cele incheiate cu un administrator.Astfel de acte anulabile pot fi: . in cazul in care administratorul sau lichidatorul nu au fost desemnaţi din prima zi a procedurii respective. după caz. . societate cooperativă. cu răspundere limitată sau. Din analiza surselor de cercetare relevante rezulta următoarele concluzii referitoare la soarta actelor debitorului încheiate anterior deschiderii procedurii cu persoane afiliate: . atunci când debitorul este respectiva societate în comandită. 80 al.Cele încheiate cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori. societate pe acţiuni. . 23. .4 Aprecieri comune Toate aceste acţiuni. 2 conferă judecătorului sindic puterea deplină de apreciere asupra actelor încheiate de către debitor cu creditorii ce sunt şi persoane afiliate.Cele încheiate cu un membru sau administrator. respectiv o societate agricolă. . după caz. iar în lipsă 341 . director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului.Cele încheiate cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori. în mod similar cu cele încheiate cu creditorii .

cel putin sub urmatoarele aspecte: .realitatea datoriilor faţă de acest creditor.poziţia creditorului afiliat faţă de riscurile comerciale ( normale şi anormale ) ce şi le-a asumat in cadrul afacerii debitorului. dividende. încheiat cu respectarea scadenţei. . fără putinţă de tăgadă. trebuia să fi fost grav compromisă. care au impus tuturor operatorilor dintr-un anumit domeniu – cel in care acţionează creditorul afiliat – o modificare de strategie. de politica comerciala. ceea ce a condus la modificarea condiţiilor comerciale – existente intre debitori si creditori – spre exemplu creşterea ratei dobânzii. orice act echitabil (nedezechilibrat). Analiza situaţiei de fapt de la data încheierii actului trebuie să demonstreze. cu un pasiv întrecând vădit activul ori să fi prezentat semnele caracteristice de netagăduit ale încetării de plăţi. . În aprecierea situaţiei.sumele recuperate de către creditor indirect prin dobânzi comerciale.de probă contrară. care poate fi dovedit când acesta a încălcat anumite prevederi legale sau statutare. cu o referire la o anumită tranzacţie trebuie luate în considerare în principal următoarele aspecte: .apariţia unor acte normative noi. . . pentru stingerea unei datorii certe. în caz contrar putând fi grav afectată stabilitatea relaţiilor comerciale. lichide şi exigibile este prezumat a fi corect. Această prezumţie de normalitate este necesară pentru a nu pune sub semnul întrebării toate actele încheiate de către debitor în perioada de până la 3 ani înaintea deschiderii procedurii.situaţia patrimonială a debitorului la data încheierii operaţiunii care. preţuri favorabile de transfer.întreg comportamentul creditorului în relaţia cu debitorul respectiv. ..abuzul în luarea deciziilor.modificarea substanţiala a condiţiilor pieţei. . . si nu putea fi evitată prin mijloace comerciale-financiare uzuale. etc. că deschiderea procedurii era iminentă sau previzibilă cu mijloacele obişnuite ( comune ) de analiză. pentru a da loc la anulare.situaţia scadenţelor diferitelor datorii ale debitorului faţă de creditorii săi.circumstanţele economice şi financiare în care s-a realizat tranzacţia: in acest sens pot fi relevante următoarele împrejurări: . scumpirea unor produse livrate de creditori (furnizori) ca urmare a introducerii unor suprataxe vamale. etc. 342 . etc.

Cu un an înaintea cererii introductive. . prin mostenire. publicitate Toate aceste acţiuni se pot exercita datorita prezumţiei de frauda. atacabile in 2 ani de la data transferului sau înainte de închiderea procedurii (oricare moment este primul).Cu complicitatea unui terţ. la a-l putea considera a fi sau nu un act încheiat în cursul normal al desfăşurării activităţii debitorului.80 alin.După data cererii introductive.Aceste circumstanţe pot conduce la .5 Elemente de drept comparat In dreptul american averea debitorului supus procedurii se poate mari pe următoarele cai: . deci obligaţiile sale sa fie superioare activului. . de fapt si de drept.Pentru comercianti.6 Cauze. efecte. 23.Prin actiunea administratorului (trustee) care actioneaza ca si creditor garantat impotriva garantiilor perfectate de catre debitor dar care nu au devenit perfecte dupa legile statului respectiv.Prin anularea transferurilor facute: .Debitorul sa fi fost insolvabil. divort. Din cele prezentate rezulta ca. Aceasta nu este operanta in cazul reglementat la art. cu bunuri dobandite ulterior cererii introductive (after acquired property). care sa le permită o reconstituire fidela a situaţiei existente la data întocmirii actului. urmând ca soluţia sa tina seama de aceste probe. 343 .In cazul persoanelor civile.Astfel creditorul respectiv sa fi primit mai mult decât in cazul lichidării. . cu conditia (implicita) ca schimburile (contraprestatiile) sa fi fost echilibrate valoric.aşa cum acesta se prezenta la data la care actul ( tranzacţia ) s-a încheiat. coloratura” adevărată a actului. . daca au fost făcute in mod fraudulos sau cu intenţia de a inşela sau întârzia un creditor. 23. 82 din Legea insolventei. in soluţionarea cererilor de anulare motivate pe prevederile art. . prin anularea transferurilor facute in cele 90 de zile dinaintea cererii introductive cu urmatoarelor conditii: . care are in vedere transferurile patrimoniale facute in cursul activitatii normale a debitorului. prin asigurari de viata. ..2 instanţele trebuie sa cerceteze elementele concrete.

Pentru imobilele ce fac parte din averea debitorului şi care au fost transferate prin acte anulabile. din cauza situaţiei debitorului. terţul de bună credinţă care va înapoia averii debitorului bunul sau valoarea bunului va avea posibilitatea de a-şi declara o creanţă de valoare egală împotriva debitorului aflat în încetare de plăţi.84 dreptul administratorului. iar dacă nu. chiar dacă tardiv. . 344 .Să fi cunoscut ca transferul dintre debitor şi primul dobânditor era anulabil. În schimb. respectiv: . se va recupera echivalentul sau valoric de la data tranzacţiei anulate. judecătorul-sindic va putea solicita înscrierea în registrele de publicitate imobiliară a declanşării acţiunii în anulare. astfel încât să protejeze pe eventualii dobânditori ulteriori ai bunurilor respective. Acţiunea în anulare se aseamănă cu clauza rezervei de proprietate deoarece poate fi opozabila şi terţului dobânditor. Daca bunul exista în natura lui specifică.Legea insolvenţei consacra la art. va fi înapoiat averii debitorului.Acesta sa nu fi plătit valoarea reală a bunului. este adevărat în condiţii speciale. lichidatorului si comitetului creditorilor de a intenta acţiune pentru recuperarea de la subdobânditor a bunului transferat sau a contravalorii lui.

creditele astfel acordate vor beneficia de prioritatea acordata cheltuielilor pentru conservarea şi administrarea bunurilor. respectiv a unor contracte.86-93 24. cu toate că. nici în jurisprudenţa occidentală orientări care să ajute pe lichidator în fundamentarea opţiunii sale.86 pe lichidator (administrator) cu atribuţia de a opta pentru menţinerea sau denunţarea contractelor în curs de executare.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolvenţei: art. la distribuire. care pot fi menţinute de câtre lichidator. acest fapt. O excepţie o constituie contractele de credit.1 ca fiind cele care “nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate”. Prin menţinerea contractului se înţelege continuarea sa conform tuturor clauzelor. De aceea ambele părţi. fără posibilitatea opţiunii doar pentru anumite clauze. să evite continuarea executării chiar dacă lichidatorul sau administratorul vor menţine contractul. 86 alin. combinat cu inexistenţa unei priorităţi în plata obligaţiilor scadente anterioare din acelaşi contract. Deşi practica occidentală a creionat consecinţele “asumării” sau “respingerii” contractelor. care de regulă nu consimt la continuarea creditării. 345 .3 Elementele analizei Legea insolvenţei investeşte prin art.24 Analiza contractelor în curs de execuţie 24. respectiv administratorul/lichidatorul şi terţul cocontractant au interesul de a clarifica soarta contractelor în curs de execuţie. nu sunt prevăzute nici în lege.2 Necesitate / utilitate Constatarea stării de încetare de plăţi survine de regulă întrun anumit moment al activităţii debitorului care este angrenat în executarea unor operaţiuni comerciale. legea defineşte aceste contracte la art. datorită poziţiei băncilor. credem. invocând prevederile din legile bancare. Această posibilitate acordată lichidatorului este dificil de pus în practică. 24. Ceea ce însă nu preia legislaţia noastră din modelele american şi francez este garanţia acordată de către administratorul judiciar / lichidator pentru buna executare a obligaţiilor viitoare născute din contractul respectiv. cu acordul creditorilor. lichidatorul având posibilitatea de a modifica clauzele lor astfel încât prestaţiile să devină echivalente. va determina pe cocontractanţi.

4-11 346 . respectiv: . contractele să existe la data deschiderii procedurii Sub această condiţie sunt incluse acele contracte care erau încheiate la data deschiderii procedurii şi care nu au luat încă sfârşit la aceea data. .Cele cu executare succesiva dar şi cu executare uno ictu.4 Prezentarea teoretică Noţiunea de “contracte în curs de executare” Opţiunea lichidatorului poarta asupra tuturor contractelor în curs de executare chiar dacă sunt pe termen lung. Pentru a prezenta rezultatele obţinute de jurisprudenţa franceza în primii 8 ani de aplicare a Legii din 1985. Condiţiile pe care aceste contracte trebuie să le îndeplinească sunt: . golind legea de conţinut.să fie susceptibile de a fi executate ulterior.133/1993. . cu condiţia ca acestea “nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate” Legea nu precizează care este sensul acestor calificative. Casaţia franceza a declarat prohibite clauzele de rezoluţiune sau reziliere de plin drept în caz de redresare sau lichidare judiciară. Probleme se pun în cazul executării parţiale de către toate sau doar de către unele din părţile implicate. dacă ofertantul nu-şi poate retracta liber oferta. deşi în lege ele sunt reglementate în paragraful dedicat perioadei de observaţie. facem referire in extenso la un examen aprofundat făcut de profesorul François Derrida141. Au fost considerate ca vizate prin lege toate tipurile de contracte.Contractele intuitu personae. ambele cazuri revenind la a aprecia sensul executării “substanţiale”. p.24. există contract în curs. evident. . în prezent constatăm că şi practica contractelor din România tinde a 141 La notion de contrat en cours à l’ouverture de la procedure de redresement judiciaire. cum ar fi cel de deschidere de credit şi de cont curent. în stadiul unor discuţii concretizate într-o promisiune unilaterală de a contracta. deoarece acestea ar fi putut deveni adevărate clauze de stil.Contractele afectate de condiţie şi termen. Astfel s-a decis ca. executarea în totalitate de către toate părţile semnifică terminarea contractului.să existe la data deschiderii procedurii. Casaţia franceza a extins aplicarea reglementării contractelor în curs de execuţie şi la faza lichidării judiciare. Les petites affiches nr.

administratorul nu va putea asuma contractul deoarece aceasta ar echivala cu prorogarea unilaterală a contractului.1 Contracte considerate executate Legea stabileşte la art. S-a concluzionat că. Pentru contractele de închiriere. 4 că unele contracte nu mai fac parte din domeniul opţiunii lichidatorului. 86 alin. 24. elementul decisiv de apreciere îl constituie transferul de proprietate. Pentru celelalte. Contractele să poata fi executate ulterior Pentru contractele în care obligaţiile principale au fost executate. adică termenele din comandament să fi expirat. Pentru un contract cu executare uno ictu.) s-a decis că acestea nu mai sunt în curs. Sunt astfel calificate ca executate integral contractele de vânzare . ramânând câteva “sechele”.5. în acest caz. că ele sunt indispensabile pentru redresare şi. Pentru contractele comune (afara de contractul de închiriere) care iau sfârşit prin ajungere la termen sau prin rezoluţiune (reziliere). s-a decis ca contractul nu mai este in curs daca debitorul a primit marfa şi n-a plătit-o integral înainte de începerea procedurii.cumpărare a unor imobile cu clauza rezervei de proprietate. în consecinţă. Nu au fost întâmpinate probleme deosebite la contractele cu executare succesiva. în majoritatea cazurilor. problema esenţială este în ce măsură interesează activitatea comerciantului debitor. nu mai există contract în curs. (garanţii. au căutat menţinerea lor. în acest caz vânzarea se consideră 347 . sunt vizate contractele în care ambele părţi mai au obligaţii de executat. s-a decis ca un contract încheiat pe o durată nedeterminată a luat sfârşit dacă a fost regulat denunţat iar preavizul a expirat înainte de deschiderea procedurii. în contractele de vânzare-cumpărare. executate de către vânzătorul imobilului. se cere ca aceste modalităţi să fi operat.introduce astfel de clauze care ar trebui prohibite pentru identitate de raţiune. nu şi cele în care doar o parte mai are de executat.5 Tipuri de contracte 24. în care cumpărătorul se găseşte în procedura de redresare. vânzătorul îşi va declara creanţa. spre exemplu de vânzare – cumpărare. instanţele au considerat. În cazul desfiinţării prin rezoluţiune sau reziliere. dacă acesta s-a operat înainte de deschiderea procedurii. Pentru un contract cu termen. dacă termenul se împlineşte (ia sfârşit) înăuntrul perioadei de observaţie. etc. deoarece.

Posibilitatea de restrângere a spaţiului ocupat de către debitor. apei.Posibilitatea menţinerii utilitarilor esenţiale. În situaţia în care debitorul – locatar nu a plătit chiria pentru perioada anterioară. gazului. cu respectarea termenelor de preaviz. în cazul în care contractul prevede termene de preaviz superioare celor legale. etc.2 Contracte în care debitorul este locatar – art.5 Prezentare teoretică Pentru contractele de închiriere în care debitorul este locatar şi pentru cele de muncă.) ce nu mai pot fi ridicate fără a li se diminua drastic valoarea. dacă întreg spaţiul nu mai este necesar . instalaţii. soluţia părăsirii spaţiului (integral) este asortată de costuri greu de cuantificat de rezolvarea unor probleme privind investiţii efectuate şi fixate în imobil (tâmplărie metalică. 24. 86 alin. etc.Costurile necesare mutării întregii activităţi pe alt amplasament la care se adăuga o serie de costuri neprevăzute sau necuantificabile care decurg din evenimente cum ar fi ca posibilii parteneri de afaceri interesaţi să nu mai găsească cu uşurinţă sediul social . . etc. Aceasta înseamnă ca în cazurile în speţă nu se poate califica executarea ca fiind sau nu substaţială.executată (în totalitate) de către vânzătorul imobilului iar lichidatorul nu mai are drept de opţiune asupra contractului. 348 . locatorul are dreptul să se îndrepte împotriva averii debitorului. Elemente de analiza Pentru ca practicianul să ia o decizie de menţinere a contractului sau de părăsire a clădirii sunt necesare următoarele elemente de analiză: . cu vad. deci de plată a curentului. respingerea lor este condiţionată de respectarea termenelor legale de preaviz. reţele calculator. lichidatorul este obligat a respecta pe cele legale – mai scurte.5. De regulă.Există posibilitatea transferării unei părţi a activităţii în spaţii cu locaţie mai puţin centrală şi menţinerea doar a conducerii sau a reprezentării comerciale într-un loc central. prin urmare lichidatorul poate decide rezilierea oricând înainte de data prevăzută pentru expirarea lor. etc.Posibilităţile de reglementare a obligaţiilor privind chiria restantă. printr-o tranzacţie care să prevadă o plată imediată a unui procent din sumă plus o eşalonare eventual asortată de garanţii . mobilier la comandă adecvat respectivei locaţii şi care nu poate fi valorificat la un preţ rezonabil.

sau pierdere a clientelei.92. Exista totuşi posibilitatea ca debitorul locator să opteze pentru suprimarea acestei activităţi şi să solicite furnizorilor unici de servicii întreruperea lor pentru o anumita clădire. apei. echipamente ce necesită montaj etc.3 Contracte de închiriere în care debitorul este locator – art.91 din Lege în corelaţie cu art. Interpretând art.. etc. apa. În varianta păstrării posesiei imobilului.5. etc. deoarece asigurarea serviciilor furnizate de regiile specializate ca energia electrică. Dacă debitorul. prin contracte directe. telefonul etc. ceea ce poate genera efecte de tipul unor cheltuieli exorbitante. lichidatorul nu mai are posibilitatea de a impune locatarului rezilierea contractului. risc ce poate fi diminuat prin preluarea contractelor de furnitură. prin lichidator. Legea răpeşte dreptul acestui locatar la daune interese în cazul în care decide să rămână în imobil. obligă pe debitorul locator să le redirijeze spre locatar. va decide sa refuze prestarea serviciilor datorate. etc. consideram că situaţia se referă doar la serviciile pe care locatorul le prestează el personal. 91 al Legii insolvenţei.24. ori legea se referă la “orice servicii datorate de proprietar chiriaşului” ceea ce pare excesiv dacă debitorul decide întreruperea energiei.) locatarul are opţiunea paradirii imobilului cu solicitare de daune interese sau opţiunea rămânerii în posesiunea imobilelor. 91 Prezentare teoretica Pentru aceste situaţii.. în situaţia de a-şi transfera precipitat activitatea în altă parte. fie cele redirijate de la furnizorii unici. reglementate în art. fie cele asigurate de el (paza. Datorită dezavantajelor presupuse de o mutare precipitată mai ales când este vorba de instalaţii. întreţinere. Legea reglementează două opţiuni la îndemna locatarului pentru cazul . 349 .destul de probabil – în care datorită dificultăţilor financiare ale debitorului. chiriaşul va reţine din chirie contravaloarea serviciilor ce nu-i sunt prestate. după o estimare pe baza preţurilor practicate în ultima lună anterioară. Această prevedere este menită a apăra pe locatar împotriva unei ruperi anticipate a contractului care l-ar pune în dificultate. s-ar putea ca locatarul să aleagă rămânerea cu riscul întreruperii unor servicii esenţiale pentru el. chiar cu respectarea unui termen de preaviz. acesta nu va mai putea sau nu va mai consimţi a asigura furnizarea serviciilor la care s-a obligat ca proprietar şi care sunt incluse în nivelul chiriei. Credem că se poate justifica protecţia debitorului contra daunelor interese dar numai când este vorba de obligaţiile sale personale.

87 din Lege. dacă poate asigura în continuare furnizarea serviciilor esenţiale sau poate asigura preluarea contractelor direct de către chiriaşi. această măsură de protecţie este logică. Elemente de analiză Posibilitatea vânzătorului (debitor) de a recupera bunul implică o decizie bazată pe următoarele aspecte: 350 . este necesară deoarece o prea mare volatilitate în rândul acestora presupune perioade repetate de reamenăjări. mutări. Pentru spaţii izolate. situate în locuri îndepărtate de activitatea principală a societăţii.5. bazată pe o corectă estimare a chiriaşilor. ce riscă să diminueze veniturile din închiriere. venituri stabile . Debitoarea. plătind toate cheltuielile implicate de aceasta şi restituind avansurile primite. ce pot depune o garanţie de 1-3 luni pentru chiria datorată. este preferabilă orice închiriere deoarece paza este dificilă şi costisitoare pentru un activ închis.Asigurării veniturilor debitoarei. pentru că. trebuie să urmărească creşterea gradului de ocupare a spatiilor închiriate de către chiriaşi ce pot plăti. considerându-se ca creanţa vânzătorului este ulterioară încetării plăţilor datorită menţinerii contractului de câtre lichidator. Elemente de analiză Din punct de vedere al locatorului soluţia păstrării în spaţiile sale a unor chiriaşi pe perioade cât de lungi este favorabilă din punct de vedere al: . Stabilitatea.Nu se poate argumenta că în acest caz locatarul poate evacua clădirea solicitând daune interese. chiriaşul având tot interesul de a întreţine şi menţine în bună stare spaţiile ce-i sunt necesare activităţii sale productive. 24. va trebui să asigure plata sa integrală. dispute.4 Contracte având ca obiect bunuri în tranzit Prezentare teoretică Vânzătorul unui bun mobil care nu a ajuns încă în posesia debitorului la data deschiderii procedurii îl poate lua înapoi conform prevederilor art. creanţa născuta astfel nu va avea sorţi de a fi îndestulată. Se consideră că bunul este livrat dacă între timp transportatorul l-a pus la dispoziţia debitorului compărător sau dacă acesta l-a vândut sau gajat între timp. datorită situaţiei debitorului.Menţinerii întreţinerii şi funcţionabilităţii spaţiilor închiriate de către chiriaşi Contractele nu trebuie încheiate pe perioade atât de lungi încât să compromită vânzarea acestor active. etc. În cazul în care lichidatorul cere ca bunul să fie pus la dispoziţia sa.

titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare cotate pe o piaţă reglementată de mărfuri. Dacă din operaţiune averea debitorului în insolvenţă va mai avea de încasat o diferenţă urmează să o încaseze iar dacă rezultă o obligaţie a averii debitorului această va fi înscrisă în tabelul de creanţe.5. În aceste cazuri. de a vinde mărfurile şi titlurile comitentului sau şi una şi alta. În acest caz se va executa o operaţiune de compensare bilaterală a tuturor contractelor cuprinse în acordul master de netting respectiv. bunuri care. în raporturile dintre comitent şi comisionar. În acest caz bunul trebuie recuperat chiar cu riscul unor cheltuieli suplimentare de transport.- - dacă bunul este esenţial activităţii sale viitoare. cash-ul fiind esenţial în procedura Legii insolvenţei (“cash is king”). montare. bunul trebuie “recuperat” dar revândut “pe traseu” unui alt comparator solvabil. În acest caz regula este ne-recuperarea bunului şi încasarea contravalorii. se consideră că au fost dobândite de către comitent direct de la terţ. Comisionarul poate avea însărcinarea de a cumpăra mărfuri ori valori mobiliare pentru comitent. deşi acesta din urmă a tratat cu comisionarul. 24. de regulă nu este cazul la produsele finite destinate vânzării. în acest moment el poate fi în posesia unor bunuri aparţinând comitentului.6 Contracte de comision Comisionarul poate deveni subiect al unei proceduri de faliment. comitentul are două variante. care nu mai depind de opţiunea lichidatorului şi anume: 351 .5. 88 reglementează situaţia în care debitorul este parte a unui contract cuprins într-un acord master de netting. Situaţia este diferită dacă bunul mobil vândut constituie un mijloc de producţie esenţial al debitoarei şi a fost vândut la un preţ ce nu asigură înlocuirea sa cu un bun având aceleaşi calităţi. conform dispoziţiilor art.89 din Lege. depozitare. dacă însă analizele arată că compărătorul bunului are dificultăţi de plată. la o anumită dată sau într-o perioadă de timp şi scadenţa intervine sau perioada expiră după data deschiderii procedurii. conform regulilor comisionului. servicii şi instrumente finaciare derivate.5 Contracte având ca obiect bunuri sau valori cotate pe pieţe reglementate Textul nou introdus la art. prevăzând transferul anumitor mărfuri. acestea urmând a fi încasate. 24.

8 Alte contracte.) dar numai până la plata acestora. recondiţionare. În virtutea regulilor contractului de consignaţie. această operaţiune îi dă avantajul siguranţei recuperării valorii şi este uşurată de împrejurarea că.Contractului de expoziţie. recondiţionare. proprietarul îşi poate revendica bunul pe calea unei ordonanţe prezidenţiale.90 face o distincţie între situaţiile în care marfa mai este sau nu în posesia debitorului la data declanşării procedurii. Unii autori considera că practicarea clauzei rezervei de proprietate şi acordarea tuturor drepturilor ce rezulta de aici este păgubitoare pentru procedurile colective deoarece acţionează doar în beneficiul furnizorilor de mărfuri şi poate compromite reorganizarea încă din faza sa iniţială. În acelaşi art.5.- - Să-şi recupereze bunurile în natură.7 Contracte de consignaţie Prezentare teoretică O prima reglementare a art. .Contractului de gaj. . Să prezinte creanţa sa la masa pasiva a comisionarului în cazul că optează pentru contravaloarea mărfii 24.Vânzării cu clauza rezervei de proprietate. etc. . . Alin. transport.Contractului de comodat.90 din Lege vizează pe consignatarul care deţine bunurile consignantului în momentul declanşării procedurii. respectiv a nu lăsa ca aceste bunuri să fie considerate ca aparţinând averii debitorului doar pentru că se găseau în posesia acestuia. pentru evitarea acestei proceduri contencioase. 24. 352 . reglementat prin Legea nr.5. de regulă. legea prevede restituire bunului. 90 se reglementează cazul general în care debitorul deţine bunul altuia în baza unui contract preexistent care însă nu-i conferă calitatea de proprietar. marfa trecând direct de la vânzător la compărător. Astfel de situaţii se întâlnesc în cazurile: .2 al art.178/1934. depozite proprii.Contractului de leasing. Debitorul poate reţine bunul în garanţie pentru plata unor servicii făcute proprietarului (depozitare. . comisionarii din România nu au. în privinţa mărfurilor.Contractului de depozit. În toate aceste cazuri proprietarul este în drept a-şi recupera bunurile.

pe baza unui mecanism contractual. soluţia de principiu trebuie să fie cea mai eficientă pentru ambii parteneri.Dacă debitorul era în posesia mărfii la data declanşării dar a înstrăinat-o.este cea mai corespunzătoare. termică. În scopul protejării şanselor de reorganizare acordate debitorului.5. energia electrică. 24. forma iniţială a legii interzicea acestor furnizori să întrerupă.5.9 Contractul de lohn Prezentare teoretică Cazul cel mai frecvent îl reprezintă operaţiunile de perfecţionare (lohn) în care cel ce face prelucrarea se găseşte. furnituri. etc. să refuze furnizarea pe motivul neplăţii unor facturi anterioare sau a înregistrării unei cereri introductive contra debitorului. apa. de aceea. daca însă nu mai era posesor şi nu o poate recupera de la actualul deţinător va fi obligat numai pentru valoarea pe care marfa o avea la data respectivă. va fi obligat pentru întreaga ei valoare.cantităţile mari de mărfuri găsesc greu alţi comparatori decât cei iniţiali . cele esenţiale sunt privilegiul unor regii sau companii care au monopolul sau cvasi – monopolul acestor activităţi cum ar fi telefoanele. etc. în posesia bunurilor altei persoane. care poate invoca cu succes “debitum cum re junctum” pentru a păstra posesia bunurilor. în care a investit şi el o valoare considerabilă de manoperă. soluţia vânzării bunurilor către clientul căruia îi erau destinate .10 Contracte de furnitură În actualul sistem de organizare al prestării serviciilor specializate. Elemente de analiză Nu este recomandabilă încercarea procesatorului (debitor) de a lua marfă în proprietate deoarece: . la deschiderea procedurii.trecerea sezonului poate compromite vânzarea mărfii în condiţii corespunzătoare 24. Deoarece textul legii prevede doar soluţii pentru situaţii foarte clare (garanţii).costurile de stocare şi pază sunt mari datorită duratei procedurilor judiciare . urmând ca banii să fie împărţiţi între proprietarul mărfii şi procesatorul în lohn.având de regulă imprimată şi emblema acestui client sau marca sa de fabrică . 353 . să schimbe. Proprietarul nu-şi poate recupera bunurile fără a–l despăgubi pe executantul (procesatorul) prestaţiilor în lohn.

De regulă accesul la furnizori alternativi . de concesiune a unei licenţe 354 . sunt sau nu aplicabile şi în cazul lichidării falimentare.11 Contractul de prestări servicii specializate Este posibil ca debitorul să fi fost angrenat în contracte prin care avea obligaţia de a presta “servicii specializate sau cu caracter personal”. 38. Dacă furnizorul a introdus această cerere şi debitorul nu a putut depune garanţia. etc. deja sunt firme concurente în domeniul salubrizării. întrerupere ce poate compromite orice reorganizare ulterioara şi chiar valorificarea bunurilor la preţuri de piaţă. Din păcate majoritatea consumatorilor de utilităţi sunt “captivi”. chiar plata cu întârziere le oferă compensarea unui anumit nivel al costurilor.(1)” ne poate sugera această interpretare. se pune întrebarea dacă prevederile art. expresia “prin derogare de la dispoziţiile alin. ba mai mult. Jurisprudenţa franceză a admis în această categorie contractul de mandat. De aceea. Această măsură de protecţie se justifică deoarece în reglementările interne ale acestor furnizori se prevede suspendarea şi debranşarea clienţilor în caz de neplată după un anumit număr de zile.) 24. pe măsura realizării unei situaţii concurenţiale în anumite sectoare. recenta modificare împiedică întreruperea furnizării de utilităţi faţă de clienţii în insolvenţă “captivi”. în corelaţie cu caracterizarea depunerii cauţiunii drept “condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale”. pentru toate fazele procedurii.5. legea dă dreptul la întreruperea serviciilor. neavând din punct de vedere tehnic posibilitatea de a se aproviziona de la alt furnizor de utilităţi. care prevăd protecţia debitorului contra întreruperii serviciilor prestate de către furnizori în perioada de reorganizare. de necesitatea de a face investiţii în noi instalaţii (ex. datorită trecerii lor în secţiunea “Reorganizarea”.Evident că. de aceea. centrale pe gaz ca alternativă de încălzire la agentul termic tradiţional. În actuala reglementare. de comision.când este tehnic posibil – este îngreunat de lipsa de bonitate a debitoarei intrate în procedură. Pentru a oferi totuşi o compensaţie furnizorilor – care oricum facturează în avans garanţii tuturor abonaţilor – tribunalul poate obliga pe debitor să depună la o bancă comercială o cauţiune de maximum 30% din valoarea serviciilor prestate şi neachitate. Consecinţele pentru aceste regii nu sunt foarte grave pentru că reţelele odată instalate ele au un cost fix indiferent dacă tranzitează un flux prin ele sau nu. această măsură de protecţie poate fi atenuată. şi în perioada de observaţie. al telefoniei (telefoane celulare) etc.

5. dimpotrivă. etc.31/1990.5. păstrarea sa ca asociat. în afara contravalorii plăţilor efectuate pentru servicii din cadrul contractului.13 Contracte de societate Prezentare teoretică Debitorul aflat în încetare de plaţi – persoana fizică sau persoana juridică – poate fi la rândul sau angajat într-un alt contract de societate ca asociat cu răspundere limitată sau nelimitată ori ca acţionar. Administratorul sau lichidatorul. pe baza dispoziţiilor art. când falimentul priveşte pe unicul asociat comanditat sau comanditar. daca lichidatorul decide menţinerea unui astfel de contract. 93 al Legii insolvenţei. franchising. de concesiune comercială exclusivă. 24. 24.Societăţile în comandit. în cazurile în care înregistrarea cererii introductive nu produce automat dizolvarea societăţilor în care participă debitorul ca asociat..de exploatare.7 din Lege. pot rezilia contractul având în vedere caracterul strict personal sau specializat al serviciilor la care s-a obligat debitorul.Societatea cu răspundere limitata cu asociat unic. rămâne cu un singur asociat. 86 alin. . În cazul rezilierii credem că cocontractantul va fi în drept a solicita daune interese.Societatea în nume colectiv care. nu poate fi obligat a face plata obligaţiilor restante ale debitorului din perioada anterioara începerii procedurii. . falimentul unui asociat duce ope legis la dizolvarea terţei societăţi în următoarele cazuri: .12 Contracte cu executare succesivă Conform dispoziţiilor art. urmare a falimentului. Conform prevederilor art. Conform dispoziţiilor Legii nr. judecătorul-sindic poate decide lichidarea drepturilor sale în respectivele societăţi sau. Creditorul însă poate accepta efectuarea prestaţiei de către o persoană desemnată de către judecătorul-sindic sau lichidator / administrator judiciar. sub forma de avansuri sau plăţi periodice. prin falimentul acestuia. 92 din Lege. 355 . Aceste contracte ar trebui să fie reziliate dacă fiinţa debitorului dispare. deoarece se presupune ca au fost încheiate ţinând seama de calităţile acestuia. Aceste sume vor veni la masa pasiva cu regimul pe care-l au creanţele respective.

se va avea în vedere situaţia din momentul deciziei (actualizată).al legii nr. Această dispoziţie este menită a proteja averea debitorului şi echilibrul dintre creditori. fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. pentru a o controla. în modalitatea care: . Evaluarea acestor participaţii este importantă şi prin prisma activelor deţinute de către terţa societate. este evident că. putând fi cerută şi de ceilalţi asociaţi (acţionari). precum şi în cazul intrării în faliment în procedura generală. În mod frecvent vânzarea acestor participaţii nu aduce o valoare importantă în patrimoniul societăţii debitoare. Opţiunea judecătorului-sindic va fi de lichidare în cazul în care retragerea (forţată) a debitorului din terţa societate ar fi însoţită de o puternică compensaţie în bani a drepturilor acestuia. evitând plăţi care nu mai sunt necesare datorită încetării previzibile a activităţii debitorului.aduce cea mai mare valoare (preţ) în activul debitorului. încetarea contractelor individuale de muncă ale personalului debitorului va interveni de urgenţă.66. datorită condiţiilor impuse de vânzare. cu acordul celorlalţi asociaţi. . în procedura simplificată.Elemente de analiză Legea face vorbire despre “lichidarea drepturilor debitorului în acea societate – potrivit ultimului raport financiar aprobat”. de natura a-i înlesni plata pasivului.5. S-a arătat că această facultate a judecătorului-sindic reprezintă o excepţie notabilă de la prevederile art. al. a impune anumite decizii. 24. creşterea rapida şi exponenţială preţului de piaţă al imobilelor putând aduce un plus substanţial de valoare participaţiilor în astfel de societăţi.14 Contractele de muncă Noul text al art. 356 .permite continuarea activităţii de lichidare în cele mai bune condiţii. persoane ce doresc să-şi creeze o anumită majoritate în terţa societate. dacă momentul deciziei judecătorului-sindic este fixat între data diferitelor rapoarte financiare. “Lichidarea” drepturilor debitorului se face pe calea cesiunii titlurilor sale de participare. dacă aceasta este condiţionată de exploatarea unor active ale terţei societăţi.31/1990 republicată. în acest caz lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare. 6 dispune că prin derogare de la prevederile Codului muncii. Legea dă dreptul judecătorului-sindic de a decide rămânerea debitorului în terţa societate. credem că declanşarea falimentului duce obligatoriu la discutarea oportunităţii păstrării debitorului ca asociat sau acţionar. etc. 86. Practicianul ar trebui să identifice persoanele interesate în a achiziţiona aceste acţiuni.

(2) În cazurile prevăzute la alin. a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. (1) pct. pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. 116118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării. majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.1 Sediul materiei Dispoziţii legale relevante: art. în una dintre următoarele situaţii: A.39 din Legea insolvenţei ART. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 357 . B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. (1) lit. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. pentru satisfacerea dobânzilor.39 (1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. 121 alin. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei. dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului. în cadrul procedurii. respectiv.25 Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie 25. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă.1. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. atunci când valoarea obiectului garanţiei. iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. B. ca urmare a acumulării dobânzilor.

25. etc. 25. a). Pentru administratorul judiciar / lichidator care trebuie să împace interesele în prezenta dar cu scopul final de a maximiza valoarea averii debitoarei. abandonarea respectivei activităţi şi reutilizarea/reconversia spaţiului în alt scop.daca sunt bunuri de tipul “utilajelor conducătoare” fără de care “producţia” nu poate continua sau afectează capacitatea de producţie producând “locuri înguste” (bottle neck) pe fluxul de fabricaţie.Bunurile respective fac parte dintr-un ansamblu a cărui valoare ar fi sensibil diminuată ca urmare a vânzării lor separate Ex. (1) lit. 358 . A. (3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin.daca proiectul planului de reorganizare prevede. respectiv. acele bunuri nu pot fi considerate esenţiale pentru o viitoare reorganizare Pe aceste baze rezultă implicit că decizia privind vânzarea de către creditor a bunurilor ce-i sunt puse în garanţie nu se poate face înainte de a dispune de proiectul planului de reorganizare sau cel puţin de analizele pertinente pentru a decide asupra utilităţii acelui bun într-o eventuală reorganizare .: un ansamblu (linie de fabricaţie) conţine 10 bunuri dintre care un utilaj specializat este pus în garanţie Preţul de piaţă obtenabil pentru acest ansamblu este de 100. reale sau personale.. ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.3 Elementele analizei Din textele legale rezultă că practicianul se poate opune vânzării de către creditorii titulari de garanţii în doua cazuri. a celorlalte elemente.000 Euro.2 Necesitate / utilitate Pentru creditorii garantaţi dar şi pentru cei chirografari care ar putea fi prejudiciaţi prin posibilitatea vânzării bunurilor garantate sub valoarea lor reala de piaţă. rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi.c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare. pe baza studiilor capacităţii de absorbţie a pieţei. pot fi caracterizate ca esenţiale . în urma analizării cauzelor insolvenţei. care vor fi analizate în cele ce urmează: .Bunurile sunt esenţiale unei viitoare reorganizări: .

Creditorul garantat are o ofertă serioasă şi reală pentru utilajul adus în garanţie de 30. 359 . deci în total 45. Fără acest utilaj celelalte 9 bunuri (utilaje) se vor vinde individual la cca 5.000 Euro. deşi teoretic bunul său reprezinta doar 10% din valoarea evaluată (sau contabilă) a ansamblului şi păstrarea în masa activă a restului de 70.000 de Euro. oricum superior sumei de 45.000 Euro şi plata în contul creditorului garantat (distribuirea) a sumei de 30. separat de utilajul pus în garanţie.000 Euro ce s-ar fi obţinut din vânzarea celor 9 utilaje negarantate.000 Euro/bucată.000 Euro.000 Euro. În acest caz soluţia logică de valorificare la maxim a activului este de vânzare ca ansamblu la 100.

va fi aprobată de adunarea creditorilor.116 şi 118 din Legea insolvenţei ART. ca ansamblu funcţional. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. (2) Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situaţia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. creditorilor cu garanţii reale asupra bunului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . Metoda de vânzare a bunurilor. cât şi în bloc.ca un ansamblu în stare de funcţionare . 118 (1) Imobilele vor putea fi vândute direct. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. negociere directă sau o combinaţie a celor două. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual.26 Modalităţile de valorificare a bunurilor din averea debitorului 26. sau va utiliza. în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii. (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. în caz de aprobare a vânzării. prin bloc. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. într-o formă adecvată. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. a acestora. să arate sarcinile de care este grevat şi să indice pasul de supraofertare şi data până la care. notificând propunerea administratorul special. 116 (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. ART. în urma propunerii lichidatorului. persoană fizică sau juridică.sau individual. sunt acceptate supraoferte. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. (3) Lichidatorul va convoca o adunarea creditorilor. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. respectiv licitaţie publică.1 Sediul materiei Dispoziţii legale relevante: art. aprobată de adunarea creditorilor. titularilor unor drepturi de retenţie de orice fel şi 360 .

etc. proiecte. dar şi pentru asociaţi / acţionari. 26. 361 .comitetului creditorilor.elaborarea unor planuri de urbanism zonale pe cheltuiala iniţiatorului etc. lichidator. judecătorul-sindic.2 Necesitate / utilitate Pentru creditori. dacă s-a dat posesia cu evaluarea pagubelor. etc. numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunţului privind condiţiile de supraofertare. costurile se compară cu diferenţa de preţ pe mp disponibil după parcelare faţă de preţul pe întregul lot. având în vedere tendinţa constantă de creştere a preţurilor din ultimii 5 ani. avize. iar rezultatele sunt supraestimate Licitaţiile / Negocierea directă . (4) Ulterior aprobării de către adunarea creditorilor. pretabile pentru ansambluri rezidenţiale. pentru a putea compara atât veniturile cât şi costurile De regulă costurile aferente dezmembrării. De asemenea. vânzarea va putea fi făcută.cedarea unor fâşii de teren în folosul primăriei pentru străzi .decizia între o sumă imediat (mai mică) şi un preţ mai bun. autorizaţii . supunând votului adunării creditorilor propunerea de vânzare. administratorul judiciar. raportat la întreaga suprafaţă înainte de parcelare Este de analizat şi posibilitatea asocierii cu un promotor imobiliar în vederea constituirii de ansambluri rezidenţiale (blocuri. cu toate că această operaţiune presupune: .. sunt subestimate în calcule. 26. varianta a doua are riscul întreruperii plăţilor. procese pentru restituirea sumei. precum şi continuarea creşterii în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. vile) cu participarea la excedentul astfel rezultat ca urmare a «innobilării» terenului respectiv.3 Elementele analizei Modalităţi de valorificare a bunurilor imobile Întotdeauna trebuie făcută evaluarea pentru vânzare în ansambluri sau ut singuli. În acest caz. este de analizat şi varianta parcelării pe loturi. demontării. parcelării. Terenuri fără construcţii Terenurile fără construcţii care nu necesită pază şi implică doar costuri cu impozitul pe teren ar trebui păstrate pentru a fi vândute ultimele. sub sancţiunea nulităţii.condiţii / restricţii cât mai puţine puse celor interesaţi . pentru terenuri de suprafaţă mare. dar plătibil la termen.cheltuieli cu planuri.

modalităţile de demontare sau tăiere . O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului. cărămizi.costul demolării construcţiilor. lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport în care vor fi indicate. grinzi. eventual. cel puţin în aglomerările urbane. fără recuperare de materiale valorificabile (oferte de la firme specializate) .costuri aferente depozitării materialelor rezultate din demolare (moloz.evoluţia preţului pe piaţă în perspectiva . dar şi costurile deponentului Construcţii Este discutabilă şi amenajarea (reamenajarea) unei construcţii existente astfel încât preţul de piaţă al acesteia să crească peste nivelul costurilor adiţionale de reamenajare.) . Spre ex. etc.costul neutralizării fundaţiilor. unde va putea fi studiată de orice altă parte interesată.prin implozie sau mecanica. Pentru a estima eficienţa proiectului trebuiesc considerate: .).: . taiere cu flacăra a unor instalaţii/ ţevi prin care au circulat produse inflamabile) . în cazul în care nu se găseşte un beneficiar pentru umpluturi.eventualele restricţii legate de comercializarea sau exportul fierului vechi Valorificarea creanţelor Legea insolvenţei dispune la Art.manuala.bloc de locuinţe de mansardat şi reparat instalaţiile . precizându-se şi sarcinile de care.riscul producerii unor incendii din cauza abordării necorespunzătoare a demolării (ex.sunt necesare studii pentru a stabili: .Terenuri cu construcţii Din ce în ce mai frecvent varianta demolării construcţiilor şi valorificării terenului liber pare mai profitabilă.costul autorizaţiilor de demolare . însoţit de propuneri vizând modalităţile de vânzare. sunt grevate. 362 . descrise şi evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună.hale industriale mari de partajat şi de organizat o modalitate de management a utilitarilor Fier vechi. în varianta .riscul afectării unor clădiri/ construcţii învecinate . 117 ca: (1) În cazul propunerii de vânzare în bloc.conţinutul metalului (metale rare) . instalaţii dezafectate . acest cost implică atât transportul. etc. care poate fi superior costului demolării părţii supraterane a clădirii . cu recuperare de materiale refolosibile (ţigle.

şi pentru autorizarea vânzării în bloc a creanţelor deţinute de debitor împotriva unor terţe persoane. judecătorulsindic va da. transport. (4) Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul. Avantajele comerciale ale cedării acestor creanţe sunt dintre următoarele: . printr-o încheiere. cu precizarea preţului minim propus.(4) se aplică. este. nu sunt bunuri sau valori recuperabile. chiar în posesia unei hotărâri judecătoreşti executorii. de regulă. 363 . continuarea procedurii după vânzarea bunurilor doar pentru recuperarea creanţelor. personal angajat sau colaboratori. Evident însă că societăţile specializate în recuperarea creanţelor vor accepta numai creanţe recuperabile sau “pachete” de creanţe. În aceste condiţii. în mod corespunzător. birotică. pentru a evita acumularea altor cheltuieli. în situaţii dificile din punct de vedere al posibilităţilor de a-şi onora obligaţiile. la rândul lor. dar amestecate cu unele fără şanse de recuperare. iar dacă preţul minim nu se poate obţine. mai ales a clienţilor aflaţi la rândul lor în insolvenţă. aducătoare de cheltuieli pentru averea debitoarei. uneori este preferabilă cedarea creanţelor în cursul judecăţii. În foarte multe cazuri. adunarea creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacă preţul minim iniţial scade sau urmează să se treacă la vânzarea individuală a bunurilor.se încasează imediat o anumita sumă de bani . (3) Lichidatorul va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data şedinţei comitetului creditorilor. în condiţiile propuse în raport. fără cumpărător identificat. societăţile asupra cărora debitoarea aflată în insolvenţă deţine creanţe se află. În acest caz. dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiunile de lichidare. cu precizarea condiţiilor minime ale contractului. în suma superioară recuperărilor efective (reale) de creanţe: aceste cheltuieli sunt pentru menţinerea sediului debitoarei.(2) Raportul prevăzut la alin. atât recuperabile. (1) . b) vânzare prin negociere directă. cum ar fi preţul şi modalitatea de plată. comunicaţii. înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului şi a procesului verbal al şedinţei comitetului creditorilor privind raportul. (5) Prevederile alin. c) vânzarea la licitaţie. după cum urmează: a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat. astfel că uneori. etc. lichidatorul poate negocia preţul concret al vânzării bunurilor. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc.se poate scurta procedura Legii insolvenţei care altfel ar continua până la clarificarea (într-un sens sau în altul) situaţiei debitorilor.

susţinerea acestora (costuri de personal). poziţia debitoarei în tablou. este necesară estimarea şanselor de câştig în procesul comercial respectiv şi cunoaşterea conturilor bancare ale debitoarei. de regulă. - 364 . perspectivele unor distribuiri care.4 (creditorii bugetari). valoarea prezumată a activului falimentar.La debitorii aflaţi în cursul normal al activităţii.se economisesc costurile de recuperare constând în deplasări la procese. . Pentru a discuta preţul cesiunii «la pachet» este necesară obţinerea unor informaţii referitoare la starea economică a debitorilor. 123 pct.La debitorii în insolvenţă: tabelul definitiv al creanţelor. după cum urmează: . cheltuieli auxiliare acestora etc. se opresc la clasa de la art.

costurile aferente continuării litigiului sunt greu de estimat la momentul discutării tranzacţiei. dacă vânzarea bunurilor a fost încheiată. toată procedura stă pe loc doar pentru a realiza încasarea creanţelor. din suma ce se scontează a se recupera se vor scădea costurile aferente continuării litigiului.” 27.) vor fi aferente exclusiv activităţii de recuperare a creanţelor constituind costul total al activităţii de recuperare. care nu se poate realiza întotdeauna datorita situaţiei financiare precare a debitorului respectiv.taxe de timbru . în cadrul prezentei legi. În mod prudent. diurnă) la instanţele competente.. chirie. sunt: …………………. este esenţială estimarea şanselor de obţinere a unui rezultat favorabil în respectivul litigiu. cazare. utilităţi.3 Elementele analizei De regulă. în această ipoteză toate cheltuielile procedurii (salarii angajaţi / colaboratori.onorarii avocaţiale (după caz) .2 Necesitate / utilitate Judecătorul – sindic trebuie să deţină elemente de apreciere comparativă (rezultat şi cheltuieli) pentru ipotezele comparate: continuarea litigiului sau încheierea (aprobarea ) tranzacţiei. trebuie luate în considerare şi costurile neprevăzute. ca şi costuri indirecte (de regie) la care urmează a se aduna şi costurile directe cum ar fi: .deplasări (transport. Dacă analiza juridică permite acest rezultat. …….expertize . 27.27 Încheierea de tranzacţii 27.cheltuieli de executare (onorarii executori) după eventuala câştigare a procesului După determinarea costurilor. etc. la termene se pot estima cel puţin 3-4 termene la fiecare dosar . 25 lit. determinate astfel: 365 .j Principalele atribuţii ale administratorului. m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic. chiar dacă sunt greu de evaluat (dificultatea evaluării nu este motiv pentru a nu face nici o evaluare). Trebuie ţinut seama de faptul că. încheierea de tranzacţii.1 Sediul materiei “ART. dar mai ales a recuperării efective a sumei.

Dacă se pot aprecia şi termenele de recuperare a sumelor după câştigarea litigiului se pot aplica şi formulele de actualizare pentru a compara variantele.: suma estimată a se obţine. Diferenţa dintre suma estimată a se obţine şi costurile aferente câştigării litigiului conduc la suma pe care se poate încheia tranzacţia. costurile directe.costurile directe aferente costurile indirecte (de regie) calculate proporţional cu o cheie de repartizare determinată raţional. etc. ex. - 366 .

(4) din Legea insolventei: Dacă prin fapta prevăzută la alin. judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze. cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. 48 alin. 367 . b) au făcut acte de comerţ în interes personal. au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. d) au ţinut o contabilitate fictivă. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea. cererea introductivă va fi respinsă. Art. directori. pentru prejudiciile pricinuite. 45 alin. persoană juridică. dacă cererea lor va fi admisă. (1). cenzori şi de orice altă persoană . prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.000 lei. să fie suportat de către membrii organelor de conducere . Art. fără a fi atinsă averea debitorului. sub acoperirea persoanei juridice. judecătorul-sindic va putea. continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi. ajuns în stare de insolvenţă. 138 din Legea insolvenţei: (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca pasivul debitorului. (4) din Legea insolventei: Introducerea prematură. în termen de 15 zile. la cererea oricărei părţi interesate.(3) din Legea insolventei: Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă. vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului. Art. c) au dispus. menţionate la alin.22 administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu. 22 alin. la o bancă.administratori.28 Determinarea prejudiciilor 28.(3) din Legea insolvenţei: La cererea debitorului. precum şi o amendă judiciară de la 4. (3) al art. atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat.33 alin. ca urmare a nerespectării obligaţiei debitorului menţionate la alin.000 lei la 10.27 alin. cu rea-credinţă. (2) din Legea insolvenţei: Încălcarea dispoziţiilor judecătorului-sindic.1 Sediul materiei Art.care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie. (1) şi (2). de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare. să-l oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs. Art. Cauţiunea va fi restituită creditorilor. Dacă cererea va fi respinsă. în interes personal. Art.

(1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni. 28. 27 alin.nu s-a redus personalul . în ipoteza în care: . (2) Aplicarea dispoziţiilor alin. în scopul întârzierii încetării de plăţi.nu s-au rectificat declaraţiile de impunere pentru impozite şi taxe locale . (4) combinat cu art.2 Necesitate / utilitate Aceste decizii trebuie luate de către judecătorul-sindic pe baza unor calcule. . expertize clare.nu s-au denunţat contractele păgubitoare pentru societatea debitoare putându-se determina pierderea / contract . Elemente posibile de analiză • Neîndeplinirea atribuţiilor . în dauna celorlalţi creditori. 28.e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit.eşuarea unei vânzări din cauza practicianului.lipsa acţiunilor pentru urmărirea debitorilor 368 . nerealizându-se ulterior acelaşi venit din vânzare .s-au făcut investiţii fără aprobare . dacă existau şanse rezonabile de recuperare a respectivelor creanţe .înregistrarea unor costuri suplimentare.determinarea prejudiciului: prejudiciul poate consta în: .22 alin. g) în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor. f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri.3 Elemente de analiză art. pasivul acesteia. în următoarele ipoteze: .nu s-au plasat disponibilităţile băneşti în depozite (la termen) .nu s-au stabilit limite de cheltuieli pentru deplasare.pierderea unor termene care duce la prescripţia drepturilor debitoarei în insolvenţă. (4): prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. combustibil. cu cifre dovedibile. etc.nerealizarea unor venituri.modelul de analiză depinde de tipul obligaţiei care nu a fost îndeplinită . în mod fictiv.

prejudiciu pricinuit acţionarilor / asociaţilor . nerespectarea prevederilor contractelor colective de muncă .scăderea cotaţiilor acţiunilor . etc. actualizări la inflaţie.de plată cu garanţii.neplata facturilor curente . precedent referitor la prejudiciile cauzate acţionarilor/asociaţilor şi. adică: . etc. art.scăderea salariilor. art. 27 alin. respectiv dobânzi. lipsuri. respectiv. • Îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor Prejudiciul se determină aplicând asupra “debitului” (cost suplimentar sau venit nerealizat / diminuat) formele adecvate calculării “time costs”. contracte pe care terţii nu le-ar fi încheiat sau le-ar fi încheiat în alte condiţii .cu neglijarea unor oferte ferme .45 alin.neplata furnizorilor de utilităţi .prejudicii pricinuite salariaţilor . 33 alin.nerealizarea sarcinilor de pază şi conservare a activelor din averea debitoarei.ratarea unor negocieri de fuziune .terţii încheie contracte care nu sunt onorate.valorificarea bunurilor în mod necorespunzător. – dacă ar fi cunoscut faptul că debitoarea este în procedura Legii insolvenţei .contrar dispoziţiilor legale .prejudicii cauzate terţilor .dificultatea / oprirea / accesului la finanţare (credite bancare) . (4): pagube produse debitorului prin cereri neîntemeiat introduse de către creditori Efecte negative similare cu cele menţionate la pct. urmată de furturi. distrugeri. societăţii.pierderea unor contracte avantajoase şi/sau stabilite pe termen mediu şi lung .împiedicarea constituirii unor garanţii în favoarea terţilor creditori. etc.terţii încheie contracte ce vor fi doar parţial onorate datorită faptului că prestaţiile acestora vor intra pe o ordine de prioritate inferioară creanţelor garantate - 369 . etc. art. (4): introducerea prematură şi cu rea – credinţă a cererii de deschidere a procedurii Efecte negative posibile (prejudicii) . (1) şi (2) = lipsa menţiunii “în insolvenţă” / “în reorganizare” / “în faliment” pe actele debitoarei Efecte de natura prejudiciului: .prejudiciu pricinuit societăţii . (3) coroborat cu alin.

valoarea (preţul de piaţă) activelor ascunse (debite) .recuperarea sumei plătite plus diferenţele nefavorabile de curs valutar.eventuale cheltuieli cu executorul judecătoresc . dacă se pot identifica pagube constând în sume reclamate de către terţi care au fost prejudiciaţi crezând că contractează cu societatea. 48 alin. Prejudiciul poate include: . a) – g). b) şi d) b) efectuarea de acte de comerţ în interes personal.comisioanele percepute . pentru unele s-ar putea stabili prejudiciul produs prin respectivele fapte. iar terţul rămâne neplătit art. judecătorul – sindic sau comitetul / adunarea creditorilor dacă legea impune astfel de aprobări pentru debitoarea aflată sub incidenţa Legii insolventei.pierderea comparativă cu randamentul adus de investiţia în titluri de stat art. însă acestea sunt dificil de evaluat în bani.rata dobânzii la depozite practicat de acea bancă . sau profituri realizate de către conducători sau entităţile patronate de aceştia prin deturnarea 370 - .Legea face vorbire despre o parte a pasivului.doar diferenţa până la dobânda pieţei pentru astfel de societăţi debitoare g) sumele plătite cu preferinţă unor creditori. (2) coroborat cu alin.terţii încheie contracte care nu sunt ulterior validate de către administratorul judiciar. Eventual. actualizate la data analizei .Dintre faptele de la lit.Efecte pentru faptele prevăzute la lit. . 138 alin. fiind vorba despre acte de comerţ “sub acoperirea persoanei juridice”. (1): Fapta băncilor de a fi plătit fără acordul persoanelor autorizate. sub acoperirea persoanei juridice. inclusiv diferenţa dintre cursul băncii respective şi cursul practicat de BNR . dacă acestea sunt superioare efectelor negative e) efectele de genul: . astfel: a) efectele folosirii bunurilor / creditelor persoanei juridice în folos propriu sau efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri / credite în economia generală a persoanei juridice c) efectele negative ale continuării activităţii sau foloasele personale obţinute. Această faptă poate conduce la pagube în patrimoniul societăţii.(1): care parte din pasiv trebuie suportată de către conducerea societăţii .cuantumul măririi fictive a pasivului (creanţele fictive contabilizate) f) dobânzile plătite pentru credite obţinute în condiţii ruinătoare sau .

371 .contractelor ce ar fi trebuit încheiate direct de către societatea debitoare în procedură. Domnul profesor Ion Turcu este de părere că această faptă contribuie de plano la ajungerea în insolvenţă deoarece debitoarea a renunţat voluntar la un instrument strict necesar conducerii activităţii sale. d) ţinerea contabilităţii fictive / neconforme cu legea / cu dispariţia unor documente contabile .Noile reglementări ar fi fost de dorit sa impună o prezumţie de legătură de cauzalitate între această faptă şi ajungerea în insolvenţă.

.

.

Titlul programului: Editorul materialului: Data publicării: Disclaimer: “Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment” Programul Phare 2002 Ministerul Justiţiei Februarie 2006 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia Uniunii Europene .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful