ROMÂNIA

Programul Phare 2002
“Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment”

MI N IST ER UL

JU S

IE I TIŢ

Noţiuni de economie aplicate procedurii de insolvenţă

Noţiuni de economie aplicate procedurii de insolvenţă

3

Manualul a fost realizat de către un consorţiu condus de

PwC
Colectivul de redacţie: Profesor universitar Dr. Alexandru Buglea Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Conferenţiar universitar dr. Radu Bufan Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Drept Lector universitar dr. Ovidiu Constantin Bunget Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Lector universitar dr. Carmen Mihaela Imbrescu Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Lector universitar dr. Lorant Eros Stark Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Alexandru Medelean PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL Dan Pascu PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL

4

CUPRINS 1 Titlul I – Evaluarea ………………………………………… Noţiuni introductive privind evaluarea ……………………. 1.1 Noţiunea de Valoare ………………………………... 1.1.1 Definiţii şi delimitări noţionale ………………… 1.1.2 Categorii de valori utilizate în evaluare ……… 1.1.2.1 Categorii de bază ………………………….. 1.1.2.2 Categorii suplimentare ……………………. 1.2 Conceptul de evaluare ……………………………… 1.2.1 Definirea şi aria de aplicabilitate ……………... 1.2.2 Tipuri de proprietate supuse evaluării ………. 1.2.2.1 Proprietatea imobiliarã ……………………. 1.2.2.2 Proprietatea asupra bunurilor mobile ……. 1.2.2.3 Active financiare …………………………… 1.2.2.4 Întreprinderile ………………………………. 1.2.3 Metodele de evaluare …………………………. 1.2.4 Concepte şi principii de evaluare ……………. 1.2.4.1 Evaluarea imobilelor ………………………. 1.2.4.2 Evaluarea bunurilor mobile ……………….. 1.2.4.3 Evaluarea activelor financiare ……………. 1.2.4.4 Evaluarea întreprinderilor …………………. 1.3 Organizaţii pe plan mondial şi plan naţional ……… 1.3.1 Organizaţii pe plan mondial …………………... 1.3.2 Organizaţii pe plan naţional …………………... 1.4 Profesia de evaluator ……………………………….. 1.4.1 Tipuri de evaluatori autorizaţi şi aria de responsabilitate ………………………………... 1.4.2 Codul Deontologic …………………………….. 1.5 Raportul de evaluare ……………………………….. 1.5.1 Principii de întocmire ………………………….. 1.5.2 Conţinutul minim al unui raport de evaluare ... 1.6 Aspecte specifice ale evaluării în cazul insolvenţei 1.6.1 Rolul evaluării şi a evaluatorului ……………... 1.6.2 Cerinţe de conduită ……………………………. Prezentarea Standardelor Internaţionale de Evaluare …. 2.1 Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare 2.2 Standarde internaţionale de evaluare …………….. 2.2.1 Valoarea de piaţă – bază de evaluare ………. 2.2.2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă …………………………………………….. 2.2.3 Raportarea evaluării …………………………... 2.3 Standarde internaţionale de aplicaţie în evaluare .. 2.3.1 Evaluarea pentru raportarea financiarã ……... 2.3.2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului … 5 .......13 ……13 ……13 ……13 ……15 ……15 ……18 ……19 ……19 ……19 ……20 ……21 ……22 ……24 ……25 ……27 ……27 ……29 ……30 ……30 ……32 ……32 ……33 ……33 ……33 ……34 ……35 ……35 ……36 ……37 ……37 ……38 ……40 ……40 ……43 ……43 ……44 ……46 ……47 ……47 ……48

2

3

4

Standarde internaţionale de practică în evaluare .. 2.4.1 Evaluarea proprietăţii imobiliare ……………... 2.4.2 Evaluarea pentru închiriere / leasing ………... 2.4.3 Evaluarea instalaţiilor, maşinilor şi echipamentelor ………………………………… 2.4.4 Evaluarea activelor necorporale ……………... 2.4.5 Evaluarea bunurilor mobile …………………… 2.4.6 Evaluarea întreprinderii ……………………….. 2.4.7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării …………………… 2.4.8 Costul de înlocuire net .................................... 2.4.9 Analiza fluxului de numerar actualizat ............ 2.4.10 Evaluarea proprietăţilor agricole ..................... 2.4.11 Verificarea evaluării ........................................ 2.4.12 Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri ................................... 2.4.13 Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii ....................................................... 2.4.14 Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă ……………………………………….. Evaluarea în cazul insolvenţei …………………………….. 3.1 Evaluarea şi insolvenţă .......................................... 3.2 Relaţia dintre evaluator şi participanţii la procedura insolvenţei ............................................. 3.2.1 Evaluatorul şi judecătorul sindic ..................... 3.2.2 Evaluatorul şi creditorii ................................... 3.2.3 Evaluatorul şi debitorul ................................... 3.2.4 Evaluatorul şi practicianul în insolvenţă ......... 3.3 Locul şi rolul evaluării în procedura insolvenţei ..... 3.3.1 Rolul evaluării în deschiderea procedurii ....... 3.3.2 Rolul evaluării în procedura generală ............. 3.3.2.1 Rolul evaluării în reorganizarea judiciară .. 3.3.2.2 Rolul evaluării în faliment .......................... 3.3.3 Rolul evaluării în procedura simplificată ......... 3.3.4 Evaluatorul şi închiderea procedurii ............... 3.3.5 Alte momente posibile de apariţie a necesităţii evaluării ......................................... 3.4 Răspunderea evaluatorului .................................... Titlul II - Elemente de contabilitate ............................... Aspecte privitoare la organizarea contabilităţii ................. 4.1 Obiectul contabilităţii agenţilor economici .............. 4.2 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune ................................................................. 4.3 Sisteme de contabilitate ……………………………. 4.4 Normalizarea contabilă ..........................................

2.4

……50 ……50 ……51 ……51 ……52 ……53 ……54 …....55 .......56 .......56 .......57 .......58 .......58 ……59 ……59 …....61 .......61 .......61 .......62 .......62 .......63 .......63 .......64 .......65 .......66 .......66 .......67 .......70 .......71 .......71 .......73 .......75 .......75 .......75 .......76 .......77 .......78

6

5

6

Sursele dreptului contabil ....................................... Planul de conturi .................................................... Documente justificative, documente financiar contabile şi registrele de contabilitate …………….. 4.8 Formele de înregistrare contabilă …………………. 4.9 Răspunderi pe linia organizării şi supravegherii contabilităţii …………………………………………... Aplicarea principiilor şi convenţiile contabile în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă ……………. 5.1 Concepte contabile de bază: conţinutul şi calitatea informaţiei ……………………………………………. 5.1.1 Obligaţiile contabile şi conţinutul informării contabile ......................................................... 5.1.2 Calitatea „imaginii fidele” ................................ 5.1.3 Caracteristicile de regularitate şi sinceritate ... 5.2 Principiile şi convenţiile generale de elaborare a informaţiei financiar-contabile şi aplicarea acestora în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă ………………………………………… 5.2.1 Principiul continuităţii activităţii (on going concern assumtion) …………………………… 5.2.2 Principiul prudenţei (conservatism principle) .. 5.2.3 Principiul permanenţei metodelor (principle of consistency) ................................................... 5.2.4 Principiul independenţei exerciţiului (cut off) .. 5.2.5 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (time period assumption) ............. 5.2.6 Principiul necompensării (non-compensation principle) ………………………………………... 5.2.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv .............................................. 5.2.8 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului (substance over form) …………….. 5.2.9 Principiul pragului de semnificaţie (materiality) …………………………………….. 5.2.10 Principiul entităţii (business entity principle) ... 5.2.11 Principiul nominalismului monetar .................. Operaţiile contabile care se efectuează cu ocazia declanşării procedurii de insolvenţă ………………………. 6.1 Sigilarea şi conservarea bunurilor .......................... 6.2 Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv 6.2.1 Conceptul şi scopul inventarierii ..................... 6.2.2 Organizarea şi etapele inventarierii ................ 6.3 Aspecte legale referitoare la refacerea contabilităţii ............................................................ 6.4 Situaţiile financiare-documente de începere a lichidării .................................................................. 7

4.5 4.6 4.7

.......80 .......85 ……86 ……91 ……91 ……93 .......93 .......93 .......97 .....104

…..107 .....108 .....122 .....128 .....132 .....138 .....140 .....142 …..143 .....145 .....148 .....152 .....153 .....153 .....158 .....158 .....159 .....166 .....169

.2 Impozitarea rezervei legale ................191 .3 Fiscalitatea reorganizării .......................233 .1 Analiza contului de profit si pierdere ............................................229 ...........................................................234 ..202 ..219 ......210 ................. Aspecte specifice ale analizei economico-financiare la deschiderea procedurii de insolvenţă ............5 Valorificarea activelor şi depunerea sumelor realizate în contul debitorului ………………………....230 …................................2 Utilitate .............1 Fiscalitatea perioadei anterioare deschiderii procedurii . 13.188 ............. 8........................................................... 12...3 Principalele aspecte urmărite ............................................................................181 ................................239 .................................... 6........193 .... 6......... Fiscalitatea societăţilor comerciale aflate în insolvenţă ................................196 ........ 6..................................3 Principalele aspecte urmărite .... 9..... 9........3 Principalele aspecte urmărite .....4 Fiscalitatea falimentului (lichidarea judiciară) ...Analiza economico-financiară în procedura de insolvenţă Aspecte specifice ale analizei economico-financiare înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă ......2 Fiscalitatea perioadei de observaţie ..................................................................4 Rezerve/fonduri provenite din facilităţi fiscale .......Regimul fiscal al societăţilor aflate în procedura de insolvenţă .. 8... 11.......2 Contul de profit şi pierdere ..........197 ..... 11....................223 ........ 10............. 8..... 11.......... 12....................... Aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cazul falimentului .192 .....3 Rezervele provenite din reevaluarea imobilizărilor corporale ......1 Bilanţul ...................210 ..2 Utilitate .... 11..2 Utilitate ...... Titlul IV ..........................................6 Stabilirea masei pasive ..185 …. 9.....182 .............. 9....189 ........................4...............1 Temeiul legal ………………………………………… 10.. Aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cazul reorganizării judiciare .... 6.... Titlul III ................ 6.......... 8 .....1 Cadrul legal .........199 ......210 ......1 Temeiul legal ………………………………………… 12.......................7 8 9 10 11 12 13 6........211 .....194 ...............................................230 ................ Regimul fiscal al lichidării voluntare ...............203 ...............222 ........170 ................................................................179 .....230 ....................................................192 ............211 ...........2 Utilitate ......197 ...........238 ...........219 ........1 Temeiul legal .............2 Analiza bilantului contabil ............4.3......... 10....................9 Elaborarea bilanţului final de lichidare ……………............8 Distribuirea finală şi raportul final ...........238 .......................................7 Distribuirea periodică către creditori a sumelor realizate din lichidare .................191 .... Noţiuni introductive ................. 8..............1 Temeiul legal ..... 13............................ 6..... 11........................................3........

.......1 Analiza financiară pe baza bilanţului .....1... 15...........310 9 .....4 Factorul general de reducere ........305 …...........1.2 Estimarea cheltuielilor din exploatare ....310 .... 14 Alte aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cadrul procedurii .1 Previziunea cifrei de afaceri ……………. 16. 16...3 Principalele aspecte urmărite ........2 Tehnici de echivalare în analiza istorică a datelor financiare ..244 ….......................2. 16.........3........1.......1...........2... 15........291 .....299 .....2 Previziunea financiară pe seama cifrei de afaceri ………………………………………….. 15..2 Utilitate ……………………………………………….....3 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii ............243 …....... 15....3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune ................309 .300 ..1..................... 16. 16............299 .................306 ….......1 Cerinţe esenţiale în previziunea situaţiilor financiare ..1.....305 ..3...........6 Factorul general de recuperare ………… 16....5 Analiza rentabilităţii ......278 ..................1.244 ...1 Fenomene exprimate în valori absolute .........................2....1......264 ...1 Tehnici de echivalare în timp ..246 ........2. 16.. 16.... 16................241 ….. 16...2 Factorul general de discontare ......2 Analiza cheltuielilor ........1....... 16...........1.................2....5 extraordinare ..309 ......2 Fenomene exprimate în valori relative ....301 ... 16......302 .. 16...1.241 ….1..................3 Estimarea veniturilor financiare . 16..............................1............... 14....2...3 Analiza discriminantă a riscului de faliment ……… 16 Particularităţi ale analizei previzionale ............. 15........1......2.... 16........1......1.................1.303 ..2 Previzionarea situaţiilor financiare .......2.....1.......240 …...2......4 Estimarea cheltuielilor financiare ...281 ..3 Estimarea elementelor contului de rezultate ....1 Analiza ratelor de structură …………………… 15.1.1 Tehnici generale de echivalare în timp .............................2....................279 ..1........ 16.2... 15.1 Temeiul legal ………………………………………… 14.....2.13..... 16..metode uzuale de analiză 15.......2...3. 16...................302 ....244 .299 ..275 ....3 Principalele aspecte urmărite ……………………… 15 Analiza economico-financiară.... 15..303 ...... 14.....1 Estimarea veniturilor din exploatare …… 16...270 .. .....1......5 Factorul general de descompunere .........4 Analiza ratelor de gestiune .243 ….....1..1..278 ....309 ................... 15.......2 Analiza echilibrului financiar .7 Cazuri speciale .2......299 .2...3.... 16.......300 ....... 16......1 Factorul general de multiplicare ........305 ............3 Factorul general de compunere .... Estimarea veniturilor şi cheltuielilor 16........................................306 …....1 Analiza veniturilor .301 .........3.. 15....2 Analiza pe baza Contului de profit şi pierdere .....310 ..

.2......314 ....... Depistarea cauzelor insolvenţei …………………………… 19.2 Necesitate / utilitate …………………………………..... 16..3..... 21..321 .3..327 .....329 .3 Acte juridice încheiate în perioada de 120 zile anterioare deschiderii procedurii ……… ..1 Sediul materiei ……………………………………….310 ..1 Sediul materiei ……………………………………….. 18.....312 ......336 .4.334 ....2...... Insolvenţa iminentă.316 318 ..4 Estimarea elementelor patrimoniale ... Viabilitatea planului de reorganizare ……………………… 21..5 Previziunea fluxului de numerar ……………... 23....1 Sediul materiei ……………………………………….2... 23.....2...6 Estimarea impozitului pe profit ...311 ..327 ..3 Elementele analizei ………………………………….... 16..4.......311 ...2 Necesitate / utilitate …………………………………...3 Elemente de analiză necesare deciziei de solicitare a anulării acestora ………………………...323 ..... 23..339 10 .......324 ..324 ..334 .2 Necesitate / utilitate ………………………………….3 Elemente de analiză ………………………………… Continuarea exploatării după deschiderea procedurii ….321 ...2 Acte juridice.. Analiza modului de conducere (administrare) a activităţii curente a debitoarei aflate în insolvenţă …………………. Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii 23... 17. 19.1 Sediul materiei ……………………………………….......336 ..... 20.336 .......331 .. Titlul V .. 17.... 23. 16.. 20.336 .338 ..318 .. 19..2.2.........318 ..321 ....3.Decizia comercială la societăţile in insolvenţa Determinarea stării de insolvenţă...1 Sediul materiei ……………………………………….3 Elementele analizei …………………………………...........334 ..323 . 16....3 Elementele analizei …………………………………...3 Elementele analizei …………………………………...2 Necesitate / utilitate ………………………………….336 .2 Necesitate / utilitate ………………………………….... 16.3 Previziunea elementelor de trezorerie ..... 18..334 ..329 .. 16.17 18 19 20 21 22 23 16... Obligaţia debitorului de a cere deschiderea procedurii … 17............. anteriori deschiderii procedurii …………….2 Previziunea elementelor de pasiv ......2 Necesitate / utilitate …………………………………... 20.3 Elementele analizei …………………………………..7 Estimarea profitului net ………………….327 .. 23..1 Sediul materiei ………………………………………....2...318 ..4....3..310 . 16...3. 21..313 .322 ....331 .2 Necesitate / utilitate …………………………………..1 Actele juridice frauduloase ………………….327 .3 Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate ... 22.. 22....1 Previziunea elementelor de activ ... încheiate în perioada de 3 ani. Dacă reorganizarea decurge “normal” …………………… 22... 18...318 ...1 Sediul materiei ………………………………………..

24. 23......340 .355 ..365 11 ..365 .361 . 25.....353 .. 86 alin.13 Contracte de societate ……………………… 24.360 ..... 91 ………………………… 24... Analiza contractelor în curs de execuţie .........345 .345 ...... 27...... 24. Modalităţile de valorificare a bunurilor din averea debitorului ……………………………………………………...6 Contracte de comision ….. 24.5.........345 ...1 Sediul materiei ………………………………………......5 …………………………………........352 ...... 26..... 26........351 ...347 .352 .………......350 ..............2 Necesitate / utilitate ………………………………….354 ....3..5 Tipuri de contracte …………………………………....2 Necesitate / utilitate ………………………………….346 ..... 24..14 Contractele de muncă ………………………. efecte..........356 .5 Elemente de drept comparat ……………………….4 Prezentarea teoretică ………………………………......……….3 Elementele analizei ………………………………….......10 Contracte de furnitură ………………………... 24..........3 Contracte de închiriere în care debitorul este locator – art..5.. publicitate ...340 .5.....7 Contracte de consignaţie …………………… 24...343 .6 Cauze.9 Contractul de lohn …………………………… 24.360 .365 .2 Necesitate / utilitate …………………………………......24 25 26 27 Plăţile anticipate ale datoriilor. 24.....4 Aprecieri commune …………………………………...1 Sediul materiei ………………………………………....2 Contracte în care debitorul este locatar – art.4 Contracte având ca obiect bunuri în tranzit .5........5.....5 Acte juridice încheiate de către debitor cu persoane având relaţii speciale cu debitorul 23.11 Contractul de prestări servicii specializate ......355 .5..........347 .345 ...348 .....5.... 24.........3 Elementele analizei ………………………………….......358 .343 .. 24....353 .... 25......... 26.. 24.5..3. 23... 24..........5.....341 ... 27. 23.357 ......... Încheierea de tranzacţii ……………………………………....3 Elementele analizei …………………………………....... dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii Acte 10 suspecte încheiate într-o perioadă de 2 ani ..349 ..1 Contracte considerate executate …………...358 . 25..357 ........5 Contracte având ca obiect bunuri sau valori cotate pe pieţe reglementate ……………….5.5..............351 .......5..... 24.....5...1 Sediul materiei . 24..4 ...2 Necesitate / utilitate .12 Contracte cu executare succesivă ………… 24.8 Alte contracte ………………………………… 24.361 .. Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie ……………………………………....... 24....1 Sediul materiei ………………………………………..5... 23.

368 ......................... 28 Determinarea prejudiciilor …………………………………..............................367 ................. 28.......367 ....2 Necesitate / utilitate ...........3 Elemente de analiză . 28......1 Sediul materiei ........27......368 12 ...............365 ............ 28............. …..........3 Elementele analizei ………………………………….............

este un fapt tangibil. Lorant Eros-Stark. valoarea. obiectivitatea şi independenţa faţă de părţile implicate.Teorie şi aplicaţie.1. Valoarea este creată de patru factori: utilitatea. 2005. Fiind de cele mai multe ori legată de vânzarea întreprinderilor sau activelor. face ca cea mai importantă operaţiune să fie cea de evaluare. stabilită pe baza calculelor şi expertizelor. Prin evaluare se înţelege stabilirea valorii aproximative a unei proprietăţi. Preţul efectiv în cursul unei tranzacţii. Evaluarea întreprinderii . în conformitate cu o anumită definiţie a valorii. dorinţa şi puterea de cumpărare. Trecerea proprietăţilor de la o persoană la alta şi necesitatea informării celor interesaţi asupra tranzacţiei. la data evaluării2.1 Definiţii şi delimitări noţionale Valoarea este o expresie a mărimii proprietăţii în economia de piaţă1. pag 9 2 Standarde Internaţionale de Evaluare. Valoarea este rezultatul unei abordări teoretice şi practice care încearcă să se întemeieze pe un fundament logic sau matematic cât mai riguros posibil.1 Noţiunea de Valoare 1. Editura Mirton. este văzută în mod diferit de către vânzător şi cumpărător. convenit de cumpărătorii şi vânzătorii unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare. Pentru vânzător este o înstrăinare. o transformare în lichidităţi a patrimoniului. nefiind un fapt ci o opinie a celui ce o stabileşte. Înseamnă că valoarea se bazează cel mai adesea pe o expertiză sau pe părerile unor experţi care vizează neutralitatea. la o anumită dată. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. raritatea. ci o estimare a celui mai probabil preţ care va fi plătit pentru bunuri şi servicii. Valoarea este un concept economic referitor la preţul cel mai probabil. pag 26 1 13 . Conceptul economic de valoare reflectă optica pieţei asupra beneficiilor celui care deţine bunurile sau primeşte serviciile. Pentru cumpărător reprezintă o investiţie. Ediţia a VII-a. Preţul reprezintă o sumă cerută. oferită sau plătită pentru un bun sau un serviciu. Valoarea nu reprezintă un fapt. un plasament de la care se aşteaptă un profit. de raporturile de forţe de pe piaţă şi chiar faţă de situaţia pieţei. spre deosebire de valoare. Timişoara 2003.Titlul I Evaluarea 1 Noţiuni introductive 1. care de fapt este evaluatorul autorizat. Alexandru Buglea. fiind o informaţie reală.

O piaţă poate fi locală. Aria de aplicabilitate a Standardelor Internaţionale de Evaluare se referă la estimarea şi raportarea valorilor proprietăţilor. mărfurile şi serviciile sunt comercializate între cumpărători şi vânzători. Cumpărătorii şi vânzătorii vor răspunde la raporturile dintre cerere şi ofertă. indiferent dacă a fost publicat sau dacă a fost confidenţial. de nevoile şi dorinţele individuale şi de grup. 14 . motivaţiilor sau intereselor speciale ale unui vânzător sau cumpărător. prin mecanismul preţului. Utilitatea este mai degrabă un termen relativ sau comparativ şi nu un criteriu absolut. Conceptul de piaţă. Piaţa este mediul în care bunurile. Principiul economic al cererii şi ofertei reflectă interacţiunea complexă a celor patru factori ai valorii. regională. în condiţiile legilor în vigoare. Au fost concepute pentru a facilita tranzacţiile internaţionale de proprietăţi şi pentru a contribui la viabilitatea pieţelor globale. în funcţie de capacitatea financiară şi informaţiile proprii. prin promovarea transparenţei în raportarea financiară. preţul unui bun sau serviciu variază invers proporţional cu oferta şi direct proporţional cu cererea. la alţi factori de stabilire a preţului. Cererea este influenţată de solicitare şi puterea de cumpărare. Standardele Internaţionale de Evaluare sunt destinate să susţină obiectivele comune ale celor care efectuează evaluări de proprietăţi şi ale celor care trebuie să se bazeze pe rezultatele evaluărilor. preţul constituie. În conformitate cu principiul cererii şi ofertei. Ca urmare. între cumpărători şi vânzători. în general. În momentul în care s-a finalizat bunul sau serviciul. economici şi de mediu care influenţează capacitatea sa productivă. Preţul plătit pentru bunuri sau servicii poate avea sau nu legătură cu valoarea care ar putea fi atribuită de evaluatori acelor bunuri sau servicii. în anumite situaţii particulare. costul acestora devine un fapt istoric. Preţul plătit pentru un bun sau un serviciu reprezintă costul acestora pentru cumpărător.Preţul de vânzare este un fapt istoric. sau suma necesară pentru a crea sau a produce bunul sau serviciul de către producător. funcţionali. de imaginea asupra utilităţii relative a bunurilor şi / sau serviciilor. datorită capacităţii financiare. valoarea unei proprietăţi se stabileşte prin evaluarea utilităţii sale în condiţiile factorilor legali. Utilitatea este măsurată dintr-o perspectivă pe termen lung. o indicaţie asupra valorii relative date bunurilor sau serviciilor de către un anumit cumpărător şi / sau vânzător. de obicei pe durata normală de utilizare a unei proprietăţi sau unui grup de proprietăţi. Costul reprezintă preţul plătit de cumpărător pentru bunuri sau servicii. naţională sau internaţională. Totuşi. Conceptul de piaţă presupune că bunurile şi / sau serviciile se pot tranzacţiona fără restricţii. Oferta este influenţată de utilitate şi raritate. în ansamblu. comercială sau financiară. fizici. reflectă mai degrabă activitatea şi motivaţia mai multor participanţi decât imaginea sau interesul preconceput ale unui anumit participant.

2 Categorii de valori utilizate în evaluare 1. utilitatea maximă este obţinută dacă proprietatea respectivă este exploatată ca entitate distinctă. Pentru unele proprietăţi. Dacă valoarea proprietăţii. fie ca o entitate distinctă.1. ipotezele şi condiţiile limitative (dacă există) referitoare la evaluare. în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză.1. la data evaluării. care determina tipul valorii de evaluat şi care. precum şi definiţia valorii. prudent şi fără constrângere. Evaluatorul trebuie să privească proprietatea din perspectiva pieţei. 1. 15 . Evaluarea unei proprietăţi este influenţată de modul în care proprietatea este utilizată şi/sau ar fi tranzacţionată în mod normal pe piaţă. într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.1 Categorii de bază Este foarte important ca orice tip de valoare estimată să fie identificată şi definită foarte clar în orice misiune de evaluare.1.2. Ediţia a VII-a. Alte proprietăţi au o utilitate mai mare dacă sunt exploatate ca parte a unui grup. Valoarea de piaţă este o estimare fundamentată de piaţă la data efectuării evaluării. Procedurile utilizate în procesul de evaluare au ca obiectiv comun definirea şi cuantificarea gradului de utilitate a proprietăţii evaluată. între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât. după o activitate de marketing adecvată. Atunci când este realizată o evaluare în 3 Standarde Internaţionale de Evaluare. În evaluare. În general. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. 2005. Valoarea de piaţă se defineşte ca fiind suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată. fie ca parte dintr-un întreg sau portofoliu. Valoarea de piaţă este cel mai obişnuit tip de valoare asociat cu evaluarea proprietăţilor. trebuie făcută o distincţie între utilitatea proprietăţii considerate individual sau ca fiind parte a unui grup. Criteriul esenţial în evaluarea oricărei proprietăţi imobiliare sau mobiliare este utilitatea sa. Evaluatorul trebuie să prezinte explicit în primul rând scopul evaluării. împreună cu alte elemente. considerată ca parte din întreg sau din portofoliu este diferită de valoarea sa individuală. această diferenţă de valoare ar trebui luată în considerare. informaţiile pe care se bazează evaluarea. determină metodele de evaluare care se vor utiliza.3 Estimarea profesionistă a valorii de piaţă este o evaluare obiectivă a drepturilor de proprietate asupra unor anumite bunuri. valoarea de piaţă este cea presupusă în absenţa unei specificări Valorile diferite de cea de piaţă se estimează atunci când scopul evaluării implică baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă.

ca şi efectele pe care diferenţele le pot exercita. este valoarea proprietăţii dată de unele definiţii conţinute într-o poliţă sau contract de asigurare. Valoarea de lichidare sau valoarea de vânzare forţată este suma care ar putea fi primită. într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară. este valoarea proprietăţii pentru un anumit investitor ori pentru o categorie de investitori sau pentru obiective (scopuri) de investiţii clar identificate. Se referă strict la valoarea cu care o anumită proprietate contribuie în întreprinderea din care face parte. dată mai degrabă de valorile materialelor pe care le conţine decât de continuarea utilizării. Valoarea de investiţie sau subiectivă. Esenţială este înţelegerea clară a diferenţelor între baza de evaluare valoarea de piaţă şi bazele de evaluare în afara valorii de piaţă. Valoarea de impozitare. 16 . Valoarea de recuperare este valoarea unei proprietăţi. fără a necesita reparaţii sau adaptări speciale. Există circumstanţe în care sunt necesare alte baze de evaluare decât valoarea de piaţă. Conceptul de valoare de exploatare continuă poate fi aplicat numai pentru proprietatea care reprezintă o parte a unei întreprinderi sau entităţi. din vânzarea unei proprietăţi. Costul de înlocuire net este considerat ca o metodă acceptabilă utilizată în raportarea financiară pentru a determina un surogat al valorii de piaţă a proprietăţilor specializate şi cu piaţă limitată. este valoarea unei întreprinderi în ansamblul ei în cazul în care-şi va continua activitatea şi a cărei valoare de exploatare continuă poate fi alocată pe părţile sale componente. Valoarea de asigurare. Valoarea de exploatare continuă.conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. 2. fără a avea în vedere cea mai bună utilizare a proprietăţii sau suma de bani ce poate fi obţinută în urma vânzării sale. termenul valoare de piaţă va respecta întotdeauna definiţia IVS(International Valuation Standards). Valoarea de utilizare este valoarea pe care o anumită proprietate o are pentru o utilizare specifică şi pentru un anumit utilizator şi de aceea nu este în relaţie cu piaţa. de impunere sau valoarea impozabilă este o valoare care se bazează pe definiţiile conţinute în legile ce se referă la evaluarea. pentru care nu sunt disponibile informaţii de piaţă. în mod rezonabil. reflectând astfel contribuţia acestora la valoarea totală. Valorile diferite de valoarea de piaţă se estimează când scopul evaluării implică baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă. aprecierea şi/sau impozitarea proprietăţii. cu excepţia terenului. specificată în definiţia valorii de piaţă.

ca fiind suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie. care este diferită ca natură de celelalte bunuri şi servicii. în unele cazuri particulare. Expresia valoare de piaţă şi termenul valoare justă. în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. fiind definite în Standarde Internaţionale de Practică în Evaluare. se poate solicita aplicarea unei definiţii particulare a valorii. definit în Standardele Internaţionale de Contabilitate şi în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. Termenul de valoare justă este un concept de contabilitate. aşa cum apare în mod uzual în standardele de evaluare şi în standardele de contabilitate sunt. condiţiilor normale şi locale de piaţă. datorită perioadei relativ mari de expunere pe piaţă. La estimarea valorii de garantare a creditului ipotecar nu vor fi luate în considerare elementele speculative. Când valoarea de piaţă a unui activ nu poate fi determinată. este definită. prin luarea în considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung ale proprietăţii. Pentru a răspunde unor cerinţe juridice sau statutare. evaluatorul trebuie să menţioneze acest fapt şi să descrie impactul oricăror diferenţe asupra valorii estimate. mai mare decât valoarea de piaţă. atât a valorii de piaţă cât şi a valorilor care nu se bazează pe piaţă. Când se poate stabili valoarea de piaţă a unui activ. Valoarea justă. care poate proveni din diferite circumstanţe. Valoarea din fuziune. De regulă este un supliment de valoare care poate fi aplicabil unui anumit proprietar sau utilizator. utilizării curente şi utilizărilor alternative adecvate ale proprietăţii. Valoarea de garantare a creditului ipotecar este valoarea proprietăţii determinată de evaluator printr-o estimare prudentă a vandabilităţii viitoare a proprietăţii. în general. pentru a atinge un preţ care să reprezinte valoarea de piaţă. pentru raportarea financiară. se decide utilizarea unei valori surogat (cum este costul de înlocuire net). sau unui potenţial cumpărător sau utilizator al proprietăţii mai degrabă decât pieţei în general. 3. de bunăvoie. chiar dacă nu întotdeauna exact echivalente. Un caz special îl reprezintă proprietatea imobiliară. reprezintă o formă particulară a valorii speciale. în general. Valoarea de garantare a creditului ipotecar trebuie fundamentată într-o manieră clară şi transparentă. din cauză că proprietatea imobiliară este o marfă cu lichiditate mai redusă. Dacă se impune o astfel de situaţie.Valoarea specială este un termen legat de un element extraordinar al valorii. Alte expresii ale valorii sunt specifice unor active şi/sau situaţii speciale. compatibile. această valoare va fi egală cu valoarea justă. 17 . Valoarea justă se utilizează. adică valoarea suplimentară rezultată din contopirea a două sau mai multe participaţii la proprietate.

d) valoarea de reconstituire care este dată de suma de bani care trebuie investită pentru constituirea unei întreprinderi similare cu cea considerată. O estimare a costului pentru o proprietate poate avea la bază fie estimarea costului de înlocuire. la momentul actual. c) activul net contabil care se determină prin scăderea datoriilor întreprinderii din valoarea totală a activelor. Costul de înlocuire net aplicat pentru proprietăţile specializate. Când informaţiile de piaţă sunt limitate sau nu există informaţii de piaţă comparabile direct. e) valoarea venală care reprezintă preţul mediu ce poate fi obţinut în urma negocierii prin vânzarea unei întreprinderi în activitate (această se aplică în cazul unei întreprinderi de dimensiuni mici. luată ca fiind valoarea propusă pentru negocierea dintre vânzător şi cumpărător. un element susceptibil de aceleaşi condiţii de folosinţă.2 Categorii suplimentare În funcţie de scopul evaluării se pot deosebi mai multe valori. devenite uzuale în practica evaluării: a) valoarea de inventar (valoarea de achiziţie sau valoarea istorică) care este dată de costurile ocazionate de achiziţionarea şi punerea în funcţiune a bunului sau activului. h) valoarea bursieră care se determină doar pentru firmele cotate la bursă. b)valoare contabilă netă (rămasa) care se determină ca diferenţa între valoarea de inventar şi amortizarea cumulată de la data întocmirii situaţiilor financiare. performanţe şi destinaţie. Sunt active dependente de proiectarea lor specializată. având aceeaşi durată. a cărei afacere este în declin. poate fi considerat ca fiind o metodă acceptabilă pentru estimarea unui surogat pentru valoarea de piaţă. iar cumpărătorul fiind conştient că va trebui să restructureze afacerea).2. 1.1. fie a costului de reconstrucţie.Absenţa unei pieţe la vedere (o piaţă pe care mărfurile sunt disponibile pentru vânzarea imediată. vânzătorul nefiind interesat de continuare. g) valoarea economică. 18 . Activele specializate sunt active care se vând foarte rar sau deloc pe piaţă putând fi considerate ca fiind cele cu piaţă limitată sau fără piaţă. de configurarea sau aplicarea lor specifică. procesul de evaluare devine complex. adică suma de bani plătită cu ocazia intrării unui bun în patrimoniul întreprinderii. există mulţi cumpărători şi vânzători iar preţul este relativ mic) respectiv natura şi diversitatea proprietăţilor imobiliare şi a pieţelor acestora impune o abordare profesionistă în stabilirea valorii lor. în aceleaşi condiţii de muncă. f) valoare de utilitate care reprezintă preţul ce ar trebui plătit pentru a achiziţiona.

în cazul în care nu există condiţii normale de piaţă. mai ales în condiţiile penuriei informaţiilor de piaţă.proprietatea imobiliară. . 19 . 1. .2 Tipuri de proprietate supuse evaluării Evaluările se referă la tipuri de proprietate diferite sau la proprietăţi a căror valoare includ mai multe tipuri de proprietate.active financiare. când dezechilibrul raportului ofertă-cerere determină preţuri de piaţă care nu sunt concordante cu definiţia valorii de piaţă. ar trebui ca să conţină o identificare clară a clasei de active în care este inclus proprietatea. experienţă şi raţionament profesional din partea evaluatorului. Rezultatele evaluărilor sunt prezentate în rapoarte de evaluare. poate fi definită ca un ansamblu de metode. fie că este vorba de un bun sau grup de bunuri imobile sau mobile. Misiunea evaluării solicită un grad înalt de profesionalism. tehnici. . active financiare sau întreprinderi. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare recunoaşte prin termenul proprietate supusă evaluării: .2. Raportarea evaluării. şi procedee prin care se stabileşte valoarea unei proprietăţi. În ultimul timp au apărut noi clase de proprietate şi implicit instrumente noi de evaluare.proprietatea mobiliară (bunuri mobile).1 Definirea şi aria de aplicabilitate Evaluarea.2. vigilenţă.1. Toate rapoartele de evaluare ar trebui să prezinte clar scopul şi utilizarea evaluării. pe lângă cerinţele de pentru raportarea financiară. în cazul activelor specializate.2 Conceptul de evaluare 1. ca şi a bazei pentru această includere.întreprinderi. în sens general. dar divizarea proprietăţii în cele patru categorii distincte este recunoscută de mult timp pe plan internaţional.

fiind înregistrat într-un document formal. Drepturile de trecere sunt dobândite prin uz. Cuprind toate prerogativele. Există şi alte drepturi de proprietate asociate cu proprietatea imobiliară care privesc interese de natură financiară. care este limitat numai de stat. Dreptul de proprietate absolut. Proprietatea imobiliară include toate construcţiile şi amenajările de la suprafaţă şi din subteran De regulă.2. închiriat sau înstrăinat. Ca excepţie. Şi alte prevederi legale decât cele impuse de către stat pot impune restricţii asupra exercitării drepturilor inerente aferente unei proprietăţi imobiliare. care este doar un activ fizic. Coproprietatea poate fi creată prin împărţirea legală a drepturilor de proprietate între mai mulţi proprietari. exproprierea. numit subchiriaş (sublocatar) dreptul de ocupare şi utilizare are loc subînchirierea. transferat. folosinţa şi dispoziţia. proprietatea imobiliară poate fi considerată ca activ curent. din punct de vedere contabil. ocupa. dona sau de a alege a exercita oricare sau nici unul dintre acestea.1. dezvoltarea sau transferul proprietăţii. este deţinută în stoc pentru vânzare. închiria. proprietatea imobiliară este inclusă. putând afecta utilizarea. Servitutea reprezintă un beneficiu necorporal asupra proprietăţii. ASPECTE SPECIFICE Prerogativele dreptului real imobiliar sunt stabilite prin lege fiind şi subiect al unor limitări impuse de către stat. Drepturile reale imobiliare se exercită asupra unui bun imobil. un titlu de proprietate. avantajele şi beneficiile legate de proprietatea asupra bunurilor imobile. un anumit atribut poate fi separat. reglementarea. confiscarea. contract sau lege.1 Proprietatea imobiliarã DEFINIRE Proprietatea imobiliară este un concept juridic. este cunoscut sub denumirea de drept de proprietate deplin.2. În condiţiile legii. Este distinct de bunul imobil. planificarea urbană sau preluarea proprietăţilor fără proprietar sau moştenitor. în categoria activelor de natura imobilizărilor corporale. care încredinţează utilizarea unei părţi a acesteia fără a duce la dobândirea proprietăţii. Contractele de închiriere sunt înţelegeri prin care se creează alte drepturi reale imobiliare. Dreptul de proprietate imobiliară are următoarele atribute: posesia. lăsa moştenire. În cazul în care chiriaşul transferă unui terţ. dar transferând sau asigurând chiriaşului dreptul de ocupare şi de utilizare pentru un timp determinat şi în anumite condiţii. Acestea includ dreptul de a utiliza. când. precum impozitarea. Ipotecarea proprietăţii imobiliare apare când aceasta este utilizată ca şi 20 . vinde. proprietarul menţinându-şi dreptul de dispoziţie.

dar întotdeauna. condiţionări sau clasificări speciale.2 Proprietatea asupra bunurilor mobile DEFINIRE Bunurile mobile sunt definite ca obiecte care pot fi identificabile.localizarea. în general. uneori fiind posibilă excluderea. fracţionar sau un segment fizic dintr-o parte mai mare. evaluatorul trebuie să stabilească dacă aceste active vor fi evaluate ca parte a valorii de exploatare continuă sau ca active individuale. Rezultă că. Evaluarea care include simultan bunuri mobile şi proprietatea imobiliară trebuie să identifice bunurile mobile şi să ia în considerare efectele acesteia asupra estimării valorii. altul decât o proprietate imobiliară4. . servituţi. 4 Standarde Internaţionale de Evaluare. . 2003.alte proprietăţi.2. se evaluează dreptul de proprietate asupra activului şi nu proprietatea ca entitate fizică. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare.colateral pentru garantarea unei finanţări dând naştere unui beneficiu financiar. corporale sau necorporale. 1. impedimente. pag 70 21 . portabile.dacă proprietatea reprezintă un drept parţial. de care trebuie să se ţină cont în evaluare sunt: . considerate de publicul larg drept mobile Proprietatea asupra bunurilor mobile se referă la proprietatea asupra unui bun. ASPECTE SPECIFICE Evaluările de bunuri mobile reprezintă o gamă mai largă. TIPOLOGIE Bunurile mobile pot fi corporale sau necorporale. Evaluatorul trebuie să analizeze în ce măsură proprietatea imobiliară şi drepturile asociate afectează valoarea proprietăţii. Bunurile mobile trebuie distinse clar de proprietatea imobiliară.dreptul de proprietate. . inclusiv descrierea fizică. CARACTERISTICI Caracteristicile proprietăţilor imobiliare.închirieri. Ediţia a VI-a. tipul de valoare determinat trebuie să fie consecvent cu scopul evaluării. drepturi sau adăugiri care nu sunt proprietate imobiliară dar sunt incluse. inclusiv în cazul insolvenţei. juridică şi economică.2. . În evaluarea activelor unei întreprinderi. restricţii. ipotecări.

cu scopul de a se strânge fonduri pentru realizarea unor proiecte. fonduri mutuale. 3. companii de asigurare şamd. sau prin crearea unor instrumente investiţionale. 22 . fonduri ipotecare sau de alte valori mobiliare bazate pe ipoteci.2. reflectând poziţie de proprietate şi / sau de datorie. Proprietatea asupra activelor financiare poate fi divizată în mod legal pentru a crea asocieri în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice deţin în comun o proprietate sau o întreprindere şi îşi împart profiturile sau pierderile acesteia. creând un drept contractual a cărei exercitare este dependentă de îndeplinirea unor condiţii specificate. a cumpăra. Investitorii sindicalizaţi sunt parteneri limitaţi. Deţinătorul poate alege să-şi exercite sau nu opţiunea. Principalele entităţi juridice sunt societăţile comerciale. Opţiunea este o înţelegere de a menţine o ofertă de a vinde. 5 Legea nr. Actorii principali sunt investitorii individuali pe piaţa de capital. instituţional şi public. Alte entităţi juridice sunt asocierile în participaţie şi sindicalizările. coproprietatea). Pot să rezulte din divizarea legală a proprietăţii asupra întreprinderii sau proprietăţii imobiliare (asocieri. aşa cum sunt definite de lege5. 31/1990 privind Societăţile Comerciale. FORMAREA ACTIVELOR FINANCIARE 1. De asemenea pot să rezulte dintr-un drept opţional de a vinde sau cumpăra o proprietate (imobiliară. acţiuni sau alte instrumente financiare). dintr-un drept opţional de a vinde sau cumpăra o proprietate la un preţ dat şi într-o perioadă stabilită. Instrumentele de investiţie mobilizate includ fonduri imobiliare. O asociere în participaţie este o combinaţie de două sau mai multe entităţi care se unesc în scopul specific de realizare a unui anumit proiect cu o durată limitată a asocierii. 2. firme imobiliare etc. societăţi mixte. sau a închiria o proprietate într-o anumită perioadă şi la un preţ dat. Investiţiile prin deţinerea de valori mobiliare sau de instrumente reprezintă o alternativă la proprietatea directă.2.3 Active financiare DEFINIRE Activele financiare rezultă din divizarea legală asupra altor proprietăţi. Şi prin crearea unor instrumente investiţionale bazate pe un pachet de active imobiliare pot să rezulte active financiare. societăţi comerciale. societăţi. republicată.1. Piaţa pentru astfel de valori mobiliare include sectorul privat.

Instrumentele financiare au o sferă largă. pentru o sumă determinată sau determinabilă. fie un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu altă întreprindere în condiţii care sunt potenţial favorabile sau un instrument de capitaluri proprii ale altei întreprinderi. este orice activ care este fie numerar. Un instrument financiar reprezintă orice contract care generează simultan un activ financiar pentru o întreprindere şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă întreprindere. conţine atât un element de datorie. ce au ca efect transferarea între părţi a unuia sau mai multor riscuri financiare. fie un drept contractual de a încasa numerar sau alte active financiare de la altă întreprindere. CATEGORII DE ACTIVE FINANCIARE În definirea activelor financiare trebuie ţinut cont şi de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Un instrument de capital propriu este orice contract care certifică existenţa unui interes rezidual în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale. O datorie financiară este orice datorie contractuală fie de a vărsa numerar sau alt activ financiar unei alte întreprinderi. Multe tipuri de instrumente financiare derivate încorporează un drept sau o datorie de a face schimburi viitoare. Un activ financiar. din punctul de vedere al emitentului.Activele financiare sunt active necorporale şi pot include drepturi inerente: . precum şi bonurile de subscriere de active sau opţiuni pentru subscrierea sau cumpărarea de acţiuni de la întreprinderea emitentă. fie de a schimba instrumente financiare cu altă întreprindere în condiţii care sunt potenţial nefavorabile. care poate fi exercitată sau nu. Activele şi datoriile financiare monetare (denumite şi instrumente financiare monetare) sunt active şi datorii financiare ce urmează a fi încasate sau plătite în bani. respectiv de la instrumente financiare primare tradiţionale precum obligaţiunile la forme variate de instrumente financiare derivate. . o operaţiune de leasing financiar este considerată un instrument financiar. cât şi de capital. 23 . unele tipuri de acţiuni preferenţiale. Includ acţiunile comune. sau o datorie contractuală de a schimba active financiare cu altă parte în condiţii ce sunt potenţial nefavorabile Creează drepturi şi datorii. Un instrument financiar compus este un instrument financiar care. Din aceste puncte de vedere. în condiţii ce sunt potenţial favorabile. .din cadrul unui contract care garantează o opţiune. Instrumentele financiare derivate dau uneia dintre părţi.deţinerii unei întreprinderi sau proprietăţi. inerente unui instrument financiar primar de bază.deţinerii unui pachet de acţiuni sau obligaţiuni. dreptul contractual de a schimba active financiare cu altă parte.

când sunt incluse între activele unui investitor. cu scopul de a stabili valoarea totală a activelor deţinute. servicii sociale. construcţii. . . . servicii financiare. pentru stabilirea impozitului aferent sau pentru luarea unei hotărâri judecătoreşti. reglementate şi clasificate în CAEN6. comerţ. generatoare de profit şi care furnizează clienţilor produse sau servicii. servicii prestate în principal întreprinderilor şi servicii prestate în principal populaţiei. . O opţiune sau alt instrument similar. Drepturile şi obligaţiile contractuale care nu implică transferul activului financiar.4 Întreprinderile DEFINIRE Întreprinderea este o entitate agricolă. turism. Întreprinderile sunt entităţi constituite în mod legal. de construcţii. ecologice şamd.când este necesară garantarea emisiunilor. asistenţă medicală.când un investitor doreşte să îşi vândă participaţia sa. Întreprinderile au o gamă largă de activităţi economice. fie celui de stat. De asemenea nici operaţiunea de leasing operaţional nu este considerată activ financiar. Aparţin fie sectorului privat.subiect de drept autonom . ci prevăd executarea prin primirea sau livrarea doar a unui activ fizic nu sunt cuprinse în sfera de definiţie a activelor financiare.când se face în scopul emiterii rating-lui valorilor mobiliare.când există o opţiune ce creează un puternic efect de îndatorare şi de reducere a vandabilităţii proprietăţii.2. silvicultură. comercială. achiziţionat de o întreprindere.când un asociat doreşte să cumpere un activ financiar. Activităţile economice includ: agricultură. 1. industrie. care îi dă dreptul de a răscumpăra propriile instrumentele de capitaluri proprii nu se constituie într-un activ financiar al întreprinderii. educaţie. industrială.Clasificarea Activităţilor Economiei Naţionale 24 . sunt unităţi distincte de exploatare. ASPECTE SPECIFICE Există mai multe situaţii în care activele financiare trebuie evaluate: .când sunt moştenite. Activităţile sunt definite. inclusiv pentru aport la capital. . de servicii sau financiară care desfăşoară o activitate economică. În general.2. Societatea comercială este o personalitate juridică . . tehnologia informaţiei şi comunicaţii.Există şi instrumente care nu sunt active financiare.având scop lucrativ şi fiind formată din cel puţin două persoane care se învoiesc să pună ceva în comun pentru a 6 CAEN .

Fiecare abordare în evaluare are metode alternative de aplicare. fără intenţia sau nevoia de a fi lichidată sau de a-şi reduce în mod semnificativ activitatea.asociaţiile familiale. care reflectă în mod adecvat piaţa pe care proprietatea este evaluată. În general. holdinguri.metoda capitalizării veniturilor 25 . Estimarea oricărui tip de valoare. cunoscute sub denumirea de metode de evaluare. asocierile în participaţie.metoda comparaţiei vânzărilor . societăţi cu răspundere limitată. vânzare sau comercializare a unui produs sau serviciu. CATEGORII DE ÎNTREPRINDERI Întreprinderile se pot împărţi în mai multe categorii: . întreprinderile şi activele financiare. .metoda costului .societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă. 1.societăţile comerciale închise şi cele deschise(listate). Întreprinderile şi proprietăţi asimilate cu o întreprindere. Termenul abordare în evaluare se referă la metodologii analitice general acceptate utilizate de obicei. . abordările şi metodele de evaluare sunt comune tuturor tipurilor de evaluări. Compania operaţională este o afacere cu o activitate economică de producţie. cere ca evaluatorul să aplice una sau mai multe abordări în evaluare. Continuitatea activităţii presupune că o întreprindere îşi va continua activitatea în viitorul previzibil.2.desfăşura acte şi fapte de comerţ şi de a împărţi foloasele rezultate. bunurile mobile. Abordarea evaluării poate fi realizată: . proprietăţi generatoare de afaceri. .prin comparaţiei vânzărilor . incluzând proprietatea imobiliară. de piaţă sau din afara pieţei.3 Metodele de evaluare Evaluarea diferitelor tipuri de proprietate implică surse diferite de informaţii. proprietăţi comerciale specializate sau entităţi operaţionale distincte sunt evaluate la valoarea de piaţă.grupuri de întreprinderi. societăţi pe acţiuni.prin venit şi corespunzător metodelor de evaluare pot fi: .prin cost .

fie ca o proprietate cu aceeaşi utilitate.3 „în absenţa informaţiilor de piaţă. Capitalizarea leagă venitul (de obicei. 2. în mod normal. Metoda de evaluare pe bază de cost este o abordare comparativă care ia în considerare pentru tranzacţionarea unei anumite proprietăţi. utilizând informaţii derivate din piaţă. sau luând în considerare oferte de vânzare. va tinde să reflecte valoarea de piaţă. în absenţa factorilor timp. utilizează una sau mai multe metode în evaluare. Conform acestui principiu o persoană prudentă nu va plăti pentru un bun sau serviciu mai mult decât costul de achiziţie pentru un bun sau serviciu acceptabil ca substitut. fluxul de venit care produce cea mai mare recuperare şi fructificare. Conform principiului substituţiei. prin aplicarea principiului substituţiei7. sumă rămasă la dispoziţia unei părţi interesate. Metoda foloseşte rate de capitalizare (relaţie directă). tranzacţionate pe o piaţă deschisă. corespunzătoare unui anumit nivel de risc. rate de actualizare (care reflectă fructificarea investiţiei). Venitul luat în calcul este venitul net. 1. Proprietatea evaluată este comparată în general cu vânzările unor proprietăţi similare. însă evaluatorul trebuie să includă în raport observaţii de piaţă referitoare la valoarea terenului sau la costul curent şi la cotele de depreciere”. Metoda presupune o estimare a deprecierii pentru proprietăţile mai vechi cu sau fără deficienţe în funcţionare În conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare GN 8 paragraf 5.sau ambele. Metoda de evaluare prin comparaţia vânzărilor este o abordare comparativă care ia în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituibile şi informaţiile referitoare la piaţă. risc sau neadecvare. ca substitut alternativa de a construi o altă proprietate. venitul net) de un anumit tip de valoare prin convertirea venitului într-o estimare de valoare. costul de înlocuire net este privit ca o metodă acceptabilă pentru evaluarea activelor specializate.Evaluările bazate pe piaţă. stabilind o estimare a valorii prin procese de comparaţie. fie ca o copie identică a originalului. pentru un bun substitut sau pentru un bun identic. conduce la cea mai probabilă mărime a valorii. Costul cel mai mic al celei mai bune alternative. 7 26 . 3 Metoda de evaluare prin capitalizarea venitului este o abordare comparativă care ia în considerare informaţiile referitoare la veniturile şi cheltuielile aferente proprietăţii evaluate şi estimează valoarea printr-un proces de capitalizare.

. . .în litigii sau arbitraj asupra unor dispute asupra unor contracte sau interese parţiale. Valoarea de piaţă reprezintă baza de stabilire a valorii pentru proprietăţii imobiliare. 27 . un vânzător sau pentru a ajuta ambele părţi să determine preţul de vânzare pentru o anumită tranzacţie.exproprieri pentru cauza de utilitate publică. . . .litigii. . în situaţiile în care evaluările se folosesc pentru: . . când valoarea de piaţă este susţinută în mică măsură de date. .a asista un cumpărător. Scopurile evaluării proprietăţii imobiliare sunt diverse: .1 Evaluarea imobilelor Baza obiectivă pentru estimarea valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare o constituie valorile specifice atribuite anumitor drepturi în proprietatea imobiliară de către participanţi pe o piaţă în care un activ se cumpără şi se vinde. .fuziunea unor proprietăţi multiple. .fuziunea unor proprietăţi (valoarea din fuziune). .estimarea valorii de impozitare. .situaţia pieţelor în declin.tranzacţii care implică transferul proprietăţii (inclusiv lichidarea).stabilirea bazelor pentru reorganizarea judiciară.estimarea valorii unei proprietăţi cu care se garantează un credit ipotecar sau pentru a stabili o bază de asigurare sau de garantare a unui credit cu o proprietate. Există aspecte speciale în evaluarea proprietăţii imobiliare: .consultanţa.întocmirea rapoartelor financiare.probleme de impozitare (inclusiv executarea silită).acoperirea unor daune. caz în care se folosesc alţi indicatori ai valorii sau ai performanţelor proprietăţii.luarea unor decizii investiţionale.2.4.1.raportări financiare.credite sau împrumuturi garantate cu proprietatea. . . .2.stabilirea valorii de lichidare în cazul falimentului. .stabilirea efectelor unor modificări de dezvoltare a infrastructurii sau de schimbare a zonei. .separarea participaţiilor la o proprietate (valoarea componentelor).4 Concepte şi principii de evaluare 1.

La costurile terenului şi de construcţie se poate adăuga un profit estimat pentru promotorul imobiliar. Pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare se folosesc. licitatori. 2. analize cost / beneficiu. care sunt vândute rar. trebuind eliminate preţurile care reflectă motivaţii diferite. în general. În cazul proprietăţilor mai vechi. cele cu preţul sau tariful cel mai mic atrăgând cea mai mare cerere şi probabilitate de vânzare. administraţia locală). capitalizarea veniturilor şi metodele asociate cu aceste abordări. Trebuie să existe un indiciu clar că părţile implicate în tranzacţie au fost motivate în mod tipic. Se pot folosi mai multe metode pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare. determinarea valorii contabile a unor acţiuni şi pentru stabilirea evoluţiei chiriei şi ratelor de leasing). .alte scopuri (analize de piaţă. fără costurile legate de timpul de construcţie sau adaptare este o procedură larg utilizată. metoda este deosebit de utilă. Dacă proprietatea este închiriată sau este supusă unor alte interese parţiale. În evaluarea proprietăţilor specializate sau cu piaţă limitată. . În cazul proprietăţilor mai noi. costul şi valoarea de piaţă sunt cele mai apropiate. Aceste abordări sunt bazate pe principiul substituţiei. Proprietatea imobiliară este comparată cu preţurile de vânzare sau ofertele unor proprietăţi similare. asigurători. care include deteriorarea fizică şi deprecierea funcţională.clienţi interesaţi (investitori. Metoda bazată pe cost stabileşte valoarea proprietăţii imobiliare prin estimarea costurilor aferente. Estimarea costului de achiziţionare a terenului şi / sau construirea unui imobil nou cu utilitate egală sau adaptarea unei proprietăţi vechi la aceiaşi utilizare. 1.separarea activelor în active amortizabile şi active neamortizabile . abordările prin cost. abordarea prin cost ia în considerare şi o estimare a deprecierii.determinarea taxelor legate de donaţii sau moşteniri. Metoda bazată pe comparaţia vânzărilor stabileşte limitele valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare prin analiza preţurilor de piaţă plătite pentru proprietăţile imobiliare similare. O estimare obţinută de abordarea prin cost reprezintă valoarea unei proprietăţi depline. De asemenea. Evaluatorul trebuie să reconcilieze valorile rezultate din aplicarea simultană a mai multor metode de evaluare. care au - 28 . comparaţii ale vânzărilor. lichidatori. stabilindu-se dacă există mărfuri sau servicii similare sau asemănătoare. studii fezabilitate. se poate aplica metodologia costului de înlocuire net pentru a determina un surogat pentru valoarea de piaţă a proprietăţilor specializate. evaluatorul trebuie să facă ajustări pentru a reflecta drepturile de proprietate care se evaluează.

conform căruia valoarea este creată de beneficiile viitoare anticipate (fluxurile de venit net). Ipotezele pentru estimările valorii prin capitalizarea venitului pot fi comparate cu performanţa unei proprietăţi alternative şi a investiţiilor financiare.prin comparaţia vânzărilor. Dacă este cazul.prin cost. Metoda este utilă pentru evaluarea proprietăţii în totalitatea sa. altfel fiind necesare ajustări adecvate. acestea trebuind să fie identice cu cele asociate cu proprietăţile comparabile. trebuie să se introducă corecţii pentru a ajusta contribuţia diferită la valoare a acestor bunuri.4. incluse într-o proprietate sunt fie superioare. Metoda ia în considerare informaţiile asupra veniturilor şi cheltuielilor comparabile pentru a stabili venitul net al proprietăţii imobiliare evaluate. depreciere funcţională şi depreciere economică care afectează elementele bunurilor mobile. prin luarea în considerare a duratei de viaţă economică rămasă a imobilelor cu care sunt asociate bunurile mobile. Capitalizarea se face prin aplicarea unei singure rate de capitalizare (rată totală ce include toate riscurile) asupra venitului dintr-un singur an. Metoda este aplicabilă numai atunci când există date suficiente despre piaţă.2 Evaluarea bunurilor mobile Evaluarea bunurilor mobile se poate face prin utilizarea tehnicilor incluse în cele trei mari categorii de metode de evaluare. Preţurile sunt analizate prin elemente de comparaţie corespunzătoare şi ajustate pentru diferenţele faţă de particularităţi. fie inferioare faţă de cele aflate în proprietăţile comparabile. deci implicit a capitalului proprietăţilor închiriate. 29 . 1. . trebuie determinat gradul de deteriorare fizică. Se bazează pe principiul previzional. deoarece în ambele cazuri investitorii urmăresc nivelul ratei rentabilităţii. Metoda bazată pe capitalizarea venitului presupune că valoarea de piaţă a proprietăţilor imobiliare este determinată pe baza capacităţii acestora de a genera venit. Se poate folosi şi procedeul de actualizare prin aplicarea unei rate de actualizare (care ar trebui să reflecte randamentul investiţiei sau un anumit cost al capitalului) asupra unei serii de venituri nete previzionate pentru o anumită perioadă. .prin capitalizarea veniturilor.fost tranzacţionate recent pe o piaţă liberă. Dacă se constată că bunurile mobile. . Trebuie să se ţină cont de drepturile de proprietate.2.

4.2. de un drept contractual sau un drept majoritar sau minoritar asupra unei investiţii imobiliare mobilizate. . poate fi mai mică sau mai mare decât suma tuturor participaţiilor individuale asupra acelei proprietăţi. trebuie identificate exact drepturile de proprietate. prin comparaţia vânzărilor. luate ca ansamblu.3 Evaluarea activelor financiare Evaluarea activelor financiare este un demers dificil care implică o serie de cunoştinţe aprofundate şi foarte specializate. înainte de a evalua fracţiunile proprietăţii. 30 . În evaluarea activelor financiare. Preţul acţiunilor asupra unei investiţii este stabilit pe pieţele pe care acestea sunt tranzacţionate.obţinerea de credite. mai întâi se stabileşte valoarea totală a unei proprietăţi.cotarea la bursă şi delistarea de la bursă. . Valoarea activelor financiare poate fi privită în mod individual dar şi ca ansamblu.evaluarea performanţelor manageriale. valoarea tuturor activelor financiare. garanţii privind ocuparea sau venitul şi servicii de management. prin capitalizarea veniturilor).2. De asemenea. 1. Costul unei opţiuni exercitate de a cumpăra o proprietate se adaugă la preţul de vânzare al proprietăţii imobiliare. Opţiunile de cumpărare sunt considerate la cost de cumpărător.fuziunea sau divizarea. dar cu luarea în considerare a efectului de îndatorare produs asupra preţului final de tranzacţie. . când opţiunea este exercitată.4 Evaluarea întreprinderilor Întreprinderile pot fi evaluate din scopuri diferite: . Evaluatorul trebuie să adapteze abordarea sau metodele la natura activului financiar de evaluat. În cadrul metodei prin comparaţia vânzărilor. asupra unei proprietăţi. . trebuie determinat dacă în preţul de cumpărare sunt incluse şi active nonimobiliare. . caz în care trebuie estimat efectul lor asupra valorii.achiziţia sau vânzarea unei întreprinderi individuale.4. Ca regulă generală. Aceste elemente pot include finanţări speciale. Astfel.estimarea valorii pachetelor de acţiuni deţinute de acţionarii unei întreprinderi. şi în cazul activelor financiare se pot folosi toate cele trei abordări ( prin cost.1. Trebuie examinate clauzele contractuale sau actele constitutive pentru a verifica cota procentuală din proprietate pe care o reprezintă subiectul evaluării. dacă este vorba de o poziţie majoritară sau minoritară.

În mod obligatoriu. dacă se utilizează abordarea pe bază de active în evaluare pentru întreprinderi care-şi vor continua activitatea. fie prin actualizare. care nu este neapărat echivalentă cu valoarea de utilizare a întreprinderii. caz în care în care veniturile nete estimate a se încasa în mai multe secvenţe de timp viitoare sunt convertite într-o valoare prezentă prin aplicarea unei rate de actualizare (ex. privilegiile sau condiţiile aferente dreptului de proprietate. valoarea de utilizare are un înţeles aparte). cu pachete de acţiuni sau cu acţiuni care au fost tranzacţionate pe o piaţă financiară. care poate fi echivalentă sau nu cu valoarea de piaţă. în general. Abordarea prin comparaţia vânzărilor stabileşte valoarea prin compararea întreprinderii evaluate cu întreprinderi similare. Întreprinderea evaluată trebuie să fie din acelaşi domeniu de activitate cu cele comparate şi să depindă de aceleaşi variabile economice (ex. 2. Abordarea bazată pe active a evaluării ia în considerare bilanţul unei întreprinderi. Evaluările de întreprinderi fundamentate pe premisa continuităţii activităţii se bazează pe valoarea de utilizare (dacă scopul evaluării este elaborarea situaţiilor financiare ale întreprinderii. 3. 1.Evaluatorul trebuie să definească în mod clar întreprinderea de evaluat şi pachetul de acţiuni sau părţi sociale care sunt supuse evaluării. Evaluările de întreprinderi în scopul raportării financiare sunt. Venitul este convertit în valoare fie prin capitalizarea directă a unui nivel reprezentativ al venitului. În evaluările de întreprinderi se utilizează trei categorii de abordări pentru a ajunge la valoare. prin care se compară toate activele şi toate datoriile la valoarea de piaţă sau la o valoare contabilă adecvată. 31 . Metoda multiplicatorilor de piaţă). Abordarea prin capitalizarea venitului calculează valoarea prezentă a veniturilor nete sau beneficiilor anticipate. precum şi forma juridică a proprietăţii. evaluatorii reconciliază rezultatele obţinute prin două sau mai multe metode. De asemenea trebuie să ia în considerare drepturile. dar. Metoda fluxurilor de numerar actualizat ). de obicei. O proprietate asupra unei întreprinderi poate fi indivizibilă sau poate aparţine mai multor acţionari şi / sau poate implica o poziţie majoritară sau minoritară. solicitate a se baza pe valoarea justă. Evaluările de întreprinderi se pot baza pe valoarea de piaţă a întreprinderii. riscul asociat şi valoarea în timp a banilor. valoarea obţinută trebuie să fie considerată împreună cu estimările de valoare obţinute din alte metode (ex: Metoda activului net corijat). având în vedere evoluţia estimată a acestora şi momentul obţinerii lor.

1 Organizaţii pe plan mondial Ritmul rapid al schimbărilor economice şi ritmul rapid de globalizare a pieţelor investiţionale a contribuit la recunoaşterea importanţei evaluării proprietăţii în mod profesional şi a accentuat necesitatea apariţiei şi dezvoltării unor standarde recunoscute pe plan internaţional pentru evaluarea proprietăţii. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare este o organizaţie internaţională. Fondul Monetar Internaţional (FMI). Lucrează în cooperare cu ţările membre menţinând legătura cu agenţiile internaţionale. Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO). să identifice diferenţele în interpretare şi/sau aplicare. IVSC este o organizaţie non-guvernamentală (ONG). în anul 1981 a Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Evaluare a Activelor (TIAVSC).3. standarde pentru evaluare şi să promoveze adoptarea lor la nivel global. 32 . . Comitetul a fost înfiinţat iniţial de 20 de asociaţii profesionale. iar în prezent este cunoscut sub denumirea Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare (IVSC).să elaboreze şi publice. din mai 1985 fiindu-i acordat statut în cadrul Consiliului Economic şi Social.3 Organizaţii pe plan mondial şi plan naţional 1. Banca pentru Reglementări Internaţionale (BIS). cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD). IVSC menţine o relaţie strânsă cu organismele de elaborare a standardelor cum ar fi Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). Obiectivele IVSC sunt : . membră a Naţiunilor Unite. În anul 1994. Comisia Uniunii Europene. care a dus la înfiinţarea. Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) şi Organizaţia Internaţională a Comisiilor pentru Valori Mobiliare (IOSCO). 11 ţări au statutul de observator. De asemenea. Membrii comisiei tehnice a Royal Institution of Chartered Surveyors (RICS) şi reprezentanţi ai organismelor din domeniul evaluării din Statele Unite au demarat un dialog. Banca Mondială. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare este o asociaţie non-profit fiind formată din organizaţii profesionale în domeniul evaluării la nivel mondial care sunt unite printr-un singur act constitutiv. în anul 2001 a ajuns să cuprindă 36 asociaţii profesionale naţionale ce au statutul de membru deplin.1. Comitetul şi-a schimbat denumirea. iar 3 ţări sunt reprezentate de corespondenţi.să armonizeze standardele printre ţările lumii.

În cadrul programului de pregătire continuă. 33 . . O evaluare elaborată pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare îl obligă pe evaluator să respecte Codul Deontologic. Evaluatorii trebuie să respecte Standardelor Internaţionale de Evaluare (IVS .Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România. .4 Profesia de evaluator 1. iar aria de responsabilitate se extinde pentru categoria de evaluări pentru care sunt acreditaţi. Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România este membră în Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. . membrii ANEVAR trebuie ca cel puţin odată la 2 ani să fie cuprinşi într-un ciclu de studii. .International Valuation Standards) din necesitatea de a aplica prevederile legii sau ale regulamentelor.2 Organizaţii pe plan naţional Pe plan naţional se disting două mari organizaţii: . cu condiţia ca pentru fiecare în parte să urmeze cursurile de rigoare şi să absolve examenul.evaluatori de bunuri mobile.evaluatori de proprietăţi imobiliare.evaluatori de întreprinderi. fără interese proprii şi prejudecăţi. Experţii evaluatori trebuie să fie cu studii superioare şi să aibă absolvite cursurile de specialitate organizate de ANEVAR.1.evaluatori de active financiare.3. Meseria de evaluator este reglementată de ANEVAR.4. De asemenea fiecare categorie de evaluator trebuie să aibă încheiată o asigurare de răspundere profesională. În prezent în România există patru categorii de evaluatori autorizaţi: . Evaluatorii trebuie să fie fără excepţie membrii ANEVAR.Institutul Român de Evaluare. Este esenţial ca evaluările realizate în conformitate cu Standardelor Internaţionale de Evaluare să fie efectuate de evaluatori profesionişti. De asemenea evaluatorii trebuie să facă dovada că profesează. 1.1 Tipuri de evaluatori autorizaţi şi aria de responsabilitate Evaluatorul este persoana care are pregătirea profesională necesară. competenţi. cinstiţi.ANEVAR .IROVAL . Un evaluator poate să fie acreditat şi să profeseze în toate cele patru categorii. Evaluatorii vor promova şi menţine în permanenţă încrederea în profesiunea de evaluator. că sunt membri activi. capacitatea şi experienţa de a efectua o evaluare.

statutelor şi regulamentelor asociaţiilor naţionale sau organizaţiilor care controlează sau monitorizează activităţile evaluatorilor8. înţelege şi poate pune în aplicare în mod corect acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile. O astfel de persoană este numită evaluator independent. Evaluările efectuate în conformitate IVS sunt acceptabile pentru utilizatorii finali.a obţinut o pregătire profesională adecvată în cadrul unui centru de pregătire recunoscut. sau o calificare academică echivalentă. pag 51 8 34 . de natură să pericliteze rezultatele studiului.persoane fizice . Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. Conform statulului ANEVAR principalele categorii de membrii ANEVAR sunt următoarele: . Evaluatorul trebuie să respecte cerinţele privind imparţialitatea. .4.Rapoartele elaborate de evaluatori trebuie să fie clare.peroane fizice .membri titulari . să nu inducă în eroare şi să prezinte toate aspectele esenţiale pentru înţelegerea adecvată a evaluării 8.2 Codul Deontologic Codul Deontologic nu are nici o autoritate legală şi nu reprezintă decât o completare a regulilor. .urmează un program de instruire profesională continuă. Evaluatorul trebuie să fie o persoană cu o bună reputaţie care: . Evaluatorul extern este un evaluator care nu are legături semnificative cu compania client sau cu subiectul misiunii.membri acreditaţi . atunci numai când sunt elaborate de un membru instruit în cadrul unui organism naţional profesional şi Codul Deontologic. Evaluatorul intern este evaluatorul angajat în cadrul întreprinderii care deţine activele sau în cadrul firmei responsabile cu elaborarea rapoartelor şi / sau înregistrărilor financiare ale întreprinderii.este membru al unui organism naţional profesional de evaluare recunoscut de IVCS.membri asociaţi – persoane juridice 1. . Ediţia a VI-a. . .respectă cerinţele Codului Deontologic prevăzut de IVS. Standarde Internaţionale de Evaluare. Pentru a deveni evaluator se impune obţinerea unei autorizaţii înainte ca persoana să îşi desfăşoare activitatea în acest sens. 2003.are experienţă adecvată şi este competent pe piaţa şi categoria respectivă de proprietate sau active. transparenţa solicitată. obiectivitatea profesională.cunoaşte.

evaluatorii trebuie să identifice în mod corespunzător problema care trebuie abordată şi să fie siguri că posedă experienţa şi cunoştinţele. condiţii. etică şi comunicare în evaluare. la finalizare. Condiţiile limitative sunt restricţii impuse evaluărilor de clienţi. Înainte de a se încheia un contract de efectuare a unei evaluări. evitarea oricăror conflicte de interese. Se va întocmi un dosar de lucru pentru fiecare evaluare care.5. 1. experienţă. imparţialitate. care implică fapte. de terţi sau de lege. În România organismul recunoscut este ANEVAR. Evaluarea trebuie să fie caracterizată de eficienţă şi conştiinciozitate. de evaluator. de bună calitate şi finalizarea într-un timp rezonabil a evaluării. Ipotezele care stau la baza unei evaluări sunt supoziţii rezonabile considerate ca fiind adevărate.1 Principii de întocmire Raportul de evaluare trebuie să respecte condiţii bine definite pentru a fi reprezentativ. pentru a-şi îndeplini misiunea în mod competent.5 Raportul de evaluare 1. va conţine o copie a originalului. deducţie şi calcul. Se va acţiona prompt şi eficient pentru îndeplinirea cerinţelor clientului care va fi informat şi asupra stadiilor derulării evaluării. Evaluatorii trebuie să respecte o serie de condiţii de etică profesională legate de: competenţă. competenţă. care pune în aplicare standarde obligatorii de calificare. integritate. conţinând detalii suficiente pentru a evita orice interpretare eronată. evaluările depind de acceptarea ipotezelor. a corespondenţei şi a notificărilor plus însemnările din dosar. ipotezele trebuie acceptate în vederea înţelegerii evaluării. Pretenţiile clientului vor fi refuzate în cazul în care circumstanţele împiedică efectuarea investigaţiilor necesare. deoarece într-un anume grad. pe hârtie sau în formă electronică a tuturor rapoartelor scrise. Evaluatorii trebuie să menţină în permanenţă un standard înalt de onestitate şi integritate. 35 . comparare obiectivă. înainte de raportarea evaluării. sau situaţii ce afectează subiectul sau abordarea unei evaluări. Se vor face verificări şi investigaţii pentru a se asigura că datele pentru analiza în evaluare sunt corecte. terţii. confidenţialitate. limba şi legislaţia. Instrucţiunile scrise vor fi primite de la client şi vor fi confirmate în scris de evaluator. sau să se asocieze cu un profesionist care posedă experienţă sau cunoaşte forţele pieţei. care întăresc opiniile evaluatorului prin verificări. publicul. Activităţile se vor desfăşura astfel încât să nu fie prejudiciaţi clienţii.recunoscut. profesia sau organismul naţional profesional din care evaluatorii fac parte. După ce au fost declarate. care pot fi ori nu verificate sau nu necesită o verificare.

baza de evaluare. 1.RAPORTAREA EVALUĂRII 9 36 . data efectivă a valorii estimate. trebuie indicat efectul acestor elemente asupra valorii. În conformitate cu Standardul Internaţional de Evaluare nr. care oricum trebuie să fie rezonabilă. astfel încât să se păstreze un control asupra formei şi contextului în care evaluările sunt dezvăluite public. În raportul de evaluare să fie inclusă o expunere privind raţiunea existenţei unor devieri. incluzând tipul şi definiţia valorii. opiniile şi concluziile lor către utilizatorii serviciilor prestate de ei. . prin rapoarte corecte care vor dezvălui orice informaţii ce ar putea afecta obiectivitatea.instrucţiunile. Stilul raportului trebuie ajustat în funcţie de natura evaluării şi de nevoile clientului. să respecte principiile eticii şi limitele de competenţă.identitatea clientului. Contractele de evaluare se pot referi la una sau mai multe proprietăţi dând o importanţă deosebită modului în care se face raportarea valorilor.2 Conţinutul minim al unui raport de evaluare Conţinutul minim al unui raport de evaluare trebuie să cuprindă următoarele elemente9: . Raportul trebuie să furnizeze suficiente informaţii pentru a descrie activitatea desfăşurată. Raportul de evaluare trebuie să stabilească o restricţie de nepublicare a unei evaluări sau a concluziilor acesteia fără acord prealabil. concluziile obţinute şi contextul în care s-au format. cu proprietatea sau compania eventuală indicând posibile conflicte de interese (de exemplu evaluatorul intern trebuie să arate relaţia sa cu entitatea care controlează activele). indicându-se şi faptul dacă au fost sau nu evitabile. De asemenea trebuie să conţină orice relaţie personală sau a firmei. respectându-se şi anumite cerinţe minime cu privire la conţinut. directă sau indirectă. a subiectului şi a scopului acesteia. De asemenea pot exista devieri rezonabile de la Standardele Internaţionale de Evaluare care vor trebui prezentate.identitatea evaluatorului şi data raportului. prezentând orice ipoteze. scenarii sau condiţii limitative care afectează în mod direct evaluările.5. Dacă este cazul. . Raportul de evaluare va trebui să facă o descriere clară şi precisă a ariei de aplicabilitate a evaluării. evaluatorii trebuind să elaboreze şi să comunice analizele. scopul şi utilizarea evaluării. 3 .Dosarul va fi reţinut pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la finalizarea contractului. . Prezentarea informaţiilor este un pas esenţial în evaluare.

La §2 „Efectuarea lichidării” este un articol care prevede în mod expres implicarea evaluatorului autorizat. prin administratorul special. respectiv. a acestora. iar dacă acesta nu participă la inventariere. de debitor.6. situaţia juridică şi locaţia (locaţiile) proprietăţii (proprietăţilor) care vor fi evaluate. 37 . o certificare specifică din partea evaluatorului într-o formă standard. aria de aplicabilitate şi amploarea activităţii în misiunea de evaluare. data şi amploarea inspecţiilor. şi Conform exigenţelor din unele ţări. Art. Cu aprobarea comitetului creditorilor. 116 . într-o formă adecvată. calificarea profesională şi semnătura evaluatorului. 115 (1) Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului. Art.1 Rolul evaluării şi a evaluatorului Rolul evaluării şi a evaluatorului este stipulat în mod expres în PROIECTUL DE LEGE PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI la Capitolul 3 „Procedura”. dacă este cazul. lichidatorul va angaja un expert evaluator. în anumite cazuri.- 1. prezentarea modelelor de evaluare utilizate şi fundamentarea utilizării lor. şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. rezultatele evaluării obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare adoptat. argumentarea adecvării şi rezonabilităţii metodei şi. a valorii adoptate. o declaraţie de conformitate prin care se arată că evaluarea a fost făcută prin respectarea standardelor şi a altor cerinţe de prezentare. orice ipoteze şi condiţii limitative şi orice ipoteze speciale. numai de către lichidatorul judiciar. neobişnuite sau extraordinare. pe cheltuiala averii debitorului. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. La §1 „Măsuri premergătoare lichidării” este un articol care prevede în mod expres implicarea evaluatorului autorizat. (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. Aspecte specifice ale evaluării în cazul insolvenţei 1. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. pentru evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare.6 identitatea.

Scopul evaluării este stabilirea valorii maxim posibile a averii debitorului. sau va utiliza. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. .2 Cerinţe de conduită Evaluatorul va trebui să respecte o serie de cerinţe de conduită.ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. persoană fizică sau juridică.3 (2) Averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei – care pot face obiectul executării silite. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului. în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă). . cât şi în bloc (prin bloc. Obiectul evaluării îl reprezintă averea debitorului aşa cu este prevăzută în proiect (Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE) la Art. având obligaţia să recomande cea mai bună variantă. 1.3(2) Art. ca ansamblu funcţional. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.(2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. negociere directă sau o combinaţie a celor două va fi aprobată de adunarea creditorilor. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente). pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. Un evaluator autorizat are obligaţia de a respecta întotdeauna următoarele condiţii: . Bunurile vor putea fi vândute în bloc . (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. competenţa şi experienţa necesară pentru a îndeplini misiunea în mod eficient. ce constau în obligaţia de a face sau a nu face anumite lucruri. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. evaluatorul va evalua bunurile din averea debitorului atât individual cât şi în bloc.trebuie să respecte legile şi reglementările ţării în care îşi desfăşoară activitatea. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. Metoda de vânzare a bunurilor respectiv licitaţie publică.să ia toate măsurile necesare pentru a nu se ivi conflicte între interesele clienţilor şi cele ale altor terţi.6.să posede cunoştinţele. ale 38 .

evaluatorului, ale firmei sale, rudelor, prietenilor sau asociaţilor10; - să aibă grijă ca orice subordonat, să respecte Codul Deontologic al IVS; - să trateze problemele clientului cu discreţia şi confidenţialitatea corespunzătoare; - să efectueze evaluarea cu independenţă, obiectivitate, imparţialitate; - să nu condiţioneze onorariul de orice aspect al raportului; - să raţioneze imparţial şi să-şi justifice motivele pentru care este de acord sau nu cu concluziile raportului altui evaluator. În nici un caz, un evaluator autorizat nu are voie: - să acţioneze în mod înşelător sau fraudulos; - să redacteze şi să comunice în mod conştient un raport ce conţine analize false, inexacte sau părtinitoare; - să contribuie sau să participe la un serviciu de evaluare pe care alţi evaluatori îl consideră ca nejustificat; - să pretindă în mod conştient o prezentare a calificărilor profesionale pe care nu le posedă; - să folosească în mod conştient pretenţii sau reclame false, eronate sau exagerate; - să acţioneze pentru una sau mai multe părţi în aceeaşi problemă, cu excepţia consimţământului în scris; - să accepte o raportare a unor opinii şi concluzii predeterminate; - să accepte raportarea unor condiţii ipotetice asumate, ce nu pot fi realizate într-un timp rezonabil; - să pună în dependenţă onorariul cu rezultatul evaluării; - să se bazeze pe informaţiile furnizate de orice parte care nu are calificare corespunzătoare; - să se bazeze pe concluzii fără suport sau prejudecată; - să divulge informaţiile sensibile, altor persoane decât celor autorizate de client, cu excepţia cazului în care legea solicită acest lucru în mod expres.

10

Posibilele conflicte ce sunt cunoscute înainte de efectuarea evaluării vor fi evidenţiate în scris, înainte de acceptarea instrucţiunilor clientului. Orice conflicte, pe care evaluatorul le cunoaşte ulterior începerii evaluării, trebuie să fie imediat comunicate. Dacă respectivele conflicte sunt percepute după finalizarea evaluării, comunicarea acestora trebuie făcută într-o perioadă de timp rezonabilă.

39

2 Prezentarea Standardelor Internaţionale de Evaluare
2.1 Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare

Evaluarea porneşte întotdeauna de la noţiunea de proprietate şi apoi de la noţiunea de valoare. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare recunoaşte prin termenul proprietate supusă evaluării: proprietatea imobiliară, proprietatea mobiliară (bunuri mobile), active financiare, întreprinderi. Efectuarea evaluărilor se poate face pe două pe baze de valori: - pe baza valorii de piaţă; - pe baze diferite de valoarea de piaţă. Evaluările utilizează conceptele de piaţă, preţ, cost şi valoare, relevante pentru ambele baze de evaluare.
TIPURI DE PROPRIETATE PROPRIETATEA IMOBILIARĂ BUNURI MOBILE ACTIVE FINANCIARE ÎNTREPRINDERI

TIPURI DE VALOARE

VALOAREA DE PIAŢĂ

TIPURI DE VALORI DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ

Schema 2.1.1.Tipurile de proprietate şi tipuri de valoare Valorile diferite de valoarea de piaţă sunt foarte eterogene, referindu-se la situaţii diverse.
VALOAREA DE UTILIZARE VALOAREA DE INVESTIŢIE SAU SUBIECTIVĂ VALOAREA DE EXPLOATARE CONTINUĂ VALOAREA DE LICHIDARE SAU VÂNZARE FORŢATĂ VALORI DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ VALOAREA DE ASIGURARE VALOAREA DE IMPOZITARE VALOAREA DE RECUPERARE VALOAREA DE LICHIDARE SAU VÂNZARE FORŢATĂ VALOAREA SPECIALĂ VALOAREA DIN FUZIUNE

Schema 2.1.2.Tipurile de valori diferite de valoarea de piaţă

40

Evaluările pe baza valorii de piaţă implică existenţa unei pieţe funcţionale în cadrul căreia tranzacţiile au loc fără restricţii, evaluatorul trebuind să stabilească cea mai bună sau cea mai probabilă utilizare a proprietăţilor. Analizele sunt elaborate pe baza informaţiilor specifice pieţelor şi prin metode care să reflecte acţiunile participanţilor. Conceptul de valoare de piaţă este legat de percepţiile colective şi de comportamentul participanţilor pe piaţă, care recunoaşte factorii ce pot influenţa tranzacţiile şi îi separă de alte considerente. Metodele de evaluare pe baza pieţei derivă din aplicarea abordărilor valorii prin cost, comparaţia vânzărilor şi capitalizarea venitului. Evaluările pe alte baze decât valoarea de piaţă trebuie să includă definiţia clară a valorii aplicate în raport, asigurându-se faptul că valoarea definită nu va fi interpretată ca valoare de piaţă. În acest caz trebuie să se utilizeze metodele corespunzătoare şi să analizeze suficiente informaţii pentru estimarea rezonabilă a valorii. Principiile, metodele şi tehnicile de evaluare sunt înţelese în cadrul profesiei de evaluator şi sunt recunoscute de mediul de afaceri. Tipologia împarte standardele internaţionale în 3 categorii mari: 1. Standarde Internaţionale de Evaluare de Bază IVS1. Valoarea de piaţă – bază de evaluare (SIE1) IVS2. Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă (SIE2) IVS3. Raportarea evaluării (SIE3) 2. Standarde Internaţionale de Aplicaţie în Evaluare IVA1. Evaluarea pentru raportarea financiarã (SIAE1) IVA2. Evaluarea pentru garantarea împrumutului (SIAE2) 3. Standarde Internaţionale de Practică în Evaluare GN1. Evaluarea proprietăţii imobiliare (SIPE1) GN2..Evaluarea pentru închiriere / leasing (SIPE2) GN3..Evaluarea instalaţiilor, maşinilor şi echipamentelor (SIPE3) GN4..Evaluarea activelor necorporale (SIPE4) GN5..Evaluarea bunurilor mobile (SIPE5) GN6..Evaluarea întreprinderii (SIPE6) GN7..Substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării (SIPE7) GN8. Abordarea prin cost pentru raportarea financiară (CIN) GN9..Analiza fluxului de numerar actualizat (SIPE9) GN10..Evaluarea proprietăţilor agricole (SIPE10) GN11.Verificarea evaluării (SIPE11) GN12. Evaluarea proprietăţilor specializate generatoare de afaceri GN13. Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii GN 14. Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă. Standarde Internaţionale de Evaluare trebuie utilizate şi înţelese în totalitatea lor. 41

STANDARDELE INTERNAŢIONALE DE EVALUARE
STANDARDE DE EVALUARE SIE 1 (IVS 1) EVALUĂRI BAZATE PE VALOAREA DE PIAŢĂ SIE 2 (IVS 2) EVALUĂRI PE BAZE DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ SIE 3 (IVS 3) RAPORTAREA EVALUĂRII

STANDARDE INTERNAŢIONALE DE APLICAŢII ÎN EVALUARE

SIAE1 (IVA 1) EVALUAREA PENTRU RAPORTAREA FINANCIARÃ

SIAE (IVA 2) EVALUAREA PENTRU GARANTAREA ÎMPRUMUTULUI

STANDARDE INTERNAŢIONALE DE PRACTICĂ ÎN EVALUARE

SIPE 1 (GN 1) EVALUAREA PROPRIETĂŢII IMOBILIARE SIPE 4 (GN 4) EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE SIPE 7 (GN 7) SUBSTANŢELE PERICULOASE ŞI TOXICE ÎN EVALUĂRE

SIPE 2 (GN 2) EVALUAREA PENTRU ÎNCHIRIERE / LEASING SIPE 5 (GN 5) EVALUAREA BUNURILOR MOBILE SIPE 8 (GN 8) COSTUL DE ÎNLOCUIRE NET

SIPE 3 (GN 3) EVALUAREA INSTALAŢIILOR, MAŞINILOR ŞI ECHIPAMENTELOR SIPE 6 (GN 6) EVALUAREA ÎNTREPRINDERII SIPE 9 (GN 9) ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR ACTUALIZAT

SIPE 10 (GN 10) EVALUAREA PROPRIETĂŢILOR AGRICOLE

SIPE 11 (GN 11) VERIFICAREA EVALUĂRII

Schema 2.1.3.Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare Comunicarea rezultatelor evaluării depinde de conţinutul şi prezentarea raportului de evaluare. O importanţă deosebită se acordă transmiterii concluziei cu privire la valoare utilizatorilor evaluării, confirmării bazei de evaluare / definire a valorii, scopului evaluării, ipotezelor sau condiţiilor limitative. Un alt aspect important este legat de furnizarea unor detalii privind procesele analitice şi informaţiile empirice pentru a ajuta beneficiarul să înţeleagă mai bine raportul. Alte informaţii esenţiale care trebuie conţinute în raportul de evaluare includ: numele evaluatorului, proprietatea şi drepturile de proprietate supuse evaluării, data evaluării şi data raportului de evaluare, amplitudinea analizelor, corelaţiile cu SIE. Un raport de evaluare bine elaborat îndeplineşte două funcţiuni de bază: - este bine elaborat, fiind uşor de înţeles modalitatea de obţinere a rezultatelor; - este comunicat într-un mod clar. Legătura Standardelor Internaţionale de Evaluare cu Insolvenţă rezultă din proiectul de lege la Art 116 (3) (Capitolul 3, secţiunea a 7-a, §2): ... va angaja în numele debitorului un evaluator, persoană fizică sau juridică, sau va utiliza, cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

42

2.2

Standarde internaţionale de evaluare

2.2.1 Valoarea de piaţă – bază de evaluare Denumire: IVS1 Valoarea de piaţă - bază de evaluare (SIE1) Obiectivul standardului este de a oferi o definiţie uzuală a valorii de piaţă şi de asemenea, să explice criteriile generale referitoare la această definiţie şi la aplicarea ei în evaluarea proprietăţii, atunci când scopul şi utilizarea propusă a evaluării cer estimarea valorii de piaţă11. Definiţie: Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere. Pentru a estima valoarea de piaţă, trebuie să se determine mai întâi cea mai bună utilizare, sau cea mai probabilă utilizare. Această utilizare poate fi pentru continuarea utilizării existente a proprietăţii sau pentru unele utilizări alternative. Aceste determinări sunt realizate din evidenţa pieţei. Valoarea de piaţă se estimează prin aplicarea metodelor de evaluare care reflectă natura proprietăţii şi circumstanţele în care aceasta va fi cel mai probabil tranzacţionată pe piaţă. Toate metodele de măsurare a valorii de piaţă, dacă pot fi utilizate şi aplicate corect şi adecvat, vor conduce la reflectarea valorii de piaţă, atâta timp cât se bazează pe criterii derivate din piaţă. Cele mai utilizate metode pentru estimarea valorii de piaţă includ: - metoda de evaluare pe bază de cost; - metoda de evaluare prin comparaţia vânzărilor; - metoda de evaluare prin capitalizarea veniturilor (inclusiv analiza fluxului de numerar actualizat). Evaluatorul autorizat va lua în considerare fiecare metodă posibilă de utilizat pentru a obţine o largă analiză a valorii de piaţă. De asemenea va determina care dintre metode este cea mai potrivită sau dacă mai multe sunt potrivite, va concilia rezultatele. Aria de aplicabilitate a IVS1 Valoarea de piaţă - bază de evaluare (SIE1) se extinde asupra valorii de piaţă a proprietăţilor. Condiţia necesară este ca proprietatea să fie privită ca fiind de vânzare pe piaţă, în contrast cu evaluarea acesteia ca parte a valorii totale a întreprinderii care îşi va continua activitatea normală de exploatare sau pentru alt scop.

11

IVS1- Valoarea de piaţă - bază de evaluare, Standarde Internaţionale de Evaluare, IVSC, Ediţia a VI-a, 2003, pag 95

43

Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare Rapoartele de evaluare trebuie să fie clare şi vor conţine: - o referinţă specifică la definiţia valorii de piaţă în conformitate cu standardul; - o referinţă specifică privitoare la proprietate (de utilitate existentă, de cea mai bună utilizare, sau cea mai probabilă utilizare); - o prezentare a tuturor ipotezelor. Se va identifica în mod clar: - data efectivă a evaluării (data la care valoarea estimată este valabilă); - scopul şi utilizarea propusă a evaluării; - alte criterii relevante să asigure o interpretare corespunzătoare a rezultatelor evaluării. - dacă este implicat un evaluator intern. - orice deviere de la IVS1 care trebuie corelată cu prevederile conţinute de IVS 3 Raportarea evaluării. Utilitatea în cazul insolvenţei Pentru maximizarea valorii averii debitorului (aşa cum prevede proiectul de lege la Art 116, Capitolul 3, secţiunea a 7-a, §2) , lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă, într-o formă adecvată, a acestora. În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate: - atât individual; - cât şi în bloc. Standardul IVS1 se poate aplica evaluării activelor individuale din averea debitorului, pentru care există o piaţă funcţională. Standardul IVS1 nu se poate aplica evaluării activelor în bloc din averea debitorului. 2.2.2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă Denumire: IVS2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă (SIE2) Standardul (IVS 2) are două obiective12: - în primul rând să identifice şi să explice bazele de evaluare altele decât valoarea de piaţă şi să stabilească standarde pentru aplicarea lor; - în al doilea rând, să prezinte deosebirea dintre aceste baze şi valoarea de piaţă. Există circumstanţe în care sunt necesare alte baze de evaluare decât valoarea de piaţă. Esenţială este înţelegerea clară
IVS2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă, Standarde Internaţionale de Evaluare, IVSC, Ediţia a VI-a, 2003,pag 109
12

44

a diferenţelor între dintre baza de evaluare valoarea de piaţă şi bazele de evaluare în afara valorii de piaţă, ca şi efectele pe care diferenţele le pot exercita. Alte valori decât cea de piaţă se estimează când scopul evaluării implica baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă.. Valorile diferite de valoarea de piaţă sunt următoarele: - valoarea de utilizare; - valoarea de investiţie sau subiectivă; - valoarea de exploatare continuă; - valoarea de lichidare sau vânzare forţată; - valoarea de asigurare; - valoarea de impozitare; - valoarea de recuperare; - valoarea specială; - valoarea din fuziune; - valoarea de garantare a creditului ipotecar; - alte expresii ale valorii. Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare Pentru evaluările care nu sunt bazate pe valoarea de piaţă este necesar să se specifice clar, care este scopul folosirii lor şi transparenţa totală a bazelor de evaluare utilizate, a aplicabilităţii şi limitărilor acestora. Fiecare raport va conţine o expunere a condiţiilor limitative sau o prezentare similară. De asemenea trebuie să conţină o certificare a valorii / declaraţie de conformitate semnate sau un certificat. Trebuie să se arate cum se face distincţia între valoarea de piaţă şi orice altă formă de evaluare aplicată. Utilitatea în cazul insolvenţei Standardul IVS2 se poate aplica evaluării activelor individuale din averea debitorului, pentru care nu există o piaţă funcţională. Standardul IVS2 se poate aplica evaluării activelor în bloc din averea debitorului, în cazul în care activele respective pot fi utilizate pentru derularea unei afaceri, caz în care se poate determina valoarea de exploatare continuă. În cazul reorganizării judiciare, aşa cum prevede proiectul de lege la Capitolul 1 „Dispoziţii generale” Art1(18) sau a falimentului aşa cum se prevede la Art.1 (21) în multe cazuri cea mai reprezentativă valoare poate fi valoarea de lichidare a unor active. Valoarea de lichidare sau valoarea de vânzare forţată este suma care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăţi, într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară, specificată în definiţia valorii de piaţă. Perioada prea scurtă poate rezulta şi din prevederile Art. 5 alin. (2) din Cap.2: „Organele prevăzute la Art. 5 alin. (1) trebuie să

45

a bazei de evaluare. cât şi celor interni.” 2. .să identifice elementele esenţiale care trebuie incluse în rapoartele de evaluare. şi Conform exigenţelor din unele ţări. neobişnuite sau extraordinare.identitatea.identitatea clientului. baza de evaluare şi scopul evaluării ca şi rezultatele analizei care a condus la opinia privind valoarea. . .identitatea evaluatorului şi data raportului. o 46 .să comenteze cerinţele privind raportarea.aria de aplicabilitate şi amploarea activităţii în misiunea de evaluare.o declaraţie de conformitate prin care se arată că evaluarea a fost făcută prin respectarea standardelor. . a scopului evaluării şi a oricăror ipoteze si condiţii limitative. . Fiind etapa finală a procesului de evaluare. .calificarea profesională şi semnătura evaluatorului. Aria de aplicabilitate se poate privi din mai multe puncte de vedere: . în anumite cazuri. scopul şi utilizarea evaluării.includerea aspectelor specifice când evaluarea se referă la scopuri şi tipuri specifice de proprietate. .asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege. .conformitatea cu cerinţele privind raportarea este cerută atât evaluatorilor externi. care corespund celei mai bune practici profesionale. Raportul de evaluare este un document care înregistrează instrucţiunile pentru o anumită misiune de evaluare.orice ipoteze şi condiţii limitative şi orice ipoteze speciale.instrucţiunile. Conţinutul minim al unui raport de evaluare trebuie să cuprindă următoarele elemente: . importanţa critică rezidă în comunicarea concluziei asupra valorii. se aplică tuturor tipurilor de rapoarte de evaluare.2. . . incluzând tipul şi definiţia valorii. . situaţia juridică şi locaţia (locaţiile) proprietăţii (proprietăţilor) care vor fi evaluate.cerinţele privind raportarea.3 Raportarea evaluării Denumire: ISV3 Raportarea evaluării (SIE3) Raportul de evaluare prezintă concluzia asupra valorii.baza de evaluare. . precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.data şi amploarea inspecţiilor. Obiectivele principale ale standardului: . data efectivă a valorii estimate.

Dacă evaluările sunt făcute de un evaluator intern. evaluatorii trebuie să ia în considerare Standardele Internaţionale vezi structura minimă a planului de reorganizare „Manual de Bune Practici”.- certificare specifică din partea evaluatorului într-o formă standard.3. argumentarea adecvării şi rezonabilităţii metodei şi. 2. ar putea fi precizarea în detaliu de către evaluator la scopului evaluării şi a fazei procedurii pentru care elaborează raportul. De asemenea evaluarea poate să intervină în lichidare. De exemplu evaluarea poate interveni ca un capitol distinct în structura planului de reorganizare13. consultant al întreprinderii sau ca mediator. Dacă evaluatorul participă la misiunea de evaluare în altă calitate decât cea de evaluator. respectiv. pag 135 13 47 . Pentru precizia tehnică. rezultatele evaluării obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare adoptat. prezentarea modelelor de evaluare utilizate şi fundamentarea utilizării lor. aspect prezentat în textele anterioare. în raportul de evaluare vor fi prezentate informaţii specifice referitoare la existenţa şi natura relaţiei dintre evaluator şi entitatea care controlează activul. 2005 14 IVA1 Evaluarea pentru raportarea financiarã. PricewaterhouseCoopers. de exemplu ca agent independent sau imparţial. a valorii adoptate Cerinţe specifice de prezentare a informaţiilor sunt legate de ipostaza evaluatorului în misiunea de evaluare şi faţă de terţii interesaţi. IVSC. evaluatorul trebuie să prezinte rolul specific în fiecare dintre aceste misiuni. 2003.3 Standarde internaţionale de aplicaţie în evaluare 2. Standardul prezintă criteriile care trebuie luate în consideraţie în realizarea evaluărilor pentru elaborarea situaţiilor financiare şi a conturilor adecvate. deşi legea nu prevede în mod expres. Ediţia a VI-a. Utilitatea în cazul insolvenţei Ca o bună practică.1 Evaluarea pentru raportarea financiarã Denumire: IVA1 Evaluarea pentru raportarea financiarã (SIAE1) Obiectivul standardului este de a explica principiile care stau la baza evaluărilor realizate pentru utilizarea în situaţiile financiare şi în conturile adecvate ale întreprinderilor14. Standarde Internaţionale de Evaluare.

balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii.. IVS sunt elaborate în concordanţă cu IAS şi IFRS. Cerinţele de prezentare a informaţiilor derivă din coroborarea IVS3 cu IFRS1. Aria de aplicabilitate se referă la toate clasele de active..f) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii. § 1. decât pentru creditele destinate persoanelor fizice sau întreprinderilor. Evaluarea pentru garantarea împrumutului.. Ediţia a VI-a. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară sau reglementările naţionale relevante. Aria de aplicabilitate se referă la toate situaţiile în care evaluatorii sunt solicitaţi să avizeze sau să raporteze instituţiilor de IVA2. care corespund calificării şi experienţei evaluatorilor. principiile de evaluare sunt aceleaşi. care trebuie garantate. iar dacă este cazul trebuie să prezinte cadrul legislativ şi orice deviere de la aceste standarde. . . cu solicitările impuse de Standardele Internaţionale de Contabilitate. dar şi în conformitate cu IFRS1. Secţiunea 1 Cererile introductive. Chiar dacă proprietăţile diferă din multe puncte de vedere. oferind cadrul în care se pot face evaluări pentru instituţiile de creditare şi alte instituţii care oferă finanţări. Astfel. 28 ..3.de Contabilitate. În anumite situaţii.) 2.2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului Denumire: IVA2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului (SIAE2) Scopul standardului este de a oferi instrucţiuni evaluatorilor care elaborează evaluările pentru garantarea împrumuturilor. evaluatorul trebuie să prezinte toate informaţiile necesare conform IVS 3. În mod expres la Art. incluse în orice situaţie financiară. Standarde Internaţionale de Evaluare. IVSC.. Cadrul oferit este mai degrabă pentru instituţiile de creditare şi alte instituţii care oferă finanţări. un evaluator autorizat poate determina efectele aplicării IVA1 în momentul în care se depune bilanţul certificat. 2003. Raportarea evaluării. Utilitatea în cazul insolvenţei În cazul insolvenţei. De regulă se preferă ipoteca imobiliară. dar garanţiile pentru un împrumut în alte acorduri de finanţare pot fi definite mai pe larg. Majoritatea acordurilor de finanţare sunt garantate cu anumite active. care trebuie garantate15. chiar activul net al unei întreprinderi poate fi pus ca garanţie.Cererea debitorului) se prevede că: „Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte: a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor / auditor.alin (1) litera (a) şi (f) (Capitolul 3 Procedura. pag 185 15 48 .

iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. Secţiunea a 2 a Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii). eventual IVS2 şi IVS 3.(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă.creditare sau altor furnizori de capital de împrumut. În raportarea unei de valori de piaţă estimată pentru garanţiile unui împrumut. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează. Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare sunt specifice. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect. De asemenea.a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. Dacă există valori alternative legale adecvate. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă. evaluatorul va respecta aceleaşi reguli ca şi în cazul IVS1 şi INS3. În general. ca urmare a acumulării dobânzilor. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. În particular acestea vor conţine trimiteri specifice la definiţia valorii în cazul acestui standard. funcţionalitatea şi alte criterii relevante pentru a asigura interpretarea corectă. Acest Standard trebuie perceput ca o continuare a IVS 1. Utilitatea în cazul insolvenţei Utilitatea este prevăzută în mod expres (de Articolul 39 Aliniatul 1 litera A. Art. B. 49 . 121 alin. 38 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. rapoartele elaborate în conformitate cu acest standard vor respecta cerinţele de raportare prezentate de IVS 1. în una dintre următoarele situaţii: A. atunci când valoarea obiectului garanţiei. acestea trebuie raportate. (1) punctul 1. în cadrul procedurii. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei. să prezinte data evaluării. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. 39 . majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. din Capitolul 3 Procedura. scopul. în cazurile în care evaluările sunt efectuate pentru garantarea împrumuturilor. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. împreună cu trimiteri la utilitatea sau cea mai bună utilizare a proprietăţii. b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pierderii sau deteriorării.

a celorlalte elemente. 2. dar presupune că evaluatorii sunt instruiţi în astfel de proceduri şi că aceste GN1 Evaluarea pentru garantarea împrumutului.1 Evaluarea proprietăţii imobiliare Denumire: GN1 Evaluarea proprietăţii imobiliare (SIPE1) Scopul standardului constă în clarificarea fundamentelor în evaluarea proprietăţii imobiliare16. Standardul presupune că evaluatorii cunosc complexitatea pieţelor şi a proprietăţilor imobiliare.o sinteză a procesului de evaluare şi logica sa. Când estimarea valorii proprietăţii imobiliare este o componentă a evaluării întreprinderii. . Evaluarea proprietăţii imobiliare necesită o pregătire. respectiv. 2003. Standarde Internaţionale de Evaluare. rămânând debitorului / administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi. instruire şi experienţă speciale. În evaluarea întreprinderii se poate regăsi şi proprietatea imobiliară. Standardul furnizează cadrul pentru aplicarea metodelor general acceptate. Ediţia a VI-a.o prezentare a cerinţelor adecvate de prezentare a informaţiilor şi de raportare. A. a). .o prezentare a importanţei principiilor şi conceptelor. Valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare este întotdeauna evaluată în concordanţă cu IVS1. se estimează valoarea de piaţă a acelei proprietăţi imobiliare.4 Standarde internaţionale de practică în evaluare 2. Proprietatea imobiliară este evaluată ca o entitate distinctă. Aplicarea specifică a procedurilor de evaluare calitative şi cantitative nu face obiectul standardului. pag 199 16 50 . Ipoteza de la care pleacă standardul este că dacă sunt urmate Principiile General Acceptate de Evaluare (GAVP).o identificare a termenilor şi definiţiilor cheie. ca active fizice asupra cărora se aplică anumite drepturi de proprietate.(3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. .exemple de abuzuri şi confuzii. Aria de aplicabilitate trebuie înţeleasă într-un sens mai larg.4. diferenţele de pe pieţele imobiliare şi dintre proprietăţi vor fi reflectate cu acurateţe şi credibilitate. .o prezentare a instrucţiunilor de aplicare a evaluării. . utilizate pentru evaluarea proprietăţii imobiliare. care poate fi doar o componentă. IVSC. Standardul este elaborat pentru a oferi sprijin în elaborarea sau în utilizarea evaluărilor de proprietate imobiliară. (1) lit. Elementele principale ale standardului includ: . De asemenea trebuie bine înţelese relaţiile dintre GN6 „Evaluarea întreprinderii” şi GN1 „Evaluarea proprietăţii imobiliare”.

Standardul defineşte instalaţiile. Ediţia a VI-a. comun pentru toate tipurile de active imobiliare evaluate. implicate în analiza drepturilor de a închiria.proceduri sunt incluse în practicile general acceptate. Standarde Internaţionale de Evaluare. Relaţiile între diferitele drepturi de proprietate asupra aceleiaşi proprietăţi pot fi complexe şi trebuie clar delimitate de evaluator pentru a nu genera confuzii. Scopul este de a obţine valoarea de piaţă sau o altă valoare specificată. drept care reprezintă o formă distinctă a dreptului legal de proprietate. maşinilor şi echipamentelor (SIPE3) Standardul încearcă să evite impactul neînţelegerii sau a diferenţelor conceptuale referitoare la evaluarea instalaţiilor.2 Evaluarea pentru închiriere / leasing Denumire: GN2 Evaluarea pentru închiriere / leasing (SIPE2) Pentru a evita neînţelegerile sau interpretările eronate. Standardul se poate aplica doar unde locatorul / chiriaşul deţine un drept asupra terenului şi / sau clădirilor. Contractele de închiriere / leasing stabilesc drepturi care sunt diferite de dreptul deplin de proprietate. maşinilor şi echipamentelor. principiile şi aspectele importante ce trebuie luate în considerare în evaluarea drepturilor de închiriere / leasing. Această clasă de proprietate este. iar apoi rezultatele se reconciliază. O proprietate poate să conţină una sau mai multe dezmembrări ale dreptului de proprietate. ţinând cont de referinţele speciale conţinute în IVS 1 şi IVS2. Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul stabileşte definiţiile. 17 GN2 Evaluarea pentru închiriere / leasing. maşinilor şi echipamentelor Denumire: GN3 Evaluarea instalaţiilor. asimilată în contabilitate sub denumirea de active corporale. pag 223 51 . atât pentru dreptul absolut de proprietate. 2. 2003. maşinile şi echipamentele o clasă generală de proprietate. cât şi pentru proprietatea închiriată. IVSC. 2. fiecare dintre acestea având o valoare de piaţă17. De obicei se aplică mai multe metode de evaluare. Nu se recomandă evaluarea distinctă a drepturilor de închiriere. Responsabilitatea în alegerea metodelor de evaluare corecte pentru îmbunătăţirea înţelegerii evaluării revine evaluatorului autorizat.3 Evaluarea instalaţiilor. ale căror valori estimate să fie apoi însumate pentru a se ajunge la mărimea unui tip de valoare definit pentru proprietatea imobiliară.4. diferită de proprietatea imobiliară. trebuie făcută clar distincţia între aspectele legale şi cele fizice.4.

Standarde Internaţionale de Evaluare. Principiile. prin capitalizarea venitului. solicitând o evaluare profesionistă a utilităţii proprietăţii evaluate. maşinilor şi echipamentelor. maşini şi echipamente18. pot fi vândute în conjuncţie cu o varietate de alte active. IVSC. respectiv de separarea între evaluările pentru raportarea financiară şi cele cu alte scopuri. pag 237 19 GN4 Evaluarea activelor necorporale. Împreună cu IVA1. maşinile şi echipamentele sunt evaluate ca alte active. De asemenea trebuie luate în considerare caracteristicile fizice. IVS2 şi IVA1.Obiectivul standardului este de a oferi evaluatorilor clarificări şi instrucţiuni pentru elaborarea evaluărilor de instalaţii. Regula de bază în aplicarea GN3 este dat diferenţierea între evaluările pe baza valorii de piaţă şi cele pe alte baze decât valoarea de piaţă. 2003. GN3 clarifică şi extinde conceptul de evaluare a activelor de natura imobilizărilor corporale. Fiind de regulă vorba de active puternic specializate. IVSC.4. Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul cuprinde definiţii. abordarea prin cost se face pe baza costului de înlocuire net. 2. Metodele de evaluare includ aceleaşi abordări ca în cazul altor standarde: prin comparaţia vânzărilor. prin cost. Unele active pot fi divizate în componente separate şi apoi vândute. dar trebuie aplicat cu referiri particulare la IVS1. aplicându-se conceptele de valoare de piaţă şi costul de înlocuire net. principii şi consideraţii referitoare la evaluarea instalaţiilor. metodele şi tehnicile pot să difere în funcţie de motivul evaluării acestei clase de proprietăţi. funcţionale şi economice proprietăţilor de această natură. instalaţiile.4 Evaluarea activelor necorporale Denumire: GN4 Evaluarea activelor necorporale (SIPE4) Obiectivul standardului este de a asigura calitatea lucrărilor pentru raportarea situaţiilor financiare şi pentru evaluările de active necorporale19. În plus. Atunci când scopul evaluării este diferit de raportarea financiară. altele decât proprietatea imobiliară. grupate şi vândute separat. Ediţia a VI-a. aceste active sunt evaluate prin aplicarea unei baze de evaluare adecvate. Ediţia a VI-a. pag 245 18 52 . Situaţia se poate complica deoarece aceste active se pot combina pentru a constitui o mare varietate de situaţii. făcând distincţia dintre evaluările pentru raportarea financiară de alte baze de evaluare. În scopul raportării financiare. GN3 Evaluarea instalaţiilor. Standarde Internaţionale de Evaluare. 2003. maşinilor şi a echipamentelor.

20 GN5 Evaluarea bunurilor mobile. Standardul conţine un comentariu amplu al procesului de evaluare a bunurilor mobile. Conceptele şi procesele aplicate în evaluarea bunurilor mobile. Aria de aplicabilitate este dată de modalitatea de construire. Pe lângă Standarde Internaţionale de Evaluare. iar aplicabilitatea metodelor specifice poate să difere. Trebuie acordată o atenţie deosebită distincţiei între valorile de piaţă corespunzătoare bunurilor mobile şi componentele pieţei. adică la efectuarea sau la utilizarea serviciilor de evaluare a activelor necorporale. pag 259 53 . IVSC. cu scopul de a caracteriza procedeele implicate în evaluările bunurilor mobile şi pentru a furniza o bază de comparaţie cu alte tipuri de evaluări. Când se folosesc termeni cu mai multe semnificaţii trebuie să se specifice diferenţele. în evaluările de active necorporale pot fi aplicate şi alte principii. sunt aceleaşi ca şi cele folosite la alte tipuri de evaluări. care sunt active necorporale identificabile şi ca elemente componente ale unei proprietăţi sau afaceri. respectiv aplicând prevederile IVS2 când baza de evaluare este alta decât valoarea de piaţă. Trebuie făcută distincţia între valoarea activelor necorporale individuale. Standarde Internaţionale de Evaluare. 2. Metodele aplicate în evaluarea de active necorporale. pe lângă alte elemente comune altor standarde. 2003.5 Evaluarea bunurilor mobile Denumire: GN5 Evaluarea bunurilor mobile (SIPE5) Scopul standardului este de a îmbunătăţi consecvenţa şi calitatea evaluărilor de bunuri mobile în avantajul utilizatorilor serviciilor de evaluare a bunurilor mobile20. chiar dacă unii termeni pot avea definiţii alternative. Evaluările bunurilor mobile se realizează aplicând prevederile IVS1 când baza de evaluare este valoarea de piaţă. însă anumiţi termeni pot avea sensuri sau utilizări diferite. în general sunt aceleaşi cu cele folosite pentru alte tipuri de evaluări. Ediţia a VI-a. în evaluările de bunuri mobile pot fi aplicate şi alte principii. în general. Pe lângă Standarde Internaţionale de Evaluare.4. Aria de aplicabilitate este dată de utilitatea standardului. adică pentru a fi folositor la prestarea sau utilizarea serviciilor de evaluare referitoare la bunuri mobile.Evaluările de active necorporale se fac la valoarea de piaţă folosind IVS1 sau pe alte baze de evaluare folosind IVS2.

Adoptarea premisei continuităţii activităţii permite ca întreprinderea să fie evaluată la o valoare mai mare decât valoarea ei de lichidare şi este esenţială pentru estimarea valorii de piaţă a întreprinderii. Evaluarea unei întreprinderi se poate realiza aplicând prevederile IVS1 când baza de evaluare este valoarea de piaţă sau aplicând prevederile IVS2 când baza de evaluare este alta decât valoarea de piaţă. în general sunt aceleaşi cu cele folosite pentru alte tipuri de evaluări. acţiuni şi / sau a activelor necorporale. principiile de continuitate a activităţii.2. Premisa continuităţii activităţii reprezintă o alternativă la premisa lichidării.premisa lichidării. participaţii.valoare de piaţă. Evaluatorul de întreprindere este o persoană care prin pregătire. evaluarea activelor deţinute de acea entitate şi alte aplicaţii posibile diferite.4. Premisa continuităţii activităţii este o premisă a evaluării. unde este cazul. În evaluarea întreprinderii se folosesc două mari premise: . conform căreia se consideră că o întreprindere îşi va continua activitatea de exploatare într-un orizont de timp nelimitat.valoare netă contabilă şi valoarea contabilă corectată. în beneficiul orientării utilizatorilor situaţiilor financiare şi ai evaluărilor de întreprinderi21. Conceptele şi procesele aplicate în evaluarea întreprinderilor. iar aplicabilitatea metodelor specifice poate să difere. De asemenea trebuie luate în considerare. .6 Evaluarea întreprinderii Denumire: GN6 Evaluarea întreprinderii (SIPE6) Scopul standardului este de a îmbunătăţi conţinutul şi calitatea evaluărilor de întreprinderi în cadrul comunităţii internaţionale. Ediţia a VI-a. . . Standarde Internaţionale de Evaluare. pag 273 21 54 . Standardul GN6 prezintă un set de definiţii importante utilizate în evaluările de întreprinderi. Principalele abordări în evaluare aplicabile unei întreprinderi sunt: GN6 Evaluarea întreprinderii. instruire şi experienţă este calificată să efectueze o evaluare a unei întreprinderi. Când se folosesc termeni cu mai multe semnificaţii trebuie să se specifice diferenţele.valoarea de exploatare continuă.premisa continuităţii activităţii. Tipurile de valori specifice evaluării de întreprinderi vehiculate de standard sunt: . 2003. Trebuie făcută o distincţie clară între valoarea unei entităţi de afaceri. chiar dacă unii termeni pot avea definiţii alternative. IVSC.

În plus. 2003. participaţii sau unei acţiuni se face prin folosirea uneia sau mai multor metode care compară subiectul evaluat cu alte întreprinderi similare. Pe lângă Standardele Internaţionale de Evaluare. participaţii sau acţiuni similare care au fost vândute pe o piaţă specializată. faţă de elementele comune cu alte standarde.pe bază de active. care pot influenţa valoarea proprietăţii. principii şi consideraţii generale care îi orientează efectuarea evaluărilor când sunt prezente substanţe periculoase sau toxice. trebuie apelat la recomandările unor experţi. pag 299 22 - 55 .7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării Denumire: GN7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării (SIPE7) Obiectivul standardului este de a sprijini evaluatorii în efectuarea evaluărilor în cazul în care substanţele periculoase sau toxice pot influenţa valorile proprietăţii22. Ediţia a VI-a. GN6 conţine o analiză mai amănunţită a procesului de evaluare a întreprinderii. cu rolul de a prezenta o bază de comparaţie cu alte tipuri de evaluări. În general. în evaluarea întreprinderii pot fi aplicabile şi alte principii de bază ale evaluării. Substanţele periculoase şi toxice fac parte din acei posibili factori de mediu care. Aria de aplicabilitate este aferentă tuturor evaluărilor de proprietăţi care includ riscuri provenite din existenţa sau utilizarea GN7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării.4. când estimarea valorii întreprinderii. Când se iau în considerare efectele asupra valorii ale unor astfel de riscuri. Standarde Internaţionale de Evaluare. în estimarea valorii întreprinderii se folosesc mai multe metode specifice de evaluare. Standardul conţine concepte. . când estimarea valorii unei întreprinderi şi / sau unei participaţii la capital se face utilizând metode bazate pe valoarea activelor întreprinderii. IVSC. . participaţii sau unei acţiuni se face prin folosirea uneia sau mai multor metode prin care valoarea este estimată prin convertirea beneficiilor (câştigurilor) anticipate în valoare.prin capitalizarea venitului. Este rolul evaluatorului de a reconcilia valorile. minus datoriile. 2. sunt luaţi în consideraţie în mod specific de către evaluatori. Aria de aplicabilitate este în general mai largă decât în cazul altor standarde. Standardul a fost elaborat să sprijine efectuarea sau utilizarea evaluărilor de întreprinderi. când este cazul. când estimarea valorii unei întreprinderi.prin piaţă.

IVSC. 2.4. 2003. 23 GN8 Costul de înlocuire net. dar numai cu respectarea cerinţelor de ordin legislativ. Are o utilitate deosebită în evaluările pentru raportarea financiară. costul de înlocuire net este privit ca o metodă acceptabilă pentru evaluarea activelor specializate. Ediţia a VI-a. pag 309 24 GN9 Analiza fluxului de numerar actualizat. utilizat în practica internaţională de evaluare23. în efectuarea analizei fluxului de numerar actualizat.4. Ediţia a VI-a.9 Analiza fluxului de numerar actualizat Denumire: GN9 Analiza fluxului de numerar actualizat (SIPE9) Scopul standardului este de a prescrie Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP). Analiza fluxului de numerar actualizat (DCF) reprezintă o tehnică de modelare financiară bazată pe ipotezele explicite referitoare la venitul şi cheltuielile previzionate aferente unei proprietăţi sau întreprinderi. 2. Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul stabileşte procedurile care trebuie să fie urmate de evaluatori în adoptarea. Standarde Internaţionale de Evaluare. însă evaluatorul trebuie să includă în raport observaţii de piaţă referitoare la valoarea terenului sau la costul curent şi la cotele de depreciere”. În conformitate cu paragraful 5.8 Costul de înlocuire net Denumire: GN8 Abordarea prin cost pentru raportarea financiară – (CIN) (SIPE8) Scopul standardului este de a informa pe utilizatorii şi elaboratorii rapoartelor de evaluare asupra interpretării corecte a conceptului de cost de înlocuire net.3 „în absenţa informaţiilor de piaţă. pag 321 56 . IVSC. Standarde Internaţionale de Evaluare.substanţelor toxice şi care pot influenţa valoarea de piaţă sau o altă valoare recunoscută. Ipotezele se referă la cantitatea. cea mai bună practică şi atenţia deosebită pe care evaluatorii trebuie să o acorde. ca bază de evaluare. 2003. pentru evaluările bazate pe piaţă şi pe baze diferite de piaţă şi să facă distincţia între aplicarea analizei în aceste două tipuri diferite de misiuni de evaluare24. a costului de înlocuire net în corelaţie cu IVS2 (Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă) şi IVA1 (Evaluarea pentru raportarea financiară).

oferta. evaluatorul trebuie să posede cunoştinţe solide şi să poată înţelege elementele fizice şi economice care afectează capacitatea de producţie a terenurilor agricole şi valoarea mărfurilor produse pe acestea. Analiza fluxului de numerar actualizat este utilizată în evaluarea proprietăţii imobiliare. luând în considerare structura şi componentele modelelor şi cerinţele de raportare pentru evaluările bazate pe analiza fluxurilor de numerar. Evaluările bazate pe GN9 sunt fundamentate pe analiza datelor istorice şi pe ipotezele referitoare la condiţiile viitoare de piaţă care afectează cererea.4. pentru a păstra încrederea în pieţele de capital şi pentru a respecta cerinţele generale de raportare financiară25. venitul. a ipotezelor pe care se bazează o astfel de analiză. datorită multor motive. Dacă nu posedă astfel de cunoştinţe. Aria de aplicabilitate se referă la caracteristicile specifice ale valorii proprietăţilor agricole şi cerinţele de bază ale standardelor GN aplicate în agricultură. în analizele investiţiilor şi ca procedură de contabilitate pentru estimarea valorii de utilizare. Ediţia a VI-a. care determină capacitatea proprietăţi sau întreprinderi de a genera venit. pag 321 57 . 2003.10 Evaluarea proprietăţilor agricole Denumire: GN10 Evaluarea proprietăţilor agricole (SIPE10) Proprietăţile şi în mod special terenurile destinate utilizării agricole sunt astfel subiectul principal al serviciilor de evaluare. pentru a promova utilizarea productivă a terenului. Este una din metodologiile de evaluare din cadrul abordării prin capitalizarea venitului. impozitarea. trebuie să folosească opinia unui expert. Standarde Internaţionale de Evaluare.calitatea. Evaluările credibile ale terenurilor agricole sunt esenţiale pentru a asigura capitalul necesar pentru sprijinirea continuităţii bazei economice. variabilitatea. Pentru ca evaluările să fie corecte. a întreprinderilor şi activelor necorporale. de amenajare a teritoriului şi de investiţii. momentul şi durata intrărilor şi ieşirilor care sunt actualizate la valoarea prezentă. Aria de aplicabilitate se referă la evaluările bazate pe piaţă şi cele din afara pieţei. IVSC. 2. 25 GN10 Evaluarea proprietăţilor agricole. cheltuielile şi potenţialul de risc. stabilirea garanţiei pentru finanţare şi pentru studii economice. Proprietatea agricolă posedă caracteristici specifice. printre care enumerăm transferul public şi privat al dreptului de proprietate. Aria de aplicabilitate se extinde şi asupra naturii rezonabile şi sustenabile.

2003. corectitudinea şi calitatea rapoartelor de evaluare.2. Verificările ca parte a practicii profesionale. Standarde Internaţionale de Evaluare. fiind obligatorie pentru fiecare evaluator care efectuează o verificare. în mod uzual.determinarea faptului că se respectă cerinţele reglementate de standarde şi de lege. . staţii de benzină.verificare de birou.verificare tehnică. consecvenţa. IVSC.4. 2. credibilitatea şi completitudinea evaluărilor. precum hoteluri. . Scopul standardului derivă din necesitatea de a garanta acurateţea. Ediţia a VI-a. a corectitudinii metodelor şi tehnicile folosite. Aria de aplicabilitate a standardului se referă la elaborarea şi raportarea verificării evaluărilor. restaurante. O verificare trebuie să analizeze soliditatea evaluării din punct de vedere al adecvării şi relevanţei datelor utilizate şi a cercetărilor efectuate. care. Există mai multe tipuri de verificări: .oferirea unei baze pentru deciziile în afacere. Motivele efectuării verificărilor evaluărilor sunt diferite: . opiniilor şi concluziilor şi în general a faptului că raportul verificat respectă Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP).mărturia de expert judiciar în procedurile şi circumstanţele legale. .11 Verificarea evaluării Denumire: GN11 Verificarea evaluării (SIPE11) Verificarea evaluării este o verificare cu raţionament profesional imparţial a activităţii unui evaluator efectuată de un alt evaluator26. . . sunt tranzacţionate pe piaţă în 26 GN11 Verificarea evaluării.Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri (PSGA) Aria de aplicabilitate Proprietăţile specializate generatoare de afaceri (PSGA) sunt proprietăţi individuale.verificare în teren.12 Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri Denumire: GN12 .4. . O verificare poate solicita intervenţia experţilor cu cunoştinţe de specialitate oferind o viză de control credibilă cu privire la evaluarea verificată.precauţia necesară pentru raportarea financiară. se fac luând în considerare corectitudinea.verificare administrativă (de conformitate). adecvării şi credibilităţii analizelor. pag 339 58 .

Acest Standard de Practica (GN) oferă o orientare atât în evaluarea PSGA-urilor în întregul lor. referitor la orice modificare a conceptului care este specificat în instrucţiuni sau acte normative relevante. evaluatorii ar trebui să aplice metode de evaluare adecvate. este valoarea de piaţă.4. Dacă acestea stipulează o altă bază de evaluare. 2. cât şi în alocarea valorii PSGA pe principalele componente. Aceste proprietăţi includ nu numai teren şi clădiri. diferită de valoarea de piaţă. aplicabil tuturor statelor membre ale IVSC. aşa cum este definită mai sus. ca active operaţionale.13 Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii Denumire: proprietăţii GN13 Evaluarea globală pentru impozitarea Aria de aplicabilitate Obiectivul acestui Standard Internaţional de Practica în Evaluare constă în asigurarea unui cadru pentru realizarea misiunii evaluării globale în vederea impozitării proprietăţii în funcţie de valoare.timp ce rămân operaţionale. pentru evaluarea globală.4. formată din active necorporale (inclusiv fondul comercial transferabil). ci şi alte active fixe (mobilier.Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă Aria de aplicabilitate Obiectivul acestui Standard de Practică (GN) este de a clarifica şi de a oferi instrucţiuni pentru evaluarea activelor sau drepturilor (intereselor) deţinute de entităţi care funcţionează în industria extractivă. aşa cum a fost definită în IVS 1.14 Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă Denumire: GN14 . 59 . Procesul de evaluare globală poate fi utilizat ca o metodologie pentru impozitarea proprietăţii în funcţie de valoarea acesteia sau ca studii statistice şi economice subordonate programelor Administraţiilor Financiare. utilaje şI echipamente) şi o componentă comercială. Baza de evaluare. pentru a realiza obiectivele Standardelor IVSC în aceste circumstanţe. 2. secţiunea 3.

continuitatea functionării industriei extractive . inclusiv ale intereselor (drepturilor) în proprietăţi din ramură.Este necesară realizarea unor evaluări credibile ale activelor din industria extractivă. pentru a asigura disponibilitatea investitorilor de a sprijini. 60 . promovarea unor modalităţi productive de folosire a resurselor naturale minerale şi petroliere şi menţinerea încrederii în pieţele de capital.componentă de bază a economiei mondiale. cu capitalul necesar.

prin instituirea unui plan care să prevadă restructurarea activităţii sale şi / sau lichidarea unor bunuri din averea lui. Rolul evaluării şi a evaluatorului este stipulat în mod expres în PROIECTUL DE LEGE PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI la Capitolul 3 „Procedura”. Scopul evaluării este stabilirea valorii maxim posibile a averii debitorului. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului.instanţele judecătoreşti. Raportul de evaluare. în practica internaţională şi naţională s-au desprins câteva practici care pot impune necesitatea efectuării evaluării şi în alte etape ale procedurii insolvenţei decât lichidarea. Art. . aceştia fiind: . evaluatorul va evalua bunurile din averea debitorului atât individual cât şi în bloc. 2 Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. Astfel scopul evaluării trebuie coroborat cu scopul legii aşa cum este prevăzut în Capitolul 1 „Dispoziţii generale” la articolul 2. literele (a) şi (b) ale articolului 3 din Capitolul 1 Dispoziţii generale 28 Capitolul 2 PARTICIPANŢII LA PROCEDURA REORGANIZĂRII JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI 61 .2 Relaţia dintre evaluator şi participanţii la procedura insolvenţei Participanţii la procedura insolvenţei sunt prevăzuţi în mod expres de lege28.adunarea creditorilor.3 Evaluarea în cazul insolvenţei 3. 3. având obligaţia să recomande cea mai bună variantă. 27 Noţiunea de insolvenţă se înţelege în temeiul aliniatului 1.1 Evaluarea şi insolvenţă Evaluarea în cazul insolvenţei27 se face în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. . Deşi legea nu stipulează în mod expres la alte articole. fie prin faliment. fie prin reorganizarea activităţii acestuia. până la stingerea pasivului. la §1 „Măsuri premergătoare lichidării” în articolul 115 şi La §2 „Efectuarea lichidării” în articolul 116. aşa cum este prevăzută această avere în proiectul de lege la Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE. comitetul creditorilor. pe lângă cerinţele minime prezentate în capitolele anterioare va trebui să prezinte scopul evaluării care în acest caz se va referi la procedura insolvenţei şi principiul de maximizare a averii debitorului. Obiectul evaluării în reprezintă averea debitorului.judecătorul-sindic. Art3 (2).

judecătorul-sindic va putea desemna. contabil. PricewaterhouseCoopers.administratorul special. judiciar. În ceea ce priveşte relaţia dintre evaluator şi comitetul creditorilor rezultă din Art.2 Evaluatorul şi creditorii În ceea ce priveşte relaţia dintre evaluator şi adunarea creditorilor. Acest lucru rezultă din Art.1 Evaluatorul şi judecătorul sindic În unele situaţii.administratorul judiciar. 2005 62 . va numi. pentru evaluarea 29 pentru detalii vezi Manual de Bune Practici. Potrivit codului de procedură civilă. Secţiunea a 3 a Adunarea creditorilor. 3. În cadrul unei proceduri de faliment principalele domenii care necesită angajarea unor experţi independenţi sunt: evaluarea patrimoniului debitorului.2.lichidatorul..2. aceasta poate decurge indirect din articolul 15 (Capitolul 2 Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa sau judecătorul-sindic consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti. . părţile (creditorii. 4 alin (1)”. În domeniile strict specializate. comitetul creditorilor) fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări. . Retribuţiile vor fi plătite în conformitate cu art. unul sau mai mulţi experţi. la cererea părţilor (creditori.. 3. lichidatorul va angaja un expert evaluator. prin încheiere. din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul-sindic va putea solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.. 115 (1) unde se prevede că: „. persoane de specialitate.Cu aprobarea comitetului creditorilor. stabilindu-le şi retribuţia. comitetul creditorilor) ori din oficiu. tehnic. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică. Secţiunea a 2 a Judecătorul-sindic): „În îndeplinirea îndatoririlor sale. Comitetul creditorilor) . pe cheltuiala averii debitorului. stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza. debitorul. judecătorul-sindic va putea desemna un expert evaluator. în care nu există experţi autorizaţi.10 (Capitolul 2 participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Între evaluatorul autorizat şi participanţii la procedura insolvenţei pot să apară diverse relaţii şi rapoarte juridice. mediu29.

aceştia vor fi tentaţi să accepte cea mai mică valoare la care le este acoperită creanţa şi să nu ţină cont de faptul că este in interesul celorlalţi creditori obţinerea unui preţ superior valorii creanţei garantate de activ.” 30 Evaluatorul va trebui să elaboreze raportul de evaluare astfel încât să evite iscare conflictelor de interese. numai de către lichidatorul judiciar” şi în funcţie de rolul dat de lege în Art. fapt ce reiese din Art. evaluării elementelor patrimoniale acestea semnează împreună cu părţile implicate actele aşa cum prevede Art. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. Dorind rapiditatea realizării creanţei garantate. sau va utiliza. Capitolul 3 „Procedura”. de debitor.2.4 Evaluatorul şi practicianul în insolvenţă Legătura dintre evaluator şi administratorul judiciar iese în evidentă în prevederile care reglementează rolul administratorului judiciar ca şi participant la procedura insolvenţei. l§2 „Efectuarea lichidării” 30 63 . administratorul judiciar va putea desemna persoane de Art.115(1). Secţiunea a 7-a „Falimentul”. Un creditor membru al comitetului creditorilor va fi considerat în conflict de interese atunci când în aspectul discutat el are un interes contrar interesului concursual al masei credale.3 Evaluatorul şi debitorul În ceea ce priveşte relaţia evaluatorului cu debitorul. dacă este cazul. §1 „Măsuri premergătoare lichidării” 31 Art.23 (Capitolul 2 Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. Secţiunea a 7-a „Falimentul”.2. aceasta decurge direct din articolul 116(3) unde se prevede că: „Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. persoană fizică sau juridică. Creditorii garantaţi se pot afla. în conflict de interese atunci când se vor discuta rapoartele de evaluare ale unor active care servesc drept garanţie acelor creditori.116(3). Secţiunea a 4 a Administratorul judiciar): „În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale.18 (Capitolul 2.. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. iar dacă acesta nu participă la inventariere. 3.. prin administratorul special. Capitolul 3 „Procedura”. Secţiunea a IV a Administratorul special). 3.va fi semnat de lichidatorul judiciar.bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare.115(2): „ .” 31 Relaţia dintre evaluator şi administratorul special poate să apară (dacă există un astfel administrator special care să reprezinte interesele debitorului) în cazul inventarierii patrimoniului.

specialitate. predictibilitatea şi accesul facil la remediile oferite de aceasta. . Evaluarea în cazul insolvenţei se face în contextul textului de lege. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare”.4. 116(3): „Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. scopul legii este atins dacă se reuşeşte reabilitarea acestuia şi reîntoarcerea lui la activitate normală. sau va utiliza. .să ofere unui cadru transparent de desfăşurare care să se bazeze pe accesul liber la informaţie a tuturor participanţilor la procedură.din perspectiva creditorilor. . cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. . art.3 Locul şi rolul evaluării în procedura insolvenţei Pe plan mondial există recomandări privind principalele caracteristici pentru cadrul legal al insolvenţei corporative32 dintre care pe evaluator îl privesc în mod direct următoarele: . scopul legii este atins în cazul realizării unui echilibru între nivelul de recuperare a creanţelor şi timpul scurs între data deschiderii procedurii şi momentul distribuirii sumelor.” Legătura dintre evaluator şi lichidator este evidentă în Art. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. În primul caz evaluatorul este extern iar în al doilea caz evaluatorul este intern. 3. .să asigure maximizarea valorii debitorului prin oferirea posibilităţii de reorganizare. Implicaţiile poziţiei evaluatorului sunt esenţiale şi trebuie menţionate în conformitate cu standardul IVS3 Raportarea Evaluării.din perspectiva debitorului.din perspectiva mediului de afaceri importante sunt: transparenţa procedurii de insolvenţă. cu excepţia cazurilor în care s-a stabilit că acestea vor fi achitate din fondul constituit conform.să asigure un echilibru atent între reorganizare şi lichidare.să prevină iniţiativele premature şi mai ales individuale ale creditorilor de a dezmembra şi mai ales de a vinde pe bucăţi activele debitorului insolvent. aşa cum este prezentat în articolul 3 la Capitolul 1 „Dispoziţii generale”: 32 Directivele Băncii Mondiale privind procedurile de insolvenţă 64 . Descrierea prevăzută de legea privind procedura insolvenţei este un instrument. persoană fizică sau juridică. care se doreşte echidistant între debitorul insolvent şi creditorii săi: .

Secţiunea a 4-a): „. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (1) Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită. (21) Prin procedura falimentului se înţelege procedura de insolvenţă concursuală şi colectivă care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia. În exercitarea atribuţiilor sale33 în perioada legală de la deschiderea procedurii administratorul judiciar sau lichidatorul trebuie să întocmească două rapoarte esenţiale pentru continuarea ulterioară a procedurii pe care trebuie să le depună în termenele legale la dosarul cauzei şi să le comunice membrilor comitetului creditorilor. în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura de faliment. 3 . datoriile exigibile angajate.În înţelesul prezentei legi. sau separat. (1) fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la art.. Rezultate ale evaluărilor pot să apară ca elemente componente în cadrul raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă aşa cum acest raport este prezentat în articolul 20 aliniatul 1 litera (b) din lege (vezi Capitolul 2.1 Rolul evaluării în deschiderea procedurii Evaluarea poate să apară ca şi o componentă în rapoartele din perioada de observaţie. 1 alin. doar în reorganizare judiciară sau doar în faliment.. 20 (lit a-n) Capitolul 2.3. 3. lichide şi exigibile. la scadenţă. Secţiunea a 4-a 65 . nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe. succesiv. după perioada de observaţie. intră. pentru acoperirea pasivului. prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. atunci când debitorul. . cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi 33 Art. 1 alin (2).Art. (2) intră direct în procedura de faliment. după 30 de zile de la scadenţă. cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă.. 1 alin. b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti. (23) Procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. (22) Procedura generală reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege. fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat..

” Tot aici în articolul 95 se precizează ce va conţine în mod obligatoriu planul de organizare..1 Rolul evaluării în reorganizarea judiciară Legea prevede două categorii mari de planuri de reorganizare: a) planuri bazate pe reducerea activului debitorului (respectiv lichidarea parţială sau totală a acestuia) în vederea achitării în totalitate a creanţelor restante. creând un prejudiciu patrimoniului debitorului şi implicit intereselor creditorilor. b) planuri care prevăd reorganizarea operaţională şi / sau financiară a debitorului având drept urmare o restituire a obligaţiilor faţă de creditori în cuantum cel puţin egal cu cel la care s-ar şi îndestulat aceştia în cazul în care asupra debitorului s-ar fi iniţiat procedura de faliment.2 Rolul evaluării în procedura generală 3.asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. PricewaterhouseCoopers. 2005 66 .2. 3. Structura planului de reorganizare trebuie să includă cel puţin următoarele elemente: 1) Informaţii generale referitoare la debitor 2) Prezentarea activului societăţii debitoare 3) Evaluarea patrimoniului 4) Surse de finanţare pe perioada reorganizării 5) Pasivul societăţii 6) Previziunea situaţiilor financiare ale societăţii debitoare pe perioada reorganizării 34 Pentru detalii vezi 8. fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare. Secţiunea a 5 a Planul) se prevede că: „Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului. Planul de reorganizare.2.” În acest caz poate să apară nevoia verificării evaluării în conformitate cu standardul GN11. situaţia putând fi încadrată la bancruta frauduloasă aşa cum prevede aliniatul 2 din articolul 142 (Capitolul 5 Infracţiuni şi pedepse). Manual de Bune Practici. Un alt caz în care poate să apară nevoia evaluării unui activ este atunci când există suspiciuni că acel activ a fost înstrăinat la o valoare mult prea mică.3. 138 din lege. Unii specialiştii pe plan internaţional propun ca bune practici o structură minimă a planului de reorganizare34. în condiţiile art.3. fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.. În cadrul aliniatului 2 al articolului 94 (Capitolul 3. când pentru raportarea financiară a debitorului s-au efectuat evaluări în conformitate cu IVA1.

cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. Metoda de vânzare a bunurilor respectiv licitaţie publică. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar. Estimarea valorii imobilizărilor corporale trebuie făcută în cazul a două situaţii distincte: . Capitolul 3 „Procedura”. Pentru maximizarea valorii averii debitorului.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. 115 . §1 „Măsuri premergătoare lichidării”: Art. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . pentru a evalua bunurile din averea debitorului. GN9) . GN6.ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.în condiţiile continuării activităţii (în conformitate cu IVS2. a acestora.116 (3 şi 4). negociere directă sau o combinaţie a celor două va fi aprobată de adunarea creditorilor. 67 . lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă.Art.115(1). Capitolul 3 „Procedura”. l§2 „Efectuarea lichidării”: Art. Cu aprobarea comitetului creditorilor.În cazul reorganizării scopul evaluării este asigurarea premiselor pentru aplicarea unui tratament corect şi echitabil fiecărui titular de creanţe. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. 116 . .Art. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. pentru evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. pe cheltuiala averii debitorului. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor.în condiţiile opririi activităţii şi a vânzării în lichidare a bunurilor (conform valorii de lichidare prevăzut în IVS2. de debitor. persoană fizică sau juridică. prin administratorul special.(1)Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului. într-o formă adecvată. dacă este cazul. iar dacă acesta nu participă la inventariere. numai de către lichidatorul judiciar. sau dacă este posibil valoarea de piaţă conform IVA1) 3.2.2 Rolul evaluării în faliment Rolul evaluării în cazul falimentului este dat de: . sau va utiliza. lichidatorul va angaja un expert evaluator. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului.3. prin oferirea unei recuperări cel puţin la fel de mare ca în situaţia falimentului.

necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. Această ultimă parte (referitoare la evaluarea ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare) este necesară acolo unde debitorul mai desfăşoară activitate sau unde există premise ca activitatea să fie reluată. Un alt aspect este cel referitor la evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. Metoda de vânzare a bunurilor. este aprobată de către adunarea creditorilor. lichidatorul. Inventarierea bunurilor debitorului constituie etapa imediat următoare. prin bloc. În acelaşi timp.(4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. se poate trece la lichidarea bunurilor care se află în patrimoniul debitorului în vederea satisfacerii creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat în ordinea de prioritate prevăzută de lege. cât şi în bloc. dacă este cazul. Identificarea. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. pe parcursul inventarierii. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. ca ansamblu funcţional. maşini şi echipamente. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. imobile. În condiţiile în care unul dintre rolurile de bază ale lichidatorului este maximizarea valorificării averii debitorului. şi mijloace de transport vor fi analizate pe fişe individuale atât din perspectiva tehnică cât şi din perspectiva modului în care ele vor putea fi valorificate. Când se pune problema evaluării ansamblului sau a mai multor ansambluri în stare de funcţionare. legea introduce expres o flexibilitate mare în alegerea metodei de vânzare a proprietăţilor. negociere directă sau o combinaţie a celor două. acest lucru necesită un interval de timp mai mare datorită lucrărilor de evaluare laborioase. În aceste condiţii. asumându-se că lichidatorul va face toate demersurile care îi stau la îndemână pentru a identifica cât mai mulţi potenţiali cumpărători pentru aceste active. odată cu 68 . După ce lichidatorul afişează tabelul definitiv consolidat. raportului dintre activul şi masa pasivă a debitorului sunt stabilite clar. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. În special în cazul proprietăţilor industriale. asistat de expertul evaluator. ţinând cont de condiţiile specifice trecerii la închiderea operaţională. ceea ce ar putea să ducă la vânzarea bunurilor ca unul sau mai multe ansambluri în vederea creşterii cuantumului sumelor recuperate. va trebui să determine o imagine cât mai fidelă a activului şi pasivului debitorului. Principalele active. respectiv licitaţie publică. conservarea şi recuperarea bunurilor este o etapă a procesului de lichidare prin care se urmăreşte şi punerea în siguranţă a bunurilor şi totodată stabilirea valorii orientative a acestora pe care să se fundamenteze analizele şi în consecinţă deciziile iniţiale ale lichidatorului.

PricewaterhouseCoopers. trebuie să plece din analiza a două aspecte: .sarcinile de care grevează bunurile. Instrumentele principale de decizie cu privire la strategia de vânzare ar trebui să fie raportul de inventariere şi rapoartele de evaluare a averii debitorului (în ansamblu şi pe bucăţi).evaluarea bunurilor atât individual cât şi în bloc. . pe cale de consecinţă. . Se recomandă ca raportul expertului evaluator să cuprindă următoarele capitole35: .elementele de identificare ale bunurilor. Această valoare trebuie adusă la cunoştinţa creditorilor pentru ca să se poată exprima din timp asupra modului în care preţul se va împărţi în conformitate cu articolele 121 şi 123 35 pentru detalii vezi Manual de Bune Practici. Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile posibile de vânzare(între vânzarea în bloc. starea de insolvabilitate s-a datorat unor factori interni respectivei activităţi şi nu unor factori externi (în acest caz recurgându-se de preferinţă la IVS1). .celelalte aspecte generale prevăzute de IVS3. Analiza trebuie făcută de un expert evaluator specializat în evaluarea întreprinderilor şi pe baza standardului de evaluare GN9 Evaluarea întreprinderilor.valoarea de utilizare alternativă a proprietăţii industriale. potenţialii cumpărători pot fi interesaţi mai mult de valoarea afacerii care nu este echivalentă cu valoarea totală a bunurilor debitorului. vânzarea pe bucăţi). altfel spus. Deoarece preţul aferent acelei părţi se va distribui către creditorul garantat şi numai diferenţa se va distribui spre restul creditorilor. . ca un ansamblu în stare de funcţionare. în raportul de evaluare va trebui să se evidenţieze valoarea garanţiilor raportată la valoarea totală a activului precum şi orice aspecte speciale prevăzute de standardul IVA2 „Evaluarea pentru garantarea împrumutului”. În cazul în care se doreşte vânzarea în bloc a bunurilor debitorului. .propunerea de vânzare. lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. 2005 69 . Un alt aspect important este existenţa unor garanţii pe o parte a proprietăţii care se vinde în bloc.nivelul de încredere în faptul că pentru activitatea pentru care au fost constituite activele există cerere pe piaţă şi. estimarea valorii pe care aceasta ar avea-o din perspectiva schimbării domeniului de activitate în care să opereze (în acest caz recurgându-se de preferinţă la IVS2). .descrierea bunurilor.modalităţile de vânzare.raportarea evaluării. .

70 . Secţiunea a 7-a Falimentul. evaluarea pe elemente singulare de patrimoniu urmând a fi făcută doar în cazul identificării unor bunuri a căror valoare este maximizată numai în cazul unor tranzacţii separate. respectiv cele care nu participă la realizarea obiectului de activitate al debitorului şi care pot face obiectul unei valorificări rapide. 3. evaluarea acestora va fi realizată de experţi specializaţi şi atestaţi pe domeniul respectiv Evaluarea individuală a activelor din patrimoniului debitorului va fi făcut de experţi ANEVAR şi numai în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare elaborate de IVSC. după care va testa interesul pieţei pentru respectivele proprietăţi. Experţii trebuie selecţionaţi funcţie de specializarea lor (proprietăţi imobiliare.3. Valoarea de lichidare va fi estimată atât pentru varianta unei vânzări în bloc a patrimoniului cât şi pentru varianta în care vânzarea acestuia se va face pe active sau chiar individual. însoţite de o scrisoare de transmitere care va prezenta sintetic valorile estimate semnate şi ştampilate de către expertul / experţii care au participat la elaborarea acestuia. Evaluarea patrimoniului debitorului are ca scop estimarea valorii de lichidare a acestuia. bunuri mobile.3. După caz expertul sau experţii vor face o analiză a structurii patrimoniului pe elemente componente şi vor colabora la identificarea activelor de bază.3 Rolul evaluării în procedura simplificată Având în vedere particularităţile procedurii simplificate.(Capitolul 3 Procedura. În cazul în care evaluarea patrimoniului va necesita angajarea mai multor experţi care să acopere ariile de expertiză menţionate rezultatele evaluării vor fi prezentate în rapoarte ataşate. a rezultatelor evaluării şi a opţiunilor strategice) lichidatorul va întocmi un memorandum de prezentare a proprietăţilor şi va stabili strategia de publicitate. întreprinderi. va fi preferată evaluarea patrimoniului în bloc sau pe active componente. respectiv cele care participă la realizarea obiectului de activitate al debitorului şi activele complementare. evaluarea va avea un conţinut specific. active financiare).astfel încât să fie acoperite toate ariile de expertiză. Experţii care vor efectua evaluarea patrimoniului debitorului vor fi selecţionaţi numai dintre membrii ANEVAR. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării) După obţinerea aprobării din partea adunării creditorilor asupra modalităţii de vânzare (pe baza informaţiilor culese în timpul inventarierii. În cazul în care patrimoniul include elemente care nu sunt specifice ariilor de specializare a membrilor ANEVAR. Având în vedere necesitatea minimizării cheltuielilor de lichidare în scopul maximizării sumelor care vor fi distribuite creditorilor. §.

5 Alte momente posibile de apariţie a necesităţii evaluării Un caz special este cazul evaluării bunurilor care constituie obiectul unor garanţii. Baza teoretică a acestei posibilităţi acordate creditorilor garantaţi. consacrată şi la Art. 121. 39 (Capitolul 3 „Procedura”.40. acţionari sau asociaţi.3. 136 . debitor şi averea lui. titulari de garanţii. Evaluarea bunului care constituie obiectul garanţiei se va efectua în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. pe parcursul procedurii. creditori. aşa cum prevede legea la articolul 136 (Capitolul 3 „Procedura”. În cazul unor bunuri mobile de mare complexitate şi strictă specializare va fi elaborată numai în baza unor rapoarte de inspecţie efectuate de experţi tehnici sau inspectori autorizaţi în domeniul respectiv şi care sunt. litigii.3. contestaţii. membri ANEVAR. ca de fapt orice participant la procedura falimentului sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură. Secţiunea a 8 a „Închiderea procedurii”) Art. unul dintre creditorii deţinând o creanţă garantată formulează una sau mai multe cereri de ridicare a suspendării legale. Secţiunea a 7-a Falimentul. Aspectele sunt prevăzute la Art. administratorul / lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură.Prin închiderea procedurii judecătorul-sindic. 3. o reprezintă posibilitatea acordată acestora de a-şi satisface creanţele cu prioritate din vânzarea bunurilor afectate garanţiei lor. În funcţie de necesităţile impuse de derularea procedurii de faliment lichidatorul va proceda după caz la angajarea experţilor pe domeniile menţionate în cazul unor arbitraje. 3. În ipoteza în care. atestaţi în domeniu. aliniatul 3 din Lege (Capitolul 3 Procedura. etc. §. de preferinţă.4 Evaluatorul şi închiderea procedurii În momentul în care are loc închiderea procedurii evaluatorul. judecătorul sindic va trebui să îi dispună administratorului judiciar / lichidatorului să analizeze dovezile aduse de către reclamant. Secţiunea a 2 a „Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii”) prezentat la IVA2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului.Evaluarea activelor cu caracter special din patrimoniul debitorului are loc în cazul existenţei unor active al căror specific este în afara ariilor de expertiză specifice ANEVAR evaluarea acestora va fi făcută de experţi specializaţi. în condiţiile textului Art. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării). 71 .3.

după caz. excedentul urmând a fi alocat satisfacerii creditorilor chirografari.cuantumul creanţei la data cererii de deschidere a procedurii. inclusiv creanţele bugetare. vânzarea nu poate avea loc. La distribuţia preţului garanţiei. În cazul în care preţul de vânzare obţinut excede această valoare. Existenţa unei parţi negarantate a creanţei este identificată prin calculul aritmetic al diferenţei între elementele de determinare a excedentului. aşa cum este prevăzut în Art. iar creditorii chirografari se opun vânzării bunului. Creanţele faţă de care operează interzicerea curgerii dobânzilor sunt cele fără garanţii reale ori drept de retenţie de orice fel. . Un alt caz special este cazul evaluării valorilor mobiliare. 39 alin (1) lit. la valoarea garanţiilor. Valorile mobiliare pot fi acţiunile. obligaţiunile. nu la cea care mulţumeşte numai pe creditorul garantat. A. În conformitate cu Art. dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie.Pentru a evita conflictul de interese şi pentru că există interconectări între distribuţia pentru creditorii garantaţi şi cea pentru creditorii chirografari. instrumentele financiare derivate sau 72 .41 aliniatul 2: „Prin excepţie de la alin. este important ca vânzarea acestor bunuri să se facă la valoarea lor cea maximă. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate. Prevederile se aplică numai garanţiilor reale mobiliare sau ipotecilor precum şi drepturilor de retenţie aparţinând creditorilor care au dobândit o creanţă legată de un bun. Trebuie să se facă o distincţie clară între creanţe şi părţi: . Un caz special ce decurge din primul este excepţia de la interzicerea curgerii dobânzilor.evaluarea bunului la data constituirii garanţiei sau reevaluarea la data înregistrării creanţei sau la data verificării creanţei ori preţul obţinut din vânzarea bunului. Legea prevede că o astfel de vânzare poate avea loc numai dacă valoarea bunului este complet acoperită de valoarea creanţei garantate. evaluată în conformitate cu art. chiar dacă bunul nu este determinant pentru un eventual plan de reorganizare. creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării bunului. În acest caz este necesară consultarea comitetului creditorilor. . creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat.negarantate. la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei”.parţial garantate. .integral garantate. care exced faţă de valoarea sau preţul bunului. (1). care sunt: . 119 .Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Legii 297/2004 privind piaţa de capital. cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată.

37 36 73 .M. Cererea declanşării procedurii de insolvenţă de către CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) este un alt caz special.M. care a produs sau poate produce prejudicii importante sau care pune în pericol buna funcţionare a pieţei de capital. C. costul menţinerii activelor şi situaţia lichidării debitelor.V.M.orice alte titluri de credit încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în această categorie. Administratorul special prezintă C. Conform Legii nr.N.4 Răspunderea evaluatorului În mod expres legea nu se referă la răspunderea evaluatorului autorizat. va putea solicita dizolvarea consiliului de administraţie al entităţilor autorizate şi va numi o persoană fizică sau juridică specializată.V.V. directorii executivi sau auditorii acesteia se fac vinovaţi de: a) încălcarea prevederilor prezentei legi ori a reglementărilor emise de C. 3. Valorile mobiliare deţinute de debitoare pot fi vândute numai prin intermediul societăţilor de servicii de investiţii financiare sau al altor intermediari autorizaţi de C. evaluarea situaţiei financiare a respectivei entităţi autorizate.N.V.N. pe o perioadă limitată. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital Prin entităţi autorizate se înţeleg acelea care sunt autorizate să opereze pe pieţe financiare precum şi alte entităţi ce nu sunt autorizate ori reglementate. C. care va asigura administrarea.N.V.V.M.M.N. dar al căror unic obiect de activitate este investiţia în valori mobiliare. c) administrarea necorespunzătoare a instrumentelor financiare şi fondurilor aparţinând investitorilor. dacă este cazul.N. lunar. asupra prelungirii activităţii administratorului special. însă în prevederile legale (Capitolul 4 „Răspunderea membrilor organelor de conducere” şi Capitolul 5 „Infracţiuni şi pedepse”) sunt prevăzute toate aspectele care pot atrage această răspundere. După primirea raportului administratorului special. b) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia de funcţionare. situaţia recuperării creanţelor.N. C. un raport scris cu privire la situaţia financiară a entităţii autorizate şi anexează documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor. va decide. În situaţia prelungirii activităţii. administratorul special va prezenta.M. În situaţia constatării unor disfuncţionalităţi majore.M. C..V. instituie măsuri de administrare specială36 în situaţia în care constată că o entitate autorizată37 se află în situaţia de a deveni insolvabilă sau în situaţia în care oricare dintre administratorii judiciari.

şi evaluatorii. Legea Insolvenţei. 7. Referinţe bibliografice 1. astfel încât. în anumite condiţii. 2005 2.Teorie şi studiu de caz. Editura IROVAL 2003. Alexandru Buglea. 31/1990 privind Societăţile Comerciale. 2001 5. legiuitorul nu a mai limitat responsabilitatea doar la administrator judiciari. Editura Mirton. directori. cenzori. Alexandru Buglea. republicată. 2005 6. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital 74 . Evaluarea întreprinderii . Manual de Bune Practici. Legea nr.Teorie şi aplicaţie. Legea nu dispune în mod expres cu privire la identitatea acestor persoane. Standarde Internaţionale de Evaluare. Editura Marineasa. Legea nr. Evaluarea întreprinderii . PricewaterhouseCoopers. cum era prevăzută în reglementările anterioare. Evaluarea întreprinderii. ci a extins categoria persoanelor răspunzătoare la orice persoană care a contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a societăţii. Răspunderea se extinde şi asupra evaluatorilor care au efectuat evaluări pentru debitori înainte de declanşarea procedurii de insolvenţă. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. Ediţia a VII-a.În ceea ce priveşte categoria persoanelor răspunzătoare. în această categorie pot fi incluşi. lichidatori. Timişoara 2003 3. Lorant Eros-Stark. în reglementarea actuală a legii. Sorin V Stan 4. Lorant Eros-Stark.

Concepţia juridică a fost dominată de şcoala germană de contabilitate (Fr. p. G. mişcării şi transformării resurselor patrimoniale. concepţia juridică şi concepţia financiară. 2005. Gitti) în baza căreia obiectul contabilităţii este reprezentat de reflectarea şi controlul valoric al faptelor administrative în vederea obţinerii. De-a lungul timpului. Hugli. Ea înregistrează. în mod documentat. Iacobescu şi Al.C. Coffy. Evian. Concepţia juridică consideră obiectul contabilităţii patrimoniul unei persoane privit din punct de vedere juridic. privite sub aspectul provenienţei (resurse permanente şi resurse temporare) şi din punct de vedere al utilizării (utilizări durabile şi utilizări ciclice). I. Voina. Fr. cu eforturi minime. Timişoara. adică drepturi (de proprietate şi creanţă) în activ şi obligaţiile corespunzătoare (faţă de terţi). Guibbault) şi a fost susţinută în România de profesorii I. Editura de Vest. Timişoara. 121 şi următoarele 39 Mihail Epuran. neîntrerupt fenomenele şi procesele economice exprimate valoric (dar şi cu ajutorul etalonului natural). Valeria Băbăiţă – Bazele contabilităţii. Panţu şi D. S. V. Reisch. Leautey. Trancu Iaşi. R:P. Concepţia administrativă aparţine scolii italiene (E. C. contabilitatea fiind „ştiinţa înregistrării egalităţilor de schimb din patrimoniul unei persoane”. p. R. A. contabilitatea s-a impus în viaţa socială şi economică drept principala formă a evidenţei economice cu sarcini şi funcţii specifice). exhaustiv. literatura contabilă a conturat mai multe concepţii38 privitoare la obiectul contabilităţii. Concepţia economică a cunoscut dezvoltarea în şcolile de contabilitate europene (J. 38 Ovidiu Bunget – Repere ale evoluţiei contabilităţii. Editura Mirton. Schar. Concepţia financiară consideră drept obiect al contabilităţii studierea şi abordarea laturii valorice a existenţei.1 Obiectul contabilităţii agenţilor economici Discutabilă sub aspectul caracterului ştiinţific al său. şi capitaluri străine). Pisani. însă ele pot fi grupate pe patru39 categorii: concepţia administrativă. Concepţia economică consideră obiectul contabilităţii ca find circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui (capital fixe şi capital circulant) şi al modului de dobândire (capitaluri proprii. de efecte economice maxime. 31 75 .Titlul II Elemente de contabilitate 4 Aspecte privitoare la organizarea contabilităţii 4. concepţia juridică. urmăreşte şi controlează. E. 1997. Sorescu. Massa. Kreibig) şi preluată la noi de profesorii G.

regiile autonome. în cele mai multe cazuri.” Contabilitatea financiară (sau generală) se organizează şi se conduce conform unor norme unitare care au caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale sau cu caracter non-patrimonial (denumite de noi în continuare „entităţi”)şi are ca obiectiv principal furnizarea de informaţii destinate atât entităţii însăşi.are ca obiect circuitul patrimonial al entităţii luat în totalitatea şi structuralitatea sau activităţi fără scop patrimonial. 41 Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 76 . uneori. legea contabilităţii. stând la baza elaborării principiilor de drept contabil conţinute în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 4. situaţia modificării capitalurilor proprii. după caz.este organizată pe baza unor norma unitare şi obligatorii. institutele de cercetare-dezvoltare. se admite faptul că informaţia financiară furnizată de contabilitatea financiară organizată după normele contabile româneşti (de inspiraţie europeană40 şi internaţională41) are drept principali beneficiari creanţierii entităţii (spre deosebire de normele anglo-saxone unde beneficiarii prioritari ai informaţiilor contabilităţii financiare sunt investitorii). unor ordine ale ministrului finanţelor publice sau. Din punct de vedere doctrinar. din bilanţ. situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative. de regulă la închiderea exerciţiului financiar şi în primul rând. şi contabilitate de gestiune adaptată specificului activităţii. . societăţile/companiile naţionale.Într-o îmbinare reuşită. din motive fiscale şi de necesitatea realizării controlului financiar-fiscal al statului. concepţia financiară şi concepţia financiară domină studiile şi tendinţele contemporane. potrivit prezentei legi. situaţia patrimoniului şi situaţia financiară a entităţii. hotărâri ale Guvernului. cerinţă impusă. având la bază un plan de conturi. cont de profit şi pierdere. scopul său este de a determina periodic. respectiv contabilitatea financiară. 82/1991. în primul rând. Având în vedere cele prezentate mai sus. cât şi terţilor. republicată.asigură şi gestionează informaţiile necesare întocmirii situaţiilor financiare formate. societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie.2 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune Conform Legii nr. în mod sintetic. aceste norme îmbracă forma. . 40 Directiva a IV-a (Directiva 78/660 a Comunităţilor Economice Europene din 25 iulie 1978) referitoare la conturile anuale ale unor societăţi. „societăţile comerciale. contabilitatea financiară se caracterizează prin următoarele aspecte: .

serviciilor. Din cele menţionate anterior rezultă că principalele funcţii ale contabilităţii de gestiune pot fi rezumate după cum urmează: . contabilitatea de gestiune se bazează pe concepte şi principii pur interne al căror conţinut este liber de normalizare.furnizarea de informaţii necesare elaborării bugetelor şi costurilor previzionate.3 Sisteme de contabilitate Evoluţia contabilităţii. acesta fiind definit în funcţie de propriile convenţii ale fiecărei entităţi.Contabilitatea de gestiune se organizează de fiecare unitate în parte în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. Contabilitatea de gestiune furnizează toată informaţia contabilă care este cuantificată. 4. precum şi urmărirea şi controlul executării acestora. Forma de organizare şi de funcţionare a contabilităţii entităţilor se diferenţiază. ca teorie şi practică.) la nivelul activităţilor şi sau produselor. . întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi. în principal. . se caracterizează prin demersul continuu de dezvoltare a bazei sale conceptuale şi de perfecţionare a modului de transpunere practică. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional.determinarea costurilor pe produse. lucrări şi sectoare de activitate. calcularea rezultatelor şi rentabilităţii produselor. lucrărilor. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune este obligatorie42. Ca organizare şi funcţionare. lucrărilor şi serviciilor executate. Ea descrie circuitul managerial al întreprinderii. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune 42 77 . în raport de cultura şi concepţia contabilă adoptată.furnizarea de informaţii operative necesare managementului societăţii în pilotarea activităţilor entităţii.determinarea diferitelor marje şi rezultate analitice pe produse şi/sau activităţi. prelucrată şi transmisă pentru utilizarea internă de management.determinarea performanţelor (rentabilitate. având drept obiective finale determinarea costurilor. productivitate etc. definit de activităţile consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. . . aceasta beneficiază de o libertate separată în ceea ce priveşte posibilitatea de adaptare de către fiecare întreprindere.

literatura şi practica contabilă a creat mai multe sisteme de contabilitate. o operaţiune economică este reprezentată într-o singură partidă. a unu singur circuit contabil. analiza în timp şi în spaţiu a informaţiei contabile. precum şi rezultatele financiare şi un al doilea circuit care înregistrează operaţiunile gestiunii interne privind producţia. atât pentru latura internă cât şi pentru latura externă.i) În funcţie de concepţia de reprezentare a obiectului contabilităţii. În România. iar o alta arată destinaţia. în cadrul unei entităţi. serviciilor şi activităţilor realizate. dintre care.4 Normalizarea contabilă Nevoia de armonizare şi uniformizare în contabilitate impune normalizarea sa. deci o singură contabilitate. costurile şi rentabilitatea produselor. cele mai marcante şi mai influente culturi contabile din lume sunt „cultura europeană” şi „cultura anglo-saxonă”. Normalizarea contabilă presupune: i) definirea de norme şi principii generale bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile. dar corelate: un circuit care are drept obiect înregistrarea elementelor şi operaţiunilor patrimoniale legate de schimburile şi relaţiile cu terţii. În această direcţie. în concepţia ei de reprezentare. Contabilitatea în partidă simplă poartă această denumire nu pentru că nu ar fi prea elaborată ci pentru că. În acest context se formează circuitul contabilităţii financiare sau generale şi circuitul contabilităţii de gestiune. ii) aplicarea lor practică în vederea asigurării comparabilităţii informaţiilor contabile în timp şi în spaţiu. dar şi asigurarea comparabilităţii la diferitele niveluri 78 . contabilitatea în partidă simplă şi contabilitatea în partidă dublă sunt cele mai dominante. Interesul armonizării trebuie văzut în nevoia de omogenizare a informaţiilor furnizate. Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) organizează informaţiile contabile încât delimitează două circuite separate. ii) În funcţie de concepţia de organizare a conturilor în circuitul economic au fost construite sisteme de contabilitate cu un singur circuit (monist) şi sisteme de contabilitate cu două circuite (dualist). Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) presupune organizarea. Contabilitatea în partidă dublă concepe reprezentarea operaţiilor economice prin recunoaşterea fiecăreia în două părţi: o partidă arată originea. 4. această formă de contabilitate este specifică persoanelor fizice autorizate. lucrărilor. pentru contabilitatea din România operează sistemul de contabilitate dualist. Aşa cum am menţionat în subcapitolul precedent. asociaţiilor familiare etc.

). principiile sunt determinate de un raţionament urmând să se regăsească în metodele ce trebuie puse în practică (cazul majorităţii ţărilor europene) şi ce bazată pe un demers pragmatic sau inductiv care pleacă de la tradiţie sau experienţe pentru a construi norme (ţările anglo-saxone). ţări în care normalizarea rezultă dintr-o largă înţelegere între autorităţile publice.principii contabile general admise şi planuri de conturi.o formare adecvată a personalului producător de informaţii contabile. organismele profesionale şi utilizatori (ex.). România etc. Pentru a defini normalizarea contabilă pot fi utilizate două mijloace principale: a) Un instrument tehnic utilizat în normalizarea contabilă reprezentat de sistemul contabil de întreprindere.definirea sistemului contabil general. ţări în care profesiunea contabilă reglementează practicile. etc. regulamente şi practici administrative (ex.adaptările profesionale necesare. Franţa.norme (standarde) contabile. Pentru ca normalizarea contabilă să poată realiza obiectivele ce-i sunt destinate este necesar ca elaborarea să fie opera unei instituţii eficace în măsură să asigure: . Statele Unite ale Americii etc.elaborarea normelor contabile. Calitatea anterior menţionată atribuită sistemului contabil de întreprindere are în vedere că el permite: . în elaborarea normelor contabile s-au conturat două tipuri de şcoală: cea care preconizează un demers conceptual sau deductiv.actualizarea sistemului ori sistemelor definite. regulile contabile şi tot ceea ce se referă la ordonanţarea conturilor se pot formaliza prin: . regulilor tehnice şi documentele de sinteză. În fapt. . precum şi la dificultăţi sau la specificităţi determinate de evenimente sau situaţii. ţări în care practicile contabile sunt guvernate de legi. Doctrinar. .economice în ceea ce priveşte producţia şi sinteza informaţiei contabile. principiilor generale. 79 . Contabilitatea este legată de existenţa unei entităţi.adaptarea soluţiilor comparabile în timp şi spaţiu la mărimea şi specificitatea activităţii întreprinderilor. normelor.). în colaborare cu mediile de afaceri şi cu grupurile de utilizatori (ex. de acel loc unde ea este produsă şi se concretizează.planul contabil general. sistemul contabil de întreprindere este instrumentul ideal al normalizării contabile. Normele. Germania. . .definirea clară şi precisă a termenilor. . . .

completate de o serie de reglementări emise de puterea executivă şi structurile ei). Corespunzător celor două categorii de instituţii. În România. pe de o parte. pe de altă parte. Mihail Epuran. coordonator ştiinţific profesor universitar dr. A) Sursele legale Aşa cum am precizat şi anterior.5 Sursele dreptului contabil43 - Printre sursele principiilor şi regulilor contabile actuale se disting cele legale (legi emise de Parlament. 4. sursele legale sunt reprezentate de o serie de legi. în prezent. Fără a fi considerată încheiată. teză de doctorat. dar ele sunt acceptate sub forma unor cutume. şi surse jurisprudenţiale şi doctrinare. în Franţa. 82/1991. iar în Statele Unite ale Americii asistăm la o variantă mixtă.trecerea în cont a evoluţiilor naţionale şi internaţionale. şi. b) O instituţie de esenţă publică sau profesională. apoi. legea contabilităţii. în care intervenţia statului face obligatorii normele elaborate de organismele profesiei liberale. normalizarea contabilă este de factură publică. în Marea Britanie. normele şi principiile contabile sunt reglementate pe cale legală (abordare politică) şi sub forma unor „principii general admise” rezultate din experienţa practică şi codificate de specialiştii contabilităţii organizaţi în asociaţii profesionale (abordare pragmatică). Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. De exemplu. 2005 43 80 . În România. precum şi de reglementări ale puterii executive care au avut o evoluţie determinată de necesităţile economice apărute B) Surse jurisprudenţiale şi doctrinale 1) Jurisprudenţa Ovidiu Bunget Constantin – Repere ale evoluţiei contabilităţii. ea este realizată de către Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia de Reglementări Contabile asistată de Colegiul Consultativ al Contabilităţii şi Raportării Financiare format din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice. Determinativul „general admise” relevă faptul că entităţile nu sunt legal obligate să se conformeze acestor reguli. universitari şi reprezentanţi ai instituţiilor interesate în reforma şi evoluţia contabilităţii. o serie de ordine ale ministrului finanţelor publice emise în aplicarea prevederilor legii contabilităţii. în Legea nr. a teoriilor contabile şi a soluţiilor tehnice. republicată. iar entităţile sunt puse în situaţia de a le aplica printr-o coerciţie indirectă. instituţia este una statală (publică) denumită Consiliul Naţional al Contabilităţii. normele contabile şi formalizarea corespunzătoare se concretizează. instituţia este cea a profesiei contabile (Accounting Standards Board).

delapidarea etc.) ar putea fi adăugate dispoziţiilor şi reglementărilor dreptului contabil. se poate preciza că. hotărârile instanţelor referitoare la publicarea sau prezentarea de conturi care nu dau o „imagine fidelă” sau relative la repartizarea de dividende fictive au contribuit din plin. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. aşa cum arătam într-un capitol precedent. şi instanţele de judecată au jucat un rol esenţial în construcţia dreptului contabil.). Uniunea Naţională a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare. decret etc. judecătorii iau în considerare şi aspectul neaplicării unei anume dispoziţii de drept contabil (lege. 2) Doctrina contabilă românească Opiniile şi recomandările diferitelor organisme publice sau profesionale (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi. la afirmarea principiului prudenţei. destul de puţine cazuri s-au putut identifica. atâta timp cât întregul proces de normalizare cade în sarcina Direcţiei de Reglementări Contabile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.. prin Hotărârea de Guvern nr. ci pentru că instanţele româneşti se pronunţă asupra unui aspect numai dacă legea sau o altă reglementare prevede aspectele supuse judecăţii. instanţelor relative la conflicte unde intervine contabilitatea sunt rare. abuzul de încredere. După 1991. Camera Auditorilor. Deşi. În ultimii ani se poate constata că. 575/1992 s-a înfiinţat Colegiul Consultativ În România. sursele jurisprudenţiale „inovante” ale dreptului contabil sunt foarte puţin utilizate: aceasta nu pentru că hotărârile. înregistrarea anumitor documente în contabilitate etc. ordonanţă. la instanţele de drept penal sau de drept comercial. gestiunea frauduloasă. Însă. Asociaţia Generală a Economiştilor. De asemenea. Acest element material poate surveni fie de la nivelul modului de stabilire al conturilor anuale. acestea practic sunt ca şi inexistente. poate cu excepţia câtorva referitoare la ţinerea contabilităţii. De asemenea. deciziile etc. dar care pentru a fi acceptate trebuie să îmbrace forma oficială.44 (fals în înscrisuri. Asociaţia Română de Contabilitate etc. marea parte a problemelor supuse judecăţii fiind probleme de drept comercial.) sau la nivelul modului de utilizare (delicte relative la prezentarea şi publicarea conturilor anuale care nu prezintă „imaginea fidelă”. dar trebuie să amintim celebrele scandaluri financiare de dincolo de Ocean: Enron şi Worldcom 44 81 .Dacă sursele legale de drept contabil în România sunt cele importante. civil sau penal cu conexiuni contabile. Punctele de vedere exprimate în diverse publicaţii vin doar să dea anumite explicaţii sau să se exprime asupra unor probleme nelămurite. distribuirea de dividende fictive. instanţele nu au avut de soluţionat cauze pure de drept contabil.) care ar putea constitui elementul material al unei infracţiuni. bancrută etc. Uneori. implicit. anumite hotărâri ale instanţelor au fost urmate de elaborarea de norme contabile scrise.

.al Contabilităţii şi Raportării Financiare care fiinţează pe lângă Ministerul Finanţelor.Directiva a VII-a (Directiva 83/349 a Comunităţilor Economice Europene din 13 iunie 1983) relativă la conturile consolidate. ceea ce nu se poate spune în materie fiscală. un rol deosebit îl au circularele. . Ele sunt completate de Directiva 86/635 a Comunităţilor Economice Europene din 8 decembrie 1986 relativă la conturile societăţilor bancare şi instituţiilor de credit. CECCAR. până la acest moment.Directiva a VII-a (Directiva 84/253 a Comunităţilor Economice Europene din 10 aprilie 1984) relativă la agrearea persoanelor însărcinate cu controlul legal al documentelor contabile. ca organism mixt. directori financiari-contabili. vol. Niculae Feleagă. procesul de normalizare contabilă românească continuă să aibă o puternică dominantă publică.Directiva a IV-a (Directiva 78/660 a Comunităţilor Economice Europene din 25 iulie 1978) relativă la conturile anuale ale unor societăţi.45 Răspunsurile administraţiei la întrebările agenţilor economici46 şi doctrina administraţiei publice pot fi considerate surse de drept contabil. în baza art. Editura Economică. 1998. Curţii de Conturi şi altor organisme centrale. să elaboreze directive a căror finalitate este de a realiza o armonizare a dreptului societăţilor. 54-3 lit. instrucţiunile. Ele aduc precizări asupra interpretărilor date de diverse norme aplicabile: acestea sunt. propuneri sau recomandări privind normele contabile».) având scopul declarat de a elabora propuneri şi recomandări privind perfecţionarea şi aplicarea standardelor contabile. deoarece acest organism nu şi-a format şi publicat propria doctrină contabilă sub formă de avize. «cu participarea unei game largi de „actori” interesaţi de normalizarea contabilităţii (reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor. 487 46 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş are o pagină pe Internet unde contribuabilii pot adresa on-line întrebări 45 82 . Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. g a Tratatului de la Roma. Directivele Consiliului Comunităţilor Europene Comisia Comunităţilor Europene a fost însărcinată. au fost aprobate trei directive: . simple păreri şi nu au forţă obligatorie. în principiu. În domeniul dreptului contabil. universitari etc. I. Alături de aceste practici. 3) Doctrina internaţională 3. BNR. Bucureşti. precizările şi diverse alte documente emise de Ministerul Finanţelor cu caracter fiscal şi contabil. Cele trei texte fixează condiţiile juridice minimale în scopul asigurării coordonării dispoziţiilor naţionale ale statelor membre ale Comunităţii. p.1.

Recomandările Comitetului de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC) La 29 iunie 1973 s-a semnat. 1998. 75/1999 privind activitatea de audit financiar (vezi şi OMF 1752/2005). . prin Legea nr. servicii publice. 772/2000 pentru aprobarea Normelor privind consolidarea conturilor. Franţa. 27 83 .participarea la discuţii de fiecare dată când o ţară încearcă să-şi extindă textele de norme contabile. prin Ordinul 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. finanţe. la Londra.compararea standardelor internaţionale cu normele naţionale cu scopul eliminării diferenţelor semnificative. Din aceste considerente se are în vedere o abordare internaţională comună urmându-se următoarele căi: . Ordonanţa Guvernului nr. prezentau diferenţe semnificative. Ordinul ministrului finanţelor nr. Mexic. Germana. Olanda şi SUA. Paris. comerţ. Irlanda. acest organism profesional reuneşte 120 organizaţii contabile profesionale din 89 de ţări care îi sunt membrii: acestea îi reprezintă. în primul rând. Astăzi. din întreaga lume. . p. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. legea contabilităţii republicată. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. Japonia. . Ordinul ministrului finanţelor nr. Marea Britanie.2. 3. Filosofia IASC se concentrează asupra unei dezvoltări contabile comune. pe contabilii ceşi exercită profesia liberală. de către reprezentanţii principalelor organisme contabile naţionale din Australia. carta creării unui organism internaţional.utilizarea standardelor internaţionale ca şi bază pentru elaborarea normelor naţionale.Aceste directive au fost transpuse în dreptul românesc. dar şi reprezentanţi din industrie. şi care stăteau la baza întocmirii situaţiilor financiare de sinteză. 47 Alain Burland – Comptabilité et Droit Comptable – L’inteligence des comptea et leur cadre légal sous la direction d’Alain Burland avec le concurs de Fraçois-Denis Poitrial et Eduard Salustro – Gualino éditor. în mod deosebit. învăţământ.47 În fapt. Canada. Comitetul de Standarde Internaţionale de Contabilitate (International Accounting Standards Committee) ce avea drept obiectiv crearea de norme contabile de bază care să fie acceptate în întreaga lume. care reglementează conturile consolidate ale societăţilor de grup. modificată şi completată. 82/1991. pentru IASC.adaptarea standardelor internaţionale pentru ţările care nu au norme contabile naţionale. armonizate cu directivele europene. armonizarea principiilor contabile este necesară în întreaga lume deoarece principiile contabile elaborate sau care erau în curs de elaborare (reflexie).

scrise cu caractere groase. norme proprii. Comisia societăţilor transnaţionale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a elaborat recomandări referitoare la constituirea de norme contabile şi conţinutul conturilor anuale ale societăţilor transnaţionale. IASC arată că misiunea sa de armonizare va trebui să rămână compatibilă cu dispoziţii mai detaliate existente în anumite ţări sau să aibă în vedere necesitatea adaptării la circumstanţele naţionale.) de avantajele adoptării standardelor de contabilitate internaţionale. Recomandările Organizaţieis Naţiunilor Unite (ONU).convingerea autorităţilor naţionale asupra avantajelor unei armonizări cu standardele de contabilitate internaţionale. IAS cuprind. membrii organizaţiilor profesionale contabile. IASC nu dispune de nici o putere de constrângere pentru a-şi impune propriile norme sau să aplice sancţiuni. În număr de 41 (o parte dintre ele au fost eliminate şi/sau înlocuite).3. Nu rămâne decât să-şi convingă interlocutorii (cei care prezintă şi cei care utilizează situaţiile financiare. standardele de contabilitate internaţionale reprezintă un corp doctrinar de interes major. ale Organizaţiei pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) şi Organizaţiei internaţionale a comisiilor de valori mobiliare (IOSCO) a) Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). c) Organizaţia internaţională a comisiilor de valori mobiliare - 84 . în general. la care se adaugă comentarii ce dezvoltă regulile stabilite prin norme. o sursă deloc neglijabilă în procesul de armonizare contabilă internaţională. Chiar dacă ele nu sunt întotdeauna aplicate. b) Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) a publicat „principiile directoare ale intenţiei întreprinderilor” care cuprind recomandări făcute întreprinderilor de a publica şi informa publicul astfel încât acesta să dispună de cât mai multe informaţii relevante despre activitatea internă şi internaţională a întreprinderii. organizaţii interguvernamentale etc. 3.

aşa cum se poate deduce din prezentările anterioare. ordonanţele. . modificată şi abrogată de Ordonanţa de urgenţă nr.48 4. CNVM adoptă norme prin regulamente şi instrucţiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui acestui organism. agenţilor economici există însă diferenţieri în funcţie de elementele descrise. La nivelul domeniilor. Planul de conturi reprezintă formalismul propriu ţinerii contabilităţii. România este reprezentată la IOSCO de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Această lege.un conţinut economic. 25/13 martie 2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare precum şi Legea nr.încadrarea într-o anumită clasă sau grupă în raport de un anumit criteriu de clasificare. 297/2004 privind piaţa de capital reglementează statutul CNVM.simbolul contului. de pasiv. recunoscute şi evaluate în situaţiile financiare. de venituri etc. Planul de conturi general românesc este. atestările şi avizele. De asemenea.funcţiunea contabilă (cum se debitează şi cum se creditează). este prezentată şi o monografie privind înregistrarea în conturi a principalelor operaţiuni economicofinanciare. Se apreciază că opţiunea pentru un sistem de contabilitate cu un plan de conturi este proprie primei faze de dezvoltare a CNVM este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică care a luat fiinţă pe baza legii nr. de cheltuieli. .corespondenţa cu alte conturi. 48 85 . un produs guvernamental fiind standardizat la nivel naţional (el este acelaşi pentru toţi agenţii economici). Acesta cuprinde sistemul de conturi. . în scopul mobilizării economiilor băneşti şi disponibilităţilor financiare prin intermediul valorilor mobiliare în condiţii adecvate de protecţie pentru investitor. crearea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestor pieţe.6 Planul de conturi Contul este un mijloc (instrument) de consemnare.). actele individuale sunt deciziile. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori. de calcul şi de cunoaştere a situaţiei modificărilor succesive ale unui element a cărui natură economico-juridică a fost în prealabil definită (element de activ. .denumirea. .Această organizaţie lucrează împreună cu IASC şi IFAC (Federaţia Internaţională a Contabililor) în vederea definirii principiilor contabile şi a normelor de verificare pe care autorităţile de reglementare să le accepte în cazul plasamentelor internaţionale. în cadrul său fiecare cont sintetic (de gradul I) se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II şi conturi analitice pentru cuprinderea elementelor de patrimoniu şi activităţi (operaţii) fiind delimitat de următoarele caracteristici: .

.alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate. ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective. o dată cu acceptarea standardelor de contabilitate.contabilităţii. 4. pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale.numărul documentului şi data întocmirii acestuia. Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale: .denumirea şi. descentralizarea şi individualizarea planurilor de conturi la nivelul entităţilor poate fi o realitate. republicată. pentru a fi înregistrate în contabilitate. după caz. 1 din Legea nr. pe măsura dezvoltărilor economice. În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe bază de norme de venit. acestea trebuie să aibă la bază contracte sau 49 Conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. Ulterior. . după caz. 82/1991. 1850/2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile 86 .datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate.conţinutul operaţiunii economico-financiare şi. fişe şi alte documente contabile. Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare. după caz.denumirea documentului. documente financiar contabile şi registrele de contabilitate49 A) Documente justificative şi documente contabile Persoanele prevăzute la art. legea contabilităţii. . sociale şi democratice. „proces special complicat care impune un marketing abil într-un context politic”. .menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul). atunci când este necesar.numele şi prenumele. sediul unităţii care întocmeşte documentul.7 Documente justificative. . în momentul efectuării lor. . . precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare. în documente justificative. Documentele provenite din relaţiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective. temeiul legal al efectuării acesteia. consemnează operaţiunile economicofinanciare.

anulări sau completări (pe baza cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date a unităţii) trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite de conducerea unităţii. modificări sau alte asemenea procedee. cu pastă de pix. sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. Documentele contabile . pentru ca acestea să poată fi citite. menţionându-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea. în 87 . se eliberează sau se justifică numerarul. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea sau file lipsă. cât şi a primitorului. trebuie să cuprindă elemente cu privire la: .convenţii civile. după caz. Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul justificativ.jurnale. prin semnătură. În cazul completării documentelor prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor.conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora. În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face de către unităţi prestatoare de servicii de informatică. iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă. atât a predătorului. B) Completarea şi corectarea erorilor din documente Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală. cum sunt cele pe baza cărora se primeşte. întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. şi documentul prin care se face dovada plăţii. fişe etc. Documentele prezentate în listele de erori. .care servesc la prelucrarea. . Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite. În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături. pe baza căruia se primeşte sau se restituie diferenţa dintre cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat. În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi. menţionându-se şi data efectuării corecturii. sau al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricţii. documentul întocmit greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv (nu se detaşează). La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare-primire a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe este necesară confirmarea. . numărul şi data documentului justificativ.sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate.felul.semnăturile pentru întocmire şi verificare. . încheiate în acest scop. cu excepţia ordinului de deplasare (delegaţie). centralizarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative.

În cazul stornărilor. trebuie predate unităţilor beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau convenţiile civile încheiate. unităţile prestatoare de servicii de informatică răspunzând de corectitudinea prelucrării datelor. să se respecte următoarele reguli: . În vederea înregistrării în jurnale. respectării corespondenţei conturilor şi exactităţii sumelor înregistrate etc. acestea răspunzând de realitatea datelor înscrise în acestea. se poate face contarea documentelor justificative. . în conturi sintetice şi analitice. iar în nota de contabilitate de stornare se menţionează documentul. Înregistrările în contabilitatea sintetică şi analitică se fac pe bază de documente justificative. fie document cu document.documentele contabile.relaţiile dintre aceste unităţi şi cele beneficiare este necesar ca. înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note justificative sau note de calcul. Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor. Înregistrările în contabilitate se fac cronologic.unităţile beneficiare trebuie să efectueze verificarea documentelor contabile obţinute de la unităţile prestatoare de servicii de informatică în sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate pentru prelucrare. prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate şi sistematic. pentru asigurarea înregistrărilor în contabilitate. după caz. în conformitate cu planul de conturi general aplicabil. potrivit formelor de înregistrare contabilă utilizate de unităţi. pe documentul iniţial se menţionează numărul şi data notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operaţiunii. În cazul operaţiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative. fie pe baza unui centralizator în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conţinut se referă la operaţiuni de aceeaşi natură şi perioadă. indicându-se simbolurile conturilor sintetice şi analitice. în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate.documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de către unităţile beneficiare. debitoare şi creditoare. întocmite de unităţile prestatoare de servicii de informatică pe baza documentelor justificative. 88 . . fişe şi celelalte documente contabile a operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative. Corectarea înregistrărilor făcute în contabilitate se face numai pe baza notelor de contabilitate întocmite în acest scop. data şi numărul de ordine al operaţiunii care face obiectul stornării.

În situaţia în care persoanele prevăzute la art. legea contabilităţii. în condiţiile în care procedurile proprii privind organizarea şi conducerea contabilităţii impun acest lucru. care nu au regim special de înseriere şi numerotare. Registrul-inventar şi Cartea mare. Neîntocmirea. Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită. privind activitatea financiară şi contabilă pot fi adaptate în funcţie de specificul şi necesităţile persoanelor prevăzute la art. privind reflectarea în contabilitate a operaţiunilor legate de taxa pe valoarea adăugată (Jurnal pentru vânzări. încredinţează activitatea de întocmire a documentelor justificative şi financiar-contabile unor persoane fizice sau juridice. 82/1991. 89 . Jurnal pentru cumpărări ş. În conformitate cu art. în orice moment. republicată. denumite registre de contabilitate. se sancţionează potrivit dispoziţiilor legale. Acestea pot fi retipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. republicată. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se întocmeşte balanţa de verificare. care nu au regim special de înseriere şi numerotare. fiind obligatoriu să se prevadă în contract clauze referitoare la întocmirea şi utilizarea formularelor în aceste condiţii. modificată şi completată. republicată. 1 din Legea nr. întocmirea eronată şi/sau neutilizarea documentelor justificative şi financiar-contabile. 1 din Legea nr. conform prevederilor prezentelor norme metodologice. 20 din Legea nr. la încheierea exerciţiului financiar. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice. 82/1991.) sunt cele aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice în conformitate cu prevederile Legii nr.Registrele de contabilitate şi formularele comune pe economie. editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice. Numărul de exemplare al formularelor care nu au regim special de înseriere şi numerotare poate fi diferit de cel prevăzut în prezentele norme. registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal. legea contabilităţii.571/2003 privind Codul fiscal. după prelucrarea şi verificarea lor sunt înregistrate cronologic şi sistematic în anumite formulare. C) Registrele de contabilitate Datele consemnate în documentele justificative. în baza unui contract de prestări de servicii. normele de întocmire şi utilizare a formularelor respective se adaptează în mod corespunzător. identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. cel puţin anual. cu modificările şi completările ulterioare. Întocmirea. Formularele comune pe economie.a. cu condiţia respectării conţinutului minimal de informaţii şi a normelor de întocmire şi utilizare a acestora. legea contabilităţii. 82/1991.

precum şi în alte situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic. mişcarea şi existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv. care se păstrează timp de 50 de ani. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.i) Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează. divizării sau încetării activităţii. ii) Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ şi de pasiv. precum şi soldul contului pentru fiecare lună a anului curent Registrul Cartea mare poate conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul acestora. trebuie reconstituite în termen de maximum 30 de zile de la constatare. cu ocazia fuziunii. 90 . Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ şi de pasiv. într-o formă recapitulativă. grupate în funcţie de natura lor. cu excepţia statelor de salarii. În acest registru se înscriu. suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al bilanţului. Registrul-inventar şi Registrul Cartea mare se păstrează în arhiva entităţilor. la un moment dat Acesta este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare corespondente. iii) Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului. timp de 10 ani. păstrează în unitate timp de 10 ani de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. potrivit legii. în Registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. în mod cronologic. inventariate de unitate. elementele inventariate după natura lor. cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării unităţii. Editarea Cărţii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în funcţie de necesităţile proprii Registrul-jurnal. la care se adaugă rulajele intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului financiar. prin regruparea conturilor. iar în caz de pierdere. Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaţiuni diverse. rulajul debitor şi creditor. Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii. toate operaţiunile economico-financiare. sustragere sau distrugere.

25 din legea 91 . principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: . (administratorul judiciar sau lichidatorul) are obligaţia gestionării entităţii aflate în insolvenţă (art. .Registrul-inventar. 20. legea contabilităţii. . Trăsătura caracteristică acestei forme de contabilitate o constituie dezvoltarea pe conturi corespondente atât a rulajului debitor. În cadrul formei de înregistrare „maestru-şah”.Registrul-jurnal. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective. .Cartea mare -şah.4. Această formă de contabilitate utilizează registre separate pentru înregistrarea cronologică. În cadrul formei de înregistrare în contabilitate „pe jurnale”. 10 din Legea nr.Registrul-jurnal.Cartea mare.” În situaţii de insolvenţă.Jurnale auxiliare. sintetică sistematică.8 Formele de înregistrare contabilă Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre. principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: . . 82/1991.9 Răspunderi pe linia organizării şi supravegherii contabilităţii În conformitate cu art. prin prelucrarea paralelă a datelor. care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exerciţiului financiar. . În cazul utilizării formei de înregistrare combinată „maestruşah cu jurnale”.Registrul-inventar. 4. „maestru-şah” şi forma combinată „maestru-şah cu jurnale”. . formulare şi documente contabile corelate între ele.Balanţa de verificare. pe lângă formularele menţionate la forma de înregistrare „maestru-şah” se utilizează jurnalele auxiliare specifice formei de înregistrare „pe jurnale”.Balanţa de verificare. respectiv art. cât şi a rulajului creditor al conturilor. Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare în cazul unităţilor care conduc contabilitatea în partidă dublă sunt: „pe jurnale”. practicianul în insolvenţă. republicată „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii entităţilor revine administratorului. Trăsătura caracteristică acestei forme de contabilitate o reprezintă utilizarea jurnalelor multiple care servesc la înregistrarea sistematică a operaţiunilor economice lunare. . analitică sistematică.

insolvenţei). Prin urmare, el este cel responsabil de organizarea şi conducerea contabilităţii entităţilor aflate în insolvenţă. Entităţile organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu modificările şi completările ulterioare, care răspund, potrivit legii. La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte, care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 şi care au înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei a 50.000 euro, răspunderea pentru ţinerea contabilităţii, potrivit legii, revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective (administratorul judiciar sau lichidatorul). În cazul societăţilor pe acţiuni, acestea trebuie să aibă minim trei (art. 73)50 cenzori (număr impar) şi toţi atâţia supleanţi, aleşi de către adunarea generală a acţionarilor şi care acţionează în baza unui contract de mandatului. De asemenea, societatea declarată în stare de insolvenţă poate avea un auditor financiar extern independent, în locul cenzorilor, cu care are încheiat un contract civil de prestări de servicii. Practicianul în insolvenţă are posibilitatea de a denunţa respectivele contracte (art. 86 din legea insolvenţei), însă apreciem că, dacă în situaţia de insolvenţă, operaţiunile sunt realizate de către administratorul judiciar sau lichidator, sub controlul şi supravegherea judecătorului sindic, din motiv de interes public, verificarea faptului că bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urma sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului trebuie realizate de către auditori financiari externi independenţi care se vor exprima asupra modului în care au fost reflectate în contabilitate operaţiunile realizate şi nu asupra legalităţii respectivelor operaţiuni. În fapt, judecătorul, cu aprobarea adunării creditorilor, poate numi un expert care să se pronunţe asupra aspectelor de natură contabilă realizate de administratorul judiciar sau lichidator pe parcursul derulării procedurii.
50

Legea nr. 31/1990, legea societăţilor comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

92

5 Aplicarea principiilor şi convenţiile contabile în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă
5.1 Concepte contabile de bază: conţinutul şi calitatea informaţiei

La nivelul cel mai general, dreptul contabil pune în discuţie obligativitatea ţinerii contabilităţii şi defineşte informarea realizată prin intermediul situaţiilor financiare anuale, în termeni de conţinut şi din punct de vedere calitativ, prin prisma principiilor de regularitate, sinceritate şi imagine fidelă51. 5.1.1 Obligaţiile contabile şi conţinutul informării contabile Nu se poate pune în discuţie un asemenea „principiu”, dat fiind gradul deosebit de ridicat de generalitate. Totuşi este util, pentru înţelegerea conceptelor fundamentale ale contabilităţii, de a ne referi la caracteristicile obligaţiei contabile aşa cum este ea definită în drept. Codul civil român, ca de altfel şi alte coduri civile moderne, nu defineşte obligaţia. Este motivul pentru care această misiune şia asumat-o doctrina modernă. Termenul de „obligaţie” provine din cuvântul obligatio, care însemna în latina veche „a lega” (ligare) pe cineva „din pricina” (ob, obs) neexecutării prestaţiei pe care o datora altuia.52 Reiese că în dreptul roman, termenul de obligaţie, în accepţiunea sa iniţială, însemnă o legătură pur materială (vinculum corporis), concretă, între două persoane, constând în înlănţuirea debitorului faţă de creditor. În această concepţie, obligaţia era ius in personam, adică „un drept asupra unei persoane”, fiind asemănată dreptului de proprietate care era „un drept asupra lucrului” (ius in rem). Urmare a evoluţiei societăţii romane, cu timpul, noţiunea de obligaţie încetează a mai fi înţeleasă doar ca o simplă legătură materială (vinculum corporis), ea devine o legătură pur juridică (vinculum iuris), adică un raport juridic în temeiul căruia creditorul poate pretinde debitorului său să execute prestaţia ce i se datorează, în caz de neexecutare, de bună voie, putând recurge la constrângere (adstringimur), procedând la executarea silită asupra bunurilor debitorului. În terminologia juridică actuală, termenul de obligaţie are două înţelesuri.53 Într-un prim sens, propriu, prin obligaţie
51

Bunget Ovidiu Constantin – Contabilitatea românescă: între reformă şi convergenţă, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 56 52 Vladimir Hanga – Drept privat roman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 345 53 Liviu Pop – Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 12

93

înţelegem raportul juridic în întregul său, cu ambele laturi, activă şi pasivă. Într-un alt sens, mai larg, termenul de obligaţie este sinonim cu acela de îndatorire juridică, noţiune generică, prin care înţelegem îndatoririle juridice generale şi particulare. Sub aspectul material, obligaţia contabilă de informare este atât una de mijloace, dar şi de diligenţă (mai ales dacă ne referim la conţinut). Punând în discuţie obligaţia de informare contabilă trebuie adus textul din legea contabilităţii care precizează (art. 1) că „Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie […].” Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene vizează doar societăţile de capitaluri; dreptul român, preluând din dreptul contabil francez, a lărgit această obligaţie la toate categoriile de comercianţi, incluzând aici atât societăţile de persoane, cât şi întreprinzătorii individuali (asociaţiile familiare, liber-profesioniştii etc.). Dorind să extindă câmpul obligaţiei informării prin contabilitate, textele de lege româneşti reprezintă mai degrabă dovada unui manifestări de voinţă de ataşament la noţiunea de „întreprindere” decât la alte categorii juridice tradiţionale. Se poate spune, din acest punct de vedere, că dreptul contabil român recunoaşte, implicit, principiul anglo-saxon al „entităţii” (entity) care defineşte unitatea de observare a faptelor contabile: „o întreprindere este considerată entitate distinctă, separată nu numai de creditorii şi clienţii săi, ci şi de proprietarul sau proprietarii săi. Ea trebuie să aibă un set complet diferit de înregistrări, iar rapoartele şi evidenţele sale financiare trebuie să se refere numai la propriile operaţiuni financiare.”54 Fără a merge prea departe, rezultă cu claritate că întreprinderea este subiectul de drept care este supus obligaţiei de informare asupra operaţiunilor desfăşurate de ea însăşi; acest lucru poate determina anumite dificultăţi în aplicarea principiilor contabile. În ceea ce priveşte conţinutul obligaţiei, trebuie făcute două observaţii: - textele de lege vizează, pe de o parte, procedurile, iar pe de altă parte situaţiile financiare anuale, primele fiind calea de realizare a secundelor: „înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de înregistrare în unitate, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului jurnal şi al cărţii mari […]” (pct. 4, alin. 2 din Regulamentul de aplicare al legii contabilităţii); de asemenea se precizează obligaţia efectuării „inventarierii generale a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată
Belverd Needles Jr., Henry Anderson şi James Caldewell – Principiile de bază ale contabilităţii, Editura Arc, Chişinău, 2000, p. 13
54

94

pe an pe parcursul funcţionării sale, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege” (art. 8 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată), iar apoi întocmirea de „situaţii financiare anuale, inclusiv cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii […].”(art. 27 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată). Rezultă cu claritate, procedura obligatorie de construcţie a situaţiilor financiare („Întocmirea situaţiilor financiare anuale trebuie să fie precedată de inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori aflate în gestiune şi administrare, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice”), însă dacă ne referim la informare, avem în vedere doar „situaţiile financiare”. Dar este evident că modul de realizare a procedurilor de înregistrare curentă şi de efectuare a inventarierii condiţionează calitatea informaţiei contabile. Principiile contabile, despre care o să discutăm, au drept „target” mai cu seamă la situaţiile financiare anuale, dar se aplică de aceeaşi manieră şi procedurilor curente. - documentele financiare de sinteză nu se rezumă doar la „conturi” (prezentate de o manieră sistematică în Registrul Cartea Mare) în sens strict, ele fiind formate dintr-o serie de componente care ţin seama de cadrul juridic aplicabil astfel: pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile armonizate cu directivele Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (Ordinul ministrului finanţelor nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate) situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative (vezi şi OMF 1752/2005); pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile simplificate armonizate cu directivele europene se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, politici contabile şi note explicative şi opţional, situaţia fluxurilor de trezorerie; instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale şi anuale, care se compun din bilanţ, cont de execuţie şi anexe. Dominată, în anii ’90 de un anume conservatorism şi uniformitate asociată cu o redusă sau formală intervenţie a controlului profesional, informarea financiară, cel puţin „pe hârtie”, la ora actuală se doreşte a fi un prim pas spre o comunicare pertinentă. Dacă situaţiile financiare „principale” (bilanţul contabil, contul de rezultate) sunt normalizate, nu acelaşi lucru se poate spune despre situaţiile financiare „secundare” (mai ales note şi politicile contabile) care ţin de o anume încadrare juridică a celui care publică situaţiile financiare, dar şi de profesionalismul (sau interesul) managementului financiar contabil; rezultă, în mod evident, rolul pe care trebuie să-l joace, pe această piaţă a cererii

95

şi ofertei de informaţii financiare, profesionistul contabil independent, obiectiv şi competent. Pe de altă parte, complementar situaţiilor financiare, consiliul de administraţie/administratorul trebuie să elaboreze un raport55 care conţine, în principal, următoarele: - o analiza fidelă a evoluţiei activităţii întreprinderii pe durata exerciţiului financiar şi a situaţiei sale la încheierea acestuia; - valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de consiliul de administraţie şi aprobată de asociaţi/acţionari; - informaţii privind evenimente importante survenite de la încheierea exerciţiului financiar, care au afectat întreprinderea; - informaţii asupra evoluţiei probabile a activităţii întreprinderii; - informaţii asupra activităţilor din domeniul cercetării şi dezvoltării; - următoarele informaţii în ceea ce priveşte acţiunile proprii ale întreprinderii, care au fost achiziţionate sau deţinute la orice moment în cursul exerciţiului financiar: - motivele oricăror achiziţii efectuate în cursul exerciţiului financiar; - numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi vândute în cursul exerciţiului financiar şi ponderea pe care o reprezintă în capitalul social; - în cazul achiziţiilor sau vânzărilor, valoarea plaţilor sau încasărilor pentru acţiunile respective; - numărul şi valoarea nominală ale tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de întreprindere, precum şi ponderea pe care o reprezintă acestea în capitalul social; - numărul şi valoarea acţiunilor anulate; - numele şi pregătirea profesională a fiecărui administrator; - politica privind protecţia mediului. Din punct de vedere al formei şi conţinutului se poate spune că suntem în „consonanţă” cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene care pretinde (art. 46) ca raportul de gestiune să furnizeze o expresie fidelă despre situaţia economicofinanciară a entităţii şi evoluţiei afacerilor.

Reglementări contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, pct. 7.1.

55

96

5.1.2 Calitatea „imaginii fidele” Imaginea fidelă reprezintă calitatea pe care trebuie să o aibă informarea contabilă, rezultatul pe care trebuie să-l atingă. Situaţiile financiare ale întreprinderii trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă […]” (art. 23 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii). Acesta este mai mult decât un principiu director, este un imperativ, iar toate principiile şi regulile contabile i se vor subordona. Acest meta-principiu se „bucură” de o oarecare ambiguitate. Vehicularea acestei noţiuni, în România, s-a realizat mai cu seamă în plan teoretic, fapt datorat unor numeroase considerente obiective, care ţin de modul de reglementare al dreptului contabil, dar şi subiective, care ţin de existenţa unor mentalităţi contabile tehniciste. Lipsa de „priză” evidentă vizează atât noţiunea de „imagine” cât şi cea de „fidelă” care, în accepţiunea multor contabili români, ar ţine de alte domenii, şi mai puţin de contabilitate. b1) despre „imagine” O primă problemă ce se pune este cea de a cunoaşte obiectul acestei „imagini”; ce trebuie să vedem în această transpunere, imagine? „Patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele obţinute” conform Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată care reia cuvânt cu cuvânt prevederea din Codul comercial francez (art. 9, alin. 5) şi Directiva a IV-a (art. 2-3). Obiectul este deci unul plurivalent şi, oarecum, imprecis; cu atât mai mult cu cât nici un alt text de lege nu vine să facă alte precizări. Textul iniţial al Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii (art. 12) ce prevedea faptul că „Obiectul contabilităţii îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile […], precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute […]”, precum şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate prin inventariere ne-ar putea duce la concluzia că obiectul contabilităţii s-ar limita la elementele de natură patrimonială, rezultând, de aici, o regulă practică: nu pot figura în bilanţ decât bunurile asupra cărora organizaţia exercită un drept de proprietate precum şi creanţe şi datorii stabilite pe baza inventarului. Această regulă implicită este uneori ridicată la rangul de normă („principiul patrimonialităţii”) care însă este adesea contestată prin referinţa „principiului realităţii” care „vorbeşte” de prevalenţa realităţii economice în raport cu aparenţa juridică. Acest principiu este specific sistemelor contabile nord-americane şi anglo-saxone (substance over form principle) şi greu de acceptat în ţările de drept roman, în România accepţiunea sa practică nu „sare”, încă, departe de cea a principiului patrimonialităţii. De altfel prevalenţa acestei noţiuni este departe de a fi absolută. În fapt, cei care întocmesc situaţiile financiare sunt «invitaţi să ţină cont de realitate şi de aparenţă, nu numai de prima în locul celei de-a doua. Poate 97

că „realitatea” şi „aparenţa” nu au o încărcătură filosofică prea mare, dar ele sunt mai subiective. Cuvintele cheie ”substance” şi ”form” exprimă, atât în engleză cât şi în franceză (de altfel, şi în română), concepte complementare: orice element al universului material este definit prin substanţa şi forma sa.»56 Legea şi doctrina contabilă românească a înregistrat „evenimente deviaţioniste”, cei drept particulare, de la principiul patrimonialităţii justificate de impactul unor activităţi generate de contextul economiei de piaţă (leasing-ul, vânzarea-cumpărarea de bunuri cu clauza transferului dreptului de proprietate etc.). Importanţa criteriului patrimonialităţii este relativă, mai cu seamă că ea vizează doar bilanţul, obiectul imaginii fidele fiind o noţiune mai largă decât cea de „situaţia patrimonială” şi anume situaţia financiară. De altfel bilanţul, contul de rezultate exprimă doar cifre, care nu pot fi relative, iar înţelegerea în fapt şi în drept a „valorii” acestor cifre trebuie să nu ignore conţinutul notelor explicative şi a politicilor contabile (anexele bilanţului) care oferă informaţii despre substanţa şi forma patrimoniului. Imaginea, ca şi la o hartă geografică, este relevantă doar prin prisma utilizării unui limbaj comun, al culorii, al cuvintelor şi cifrelor. Dreptul contabil introduce, alături de noţiunea juridică de „patrimoniu” din dreptul civil şi noţiunea de „situaţie financiară”. Un punct comun al celor două poate fi găsit în atenţia ce se acordă terţilor, poate, ca ultim scop al informaţiei contabile. Patrimoniul social al întreprinderii constituie pentru terţi o garanţie imediată,57 iar examinarea situaţiei financiare permite efectuarea de judecăţi asupra viabilităţii întreprinderii şi, adăugând la acestea referinţa rezultatelor obţinute, aprecierea rentabilităţii şi profitabilităţii, dacă avem în vedere investitorii potenţiali. Însă „imaginea” se poate obţine prin luarea în considerare a tuturor componentelor, de la caz la caz, prevăzute de art. 27 alin. 3 şi alin. 4 al Legii contabilităţii, în complementaritatea lor pentru ca să putem discuta şi de „fidelitate”. b2) despre „fidelitate” Ambiguitatea adesea denunţată de conceptul imaginii fidele, provine, mai cu seamă dintr-un considerent dublu subiectiv: imaginea este destinată utilizatorilor de informaţii şi furnizată de producătorii ei, în cele mai multe cazuri, persoane diferite. Fidelitatea presupune că producătorul informaţiei contabile are capacitatea de a aprecia calitatea informaţiei contabile, nu subiectiv, în raport cu cerinţele sale, ci ţinând seama de destinatarii ei externi, cu alte cuvinte de a se pune „în pielea” altui lector al acestor informaţii financiare decât el însuşi. Situaţiile financiare trebuie să pună în evidenţă orice fapt ce poate avea influenţă
56

Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 395 57 Legea nr. 31/1990, legea societăţilor comerciale, art. 3 alin. (1)

98

Aceasta deoarece. dar rigoarea poate crea chiar şi haos. inteligibilă.59 imaginea căreia i se poate da credit. în particular. Sinteza şi valorificarea informaţiei contabile. de asemenea şi de imprecizia constatată relativă la imagine. b3) accepţiunea principiului Regulile dreptului contabil continental-european tradiţional nu făceau referiri la noţiuni cum ar fi „fidelitate”. Fidelitatea presupune o informare (informaţie) completă. interesaţi. „loialitate” în ceea ce priveşte informarea contabilă. iar noţiunea de „fidelitate” aducea cu sine o umbră de incertitudine. Deva. totuşi. uşor de exploatat (fără a pierde însă din relevanţă). traducere în limba română. de aceea discutăm de o concepţie subiectivă a fidelităţii justificată. contabilitatea.o concepţie obiectivă. 1994. Dar tot aşa de bine s-ar putea spune că nimic nu este dat. clară. aceasta deoarece „s-a acreditat ideea că pot exista mai multe imagini fidele”. Nu este vorba de o „fotografie mişcată”. dacă se respectă principiile de regularitate şi sinceritate. Editura Humantas. sub condiţia dovedirii falsului. 101 59 Michel Capron – Contabilitatea în perspectivă. Bucureşti. poate.asupra judecăţilor beneficiarilor informaţiei contabile. conform căreia contabilitatea trebuie să reflecte realitatea economică. ci de una pertinentă pentru diverşii utilizatori ai informaţiei contabile. Imaginea fidelă nu se confundă cu o copiere exactă a realităţii. . Putem discuta. Această afirmaţie se poate situa la un nivel înalt de abstractizare încât este destul de dificil să i se realizeze reguli operaţionale şi se poate „aluneca” spre un alt principiu. care ar reda o imagine imprecisă. pe care o putem califica drept o abordare maximală. bazată pe o doctrină şi o practică ce ţinea de reflectarea exactă a realităţii economice (să nu uităm că o parte din cei care au studiat relaţia contabilităţii cu mediul au stabilit că există origini matematice ale contabilităţii). conform căreia imaginea este „fidelă” dacă ea este conformă regulilor contabile şi. dubioasă. 1997. Este adevărat că vorbim de precizia cifrelor care nu ar lăsa nici un dubiu de interpretare. 138 58 99 . iar a da un plus de „precizie” poate conduce la privilegierea unor anume categorii de utilizatori.o accepţiune minimalistă. Editura Intelcredo. Fidelitatea informării contabile rezultă în mod implicit din textele legale. p. era considerată ca fiind un „instrument de precizie”. voles noles. totul este o Ioan Oprean şi colaboratorii – Întocmirea şi auditarea bilanţului contabil. însă nu poate fi limitată la acest criteriu de exhaustivitate (care poate fi considerat ca şi element al principiului sincerităţii). al prevalenţei realităţii economice asupra formei juridice.58 Imaginea fidelă este reprezentată de „imaginea în care se poate avea încredere”. de două interpretări ce se dau principiului imaginii fidele: . de elemente diferite. p.

lipsa unei definiţii fac din orice reflecţie o poveste fără de sfârşit. Wilhem Elmendorff. b4) despre relativitatea conceptului de imagine fidelă Textul oficial al Directivei a IV-a precizează: „Conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului. art. iar aceasta a făcut şi cu siguranţă va mai face să mai curgă multă cerneală! A true and corect view (o imagine adevărată şi corectă) a apărut întâia oară în Legea societăţilor comerciale (Companies Act). correct (corect). Cadrul contabil adoptat se dorea a avea vocaţia unei contabilităţi europene. era greu de crezut că o exprimare neclară ar putea pătrunde într-o reglementare a Comunităţilor Economice Europene.” (secţiunea I. iar apoi au fost utilizaţi şi alţi termeni ca full (complet). totuşi ele se „bucură” de o anumită precizie care 100 . cadrul instituţional şi spaţiul economic al organizaţiilor au suferit o serie de modificări: înainte de a discuta de o bună funcţionare a pieţei unice trebuia asigurat un mediu economic şi monetar omogen.construcţie! Obiectivul imaginii fidele a situaţiilor financiare. însă. Dacă bilanţul şi contul de rezultate prezintă valori matematice.realizarea unei securităţi juridice graţie unei omogenizări a obligaţiilor societăţilor localizate în diferite ţări comunitare. true (adevărat).dezvoltarea relaţiilor comerciale şi participaţiilor societăţilor. Ţinându-se seama de natura juridică a Directivei. şi cunoscând aptitudinile prudenţialiste ale doctrinei contabile şi financiare ale legilor germane.realizarea unor dispoziţii acceptabile şi comparabile pentru a-i ghida în mod raţional pe investitorii de capitaluri. a fost împrumutat de la britanici şi introdus prin Directiva a IV-a din 25 iulie 1978. s-a transformat în a true and fair view (o imagine adevărată şi loială).blocarea intenţiilor de constituire de societăţi comerciale acolo unde exigenţele în materia conturilor anuale sunt foarte slab dezvoltate. obiectivele Directivei a IV-a în materie de armonizare contabilă au fost: . Exprimarea era prea pretenţioasă. 3). textul ei trebuia introdus (lucru de altfel realizat) în legislaţia contabilă a fiecărui stat membru al Comunităţii. chiar internaţionale. chiar şi pentru comitetul de realizare a Directivei a IV-a care era condus de un reputat specialist german. în 1947. sub influenţa practicilor de audit şi contabilitate care vedeau în această expresie o rigurozitate excesivă. . În dreptul contabil continental nu s-a dat niciodată o definiţie „imaginii fidele”.2 al. Şi totuşi s-a putut! O dată cu dezvoltarea Pieţei Comune. Din aceste considerente. . ca noţiune. . Aşa cum am menţionat. situaţiei financiare şi rezultatelor societăţii.

comunitare sau internaţionale). întrun limbaj adecvat realitatea economică şi juridică a entităţii. din utilizarea cu competenţă şi bună credinţă a regulilor naţionale (şi de ce nu. De aici se pare că un rol însemnat l-ar avea anexele (notele explicative) la situaţiile financiare. ci a unei fidelităţi care să satisfacă cerinţele unei informări financiare. dar metodele de realizare a „traducerii” evoluează. per a contrario. definiţi cu precizie. i s-ar putea face o interpretare „infidelă”. Revue française de comptabilité. „Imaginea nu poate fi fidelă decât în raport cu interpretarea pe care o va face utilizatorul. iar rolul contabilităţii este de a da expresia dimensiunii faptelor consemnate în documente. Situaţiile financiare nu trebuie să conţină deformaţii marcante în raport cu situaţia pe care trebuie să o reprezinte sau cu nevoile celor pentru care va trebui să existe. 174/1986. Una din tehnicile de interpretare a unei noţiuni utilizată în drept este ca atunci când o noţiune nu este bine definită să se admită. ci cea a patrimoniului. Contabilitatea „traduce”. Situaţiile financiare sunt vectorii informării partenerilor de afaceri ai entităţii.Fiecare caută propriul adevăr!”60 Limbajul utilizat în prezentarea situaţiilor financiare trebuie să fie un limbaj acceptat atât de contabili. performanţelor şi situaţiei financiare a entităţii. 39-50 101 . deci. Nu se pune problema unei fidelităţi 100%. obiective pentru utilizatorii situaţiilor financiare. Fidelitatea imaginii furnizate nu trebuie să fie una „din cărţi”. aşa precum o hartă ar reprezenta o realitate geografică.exprimă o realitate! Cine este imprecis. nr. imaginea sau fidelitatea? Sau ambele? Am putea spune că „imaginii fidele”. cât şi de utilizatori. cine este destinatarul imaginii…. o interpretare a termenului prin opoziţie cu alţi termeni specifici. iar principiile şi convenţiile contabile nu sunt intangibile şi nici instituite ca dogme. „Imaginea” este reprezentarea situaţiei entităţii. Contabilitatea se doreşte a fi o reprezentare a realului. trebuie ştiut. atâta timp cât nu este definită. Reprezentarea convenţională care se dezvoltă dintr-un joc de imagini şi accepţiuni nu trebuie a mai fi considerată o stare „îngheţată”. p. care va avea impact asupra terţilor. la doctine et la loi. mai ales în ceea ce priveşte conţinutul informativ al documentelor susceptibile a exprima imaginea fidelă a întreprinderii. Imperativele de 60 Jean-Michel Matt şi Alain Mikol – L’Image fidèle. mai cu seamă. Cât de sofisticat trebuie să fie el pentru a prezenta imaginea fidelă a situaţiilor financiare? b5) imaginea fidelă şi cercetarea realităţii companiilor Construirea imaginii fidele rezultă. Vorbim oare de realitatea/situaţia „economică” şi deci situaţiile financiare ar servi pentru analiza economică a drepturilor şi obligaţiilor respectivei entităţi? Trebuie să credem pentru a avea încredere în „imaginea fidelă”? În lipsa unei definiţii se presupune că este măcar necesară o înţelegere mai bună a implicaţiilor pe care le aduce în mod obligatoriu.

de psihologia. Imaginea fidelă se dovedeşte. interimare. relevă. în plus. vorbim de informări contabile şi financiare pe segmente. . dacă ele depind de contextul conjunctural sau operaţional al unui eveniment.provizioane pentru riscuri şi cheltuieli limitate la nivelul datoriilor incerte sau cele referitoare la provizioanele „dinamice” pentru cheltuieli. fragilitatea corelate cu utilitatea sa. . . „Diluarea” are loc mai ales în contextul internaţionalizării finanţării companiilor. Considerate compatibile cu convenţiile contabile. în prezent. În acest sens trebuie să cităm doar câteva din insuficienţele armonizării contabile europene: . de intenţia investitorului sau de cea a celui care a întocmit situaţiile 102 .influenţa încă semnificativă a fiscalităţii asupra contabilităţii.reguli de evaluare diferenţiate pentru conturile consolidate şi conturile sociale.o determinare eterogenă a conţinutului şi valorii imobilizărilor necorporale. juridică.fidelitate a reprezentării economice a unei companii. .tratamentul contabil al unei tranzacţii sau al unui risc. prin natura lor. previzionale care sunt incomplete ori. de o manieră singulară dizarmoniile noţiunii.natura informaţiilor ce trebuie furnizate: conturile anuale nu prezintă toate riscurile cu care se confruntă o companie. . Aceste „distorsiuni” devin mai vizibile mai ales în prezent în ţările Uniunii Europene când întocmirea situaţiilor financiare în euro permite realizarea de comparaţii imediate şi.deprecierea sistematică ori menţinerea la costul istoric în ceea ce priveşte imobilizările financiare. contabilii fac probe de imaginaţie. . a fi incompletă deoarece nu răspunde la probleme ca de exemplu: . aceste informări sunt în primul rând cifre ce nu ţin seama întotdeauna de efecte colaterale. .o aplicare diversificată a principiului costurilor istorice ori a utilizării derogărilor.pe de altă parte.tratamentul precis aplicabil operaţiunilor: în faţa inovaţiilor de natură comercială. economică ori financiară care nu au corespondent în soluţii contabile normalizate sau reglementări contabile imediate. dizarmoniile imaginii fidele pun în mare impas analizele realităţii economice dintr-o companie. utilizarea standardelor internaţionale de contabilitate obligă la aplicarea de tratamente contabile identice în prezentarea conturilor consolidate pentru societăţile cotate. . Imaginea fidelă este fragilă pentru că este incompletă şi manipulabilă.

situaţiei financiare şi rezultatelor companiei”. în acest context. face ca în legislaţia naţională să se adopte respectivele norme în strânsă corelaţie cu directivele europene. acest fapt devine şi mai evident. nu va apare de o manieră explicită. Ceea ce considerăm că ar trebui remarcat este faptul că toate aceste elemente. deşi legea contabilităţii nu precizează în mod expres despre calitatea informării financiare. Având în faţă jocuri de imagini personalizate ce construiesc companiile şi grupurile multinaţionale. accelerate sau retroactive ale metodelor de prezentare sau evaluare ce vizează decizii de oportunitate sau chiar „fapte arbitrare”. Aplicarea prescripţiilor de drept contabil nu este chiar atât de suficientă pentru a fi absolut convinşi că „situaţiile financiare principale” prezintă o imagine fidelă. Dacă ne referim la sistemul românesc al „normelor metodologice de închidere”. Imaginea fidelă poate fi privită ca o anumită regularitate în raport cu o gestiune optimă a opţiunilor contabile ce au un impact asupra mărimii sau prezentării rezultatului sau care ameliorează prezentarea bilanţului sau a fluxurilor de numerar. Această supleţe a putut fi „acoperită” prin indicarea abilă sau prudentă a faptului că „situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a patrimoniului. altele decât legea. noţiunea de imaginea fidelă se dovedeşte. În plus. legea contabilităţii nu face distincţie. atâta timp cât tranzacţiile sunt iniţiate spre obţinerea unei imagini dorite. putem ajunge la concluzia că în materie de imagine fidelă putem vorbi de reguli ale geometriei variabile. Imagine fidelă este faţeta „perversă” a contabilităţii creative. dau un rol particular acestui principiu.financiare. din care motive sunt necesare informaţii suplimentare ce trebuie prezentate în notele explicative (anexe). a fi nefinisată şi fragilă. prin prisma prezentării principiilor contabile. Directivele fiind neschimbate. chiar inspirate din directivele europene. dificil de reperat. Imaginea fidelă poate fi manipulată atâta timp cât discutăm de schimbări inopinate. trebuie remarcat faptul că. Pe de altă parte. pot să condiţioneze prezentarea şi evaluarea contabilă şi o schimbare a unuia dintre aceşti parametri induce o schimbare în această prezentare sau evaluare. 103 . furnizarea unei imagini fidele este obligatorie în ambele situaţii. reglementările contabile. este una cu cea rezultată din aplicarea normelor contabile internaţionale? Introducerea cu titlu derogatoriu a acestor norme. imaginea fidelă obţinută ca urmare a aplicării normelor naţionale de drept. în ceea ce priveşte imperativul imaginii fidele. În România. poate. între o entitate aflată în on going concern şi o societate aflată în procedură de insolvenţă: prin urmare. situându-l deasupra tuturor altor reguli.

expertiza şi auditul afacerilor nr. 12/2000. în timp ce pentru contabilitatea anglo-saxonă este un principiu fundamental către care converg toate celelalte principii. exprimată la un moment dat prin limbajul cifrelor. Criteriul de performanţă al informaţiei contabile îl constituie imaginea fidelă. măsura în care aceasta redă realitatea obiectivă. doctrina. . de o manieră pe cât de simplă din punct de vedere al exprimării. în fapt. Trebuie remarcat faptul că dreptul contabil românesc nu face nici o referire la noţiunea de iregularitate ori de contabilitate fictivă. pe de o parte impunerea făcută de legea contabilităţii.61 Imaginea fidelă este suma dintre regularitate şi sinceritate.5. Pe aceste considerente se pot face două remarci: . documentele justificative ce stau la baza informaţiilor din situaţiile financiare etc. Aceste două principii sunt întotdeauna evocate împreună. respectiv aspectul că orice informaţie relativă la situaţia financiară. pornind de la principiile de bază. iar pe de altă parte ca fiind strâns legate.ideea de a menţiona procedurile alături de reguli exprimă faptul că această conformitate nu trebuie să fie apreciată numai la nivelul informaţiei produse şi prezentate publicului. p. ci include şi ideea de organizare internă contabilă a unei întreprinderi. ca o dublă obligaţie. pe atât de complexă sub aspectul fondului problematicii. în cadrul căreia omul a dorit să cunoască cât mai exact starea de fapt (dar şi de drept) a fenomenelor şi proceselor economice. vorbind de „reguli în vigoare” putem lua în discuţie reglementările profesionale. în sine poate apărea ca fiind un non-sens: ea impune. atât în ceea ce priveşte acţiune în timp cât şi acţiune în spaţiu (conflictul de legi). de obiectivul de imagine fidelă. completă şi pertinentă a tuturor faptelor consemnate.definiţia prezentată de legiuitor ne trimite la un ansamblu normativ care nu se rezumă doar la norme de drept scris. Obligaţia de regularitate.1. 51 104 . Putem însă înţelege că lipsa regularităţii conduce la o „contabilitate falsă” şi implicit este adus în discuţie principiul de sinceritate. jurisprudenţa. Este drept 61 Niculae Tabără şi Emil Horomnea – Dimensiunile etice ale profesiunii contabile în Revista Contabilitatea. Ierarhia regulilor este cea de drept comun în materia dreptului civil şi comercial. imaginea fidelă reprezintă un obiectiv fundamental.3 Caracteristicile de regularitate şi sinceritate Contabilitatea este produsul unei îndelungate practici economice. modul de realizare a înregistrărilor operaţiunilor: schemele de tratament contabil. conformitatea cu regulile şi procedurile în vigoare. patrimoniu şi rezultate este obţinută prin respectarea regulilor şi procedurilor în vigoare. aşa cum este prevăzut în dreptul contabil francez. Pentru contabilitatea continentală.

prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.”63 Sinceritatea64 conturilor presupune. Editura Juris Argessis. 289 Falsul intelectual – Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia. de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Putem avea.): drept consecinţă putem afirmă că între regularitate şi fidelitate există strânse legături. 150 63 Niculae Feleagă. ca reprezentând „aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Totuşi se poate spune că. în funcţie de cunoştinţa pe care trebuie să o aibă. a jurnalelor auxiliare de contabilitate. precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor.”62 Nu putem însă să fim extremişti şi să considerăm ca fiind neconforme cu regulile anumite operaţiuni atâta timp cât informaţia furnizată este de bună credinţă. rezultatelor financiare precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii. putem accepta că şi iregularitatea este prezentată şi sancţionată în sensul că „Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte. evenimentelor şi situaţiilor. „Art. în primul rând sinceritatea producătorului informaţiei contabile faţă de utilizatorii interni şi externi ai acesteia. dar anumite iregularităţi vor putea conduce la acuzaţia de situaţii financiare ce nu oferă o imagine fidelă (absenţa inventarului. Aceasta presupune lipsa unor intenţii de natură frauduloasă şi considerarea responsabilă a faptului că informaţia contabilă trebuie să fie conformă realităţii cunoscute. asupra realităţii şi importanţei operaţiunilor. Tentativa se pedepseşte. 426 64 „Sinceritatea nu este adevăr. Editura Economică. în condiţiile în care a atins competenţa profesională necesară. cheltuielilor. L’Erreur de Narcisse 62 105 . p. de o manieră implicită. Discutăm aici de o concepţie subiectivă a „sincerităţii” care vizează calitatea morală (şi nu cea juridică!) a contabilului: buna credinţă. Curtea de Argeş. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. de asemenea o latură obiectivă a principiului sincerităţii. (…). 1998. literatura de specialitate o defineşte. confuzii în ceea ce priveşte clasificarea unor cheltuieli şi a cheltuielilor entităţii etc. a situaţiilor financiare.că. Referindu-ne la sinceritate. conform căruia contabilul trebuie să-şi manifeste profesionalismul în aplicarea corectă a principiilor contabile şi să oferea informaţii şi date suplimentare care să ajute lectorul situaţilor financiare la înţelegerea corectă şi exhaustivă a acestora. importanţei operaţiunilor realizate. Bucureşti. vol. în opoziţie cu adevărul care caută a conforma acţiune propriei conştiinţe la spectacolul lucrurilor. I. p. preluând în cea mai mare parte prescrierea din Planul contabil francez. sinceritatea încearcă să conformeze acţiunea propriei conştiinţe la spectacolul pe care îl prezint” – Louis Navelle.” – Constantin Crişu Codul penal şi Codul de procedură penală. în mod normal. 2001.

Contabilitate. operaţiuni complexe. ce presupun anumite demersuri cu o anumită doză de subiectivism. autorităţile publice au avut în vedere în permanenţă găsirea mijloacelor pentru ca informarea contabilă să fie utilă. în 1993. 1998. În fapt. Eforturile lor s-au concertat spre formarea de contabili şi a unui fundament solid al profesiei contabile.66 Regularitatea vizează operaţiuni simple şi repetitive care pot fi standardizate. Dar în ultimul sfert de secol lumea a devenit mult mai liberală. de conduită etică profesională. Editura Economică. Exemplul tipic ce se prezintă în literatură este cel al companiei germane Daimler Benz când. organismele de normalizare. Problema comunicării financiare se situează mai cu seamă la nivelul grupurilor multinaţionale. În aceste cazuri nu se mai poate spune că buna informare este cea care se bazează pe reglementările naţionale. iar riscurile de afaceri ca de altfel şi oportunităţile se difuzează uşor de la o ţară la alta. includerea în textele de lege a răspunderii celor care întocmesc situaţiile financiare anuale şi a celor îndrituiţi cu verificarea acestora etc. I. cu bună credinţă şi loialitate. Relaţiile imagine-realitate. norme de lucru. în timp ce sinceritatea vizează. Urmând demersurile realizate pe plan mondial. dar care nu se poate realiza în sensul absolut”.Ceea ce se poate constata este faptul că informarea contabilă răspunde la un tri-principiu. mai diversificată şi mai complexă. Concurenţa a devenit puternică. mai degrabă. 428 106 . Bucureşti. la un singur principiu cu trei faţete: realizarea unei imagini fidele presupune respectarea regulilor de informare şi comunicare către utilizatori. Diferenţa dintre conformitatea cu regulile şi sinceritate este similară diferenţei dintre litera (litera legii) şi spirit. iar de aici şi exigenţele pe care contabilitatea trebuie să şi le autoimpună în faţa unor utilizatori diferiţi. avem de discutat doar de „o bună informare”. Imaginea fidelă nu reprezintă doar „un deziderat spre care contabilitatea tinde în permanenţă. sau mai exact. a unor situaţii financiare anuale suficient de complete şi clare pentru a-şi putea forma judecăţile de valoare.65 „Adevărul spus de contabilitate nu este decât un filtru care permite înţelegerea unei realităţi”. dar şi a unor reguli diferite. p. conformitate-derogare. cu ocazia introducerii pentru prima dată spre a fi listată pe Wall Street. neutralitate-credibilitate socială a informaţiei deschid noi abordări care exprimă complexitatea conceptului de imagine fidelă. cu ocazia conversiei situaţiilor financiare s-au constatat diferenţe cifrate la aproximativ 44% pentru capitalurile proprii determinate conform regulilor americane de contabilitate în raport 65 Emil Horomnea – Contabilitatea de la geneză la performanţă şi controverse. nr. vol. sinceritate-responsabilitate. organismele profesionale ale contabililor. în Revista de Finanţe Credit. mai bogată. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. 2/2000 66 Niculae Feleagă.

în dreptul contabil. cei mai mulţi autori insistă asupra aceloraşi convenţii fundamentale. unele principii noi se generează. De asemenea. tacită. pentru a genera un ansamblu coerent şi logic. generate de practică pe baza cărora profesioniştii contabili îşi fundamentează munca lor. O asemenea dinamică reflectă faptul că realitatea economică are multiple aspecte şi că principiile trebuie aplicate în raport cu câmpul de acţiune al contabilităţii.Contabilitate generală. fiind rezultate din practică. toate fiind subordonate obiectivului fundamental al contabilităţii. însă. aceste principii pot să se modifice o dată cu modificările din practica şi teoria contabilă. 1999. economic şi social. raţiuni.2 Principiile şi convenţiile generale de elaborare a informaţiei financiar-contabile şi aplicarea acestora în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă Realizarea obiectivului de imagine fidelă este condiţionată de respectarea cu bună credinţă a principiilor sau convenţiilor contabile. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor 67 Oprea Călin şi Mihai Ristea . În ambele cazuri contabilitatea a fost „conformă regulilor şi sinceră”! Cifrele sunt demne de încredere în ambele cazuri pentru că sunt generate conform regulilor şi uzanţelor din fiecare ţară. 32 107 . acela de imagine fidelă. Relativitatea contabilă în context juridic. 5. cutume şi uzanţe şi într-o oarecare măsură. Literatura principiilor şi a convenţiilor contabile este foarte abundentă şi impune astfel o schemă a acestora. în literatura contabilă. mai completă. dar ele se suprapun. Aceste principii. p. Ele sunt admise prin acceptarea. Sistemul de drept contabil român face o prezentare. parţial. sunt enunţuri de esenţă conceptuală foarte generale şi delimitate ca sistem de referinţă pentru construirea informaţiei contabile privind situaţia patrimoniului. Nu numai că aceste principii se completează reciproc. necesităţi practice. Ele au ca punct de pornire experienţe. Totuşi nu este facil de a face clasificări în jurul unei anumite problematici sau teme. Brăila. a principiilor şi regulilor contabile în Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. Editura Independenţa Economică. situaţia financiară şi rezultatul obţinut. adesea. deşi acestea nu lipsesc în literatura contabilă. fără însă a indica aceleaşi rezultate. ţinând seama de necesităţile şi situaţiile întreprinderii a devenit o stare de fapt de care trebuie să se ţină seama cu mare atenţie de către cei care realizează analize financiare.67 Principiile contabile general admise sunt reguli de ordine şi bun sens.cu regulile germane precum şi o diferenţă semnificativă la nivelul rezultatului companiei. altele pot deveni desuete sau chiar divergente. precum şi pentru utilizatorii informaţiei financiare. Din punct de vedere juridic nu se poate vorbi de o listă exhaustivă a principiilor contabile.

În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii.”68 Acest principiu este adesea văzut ca un argument justificativ al recursului la costul istoric: în ipoteza că întreprinderea îşi va continua în mod normal activitatea.Principiului continuităţii activităţii şi opinia auditorului financiar extern asupra situaţiilor financiare. imobilizările vor fi utilizate în mod adecvat etc. principiul noncompensării. Întreprinderea este percepută ca un proces continuu de creare de valori prin transformarea factorilor de producţie în produse şi venituri. principiul prudenţei. 39 69 Ovidiu Bunget. principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. ca o trecere de la costuri (istorice) la valori. astfel: principiul continuităţii activităţii. 10/2005 108 . Expertiza şi Auditul Afacerilor nr. principiul intangibilităţii. principiul permanenţei metodelor. p. El realizează o reconciliere între decupajul temporar al vieţii întreprinderii şi realitatea economică: situaţiile financiare trebuie interpretate din perspectiva continuităţii activităţii 68 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. Alin Dumitrescu .1 Principiul continuităţii activităţii (on going concern assumtion). Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. Revista Contabilitatea. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. a) Despre principiu „Acesta presupune că întreprinderea îşi va continua în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. este implicit eliminată din considerente de pertinenţă. principiul pragului de semnificaţie (vezi şi OMF 1752/2005). aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. Principiul continuităţii vine să rezolve paradoxul pe care îl constituie faptul de a prezenta o informare periodică asupra unei activităţi continue69. 5.contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Secţiunea 5 „Principii şi reguli contabile”. Regula valorii de piaţă (valabilă în condiţiile opticii lichidative). principiul independenţei exerciţiului.2. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau reducerea semnificativă a acesteia. afacerile în curs se vor derula în continuare. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea.

În ipoteza că principiul continuităţii activităţii suferă erodări. Luarea în calcul a continuităţii activităţii condiţionează semnificaţia informaţiilor din situaţiile financiare anuale: dacă acest lucru nu se verifică în practică. 109 . ţinându-se seama şi de următoarele observaţii: . Pe de altă parte. . gen războaie zonale etc. o putem accepta. datorită unor evenimente temporare. . Însă chiar şi prin realizarea unei asemenea lucrări proba continuităţii activităţii se poate dovedi un eşec. cea a necontinuităţii.nu este vorba de a face opţiunea între o continuitate foarte probabilă şi perspectiva cedării activităţii: informaţia poate fi nuanţată în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare. faptul că întreprinderea cunoaşte la un moment dat anumite dificultăţi (greutăţi de realizare a exportului.şi că ele nu reprezintă o stare finală.faptul că anumite impedimente particulare şi temporale fac nesigură într-un anumit fel continuitatea activităţii. ci ea trebuie să fie verificată. în mod tacit. Obligaţia implicită de apreciere şi de realizare de judecăţi vis à vis de continuitate ridică o dublă întrebare: până la ce nivel trebuie să meargă această verificare şi care sunt criteriile de verificare a continuităţii? Aprecierea stării de (ne)continuitate poate să ne conducă la aprecierea realizării unui diagnostic economic al întreprinderii. Proba continuităţii activităţii nu trebuie să fie un obiectiv în sine: ideea de prezumare implică mai degrabă faptul că această convenţie va fi acceptată în lipsa probei contrarii. cu efect asupra desfăşurării activităţilor de producţie) nu reprezintă în mod obligatoriu o încetare totală sau parţială a activităţii. ci doar de a valida semnificaţia informaţiei produse în fiecare exerciţiu financiar: rezultă că aprecierea continuităţii activităţii se va întinde doar asupra unui exerciţiu financiar (care în România corespunde cu anul civil). Este indicat a nu se exagera în ceea ce priveşte această obligaţie de verificare. deci pentru doisprezece luni viitoare.nu se pune problema de a face o judecată de valoare relativă la continuitatea activităţii pe termen lung. stare ce vine să relativizeze acest principiu. Continuitatea activităţii nu este o ipoteză pe care. riscul ce există poate fi menţionat (precizându-se natura acestor dificultăţi ori raţiunile pentru care principiul a fost totuşi menţinut). chiar dacă acesta reprezintă ponderea în cifra de afaceri. aceasta putânduse reflecta în viitor poate într-o cesiune parţială sau totală de activitate şi reflectată ca atare în situaţiile financiare. nu justifică abandonul acestei convenţii. situaţiile financiare întocmite pe baza principiilor care decurg din această convenţie sunt false sau cel puţin nu sunt fidele.

utilizarea conturilor de regularizare. principii şi metode contabile.continuitatea este compromisă.continuitatea este pusă sub semnul întrebării. 153. cu precizarea impactului asupra bilanţului şi contului de rezultate. legate de continuitatea exploatării: amortizarea imobilizărilor. alin. este indicat ca în notele explicative. totuşi. privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului 70 110 . limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii. în 1947 şi 1957. 31/1990. etalarea anumitor cheltuieli înscrise în activ. 2 din Legea nr. Europa comunitară. legiuitorul a instituit în mod implicit o manieră de identificare-atenţionare a situaţiei de nerespectare a principiului continuităţii activităţii. dar mai cu seamă auditorilor externi independenţi care trebuie să facă public starea de necontinuitate prin raportul lor. Raţionând optimist. aşa cum este realizat în cadrul Standardelor Contabile Internaţionale de Contabilitate. deci care nu este în reorganizare judiciară sau faliment. evaluarea în costurile istorice etc. dar nu compromisă – în acest caz sunt necesare explicaţii obligatorii în notele explicative la situaţiile finaciare.71 Din punct de vedere juridic. să se precizeze bazele întocmirii situaţiilor financiare. De aici se pot desprinde trei posibilităţi: . . art. comercianţii (persoane fizice sau juridice) „nu au intenţia şi nici obligaţia de a se pune în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţilor lor. postulatul continuităţii a fost menţionat mai întâi în textele anglo-saxone şi internaţionale. 64/1994 republicată. au publicat reguli care să fie în acord cu practicile general admise. 1 din Legea nr. va fi prezumată că îşi va continua activitatea pe un viitor de încă 12 luni. Aşa cum reiese şi din definiţia de la nota anterioară. în acest caz situaţiile financiare trebuie întocmite şi prezentate pe baze diferite intrând în rol prevederile Legii nr. legea societăţilor comerciale prevede că „dacă administratorii constată pierderea unei jumătăţi din capitalul social. Deşi nu au menţionat acest principiu. pentru care el exprimă faptul că la data întocmirii situaţiilor financiare. De altfel.” (IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare § 7). sunt obligaţi să convoace adunarea generală extraordinară pentru a hotărî reconstituirea capitalului. Cu toate că Planul contabil general francez din 1982 nu menţionează continuitatea în „Prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile” – art. 1 alin. privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului 71 Un indiciu relativ la starea de necontinuitate a activităţii îl poate reprezenta înregistrarea continuă de pierderi (prin analogie cu prevederile din dreptul fiscal relative la realizarea controlului financiar de fond în situaţia în care întreprinderea înregistrează pierderi timp de trei ani consecutivi) un număr de ani cu impact asupra mărimii capitalurilor proprii.principiul continuităţii activităţii este acceptat în mod tacit dacă nici un fapt nu a fost în măsură să demonstreze contrariul. se poate afirma că orice întreprindere care nu este în încetare de plăţi (insolvenţă70). 4 din 1978 şi Directiva a IVa. planurile contabile.Având în vedere aceste considerente se poate afirma că principiul continuităţii trebuie definit mai degrabă per a contrario.” Responsabilităţi pe linia judecării în going concern a activităţii unei întreprinderi revin şi cenzorilor. emise de organismul normalizator francez. la politici. . republicată. 64/1994 republicată. menţionează acest principiu în recomandarea Comisiei Europene nr. la rândul ei.

el face referire la aceasta atunci când tratează evaluarea bunurilor şi regulile de prezentare a documentelor de sinteză. în cazul în care. privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale şi a Hotărârii Guvernului nr. aplicarea principiului nominalismului. Fără a avea pretenţia de a face o demonstraţie exhaustivă. în parte. Astăzi. legea contabilă din 1983 inserează continuitatea într-un articol distinct al Codului de Comerţ. se poate observa că: principiul continuităţii este complementar principiului independenţei exerciţiului. comisarii de conturi (auditorii legali) francezi manifestau o atitudine relativ pasivă faţă de acest principiu. principiul continuităţii legitimează. Continuitatea exploatării este o ipoteză care conduce la evaluarea bunurilor. în care nu intervin insuficienţe majore în activitate. conduce la supoziţia perenităţii întreprinderii. presupunând că dimensiunea activităţii întreprinderii se va menţine fără o reducere sensibilă într-un viitor previzibil. se solicită comisarului de conturi o vigilenţă mult mai mare. deci. continuitatea activităţii este văzută aici implicit prin prisma faptului că aceste bunuri au fost achiziţionate pentru a fi utilizate până la expirarea duratei lor de viaţă. în urma examinării situaţiei întreprinderii. sunt relevate aspecte care vin să compromită continuitatea activităţii.secţiunea dedicată principiilor generale (de altfel. cerând explicaţii consiliului de administraţie. Ea implică. 15/1994. analiza întreprinderii. 964/1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe 111 . 72 În România amortizarea activelor corporale şi necorporale se realizează în baza prevederilor Legii nr. Legăturile dintre principiul continuităţii activităţii şi celelalte principii sunt dificil de pus în evidenţă. fie afirmarea stării de necontinuitate. în speţă. republicată. ci dimpotrivă. Până la aplicarea legii din 1 martie 1984. În schimb. în cazul activelor amortizabile care în bilanţ apar la valoarea netă contabilă ce rezultă dintr-o repartiţie a costului unui bun (corporal sau necorporal) pe o durată probabilă de utilizare. prin legea amintită mai sus (aplicabilă societăţilor mari). aceasta nu pentru că ele nu există sau sunt de slabă intensitate. convocând reunirea acestuia sau întocmind un raport special care să fie prezentat adunării generale a acţionarilor. privind prevenirea dificultăţilor întreprinderilor. ceea ce presupune fie confirmarea orizontului său economic. în funcţie de utilitatea lor. Comisarul de conturi poate declanşa „procedura de alertă”. foarte puţin dezvoltată). în sensul că procedura de etalare a cheltuielilor înregistrate în avans ori a cheltuielilor de cercetare dezvoltare (în anumite condiţii).72 pe baza unui plan de amortizare. pentru că acest principiu este adiacent celei mai mari părţi a principiilor de drept contabil. ce vor fi repartizate pe mai multe perioade viitoare.

abandonat: pentru că repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciţii devine nefondată. . imperativul imaginii fidele conduce la a prezenta situaţiile financiare în ipoteza lichidării (totale sau numai parţiale. aplicaţii informatice etc. în totalitatea lor. o atenţie sporită trebuie acordată elementelor de active imobilizate necorporale de tipul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare. Trecerea la starea de insolvenţă a societăţilor comerciale.). este studiul implicaţiilor principiului continuităţii activităţii raţionând per a contrario. deşi menţine personalitatea juridică. punându-ne să judecăm prin prisma abandonării acestui principiu. când se va consemna un abandon al principiului. şi implicit o să asistăm la derogări de la principiul permanenţei metodelor. Este posibil ca o dată abandonat principiul continuităţii activităţii să asistăm la apariţia de noi datorii în pasivul bilanţier (generate de contractele oneroase. activitatea societăţii fiind subordonată exigenţelor lichidării. au loc schimbări de metode.. cheltuielilor de constituire. . ci finalizarea lichidării acesteia.pe de altă parte. în mod logic. are drept consecinţă întreruperea activităţii economice normale a societăţii comerciale. acestea trebuie integrate. regulile de evaluare ce au la bază principiul nominalismului devin inoperante deoarece ne punem problema de a prezenta situaţii financiare în valori lichidative. principiul permanenţei metodelor şi principiul nominalismului) ale contabilităţii sunt strâns legate de principiul continuităţii activităţii. din punctul nostru de vedere. Obiectivele activităţii se limitează la derularea operaţiilor comerciale în curs în momentul dizolvării. aplicarea principiului continuităţii trebuie nuanţat după cum discutăm de o reorganizare când efectele judecăţilor profesionale vizează doar o parte din activele societăţii şi respectiv faliment.principiul independenţei exerciţiilor (sau al specializării) va trebui. pe bază de plan): . 112 . de asemenea.Ceea ce pare mai interesant. acest fapt ne poate conduce la apariţia de plus-valori de activ ori de elemente de activ nonrecunoscute prin prisma aplicării principiului continuităţii activităţii. În acest caz. în exerciţiul în care s-a constatat starea de inaplicabilitate a principiului continuităţii activităţii. Putem constata că cele trei principii metodologice (principiul independenţei exerciţiului. b) În situaţii noi. De asemenea. Scopul activităţii ei nu îl mai constituie obţinerea de beneficii. abordări noi Date fiind prezentările de mai sus.de unde. litigii etc. active ce prezintă interes sub aspectul prezentării lor în situaţiile financiare doar privite prin prisma principiului continuităţii activităţii întreprinderii.

valoare. evaluarea patrimoniului şi. reglementar. social. valoarea lor se reduce sensibil deoarece pot să nu aibă aceeaşi utilitate pentru cumpărător. de o analiză a consecinţelor contabile şi de o abordare a evaluării în condiţii lichidative. în teorie şi în practică. mai scăzută decât valoarea actuală). În situaţia lichidării bunurilor. având intensităţi diferite de la un caz la altul. . Luând în considerare Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). determinarea rezultatelor se realizează ţinând seama de valoarea de utilitate a bunurilor. iar prezentarea aspectelor teoretice ar fi realizată doar de dragul etalării diferitelor cunoştinţe teoretice dacă ea nu ar fi susţinută de criterii de apreciere. dar nu trebuie neglijate nici cele de ordin comercial. iar documentele emise poartă menţiunea că societatea este în lichidare („în faliment”). 113 . manifestarea unor elemente ale psihologiei vânzării forţate etc. numite. de regulă.din luarea la cunoştinţă a evenimentelor posterioare închiderii conturilor. tehnic.din conturile previzionale ale întreprinderii sau din datele previzionale ale unui sector de activitate (elemente ale contabilităţii de gestiune). cât mai aproape de valoarea justă actuală. vânzarea antrenează anumite cheltuieli. c) Adecvarea principiului continuităţii activităţii Continuitatea exploatării şi aplicarea principiului în discuţie ar fi lipsite de utilitate practică. chiar politic. se va recurge la alte valori decât valoarea de utilitate. întrucât trebuie identificat cumpărătorul activului sau grupului de active. deoarece sunt disponibile imediat pentru vânzare în starea actuală. implicit. care reliefează o anumită situaţie economică şi financiară în curs de degradare. vânzarea prezintă un grad înalt de probabilitate. Cele mai frecvente sunt dificultăţile de ordin financiar. Relevarea criteriilor nefavorabile relative la continuitatea exploatării poate să rezulte: . potrivit IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. Factorii care pot afecta capacitatea întreprinderii de a-şi realiza obiectivele curente şi strategice se manifestă într-o gamă diversificată şi din diferite medii. Numai prezentarea bilanţului contabil la valori lichidative poate să asigure o imagine fidelă asupra situaţiei financiare a patrimoniului şi a rezultatelor lichidării. activele societăţii sunt deţinute pentru vânzare. vânzarea trebuie să se facă în cadrul unei pieţe active. la un preţ rezonabil. într-un termen limitat. .din analiza conturilor anuale ale exerciţiului curent şi exerciţiilor precedente. în caz de necontinuitate. Dacă în caz de continuitate.vânzarea activelor şi plata datoriilor. valori lichidative (respectiv valoarea care se obţine din vânzarea forţată a activelor întreprinderii.

pierderea de membrii cheie din conducere fără înlocuirea lor. dar şi în standardul internaţional de audit: ISA 570 „Principiul continuităţii activităţii”.fluxuri de numerar operaţionale negative indicate de situaţiile financiare istorice sau prognozate.schimbarea tranzacţiilor pe credit în tranzacţii cu plata la livrare cu furnizorii.incapacitatea de a obţine finanţare pentru dezvoltarea de noi produse esenţiale sau alte investiţii esenţiale.restanţe sau întreruperi în plata dividendelor. Alin Dumitrescu .dificultate în conformarea cu termenii acordurilor de împrumut. . . . . .semne de retragere a sprijinului financiar de către debitori şi alţi creditori. a franşizei.indicatori financiari cheie nefavorabili.Aplicarea principiului continuităţii activităţii în cazul entităţilor aflate în stare de insolvenţă.datoria netă sau situaţia datoriei nete curente.pierderi substanţiale din exploatare ori deteriorarea semnificativă a valorii activelor utilizate pentru generarea fluxurilor de numerar. . .dificultăţi cu forţa de muncă sau deficienţe importante în aprovizionare. Revista Phoenix nr.pierderea unei pieţe principale. . . . sau bazarea excesivă pe împrumuturile pe termen scurt pentru finanţarea activelor pe termen lung. .În literatura de specialitate străină. 73 Ovidiu Bunget. 3/2005 114 . a licenţei sau a unui furnizor principal. criteriile73 sunt grupate astfel: Criterii care sugerează încălcarea principiului continuităţii activităţii Indicii financiare Indicii din exploatare Alte indicii Indiciile financiare se referă la: . . Indiciile din exploatare constă în: .incapacitatea de a plăti creditorii la data scadenţei.apropierea scadenţei împrumuturilor cu termen fix fără perspective realiste de reînnoire sau rambursare.

În mod similar. .situaţia netă negativă. 115 . . În general. creditele indispensabile sau de a obţine finanţări suplimentare necesare.starea financiară precară a unui debitor important. Trebuie precizat că întinderea fiecărui criteriu sau indiciu. .căutarea de surse de finanţare excesiv de oneroase. .situaţia de trezorerie negativă sau agravată în asemenea proporţii încât ar solicita cereri de reeşalonare a scadenţelor sau ar conduce la imposibilitatea plăţii creditorilor la scadenţă. care cuprinde: Criterii bazate pe situaţia financiară: . la scadenţă. luat izolat. dacă au succes. fiecare criteriu trebuie confruntat cu realitatea întreprinderii. În acelaşi timp. . . analiza acestuia ţinând cont de evoluţia lui pe o anumită perioadă.neconformitatea cu cerinţele referitoare la capital sau cu alte cerinţe legale.abandonul politicii obişnuite de distribuire a dividendelor sau dividende distribuite în pofida unor importante rezultate deficitare.acţiuni în justiţie pe rol împotriva entităţii.schimbări legislative sau de politică guvernamentală aşteptate să aibă un impact negativ asupra entităţii. reeşalonarea rambursării împrumuturilor sau obţinerea unui capital suplimentar. De exemplu. pot avea drept rezultat obligaţii care probabil nu pot fi îndeplinite. . poate fi redusă de alţi factori. cum ar fi vânzarea de active. numai acumularea mai multor criterii nefavorabile şi complementaritatea lor pot să exprime un risc real asupra continuităţii.imposibilitatea de a reînnoi. . Potrivit Companiei Naţionale a Comisarilor de Conturi (CNCC) din Franţa (instituţia care reuneşte comisarii de conturi: auditorii legali) a formulat o listă a acestor criterii. efectul incapacităţii unei entităţi de a-şi onora în mod firesc obligaţiile de plată poate fi ponderat de planurile conducerii de a menţine un nivel adecvat al fluxurilor de numerar prin mijloace alternative.fondul de rulment insuficient sau într-o stare de deteriorare evidentă. care. pierderea unui furnizor principal poate fi micşorată de disponibilitatea unei surse alternative de aprovizionare. .Alte indicii se referă la: . Semnificaţia unor astfel de evenimente sau condiţii.cererea formulată de terţi privind acordarea unor asigurări exorbitante întreprinderii. poate să nu fie semnificativă şi deci să nu afecteze continuitatea exploatării.creditul-furnizori inferior normelor sau nul. . deseori.

. direct sau prin intermediul filialelor.ruptură în regimul de aprovizionare cu materii prime esenţiale. . .recursul la contractele de leasing financiar.capacitatea de autofinanţare negativă (rezultatul exploatării negativ sau insuficient pentru acoperirea amortismentelor economice).dispariţia unor surse importante de venit.schimbări nefavorabile de lege sau de proiecte de lege. În acelaşi timp.reînnoirea împrumuturilor. . .). Criterii bazate pe exploatare: . .posibilitatea reaprovizionării şi reînnoirii cu întârziere a unor stocuri sau imobilizări.negocierea unui nou scadenţar al datoriilor. în dificultate. . .conflicte sociale grave şi repetate. .pierderi de licenţă şi de brevete.distrugerea capacităţii de producţie.reducerea sau suprimarea dividendelor de distribuit. Alte criterii: . prelucrare la terţi a unor componente din contract etc.plecarea salariaţilor indispensabili.consecinţe ale procedurilor judiciare în curs. reînnoirea concesiunilor.cesiunea activelor care nu mai sunt necesare exploatării. la scadenţă.decizia societăţii mamă de a suprima susţinerea financiară a unei filiale. . .grad de subactivitate mare şi continuu. dificultăţi politice serioase în ţara partenerilor comerciali străini. - 116 . .pierderi importante de clientelă (pierderea unor pieţe importante. în listă sunt menţionate şi modalităţile de atenuare a influenţelor nefavorabile: În domeniul valorilor de activ şi de pasiv: .absorţia unei filiale în dificultate sau „filializarea” unui sector important. .garanţii conferite unor filiale aflate. .neexecutarea de către terţi sau întreprindere a unor convenţii esenţiale (pe linie de distribuţie. . în anumite sectoare ale întreprinderii. şi ele. . .dependenţa semnificativă de succesul unui proiect (nepracticarea unui portofoliu de activităţi. .catastrofe naturale în întreprindere sau la un terţ. . reducerea numărului de comenzi sub pragul de rentabilitate).conflicte grave în activitatea unor clienţi sau furnizori importanţi. . asiguratoriu din punct de vedere al riscului).

indispensabile (care au plecat din întreprindere). în pricipiu.a înlocui rapid clienţi şi furnizori aflaţi în dificultate. în cazul nerespectării obligaţiilor de plată a eşalonărilor. Nu există nici un risc sau incertitudine privind capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil. . care prevăd că anumite datorii erau/sunt „amânate în vederea scutirii”.a înlocui persoanele. urmând ca. . . În alte domenii se manifestă posibilitatea de: . în România se pot considera drept indicii de nerespectare a principiului continuităţii activităţii şi restricţiile ce vor fi impuse de Uniunea Europeană în diverse sectoare economice vis-à-vis de calitatea de membru al acesteia. analiza efectuată. .creşterea dividendelor obţinute de la filiale şi a altor venituri decât încasările curente. sumele „amânate în vederea scutirii” să fie „activate” şi să devină exigibile. membre. capacitatea întreprinderii de a continua activitatea depinzând de realizarea sau nerealizarea acestora. d) Consecinţele (ne)aplicării principiului continuităţii activităţii Plecând de la diferitele criterii de apreciere. aspect care poate fi conturat şi de experienţa fostelor ţări comuniste care au devenit. recent. În prezent.suprimarea sectoarelor de activitate cu capacităţi de autofinanţare negative. permite degajarea a trei tipuri de situaţii: 1.obţinerea de subvenţii de exploatare. fapt care a determinat în mod direct falimentul unui procent semnificativ din numărul societăţilor comerciale. . În domeniul exploatării: .amânarea cheltuielilor de întreţinere sau de cercetaredezvoltare. propriu economiei româneşti. Există un anumit număr de riscuri şi incertitudini. . Un alt indiciu al nerespectării principiului continuităţii activităţii. . poate fi reprezentat şi de nerespectarea convenţiilor de eşalonare a obligaţiilor faţă de bugetul consolidat al statului agreate de către un număr important de entităţi mari privatizate.a găsi noi pieţe şi a lansa noi produse. 2.funcţionarea provizorie în regim de subactivitate. produselor şi forţei de muncă. societăţi ce reprezentau actori importanţi pe scena economiilor respective. - 117 . experienţă ce relevă o intensificare a mediului concurenţial odată cu libera circulaţie a capitalului.recursul la deţinătorii de capitaluri sau intrarea de noi asociaţi. cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare anuale.reducerea cheltuielilor generale.

b) incertitudinile au dispărut în momentul întocmirii situaţiilor financiare – acest caz presupune prezentarea. convenţia contabilă de continuitate trebuie abandonată şi prezentată per a contrario. în mod normal. 2. Incertitudinea legată de capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea nu justifică. patrimoniului şi rezultatului întreprinderii. Continuitatea exploatării este asigurată – este situaţia cea mai simplă. deoarece spiritul de siguranţă asupra unui eveniment cum este încetarea activităţii trebuie să guverneze întocmirea situaţiilor financiare. este foarte dificil să se opteze clar pentru una din situaţii. În baza acestei certitudini. fapt care determină prezentarea activelor la nivelul unor valori lichidative. fie din obligaţie sau din iniţiativa terţilor creditori. implicit. Continuitatea activităţii nu este sigură – atunci când întreprinderea nu poate să continue exploatarea fie din intenţia sa. acest lucru trebuie realizat deoarece fiecare din cele trei situaţii conduce la consecinţe contabile distincte. O astfel de prezentare este relativ rară. În situaţia de insolvenţă abandonul principiului continuităţii activităţii este o certitudine cu consecinţe asupra celorlalte principii 118 . Această situaţie presupune două situaţii: a) incertitudinile planează în momentul întocmirii situaţiilor financiare – această situaţie trebuie să antreneze prezentarea în notele explicative a ipotezelor şi a condiţiilor care justifică menţinerea per a contrario a principiului continuităţii activităţii. Continuitatea activităţii este nesigură – este situaţia frecventă. în vederea întocmirii situaţiilor financiare. a unor informaţii referitoare la acest aspect semnifică. în starea de incapacitate de a continua exploatarea. opţională. fiind întâlnită în cazul majorităţii întreprinderilor. Absenţa. 3. abandonul principiului continuităţii activităţii: măsurile luate sau în curs de execuţie explică menţinerea convenţiei. că entitatea se regăseşte în situaţia normală de continuitate a activităţii şi că situaţiile financiare au fost întocmite în baza acestui principiu de bază. pentru utilizatorii situaţiilor financiare. referitoare la aplicarea principiului continuităţii activităţii: 1.3. Deşi. Situaţiile financiare sunt întocmite prin aplicarea celorlalte principii. în practică. datorită dificultăţilor de determinare) sunt acelea care creează premisele pentru obţinerea unei imagini fidele asupra situaţiilor financiare. în notele explicative. pentru întreprinderile aflate în dificultate. este foarte probabil ca întreprinderea să se găsească într-un viitor apropiat. a regulilor şi metodelor contabile general admise. numai valorile lichidative (chiar dacă ele sunt estimate sau aproximate. a situaţiei în notele explicative. Ţinând cont de diferitele elementele de apreciere.

abandonarea contractelor etc. Dacă într-o societate normală există prevalenţa economicului asupra juridicului. . acestea sunt evaluate conform IAS 16 „Imobilizări corporale” la costul de înlocuire mai puţin amortizarea. diferite de costurile istorice. astfel ca grupul respectiv să fie evaluat la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă şi valoarea justă mai puţin costurile de vânzare74. în special la lichidarea judiciară. deoarece valorile lichidative sunt. în cazul lichidării judiciare. activitatea se desfăşoară sub controlul judecătorului sindic. dintre valoarea contabilă şi valoarea justă. ca un tot unitar. asupra evaluării activelor şi pasivelor. aplicarea lui este atenuată deoarece aceste plusuri de valoare trebuie contabilizate. întrucât nu mai funcţionează. impozitele generate de lichidarea întreprinderii. se pune problema dacă aceasta să se calculeze sau nu. Activele imobilizate sau grupurile cedate se evaluează la cea mai mică valoare. Apreciem că. generate direct de încetarea activităţii. Principiile costurilor istorice este abandonat. În situaţia în care nu există posibilitatea de a determina o valoare de piaţă deoarece acel grup de active este rar vândut.principiul prevalenţei economicului asupra juridicului nu mai poate fi recunoscut în gestiunea societăţii.contabile. precum şi în ceea ce priveşte prezentarea informaţiei contabile: 1) Efecte asupra celorlalte principii contabile: .principiul prudenţei continuă să fie respectat într-o anumită măsură. Dacă activul imobilizat face parte dintrun grup. . care urmăreşte în primul rând interesele creditorilor. dar cu un amendament: dacă se dovedeşte necesar pentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor. precum şi din necesitatea înregistrării activelor şi pasivelor latente.principiul permanenţei metodelor nu mai este aplicată. evaluarea se aplică grupului de active (activele şi dotările direct asociate acestor active într-o tranzacţie unică). Legislaţia din România prevede ca amortizare să se calculeze şi să se includă pe cheltuielile exerciţiului până la scoaterea lor din gestiune. elementele de activ sunt evaluate la valoarea lor de realizare. . 74 IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare ţi activităţi în curs de întrerupere” 119 . deoarece trebuie pus în evidenţă ansamblul de evenimente viitoare iminente: concedierea. cel mai adesea.principiul independenţei exerciţiilor nu mai este nici ea aplicată. În legătură cu amortizarea activelor imobilizate în perioada lichidării. mai puţin costurile cedării. dacă activele imobilizate nu mai aduc beneficii economice viitoare. iar pasivele la valoarea actuală. precum şi pentru determinarea plusurilor de valoare eventuale. 2) Efecte asupra evaluării activelor şi pasivelor.

Calculul amortizării imobilizărilor. respectiv costul de achiziţie. dacă atunci când se respectă principiul continuităţii activităţii. valoare care. Principiul prudenţei va conduce la evaluarea unui plus de valoare numai dacă acesta este sigur. va trebui să înceteze. În situaţia imobilizărilor necorporale. de asemenea. În scopul unei delimitări mai precise şi utilizării într-o manieră adecvată a noţiunii de „valoare lichidativă”. dar trebuie să se manifeste o prudenţă maximă deoarece valoarea acestor active depinde. deci. primând principiul costului istoric. de capacitatea întreprinderii de a se dezvolta şi de a realiza profituri. şi prin urmare acestea nu se mai amortizează. atunci când se respectă principiul continuităţii activităţii. acestea sunt prezentate în situaţiile financiare la valoarea contabilă. 120 . În acest mod se respectă şi IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi financiare.conducerea unităţii trebuie să dea o decizie de trecere în conservare. ne vom opri în continuare asupra unei prezentări a elementelor bilanţiere în condiţiile dihotomiei: cost istoric – valoare lichidativă. în situaţia în care principiul este perceput per a contrario. fapt care.cheltuielile de constituire sunt recunoscute direct ca şi cheltuieli. antrenează pierderi. principiul costului istoric. determinată prin referinţă la o valoare de piaţă sau valoarea rezultată dintr-o promisiune de vânzare (valoare de lichidare). valoarea activelor imobilizate corporale este valoarea actuală. în cazul necontinuităţii activităţii şi a lipsei de cumpărători. sunt recunoscute ca şi cheltuieli. activele trebuie să fie evaluate la valoarea de lichidare şi recunoscute drept active deţinute pentru vânzare. primând. reflectă diferenţa dintre valoarea de intrare şi valoarea amortizată şi/sau provizionată. tratamentul aplicat diferă în funcţie de natura activului necorporal: . efect al punerii în practică principiului continuităţii activităţii.cheltuielile de dezvoltare. după caz. în cazul în care sunt vandabile. în opinia noastră. . acestea sunt prezentate în situaţiile financiare la valoarea contabilă. În cazul nerespectării principiului continuităţii activităţii. adesea. . în accepţiunea standardelor internaţionale de contabilitate. fapt care conferă activului necorporal o valoare de realizare. conform IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere” şi prezentate ca atare în notele explicative la situaţiile financiare. cu excepţia cazului în care există o altă entitate care doreşte să achiziţioneze şi să continue activitatea de dezvoltare. aspect care are un impact direct asupra rezultatului.alte imobilizări necorporale trebuie considerate la valoarea de realizare. care prevede că activele şi grupurile de active destinate vânzării nu se amortizează.

iar în cazul înregistrării unor cursuri bursiere inferioare. În momentul în care nu se mai aplică principiul continuităţii activităţii. Atunci când nu se respectă principiul continuităţii activităţii. recunoaşterea ca şi cheltuieli ale exerciţiului. A. Creanţele bugetare garantate nu sunt supuse evaluării prevăzute de art. Atunci când respectă principiul continuităţii exploatării. se constituie provizioane pentru depreciere. se poate pune în discuţie suplimentarea provizionului. Dacă entitatea nu mai respectă principiul continuităţii activităţii. nu vor putea fi adăugate creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării 121 . evaluată în conformitate cu art. aspecte reflectate atunci când se respectă principiul continuităţii. creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat. la valoarea garanţiilor. Pentru contractele pe termen lung. La distribuţia preţului garanţiei. creanţele sunt evidenţiate la valoarea nominală constituindu-se. pot exista situaţii în care trebuie recunoscute pierderi suplimentare (mai degrabă sub forma unor pierderi definitive decât sub forma constituirii de provizioane suplimentare). stocurile trebuie reflectate la valoarea de realizare care. 39 din lege. datoriile sunt prezentate la valoarea nominală. Titlurile de plasament sunt evidenţiate la costul de achiziţie. În condiţii de continuitate. provizioane pentru depreciere pentru creanţele a căror realizare este incertă. atunci când este necesar. ci mai degrabă vor fi recunoscute drept cheltuieli cu amortizarea decât cheltuieli cu amortizările. până la încetarea activităţii şi de toate datoriile cauzate de încetarea activităţii. valoarea de prezentare a titlurilor de plasament este cursul bursier sau valoarea de negociere pentru titlurile necotate. (1). dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. O aplicaţie particulară a principiului continuităţii activităţii o reprezintă şi textul art. În cazul stocurilor. (2) Prin excepţie de la alin. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială. numite generic accesorii. în cele mai multe cazuri. respectarea principiului continuităţii determină prezentarea stocurilor în situaţiile financiare la cost de achiziţie sau de producţie. 41 din legea insolvenţei: (1) Nici o dobândă. pasivul va trebui să ţină cont de toate costurile de exploatare. 39 alin (1) lit. O discuţie aparte vizează producţia în curs de execuţie (şi chiar imobilizările în curs de execuţie) care are o valoare nulă dacă nu se poate vinde. iar în cazul deprecierii acestora se constituie provizioane.Pierderile constatate nu vor avea caracterul reversibil. iar pentru conturile de regularizare. este inferioară valorii contabile nete. Atunci când nu se mai respectă principiul continuităţii activităţii. după caz.

trebuie să se menţioneze principiile şi metodele utilizate pentru evaluarea activelor şi datoriilor şi pentru aprecierea ansamblului riscurilor. (4) Nici o dobândă. În cazul în care planul eşuează prevederile alin. motivele abandonării anumitor principii general. În mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. Practic. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. O atenţie deosebită trebuie acordată: . de asemenea. majorările sau penalităţile de orice fel ori cheltuielile accesorii la obligaţiilor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi.subvenţiilor pentru investiţii care trebuie virate la venituri. stoparea calcului dobânzilor. . . numite generic accesorii vine în contradicţie cu logica desfăşurării unei exploataţii curente normale oricărei activităţi economice. Trebuie prezentate. .datoriilor contingente care în momentul declanşării procedurii de faliment pot deveni exigibile. nu vor putea fi adăugate creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii simplificate cât şi celei generale în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.sistării contractelor în curs de desfăşurare care antrenează penalizări. . precum şi influenţa acestui aspect asupra situaţiilor financiare. (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăţi.indemnizaţiilor şi salariilor compensatorii antrenate de desfacerea contractelor de muncă.bunului. majorărilor sau penalităţilor de orice fel ori cheltuielilor. numite generic accesorii. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate. dobânzile.2. 5. la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei (3) In cazul în care se confirmă un plan de reorganizare. chiar 122 . majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială.2 Principiul prudenţei (conservatism principle) a) Despre principiu „Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată.obligaţiilor fiscale care decurg din lichidare. 3) Efecte asupra informaţiei contabile În notele explicative. la data intrării în faliment.

îşi ia toate măsurile pentru a evita erorile şi neplăcerile posibile. lăsând pe plan secundar aspectul considerat de noi esenţial. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. 704/1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a legii contabilităţii (abrogată în prezent). că respectarea principiului prudenţei presupune faptul de a nu fi „admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. 39 76 Credem că evaluarea performanţelor universitare este un bun exemplu! 77 Costel Istrate – Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 1999. p. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. în special a auditorului financiar extern independent. El este rezultatul practicii profesioniştilor contabili preocupaţi de aprecierea rezonabilă a faptelor cu scopul de a nu transfera în viitor incertitudinile prezente susceptibile să greveze patrimoniul şi rezultatele întreprinderii.77 O observaţie ce o putem face vizează faptul că foarte mulţi cercetători contabili leagă acest principiu în primul rând de fiscalitate. şi ca atare importantă este buna diligenţă a profesionistului contabil. recomandând. arăta.dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. Iaşi. Situaţiile financiare vor trebui elaborate ţinându-se seama de toate precauţiunile necesare pentru a evita prezentarea către terţi a unei situaţii financiare nete ori a 75 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. obiectivul primordial este exactitatea. şi anume faptul că acest principiu a fost generat în primul rând de practică. în caz de incertitudine. p. Dar se ştie că. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii în exerciţiul curent sau anterior. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate este destul de exhaustivă şi explicită (vezi şi OMF 1752/2005). în numeroase cazuri. Principiul prudenţei a fost recunoscut de jurisprudenţă încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea reprezentând „atitudinea de spirit a celui care.” În materie de evaluare. îi dedică foarte multe aprecieri legate de aspectele de tehnica înregistrărilor contabile.76 Principiul prudenţei are mai degrabă caracterul unei soluţii de aplicat. ţinând cont de deprecierile. o atitudine precaută de realizare de judecăţi.”75 Dacă definiţia din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 27 123 . Editura Polirom. acest obiectiv este un ideal inaccesibil. se abţine la tot ceea ce ar putea fi sursă de neajunsuri”. definiţia din Hotărârea Guvernului României nr. reflectând la consecinţele actelor sale.

în planul logicii. 1989. Ministère de la Coopération et du Dévelopement. complement al imaginii fidele.78 Pe de altă parte nu trebuie să cădem în cealaltă extremă. câştigurile nu sunt recunoscute pentru că nu sunt realizate. care să nu-şi bazeze analizele pe un patrimoniu supraevaluat. al subiectivismului în aplicare. durata de utilizare probabilă a utilajelor şi echipamentelor şi numărul eventualelor reclamaţii cu privire la produsele în garanţie.80 Această referinţă implicită la finalitatea informării contabile este foarte importantă deoarece permite evitarea unei deviaţii de la principiul prudenţei: nu se pune în discuţie producătorul de informaţie contabilă în sensul de a se comporta „prudent” cu scopul de a se proteja pe el însuşi. 117 80 „Cei care elaborează situaţii financiare trebuie să se confrunte cu incertitudini care. ci de al proteja pe destinatarul şi utilizatorul informaţiei. Pricipes et pratiques. dar şi evenimentele ulterioare închiderii exerciţiului financiar şi care pot avea impact asupra situaţiilor Francis Rousse – Normalisation comptable. este contestabil. Poate şi din acest motiv.79 Aplicarea principiul prudenţei are în vedere aplicarea unui tratament asimetric al incertitudinii: . cum ar fi încasarea creanţelor îndoielnice.atunci când se anticipează câştiguri potenţiale. dar şi prin exercitarea prudenţei în întocmirea situaţiilor financiare. p. principiul prudenţei. Riscul este omniprezent în activitatea economică: până la ce nivel trebuie să fim „prudenţi”? Aprecierea „rezonabilă” se bucură de un real subiectivism influenţat de factori dintre cei mai diverşi. constă în a nu prezenta o imagine prea favorabilă prin ignorarea unor fapte sau evenimente de care se are ştiinţă astăzi şi care pot avea impact în viitor asupra situaţiilor financiare. Aplicarea principiului prudenţei vizează evenimente care au intervenit în cursul exerciţiului. 134 79 Daniel Boussard . Cadrul general paragraful 37. Paris. iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Prudenţa se regăseşte în sinceritate (în sensul de a prezenta în situaţiile financiare fapte susceptibile de a influenţa destinatarul informării) şi trebuie să servească noţiunea de imagine fidelă. Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine. 1997.La modélisation comptable en Question(s). Rămâne în discuţie ideea de anticipare a riscurilor care este mai puţin clară decât cea de realizare de câştiguri. a prezentării unei situaţii subevaluate. 67 78 124 . Paris. va trebui să anticipăm pierderile sau minus-valorile latente.unor profituri supraevaluate. beneficiile sau plus-valorile latente nu vor fi recunoscute în situaţiile financiare. astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate. . Edition Economica. Astfel de incertitudini sunt recunoscute prin prezentarea naturii şi valorii lor. p. planează asupra multor evenimente şi circumstanţe.” – Standarde Internaţionale de Contabilitate 2001.atunci când se prevede o diminuare viitoare a valorii patrimoniului sau a rezultatului. Collection Métodologie. Prudenţa. p. inevitabil.

fie prezentate în formă subtractivă în bilanţ. ele se acumulează an de an şi. organizaţiilor cooperatiste de credit şi fondurilor de garantare 81 125 . cu un grad de îndatorare ridicat. din punct de vedere al gestiunii financiar contabile sunt: . pentru ca terţii să fie informaţi asupra valorii reale. 335/1995 privind regimul constituirii. la finele exerciţiului financiar. Reglementările contabile româneşti în materie au fost aproape ignorate relativ la aplicarea principiului prudenţei. aflate la limita profitabilităţii) doar în ceea ce priveşte reglementările fiscale relative la deductibilitatea provizioanelor:81 . în fapt. Aplicarea acestuia s-a dovedit reală (şi nici aici întotdeauna.provizioane pentru pierderi din diferenţe de curs valutar (care în fapt erau pierderi sau profituri financiare. şi pot fi considerate. o mare probabilitate ca într-un viitor apropiat să se constate pierderi ca urmare a unor evenimente anterioare constrângătoare care vor genera ieşiri de beneficii şi care pot fi estimate de o manieră rezonabilă (o sumă aproximativă). provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli au impact asupra excedentului brut de exploatare şi sunt un element al capacităţii de autofinanţare a întreprinderii. dar nu indestructibilă dacă ne gândim că această regulă a individualizării riscurilor poate fi „răsturnată” de constituirea de provizioane pentru riscuri statistice. 830/2002 privind regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici. Dacă este cazul. Ca şi deprecierile elementelor de activ (provizioanele pentru deprecieri).fie adăugate valorii situaţiei nete ca şi element de autofinanţare a întreprinderii. . Deprecierile elementelor de activ sunt constatate şi calculate la finele fiecărui exerciţiu financiar. ale băncilor. . Este o regulă practică.provizioanele pentru clienţii neîncasaţi. Prezentările anterioare ne-au condus clar la ideea că forma practică de aplicare a principiului prudenţei îşi găseşte reflectarea sub forma provizioanelor. ca o economie. întreprinderile vizate de noi fiind acelea care au apelat la credite bancare.financiare anuale. Hotărârea Guvernului nr. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt constituite dacă se constată. limita de anticipare a riscurilor nefiind clar precizată. pe cale de consecinţă. în cazul declarării falimentului acestora (departe de starea de „normalitate” ce obliga la constituirea de provizioane pentru pierderi din creanţe). în raport cu costul istoric al fiecărui element de activ. ca o generare de resurse durabile. utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare (abrogată) şi Hotărârea Guvernului nr. îşi regăsesc impactul într-o reducere a valorii excedentului brut de exploatare. unde este vorba de o eventualitate şi mai puţin de o probabilitate.

sub orice formă. . 33/29 ianuarie 1998 126 . din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite. republicată în Monitorul Oficial al României. acordate clienţilor conform clauzelor contractuale. constituirea de rezerve ascunse sau provizioane excesive.82 În fapt.83 Implicaţiile principiului prudenţei sunt reflectate şi prin influenţa sa asupra altor principii: . 265 pct. o subestimare deliberată a patrimoniului poate reprezenta o reducere a rezultatelor finaciare (contabile) ale unui an ca urmare a constituirii de provizioane nejustificate economic cu scopul reluării acestora într-un exerciţiu viitor mai puţin profitabil sau chiar cu pierderi. în lipsă de bilanţ contabil ori contrarii celor rezultate din acesta” – art. putem discuta de un delict referitor la furnizarea unei imagini infidele. de exemplu. uzanţele şi mai cu seamă normele profesionale îl fac să ocupe un loc privilegiat.justifică (asociat cu principiul continuităţii activităţii) aplicarea principiului nominalismului. apărând ca unul interesant şi în acelaşi timp dominant în raport cu celelalte. Cadrul general paragraful 37. dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor […]. În schimb toate cutumele. Însă există un alt aspect care justifică importanţa ce se dă acestui principiu şi anume acela de interzicere a distribuţiei de dividende în cursul exerciţiului („dividende în avans”). pentru anumite domenii de activitate. deductibilitatea fiind acordată doar la nivelul pierderii nete. constituirea de provizioane deductibile. legea societăţilor comerciale. iar principiul prudenţei poate fi invocat cu succes pentru a justifica această manevră. subevaluarea deliberată a activelor sau a veniturilor. întreprinderile având posibilitatea-opţiunea de a înregistra doar pierderea din evoluţia nefavorabilă a cursurilor valutare cu impact asupra evaluării creanţelor şi datoriilor în valută. fără însă a abuza de el prin „crearea de rezerve latente sau oculte”. Partea I.” Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000. p. Dreptul contabil românesc nu acordă o importanţă privilegiată principiului prudenţei. Reglementările fiscale relative la impozitul pe profit au mai prevăzut. care […] încasează sau plăteşte dividende. introducându-se însă şi o derogare în sensul că valoarea venală va trebui să substituie costul istoric dacă acesta îi este inferior. 52 83 „Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani […] reprezentantul legal al societăţii. În drept.provizioane pentru garanţii de bună execuţie. 31/1990. pentru efectuarea remedierilor în perioada de garanţie. 82 „[…] exercitarea prudenţei nu permite. nr. 5 din Legea nr. de-a lungul timpului. respectiv înscrierea în bilanţ a unei valori contabile rezultate din costul istoric (chiar şi în cazul unor plus valori latente).„transferate” în bilanţ prin intermediul conturilor de diferenţe de conversie.

iar pe de altă parte prin faptul că servesc (sub imperativul imaginii fidele) la definirea şi ghidajul tuturor celorlalte principii de drept contabil. în sensul că nu este permisă compensarea câştigurilor realizate cu minus-valorile (pierderile) potenţiale. Apreciem că valorificarea rezultatelor inventarierii la deschiderea procedurii de insolvenţă poate conduce la necesitatea reevaluării imobilizărilor corporale în vederea stabilirii unor baze de negociere. 9 (prin care se aduc modificări la Legea nr. Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie reflectat în conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale” în debitul sau creditul contului „Rezerve din reevaluare”. Un aspect însemnat pe linia punerii în practică a principiului prudenţei a îl reprezintă prevederile din Legea nr.el influenţează direct principiul independenţei exerciţiului sub aspectul conectării cheltuielilor la veniturile exerciţiului. aplicarea lui este atenuată deoarece aceste plusuri de valoare vor trebui recunoscute în situaţiile financiare. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. efectuată de către evaluatori autorizaţi. principiul continuităţii activităţii şi principiul prudenţei apar ca fiind două principii complementare. legea societăţilor comerciale) se fac precizări referitoare la interzicerea utilizării rezervelor (diferenţelor favorabile) din reevaluarea patrimoniului pentru majorarea capitalului social. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. în funcţie de inflaţie. b) Consecinţele aplicării principiului prudenţei în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Aşa cum arătam anterior.se regăseşte în principiul non-compensării. acestea sunt evaluate la costul de înlocuire. republicată. 31/1991. 279/21 aprilie 2003 127 . aplicarea principiului prudenţei trebuie realizată în continuare. prevenirea şi sancţionarea corupţiei84 care la Titlul II „Asigurarea transparenţei şi stabilităţii în mediul de afaceri”. Din cele prezentate până acum. În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată în urma reevaluării. starea lui şi preţul pieţei. art. Însă dacă se dovedeşte necesar pentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor. majorarea 84 - Monitorul Oficial nr. Un caz tipic este cel care priveşte imobilizările corporale. utilitatea bunului. precum şi pentru determinarea plusurilor de valoare eventuale. cu atât mai mult devine mai prohibitivă utilizarea acestor rezerve pentru acoperirea de pierderi înregistrate. mai puţin amortizarea. prevede că dacă nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piaţă întrucât acel gen de active este rar vândut. pe de o parte prin modul lor de articulare. sau conform IFR 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. Standardul IAS 16 „Imobilizări corporale”. . chiar dacă on going concern devine inoperant.

dar la cedarea acestora va trebui avută în vedere „descărcarea” (debitarea). aceasta trebuie recunoscută ca o cheltuială. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. mai întâi a rezervelor din reevaluare şi numai eventuala diferenţă să fie recunoscută drept cheltuială a perioadei. Susţinem ideea efectuării reevaluării imobilizărilor corporale ale societăţilor în procedură de insolvenţă. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. atunci când se pune problema reevaluării activelor corporale este mai indicat a se utiliza metoda eliminării amortizării din valoarea brută a activului înainte de reevaluare (adoptarea valorii de piaţă) decât metoda recalculării proporţionale a amortizării cu modificarea valorii brute a activului reevaluat (adoptarea valorii de înlocuire). Dacă valoarea contabilă este diminuată ca rezultat al unei reevaluări. p. Aceasta trebuie recunoscută ca venit.”85 Principiul permanenţei metodelor prescrie constanţă în aplicarea de metode identice de la un exerciţiu la altul în prezentarea situaţiilor financiare succesive ale unei întreprinderi. în măsura în care compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ. în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare.2. Ea va fi scăzută direct din surplusul din reevaluarea anterioară a aceluiaşi activ. Acest principiu îşi găseşte fundamentele în necesitatea asigurării unei bune înţelegeri a situaţiilor financiare şi în mod deosebit a unei comparabilităţi indispensabile a informaţiei financiare în timp.se înregistrează în creditul conturilor de capital sub formă de rezervă (diferenţă din reevaluare). 39 128 .3 Principiul permanenţei metodelor (principle of consistency) a) Despre principiu „Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. recunoscută anterior ca o cheltuială. în situaţia societăţilor aflate în insolvenţă. Tot în acest context. 5. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 85 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. efectul modificării asupra rezultatelor reportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii. asigurânduse comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

31-1b). .opţiuni legate de punerea în practică a principiului prudenţei ca de exemplu în cazul încetării capitalizării 129 .posibilitatea de a înscrie în bilanţ (activ) anumite cheltuieli pentru ca apoi să fie etalate în timp: cheltuielile de cercetare dezvoltare. iar practica poate să confirme acest lucru. iar Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene prevede că „modelele de evaluare nu pot fi modificate de la un exerciţiu la altul” (art. cât şi pentru anul precedent. concurenţa etc. informaţiile de natură cifrică. Discutând de normalizare în materie de permanenţă a metodelor trebuie să notăm faptul că IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare § 7 prevede simplu „metodele contabile sunt prezumate a fi constante”. Aşa cum reiese şi din definiţie. şi anume dorinţa de a avea informaţii comparabile în timp. Se pot menţiona câteva. Drept consecinţă. fapt ce prezumă în mod evident o continuitate în prezentare şi o omogenitate în metodele care au condus la determinarea acestor cifre corespondente. cazurile de schimbare de metode sunt foarte numeroase.). Principiul permanenţei metodelor vizează. Dreptul contabil românesc nu se remarcă cu ceva deosebit relativ la abordarea principiului permanenţei metodelor. însă noţiunea de permanenţă vizează şi procedurile de obţinere a informării. Obiectivul prezentării de informaţii comparabile rezultă şi în mod implicit prin prevederea obligativităţii prezentării „paralele” a posturilor din situaţiile financiare atât pentru anul curent. principiul permanenţei metodelor vine să completeze inconvenientele periodicităţii informărilor asupra întreprinderii. Finalitatea acestui principiu.Proiecţiile financiare pe care le realizează diverşii utilizatori ai situaţiilor financiare vor fi greu de realizat dacă seriile cronologice au la bază metode şi tratamente contabile diferite. ne conduce la ideea unei „imagini fidele în dinamică”. schimbarea de metode este permisă în situaţii excepţionale şi cu totul limitate de reglementarea contabilă: dacă legea/un standard contabil ori schimbarea de metode conduce la furnizarea de informaţii mai relevante sau mai credibile. costurile generate de îndatorare ori cheltuielile reprezentate de diferenţele de curs valutar aferente unor achiziţii în devize în cazul în care întreprinderea decide la aplicarea tratamentului contabil alternativ prescris de Standardele Contabile Internaţionale. prezentarea metodelor de evaluare. în opinia noastră. iar interpretarea tendinţelor poate deveni dubioasă în măsura în care nu se cunoaşte dacă fluctuaţiile rezultă ca urmare a influenţei unor factori interni ori a unor factori externi (condiţiile economice. fără a putea impune cuiva crezul că acestea sunt cele mai frecvente ori cele mai însemnate: . aşa cum ne gândim în primă instanţă.

însă informaţii despre acest 86 - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.dobânzilor ori limitării posibilităţilor de provizionare relative la angajamentele pentru pensionare. de a corecta o eroare putându-se invoca imaginea fidelă. trebuie să se prezinte următoarele informaţii: (i) motivul schimbării metodei. (ii) efectele sale asupra rezultatului exerciţiului. Pe de altă parte cel care întocmeşte situaţiile financiare. Însă atunci când modificarea este realizată din iniţiativa întreprinderii. 46 130 .” 86 . regulă. atunci când se defineşte perimetrul de consolidare. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare stocurilor şi de la un exerciţiu la altul.metoda FIFO. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. Dacă în situaţii excepţionale decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau active fungibile. doctrina nu statuează starea ca fiind o schimbare reală de metodă. 15/1995 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. Problema apare ca fiind simplă atunci când o lege sau un standard contabil propune/obligă la aplicarea unei metode diferite sau noi. p. aşa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. (iar intrarea în procedura de insolvenţă este un imperativ în acest sens) pe care îl putem identifica într-una din următoarele situaţii: . În această situaţie. recunoscută de reglementările în vigoare. justificarea fiind imediat realizată în cadrul notelor explicative.un principiu. aceasta nu se poate justifica decât printr-un imperativ de imagine.alternativele prevăzute de diverse reglementări în ceea ce priveşte alegerea strictă a unei metode contabile. . când a procedat la o modificare de metode.metoda costului mediu ponderat.metoda LIFO.altă metodă similară. va trebui să precizeze motivul schimbării metodei cu „justificarea” opţiunii făcute. aici fiind vizate în mod deosebit metodele de amortizare.opţiuni de prezentare: de exemplu un titlu deţinut poate fi clasificat ca fiind imobilizare financiară respectiv investiţie financiară. Acest aspect poate viza atât conturile individuale cât şi conturile consolidate. metodă a fost aplicată inadecvat până la acel moment: este vorba deci. Aceste metode sunt: . republicată ori modul de evaluare a stocurilor („Metoda aplicată trebuie să fie considerată de administrator ca fiind cea mai adecvată situaţiei respective. . . .

este vorba de respectarea aceluiaşi principiu. În plus. pentru că schimbarea este evidentă. aşa cum este precizat şi în IAS 8 „Modificări ale politicilor şi estimărilor contabile şi corectarea erorilor”. iar pe de altă parte pentru că. - 131 . deprecierea clienţilor. însă precizăm că schimbarea de metodă nu trebuie să rezulte dintr-o decizie arbitrară a întreprinderii. deprecierea stocurilor etc. comparabilitatea nu mai este pusă în discuţie. abandonul principiului permanenţei metodelor.modificări în condiţiile de activitate (exploatare) ale întreprinderii justifică o schimbare în modalităţile de aplicare a metodelor şi a regulilor (de exemplu. situaţia excepţională generată de starea de insolvenţă solicită.).o „schimbare excepţională” a intervenit în viaţa unei întreprinderi şi justifică realizare unei alegeri din opţiunile oferite de reglementări: este practic singurul caz de schimbare de metodă în sens strict. mai cu seamă atunci când este afectat rezultatul exerciţiului. pe de o parte de renunţarea automată la costul istoric şi de necesitatea realizării unor evaluări specifice. informaţii suplimentare care să permită utilizatorului situaţiilor financiare să aprecieze impactul schimbării asupra bilanţului şi a contului de rezultat. pe de altă parte.fapt trebuie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare. în mod direct. în cadrul aceleiaşi metode. trebuie furnizate în notele explicative la situaţiile financiare şi în plus să se „probeze” faptul că noua metodă dă o imagine mai fidelă. în practică. modificări în ipotezele de calcul. Am dori să subliniem un aspect de nuanţă în sensul inexistenţei unei distincţii nete. între reguli şi metode pe de o parte şi modalităţi de aplicare. pe de o parte. . reţinute pentru evaluarea aceluiaşi fenomen (de exemplu. în astfel de cazuri nu este obligatorie prezentarea de comparative în notele explicative. Schimbarea de metodă nu trebuie confundată cu schimbarea modalităţilor de aplicare a metodelor. societatea intrând într-o nouă „eră” (ultima). în comparaţie cu exerciţiul precedent. în fapt. Din punct de vedere doctrinar. În fapt. această „eră” este considerată un singur exerciţiu financiar. Acestea din urmă constituie. unic prin metode şi mod de aplicare a principiilor contabile. . schimbarea planului de amortizare a unui activ poate avea la bază noile condiţii de exploatare care modifică durata sa probabilă de utilizare). b) Principiul permanenţei metodelor în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Fără nici un dubiu.

numai efectele directe ale modificării şi efectul fiscal al venitului aferent ar trebui să fie incluse în calculul efectului cumulativ (de exemplu. atunci când compania îşi modifică metoda de cost a stocurilor. Soldul de deschidere al rezultatului reportat pentru prima perioadă prezentată (exerciţiul financiar al lichidării). conform IAS 8 revizuit să fie contabilizată retrospectiv. p. în primul rând. nu sunt incluse în calculul efectului cumulativ. 39 132 . Se determină apoi diferenţa. În ceea ce priveşte corectarea erorilor fundamentale.”87 Creată pentru a dura. ca tratament contabil de referinţă sau impactul unei corectări de erori fundamentale va putea fi recunoscut la rezultatul perioadei lichidării. fio o scădere din venitul perioadei curente. acestea vor fi corectate prin ajustarea rezultatului reportat (capitalurilor de deschidere). din motive de apreciere a gestiunii ori pentru informarea terţilor să se observe şi analizeze această stare de funcţionare continuă. În general.4 Principiul independenţei exerciţiului (cut off) a) Despre principiu „Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea.2. o întreprindere îşi desfăşoară şi-şi dezvoltă activitatea de-a lungul timpului. Acest total reprezintă ajustarea efectului cumulativ la începutul perioadei curente (exerciţiul financiar al lichidării). Efectul cumulat al unei schimbări a politicii este. cum ar fi efectul asupra plăţii dividendelor sau altor similare care au avut loc ca rezultat al modificării venitului net. venitul înainte de impozitare şi sub incidenţa noului principiu şi sub incidenţa vechiului principiu. Efectele indirecte. în general determinat calculând. sunt considerate a fi directe). viaţa întreprinderii este divizată în perioade contabile egale. Însă este necesar. 5. fără ca finalul să fie previzibil. Efectul cumulativ va fi fie o adăugare la. numai efectele modificării costului bunurilor vândute. fără a se ţină seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. net de impozit. trebuie. Apoi aceste diferenţe sunt ajustate pentru efecte fiscale. ca la anumite perioade.O modificare a unei politici contabile. în funcţie de felul în care modificarea noului principiu afectează venitul. dintre cele două sume ale venitului pentru fiecare perioadă anterioară. Din acest motiv. pentru toate perioadele afectate. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. alta decât aceea făcută în urma promulgării unui nou standard sau a unei interpretări. 87 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.

82/1991.”88 „Persoanele prevăzute la art. 26 alin. poate aproba ca exerciţiu financiar să înceapă şi să se încheie şi la alte date decât cele prevăzute la alin. trimestrul sau chiar luna. legea contabilităţii 133 .”90 Aceasta reprezintă regula ce vine oarecum în consonanţă cu practicile şi cutumele româneşti relative la „bilanţul de la cumpăna dintre ani”. 31/1990. la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.” Ar părea ieşit din anumite tipare. în cele mai multe cazuri au durata de un an. legea societăţilor comerciale Art. însă. inclusiv în situaţia fuziunii. respectiv principiul unei informări. calamităţi etc. care. respectiv înmatriculării […]. Informările impuse de asemenea periodicizare („exerciţiul financiar”) rezultă nu numai din prevederea explicită prevăzută de legea contabilităţii. 26 alin. 9. dar şi din altele implicite. i) periodicitatea şi autonomia (independenţa) informării Dreptul contabil românesc statuează faptul că exerciţiul contabil (periodicizarea) „începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.exerciţii financiare. 1 au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. însă în practică pot fi şi semestrul. Acest „decupaj al filmului vieţii” unei întreprinderi este o obligaţie legală: „Bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi se vor întocmi în condiţiile prevăzute de lege. asupra unui exerciţiu financiar-contabil rezultă şi din obligativitatea inventarului la care întreprinderea trebuie să procedeze cel puţin o dată pe an pentru a constata existenţa şi 88 89 Art. în opinia noastră un alt sistem de separaţie ar putea fi aplicat doar în situaţii cu totul excepţionale. Noţiunea de „periodicitate”. Independenţa (specializarea ori separarea) exerciţiului implică „conectarea” cheltuielilor la veniturile perioadei contabile. în termeni contabili. (9) din Legea nr. legea contabilităţii 90 Art. 82/1991. ori ca urmare a unor restricţii impuse de anumite cerinţe de raportare externă. Excepţie prevăzută de lege se referă la faptul că „Guvernul. când acesta începe la data înfiinţării. în condiţiile legii. (1) din Legea nr. divizării sau încetării activităţii. ca de exemplu războaie. cu excepţia primului an de activitate. 177 din Legea nr.”89 Fiecare din aceste informări succesive (definite bilanţ ori situaţii financiare anuale) este o informare independentă din punctul de vedere al alocării pe o anumită perioadă.

pentru care se determină şi rezultatul aferent. 3: „În temeiul prevederilor din Legea nr. e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora. Este vorba. cantitativ-valoric sau numai valoric. c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune. Din capul locului precizăm că atunci când vorbim de evenimente ulterioare sunt vizate doar cele cu impact negativ asupra situaţiilor finaciare. care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere. Situaţiile financiare anuale sunt stabilite ţinânduse seama de înregistrările contabile din cursul anului şi de inventar: această „închidere” a exerciţiului marchează limita unei perioade contabile.”92 Implicaţiile inventarului asupra „decupajului temporar” sunt mult mai multe: constituirea de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. Afectarea situaţiilor financiare prin constituirea de provizioane (bilanţul şi contul de rezultate) ori prin prezentarea doar ca informaţii în notele explicative depinde în 91 Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. pe parcursul funcţionării lor. precum şi în următoarele situaţii: a) la cererea organelor de control. cu prilejul efectuarii controlului. de aplicarea principiului prudenţei care impune să se ţină seama de riscurile ce pot surveni între data de închidere a exerciţiului financiar şi data de întocmire a situaţiilor financiare. în fapt. după caz. sau a altor organe prevazute de lege.valoarea elementelor de activ şi de pasiv. republicată. 82/1991. efectuarea unui ataşament al cheltuielilor şi veniturilor la exerciţiul contabil adecvat. baremul mercurial. independent de exerciţiul precedent sau următor. înregistrarea cheltuielilor şi a veniturilor ce privesc respectivul exerciţiu financiar şi neînregistrate încă. Această afirmaţie aparent riguroasă a autonomiei perioadei de raportare cunoaşte totuşi o largheţe importantă.91 La momentul inventarului are loc evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală (de utilitate) denumită şi valoare de inventar (valoarea estimată care se determină în funcţie de valoarea de piaţă şi utilitatea bunului pentru întreprindere) pentru determinarea căreia „întreprinderea utilizează referinţele şi tehnicile cele mai adaptate naturii şi caracteristicilor fiecărui element patrimonial: preţul pieţei. cu alte cuvinte. unităţile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii. divizării sau încetării activităţii. cel puţin o dată pe an. vol. 1753/2004 prevăd la pct. indici specifici etc. f) în alte cazuri prevazute de lege. respectiv data când sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor/asociaţilor.” 92 Niculae Feleagă şi Ion Ionaşcu – Contabilitate financiară. Editura Economică. 1993. în sensul posibilităţii luării în considerare. I. b) ori de câte ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri în gestiune. cu modificările şi completările ulterioare. p. şi a evenimentelor ulterioare închiderii exerciţiului financiar. 38 134 . în prezentarea situaţiilor financiare. d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor. Bucureşti. în cazul funzionării.

Aşa cum am prezentat anterior. Acest lucru rezultă din „rularea” principiului prudenţei: un câştig nu se recunoaşte ca fiind realizat numai dacă venitul este sigur (presupunând că în perioadele anterioare au fost angajate cheltuielile). în sensul că aceasta este identificată. dar practic există o situaţie intermediară ce se plasează între datoria constatată şi riscul susceptibil a se transforma în datorie: este cazul unei cheltuieli care a luat naştere în cursul exerciţiului. aspect care pune în discuţie problema criteriilor de ataşament (conectare). ea trebuie să fie considerată ca şi angajată şi înregistrată ca şi o „datorie provizorie” (furnizori-facturi de primit. dobânzi datorate. În atare condiţii. Cu siguranţă noţiunea de provizion nu are nimic în comun cu noţiunea de cheltuială angajată. mai precis un ataşament al cheltuielilor la veniturile pe care le-au generat. în speţă prin anticiparea riscurilor ce conduc la recunoaşterea. principiul prudenţei este puţin „părtinitor” în sensul unui tratament „asimetric” al cheltuielilor în raport cu veniturile. În fapt. numai probabile. a unei cheltuieli. se poate constata că cheltuielile corespunzătoare operaţiunilor nefinalizate la sfârşitul exerciţiului se regăsesc în valoarea stocurilor. cheltuieli de plătit etc.). fără ca datoria să fi fost încă constatată. ireversibilă şi se poate evalua. Această optică nu este incompatibilă cu decupajul în exerciţii contabile anuale dacă raţionamentele se realizează global şi nu cu o desfăşurare logică pe operaţiuni. iar de aici se poate spune că un venit se poate recunoaşte numai dacă întreprinderea are o creanţă corespondentă.mod deosebit de judecata realizată în legătură cu calificarea unui anume fapt sau eveniment. producţiei (curente sau investiţii) în curs. cu provizioanele. Din acest punct de vedere discutăm de „contabilitatea de angajament” care are la polul opus „contabilitatea de casă”: efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit. posesia unei creanţe fiind cel mai bun criteriu de certitudine. 135 . adică înregistrarea veniturilor şi a cheltuielilor în funcţie de operaţia care le-a generat şi nu în funcţie de perioada în care au apărut. dacă putem detalia activitatea unei întreprinderi în operaţiuni. Optica prezentată este de origine anglo-saxonă (matching principle) şi introduce o legătură de tip cauză-efect în raţionamentul contabil. în contul de rezultate. Pe de ală parte „contabilitatea de angajament” se situează la polul opus atunci când discutăm de „contabilitate prin operaţiuni”. Din acest punct de vedere am putea discuta de o „contabilitate a creanţelor şi a datoriilor”. ii) ataşarea cheltuielilor la veniturile perioadei Principiul independenţei exerciţiilor dobândeşte adevăratul său sens atunci când se discută despre determinarea rezultatului perioadei: acesta se determină prin luarea în considerare a tuturor cheltuielilor şi a tuturor veniturilor afectate exerciţiului financiar.

Noţiunea de ataşare a cheltuielilor la venituri este prezentă şi în sistemul de drept contabil românesc. Este cazul cheltuielilor de 136 . Costul mărfurilor vândute. etalarea cheltuielilor şi venituri parţiale în contractele pe termen lung: . însă ele nu pot fi puse în relaţie directă cu un anume produs. cheltuielile cu formarea profesională. însă factura nu a fost întocmită şi. implicit. ea poate fi proporţional reportată asupra perioadelor viitoare (respectiv repartizată asupra duratei probabile în cursul cărora vor fi constatate veniturile). comisioanele plătite sunt doar două exemple clare de costuri aferente unor venituri. În ambele cazuri trebuie stabilită corespondenţa: în primul caz prin intermediul unui „cont de regularizare” care să afecteze doar bilanţul sub forma unui venit constatat în avans. în bilanţ. Situaţia poate fi privită şi din unghi opus. într-un cont de furnizori-facturi de primit. caz în care obligaţia corelativă va fi evidenţiată. Aceste costuri se raportează direct perioadei când sunt atribuite pe baza celei mai bune afectări. iar în cel de-al doilea caz. în mod evident.N.fără însă a avea o cvasiapliacabilitate. cost of being in business). sunt costuri ale perioadei (după R. Această clasificare. iar contul de rezultate va fi afectat cu venitul aferent. imobilizări etc. cheltuielile fiind realizate. ci tot un cont de regularizare (cheltuieli înregistrate în avans ori decontări din operaţiuni în curs de clarificare) sau situaţia în care bunurile şi serviciile au fost recepţionate fără a avea însă factură. anumite cheltuieli de publicitate. serviciile sunt prestate. Acestea pot fi clasificate în trei grupe: regularizări. ea conducând la mai multe reguli de ataşare fondate pe principiul contabilităţii de angajament. Chiriile. bunurile sunt livrate. asigurările. ori invers. va fi afectat atât bilanţul prin intermediul unui cont „clienţi-facturi de întocmit”. când societatea s-ar afla în situaţia în care ar fi primit factura şi nu ar fi primit bunurile ori serviciile când nu se poate pune în discuţie afectarea unui cont de stocuri.cazul când nu există o concordanţă între ieşirea de stocuri sau realizarea de lucrări şi înregistrarea venitului corespondent: la data închiderii exerciţiului. etc. factura este întocmită. Anthony.cazul în care cheltuielile sunt asociate unei succesiuni de venituri viitoare: atunci când o cheltuială angajată în cursul exerciţiului are ca efect generarea de venituri în cursul exerciţiilor viitoare. chiar dacă uneori pot exista şi anume erori (de exemplu efectele viitoare ale investiţiilor în formarea profesională sunt foarte incerte şi ca atare trebuie să fie considerate cheltuieli ale perioadei şi nu cheltuieli ce se vor etala). nu indică faptul că ultimele nu au legătură cu procesul de producţie. cu o anume tranzacţie ori cu o anumită componentă a cifrei de afaceri. Se cunoaşte că pot fi identificate două tipuri de costuri: costuri ale produselor şi costuri ale perioadei. . creanţa nu a fost încă recunoscută. însă bunurile nu sunt livrate ori prestarea de servicii nu a fost realizată.

chiar şi încasate în cursul unui exerciţiu. Cluj Napoca.în cazul operaţiunilor cu perioadă lungă de realizare (mai mare de un an). indiferent de durata sa.constituire93 ori a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare (atunci când este vorba de un proiect bine individualizat şi cu serioase şanse de reuşită şi rentabilitate economică). „cheltuielile de repartizat” reprezintă cheltuieli nerepetitive ce au vocaţia de generare de beneficii economice viitoare (cheltuielile cu o campanie publicitară) sunt tot o consecinţă a aplicării principiului independenţei exerciţiului. Deşi nedefinite în planul structurilor contabilităţii financiare. aşa cum am discutat înregistrarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare ca şi o cheltuială. . p. pe când veniturile corespondente nu sunt realizate decât în exerciţiile viitoare. în timp ce principiul independenţei exerciţiului impune eşalonarea lor în fiecare exerciţiu. Editura Risoprint. 31 93 137 . O argumentare pertinentă este realizată de doamna profesoară dr. ce poate reclama o imagine fidelă a patrimoniului. Însă apare conflictul94 dintre principiul prudenţei şi principiul independenţei exerciţiilor: principiul prudenţei solicită. În concluzie. Această procedură a etalării anumitor cheltuieli înscrise în activul bilanţier vine să răspundă şi ipotezei continuităţii activităţii întreprinderii. cum este cazul lucrărilor de construcţii. exerciţiul financiar începe la data încheierii exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. nefiind calculată şi încorporată integral în cheltuielile exerciţiului în care au avut loc: are loc conectarea cheltuielilor la venituri. În acest caz se pune problema reportării unei cote-părţi. Perioada de lichidare este considerată un singur exerciţiu financiar. în cazul persoanelor juridice care se lichidează. cu căutarea unei concordanţe între cheltuielile şi veniturile exerciţiului ce vizează oferirea unei imagini fidele a rezultatului. se poate afirma că principiul independenţei exerciţiului vine să concilieze regula unei contabilităţi de angajament. astfel amortizarea este eşalonată pe durata de folosinţă a activului imobilizat. problematica este puţin diferită: cheltuielile (eforturile) sunt angajate. secţia Contabilitate şi Informatică de Gestiune 94 Irimie Emil Popa – Mecanismul financiar-contabil al provizioanelor. în mod normal. Corina Grosu în cadrul cursului de Contabilitatea de gestiune al Facultăţii de Ştiinţe Economice. exerciţiul financiar. respectiv perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare coincide cu anul calendaristic (12 luni). 2003. dar şi anticiparea unei cote părţi a veniturilor (IAS 11 Contracte de construcţii prezintă în detaliu procedurile de urmat în astfel de situaţii). b) Particularităţi ale aplicării principiului independenţei exerciţiilor în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Dacă.

94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. şi care. pe de o parte.) 5. Identitatea bilanţului de închidere cu bilanţul de deschidere reprezintă o garanţie că nu există cezură. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. 39 138 . societăţile aflate în procedură de insolvenţă vor întocmi situaţii financiare la data deschiderii procedurii denumite situaţii financiare de deschidere în care vor avea în vedere şi rezultatele inventarierii efectuate pentru acea dată. fără nici un moment „nevăzut”. Există o continuitate a informării. penalităţi şi majorări aferente convenţiilor de eşalonare a datoriilor faţă de bugetul conolidat al statului etc. se impune separarea şi evidenţierea distinctă a obligaţiilor societăţii anterioare şi ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă. republicată. Implicaţia majoră a acestui principiu este că nu se poate lua în considerare un element ori stare ce a fost evidenţiat în 95 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. o ruptură între două perioade contabile: tot ceea ce nu a fost reflectat în situaţiile financiare ale unui exerciţiu va fi reflectat în situaţiile financiare ale exerciţiului următor.5 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (time period assumption) a) Despre principiu „Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. prezentate anterior în notele explicative la situaţiile financiare. în respectarea prevederilor Legii nr. republicată. deoarece între data de închidere a exerciţiului şi data de prezentare a situaţiilor financiare există un termen relativ lung. Această identitate nu este un tabu. aparent simplu.”95 Acest principiu. cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea IAS 8. cu modificările şi completările ulterioare. însă aceste perioade se înşiruie fără nici o ruptură. În plus.2. legea contabilităţii. are totuşi o justificare profundă şi implicaţii precise. Din acest punct de vedere. trebuie avut în vedere recunoaşterea unor obligaţii contingente.În acest sens. p. şi luarea în considerare a prevederilor Legii nr. principiul intangibilităţii apare ca un complement indispensabil principiului independenţei exerciţiilor: necesitatea „dării de seamă” impune decupajul activităţii continue a întreprinderii în perioade ce vor fi tratate de o manieră autonomă. în noile condiţii devin obligaţii curente (de exemplu scrisori de garanţie bancară. 82/1991. iar pe de altă parte anumite politici şi metode contabile pot fi schimbate ori pot fi identificate anumite erori fundamentale care au afectat informarea contabilă. De asemenea.

b) Particularităţi ale aplicării principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Aşa cum se poate observa. în ceea ce priveşte funcţia sa A se vedea şi Ordonanţa Guvernului nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. după aprobarea şi depunerea bilanţului contabil. impactul modificărilor de politici contabile ori din corecţia unor erori fundamentale să afecteze nivelul capitalurilor proprii utilizând conturile 1173 „Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile” şi respectiv 1174 „Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale” (vezi şi OMF 1752/2005). în sensul acceptării ca.bilanţul de deschidere dacă aceasta nu a fost considerată şi în bilanţul de închidere al exerciţiului precedent (inclusiv evenimentele ulterioare datei de închidere). 170/1996 «„(5) Eventualele erori constatate în contabilitate. bilanţurile contabile ale exerciţiilor anterioare nemaiputând fi modificate. publicată în Monitorul Oficial al României nr."» 96 139 . aplicarea acestui principiu interzice ca efectele schimbării metodelor sau politicilor contabile ori a corectării unor erori să fie imputate capitalurilor cu care întreprinderea îşi începe noul exerciţiu financiar. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile vine să disturbe doctrina românească de până la aplicarea Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 22/1996 privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilităţii. aplicarea principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere conţine o componentă tehnică (identitatea bilanţului de deschidere cu cel de închidere96) şi una calitativă care vizează informarea utilizatorilor externi asupra efectelor schimbărilor de metode şi ale corectărilor de erori (aspect discutat de noi cu ocazia prezentării principiului permanenţei metodelor). Intangibilitatea bilanţului de deschidere este un principiu care vizează fondul contabilităţii. prin aplicarea acestui principiu trebuie să se realizeze o informare corectă a utilizatorilor externi ai informaţiei contabile pentru ca efectele schimbării metodelor sau politicilor contabile ori a corectării unor erori să se regăsească în situaţiile financiare ale exerciţiului expirat şi nu prin disimulare „scurtcircuitând” situaţia patrimonială de pornire în exerciţiul financiar curent. De asemenea. mai puţin IAS 29”. vor fi corectate în anul în care acestea se constată. şi anume aplicarea IAS 8 Profitul net sau pierderea netă a perioadei. pe de o parte impactul retratării (în primul an de aplicare) situaţiilor financiare să se regăsească la nivelul capitalurilor proprii în contul 1172 „Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima data a IAS. În mod practic. Excepţia de la principiul intangibilităţii. iar ulterior.

remize şi risturnuri) acordate (primite) care vin să corecteze suma din factura de 97 Niculae Feleagă. 1998. 407 98 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. de exemplu. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate. poate deveni insuficientă. Însă cu excepţia modificărilor de metode contabile ori a corectării unor erori (fundamentale). Bilanţul de deschidere a procedurii de insolvenţă este totuşi unul atipic. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. 39 140 .2. Editura Economică. o creanţă cu o datorie. Cazul tipic este cel al avansurilor şi aconturilor virate de clienţi care vin să diminueze masa creanţei (discutând de aceeaşi persoană) şi. iar apoi cel al veniturilor şi cheltuielilor implicite generate. bineînţeles. mecanismul compensărilor legale. p. Pe aceeaşi ideea se poate înscrie şi practica necompensării liniilor de credit cu soldurile de disponibilităţi la bancă. primului exerciţiu financiar are o de regulă inferioară unui exerciţiu financiar normal.patrimonial-juridică. închiderea unui exerciţiu fiind începutul altuia. o „bornă” pe un drum. I. respectiv veniturile cu cheltuielile. pentru ultimul exerciţiu al „vieţii” societăţii. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. Preocuparea este evidentă: jocul compensărilor poate disimula (deliberat sau nu) o parte a informării: prea detaliată. poate deveni ilizibilă. Bucureşti. ca de altfel şi exerciţiul financiar aferent perioadei de lichidare. vol. chiar dacă ea priveşte acelaşi terţ (excluzând aici. compensărilor convenţionale ori judiciare). principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere trebuie aplicat şi în cazul stării de insolvenţă. determinat de abandonul principiului continuităţii activităţii: este primul bilanţ al ultimei perioade de viaţă a unei societăţi comerciale. cel al avansurilor acordate furnizorilor.97 El se interpune între principiul continuităţii activităţii şi principiul independenţei exerciţiului. Trebuie observat faptul că anumite tipuri de compensări sunt prevăzute explicit de reglementările contabile: este cazul reducerilor comerciale (rabaturi. Dar o dată cu declanşarea procedurii de insolvenţă. fără sfârşit. considerat iniţial.”98 Principiul necompensării are în vedere găsirea unei relaţii optime între calitatea informării contabile şi nivelul său de detaliere. Acest principiu interzice să se compenseze. de o manieră simetrică. 5. prea sintetică.6 Principiul necompensării (non-compensation principle) „Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. p.

oferind astfel informaţii lizibile şi clare. este evident şi dăm drept exemplu situaţia dobânzilor percepute (cont 766 „Venituri din dobânzi”) şi respectiv a dobânzilor plătite (cont 666 „Cheltuieli privind dobânzile”) care sunt prezentate distinct şi nu rezultat net. după scăderea reducerilor comerciale. aplicarea principiului necompensării este mai delicată: pentru orice operaţiune care are drept efect un profit sau o pierdere. în bilanţul contabil a unor poziţii distincte „Avansuri încasate în contul comenzilor” (rândul 41). 99 „Cifra de afaceri netă. deoarece. chiar dacă nu se dau exemple clare de necompensare: exemplificăm. însă fără a se bucura de constanţă. art. în acest sens. principiul nu mai este respectat. 1 în contul de profit şi pierdere. la nivelul pierderilor potenţiale reprezentate de diferenţele de conversie activ. Lucrurile pot fi privite diferit în situaţia realizării unor operaţiuni financiare complexe unde doar rezultatul final este semnificativ şi când aplicarea principiului necompensării devine inoperantă. principiul necompensării nu se referă la operaţiunea comercială de compensare a unei creanţe cu o datorie. a taxei pe valoarea adaugată şi a altor impozite şi taxe aferente. cheltuielile şi respectiv veniturile vor fi prezentate separat în posturi care să cuantifice acest efect. cheltuielile şi veniturile. deşi discutăm de o entitate ce a avut active şi pasive. aceasta corelată cu aplicarea principiului prudenţei: diferenţele de conversie activ şi diferenţele de conversie pasiv trebuiau să fie evidenţiate separat (era interzisă compensarea) pentru ca provizioanele pentru pierderi din schimb valutar să fie constituite. După cum se poate observa.99 Doctrina contabilă românească relevă şi aplicarea implicită a acestui principiu. La nivelul contului de rezultate.vânzare (cumpărare). Deschiderea procedurii de insolvenţă are unele implicaţii din punct de vedere al aplicării principiului necompensării.” – Capitolul V Explicarea unor termeni utilizaţi şi colaterali acestora. din motive prudenţiale. p. 4092+4111+4118+413+418-491). în ceea ce priveşte creanţele. El vizează modalitatea în care vor fi prezentate în situaţiile financiare elementele de active şi de pasive. Cu alte cuvinte. existenţa. cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi servicii ce intra în categoria activităţilor curente ale întreprinderii. 12 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. care trebuie prezentată la poziţia nr. 99 141 . la rândul 26 „Creanţe comerciale” realizânduse o compensare a conturilor de activ cu conturi de pasiv (ct. Interesul în sensul aplicării acestui principiu. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. O aplicare particulară a principiului necompensării s-a regăsit în ceea ce priveşte diferenţele de conversie aferente creanţelor şi datoriilor în devize. în scopul unei bune informări.

94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 52 din legea privind procedura insolvenţei: „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa. Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. Evaluarea separată a elementelor de bilanţ rezultă din teoria riscurilor.2. 31. Practic are loc o compensare înainte de întocmirea şi prezentarea bilanţului de deschidere şi astfel un terţ (anterior debitor şi creditor) va apărea pe o singură poziţie. 40 101 100 142 . separată.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv100 „În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. pct. art. a elementelor patrimoniale. cât şi cea de creditor. evaluarea la inventar. acest principiu urmăreşte evaluarea corespunzătoare. 1. Înainte de întocmirea bilanţului de deschidere şi întocmirea tabelului de creanţe există posibilitatea compensării creanţelor individuale cu obligaţiile individuale ale aceluiaşi terţ.” Ce ar însemna acest lucru? În cursul inventarierii elementelor de activ şi de pasiv ale debitorului falit un terţ poate avea atât calitatea de debitor. Legat de principiul prudenţei.un anumit comportament în evaluarea curentă a elementelor de activ. obligând pe cel ce realizează informarea contabilă să ţină seama de caracteristicile fiecărui element de activ ori de pasiv. p. lit. unele ajustări mai sunt permise faţă de o situaţie normală în sensul celor prevăzute de art. dar şi evaluarea în bilanţ. e) Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. fiind deci consecinţa unei optici patrimonialiste asupra contabilităţii.”101 Introdus curând în dreptul contabil românesc. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv apare atât în ceea ce priveşte evaluarea curentă. Trebuie menţionat faptul că acest „aranjament” admis de lege vizează doar creanţele şi obligaţiile reciproce şi nu posibilitatea stingerii unei creanţe prin preluarea unui activ corporal sau circulant. în funcţie de caracteristicile lor (bunuri fungibile sau bunuri nefungibile) şi de pasiv (legat de teoria obligaţiilor). Ca atare. 5. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv reprezintă o restricţie de pesimism sistematic ce are ca efect: .înainte de deschiderea procedurii.

Trebuie menţionat şi faptul că aplicarea corectă a principiului evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv va trebui să aibă în vedere faptul că metodele de evaluare adoptate de întreprindere trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului. II).realizarea unei corelaţii permanente între informaţiile rezultate din evaluarea curentă (valoarea contabilă) şi evaluările realizate periodic (valoarea de inventar) pentru a putea fi prezentate în bilanţ. a riscurilor legate de un anumit activ sau pasiv. chiar potenţiale. . dar şi de la un exerciţiu la altul. iar în cazul schimbării metodelor de evaluare va trebui prezentată influenţa acestei situaţii asupra bilanţului şi a contului de rezultat. 224/1997 104 Ministerul Finanţelor. şi nu doar cu forma lor juridică.recunoaşterea minusurilor de valoare. Editura Economică. publicată în Monitorul Oficial al României nr. credibil.” Pentru ca informaţia să prezinte. pentru un susţinător convins al concepţiei juridice. Bucureşti. 66 Ordonanţa nr. 1999 103 143 . Cadrul general paragraful 35. Prevalenţa realităţii în faţa formei juridice poate conduce. Dacă în procedura de insolvenţă comercială. este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul lor şi cu realitatea economică. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. iar acesta este reflectat de bilanţul contabil. rezultă cu claritate că evaluarea separată a elementelor de activ şi a pasivelor (prin tabelul de creanţe) este un principiu contabil important.2. fără a recunoaşte plusurile de valoare numai când sunt efective ori activele contingente. p.8 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului (substance over form) „Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor.104 Acest principiu îşi are originea în sistemele contabile nord-americane şi anglo-saxone.102 Existent de o manieră implicită în dreptul contabil românesc (mai cu seamă în ceea ce priveşte contractele de leasing).103 principiul prevalenţei economicului asupra juridicului a fost introdus explicit prin „Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale” (vol. evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă. la reacţii nebănuite. mergând până la afirmaţia că nerespectarea regulilor 102 - Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000. 5. nu numai forma lor juridică. Direcţia Generală Legislaţie Contabilă. iar Standardele Internaţionale de Contabilitate au inserat acest principiu în Cadrul general. patrimoniul este elementul central.

în sensul că „domnia dreptului ar fi opusă domniei realităţilor”. leasing sau concesiune. ca repulsie la anglicismul „substance over form” au partea lor de adevăr. lichidatorul. fără a analiza. legea contabilităţii). Nu este vorba de o ierarhizare vădită ale celor două caracteristici. practic ceea ce interesează intervenienţii este averea debitorului reprezentat de drepturile de propietate şi drepturile de creanţă evidenţiate în activul bilanţului şi pasivele debitorului reprezentate de drepturile de creanţă pe care le au partenerii anteriori deschiderii procedurii. Comentariile franceze. Discutând despre activele societăţii. în sensul că acest principiu sugerează ideea că dreptul nu descrie ansamblul situaţiilor aferente „realităţii economice” lăsând doar să se înţeleagă acceptabilitatea acestuia doar în cadrul contractelor de locaţie. cei care întocmesc situaţiile financiare riscă să devină insuficienţi sau chiar superficiali. sub controlul judecătorului sindic.juridice în întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare este o infracţiune. concepţia patrimonialistă asupra contabilităţii fiind cea care domină în procedura de insolvenţă. aparenţa juridică nu este exclusă („nu numai forma lor juridică”). În ţările de drept roman (cazul Franţei). 82/1991. ci prin prisma intenţie avute de reglementator. ci mai degrabă o punere în vedere a unor problematici de exprimare a unor situaţii de fapt. oarecum similară. De aceea. şi ca atare discutăm de „o nouă realitate” care vine să conteste criteriul patrimonialităţii ori principiul prudenţei. deci active asupra cărora entitatea nu exercită un drept de proprietate (jus utendi. la valoarea nominală (art. în fapt. Oricum. referitor la angajarea sau nu a principiului prevalenţei realităţii asupra juridicului este dat de înregistrarea creanţelor. În insolvenţă. în recunoaşterea activelor (şi pasivelor. pe considerentul unui „atac” la imaginea fidelă conformă regulilor. a priori. principiul subliniază faptul că luând în considerare doar (în mod unic) latura legală a unei fapte. abandonat. stricto senso. fără a detalia problematica. solvabilitatea juridică a acestora. principiul prevalenţei economicului asupra juridicului nu este recunoscut de dreptul contabil. implicit). la care subscriem şi noi. Prin urmare. jus fruendi. ca urmare a „schimbării” obiectului de activitate a entităţii va avea posibilitatea denunţării unor contracte 144 . a vânzărilor de bunuri cu privilegii sau cu clauză de rezervare a dreptului de proprietate ori cazul contractelor de construcţii pe termen lung nefinalizate. dar şi de drept. În consecinţă nu este vorba de o substituire ci de o juxtapunere a celor două noţiuni. 7 alin 2 din Legea nr. interpretarea principiului nu trebuie realizată gramatical. Un alt exemplu. Aceştia sunt chemaţi să ţină seama de realitatea economică dar şi de aparenţa juridică. în sensul recunoaşterii acestora în situaţiile financiare. jus abutendi). de foarte multe ori o parte dintre activele pe care le utilizează entităţile sunt preluate cu titlu de închiriere. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului va trebui.

p. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau funcţii similare trebuie însumate. nefiind necesară prezentarea lor separată. raportarea unui segment de activitate poate influenţa evaluarea riscurilor şi oportunităţilor unei întreprinderi. Pentru un utilizator extern. dar şi obiectiv discutând: oare. Cadrul general paragraful 29-30.9 Principiul pragului de semnificaţie (materiality) „Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare.” Este evident că prezentarea în situaţiile financiare a tuturor conturilor întreprinderii. 5. atât natura. o prezentare foarte scurtă a acestor conturi nu va îndeplini rolul unei bune informări pe care şi-o doresc situaţiile financiare. Un bun contabil nu va tratata cu aceeaşi unitate de măsură faptele fără importanţă semnificativă aşa cum sunt tratate alte fapte. De aceea contabilul va trebui să distingă ceea ce este semnificativ de ceea ce nu este.”105 Principiul pragului de semnificaţie (importanţei relative) este dificil de aplicat pentru un „spirit cartezian”. pe de o parte. De exemplu. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii. un stilou. 65 105 145 . pentru a determina relevanţa sa. de exemplu. La polul opus. trebuie să fie descompuse Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000. Astfel. Este evident că aplicarea unui asemenea tratament contabil. decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă. însă nu prezintă utilitate pentru cei care raţionează contabil foarte formalist. natura informaţiei este suficientă. luate pe baza situaţiilor financiare. reprezintă o lectură lungă.2. Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. un registru etc. indiferent de semnificaţia rezultatelor obţinute în cadrul segmentului respectiv în perioada de raportare. prin ea însăşi. pe mai multe exerciţii financiare. pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită. „Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. De exemplu. sunt active ale căror costuri vor trebui etalate proporţional cu durata lor de utilizare. plicticoasă şi poate chiar de neînţeles.devenite oneroase. În alte cazuri. de exemplu. nu va fi compensat printr-un câştig de precizie în informarea financiară. principiul contabil al prevalenţei economicului asupra juridicului fiind abandonat. În anumite cazuri. acest principiu prezintă o importanţă deosebită. judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. cât şi pragul de semnificaţie sunt importante. volumul valoric al stocurilor din fiecare categorie principală pe care o întreprindere ar trebui să le deţină pentru a avea o activitate adecvată. sub aspectul costurilor. chiar fie ea o microîntreprindere.

dacă această detaliere conduce la prezentarea unei informaţii mai elocvente pentru utilizatorii de informaţii.107 mai mult putem discuta de materialitate şi atunci când reglementările relative la forma de prezentare impun publicarea cifrelor în mii lei. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. unde elementele nu sunt Niculae Feleagă. 61/2001.398 107 „Fiecare element obligatoriu prezentat în situaţiile financiare ale unei persoane juridice poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat. Importanţa relativă nu trebuie să fie „un pretext pentru a neglija un domeniu de activitate sau pentru a disimula informaţiile obligatorii sau importante. Editura Economică. modificată şi completată prin Ordonanţa nr. conturile cu o importanţă secundară fiind incluse în posturi a căror natură este cea mai adecvată. necontabilizarea unei cheltuieli nu are aceeaşi importanţă în ceea ce priveşte semnificaţia şi impactul asupra rezultatului etc. pentru simplu motiv al cuantumului lor scăzut. eroare. nu se pune în discuţie omiterea de la prezentarea anumitor elemente cu o însemnătate redusă. fiind vorba de unul din cele trei obiective importante ce trebuie luate în considerare în întocmirea situaţiilor financiare. nici în cel precedent. ceea ce este material (semnificativ) pentru o întreprindere poate fi insignifiant pentru alta. În schimb. 2332/2001 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2001 la persoanele juridice care. cunoscând că valoarea lor diferă puţin de la o lună la alta? Pe de altă parte.în prezentarea bilanţului. a situaţiei fluxurilor de trezorerie ori a situaţiei modificărilor capitalului propriu. pct. notele explicative la situaţiile financiare. implicit.” – Ordinul ministrului Finanţelor publice nr. ştiind că perioada de facturare nu corespunde cu o lună calendaristică. 1998. I. Bucureşti. p. fapt influenţează opinia celui care citeşte situaţiile financiare.facturile de telefon. orice sumă sub 1000 ROL devine nesemnificativă. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. De asemenea nu se menţin în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere acele elemente (posturi) pentru care nu există valori nici în exerciţiul financiar curent.”106 Acest principiu pare a avea următoarele domenii de aplicare: . a contului de rezultate. Ceea ce este important este cunoaşterea faptului dacă o omisiune. 48 106 146 . o tranzacţie între o întreprindere şi unul dintre directorii săi nu poate îndemna la aceeaşi atenţie ca o tranzacţie de aceeaşi natură şi valoare pe care întreprinderea o are cu o terţă întreprindere. vol. pentru a imputa fiecărei perioade costurile exacte aferente. republicată. componente exhaustive prin natura lor ale situaţiilor financiare anuale. potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. evitându-se prezentarea lor izolată. 82/1991.

49 110 Victor Munteanu . Editura Lucman Serv.Control şi audit financiar. Avem în vedere aici Ordinul ministrului finanţelor nr. Bucureşti 1998.109 . apare implicit obligaţia de furnizare doar a unor informaţii cu caracter semnificativ. 2332/2001 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2001 la persoanele juridice care. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (vezi şi OMF 1752/2005). mărimea unei sume.corelat cu ceea ce arătam mai sus principiul pragului de semnificaţie vine în complementaritatea aplicării altor principii de drept contabil: aprecierea stării de continuitate. prezentarea unor evenimente ulterioare închiderii exerciţiului financiar (independenţa exerciţiilor). pct. în mod normal. cât şi imaginea fidelă a rezultatului. 5. 61/2001.privit prin prisma importanţei relative. . să ofere „satisfacţia” unor verificări exhaustive care ar compromite şansele de câştig ale acestora şi ar fi în discordanţă cu aria de aplicabilitate a misiunilor „Notele explicative cuprinse în cap. clasificând întreprinderile româneşti în categorii distincte cărora li se aplică „pachete” de reguli diferite. armonizate cu directivele europene şi respectiv Ordinul ministrului finanţelor nr. sistemul de drept contabil porneşte a priori. III (10 la număr . potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. Noţiunile de „importanţă relativă” şi „prag de semnificaţie” sunt larg utilizate de profesioniştii auditori.) din reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. Pragul de semnificaţie reprezintă „nivelul. 11.” – Ordinul ministrului Finanţelor publice nr.42. existând obligativitatea păstrării ordinii de prezentare a notelor exemplificative în reglementările menţionate. relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute. situaţiei financiare şi a patrimoniului întreprinderii.Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. pct. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. modificată şi completată prin ordonanţa nr. peste care auditorul consideră că o eroare. 46 109 „Notele explicative conţin informaţii suplimentare. Fiecare element semnificativ al bilanţului. o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea conturilor anuale.prezentate de o manieră exhaustivă108. situaţiei fluxurilor de trezorerie şi al situaţiei modificărilor capitalului propriu trebuie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de acel element semnificativ” .”110 Auditorii nu pot verifica fiecare tranzacţie care generează efecte asupra situaţiilor financiare auditate pentru că timpul afectat unei misiuni de audit nu poate. realizarea unor compensări între active şi pasive sau între cheltuieli şi venituri. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici.n.n. p. Notele explicative trebuie prezentate de o manieră sistematică. 334 108 147 . 94/2001 nu sunt limitative. utilizarea estimărilor etc. 82/1991. celelalte note urmând să fie numerotate cu nr. p. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. contului de profit şi pierdere. republicată.

de audit. societăţile/companiile naţionale.Abordare naţională şi internaţională. Dimensiunea marjei de eroare determină pragul de semnificaţie care este în relaţie de inversă proporţionalitate cu mărimea (numărul) probelor (procedurilor) de audit şi implicit cu riscul de audit. sistemele şi conturile semnificative şi cu risc. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. astfel încât să emită o opinie corespunzătoare. Editura Economică. Bucureşti.”112 Stabilirea pragului de materialitate se realizează la începutul misiunii. şi contabilitate de gestiune adaptată specificului activităţii. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (vezi şi OMF 1752/2005). dar poate oscila pe parcursul misiunii. indiferent de forma juridică în care sunt organizate: „(1) Societăţile comerciale. respectiv contabilitate financiară. le conduc. Standarde. în funcţie de rezultatele controalelor auditorului. permiţându-i acestuia să aprecieze corespunzător domeniile. Codul privind conduita etică şi profesională. p. 148 111 148 . Audit Financiar 2000. din start.111 Pe aceste considerente auditorii acceptă. (1) se aplică şi instituţiilor publice. în sensul identificării şi a altor principii (necodificate) şi anume: 5.ISA 700 Raportul asupra situaţiilor financiare.10 Principiul entităţii (business entity principle) a) Despre principiu Activitatea economică se desfăşoară în cadrul unor unităţi distincte de persoanele care le-au creat. finanţează sau care lucrează. asociaţiilor şi „Raportul de audit trebuie să includă o declaraţie asupra faptului că auditul a fost planificat şi desfăşurat pentru a se obţine o asigurare rezonabilă asupra situaţiilor financiare şi că acestea nu conţin erori semnificative” . „un prag sau o demarcaţie decât un criteriu calitativ pe care această informaţie trebuie să-l posede pentru a fi utilă. individual. 2000.2. Bucureşti. institutele naţionale de cercetare-dezvoltare. problema la care trebuie să dea răspuns profesionistul auditor este aceea a mărimii erorii pe care o poate accepta. potrivit prezentei legi. să aprecieze anomaliile detectate. 2002. Alături de aceste principii prevăzute explicit în Reglementări contabile pentru agenţii economici (Ordinul ministrului finanţelor nr. regiile autonome. doctrina şi practicile contabile româneşti se înscriu pe „traiectoria internaţională”.. Caracterul semnificativ al unei informaţii auditate constituie. şi global. Editura Economică. mai degrabă. societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie. armonizate cu directivele europene şi respectiv Ordinul ministrului finanţelor nr. că vor opera cu o anumită marjă de eroare. p. (2) Prevederile alin. 214 112 Laurenţiu Dobroţeanu şi CameliaLiliana Dobroţeanu – Audit – concepte şi practici.

sau. în prezentarea noastră am „adoptat” noţiuni ca „întreprindere”. 374 din 11 august 2000 116 Cadrul juridic de organizare şi funcţionare îl reprezintă Legea nr. în contabilitate. „companie”. poate susceptibil a fi criticate. În fapt. 772/2000 pentru aprobarea Normelor privind consolidarea conturilor115 pune în discuţie.”113 Entitatea contabilă este unitatea de observare pentru care se generează informarea contabilă. din contră. departament. Grupul de societăţi reprezintă o entitate economică dominantă. situaţie determinată. principiul entităţii este datat înaintea altor principii. dar nu de neglijat pentru spiritul pragmatic american. dintre care una le controlează pe celelalte. şi legile speciale 114 113 149 . ci mai cu seamă în „active financiare”. dar nu de o manieră restrictivă. 31/1990 privind societăţile comerciale. Acest concept este unul din fundamentele cadrului conceptual american care nu a fost transpus în dreptul contabil românesc de o manieră explicită. republicată. iar. în materia dreptului contabil românesc. cel al întreprinderii. marile averi personale constau mai puţin în „active corporale”. Aşa cum se deduce.şi filialele acesteia societăţi române şi străine. se poate observa că nu există noţiunea juridică de grup ca subiect de drept (având personalitate juridică). ceea ce dorim să punem în discuţie se referă la a cunoaşte dacă această entitate economică se confundă cu entitatea contabilă. 61/2001 Dorim să prezentăm un aspect demn de luat în seamă legat de apariţia şi existenţa acestui principiu în SUA şi anume faptul că cele mai importante companii sunt societăţile anonime şi. ori la nivelul tradiţional. 82/1991. un fapt interesant. Dacă problema separaţiei entităţii economice reprezentate de întreprindere de proprietarii săi s-a pus înainte de emergenţa dreptului contabil.114 Din considerente practice. unitatea de observare a faptelor contabile se poate situa la un nivel mai generos (grupul-un ansamblu de întreprinderi legate juridic şi economic). care cuprinde mai multe entităţi juridice independente. Art. taxele pe succesiuni sunt destul de mari… 115 Monitorul Oficial nr. divizie). modificată şi completată prin Ordonanţa nr. Ordinul nr. precum şi persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente. persoane fizice sau juridice. fiind generat de necesitatea clarificării.” În sensul celor arătate.celorlalte persoane juridice cu şi fără scop lucrativ. termenul de „entitate” vizând atât comercianţii. problematica noţiunii de „grup” ca entitate: „Prezentele norme se aplică grupurilor a căror societate consolidantă este persoană juridică română. în acest sens înscriindu-ne pe linia dreptului contabil european. cât şi necomercianţii. a confuziei dintre patrimoniul personal al proprietarilor şi patrimoniul întreprinderii. 1 din Legea nr. Grupul reprezintă „ansamblu de societăţi116 format din societatea care consolidează persoană juridică română (consolidantă) . republicată. pe de o parte de cultura de afaceri americană. „societate”. pe de altă parte. la un nivel mai riguros (un segment de activitate – uzină.

grupul nefiind subiect de drept. riscând să raţionăm asupra unei „entităţi cu geometrie variabilă. Dezacordul dintre realitatea economică şi expresia juridică a ceea ce înţelegem prin „grup” conduce la dificultăţi şi în stabilirea limitelor noţiunii. 53. prezentându-se o vedere mai pragmatică a situaţiilor societăţilor influenţate de aspectul economic. Pentru necesităţi proprii de informare persoanele juridice pot întocmi situaţii financiare consolidate pe care le prezintă utilizatorilor de informaţii. Entitatea „grup” poate fi discutată doar sub aspectul unei informări pur economice şi nu ca subiect şi obiect de drept. profitului sau pierderii aferente societăţilor incluse în consolidare. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. în mediul contabil românesc.”117 Per a contrario. chiar statul nu recunoaşte. 2). deocamdată. 2002. potrivit Legii contabilităţii nr. Nicoleta Farcane. 22 alin. Doctrina a fost influenţată de economic. datoriilor. în plus textele lasă o oarecare supleţe în definirea acestui perimetru. Referinţa la „perimetrul de consolidare” ar părea o soluţie simplă.” Chiar dacă legea prevede că situaţiile financiare consolidate trebuie „să furnizeze o imagine fidelă şi corectă a activelor. „Economicul predomină juridicului în activităţile moderne. Dumitru Cotleţ – Consolidarea conturilor. alin 2 din Precizările privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2002 la persoanele juridice care. neputând fi acţionat în instanţă.fapt ce implică existenţa de relaţii de dependenţă între celelalte societăţi şi societatea de decizie. Timişoara. acest ansamblu fiind considerat ca şi o entitate. societăţile în cadrul grupului sunt independente din punct de vedere juridic. Editura Eubeea. aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. nu au obligaţia legală de a întocmi situaţii financiare consolidate (vezi şi OMF 1752/2005). dar şi asupra poziţiei sale ca subiect de drept civil. dar în acelaşi timp destul de „lejeră” (aici fiind incluse şi societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită o „influenţă notabilă”). grupului drept „entitate”: „Persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate118 aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 94/2001. Lipsa personalităţii juridice a grupului are impact asupra concepţiei patrimonialiste a contabilităţii în sensul negării existenţei noţiunii de patrimoniu social (purtător de drepturi şi obligaţii). p. grupul ca entitate de drept. alţii decât statului. 82/1991. poziţiei financiare. 1784/2002 117 150 . dar se analizează totuşi aspectele din punct de vedere juridic pentru că acestea există de fapt. 11 118 Art. republicată. luate ca un tot unitar” (art. absenţa personalităţii juridice poate să ne conducă la afirmaţia că o societate nu poate să o domine pe alta. Principii şi cazuri practice. însă deducem că. asistăm la un fapt inedit ce vine să infirme considerarea. În plus. obligaţiile sunt definite prin referinţă la societatea-mamă.” Nu mai punem în discuţie divergenţele de texte.

administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde. situaţiile financiare consolidate se prezintă ca fiind un mijloc real de comunicare financiară. b) Particularităţi ale aplicării principiului entităţii în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Următorul text de lege ne face să afirmăm că aplicarea principiului entităţii se aplică cu mult mai multă pregnanţă: „Art. în condiţiile prevăzute la alin. ” en faillite”. ” en faillite”. După intrarea în procedura simplificată se va face de asemenea menţiunea "în faliment". în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile. (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment. acolo unde este cazul. chiar dacă discutăm de aplicarea aceloraşi principii contabile: în timp ce situaţiile financiare ale unei întreprinderi sunt „dominate” de preocuparea protecţiei acţionarilor şi creanţierilor (creditorilor). pe segmente de piaţă şi de asemenea asupra rezultatului sectorial. (3) Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă. 45 (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii. în limbile română. ca urmare a nerespectării obligaţiei debitorului menţionate la alin.În ceea ce priveşte informarea sectorială. „en procédure collective„. după caz "în faliment". Este evident că situaţiile financiare consolidate. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în sensul că la Nota 10 „Alte informaţii” este necesar să fie prezentate informaţii asupra ventilării cifrei de afaceri pe sectoare de activitate. problema devine mai delicată decât în cazul grupului. vehiculează un alt tip de informare comparativ cu informaţia din situaţiile financiare ale unei întreprinderi individuale (din grup). „in insolvency”. problema „entităţii” nu este deci neutră sub aspectul noţiunii de informare. şi nu are acelaşi conţinut. „in bankruptcy”. actele şi corespondenţa vor purta. Problema „entităţii” trebuie totuşi să fie abordată în cadrul unei reflexii de fond asupra nevoilor de informare asupra căreia situaţiile financiare trebuie să dea un răspuns. engleză şi franceză. „in bankruptcy”. Problematica raportării pe segmente este abordată de IAS 14 Raportarea pe segmente şi preluată implicit în dreptul contabil românesc prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. en redressement sau. toate actele şi corespondenţa emise de debitor. in judicial reorganisation”. adică referinţa la o entitate de un nivel mai fin. menţiunea "în insolvenţă". vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat 151 . menţiunea "în reorganizare judiciară". În concluzie. (1) şi (2). (1). repartizarea elementelor de activ pe sectoare şi metoda de valorizare a cesiunilor intersectoriale (vezi şi OMF 1752/2005). Dezbaterea trebuie purtată asupra „entităţii-grup” versus „entitate-întreprindere”.

orientată spre viitor [putem da aici un exemplu: art. Inflaţia şi problemele sistemului monetar internaţional par să afecteze calitatea obiectivă a informării financiare. Dacă în versiunea iniţială legea contabilităţii prevedea că „obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile (…)”. că ea îşi conservă valoarea. distribuirea de dividende fictive etc. în etalon monetar. şi valoare actuală. justificat de motive fiscale şi de prudenţă.” În fapt avem de aplicare a principiului entităţii. această prevedere nu mai apare. Este evident că valoarea celor mai multe monede naţionale a fost erodată. baleiind între nominalism. Din punct de vedere legal. a veniturilor şi a cheltuielilor. iar provizionul pentru creanţele incerte să fie calculat ca diferenţa dintre valoarea facturată şi valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar utilizând rata de actualizare efectivă aferentă unui instrument financiar similar (valoarea recuperabilă)]. decapitalizare. cu „rădăcini” în vechea entitate. dar cu o nouă identitate şi cu alte obiective: transformarea tuturor activelor în lichidităţi şi distribuirea acestora către creanţieri. implicit. atributul fiscal. deci. entitatea în insolvenţă îşi păstrează numărul de înregistrare la Registrul Comerţului. dovadă că principiul nominalismului a fost pus sub semnul întrebării. o premisă riscantă cu efecte asupra creşterii profiturilor. discutăm de o prelungire a existenţei entităţii sub o altă formă: în insolvenţă. însă pentru o nouă entitate. şi acţionarilor. 152 . 7 alin. în faliment. într-o anumită ordine de prioritate. Nici un teoretician nu a putut da o soluţie completă şi necriticabilă la această problemă. în reorganizare judiciară. Contabilitatea românească este un drum destul de minat. ce afectează inclusiv monedele de referinţă. Acest principiu este destul de controversat. pentru România. Se presupune că unitatea este stabilă în timp. 2 din legea contabilităţii – „Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală”. fără a fi atinsă averea debitorului. 5. Inflaţia.2. Creşterile accentuate ale preţurilor fac din nominalism.11 Principiul nominalismului monetar Principiul nominalismului monetar impune exprimarea elementelor constituante ale patrimoniului. în versiunea republicată.actele ca reprezentanţi legali ai debitorului. iar Standardele Internaţionale de Contabilitate au în vedere înregistrarea creanţelor la valoarea realizabilă anticipată. vine să se adauge variaţiilor constante ale cursurilor de schimb. codul unic de înregistrare.

Astfel după trecerea la faliment conform art. Cel care cunoaşte cel mai exact ce bunuri posedă nu poate fi decât debitorul însuşi. De aceea. va trebui în mod necesar să-i anexeze mai multe acte. 6. inventarierea bunurilor debitorului şi luarea măsurilor de conservare. 28). cererea lui se consideră ca declaraţie a stării de insolvenţă. 113-115. va menţiona datele din registrele de publicitate (art. inclusiv a unei liste complete a tuturor bunurilor sale. judecătorul-sindic va desemna un lichidator care are ca atribuţii aplicarea sigiliilor. introduce la tribunal o cerere în vederea declanşării procedurii insolvenţei. Aceste operaţiuni sunt reglementate de Legea privind procedura insolvenţei şi de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. elaborarea de situaţii financiare de începere a lichidării şi de finalizare a ei. incluzând toate conturile şi băncile prin care îşi rulează fondurile. În caz contrar. valorificarea activelor şi plata creditorilor.dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale. Întocmirea listei bunurilor debitorului. Pentru bunurile grevate de datorii. 1376/ 2004 de aprobare a Normelor Metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune. a. debitorul este obligat ca în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii să depună la dosarul 153 . În situaţia în care debitorul nu dispune în momentul înregistrării cererii de vreuna dintre informaţii este obligat să înregistreze la tribunal acea informaţie. judecătorul-sindic propunând procedura simplificată de insolvenţă (falimentul) Dacă cererea de declanşare a procedurii insolvenţei este formulată de către creditori. în momentul în care debitorul.1 Sigilarea şi conservarea bunurilor Lichidarea averii debitorului presupune luarea unor măsuri premergătoare lichidării. în termen de 10 zile. intervine falimentul ca procedură care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului. fiind urmat de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.6 Operaţiile contabile care se efectuează cu ocazia declanşării procedurii de insolvenţă Atât în procedura generală cât şi în cea simplificată de insolvenţă prevăzută în Legea privind procedura insolvenţei. Aplicarea procedurii de insolvenţă presupune efectuarea a o serie de operaţiuni contabile privind constatarea şi conservarea bunurilor debitorului. aflat în stare de insolvenţă sau la care starea de insolvenţă este iminentă.divizare. Legat de stabilirea masei active a debitorului o mare importanţă o are întocmirea listei bunurilor debitorului. din Legea insolvenţei. precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din societăţile comerciale şi tratamentul fiscal al acestora.

sau nu o mai poate face deoarece dreptul de administrare a averii sale i-a fost ridicat de către instanţa judecătorească. contracte. Documentele întocmite de alte tribunale. depozite. Una dintre obligaţiile lichidatorului o constituie sigilarea bunurilor din averea debitorului a inventarierii bunurilor şi a luării măsurilor corespunzătoare conservării acestora. Acţiunea de sigilare precede pe cea de inventariere care stabileşte masa activă.cambiile şi alte titluri de valori scadente sau care urmează să fie scadente în scurt timp. certificând că sigiliile au fost aplicate. Sigilarea bunurilor din averea debitorului. În cazul în care debitorul ulterior intrării în procedura simplificată de insolvenţă nu prezintă lista completă a bunurilor. atât descriptiv cât şi cantitativ şi valoric. . Sigilarea bunurilor este o măsură preventivă cu caracter conservator fiind aplicată în scopul evitării de către debitor să-şi diminueze averea. care 154 . dispozitive de stocare şi prelucrare a informaţiei. Obiectul sigilării bunurilor debitorului este constituit din bunurile existente în: magazine. . arhivă. precum şi acţiunile ori alte titluri de participare ale debitorului. luate în vederea protejării acestei averi astfel încât să fie posibilă satisfacerea proporţională a creanţelor creditorilor. birouri. obligaţia îi revine lichidatorului.registrele de contabilitate. va trimite notificări tribunalelor din acele judeţe. lichidatorul desemnat le va reconstitui în măsura posibilului. b. mărfuri şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului. spre a evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare. corespondenţă comercială. cheltuielile fiind suportate din averea debitorului. magazii. a creditorilor şi alte documente prevăzute de art 28 din Legea insolvenţei. fiind calificate ca şi măsuri de siguranţă.cauzei lista tuturor bunurilor sale menţionate mai sus. Sunt exceptate de la sigilare următoarelor bunuri ale debitorului: . În cazul în care apar modificări cu privire la ansamblul bunurilor deţinute şi debitorul nu face această precizare. în vederea sigilării de urgenţă a bunurilor.obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă. Judecătorul – sindic va dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului. Nerespectarea acestei dispoziţii fără motive temeinice se sancţionează cu amendă civilă care este aplicată persoanelor care îl reprezintă legal pe debitor. se vor trimite judecătorului – sindic. iar atunci când acesta posedă bunuri şi în alte judeţe. Apreciem că aceste măsuri privesc averea debitorului. având caracter de urgenţă.

sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute. lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere fără a aplica sigilii. Bucureşti. bunurile corporale vor fi păstrate în condiţii care să le asigure conservarea substanţei şi paza lor. În raportul întocmit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au determinat insolvenţa debitorului un loc aparte îl ocupă bunurile de orice fel ale debitorului. În cadrul acestei categorii intră: Gh. Gheorghiu – Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. . În cadrul măsurii de sigilare administratorul/lichidatorul are următoarele misiuni: . Debutul efectuării acestor măsuri se plasează din punct de vedere cronologic concomitent cu deschiderea procedurii insolvenţei şi durează până la reorganizarea cu succes a întreprinderii debitorului sau până la lichidarea efectivă a bunurilor din patrimoniul acestuia. . Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi. Conservarea bunurilor. 2000. lichidatorul va aplica măsurile adecvate menţinerii bunurilor în cea mai bună stare. c. iar drepturile patrimoniale vor fi protejate prin măsuri cum ar fi: întreruperea unei prescripţii.119 Bunurile exceptate de la sigilare vor fi excluse şi de la conservare.numerarul pe care lichidatorul îl va depuse la bancă în contul averii debitorului. efectuarea somaţiilor.de a ţine seama de costurile cu conservarea care să nu fie disproporţionat de mari în raport cu valoarea lor. 119 155 . datorită timpului necesar întocmirii tabloului de creanţe. exercitarea acţiunilor în justiţie. având drept justificare preocuparea de a împiedica diminuarea averii debitorului. În acest fel.de a stabili care bunuri vor trebui valorificate de urgenţă şi care sunt strategiile de punere în valoare a bunurilor. luarea inscripţiilor ipotecare. Bunurile debitorului pot fi vândute de lichidator înainte de afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor doar cu caracter de excepţie. astfel încât valorificarea lor să fie maximă.de a determina gradul de perisabilitate a bunurilor. p.vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate. . cu lichidităţile posibil de obţinut prin valorificarea lor şi cu posibilităţile materiale ale debitorului în vederea conservării bunurilor. deoarece acestea sunt supuse valorificării. 179. După identificarea şi sigilarea bunurilor debitorului. iar în funcţie de convingerea sa va trece la valorificarea acestora sau la depozitarea temporară şi conservarea lor până la finalizarea inventarului. Editura Lumina Lex.

numărul de solicitanţi. . de a le valorifica cât mai urgent – poate duce la obţinerea unor lichidităţi ce nu satisfac necesităţile masei credale şi care variază în funcţie de mai mulţi factori: metode de evaluare utilizate. fabrici.bunuri care îşi pierd total sau parţial valoarea. 120 - 156 . Lumina Lex. sustragerii sau alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau determinate de forţa majoră. aprobată de judecătorul – sindic. în funcţie de valoarea lor.bunurile care înregistrează o diminuare a valorii lor.bunurile „importante”.bunuri a căror conservare implică cheltuieli disproporţionat de mari în raport cu valoarea lor. odată cu trecerea timpului. scurgere etc. şi anume. atât ca valoare intrinsecă cât şi ca pondere în activitatea comercială a debitorului.121 Pe de altă parte. produse din neglijenţă. în vederea depunerii de contestaţii. descompunere. evaporare.120 În conformitate cu reglementările în vigoare „perisabilităţile reprezintă scăzămintele care se produc în timpul transportului. dat fiind că decizia de a le conserva poate implica valori deosebit de mari – sau. Propunerea lichidatorului trebuie să identifice imobilul prin situaţia Radu Bufan. Acestea se stabilesc cu ocazia inventarierii. menaj şi nealimentare cauzate de procese naturale:uscare.254 121 Hotărârea Guvernului nr. implicând întotdeauna un coeficient de risc sau de inspiraţie. . clădiri – care implică cheltuieli de conservare ridicate şi în acelaşi timp nejustificate. manipulării. vor putea fi vândute ca urmare a propunerii lichidatorului. gradul de perisabilitate. 2001. . depozitării şi desfacerii mărfurilor alimentare. pot fi vândute doar în urma propunerii lichidatorului autorizat de judecătorul – sindic. 831/ 2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilităţi la mărfuri în procesul de comercializare. bunuri perisabile prin natura lor sau bunuri al căror preţ variază în funcţie de sezon. conjunctura pieţei. Bucureşti. dimpotrivă. bunurile imobile – de tipul instalaţii. astfel încât să obţină cel mai bun preţ.Reorganizarea judiciară şi falimentul. Procedura aplicabilă valorificării bunurilor perisabile şi a celor supuse deprecierii iminente este lăsată la aprecierea lichidatorului care este pus în situaţia alegerii acelei proceduri de vânzare care se dovedeşte cea mai adecvată bunurilor.” Nu se includ pierderile din normele de consum tehnologic. pulverizare. contextul pieţei. Este important a se clarifica asupra situaţiei juridice a unor astfel de bunuri. De aceea apreciem că este necesară aprobarea vânzărilor de către judecătorul – sindic şi înştiinţarea debitorului şi creditorilor cu garanţii reale. posibilitatea vânzării ca un ansamblu sau individual. concomitent cu cele mai scăzute cheltuieli de conservare şi vânzare pentru bunurile respective. p.

p. lichidatorul este obligat să ia în posesie bunurile. „nepuse sub sigiliu”. Nerespectarea dispoziţiei dată de judecătorul sindic în sensul participării debitorului la întocmirea listelor de inventar nu atrage sancţiunea nulităţii acestora sau Mihail Epuran. cantitativ valoric sau numai valoric la o anumită dată şi de stabilire a valorii actuale a lor.123 Efectuarea inventarului se face în prezenţa debitorului. Scopul inventarierii bunurilor constă în stabilirea bunurilor din averea debitorului. Deoarece lichidatorul este un profesionist şi este remunerat pentru activitatea pe care o desfăşoară. . lichidatorul poate lua şi măsuri de conservare a drepturilor debitorului: . fără a mai aplica sigiliile. Carmen Imbrescu – Teoria contabilităţii. bunurile debitorului nu pot rămâne nesupravegheate şi nedestinate realizării unui anumit scop. Valeria Băbăiţă. indiferent că sunt bunuri corporale sau necorporale. Atunci când averea debitorului poate fi inventariată într-o singură zi în mod complet. precum şi a evaluării lor. el va răspunde pentru orice culpă – culpa levis în abstracto – în ceea ce priveşte păstrarea bunurilor debitorului conform art. 435 123 art.122 Privită sub aspectul procedurii insolvenţei inventarierea averii debitorului este operaţia prin intermediul căreia lichidatorul identifică. în vederea cunoaşterii acestora şi a stării în care se prezintă.urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului.de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară. d. atât cele supuse lichidării judiciare cât şi cele nesesizabile. lichidatorul va proceda la inventariere imediat. 2004. arătând în acelaşi timp sarcinile de care este grevat imobilul. devenind depozitarul lor judiciar. Editura Economică. Din punct de vedere contabil inventarierea reprezintă o lucrare preliminară elaborării situaţiilor financiare prin care se stabileşte mărimea reală a patrimoniului şi evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală. Pe măsura desfăşurării inventarierii. Chiar şi în ipoteza inventarierii într-o singură zi.formularea de obiecţiuni la creanţele depuse.1600 Cod Civil. Aceasta va depinde de etapa în care se află debitorul supus procedurii: în reorganizare sau lichidare. toate bunurile debitorului. rezultate din transferul de bunuri sau sume de bani efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii etc. Inventarierea averii debitorului. în mod concret. Alături de aceste măsuri care privesc conservarea bunurilor. 114 din Legea privind insolvenţa 122 157 . Astfel inventarierea constă în ansamblul operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi pasiv. acesta din urmă fiind obligat să asiste la operaţie atunci când judecătorul sindic dispune aceasta.

astfel se vor indica în cuprinsul acestora toate bunurile debitorului.inopozabilităţii faţă de debitor. sumă care este mai greu de determinat. 6. Numirea expertului se va face atunci când există dificultăţi în aprecierea valorii bunurilor debitorului. Actul de inventar şi fiecare listă în parte se semnează de toţi participanţii la întocmirea acestuia: lichidator judiciar. Semnătura debitorului pe listele de inventar are o valoare deosebită. deoarece atestă că listele întocmite sunt completate în mod corect. descărcând pe acesta de obligaţia legală de a răspunde de ele. dacă debitorul nu s-a prezentat el nu poate contesta datele din inventar. cu descrierea fiecăruia. 1) constă în ansamblu 158 . ci posibilităţile concrete ale acestuia de a îndeplini funcţia dată prin planul de reorganizare în corelaţie directă cu celelalte componente ale averii debitorului şi cu perspectivele de redresare ale activităţii acestuia.2. Mai mult semnarea listelor de inventariere marchează momentul din care administrarea şi conservarea bunurilor debitorului trec în sarcina lichidatorului. 1753/2004 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art. gradul de uzură. ci dimpotrivă. la întocmirea listelor de inventariere. nu trebuie să fie exactă. să participe şi un expert evaluator. Judecătorul sindic poate dispune ca. Dacă debitorul nu participă la inventariere actul de inventar se semnează numai de lichidatorul judiciar. ci doar aproximativă deoarece în caz de reorganizare nu ne interesează valoarea de achiziţie a bunului. pe cheltuiala averii debitorului. care se pot referi la vechimea bunurilor. Evaluarea bunurilor din averea debitorului. precum şi cu precizarea valorii lor aproximative la data întocmirii inventarului. Inventarierea elementelor de activ şi pasiv în conformitate cu Ordinul ministrului finanţelor publice nr. fără omisiuni sau adăugiri de bunuri şi că sunt descrise în modul în care se prezintă ele în realitate.1 Conceptul şi scopul inventarierii Inventarierea reprezintă o lucrare preliminară elaborării situaţiilor financiare respectiv a bilanţului prin care se stabileşte mărimea reală (faptică) a patrimoniului şi evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală. mai ales pentru bunurile care nu sunt în perfectă stare şi pentru care nu există o piaţă organizată. iar în caz de lichidare nu prezintă importanţă valoarea de achiziţie a bunului ci suma care poate fi obţinută în mod real în urma valorificării acestuia. Întocmirea listelor de inventariere trebuie să răspundă unor parametrii stabiliţi de lege. expert şi debitor prin administratorul judiciar.2 Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv 6. iar documentul contabil care se întocmeşte este inventarul .

revine administratorului. . sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii. etapă de care depinde eficienţa celorlalte etape. Pregătirea inventarierii este o etapă premergătoare inventarierii propriu zise. cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. cu modificările şi completările ulterioare (art. iv) măsuri care trebuie luate de către comisie pentru efectuarea inventarierii. societăţile/companiile naţionale. în cazul fuziunii sau încetării activităţii şi în alte situaţii prevăzute de lege. 6. Inventarierea anuală a elementelor de activ şi pasiv se face de regulă cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. regiile autonome. Aceasta este o lucrare complexă care se derulează în mai multe etape: a – pregătirea inventarierii b – inventarierea propriu-zisă c – stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii. Aceasta necesită luarea unor măsuri de natură organizatorică şi contabilă prin care să se asigure desfăşurarea corectă a ei: i) precizarea obiectului inventarierii. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. imobilizările. cel puţin odată pe an pe parcursul funcţionării.operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv.. 82/1991 legea contabilităţii.2. republicată. a bunurilor şi valorilor deţinute aparţinând altor persoane fizice sau juridice în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei unităţii pentru exerciţiu financiar respectiv. republicată. În temeiul Legii nr. iii) măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere.Obiectul inventarierii îl pot constitui stocurile.2 Organizarea şi etapele inventarierii Răspunderea pentru organizarea şi efectuarea inventarierii. ii) numirea comisiilor de inventariere şi a subcomisiilor. institutele naţionale de cercetare dezvoltare şi celelalte persoane juridice au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii. disponibilităţile băneşti. creanţele etc. Scopul principal al inventarierii îl constituie stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de activ şi pasiv a fiecărei unităţi. potrivit Legii nr. cantitativ – valoric sau numai valoric la data la care se efectuează. 159 . respectiv a administrării patrimoniului. a. ordonatorului de credite. 7) societăţile comerciale. 82/1991 legea contabilităţii.

numărare etc.. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii de depozite şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective. . instruieşte şi controlează efectuarea operaţiilor de inventariere. . Ea fiind o lucrare premergătoare întocmirii bilanţului cuprinde toate bunurile proprii şi cele ce aparţin altor unităţi.ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative a gestiunilor de valori materiale şi confruntarea periodică a datelor cu cele din contabilitate. Comisia de inventariere este formată din cel puţin două persoane. prelucrare. având ca scop reflectarea în bilanţ a situaţiei reale a patrimoniului. data de începere şi terminare a ei. 6) se face prin decizie scrisă de către persoanele care răspund de organizarea şi efectuarea ei potrivit legii.asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale inventariate. În decizia de numire se menţionează obligatoriu: componenţa comisiei. modul de efectuare a inventarierii. . . cântărire.Numirea comisiilor de inventariere şi a subcomisiilor conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr.Dintre măsurile pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. Inventarierea anuală este obligatorie înainte de închiderea conturilor pentru toate unităţile. gestiunile supuse inventarierii.8) menţionăm: . Dacă este cazul. aşezare. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art. - 160 . iar la gestiunile mici (unităţi mici de desfacere cu amănuntul sau gestiuni din cadrul unor unităţi al căror număr de personal salariat este de una sau două persoane) poate fi efectuată de o singură persoană. însă se găsesc în unitatea respectivă în păstrare. sau parţială a unor categorii de active sau pasive. închiriere.putând fi inventariere generală. măsurare. respectiv sortare. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art. numele responsabilului comisiei.participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii. comisiile de inventariere sunt coordonate de către o comisie centrală care organizează. precum şi toate disponibilităţile băneşti drepturile şi obligaţiile întreprinderii. fiind o inventariere generală şi completă.

). cataloage. . are plusuri sau minusuri. înaintea începerii inventarierii raportul de gestiune care cuprinde valoarea documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi a numerarului depus la casierie şi predarea lui la contabilitate. .să bareze şi să semneze ultima operaţie din fişele de magazie. iar dacă nu este posibil. acestea se vor efectua în prezenţa comisiei cu menţiunea. analitică şi în evidenţa operativă (fişe de magazie.închiderea şi sigilarea în prezenţa gestionarului.verificarea exactităţii înregistrărilor prin confruntarea datelor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice.) a unor specialişti din celelalte compartimente ale unităţii. are în gestiune bunuri aparţinând terţilor cu sau fără documente. are documente de predare-primire neoperate în evidenţa gestiunii sau nepredate la contabilitate. are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie expediate. .să verifice dacă aparatele de măsură sunt în stare bună de funcţionare. . ori de câte ori se întrerup operaţiile de inventariere şi se părăseşte gestiunea. .asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate. . preţ etc.Măsurile organizatorice ce trebuie luate de către comisia de inventariere sunt: . Lucrările premergătoare de natură contabilă cuprind: . sort. cântărire. primite sau eliberate.să identifice toate locurile de depozitare a valorilor ce urmează a fi inventariate. formulare şi rechizite necesare.dotarea gestiunilor cu două rânduri de încuietori diferite.la unităţile de desfacere cu amânuntul care folosesc metoda global valorică se va întocmi de către gestionar. deţine numerar din vânzarea bunurilor. livrare a bunurilor. - 161 .dotarea cu aparate şi instrumente pentru măsurare. primire.înregistrarea tuturor operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea sintetică. . .dotarea comisiei cu mijloace tehnice de calcul şi sigilare a spaţiilor inventariate. . . rapoarte de gestiune etc.declaraţie scrisă de la gestionar din care să rezulte dacă: gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare. . „primit sau eliberat în timpul inventarierii”.să sisteze operaţiile de predare.

iar în cazul brevetelor.la imobilizările necorporale. Listele de inventariere se întocmesc separat pentru: . Disponibilităţile în valută şi în lei din casierie se inventariază prin confruntarea soldurilor din registrul de casă cu cele din contabilitate. Fac excepţie bunurile materiale aflate în ambalaje originale intacte. etc. Pe baza constatărilor făcute. se face prin confirmarea soldurilor din contabilitate de către aceştia.) ce se inventariază prin calcule tehnice şi analize de laborator. fără desfacere.creanţe şi obligaţii incerte şi în litigiu. elementele inventariate se înscriu în listele de inventariere unde pe lângă cantitatea faptică şi scriptică se descriu principalele caracteristici privind calitatea. Elementele de activ şi de pasiv a căror existenţă nu poate fi constatată prin inventariere fizică. Constatarea este operaţia de stabilire directă şi concretă (faptică) a stocurilor la locurile de depozitare a existenţei şi mărimii elementelor patrimoniale prin cântărire. care se despachetează şi verifică prin sondaje. a confruntării sumelor din contabilitate cu extrasele de cont a băncii şi cu documentaţia ce a stat la baza înregistrării lor. precum şi valorii de inventar figura nr. comenzi în curs abandonate sau sistate. constă în constatarea. bănci. a schiţelor de plasament al terenurilor şi a dosarului tehnic al clădirilor. neutilizabile. preţul unitar şi diferenţele constatate (plusuri şi minusuri. . în funcţie de natura acestora. cubare. măsurare. . Obligaţiile constatate faţă de terţi la inventariere trebuie să corespundă în cazul insolvenţei unităţii debitoare cu totalul din Tabloul definitiv de creanţe. starea lor. pe categorii de bunuri. a drepturilor şi obligaţiilor întreprinderii faţă de furnizori. În cazul imobilizărilor constatarea lor se efectuează astfel: . clienţi etc.locuri de depozitare şi gestionare. materialele de masă (ciment în vrac. descrierea şi evaluarea elementelor patrimoniale. se verifică pe baza datelor din contabilitate. balast. 162 . . inventarierea mijloacelor băneşti de la bănci.bunuri depreciate.inventarierea terenurilor şi a clădirilor se face pe baza titlurilor de proprietate. .. prin dovedirea existenţei lor pe baza titlurilor de proprietate. licenţelor. Bunurile cu grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate fără a împiedica desfacerea imediată a lor. rezervoare de benzină etc. al know-how şi al mărcilor de fabrică. creditori. 3).b) Inventarierea propriu-zisă. nisip. prin verificarea existenţei şi apartenenţei lor la unităţile deţinătoare. Astfel.bunuri proprii corespunzătoare calitativ.

datoriile şi disponibilităţile băneşti în divize se evaluează la cursul în vigoare în ultima zi a exerciţiului. .bunuri aparţinând altor persoane fizice sau juridice (consignaţie.formulare cu regim special.39) Dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din contabilitate.Ca urmare la stabilirea valorii de inventar a bunurilor se ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor (Ordinul ministrului finanţelor publice nr.imobilizările şi producţia în curs de execuţie. iii) Creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală.). Acestea se semnează filă cu filă de către comisia de inventariere şi de către gestionari. - 163 . . 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv): i) Bunurile de natura imobilizărilor. denumită şi valoare de inventar. denumită valoare de inventar. potrivit principiului prudenţei. închiriere. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene (vezi şi OMF 1752/2005). starea lor şi de preţul pieţei astfel (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. stocurile se evaluează la valoarea actuală. Evaluare elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se efectuează cu respectarea principiului permanenţei metodelor. prelucrare etc. iar cele necotate la valoarea probabilă de negociere. potrivit căruia regulile de evaluare trebuie menţinute asigurându-se comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. iv) Creanţele. cărora li se trimite o copie de pe aceste liste. în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. Aceasta se face la valoarea actuală a fiecărui element. stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru firmă şi de preţul pieţii. În cazul în care valoarea de inventar stabilită în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţii este mai mică decât valoarea din contabilitate. ii) Bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element. iar pe ultima filă gestionarul menţionează următoarele: cantităţile s-au stabilit în prezenţa lui. bunurile respective se află în păstrarea sau răspunderea lui. stabilită în funcţie de utilitatea bunurilor. respectiv de plată. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv pct. v) Titlurile de valoare se evaluează la valoarea lor de utilitate dată de cotaţia lor la bursă la sfârşitul exerciţiului financiar. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. dacă are bunuri neinventariate şi eventualele obiecţii. iar cele incerte sau în litigiu la valoarea de utilitate stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat.

la sortimente asemănătoare unde sunt posibile confuzii (culoare. dacă acestea. Stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii. În această etapă se determină rezultatele inventarierii prin trecerea în listele de inventariere a soldurilor scriptice din contabilitate. calcule făcute direct pe listele de inventariere. pentru a se asigura concordanţa dintre datele din contabilitate cu realitatea. elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu. iar în situaţia inversă minus de inventar. elementele de pasiv îşi menţin valoarea contabilă. Deci. concretizată în datele inventarierii. Valoarea activelor se menţine la valoarea contabilă (de intrare). este posibilă compensarea plusurilor cu minusurile pentru cantităţile egale de plusuri şi minusuri. la acelaşi gestionar. se efectuează înregistrări menite să rectifice în plus sau minus datele din contabilitate cu plusurile cantitative. Dacă plusurile şi minusurile constatate la inventariere sau produs în aceiaşi perioadă. desen. Vi < Vc ⇒ minus de valoare (-) se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor cu provizioanele sau amortizări suplimentare. după efectuarea în prealabil a compensărilor admise de lege.) şi în cadrul unei activităţi normale de serviciu. 164 . Diferenţele în plus sau în minus constatate la inventariere se tratează în contabilitate diferit. i) Diferenţele cantitative între stocurile faptice şi cele scriptice evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu se înregistrează în contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar. elementele de activ îşi menţin valoarea de intrare sau contabilă.Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor Vi ≤ Vc ⇒ minus de valoare (-) nu se înregistrează în contabilitate. Dacă cantităţile şi valorile constatate faptic sunt mai mari decât cele din contabilitate diferenţa reprezintă plus de inventar. . respectiv cu minusurile cantitative constatate. se interzice compensarea valorică.Pentru elementele de activ Vi ≥ Vc ⇒ plus de valoare (+) nu se înregistrează în contabilitate. c. sunt: a) diferenţe cantitative sau b) diferenţe valorice. ii) Diferenţe valorice (plus sau minus) rezultate prin compararea valorii contabile (Vc) sau a valorii nete contabile (Vcn) şi valoarea de inventar (Vi) sunt tratate potrivit principiului prudenţei astfel: . stabilindu-se diferenţele contabile în plus sau minus faţă de mărimile faptice. adică are loc regularizarea rezultatelor inventarierii. aspect exterior etc.În vederea calculării plusurilor şi a minusurilor de inventar.

privind deprecierea elementelor patrimoniale. Dacă lipsurile la inventariere sunt provocate de calamităţi. iar dacă aceasta nu este posibil se impută la valoarea integrală.persoanele ce au participat la inventariere. mărindu-se cheltuielile exerciţiului. ca urmare a ţinerii necorespunzătoare a evidenţelor. intenţii de sustragere etc.Vi ≥ c ⇒ plus de valoare (+) se înregistrează în contabilitate prin constituirea pe seama cheltuielilor de provizioane.valorificarea rezultatelor inventarierii . .bunurile depreciate. reprezintă o depreciere a acestora şi se înregistrează în contabilitate prin: i) constituirea pe seama cheltuielilor a provizioanelor pentru deprecieri în cazul deprecierii reversibile: Vi < Vc => minus de valoare ii) înregistrarea unei amortizări suplimentare în cazul deprecierii ireversibile: Vi ≤ Vcn Vcn = Vc-Ac 165 . . Pentru elementele de activ minusul de valoare. Diferenţele cantitative pot să fie plusuri sau minusuri (lipsuri) i) Plusurile cantitative constate la inventariere. sustrageri. Imputarea se face la valoarea actuală (de înlocuire). .compensările efectuate. serveşte compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea. acestea măresc cheltuielile extraordinare privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare. Rezultă. valoarea lor recuperându-se de la cei vinovaţi. Înregistrarea diferenţelor cantitative la inventariere. La evaluarea pagubei se ţine seama de gradul de uzură stabilit prin probe legale. funcţionarea defectuoasă a aparatelor de măsurat. se înregistrează ca orice intrare de mijloace economice. că în contabilitatea curentă elementele inventariate îşi menţin valoarea de intrare în patrimoniu.perioada şi gestiunile inventariate. după aprobarea propunerilor comisiei. creanţele şi datoriile în litigiu. Rezultatele inventarierii se consemnează de către comisia de inventariere în procesul verbal de inventariere din care rezultă: . sau constatării pagubei. vinovaţii. . valoarea pasivelor se menţine la valoarea contabilă (intrare). Procesul verbal de inventariere.constituirea şi regularizarea provizioanelor.caracterul plusurilor şi a minusurilor constate. Înregistrarea diferenţelor valorice. Lipsurile imputabile pot preveni din neglijenţe. Lipsurile neimputabile se produc ca urmare a manipulării şi păstrării mijloacelor materiale. Înregistrarea în contabilitate a lor se face ca orice ieşire de mijloace. . existentă la data producerii. ii) Lipsurile cantitative la inventariere pot fi imputabile şi neimputabile.

În mod asemănător prin constituirea unui provizion. legea contabilităţii.3 Aspecte legale referitoare la refacerea contabilităţii La baza înregistrării fiecărei operaţii economico-financiare în contabilitate stă un document care consemnează operaţia economică în momentul efectuării ei. legea contabilităţii. 45 din Legea privind procedura insolvenţei prezintă următoarele particularităţi: . 82/1991. procesele verbale de inventariere şi a bilanţului contabil anual. Registrul Inventar. în baza datelor cuprinse în listele de inventariere. vizat şi aprobat. Nici o operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată operaţia respectivă . care rămân în contabilitatea curentă înregistrate la valoarea de intrare (contabilă). modificată şi completată) în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. modificată şi completată (art. precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate”. Aceste diferenţe valorice nu afectează direct conturile de active.Potrivit Legii nr. Acestea sunt documente care probează legal o operaţiune. angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit.6).şi Cartea Mare) şi a altor documente contabile în funcţie de forma de contabilitate adoptată. 6. dobândind astfel calitatea de document justificativ (art 6 alin 1 din Legea nr. 4). administratorul judiciar 166 . document obligatoriu de înregistrare anuală şi grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului şi a conţinutului unor posturi de bilanţ. Prin înregistrarea în contabilitate a diferenţelor cantitative (plusuri şi minusuri) constante la inventariere se asigură corelaţia dintre contabilitate şi realitate şi întocmirea unui bilanţ real. servind ca probă în litigii.în care Ac reprezintă amortizarea cumulată. La sfârşitul anului. se întocmeşte Registrul-inventar (figura nr. „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate. Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economicofinanciare a debitorului aflat în insolvenţă potrivit art.după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorului sindic de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor. Operaţiile economice consemnate în documente justificative sunt prelucrate. 1850/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiar contabilă). republicată. centralizate şi înregistrare în contabilitate cu ajutorul registrelor de contabilitate (Registrul Jurnal.82/1991. se înregistrează plusul de valoare în cazul elementelor de pasiv (datorii) valoarea pasivelor menţinându-se la valoarea de intrare. republicată.

sau lichidator vor cuprinde în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile în limba română, engleză şi franceză menţiunea „ în insolvenţă”, „in insolvency”, „en procedure collective „. - după intrarea în reorganizare judiciară sau faliment actele şi corespondenţa vor purta în condiţiile alin 1 menţiunea „în reorganizare judiciară”, „ in judicial reorganisation”, „en redressement” sau după caz „în faliment”, „in bankruptcy”, „en faillite”.După intrarea în procedura simplificată se face menţiunea „în faliment”, „in banckrupcy”, „en faillete”. - prejudiciile suferite de terţii cu bună credinţă datorită nerespectării obligaţiilor debitorului privind întocmirea actelor cu menţiunile respective, vor fi reparate exclusiv de câtre persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului,fără a se atinge averea debitorului. Aspectele legale privind refacerea contabilităţii privesc reconstituirea documentelor pierdute sau distruse, anularea de către judecătorul-sindic a unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în dauna drepturilor creditorilor etc. Reconstituirea documentelor În caz de pierdere,sustragere sau distrugere a unor documente contabile conform art. 26 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de 30 zile, de la constatare pe baza unui dosar de reconstituire, întocmit pentru fiecare caz în parte.124 Acest dosar trebuie să conţină: - sesizarea scrisă în termen de 24 ore de la constatare, a conducătorului, administratorului unităţii, coordonatorului de credite, sau a altei persoane care gestionează patrimoniul, de către orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor acte, evidenţe sau lucrări privind gestiunea elementelor patrimoniale; - dacă pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor sau evidenţelor constituie o infracţiune se aduce la cunoştinţă şi organelor de urmărire penală; - procesul-verbal de constatare a pierderii, distrugerii sau sustragerii întocmit în trei zile de la sesizare de către conducătorul unităţii. El conţine datele de identificare a actului dispărut; numele şi prenumele salariatului responsabil cu păstrarea actului; data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa. Procesul-verbal este semnat de
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1850/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiar-contabilă, pct .27
124

167

către conducătorul unităţii, conducătorul compartimentului financiar-contabil, angajatul responsabil cu păstrarea actului şi şeful ierarhic al acestuia; - declaraţia scrisă a responsabilului cu păstrarea actului, a împrejurărilor în care acesta a dispărut; - dovada sesizării organelor de urmărire penală sau sancţionării disciplinare a persoanei vinovate; - dispoziţia scrisă a conducătorului unităţii pentru reconstituire; - actul reconstituit în copie. Dacă documentul provine de la o altă unitate, reconstituirea se va face de către unitatea emitentă la cererea scrisă a conducătorului unităţii solicitante. Documentele şi evidenţele reconstituite poartă obligatoriu şi vizibil menţiunea „reconstituit“ arătându-se numărul şi data dispoziţiei pe baza căreia s-a făcut reconstituirea. Nu fac obiectul reconstituirii actele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călătorie etc.) pierdute sau sustrase înainte de înregistrarea în contabilitate, vinovaţii suportând paguba cauzată. Găsirea ulterioară a documentului original care a fost reconstituit nu anulează sancţiunile disciplinare sau penale. În acest caz actul reconstituit se anulează pe bază de proces-verbal. Vinovaţii răspund material de pagubele provocate din cauza dispariţiei, sustragerii sau distrugerii temporare a documentelor şi pentru cheltuielile făcute cu reconstituirea şi găsirea lor. Conducătorii unităţilor răspund de evidenţa tuturor reconstituirilor de documente şi de păstrarea dosarelor de reconstituire. Anularea de către judecătorul-sindic a unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în dauna drepturilor creditorilor. Administratorul judiciar şi lichidatorul potrivit atribuţiilor acestora (art. 20 alin. h, art. 25 alin. c) şi art. 79 şi 80 din Legea procedurii insolvenţei pot introduce acţiuni la judecătorul sindic pentru anularea unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în următoarele situaţii: - acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. - acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: - acte de transfer cu titlul gratuit efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii Fprocedurii,cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, -

168

operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită şi efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, - acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile, - acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, sau în folosul lui, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer, - constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, - plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii, - alte operaţiuni prevăzute de lege încheiate de debitor în cei 2-3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice. Anularea acestor acte, restituirea de către terţi debitorului a bunurilor şi valorilor altor prestaţii, a plăţilor anticipate ale datoriilor,etc, presupune reflectarea în contabilitatea debitorului a intrării în patrimoniu a bunurilor, a încasării prestaţiilor şi a plăţilor anticipate, diminuarea drepturilor de creanţă ale debitorului faţă de terţi, etc, deci este necesară refacerea contabilităţii ca urmare a anulării acestor acte. 6.4 Situaţiile financiare-documente de începere a lichidării

Documentele oficiale de prezentare a situaţiilor economicofinanciare conform Legea nr.82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată (art 9) a unităţilor patrimoniale sunt situaţiile financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a celorlalte informaţii privind activitatea desfăşurată. Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare - dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice, potrivit Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată (art 28) au obligaţia să întocmească situaţiile financiare anuale, inclusiv în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităţii. În situaţia aplicării reglementărilor contabile simplificate conform Directivelor Europene (Ordinul ministrului finanţelor nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, 169

armonizate cu directivele europene), situaţiile financiare cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierderi, politicile contabile şi notele explicative (vezi şi OMF 1752/2005). 6.4.1 Bilanţul A) Conceptul de bilanţ Bilanţul este un document de sinteză a situaţiei patrimoniului întreprinderii la un moment dat. Prin bilanţ se reflectă principiul dublei reprezentări a averii integrată în patrimoniul unităţilor patrimoniale sub două aspecte: a) sub aspect concret, natural-material, al destinaţiei şi utilităţii bunurilor în activitatea desfăşurată, bunuri ce constituie obiect al proprietăţii, pentru care se utilizează noţiunea de mijloace economice (avere), b) sub aspectul raporturilor de proprietate, în cadrul cărora se dobândesc elementele de avere, respectiv al modului de dobândire (provenienţă), pentru care se utilizează noţiunea de surse economice. Dubla reprezentare este determinată de faptul că reflectarea, urmărirea şi controlul averii agenţilor economici nu se pot limita doar la modul de utilizare (alocare) a bunurilor materiale şi băneşti, în activitatea desfăşurată de aceştia. Este necesar să se urmărească relaţiile de proprietate, faptul că aceste bunuri aparţin cuiva, că sunt în posesia unei persoane fizice sau juridice (proprietarului, asociaţilor, băncilor, creditorilor etc.), deci să se reflecte regimul juridic al bunurilor.125 În figura nr. 5, prezentăm conceptul de bilanţ pe baza dublei reprezentări a averii constituită în patrimoniu.

125

Mihail Epuran, Valeria Băbăiţă ,Carmen Imbrescu - Teoria contabilităţii, Editura Economica, Bucureşti, 2004 p 131-132

170

AVEREA ELEM ENT AL PATRIM ONIULUI M IJLOACE ECONOM ICE concrete, privite din punct de vedere al destinaþiei, al utilitãþii lor (REALITATEA PATRIM ONIULUI) SURSE DE PROCURARE A AVERII (relaþii de proprietate)

care transpuse în

BILANT devin ACTIV PASIV

Figura nr. 5 Dubla reprezentare a averii Cele două părţi (laturi) ale bilanţului poartă denumirea de ACTIV - partea stângă şi PASIV - partea dreaptă. Într-o altă manieră de exprimare, conceptul de bilanţ este definit ca o reprezentare a utilizărilor şi resurselor de care dispune o unitate patrimonială la un moment dat. UTILIZĂRI = RESURSE ACTIV = PASIV

Astfel, se consideră că prin bilanţ, capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la capital, rezerve, datorii, beneficii), cât şi al modului lor de utilizare concretă (bunuri economice, creanţe). Bilanţul are deci două părţi, partea stângă activ, care cuprinde componenţa mijloacelor economice concrete, şi partea dreaptă pasiv, care oglindeşte sursele de provenienţă a acestor mijloace. Întrucât între totalul valorii mijloacelor economice şi totalul valorii surselor de provenienţă a acestora trebuie să fie o egalitate perfectă, rezultă că şi între valoarea activului şi valoarea pasivului bilanţului trebuie să existe o egalitate permanentă. Reglementările contabile româneşti (Ordinul ministrului finanţelor nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene) precizează că bilanţul este „documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu grupate după natură şi lichiditate în cazul activelor şi după natură şi exigibilitate în cazul

171

pasivelor (datorii şi capital propriu), al persoanei juridice la încheierea exerciţiului financiar şi în celelalte situaţii prevăzute de lege” (vezi şi OMF 1752/ 2005). El constituie un document de cunoaştere şi caracterizare la un moment dat a situaţiei economico – financiare a unei unităţi economice. Practica şi Directiva a IV - a a CEE cunoaşte două forme de scheme de bilanţ: - forma de tablou cu două părţi (partea stângă - activul, partea dreaptă - pasivul), numită schema orizontală de bilanţ; (tabelul 1) - forma de listă verticală sau schema bilanţului vertical (tabelul 2). Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea existentă între mijloace şi surse (utilizări şi resurse) şi este cea mai răspândită. Bilanţul sub formă orizontală (bilaterală sau de cont) descris de Directiva a IV-a a CEE se prezintă în tabelul nr.4 adoptat în România în perioada 1994 – 2000 sub inspiraţie şi consiliere franceză. Tabelul 1 - Bilanţ orizontal Posturi de ACTIV
A. Capital subscris nevărsat (creanţe) B. Activ imobilizat C. Activ circulant D. Conturi de regularizare - activ E. Pierderea exerciţiului

Posturi de PASIV
A. Capitaluri proprii B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli C. Datorii D. Conturi de regularizare – pasiv E. Beneficiul exerciţiului

Total ACTIV

Total PASIV

Bilanţul sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind tocmai prezentarea situaţiei nete a patrimoniului (Situaţia netă = Activul - Datorii faţă de terţi), formă adoptată şi în România. Tabelul 2 - Bilanţ vertical
Denumirea posturilor SOLD la Începutul anului 21.890.000 3.000.000 13.890.000 5.000.000 10.100.000 2.100.000 100.000 20.000 7.880.000 10.000 32.000.000 Sfârşitul anului 25.000.000 3.000.000 17.000.000 5.000.000 13.000.000 2.500.000 200.000 20.000 10.280.000 38.000.000

A. ACTIVE IMOBILIZATE I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare B. ACTIVE CIRCULANTE I. Stocuri II. Creanţe III. Investiţii financiare pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. CHELTUIELI ÎN AVANS TOTAL ACTIV (A)

172

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE PÂNĂ LA 1 AN (D) E. ACTIVE CIRCULANTE NETE RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (B+C=D - VENITURI ÎN AVANS) F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CU RENTE (A+E - SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII) G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE PESTE 1 AN (D) H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI I. VENITURI ÎN AVANS - Subvenţii pentru investiţii - Venituri în avans J. CAPITAL ŞI REZERVE I. Capital II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Rezultatul reportat VI. Rezultatul exerciţiului financiar Total PASIV (P) Situaţia netă (A – D)

3.000.000 7.080.000 28.970.000 4.470.000 500.000 30.000 24.000.000 23.000.000 200.000 300.000 500.000 32.000.000 24.530.000

7.000.000 6.000.000 31.000.000 6.300.000 400.000 24.300.00 23.000.000 200.000 50.000 300.000 750.000 38.000.000 24.700.000

B) Delimitări şi definiţii privind activele. Activele în general sunt definite, ca fiind o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat a unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Beneficiile economice viitoare încorporate în active, reprezintă potenţialul lor de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar sau echivalentele numerarului către întreprindere. Acestea pot preveni din: a) utilizarea activului separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii, sau producţia de bunuri destinate vânzării de către întreprindere; b) activul este schimbat cu alte active; c) folosirea activului pentru stingerea unei datorii; d) distribuit proprietarilor întreprinderi. În funcţie de abordarea juridico- patrimonială a obiectului contabilităţii, unde primează dreptul de proprietate şi de creanţă, activele sunt clasificate în funcţie de lichiditatea lor iar datoriile în funcţie de exigibilitate. Astfel, activele (mijloacele economice) se divid în active imobilizate şi active circulante, în funcţie de rolul (destinaţia) lor în activitatea economică, criteriu ce ţine seama de perioada de timp pentru care bunurile sunt destinate să servească întreprinderii şi de care depinde lichiditatea lor, adică capacitatea activelor de a

173

Activele imobilizate reprezintă resurse controlate (bunuri şi valori) pe o perioadă îndelungată de timp. deţinute în vederea obţinerii de beneficii economice viitoare. Ciclul de exploatare (figura nr. Acestea sunt destinate să asigure continuitatea ciclului de exploatare. de natură materială. deţinute pentru a genera beneficii economice viitoare prin utilizarea lor pentru producţie. fiind într-o permanenţă schimbare şi transformare în cadrul unui circuit închis. în activitatea unităţilor patrimoniale (de regulă mai mare de un an) care degajă prin utilizarea lor beneficii economice viitoare şi ca urmare îşi recuperează eşalonat valoarea prin includere în cheltuieli în mai multe exerciţii în funcţie de durata lor de utilizare. ori pentru alte scopuri. Imobilizările corporale sunt resurse controlate timp îndelungat peste un an. 6) se deosebesc următoarele structuri de imobilizări:imobilizări necorporale. concretizate în titluri de participare în capitalul altor societăţi. a cedării dreptului de folosinţă sau în alte scopuri şi au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege. instalaţii tehnice mijloace de transportat. etc. concret) identificabile cu caracter non monetar. Imobilizările financiare sunt resurse controlate timp îndelungat. construcţii. 174 . de natură monetară.imobilizări în curs şi imobilizări financiare. non monetare. Activele circulante sunt elemente patrimoniale care se utilizează o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii. imobilizări corporale. 7) al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de exploatare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar (investiţii financiare pe termen scurt. destinate să genereze beneficii economice viitoare ca urmare a utilizării lor în activitatea de exploatare. în stadiu de execuţie până în momentul în care se finalizează şi se concretizează în imobilizări corporale sau necorporale. uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ). participă la un singur circuit economic modificându-şi în permanenţă forma. Imobilizările necorporale reprezintă resurse controlate timp îndelungat nemateriale (care nu se concretizează într-un bun material. sau furnizarea de bunuri sau de servicii. concretizate în terenuri. Sub aspectul conţinutului (figura nr.parcurge mai rapid sau mai încet întregul circuit economic până la transformarea lor în bani. Imobilizările în curs constituie resurse controlate timp îndelungat de natură corporală sau necorporală. alte titluri de valoare şi creanţe imobilizate. fizic.

plantaţii . Imobilizări necorporale . 6 Structura activelor imobilizate Mijloace băneşti Procesul de aprovizionare CREANŢE Stocuri de materiale Produse expediate Procesul de desfacere (vânzare) Produse finite Procesul de exploatare Producţie nefinită Figura nr. Imobilizări corporale 3.Imobilizări financiare sub formă de interese de participare .1.Titluri de participare deţinute la societăţi în cadrul şi în afara grupului . echipament de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale .Alte imobilizării necorporale .Construcţii . Imobilizări financiare Figura nr.Creanţe imobilizate Active imobilizate 2. 7 Circuitul ciclului de exploatare 175 . mijloace de transport.Mobilier.Terenuri şi amenajări de terenuri .Instalaţii tehnice. aparatură birotică.Imobilizări corporale în curs Avansuri acordate pentru imobilizări corporale . licenţe mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare . Imobilizări în curs 4.Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale . brevete.Concesiuni.Alte titluri imobilizate .Fond comercial .Cheltuieli de constituire .Cheltuieli de dezvoltare .Imobilizări necorporale în curs . animale.

corespund normelor de calitate. Materiale de natura obiectelor de inventar adică active ce nu îndeplinesc condiţiile imobilizărilor corporale.este reprezentat de numerar sau echivalent de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. oţelul în industria constructoare de maşini. au fost recepţionate şi s-au întocmit documentele de predare la magazie. fie a circulaţiei (aprovizionarea – vânzare). furaje. fie în sfera exploatării. de regulă. .constituie creanţe aferente ciclului de exploatare. materiale pentru ambalat. . fără a se regăsi.stocurile.mijloacele băneşti din casă şi de la bănci. seminţe etc. urmând a fi prelucrate în Ordinul ministrului finanţelor nr. pe parcursul circuitului de exploatare activele circulante. Produsele care includ produsele finite. firele în industria textilă etc. în produsul finit.este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi va fi realizat în termen de 1 an de la data bilanţului. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. În categoria activelor circulante se includ: . Semifabricatele sunt produse a căror proces tehnologic s-a terminat într-o secţie (fază a fabricaţiei). inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura: . combustibili.Deci. seminţe în fabricaţia de uleiuri. Un activ se consideră activ circulant când:126 . cum sunt: fierul. se găsesc concomitent. Produsele finite reprezintă bunuri materiale a căror proces de fabricaţie s-a terminat şi nu au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii. În cadrul stocurilor se includ: Materia primă constituie substanţa principală în componenţa produsului finit în care se regăseşte total sau parţial în forma ei iniţială sau transformată. întocmindu-se documentele de predare la depozit. armonizate cu directivele europene 126 176 . şi alte materiale ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestări de servicii.creanţele. .investiţiile financiare pe termen scurt. c) materii prime.) participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare. semifabricatele şi produsele reziduale. Stocurile constituie active circulante: a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii. b) în curs de producţie în vederea vânzării pe parcursul desfăşurării unei activităţi normale. piese de schimb. . Materialele consumabile (materiale auxiliare.

sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. lucrări etc. salariaţi. conjuncturi nefavorabile pe piaţă etc. materiale recuperabile şi deşeurile. deplasări. bilete de tratament şi odihnă. toate mijloacele economice (imobilizări. în cele mai multe cazuri. uzura morală. dezasortare. efecte comerciale etc. În patrimoniul unităţilor economice (societăţilor comerciale). precum şi cele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. iv) alte drepturi faţă de terţe persoane. Produsele reziduale reprezintă produsele rebutate.). drepturile de creanţă provin. în principal. organisme sociale şi stat generate de operaţii contractuale sau legale. Procesele de depreciere. obligaţiunile şi alte titluri de plasament achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt. 177 . disponibilităţile băneşti existente în conturile de la bănci. obligaţiunile emise şi răscumpărate. (uzura fizică. acţionează sistematic. acţiunile achiziţionate. iii) drepturile unităţii patrimoniale de a cere persoanelor cărora le-a acordat sume de bani (avansuri) pentru a efectua diferite operaţiuni (cumpărături. Investiţiile financiare pe termen scurt. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic. Mijloacele circulante băneşti sunt reprezentate prin numerarul aflat în casieria unităţii. includ titlurile de plasament reprezentând acţiunile proprii răscumpărate. sunt tipice. alte valori băneşti (mărci poştale şi timbre fiscale. În general. financiare. stocuri) sunt afectate în timp de acţiuni ale unor factori depreciativi.etc. Mărfurile sunt bunuri pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării. Se includ şi lucrările şi serviciile precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.continuare pentru a intra în componenţa produselor finite sau vândute terţilor. ce nu corespund normelor de calitate. Creanţele reprezintă drepturile unei persoane juridice de a pretinde şi primi de la terţe persoane bunuri sau valori în virtutea unor operaţii comerciale. ii) drepturile întreprinderii furnizoare de a pretinde clienţilor săi preţul produselor şi mărfurilor livrate sau tariful lucrărilor şi serviciilor executate la termenele stabilite prin contracte. din: i) dreptul societăţii comerciale de a pretinde de la acţionari sau asociaţi depunerea aportului la capitalul social subscris prin contractul de constituire a societăţii sau prin subscripţie publică.). tichete de călătorie.) justificarea şi decontarea acestora. astfel că se poate prevedea şi determina prin calcul valoarea lor în vederea recuperării sub forma amortizării în cazul imobilizărilor.

în scopul recuperării şi luării lor în calculul rezultatelor financiare ale gestiunii. alte împrumuturi şi datorii etc. primirea unui credit de la bănci etc. scăderea preţurilor unor mărfuri etc. iar cele pe termen lung au exigibilitatea peste un an. ele se produc în anumite împrejurări. Contabilitatea face distincţie între obligaţiile curente şi cele pe termen lung. sunt atipice. Obligaţiile curente sunt obligaţiile exigibile în cadrul ciclului normal de exploatare. rezerve constituite din profit. 178 . armonizate cu directivele europene (vezi şi OMF 1752/2005)): C=A–D În structura lui se includ: capitalul subscris (vărsat de către asociaţi şi nevărsat) prime de capital. credite bancare pe termen lung.).Alte deprecieri au caracter aleator. după deducerea datoriilor acesteia (D). Obligaţiile faţă de terţi (externe) sunt acele obligaţii generate de activităţile curente de exploatare şi financiare în relaţiile cu băncile. să rezulte din practici comerciale curente sau din dorinţa de a menţine relaţii bune de afaceri ori de a se comporta într-o manieră echitabilă. furnizorii.) O obligaţie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-un anumit fel. care sunt denumite în literatura contabilă şi în metodologie provizioane. Capitalul străin este partea din capital care provine de la terţi şi care este rambursabil la un anumit termen (împrumuturi din emisiune de obligaţiuni. ea poate să aibă o bază contractuală. Pentru aceste deprecieri. se estimează mărimea lor şi se constituie rezerve. rezultând din relaţia (Ordinul ministrului finanţelor nr. creditorii şi statul în urma cărora în patrimoniul întreprinderii se formează angajamente (datorii). (achiziţionare de bunuri. rezultatul reportat. adică profitul anilor precedenţi rămas nerepartizat şi rezultatul exerciţiului financiar (profit/pierdere). Datoriile sunt obligaţii actuale ale întreprinderii care provin din evenimente trecute şi care trebuie să antreneze cu ocazia plăţii lor o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice. adică într-un an de la data bilanţului. legală sau statutară. Capitalul propriu (C) reprezintă dreptul proprietarilor (acţionari/asociaţi) asupra activelor (A) unei întreprinderi. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. C) Delimitări şi definiţii privind pasivele În pasivul bilanţului (pasivele) se includ capitalurile proprii şi obligaţiile (datoriile). utilizarea de servicii. ca de pildă diminuarea valorii de utilitate a unor materii prime ca urmare a restructurării producţiei.

sau diverse servicii de la terţi.creşterii datoriilor ca urmare a achiziţionării de active. valoarea contabilă a activelor cedate.Capitalul propriu împreună cu capitalul străin pe termen lung. distruse sau dispărute. constituie capitalul permanent. 6. care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii. Ca urmare la închiderea exerciţiului. extraordinară şi cheltuieli cu impozitul pe profit. 179 .se evaluează şi se reflectă în bilanţ la valoarea contabilă netă (valoarea de intrare după deducerea amortizării şi provizioanelor pentru deprecieri cumulate) iar elementele de pasiv de natura datoriilor la valoarea de intrare (contabilă) pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Cadrul general pentru înlocuirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB şi reglementărilor contabile româneşti armonizate cu Directiva a IV-a CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate menţionează „cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile.2 Contul de profit şi pierdere Contul de profit şi pierderi cuprinde cifra de afaceri netă. * * * Bilanţul se întocmeşte pe baza datelor din contabilitatea curentă. plata personalului şi a altor obligaţii legale sau contractuale. precum şi provizioanele constituite pentru acoperirea deprecierilor reversibile care afectează activele întreprinderii. elementele de activ. pentru lucrările executate şi serviciile prestate de terţi. pusă de acord cu rezultatele inventarierii. altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari”. amortizarea imobilizărilor. sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşterii ale datoriilor. Realizarea obiectului de activitate a unităţilor patrimoniale generează cheltuieli şi apoi venituri din care se obţin rezultatele financiare.4. financiară şi extraordinară) precum şi rezultatul exerciţiului. În contabilitate şi în contul de profit şi pierderi cheltuielile sunt grupate pe activităţi: activitatea de exploatare. veniturile şi cheltuielile exerciţiului. grupate după natura lor (activitate de exploatare. financiară. Cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele plătite sau de plătit pentru consumul de materii prime şi materiale. Deci cheltuielile pot lua forma: . .reduceri de active în situaţia plăţii de lichidităţi sau a consumului de active de natura stocurilor sau a imobilizărilor etc.

cumulat de la începutul anului. Rezultatele financiare sintetizează eficienţa activităţii economice a unităţii patrimoniale.C. precum şi activităţile conexe acestora. Deci: R = V . Structura lor se face pe categorii de venituri după natura lor : activitate de exploatare. chirii. iar rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă soldul final al contului 121 „Profit şi pierderi”. Activităţile curente reprezintă activităţile desfăşurate ca parte integrantă a obiectului de activităţi a unei persoane juridice. (împrumut). bunurilor şi serviciilor primite în schimbul celor furnizate. Veniturile pot lua forma: a) creşteri de active. în vederea comparării cu cheltuielile şi stabilirea rezultatelor financiar pe activităţi. În conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate şi cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diverse forme: vânzări. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate veniturile „constituie creştere ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor.activitate financiară şi activitate extraordinară. respectiv a numerarului. ca rezultat al activităţii curente şi care nu diferă ca natură de veniturile obţinute din această activitate (sume rezultate din cedarea activelor imobilizate etc. creanţelor. Rezultatul exerciţiului (R) respectiv beneficiul (B) sau pierderea (P) se determină ca diferenţă între veniturile (V) şi cheltuielile (C) exerciţiului indiferent de data încasării sau plăţii lor. comisioane. dobânzi. care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor” (vezi şi OMF 1752/2005).). 180 .Veniturile unităţilor patrimoniale includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat din activităţi curente cât şi câştigurile din alte surse. Profit (B) = Venituri > Cheltuieli Pierdere = Venituri < Cheltuieli. În contabilitate. profitul sau pierderea se stabileşte lunar. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu. dividende. b) lichidarea datoriilor în situaţia când o întreprindere furnizează bunuri şi servicii unui creditor în scopul lichidării unei datorii.

116 din Legea privind procedura insolvenţei se efectuează de către lichidator sub controlul judecătorului sindic. Cifra de afaceri netă cuprinde veniturile provenind din activitatea de exploatare după scăderea reducerilor comerciale. legea contabilităţii republicată. Conform art. 34 din Legea nr. Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani iar în caz de încetare a activităţii se predau arhivelor statului. În cazul propunerii vânzării în bloc lichidatorul prezintă comitetului creditorilor un raport în care se menţionează: . lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. Fac obiectul publicării situaţiilor financiare anuale raportul administratorilor. eventual sunt grevate. În conformitate cu art. raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori după caz. 82/1991. sau va folosi un evaluator propriu cu acordul comitetului creditorilor. 6. Bunurile debitorului pot fi vândute în bloc ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. după finalizarea inventarierii bunurilor din averea debitorului.propuneri privind modalităţile de vânzare în bloc: 181 . În vederea evaluării bunurilor destinate valorificării în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. a TVA-ului şi a altor impozite şi taxe aferente.În bilanţ se înscriu rezultatele financiare nete respectiv profitul sau pierderea rezultată din toate activităţile obţinute ca diferenţă între totalul veniturilor şi cheltuielilor diminuată cu impozitul pe profit.sarcinile de care. Cifra de afaceri include veniturile rezultate din livrări de bunuri.33 alin.descrierea şi evaluarea bunurilor debitorului care se vând în bloc. negociere directă sau o combinaţie a celor două. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. Vânzarea bunurilor se poate face prin licitaţie publică. metodă aprobată de către adunarea creditorilor. . modificată şi completată. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. persoană fizică sau juridică. 2 a aceleiaşi legi „sunt supuse auditului financiar situaţiile financiare anuale şi cele privind încetarea activităţii ale persoanelor juridice care aplică reglementările contabile conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate”. situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să fie publicate.5 Valorificarea activelor şi depunerea sumelor realizate în contul debitorului Lichidarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu art. . executarea de lucrări şi prestări de servicii şi alte venituri din exploatare mai puţin rabaturile.

Aceleaşi prevederi se aplică şi pentru vânzarea în bloc a creanţelor deţinute de debitor faţă de terţe persoane. dar pentru ca ei să devină creditori concurenţi trebuie să îndeplinească două condiţii:să facă o cerere de admitere a creanţelor în termenul prevăzut de lege şi să fie admişi în urma verificării creanţelor. fără cumpărător identificat. Stabilirea masei pasive constituie ansamblu de acte şi operaţiuni efectuate în condiţiile legii. respectiv preţul şi modalitatea de plată. precizându-se condiţiile minime ale contractului. Sumele încasate din vânzări în numerar se depun de către lichidator în contul averii debitorului deschis la o unitate bancară iar recipisele vor fi predate judecătorului sindic. Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul lichidatorului. aprobată de câtre adunarea creditorilor. putându-se evalua gradul de 182 .a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat. precum şi a titularilor de creanţe împotriva debitorului. Toţi creditorii sunt virtuali participanţi la masa credală.Astfel stabilirea masei pasive a debitorului presupune cunoaşterea creditorilor acestuia. Imobilele se pot vinde direct în urma propunerii lichidatorului. Stabilirea masei pasive presupune următoarele etape: 1) Întocmirea listei creditorilor. O copie a raportului lichidatorului se va depune la grefa tribunalului. judecătorul-sindic va da printr-o încheiere dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiile de vânzare. Sumele încasate prin instrumente bancare (ordin de plată) se depun direct în contul bancar al debitorului. Pe baza listei creditorilor se creează o imagine corectă a tuturor obligaţiilor patrimoniale ale debitorului. În cazul valorificării activelor debitorului contabilitatea va evidenţia pe de o parte dreptul faţă de cumpărător pentru activul vândut.pentru a determina datoriile debitorului .6 Stabilirea masei pasive Masa pasivă constituie totalitatea datoriilor comerciale şi necomerciale existente în patrimoniul debitorului supus procedurii sau totalitatea creanţelor pe care creditorii concurenţi le au împotriva debitorului. De asemenea contabilitatea va reflecta scăderea din gestiune a bunurilor vândute şi încasarea de la cumpărător a contravalorii bunurilor vândute. iar în acest sens trebuie depusă lista creditorilor la dosarul de insolvenţă al debitorului. c) vânzarea la licitaţie. b) vânzarea prin negociere directă. 6. cu precizarea preţului minim propus. putând fii studiată de orice persoană interesată. iar pe de altă parte venitul obţinut (preţul de vânzare) şi TVA-ul datorat bugetului de stat.

Atunci când procedura este declanşată la cererea debitorului.”În acest tabel se arată suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei. fie este vorba de creanţe care nu au fost stabilite printr-un înscris . sau de facturi primite cu întârziere de către debitor pentru bunurile expediate sau servicii prestate acestuia de către creditori.îndatorare a debitorului şi aprecia raportul dintre masa activă şi masa pasivă. lichide sau nelichide. judecătorul sindic poate să angajeze un expert contabil pe cheltuiala averii debitorului care folosind bilanţul. cauza şi drepturile de preferinţă. precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. acceptate de către lichidator în urma verificării acestora „. administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor sau după caz debitorului şi Oficiului Registrului contestaţiilor. 3) Tabelul definitiv consolidat al creanţelor. Posibilitatea ca lista creditorilor să nu fie completă apare în cazul în cazul în care nu este ţinută regulat contabilitatea de către debitor mai ales la societăţile mici sau la cele cu răspundere limitată cu un singur asociat. precum şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar suplimentar .În situaţia în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare. registrele contabile. acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii. şi documentele contabile şi extracontabile ale debitorului să o întocmească sau să o corecteze. conform art. 3 din Legea privind insolvenţa prin „ tabelul definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii. În urma deschiderii procedurii. alături de alte acte şi o listă a numelor şi adreselor creditorilor indiferente de creanţele acestora: certe sau sub condiţie. 2) Notificarea creditorilor privind deschiderea procedurii de insolvenţă. În tabel va fi menţionată atât suma solicitată de către creditor cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă. Privind procedura insolvenţei „toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului. 183 . Dacă debitorul nu a prezentat lista creditorilor sau aceasta este prezentată într-un mod necorespunzător. După definitivarea tabelului suplimentar al creanţelor se va întocmi de către lichidator tabelul definitiv consolidat al creanţelor Tabelul definitiv consolidat al creanţelor cuprinde. 3 din Legea privind procedura insolvenţei „ totalitate creanţelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate. Conform art. acesta este obligat să depună la dosar. contestate sau necontestate. arătânduse suma. scadente sau nescadente.

arătând suma. administratorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului precizând că sunt:chirografare.penalizări. sub condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele. Comerţului unde debitorul este înmatriculat. precum şi a condiţiilor de depunere a acesteia. care adesea sunt mai mari. Prin notificare creditorii sunt încunoştinţaţi asupra deschiderii procedurii împotriva debitorului şi posibilitatea de a depune declaraţia de creanţă. nu corespund cu cele stabilite de către instanţa judecătorească în „Tabloul definitiv consolidat de creanţe”. suma pentru care s-a cerut verificarea şi suma cu care a fost trecut în tabel. în concordanţă cu programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare şi cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfăşurării acestuia.4) Tabelul suplimentar al creanţelor. informaţiile nu sunt relevante şi credibile.” Din studiile realizate. prin reconstituirea documentelor. 5) Tabelul definitiv al creanţelor. pentru efectuarea menţiunii conform art 61 din Legea privind insolvenţa . Rezultă că bilanţul nu asigură o imagine fidelă privind poziţia financiară a societăţii.3 din Lege. administratorul judiciar va înregistra la tribunal şi va afişa tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului. Ca rezultat al verificărilor făcute. 3)Depunerea la tribunal a cererii creditorilor de admitere a creanţelor având anexate documentele justificative şi verificarea lor de către administratorul judiciar. Dacă nu s-a putut întocmi lista creditorilor sau aceasta este incompletă. Tabelul suplimentar al creanţelor cuprinde conform art. cu priorităţi. Tabelul definitiv al creanţelor va fi întocmit de administratorul judiciar numai după rămânerea irevocabilă a soluţiei date asupra tuturor. datoriile din bilanţ ale unei societăţi comerciale aflate în lichidare judiciară. uneori. prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe.) sau pe venituri a celor în minus. denumirea creditorului. garantate. a rezultat că. judecătorul-sindic va putea dispune efectuarea notificării prin publicitate. În acest mod s-ar evidenţia în mod real obligaţiile faţă de fiecare creditor în parte şi lipsă la debitor sau prin trecerea pe cheltuieli a obligaţiilor în plus. După ce au fost soluţionate toate contestaţiile la creanţe. faţă de fiecare creditor. Apreciem că se impune punerea de acord a datelor din contabilitate cu „Tabloul definitiv consolidat de creanţe” după aprobarea lui de către judecătorul sindic. 4)Tabelul preliminar al creanţelor. urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv consolidat. 184 . etc.(amenzi asigura imaginea fidelă a poziţiei financiare şi informaţii credibile despre societatea respectivă.

menţionând. Tot în conturile de ordine şi evidenţă ar trebui evidenţiate activele şi datoriile contingente. Aceasta ar asigura o evidenţă clară a obligaţiilor. Un punct central al procedurii lichidării îl constituie modul în care creditorii comerciantului aflat în lichidare judiciară sunt îndestulaţi din lichidarea activului. şi valoarea. la fiecare trei luni.7 Distribuirea periodică către creditori a sumelor realizate din lichidare Lichidatorul este obligat să prezinte judecătorului sindic un raport de distribuire periodică. între creditori. garantate şi negarantate şi pe fiecare creditor în parte. poate fi prelungit cu cel mult o lună sau poate fi scurtat de către judecătorul-sindic conform art. deoarece în majoritatea cazurilor nu există un activ suficient pentru a fi stinse toate creanţele împotriva averii debitorului. Procedura lichidării fiind o procedură concursuală. 122 din Legea privind insolvenţa. potrivit IAS 37 „Provizioane. Pentru motive temeinice acest termen. a sumelor obţinute din lichidare. Deodată cu raportul. dacă este posibil. a le putea compara cu cele din tabloul de creanţe şi a urmări lichidarea lor în funcţie de gradul lor de prioritate. dar face distincţie între creditorii 185 . Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan în termen de 15 zile de la afişarea contestaţiilor care se vor soluţia în 20 de zile de la afişare de către judecătorul-sindic printr-o sentinţă. colectivă şi egalitară doreşte o participare echitabilă a creditorilor la recuperarea creanţelor lor. retribuţia care se cuvine lichidatorului şi alte cheltuieli prevăzute de lege. pentru a urmări modul corect de plată a obligaţiilor garantate.De asemenea. active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea creditorilor. Raportul lichidatorului va cuprinde fondurile obţinute din lichidarea bunurilor din averea debitorului şi din lichidarea bunurilor altor persoane care le-au oferit pentru a garanta executarea obligaţiilor debitorului. respectiv a ipotecat. pentru a se urmări datoriile pe categorii de creditori şi pe fiecare creditor din „Tabloul consolidat de creanţe” aprobat de către judecătorul sindic. 6. Raportul împreună cu planul de distribuire între creditori se va prezenta comitetului creditorilor şi vor fi înregistrate la grefa tribunalului de către lichidator şi vor fi afişate la uşa tribunalului. lichidatorul va depune şi planul de distribuire între creditori. datorii şi active contingente” în toate cazurile în care societatea comercială a depus garanţii sau a gajat. calculat de la data începerii lichidării. Procesul-verbal de afişare va fi întocmit şi semnat de grefierul care îl asistă pe judecătorul-sindic în acel dosar de faliment. este necesară evidenţierea în conturile în afara bilanţului a datoriilor pe categorii: chirografare.

3.stingerea totală a creanţelor garantate şi degajarea unui excedent de fonduri. fiind frecvente cazurile când nu primesc nimic în urma lichidării. 186 .garantaţi şi cei privilegiaţi pe de-o parte şi cei chirografari pe de altă parte. vor fi distribuite în primul rând pentru acoperirea taxelor. Partea din creanţele cu garanţii reale. creanţe reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere. Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor debitorului. creanţele izvorâte din raporturi de muncă. alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă. În urma efectuării plăţilor ne putem găsi în trei situaţii: . de gajuri sau alte garanţii reale imobiliare. timbrelor şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective. 4. 5. Dacă după plata creanţelor garantate rezultă o diferenţă în plus din vânzarea bunurilor respective aceasta se depune de către lichidator în contul averii debitorului. acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii. În acest caz sumele primite se scad din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul bunului vândut. Un creditor cu creanţă garantată poate participa la distribuiri de sume înaintea vânzării bunului supus garanţiei. pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii. Ordinea de distribuire pentru toate creanţele chirografare în cazul falimentului este următoarea: 1.122 din legea privind insolvenţa. creanţele reprezentând creditele. timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin Legea procedurii insolvenţei.stingerea doar parţială a creanţelor garantate.acoperirea exactă şi stingerea integrală a creanţelor garantate. cu dobânzile şi cheltuielile aferente. taxele. consideraţi mai puţin diligenţi în a-şi garanta creanţele şi care suportă cea mai mare depreciere a creanţelor lor. creanţe bugetare. majorările şi penalităţile precum şi cheltuielile creanţelor garantate conform art. 2. precum şi creanţe rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii. Sumele rămase vor fi destinate stingerii creanţelor creditorilor cu garanţii reale asupra bunurilor vândute cuprinzând capitalul. grevate de ipoteci în favoarea creditorului. dobânzile. rămasă nestinsă va avea regimul de creanţă chirografară şi care va concura cu celelalte creanţe chirografare la distribuirea finală. . inclusiv cheltuielile pentru administrarea acestor bunuri şi plata retribuţiilor persoanelor angajate. . inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului şi plata persoanelor angajate.

creanţe subordonate. Nu este permisă satisfacerea diferenţiată a creditorilor din aceeaşi categorie. care va fi pusă în executare de lichidator prin executorul judecătoresc (art. 187 .) După definitivarea tabelului suplimentar al creanţelor se va întocmi de câtre lichidator tabelul definitiv consolidat al creanţelor. Prin planul de distribuire se va prevedea procentul. în următoarea ordine de preferinţă: . Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară. pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie. ori după caz. în detrimentul celorlalţi. respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor. împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau după caz membrilor. dacă aceasta este persoană fizică.sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu sa realizat încă. suma alocată pentru fiecare creanţă.6. Cu ocazia distribuirii parţiale se vor consemna următoarele sume: . creanţele reprezentând credite bancare.credite acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social. În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic. ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor. 7. datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor. dar nu le-au prezentat. În cazul în care s-a prevăzut ca plata creanţelor să se facă într-un anumit procent sumele vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă din tabelul definitiv consolidat între creditorii de acelaşi rang. aceasta echivalând cu o favorizare a unora. cele rezultate din livrări de produse. 9.sume proporţionale. . în condiţiile legii. precum şi din chirii. alte creanţe chirografare. 8.creanţe izvorând din acte cu titlu gratuit. prestări de servicii sau alte lucrări.126 din Legea privind insolvenţa. împotriva grupului sau societăţii. judecătorul-sindic va autoriza executarea silită. de către un membru al grupului de interes economic. . creanţe reprezentând sumele stabilite de judecătorulsindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale. Procentul de satisfacere a creanţelor poate fi unic pentru toate categoriile de creditori sau diferenţial pentru fiecare categorie în parte. cu cheltuielile şi dobânzile aferente.

916 2..632 113.674 87. lichidatorul are obligaţia de a întocmi raportul final şi bilanţul general al lichidării.601. cărora li s-au alocat sume numai parţial.150 33. C.800 1.997. . buget.000 5.875 1. sau cu creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire.940.sume proporţionale.344 2.482 1.1..952..000 1. până la clarificarea situaţiei.039 586. într-un cont special de depozit.preţ de vânzare din care: Suma netă (preţ de vânzare) TVA aferent vânzării bunurilor Alte încasări (inclusiv garanţii ulterior restituite) Încasări din dobânzi TOTAL ÎNCASĂRI B.. sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă.200 16.483.323. Înregistrarea în contabilitatea debitorului a plăţii creanţelor se face prin scăderea obligaţiei faţă de terţi (furnizori..761. SOLD (DISPONIBIL în cont) Onorariul lichidatorului pe perioada……..) şi micşorarea disponibilităţilor băneşti la bancă. etc. 6.832 160..000 15. ÎNCASĂRI Disponibilităţi (Sold iniţial) la începutul lichidării Încasări din vânzarea bunurilor: .667 188 ..875. Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe.177 1. SOLD (disponibil în cont la data…. a încasării creanţelor şi a soluţionării contestaţiilor privind creanţele creditorilor..8 Distribuirea finală şi raportul final După transformarea averii debitorului în lichidităţi. TOTAL A.) Alte cheltuieli Onorariul lichidatorului TVA aferent plăţilor lichidatorului Alte salarii şi contribuţii salariale Cheltuieli cu arhiva Cheltuieli de închidere a procedurii Suma de distribuit (disponibil în cont) Distribuţii până la data de………… 817.893 1. Tabelul 4 Raportul (planul)de distribuire finală între creditori la data. datorate creanţelor admise provizoriu. sumele încasate şi sumele cuvenite creditorilor (tabelul 4). în care vor fi precizate în detaliu operaţiunile de lichidare.836 371.350 91.rezerve destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.. TOTAL PLĂŢI AFERENTE PERIOADEI FALIMENTULUI C...

Dacă judecătorul-sindic a decis aprobarea raportului final. vor fi depuse la bancă. Termenul de 90 de zile curge de la data pronunţării hotărârii de către tribunal.153 117. Judecătorul-sindic se pronunţă în şedinţa adunării creditorilor prin încheiere asupra tuturor obiecţiilor la raportul final. Suma finală rămasă de distribuit după data de…. În termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. 136.815 Debitorului şi fiecăruia dintre creditori li se comunică în copie planul de distribuire finală. Bilanţul final de lichidare reflectă mărimea activelor şi pasivelor societăţii în urma operaţiilor de lichidare (Tabelul 5) şi cuprinde: 189 . Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art. creditorilor şi camerei de comerţ şi industrie. Judecătorul-sindic dă o încheiere de închidere a procedurii care se comunică în scris debitorului. Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art. în contul averii debitorului. În baza raportului final de lichidare se reflectă în contabilitatea debitorului micşorarea obligaţiei faţă de terţi cu suma finală de distribuit şi necesarul disponibilităţilor băneşti din contul de la bancă.134 15. În urma aprobării raportului final. Dacă obiecţiunile sunt respinse în totalitate. iar extrasul de cont va fi depus la tribunal. lichidatorul va face distribuirea finală către creditori. Sumele creditorilor care în termen de 90 de zile nu solicită intrarea în posesie.9 Elaborarea bilanţului final de lichidare Lichidatorul va depune judecătorului sindic odată cu raportul final privind lichidarea şi situaţiile financiare finale respectiv bilanţul final şi contul de profit şi pierdere din ultimul rezultând rezultatul lichidării ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Dacă obiecţiunile sunt admise. Obiecţiile creditorilor la raportul final trebuie să fie înregistrate cu cel puţin 5 zile înainte de data adunării creditorilor. lichidatorul adresează judecătorului sindic o cerere.332.380 1. judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor.Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art. încheierea va aproba raportul final. a tuturor sumelor de bani din lichidarea averii debitorului. iar o altă copie se afişează la uşa tribunalului. 6. care succede distribuirea averii debitorului şi depunerii fondurilor nereclamate la bancă. deci la cel puţin 90 de zile după aprobarea raportului final. El va solicita închiderea lichidării dacă toate sumele de bani obţinute din lichidarea patrimoniului debitorului au fost distribuite creditorilor iar sumele nereclamate au fost depuse în contul averii debitorului. judecătorul-sindic va analiza necesitatea de modificare a raportului final sau de refacere a acestuia.

iii) închiderea lichidării cu datorii neachitate şi fără un câştig din lichidare. ii) închiderea lichidării cu acoperirea datoriilor. sume ce pot fi folosite pentru plata creanţelor din Tabelul definitiv consolidat sau să ia o altă decizie privind datoriile ne plătite.Capital social vărsat 2. 190 . ca pasive. Bilanţ final Tabelul 5 Activ Posturi de activ Conturi la bănci Total activ Pasiv Posturi de pasiv 1. rezultatul operaţiilor de lichidare şi în cazuri excepţionale datoriile neachitate. acoperindu-se datoriile şi obţinându-se un câştig din lichidare.- ca active soldul conturilor de disponibilităţi băneşti. bilanţul final poate prezenta una din următoarele variante: i) rezultatul lichidării este pozitiv. fără un câştig din lichidare. La închiderea procedurii de insolvenţă judecătorul-sindic decide ca pasivul debitorului.Rezerve 3. respectiv obligaţiile neplătite să fie suportate de membrii organelor de conducere a debitorului. Copii ale situaţiilor financiare vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la tribunal.Rezultatul lichidării (profit / pierdere) Total pasiv În urma operaţiilor de lichidare. capitalurile proprii constituite în timpul funcţionării.

Această operaţiune este necesară datorită faptului că din 1989 până în prezent. dreptul nostru fiscal nu s-a racordat în mod 191 . 64/1995. 64/1995. Principalele probleme cu care se confruntă practicienii Legii nr. caracterizată la rândul său prin repetate şi substanţiale modificări ale Legii nr. caracterizabile drept profit . cum ar fi amortizarea . 79/1999 modificată în ambele situaţii de lichidare – atât voluntară cât şi judiciară – competenţa administrării lor revine practicienilor în insolvenţă. 64/1995 face dificilă interconectarea celor două serii de texte într-o manieră care să elimine sau să diminueze numărul mare de procese dintre fisc şi practicienii în insolvenţă ca reprezentanţi ai societăţilor aflate în procedura Legii nr. nu obţin înscrierea acestora la masa credală sau fac remiteri de datorie în cadrul planului de reorganizare .constituirea de provizioane asupra propriilor clienţi ai debitoarei aflate în insolvenţă.) datorate pentru creanţele bugetare născute după deschiderea procedurii Legii nr.caracterizarea ca venit a datoriilor debitoarei faţă de creditorii care nu-şi declară creanţele.64/1995 în interpretarea şi aplicarea textelor fiscale se regăsesc printre următoarele: . marcată în principal de apariţia şi modificarea Codului fiscal şi pe de altă parte a legislaţiei insolvenţei. clienţi cu şanse reduse de a fi încasaţi . după reguli clare şi consistente în timp a textelor pertinente din aceste două serii de reglementări necesită în prealabil o incursiune în materia interpretării normelor dreptului fiscal.G.regimul unor cheltuieli care nu mai au sens a fi contabilizate în faliment. etc.impozitarea diferenţei dintre încasările (veniturile) şi plăţile (cheltuielile) perioadei de lichidare. nr. Pe de altă parte nici lichidarea voluntară a societăţilor comerciale nu are din punct de vedere fiscal un regim uşor de identificat datorită multiplelor modificări ale textelor legale pertinente.Titlul III Regimul fiscal al societăţilor aflate în procedura de insolvenţă 7 Noţiuni introductive Evoluţia în paralel pe de o parte a legislaţiei fiscale. majorări. Interpretarea şi aplicarea coerentă.regimul accesoriilor (dobânzi. Oricum conform dispoziţiilor O.regimul TVA aferente creanţelor deţinute de către debitoarea aflată în procedură asupra propriilor clienţi cu situaţii dificile .

lit. Acest . bazate pe argumente raţionale. concepţie care nu admite metodele de interpretare prin analogie. impozitul pe dividende este reglementat doar în Titlul III ca venit impozabil din investiţii al persoanelor fizice. Cod fiscal].concepţia interpretării stricte. care fac apel şi la scopul urmărit de legiuitor. modificările Codului fiscal intrate în vigoare de la 1. Deoarece acest surplus nu era impozitat dacă beneficiarul venitului este un nerezident.. . aflate în afara literei textului. 7 . 12.1 Cadrul legal Cadrul legal al lichidării voluntare este prevăzut de Legea nr.Impozit pe profit”. 127 Modificată ultima oară prin Legea nr. al. (1) un (nou) text corespunzător. De aceea Codul fiscal nu face vorbire despre impozitul pe dividende în Titlul II . chiar restrictive a textelor de natură fiscală. dezvoltată mai ales în Germania. În cele ce urmează elementele comune prezentate la lichidarea voluntară nu vor mai fi preluate şi la lichidarea judiciară.Definiţii” stabileşte foarte clar că din operaţiunea de lichidare nu pot rezulta dividende. 31/1990127. sau un venit impozabil din investiţii al persoanei fizice rezidente [art.. 8 Regimul fiscal al lichidării voluntare 8. .evident la niciunul dintre cele două curente principale existente în materie în ţările europene dezvoltate. Regimul fiscal al lichidării este descris de Codul fiscal care însă conţine o serie de texte ce pot conduce la confuzii şi necesită unele precizări pentru evitarea acestora. 302/2005. Aspectele fiscale ale lichidării voluntare şi a celei judiciare sunt comune doar pentru anumite elemente care concură la stabilirea impozitelor şi taxelor aplicabile.bonis de liquidation” constituie un venit . e). 115. etc.. la lit.01. la păstrarea unei egalităţi sau proporţionalităţi între categoriile de contribuabili..concepţia interpretării mai largi. (îmbrăţişată în Franţa şi Belgia) .din orice sursă” al persoanei juridice române. p1). respectiv suma primită de către asociaţi (acţionari) peste capitalul subscris şi vărsat la societate are o reglementare proprie. (1). etc. 953 din 27 octombrie 2005 192 . teleologică. al.Art.2006 completează această omisiune introducând la art. acesta fiind sensul neechivoc al definiţiei de la pct. 65. respectiv: .Surplusul din lichidare. publicată în Monitorul Oficial nr.

01.Schimbarea destinaţiei rezervelor si a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil. al acestui act normativ dispunea următoarele: .. (5). al. Pe baza acestui text . 414/2002. Totuşi pentru a se evita orice confuzii. va atrage 193 . 9. art. prin distribuirea către acţionari. se tratează ca transfer impozabil. Normele metodologice prevăd.transferul impozabil” respectiv valoarea activului net distribuit se va impozita cu titlu de . 81 din Norme trebuie făcute următoarele precizări: . luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului. fie ca urmare a operaţiunii de lichidare. divizării.. (3)”. 81.. potrivit prevederilor legale.2004. calculate cumulat de la începutul anului fiscal. al. Deşi Codul fiscal a intrat în vigoare la 1. fie sub formă de dividend.sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii sunt. Dacă în cursul operaţiunilor de lichidare se vor obţine venituri superioare cheltuielilor. la pct. (2) Cod fiscal care dispune că .Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. rezervele legale (5% din profitul brut).distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi. exceptându-se cazurile prevăzute la al.. ordonanţă) a existat şi în Legea nr.tampon” în acoperirea pierderilor înainte de a afecta capitalul. această diferenţă constituie profit şi se impozitează fără a fi necesar alt text decât cel de principiu al art.- - Textul de principiu aplicabil în materia lichidării voluntare pare a fi art.bonis de liquidation” (surplus din lichidare). în principal.. Baza teoretică a impozitării rezervelor legale la lichidare o constituie lipsirea lor de rolul de . o reglementare la nivel corespunzător de act normativ (lege.. în cazul în care cheltuielile cu provizioanele au fost deductibile fiscal la data constituirii lor sau la o dată ulterioară . rol ce nu mai poate fi îndeplinit datorită lichidării societăţii. cu ocazia lichidării.sumele rezultate din anularea provizioanelor constituie venituri impozabile. sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii. dizolvării societăţii sau a retragerii unui acţionar/asociat.” 8. alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. sumele din anularea provizioanelor. 27.2 Impozitarea rezervei legale În interpretarea art. următoarele: . sub orice forma. fuziunii. 19 şi 21 din Codul fiscal.

. 15. dispune următoarele: . se impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei. 19 din Codul fiscal.În aplicarea prevederilor art. a unei părţi din valoarea reevaluată (impactul reevaluării) înregistrată în conturile de imobilizări . (5). divizării. 8. indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei. distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă. fuziunii 194 . Fac excepţie sumele transferate în cazul dizolvării fără lichidare. într-o interpretare literală. includerea în costuri. 80. La lichidare mai degrabă suntem în situaţia modificării destinaţiei rezervei (provizionului) lato sensu. reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune. alin. al.Alte rezerve”. evidenţiat potrivit reglementărilor contabile în contul . 27.. 2 Cod fiscal în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice de la pct. surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale. 22.. daca succesorul de drept al contribuabilului menţine sistemul de impunere conform prezentei legi. al. distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă. analitice distincte.. sub forma amortizării.2002 nu sunt impozabile cu impozit pe profit nici la lichidare. în sens larg nu doar constituirea unui provizion fiscal deductibil dar şi spre ex.3 Rezervele provenite din reevaluarea imobilizărilor corporale Art..provizionul sau rezerva nu sunt active ci pasive şi deci nu se pot distribui către participanţi (asociaţi/acţionari). lichidării.” Pe baza textelor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii [art. corelate cu dispoziţiile art. care a fost anterior deductibil. în câmpul de aplicare al art.Rezultatul reportat” sau în contul .” În interpretarea acestui text sunt necesare următoarele precizări: .Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile. (2)] considerăm că rezervele legale constituite înainte de 30.impunerea sumelor respective cu impozit pe profit si impozit pe dividende. al. fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. în lipsa unui text expres care să stabilească acest impozit. lichidării. conform prevederilor legale în vigoare. neintrând. datorită lichidării Pct. 571 din Normele metodologice dispune următoarele: .06. 22. ca text de principiu. (5) Cod fiscal. 81 şi 82. divizării.rezervă (sau provizion) anterior dedusă înseamnă.

această modificare a Codului fiscal nu a reuşit însă să reziste în timp. chiar dacă foarte neplăcut pentru practicienii fiscali. deoarece pe costuri se va înregistra doar valoarea rămasă neamortizată (foarte mică). Astfel. valabile în economii stabile. este în concordanţă cu normele ce reglementează contabilitatea reevaluării. Împărtăşim această optică pentru situaţiile juridice născute în perioada de stabilitate a preţurilor.contribuabilului sau oricărui alt motiv. Acest mod de evidenţiere a reevaluărilor este în concordanţă cu OMFP nr. concomitent cu creşterea de aceeaşi mărime a pasivului în conturile de rezerve (rezerve din reevaluare). prin Normele de aplicare a H. din reevaluare neputând rezulta consecinţe fiscale. 403/2000 s-au precizat şi înregistrările contabile ce trebuie făcute la reevaluare. 195 . însă considerăm că este inadecvată pentru active existente sau achiziţionate în deceniul ultim al sec XX deoarece conduce la aplicarea unui impozit pe un venit fără a-l putea corecta cu cheltuiala aferentă acestuia. adică valoarea rămasă neamortizată. calculată ca diferenţă între preţul de vânzare pe de o parte şi suma diferenţelor din reevaluare cu amortizarea cumulată pe de altă parte. 94/2001 care armonizează reglementările contabile române cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Prin reevaluare se majorează valoarea de înregistrare (de inventar) a activelor imobilizate. dar şi ulterior la ieşirea mijlocului fix respectiv. O încercare de ameliorare a efectelor fiscale ale acestor operaţiuni s-a manifestat prin modificările din 2004 care prevedeau că profiturile (câştigurile) din vânzarea de imobilizări se impozitează cu doar 10 %. nr. efectul fiscal dispare. În acest sens.G. practica contabilă curentă debitează valoarea amortizată şi ca diferenţă până la valoarea de inventar înregistrează cheltuieli. inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. cu rata redusă a inflaţiei (vezi şi OMF 1752/2005). comparativ cu cota normală de impozit pe profit de 25 % existentă la acea dată. Un tratament contabil corect ar pretinde însă debitarea contului de rezerve din reevaluare cu suma aferentă rezervelor constituite la fiecare reevaluare (din 1990 până la zi) pentru respectivul mijloc fix vândut. La vânzarea sau casarea acestor imobilzări.” Acest text fiscal. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.

pct. În aplicarea acestui text legal.4 Textul art.- - Impozitarea rezervelor din reevaluare are şi o logică economică şi fiscală evidentă: dacă s-a majorat activul şi efectul reevaluării a fost trecut în costuri. (6) Cod fiscal dispune următoarele: .G. având în vedere că normele de înregistrare contabile standard ce prevăd debitarea ct. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat. Pe teren strict juridic. precum şi cele prevăzute în legi speciale.. al. şi anume art. în conformitate cu reglementările privind impozitul pe profit: a) sumele reprezentând diferenţele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize. nr. 105 datează oficial din anul 2000. pentru a contribui la constituirea fondurilor de înlocuire a imobilzărilor. (6) din Codul fiscal următoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare. este aplicabilă doar reevaluărilor efectuate începând cu H. 41472002.G. diferenţa dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri şi/sau servicii şi cota standard. Rezerve/fonduri provenite din facilităţi fiscale 8. II.Intră sub incidenţa art. potrivit legii. nu este însă clar de când produce efecte această dispoziţie. Dacă admitem că aceasta este baza legală. deci dispare premisa pe care s-a admis deductibilitatea acestor sume. inclusiv suma profitului investit. 2 care modifică art. alin. dispoziţia fiscală s-ar aplica pentru toate reevaluările efectuate ulterior intrării în vigoare a acestei legi. odată cu încetarea activităţii principiul on going concern nu mai acţionează.” Acest text a fost introdus în dreptul nostru fiscal prin Legea nr. dacă însă admitem că logica contabilă ce prevede debitarea mai întâi a rezervelor (la vânzarea/ieşirea mijlocului fix) este în vigoare încă de la data apariţiei Legii nr. de la data aplicării facilităţii respective. în conformitate cu actele normative în vigoare.închis” 196 . 58 din Normele metodologice dispun că . pct. 2. (7) al Legii nr.” O aplicare a acestor texte intervine în lichidare doar când societatea a înregistrat pierderi şi contul de pierderi este . care au fost neimpozabile. 22. b) scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii. asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere. 22.Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. 232/31 mai 2003 de aprobare a O. 36/30 ianuarie 2003.. al.. 82/1991. 403/2000.

.comutative dezechilibrate”.repunerii” unor operaţiuni caracterizate prin venituri mai mici (preţ vânzare derizoriu) şi cheltuielile deductibile mai mari (valoare rămasă) sau anulării actelor . 15 al. 9 Fiscalitatea societăţilor comerciale aflate în insolvenţă 9. 22. Din acest text reţinem că singurul caz în care nu se contrazice cu pct. potrivit legii. (6) Cod fiscal. 22”. S-ar putea totuşi susţine că ar fi suficiente . Şi în cazul în care rezervele ar fi utilizate pentru acoperirea pierderilor. textul legal aplicabil fiind art. În cazul în care va proceda la anularea unor astfel de acte. Totuşi.pentru a impozita rezervele provenite din facilităţi fiscale . considerăm că dispoziţiile pct. 197 . regimul fiscal al comerciantului este cel de drept comun..2003 deoarece se încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii consacrat la art.(soldat) prin diminuarea contului de pasiv care evidenţiază rezervele provenite din facilităţile fiscale. Odată însă cu deschiderea procedurii administratorul desemnat are atribuţia şi obligaţia de a verifica operaţiunile încheiate în perioada suspectă de 3 ani anteriori.02. pe nici o metodă de interpretare raţională.. 9. (2) din Constituţia României. 58 par a fi contrazise de dispoziţiile pct. Aceste dispoziţii nu pot fi în nici un caz aplicabile facilităţilor fiscale acordate înainte de 02. 58 nu sunt aplicabile decât acelor facilităţi fiscale (scutiri şi reduceri ale impozitului pe profit) constituie după intrarea în vigoare a Codului fiscal (2004). acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. putând anula unele acte făcute în paguba creditorilor. (5) din Legea nr. va corecta rezultatele financiare ale perioadei şi baza impozabilă aferentă cu aceste ajustări. dispoziţiile severe ale pct. în general transferuri de bunuri la preţuri derizorii. în acest caz rezerva fiind neimpozabilă. datorită . respectiv art. operaţiuni din care pot rezulta obligaţii mai mari către stat. inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit. Recalcularea profitului/pierderii În perioada anterioară deschiderii procedurii. repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare. 58 este cel în care societatea în lichidare nu are pierderi. 414/2002.1 Fiscalitatea perioadei anterioare deschiderii procedurii A. al. Această interpretare extrem de largă pare totuşi excesivă faţă de textul care este supus interpretării şi care nu permite o astfel de extensie.La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net.şi textele deja invocate din legile anterioare. al. 82 din Norme care dispun că .

astfel: cheltuieli în avans. art. variabile în timp (penalităţi de întârziere. următoarele texte legale sunt pertinente: 198 . fisc. profitul declarat se va diminua sau se va transforma în pierdere.). se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi” În cazul în care se descoperă astfel de erori sau alterări ale situaţiilor financiare. etc. 64/1995 republicată. sume în curs de clarificare. lipsa de cash este consecinţa unei activităţi deficitare. va modifica corespunzător contul de profit şi pierderi al exerciţiului financiar în care se găseşte. a preponderenţei pasivului faţă de activ. ce dispune că . B. etc. Creanţele bugetare reprezentând impozite şi taxe datorate diferitelor bugete vor fi declarate şi înscrise la masa credală. (1) Cod fiscal. deoarece de regulă. al.pierderea anuală stabilită prin declaraţia de impozit pe profit. ori menţinerea artificială în viată a acestor societăţi prin credite bancare înseamnă inclusiv . dobânzilor. pentru a aplica corespunzător dispoziţiile art. pr.cosmetizarea” bilanţului. 26. etc. vor atrage accesorii (dobânzi. Probabilitatea de a identifica astfel de manopere este foarte mare. Rolul economic esenţial al acestor accesorii constă în aceea că ele reprezintă o modalitate de conservare a valorii unei creanţe. în perioada anterioară încetării plăţilor. În acest caz. punând la adăpost pe creditorul ce le poate invoca împotriva erodării valorii reale a creanţei sale datorită inflaţiei. de regulă. insolvenţa este expresia insolvabilităţii. comercianţii încearcă să mascheze pierderile. legea fiscală foloseşte denumiri diferite. 22) înseamnă a-i adăuga dobânzi. producţie neterminată (supraevaluare). Aceste accesorii au şi un rol educaţional important. majorări şi penalităţi. Pentru societăţile comerciale aflate sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. a pierderilor acumulate. majorări) care vor conduce la creşterea masei pasive în mod corespunzător. etc. Pentru a nu se denatura ordinea legală a distribuirii administratorul judiciar va verifica regularitatea şi sinceritatea situaţilor financiare din cei 5 ani anteriori. în majoritatea cazurilor de societăţi insolvente. cu consecinţa diminuării masei credale atât cu diferenţa de impozit (pe profit şi dividende) cât şi cu accesoriile (majorări. Regimul majorărilor.. înregistrând ca active bilanţiere anumite sume ce ar fi trebuit înregistrate pe cheltuieli. calcularea de accesorii unei creanţe (în sensul C.. stabilite pentru perioade anterioare.) aferente.În acest caz obligaţiile fiscale mai mari. calculate până la data deschiderii procedurii. penalităţilor În sensul utilizat în prezent. reprezentând o sancţiune pentru încălcarea obligaţiei legale de plată a debitului (principalului) la termenul legal. pentru identificarea acestor accesorii. dobânzi.

majorări sau penalităţi de la data deschiderii procedurii. cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. 45: . 92. 64/1995) 9.Pentru obligaţiile născute în perioada anterioară deschiderii procedurii şi negarantate/părţile negarantate din obligaţiile garantate nu se mai pot calcula dobânzi. 118. debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie.Nici o dobândă.. 199 . (6) din Legea nr. în afară de cazul în care. republicată): Art. 45. 64/1995. Principalele repere Perioada de observaţie este cea care începe odată cu deschiderea procedurii şi se încheie fie la începerea reorganizării. cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. al. se derogă de la prevederile de mai sus. după caz. republicată: Art. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă.Prevederile art. prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare. cu excepţia cazului în care s-a prevăzut astfel printr-un plan de reorganizare confirmat (art..” Art.” Codul de procedură fiscală (O. de la data deschiderii procedurii. nr.Pentru toate obligaţiile născute în perioada anterioară deschiderii procedurii se pot calcula dobânzi. al. sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii.2 Fiscalitatea perioadei de observaţie A. până la data achitării acestora sau. de orice fel. 92/2003.Pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte. al. atât înainte. (4): . art. 45 se aplică în mod corespunzător in ceea ce priveşte creanţele existente la data intrării în faliment.Pentru obligaţiile fiscale neplătite la termen. 106.Legea nr.. se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. fie la intrarea în faliment consecutivă neaprobării niciunui plan. (4): .G..” Interpretarea coroborată a textelor amintite conduce la următoarele concluzii în privinţa admisibilităţii acestor accesorii în perioada anterioară deschiderii procedurii: .” Art. 92. Pentru obligaţiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment şi neplătite la termen nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere. (7): . până la data intrării în faliment. 64/1995 . majorări sau penalităţi până la data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. al.

Obligaţiile fiscale născute în această perioadă şi neplătite pot fi calificate diferit din punct de vedere al priorităţii lor la o viitoare distribuire. 4. conform dispoziţiilor art. 118. angajate în cursul perioadei de observaţie care se constituie în cheltuieli ale exploatării aferente respectivului an. Orice profituri însă trebuie să servească satisfacerii creditorilor societăţii. în sensul că veniturile sunt în cuantum mai mare decât cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. vor fi considerate cheltuieli de conservare şi administrare a bunurilor. Explicaţia acestui regim constă în asigurarea unei concurenţe corecte şi loiale între comercianţi. nu se mai pot face plăţi decât în condiţiile legii. etc. etc. 64/1995 şi în anii următori. Concursul dintre creditori ar impune ca tuturor creanţelor născute în această perioadă să li se aplice aceleaşi reguli în materia dobânzilor şi majorărilor. astfel: . al. 118 Cod. B.Până la stabilirea de către adunarea creditorilor a modalităţii de continuare a procedurii. pierderea anuală. în prezent interpretarea strictă a dispoziţiilor art. dar dată fiind intrarea acesteia în procedura reorganizării judiciare şi falimentului. 1 din Codul fiscal. însă. În cazul în care activitatea societăţii continuă în perioada de observaţie. lit. în baza textului art. exploatarea poate genera profit. Datoriile neonorate ale societăţii din anii anteriori intrării în procedură vor genera pierdere fiscală care se va imputa asupra profitului realizat în anul intrării în procedura Legii nr. ar fi normal ca majorările. al. născându-se. se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani. debitoarea fiind prezumată a se afla într-un regim fiscal normal. stabilită prin declaraţia de impozit pe profit. să nu mai curgă deoarece societatea se îndreaptă spre lichidare. Profitul realizat de societate la sfârşitul execiţiului financiar trebuie însă calculat luându-se în considerare şi eventualele datorii neplătite. al. Pe de altă parte. mijloace de transport. în cursul perioadei de observaţie activitatea societăţii poate continua. Pentru acele proceduri în care nu se face o declaraţie a debitoarei că doreşte reorganizarea. aşa cum se desprinde din textul art. orice distribuire trebuind să respecte ordinea de prioritate a creanţei şi proporţionalitatea gradului de îndestulare a creditorilor din aceeaşi categorie. teza I din Codul de procedură fiscală. 200 . 33. 26. Procedură fiscală nu permite stoparea calculării acestora. 64/1995 prezumţia că debitoarea va intra în faliment. g) al Legii nr. terenuri.impozitele şi taxele pe clădiri. (1). dobânzile. Clasificarea obligaţiilor fiscale pentru distribuire Obligaţiile faţă de fisc născute în perioada de observaţie sunt în mod neechivoc purtătoare de dobânzi: majorări şi penalităţi.

Concluzia – neplăcută pentru creditori care văd fiscul îmbogăţindu-se în urma renunţării lor decurge logic din următoarele dispoziţii legale: . alin. precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe. 64/1995. instrucţiuni şi ordine în aplicarea codului. În această optică.dispoziţiile normative contabile: OMF 94/2001 şi OMF 306/2002 abrogate recent prin OMF 1752/2005 care precizează că orice reducere a obligaţiilor constituie venit impozabil (vezi şi OMF 1752/2005).impozitele şi taxele aferente continuării activităţii (ex: impozit pe salarii. în acest . o seamă de datorii înscrise în contabilitate nu sunt reţinute (acceptate) în tabelul definitiv al creanţelor sau mai pur şi simplu nu sunt declarate de către creditori. etc. Practica nu a consacrat o anumită orientare în ce priveşte alocarea acestor datorii fiscale la poziţiile de la art. pct. 4. 1 din Codul fiscal care impune cadrul legal pentru impozitele şi taxele care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale. pct.punctul 12 din Normele metodologice care precizează că baza documentară pentru determinarea veniturilor o reprezintă evidenţa contabilă şi normele contabile aferente. 2. 122. 122. Această situaţie se întâlneşte în cazul în care la deschiderea procedurii Legii nr.) vor fi considerate cheltuieli clasificate la prioritatea prevăzută de art. 1. etc. articolul autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice.. Mai mult. pct. practic toate creanţele fiscale născute după deschiderea procedurii nu vor mai fi clasificate la art. per a contrario. precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. aici urmând a fi incluse. 201 . perseverarea într-o reorganizare fără şanse. . C. 4.art. doar cele născute înaintea deschiderii procedurii. pct. TVA. în funcţie de natura lor lor. .concurs” fiscul nu trebuie să fie nici prioritizat dar nici dezavantajat ci trebuie să aibă acelşi regim ca şi ceilalţi creditori care susţin (creditează) activitatea debitoarei. Argumentul principal în favoarea acestei teze îl constituie egalitatea de tratament a creditorilor care susţin activitatea societăţii debitoare după deschiderea procedurii. considerăm însă că o analiză a acestor datorii pe naturi este utilă pentru a preveni spre exemplu. 122. 2 sau pct. Profiturile născute din diminuarea pasivului contabil În procedura insolvenţei există cazuri în care apar diferenţe în minus între datoriile înregistrate în contabilitatea debitoarei şi sumele verificate şi acceptate în procedura constituirii masei credale. 1.

nu putem trage decât o singură concluzie. prin intermediul planului de reorganizare.3 Fiscalitatea reorganizării În situaţia în care. dobânzi. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii. accize. plătind impozitele prevăzute de lege. fără a plăti în schimb echivalentul bănesc pe care s-a obligat prin contract să-l plătească. prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare. 9. fiind în consecinţă venituri realizate “din orice sursă”. 4. ca urmare a unor remiteri de datorie consimţite de către creditori. această soluţie rezultă din interpretarea textului art. dispoziţiile art. regimul este identic.. 118. planul poate prevede protejarea acestora contra deprecierii. 118. problema este că atunci când se întocmeşte planul nu pot fi prevăzute în plan şi datoriile născute ulterior întocmirii planului dar anterior aprobării lui. 185 Cod fiscal care pot conduce la retragerea autorizaţiei de antrepozit fiscal societăţilor împotriva cărora s-a deschis procedura Legii nr. Cu toate acestea. în baza textului art. în baza planului de reorganizare confirmat de creditori.. 64/1995. Astfel. al. 64/1995: .nici o dobândă. Cod procedură fiscală care nu distinge.. unele dispoziţii de natură fiscală par a nu mai recunoaşte această stare de . însă. În perioada de reorganizare conform textului art. etc. scăderea cuantumului obligaţiilor se evidenţiază ca un venit impozabil al societăţii. Pentru creanţele bugetare născute în perioada de observaţie. 202 . şi negarantată … în afară de cazul în care.normalitate.: spre ex. societatea debitoare este prezumată a se comporta ca orice alt agent economic (comerciant) într-o activitate normală. 19 şi 20 Cod fiscal nu prevăd aceste sume printre veniturile neimpozabile. activitatea societăţii continuă iar o parte din creanţele asupra acesteia au fost reduse. 45 din Legea nr. societatea beneficiază de prestaţia sau bunul achiziţionat. o remitere de datorie. datorită faptului că creditorii au consimţit. Atât în perioada de observaţie cât şi în reorganizare. adăugând majorări... al. etc. TVA. Pentru obligaţiile de la masa credală (născute anterior deschiderii procedurii). 4 Cod procedură fiscală. se derogă de la prevederile de mai sus. majorările şi dobânzile continuă să curgă pentru acele obligaţii fiscale născute înăuntrul perioadei de reorganizare.- Art. Consideraţiile expuse la analiza creanţelor fiscale născute în perioada de observaţie referitoare la clasificarea lor drept cheltuieli de conservare şi administrare respectiv de continuare a activităţii sunt valabile şi pentru perioada de reorganizare.

începerea de noi operaţiuni poate fi aprobată doar în mod excepţional de către creditori. care dispune că o societate în lichidare poate face doar acele operaţiuni necesare pentru activitatea de lichidare nemaiputând începe operaţiuni comerciale noi. Cu toate acestea. în faliment. cel puţin în cazurile în care se acordă onorariu de succes. care sunt condiţiile în care continuarea activităţii este permisă.. Particularităţi ale procedurii falimentului care au consecinţe de natură fiscală În procedura falimentului – în care ajung şi majoritatea comercianţilor ce încep o reorganizare – există o serie de aspecte particulare ce vor influenţa modul de aplicare a reglementărilor fiscale. în depozite la termen) şi din activităţi . operaţiune care. doar recenta modificare acordând dreptul respectiv comitetului creditorilor. 64/1995 nu a consacrat expres. . .amortizarea nu mai este necesară în perspectiva lichidării societăţii. În prezent persistă încă o stare de confuzie provocată şi de lipsa de bune practici în acest domeniu.cheltuielile de publicitate pot fi alocate doar pentru vânzarea bunurilor .. etc. această regulă este consecinţa principiului capacităţii restrânse de folosinţă.excepţionale.restrângerea şi schimbarea structurii cheltuielilor. este extrem de important de delimitat care sunt cheltuielile ce urmează a fi suportate de către lichidator şi care vor fi suportate de către societatea debitoare. majoritatea veniturilor vor proveni din activităţi financiare (dobânzi din sumele păstrate în bănci. având în vedere că lichidatorul conduce activitatea debitorului. pentru a nu se denatura rezultatul lichidării. trebuie realizată exclusiv cu personalul plătit de către lichidator. Prin urmare. de cele suportate de către lichidator. dintre care amintim pe cele mai importante: .4 Fiscalitatea falimentului (lichidarea judiciară) A. . care constau în vânzarea bunurilor debitoarei. legea nr. sunt frecvente cazurile în care salariaţi ai debitorului sunt însărcinaţi cu executarea vânzării bunurilor. când lichidatorul demonstrează documentat că pierderea pentru averea debitorului astfel înregistrată este inferioară comparativ cu cea la care se ajunge în ipoteza opririi activităţii.nu se mai justifică cheltuieli cum ar fi cele de protocol.restrângerea treptată şi apoi încetarea activităţii de exploatare.9. până în prezent. sponsorizare/mecenat.separarea clară a cheltuielilor înregistrate pe conturile debitoarei. . Chiar dacă limite foarte precise nu se pot 203 . astfel: .

luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului. (3). Dispoziţiile legale pertinente pentru profitul realizat în această fază a procedurii a. alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. fie ca urmare a operaţiunii de lichidare. acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. sumele din anularea provizioanelor. Normele metodologice dispun următoarele: Pct.La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net.” b.Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi se poate realiza în cazul lichidării” Pct. a disponibilului în devize. cheltuielile cu dobânzile pot fi admise doar pentru creanţele garantate înscrise la tabelul definitiv al creanţelor. repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare. sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii. B. activitatea lichidatorului trebuie să se desfăşoare în aşa fel încât acesta să nu producă prejudicii debitoarei. în conformitate cu actele normative în vigoare. 80: . această departajare este indicat să fie controlată şi certificată de către un auditor extern independent.” În aplicarea acestei ultime prevederi legale. inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit. art. se tratează ca transfer impozabil. exceptându-se cazurile prevăzute la al. al. Sediul materiei Dispoziţiile legale pertinente pentru profitul realizat în această fază a procedurii sunt următoarele: Cod fiscal.- stabili la începutul operaţiunilor.” Pct. lunar sau trimestrial. 22.. 27. nu sunt admisibile cheltuielile cu provizioane pentru creanţe născute în timpul lichidării. fie sub formă de dividend. potrivit legii. pe parcurs. În consecinţă.Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi. (2): . tot ceea ce vinde trebuie încasat imediat sau cu documente asiguratorii. dacă legea nu prevede altfel. spre exemplu. Reglementarea Codului fiscal în lumina principiului legalităţii Interpretarea dispoziţiilor legale citate conduce la ideea că sunt aplicabile şi la lichidarea voluntară (administrativă) şi la faliment deoarece textele nu disting.Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. calculate cumulat de la începutul anului fiscal.. 81: . 82: . 204 . Acelaşi tratament se aplică şi rezervelor constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea.. De asemenea..

C. 27. taxându-se cu doar 10%. 81 nu are nici o legătură cu distribuirea de active. 81 constituie un adaos nefericit la textul art. În aceeaşi ordine de idei. 14.Singurul text care. 19 din Codul fiscal care consideră deductibile cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor. În acest caz ar fi fost mai potrivit ca pct. deci nu se mai poate admite deductibilitatea fiscală a acestui tip de cheltuieli. Calcularea amortizării la societăţile aflate în faliment Deşi legea fiscală nu prevede explicit.. pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia. putem accepta această ipoteză. Pct. 1 din Legea 412/2002. Putem oare considera că legiuitorul fiscal a considerat că nu mai este necesar un text distinct.. 81 din Norme. .profitul”) obţinut din această activitate. Deci textul pct. al. în maniera în care este redactat. 81 să fie plasat în explicarea principiului enunţat de art. 19 Cod fiscal care defineşte profitul impozabil. 27.. fiind . 2 din Codul fiscal atunci evident este o eroare de sistematizare deoarece textul pct. producţia (activitatea) fiind oprită sau desfăşurându-se doar operaţiunile în curs de finalizare. este evident că în faliment imobilizările nu mai sunt amortizabile. duce însă la concluzia că în orice lichidare se va obţine profit dacă veniturile provenite din lichidare sunt superioare cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor. 19 care defineşte profitul impozabil ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri? Dacă avem în vedere că acest text figurează la . se remarcă faptul că în Cod nu se mai reiau dispoziţiile anterioare ale art. 2.reguli generale”. deci evident doar cazul lichidării voluntare.acoperitor” pentru toate situaţiile textul art. amortizarea nu constituie o cheltuială aferentă veniturilor 205 . 27 Cod fiscal care pune ipoteza distribuirii de active către acţionari sau asociaţi. Această precizare ar fi binevenită deoarece la un moment dat legiuitorul a acordat expres un regim mai favorabil vânzării de active. care arata expres că. Principalele argumente în acest sens sunt: . al. cum în faliment veniturile se obţin în principal din vânzarea bunurilor societăţii. este textul art. singurul text legal în materie fiscală. însă ar fi fost mai bine ca surplusul din lichidare să fie caracterizat expres ca „profit” („boni de liquidation”) şi pentru cazul falimentului. al. Dacă s-a dorit ca pct. poate produce efecte în materia fiscală..textul de principiu al art..în situaţia lichidării/dizolvării unui contribuabil. ori. 81 din Norme să constituie o detaliere a dispoziţiilor art. printr-un text al Codului fiscal şi nu prin norme.. surplusul (. în baza principiului legalităţii.

A.pr. pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative. art. H. constituie sau nu o operaţiune supusă T.totalitatea bunurilor care pot face obiectul unei executări silite. Ori.64/1995 este apreciată ca având 206 . 24.este deţinut şi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii. în dreptul fiscal o executare silită. din interpretarea dispoziţiilor acestui articol rezultă că legea este concepută a fi aplicată doar societăţilor în funcţiune profitul contabil este irelevant în faliment. la comentariul afectat acestor dispoziţii.”. Singura prevedere în Legea 64/1995 ce ar putea fi adusă ca argument în acest sens o constituie cea de la art..- - - principiul continuităţii activităţii nu mai acţionează. 2) care arată că una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite de un mijloc fix amortizabil este că acesta .. (b) că se asimilează livrării de bunuri şi . 3 care defineşte averea debitorului ca . Taxa pe valoare adăugată. Din aceste dispoziţii sumare. 15/1994 referitoare la compensarea valorii neamortizate a mijloacelor fixe scoase din funcţiune. 17 din Legea nr. în condiţiile C..64/1995.A. această sumă se distribuie creditorilor. cum amortizarea este o cheltuială dar nu şi o plată (o ieşire de cash). şi nu profitul. se pune problema dacă vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii nr. în urma executării silite”. 128 al. deşi majoritatea covârşitoare a doctrinei consideră că falimentul constituie o procedură de executare silită. ceea ce contează fiind excedentul operaţiunilor de lichidare. în doctrina actuală. În primul rând. (3) lit. calcularea sau recalcularea ei nu afectează distribuţia.civ. transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor. falimentul să fie considerat.V. procedura Legii nr. Reamintim că. D. nr.V. într-o interpretare sistematică. al. ori o societate în faliment nu se încadrează în aceste condiţii. acest text nu este însă suficient pentru ca. condiţia ca debitorul să fie înregistrat ca plătitor de T.G. nicăieri în Legea nr. Ajustarea bazei de impozitare a TVA Codul fiscal prevede la art. deci încasări minus cheltuieli . neechivocă. prevederile art. din acest punct de vedere. societatea urmând a-şi înceta existenţa în viitorul previzibil textul Codului fiscal (titlul II. care să ratifice acest punct de vedere teoretic. 44/2004 care aprobă Normele metodologice de aplicare a legii prevede.64/1995 modificată nu există o dispoziţie clară..

incluzând bunurile mobile.(2) . a IV-a. supusă T. respectiv că ar constitui o executare silită.locul de livrare al bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România . Baza legală a obligaţiei de a plăti T.V.64/1995 este supusă T. 576 128 207 . lit.A. operaţiunile îndeplinind cumulativ condiţiile următoare: .constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuată cu plată . Această concluzie este întărită de alte prevederi legale care exclud din operaţiunile impozabile anumite acte cum ar fi: .art. considerăm că debitorul comerciant aflat în procedură va efectua operaţiunile de vânzare cu T. în acest sens.A. vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii nr. înscriindu-se în regimul general al T. dacă nu sunt operaţiuni scutite.V.A.V. bunurile de natură mobilă care nu pot fi detaşate fără a antrena deteriorarea mobilelor. Ed..A. şi nu dispoziţiilor de excepţie ce reglementează executarea silită.V. Vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii 64 este totuşi.) . Cărpenaru . însă dispoziţiile129 generale Codului fiscal.V.aportul în natură la capitalul unei societăţi comerciale În consecinţă. 126 al. (1). de către comercianţii supuşi procedurii Legii nr.A.V.A. bunurile imobile. în baza prevederilor art. deşi unele bunuri – achiziţionate înainte de adoptarea T. în prezent dau naştere unei obligaţii de plată a T. etc.-ului. 27 al.A.128 Pe aceste considerente nu putem accepta ideea că.64/1995 o constituie următoarele prevederi ale Codului fiscal: . Din aplicarea acestei reglementări rezultă că.(2) care explică noţiunea de bunuri.caracter de remediu (reorganizare).A.(b) Codul fiscal. Noua reglementare fiscală prevede chiar şi posibilitatea recuperării TVA aferente facturilor neîncasate emise asupra clienţilor în faliment. 138.V. – nu au condus la drept de deducere.sunt efectuate de persoane impozabile (plătitoare de T.transferurile efectuate cu ocazia fuziunii sau divizării . p.Drept comercial român.rezultă dintr-una din activităţile economice prevăzute la art.. 2002. ed.(3) lit.V. 128 al. 128 al. d) din Cod prevede posibilitatea ajustării (diminuării) bazei de impozitare cu contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate care nu se Stanciu D. respectiv de executare silită (falimentul).art. All Beck. art.

21. singura soluţie o reprezintă modificarea corespunzătoare a textului art. contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective. debitorul este dizolvat. sau lichidat..art. neîncasate. (2) lit. precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul. al. E.prin ricoşeu” sunt cele referitoare la deductibilitatea provizioanelor constituite pentru creanţele deţinute de către debitoarea în insovenţă asupra propriilor săi debitori. în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare. potrivit art. fără succesor.Provizioane şi rezerve” sunt deductibile: 208 . n). dacă însă voinţa reală a legiuitorului fiscal a fost în sensul de a lega ajustarea bazei de impozitare de închiderea procedurii falimentului şi nu de declararea (începerea) falimentului. deşi ar putea beneficia de o bază raţională. 21. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti. . lit.. (2): . n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate. d) din Codul fiscal. ajustarea fiind permisă cu data la care se declară falimentul. . 21. Problema deductibilităţii provizioanelor Prevederi legale aplicabile .. în alte situaţii decât cele prevăzute la art. Comisia Centrală Fiscală a emis o extrem de bizară decizie (nr.art. o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu. Pentru a amâna momentul reducerii bazei impozabile.Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: lit. neîncasate. 10/2004) în care interpretează textul legal referitor la declararea falimentului respectiv intrarea în faliment (conform noţiunilor utilizate de Legea nr. al. în prezent fiind următoarele: . 64) asimilându-l cu închiderea falimentului.art. În această situaţie. 2. 22. 4. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori. în următoarele cazuri: 1. după caz. al. 3.. 22: . evident că această decizie nu are nici o forţă legală. în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. pentru partea neacoperită de provizion.poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Aceste prevederi cunosc permanente modificări. 138.sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: lit. (4): .

Bucureşti. distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă. Editura Lumina Lex. înregistrate de către contribuabili. care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. Bibliografie 1. 2005 5. Bucureşti. 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005. Valeria Băbăiţă. deşi. altele decât cele prevăzute la lit. Editura Economică. Pentru atenuarea acestor efecte şi pentru deductibilitatea rapidă a acestor provizioane. lichidării. indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei. Bucureşti. Editura Economică. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului 5.al. deci trebuie aşteptat până la închiderea procedurii. divizării. 2001 2. din rapoartele lichidatorului rezultă că nu mai rămâne nimic de distribuit creditorilor chirografari. 2005 3. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004 2. lit.c) . au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului al. din valoarea creanţelor asupra clienţilor. 2005 4. fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv.Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile. Timişoara. (5) . Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune. 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006. Radu Bufan – Tratat de drept fiscal. nu sunt garantate de altă persoană 4.provizioanele constituie în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004. noile dispoziţii legale privind procedura simplificată pot conduce la efecte pozitive. d). Ovidiu Constantin Bunget – Contabilitatea românească: între reformă şi convergenţă. Mirton. reglementările acestui articol aplicânduse în continuare acelui provizion sau rezervă. Editura Lumina Lex.. Mihail Epuran. f) g) şi i). sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 zile de la data scadenţei.” Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că devin deductibile provizioanele doar dacă clienţii debitorului sunt şi ei în faliment iar procedura a fost închisă. (1). Editura Economică. Ovidiu Constantin Bunget – Repere ale evoluţiei contabilităţii. 3. Bucureşti.. Carmen Imbrescu – Teoria contabilităţii. 2004 209 . Radu Bufan – Reorganizarea judiciară şi falimentul.

metode şi tehnici care ar putea fi utilizate în efectuarea unei asemenea analize. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită. ………. 210 .. cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. Capitolele următoare vor oferi mai multe detalii despre elementele. nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe.. b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti. 27 . ………. după 30 de zile de la scadenţă. atunci când debitorul. de a descrie pe scurt utilitatea analizei economicofinanciare în context şi de a face trimitere la principalele elemente. lichide şi exigibile. datoriile exigibile angajate. (2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă. Scopul acestui capitol este acela de a identifica articolele din Lege care presupun aplicarea elementelor de analiză economicofinanciară.(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi. 10 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă 10.1 Temeiul legal Articolele de Lege pentru aplicarea cărora este necesară recurgerea la analiza economico-financiară sunt prezentate în continuare Definiţii „Art. 3 .” Cererea debitorului „Art.În înţelesul prezentei legi. la scadenţă. metodele şi tehnicile aplicabile.Titlul IV Analiza economico-financiară în procedura de insolvenţă Pe tot parcursul materialului ne vom referi la noua formă a Legii 64/1995 modificată sub denumirea de „Lege” sau „Legea”.

10. poate introduce o cerere introductivă…………. legate în special de criza de lichiditate. În acest stadiu efectuarea analizei activităţii unei societăţi comerciale urmăreşte să identifice dificultăţi care au situat sau vor situa această societate în imposibilitatea efectuării plăţilor scadente. Răspunsul la aceste întrebări se poate da de către persoane de specialitate (practicianul sau alţi experţi) în urma realizării unei analize economico-financiare. pentru prejudiciile pricinuite. respectiv lichidarea celor neviabile. 10.2 Utilitate În condiţiile în care fie că s-a depus sau nu o cerere de deschidere a procedurii (de către debitor sau de către creditori) întrebarea primordială la care trebuie să se găsească un răspuns este dacă insolvenţa este sau nu iminentă sau dacă societatea se află sau nu deja în stare de insolvenţă. la insolvenţă. În ceea ce priveşte decizia referitoare la depunerea unei cereri de deschidere a procedurii sau judecarea unei astfel de cereri. trebuind ca deopotrivă debitorul dar şi creditorii să fie protejaţi unul faţă de eventualele abuzuri ale celorlalţi. nu este unul simplu iar importanţa unui astfel de răspuns este evidentă. de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare. altfel spus. de multe ori.” Cererile creditorilor „Art. 31 . putând conduce la incapacitate de plată sau.3 Principalele aspecte urmărite O întreprindere se poate confrunta pe termen scurt cu dificultăţi în desfăşurarea activităţii specifice. în funcţie de care măsurile care se vor adopta vor privi respingerea cererii sau deschiderea procedurii.(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat de insolvenţă. urmată de reabilitarea sau reorganizarea activităţilor viabile.(4) Introducerea prematură. Dacă însă aceste dificultăţi persistă. Răspunsul. din punct de vedere al analizei economico-financiare trebuie 211 . De asemenea este necesar să se stabilească dacă aceste dificultăţi au un caracter accidental sau unul de permanenţă. analiză ce trebuie adaptată fiecărui caz în parte.”. situaţia întreprinderii se agravează. cu rea-credinţă.

după 30 de zile de la scadenţă. Legea se referă la insolvenţă ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. trebuie ca: . În general. lichide şi exigibile. la un moment dat. fapt care trebuie soluţionat în afara procedurii O detaliere a modalităţilor de calcul şi de interpretare a indicatorilor de lichiditate este prezentată în cadrul capitolului 2. acesta nu dispune de suficiente active lichide pentru a face faţă datoriilor exigibile . insolvenţa este prezumată ca fiind vădită.lămurite noţiunile de insolvenţă vădită (prezentă) şi insolvenţă iminentă. sau dovedeşte în mod indubitabil că este în curs de a obţine astfel de credite . În practică. printre altele cele referitoare la: încasarea de clienţi restanţi (prin prezentarea dovezii efectuării plăţii sau a garanţiei că aceasta va fi efectuată pe termen scurt). pentru a putea determina dacă un debitor se află sau nu în stare de insolvenţă vădită..Reversarea cauzelor care au dus la lipsa de lichiditate. etc. În cele două situaţii amintite mai sus.1. 212 . atunci când debitorul. nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe. cu condiţia ca aceste informaţii să arate în mod indubitabil faptul că criza de lichiditate a fost sau este pe cale să fie soluţionată într-un termen extrem de scurt . etc.Să se ia în calcul cazul în care debitorul nu plăteşte o creanţă din motive comerciale.Credite neutilizate: debitorul are credite neutilizate pe care le poate accesa. adică. Insolvenţa vădită În accepţiunea Legii.Să se demonstreze pe baza informaţiilor financiare că debitorul se află într-o evidentă criză de lichiditate. factoring (transformarea debitorilor în lichidităţi prin intermediul băncilor). cum ar fi (fără ca lista să fie exhaustivă): . rescadenţarea unor împrumuturi sau obţinerea unor termene de plată a creditorilor mai avantajoase. după cum este prezentat în continuare.Să se ia în calcul ca informaţie relevantă pentru această analiză şi orice alte informaţii financiare pe care debitorul le poate pune la dispoziţie referitoare la resursele de care acesta deja dispune sau va dispune în perioada imediat următoare. insolvenţa este judecată prin apelarea la instrumente diferite. cum ar fi contestarea cuantumului acesteia.

de această dată vorba de insolvenţă iminentă Cu alte cuvinte. În cazurile starea de insolvenţă este dificil de apreciat pe baza dovezilor puse la dispoziţie. analiza în acest caz este mai complexă decât în cazul anterior (cel al insolvenţei vădite).Analiza financiară pe baza bilanţului (subcapitolele 2. astfel încât să fie în măsură să estimeze riscul apariţiei stării de insolveţă În condiţiile în care concluzia analizei anterior menţionate este că societatea se îndreaptă către o criză de lichidităţi pentru care nu sunt identificate modalităţi de evitare sau de rezolvare. Insolvenţa iminentă În ceea ce priveşte determinarea stării de insolvenţă iminentă. debitorul trebuie să: .Necesitatea previzionării momentului apariţiei stării de insolvenţă.Inventarieze măsurile pe care le are la dispoziţie în perioada premergătoare crizei de lichidităţi previzionate.2. Pentru a putea prevedea insolvenţa iminentă şi a depune cererea de intrare în procedură. 2. atunci debitorul trebuie să introducă cererea de intrare în procedură.Realizeze o previziune a situaţiilor financiare ale societăţii (în special a fluxurilor de numerar) pe baza cărora să se confirme sau să se infirme un asemenea risc potenţial (insolvenţa iminentă) .Luarea în sine a deciziei: este sau nu este. 213 . (dificultatea realizării de previziuni.. judecătorul sindic are opţiunea apelării la un expert care să se pronunţe asupra unei astfel de speţe. inclusiv prin apariţia de neevitat a laturii subiective. De multe ori se întâmplă ca o stare previzionată de criză de lichiditate (aparent o stare de insolvenţă iminentă) să poată fi depăşită prin măsuri ce pot fi planificate în momentul constatării existenţei unui asemenea risc. În concluzie. Trebuie foarte clar menţionat că previzionarea unei crize de lichidităţi pentru care se cunosc şi măsurile de contracarare (criza este una temporară – situaţie frecvent întâlnită) nu constituie un caz în care trebuie solicitată deschiderea procedurii. 2. fără însă a tergiversa deschiderea procedurii atunci când situaţia o impune. utilizarea indicatorului de lichiditate ca şi criteriu de decizie în ceea ce priveşte stabilirea stării de insolvenţa vădită a unui debitor trebuie să fie făcută din considerente de ordin practic într-o manieră flexibilă.1.3.). indiferent de onestitatea autorului) .1. Dificultatea sporită este dată în special de: .1. debitorul (societatea) unei estimări deloc uşoare în ceea ce priveşte probabilitatea apariţiei insolvenţei în perioada următoare (de obicei următoarele luni).1.

judecătorul sindic. 214 . politica financiară cât şi cea fiscală. se utilizează un indicator al activităţii de exploatare care nu ţine cont de politicile financiare şi fiscale şi de amortizare. iar activitatea nu mai contribuie pozitiv la dezvoltarea economiei. dar care ia în considerare politica de amortizare. Acest indicator este excedentul brut de exploatare (EBE). este rezultatul curent (Rc).degradare economică.degradare juridică. . Degradarea activităţii societăţii poate fi sintetizată în trei componente: . calculând soldul încasărilor şi cheltuielilor legate de activitatea industrială şi comercială. pentru detectarea nonprofitabilităţii. Degradarea economică a activităţii poate fi un semnal al unor pierderi care semnalează faptul că societatea nu mai este rentabilă. atunci când este pus în situaţia analizării daca la un moment dat debitorul ar fi trebuit sau nu să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte starea de insolvenţă iminentă. Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate. are la îndemână apelarea la un expert.2.degradare financiară. Pentru o detaliere a metodelor şi tehnicilor de previziune aplicabile în vederea efectuării unei astfel de analize considerăm relevante capitolele 3. Previzionarea situaţiilor financiare şi 3. Un alt indicator care reflectă starea de degradare a activităţii. Analiza EBE ne conduce la concluzia că ultimul stadiu al degradării economice îl reprezintă înregistrarea unei valori adăugate negative. Degradarea financiară a activităţii este datorată faptului că societatea comercială nu poate acoperi din activele lichide. inclusiv din punctul de vedere al insolvenţei sau al insolvenţei iminente. se poate considera că acesta în mod rezonabil ar fi putut să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte insolvenţa iminentă.Întrucât analiza efectuată cu scopul determinării existenţei unei stări de insolvenţă iminentă este una complexă. . Pentru a sublinia diferitele situaţii în care se poate afla o societate din punct de vedere al degradării activităţii sale. generând mai multe cheltuieli decât venituri. De asemenea. fapt care are în plus avantajul lipsei subiectivităţii de care ar putea da dovadă debitorul atunci când este pus în situaţia investigării în mod critic a propriei afaceri. mai jos sunt prezentate câteva scurte consideraţii referitoare la starea în care se poate afla la un moment dat aceasta. debitorul are varianta apelării la un expert. Cel mai frecvent.3. Rezultatul activităţii nu mai produce profit. În acest caz acesta trebuie să răspundă în plus la întrebarea dacă la data la care ar fi trebuit luată decizia introducerii unei cereri de către debitor.

datoriile exigibile. în încetare de plăţi.încetarea plăţilor. pentru a urmări dacă regulile echilibrului financiar sunt respectate (mijloacele economice permanente să fie acoperite din resurse permanente. Chiar şi la acest nivel este important să se facă o distincţie între societăţile comerciale nerentabile. deşi nu presupune încetarea plăţilor. pentru a evidenţia ponderea disponibilităţilor băneşti şi a datoriilor pe termen scurt . sau chiar . pentru a evidenţia dacă elementele de activ sunt suficiente pentru a acoperi datoriile societăţii .1) şi cauze endogene (Tab. Cauzele care determină degradarea economică şi financiară a unei societăţi comerciale şi creşterea vulnerabilităţii acesteia se pot grupa în cauze exogene (Tab. Această situaţie generează imposibilitatea efectuării plăţilor scadente şi o situaţie tensionată cu partenerii de afaceri. . criza este în general avansată. pasivul pe termen scurt fiind superior activului pe termen scurt.analiza echilibrului financiar. degradarea din punct de vedere juridic presupune declanşarea stării de insolvenţă.analiza vitezei de rotaţie a creanţelor şi datoriilor pe termen scurt. datorată întreruperii efective (şi – în anumite cazuri – definitive) a activităţii societăţii comerciale. Dacă la nivelul unei întreprinderi are loc încetarea plăţilor. temporar.2). . .analiza lichidităţii şi solvabilităţii societăţii. priveşte societăţile comerciale care se confruntă cu dificultăţi de trezorerie şi care nu respectă echilibrul financiar. Pentru a urmări degradarea stării financiare se poate apela la: . caz în care situaţia întreprinderii este compromisă. relaţiile întreprinderii cu partenerii săi au devenit conflictuale şi în majoritatea cazurilor salvarea activităţii este aproape imposibilă În aceste situaţii. dar vulnerabile şi care se pot afla. pentru a urmări ce relaţie există între durata de încasare a creanţelor şi durata de plată a datoriilor. care nu mai pot supravieţui şi societăţile comerciale cu o situaţie financiară bună. Degradarea juridică a activităţii este generată de: . aflate în imposibilitatea de a-şi onora plăţile.analiza structurală a activelor şi pasivelor pe termen scurt. 215 . în special cu creditorii şi furnizorii. care. iar mijloacele economice temporare să fie acoperite din resurse temporare).situaţia financiară dificilă.

.probleme de management. pentru 18. . s-a constatat că aceste dificultăţi pot fi grupate în 5 categorii: . pag. 130 Gresse.5 % din cazuri.7 % din cazuri. Carol.probleme specifice de trezorerie. op. pentru 17. pentru 33. 28 216 .2 % din cazuri.reducerea rentabilităţii. pentru 23 % din cazuri.5 % din cazuri. pentru 7.Într-un studiu realizat în Franţa în 1986 pe un eşantion de 244 de întreprinderi aflate în dificultate130. . ..cit.cauze accidentale.reducerea activităţii.

pag. 2003. Factori exogeni care conduc la creşterea vulnerabilităţii întreprinderii Sursa: Negrilă. 1. Editura Mirton.. Timişoara. A.Tabel nr.22 . Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.

Tabel nr. A. Editura Mirton. Timişoara. Factori endogeni care conduc la creşterea vulnerabilităţii întreprinderii Sursa: Negrilă.23 . pag.. 2. Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. 2003.

3 . 94. respectiv în parte. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului. sunt: a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale. 138 din lege. ……………” Administratorul judiciar „Art. 20 . 28 şi art. în cursul normal al comerţului său. e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului. precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătoruluisindic într-un termen stabilit de acesta. conform obiectului de activitate. ……….În înţelesul prezentei legi. d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului. în cadrul prezentei legi. în condiţiile art. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar. cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate.. a activităţii debitorului. Activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare efectuate de debitor în perioada de observaţie. într-un termen stabilit de acesta.1 Temeiul legal Definiţii „Art. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: …………… 12. şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic. dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar. sau f) conducerea integrală. 219 . c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă.(1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar.11 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare la deschiderea procedurii de insolvenţă 11. 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată. b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora.

atunci când valoarea obiectului garanţiei. susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. în una dintre următoarele situaţii: A.. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. renunţarea la garanţii reale. 39 . precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial.” Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii „Art. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă. (1) pct.În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează.………. 23 . iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. cu excepţia cazurilor în care va fi stabilit că acestea vor fi achitate din fondul constituit conform art.. încheierea de tranzacţii.. administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate.4 din prezenta lege. i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative. j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor. …………. descărcarea fidejusorilor. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. în cadrul procedurii. descărcarea de datorii. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic. a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie.(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta. …………. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional.” „Art. 121 alin.1. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. 220 . determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. B. h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect.

(1) lit. motivele care nu permit reorganizarea şi. pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. lichidatorul în cazul procedurii simplificate va întocmi şi va supune judecătorului-sindic. reale sau personale. ca urmare a acumulării dobânzilor. după caz. (1) vor putea fi autorizate. în termen de maximum 5 de zile de la data primirii acesteia. va propune intrarea în faliment. în termenul stabilit de judecătorul-sindic. 1 alin. debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi. un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului. după cum urmează: ……………… (2) Actele.b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. (2). (2) În cazurile prevăzute la alin. operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) lit. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. respectiv.” „Art. 221 . c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare. majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi. raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori. 59 – (1) Administratorul judiciar. a). c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării. 49 .(1) Pe perioada de observaţie. A. (2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului. în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar. ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect. acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special. rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi. B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor. (3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. a celorlalte elemente. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa. pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. în acest caz.” „Art. pentru satisfacerea dobânzilor. respectiv. sau după caz. precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente.

pe baza cărora creditorii. din punctul de vedere al administratorului. colaborează la întocmirea acelui plan. Exemplele cele mai importante sunt: . (2) va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. supravegherea gestionării patrimoniului sau conducerea în tot sau în parte a activităţii debitorului .raportul prin care se propune continuarea perioadei de observaţie sau intrarea în procedura simplificată (falimentul) – într-un interval de 30 de zile de la desemnare .stabilirea activităţilor curente.36) în vederea valorificării imediate a unei garanţii .2 Utilitate În această perioadă (de observaţie) administratorul trebuie să întocmească un număr de rapoarte şi de analize esenţiale pentru desfăşurarea procedurii. mediu şi chiar lung. sau dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul sau mai mulţi creditori. menţinerii sau denunţării unor contracte sau propunerii unor tranzacţii Având în vedere termenele prevăzute de Lege precum şi durata estimativă a perioadei de observaţie se poate trage concluzia clară că aceasta este o perioadă extrem solicitantă pentru participanţii la procedură. prin raportul său administratorul judiciar arată că activitatea debitorului este reorganizabilă. acesta trebuie în acelaşi timp să analizeze în amănunţime deopotrivă istoria societăţii.” 11.elaborarea planului de reorganizare a debitorului sau propunerea intrării în faliment . prevăzută la alin.analizele în vederea anulării unor acte frauduloase sau a unor tranzacţii ce ar prejudicia drepturile creditorilor. la cererea debitorului. Astfel. (4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului. acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor.(3) În cazul în care. dacă. pentru a putea răspunde întrebărilor şi 222 .fundamentarea dovezii contrare în ceea ce priveşte cererea unui creditor de ridicare a suspendării (art.raportul amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare ori a motivelor care nu permit reorganizarea – într-un interval de 60 de zile de la desemnare . ……………. judecătorul sindic sau chiar acesta trebuie să ia decizii cruciale (cu impact foarte mare asupra debitorului şi a sumelor care urmează a se recupera). în procedura generală. activitatea curentă şi perspectivele pe termen scurt.

provocărilor pe care le ridică rapoartele şi analizele mai sus menţionate. în cazul fiecăruia dintre rapoartele şi analizele mai sus menţionate. în situaţia reorganizării activităţii.analiza situaţiilor financiare ale debitorului pe o perioadă anterioară deschiderii procedurii (de ex. care are ca şi scop diagnosticarea stării financiare în vederea identificării punctelor slabe şi a punctelor forte a gestiunii financiare şi mai ales a acelor activităţi care generează pierderi. Obiectivul analizei este de a furniza informaţii pentru pregătirea restructurării şi construirea bilanţului previzional. având ca scop final fundamentarea deciziilor extrem de importante care trebuie luate în această perioadă. sunt prezentate în continuare.analiza elementelor de mediu intern (inclusiv elemente operaţionale) şi mediu extern care explică rezultatele înregistrate de debitor în perioada respectivă . Unul dintre aspectele prezente în acest stadiu este efectuarea analizei activităţii unei societăţi comerciale. în principal: . 11. Analiza în vederea continuării perioadei de observaţie – „Raportul de 30 de zile” În vederea luării unei astfel de decizii (continuarea perioadei de observaţie sau propunerea intrării în faliment) sunt necesare. în cazul în care nu se decide intrarea în procedura simplificată (faliment). chiar dacă acestea sunt în acest moment întro formă incipientă Practic. 223 . demersurile efectuate pentru întocmirea „Raportului de 30 de zile” constituie o bună parte din demersurile „Raportului de 60 de zile” ale cărui principale obiective cuprind depistarea cauzelor insolvenţei şi evidenţierea posibilităţilor reale de reorganizare.înţelegerea situaţiei actuale şi a perspectivelor continuării activităţii (redresării) debitorului. bazată pe previziuni financiare întocmite pentru o perioadă relevantă. Analiza economico-financiară stă la baza tuturor rapoartelor şi analizelor menţionate.3 Principalele aspecte urmărite Principalele aspecte urmărite (sinteza modalităţii de abordare). cel puţin 3 ani). toate analizele efectuate până aici fiind folosite în continuare în pregătirea raportului menţionat. în paralel cu .

cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi existenţa premiselor necesară atragerii răspunderii acestora şi opinie asupra posibilităţilor reale de reorganizare) sunt necesare. în momentul în care se ajunge la elaborarea acestui plan. Înainte de orice alte consideraţii.contactul cu partenerii de afaceri ai debitorului în vederea estimării apetitului acestora în ce priveşte continuarea relaţiilor de afaceri cu debitorul (clienţi.conlucrarea cu debitorul şi/sau creditorii în vederea înţelegerii punctului de vedere pe care aceştia îl au referitor la situaţia societăţii şi eventualele posibilităţi de redresare. . în principal: . concluzia Raportului de 60 de zile este aceea că există posibilităţi reale de reorganizare. Practic.analiza situaţiilor financiare ale debitorului pe o perioadă anterioară deschiderii procedurii (de ex. în paralel cu . fără ca planul de reorganizare să fie întocmit. cel puţin 3 ani). în vederea luării deciziei de participare şi/sau susţinere a unui plan propus de către aceştia sau de depunere a unui plan propriu . trebuie făcute două precizări importante: 224 .„Raportul de 60 de zile” – Depistarea cauzelor insolvenţei şi analiza posibilităţilor de redresare Pentru a putea răspunde obiectivelor raportului (cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă. inclusiv eventuala contribuţie a managementului/ administratorilor la ajungerea în respectiva stare . cel puţin arată posibilităţi reale de reorganizare .concluzii din care să rezulte cauzele care au dus la deteriorarea situaţiei societăţii. furnizori. finanţatori) La sfârşitul acestei perioade.ambele urmate de . trebuie totuşi ca liniile directoare ale acestuia să fie conturate. într-o formă în care chiar dacă nu oferă garanţia reuşitei unei reorganizări. Elaborarea planului de reorganizare Elaborarea planului de reorganizare trebuie privită ca o continuare a celor două rapoarte anterior analizate (cel de 30 şi cel de 60 de zile).înţelegerea situaţiei actuale şi a perspectivelor continuării activităţii (redresării) debitorului. astfel încât să poată fi trasă concluzia existenţei unor posibilităţi reale de reorganizare.analiza elementelor de mediu intern (inclusiv elemente operaţionale) şi mediu extern care explică rezultatele înregistrate de debitor în perioada respectivă. bazată pe previziuni financiare întocmite pentru o perioadă relevantă.

Estimarea şanselor de vânzare a unor active la preţurile propuse. etc Stabilirea activităţilor curente. ceea ce ar face ca pentru finalizarea acestuia să mai fie necesare acţiuni referitoare în principal la fundamentarea premizelor pe baza căruia acesta a fost întocmit Astfel. supravegherea sau conducerea activităţii debitorului Activităţilor curente înseamnă.Demonstrarea existenţei/disponibilităţii surselor de finanţare necesare reuşitei planului. pe baza de studii ale pieţei sau cereri ale unor potenţiali cumpărători .Perspectivele de reorganizare ale debitorului. conform definiţiei date de Lege. acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare efectuate de debitor în perioada de observaţie. presupunând că ne aflăm în situaţia descrisă mai sus la al doilea paragraf (ceea ce înseamnă că planul a fost deja – în mare – conturat).Fundamentarea costurilor aferente produselor şi serviciilor debitorului. planul de reorganizare să fi fost deja întocmit într-o bună măsură. în cazul în care debitorul depune această cerere. în cursul normal al comerţului său (cum ar fi continuarea activităţilor contractate. într-un mod rezonabil. capital de lucru. solicitând totodată intrarea în procedura reorganizării judiciare . dimpotrivă.Nici una dintre părţile interesate (debitor sau creditori) nu trebuie să aştepte momentul finalizării raportului de 60 de zile pentru a finaliza un plan de reorganizare. cum ar fi (fără ca enumerarea să fie exhaustivă): .Demonstrarea. În opinia noastră identificarea activităţilor curente laolaltă cu decizia continuării acestora pe parcursul perioadei de observaţie trebuie să fie făcute având în vedere şi faptul că această decizie afectează nu numai pe termen scurt averea debitorului (şi implicit gradul de recuperare al creanţelor creditorilor) ci şi pe termen mediu şi lung (privite din perspectiva procedurii): . acesta poate fi depus chiar şi odată cu cererea de deschidere a procedurii. ar trebui ca acţiunile celor care îl întocmesc să se concentreze asupra fundamentării principalelor premize luate în considerare. inclusiv analiza capitalului de lucru necesar . prin aceea că afectează activitatea pe termen scurt a acestuia (profitabilitate. a existenţei cererii pentru produsele sau serviciile debitorului (cantităţi şi preţuri) . etc) şi percepţia pieţei - 225 . ar trebui ca ulterior finalizării raportului de 60 de zile.Dacă toate lucrurile decurg normal. efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora sau asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente).

având în vedere perioada încărcată pe care o presupune deschiderea procedurii. în acest sens. inclusiv în ceea ce priveşte înţelegerea nivelului normal al capitalului de lucru aferent . după caz.Înţeleagă activitatea debitorului (fără excepţie. un client pierdut eventual se mai poate recâştiga doar cu eforturi semnificative) .O analiză a activităţilor aflate în desfăşurare la momentul deschiderii procedurii. trebuie efectuate în principal: . administratorul trebuie să: . toate rapoartele şi analizele anterior amintite contribuie covârşitor la obţinerea gradului de înţelegere necesar) . de 30 şi 60 de zile sau cu elaborarea planului de reorganizare. de exemplu. prin aceea că. în vederea stabilirii activităţilor curente (şi implicit a delimitării oricăror alte activităţi care ar mai putea fi în desfăşurare la acel moment) . este necesară orice variantă de planificare care poate constitui o bază rezonabilă pentru verificarea rezultatelor ce urmează a se înregistra . fără întocmirea sau revizuirea unor planuri/bugete (exprimate deopotrivă în termeni operaţionali şi financiari) nu este posibilă urmărirea sau conducerea activităţii debitorului. beneficiind de efortul făcut pentru întocmirea acestora). pentru a exercita oricare dintre formele de supraveghere sau conducere amintite. menţinerea unor activităţi (chiar şi în condiţiile înregistrării de pierderi) poate să ducă la vânzarea în stare de funcţionare la un preţ semnificativ mai mare decât dacă activele ar fi fost în stare de conservare Pentru aceasta. În plus faţă de cele efectuate în vederea stabilirii activităţilor curente. În legătură cu stabilirea activităţilor curente este şi supravegherea gestiunii patrimoniului debitorului sau.O analiză a efectelor ce le-ar produce pe termen mediu şi lung decizia referitoare la activităţile curente (aceasta trebuie făcută în paralel/corelare cu cele două rapoarte.Planifice/Bugeteze activitatea debitorului: fără ca acest lucru să constituie un scop în sine.Vânzarea în bloc a unor active în stare de funcţionare.O analiză a acestor activităţi pentru a înţelege efectele financiare imediate ale desfăşurării lor. conducerea în tot sau în parte a activităţii acestuia.Urmărească rezultatele înregistrate în comparaţie cu planificarea/ bugetarea întocmită şi să explice cauzele înregistrării oricăror abateri faţă de acestea - 226 .asupra acestuia (de ex.

menţinerea sau denunţarea unor contracte sau propunerea unor tranzacţii trebuie să fie o consecinţă firească a analizelor şi rapoartelor aflate în curs de realizare în această perioadă. răspunsul la o astfel de întrebare nu ar trebui să constituie în sine o dificultate. Mai multe aspecte referitoare la modalitatea practică de luare a unor astfel de decizii va fi prezentată în cadrul capitolului 1. etc) aduc administratorul în posesia unor informaţii care îl fac să fie în măsură să ia. după ce se va fi luat decizia referitoare la declanşarea reorganizării sau trecerea în lichidare. Alte aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cadrul procedurii. toate analizele şi rapoartele prezentate în cadrul subtitlurilor de mai sus se sprijină pe metodele 227 . cu ajutorul analizei trebuind să: . iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. în cazul în care creditorul garantat susţine contrariul.se demonstreze că obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. deciziile referitoare la anularea unor acte frauduloase sau a unor tranzacţii ce ar prejudicia drepturile creditorilor. planul de reorganizare. În continuare. în condiţiile în care în acelaşi timp se află în curs de întocmire un plan de reorganizare (sau mai mult decât atât un astfel de plan a fost deja întocmit).39 din Lege. menţinerea sau propunerea unor contracte/tranzacţii În etapa imediat ulterioară deschiderii procedurii. Denunţarea. valoarea bunurilor rămase se diminuează.Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie Analiza economico-financiară este de asemenea implicată în momentul în care se află în discuţie o cerere a unui creditor garantat.5. chiar în aceste moment incipient al procedurii. formulată în baza art. Toate rapoartele şi analizele anterior prezentate (raportul de 60 de zile. există oportunitatea finalizării unor astfel de analize şi luării deciziilor necesare pentru creşterea gradului de recuperare a creanţelor creditorilor. sau şi mai simplu prin demonstrarea faptului că desfăşurarea planul devine imposibilă . Ca o concluzie generală. aceasta putând a fi demonstrat prin întocmirea unei variante a planului care să arate efectele acestei alterări. decizii de natura celor enumerate.se demonstreze că obiectul garanţiei prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. prin estimarea fluxurilor de numerar actualizate (adică a valorii) ansamblului de bunuri în cele două variante (cu sau fără activul în discuţie) Practic.

Analiza posibilităţii de reorganizare 14. Obiectul de activitate. iar dacă acesta este mai vechi de 12 luni. în condiţiile art. analiza vânzărilor. Analiza activităţii comerciale desfăşurate (după caz se va face referire la marketingul societăţii. Indicatori financiari şi evoluţia acestora (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii 7. Concluzii Din perspectiva analizei situaţiei istorice. La acest nivel se realizează o analiză detaliată a situaţiilor financiare a agentului economic. analiza 131 Manual de Bune Practici. Analiza economico-financiară – metode uzuale de analiză şi 3. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. Principalele capitole care se vor analiza în cadrul raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. Mai jos sunt prezentate. câteva dintre elementele de analiză la care se apelează. Particularităţi ale analizei previzionale. 2005 228 . dar şi din perspectiva analizei posibilităţilor de reorganizare. Analiza contului de profit şi pierdere în istoric (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii) 6. Analiza situaţiei patrimoniale (se va face analiză pe bilanţ contabil. Analiza indicatorilor bilanţieri în istoric (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii) 5. precum şi aspectele care trebuie atinse în legătură cu planul de reorganizare. Organizarea (Organigrama) funcţională şi de conducere a debitorului 10. PricewaterhouseCoopers. premize avute în elaborarea raportului) 2. Preambul (legislaţia aplicabilă.şi tehnicile de analiză economico-financiară prezentate în capitolele 2. Analiza litigiilor în care debitorul are calitatea de reclamant 9. a contractelor etc.) 8. 138 din lege. pentru determinarea nivelului de performanţă şi a stării financiare. numirea administratorului. precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. cu titlu de exemplu. sunt următoarele131: 1. Prezentarea cauzelor intrării în stare de insolvenţă 13. se vor lua în considerare informaţiile financiare avute la dispoziţie pentru perioada ulterioară ultimului bilanţ contabil) 4. Analiză resurse umane . Analiza obligaţiilor/nivelului de îndatorare/surselor 12. evoluţia şi structura capitalului social a debitorului (dacă există date se va prezenta şi un scurt istoric al debitorului) 3.evoluţie 11. Analiza litigiilor: Analiza litigiilor în care debitorul are calitatea de pârât .

sau să permită tragerea unei concluzii referitoare la motivele care nu permit reorganizarea.evoluţia şi structura veniturilor.evoluţia corelaţiei dintre consumurile totale şi volumul producţiei. de tipul diagnosticului financiar. . pe total şi pe produse. .evoluţia corelaţiei dintre consumul de resurse materiale şi volumul producţiei. . .evoluţia corelaţiei dintre vânzări şi încasări.volumul creanţelor şi rotaţia acestora pe clienţi. la nivel de produse/componente ale afacerii. . Pentru identificarea punctelor forte şi slabe ale nivelului de performanţă se vor urmări: .3.evoluţia corelaţiei dintre plăţi şi obligaţii de plată.volumul şi scadenţa datoriilor pe creditori (furnizori. .evoluţia corelaţiei dintre consumul de resurse umane şi volumul producţiei. . care să evidenţieze totodată şi: .activele cu grad redus de utilizare. . .evoluţia corelaţiei dintre producţie şi vânzări.produsele/afacerile cu o rotaţie greoaie a încasărilor. stat.1 Analiza Contului de profit şi pierdere Contul de profit şi pierdere permite urmărirea activităţii desfăşurate de întreprindere pe tipuri de activităţi şi construirea indicatorilor care reflectă volumul şi eficienţa activităţii de producţie şi comercializare.economico-financiară trebuie să fie una de tip structural. . în preţuri curente şi preţuri constante.deficienţe ale politicii creditului client şi furnizori şi motivele de manifestare. .evoluţia şi structura cheltuielilor. .evoluţia marjei profitului brut. .produsele/afacerile cu o rotaţie greoaie a stocurilor.produsele/afacerile la care se înregistrează pierderi sau o profitabilitate foarte redusă. . . 229 .evoluţia cifrei de afaceri. . 11. bănci) şi rotaţia acestora. clienţi.evoluţia profitului brut. salariaţi. precum şi să identifice posibilele soluţii de remediere/îmbunătăţire sau renunţare referitor la activităţile sau produsele în discuţie.

95 . . această perioadă va putea fi extinsă.evoluţia si structura stocurilor.evoluţia vitezei de rotaţie a creanţelor. ……………….evoluţia vitezei de rotaţie a stocurilor. . precum şi cu ordinea publică. (3) Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului. fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare.3.2 Analiza Bilanţului contabil Starea financiară a societăţii comerciale rezultă din: .evoluţia şi structura lichidităţii şi solvabilităţii.evoluţia capitalului permanent şi a structurii acestuia. 12 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cazul reorganizării judiciare 12. .” „Art. fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia. (4) La recomandarea administratorului judiciar. trezorerie). desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor. (3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani. (5) Planul de reorganizare va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate în sensul legii: 230 . cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor.evoluţia rentabilităţii. necesar de fond de rulment. .evoluţia vitezei de rotaţie a datoriilor. după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului.(1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului. .evoluţia structurii activelor circulante. socotiţi de la data confirmării. inclusiv în ce priveşte modalitatea de selecţie.11.evoluţia furnizorilor.evoluţia echilibrului financiar (fond de rulment.1 Temeiul legal Planul „Art. . cu cel mult încă o perioadă de un an.evoluţia creanţelor. . globală şi la termen. . . dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi dintre creditorii aflaţi în sold la acea dată. . .evoluţia gradului de îndatorare. (2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. 94 ………….

modificarea sau stingerea garanţiilor reale. păstrarea. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora. 116-120. penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale. Prin excepţie de la prevederile art.b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate. D. în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment. 31/1990 privind societăţile comerciale. precum şi modificarea ratei dobânzii. modificarea actului constitutiv al debitorului. I. în condiţiile prevăzute de Legea nr. în condiţiile legii. cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii. C şi D. J. în întregime sau în parte. d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe. inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa. al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise. în beneficiul creditorului garantat. c) dacă şi în ce măsură debitorul. Lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. fuziunea debitorului. a conducerii activităţii sale. 39 alin. asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere. cu acordarea obligatorie. valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. constituite anterior sau ulterior confirmării planului. şi de Legea nr. (3). G. 297/2004 privind piaţa de capital. în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului. membrii grupului de interes economic. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului. republicată. acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic. B. cum ar fi: A. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. 297/2004 privind piaţa de capital. în condiţiile prevăzute de art. în scris. cu modificările şi completările ulterioare. c). în condiţiile legii. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres. (2) lit. prelungirea datei scadenţei. E. sau distribuirea acestora către creditorii debitorului. separat sau în bloc. în conformitate cu prevederile art. F. 205 alin. libere de orice sarcini. de către debitor. C. (6) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare. cu modificările şi completările 231 . a unei garanţii sau protecţii echivalente. (2) din Legea nr. 98 alin. H.

(6) litera J. (3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite. (8) Înregistrarea menţiunii în registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului. dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanţelor debitorului. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă. prin derogare de la prevederile alin. planul propus de creditori poate prevedea modificarea. în baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare care se va publica în Monitorul Oficial al României partea a VI-a”. cu modificările şi completările ulterioare. 31/1990. şi D. L. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului. C. să-şi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului. ………” Reorganizarea „Art.persoană juridică . 98 ……………. „Art. c) membrii sau asociaţii/acţionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori. b) în caz de faliment membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire. care conţine toate informaţiile prevăzute de prezenta lege. b) de determinare.. şi c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni. 105 . a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii. fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului. şi de la Legea 297/2004 privind piaţa de capital. planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare. în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare. republicată. privind societăţile comerciale. inserarea în actul constitutiv al debitorului . K. 205 alin (1) din acea lege. (7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. a unor prevederi: a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot. administratorul judiciar. de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor. comitetul creditorilor sau oricare dintre 232 .(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale. înainte de admiterea lui. a actului constitutiv.sau al persoanelor menţionate la lit. operaţiunile cuprinse la acest punct sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art.ulterioare.

motivat şi alte măsuri. intrarea în faliment în următoarele cazuri: ………………. care va fi avizată de către comitetul creditorilor. (1). analiza economico-financiară stă la baza: .solicitării de aprobare a intrării în faliment. Ulterior aprobării de către comitetul creditorilor.alegerii variantei de reorganizare şi întocmirii unui plan detaliat (incluzând aici soluţiile creative permise de lege) . prin sentinţă sau. după caz. iar debitorul sau. la solicitarea judecătorului sindic . (4).analizării planului propus de părţile legal îndreptăţite şi exprimării unei opinii privind posibilitatea de realizare a planului. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei. (2) De asemenea. printr-o încheiere. atunci când se consideră că planul va eşua 233 .2 Utilitate În ceea ce priveşte perioada de reorganizare (incluzând aici planul de reorganizare).” Trecerea în faliment „Art. administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor. (2) Înregistrarea cererii menţionate la alin. după caz. administratorul judiciar va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii. 107 . (3) În termen de 5 zile de la şedinţa comitetului creditorilor menţionată la alin. după caz.” „Art. potrivit art. comitetul creditorilor va putea convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau administratorul judiciar.întocmirii rapoartelor trimestriale asupra situaţiei financiare a averii debitorului (incluzând abaterile faţă de plan şi explicaţiile aferente) . prin încheiere. C. …………………” 12. rapoarte comitetului creditorilor asupra situaţiei financiare a averii debitorului. în condiţiile art. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite. în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderii averii sale. în vederea recuperării acestora. în condiţiile art. în vederea consultării rapoartelor. 102 alin.creditori. 107 şi următoarele. precum şi efectele acestora şi să propună. 106 . trimestrial.(1) Judecătorul-sindic va decide.(1) Debitorul prin administratorul special sau. precum şi administratorul special poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment. administratorul judiciar va trebui să prezinte. 32. rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului.

îmbunătăţirea lichidităţii prin gestionarea mai bună a capitalului de lucru (obiectiv pe termen scurt şi mediu).Managementul societăţii . În acest stadiu efectuarea analizei presupune calcularea indicatorilor economico-financiari.3 Principalele aspecte urmărite Pentru succesul planului de reorganizare este necesar să fie identificate şi aplicate un set de măsuri de urgenţă care să vizeze. în principal.Previziunea recuperării creanţelor deţinute 3) Evaluarea patrimoniului. eşalonate pe maxim un trimestru).creşterea profitabilităţii societăţii (prin renegocierea preţului de vânzare. restructurarea financiară (de exemplu. şi un program de activităţi cu caracter de permanenţă (de exemplu. . se regăsesc: . reorientarea spre alte pieţe.Necesarul de investiţii . eşalonat pe o durată de 3 ani) care privesc domeniul organizatoric. PricewaterhouseCoopers. managerial şi tehnologic. reducerea costurilor de producţie). care reflectă starea financiară după aplicarea măsurilor de redresare economico-financiară. 2005 234 . care să poată să răspundă la întrebarea dificilă referitoare la necesitatea solicitării intrării în faliment. Structura planului de reorganizare trebuie să includă cel puţin următoarele elemente132: 1) Informaţii generale referitoare la debitor . Orice analiză şi decizie care se va face în acest sens trebuie să fie una de perspectivă (pe termen scurt şi mediu). . 12. contului de profit şi pierderi şi a bilanţului previzionate.Prezentare generală .restrângerea portofoliului de produse/activităţi la cele profitabile şi competitive. Abaterile faţă de un plan stabilit precum şi înregistrarea de pierderi temporare sunt posibile fără însă ca aceasta să însemne neapărat că planul va eşua. pe baza fluxului de numerar. 132 Manual de Bune Practici.Structura acţionariatului la momentul declanşării procedurii de insolvenţă şi eventualele modificări propuse prin plan .Pieţe pe care acesta acţionează 2) Prezentarea activului societăţii debitoare .Trebuie făcută încă de la început precizarea foarte importantă referitoare la modalitatea în care trebuie să fie judecată conformarea debitorului faţă de planul aprobat precum şi aducerea de pierderi asupra averii sale. Printre mijloacele folosite în vederea atingerii obiectivelor urmărite prin planul de reorganizare.

Finanţare prin vânzarea unora dintre activele debitorului În cazul în care aportul de capital se face într-o societate listată pe piaţa de capital şi prin efectuarea acestui aport unul dintre acţionari depăşeşte neintenţionat pragul de control. care presupune: . 235 . 6) Previziunea situaţiilor financiare ale societăţii debitoare pe perioada reorganizării .redimensionarea personalului.Situaţia fluxurilor de numerar Programul măsurilor de urgenţă are ca şi obiective principale restructurarea producţiei şi creşterea lichidităţii. prin excepţie de la prevederile art. . .Scopul evaluării este asigurarea premiselor pentru aplicarea unui tratament corect şi echitabil fiecărui titular de creanţe. .Modalităţi de acoperire a datoriilor . Creşterea lichidităţii. care poate fi realizată prin: . . .atragerea de noi surse de finanţare externe. prin oferirea unei recuperări cel puţin la fel de mare ca în situaţia falimentului. 297/2004 privind piaţa de capital.Programul de plată a creditorilor. .creşterea productivităţii muncii.realizarea de economii la cheltuieli. el nu va fi.Finanţare prin apelarea la credite bancare .Finanţare prin aport de numerar .În condiţiile opririi activităţii şi a vânzării în lichidare a bunurilor 4) Surse de finanţare pe perioada reorganizării .redimensionarea stocurilor. Restructurarea producţiei poate fi realizată prin : .stabilirea activelor neutilizate sau cu utilizare redusă şi vânzarea lor. care presupune: .Tabelul creditorilor.În condiţiile continuării activităţii .reducerea volumului creanţelor. obligat să facă o ofertă publică celorlalţi acţionari deoarece el şi-a luat un risc în demersul de redresare al debitorului. 205 alin. .identificarea surselor de aprovizionare mai ieftine. .obţinerea de lichidităţi. 5) Pasivul societăţii . prin: .stoparea producţiei la produsele cu pierderi. Categorii de creditori.redimensionarea producţiei pentru produsele cu rotaţie redusă a stocurilor şi creanţelor.eliminarea pierderilor. (2) din Legea nr. la care ceilalţi acţionari nu au vrut să achieseze.reorganizarea producţiei. .Contul de profit şi pierderi . Estimarea valorii imobilizărilor corporale trebuie făcută în cazul a două situaţii distincte: .

.identificare de noi clienţi şi furnizori. . Creşterea lichidităţii poate fi realizată prin următoarele măsuri: .cursuri de recalificare. Aceste obiective derivate presupun măsuri specifice pentru fiecare subsistem funcţional al societăţii comerciale.fundamentarea costurilor.îmbunătăţirea disciplinei. .urmărirea stocurilor la clienţi.la nivelul subsistemului financiar: . .dezvoltare: 236 - .dezvoltare: .la nivelul subsistemului tehnic: .direcţionarea politicii de creditare comercială.pregătirea agenţilor comerciali şi de distribuţie.renegocierea termenelor de plată a furnizorilor.fundamentarea necesarului de investiţii.stabilirea şi urmărirea bugetelor pe proiecte şi activităţi. .obţinerea unor termene de plată mai relaxate. . .la nivelul subsistemului comercial: .identificarea de resurse materiale de substituţie.studierea efectului de levier (de exploatare şi financiar).restructurarea datoriilor. . . stat. . Programul de activităţi cu caracter continuu are ca şi obiectiv principal redresarea financiară a societăţii comerciale şi urmăreşte. creşterea lichidităţii şi creşterea profitului. .selecţia şi perfecţionarea personalului.reducerea cheltuielilor comune.îmbunătăţirea organizării producţiei.redimensionarea activelor circulante. .la nivelul subsistemului cercetare.urmărirea riguroasă a încasării creanţelor.la nivelul subsistemului financiar: . în principal. .dimensionarea nivelului producţiei în funcţie de evoluţia cererii.la nivelul subsistemului personal: . .la nivelul subsistemului cercetare. salariaţi etc. .la nivelul subsistemului comercial: . prin: . .creşterea vânzărilor.reducerea creanţelor. . . . Creşterea profitului poate fi realizată prin următoarele măsuri: . clienţi. .redimensionarea stocurilor. . . .urmărirea clienţilor.redimensionarea necesarului de aprovizionat. .reeşalonarea datoriilor faţă de bănci.asigurarea dotării logistice.

. . la nivel lunar. Această activitate (de urmărire) este una extrem de importantă.îmbunătăţirea disciplinei de producţie. administratorul trebuie să: .implementarea investiţiilor.la nivelul subsistemului personal: .economii de costuri. consecinţa eşuării unui plan fiind intrarea în faliment a debitorului. Pentru a putea să răspundă la întrebarea referitoare la respectarea planului de reorganizare.creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie. dacă mai este cazul.la nivelul subsistemului tehnic: .la nivelul subsistemului productiv: .orientarea producţiei.dispună de o planificare/bugetare detaliată (expresia la nivel de detaliu operaţional şi financiar a planului de reorganizare) a activităţii societăţii pe o perioadă cel puţin egală cu perioada propusă pentru reorganizare. . elaborare.elaborarea şi perfecţionarea criteriilor de promovare şi antrenare.redimensionarea necesarului de personal.îmbunătăţirea organizării muncii.reducerea cheltuielilor indirecte.stabilirea obiectivelor şi sarcinilor individuale. .îndeplinirea sarcinilor de producţie.încărcarea capacităţilor de producţie. . . Cealaltă etapă importantă care urmează după alcătuirea şi votarea unui plan de reorganizare este urmărirea îndeplinirii prevederilor planului.planificarea detaliată să fie bazată pe un model economico-financiar flexibil care să permită în orice moment adaptarea rapidă a planului la noile condiţii de - 237 . realizarea de noi produse. cercetarea şi implementarea de noi tehnologii. Pe baza măsurilor care urmăresc creşterea gradului de lichiditate şi a profitului se va elabora bilanţul previzionat (precum şi fluxul de numerar şi contul de profit şi pierderi previzionate) care vor fi utilizate pentru aprecierea noii stări financiare a societăţii comerciale. . . . . .introducerea standardelor de calitate. trimestrial şi anual . . condiţiile de implementare şi realizare a programului de restructurare pe termen mediu şi lung.creşterea intensivă a productivităţii muncii. . Programul măsurilor de urgenţă precum şi Programul de activităţi cu caracter continuu pregătesc.urmărirea şi perfecţionarea calităţii. .

(4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. să ia măsuri corective. negociere directă sau o combinaţie a celor două.- - - mediu (schimbare de preţuri. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.1 Temeiul legal Efectuarea lichidării „Art.sau individual. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului.ca un ansamblu în stare de funcţionare . sau la extremă să propună trecerea în faliment a debitorului. va fi aprobată de adunarea creditorilor. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. respectiv licitaţie publică. astfel încât analizele de tip „realizat faţă de bugetat” să poată fi efectuate în timp real înţeleagă (explice) diferenţele „realizat faţă de bugetat” să stabilească cauzele obiective sau subiective care leau generat şi să poată estima impactul acestora asupra şanselor de reuşită a planului (cu alte cuvinte. persoană fizică sau juridică. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. 116 . Bunurile vor putea fi vândute în bloc . într-o formă adecvată. Metoda de vânzare a bunurilor. 13 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cazul falimentului 13. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. în orice moment – chiar şi când de exemplu se înregistrează pierderi temporare – să poată aprecia dacă planul este în pericol să eşueze) să deţină controlul asupra situaţiei în care se găseşte debitorul (cel puţin în ceea ce priveşte înţelegerea poziţiei financiare în care acesta se află) astfel încât să fie în măsură să preîntâmpine crize. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. a acestora. etc) sistemul de urmărire a rezultatelor activităţii debitorului să fie consistent cu planificarea-bugetare. sau va utiliza. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. modificare a previziunilor în ceea ce priveşte vânzările. cât şi 238 .(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic.

estimare ce se face cu ocazia distribuirii de sume realizate în urma lichidării. datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. cu atât este mai complicată o astfel de estimare. O altă activitate în care analiza economico-financiară (previziunea) este implicată.2 Utilitate Printre primele decizii comerciale ce trebuie luate ca urmare a intrării în faliment se află decizia referitoare la modalitatea de vânzare a bunurilor (în bloc sau individual) decizie care trebuie să se bazeze pe: . se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. 239 . sume proporţionale. 127 . fundamentate de asemenea pe baza analizei economicofinanciare.” 13. este cea de estimare a rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. luarea deciziilor privind încetarea sau continuarea activităţii. Cu cât procesul de lichidare se află într-un stadiu mai incipient (altfel spus cu cât timpul necesar finalizării procedurii este mai mare). prin bloc. până la încheierea tranzacţiilor referitoare la vânzarea activelor.evaluarea pentru unul sau mai multe blocuri de active (ca ansamblu funcţional).în bloc. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente.” Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării „Art. evaluare care se bazează la rândul ei pe planurile de afaceri şi previziunile financiare care pot fi întocmite în mod rezonabil pentru acel bloc De asemenea.Cu ocazia distribuirilor parţiale următoarele sume vor fi consemnate: 1. sume proporţionale. 4. datorate creanţelor admise provizoriu. trebuie luată pe criterii economice. 3. dar nu le-au prezentat. 2. sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă.evaluarea individuală (în vederea vânzării separate) a bunurilor debitorului . rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. care trebuie să prevadă evenimente viitoare îndepărtate (împreună cu reflectarea bănească a acestora). ca ansamblu funcţional.

compararea valorii estimate de vânzare în bloc cu suma valorii de vânzare individuală a activelor componente. Dacă acestea sunt prevăzute a se desfăşura pe o perioadă suficient de mare (de exemplu pe o perioadă mai mare de un an). necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente.identificarea unei rate de actualizare (costul capitalului) care să reflecte cel mai bine riscurile asociate activităţii respective . dintre care amintim: . ci se urmăreşte desfăşurarea activităţilor specifice în aşa fel încât să se maximizeze averea distribuibilă a debitorului. Modalităţi de valorificare a bunurilor din averea debitorului Unul dintre cazurile în care analiza economico-financiară şi previziunea sunt implicate este decizia de vânzare în bloc a unor bunuri ca un ansamblu în stare de funcţionare. 240 . în varianta de funcţionare care poate fi în mod rezonabil identificată ca reprezentând cea mai bună utilizare a ansamblului . etc).3 Principalele aspecte urmărite În acest caz nu se efectuează o analiză pe bază de indicatori. ca ansamblu funcţional înţelegându-se o parte sau toate bunurile debitorului.13. prin bloc.întocmirea unui plan de afaceri/ previziuni financiare pe termen mediu şi lung.ajustarea valorii obţinute astfel încât să se obţină un interval de negociere (sau bază de plecare a preţului de vânzare). astfel încât să se poată valida varianta de vânzare în bloc.estimarea valorii ansamblului pe baza previziunilor financiare şi a ratei de actualizare . prin care să se ţină cont de faptul că bunurile se vând în faliment . care se determină prin parcurgerea mai multor etape. Oricare dintre activităţile desfăşurate presupun încasări (din vânzări de active imobilizate sau circulante şi din creanţe. în orice estimări se realizează în vederea luării unor decizii comerciale se impune actualizarea lor. precum şi plăţi.stabilirea ansamblului/ansamblurilor de bunuri care ar trebui să funcţioneze împreună . Preţul nedefalcat ce s-ar oferi pentru un astfel de ansamblu (bloc) se estimează ca valoare de randament a ansamblului funcţional.

din lichidarea averii debitorului.1 Temeiul legal Situaţia unor acte juridice ale debitorului Art. ………………. ……………… d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia.cheltuieli de funcţionare (cheltuieli datorate continuării activităţii sau cheltuieli aferente strict operaţiunilor de lichidare) .din continuarea activităţii . dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer. b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită. pe o perioadă de timp care în anumite cazuri poate să depăşească semnificativ durata unui an (în cazul procedurilor complexe). 80 . efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.cheltuieli excepţionale (cum ar fi costuri viitoare necesare acoperirii unor riscuri: de exemplu costurile estimate a fi necesare pentru plata despăgubirii aferente pierderii unor procese) pentru care de regulă se estimează un cost şi o probabilitate (de producere a evenimentului) . inclusiv a dobânzilor viitoare 14 Alte aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cadrul procedurii 14. să apeleze la: .(1) Administratorul judiciar sau. realizate de debitor prin următoarele acte: ………………. care la rândul lor pot să cuprindă . lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate.Estimarea rezervelor destinate cheltuielilor viitoare Estimarea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. 241 . efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.previziunea cheltuielilor viitoare. în principiu.previzionarea veniturilor viitoare: . după caz. estimare ce se face cu ocazia distribuirii de sume realizate în urma lichidării (distribuiri ce pot să se întindă de-a lungul unei perioade semnificative de timp) trebuie.

închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung. cât şi în cel al averii creditorilor. g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii.(1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului. Administratorul judiciar /lichidatorul trebuie să răspundă.” Art. în termen de 30 de zile. care va verifica dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului. atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. 81 …………… (3) Administratorul judiciar/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea. acesta fiind socotit denunţat. efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului. administratorul judiciar /lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului. sau a devenit ulterior. realizate în baza unui contract financiar calificat. ……………” „Art.” 242 . Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. (2) În cazul denunţării unui contract. să le modifice clauzele. (3) Pe parcursul perioadei de observaţie. cu intenţia de a ascunde/ întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate.f) plăţile anticipate ale datoriilor. 86 . administratorul judiciar /lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract. o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului. cu acordul cocontractanţilor. astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului. cât şi în cel al averii creditorilor. unei notificări a contractantului. debitor în sensul prezentei legi. astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii. prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului. în lipsa unui astfel de răspuns. administratorul judiciar va putea menţine contractele de credit. dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii. cu acordul cocontractanţilor. …………. inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting). sau să le modifice clauzele.

2 Utilitate În discuţie fiind analiza unor acte juridice ale debitorului.dacă societatea are sau avea alternative mai bune În vederea analizării oportunităţii/necesităţii anulării constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi a restituirii de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate.14. unde trebuie depăşită dificultatea majoră a determinării condiţiilor de piaţă de la data efectuării tranzacţiilor . modificate sau denunţate 14.contracte de credit sau comerciale ce pot fi menţinute. modificării sau anulării) trebuie avute în vedere.identificarea situaţiilor în care suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer. realizate de debitor prin următoarele actele enumerate la art. există două mari categorii care trebuie analizate şi unde decizia comercială se ia de asemenea pe baza analizei economicofinanciare: . în principal. două chestiuni: . 80 din Lege. unde dificultatea care trebuie depăşită se referă la estimarea sumelor distribuibile în caz de faliment 243 . pentru tranzacţii efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. trebuie avut în vedere: .dacă în prezent sau la momentul încheierii lor (după caz) valoarea prezentă netă (fluxurile de numerar actualizate) este sau era pozitivă .tranzacţii deja efectuate şi care ar putea fi (în anumite condiţii) anulate .investigarea existenţei cazurilor în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită.3 Principalele aspecte urmărite În vederea analizării contractelor încheiate de societate (în vederea menţinerii.

primirea de subvenţii.când rsf1 > rsf0. în mărimi relative a surselor stabile în raport cu sursele ciclice.15 Analiza economico-financiară. calculându-se cu relaţiile: Capital permanent *100 Pasiv total Datorii pe termen scurt rsf = *100 Pasiv total rsf = Dacă. de exemplu. autonomia financiară. Această diminuare are loc prin: .pierderi în cursul exerciţiului. 244 . .metode uzuale de analiză 15. precum şi gradul de îndatorare.majorarea capitalului social.contractarea de noi împrumuturi pe termen mediu şi lung. în mărimi relative.1.diminuarea capitalului social.lichidarea unor datorii pe termen scurt. . atunci are loc o scădere a capitalului permanent în totalul pasivului. mediu şi scurt) şi surse atrase (credite comerciale). . atunci are loc o creştere a ponderii capitalului permanent în totalul surselor de finanţare. . a surselor stabile în raport cu sursele ciclice. de natura împrumuturilor obligatare sau bancare (pe termen lung. reprezentate de capitalul social şi rezultatele obţinute. a) Rata stabilităţii financiare (rsf) reflectă legătura dintre capitalul permanent aflat la dispoziţia întreprinderii şi patrimoniul total.1 Analiza financiară pe baza bilanţului 15.creşterea profitului nerepartizat. . Această sporire are loc prin: . . . .constituirea de provizioane. se analizează evoluţia în timp a primei rate.1 Analiza ratelor de structură Analiza structurii pasivului arată că societăţile comerciale utilizează diferite surse de finanţare: surse proprii. prin aporturi în numerar sau în natură.creşterea rezervelor. surse împrumutate. Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii adoptate de întreprindere în domeniul financiar.când rsf1 < rsf0. putem identifica următoarele două cazuri: . prin evidenţierea unor aspecte privind stabilitatea financiară.

rata autonomiei financiare la termen (raft): raft = sau raft = Capital propriu * 100 Capital permanent Capital propriu * 100 Împrumuturi pe termen mediu şi lung Rata autonomiei financiare la termen este considerată mai expresivă decât precedenta.rata autonomiei financiare globale (rafg): - rafg = Capital propriu *100 Pasiv total Reflectând ponderea capitalurilor proprii în total surse de finanţare. raţia are o valoare optimă care diferă în funţie de tipul afacerii şi de mediul extern. calculându-se în următoarele variante: . Când rafg1 < rafg0. trebuie luată în considerare politica financiară a fiecărei întreprinderi. ia în considerare totalul datoriilor faţă de terţi. Mai mult. indiferent de natura lor: 245 .rata îndatorării globale (rîg). are loc creşterea ratei şi deci a autonomiei financiare globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai mare decât totalul resurselor (ICpr > IPt). .repartizarea rezultatului exerciţiului pentru dividende. deoarece exprimă structura capitalurilor permanente care asigură o finanţare îndelungată a întreprinderii. ca urmare a modificării capitalului propriu întrun ritm mai redus decât totalul resurselor (ICpr < IPt). .rambursarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung. ar putea ca într-un anumit caz să se considere satisfăcătoare o rată a autonomiei financiare globale care să fie mai mare decât 1/3. fiind până la urmă o operaţiune delicată aceea de stabilire a nivelului optim al ratei.creşterea datoriilor pe termen scurt. într-un ritm superior creşterii capitalului permanent. Când rafg1 > rafg0. doar ca un exemplu.diminuarea sau anularea provizioanelor. are loc diminuarea gradului de autonomie financiară globală. c) Rata îndatorării măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în total resurse. b) Rata autonomiei financiare exprimă gradul de finanţare a elementelor de activ pe seama resurselor proprii şi se determină cu relaţia: . .

Nivelul ratei de îndatorare globală poate fi explicitat prin următoarele rate: . Rata datoriilor bancare (rdbc) evidenţiază ponderea pe care o au împrumuturile bancare (pe termen lung.rata datoriilor comerciale.2 Analiza echilibrului financiar Întreprinderile dispun de două mari categorii de resurse ale pasivului bilanţier: capitalurile permanente compuse din capitaluri proprii şi datorii mai mari de un an şi datoriile pe termen scurt care sunt compuse din datoriile nefinanciare şi datoriile financiare.rîg = Datorii totale (ÎTML + DTS) * 100 Pasiv total ÎTML = împrumuturi pe termen mediu şi lung DTS = datorii pe termen scurt Este de dorit ca nivelul ratei să fie subunitar. Aceste resurse (capitaluri) finanţează activul imobilizat sau utilizările durabile (imobilizările necorporale.1. corporale şi 246 . . îndepărtarea de 1 (în sensul scăderii sub această valoare) semnificând reducerea îndatorării. respectiv creşterea autonomiei financiare. mediu şi scurt) în totalul datoriilor întreprinderii: rdbc = Datorii bancare *100 Datorii totale evidenţiază ponderea Rata datoriilor comerciale (rdc) obligaţiilor întreprinderii faţă de furnizori: rdc = Datorii comerciale *100 Datorii totale Rata datoriilor fiscale (rdf) evidenţiază ponderea obligaţiilor întreprinderii faţă de bugetul de stat. bugetul asigurărilor sociale şi faţă de bugetele locale: rdf = Datorii fiscale * 100 Datorii totale Rata altor datorii (rad) evidenţiază ponderea obligaţiilor întreprinderii faţă de personalul propriu sau alţi creditori: r ad = Alte datorii * 100 Datorii totale 15.rata datoriilor bancare. .rata datoriilor fiscale.

echilibrul curent. iar indicatorul folosit este "necesarul de fond de rulment"(NFR).echilibru pe termen scurt. când se compară resursele permanente cu utilizările permanente şi când pentru măsurarea echilibrului se foloseşte indicatorul "fond de rulment" (FR). fiind destinat reînnoirii activelor circulante. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea de sus a bilanţului este folosit pentru acoperirea nevoilor de finanţare din partea de jos a bilanţului. când se urmăreşte nivelul trezoreriei (T). fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanţarea activelor circulante. . când se compară resursele temporare cu utilizările temporare. La nivelul unei întreprinderi. b) pornind de la elementele cuprinse în partea de jos a bilanţului. ca diferenţă între capitalul permanent şi imobilizările nete: FR = CP . creanţe. disponibilităţi). prin compararea disponibilităţilor cu nivelul creditelor bancare temporare. analiza echilibrului financiar se poate realiza la trei nivele: .Ain Active imobilizate nete Fond de rulment Capitaluri permanente Fig. Fondul de rulment se determină prin două modalităţi: a) pornind de la elementele cuprinse în partea superioară a bilanţului. 2.echilibru pe termen lung.financiare) şi activul circulant sau utilizările temporare (stocuri. ca diferenţă între activele circulante şi datoriile pe termen scurt: FR = Ac . Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de jos a bilanţului) 247 . .DTS Active circulante Datorii pe termen scurt Fond de rulment Fig. 1. investiţii financiare pe termen scurt. Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de sus a bilanţului) În această accepţiune.

care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Pornind de la structura fondului de rulment spunem că situaţia financiară a întreprinderii se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a realizat pe seama creşterii capitalurilor proprii. deoarece presupune o armonizare totală a resurselor cu necesităţile de alocare a acestora. Dacă diminuarea fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate. care permite întreprinderii să facă faţă. diverselor riscuri care se manifestă pe termen scurt. b) fondul de rulment scade (FR1 < FR0). Reducerea fondului de rulment va avea consecinţe negative dacă se datorează reducerii capitalurilor proprii. fondul de rulment evidenţiază surplusul activelor circulante în raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinanţată de resursele pe termen scurt şi care este finanţată de resurse permanente. Deşi această situaţie de cele mai multe ori este considerată negativă. atunci vor creşte şi dobânzile. fără dificultate. scăderea fondului de rulment poate fi compensată printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante. Creşterea fondului de rulment trebuie analizată cu atenţie. Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung. c) fondul de rulment rămâne neschimbat (FR1 = FR0). Această situaţie este considerată pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. deoarece în locul resurselor permanente (mai costisitoare) se pot folosi resurse temporare (mai puţin costisitoare). Această situaţie teoretic poate fi posibilă. dar practic este mai puţin probabilă. situaţia financiară a întreprinderii ar trebui să se îmbunătăţească în perioada următoare datorită rezultatelor exploatării generate de investiţii. Înseamnă că apelarea la credite pe termen lung are un efect favorabil asupra echilibrului financiar doar în situaţia în care eficienţa activităţii de exploatare este superioară ratei dobânzii bancare (re > rd). Factorii de influenţă care modifică fondul de rulment se prezintă în tabelul de mai jos: 248 . Analiza fondului de rulment permite stabilirea următoarelor corelaţii: a) fondul de rulment creşte (FR1 > FR0). prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung.În această accepţiune. Indiferent de modalitatea de calcul. fondul de rulment apare ca o "marjă de securitate financiară". deoarece un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor.

Creşterea capitalului permanent: • • • • • • • sporirea capitalului propriu prin: creşterea aportului asociaţilor creşterea rezultatului exerciţiului obţinerea de subvenţii creşterea rezervelor creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung: emisiunea de obligaţiuni contractarea de noi credite pe termen mediu şi lung • • 2. Ac = DTS. Diminuarea capitalului permanent: • • • • • • reducerea capitalului propriu prin: reducerea capitalului social distribuirea de dividende înregistrarea de pierderi distribuirea rezervelor rambursarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung răscumpărarea 2. Neexistând fond de rulment.FR > 0. . pe de o parte. există un surplus de surse permanente care poate fi alocat finanţării ciclului de exploatare. corporale. Creşterea activului imobilizat: • creşterea cheltuielilor de constituire şi cercetare – dezvoltare investiţii (necorporale. implicit. 249 . financiare) Factori de creştere a fondului de rulment 1. iar pe de altă parte. Diminuarea activului imobilizat: • • • • dezinvestiţii prin: scoatere din funcţiune de mijloace fixe vânzarea activelor necorporale.Factori care diminuează fondul de rulment 1. Existenţa unui fond de rulment pozitiv diminuează riscul de lichiditate în cazul unor dereglări ale ciclului de încasări şi plăţi.FR = 0. activele stabile sunt finanţate din capitaluri permanente. transformarea activelor circulante în lichidităţi poate fi întârziată datorită disfuncţionalităţilor apărute în activitatea întreprinderii. adică activele pe termen scurt sunt finanţate integral pe seama datoriilor pe termen scurt şi. întreprinderea se află într-o situaţie riscantă generată de faptul că. Ac > DTS. obligaţiile de plată au termene de plată bine precizate. corporale şi financiare amortizare încasarea unor împrumuturi pe termen lung acordate de întreprindere • • obligaţiunilor Factorii de variaţie ai fondului de rulment Fondul de rulment poate avea următoarele valori: .

3. Determinarea nivelului fondului de rulment. Dacă nivelul lor este > 100% ele semnifică faptul că FR a asigurat finanţarea integrală a activelor circulante. a necesarului de fond de rulment respectiv a datoriilor pe termen scurt. în acest caz.FR < 0. ceea ce determină întreprinderea să apeleze la împrumuturi pe termen scurt pentru a-şi onora obligaţiile de plată. Astfel. adică transformarea activelor circulante în lichidităţi nu acoperă datoriile pe termen scurt. de nici o marjă de securitate pe termen scurt. Nu întotdeauna un fond de rulment negativ este expresia unei activităţi ineficiente. 250 . Această stare reflectă un dezechilibru financiar ce însă trebuie analizat în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de întreprindere. ponderea redusă în totalul resurselor a capitalurilor proprii şi a datoriilor pe termen lung este compensată de rotaţia rapidă a elementelor ciclului de exploatare.). reprezentată de active lichide excedentare. cu implicaţii diferite din partea întreprinderilor. în cazul unui agent economic cu activitate de comerţ. Ac < DTS. Ratele care se pot construi pe baza fondului de rulment: rata de finanţare a cifrei de afaceri - rf CA = - FR ⋅ 360 CA sau rata de finanţare a activelor circulante rf Ac = - FR ⋅ 360 Ac rf NFR = rf Ac = FR ⋅100 Ac rata de acoperire a necesarului de fond de rulment FR ⋅ 100 NFR FR ⋅100 DTS - rata de acoperire a datoriilor pe termen scurt rf DTS = Ultimele rate oferă o imagine a modului de finanţare a ciclului de exploatare. care permit acoperirea unei părţi a utilizărilor stabile. întreprinderea nedispunând. echilibrul se poate menţine şi cu un fond de rulment negativ. în practica financiară se realizează pe baza a trei strategii. O primă strategie este de a constitui un fond de rulment care să acopere nevoile medii de active circulante (Fig. În acest caz. o parte a activelor imobilizate sunt acoperite tot din datorii pe termen scurt. Mai mult decât atât.

3. au un cost de oportunitate ridicat. 4. Economică. disponibilităţi care. iar reducerea solicitărilor de credite pe termen scurt va determina creşterea capacităţii de plată. a fondului de rulment. determinată de creşterea. 1994.). I. care asigură cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate şi lichiditate: diminuarea disponibilităţilor "leneşe"2 va determina creşterea rentabilităţii. Bucureşti. 1996. Strategia echilibrată a FR Dacă se foloseşte această strategie. Ed.204 2 Stancu. 1 Toma . în perioada de vârf de activitate se apelează la credite pe termen scurt. Disponibilităţile "leneşe" sunt determinate de creşterea progresivă a trezoreriei nete.. pag. Finanţe. în lipsa unui plasament rentabil. Bucureşti. 326 251 . tot progresivă.Valori Credite pe termen scurt Necesar de fond de rulment Fond de rulment Excedent de lichiditati Timp Trim I Trim II Trim III Trim IV Fig. Această politică este considerată una de echilibru. respectiv a autonomiei financiare a întreprinderii.. iar în perioada de gol de activitate apare un excedent de lichidităţi în fondul de rulment care să poată fi utilizat pentru diverse plasamente pe termen scurt1. O altă linie strategică ce poate fi adoptată de întreprindere este de a-şi constitui un fond de rulment care să acopere orice oscilaţii trimestriale a necesarului de active circulante (Fig. M. Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere. Economică. Ed. pag.

Valori Excedent de lichidităţi Fond de rulment Necesar de active circulante Trim I Trim II Trim III Trim IV Timp Fig. Valori Credite pe termen scurt Necesar de fond de rulment Fond de ru lment Trim I Trim II Trim III Trim IV Timp Fig. A treia strategie constă în asigurarea unui fond de rulment inferior oscilaţiilor activelor circulante din cursul anului. care ar putea fi utilizate pentru acoperirea oricărei creşteri neaşteptate a activelor circulante. 5. Strategia riscantă a FR 252 . devine imperios necesar să se găsească plasamente pe termen scurt pentru fructificarea excedentului. Reprezentarea grafică a acestei strategii se regăseşte în figura 5. Strategia prudenţială a FR Este o politică prudenţială. 4. Pentru rentabilitatea generală a societăţii. ce se caracterizează prin renunţarea totală la creditul pe termen scurt şi înregistrarea permanentă de excedent de lichidităţi.

putem asista la o evoluţie progresivă a fondului de rulment. ce rezultă din natura activităţii desfăşurate şi din condiţiile de exploatare.Datorii nefinanciare Necesarul de fond de rulment indică mărimea capitalurilor pe care întreprinderea trebuie să le deţină pentru finanţarea stocurilor şi a decalajelor temporare între plata cumpărărilor şi a altor datorii de exploatare şi încasarea vânzărilor. respectiv o dimensiune temporară. provizioane şi profituri nete nerepartizate. În practica economică.necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE).În acest caz întreprinderea apelează mereu la credite de trezorerie. dacă nivelul rentabilităţii este mai mare decât nivelul dobânzii. În activ aceste mărimi înglobează în principal.necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE). Din cele trei reprezentări ale strategiilor privind fondul de rulment. determinată de volumul activităţii. se poate observa că fondul de rulment are caracter relativ stabil. respectiv furnizor. necesarul de fond de rulment din exploatare evidenţiază nevoia de finanţare determinată de ciclul de 253 . în principal. respectiv a acumulărilor succesive de amortizări. Necesarul de fond de rulment din exploatare are un caracter dual. stocurile. Se poate aprecia ca o politică riscantă a fondului de rulment. ca urmare a autofinanţării. În pasiv. ceea ce ridică nivelul costurilor. cât şi a variaţiei creditelor client. această politică a fondului de rulment este acceptabilă întrucât apare efectul pozitiv de îndatorare. datorii contractate de întreprindere faţă de furnizorii săi şi anumiţi clienţi care au acordat avansuri asupra comenzilor lor în curs. aceste elemente înglobează. Totuşi. incluzând o dimensiune structurală. întrucât întreprinderea depinde de deciziile băncii cu privire la nivelul creditelor şi al dobânzilor. necesarul de fond de rulment este analizat pe două componente: . fluctuaţia cifrei de afaceri. producţie şi vânzare. creanţele asupra clienţilor şi avansurile achitate de întreprindere cu ocazia unor comenzi făcute furnizorilor. Astfel. a stocurilor. Necesarul de fond de rulment este acea partea din activele circulante care trebuie finanţată. . Relaţia de calcul este: NFR = Active curente – Pasive curente Sau NFR = (Stocuri + Creante) . Elementele strict legate de exploatare corespund mărimii activelor şi pasivelor aferente operaţiilor de aprovizionare. Dacă nu au loc investiţii importante şi nici operaţiuni financiare pe termen lung.

. necesarul de fond de rulment din exploatare este foarte mic sau chiar poate degaja resurse nete de exploatare. suma pe care activitatea întreprinderii o solicită ca o nevoie durabilă. degajând o resursă de exploatare. c) mărimea cifrei de afaceri.modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durată a ciclului de fabricaţie mai mare sau mai mică decât durata medie. care conduc la diminuarea timpului de lucru. cel mult egal. necesarul de fond de rulment înregistrează valori substanţiale. pentru agenţii economici cu un nivel redus al valorii adăugate şi o durată a ciclului de exploatare mică.exploatare. operaţiuni fiscale etc).măsuri de natură organizatorică. determină. Cele două situaţii se datorează diferenţelor care există între duratele de imobilizare a stocurilor şi duratele creditului clienţi. . degajând o nevoie de exploatare. pe când cea de-a doua în cazul agenţilor economici care produc echipamente tehnice şi tehnologice. permanentă. cu ritmul de modificare a cifrei de afaceri (INFR ≤ ICA). are o influenţă invers proporţională asupra necesarului de fond de rulment.schimbarea tehnologiilor de fabricaţie. e) modul de gestionare a stocurilor. d) mărimea valorii adăugate. Reducerea necesarului de fond de rulment presupune: 254 . Prima situaţie se regăseşte în cazul agenţilor economici cu profil comercial. pe când în cazul celor cu activitate de comerţ sau prestări de servicii să poată să fie chiar şi negativ. În cazul agenţilor economici cu un volum mare al valorii adăugate şi o durată a ciclului de exploatare mare. Pe parcursul desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale. pe când noţiunea de necesar de fond de rulment din afara exploatării este legată de operaţiuni diverse ale întreprinderii (operaţiuni de transfer. Astfel. care face ca în cazul celor cu activitate de producţie necesarul de fond de rulment să fie mai degrabă pozitiv. de finanţare. Limita inferioară a eficienţei creşterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior. modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment. b) durata ciclului de exploatare a cărei modificare determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment prin: . evoluţia necesarului de fond de rulment este influenţată de următorii factori: a) obiectul de activitate al agenţilor economici. exprimat prin viteza de rotaţie a stocurilor. care determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment. la fel ca şi cifra de afaceri.

g) costurile de producţie. Sensul şi intensitatea acţiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă faţă de perioada de bază în aşa fel încât necesarul de fond de rulment al perioadei curente poate fi mai mare. f) indicele inflaţiei determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment.reducerea necesarului de fond de rulment. O mărime a acestora care influenţează negativ nevoia de fond de rulment impune revizuirea termenilor de negociere cu partenerii comerciali. materiale şi a stocurilor de produse finite. .reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere. i) contextul economic. egal sau mai mic decât necesarul de fond de rulment al perioadei anterioare. salariaţi.dimensionarea optimă a stocurilor. care are o influenţă invers proporţională asupra necesarului de fond de rulment. Ac > Pc Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică faptul că există un surplus de active ciclice în raport cu datoriile curente. NFR1 < NFR0. . NFR1 > NFR0. care determină: .creşterea necesarului de fond de rulment ca urmare a depăşirii costurilor de producţie prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau prin creşterea preţurilor şi tarifelor. Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenţia următoarele stări: a) NFR > 0. de creşterea datoriilor de exploatare şi din afara exploatării sau de acţiunea simultană a acestor două cauze. ca urmare a reducerii costurilor prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale şi umane sau scăderea preţurilor şi tarifelor . h) nivelul datoriilor ciclice generat de obligaţiile întreprinderii faţă de furnizori. Un necesar de fond de rulment pozitiv reflectă: - 255 . pentru care întreprinderea trebuie să aloce resurse. cum sunt creditul acordat clienţilor sau cel primit din partea furnizorilor.creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor de materii prime. fie de diminuarea datoriilor de exploatare şi din afara exploatării. care are o influenţă asupra necesarului de fond de rulment prin factorii externi care pot influenţa mărimea acestuia. semnifică o creştere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii generată fie de creşterea activelor din exploatare şi din afara exploatării. fie de acţiunea simultană a acestor două cauze. semnifică o reducere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii generată de diminuarea activelor din exploatare şi din afara exploatării. bugetul statului.

existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor din exploatare (a crescut durata în zile a încasărilor şi s-a redus durata în zile a plăţilor). . care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare.(a) o situaţie normală dacă este determinată.politica de investiţii. de: . de: .accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor. .creşterea vânzărilor. . Rata necesarului de fond de rulment se poate descompune în: - rNFRE = NFRE ⋅ 360 CA NFRAE rNFRAE = ⋅ 360 CA FR ⋅ 100 NFR rata de acoperire a necesarului de fond de rulment rfNFR = - 256 .existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă. Situaţia este pozitivă dacă este determinată.angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate. ceea ce reflectă existenţa unui surplus de resurse temporare (ciclice) în raport cu activele ciclice (nevoi temporare). de exemplu. de exemplu. de: . Pentru analiza NFR se mai folosesc şi următoarele rate: rata necesarului de fond de rulment rNFR = NFR ⋅ 360 CA Această rată evidenţiază intervalul de timp în care necesarul de fond de rulment este acoperit prin cifra de afaceri (exprimată în zile). Ac < Pc Necesarul de fond de rulment este negativ. dacă este determinată. de exemplu. b) NFR < 0. (b) o situaţie anormală.mărirea duratei ciclului de fabricaţie. . datorită creşterii complexităţii produselor.

1996. 6e édition.acreditive.disponibilităţile (în casă şi în cont curent). pe de o parte. Fluxuri de intrare şi ieşire ale trezoreriei Sursa: Peyrard. Dezinvestiţii Flux de ieşire Flux de intrare Investiţii Obligaţiuni Acţionari TREZORERIE Bănci şi instituţii financiare Creanţe Cheltuieli de exploatare Produse finite Furnizori Stocuri Proces de producţie Fig. .133 În categoria activelor de trezorerie se includ: . În această accepţiune. Ed. cu atât societatea comercială nu va avea dificultăţi în plata datoriilor curente.bilete de trezorerie şi certificate de depozit. ca: . Cu cât rata este mai mare. . 6. . şi datoriile financiare pe termen scurt.investiţii financiare pe termen scurt.depozitele la termen. trezoreriei i-au fost ataşate mai multe noţiuni. . Trezoreria reflectă soldul final al ansamblului de fluxuri de încasări şi plăţi. . 257 .activele financiare de trezorerie. pag.efecte comerciale de încasat. . respectiv diferenţa dintre valorile de trezorerie de activ şi valorile de trezorerie de pasiv. ansamblul activelor lichide. ca totalul valorilor de casă. În practică.Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment indică procentual cu cât participă fondul de rulment la acoperirea unor nevoi temporare. Vuibert. trezoreria reprezintă diferenţa dintre activul realizat şi disponibilul. Paris. pe de altă parte. cel mai frecvent utilizată fiind cea de trezorerie netă. Josette – Analyse financière avec exercises.avansuri de trezorerie.

Trezoreria se calculează în general ca diferenţă între fondul de rulment sau fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment: T = FR . Trezoreria pozitivă Această situaţie favorabilă se concretizează într-o îmbogăţire a trezoreriei.În categoria pasivelor de trezorerie intră: . trezoreria netă este negativă. când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).alte împrumuturi şi datorii asimilate.creditele bancare pe termen scurt. când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment. . Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciţii financiare demonstrează o rentabilitate economică ridicată. În acest caz se poate vorbi de o autonomie financiară pe termen scurt. la care se adaugă dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate.NFR În acest fel.dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mic decât necesarul de fond de rulment. . NFR > 0 T>0 Fig. . .împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni cu scadenţă sub un an corectate cu valoarea primelor privind rambursarea obligaţiunilor.datoriile ce privesc imobilizările financiare. trezoreria netă este pozitivă. cât şi efectuarea diverselor plasamente eficiente pe piaţa monetară sau financiară. Trezoreria pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii. trezoreria este influenţată atât de modificarea fondului de rulment (financiar sau global). nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei FR > 0 258 . 7.dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mare decât necesarul de fond de rulment. Expresia trezoreriei pozitive se regăseşte sub forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă şi investiţiilor pe termen scurt. cât şi de modificarea necesarului de fond de rulment: .partea din creditele bancare pe termen lung scadentă sub un an. . Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar curent. întrucât întreprinderea dispune de lichidităţi care îi permit atât plata datoriilor pe termen scurt.

T>0 Fig. Trezoreria negativă Echilibrul financiar curent este grav afectat dacă la nivelul societăţii se înregistrează un fond de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment pozitiv. ci antrenarea resurselor în activităţi eficiente. practic întreprinderea. 10. Dacă existenţa necesarului de fond de rulment negativ se datorează îmbunătăţirii gestiunii activelor curente şi a datoriilor curente. de asemenea negativ. NFR > 0 Fig. deoarece o parte din imobilizări şi ciclul din exploatare sunt finanţate din datoriile pe termen scurt (furnizori. pe termen lung. deşi teoretic trezoreria pozitivă reflectă un echilibru financiar al întreprinderii. se va confrunta cu un dezechilibru. salariaţi. Un fond de rulment pozitiv corelat cu un necesar de fond de rulment negativ va determina de asemenea o trezorerie pozitivă. FR < 0 T>0 Fig. 8. 9. Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar. dar în mărime absolută mai mare. Trezoreria pozitivă O trezorerie pozitivă se poate obţine şi dacă întreprinderea înregistrează un fond de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment. se va apela la credite de FR > 0 T<0 NFR < 0 FR > 0 NFR < 0 259 . pentru acoperirea nevoilor financiare atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Trezoreria pozitivă În acest caz. În acest caz. atunci la nivelul societăţii efectul se va regăsi în existenţa unor resurse suplimentare care au un efect favorabil asupra echilibrului financiar. întreprinderea fiind dependentă faţă de resursele financiare pe termen scurt. deoarece scopul întreprinderii nu este obţinerea unei trezorerii. În acest caz situaţia de dependenţă a întreprinderii are ca efect limitarea autonomiei financiare pe termen scurt. stat şi bănci). Acest deficit monetar este acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt.situaţii favorabile. când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanţată în întregime din resurse permanente.

În acest caz. A. op. pag. o societate comercială poate să înregistreze o trezorerie pozitivă sau negativă (mai rar una nulă în situaţia.. 11. 202 260 . cu totul întâmplătoare. Trezoreria negativă În decursul desfăşurării activităţii sale. FR NFR T T<0 NFR FR Trezoreria negativă Trezoreria nulă Trezoreria pozitivă Timp Fig..trezorerie care dacă nu sunt corelate cu măsuri de redresare a activităţii pot conduce la blocaj financiar. 12. FR < 0 NFR > 0 Fig.criză de creştere. 133 Buglea. când are loc o creştere puternică a cifrei de afaceri. creşterea resurselor permanente este insuficientă pentru atingerea unui nivel al FR care să acopere NFR. Evoluţia trezoreriei Cele mai frecvente cauze care conduc la o trezorerie negativă se pot grupa în133: . a cărei creştere este proporţională cu cifra de afaceri. când fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment au aceeaşi mărime). cit.

resursele permanente au fost alocate imobilizărilor.m. în acest caz se va urmări creşterea eficienţei gestionării stocurilor şi a creditelor acordate clienţilor. Această stare poate apare după mai multe exerciţii financiare pe parcursul cărora întreprinderea beneficiază de o trezorerie satisfăcătoare. 14. 261 . Criza de creştere Ca şi modalităţi de remediere a situaţiei se recomandă creşterea rentabilităţii. Criza de gestionare timp Îmbunătăţirea situaţiei întreprinderii se poate realiza prin corelarea activelor ciclice cu pasivele ciclice realizată prin reducerea activelor şi creşterea pasivelor. .] NFR T<0 FR FR T NFR T>0 Evoluţia cifrei de afaceri Fig.T bani [u.criză de gestionare. dar care nu este urmată de o creştere a cifrei de afaceri. 13.] NFR T<0 FR FR T NFR T>0 Evoluţia cifrei de afaceri timp Fig. întreprinderea acceptă noi facilităţi acordate clienţilor concretizate în creşterea creanţelor şi implicit a nevoii de fond de rulment. Ca şi efect. În primul rând.politică financiară deficitară. creşterea de capital sau reducerea necesarului de fond de rulment corelată cu încetinirea creşterii. T bani [u.m. . În acest caz. Cauza acestei situaţii este generată de realizarea unor investiţii masive fără a se recurge la o finanţare pe termen lung. caracterizată prin creşterea NFR într-un ritm mai mare decât nivelul de creştere al cifrei de afaceri.

NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei deafaceri FR timp Fig.] NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei de afaceri FR timp Fig. . Înregistrarea unei rentabilităţi reduse sau chiar de pierderi provoacă diminuarea capitalului propriu şi.m.diminuarea activităţii. prin apelarea la împrumuturi pe termen mediu şi lung. T bani [u. 16. 15. Criză de rentabilitate Restabilirea echilibrului pe termen lung presupune. reducerea fondului de rulment. Politică financiară deficitară - T bani [u. creşterea rentabilităţii. Remedierea situaţiei presupune efectuarea unei analize a investiţiilor care să conducă la restructurarea fondului de rulment printr-un aport de fonduri proprii.m. implicit.] criză de rentabilitate. Reducerea continuă a cifrei de afaceri determină reducerea necesarului de fond de rulment.existând şi posibilitatea înregistrării unui fond de rulment negativ. compensarea pierderilor prin aport de capital propriu şi numai dacă aceste variante au fost epuizate. prin creşterea aportului acţionarilor sau chiar prin cesionarea de imobilizări. în primul rând. Trezoreria se poate ameliora ca urmare a 262 . apelarea la împrumuturi pe termen lung.

în primul rând. se impune reducerea nevoii de fond de rulment în acelaşi timp cu reducerea activităţii. În mod practic. ca urmare a nerespectării disciplinei tehnologice şi a depăşirii ciclului de fabricaţie.nerealizarea profitului prevăzut sau înregistrarea de pierderi. acţionari şi bănci. stat. .] diminuării creanţelor de exploatare şi a stocurilor. 263 . . cu o trezorerie negativă. apoi redresarea rentabilităţii şi activităţii şi abia în ultimul rând aportul de capital. generată de corelaţiile dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment În activitatea curentă. . se regăsesc în: . care fac ca întreprinderea să intre în incapacitatea de a-şi onora obligaţiile pe care le are faţă de furnizori.imobilizarea resurselor financiare în stocuri de materii prime şi materiale peste necesar. ca urmare a lansării în fabricaţie a unor produse fără desfacere asigurată. a calităţii necorespunzătoare sau a nelivrării la termen a produselor finite către beneficiari.în stocuri de produse finite. de la clienţi. de cele mai multe ori. salariaţi. 17.T bani [u. cauzele cele mai frecvente ale dezechilibrului financiar.neîncasarea la timp.m. Diminuarea activităţii Ca şi remedii pentru îmbunătăţirea situaţiei. a contravalorii produselor livrate. lucrărilor executate sau serviciilor prestate. în timp ce creditele furnizor rămân aceleaşi. întreprinderile se confruntă. ca urmare a aprovizionării acestora în cantităţi exagerate sau într-o altă structură decât cea corespunzătoare nevoilor producţiei: .în producţia neterminată. NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei de afaceri FR timp Fig.

Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt: .în sens larg. Ratele de lichiditate. . rl g = Ac Stocuri + Creante + Ifts + Disponibilitati banesti = Pc Pc(Datorii pe termen scurt) unde: Ac – active circulante. în maximum 10 – 20 zile.. obligaţiile pe termen scurt. în bani.rata lichidităţii curente. . De cele mai multe ori se consideră că lichiditatea generală reflectă o situaţie favorabilă.2 ÷ 2] limita minimă a sa fiind 1.15. prin elemente patrimoniale de mijloace circulante active. ca fiind capacitatea unor active de a fi transformate. Ifts – investiţii financiare pe termen scurt. cit. cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea de rate de trezorerie. dacă are valori cuprinse între [1.rata lichidităţii reduse. ca fiind capacitatea pe care o are o întreprindere de a acoperi. Ghe.. Pc – pasive curente. aceasta are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile. op. bună.rata lichidităţii imediate. . 184 264 . la un moment dat. 1 Băileşteanu. Dacă rata lichidităţii generale are valori mai mari de 1. .în sens foarte larg. măsoară capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe care le are pe termen scurt. deoarece cel puţin pe termen scurt.3 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii Lichiditatea întreprinderii este o formă a echilibrului financiar. ca fiind capacitatea întreprinderii de a satisface prompt din disponibilităţi şi alte plasamente lichide.rata lichidităţii generale.în sens restrâns. ca elemente de pasiv (lichiditatea patrimonială). datorită activelor circulante mai mari decât obligaţiile curente. Analiza ratelor de lichiditate se realizează prin compararea ansamblului lichidităţilor potenţiale (active care pot fi transformate în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datorii care trebuie rambursate pe termen scurt).2 situaţia întreprinderii este bună. . pag. Rata lichidităţii generale (rlg) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare. fiind percepută în literatura de specialitate în mai multe sensuri1: . obligaţiile exigibile.1.

pentru calculul ratei. Rata lichidităţii reduse (rlr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilităţi. Dacă rata lichidităţii generale este mai mică decât 1. rata lichidităţii reduse se poate determina: . . se elimină influenţa lichidităţii stocurilor. Ca modalităţi de calcul. etc. Valoarea maxim acceptabilă a ratei lichidităţii generale este de 2. apariţia unor evenimente neprevăzute în mişcarea activelor circulante sau în deteriorarea valorii acestora este acoperită tocmai prin diferenţa dintre valoarea activelor circulante şi datoriile pa termen scurt. viteza de rotaţie a activelor circulante. structura activelor circulante. Pentru analiza lichidităţii generale trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte: . şi orice întârziere în încasarea creanţelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligaţiilor curente.În acest caz. Dacă rata lichidităţii generale este egală cu 1. faza de maturitate a întreprinderii. situaţia întreprinderii este delicată deoarece există o corespondenţă deplină între activele circulante şi resursele corespunzătoare. situaţia întreprinderii este riscantă. ea fiind în situaţia de a înregistra plăţi restante cu influenţă asupra fluxurilor băneşti şi financiare ale întreprinderii. sezonalitatea. ci trebuie ca tendinţa acesteia să fie de creştere. Trebuie avut în vedere totuşi că o rată a lichidităţii generale mare nu înseamnă o activitate eficientă deoarece mărimea ratei este influenţată de nivelul stocurilor care de multe ori se concretizează printr-un nivel redus al lichidităţii (stocuri cu mişcare lentă.prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi raportarea la valoarea pasivelor circulante: rl r = Ac − S Ac − S = Pc Datorii pe termen scurt 265 . În acest fel.nu este suficient ca rata lichidităţii generale să fie supraunitară. stocuri fără mişcare.). stocuri degradate şi nevandabile. În acest caz remedierea situaţiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fără a influenţa însă continuitatea producţiei sau prin reducerea duratei creditului client.asupra nivelului lichidităţii acţionează mai mulţi factori ca: natura sectorului de activitate. peste acest nivel considerându-se că activele circulante sunt gestionate necorespunzător.

O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanţie că întreprinderea poate să-şi plătească datoriile pe termen scurt dacă celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate. pune în corespondenţă elementele cele mai lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt. 159 1 266 . pag. în concordanţă cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. considerându-se că un nivel între [0.6 ÷ 1] reflectă o bună capacitate de plată a obligaţiilor pe termen scurt.. C. dar această rată este de regulă subunitară.6].4 ÷ 0.. N. Tipografia Moldova. Depăşirea nivelului optim poate reflecta o utilizare ineficientă fie a creanţelor (dificultăţi în încasarea lor)..2 ÷ 0. Analiza contabil-financiară. la valoarea pasivelor circulante: rl r = Creante + Investitii financiare pe termen scurt + Disponibilitati banesti Pc(Datorii pe termen scurt) Mărimea optimă a acestui indicator este 1. Toma. fie a disponibilităţilor (lipsa unei strategii în utilizarea acestora). ţinând cont de disponibilităţile existente.3]. Iaşi.- prin raportarea sumei creanţelor. rl i = Disponibilitati Pc (Datorii pe termen scurt) Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între [0. Rata lichidităţii imediate (rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt datoriile. E. Un nivel redus al acestei rate poate asigura menţinerea echilibrului financiar dacă întreprinderea deţine stocuri. creanţe sau titluri de plasament uşor mobilizabile. 2001. Analiza ratei lichidităţii imediate trebuie efectuată cu rezerve1 deoarece: Tabără. investiţiilor financiare pe termen scurt şi disponibilităţilor băneşti. Horomnea. reflectând capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din plasamente şi disponibilităţi. rlc = Investitii financiare pe termen scurt + Disponibilitati banesti Pc Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între [0. Rata lichidităţii curente (rlc).

S . ca urmare a raportului dintre încasări şi plăţi. O altă formă a lichidităţii este lichiditatea patrimonială (lp) calculată cu relaţia: - lp = D+S+T + A ⋅ 100 C unde: D . . . obligaţiuni. precum: . C . efecte comerciale.credite pe termen scurt şi alte datorii. în perioade scurte de timp. ci pot fi cauzate de încasări lente în perioada imediat precedentă.titluri de credit negociabile – acţiuni. T . dar şi ca o politică de gestiune strictă a disponibilităţilor. clienţi neîncasaţi la timp. A . În activitatea practică nivelele optime ale indicatorilor de lichiditate pot fi considerate orientative şi în consecinţă modificate corespunzător dacă se iau în considerare şi alţi factori.disponibilităţi în casă. exprimată în număr de rotaţii.încasările substanţiale dintr-o anumită perioadă nu reprezintă neapărat un indiciu de echilibru financiar. mai mari decât nivelul mediu al ramurii. 267 .disponibilităţile se modifică semnificativ.folosirea eficientă a resurselor materiale prin obţinerea unor viteze de rotaţie a acestora.sume de încasat din vânzări de mărfuri. .nivelul relativ scăzut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultăţilor întâmpinate în recuperarea creanţelor. cont.abilitatea de negociere cu clienţii şi furnizorii pentru obţinerea unor durate de încasare a creanţelor mai mici decât durata de plată a datoriilor pe termen scurt. clienţi (mai puţin cei neîncasaţi la termen). etc. prestări servicii. care scade atunci când mijloacele băneşti sunt avansate în elemente de active circulante cu o rotaţie încetinită sau întreruptă (mărfuri greu vandabile.elemente de activ – stocuri (mai puţin cele degradate). Lichiditatea patrimonială indică o situaţie bună atunci când valoarea indicatorului este mai mare sau cel puţin egală cu 100%. materiale şi materii prime degradate). . debitori.. plafoane de credit aprobate.condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii de exploatare a fiecărei societăţi când deţinerea de active de natura stocurilor. Indicatorii de lichiditate caracterizează calitatea activităţii economico – financiare. clienţi. creanţelor şi plasamentelor uşor mobilizabile permite transformarea lor rapidă în disponibilităţi.

influenţa se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va înregistra valori crescătoare. USA. H. Analysis for Financial Management.precipitarea actului decizional.imposibilitatea achiziţionării de materii prime şi materiale în momentul apariţiei unor situaţii favorabile pe piaţă. pag 6 268 . Gestiunea financiară a întreprinderii. . .modificarea condiţiilor creditului comercial.neprimirea la termen sau primirea cu întârziere a produselor contractate. MA.perturbarea activităţii de exploatare.neîncasarea sau încasarea cu întârziere a ratelor scadente.ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaţiile pe termen lung2. În ultimă instanţă deprecierea gradului de lichiditate va influenţa structura utilizărilor temporare şi implicit echilibrul întreprinderii pe termen scurt.pentru creditorii întreprinderii: . RC. determinându-se cu relaţia: 1 2 Cristea.ca aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor sale în caz de lichidare1. . Înregistrarea unui nivel al lichidităţii insuficient are consecinţe nefavorabile asupra mediului de afaceri. Homewood. pag. .pentru întreprinderea în cauză: . N. Solvabilitatea poate fi definită în două modalităţi: . Pornind de la aceste definiţii ale solvabilităţii se pot construi mai multe rate de solvabilitate: .. dintre care amintim: . .Solvabilitatea patrimonială (gsp) exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea obligaţiilor pe termen mediu şi lung. Ştefănescu.. Ed. Timişoara.Gradul de lichiditate al elementelor de active circulante are o influenţă directă asupra echilibrului financiar.limitarea şi chiar reducerea producţiei. Mirton.greutăţi în asigurarea echilibrului financiar avut în vedere la acordarea împrumuturilor.întârzieri în încasarea veniturilor financiare aferente sumelor împrumutate. . 1992. 1996. Irwin. H Boston. 292 Higgins. Cu cât nivelul lichidităţii este mai mic sau înregistrează o tendinţă de scădere. . .pentru clienţii întreprinderii: .posibilităţi reduse de a achiziţiona cantităţi mari. . .

Solvabilitatea patrimonială la termen. exprimă în termeni relativi un indicator echivalent în valoare absolută. Solvabilitatea patrimonială la termen (gspt)care se construieşte în două variante: gs pt = Total activ Active imobilizate + Active circulante = Datorii totale IMTL + DTS unde: DTS – datorii pe termen scurt. gradul de lichiditate şi exigibilitate şi de viteza de rotaţie a elementelor patrimoniale. Lipsa capacităţii de plată şi a lichidităţii pot fi temporare dacă societatea comercială este solvabilă. atunci când capitalurile proprii sunt negative datorită faptului că datoriile întreprinderii sunt mai mari decât valoarea activelor. Din acest motiv se spune că solvabilitatea unei întreprinderi este generată de o activitate eficientă.gs p = Capital social ⋅ 100 ITML + Capital social unde: ITML – împrumuturi pe termen mediu şi lung. Creşterea ponderii activelor imobilizate pentru numărător şi a datoriilor pe termen scurt pentru numitor în condiţiile în care datoriile pe termen scurt au un termen de exigibilitate mai mic decât durata de transformare a activelor circulante în lichidităţi. O întreprindere aflată în stare de funcţionare spunem că este solvabilă atunci când suma activelor fixe şi circulante este mai mare sau cel puţin egală cu totalul pasivelor exigibile. gs pt = Total activ Datorii financiare totale Indicatorul ne arată măsura în care datoriile financiare ale societăţii (aferente împrumuturilor pe termen lung. mediu şi scurt) sunt acoperite pe seama activelor. Valoarea optimă este influenţată de sectorul de activitate al întreprinderii. conduc la creşterea nivelului indicatorului. Putem să considerăm o întreprindere ca fiind insolvabilă. şi anume „situaţia netă”. Înseamnă că o întreprindere poate să fie solvabilă chiar dacă la un moment dat ea nu are capacitate de plată şi nu dispune de lichiditatea financiară. 269 . iar lipsa lichidităţii (capacităţii de plată) se datorează unor situaţii conjuncturale. şi deci la creşterea nivelului optim. construită cu această relaţie.

. a cărui scop este acoperirea datoriilor din vânzările proprii. În acest caz relaţia evidenţiază oportunitatea creditului din punct de vedere al efectelor generate. cu valoare descriptivă rezultate din analiza echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii cu informaţii care reflectă manifestarea dinamică a echilibrului financiar. considerâdu-se că acesta trebuie rambursat din veniturile viitoare obţinute şi nu din lichidarea activelor. Datorii totale gradul de acoperire al dobânzii (gad) arată gradul în care rezultatul exploatării poate acoperi cheltuielile cu dobânzile: ga d = Rezultatul exploatarii Cheltuielile cu dobanzile 15.Dividente platite Rc + Db Cu cât indicatorul are un nivel mai scăzut cu atât el arată o marjă de siguranţă mai mică.1. când putem folosi indicatorii: gradul de acoperire a serviciului datoriei (gsd).capacitatea de rambursare a datoriilor (grd) exprimă măsura în care datoriile totale ale întreprinderii pot fi acoperite din rezultatele obţinute.4 Analiza ratelor de gestiune Analiza gestiunii resurselor urmăreşte completarea informaţiilor financiare statice.Solvabilitatea întreprinderii poate fi urmărită şi prin capacitatea de rambursare a datoriilor pe care le înregistrează. Relaţia de calcul este: gs d = PN + A . Mai precis. cu ajutorul acestor rate se măsoară 270 . calculânde-se cu relaţia: Excedentul brut de exploatare . Urmărirea modului de gestionare a resurselor se face cu ajutorul ratelor de gestiune (viteze de rotaţie) care arată rapiditatea cu care resursele trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească iniţială. arată măsura în care întreprinderea îşi acoperă rata de rambursare a creditului pe termen mediu şi lung (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe termen mediu şi lung (Db) din profitul net (PN) şi amortizare (A).

complexitatea procesului tehnologic.nivelul previzionat al vânzărilor. precum şi viteza de reînnoire a datoriilor. . . . Principalii factori care determină mărimea stocurilor se regăsesc în: . .stocul de producţie în curs. Gestiunea stocurilor se urmăreşte cu ajutorul ratei de gestiune exprimate prin: . . . Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească iniţială.consecinţele neasigurării unui anumit tip de materie primă.particularităţile produselor stocate. . Cu cât viteza de rotaţie a stocurilor este mai mare.stocul de materii prime şi materiale. cu atât eficienţa folosirii lor este mai ridicată. dintre care pot fi reţinute două: (a) după locul unde se manifestă vom avea: .viteza de transformare a activelor în lichidităţi. stocurile materiale trec succesiv prin fazele aprovizionare – fabricaţie – vânzare. . Factorii interni sunt legaţi de activitatea agentului economic şi se regăsesc în: .stocul de produse finite.durata în zile a unei rotaţii.durata ciclului de producţie. respectiv durata în zile a unei rotaţii complete. deoarece efectele obţinute în urma folosirii acestora sunt mai mari. întro perioadă de gestiune.numărul de rotaţii într-o anumită perioadă. Folosind indicatorii de gestiune determinăm de câte ori.durata procesului de fabricaţie. nr = CA Stoc mediu sau dz = Stoc mediu ⋅ 360 CA Stoc mediu= Stoc iniţial + Stoc final 2 CA = cifra de afaceri În cadrul stocului mediu se includ: . .perisabilitatea produselor finite.uşurinţa aprovizionării sau uşurinţa înlocuirii stocurilor.factori interni.factori externi. Factorii de influenţă asupra duratei unei rotaţii pot fi grupaţi după mai multe criterii. 271 . .

.creşterea calităţii produselor şi eliminarea rebuturilor. . . (b) după stadiile circuitului activelor circulante. În acest stadiu.relaţiile dintre întreprindere şi partenerii de afaceri (furnizori. .mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie.reducerea la minimum necesar a stocurilor de materii prime. măsurile de creştere a vitezei de rotaţie sunt mult mai complexe şi privesc: . . vorbim de factori ai: . clienţi). În stadiul producţiei căile creşterii vitezei de rotaţie privesc: .îmbunătăţirea condiţiilor de depozitare şi manipulare prin folosirea mijloacelor mecanizate şi automatizate în vederea eliminării pierderilor.organizarea corespunzătoare a relaţiilor cu furnizorii şi cu transportatorii. În stadiul aprovizionării căile de creştere a vitezei de rotaţie s-ar reduce la: .eliminarea degradărilor şi a pierderilor din timpul transportului.reducerea şi eliminarea stocurilor supranormative şi a cheltuielilor neeconomicoase.producţiei.reducerea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele. fiind regăsiţi în: . obiecte de inventar. pentru asigurarea ritmicităţii şi continuităţii procesului de producţie. . Măsurile de accelerare a vitezei de rotaţie în acest stadiu vizează: .aprovizionarea cu materii prime şi materiale de la sursele cele mai apropiate şi cu mijloacele de transport cele mai economice.conjunctura economică.aprovizionarea ritmică cu resurse materiale. .dimensionarea optimă a stocurilor. degradărilor şi sustragerilor de materiale.. . . materiale.reducerea la minim a deşeurilor şi valorificarea superioară a acestora. . . . Factorii externi sunt legaţi de mediul în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic.urmărirea schimbărilor care au loc în tehnologia de fabricaţie şi adaptarea aprovizionării la necesităţile procesului de producţie.comercializării. .reducerea costurilor de fabricaţie.reducerea duratei ciclului de producţie.caracterul sezonier al producţiei.perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie. . . 272 .aprovizionării.

cât şi de către clienţi: . În stadiul comercializării căile de creştere a vitezei de rotaţie urmăresc reducerea duratei de imobilizare în produse finite şi creşterea ritmului de încasare a produselor livrate.organizarea depozitării de produse finite şi a transportului de la secţiile de producţie la depozite. putându-se aprecia fie prin numărul de rotaţii al creditului clienţi. .desfăşurarea ritmică a livrărilor.eliminarea circuitelor inutile. . .reducerea consumurilor specifice. . în zile a creditului: - nrCl = CA Sold mediuClienti sau dzCl = Sold mediuClienti ⋅ 360 CA 273 . .asigurarea ritmicităţii producţiei. . administraţie şi servicii.creşterea productivităţii muncii. îmbunătăţirea organizării muncii prin folosirea completă a zilei de muncă. .reducerea şi eliminarea cauzelor care generează refuzuri de plată. Măsurile în acest stadiu privesc: . a contractelor de livrare a produselor.alegerea celei mai avantajoase forme de decontare.promovarea unor programe de marketing care să conducă la creşterea vânzărilor. .raţionalizarea cheltuielilor de conducere. .aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă. . conform termenelor stabilite. fie prin durata de încasare. . . Rata de gestiune a clienţilor (viteza de rotaţie a creanţelor) ne arată cât de repede îşi încasează întreprinderea contravaloarea livrărilor de la clienţi.aplicarea sancţiunilor economice şi financiare în cazul neîmplinirii condiţiilor contractuale.evitarea lansării în fabricaţie a unor produse fără desfacere asigurată. în termen.urmărirea şi evidenţierea exactă a documentelor de decontare.încheierea. . .ridicarea calificării personalului muncitor. atât de către unitate.urmărirea modului de respectare a clauzelor contractuale.îmbunătăţirea relaţiilor cu beneficiarii şi cu unităţile de transport. .

determinând întreprinderea să acorde un interval de timp mai mare. . În analiza creditului client trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte: . va acorda un interval de timp de plată mai mare decât concurenţii ei.specificul producţiei când pentru produsele perisabile intervalul este mult mai mic.tendinţa de creştere a duratei în zile a creditului client este un semnal fie al înrăutăţirii situaţiei întreprinderii. Gestiunea resurselor reflectă o activitate eficientă dacă ritmul de creştere al resurselor este mai redus decât ritmul de creştere al producţiei.relaţiile stabilite cu clienţii. clienţilor sau furnizorilor) se face prin compararea cu indicatori ai perioadelor anterioare. fie a situaţiei clienţilor. . Pentru fundamentarea concluziilor analizei este necesară şi urmărirea tendinţei ratelor de gestiune. 274 . . iar atunci când scad să crească aceste credite. respectiv al cifrei de afaceri. . Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie) ne arată cât de repede întreprinderea îşi achită obligaţiile sale faţă de furnizori exprimându-se prin număr şi durata în zile a unor rotaţii. prin compararea cu indicatori obţinuţi de unităţi similare sau cu mărimi medii ale ramurii. când se acordă un termen mai mare de plată pentru clienţii tradiţionali. pentru întreprinderi care prezintă garanţii serioase. .Mărimea acestui indicator este influenţată de: .politica de credit practicată pe piaţă care determină ca atunci când dobânzile cresc să scadă durata creditului client.conjunctura economică care este favorabilă.dacă durata în zile a creditului este mare înseamnă că se folosesc resursele financiare ale întreprinderii. . dacă este în expansiune.o durată în zile mare a creditului furnizor înseamnă că întreprinderea foloseşte resursele acestuia. nrFz = dz Fz = CA Sold mediu Furnizori Sold mediu Furnizori ⋅ 360 CA În analiza creditului furnizor reţinem: . Aprecierea ratelor de gestiune (a stocurilor.dacă tendinţa este de creştere atunci întreprinderea se poate confrunta cu dificultăţi de plată.strategia întreprinderii furnizoare care.

At – active totale Rata rentabilităţii economice. Relaţia de calcul a ratei rentabilităţii economice este: Re = EBE. generată de gestionarea resurselor de care dispune. RE – rezultatul exploatării. se spune că rata rentabilităţii economice este independentă de politica de finanţare promovată de întreprindere.1. Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice cel mai frecvent utilizată consideră că rata este rezultatul produsului dintre o rată de rotaţie şi o rată a marjei: Re = unde: CA RE ⋅ ⋅100 Ae CA CA = rata de rotaţie a activelor de exploatare. 2) clienţii şi intervalul lor de încasare. deoarece ei trebuie să asigure o bună gestionare a capitalului existent. Rata arată nivelul excedentului brut al exploatării sau rezultatul exploatării obţinut la 100 lei active totale. CA 275 . 3) furnizorii şi intervalul lor de plată. Ae RE = rata marjei (rata profitabilităţii comerciale). valoarea sa informaţională fiind importantă pentru manageri. stabilitatea sau fragilitatea unei întreprinderi. fără a ţine seama de modul de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) alocate pentru constituirea acestui activ. depinde de trei factori: 1) stocurile şi intervalul lor de stocare. calculată cu această relaţie exprimă nivelul de remunerare a activului total aflat la dispoziţia societăţii comerciale.5 Analiza rentabilităţii Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele activului total al întreprinderii. RE ⋅100 At unde: EBE – excedentul brut din exploatare.Pe termen scurt. Din acest motiv. 15.

. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende şi creşterea capitalurilor proprii (creşterea rezultatelor). Este dependentă atât de modalităţile de finanţare a activităţii. cât şi pentru noii acţionari.reducerea cheltuielilor de aprovizionare. . .sporirea ratei marjei comerciale se poate realiza prin: .creşterea cifrei de afaceri. în special a gradului de îndatorare. fie prin creşterea marjei comerciale: . iar în mod indirect. Dacă utilizăm ratele explicative putem să determinăm factorii de influenţă asupra riscului financiar.reducerea stocurilor de active circulante şi a duratei în zile a unei rotaţii a acestora.creşterea volumului fizic al producţiei. . Rata rentabilităţii financiare măsoară performanţa capitalului propriu. al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile pentru determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit. . . constituind un mijloc de stimulare a participării la creşterea capitalului social. ca urmare a influenţei costurilor fixe.creşterea ponderii mijloacelor fixe active.Creşterea ratei rentabilităţii economice se poate realiza fie prin creşterea rotaţiei activelor. exploatare şi comercializare. . fiind sensibilă la modificarea structurii financiare.creşterea preţurilor de livrare ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produselor.modificarea structurii producţiei vândute prin creşterea ponderii produselor cu profitabilitate comercială mai mare. rf = Rex Cpr Dat Cpr care poate fi scrisă: rf = re + (re − rd ) ⋅ 276 .creşterea vitezei de rotaţie a activelor de exploatare presupune: .creşterea ponderii mijloacelor fixe. oportunitatea menţinerii acestuia în afacere. . care va avea ca efect reducerea costurilor unitare. atât pentru acţionarii existenţi. .optimizarea structurii activelor.reducerea duratei şi costurilor investiţiilor în curs. cât şi de regimul de calcul al amortizărilor şi provizioanelor.

siguranţă.creşterea profitabilităţii comerciale.fundamentarea politicii financiare care să permită valorificarea conjuncturilor favorabile. când re > rd.Unde: rf – rata rentabilităţii financiare Rex (Pn) – rezultatul exerciţiului (profit net) Cpr – capitalul propriu re – rata rentabilităţii economice rd – rata dobânzii Dat . 277 . iar apelarea la credite nu influenţează gradul de risc al întreprinderii. iar apelarea la credite va conduce la îmbunătăţirea ratei rentabilităţii financiare. . ceea ce impune minimizarea gradului de îndatorare. Rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât rata îndatorării este mai mare. Reducerea riscului financiar presupune: .risc.datorii Dacă se consideră şi influenţa ratei impozitului pe profit: ⎡ RE CA ⎛ RE CA ⎞ Dat ⎤ ⋅ +⎜ ⋅ − rd ⎟ ⋅ rf = ⎢ ⎥ ⋅ (1 − i p ) ⎠ Cpr ⎦ ⎣ CA Ae ⎝ CA Ae Unde: RE – rezultatul exploatării CA – cifra de afaceri Ae – active din exploatare ip – cota de impozit pe profit Utilizând formula de mai sus. . când re < rd. . .accelerarea vitezei de rotaţie a activelor de exploatare. factorii de influenta aferenţi riscului financiar sunt după cum urmează: viteza de rotaţie a activelor de exploatare re ∆rf efect levier impozitul pe profit rata profitabilităţii comerciale diferenţa dintre re şi rd gradul de îndatorare Întreprinderea care apelează la credite se poate găsi în una din situaţiile următoare: .indiferenţă. când re = rd. iar apelarea la credite va conduce la diminuarea performanţelor financiare.

venituri din producţia de imobilizări.2 Analiza pe baza Contului de profit şi pierdere 15.alte venituri din exploatare. . al lucrărilor. . exprimă preţul de vânzare al bunurilor achiziţionate de la terţi (exclusiv TVA) şi revândute în aceeaşi stare sau preţul de vânzare al bunurilor obţinute în procesul de exploatare şi vândute prin magazinele proprii.venituri din vânzarea mărfurilor. . . care se concretizează în: .producţia vândută reflectă preţul de vânzare (exclusiv TVA) al produselor finite.venituri financiare.15. . amenzi şi penalităţi.1 Analiza veniturilor Veniturile se grupează. reflectă valoarea imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie şi exprimată în costuri de producţie. colectivităţi publice sau alte societăţi comerciale pentru acoperirea diferenţelor de preţ sau pentru acoperirea pierderilor. despăgubiri. locaţii de gestiune. studiilor şi cercetărilor efectuate.venituri din producţia stocată.2. . pe categorii de venituri. . precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea. precum şi veniturile din redevenţe. după natura lor în: . semifabricatelor şi produselor reziduale vândute. cuprinde venituri din: creanţe recuperate. . chirii şi activităţi diverse facturate. al serviciilor prestate.venituri extraordinare.venituri din exploatare.producţia exerciţiului se obţine prin însumarea producţiei vândute cu veniturile din producţia stocată şi cu veniturile din producţia de imobilizări.venituri din subvenţii de exploatare. reprezintă variaţia în plus (situaţie de stocaj) sau în minus (situaţie de destocaj) între valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse finite şi de producţie în curs de la finele perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale de produse finite şi de producţie în curs. neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite. donaţii şi 278 . . reprezintă subvenţiile primite de la buget. a) Veniturile din exploatare sunt reprezentate de acele venituri obţinute din activitatea de bază a societăţii comerciale.cifra de afaceri se determină prin însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor cu producţia vândută.

venituri din imobilizări financiare. b) Veniturile financiare reflectă remunerarea capitalului investit de societate (în alte societăţi sau pe piaţa financiară) sau manifestarea unor factori conjuncturali şi cuprind: . c) Veniturile extraordinare cuprind veniturile obţinute de societatea comercială din operaţii care nu au un caracter normal. subvenţii pentru investiţii.venituri din creanţe imobilizate. costul de achiziţie al materialelor nestocate. . 279 . .cheltuieli financiare. . valoarea animalelor şi păsărilor. după natura lor în: .cheltuieli cu impozitul pe profit.cheltuieli de exploatare. a) Cheltuielile de exploatare reprezintă expresia bănească a consumului de resurse pentru obţinerea de produse. vânzarea activelor şi alte operaţii de capital. necorporale şi în curs şi pentru deprecierea activelor circulante. costul de achiziţie al materiilor prime. . . . trecute direct asupra cheltuielilor.cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi.venituri din sconturi obţinute. cum sunt: cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile. nefiind generate de activitatea curentă (de exemplu daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).venituri din investiţii financiare pe termen scurt. .2.venituri din provizioane privind activitatea de exploatare reflectă veniturile din reluări (acumulări. costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor. .venituri din diferenţe de curs valutar.venituri din investiţii financiare cedate.venituri din dobânzi. Veniturile extraordinare sunt venituri rezultate din compensaţiile primite pentru cheltuieli sau pierderi din calamităţi sau alte evenimente extraordinare 15. .alte venituri financiare. contravaloarea energiei şi apei consumate. al materialelor de natura obiectelor de inventar consumate. redevenţe.cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile. .cheltuieli extraordinare. executarea de lucrări sau prestarea de servicii şi cuprind: . pe categorii de cheltuieli.venituri din provizioane de natură financiară.2 Analiza cheltuielilor Cheltuielile se grupează. . diminuări sau consumuri) de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.subvenţii primite. pentru deprecierea imobilizărilor corporale. . alte venituri din exploatare. .

- 280 .diferenţe nefavorabile de curs valutar.riscuri şi cheltuieli. deprecierea imobilizărilor corporale.alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi.cheltuieli privind investiţiile financiare cedate.cheltuieli cu impozite. comisioane şi onorarii. rău platnici sau cu care unitatea este în litigiu. pentru acoperirea pierderilor care apar în condiţiile imposibilităţii de a recupera total sau parţial investiţiile efectuate pe termen lung sau pierderile generate de factori conjuncturali. taxe şi vărsăminte asimilate. . amenzi şi penalităţi. servicii bancare şi altele. Aceste cheltuieli cuprind următoarele elemente: . reclamă şi publicitate. care grupează cheltuielile generate de amortizarea imobilizărilor şi de constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru: riscuri şi cheltuieli.dobânzile privind exerciţiul financiar în curs. cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii. suportate de persoana juridică).locaţii de gestiune şi chirii. . despăgubiri. .pierderi din creanţe de natură financiară etc. donaţii şi alte cheltuieli similare. deplasări. cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc. b) Cheltuieli financiare reflectă echivalentul monetar pe care societatea comercială îl suportă pentru folosirea resurselor acordate de alţi agenţi economici pe termen lung. . În această categorie se mai includ şi cheltuielile cu amortizările şi provizioanele care vizează cheltuielile ocazionate de amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor sau cheltuielile ocazionate de constituirea sau suplimentarea provizioanelor privind: . . .deprecierea creanţelor din conturile de decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii.pierderi din creanţe legate de participaţii. .deprecierea imobilizărilor financiare. cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori). asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul. faţă de bugetul central. deprecierea elementelor de stocuri.cheltuieli cu personalul (salariile. . . creanţelor neîncasabile faţă de clienţi incerţi. prime de asigurare. detaşări şi transferuri. . necorporale şi în curs.).cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. studii şi cercetări. . bugetele locale sau alte organisme publice. . cheltuieli de protocol.sconturile acordate clienţilor. transportul de bunuri şi personal.deprecierea titlurilor de plasament.

alte venituri realizate din relaţiile cu terţii).3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune Contul de profit şi pierdere permite urmărirea activităţii desfăşurate de întreprindere pe tipuri de activităţi. cifra de afaceri se determină prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri.2.rezultatul financiar. prin obţinerea unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate. Vv. din studii şi cercetări. 281 . Relaţia de calcul este: CA = Qv + Vv + Vs unde: Qv. mai puţin rabaturile. din redevenţe. locaţii de gestiune şi chirii.venituri din vânzarea mărfurilor. din lucrări executate şi servicii prestate. Una din cauzele dificultăţilor întreprinderilor este reducerea activităţii care generează venituri insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor. Pentru analiza Contului de profit şi pierdere se au în vedere următorii indicatori: . servicii prestate în interesul personalului. Vs. 15. . a produselor reziduale. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. din valorificarea ambalajelor.rezultatul exploatării.producţia vândută (venituri din vânzarea produselor finite. din activităţi diverse: comisioane.c) Cheltuieli extraordinare vizează cheltuielile generate de operaţii de natură extraordinară.excedentul brut al exploatării. a) Cifra de afaceri (CA) este formată din vânzările de mărfuri şi producţia vândută. Ca şi modalitate de calcul.rezultatul curent. care pot apărea în activitatea unei societăţi comerciale (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete. . executarea de lucrări şi prestarea de servicii şi altor venituri din exploatare. . cu caracter accidental. Fiecare dintre aceste operaţiuni este subordonată obţinerii unui rezultat net. . în care sunt reflectate toate operaţiunile care influenţează indicatorii de rezultate.cifra de afaceri. punerea la dispoziţia terţilor a personalului unităţii. a semifabricatelor. fiind indicatorul care măsoară volumul activităţii întreprinderii.

CAcr 282 . rezultatul fiind nul. Indicatorul de poziţie poate fi determinat în mărimi absolute şi în mărimi relative: în mărimi absolute: ∆CAcr = CA1 .modificarea cheltuielilor fixe şi variabile.fluctuaţia cheltuielilor salariale. 18.fluctuaţia preţurilor de vânzare. .modificarea cererii şi a ofertei produselor întreprinderii. . Riscul de exploatare este legat de incertitudinea randamentului activităţii de exploatare şi depinde de o multitudine de factori: .fluctuaţia cheltuielilor de aprovizionare. .calitatea actului managerial. . În termeni de risc spunem că începând de la acest punct întreprinderea începe să devină rentabilă. cu atât riscul este mai redus iar activitatea întreprinderii mai profitabilă. Graficul pragului de rentabilitate poate fi redat astfel: CA CT Nivel critic CV CF RISC Zona de pierderi CAcr Zona de profit CA Fig. Pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare sau punctul la care preţul de vânzare este egal cu costul unitar. . Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate Evaluarea riscului de exploatare se face pe baza indicatorului de poziţie şi a coeficientului de elasticitate. Cu cât nivelul activităţii este mai îndepărtat de acest punct.Pentru manageri întrebarea la care trebuie să răspundă este: care trebuie să fie gradul de utilizare minim al capacităţii de producţie sau care trebuie să fie cifra de afaceri minimă ce trebuie realizată pentru a se putea acoperi în întregime cheltuielile? Pentru a răspunde la această întrebare se foloseşte metoda pragului de rentabilitate iar în funcţie de poziţia faţă de acest prag se poate exprima riscul de exploatare.

iar cu cât se apropie de pragul de rentabilitate. deci riscul economic mai mic. Flexibilitatea absolută exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta cerinţelor pieţei. când abaterea cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate este <10%. elasticitatea este mai mare. exprimat procentual.confortabilă. Valoarea acestui coeficient este dependentă de poziţia nivelului de activitate faţă de pragul de rentabilitate. . când cifra de afaceri faţă de pragul de rentabilitate se situează între 10 ÷20%. b) Excedentul brut al exploatării (EBE) sau insuficienţa brută de exploatare reflectă rezultatul economic brut al întreprinderii degajat de activitatea de exploatare. când cifra de afaceri depăşeşte pragul de rentabilitate cu peste 20%. Relaţia de calcul este: ΔRE e = RE ΔCA CA unde: RE – rezultatul exploatării. în mărimi relative: ICacr = CA1 ⋅ 100 CA cr Abaterea indicatorului de poziţie se determină: ∆ICacr = ICacr – 100 = CA1 CA1 − CA cr ⋅ 100 -100 = ⋅ 100 CA cr CA cr În funcţie de abaterea indicatorului de poziţie. cu atât elasticitatea este mai redusă. Coeficientul de elasticitate se determină pe baza cifrei de afaceri aferentă pragului de rentabilitate şi măsoară sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaţia nivelului de activitate. CA – cifra de afaceri. iar riscul creşte. 283 . întreprinderile se pot afla în una din situaţiile: .instabilă. Cu cât întreprinderea se îndepărtează de pragul de rentabilitate. Coeficientul de elasticitate măsoară sporul relativ al rezultatului exploatării care rezultă din sporul relativ al cifrei de afaceri.relativ stabilă. iar riscul mai redus.Cu cât acest indicator are un nivel mai mare. cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată. .

19. cu excepţia impozitului pe profit (impozitul pe clădiri. taxa asupra mijloacelor de transport). Ca indicator care evidenţiază performanţele economice ale unei întreprinderi legate de activitatea de exploatare (operaţii legate de producţie. excedentul brut al exploatării este resursa principală a întreprinderii care influenţează atât indicatorii de eficienţă cât şi capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. Excedentul brut al exploatării obţinut prin deducerea remunerării statului şi a factorului muncă din valoarea adăugată reprezintă de fapt contribuţia capitalului la crearea bogăţiei 284 . Modul de calcul al excedentului brut al exploatării este: Cheltuieli cu personalul Impozite. taxa pentru folosirea terenurilor. Determinarea excedentului brut al exploatării EBE= (VA + Subvenţii de exploatare) – ( Cheltuieli cu personalul + Impozite. taxele şi vărsămintele asimilate cuprind cheltuielile cu impozitele. ajutorul de şomaj). Pe de altă parte se consideră că indicatorul constituie un rezultat parţial. pentru diferenţele de preţ la produsele subvenţionate şi alte subvenţii din partea statului sau altor unităţi patrimoniale. Impozitele. Cheltuielile cu personalul reprezintă cheltuielile cu salariile cuvenite personalului cât şi alte cheltuieli cu personalul suportate de unitate (asigurări sociale. taxe şi vărsăminte asimilate Subvenţii de exploatare Excedentul brut de exploatare (EBE) Valoarea adăugată (VA) Fig. taxele şi vărsămintele suportate de către întreprindere. în sensul că nu ţine cont de toate cheltuielile suportate de întreprindere în activitatea sa de exploatare (neluând în considerare cheltuielile cu amortizarea şi nici provizioanele din exploatare). Din acest motiv se consideră că excedentul brut al exploatării reflectă contribuţia capitalului la crearea bogăţiei întreprinderii. de activitatea comercială sau prestări de servicii). taxe şi vărsăminte asimilate) Subvenţiile pentru exploatare reprezintă subvenţiile primite de întreprindere pentru acoperirea pierderilor.Cuvântul „brut” din denumirea indicatorului semnifică faptul că EBE se determină înaintea deducerii amortizării şi provizioanelor.

precum şi impozite. pag. consumurile intermediare provenite de la terţi. Cheltuielile monetare constituie ieşiri de numerar (imediat sau la termen) şi se concretizează în costul de achiziţie al mărfurilor vândute.A. Maria.E.E. Impozite. taxe şi vărsăminte asimilate.remunerarea capitalurilor investite. Sursa: Niculescu. Cheltuieli cu personalul Salarii Cheltuieli asociate V. 20. Economică. Când indicatorul EBE are o valoare negativă el se numeşte Insuficienţă brută sau Deficit brut al exploatării. Diagnostic global strategic Ed. 1997. deoarece momentul înregistrării veniturilor nu coincide cu momentul încasării. şi E. 20. producţiei exerciţiului şi subvenţiilor pentru exploatare. Dividende (acţionari) Impozit pe profit (stat) Autofinanţare (întreprindere) Fig. Bucureşti. iar momentul înregistrării unor cheltuieli nu coincide cu momentul plăţii. cheltuielile de personal. proprii sau împrumutate (plata dividendelor şi plata dobânzii către creditori).).B.B. 178 O altă modalitate de calcul a EBE se bazează pe diferenţa dintre veniturile din exploatare încasabile şi cheltuielile de exploatare plătibile: EBE = Venituri monetare – Cheltuieli monetare Veniturile monetare îmbracă forma intrărilor de disponibilităţi (imediat sau la termen) şi sunt aferente vânzărilor de mărfuri. vărsăminte Cheltuieli financiare (bănci) Subvenţii ptr.A. exploatare E. Ca şi destinaţie EBE este folosit pentru: . taxe. În acest caz. Legătura dintre V. excedentul brut al exploatării este o rezultantă a fluxului potenţial de disponibilităţi aferent ciclului de exploatare. 285 . permiţând menţinerea şi dezvoltarea capitalului tehnic şi remunerarea capitalurilor investite (fig.întreprinderii.

rambursarea împrumuturilor.permite măsurarea performanţelor economice a întreprinderii prin calculul indicatorilor relativi ai rentabilităţii: rata marjei brute de exploatare (EBE/CA). de multe ori EBE este utilizat de către analişti în studii previzionale şi analize comparative ale întreprinderilor din acelaşi sector de activitate. acţionarilor (dividende) şi întreprinderii (autofinanţare). La fel ca şi excedentul brut al exploatării.permite acoperirea obligaţiilor întreprinderii. de politica de dividend (reflectată în repartizarea profitului net). c) Rezultatul exploatării (RE) exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare (producţie şi comercializare). .dezvoltarea întreprinderii prin sumele repartizate din profitul net Analiza excedentului brut al exploatării evidenţiază rolul pe care acesta îl are asupra întreprinderii: . de politica de provizioane (nu ia în considerare provizioanele). . Din acest motiv. - 286 . . fiscală şi de dividend a întreprinderii. Din evidenţierea rolului pe care îl are EBE se poate observa că nu depinde decât de natura activităţii industriale şi comerciale desfăşurate de societate şi de competitivitatea sa. dar ţine seama de politica de amortizare şi de politica de provizioane.excedentul brut al exploatării este independent de politica financiară a întreprinderii (nu este influenţată structura financiară a întreprinderii care modifică nivelul veniturilor şi cheltuielilor financiare). de politica fiscală (nu ia în considerare modul de calcul al impozitului pe profit) şi de elementele extraordinare ale activităţii desfăşurate (rezultatul extraordinar). estimată pe baza amortizării. se vor putea reînnoi imobilizările pe seama amortizării şi se vor acoperi riscurile din provizioanele constituite. menţinerea echipamentului. de politica de investiţii (reflectată în amortizare). În acest caz se vor putea rambursa împrumuturile şi plăti dobânzile aferente. dacă nivelul acestuia este suficient de mare.plata impozitului pe profit. rata rentabilităţii economice (EBE/capital investit). rezultatul exploatării este independent de politica financiară. Diferenţa va fi distribuită statului (impozit pe profit).

dar se ia în considerare efectul politicii financiare a întreprinderii (Fig. altele decât cele nominalizate la categoriile anterioare. luând în considerare veniturile şi cheltuielile activităţii de exploatare: RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare d) Rezultatul financiar (RF) se calculează ca diferenţă între veniturile financiare şi cheltuielile financiare. Concepte şi studiu de caz. Ed. Rezultatul financiar ar trebui să exprime eficienţa operaţiunilor financiare ale întreprinderii ca plasamentele financiare sau participaţiile întreprinderii. activitate care cuprinde activitatea de exploatare şi activitatea financiară134 . Mirton. 21. Timişoara. Venituri din provizioane privind exploatarea constituie venituri ce provin din diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.. datoriilor şi împrumuturilor. 396 287 . precum şi provizioanele constituite pentru deprecierea activelor imobilizate şi circulante. Determinarea rezultatului curent 134 Buglea.Rezultatul exploatării se poate determina în două modalităţi: RE = EBE + Alte venituri din exploatare Venituri din provizioane privind exploatarea . e) Rezultatul curent al exerciţiului (RC) măsoară rezultatul degajat de activitatea curentă a întreprinderii. În acest caz nu se ţine seama de politica fiscală şi de rezultatul extraordinar. pag.21. Amortizările şi provizioanele reprezintă cheltuieli de exploatare privind amortizările imobilizărilor corporale şi necorporale.si provizioanele pentru Cheltuieli cu amortizarea exploatare Alte cheltuieli pentru exploatare Alte venituri din exploatare cuprind veniturile din creanţe recuperate de la clienţi şi debitori diverşi şi alte venituri din exploatare. 2005. Analiză financiară.). Rezultatul exploatării Rezultatul financiar Rezultatul curent Fig. Alte cheltuieli de exploatare se referă la pierderile din creanţe provenind de la clienţi în litigiu sau incerţi. pentru deprecierea imobilizărilor şi a activelor circulante. A.

Iaşi. 135 Andronic. 2000. 2) Situaţia cea mai obişnuită RE>0 RC>0 RF<0 Rezultatul exploatării este parţial afectat de situaţia financiară a întreprinderii. care situează întreprinderea într-o poziţie ideală. Este o situaţie frecventă a întreprinderilor industriale sau de servicii.. Ed. C. Nivelul rezultatului exploatării face politica de îndatorare acceptabilă. Polirom. În acest caz întreprinderea îşi suplimentează rezultatul exploatării tocmai datorită unei politici financiare eficiente. Performanţa firmei. Practic se pot delimita câteva situaţii care caracterizează o anumită structură a rezultatului curent135. 1) RE>0 RC>0 RF>0 „Sănătate” financiară deplină Întreprinderea ocupă o poziţie forte pe piaţă. rezultatul curent exprimă eficienţa utilizării resurselor întreprinderii în mod normal. B. pag 44 288 . riscul întreprinderii depinzând de perenitatea acestuia. Exploatarea foarte rentabilă permite degajarea unor lichidităţi însemnate al căror plasament permite nu numai recuperarea eventualelor cheltuieli financiare dar şi obţinerea unor profituri suplimentare.Nefiind perturbat de elementele extraordinare.

4) RE<0 RC<0 RF<0 „Marginea prăpastiei” Rezultatul curent negativ este generat atât de o exploatare ineficientă cât şi de rezultatul financiar negativ. reuşeşte să obţină lichidităţi din exploatare (stocuri reduse sau cu rotaţie rapidă. În caz contrar se recomandă o cedare/încetare a activităţii. În acest caz.3) „Mana” financiară RF>0 RC>0 RE<0 Rezultatul curent provine din veniturile substanţiale rezultate din plasamentele financiare în pofida pierderilor exploatării.întreprinderea este un holding ale cărui venituri sunt formate din dividendele percepute de la filialele sale. în pofida rezultatului curent pozitiv. 289 . Există mai multe posibilităţi care explică această stare: . situaţia este critică. Rezolvarea situaţiei ar consta fie în transformarea unei părţi din activitatea sa de exploatare către alte entităţi din cadrul holdingului fie în majorarea dividendelor percepute de la filialele acestuia. . Întreprinderea se află într-o stare de dificultate care poate să conducă la faliment dacă nu se restabileşte situaţia financiară şi nu se depistează cauzele deficitului activităţii de exploatare.întreprinderea este una industrială care. credite – clienţi limitate sau inexistente). pentru care caută cele mai bune plasamente posibile. pentru restabilirea echilibrului.

întreprinderea este în faza de creştere dar este grevată de piaţa sa care. nu este „maturizată”.întreprinderea a finanţat prin împrumuturi masive procesul investiţional ale cărui rezultate nu au fost încă fructificate. Dacă piaţa nu este în expansiune. Situaţia este viabilă şi poate fi tolerată dacă ea se datorează unei conjuncturi tranzitorii. . întreprinderea se va confrunta cu dificultăţi grave în viitor. rezultatul curent înregistrând valori negative. Atingerea capacităţii de producţie şi pătrunderea pe noi pieţe de desfacere. Această stare poate să fie temporară atunci când: . chiar dacă întreprinderea este grevată de importante cheltuieli financiare. oferă posibilitatea creşterii rezultatelor exploatării. 6) Veniturile financiare – ultimul „bastion” RC<0 RE<0 RF>0 Exploatarea nu este rentabilă iar rezultatul financiar nu face altceva decât să diminueze deficitul curent. Pot exista câteva situaţii distincte: 290 .5) „Cercul vicios” al cheltuielilor financiare RC<0 RF<0 RE>0 Rentabilitatea exploatării este absorbită integral de cheltuielile financiare.

variabila X1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul circulant (active circulante de exploatare – pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi activul total: X1 = sau Capitalul circulant Activ total 291 . Trebuie însă reţinut de la început că aceste modele au limitările lor. Reprezentarea matematică a modelului este: Z = 1. generează venituri financiare. pentru un holding financiar soluţia ar putea fi renunţarea sau transferarea unei părţi din activitatea de exploatare. nu trebuie dat un verdict ci mai degrabă folosit ca un semnal suplimentar referitor la un eventual risc de faliment. Modelul cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative pentru o întreprindere.3 X3 + 0.- 15. lichidităţile excedentare plasate eficient. pe baza ratelor. rotaţia rapidă a stocurilor.4 X2 + 3. au fost dovedite de o oarecare încredere în anumite condiţii date (se referă la o perioadă istorică. în anul 1968. Surplusurile de trezorerie se datorează specificului activităţii (absenţa clienţilor debitori. Analiza discriminantă a riscului de faliment Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziţie a unor modele pentru evaluarea riscului de faliment.6 X4 + X5 unde: . În literatura economică mondială sunt prezentate frecvent trei modele Modelul Altman numit şi modelul „Z” Modelul „Z” este un model de prognoză a stării de faliment dezvoltat de profesorul Altman în SUA. pentru întreprinderile din comerţ. care se confruntă cu un mediu concurenţial ostil.3 în cazul întreprinderilor industriale se recomandă restrângerea sau încetarea activităţii. motiv pentru care trebuie folosite cu o extrem de mare precauţie. în cazul în care nu se pot găsi soluţii pentru îmbunătăţirea RE. în nici un caz pe baza rezultatului obţinut în urma aplicării modelului. de unde au fost extrase informaţiile cu ajutorul cărora au fost dezvoltate).2 X1 + 1. termene favorabile de plată a furnizorilor) care dacă sunt corelate cu reducerea cheltuielilor de exploatare pot genera un rezultat curent excedentar. Astfel.

Modelul Canon şi Holder Acest model. se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10 până la 500 salariaţi şi se bazează pe analiza „lichiditate .exigibilitate”. aflându-se foarte aproape de faliment.X1 = - Fond de rulment Activ total variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport între profitul reinvestit (rezultatul net al exerciţiului – dividende acordate acţionarilor) şi activul total: X2 = - Profit reinvestit Activ total variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice şi se calculează ca raport între rezultatul brut al exerciţiului şi activul total: X3 = - Rezultatul brut al exercitiului Activ total variabila X4 evidenţiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca raport între capitalizarea bursieră (pentru firmele necotate se foloseşte capitalul propriu) şi datoriile pe termen mediu şi lung: X4 = - Capitalizare bursiera Datorii pe termen mediu şi lung variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri şi activul total: X5 = CA Activ total În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii: .1.2: întreprinderea se află într-o situaţie dificilă. construit în anul 1978.Z < 1. .2. având următoarea structură: 292 .2 < Z < 3 : situaţia întreprinderii este bună. Modelul se bazează tot pe o funcţie „Z”.8: întreprinderea este insolvabilă. .Z > 3: situaţie întreprinderii este foarte bună.8 < Z < 2. .

posibilitatea de faliment fiind de 15 – 30%. pe de altă parte: X1 = - Activ circulant .variabila X1 reprezintă rata lichidităţii reduse şi se determină ca raport între creanţe. investiţii financiare pe termen scurt şi disponibilităţi băneşti. pe de o parte şi datoriile pe termen scurt. posibilitatea de faliment fiind de 75 – 100%. .9 ≤ Z < 16: întreprinderea se află într-o situaţie financiară bună. 4 < Z < 9: întreprinderea se află într-o situaţie financiară incertă.Z = 16 X1 + 22 X2 – 87 X3 – 10 X4 + 24 X5 unde: .Z ≤ 4: întreprinderea se află într-o situaţie financiară dificilă. posibilitatea de faliment fiind de 35 – 70%.Stocuri Datorii pe terme scurt variabila X2 reprezintă rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi pasivul total: X2 = - Capital permanent Pasiv total variabila X3 evidenţiază gradul de finanţare a vânzărilor din resurse externe şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri: X3 = - Cheltuieli financiare CA variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport între cheltuielile cu personalul şi valoarea adăugată: X4 = - Cheltuieli cu personalul VA variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi valoarea adăugată: X5 = EBE VA În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii: . 293 .

824 R3 + 5. Modelul Băncii Franţei Funcţia scor (Z) stabilită de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei este compusă din opt variabile.706 R7 + 1. cu relaţia: R5 = Sold mediu furnizori ⋅ 360 Cumparari de marfuri 294 .255 R1 + 2. posibilitatea de faliment fiind sub 15%.544 unde: .689 R5 -1. şi anume: Z = -1.164 R6 + 0. exprimată în zile.- 16 ≤ Z < 20: întreprinderea se află într-o situaţie financiară foarte bună.221 R4 – 0.variabila R1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi excedentul brut al exploatării: R1 = - Cheltuieli financiare EBE variabila R2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi capitalul investit (activul total): R2 = - Capital permanent Capital investit variabila R3 reprezintă rata capacităţii de rambursare a datoriilor din resurse proprii şi se determină ca raport între capacitatea de autofinanţare (CAF) şi datoriile totale: R3 = - CAF Datorii totale variabila R4 reprezintă rata rentabilităţii vânzărilor şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi cifra de afaceri: R4 = - EBE CA variabila R5 reprezintă viteza de rotaţie a creditului furnizor şi se determină ca durată a unei rotaţii.003 R2 – 0.408 R8 – 85.

Construirea modelului s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale perioadei 1994-1998 ale unui eşantion de 276 de întreprinderi. Analiza capacităţii de predicţie apriorice a funcţiei a evidenţiat o rată de succes de 97%.125: întreprinderi cu o situaţie financiară corespunzătoare. cu relaţia: R7 = - Sold mediu clienti ⋅ 360 Vanzari variabila R8 reprezintă rata investiţiilor corporale. distribuite în 12 ramuri ale economiei româneşti. pentru perioada anterior menţionată.125: întreprinderi cu o situaţie financiară incertă. Modelul A are următoarea structură: A = 5. exprimată în zile. cadru didactic la Academia de Studii Economice din Bucureşti.3718 X1 + 5. pentru -0. cu risc ridicat [70 – 100%].667 + 6.0105 X4 - 295 .25 < Z < 0. din resurse proprii şi se determină ca raport între valoarea investiţiilor şi valoarea adăugată: R8 = astfel: Investitii VA În funcţie de valoarea scorului Z întreprinderile se grupează pentru Z < -0. pentru Z > 0. cu risc redus [10 – 45%].- variabila R6 reprezintă rata de creştere a valorii adăugate: R6 = - VA n − VA n −1 VA n -1 variabila R7 reprezintă viteza de rotaţie a creditului client şi se determină ca durată a unei rotaţii. În literatura economică română se utilizează mai multe modele dintre care redăm: Modelul A Acest model a fost construit de Ion Anghel.1427 X3 – 0.25: întreprinderi aflate în dificultate. cu risc mediu [45 – 70%]. Aplicarea acestor metode de previzionare a falimentului pentru întreprinderile româneşti nu a condus întotdeauna la rezultate concludente ceea ce a făcut necesară construirea unor modele care să poată fi aplicate în acest caz. ceea ce confirmă rata ridicată a succesului funcţiei A.3932 X2 – 5.

05 : întreprinderea se află într-o situaţie de incertitudine ceea ce impune o analiză suplimentară. Băileşteanu.încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate. X3 = . Modelul B Un alt model de previzionare a stării de faliment a unei întreprinderi este funcţia scor „B”. pag.A < 0 : falimentul întreprinderii este iminent. Ed Mirton.05 : întreprinderea se află într-o situaţie bună. riscul de faliment fiind improbabil. Timişoara. . elaborată de profesorul Ghe.0526 G3 + 0.414 unde: G1 – lichiditatea curentă = G2 – solvabilitatea = = Active curente Pasive curente Profit net + Amortizare Rata de rambursare credit pe termen mediu si lung + Dobanda la credit G3 – viteza de rotaţie a creditelor clienţi = G4 – rata profitului = Vanzari Clienti Profit ⋅ 100 Cost 1 Băileşteanu.lipsa profitului.0 > A > 2. 1997. . X2 = .imposibilitatea achitării obligaţiilor curente. Ghe. Active Active Venituri X4 = Datorii ⋅ 360 Cifra de afaceri Dacă: . 294 296 . . .lipsa de resurse financiare pentru rambursarea datoriei pe termen mediu şi lung.444 G1 + 0.0333 G4 – 1.A > 2.unde: X1 = Profit net Cash Flow Datorii . Diagnostic. Funcţia scor construită de profesorul Băileşteanu are patru variabile: B = 0. risc şi eficienţă în afaceri.. Autorul3 consideră că stările care semnalează apariţia falimentului unei firme sunt următoarele: . .909 G2 + 0.

1 ≤ B ≤ 2: întreprinderea se găseşte într-o zonă intermediară. 297 . s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale peste 50 de întreprinderi din diverse ramuri ale economiei româneşti. D – disponibilităţi şi titluri de plasament. Modelul I Elaborarea modelului. cotaţii bursiere.0333 R3 + 0.5: întreprinderea se găseşte într-o zonă de faliment iminent. R2 = . corectate în funcţie de lichiditate.5 ≤ B ≤ 1.333 R5 + 4 R6 – 1. din care s-au dedus cheltuielile înregistrate în avans. Dacă: .B> 2: întreprinderea se găseşte într-o zonă favorabilă. CAF – capacitatea de autofinanţare.71429 R4 + 1. . cu risc ridicat de faliment. Funcţia scor în acest caz are şase variabile: I = 0. R4 = . ATC VTI Cr DT FR C Cr + D R5 = .1. . R3 = .În funcţie de valoarea lui „B” întreprinderile se încadrează într-o zonă favorabilă sau de faliment. curs valutar (la cele în valută).1: întreprinderea se găseşte într-o zonă limitată.B < 0. . FRC – fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor înregistrate în avans şi deducerea cheltuielilor înregistrate în avans. în care se manifestă starea de incertitudine. DT – datorii totale corectate în funcţie de dobânzi şi penalităţi necontabilizate şi în funcţie de cursul valutar (la cele în valută). Ivoniciu Paul.0. Cr – creanţe corectate în funcţie de probabilitatea de încasare şi cursul valutar (la cele în valută). DTS – datorii pe termen scurt. R6 = DTS ATC unde: VTI – venituri totale încasate şi încasabile. ATC – active totale corectate.333 R1 + 5. realizată de ec. cu risc de faliment improbabil.66032 Variabilele folosite în model se calculează pe baza următoarelor relaţii: R1 = VTI VTI CAF CAF .555 R2 + 0.

. . întreprinderea se află într-o stare bună.5.5 ≤ I ≤ 6.1. cu o probabilitate cuprinsă între 29 – 46%.5 ≤ I ≤ 3. cu o probabilitate de manifestare cuprinsă între 64 – 81%. care impune o analiză suplimentară. întreprinderea înregistrează un risc de faliment mediu.4. întreprinderea se află într-o stare de incertitudine.I < 0. . .0 ≤ I ≤ 1. probabilitatea de manifestare fiind cuprinsă între 12 – 29%. întreprinderea se află într-o situaţie iminentă de faliment. întreprinderea înregistrează un risc redus. . întreprinderea înregistrează un risc ridicat de faliment.3 ≤ I ≤ 4.Dacă: .5. 298 .I > 6. Probabilitatea de faliment este cuprinsă între 46 – 64%. cu o probabilitate de faliment cuprinsă între 0 – 12%.

folosind indici de inflaţie construit pe coşuri diferite. De asemenea necesitatea aplicării aceluiaşi comensurător presupune corectarea datelor iniţiale cu un indicator care la rândul lui trebuie să fie omogen. Unul şi acelaşi tip de informaţie. în practică sunt disponibile date istorice (de exemplu situaţii financiare) care sunt de o importanţă mare pentru analiza economico-financiar.1. atunci valoarea prezentă (St) a unei sume trecute (S0) este dată de două situaţii: a) dacă factorul este diferit de la o perioadă la alta: n St=S0(1+a1)(1+a2).1 Factorul general de multiplicare Factorul general de multiplicare este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume trecute sau valoarea viitoare a unei sume prezente. afectează gradul de relevanţă a comparabilităţii). disponibil pentru mai multe perioade istorice succesive (ani. (De exemplu actualizarea la inflaţie. acest lucru presupune în principal exprimarea valorilor în preţuri comparabile). 16. etc) se numeşte serie de date (sau serie de timp).. Asigurarea comparabilităţii este dificilă deoarece este strâns dependentă de natura fenomenului cuantificat. Asigurarea comparabilităţii datelor în timp se face prin tehnici generale de echivalare în timp. 16.1 Tehnici de echivalare în timp De multe ori.1 Tehnici generale de echivalare în timp Tehnicile generale de echivalare în timp permit compararea valorilor dispersate în timp. m = (1+r)t Dacă m este factor general de multiplicare iar a este factorul de actualizare. Se pot aplica atât pentru analiza istorică a unui fenomen cât şi în analiza previzională.1.. fenomen ce de-a lungul timpului poate să-şi schimbe omogenitatea. (1+at)= S ∏ (1 + a i ) 0 t =1 299 . Unităţile de măsură trebuie să fie constante în raport cu timpul (La datele cu conţinut financiar. luni.16 Particularităţi ale analizei previzionale 16.1. Comparabilitatea termenilor seriei de date presupune ca acestea să fie exprimate în aceleaşi unităţi de măsură. Aceste tehnici se bazează pe factori de echivalare.

1..1. Reprezintă valoarea viitoare a unei anuităţi. ff = t (1 + a) − 1 a unde: ff – factor general de fructificare (compunere) Suma capitalizată.1.(1 + a ) 1 2 t = St t ∏ (1 + a ) i i =1 b) Dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: So = St 1 (1 + a ) t 16.b) dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: St=S0(1+a)t 16.1. d = 1 (1 + a ) t unde: d – factor general de discontare Valoarea trecută (S0) a unei sume prezente (St) este dat de asemenea de două situaţii: a) Dacă factorul este diferit de la o perioadă la alta: So = St (1 + a ) ⋅ (1 + a ) ⋅ . o sumă constantă depozitată la sfârşitul fiecărui an cu o rată de fructificare a. adică valoarea viitoare St a sumei prezente So va fi: a) dacă factorul de actualizare este diferit de la o perioadă la alta: 300 ..3 Factorul general de compunere Factorul general de compunere (fructificare) este cel care permite calculul valorii unei sume la sfârşitul unei perioade.2 Factorul general de discontare Factorul general de discontare este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume viitoare sau valoarea trecută a unei sume prezente.

fa = a t (1 + a ) − 1 unde: fr – factor general de reducere (amortizare) S0 = S t a t (1 + a ) − 1 16.1.5 Factorul general de descompunere Factorul general de descompunere este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume viitoare ce se va degaja în mod constant pe fiecare perioadă. fd = t (1 + a ) − 1 a (1 + a ) t Valoarea prezentă (So) a unei anuităţi viitoare constante (St) va fi: S 0 =S t (1 + a ) − 1 t a (1 + a ) t 301 . + S 0 ∏ (1 + a i ) i =1 b) dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: S t = S 0 + S 0 (1 + a ) + S 0 (1 + a ) 2 + . Reprezintă valoarea prezentă a unei anuităţi..4 Factorul general de reducere Factorul general de reducere (amortizare) este cel care permite calculul valorii unei sume constante necesare a fi depusă în fiecare perioadă. pentru a avea o sumă prestabilită la sfârşitul unei perioade. + S 0 (1 + a ) t t t −1 t (1 + a ) − 1 = S 0 ∑ (1 + a ) = S0 i =1 a 16.1..1.t S t = S 0 + S 0 (1 + a 1 ) + S 0 (1 + a 1 )(1 + a 2 ) + .1...

Valoarea viitoare (prezentă) a unor fluxuri periodice inegale (trecute): a) când factorul de actualizare este constant: i t S t = ∑ S i (1 + a ) i =0 b) când factorul de actualizare nu este constant: t S t = S 0 + S1 (1 + a 1 ) + S 2 (1 + a 1 )(1 + a 2 ) + . + S t ∏ (1 + a i ) i =1 Notă: Problema esenţială în aplicarea oricărui model de echivalare este stabilirea mărimii factorului de actualizare.1. rata deprecierii monetare.1. 302 .6 Factorul general de recuperare Factorul general de recuperare este cel care permite calculul sumei prezente plătibile periodic.1. fr = a (1 + a ) t t (1 + a ) − 1 Valoarea sumei anuale (So) va fi: S 0 =S a (1 + a ) t t t (1 + a ) − 1 16. rate de randament şi de risc. În analiza istorică a unui fenomen acesta este dat de regulă de rata inflaţiei.7 Cazuri speciale Există următoarele cazuri speciale de importanţă deosebită: 1. Factorul de actualizare se poate stabili în funcţie de rata dobânzii.16. Reprezintă valoarea prezentă a unei anuităţi. rata inflaţiei.. Valoarea prezentă (trecută) a unor fluxuri viitoare inegale (periodice): a) când factorul de actualizare este constant: t St S0 = ∑ i =1(1 + a ) t b) când factorul de actualizare nu este constant: Si t S0 = ∑ t i =1 ∏ (1 + a i ) i =1 [ ] 2. cu o dobândă compusă.1.. pentru a constitui o sumă dată pentru o întreaga perioadă t.

16.1.2 Tehnici de echivalare în analiza istorică a datelor financiare Există mai multe tehnici de stabilire a indicatorilor în valori la preţuri comparabile (constante). În funcţie de tipul de unitate de măsură folosit putem avea tehnici legate de indicatori exprimaţi în valori absolute şi valori relative. 16.1.2.1 Fenomene exprimate în valori absolute

Aducerea în preţuri comparabile a fenomenelor exprimate în valori absolute (unităţi monetare), în funcţie de momentul sau perioada de referinţă (iniţială sau finală) poate fi deflatare sau inflatare. 16.1.2.1.1. Deflatarea Deflatarea în preţuri comparabile faţă de perioada de bază (iniţială), presupune scoaterea efectului inflaţionist al perioadei, respectiv a celor cumulate pe perioadele anterioare, pentru a duce toate valorile din diferite momente, la momentul iniţial (începutul perioadei de analiză).
IFCo = IFt (1 + r ) ot = IFt (Ip ot )

unde: IFt – indicator financiar (exprimat valoric) din momentul t Ip0t – indicele de creştere a preţurilor cu baza fixă de la momentul 0 (iniţial) la momentul t; r0t - rata de creştere a preţurilor cu baza fixă de la momentul 0 (iniţial) la momentul t; IFC0- indicator financiar din momentul t în preţuri comparabile ale momentului 0; 16.1.2.1.2. Inflatarea Inflatarea, adică actualizarea la preţuri comparabile pentru perioada curentă (finală), presupune adăugarea efectului inflaţionist al perioadei şi a celei cumulate în perioadele următoare, pentru a duce toate valorile din diferite momente la momentul final (sfârşitul perioadei de analiză).
IFCt = IF0 ⋅ (1 + rot ) = IF0 ⋅ Ip ot

unde: IFt – indicator financiar (exprimat valoric) din momentul 0;

303

IFCt- indicator financiar din comparabile ale momentului t;

momentul

0

în

preţuri

Notă: Pentru a cuprinde efectul inflaţionist, cumulat pe mai multe perioade, se foloseşte indicele de creştere a preţurilor cu baza fixă, a momentului t faţă de momentul 0, care cuprinde indicii de creştere cu baza în lanţ din fiecare sub-perioadă al intervalului 0→t. Dacă perioada 0→t este definită prin momentele 0,1,2,...,t2,t-1,t, adică intervalele (0,1),(1,2),...(t-2,t-1),(t-1,t) atunci indicele de creştere cu bază fixă a preţurilor din momentul 0 până în momentul t va fi dat de produsul indicilor de creştere cu baza în lanţ pe fiecare subinterval în parte:
Ip t = ∏ Ip = Ip ⋅ Ip ⋅ ... ⋅ Ip ( i , i − 1) ot 01 12 t − 1, t i =1

În cazul indicatorilor exprimaţi în unităţi de măsură absolute, valorice (unităţi monetare) indicele de creştere a preţurilor poate fi de mai multe feluri: - indicele de creştere a preţurilor la nivelul întreprinderii, care se recomandă pentru analiza indicatorilor sintetici care cuprind preţurile firmei (de exemplu: cifra de afaceri), acesta fiind mai puţin relevant în analiza altor elemente; - indicelui general de creştere a preţurilor de consum (indicele inflaţiei), încetăţenit din motive de omogenitate, cu menţiunea că se pot folosi variante ale acestuia în funcţie de domeniul de acţiune a firmei: - dacă firma acţionează numai într-un domeniu de activitate, se pot folosi indicii de inflaţie specifici domeniului respectiv; - dacă firma acţionează în mai multe domenii de activitate, se consideră mai relevantă folosirea indicelui general de inflaţie; - pentru societăţile cu capital străin, există alternativa folosirii indicelui mediu compus al cursului valutar dintre ROL şi valuta care este unitatea monetară în ţara de provenienţă a capitalului.

304

16.1.2.2

Fenomene exprimate în valori relative

Deflatarea fenomenelor exprimate în valori relative se face cu tehnica lui Fisher.
IRt IRt r = n −r it 1 + IRt IRt r = 1+ r it n −1

1+ r it

unde: IRtn - valoarea nominală a indicatorului financiar relativ (exprimat procentual) din momentul t rit - rata de inflaţiei la momentul t, aferentă perioadei (t-1,t); IRtr - valoarea reală (deflatată) a indicatorului financiar relativ în momentului t; Notă: În cazul indicatorilor exprimaţi în unităţi de măsură relative, se poate folosi doar indicele de inflaţie. După asigurarea comparabilităţii datelor trebuie să se procedeze la aprecierea specificităţii acestora. 16.2 Previzionarea situaţiilor financiare

16.2.1 Cerinţe esenţiale în previziunea situaţiilor financiare Previziunile financiare sunt importante atât pentru managementul firmei, cât şi pentru investitori sau creditori. Gradul de acurateţe al previziunilor este esenţial, deoarece dacă sunt prea optimiste în ceea ce priveşte veniturile firmei, pot duce la incapacitatea acesteia de a face faţă datoriilor contractate pe seama acestora şi ulterior la faliment. Procesul de previziune şi planificare financiară face parte din sarcinile unui manager financiar. Pentru a realiza diverse nivele ale cifrei de afaceri firmele au nevoie de active. Firmele aflate în creştere trebuie să sporească nivelul activelor curente, iar dacă capacitatea de producţie este depăşită atunci trebuie să recurgă la investiţii în active fixe. Aceste investiţii trebuie finanţate, iar operaţiunile de finanţare aduc cu ele obligaţia de a onora datoriile contractate. Creditele pe termen mediu şi lung implică costuri fixe considerabile, motiv pentru care firma trebuie să aprecieze nivelul acestora pe o perioadă mai lungă. Deoarece managerii, acţionarii şi creditorii sunt interesaţi de fluxurile de numerar viitoare se impune o analiză a diverselor alternative de finanţare şi impactul acestora asupra fluxului de numerar. Pentru previziunea fluxului de numerar este mai întâi nevoie de previziunea contului de rezultate şi a elementelor patrimoniale din bilanţul firmei.

305

16.2.2 Previziunea financiară pe seama cifrei de afaceri Punctul de plecare a tuturor previziunilor financiare este previziunea vânzărilor. Pe baza estimării cifrei de afaceri pe perioada următoare se poate determina necesarul de active circulante şi fixe, respectiv fondurile permanente şi curente necesare pentru acoperirea finanţării lor. Metoda raportării la cifra de afaceri (cunoscută sub denumirea procent din vânzări) este metoda cea mai simplă de previziune financiară, care satisface eficient nevoile informaţionale ale unei firme. Motivul pentru care această metodă este eficientă în ghidarea managerilor este faptul că porneşte de la trei ipoteze în general valabile: 1. Majoritatea posturilor bilanţiere variază o dată cu vânzările. 2. Valorile activelor sunt considerate optime, sau cel puţin satisfăcătoare în raport cu cifra de afaceri. 3. Cheltuielile din activitatea de exploatare variază o dată cu vânzările. Principala limită a acestei metode este că presupune că în viitor nu vor avea loc modificări substanţiale în obiectul de activitate a firmei. 16.2.2.1 Previziunea cifrei de afaceri

Previziunea cifrei de afaceri este un proces complex ce implică un efort considerabil. Estimarea cifrei de afaceri se poate face din cel puţin următoarele puncte de vedere: a) În funcţie de unitatea de măsură: - cantitativ, în unităţi fizice; - valoric, luând în considerare şi preţurile de vânzare. b) În funcţie de elementele componente: - analitic, pe fiecare element component (produs, activitate) în parte; - sintetic, luând în considerare nivelul global. c) În funcţie de datele disponibile: - pe baza tendinţei lor în trecut şi prezent, pentru care există date; - normativ, pentru care nu există date. d) În funcţie de poziţionarea factorilor de influenţă: - factori externi, din mediul extern firmei; - factori interni, din cadrul firmei. e) În funcţie de stabilitatea în timp a fenomenului: - pe bază de tendinţă; - pe baza fluctuaţiilor.

306

Previziunea realistă a cifrei de afaceri presupune ghidare după informaţii furnizate din trei părţi: 1. Pe baza analizei mediului extern, deoarece cererea este elementul esenţial al formării vânzărilor. 2. Pe baza analizei interne, a posibilităţilor firmei de a se adapta cererii. 3. Pe baza analizei tendinţelor, spre a identifica orientările posibile în viitor. 16.2.2.1.1. Previziunea analitică a cifrei de afaceri Un exemplu de previziune a cifrei de afaceri presupune parcurgerea următorilor paşi: P.1. Vânzările firmei sunt împărţite pe categorii principale de produse. P.2. Pentru fiecare categorie în parte se analizează tendinţa vânzărilor în unităţi fizice. P.3. Pe baza datelor oferite de compartimentul de marketing se previzionează evoluţia cererii pe pieţele fiecăreia din categoriile respective şi evoluţia preţurilor. P.4. Se analizează cotele de piaţă şi posibilităţile firmei respectiv ale competitorilor. P.5. Se iau în considerare campaniile de publicitate, preţurile promoţionale, termenele de credit comercial şi alţi factori de influenţă a vânzărilor. P.6. Se analizează comenzile şi contractele, acordându-se importanţă deosebită celor nesatisfăcute sau în scădere. P.7. Se efectuează previziunile pentru fiecare grup de produse cantitativ şi apoi valoric. P.8. Vânzările se cumulează pe grupe de produse sau activităţi, obţinându-se cifra de afaceri la nivelul firmei previzionată analitic. P.9. Se efectuează previziunea cifrei de afaceri per global pe baza tendinţei acesteia, (fără a se ţine cont de defalcare pe activităţi şi produse). P.10. Se compară cifra de afaceri previzionată analitic cu cea previzionată global şi se alege varianta cea mai pesimistă (cea mai mică). Dacă previziunea cifrei de afaceri este optimistă consecinţele pot fi deosebit de grave, firma ajungând să producă pe stoc, fie să nu-şi utilizeze corespunzător capacităţile de producţie, ducând la scăderea vitezelor de rotaţie, costuri mai mari şi deprecierea rentabilităţii şi a lichidităţilor.

307

16.2.2.1.2. Previziunea sintetică (globală) a cifrei de afaceri Cea mai uzuală metodă de previziune globală a cifrei de afaceri este metoda descompunerii, cunoscută şi sub denumirea de tratare cinematică a datelor statistice. Tratarea cinematică presupune că valorile reale ale unei serii statistice pot fi descompuse în următoarele componente: - tendinţa generală, variaţia stabilă; - variaţii periodice, la intervale mai mici, cele mai importante fiind cele ciclice şi sezoniere; - variaţii accidentale, perturbatoare. Analiza datelor statistice ale unei serii de timp prezintă următoarele caracteristici: - în cazul utilizării datelor valorice, este necesară eliminarea impactului inflaţiei, pentru a se asigura comparabilitatea în termeni reali a datelor analizate; - eliminarea impactului unor fenomene ce reprezintă un şoc controlat asupra indicatorilor; - intervalul de previziune nu poate depăşi o treime din mărimea intervalului de date istorice, optimal fiind situarea acestuia la un sfert din această dimensiune. Seriile de timp, pe baza acţiunii unui sistem complex de factori, sunt compuse în general din: - tendinţa generală (T), care este o tendinţă de pe o perioadă de timp suficient de lungă; - modificările ciclice (C), care reprezintă oscilaţii relativ regulate, caracterizate prin periodicitate, în jurul tendinţei generale, datorate în general acţiunilor factorilor periodici, fie aspectelor de dezvoltare (expansiune, criză, recesiune şi relansare); - modificările sezoniere (S), care se datorează acţiunii factorilor sezonieri (din care cel mai important se referă la factorii climaterici, apoi urmând ca importanţă perioadele de concedii şi vacanţe); - variaţiile neregulate (U), care apar datorită unor factori accidentali, necuantificabili, cu acţiune imprevizibilă, de regulă de scurtă durată. Schemele principale de descompunere sunt metoda aditivă şi cea multiplicativă. Metoda multiplicativă presupune că fenomenul analizat (Y) este rezultanta acţiunii trendului (T), corectat cu indicele de ciclicitate (C), cel sezonier (S) şi luând în considerare o valoare reziduală medie (U): Yt= Tt x Ct x St x Ut Etapele previziunii cifrei de afaceri prin metoda de descompunere a unei serii dinamice:

308

1. Analiza datelor statistice legate de seria de timp 2. Descompunerea seriei cronologice în elemente componente 2.1. Identificarea componentei sezoniere 2.2. Asocierea funcţiei de tendinţă generală 2.3. Identificarea componentei ciclice 2.4. Stabilirea valorii reziduale medii 3. Reconstruirea funcţiei de trend. 4. Extrapolarea efectivă 4.1. Previziunea punctuală 4.2. Previziunea în cadrul limitelor de încredere 16.2.3 Estimarea elementelor contului de rezultate În estimarea contului de rezultate se va ţine cont de următoarele principii: 1. Separarea elementelor de venituri şi cheltuieli pe categorii: din exploatare, financiare, extraordinare. 2. Separarea elementelor în funcţie de variaţia faţă de cifra de afaceri: variabile şi fixe. 3. Corelaţii cu alte situaţii pro-forma: bilanţul, situaţia fluxului de numerar. 16.2.3.1 Estimarea veniturilor din exploatare

Va avea la bază cifra de afaceri estimată în etapa anterioară. Restul veniturilor din exploatare, de natura producţiei exerciţiului, se vor considera că variază odată cu cifra de afaceri la un nivel mediu (calculat ca medie a doi ani anteriori), dacă altă estimare mai bună nu este disponibilă. Veniturile din subvenţii, provizioane şi alte venituri se vor neglija, din motive de prudenţă, dacă nu există suficiente garanţii că acestea ar putea fi realizate. 16.2.3.2 Estimarea cheltuielilor din exploatare

Cheltuielile de exploatare variabile se vor considera că vor varia în raport cu cifra de afaceri. Acestea pot fi însă afectate suplimentar de creşterea preţurilor şi tarifelor. Cheltuielile cu amortizarea se vor stabili ţinând cont de valoarea mijloacelor fixe şi investiţiile noi, respectiv gradul mediu de amortizare. Cheltuielile de exploatare fixe vor fi analizate separat, acestea având de regulă tendinţa să crească pe paliere (nivelul lor se schimbă din timp în timp, atunci când cifra de afaceri depăşeşte anumite valori).

309

310 . curentă a activităţii firmei (sunt dificil de previzionat).16.3.alte cheltuieli financiare. 16. Dacă este inevitabilă existenţa unor cheltuieli nedeductibile.veniturile din diferenţe de curs valutar se vor estima pe baza previziunilor de curs de schimb disponibile.alte venituri financiare.2.2.3.2. Această valoare va fi preluată în pasivul bilanţului financiar la capitolul de capitaluri proprii.4 Estimarea cheltuielilor financiare Cheltuielile financiare vor fi estimate pe categorii astfel: . aplicată asupra profitului brut.2. 16. . .2.3 Estimarea veniturilor financiare Veniturile financiare vor fi estimate pe categorii astfel: . având în vedere faptul că ele nu ar trebui să facă parte din activitatea normală. 16. din provizioane se vor ignora din motive de prudenţă. atunci se vor face corecţii asupra profitului brut în vederea obţinerii profitului impozabil. Veniturile neimpozabile se vor ignora din motive de prudenţă. .3.cheltuielile din diferenţe de curs valutar se vor estima pe baza previziunilor de curs de schimb disponibile.5 Estimarea veniturilor şi cheltuielilor extraordinare Se vor neglija.veniturile din dobânzi se vor obţine prin aplicarea dobânzilor pe cont curent asupra sumelor rezultate din situaţia fluxului de numerar. anterior estimat.3. .6 Estimarea impozitului pe profit Se va face pe baza cotei de impunere în vigoare.cheltuielile din dobânzi se vor obţine prin aplicarea dobânzilor pe creditele bancare contractate. 16.3.7 Estimarea profitului net Se va face prin deducerea impozitului din profitul impozabil. din motive de prudenţă se vor considera la raportul mediu faţă de cifra de afaceri.

16. înseamnă că firma a avut un grad maxim de utilizare a capacităţii de producţie. a.4 Estimarea elementelor patrimoniale 16. Un nou nivel se poate realiza doar cu o investiţie suplimentară.1 Previziunea elementelor de activ Într-o primă fază se raportează elementele patrimoniale din bilanţ la cifra de afaceri.2.) În salturi. Previziunea elementelor de active circulante Există două cazuri: a) Dacă nivelul activelor curente (creanţe şi stocuri) este considerat cel puţin ca fiind un nivel normal dacă nu optim. Se identifică elementele care variază odată cu cifra de afaceri. făcând ca pentru sporuri mici ale cifrei de afaceri aceste investiţii să fie ineficiente.4.2. Ac t +1 = Ca t +1 ⋅ ⎜ ⎜ ⎛ Act ⎞ ⎟⋅k ⎟ ⎝ Ca t ⎠ Notă: Elementele de disponibilităţi vor rezulta pe baza situaţiei fluxului de numerar. În acest caz şi sporul doar cu 1% a cifrei de afaceri poate determina un salt considerabil în valoarea investiţiilor. ca durate de rotaţie.1. generând grade reduse de utilizare a 311 . Nivelul estimat al lor va fi în general: A ( P ) t +1 = Ca t +1 ⋅ A(P) t Ca t 16. investiţiile presupun valori mari ale activelor fixe. atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficienţă. ele vor creşte odată cu cifra de afaceri.4.1. 16.1.) Relativ constant în raport cu cifra de afaceri. b) Dacă în trecut au înregistrat valori anormale. când nu sunt necesare investiţii considerabile pentru extinderea capacităţilor.1.4. Previziunea elementelor de active imobilizate Există două cazuri: a) Dacă nivelul activelor imobilizate este considerat cel puţin la un nivel normal dacă nu optim.2. deoarece este necesară o unitate completă de prelucrare.2. Această metodă presupune previzionarea lor în funcţie de viteza de rotaţie. când din considerente de natură tehnologică.2. Investiţiile se pot realiza în două feluri: a.2.

2. Pc max = Ac Lc 312 . Elemente de active imobilizate trebuie în principiu finanţate din resurse permanente. Previziunea elementelor de pasive curente nonfinanciare Există două cazuri: a) Dacă nivelul pasivelor curente (de regulă din exploatare şi nonfinanciare) sunt considerate cel puţin la un nivel normal dacă nu optim. 16.capacităţilor şi cheltuieli ridicate cu amortizarea. Principala restricţie de creştere a lor este legată de menţinerea unei cote sănătoase de lichiditate curentă. şi sunt nefavorabile în raport cu rotaţia creanţelor.4. o creştere a surselor de finanţare. Acest fenomen se numeşte creştere spontană. 2.4. Această metodă presupune previzionarea lor în funcţie de viteza de rotaţie. pentru a nu înregistra un risc financiar şi de faliment considerabile. Peste acest nivel va trebui să realizeze investiţii. Trebuie păstrat un nivel normal de îndatorare. deci riscuri de exploatare sporite. 3. În cadrul sporului acestor surse trebuie însă să avem în vedere următoarele principii fundamentale: 1. Trebuie să existe un echilibru financiar între utilizări şi resurse.1. ca durate de rotaţie.2. se poate determina sintetic nivelul cifrei de afaceri până la care firma nu este nevoită să realizeze investiţii. atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficienţă. ele vor creşte odată cu cifra de afaceri. Costul capitalului trebuie să se încadreze în limite normale.2 Previziunea elementelor de pasiv Creşterea elementelor de activ trebuie să genereze. b) Dacă în trecut capacitatea efectiv utilizată a fost mai mică. pe baza egalităţii fundamentale între activ şi pasiv. Ca max = Ca t Guc t 16. 4. naturală.2. b) Dacă în trecut au înregistrat valori anormale.

. Rit = Itml Cp ≤ 0. Previziunea necesarului suplimentar de fonduri După determinarea elementelor de active curente şi imobilizate necesare. Alegerea între resursele permanente se face de regulă pe baza următoarelor criterii: .2.2.4.4. 313 . cu excepţia disponibilităţilor. Rfr = Cpm Ain ≈ 1.3.2. 25 16.2. Previziunea disponibilităţilor Se procedează la determinarea nivelului de disponibilităţi necesare.2.pentru capitaluri proprii: nivel minim de rentabilitate a acţiunilor sau prin dividende actualizate.1. 16. Ele se achiziţionează pe termene mai îndelungate şi în valori mai mari. sau costul pe baza anuităţilor actualizate.costurile resurselor permanente: .2.16.pentru împrumuturi: nivelul dobânzi.2. Acesta se va compara cu cel obţinut prin corectarea soldului de disponibilităţi cu fluxurile de numerar.profituri ale perioadei. .credite bancare pe termen scurt .3. .4. Se apelează la aceste surse numai când are loc şi o sporire a activelor imobilizate. Previziunea surselor de finanţare permanente Capitalurile proprii şi creditele bancare pe termen mediu şi lung nu variază în mod spontan cu cifra de afaceri.5 ⇒ Itml max = 1 2 Cp menţinerea unui echilibru dintre resursele şi utilizările permanente: de exemplu.3 Previziunea elementelor de trezorerie 16. . acestea se totalizează şi se compară cu pasivul recalculat cu nivelul existent al capitalurilor permanente şi cel recalculat al datoriilor curente (nonfinanciare) diferenţa reprezentând-o necesarul suplimentar de fonduri. . prin raportare la cifra de afaceri.credite bancare pe termen mediu sau lung. Necesarul suplimentar de fonduri va fi acoperit pe seama mai multor surse: .capitaluri proprii.4.menţinerea unui raport sănătos de îndatorare la termen: de exemplu.

atunci se va căuta plasarea excedentului. sustenabilă prin eforturi proprii). Previziunea creditelor bancare pe termen scurt După determinarea fondurilor suplimentare acoperite din resurse permanente. b) Dacă soldul final va fi mai mic. Valoarea ratei de creştere a cifrei de afaceri care satisface această egalitate se numeşte rata de creştere internă (autonomă. deoarece nu toate cheltuielile sunt plătibile şi nici toate veniturile încasabile.3. Peste acest nivel firma are nevoie de surse externe de finanţare.4.5 şi Lc = St + Cr + Db Cbts + Pc ≥2 Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite. diferenţa se va acoperi în principiu din credite bancare pe termen scurt.2. Notă: Există o strânsă dependenţă între nivelul estimat al cifrei de afaceri şi necesarul suplimentar de fonduri: NSF = (Act + Af t ) Ca t ⋅ ΔCa − Pc t Ca t ΔCa − Rn t Ca t (1 − d ) Ca t + 1 Unde: Rn – rezultatul net d . indiferent de costul acestora. Rig = Ibtml + Cbts + Pc Pt ≤ 0. atunci se va proceda la recalcularea necesarului suplimentar de fonduri. 16. Când NSF = 0.a) Dacă soldul final rezultat prin luarea în considerare a fluxului de numerar va fi mai mare decât cel obţinut prin raportarea la cifra de afaceri. se apelează în continuare la suplimentarea fondurilor din capitaluri proprii. Delimitarea încasărilor şi plăţilor.2.coeficient de distribuire a dividendelor. de exemplu. fiind strict corelate. 16. respectiv existenţa unor decalaje între facturarea şi efectiv încasarea şi plata lor. 2. iar restul rămas neacoperit se va acoperi din credite bancare pe termen scurt. Delimitarea încasărilor şi plăţilor pe activităţi generatoare: 314 .5 Previziunea fluxului de numerar Previziunea fluxului de numerar se face în paralel cu estimările din contul de rezultate şi cele din bilanţ. În estimarea fluxului de numerar trebuie ţinute cont de cel puţin următoarele aspecte: 1. cu aceeaşi menţiune de păstrare a unui nivel de îndatorare rezonabil şi de lichiditate acceptabil.2. firma nu este nevoită să apeleze la surse externe de finanţare.

prin acoperirea deficitului pe seama creditelor de trezorerie. Echilibrarea trezoreriei: . 3. .. 4.a 5. 1 2.cu contul de rezultate. NR.b 2 3. Corelarea elementelor de flux de numerar cu alte situaţii pro-forma: . 5 6 7a 7.prin plasarea excedentului de lichidităţi.cu bilanţul contabil. Flux de numerar pentru perioada. 4.a.b 3 4.activităţi de învestiţii.. .a 3.b 7 SPECIFICAŢIE SOLD INIŢIAL DE DISPONIBILITĂŢI (la începutul perioadei) Surse de numerar din activitatea de investiţii Utilizări pentru activitatea de investiţii FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE INVESTIŢII Surse de numerar din activitatea de finanţare Utilizări de numerar privind activitatea de finanţare FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANŢARE Încasări din activitatea de exploatare Plăţi din activitatea de exploatare FLUX DE NUMERAR DIN EXPLOATARE Total intrări de numerar Total ieşiri de numerar TOTAL FLUX DE NUMERAR SOLD FINAL DE NUMERAR (la sfârşitul perioadei) Plasamente privind excedentul de trezorerie Acoperirea prin credite a deficitului SOLD FINAL DE DISPONIBILITĂŢI (la sfârşitul perioadei) SIMBOL ŞI FORMULĂ SI=Dbi Ii Ei Fi=Ii-Ei If Ef Ff=If-Ef Ie Ee Fe=Ie-Ee IT=Ii+If+Ie ET=Ei+Ef+Ee FT= IT-ET SF=SI+FT P C Dbf=Sf-P+C 315 .activităţi de finanţare.b.activităţi de exploatare.a 2.b.. CRT. . . Principiul de elaborare a acestora este prezentat în tabelul care urmează. 4 5.

16. având la bază realităţile obiective din mediul intern şi extern firmei. 316 . În cele din urmă principalii indicatori se iau în considerare după o medie ponderată. ar trebui să aibă asociat un sistem de scenarii. Cea mai întâlnită modalitate este folosirea pentru fiecare previziune a cel puţin 3 scenarii: a) un scenariu realist (de bază). care pe baza programelor pentru calculator. Simularea este o formă simplificată de imitare a realităţii. cel pe baza căruia s-a fundamentat previziunea.3 Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate Previziunile. a. Una din principalele posibilităţi este apelarea la simularea asistată pe calculator. având drept rezultat furnizarea de intervale de predicţie pentru indicatorii principali. În general. care ia în calcul o îmbunătăţire a premiselor scenariului de bază. Această activitate se numeşte analiza abaterilor (variaţiilor) şi aduce valoare adăugată procesului de analiză prin identificarea. care se construieşte după următoarea formulă: Varianta medie V = aVo + bVr + cVp a +b+c unde: Vo. pot genera mii de situaţii în doar câteva momente. fiecare versiune de previziune financiară. nu rămân simple situaţii care indică direcţii în ceea ce priveşte viitorul financiar al firmei. după ce au fost terminate. Pentru fiecare situaţie se analizează situaţiile rezultate şi se elaborează măsuri de adaptare. care poate furnizeze o serie de plaje de valori posibile pentru valorile urmărite. realiste şi pesimiste. adică să poată fi uşor adaptate pentru noi situaţii ce se ivesc. Pentru ca acest instrument (previziunea) să fie eficient. c) un scenariu optimist. care prevede o deteriorare considerabilă a premiselor prevăzute în scenariul de bază. Odată cu trecerea timpului şi realizarea indicatorilor.Vp – reprezintă variante pentru scenariile optimiste.Vr. b) un scenariu pesimist. ci devin instrumente flexibile de ghidare a acţiunilor manageriale. ele trebuie adaptate noilor condiţii. realiste şi pesimiste.b. Previziunile trebuie să fie flexibile.c – reprezintă coeficienţi de ponderare pentru variantele optimiste. trebuie ca pe măsura parcurgerii perioadei de previziune să se compare valorile înregistrate (actuale) cu valorile previzionate (bugetate).

Les Entreprises en dificulte. 2003 5. Negrilă. Timişoara. Editura Mirton. de cantitate.1994 3. Bibliografie 1. A. Editura Mirton. Buglea. 2005 317 . Economica. 2005 2. Timişoara. Buglea.. Manual de Bune Practici. Evaluarea întreprinderii.decelarea şi explicarea diferenţelor înregistrate (diferenţe de preţ. 2003 4. L. Paris. A. A.. etc). Editura Mirton. Timişoara. Eros-Stark. Teorie şi aplicaţii.. Carole. Analiză financiară. Ediţia a II-a. Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.. Gresse. PricewaterhouseCoopers.

17. Obligaţia debitorului de a cere deschiderea procedurii.” 17. (2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă. Insolvenţa iminentă.Titlul V Decizia comercială insolvenţă la societăţile în 17 Determinarea stării de insolvenţă. 27 (1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi.3 Elemente de analiză Elemente ce trebuie luate în considerare pentru decizie: . în caz de insolvenţă iminentă este prevăzuta sub sancţiunea penală prevăzută de art. să acorde consultanţă referitor la acţiunile ce trebuie întreprinse şi în final să opineze asupra necesităţii deschiderii procedurii. în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. a cererii de deschidere a procedurii în termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 27. Utilitate pentru judecători: aprecierea întrunirii elementelor ce caracterizează insolvenţa ca stare permanentă şi nu accidentală 17. de către debitorul persoană fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare.1 “Constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă.Lipsa de disponibilităţi băneşti (cash) Lipsa de cash pentru plata obligaţiilor salariale poate avea următoarele consecinţe: 318 . Obligaţia administratorului societăţii debitoare de a solicita deschiderea procedurii.142 alin.1 Sediul materiei Textele relevante ale Legii insolventei: ART.2 Necesitate / utilitate Utilitate pentru practicieni: la apariţia acestui tip de situaţie (dificultăţi ce conduc în viitor în mod cert la încetarea de plăţi) practicianul poate fi solicitat de către conducerea societăţii să pună un diagnostic. să consilieze societatea asupra conţinutului cererii şi a documentelor însoţitoare astfel încât instanţa să poată decide deschiderea procedurii.

etc. . categorie care. astfel: . de regulă de valoare mult superioară acestor obligaţii.241/2005).Deconectarea principalelor utilităţi.123 pct. aceste creanţe neintrând la ordinea de prioritate de la art. nu primeşte nimic la distribuire. penalităţi care nu vor mai curge după deschiderea procedurii în favoarea creditorilor chirografari .Dacă nu s-au plătit salarii de 2-3 luni. fapta riscă să fie caracterizată drept infracţiune dacă în conturi au existat orice sume de bani care au fost utilizate în alte scopuri (plăţi salarii nete. salariaţii riscă să nu-şi mai recupereze salariile pentru perioada ce depăşeste 6 luni anterioare deschiderii procedurii.Pasivul exigibil 319 - . .Analiza noţiunii de insolvenţă Definiţia legii române provine din definiţia care a făcut epoca a Casaţiei franceze din 1978: “imposibilitatea de a face faţă pasivului exigibil cu activul disponibil” În precizarea noţiunilor casaţiei franceze de “activ disponibil” şi “pasiv exigibil” enumerăm principalele contribuţii ale doctrinei şi jurisprudenţei franceze contemporane. reţinerea şi nevărsarea acestora fiind sancţionată penal (Legea nr.Calcularea în continuare de penalităţi şi majorări aşa cum au fost prevăzute in contracte. de regulă. .Dacă nu s-au virat obligaţiile conexe salariilor (impozite şi mai ales contribuţiile salariale) în afara penalităţilor şi majorărilor conducerea societăţii riscă sancţiuni penale. care este interzisă în reorganizare şi restricţionată în perioada de observaţie (la clienţii “captivi”) . deoarece timpul ce se va scurge până la deschiderea procedurii poate fi de încă 2-3 luni.8. .din punct de vedere contabil cuprinde în sens restrâns doar lichidităţile propriu-zise (cash. 123 pct. furnizori. ceea ce poate compromite şansele unei reorganizări viitoare.Condiţionarea continuării furnizării (de energie electrică în special) numai cu condiţia garantării datoriei cu active ale societăţii. efecte comerciale scadente) şi în sens larg şi creanţele lichide în viitor.3 ci la prioritatea de la art.Activul disponibil . disponibil în conturi bancare.include din punct de vedere juridic şi posibilităţile de credit neutilizate ale debitorului (obţinute prin mijloace oneste).) Lipsa de cash pentru plata furnizorilor poate conduce la următoarele consecinţe: . uneori la cuantumuri exorbitante raportat la rata actuală a inflaţiei. Deşi există dezbateri asupra “reţinerii” care este o abstractizare contabilă. cec-uri.

întocmirea unui bilanţ previzional depinde nu doar de activitatea internă a întreprinderii ci şi de numeroase elemente exterioare cum ar fi solvabilitatea clienţilor. . - 320 . creaţe vandabile prin factoring. debitoarea dispunând de active uşor transformabile în bani (acţiuni. . Situaţiile în care nu s-au considerat întrunite elementele insolvenţei sunt: .nu cuprinde toate datoriile pe termen scurt ci doar cele exigibile (echu). fiscalitatea. rata inflaţiei. o stare economică favorabilă este aceea în care rotaţia scadenţelor este mai puţin rapidă decât rotaţia valorilor disponibile. etc. în funcţie de particularităţile cazului. dar mai ales pe cel previzional.când dificultăţile (lipsa de lichidităţi) sunt pasagere. În examinarea echilibrului dintre cele două componente ale bilanţului tendinţa instanţelor franceze este de a se baza nu atât pe bilanţul actual. Din comparaţia celor două noţiuni.) . chiar dacă nu se găsesc sub formă cvasi – monetară. ci trebuie comparat cu activul.nu este suficient să constatăm că este foarte important.când societatea are un credit disponibil (neutilizat) în faţa organismelor financiare În acest context. a dobânzii.Insolvenţa este temporară sau permanentă ? Jurisprudenţa franceză conţine decizii în care instanţa examinează nu numai situaţia comparativă activ disponibil – pasiv exigibil ci şi starea economică de fond a debitoarei deci incidenţa insolvabilităţii . în esenţă. etc. terenuri. se pot lua în analiză şi activele uşor de transformat în mijloace de plată lichide pentru plata creditorilor.

naşterea altor creanţe prioritare faţă de cele de la masa credală. care pot micşora gradul de recuperare al creanţei. În ce priveşte o eventuală hotărâre a adunării creditorilor de aprobare a continuării exploatării.2 Necesitate / utilitate În foarte multe cazuri. com. ea este de competenţa adunării creditorilor în baza recomandării făcute de comitetul creditorilor ca urmare a analizării situaţiei debitorului . 18. provocând mari pierderi şi. 804. vânzarea bunurilor putea fi suspendată în scopul continuării exploatării cu acordul creditorilor reprezentând 3/4 din masa credală (art. Având în vedere importanţa acestei hotărâri. com. Creditorii sociali trebuie să decidă asupra continuării activităţii deoarece ei suportă riscul acumulării de noi pierderi şi de noi datorii neplătite.). în cursul procedurii. corelativ. activitatea curentă (de exploatare) continuă şi după deschiderea procedurii. şi majoritatea creanţelor) – art.1 Sediul materiei Legea reorganizării judiciare si falimentului nu prevedea nimic despre cine şi cu ce majoritate aprobă continuarea activităţii de exploatare după deschiderea procedurii.18 Continuarea exploatării după deschiderea procedurii 18. putem anticipa dificultăţile de creare a unei majorităţi în acest sens având în vedere interesele divergente ale diferitelor categorii de creditori astfel: creditorii garantaţi nu au nici un interes în a risca. creditorii furnizori de utilităţi pot fi interesaţi în a le furniza în continuare având prioritate la plată. creditorii care se opuneau continuării funcţionării nu erau obligaţi să suporte pierderile rezultate din continuarea exploatării. de regula. preferând vinderea bunurilor garantate. 321 . creditorii bugetari vor întâmpina dificultăţi în a primi aprobare de la organul lor ierarhic pentru operaţiuni cu rezultat incert. Principiul continuităţii activităţii (on going concern) este suspendat din momentul deschiderii procedurii. 805. continuarea comerţului trebuie aprobată de către majoritatea în număr a creditorilor verificaţi (care implică. C. 760 C. societatea nemaifiind prezumată a-şi continua activitatea la aceeaşi amploare (dimensiuni) Codul Comercial prevedea următoarele în această chestiune (articole abrogate): după deschiderea procedurii.

spre ex. cazurile relevate de practica judecătorească indicând. unde finalizarea unor produse durează luni/ani. şi posibilitatea acestora de a verifica funcţionarea lor reală la parametrii comparativi cu cei teoretici.). 322 . agravarea substanţială a pasivului social ca urmare a continuării activităţii de exploatare. Comitetul creditorilor este chemat a se pronunţa asupra acestui aspect. arături. ci doar creditorii chirografari. un an. fără venituri. . etc.123 pct.121 si art. permiselor. considerăm că lipsa unor estimări asumate de către persoana de specialitate trebuie să conducă la oprirea imediată sau treptată a activităţii de exploatare.2. După recenta modificare.Menţinerea în funcţiune a unor instalaţii care.123) creditorii garantaţi nu suportă riscul noilor pierderi ce pot apărea după deschiderea procedurii. în industria navală. dacă ar fi oprite. creditorii acestora fiind prioritari conform dispoziţiilor art. pe următoarele considerente: . etc. preţuri. oprirea exploatării terenului (însămânţări. deciziile de natură comercială trebuie luate pe baza unor estimări cât mai bine fundamentate.Menţinerea activităţii unor active pentru potenţialii clienţi care doresc să le preia în funcţiune. creditorii nu pot lua decizii în cunoştinţă de cauză şi riscă să aprobe continuarea activităţii cu preţul apariţiei unor noi obligaţii. în marea lor majoritate. etc.) conduce la o mai mică atractivitate deoarece întregul an viitor aduce doar costuri. ar necesita cheltuieli de conservare superioare pierderilor ocazionate de continuarea activităţii. etc. În toate aceste situaţii.salariaţii vor prezenta cel mai mare interes în continuarea exploatării. paza unor uzine chimice. etc. . 18. cu avantajele menţinerii autorizaţiilor.Continuarea producţiei în sistemele unde orice oprire necesită o perioadă foarte lungă pentru obţinerea unor noi producţii/venituri: spre exemplu în agricultură. În lipsa unor asemenea estimări rezonabile. printre altele: Continuarea activităţii poate fi justificată după deschiderea procedurii şi chiar după intrarea în faliment. Aplicând principiul prudenţei. în zootehnie unde oprirea montelor duce la cheltuieli continue de întreţinere a efectivelor matcă. ce continuă să consume dar fără perspectiva niciunui venit în următorul ciclu biologic de cca. Trebuie remarcat că potrivit textelor legale referitoare la distribuire (art. eliminarea amoniacului din instalaţiile frigorifice. verificate şi cu datele “istorice” din evidenţele societăţii (ajustate pentru a reflecta noile condiţii de piaţă.3 Elementele analizei - Principalele repere ale analizei sunt.

dacă. în termenul stabilit de judecătorul-sindic. (2). în termen de 3 zile de la primirea raportului. un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului. pe cheltuiala solicitantului. după caz. colaborează la întocmirea acelui plan. motivele care nu permit reorganizarea şi. (2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. (6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. într-un termen de maxim 10 zile de la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. e). în acest caz. (1) lit. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. prin raportul său administratorul judiciar arată că activitatea debitorului este reorganizabilă. (2) va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. sau după caz. (4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa. la cererea debitorului.” 323 . în procedura generală.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolventei sunt: Art. la care va supune votului adunării creditorilor propunerea administratorului judiciar şi punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau. sau dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul sau mai mulţi creditori. după caz. acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor. raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori. la registrul în care este înmatriculat debitorul şi va fi comunicată debitorului.59 „(1) Administratorul judiciar. (1) la sediul său. 19. 62 alin. va propune intrarea în faliment. lichidatorul în cazul procedurii simplificate va întocmi şi va supune judecătoruluisindic.19 Depistarea cauzelor insolvenţei. (5) In cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment. prevăzută la alin. (3) În cazul în care. publicarea unui anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă. judecătorul-sindic va dispune. cu indicarea datei adunării creditorilor.

2 Necesitate / utilitate Analiza este necesară pentru toţi participanţii la procedura din următoarele puncte de vedere: . etc. cu mare influenţă asupra situaţiei economice a societăţii.Este dificil. este deci necesară o delimitare a încasărilor şi plăţilor debitorului pe principalele sale activităţi şi în cadrul acestora pe contractele mari. fapt care derivă din prevederile art. aceste dificultăţi pot fi depăşite prin analiza unor elemente ieşite din comun. a se stabili răspunderea pentru încetarea de plăţi în sarcina unora dintre persoanele implicate în conducerea activităţii debitorului. procedura de reorganizare judiciară va avea puţine şanse de reuşită. care compară veniturile cu cheltuielile (costurile) aferente lor.Cauzele care duc la încetarea de plăţi pot fi identificate analizând plăţile mari.În condiţii de fraudă. deci o criză a potenţialilor clienţi. se contabilizează (constată) la data facturării. .79 ale Legii insolventei. Este de preferat ca aceste analize să se facă împreună pentru a furniza deja în acest stadiu informaţii şi asupra contractelor la care se lucrează în pierdere.19.După identificarea veniturilor şi costurilor pe fiecare contract semnificativ se poate analiza gradul de încasare al veniturilor. de erori semnificative de management. semnificative. în raport cu încasările aferente activităţii care a ocazionat aceste plăţi. în vederea menţinerii sau denunţării lor în cunoştinţă de cauză. . etc. pe plan practic. Acest parcurs permite identificarea clienţilor care nu au plătit la termen iar în caz că în sectorul industrial respectiv există o criză. conform Legii contabilităţii. Această analiză este însă subsecventă analizei contului de profit şi pierdere pe activităţi.. .3 Elementele analizei În ce priveşte conţinutul raportului se pot face următoarele observaţii: . care. . 324 . contracte. nu a încasării.Luarea măsurilor pentru reabilitarea / reorganizarea activităţii. care trebuie să privească cauzele situaţiei dificile a societăţii .Analiza trebuie să privească o perioadă anterioară de cel puţin 3 ani.Eventuala angajare a răspunderii organelor de conducere a societăţii 19. pentru a acoperi simultan şi analiza situaţiei actelor juridice ale debitorului.

in Encyclopédie de gestion. 137 J. Invers. cu acelaşi număr de oameni. reducerea volumului de activitate nu poate fi însoţită de o reducere în cel puţin aceeaşi măsură a costurilor deoarece există costuri relativ fixe care nu pot fi restructurate (eliminate) imediat ci doar după restructurarea “fizică” a activităţii.Ca punct comun majorităţii comercianţilor din România. Malécot.Probleme de trezorerie (20%) Dacă aceste studii sunt corecte. care nu mai pot fi descompuşi în alţi factori . . . a fost identificată cauza principală (“primară”) a încetării plăţilor. .Reducerea volumului de activitate conduce la reducerea veniturilor şi a fluxului de încasări. aceştia nu mai comandă sau nu mai plătesc. într-o epocă de creştere a volumului activităţii.Lipsa unui control intern corect şi eficace. spre ex. 1989. să identifice tendinţele pieţii pentru a afla dacă se mai poate continua Domnul profesor Ion Turcu argumenteaza astfel: culpa conducatorilor consta in aceea ca in mod voluntar s-au lipsit de un instrument indispensabil conducerii societatii. Paris. posturile de pază.Implicarea în afaceri cu societăţi controlate de către persoane apropiate managerilor.Lipsa unui buget de venituri şi cheltuieli actualizat lunar. de supraveghere a unor instalaţii care funcţionează sub capacitate.Absenţa unor manuale de procedură pentru toate operaţiunile din societate.F. pe baza unor studii profesioniste de plată. constând în: . la o anumită dezvoltare.Lipsa unui plan de trezorerie (încasări şi plăţi) actualizat. De remarcat că analiza trebuie să conducă la identificarea factorilor – cauză. Gestion financiere de l’entreprise en difficultée. Într-un studiu publicat în Franţa137 se arată că în 80% din cazurile analizate. Ed. De regulă. devin aplicabile sistemele consacrate de analiza factorială. Astfel: . cu acelaşi volum de costuri fixe se pot obţine venituri mai mari în sumă absolută.Reducerea volumului de activitate (36%) . etc. Economica. .Lipsa documentelor contabile impuse de lege 136 .Reducerea volumului de activitate poate avea drept cauză fundamentală situaţia pieţei: dacă piaţa (clienţii) societăţii se degradează. . sectorul comercial / marketing trebuie. ultimi. p. răspunderea managementului poate fi atrasă pentru următoarele deficienţe: . .1400 136 - 325 .Neluarea măsurilor legale împotriva clienţilor care plătesc cu întârziere sau care nu respectă clauzele contractuale.Reducerea marjelor de profit (19%) .

care obligă fie la reducerea preţurilor fie la imposibilitatea creşterii acestora pe măsura creşterii costurilor .Creşterea costurilor interne datorită lipsei de eficienţă. Problemele de trezorerie pot surveni la rândul lor din cauze interne – dar şi din modificări în regulile finanţatorilor (băncilor) etc. De regula conducerile nu sunt conştiente de problemele de trezorerie deoarece nu utilizează un buget previzional bazat pe fluxurile de încasări si plaţi estimate realist.Concurenţa crescută pe acea piaţă.- - în direcţia acelor produse sau piaţa nu mai oferă perspective în structura de produse consacrată. conduce la reducerea marjelor de profit. 326 . în condiţiile deschiderii pieţei. Reducerea marjelor de profit la rândul ei poate fi determinată de . de investiţii în tehnologie care.

22 alin.angajările de personal .2 Necesitate / utilitate De regulă. cesiunile de creanţe sub valoarea nominală .încheierea de noi contracte pentru achiziţii de materiale dacă nu există aprobare de continuare a activităţii .2 din Legea insolvenţei: cel mai temeinic motiv de înlocuire a administratorului / lichidatorului ar fi administrarea necorespunzătoare a averii debitoarei 20. judecătorul-sindic nu dispune de elemente de apreciere concrete.angajarea de cheltuieli administrative nejustificate 327 . uşor determinabile.e si art.se clasifică în această categorie: .2 din Legea insolvenţei: desfiinţarea de către judecătorul-sindic a măsurilor luate de către administrator poate viza: şi actele care au fost îndeplinite cu încălcarea dispoziţiilor de la art. 11 al.1 Sediul materiei Art.18 şi art. (2) şi actele comerciale inoportune.f din Legea insolventei: atribuţia judecătoruluisindic de a judeca cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea Art.18 şi art. 20. 1 lit. 11 al. (2) din Legea insolvenţei: autorizarea de către judecătorul-sindic şi notificarea catre acţionari / asociaţi a actelor. operaţiunilor şi plăţilor care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente Art.20 Analiza modului de conducere (administrare) a activităţii curente a debitoarei aflate în insolvenţă 20.orice investiţie (mijloace fixe) Identificarea actelor inoportune (discutabile ca efecte economice).majorările de salarii .3 Elementele analizei Identificarea actelor operaţiunilor şi plăţilor care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente. 49 alin. 49 al. vânzările de stocuri de marfă sub preţul contractat. Se clasifică în această categorie: .vânzările de active. care defavorizează averea debitorului (ilegalitate lato sensu) Art. de calcule comparative şi mai ales de elemente calitative care să permită departajarea operaţiunilor obişnuite (curente) de cele “excepţionale”. 11 lit.

328 .- orice acte care conduc la cresterea nivelului de activitate fară a avea siguranţa vânzării şi încasării produselor actele încheiate cu terţi care se află direct sau indirect sub controlul sau în relaţii particulare privilegiate cu conducatorii statutari ai debitoarei.

(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani. inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie. asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere. desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor.3 din Legea insolventei „ART. (2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. 95 (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului. (5) Planul de reorganizare va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate în sensul legii: b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate. a conducerii activităţii sale. D. inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa. socotiţi de la data confirmării. constituite anterior sau ulterior confirmării planului. în condiţiile legii. păstrarea. C. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora.21 Viabilitatea planului de reorganizare 21. fuziunea debitorului. precum şi cu ordinea publică. d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe. cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii. cu cel mult încă o perioadă de un an.1 Sediul materiei Art. (4) La recomandarea administratorului judiciar. cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului. (6) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare. după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului. membrii grupului de interes economic. de către debitor. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. B. dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi dintre creditorii aflaţi în sold la acea dată. cum ar fi: A.98 alin. în întregime sau în parte. c) dacă şi în ce măsură debitorul. în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment. 95 si art. 329 . această perioadă va putea fi extinsă.

a 330 . planul propus de creditori poate prevedea modificarea. a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii. în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului. K. cu modificările şi completările ulterioare. G. cu modificările şi completările ulterioare. a unor prevederi. acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic. 297/2004 privind piaţa de capital. republicată. (7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.E. precum şi modificarea ratei dobânzii. privind societăţile comerciale.. şi de la Legea 297/2004 privind piaţa de capital. H. şi c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni. şi D. al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise. prin derogare de la prevederile alin. penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale. (3). cu modificările şi completările ulterioare. c). în condiţiile prevăzute de Legea nr. b) de determinare. de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor. 98 alin. 297/2004 privind piaţa de capital. în conformitate cu prevederile art. 205 alin (1) din acea lege. 31/1990. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres. 116-120. a unei garanţii sau protecţii echivalente.persoană juridică . în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului.sau al persoanelor menţionate la lit. 205 alin. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. şi de Legea nr. prelungirea datei scadenţei. separat sau în bloc. a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot. C. (2) lit. republicată. L. libere de orice sarcini. Prin excepţie de la prevederile art. J. F. I. modificarea sau stingerea garanţiilor reale. (6) litera J. C şi D. Lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. inserarea în actul constitutiv al debitorului . sau distribuirea acestora către creditorii debitorului. în scris. în condiţiile prevăzute de art. planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare. în condiţiile legii. 39 alin. cu acordarea obligatorie. modificarea actului constitutiv al debitorului. (2) din Legea nr. operaţiunile cuprinse la acest punct sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art. în beneficiul creditorului garantat. fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului.

3 Elementele analizei Într-o lucrare de sinteză dedicată planurilor de redresare în practica franceză138 se arată că planul. . pentru creditori. gravitatea fiecărui dezechilibru. spre exemplu.Aspectul economic. pentru administratorul judiciar. p. (8) Înregistrarea menţiunii in registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului. structurală.59.” „ART.Originea dificultăţilor întreprinderii.3 (3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite.2 Necesitate / utilitate Pentru judecătorul-sindic. o informaţie veche fiind echivalentă cu o informaţie inexactă. c) membrii sau asociaţii/acţionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori. În această opinie. Se consideră că este foarte important ca prin această primă parte a planului.” 21. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă. care cere determinarea perspectivelor redresării ţinând seama de posibilităţile Lyna-Laure Piso.93/1993. să se creioneze imaginea fidela a întreprinderii debitoare la zi . etc.Importanţa.98 alin. La soumission des créanciers titulaires de suretés réelles au plan de redréssement.18-27 138 331 .Natura dificultăţilor. dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanţelor debitorului. planul trebuie să cuprindă următoarele aspecte: . înainte de admiterea lui. care poate fi. în primul rând: . în baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare care se va publica în Monitorul Oficial al României partea a VI a. 21. . ca şi “bilanţul economicosocial” (obligatoriu în Franţa). Plata expertului va fi suportată din averea debitorului. care conţine toate informaţiile prevăzute de prezenta lege.actului constitutiv. care credem că nu poate fi realizată prin raportul obligatoriu prevăzut la art. să-şi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului.. Les petites affiches nr. b) în caz de faliment membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire. care este evident condiţionată de originea lor. trebuie să releve. accidentală.

7 139 332 . p. deci să poată duce la opinia că întreprinderea e redresabilă. dacă în ultimul an pierderile au fost mari şi s-au acumulat rapid. împreună cu organismele publice Într-o altă opinie139 se arată că principala componenta a oricărui plan trebuie s-o constituie posibilităţile serioase de redresare. În această opinie. 89/1991. restructurare. etc. este necesar un minim de lichidităţi pentru investiţii. Spre exemplu. Les petites affiches nr. care trebuie apreciat strict pe baza unor conturi previzionale. statuându-se în practică luarea în calcul doar a resurselor financiare certe. există următoarele elemente indispensabile de analiză: .Trecutul recent al întreprinderii. . nu ipotetice sau iluzorii. .Un studiu de piaţă pentru sectorul pe care societatea îl abordează în perioada următorilor ani pentru a fundamenta tendinţele pieţei. Le Cannu. pentru realizarea unei situaţii contrarii celei ce a dus la declanşarea procedurii. nu este serioasă o ipoteză de realizare în viitor a unui profit. s-a respins ideea introducerii unor termeni vagi de caracterizare a resurselor financiare cum ar fi “disponibilităţi mobilizabile” sau “previzibile”. remiterile de datorie au efecte benefice asupra debitorilor dar. pot conduce la obtinerea unui profit impozabil. spre exemplu. care nu trebuie să fie catastrofal. L’elaboration et le mise en oeuvre des plans de continuation. în acest interval gestiunea întreprinderii nu trebuie să fie deficitară.Aspectul social. când datoriile sunt “îngheţate”. extrem de important datorită efectelor pe care le are asupra părţilor. respectiv perioada scursă de la declanşarea procedurii. spre exemplu. printre care: . la analiza unui plan practicianul trebuie să aibă la bază anumite lucrări de fundamentare a acestuia. respectiv a unor estimări privind atât profitul cât şi excedentul de trezorerie. care prevede măsurile de recalificare a personalului. ale preţurilor. de starea pieţei şi de mijloacele financiare existente. . Recenta modificare a Legii insolventei ar fi trebuit iniţial sa restrângă posibilitatea accesului la reorganizare doar în favoarea anumitor comercianţi de o anumită talie (anvergură) având în vedere complexitatea şi volumul lucrărilor necesare întocmirii unui plan de reorganizare viabil / fezabil. P.interne. Oricum.Aspectul financiar-fiscal. .Prezentul.Viitorul. deoarece se contabilizeaza ca venituri.

Creşteri de capital sau împrumuturi ce urmează a fi acordate de către asociaţi . împărţirii costurilor în fixe şi variabile. .Estimări privind investiţiile de mediu necesare respectării reglementărilor comunitare . brevetele.Estimările evoluţiei cursului valutar . Cerinţa de a dovedi existenţa unor surse certe de finanţare este îndeplinita prin: .Nu pot fi subestimate cheltuielile şi pasivele (obligaţiile) - 333 .Creditare a societăţii de către salariaţi sau participarea acestora la capital Lipsa unor expertize. mărcile.Angajamente bancare de creditare a societăţii condiţionate de aprobarea planului de reorganizare .Soluţii de vânzare a unor active pe bază de oferte ferme din partea unor cumpărători identificaţi .O structură a costurilor fiecărui produs prognozat a se fabrica. Cel mai important element al planului îl reprezintă previziunile fluxurilor de numerar (cash flow) care să susţină costurile reorganizării. etc. La pronunţarea unui punct de vedere se impune respectarea principiului prudenţei enunţate în reglementările contabile (OMF nr. gradul de uzură. elaborat pe baza datelor contabile “istorice” verificate sub aspectul acurateţei calculelor. randamentele estimate prudent.Estimările evoluţiei presiunii fiscale . etc.Restricţiile legale ce pot afecta produsele societăţii. studii tehnice specializate care nu se pot efectua din cauza generală a lipsei disponibilităţilor sau din alte cauze împiedică în mod normal practicianul să se pronunţe în mod obiectiv şi calificat asupra viabilităţii unui plan de reorganizare.Nu pot fi supraestimate activele şi veniturile . rapoarte. licenţe.Un studiu al evoluţiei preconizate a costurilor salariale şi ale principalelor materii prime şi utilităţi . . 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene) care dispune că: .Estimări privitoare la evoluţia preţului imobilelor pentru a fundamenta anumite vânzări .Un raport tehnic privind diagnosticul echipamentelor societăţii. sumele necesare pentru reparaţii dar şi pentru dotare cu noi echipamente. etc.

1 Sediul materiei Articole relevante din Legea insolvenţei: art. 105 alin. prin încheiere. la acumularea de datorii încă nescadente. 22. În consecinţa. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite. intrarea în faliment în următoarele cazuri: ………………………… C. 107 alin. 107 şi următoarele.2 Necesitate / utilitate Pentru creditori in primul rând. după caz. la angajarea unor obligaţii foarte oneroase.1 lit. 32.Rentabilitatea activităţii de exploatare . la aprecierea desfăşurării reorganizării contează şi alte elemente de fond. în condiţiile art.Conformitatea cu planul a preţurilor produselor vândute şi a activelor valorificate 334 . în condiţiile art.C „ART. 105 (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale.” „ART.1 şi art. pentru practicianul in insolvenţă desemnat ca administrator judiciar. care pot conduce. 22. planul este considerat respectat. Deşi la deschiderea procedurii contează doar judecăţile bazate pe fluxurile de numerar. prin sentinţă sau. nesustenabile pe termen mediu şi care vor conduce la intrarea debitorului în faliment. administratorul judiciar. precum şi administratorul special poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment. în pofida unor “distribuiri” conforme planului.3 Elementele analizei Teoretic interesează în mod primordial doar soarta distribuirilor (plăţilor periodice) către creditori: dacă termenele şi sumele propuse în planul confirmat sunt respectate. comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori. 107 (1) Judecătorul-sindic va decide.22 Dacă reorganizarea decurge “normal” 22. în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderii averii sale”. aprecierea bunului mers al reorganizării trebuie să privească şi următoarele aspecte: . pentru debitoare si acţionarii / asociaţii săi.

muncă. 335 .) Pastrarea nucleului de salariati calificati in operatiunile de baza Perspectivele de modificare a legislatiei ce reglementeaza acel sector economic.- - Evoluţia costurilor efective comparativ cu cele prevăzute în plan (în structura principalelor produse) Realizarea obiectivelor necesare continuării activităţii. etc. prelungirea sau confirmarea autorizaţiilor. permiselor. care constau în obţinerea. sanitar-veterinare. sanitare. avizelor eliberate de organele administrative (mediu.

Conform Legii insolvenţei. dar şi pentru judecătorul – sindic care trebuie să ia o decizie. 79 din Legea insolvenţei. 23. îl constituie nesiguranţa şi perturbarea activităţii terţilor ale căror situaţii juridice sunt în permanent pericol de a fi afectate.3 Elemente de analiză necesare deciziei de solicitare a anulării acestora. 23. În vechea legislaţie.23 Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii 23. De asemenea. în frauda intereselor creditorilor săi. Deşi cele mai multe cazuri de fraudă potenţială sunt detaliate în art. Instituirea acestui sistem are avantajul protecţiei creditorilor.79-85. Prin aceasta s-a urmărit obţinerea “unui mijloc de înlăturare a actelor fraudatorii ale viitorului falit şi care să fie mai eficace decât vechea acţiune pauliană”. perioada “suspectă” se întinde până la 3 ani anteriori datei înregistrării cererii introductive. credem că art. Toate legislaţiile falimentare conţin prevederi menite să împiedice “organizarea” de către debitor a momentului încetării plăţilor în aşa fel încât să dosească o parte din bunuri prin plăţi fictive. sub presiunea lipsei de lichidităţi este posibil ca debitorul să încheie anumite tranzacţii în condiţii oneroase..1 Actele juridice frauduloase Conform prevederilor art. principalul dezavantaj al sistemului. etc. pentru a putea menţine aparenţa continuării plăţilor. 80 al Legii insolvenţei. fixând 3 termene înaintea acestei perioade. pentru creditorii ce solicită anularea actelor.79 este menit a oferi un temei legal pentru acţiunea judecătorului-sindic aplicabil 336 . în special atunci când perioada suspectă poate retroactiva prea mult înaintea datei încetării plăţilor. 2 ani şi 3 ani. administratorul judiciar / lichidatorul poate solicita anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.2 Necesitate / utilitate Pentru administratorul judiciar si lichidator.3.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolvenţei: art. perioada de timp anterioară încetării plăţilor în care actele debitorului deveneau anulabile se numea perioada suspectă. donaţii. 23. şi anume 120 de zile.

Această interpretare la fel ca şi natura termenului de 18 luni constituie însă subiecte contoversate în literatura de specialitate.81 alin (1). p. în această opinie se consideră că ne aflăm în faţa unei acţiuni sui generis.preţul situat sub nivelul preţului real al bunului etc. judecătorul-sindic poate autoriza în acest sens comitetul creditorilor.în cazurile de fraudare a drepturilor creditorilor care nu sunt prevăzute în mod expres de lege. în condiţii de inflaţie. Acţiunea poate fi intentată de către administratorul judiciar sau lichidator.legătura strânsă existentă între părţile tranzacţiei.acţiunea să fi fost introdusă în termenul prevăzut de art. Din economia legii rezultă că. judecătorul – sindic poate autoriza comitetul creditorilor să introducă o astfel de acţiune şi după trecerea acestui termen.Renunţarea la dreptul de a cere despăgubiri şi penalităţi contractuale sau legale de la terţi.21 140 337 . dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. pentru ca doar la expirarea termenului prevăzut de art. dacă acesta apreciază că nu sunt întrunite elementele necesare.1 lit. În doctrină140 s-a arătat că intenţia de fraudă este greu de dovedit. Termenul de exercitare a acţiunii revocatorii este de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. .6/2000.să existe o fraudă din partea debitorului.actele să fi fost încheiate înăuntrul perioadei stabilite de lege. în schimb.b din Lege.(1) se va putea concluziona că lichidatorul sau administratorul nu au introdus acţiunea. anterior cererii introductive. 20 alin. 81 alin.să existe un prejudiciu adus creditorilor. deoarece termenul prevăzut anterior este la dispoziţia administratorului sau lichidatorului. spre exemplu: . deoarece profită întregii colectivităţi a creditorilor. ea rezultă din circumstanţele încheierii actului fraudulos. În doctrină s-a arătat că această acţiune nu este nici acţiune în anulare (nulitatea fiind o sancţiune pentru nerespectarea condiţiilor de încheiere a actului) nici actiuneacţiune pauliană. pot fi considerate acte frauduloase următoarele: . şi acesta nu introduce acţiunea. . . Spre exemplu. I.Plăţi făcute în permanenţă în avans fără clauză de indexare în favoarea unui terţ. Situatia unor acte juridice ale debitorului aflat in procedura insolventei comerciale. ale cărei condiţii de exercitare sunt: .secretul. .Turcu. Revista de drept comercial nr. . . graba exagerată sau alte circumstanţe ieşite din comun ale încheierii tranzacţiei. acest termen este calificat ca fiind de decădere.

disproporţia prestaţiilor s-ar putea justifica prin ideea de risc. remiterea de datorie. medicamente. că disproporţia. fusese justificată de circumstanţele speciale ale operaţiunii” 338 . spre exemplu: operaţii. acesta nu poate fi luat în seamă dacă “dobânditorii de la viitorul falit pot face dovada perfectei lor bune-credinţe …. . că acţiunea este acţiune în anulare.2 Acte juridice. renunţarea la un drept. anteriori deschiderii procedurii Sunt.Obligaţiile debitorului să fie “vădit” mai mari ca ale cocontractantului sau. tratament medical.Orice alte acte încheiate cu intenţia tuturor părţilor implicate de a leza pe creditori.3.Într-o altă opinie se consideră. a) În privinţa transferurilor cu titlu gratuit. Nu este foarte clar ce înseamnă sponsorizarea “în scop umanitar”. .1 lit.:sponsorizarea unui club sportiv). act de comerţ obiectiv. dacă ar fi aleatoriu. spre exemplu. în special de vânzare a fondului de comerţ etc. donaţiile. proteze. Deşi se apreciază că un argument al acestui text ar putea consta în prezumţia de rea credinţă a terţului. cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar.79. etc.Actul juridic să fie comutativ. chiar însemnată.Contractele comutative cu prestaţii dezechilibrate . instanţa având puterea suverană de apreciere a acestui element.80 alin. considerând că excepţiile sunt de strictă interpretare. totuşi. pentru că. minimul de hrană şi îmbrăcăminte (întreţinere) necesar. de asemenea. acestea cuprind. următoarele tipuri de operaţiuni. pe baza argumentului de text al art. b) Operaţiunile comerciale anulabile.Existenţa unui act juridic. încheiate în perioada de 3 ani. în conformitate cu prevederile art. credem că trebuie să se ia în considerare acele sponsorizări care privesc redarea capacităţilor fizice şi psihice ale fiinţei umane. O dificultate importantă pe plan practic constă în recuperarea sumelor donate deoarece după un anumit timp ele sunt cheltuite şi nu mai există bunurile procurate cu ajutorul lor (ex. efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii: . într-o anumită măsură. în care “prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită” au fost denumite şi “acte comutative neechitabile” sau “contracte comutative dezechilibrate” În aceste cazuri sunt necesare următoarele condiţii de fond: . anulabile. 23. . adeziunea la rezilierea unui contract. a)-c).Transferurile cu titlu gratuit.

Deosebirea constă în aceea că în dreptul nostru. respectiv cea franceză şi cea americană. d)-f) al legii anumite acte încheiate de către debitor înăuntrul celor 120 de zile anterioare deschiderii procedurii dacă. în preajma abrogării taxelor protecţioniste de import. plata în numerar sau în efecte de comerţ a rămas valabilă. Acest temei poate viza generic orice alt act în afara celor două cazuri de la literele a) şi b) cu condiţia de a se dovedi reaua credinţă a tuturor părţilor implicate. ceea ce prezumă şi mai puternic existenţă unei intenţii a debitorului de a-şi diminua patrimoniul în dauna creditorilor. Această intenţie trebuie dovedită fie printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă în penal.80 alin.Transferurile de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul creditorului. ca şi în dreptul francez.3. dacă valoarea reală a transferului este superioară sumei pe care creditorul ar putea să o primească în caz de faliment al debitorului. compensaţii provocate pe cale deturnată etc. 23. c) Instanţa poate anula în principiu orice acte pe care părţile – deci atât debitorul cât şi terţii – le-au încheiat cu intenţia de a sustrage bunuri de la creditori sau a le leza drepturile în orice fel. 339 . al unui stoc de marfă important. .Obligaţiile debitorului către creditori provenind din acte anterioare. preţul scăzut de vânzare al unei întreprinderi poluante în preajma iminentei modificări a legii mediului. Acestea sunt: . În dreptul românesc anterior şi în legislaţia occidentală această cauză de anulare s-a aplicat pentru darea în plată. unul dintre creditori ar fi avantajat comparativ cu ceilalţi. Raţiunea acestei acţiuni constă în apropierea de data încetării plăţilor. Cazurile în care aceste acte sunt anulabile existau şi în vechiul drept falimentar şi există evident şi în noile legislaţii ce au constituit sursă de inspiraţie a Legii insolventei.Spre exemplu. etc. prin aceste acte. 1 lit.3 Acte juridice încheiate în perioada de 120 zile anterioare deschiderii procedurii: Pot fi anulate în baza art. pe când în dreptul american ea poate fi anulată.Probabilitatea încetării plăţilor de către debitor sau cu situaţia lui economică degradată. fie prin dovada faptului că ambele părţi erau la curent cu: .

Transferul se reflectă la operaţiuni cu instrumente financiare derivate.Credem că justificarea soluţiei adoptate în dreptul continental este corectă.3. dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii Acte suspecte încheiate într-o perioadă de 2 ani Sunt anulabile în baza dispoziţiilor art. perioada suspectă creşte până la 1 an înaintea deschiderii procedurii. de a întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda un creditor existent sau potenţial. este orice contract având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate. inclusiv la ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting) realizate în baza unui contract financiar calificat. al. care se prezumă că a cunoscut mai din timp situaţia dificilă a acestuia.80 alin. nu a plăţii efective. 31. . pct.4 Plăţile anticipate ale datoriilor. De aceea şi noul text de lege. lit. deoarece atunci când se plăteşte cu numerar sau cu efecte de comerţ transformabile în numerar nu se mai poate prezuma apropierea încetării plăţilor. pieţele asimilate sau pieţele la buna înţelegere. Se consideră că prezumţia de fraudă poate fi înlăturată prin proba bunei credinţe a beneficiarului garanţiei. Dacă creanţa aparţine unui asociat sau acţionar al debitorului.2 o perioadă “suspectă” de 3 ani (faţă de 1 an în legea anterioară) pentru operaţiunile încheiate de către debitor cu persoane informate din anturajul său. “să primeze principiile egalităţii de situaţie a tuturor interesaţilor”. 1.Constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară. g) acele acte de transfer sau de asumare a unor obligaţii făcute cu intenţia de a ascunde. în caz de încetare de plăţi. 80. 3. Contractul financiar calificat. astfel cum sunt acestea reglementate prin normele bancare în vigoare. Justificarea acestei măsuri mai este exprimată şi prin necesitatea ca. 340 .3. nu se poate aplica această prezumţie ipotecilor legale. prin expresia “transfer de proprietate” urmăreşte doar anularea dării în plată şi a compensaţiei. 23. deţinut la art. 23. Acest motiv de anulare încearcă de asemenea să împiedice pe debitor a crea unuia dintre creditori o situaţie mai avantajoasă în raport cu ceilalţi. presupunând că acestea au dorit să dilueze activul debitorului în scopul salvării contribuţiei lor.5 Acte juridice încheiate de către debitor cu persoane având relaţii speciale cu debitorul Legea instituie la art.

Legea protejează actele încheiate de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale.4 Aprecieri comune Toate aceste acţiuni. . pot fi introduse a fortiori si pentru actele de aceeaşi natura încheiate de câtre debitor după deschiderea procedurii. .Dispoziţiile art. . din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor. deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale. .Cele încheiate cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori. 2 ani si 120 de zile. 80 al. . societate pe acţiuni. după caz. cu răspundere limitată sau. atunci când debitorul este un grup de interes economic. atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni. . respectiv o societate agricolă. care vizează termenele de 3 ani. după caz.Actele anulabile nu trebuie să fi fost încheiate cu intenţia de a frauda alţi creditori.. în mod similar cu cele încheiate cu creditorii . în nume colectiv sau cu răspundere limitată. 2 conferă judecătorului sindic puterea deplină de apreciere asupra actelor încheiate de către debitor cu creditorii ce sunt şi persoane afiliate. iar în lipsă 341 . atunci când debitorul este respectiva societate în comandită.Cele incheiate cu orice altă persoană fizică ori juridică. debitorul aflânduse în insolventa.Astfel de acte anulabile pot fi: . in cazul in care administratorul sau lichidatorul nu au fost desemnaţi din prima zi a procedurii respective. societate agricolă.Cele încheiate cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori. aceste acte.Cele încheiate cu un membru sau administrator.Cele incheiate cu un administrator. Din analiza surselor de cercetare relevante rezulta următoarele concluzii referitoare la soarta actelor debitorului încheiate anterior deschiderii procedurii cu persoane afiliate: . trebuie să fi condus la o înrăutăţire a situaţiei respectivului creditor persoană afiliată comparativ cu situaţia sa patrimonială în caz că operaţiunea nu ar fi avut loc.Deşi textul nu menţionează expres. director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului. .Cele incheiate cu un coindivizar asupra unui bun comun. existenţa acestei intenţii fiind irelevantă. din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor. 23. . obişnuiţi” în cele 120 de zile anterioare deschiderii preocedurii. după caz. societate cooperativă.

342 . Analiza situaţiei de fapt de la data încheierii actului trebuie să demonstreze. etc. .situaţia patrimonială a debitorului la data încheierii operaţiunii care. care au impus tuturor operatorilor dintr-un anumit domeniu – cel in care acţionează creditorul afiliat – o modificare de strategie. lichide şi exigibile este prezumat a fi corect.realitatea datoriilor faţă de acest creditor. de politica comerciala. .. etc. . cu un pasiv întrecând vădit activul ori să fi prezentat semnele caracteristice de netagăduit ale încetării de plăţi. .circumstanţele economice şi financiare în care s-a realizat tranzacţia: in acest sens pot fi relevante următoarele împrejurări: . că deschiderea procedurii era iminentă sau previzibilă cu mijloacele obişnuite ( comune ) de analiză.sumele recuperate de către creditor indirect prin dobânzi comerciale.de probă contrară.situaţia scadenţelor diferitelor datorii ale debitorului faţă de creditorii săi. încheiat cu respectarea scadenţei. orice act echitabil (nedezechilibrat). care poate fi dovedit când acesta a încălcat anumite prevederi legale sau statutare. . si nu putea fi evitată prin mijloace comerciale-financiare uzuale.întreg comportamentul creditorului în relaţia cu debitorul respectiv. ceea ce a condus la modificarea condiţiilor comerciale – existente intre debitori si creditori – spre exemplu creşterea ratei dobânzii. În aprecierea situaţiei. trebuia să fi fost grav compromisă. cu o referire la o anumită tranzacţie trebuie luate în considerare în principal următoarele aspecte: . . cel putin sub urmatoarele aspecte: . preţuri favorabile de transfer. scumpirea unor produse livrate de creditori (furnizori) ca urmare a introducerii unor suprataxe vamale. dividende. etc.apariţia unor acte normative noi.modificarea substanţiala a condiţiilor pieţei. pentru a da loc la anulare. pentru stingerea unei datorii certe. .poziţia creditorului afiliat faţă de riscurile comerciale ( normale şi anormale ) ce şi le-a asumat in cadrul afacerii debitorului. fără putinţă de tăgadă.abuzul în luarea deciziilor. Această prezumţie de normalitate este necesară pentru a nu pune sub semnul întrebării toate actele încheiate de către debitor în perioada de până la 3 ani înaintea deschiderii procedurii. în caz contrar putând fi grav afectată stabilitatea relaţiilor comerciale.

prin anularea transferurilor facute in cele 90 de zile dinaintea cererii introductive cu urmatoarelor conditii: . 82 din Legea insolventei. divort.Pentru comercianti. deci obligaţiile sale sa fie superioare activului..Astfel creditorul respectiv sa fi primit mai mult decât in cazul lichidării.Cu un an înaintea cererii introductive. publicitate Toate aceste acţiuni se pot exercita datorita prezumţiei de frauda. care are in vedere transferurile patrimoniale facute in cursul activitatii normale a debitorului.2 instanţele trebuie sa cerceteze elementele concrete. 343 .Prin actiunea administratorului (trustee) care actioneaza ca si creditor garantat impotriva garantiilor perfectate de catre debitor dar care nu au devenit perfecte dupa legile statului respectiv.In cazul persoanelor civile. de fapt si de drept. atacabile in 2 ani de la data transferului sau înainte de închiderea procedurii (oricare moment este primul).După data cererii introductive.aşa cum acesta se prezenta la data la care actul ( tranzacţia ) s-a încheiat.6 Cauze. Din cele prezentate rezulta ca. in soluţionarea cererilor de anulare motivate pe prevederile art.Cu complicitatea unui terţ. 23. efecte. . prin asigurari de viata. .5 Elemente de drept comparat In dreptul american averea debitorului supus procedurii se poate mari pe următoarele cai: . prin mostenire.Debitorul sa fi fost insolvabil. . urmând ca soluţia sa tina seama de aceste probe.Aceste circumstanţe pot conduce la . .80 alin. la a-l putea considera a fi sau nu un act încheiat în cursul normal al desfăşurării activităţii debitorului. 23. . cu conditia (implicita) ca schimburile (contraprestatiile) sa fi fost echilibrate valoric. care sa le permită o reconstituire fidela a situaţiei existente la data întocmirii actului.Prin anularea transferurilor facute: . . cu bunuri dobandite ulterior cererii introductive (after acquired property). daca au fost făcute in mod fraudulos sau cu intenţia de a inşela sau întârzia un creditor. Aceasta nu este operanta in cazul reglementat la art. coloratura” adevărată a actului.

judecătorul-sindic va putea solicita înscrierea în registrele de publicitate imobiliară a declanşării acţiunii în anulare. respectiv: . astfel încât să protejeze pe eventualii dobânditori ulteriori ai bunurilor respective. terţul de bună credinţă care va înapoia averii debitorului bunul sau valoarea bunului va avea posibilitatea de a-şi declara o creanţă de valoare egală împotriva debitorului aflat în încetare de plăţi. va fi înapoiat averii debitorului.Să fi cunoscut ca transferul dintre debitor şi primul dobânditor era anulabil. În schimb. Daca bunul exista în natura lui specifică. lichidatorului si comitetului creditorilor de a intenta acţiune pentru recuperarea de la subdobânditor a bunului transferat sau a contravalorii lui. 344 .Legea insolvenţei consacra la art. este adevărat în condiţii speciale. din cauza situaţiei debitorului. . Pentru imobilele ce fac parte din averea debitorului şi care au fost transferate prin acte anulabile.84 dreptul administratorului. chiar dacă tardiv. Acţiunea în anulare se aseamănă cu clauza rezervei de proprietate deoarece poate fi opozabila şi terţului dobânditor.Acesta sa nu fi plătit valoarea reală a bunului. se va recupera echivalentul sau valoric de la data tranzacţiei anulate. iar dacă nu.

creditele astfel acordate vor beneficia de prioritatea acordata cheltuielilor pentru conservarea şi administrarea bunurilor. respectiv a unor contracte. lichidatorul având posibilitatea de a modifica clauzele lor astfel încât prestaţiile să devină echivalente. Deşi practica occidentală a creionat consecinţele “asumării” sau “respingerii” contractelor. nu sunt prevăzute nici în lege. legea defineşte aceste contracte la art. care pot fi menţinute de câtre lichidator. va determina pe cocontractanţi.2 Necesitate / utilitate Constatarea stării de încetare de plăţi survine de regulă întrun anumit moment al activităţii debitorului care este angrenat în executarea unor operaţiuni comerciale. nici în jurisprudenţa occidentală orientări care să ajute pe lichidator în fundamentarea opţiunii sale.3 Elementele analizei Legea insolvenţei investeşte prin art. acest fapt. fără posibilitatea opţiunii doar pentru anumite clauze. 345 .24 Analiza contractelor în curs de execuţie 24. să evite continuarea executării chiar dacă lichidatorul sau administratorul vor menţine contractul. datorită poziţiei băncilor. care de regulă nu consimt la continuarea creditării. cu toate că. credem.1 ca fiind cele care “nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate”. 86 alin. O excepţie o constituie contractele de credit.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolvenţei: art.86-93 24. respectiv administratorul/lichidatorul şi terţul cocontractant au interesul de a clarifica soarta contractelor în curs de execuţie. Această posibilitate acordată lichidatorului este dificil de pus în practică. cu acordul creditorilor.86 pe lichidator (administrator) cu atribuţia de a opta pentru menţinerea sau denunţarea contractelor în curs de executare. invocând prevederile din legile bancare. Ceea ce însă nu preia legislaţia noastră din modelele american şi francez este garanţia acordată de către administratorul judiciar / lichidator pentru buna executare a obligaţiilor viitoare născute din contractul respectiv. 24. la distribuire. De aceea ambele părţi. combinat cu inexistenţa unei priorităţi în plata obligaţiilor scadente anterioare din acelaşi contract. Prin menţinerea contractului se înţelege continuarea sa conform tuturor clauzelor.

respectiv: . Pentru a prezenta rezultatele obţinute de jurisprudenţa franceza în primii 8 ani de aplicare a Legii din 1985. . contractele să existe la data deschiderii procedurii Sub această condiţie sunt incluse acele contracte care erau încheiate la data deschiderii procedurii şi care nu au luat încă sfârşit la aceea data.Cele cu executare succesiva dar şi cu executare uno ictu.4-11 346 .133/1993.să existe la data deschiderii procedurii. în prezent constatăm că şi practica contractelor din România tinde a 141 La notion de contrat en cours à l’ouverture de la procedure de redresement judiciaire. Condiţiile pe care aceste contracte trebuie să le îndeplinească sunt: . . Casaţia franceza a extins aplicarea reglementării contractelor în curs de execuţie şi la faza lichidării judiciare. Casaţia franceza a declarat prohibite clauzele de rezoluţiune sau reziliere de plin drept în caz de redresare sau lichidare judiciară. evident. Les petites affiches nr. deşi în lege ele sunt reglementate în paragraful dedicat perioadei de observaţie. p. deoarece acestea ar fi putut deveni adevărate clauze de stil.Contractele afectate de condiţie şi termen. facem referire in extenso la un examen aprofundat făcut de profesorul François Derrida141. executarea în totalitate de către toate părţile semnifică terminarea contractului. Probleme se pun în cazul executării parţiale de către toate sau doar de către unele din părţile implicate. ambele cazuri revenind la a aprecia sensul executării “substanţiale”. există contract în curs. golind legea de conţinut. în stadiul unor discuţii concretizate într-o promisiune unilaterală de a contracta. dacă ofertantul nu-şi poate retracta liber oferta. cu condiţia ca acestea “nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate” Legea nu precizează care este sensul acestor calificative.24. Au fost considerate ca vizate prin lege toate tipurile de contracte.4 Prezentarea teoretică Noţiunea de “contracte în curs de executare” Opţiunea lichidatorului poarta asupra tuturor contractelor în curs de executare chiar dacă sunt pe termen lung. cum ar fi cel de deschidere de credit şi de cont curent.să fie susceptibile de a fi executate ulterior. Astfel s-a decis ca.Contractele intuitu personae. .

în acest caz. S-a concluzionat că. au căutat menţinerea lor.) s-a decis că acestea nu mai sunt în curs. deoarece. dacă acesta s-a operat înainte de deschiderea procedurii. adică termenele din comandament să fi expirat. (garanţii. vânzătorul îşi va declara creanţa. s-a decis ca un contract încheiat pe o durată nedeterminată a luat sfârşit dacă a fost regulat denunţat iar preavizul a expirat înainte de deschiderea procedurii. instanţele au considerat. în acest caz vânzarea se consideră 347 .5 Tipuri de contracte 24. că ele sunt indispensabile pentru redresare şi. Pentru contractele de închiriere. s-a decis ca contractul nu mai este in curs daca debitorul a primit marfa şi n-a plătit-o integral înainte de începerea procedurii. Pentru celelalte. Pentru un contract cu executare uno ictu. 4 că unele contracte nu mai fac parte din domeniul opţiunii lichidatorului. elementul decisiv de apreciere îl constituie transferul de proprietate. Nu au fost întâmpinate probleme deosebite la contractele cu executare succesiva. nu şi cele în care doar o parte mai are de executat. 24. etc.cumpărare a unor imobile cu clauza rezervei de proprietate.5. ramânând câteva “sechele”. în contractele de vânzare-cumpărare. Sunt astfel calificate ca executate integral contractele de vânzare . sunt vizate contractele în care ambele părţi mai au obligaţii de executat. spre exemplu de vânzare – cumpărare. În cazul desfiinţării prin rezoluţiune sau reziliere. dacă termenul se împlineşte (ia sfârşit) înăuntrul perioadei de observaţie. problema esenţială este în ce măsură interesează activitatea comerciantului debitor.1 Contracte considerate executate Legea stabileşte la art. în care cumpărătorul se găseşte în procedura de redresare. în consecinţă. Pentru un contract cu termen.introduce astfel de clauze care ar trebui prohibite pentru identitate de raţiune. Pentru contractele comune (afara de contractul de închiriere) care iau sfârşit prin ajungere la termen sau prin rezoluţiune (reziliere). se cere ca aceste modalităţi să fi operat. 86 alin. nu mai există contract în curs. administratorul nu va putea asuma contractul deoarece aceasta ar echivala cu prorogarea unilaterală a contractului. Contractele să poata fi executate ulterior Pentru contractele în care obligaţiile principale au fost executate. executate de către vânzătorul imobilului. în majoritatea cazurilor.

deci de plată a curentului. reţele calculator. cu vad. prin urmare lichidatorul poate decide rezilierea oricând înainte de data prevăzută pentru expirarea lor. locatorul are dreptul să se îndrepte împotriva averii debitorului. soluţia părăsirii spaţiului (integral) este asortată de costuri greu de cuantificat de rezolvarea unor probleme privind investiţii efectuate şi fixate în imobil (tâmplărie metalică.) ce nu mai pot fi ridicate fără a li se diminua drastic valoarea. De regulă.Posibilităţile de reglementare a obligaţiilor privind chiria restantă.5 Prezentare teoretică Pentru contractele de închiriere în care debitorul este locatar şi pentru cele de muncă.Există posibilitatea transferării unei părţi a activităţii în spaţii cu locaţie mai puţin centrală şi menţinerea doar a conducerii sau a reprezentării comerciale într-un loc central. lichidatorul este obligat a respecta pe cele legale – mai scurte.executată (în totalitate) de către vânzătorul imobilului iar lichidatorul nu mai are drept de opţiune asupra contractului. etc. dacă întreg spaţiul nu mai este necesar . etc. apei. etc. 348 . în cazul în care contractul prevede termene de preaviz superioare celor legale. respingerea lor este condiţionată de respectarea termenelor legale de preaviz. Aceasta înseamnă ca în cazurile în speţă nu se poate califica executarea ca fiind sau nu substaţială.Costurile necesare mutării întregii activităţi pe alt amplasament la care se adăuga o serie de costuri neprevăzute sau necuantificabile care decurg din evenimente cum ar fi ca posibilii parteneri de afaceri interesaţi să nu mai găsească cu uşurinţă sediul social . cu respectarea termenelor de preaviz. gazului. mobilier la comandă adecvat respectivei locaţii şi care nu poate fi valorificat la un preţ rezonabil.5. 24. printr-o tranzacţie care să prevadă o plată imediată a unui procent din sumă plus o eşalonare eventual asortată de garanţii . Elemente de analiza Pentru ca practicianul să ia o decizie de menţinere a contractului sau de părăsire a clădirii sunt necesare următoarele elemente de analiză: . . etc.Posibilitatea menţinerii utilitarilor esenţiale.2 Contracte în care debitorul este locatar – art. 86 alin. În situaţia în care debitorul – locatar nu a plătit chiria pentru perioada anterioară.Posibilitatea de restrângere a spaţiului ocupat de către debitor. instalaţii.

Datorită dezavantajelor presupuse de o mutare precipitată mai ales când este vorba de instalaţii. fie cele redirijate de la furnizorii unici. apei. consideram că situaţia se referă doar la serviciile pe care locatorul le prestează el personal.. Această prevedere este menită a apăra pe locatar împotriva unei ruperi anticipate a contractului care l-ar pune în dificultate.3 Contracte de închiriere în care debitorul este locator – art. etc. prin contracte directe. etc. 91 Prezentare teoretica Pentru aceste situaţii. Legea reglementează două opţiuni la îndemna locatarului pentru cazul . 91 al Legii insolvenţei. s-ar putea ca locatarul să aleagă rămânerea cu riscul întreruperii unor servicii esenţiale pentru el. reglementate în art. Credem că se poate justifica protecţia debitorului contra daunelor interese dar numai când este vorba de obligaţiile sale personale. lichidatorul nu mai are posibilitatea de a impune locatarului rezilierea contractului. Dacă debitorul. risc ce poate fi diminuat prin preluarea contractelor de furnitură. obligă pe debitorul locator să le redirijeze spre locatar. după o estimare pe baza preţurilor practicate în ultima lună anterioară.91 din Lege în corelaţie cu art. întreţinere. chiar cu respectarea unui termen de preaviz.5. va decide sa refuze prestarea serviciilor datorate. acesta nu va mai putea sau nu va mai consimţi a asigura furnizarea serviciilor la care s-a obligat ca proprietar şi care sunt incluse în nivelul chiriei. Exista totuşi posibilitatea ca debitorul locator să opteze pentru suprimarea acestei activităţi şi să solicite furnizorilor unici de servicii întreruperea lor pentru o anumita clădire. Legea răpeşte dreptul acestui locatar la daune interese în cazul în care decide să rămână în imobil.92. În varianta păstrării posesiei imobilului. echipamente ce necesită montaj etc. etc. sau pierdere a clientelei. telefonul etc.24. ceea ce poate genera efecte de tipul unor cheltuieli exorbitante. apa.. ori legea se referă la “orice servicii datorate de proprietar chiriaşului” ceea ce pare excesiv dacă debitorul decide întreruperea energiei. chiriaşul va reţine din chirie contravaloarea serviciilor ce nu-i sunt prestate.destul de probabil – în care datorită dificultăţilor financiare ale debitorului. în situaţia de a-şi transfera precipitat activitatea în altă parte. fie cele asigurate de el (paza. deoarece asigurarea serviciilor furnizate de regiile specializate ca energia electrică. 349 . prin lichidator.) locatarul are opţiunea paradirii imobilului cu solicitare de daune interese sau opţiunea rămânerii în posesiunea imobilelor. Interpretând art.

ce riscă să diminueze veniturile din închiriere. 87 din Lege. bazată pe o corectă estimare a chiriaşilor. 24. considerându-se ca creanţa vânzătorului este ulterioară încetării plăţilor datorită menţinerii contractului de câtre lichidator. Elemente de analiză Posibilitatea vânzătorului (debitor) de a recupera bunul implică o decizie bazată pe următoarele aspecte: 350 . trebuie să urmărească creşterea gradului de ocupare a spatiilor închiriate de către chiriaşi ce pot plăti. chiriaşul având tot interesul de a întreţine şi menţine în bună stare spaţiile ce-i sunt necesare activităţii sale productive.5. etc.Nu se poate argumenta că în acest caz locatarul poate evacua clădirea solicitând daune interese. creanţa născuta astfel nu va avea sorţi de a fi îndestulată. va trebui să asigure plata sa integrală. Pentru spaţii izolate.4 Contracte având ca obiect bunuri în tranzit Prezentare teoretică Vânzătorul unui bun mobil care nu a ajuns încă în posesia debitorului la data deschiderii procedurii îl poate lua înapoi conform prevederilor art.Menţinerii întreţinerii şi funcţionabilităţii spaţiilor închiriate de către chiriaşi Contractele nu trebuie încheiate pe perioade atât de lungi încât să compromită vânzarea acestor active. este necesară deoarece o prea mare volatilitate în rândul acestora presupune perioade repetate de reamenăjări. În cazul în care lichidatorul cere ca bunul să fie pus la dispoziţia sa. pentru că. este preferabilă orice închiriere deoarece paza este dificilă şi costisitoare pentru un activ închis. mutări. Debitoarea. Stabilitatea. venituri stabile . Se consideră că bunul este livrat dacă între timp transportatorul l-a pus la dispoziţia debitorului compărător sau dacă acesta l-a vândut sau gajat între timp.Asigurării veniturilor debitoarei. dacă poate asigura în continuare furnizarea serviciilor esenţiale sau poate asigura preluarea contractelor direct de către chiriaşi. datorită situaţiei debitorului. Elemente de analiză Din punct de vedere al locatorului soluţia păstrării în spaţiile sale a unor chiriaşi pe perioade cât de lungi este favorabilă din punct de vedere al: . dispute. această măsură de protecţie este logică. situate în locuri îndepărtate de activitatea principală a societăţii. plătind toate cheltuielile implicate de aceasta şi restituind avansurile primite. ce pot depune o garanţie de 1-3 luni pentru chiria datorată.

6 Contracte de comision Comisionarul poate deveni subiect al unei proceduri de faliment. comitentul are două variante.89 din Lege. montare. depozitare. 24. de a vinde mărfurile şi titlurile comitentului sau şi una şi alta. titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare cotate pe o piaţă reglementată de mărfuri. care nu mai depind de opţiunea lichidatorului şi anume: 351 . conform regulilor comisionului. În acest caz bunul trebuie recuperat chiar cu riscul unor cheltuieli suplimentare de transport. dacă însă analizele arată că compărătorul bunului are dificultăţi de plată. Dacă din operaţiune averea debitorului în insolvenţă va mai avea de încasat o diferenţă urmează să o încaseze iar dacă rezultă o obligaţie a averii debitorului această va fi înscrisă în tabelul de creanţe. Comisionarul poate avea însărcinarea de a cumpăra mărfuri ori valori mobiliare pentru comitent. 88 reglementează situaţia în care debitorul este parte a unui contract cuprins într-un acord master de netting. în acest moment el poate fi în posesia unor bunuri aparţinând comitentului. prevăzând transferul anumitor mărfuri. Situaţia este diferită dacă bunul mobil vândut constituie un mijloc de producţie esenţial al debitoarei şi a fost vândut la un preţ ce nu asigură înlocuirea sa cu un bun având aceleaşi calităţi. bunul trebuie “recuperat” dar revândut “pe traseu” unui alt comparator solvabil. deşi acesta din urmă a tratat cu comisionarul. de regulă nu este cazul la produsele finite destinate vânzării.- - dacă bunul este esenţial activităţii sale viitoare. În acest caz se va executa o operaţiune de compensare bilaterală a tuturor contractelor cuprinse în acordul master de netting respectiv. acestea urmând a fi încasate.5. În aceste cazuri. în raporturile dintre comitent şi comisionar.5 Contracte având ca obiect bunuri sau valori cotate pe pieţe reglementate Textul nou introdus la art. se consideră că au fost dobândite de către comitent direct de la terţ. bunuri care. la o anumită dată sau într-o perioadă de timp şi scadenţa intervine sau perioada expiră după data deschiderii procedurii. În acest caz regula este ne-recuperarea bunului şi încasarea contravalorii. cash-ul fiind esenţial în procedura Legii insolvenţei (“cash is king”).5. conform dispoziţiilor art. 24. servicii şi instrumente finaciare derivate.

- - Să-şi recupereze bunurile în natură.90 din Lege vizează pe consignatarul care deţine bunurile consignantului în momentul declanşării procedurii.5. această operaţiune îi dă avantajul siguranţei recuperării valorii şi este uşurată de împrejurarea că.90 face o distincţie între situaţiile în care marfa mai este sau nu în posesia debitorului la data declanşării procedurii. comisionarii din România nu au.Contractului de leasing. de regulă. În acelaşi art.5. 352 . proprietarul îşi poate revendica bunul pe calea unei ordonanţe prezidenţiale. În virtutea regulilor contractului de consignaţie.Contractului de depozit. etc.Contractului de gaj. În toate aceste cazuri proprietarul este în drept a-şi recupera bunurile.Contractului de comodat. recondiţionare. pentru evitarea acestei proceduri contencioase.Vânzării cu clauza rezervei de proprietate. .7 Contracte de consignaţie Prezentare teoretică O prima reglementare a art. recondiţionare. respectiv a nu lăsa ca aceste bunuri să fie considerate ca aparţinând averii debitorului doar pentru că se găseau în posesia acestuia. 24.) dar numai până la plata acestora.2 al art. depozite proprii. legea prevede restituire bunului. . .8 Alte contracte. 90 se reglementează cazul general în care debitorul deţine bunul altuia în baza unui contract preexistent care însă nu-i conferă calitatea de proprietar. Debitorul poate reţine bunul în garanţie pentru plata unor servicii făcute proprietarului (depozitare.Contractului de expoziţie. în privinţa mărfurilor. Să prezinte creanţa sa la masa pasiva a comisionarului în cazul că optează pentru contravaloarea mărfii 24. . . transport.178/1934. reglementat prin Legea nr. Alin. Astfel de situaţii se întâlnesc în cazurile: . marfa trecând direct de la vânzător la compărător. Unii autori considera că practicarea clauzei rezervei de proprietate şi acordarea tuturor drepturilor ce rezulta de aici este păgubitoare pentru procedurile colective deoarece acţionează doar în beneficiul furnizorilor de mărfuri şi poate compromite reorganizarea încă din faza sa iniţială.

9 Contractul de lohn Prezentare teoretică Cazul cel mai frecvent îl reprezintă operaţiunile de perfecţionare (lohn) în care cel ce face prelucrarea se găseşte.5.având de regulă imprimată şi emblema acestui client sau marca sa de fabrică . soluţia de principiu trebuie să fie cea mai eficientă pentru ambii parteneri.10 Contracte de furnitură În actualul sistem de organizare al prestării serviciilor specializate. apa.cantităţile mari de mărfuri găsesc greu alţi comparatori decât cei iniţiali .5. urmând ca banii să fie împărţiţi între proprietarul mărfii şi procesatorul în lohn.este cea mai corespunzătoare.trecerea sezonului poate compromite vânzarea mărfii în condiţii corespunzătoare 24. 24. pe baza unui mecanism contractual. la deschiderea procedurii. etc. Deoarece textul legii prevede doar soluţii pentru situaţii foarte clare (garanţii). forma iniţială a legii interzicea acestor furnizori să întrerupă. furnituri. termică. soluţia vânzării bunurilor către clientul căruia îi erau destinate . daca însă nu mai era posesor şi nu o poate recupera de la actualul deţinător va fi obligat numai pentru valoarea pe care marfa o avea la data respectivă. care poate invoca cu succes “debitum cum re junctum” pentru a păstra posesia bunurilor. etc. să refuze furnizarea pe motivul neplăţii unor facturi anterioare sau a înregistrării unei cereri introductive contra debitorului. În scopul protejării şanselor de reorganizare acordate debitorului. de aceea. în care a investit şi el o valoare considerabilă de manoperă. în posesia bunurilor altei persoane. să schimbe.costurile de stocare şi pază sunt mari datorită duratei procedurilor judiciare . Elemente de analiză Nu este recomandabilă încercarea procesatorului (debitor) de a lua marfă în proprietate deoarece: . Proprietarul nu-şi poate recupera bunurile fără a–l despăgubi pe executantul (procesatorul) prestaţiilor în lohn. 353 . va fi obligat pentru întreaga ei valoare.Dacă debitorul era în posesia mărfii la data declanşării dar a înstrăinat-o. energia electrică. cele esenţiale sunt privilegiul unor regii sau companii care au monopolul sau cvasi – monopolul acestor activităţi cum ar fi telefoanele.

(1)” ne poate sugera această interpretare. pentru toate fazele procedurii. expresia “prin derogare de la dispoziţiile alin.11 Contractul de prestări servicii specializate Este posibil ca debitorul să fi fost angrenat în contracte prin care avea obligaţia de a presta “servicii specializate sau cu caracter personal”. de concesiune a unei licenţe 354 . această măsură de protecţie poate fi atenuată. în corelaţie cu caracterizarea depunerii cauţiunii drept “condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale”.5. neavând din punct de vedere tehnic posibilitatea de a se aproviziona de la alt furnizor de utilităţi. care prevăd protecţia debitorului contra întreruperii serviciilor prestate de către furnizori în perioada de reorganizare. 38. de comision. deja sunt firme concurente în domeniul salubrizării. Dacă furnizorul a introdus această cerere şi debitorul nu a putut depune garanţia. datorită trecerii lor în secţiunea “Reorganizarea”. al telefoniei (telefoane celulare) etc.) 24. etc. Această măsură de protecţie se justifică deoarece în reglementările interne ale acestor furnizori se prevede suspendarea şi debranşarea clienţilor în caz de neplată după un anumit număr de zile. legea dă dreptul la întreruperea serviciilor. de necesitatea de a face investiţii în noi instalaţii (ex. Jurisprudenţa franceză a admis în această categorie contractul de mandat. Pentru a oferi totuşi o compensaţie furnizorilor – care oricum facturează în avans garanţii tuturor abonaţilor – tribunalul poate obliga pe debitor să depună la o bancă comercială o cauţiune de maximum 30% din valoarea serviciilor prestate şi neachitate. ba mai mult. şi în perioada de observaţie. Din păcate majoritatea consumatorilor de utilităţi sunt “captivi”.Evident că. De regulă accesul la furnizori alternativi . chiar plata cu întârziere le oferă compensarea unui anumit nivel al costurilor. de aceea. În actuala reglementare. sunt sau nu aplicabile şi în cazul lichidării falimentare. se pune întrebarea dacă prevederile art. pe măsura realizării unei situaţii concurenţiale în anumite sectoare.când este tehnic posibil – este îngreunat de lipsa de bonitate a debitoarei intrate în procedură. Consecinţele pentru aceste regii nu sunt foarte grave pentru că reţelele odată instalate ele au un cost fix indiferent dacă tranzitează un flux prin ele sau nu. De aceea. centrale pe gaz ca alternativă de încălzire la agentul termic tradiţional. recenta modificare împiedică întreruperea furnizării de utilităţi faţă de clienţii în insolvenţă “captivi”. întrerupere ce poate compromite orice reorganizare ulterioara şi chiar valorificarea bunurilor la preţuri de piaţă.

rămâne cu un singur asociat.13 Contracte de societate Prezentare teoretică Debitorul aflat în încetare de plaţi – persoana fizică sau persoana juridică – poate fi la rândul sau angajat într-un alt contract de societate ca asociat cu răspundere limitată sau nelimitată ori ca acţionar. păstrarea sa ca asociat. Creditorul însă poate accepta efectuarea prestaţiei de către o persoană desemnată de către judecătorul-sindic sau lichidator / administrator judiciar. în cazurile în care înregistrarea cererii introductive nu produce automat dizolvarea societăţilor în care participă debitorul ca asociat.Societatea în nume colectiv care.5. 24. falimentul unui asociat duce ope legis la dizolvarea terţei societăţi în următoarele cazuri: .12 Contracte cu executare succesivă Conform dispoziţiilor art.5. sub forma de avansuri sau plăţi periodice. deoarece se presupune ca au fost încheiate ţinând seama de calităţile acestuia. prin falimentul acestuia. Administratorul sau lichidatorul. 24. pot rezilia contractul având în vedere caracterul strict personal sau specializat al serviciilor la care s-a obligat debitorul. nu poate fi obligat a face plata obligaţiilor restante ale debitorului din perioada anterioara începerii procedurii. când falimentul priveşte pe unicul asociat comanditat sau comanditar. 92 din Lege. franchising. Conform dispoziţiilor Legii nr. pe baza dispoziţiilor art. în afara contravalorii plăţilor efectuate pentru servicii din cadrul contractului. 86 alin.Societăţile în comandit. daca lichidatorul decide menţinerea unui astfel de contract. . judecătorul-sindic poate decide lichidarea drepturilor sale în respectivele societăţi sau.Societatea cu răspundere limitata cu asociat unic. Aceste sume vor veni la masa pasiva cu regimul pe care-l au creanţele respective. În cazul rezilierii credem că cocontractantul va fi în drept a solicita daune interese. de concesiune comercială exclusivă. dimpotrivă. 93 al Legii insolvenţei. etc. 355 .. urmare a falimentului.7 din Lege. Conform prevederilor art.de exploatare. .31/1990. Aceste contracte ar trebui să fie reziliate dacă fiinţa debitorului dispare.

fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. în acest caz lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare. cu acordul celorlalţi asociaţi. În mod frecvent vânzarea acestor participaţii nu aduce o valoare importantă în patrimoniul societăţii debitoare. 356 . 86. Legea dă dreptul judecătorului-sindic de a decide rămânerea debitorului în terţa societate. Practicianul ar trebui să identifice persoanele interesate în a achiziţiona aceste acţiuni. putând fi cerută şi de ceilalţi asociaţi (acţionari). 24. etc.aduce cea mai mare valoare (preţ) în activul debitorului. în procedura simplificată. datorită condiţiilor impuse de vânzare. credem că declanşarea falimentului duce obligatoriu la discutarea oportunităţii păstrării debitorului ca asociat sau acţionar. Evaluarea acestor participaţii este importantă şi prin prisma activelor deţinute de către terţa societate. al.66. încetarea contractelor individuale de muncă ale personalului debitorului va interveni de urgenţă. pentru a o controla. persoane ce doresc să-şi creeze o anumită majoritate în terţa societate. se va avea în vedere situaţia din momentul deciziei (actualizată). .permite continuarea activităţii de lichidare în cele mai bune condiţii. dacă aceasta este condiţionată de exploatarea unor active ale terţei societăţi. Opţiunea judecătorului-sindic va fi de lichidare în cazul în care retragerea (forţată) a debitorului din terţa societate ar fi însoţită de o puternică compensaţie în bani a drepturilor acestuia.31/1990 republicată.al legii nr.5. de natura a-i înlesni plata pasivului. precum şi în cazul intrării în faliment în procedura generală. în modalitatea care: . “Lichidarea” drepturilor debitorului se face pe calea cesiunii titlurilor sale de participare.14 Contractele de muncă Noul text al art. evitând plăţi care nu mai sunt necesare datorită încetării previzibile a activităţii debitorului. Această dispoziţie este menită a proteja averea debitorului şi echilibrul dintre creditori. S-a arătat că această facultate a judecătorului-sindic reprezintă o excepţie notabilă de la prevederile art.Elemente de analiză Legea face vorbire despre “lichidarea drepturilor debitorului în acea societate – potrivit ultimului raport financiar aprobat”. 6 dispune că prin derogare de la prevederile Codului muncii. dacă momentul deciziei judecătorului-sindic este fixat între data diferitelor rapoarte financiare. creşterea rapida şi exponenţială preţului de piaţă al imobilelor putând aduce un plus substanţial de valoare participaţiilor în astfel de societăţi. a impune anumite decizii. este evident că.

b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. (1) lit. majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă. B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor. pentru satisfacerea dobânzilor. b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. în cadrul procedurii. respectiv. a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. B. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.1 Sediul materiei Dispoziţii legale relevante: art. dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art.1. precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. 121 alin. ca urmare a acumulării dobânzilor. 357 . c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.39 (1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. atunci când valoarea obiectului garanţiei. pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. (2) În cazurile prevăzute la alin. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect. (1) pct. în una dintre următoarele situaţii: A. majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi.25 Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie 25. 116118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei.39 din Legea insolvenţei ART. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional.

ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.: un ansamblu (linie de fabricaţie) conţine 10 bunuri dintre care un utilaj specializat este pus în garanţie Preţul de piaţă obtenabil pentru acest ansamblu este de 100. reale sau personale. abandonarea respectivei activităţi şi reutilizarea/reconversia spaţiului în alt scop. (1) lit.. în urma analizării cauzelor insolvenţei. a celorlalte elemente. 358 . 25.Bunurile respective fac parte dintr-un ansamblu a cărui valoare ar fi sensibil diminuată ca urmare a vânzării lor separate Ex. acele bunuri nu pot fi considerate esenţiale pentru o viitoare reorganizare Pe aceste baze rezultă implicit că decizia privind vânzarea de către creditor a bunurilor ce-i sunt puse în garanţie nu se poate face înainte de a dispune de proiectul planului de reorganizare sau cel puţin de analizele pertinente pentru a decide asupra utilităţii acelui bun într-o eventuală reorganizare .daca sunt bunuri de tipul “utilajelor conducătoare” fără de care “producţia” nu poate continua sau afectează capacitatea de producţie producând “locuri înguste” (bottle neck) pe fluxul de fabricaţie. respectiv.3 Elementele analizei Din textele legale rezultă că practicianul se poate opune vânzării de către creditorii titulari de garanţii în doua cazuri. pot fi caracterizate ca esenţiale . (3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. 25.000 Euro. a). Pentru administratorul judiciar / lichidator care trebuie să împace interesele în prezenta dar cu scopul final de a maximiza valoarea averii debitoarei.2 Necesitate / utilitate Pentru creditorii garantaţi dar şi pentru cei chirografari care ar putea fi prejudiciaţi prin posibilitatea vânzării bunurilor garantate sub valoarea lor reala de piaţă.Bunurile sunt esenţiale unei viitoare reorganizări: . pe baza studiilor capacităţii de absorbţie a pieţei. etc. care vor fi analizate în cele ce urmează: . rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi.daca proiectul planului de reorganizare prevede. A.c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare.

359 . În acest caz soluţia logică de valorificare la maxim a activului este de vânzare ca ansamblu la 100.000 Euro şi plata în contul creditorului garantat (distribuirea) a sumei de 30. Fără acest utilaj celelalte 9 bunuri (utilaje) se vor vinde individual la cca 5.Creditorul garantat are o ofertă serioasă şi reală pentru utilajul adus în garanţie de 30.000 Euro/bucată. deci în total 45.000 Euro. deşi teoretic bunul său reprezinta doar 10% din valoarea evaluată (sau contabilă) a ansamblului şi păstrarea în masa activă a restului de 70.000 Euro.000 Euro ce s-ar fi obţinut din vânzarea celor 9 utilaje negarantate.000 Euro. oricum superior sumei de 45.000 de Euro. separat de utilajul pus în garanţie.

persoană fizică sau juridică. Metoda de vânzare a bunurilor. ART. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. va fi aprobată de adunarea creditorilor. respectiv licitaţie publică.1 Sediul materiei Dispoziţii legale relevante: art.116 şi 118 din Legea insolvenţei ART. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. aprobată de adunarea creditorilor. negociere directă sau o combinaţie a celor două. titularilor unor drepturi de retenţie de orice fel şi 360 . notificând propunerea administratorul special. în caz de aprobare a vânzării. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. într-o formă adecvată. cât şi în bloc. prin bloc. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. sunt acceptate supraoferte.sau individual. creditorilor cu garanţii reale asupra bunului. să arate sarcinile de care este grevat şi să indice pasul de supraofertare şi data până la care. sau va utiliza. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. a acestora. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. (2) Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situaţia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară. (3) Lichidatorul va convoca o adunarea creditorilor. 118 (1) Imobilele vor putea fi vândute direct. (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil.ca un ansamblu în stare de funcţionare . Bunurile vor putea fi vândute în bloc . bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual.26 Modalităţile de valorificare a bunurilor din averea debitorului 26. în urma propunerii lichidatorului. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii. ca ansamblu funcţional. 116 (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator.

precum şi continuarea creşterii în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. parcelării. pretabile pentru ansambluri rezidenţiale. iar rezultatele sunt supraestimate Licitaţiile / Negocierea directă . etc. dar plătibil la termen. sunt subestimate în calcule. 361 . administratorul judiciar. 26. Terenuri fără construcţii Terenurile fără construcţii care nu necesită pază şi implică doar costuri cu impozitul pe teren ar trebui păstrate pentru a fi vândute ultimele. numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunţului privind condiţiile de supraofertare.cedarea unor fâşii de teren în folosul primăriei pentru străzi . etc. De asemenea. vile) cu participarea la excedentul astfel rezultat ca urmare a «innobilării» terenului respectiv. dacă s-a dat posesia cu evaluarea pagubelor. având în vedere tendinţa constantă de creştere a preţurilor din ultimii 5 ani. pentru terenuri de suprafaţă mare.2 Necesitate / utilitate Pentru creditori.3 Elementele analizei Modalităţi de valorificare a bunurilor imobile Întotdeauna trebuie făcută evaluarea pentru vânzare în ansambluri sau ut singuli. proiecte.elaborarea unor planuri de urbanism zonale pe cheltuiala iniţiatorului etc. pentru a putea compara atât veniturile cât şi costurile De regulă costurile aferente dezmembrării. judecătorul-sindic. cu toate că această operaţiune presupune: . vânzarea va putea fi făcută.decizia între o sumă imediat (mai mică) şi un preţ mai bun. 26. supunând votului adunării creditorilor propunerea de vânzare. este de analizat şi varianta parcelării pe loturi. avize.condiţii / restricţii cât mai puţine puse celor interesaţi . autorizaţii .. varianta a doua are riscul întreruperii plăţilor.comitetului creditorilor. În acest caz. raportat la întreaga suprafaţă înainte de parcelare Este de analizat şi posibilitatea asocierii cu un promotor imobiliar în vederea constituirii de ansambluri rezidenţiale (blocuri. (4) Ulterior aprobării de către adunarea creditorilor. costurile se compară cu diferenţa de preţ pe mp disponibil după parcelare faţă de preţul pe întregul lot. dar şi pentru asociaţi / acţionari. lichidator. sub sancţiunea nulităţii.cheltuieli cu planuri. procese pentru restituirea sumei. demontării.

însoţit de propuneri vizând modalităţile de vânzare. etc. 117 ca: (1) În cazul propunerii de vânzare în bloc. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului. în cazul în care nu se găseşte un beneficiar pentru umpluturi.). etc.) .evoluţia preţului pe piaţă în perspectiva .conţinutul metalului (metale rare) .Terenuri cu construcţii Din ce în ce mai frecvent varianta demolării construcţiilor şi valorificării terenului liber pare mai profitabilă.costuri aferente depozitării materialelor rezultate din demolare (moloz. grinzi. lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport în care vor fi indicate. instalaţii dezafectate .: . Pentru a estima eficienţa proiectului trebuiesc considerate: .costul neutralizării fundaţiilor.eventualele restricţii legate de comercializarea sau exportul fierului vechi Valorificarea creanţelor Legea insolvenţei dispune la Art.bloc de locuinţe de mansardat şi reparat instalaţiile . unde va putea fi studiată de orice altă parte interesată. taiere cu flacăra a unor instalaţii/ ţevi prin care au circulat produse inflamabile) . precizându-se şi sarcinile de care.riscul producerii unor incendii din cauza abordării necorespunzătoare a demolării (ex. care poate fi superior costului demolării părţii supraterane a clădirii . dar şi costurile deponentului Construcţii Este discutabilă şi amenajarea (reamenajarea) unei construcţii existente astfel încât preţul de piaţă al acesteia să crească peste nivelul costurilor adiţionale de reamenajare. în varianta . cel puţin în aglomerările urbane.sunt necesare studii pentru a stabili: . eventual. sunt grevate.prin implozie sau mecanica.manuala. fără recuperare de materiale valorificabile (oferte de la firme specializate) . Spre ex.hale industriale mari de partajat şi de organizat o modalitate de management a utilitarilor Fier vechi. descrise şi evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună.riscul afectării unor clădiri/ construcţii învecinate . 362 . cărămizi. acest cost implică atât transportul. cu recuperare de materiale refolosibile (ţigle.modalităţile de demontare sau tăiere .costul demolării construcţiilor.costul autorizaţiilor de demolare .

(5) Prevederile alin. 363 . printr-o încheiere. c) vânzarea la licitaţie. în condiţiile propuse în raport. (4) Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul. cum ar fi preţul şi modalitatea de plată. cu precizarea preţului minim propus. în situaţii dificile din punct de vedere al posibilităţilor de a-şi onora obligaţiile. atât recuperabile.(2) Raportul prevăzut la alin. nu sunt bunuri sau valori recuperabile. În aceste condiţii. la rândul lor. şi pentru autorizarea vânzării în bloc a creanţelor deţinute de debitor împotriva unor terţe persoane. În acest caz. etc.(4) se aplică. în suma superioară recuperărilor efective (reale) de creanţe: aceste cheltuieli sunt pentru menţinerea sediului debitoarei. personal angajat sau colaboratori. birotică. cu precizarea condiţiilor minime ale contractului. astfel că uneori. judecătorulsindic va da. comunicaţii. (3) Lichidatorul va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data şedinţei comitetului creditorilor.se poate scurta procedura Legii insolvenţei care altfel ar continua până la clarificarea (într-un sens sau în altul) situaţiei debitorilor. dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiunile de lichidare. dar amestecate cu unele fără şanse de recuperare. continuarea procedurii după vânzarea bunurilor doar pentru recuperarea creanţelor.se încasează imediat o anumita sumă de bani . (1) . lichidatorul poate negocia preţul concret al vânzării bunurilor. chiar în posesia unei hotărâri judecătoreşti executorii. Avantajele comerciale ale cedării acestor creanţe sunt dintre următoarele: . după cum urmează: a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat. aducătoare de cheltuieli pentru averea debitoarei. fără cumpărător identificat. în mod corespunzător. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc. transport. pentru a evita acumularea altor cheltuieli. uneori este preferabilă cedarea creanţelor în cursul judecăţii. iar dacă preţul minim nu se poate obţine. de regulă. mai ales a clienţilor aflaţi la rândul lor în insolvenţă. adunarea creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacă preţul minim iniţial scade sau urmează să se treacă la vânzarea individuală a bunurilor. este. înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului şi a procesului verbal al şedinţei comitetului creditorilor privind raportul. b) vânzare prin negociere directă. societăţile asupra cărora debitoarea aflată în insolvenţă deţine creanţe se află. Evident însă că societăţile specializate în recuperarea creanţelor vor accepta numai creanţe recuperabile sau “pachete” de creanţe. În foarte multe cazuri.

4 (creditorii bugetari). - 364 . se opresc la clasa de la art.La debitorii în insolvenţă: tabelul definitiv al creanţelor. perspectivele unor distribuiri care. 123 pct. valoarea prezumată a activului falimentar. cheltuieli auxiliare acestora etc.La debitorii aflaţi în cursul normal al activităţii. susţinerea acestora (costuri de personal). după cum urmează: .se economisesc costurile de recuperare constând în deplasări la procese. este necesară estimarea şanselor de câştig în procesul comercial respectiv şi cunoaşterea conturilor bancare ale debitoarei. poziţia debitoarei în tablou. . de regulă. Pentru a discuta preţul cesiunii «la pachet» este necesară obţinerea unor informaţii referitoare la starea economică a debitorilor.

j Principalele atribuţii ale administratorului. ……. cazare. costurile aferente continuării litigiului sunt greu de estimat la momentul discutării tranzacţiei. Trebuie ţinut seama de faptul că. În mod prudent. în cadrul prezentei legi.1 Sediul materiei “ART. etc. utilităţi.2 Necesitate / utilitate Judecătorul – sindic trebuie să deţină elemente de apreciere comparativă (rezultat şi cheltuieli) pentru ipotezele comparate: continuarea litigiului sau încheierea (aprobarea ) tranzacţiei. dacă vânzarea bunurilor a fost încheiată. 25 lit.27 Încheierea de tranzacţii 27.onorarii avocaţiale (după caz) . chiar dacă sunt greu de evaluat (dificultatea evaluării nu este motiv pentru a nu face nici o evaluare).3 Elementele analizei De regulă.) vor fi aferente exclusiv activităţii de recuperare a creanţelor constituind costul total al activităţii de recuperare.expertize . este esenţială estimarea şanselor de obţinere a unui rezultat favorabil în respectivul litigiu. în această ipoteză toate cheltuielile procedurii (salarii angajaţi / colaboratori. determinate astfel: 365 ..taxe de timbru .deplasări (transport. care nu se poate realiza întotdeauna datorita situaţiei financiare precare a debitorului respectiv. 27. ca şi costuri indirecte (de regie) la care urmează a se aduna şi costurile directe cum ar fi: . din suma ce se scontează a se recupera se vor scădea costurile aferente continuării litigiului. Dacă analiza juridică permite acest rezultat.cheltuieli de executare (onorarii executori) după eventuala câştigare a procesului După determinarea costurilor. la termene se pot estima cel puţin 3-4 termene la fiecare dosar . trebuie luate în considerare şi costurile neprevăzute. toată procedura stă pe loc doar pentru a realiza încasarea creanţelor.” 27. m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic. chirie. încheierea de tranzacţii. diurnă) la instanţele competente. sunt: …………………. dar mai ales a recuperării efective a sumei.

costurile directe.costurile directe aferente costurile indirecte (de regie) calculate proporţional cu o cheie de repartizare determinată raţional. Diferenţa dintre suma estimată a se obţine şi costurile aferente câştigării litigiului conduc la suma pe care se poate încheia tranzacţia. - 366 .: suma estimată a se obţine. etc. ex. Dacă se pot aprecia şi termenele de recuperare a sumelor după câştigarea litigiului se pot aplica şi formulele de actualizare pentru a compara variantele.

27 alin.000 lei la 10. Art. Art.(3) din Legea insolventei: Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă.22 administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu. judecătorul-sindic va putea.1 Sediul materiei Art. (3) al art. vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului. 48 alin. o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. 22 alin.administratori. la cererea oricărei părţi interesate. Art. fără a fi atinsă averea debitorului. ca urmare a nerespectării obligaţiei debitorului menţionate la alin. b) au făcut acte de comerţ în interes personal. Cauţiunea va fi restituită creditorilor. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea. (4) din Legea insolventei: Dacă prin fapta prevăzută la alin. 367 . cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. sub acoperirea persoanei juridice. d) au ţinut o contabilitate fictivă. directori. pentru prejudiciile pricinuite. (1) şi (2). să fie suportat de către membrii organelor de conducere . să-l oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs. Dacă cererea va fi respinsă. precum şi o amendă judiciară de la 4. menţionate la alin. c) au dispus. de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare. (1). în termen de 15 zile.(3) din Legea insolvenţei: La cererea debitorului. la o bancă. (2) din Legea insolvenţei: Încălcarea dispoziţiilor judecătorului-sindic. 138 din Legea insolvenţei: (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca pasivul debitorului.28 Determinarea prejudiciilor 28.33 alin. cu rea-credinţă. prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Art. (4) din Legea insolventei: Introducerea prematură.care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie. atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat. au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. în interes personal. judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze. continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi. 45 alin. persoană juridică. cenzori şi de orice altă persoană . ajuns în stare de insolvenţă. dacă cererea lor va fi admisă.000 lei. cererea introductivă va fi respinsă. Art.

în următoarele ipoteze: . cu cifre dovedibile. (4) combinat cu art. pasivul acesteia. f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri. în scopul întârzierii încetării de plăţi. Elemente posibile de analiză • Neîndeplinirea atribuţiilor .nu s-au plasat disponibilităţile băneşti în depozite (la termen) .înregistrarea unor costuri suplimentare. în mod fictiv. 28.3 Elemente de analiză art.2 Necesitate / utilitate Aceste decizii trebuie luate de către judecătorul-sindic pe baza unor calcule.modelul de analiză depinde de tipul obligaţiei care nu a fost îndeplinită .s-au făcut investiţii fără aprobare .nu s-a redus personalul . g) în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor. combustibil. expertize clare. (2) Aplicarea dispoziţiilor alin. nerealizându-se ulterior acelaşi venit din vânzare . 28. dacă existau şanse rezonabile de recuperare a respectivelor creanţe . în ipoteza în care: .determinarea prejudiciului: prejudiciul poate consta în: .e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit. .22 alin.nu s-au stabilit limite de cheltuieli pentru deplasare.nu s-au denunţat contractele păgubitoare pentru societatea debitoare putându-se determina pierderea / contract .nerealizarea unor venituri.pierderea unor termene care duce la prescripţia drepturilor debitoarei în insolvenţă. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.eşuarea unei vânzări din cauza practicianului. etc. 27 alin.nu s-au rectificat declaraţiile de impunere pentru impozite şi taxe locale . în dauna celorlalţi creditori.lipsa acţiunilor pentru urmărirea debitorilor 368 . (4): prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

contracte pe care terţii nu le-ar fi încheiat sau le-ar fi încheiat în alte condiţii . (3) coroborat cu alin.prejudiciu pricinuit societăţii . urmată de furturi.de plată cu garanţii. distrugeri. precedent referitor la prejudiciile cauzate acţionarilor/asociaţilor şi.terţii încheie contracte care nu sunt onorate.prejudicii pricinuite salariaţilor . (4): pagube produse debitorului prin cereri neîntemeiat introduse de către creditori Efecte negative similare cu cele menţionate la pct. societăţii. etc.împiedicarea constituirii unor garanţii în favoarea terţilor creditori. respectiv. nerespectarea prevederilor contractelor colective de muncă .valorificarea bunurilor în mod necorespunzător.nerealizarea sarcinilor de pază şi conservare a activelor din averea debitoarei. art.45 alin.contrar dispoziţiilor legale . etc.pierderea unor contracte avantajoase şi/sau stabilite pe termen mediu şi lung .prejudiciu pricinuit acţionarilor / asociaţilor .ratarea unor negocieri de fuziune .prejudicii cauzate terţilor .neplata facturilor curente . etc. lipsuri. • Îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor Prejudiciul se determină aplicând asupra “debitului” (cost suplimentar sau venit nerealizat / diminuat) formele adecvate calculării “time costs”. art. (4): introducerea prematură şi cu rea – credinţă a cererii de deschidere a procedurii Efecte negative posibile (prejudicii) .cu neglijarea unor oferte ferme .neplata furnizorilor de utilităţi . actualizări la inflaţie. adică: . (1) şi (2) = lipsa menţiunii “în insolvenţă” / “în reorganizare” / “în faliment” pe actele debitoarei Efecte de natura prejudiciului: . etc.dificultatea / oprirea / accesului la finanţare (credite bancare) .scăderea salariilor. 33 alin. 27 alin. respectiv dobânzi. – dacă ar fi cunoscut faptul că debitoarea este în procedura Legii insolvenţei .scăderea cotaţiilor acţiunilor .terţii încheie contracte ce vor fi doar parţial onorate datorită faptului că prestaţiile acestora vor intra pe o ordine de prioritate inferioară creanţelor garantate - 369 . art.

fiind vorba despre acte de comerţ “sub acoperirea persoanei juridice”.Legea face vorbire despre o parte a pasivului.doar diferenţa până la dobânda pieţei pentru astfel de societăţi debitoare g) sumele plătite cu preferinţă unor creditori. inclusiv diferenţa dintre cursul băncii respective şi cursul practicat de BNR . judecătorul – sindic sau comitetul / adunarea creditorilor dacă legea impune astfel de aprobări pentru debitoarea aflată sub incidenţa Legii insolventei.comisioanele percepute . (2) coroborat cu alin. sau profituri realizate de către conducători sau entităţile patronate de aceştia prin deturnarea 370 - . pentru unele s-ar putea stabili prejudiciul produs prin respectivele fapte.(1): care parte din pasiv trebuie suportată de către conducerea societăţii . sub acoperirea persoanei juridice.cuantumul măririi fictive a pasivului (creanţele fictive contabilizate) f) dobânzile plătite pentru credite obţinute în condiţii ruinătoare sau . .valoarea (preţul de piaţă) activelor ascunse (debite) . a) – g). actualizate la data analizei . b) şi d) b) efectuarea de acte de comerţ în interes personal.rata dobânzii la depozite practicat de acea bancă . însă acestea sunt dificil de evaluat în bani.terţii încheie contracte care nu sunt ulterior validate de către administratorul judiciar. Eventual. 48 alin.recuperarea sumei plătite plus diferenţele nefavorabile de curs valutar. dacă acestea sunt superioare efectelor negative e) efectele de genul: .Dintre faptele de la lit. Această faptă poate conduce la pagube în patrimoniul societăţii. iar terţul rămâne neplătit art. Prejudiciul poate include: . dacă se pot identifica pagube constând în sume reclamate de către terţi care au fost prejudiciaţi crezând că contractează cu societatea. (1): Fapta băncilor de a fi plătit fără acordul persoanelor autorizate. astfel: a) efectele folosirii bunurilor / creditelor persoanei juridice în folos propriu sau efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri / credite în economia generală a persoanei juridice c) efectele negative ale continuării activităţii sau foloasele personale obţinute. 138 alin.pierderea comparativă cu randamentul adus de investiţia în titluri de stat art.eventuale cheltuieli cu executorul judecătoresc .Efecte pentru faptele prevăzute la lit.

contractelor ce ar fi trebuit încheiate direct de către societatea debitoare în procedură. 371 . Domnul profesor Ion Turcu este de părere că această faptă contribuie de plano la ajungerea în insolvenţă deoarece debitoarea a renunţat voluntar la un instrument strict necesar conducerii activităţii sale. d) ţinerea contabilităţii fictive / neconforme cu legea / cu dispariţia unor documente contabile .Noile reglementări ar fi fost de dorit sa impună o prezumţie de legătură de cauzalitate între această faptă şi ajungerea în insolvenţă.

.

.

Titlul programului: Editorul materialului: Data publicării: Disclaimer: “Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment” Programul Phare 2002 Ministerul Justiţiei Februarie 2006 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia Uniunii Europene .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful