You are on page 1of 11

Mircea Eliade – receptare critică

Gheorghe Lăzărescu
Luciditatea este una din atitudinile creatoare posibile în romanul de analiză
psihologică. Un mare analist lucid este Stendhal, în opera căruia luciditatea sporeşte
pasiunea, în loc s-o atenueze. Un punct de vedere similar avea şi Henry James, care
spunea că personajele sunt interesante în măsura în care îşi simt situaţiile respective. Pe
aceeaşi linie se plasează Camil Petrescu (câtă luciditate, atâta dramă), Anton Holban,
Mircea Eliade, Mihail Sebastian.
Din diversitatea modalităţilor de analiză psihologică practicate de romanul
interbelic se desprinde ipostaza scriitorului lucid, dornic de autenticitate. Tinzând a face
concurenţă stării civile, scriitori precum Camil Petrescu, Anton Holban, Garabet
Ibrăileanu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian consideră autentică şi demnă de consemnat
numai propria experienţă înţeleasă ca trăire sufletească şi dramă intelectuală. Din
perspectiva operei lui Proust sau Gide, ei neagă omniscienţa şi impasibilitatea unor
romancieri ca Balzac sau Tolstoi. Mutatis mutandis, ei reîntâlnesc, peste timp, analiza
egocentrică, sinceră şi oarecum indiferentă faţă de evenimentul epic, practicată de
Rousseau, Benjamin Constant, Stendhal.
Autenticitatea este unul dintre conceptele fundamentale vehiculate în lumea
literară românească interbelică. Petru Comarnescu îl considera definitoriu pentru o
întreagă generaţie, aceea a experienţialismului: Astăzi tinerii par a se pronunţa mai cu
seamă pentru autenticitatea experienţei, pentru respectarea conţinutului sufletesc, pentru
preţuirea experienţei umane şi nu a teoriilor şi a principiilor independente de ea. Omul
nu poate fi niciodată original, ci numai autentic.
Exaltarea individualului (justificat prin autenticitate) şi a generaţiei (tinerii care
după război năzuiesc spre o lume nouă, sunt dezorientaţi, dar convinşi că aduc cu ei un
suflu nou) este o atitudine de structură romantică şi se opune poziţiei clasice. Clasicul (ca
permanenţă spirituală) supune originalitatea repetabilului şi individualul generalităţilor
caracterologice, identificând de-a lungul istoriei repetarea aceloraşi structuri şi atitudini
fundamentale, privind lucrurile sub specie aeternitatis.
În accepţia sa etică, de sinceritate, de fidelitate faţă de sine, autenticitatea a
stimulat în literatură autoanaliza, investigarea zonelor psihice ascunse. În sens obiectiv,
opusă fabulaţiei, ideea de autenticitate i-a făcut pe scriitori să caute şi să cultive
documentul, să transforme romanul într-un dosar de existenţă. Totodată, scriitorii adepţi
ai ideii de autenticitate sunt adversarii stilului frumos, ai meşteşugului literar. Între
romancierii adepţi ai ideii de autenticitate există diferenţe: delicateţea personajului Adela,
al lui Ibrăileanu, orgoliul eroilor lui Camil Petrescu, atracţia lui Eliade spre exotic, mitic,
fantastic. Îi uneşte însă încercarea de a impune o formulă epică a analizei lucide, aplicată
propriei experienţe interioare. La toţi aceşti autori constatăm o susţinută preocupare
teoretică pentru problemele romanului, semn şi acesta de luciditate şi intelectualism:
studiul lui Ibrăileanu despre Creaţie şi analiză, articolele lui Camil Petrescu din Teze şi
antiteze, teoria lui Anton Holban despre romanul static, consideraţiile asupra romanului
modern făcute de Mihail Sebastian, preferinţa lui Mircea Eliade pentru romanul de idei.
O altă trăsătură comună: romanele sunt scrise la persoana I, întărind astfel impresia de
autenticitate a discursului epic.
Mircea Eliade definea autenticitatea ca o degradare a conştiinţei magice. În timp
ce magia crede că omul poate fi şi face orice, autenticitate înseamnă a te mulţumi cu

1

este criticată excluderea unor zone esenţiale ale conştiinţei. Inspirat din experienţa indiană (ca şi Şantier. al dramelor cunoaşterii: Cred foarte serios că şi etapele unei inteligenţe. Apropierea dintre cei doi se face treptat. Din jurnalul pe care îl ţine în această epocă. Maitreyi îl iubeşte. social sau psihologic este respins pentru vina de a se restrânge la anumite aspecte ale vieţii. întâmplările şi conflictele situându-se pe al doilea plan. Sunt incriminate temele-clişeu. învăţarea unei limbi străine sau a agriculturii sau a matematicilor). Isabel şi apele diavolului).faptul că. poţi fi. neputând fi şi face orice. În casa inginerului. ca şi fazele unui sentiment. autenticitatea este o tehnică a realului. Allan o cunoaşte pe Maitreyi. care nu are nevoie de psihologie. André Gide. se pronunţă şi el în Journal des Faux- Monnayeurs. pot constitui un roman. reacţionând astfel împotriva schemelor abstracte şi a automatismelor psihologice şi acordând importanţă documentelor şi experienţelor numai pentru că acestea participă la real. Mircea Eliade critică temele clasice ale romanelor de analiză. Şi în viaţă nu se întâmplă numai amoruri. reală. Nopţi la Serampore. tu însuţi şi îţi poţi crea propria ta lume. fiica protectorului său. căsătorii sau adultere. Îi vedem pe cei doi protagonişti în bibliotecă. Allan va reconstitui. procedeu vizibil 2 . afirmând că în regiunea gândirii poate exista tot atâta viaţă. unde cataloghează cărţile lui Sen. Acest din urmă detaliu. de care se îndrăgosteşte. filosofii. Metafizic ar fi romanul bazat pe cunoaşterea esenţială. Tinzând să exprime concretul. Mircea Eliade consideră definitoriu pentru roman faptul că este o carte cu oameni. Allan nu-l va afla decât după un timp. aventuri fantastice. morţi sufleteşti. Romanul tradiţional. Descrierea fazelor unui cancer nu e întru nimic mai justificată – din punctul de vedere al realităţii sale – decât descrierea fazelor unei cunoaşteri oarecare (de pildă. când va înţelege şi interesul principal al lui Sen pentru el. Nicolae Manolescu În prefaţa la Şantier. India. Nu înţeleg de ce ar fi roman o carte în care se descrie o boală. cel puţin. după izgonirea din casa Sen. inginerul Narendra Sen. principalul model al lui Mircea Eliade în ceea ce priveşte literatura documentului şi a experienţei. al inteligenţei. entuziasme. În prefaţă la Şantier. nelinişte. pe care Sen îl cheamă în casa lui cu scopul declarat de a-i înlesni viaţa într-o Indie prea complicată pentru un european şi cu intenţia secretă de a-l înfia mai târziu. Momentul cel mai semnificativ în evoluţia acestei iubiri se află în capitolul VIII. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit. Allan are o dublă perspectivă asupra evenimentelor: contemporană şi ulterioară. criticând temele clasice ale romanelor de analiză. căreia i-ar da şi un înţeles burghez. pentru un roman intelectual. se întâmplă şi ratări. Maitreyi este povestea emoţionantei întâlniri dintre Allan. La rândul ei. mai ales. neîndrăznind să strice planurile tatălui. o meserie oarecare sau o cocotă şi n-ar fi tot atât de roman o carte în care s-ar descrie lupta unui om viu cu propriile sale gânduri sau viaţa unui om între cărţi şi vise. un tânăr englez stabilit la Calcutta şi Maitreyi. Naratorul este Allan însuşi. pasiune şi suferinţă ca şi în viaţa propriu-zisă. directă. toate etapele dragostei sale. De ce analiza sufletească a unei cocote ar fi mai interesantă decât transcrierea justă a dramei lăuntrice a unui matematician sau metafizician? Orice se întâmplă în viaţă poate constitui un roman. rezistându-i o vreme din raţiuni religioase şi. Mircea Eliade pledează pentru un roman intelectual. Eseistul sugerează necesitatea depăşirii socialului şi a psihologicului în direcţia metafizicului. Orice e viu se poate transforma în epic.

Booth deosebeşte într-un roman: 1. Când scrie în jurnal întâmplările fiecarei zile. În Retorica romanului. Allan este erou. Întâlnirea din bibliotecă îi apare la sfârşit lui Allan ca un eveniment care i-a schimbat destinul. Există mai multe feluri de distanţe între vocea unuia şi vocea altuia: 1. în unele privinţe. trebuie să luăm în considerare existenţa în pielea personajului Allan a doi povestitori distincţi: unul aflat la nivelul imediat al evenimentelor (pe care le consemnează în jurnal) şi altul situat la oarecare distanţă de ele (şi care le reordonează în roman). de obicei. În romanul Maitreyi. 3. 3 . unul sau mai mulţi eroi – protagonişti ai ficşiunii. dramatizat sau impersonal. fidelă nu mai garantează adevărul trăirii. De aici se naşte o distanţă pe care am putea-o numi morală: între vocea care exprimă o trăire şi vocea care judecă această trăire. Apare astfel un sens nou al ideii de autenticitate: consemnarea imediată. posterioară trăirii: trăită. un autor implicat – cel care scrie şi care nu este unul şi acelaşi cu cel care trăieşte. deşi ecoul ei imediat în jurnal se dovedeşte minim. Deosebirea faţă de concepţia lui Camil Petrescu şi Anton Holban apare în acest punct frapantă. O distanţă este de natură temporală: una din voci s-a făcut auzită atunci. 3. când caut în acele caiete orice urmă care să mi-o poată evoca pe Maitreyi. Autorul implicat este un alter-ego virtual al autorului propriu-zis. Tehnica o putem compara cu a replay-ului din televiziune sau a stop-cadrului din cinematograf. la lectura jurnalului schiţate atât de sumar. 2. Abia după ce e regândită. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. evocate în scena din bibliotecă par. unde romanul este mereu diferit de jurnal. jurnalul se dovedeşte. trăirea îşi recapătă prospeţimea. 4. dar numai contemplată din perspectiva târzie a întregii poveşti de iubire ea şi-a revelat caracterul de situaţie- cheie. Abia aceasta îngăduie naratorului să vadă limpede: reluând mental filmul evenimentelor şi fixându-şi atenţia acolo unde doreşte. Naratorul poate fi identificabil ca persoană. Ceasurile de îmbrăţişare. prelucrată. în paginile jurnalului. Rescrierea este menită tocmai să regăsească atmosfera vie a momentului. Există şi o diferenţă de expresivitate. un narator sau mai mulţi – cel care povesteşte. cunoaşte acest sfârşit. când comentează jurnalul. nu găsesc nimic. narator şi autor al romanului. atât de şters. În Maitreyi. sub forma unui roman. cealaltă se face auzită acum. Diferă şi cantitatea informaţiei. Semnificaţia este. întâlnirea a fost emoţionantă. Fără jocul dublei perspective n-ar fi fost practicabilă.din primele fraze ale romanului: Am şovăit atâta în faţa acestui caiet. dar când va rescrie jurnalul. 2. pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi. La Mircea Eliade romanul redevine interesat de o perspectivă mai îndepărtată asupra evenimentelor. 4. nu ştie cum se va sfârşi totul. un autor propriu-zis – persoana reală al cărei nume figurează pe copertă. aprecierea informaţiei diferă. sumar sau chiar mut: Totuşi n-am scris nimic în jurnalul meu şi astăzi. Abia rescrierea jurnalului va reda glasul.

fiind atras la ea de altceva. Desigur. E întâi între Allan şi Maitreyi acel joc al privirilor care stabileşte legătura. Implicând sexualitatea. În preajma lui Maitreyi (când se întâlnesc în bibliotecă). un om avertizat în gândirea indiană. egocentric şi superficial descoperă el însuşi puterea şi farmecul iubirii mistice. de voluptatea amăgirii. În romanul Maitreyi. în istoria noastră literară. pe suprasexualitatea care ar caracteriza dragostea indiană. manifestând chiar o lipsă de încredere în posibilităţile de evocare epică ale lui Mircea Eliade. Vine la rând jocul mâinilor de o senzualitate mai pronunţată. iar egocentrismul este învins de nevoia dăruirii. ca un moment de graţie al autorului. Mircea Eliade a insistat. alta e a participa cu sufletul. Nici nu-şi închipuia pe atunci ceea ce poate însemna pasiunea” – notează Allan în primul stadiu al relaţiei lor. în care omul are conştiinţa că participă la Marele Tot. Allan intuieşte în jocul lui Maitreyi altceva decât superficiala cochetărie. dragostea dintre Allan şi Maitreyi este. de care se credea la adăpost. Ea crede în hazardul jocului. Allan este. Atribuie iubirii un sens de contopire deplină cu lumea.” Criticul aşază romanul Maiteyi alături de marile „poveşti” de iubire din literatura universală: Manon Lescaut. O stare de o „fericire calmă şi în acelaşi timp violentă”. jocul piciorului. Jocurile lui Maitreyi sunt expresia uneia dintre cele mai serioase înţelegeri a iubirii. de esenţă mistică: fizică şi metafizică. Paul şi Virginia. profunda deznădejde. Se simte mai mult vrăjit decât îndrăgostit. Iar iniţiatul este bărbatul. Senzualitatea conduce la beatitudine. Maitreyi este pasională. El nu înţelege de la început că fetele au. „Maitreyi era câştigată numai de joc. de care sunt îndrăgostite sau că Maitreyi a putut păstra o şuviţă din părul alb al lui Tagore care-i fusese mentor spiritual (guru). Se simte străbătut de un „fluid suprafiresc de dulce”. Jocul se identifică cu o experienţă de un fel deosebit. europeanul lucid. este cuprins de o presimţire ciudată. Nu e vorba de perplexitatea în faţa unei mentalităţi diferite. Pompiliu Constantinescu nu ezită să afirme că primele impresii au fost dezminţite o dată cu apariţia romanului Maitreyi: „una din acele cărţi cu destin de miracol în cariera unui scriitor şi chiar a unei generaţii. Una e a înţelege cu mintea. Chabu. farmecul erotic este ca o otravă fără antidot. treapta cea mai de sus a acestei experienţe. Pasiunea ardentă. Este o logodnă mistică. deopotrivă. Allan e pe jumătate convins că doar „i se pare” că o iubeşte pe Maitreyi. Jocul nu exclude seriosul. ci de dificultatea de a şi-o însuşi. Se va cita romanul d-lui Eliade. Treptat însă. aureola de mit a tragicului episod îl determină pe critic să situeze romanul Maitreyi în zona literaturii romantice. Allan cunoaşte prin fata lui Sen absolutul iubirii. Tehnica narativă este caracterizată de 4 . Iubirea pentru Maitreyi operează în Allan un miracol. copacul lor. de altfel. fiecare. produce extaze asemănătoare cu fericirea paradiziacă şi dă eroilor impresia că participă la un mister cosmic. Tinerii par să cadă într-un fel de transă. prin formaţia lui raţionalistă. Tristan şi Isolda. nu e capricioasă. nu de ispită. e la mijloc natura particulară a sentimentului în concepţia indiană şi orientală. Jocurile lui Maitreyi sunt jocurile pasiunii. decât pentru Allan. Pompiliu Constantinescu Exprimându-şi rezervele faţă de romanul Isabel şi apele diavolului. Allan este un pasionat cu spirit critic. Noţiunea de iubire este mai cuprinzătoare pentru Maitreyi sau pentru sora sa. care logodeşte carnalul cu spititualul şi profanul cu sacrul. în câteva rânduri. iubirea are puterea de a converti şi de a iniţia.

născut din pasiunea eroinei.” „Metafizica lui Allan este o experienţă care îi refuză absolutul.” Prin Jenia Isaac şi Geurtrie se sustrage din magia indică a lui Maitreyi. în „zona familiară a romantismului din veacul trecut. aspiraţie metafizică şi fiinţă umană. Pompiliu Constantinescu recunoaşte totuşi modernitatea personajului care. ingenuitate şi rafinament. Maitreyi are simţul eternului indic. descifrăm exotismul d-lui Eliade. pudicitate şi îndrăzneală impetuoasă. într-un cuvânt. Dar „încântarea de mit” a acestei iubiri. prin „crearea mitului erotic. Dacă nu-l va putea întâlni. lucid – îşi doreşte eliberarea (pentru el iubirea nu este mitologie). Allan este văzut ca un erou byronian. idilică şi patetică. prin luciditatea analizei. atras de eternul feminin. prin introspecţia analitică şi. „În acest plan de suprarealitate stă marea sugestie a romanului. „Metafizica iubirii este o trăire autentică în această brahmană. care evadează din contemporan şi istoric. Prin urmare. Raţiunea europeană îi îngăduie numai îmbogăţirea eului. este 5 . ea vrea să-şi reîntâlnească iubitul şi să se cufunde nelimitat în pasiunea care a sanctificat-o prin suferinţă. al ieşirii din combustia pasională. se apropie de proza lui André Gide. egotist. Criticul refuză categoric încadrarea romanului Maitreyi între romanele exotice. criticul descoperă „permanenţa umană a unei tragedii de iubire”. El se vindecă de un exces de vitaliate interioară prin adaptarea la platitudinea vieţii moderne. în acelaşi timp. refugiindu-se în exotism şi reverie şi care este expresia unui puternic individualism şi egocentrism. Îndoiala cu privire la fidelitatea lui Maitreyi este semnul refacerii. sub aspectul indic al topirii definitive în neantul pasiunii. În ceea ce o priveşte pe Maitreyi. cu tot acel egocentrism pretins filosofic. „Se purifică de metafizica iubirii prin fizica ei.” Dincolo de acest „înveliş”.” „Privit de aproape. după părerea criticului. „Autorul scoate în chip plictisitor pasaje din caietele sale pe care le comentează cu o cinică nepăsare. criticul recunoaşte că aceasta „trăieşte pe etica dragostei specific indiene” şi că „ există un pitoresc moral în alcătuirea de magnifică pornire a tulburătoarei iubite a lui Allan. Mircea Eliade este modern prin luciditatea de autoanaliză a eroului. european lucid. este un amestec armonios de antinomii: figură imaterială şi prezenţă carnală vie. care din experienţa umană face material de reflexie şi prilej de contemplaţie poetică. prin „elanul pur. un erou romantic.Pompiliu Constantinescu ca fiind febrilă şi de o simplitate înaltă. în specificul intrinsec al pasiunii de brahmană al lui Maitreyi care-şi înconjoară dragostea cu toate superstiţiile atavice ale misticismului de rasă. peisajele fiind toate interiorizate.” Allan – individualist. îşi dă întâlnire în viaţa de dincolo. romantic. transfigurator al iubirii”. fascinat de vraja fizică şi de superstiţia poetică a exoticei cu destin damnat”. deoarece lipseşte culoarea descriptivă.” De asemenea. ca şi panteismul ei atavic. iar atmosfera locală este redusă la câteva expresii strict necesare pentru a ne aminti că faptele se petrec în India. chiar în tensiunea supremă a patimei ce-l consumă.” Maitreyi este „o femeie şi un mit”. sfârşitul tragic văzut ca o „predestinare la nefericire” situează romanul Maitreyi. Allan. o mitologie palpabilă. fără teama de contradicţie.” George Călinescu Romanul Maitreyi „e făcut din sfărâmături analitice”. Finalul romanului consemnează contrastul dintre două mentalităţi: „europeanul stăpân pe voinţa care- i scăpase din mână şi asiaticul cufundat în fericirea propriei suferinţe.

a lui R.” Ov. filtrând misterul forţelor nebănuite ale pasiunii în gest. arderea pe altarul Erosului neînduplecat. Crohmălniceanu „Sub aparenţa sa de roman exotic.” Cu toate acestea. George Călinescu recunoaşte: „Întâlnirea a doi indivizi de rase felurite într-un decor sugerat.” Ceea ce apreciază criticul în acest roman este „dezvăluirea candorii erotice. nu atât plastic. „e cea mai frumoasă şi mai tristă carte pe care am citit-o. romanul Maitreyi realizează o revelatoare diagramă a înălţărilor şi căderilor pe care le poate cunoaşte iubirea între doi oameni cu formaţii sufleteşti foarte diferite.” Criticul comentează ironic o serie de scene şi aspecte: tinereţea fetei şi faptul că este o poetă cunoscută care ţine conferinţe despre frumos. joacă trăsăturile insesizabile ale Evei eterne. severitatea tatălui şi liniştea cu care o trimite în camera lui Allan. e o veche temă romantică.odios.” Mihail Sebastian Romanul Maitreyi este un „miracol împlinit”.” Perpessicius 6 .” Maitreyi este „un animal asiatic cu o altă înţelegere despre viaţă. despărţite prin moravuri.” Alexandru Piru „Cel mai izbutit roman de dragoste exotic românesc” „Misterul feminin sporeşte prin enigma unui suflet dintr-un alt climat.” „Idila între două fiinţe de rase deosebite. de un pitoresc intens.” Eugen Lovinescu În romanul Maitreyi se realizează pe deplin „exotismul mediului indian. nădejdea suspectă a lui Allan că se va pute căsători cu Maitreyi pentru că aceasta e alungată după povestea vânzătorului de fructe. suferinţa lui Allan „popular cinematografică”. vorbă şi act”.” „Misterul lui Maitreyi rămâne închis ca un inel aruncat în mare. ale eternuuli feminin. Mircea Eliade a îmbogăţit literatura română cu o viziune nouă. Tagore. cât prin siguranţa amănuntelor sociale. e memorabilă. S. impregnat de poezia panteistă. Sub masca tuciurie şi incertă a lui Maitreyi. slaba rezistenţă sexuală a lui Maitreyi.” Şerban Cioculescu „Mircea Eliade nu a cultivat exoticul pentru exotic.” Romanul este „pitoresc în amănuntele decorului. ci numai ca un complement firesc psihologieii tenebroase a femeii primordiale. îndoiala aruncată asupra eroinei în final care „preface idila într-o operă de umor etnologic. cosmică. caracterul senzaţional al finalului. uimând tocmai prin interpretarea inedită a noţiunii de pudoare. „Pasiunea lui Allan şi Maitreyi este eterna alergare după mirajul imposibil. scriiind întâiul roman exotic în adevăratul înşeles al cuvântului. ascunse în complexitatea unei civilizaţii inedite. unite în universalitatea dragostei.

trăieşte plenitudinrea spirituală: „Iubeam dimineţile înainte de răsăritul zorilor. ieşind din „normă” prin atitudinea de „nealiniere la preceptele vreunui cod.. dar şi a introspecţiei. la transfigurarea senzualităţii. alteori exaltat. trăia bucuria superiorităţii lui de origine faţă de lumea bengaleză. dar având ca dominantă luciditatea. deoarece a înlăturat astfel viaţa monotonă din birourile pline de hârtii şi pericolul neurastenizării. revelaţie şi rememorare. acestea devin teme. Având perspectiva faptrelor deja cunoscute. cunoscut şi respectat în Calcutta pentru ţinuta sa profesională. având sub priviri toată drama. Allan realizează o confruntare a impresiilor iniţiale cu ceea ce s-a petrecut ulterior. Asistăm la o mitologie a voluptăţii. jurnalul este un pretext literar şi o modalitate motrice pentru confesiune.” Călătorea cu clasa I. când tăcerea mă făcea să chiui de bucurie. mândru de cetăţenia şi descendenţa sa englezească. „Maitreyi este o eroină comparabilă eroinelor tragice. Elanurile tinereţii. cu buzele cărnoase şi răsfrânte. Allan se bucură când este angajat pentru desen tehnic la Societatea de canalizare a Deltei. Motivul vizitei. Allan. În romanul Maitreyi. Uneori rămânea în cort. sta de vorbă cu lucrătorii. un tânăr gazetar (incult şi impertinent. Allan reflectează asupra limitatei sale cunoaşteri. orgoliul firesc. nu prin biologie. apare ca o trăire limită. fuma pipă. cum preciza autorul. spre a cunoaşte şi viaţa de familie din acele locuri. Uneori observator rece. universale.” Acum i se pare frumoasă.” „Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanităţii. într-un spaţiu miraculos. „cu ochii prea mari şi prea negri. Spirit activ. lucid. dar talentat şi simpatic) doreşte să scrie o carte despre India.” Maitreyi este un roman pe jumătate autobiografic. acel preaplin al sufletului şi al biologicului. În Maitreyi sau în Nuntă în cer. citea mult despre fizica matematică şi scria aproape zilnic în jurnal. Aflând că Lucien Metz.rezumat - În creaţia sa literară. eroii trăiesc cu fervoare erosul. îi descoperă multe taine. O privea cu curiozitate şi încerca să-i pătrundă taina. dar şi sentimental. rememorează momentul când o văzuse prima dată şi când i se păruse urâtă. încearcă să distingă etapele unui proces lăuntric şi contradicţiile unui sentiment trăit cu fervoare şi cu accente de suferinţă.) Pe şantier eram singurul stăpân pentru că eram singurul alb.” Maitreyi de Mircea Eliade . Ochii ei l- au fascinat. scria în jurnal. îl marchează definitiv pe Allan. o fiinţă care trăieşte prin miracol. bucuria de viaţă se manifestă plenar: „aveam iniţiativa lucrărilor din Tamluk şi creştea inima în mine când vedeam construcţia înălţându-se(. la începutul carierei sale. abandonându-se. În timp ce 7 . Povestea este simplă. Erosul. Starea de beatitudine se află în eul său. copleşit de beatitudine. sporind autenticitatea faptelor.” Personalitatea inginerului Narendra Sen. Allan mărturiseşte că muncea intens. Mircea Eliade reflectă inedit şi fascinant mitul iubirii şi motivul cuplului.. Privind-o pe Maitreyi. fiindcă de luni de zile de când se afla în India nu cunoscuse decât viaţa de şantier sau de birouri. Aflat în India. Narendra Sen îi invită acasă. dar de o frumuseţe seducătoare. între cei doi creându-se o comuniune „caldă” şi „clandestină”. orientat către un ideal profesional bine conturat.

prin renunţări. într-un spital de medicină tropicală. Conştiinţă frământată. fiindcă acumularea unor experienţe se realizează prin dăruire de sine. Are loc o lungă incubare a erosului în conştiinţa personajului. un râs de femeie şi de copil. Claustrarea. Allan . cu Harold şi cu fetele la restaurant sau aiurea n-au să-l ajute niciodată să cunoască şi să iubească India. la ceilalţi cunoscuţi. de energia mea de alb civilizator. Gândindu-se la Norinne. După un timp. de creştere”. Locuind în casa lui Narendra Sen. Orgoliul tânărului dornic de afirmare pare firesc. Această reverberaţie este determinată de starea subiectivă a lui Allan. prin crearea prilejurilor de a fi împreună. aflându-se la Tamluk şi plimbându-se în susul apei. Lui i s-a părut că toţi încurajează. La ieşirea din febră şi din starea de inconştienţă. El n-a bănuit că acele relaţii afectuoase şi călduroase vizau perspectiva adopţiei în spirit.. echilibrat. care trecea de-a dreptul în inimnă. de cunoaştere. eroul îşi caută mereu identitatea. până la o tandră complicitate. are sentimentul înstrăinării. situaţii. Europeanul Allan nu a înţeles sensul atitudinilor de încurajare. îl surmenează. „munca sa de pionerat. pe care prezenţa lui Maitreyi o făcuse mai tonică. Allan acceptă. el fiind o fiinţă independentă. o fostă prietenă. are impresia că asistă la un spectacol sacru şi că săvârşeşte un sacrilegiu. se întreba ce rost are el printre existenţele lor tihnite şi mediocre. inginerul îl invită să locuiască la el. cu izbucniri dureroase şi dilematice. mai fascinantă. Deşi regiunea era nesănătoasă şi necivilizată. malaria izbucneşte în trupul lui Allan şi e internat la Calcutta. „dragostea de junglă” cu care venise în India şi pe care nu putuse încă a o satisface se profila acum biruitoare. Eul său trăieşte răvăşirea aproape inexplicabilă. motivări. Pe un fond de depresie nervoasă.” Privind-o.” Acolo îl aştepta o telegramă prin care Narendra Sen îl chema de urgenţă pentru a-l trimite la Assam să inspecteze terasamentul şi podurile.” Cunoaşterea cere sacrificii. de muncă pasionată. îl atrage mai mult. iubindu-şi libertatea. de linişte. chiar eterne. acum se descoperă altfel. diversitatea preocupărilor. de folosul meu pentru India”. apropierea dintre el şi Maitreyi – prin discrete retrageri. „mai corect şi mai calm ca în oraşe. nu se gândeşte la dragoste.inginerul îi arăta lui Lucien Metz nişte manuscrise. Allan încearcă obsesiv ipoteze. Spre a-l proteja. În junglă se simţea bun şi drept. contagios. atrăgându-i atenţia că petrecerile zgomotoase în bandă. Inteligent. semnificaţii pentru unele gesturi. obsedantă.. Allan a receptat realitatea ca un european şi şi- a făcut reprezentări neconcordante cu lumea din Calcutta. la Harold. în acelaşi timp. Apreciat şi iubit de inginerul Narendra Sen. priveşte în curte şi aude deodată „un râs nestăvilit. serile şi nopţile cu ploaie continuă. La Assam trăia intens zilele. îi auzea râsul prin toate sălile. se cunoştea puternic. dar are şi o notă de exaltare: „Am fost totdeauna conştient de spiritul meu constructiv. Introspecţia revelează deprimarea. însetat de viaţă. îşi modelează conştient personalitatea ca act de voinţă autoformativă. pătruns de emoţii şi trăiri afective intense.fascinat de farmecul unei linişti tulburătoare. acesta îi oferă perspectiva viitorului. de dorinţa unor realizări concrete. simte cât e de singur şi rememorează tumultul chefului trăit la logodna Norinnei. să-şi analizeze toate trăirile. prăbuşirea temporară. ca o legendă. Pasiunea şi luciditatea îl fac pe erou să rememoreze. Dar viaţa nouă pe care vizita împreună cu Lucien Metz i-o dezvăluise ca pe o minune. durabile. În primele luni petrecute în preajma lui Maitreyi. de orgolios efort. Plecând. dar nu găseşte puterea să se despartă de fereastră. Se simţea atras de ceea ce era „sigilat şi fascinant în 8 . prin mutuale consimţiri. în ciuda faptului că socoteşte acest pas „un prizonierat”. Se întoarce la şantier cu o „poftă nebună de singurătate.

Papini.” Fascinat de Maitreyi. stăpâniţi de acelaşi fluid suprafiresc de dulce”. Momentul rupturii unităţii lor apare ca un sacrificiu fără sens. îşi fac confesiuni despre preferinţele culturale. sufletul risipit. „o fată lipsită de prejudecăţi. apoi trăind singur într-un bungalow din Himalaia explică acea uriaşă capacitate de suferinţă. prietenie şi devoţiune (.) Ne spunem multe prin literatură. cu hainele murdare. de exaltare. „mă tulbură.” Neeliberat total. era tulburat de „straniul şi neînţelesul” din ochii fetei. „cu suflet original”. Hăţişurile deziluziei şi disperării îl supun pe Allan la cea mai înaltă tensiune. la aflarea legăturii erotice cu Maitreyi să se dezlănţuie mânia furibundă. „mă simt vrăjit şi îndrăgostit”. Prin efort lucid.” Iubirea este însă năruită brutal şi abrupt din afara cuplului. Tânărul nu poate înţelege atitudinea faţă de el a lui Narendra Sen şi a tuturor din casă: primirea caldă. Erosul le domină sufletele într-o comuniune a cuplului: „Patima creşte. buimacul drum în singurătate. intimitatea atmosferei familiale. „senzuală deşi pură ca o sfântă”. hieratizaseră legătura lor. „fecioara indiană”. Misterul eroinei este infinit şi curge în tainele universale. despre rituri şi despre societatea indiană. W. febra lăuntrică scade treptat. un fel de înaburire a portretului eroinei. ocrotirea afectuoasă. ca şi cum ar fi participat la o fericire cerească. „mă dăruisem cu desăvârşire. Allan intuieşte iubirea mistică ce i- o poartă fata: „Scrie poeme pentru mine şi-mi recită ziua întreagă versuri”. Scrisorile care mai vin de la ea descind dintr-o întreagă mitologie superbă şi inaccesibilă. despre personalităţi precum Rabindranath Tagore. estetice. lovitura aceasta declanşează o stare de paroxism: „izbucnii în plâns nebuneşte. o patimă a descifrării. „căutătoarea de absolut” sau pe Geurtrie.. „sufocat de durere”. la o stare de har.” Abandonarea de sine. „suferinţa mea senzuală e un blestem”. cinstirea şi respectul acordat. romanul păstrează. fermecaţi. delicios şi firesc amestec de idilă. unic. G. Lucrează în bibliotecă la fişe. Până şi paşii ei aveau un farmec şi o chemare anume. „parcă fusesem rupt în zece bucăţi. De fapt. dezvăluind trăsături care mereu se sustrag elucidării. deoarece ei se logodiseră. ca apoi. Fluxul iubirii – prin rememorare şi prin jurnal – este ilustrat de la cele mai subtile nuanţe până la stările impetuoase. culcându-se în zori lângă un mango uriaş. nebărbierit.se într-un joc intelectual şi erotic. Până la sfârşit. Ieşirea din şoc consumă timp şi energie. reprezentând „miracolul femeii indiene”.viaţa ei”. voit. mă fascinează. fiindcă îşi dă seama că despărţirea cuplului este un act ireversibil. Suferinţa este incomensurabilă pentru cei doi îndrăgostiţi. Retragerea în pustnicie înseamnă o smulgere din lumea în care fierb pasiunile. muşcându-mi pumnii”. chiar dacă ar trece la hinduism. o acceptă într-o legătură pasageră pe Jenia Isaak. dar nu sunt îndrăgostit”. fac lectură. apoi „nicio femeie nu m-a tulburat atâta”. totul i se părea miraculos şi ireal. Dorind să-şi demonstreze împietrirea sensibilităţii. Allan este atras din spaţiul profanului în cel sacru tot mai mult: „ne priveam fix. Whitman. să se producă izgonirea imediată a lui Allan şi punerea unor crâncene interdicţii. smulgându-mi părul. Imposibila clarificare pe calea lucidităţii îi întreţine lui Allan o dorinţă vie.” Sentimentele nutrite pentru Maitreyi sunt urmărite în toate etapele cu luciditate analitică: „eu n-o iubesc”. chipul lui Maitreyi îl obsedează. Maitreyi e în afara oricărei înscrieri 9 . căci îmi simţeam trupul numai o rană. cu stări raţionale ori numai sentimentale. fiind astfel eliberaţi de păcat. Comunicarea este permanentă. „o beatitudine a simţurilor depăşea senzualitatea. nehrănit. sexualitate. Pentru Allan. Fac exerciţii şi lecţii de limba franceză şi bengaleză – acestea transformându. Povestesc. Suflet bogat.. „mă amuz doar”.

rectifică ceea ce părea a fi spus limpede şi definitiv. numai jertfa creatoare. într-o ipostaziere sacră. creează o viziune unitară. sub influenţa lui Maitreyi. semnificantă. momenrul fiind sacerdotal. este „soare”. Allan o ascultă fascinat şi simte că „se legase şi el printr-o magie a gestului”. Ea ţine comunicări pe teme estetice şi filosofice şi publică poezie. care a marcat începuturile înţelepciunii sale antice” (Mario Meunier). intangibilă”. al unor mituri şi concepţii filosofice şi morale nedescifrate de el. Ea îi oferă un inel.” După mai multe zile. la început. Allan. Printr-o logodnă cosmică şi panteistică. că sunt „stufoşi şi adânci. europeanul. Misterul se conţine şi în profan. se produce eliberarea de obsesia păcatului. care-i fusese mentor spiritual. dispreţuitoare. mai atent şi mai analitic – fiind pus în faţa cunoaşterii acestui suflet feminin plin de vrajă. Distincţia. dar şi spre jocul semnelor. auzind-o: „Acum nu ne mai desparte nimeni. plină de poezie. elanul mistic şi asceza mentală. de liberă bucurie”. prefigurează „destinul”. Jocurile lui Maitreyi ţin de ritualul erotic şi mistic. Allan intuieşte că în comportarea sa echivocă nu este vorba de o strategie feminină de incitare. ritul. Allan este proiecţie „universală şi sacră. puterea intuitivă. deoarece simte că se află pe terenul unor ambiguităţi simbolice. „India nu vede în femeie nici fecioara. „aer”. distracţie.” Noţiunea de iubire la indieni este mult mai cuprinzătoare decât la europeni. Allan a înţeles că Maitreyi şi-a reluat „liniştea şi patima ei de joc. mâinilor. „obsesia păcatului n-a mai chinuit-o. dar şi în perspectiva cunoaşterii de sine. deci o permanentă aspiraţie spre absolut. indiferentă. provocatoare. picătură cu picătură. Acest spectru al contrastelor se răsfrânge în conştiinţa lui Allan şi îl face tot mai lucid. au fiecare copacul său de care sunt îndrăgostite sau că Maitreyi a putut păstra o şuviţă din părul alb al lui Tagore. că Maitreyi şi sora sa Chabu. „hazard” de semnifică. Ea promite şi retrage ceea ce avansase. faţă de mister. nu a inteligenţei. picioarelor. elevarea spirituală o caracterizează pe Maitreyi.. mama. Allan nu poate înţelege. nici amanta. logodna făcută prin cununa de flori albe de iasomie e o tradiţie. Vede numai zeiţa. cum a făcut Occidentul. În India cultul pentru femeie atinge supremaţia spirituală. în parc. reprezentând virilitatea şi feminitatea.posibile. profundă. intelectualitaea.” Maitreyi îi inoculează în suflet. alăturat celorlalte. care emană din infinită iubire. „teama i-a pierit”. „floare”. Maitreyi apare sobră. Maitreyi este încredinţată de miracolul ochilor. Jocul. copilărie. În ciuda despărţirii spaţiale de Allan. Europenii califică jocul drept candoare. nu numai în sacru. Nuanţe comportamentale îi produc derută. cu deschidere spre jocul intelectual. fericirea nu e un capriciu. Fiecare simbol. prin experienţă directă. „zeu din aur şi din pietre scumpe”. Pentru ea Allan.” Pentru fete. complicaţi şi neînţeleşi. către seară. Allan îşi dădea seama că indienii „ascund o istorie şi o mitologie peste putinţă de străbătut”. îmbogăţesc pasiunea. din fier şi aur. Ea creează prin ritualul ei solemn iluzia obţinerii absolutului. Maitreyi aparţine unor orizonturi geografice şi spiritual încărcate de semnificaţii: „India nu a părăsit. doi şerpi împletiţi. Doar treptat. a suferinţei disperate. Pentru ea. 10 . a pedepselor violente. este o manifestare a credinţei. va descoperi farmecul iubirii mistice. pentru jocul reprezintă „semne”. atracţia faţă de necunoscut. şi logodna are loc la Lacuri. Maitreyi îşi făureşte o mitologie a ei. complexă.

11 .