GHID PENTRU ELABORAREA ŞI SUSŢINEREA LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ/DIZERTAŢIE ÎN DOMENIUL ECONOMIC

INTRODUCERE
Această lucrare se adresează, în principal, studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică de la Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava care îşi pregătesc lucrarea de licenţă/dizertaţie. Pentru lucrarea de licenţă studentul realizează o corelaţie între informaţiile de specialitate pe care le-a dobândit pe parcursul anilor de pregătire şi bibliografia necesară studiului. Cu sprijinul acestei corelaţii el elaborează o lucrare scrisă, pe care o prezintă oral în faţa unei comisii de examen formată din cadre didactice de specialitate. Lucrarea de licenţă impune studenţilor o nouă atitudine faţă de munca personală şi, îndeosebi, o exigenţă sporită cu privire la modul de abordare a diverselor aspecte ce urmează a fi luate în studiu. La sfârşitul anilor de studiu, absolventul trebuie să realizeze o lucrare de cercetare într-un domeniu care prezintă interes pentru el. Unitatea de măsură a reuşitei ştiinţifice este problema rezolvată şi întrucât se ştie care probleme au fost rezolvate este de preferat ca în abordarea unei teme de licenţă să se aibă în vedere acest lucru şi să nu se repete ceea ce a fost deja spus adică este de preferat să nu se “reinventeze roata”. Candidatul trebuie să rezolve sau să încerce să ofere o soluţie la o problematică nouă pe care rezolvările anterioare nu au reuşit să o acopere, dar nici noutatea de dragul noutăţii să nu devină un deziderat. Orice soluţie la o problemă veche şi nerezolvată sau nou apărută va folosi şi cunoştinţele acumulate din rezolvările anterioare, dar contribuţia personală trebuie să se evidenţieze. Sintetizând, prin această lucrare de cercetare se urmăreşte: • nivelul şi calitatea cunoştinţelor teoretice acumulate şi aplicate; • posibilitatea agregării cunoştinţelor într-un sistem de judecăţi, argumentaţii şi raţionamente capabil să producă soluţii pentru o problemă dată, asumată şi identificabilă în raport cu realitatea; • capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complet, concretizat în elaborarea unei lucrări cu caracter ştiinţific. • pregătirea teoretică şi metodologică a absolventului; • capacitatea de a realiza interpretarea rezultatelor şi de a formula soluţii de perfecţionare pentru o problemă dată, asumată şi identificabilă în raport cu realitatea; • capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complet, concretizat în elaborarea unei lucrări cu caracter ştiinţific. Procesul de desfăşurare a unui demers ştiinţific complex şi complet, referitor la o temă de cercetare aleasă, nu este însă la îndemâna studentului care în anii de facultate a fost confruntat mai ales cu acumularea de cunoştinţe teoretice şi mai puţin cu folosirea acestora în scopul rezolvării unor probleme reale care de cele mai multe ori diferă de modelele teoretice cu care s-a familiarizat la cursuri. Mai mult, există întotdeauna elemente de specificitate în procesul de cercetare a unui fenomen economic. Acestea au fost câteva din motivele care au generat nevoia elaborării acestui ghid care încearcă să furnizeze elementele de bază în alegerea temei de cercetare, a desfăşurării demersului ştiinţific de cercetare, sintetizării datelor obţinute, elaborării şi prezentării unei lucrări de licenţă. Acest ghid furnizează informaţii generale şi recomandări neavând pretenţia de a fi spus totul sau de a fi un îndrumar pas cu pas al elaborării unei astfel de lucrări. Utilizarea lui nu îngrădeşte în nici un fel imaginaţia şi libertatea de opţiune în derularea demersului propriu în elaborarea unei lucrări care trebuie în final să fie originală, dar şi să aducă ceva nou în acest domeniu foarte larg reunit sub numele de ECONOMIE.

1

CE ESTE LUCRAREA DE LICENŢĂ?
Lucrarea de licenţă reprezintă ultima etapă a procesului de pregătire şi formare profesională în cadrul învăţământului superior, concretizată într-un proiect de cercetare. Aceasta are, pe de o parte, menirea de a pune studentul în situaţia de a investiga, de a cerceta, de a se informa, de a consulta şi aprecia bibliografii de specialitate şi, pe de altă parte, de a formula şi fundamenta soluţii proprii privind perfecţionarea sau reorganizarea activităţii din domeniul abordat. Toate acestea se bazează pe cunoştinţele aprofundate în cadrul disciplinelor din anii de studiu şi a lucrărilor ştiinţifice de referinţă. Studentul realizează o cercetare într-un anumit domeniu, analizează cu obiectivitate rezultatele obţinute, pe care le comunică în scris şi prin rezumat oral unei comisii formate din profesori şi specialişti în domeniu. Pentru a putea emite soluţii proprii în mersul benefic al activităţii societăţii, studentul trebuie să se bazeze pe cunoştinţe aprofundate din domeniu. În elaborarea lucrării de licenţă el realizează o corelaţie între informaţiile de specialitate pe care le-a dobândit pe parcursul anilor de pregătire şi bibliografia necesară studiului. Lucrarea de licenţă trebuie fie de dimensiuni medii (în economie şi administraţie publică între 90 -120 pagini redactate în format A4, inclusiv anexe......), luând forma unor rapoarte sau studii de cercetare şi, foarte rar, unor monografii pe teme foarte punctuale. Realizarea lucrării de licenţă nu presupune şi publicarea acesteia, dar poate urmări şi acest scop în cazul în care contribuie la perfecţionarea sau reorganizarea activităţii din domeniul studiat. Destinaţia lucrării de licenţă obligă la respectarea unor principii şi reguli de redactare şi susţinere cu privire la: • conţinutul ştiinţific; • structura lucrării; • forma redactării; • eleganţa şi consistenţa expunerii orale etc. Lucrarea de licenţă reprezintă o probă a capacităţii absolventului de a rezolva sau de a oferi soluţii la probleme concrete şi de aceea, la elaborarea ei, trebuie avută în vedere o implicare totală şi o seriozitate maximă. Problemele cercetate pot fi sugerate de lipsurile din literatura existentă, de dezbateri teoretice sau de aspecte practice din viaţa economico-socială. Elaborarea lucrării de licenţă presupune o atenţie mărită din partea studentului deoarece orice cercetare începe cu o problemă de cercetare care îl intrigă pe investigator. Scopul acestei lucrări este de a oferi o rezolvare imediată, aplicabilă la problema supusă cercetării. Pot fi abordate şi lucrări de cercetare fundamentală pur teoretică, dar acestea sunt de anvergură mai mare şi presupun o perioadă mai mare de timp pentru fundamentarea cercetărilor şi o fineţe mai mare în analiza rezultatelor şi interpretarea lor. Asemenea lucrări pot fi abordate în cazul derulării unor studii postuniversitare (masterat) sau de doctorat. În elaborarea strategiilor de cercetare pot fi distinse mai multe etape: • stabilirea temei de cercetare; • documentarea bibliografică; • formularea ipotezelor de lucru; • elaborarea planului de cercetare; • realizarea cercetării; • interpretarea rezultatelor; • raportarea descoperirilor cercetării; Descoperirile sunt înregistrate şi discutate în cadrul unei comunităţi academice mai largi, putând conduce la iniţierea unei cercetări ulterioare. Pentru realizarea lucrării de licenţă trebuie parcurse toate etapele prezentate mai sus, unele dintre ele pot fi parcurse în acelaşi timp dar nici una nu poate fi evitată. Calendarul oficial al organizării cercetării de licenţă este stabilit prin reglementările în vigoare şi instrucţiuni de aplicare la nivel instituţional pe tipuri formare, profil şi specializare . Pentru studenţii de la “Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică”, structura admisă a calendarului desfăşurării cercetării de licenţă (pentru învăţământ cursuri de zi şi I.D.) cuprinde etapele prezentate în Anexa 1. 2

teoretic de informare sau mixt.posibilitatea documentării practice. Motivaţia studentului trebuie prezentată cadrului didactic sau şefului de departament pentru a putea fi aprobată sau respinsă. 3 . anchete social-economice. însă acesta este minimal în structura finală a unei astfel de lucrări de cercetare. Pentru astfel de teme folosirea unor metode şi concepte din alte ştiinţe conexe ( sociologie. juridică. de explicare coerentă şi riguroasă a problemelor şi a realităţilor economice. departamente sau decanate. bine fundamentată şi argumentată şi trebuie să cuprindă următoarele elemente: • o bună cunoaştere a “câmpului” de cercetare • identificarea problemei de cercetat. realizată cu propriile eforturi. .accesul la literatura de specialitate existentă pe plan naţional şi internaţional. precisă. Studentul poate opta pentru alegerea unei teme. Aceste liste tematice uşurează mult alegerea unei teme pe domenii de cercetare şi profesori coordonatori de lucrări permiţând şi celui mai lipsit de inspiraţie student să îşi poată alege o temă şi obţine acordul de coordonare din partea unui profesor implicat în procesul de derulare a examenului de licenţă. dar în acelaşi timp poate avea şi o mare eficienţă. . reale de economie. Spunem preponderent pentru că orice abordare presupune un suport teoretic. sondaje şi prelucrări de chestionare. în general situaţii care au nevoie de o abordare particulară pe baza informaţiilor teoretice acumulate anterior sau pentru adoptarea unor soluţii ad-hoc prin analize şi studii comparative. politică. Motivaţia pentru susţinerea unei teme de cercetare în faţa profesorului coordonator trebuie să fie scurtă. Acestea pot viza cercetări de piaţă. alegerea temei făcându-se în funcţie de câteva criterii. .STABILIREA TEMEI DE CERCETARE Stabilirea temei de cercetare este foarte importantă pentru succesul lucrării şi poate influenţa decisiv rezultatele obţinute şi decizia finală. Pentru alegerea temei sunt de preferat propunerile individuale care-l ajută pe student în luarea unor decizii pe mai târziu privind cariera lui profesională. De fapt este vorba de teme de cercetare cu caracter preponderent practic aplicativ. pe baza unei cercetări făcute anterior de către acesta sau poate opta pentru folosirea unui portofoliu tematic pus la dispoziţie de catedre.aptitudinile.un minim de informaţii asupra domeniului.sfera de activitate trebuie să fie de interes general. cum ar fi dezvoltarea unei cariere profesionale. administrarea afacerilor sau unor domenii complexe). Temele mixte. să vizeze activităţi cu perspective. cercetările teoretic-aplicative. . Temele cu caracter teoretic pur propun generalizări conceptuale şi metodologice pentru probleme apărute din nevoia de cunoaştere ştiinţifică. Tema de cercetare poate avea un caracter practic-aplicativ (propune rezolvarea problemelor concrete. Astfel de cercetări pot folosi ca suport unor cercetări şi generalizări pur teoretice ulterioare de valoare. Temele cu caracter practic-aplicativ sunt cele care propun spre cercetare şi rezolvare probleme economice concrete care pot fi: • simple care fac referire la o situaţie strict economică sau din zona economică • complexe care pot trata probleme de interacţiune dintre zona economică şi socială. iar în acest al doilea caz i se va propune studentului îmbunătăţirea sau schimbarea temei.metodologia cercetării să fie adecvată experienţei dobândite. cum ar fi: . conceptual şi metodologic. înclinaţiile şi pasiunea pentru un anumit domeniu de cercetare sau segment al acestuia. Opţiunile fundamentate pe o motivaţie personală presupun un demers anterior serios din partea studentului constând într-o activitate incipientă de cercetare asupra domeniului ales şi o bună cunoaştere a problematicii temei de cercetare. matematică. . sunt frecvente şi se referă la aspecte de regulă cunoscute dar care în trecut nu au primit o rezolvare mulţumitoare sau nu au putut fi soluţionate. psihologie. Un aspect obligatoriu este acela că lucrarea de licenţă trebuie să fie personală. Asemenea teme sunt mai puţin evidente şi chiar sesizarea şi formularea lor conceptuală pot fi considerate câştiguri ale unei cercetări iniţiale. fizică) poate fi benefică.

utilizarea de statistici oficiale. Studentul hotărăşte modul în care urmează să fie strânse materialele ce vor fi folosite în scopul cercetării. Planul de desfăşurare a cercetării trebuie să fie conceput ca un plan deschis. prin cunoştinţele acumulate în anii de studiu. În acest moment este însă foarte importantă colaborarea cu formatorii din domeniu (cadre didactice. preocupări anterioare. precum şi aspectele comportamentului care urmează să fie analizat. absolventul trebuie să stabilească ce metode va utiliza pentru atingerea obiectivelor globale ale studiului. microfişe. precum şi avansarea unor ipoteze de lucru prin care se fixează scopul şi obiectivele cercetării. statistică. În elaborarea planului de cercetare. Documentarea asupra domeniului şi temei ar trebui să se facă anterior stabilirii unui plan şi a formulării de ipoteze asupra temei sau problemei supuse cercetării. dificultăţi. şi peste lipsurile unui sistem de organizare a cercetării universitare studenţeşti şi a celei pentru pregătirea licenţelor. cum ar fi: • munca de teren sau de observare prin participare şi petrecerea unei perioade de timp cu grupul sau colectivitatea studiată. de cele mai multe ori. care porneşte de la planul orientativ şi se bazează pe un inventar de probleme ce urmează a fi studiate. aspecte neclare etc. cercetătorul combină metodele de cercetare. aspecte definitorii. Pentru a obţine rezultatul dorit. Trecând peste limitele unei structuri de formare generală şi descriptivă. FORMULAREA IPOTEZELOR DE LUCRU ŞI ELABORAREA PLANULUI DE CERCETARE Planul cercetării stabileşte etapele demersului între alegerea temei şi definitivarea soluţiilor şi concluziilor în lucrarea de licenţă. s-ar putea să fie mai adecvat un studiu observaţional sau interviul.• • • • • listă a lucrărilor bibliografice de referinţă (cărţi. studii etc. Cercetarea se realizează cu ajutorul metodelor de cercetare. să fie reprezentativ pentru pregătirea absolventului. Pentru aceasta. • prelucrarea datelor. cum este cea practicată în învăţământul universitar din România. propunere de titlu tematic. Pentru continuarea planului lucrării trebuie stabilite ipoteza de lucru (momentul inventativcreator al cercetării) şi trecerea la soluţia de lucru a problemei cercetate (selecţia şi aplicarea corectă a metodelor de cercetare). • cercetarea documentară etc. arhivă.). Pentru anumite scopuri se pot efectua studii în care se folosesc. • cercetarea prin anchetă. Stabilirea unui plan de cercetare presupune existenţa unor informaţii de bază despre domeniul supus cercetării şi chiar a temei de cercetare. Un plan orientativ cuprinde următoarele etape. de a putea alege şi susţine o temă de cercetare pentru care dispune deja de unele informaţii. studentul beneficiază de sprijinul coordonatorului lucrării precum şi de cel al profesorilor şi specialiştilor în domeniu..) care au stat la baza alegerii domeniului. cercetători. internet etc. concretizat în lucrarea de licenţă. • experimentarea. acestea putând fi parcurse şi în altă ordine: • documentarea bibliografică (de bibliotecă. maniera de cercetare preconizată: observare directă. soluţii propuse. trebuie admisă totuşi capacitatea unui student în formare. 4 . prin distribuirea de chestionare unor grupuri de eşantioane din colectivitatea studiată. folosirea de metode şi modele formale. e-mail. cel puţin o ipoteză de lucru ce urmează a fi supusă testării. specialişti din domeniu) pentru ca rezultatul final al cercetării. filme. rezultatele putând fi comparate. • experimentul. • formularea ipotezelor. analiza comparată etc.. anchetă. chestionarele. idei de bază asupra problemei: enunţ. în alte împrejurări însă. Studiul iniţial general asupra domeniului şi temei se presupune că este deja realizat de un student în formare. în mod normal. aflat în ultima etapă a pregătirii sale. articole. Planul se completează şi se îmbogăţeşte pe măsura înaintării în studiu. fotocopii. • observarea (documentarea asupra realităţii). benzi şi discuri magnetice.

generalizarea. analiza şi utilizarea informaţiilor dobândite pe parcursul cercetării. Astfel. dacă abordarea va fi pur teoretică. elaborarea ei este mai pretenţioasă şi este asumată de cercetători deja formaţi. În mod exhaustiv.a. dicţionare. concluzionarea şi redactarea lucrării scrise. Dacă lucrarea de licenţă /dizertaţie are un caracter pur aplicativ. formule. de asemenea. definiţii etc. O lucrare de licenţă /dizertaţie îşi poate propune însă şi să constate unele situaţii de moment sau tendinţele viitoare ale unor fenomene actuale.analiza rezultatelor. monografii sau stasuri – să se realizeze numai în măsura în care există o familiarizare cu limbajul. identificarea unor elemente de noutate. Acestea permit sesizarea unor aspecte mai puţin clarificate sau tratate superficial în alte lucrări de specialitate. definiţiilor sau principiilor general recunoscute. aceasta însă nu exclude posibilitatea ca studenţii cu o cultură generală şi de specialitate bogată. indiferent dacă rezultatul final va fi acceptat sau nu. studiul comparativ între diverse teze. în cazul cercetării pentru licenţă /dizertaţie. esenţial în cercetarea de licenţă. 5 . Scopul propus. studii de specialitate. una sau mai multe întreprinderi. Planificarea cercetării trebuie să fie corelată cu specificul şi amploarea temei. aspect deosebit de important în finalizarea lucrării sau. Respectarea intercondiţionării. Obţinerea unui calificativ în urma susţinerii lucrării nu trebuie să fie un scop în sine. enunţuri ale aceloraşi teorii sau supoziţii diferite ce au în vedere tema abordată. oferă un plus de originalitate şi evidenţiază capacitatea de sinteză a studentului. din literatura de specialitate. este întotdeauna raportat la testarea unor ipoteze. totuşi. Cercetarea bibliografică permite. Cercetarea acestor lucrări se vrea a fi de fapt o analiză critică a tot ceea ce s-a realizat (scris) în domeniu. • • • • • Documentarea Documentarea bibliografică Din punct de vedere teoretic. atunci când timpul mai oferă această alternativă. Dacă lucrarea de licenţă are ca obiectiv găsirea de soluţii eficiente pentru ameliorarea situaţiei unei întreprinderi sau îmbunătăţirea calităţii vieţii dintr-o zonă etc.). verificarea ipotezelor. de ce nu în reorientarea către o altă temă. documentarea iniţială nu este obligatorie. atunci concluziile se vor constitui având la bază confirmarea /infirmarea unor ipoteze. Totodată. calitatea şi amplitudinea documentării iniţiale. convenţiile şi subtilităţile metodologice de bază ale domeniului căruia aparţine tema.. documentare – studiu de caz – referinţe critice. prin raportare la o cazuistică mai mult sau mai puţin amplă (afaceri. cercetări ştiinţifice. enciclopedii. Raportarea la observarea realităţii vizată prin tema de cercetare şi confruntarea cu teoria poate duce la negarea unor afirmaţii anterioare perimate sau improbabile. propuneri metodologice sau chiar dezvoltarea de idei /concepte noi. sau abordarea sub diferite aspecte a unei caracteristici prin culegerea. organisme ş. şi deci va fi apreciat cu notă mică. Totuşi. să reuşească să obţină rezultate remarcabile. documentarea bibliografică iniţială. între mai multe entităţi diferite. limite sau discordanţe reliefate de aceste lucrări pot canaliza atenţia studentului interesat de realizarea unui studiu valoros spre potenţiale teme sau direcţii de cercetare în domeniu. În ultimul timp se doreşte accederea spre studii comparative. scopul propus. prezentarea ideilor cu specialişti sau profesori cu preocupări în domeniu) şi corectarea. cu experienţă de cercetare. în speţă a conceptelor. vis-a-vis de tema de cercetare asumată sau propusă. prezintă avantajul unor răspunsuri explicite sau soluţii la problematica supusă cercetării. rememorarea acestor surse de bază poate fi potenţată de parcurgerea unor lucrări. Posibilele contradicţii. articole sau studii de specialitate. se realizează o reîmprospătare a principalelor noţiuni (fundamentate pe parcursul procesului educaţional) cu privire la tema abordată. pentru o sistematizare a ideilor asupra temei se impune o revedere a principalelor lucrări bibliografice cu caracter fundamental şi general din domeniu: manuale. analizate parţial în alte lucrări de profil. articole. acest studiu nu are consistenţă. Este indicat ca trecerea la studiul şi interpretarea literaturii ştiinţifice efective – tratate. ci un mijloc de apreciere a gradului de atingere a scopului esenţial şi a modalităţilor prin care acest scop a fost atins.

dicţionare.O cercetare bibliografică sistematizată şi coerentă presupune parcurgerea unor etape.documente secundare . demonstraţiilor. liste de erori. cu scopul conturării unei viziuni de ansamblu asupra realizărilor anterioare în domeniu. documente expediate prin e-mail ş. biblioteci virtuale. programul (pe zile şi chiar ore). rapoarte statistice. ) fie prin intermediari (coordonatorul lucrării. observarea directă (orientată şi dezvoltată după rigorile ştiinţei) sau sondajul (nu numai ca un colector şi instrument de prelucrare) sunt utilizate frecvent în documentarea directă. sinteze de traduceri etc. . orice conversaţie cu o persoană care dispune de cunoştinţe din domeniul sau tema de cercetare poate oferi un nou suport bibliografic sau un nou reper în cercetare. unii preiau ad-litteram paragrafe întregi fără să menţioneze sursa bibliografică. Totdeauna. .prelucrarea şi interpretarea ideilor extrase. limite şi dificultăţi întâlnite în studiul bibliografic. unde contactul direct cu realitatea oferă noi perspective asupra tematicii abordate. .documente primare neperiodice (manuale. . fişe bibliografice etc. Documentarea directă obligă la prestabilirea cu precizie a unei tactici în funcţie de: . Consultarea materialelor bibliografice se realizează diferit. citate.). sinteze documentare. ce pot fi ierarhizate astfel: . din bibliografia consultată. realizarea accesului la surse. . .cercetarea surselor . Se realizează astfel demarcaţia între ceea ce va realiza autorul lucrării şi ceea ce trebuie considerat bun câştigat în domeniul cunoaşterii realităţii aferente temei.a. argumentelor.). rezumate. .parcurgerea atentă şi notarea ideilor.normele comportamentale şi atitudinile dominante ale persoanelor implicate (interlocutorul. cărţi. CD-uri. acestea trebuie să cuprindă elementele necesare de identificare a sursei: autorul. Internet etc.permit abordarea concretă asupra cotidianului. Procedeele precum experimentul. ordonanţe. anuare. Documentarea bibliografică nu trebuie să se concretizeze cu plagierea unor lucrări anterioare. măsuri de protecţie 6 . stas-uri. editura. Documentarea se poate realiza fie prin informare directă (biblioteci. şi acţiuni orientate spre ”muncă de teren”. evidenţe speciale etc. cum ar fi: informarea generală asupra temei de cercetare – identificarea surselor. monografii. pagina şi alte referinţe de identificare. indicatorii tematici ai lucrărilor deja studiate etc. teze de doctorat.).obiectivele şi scopul propuse prin elaborarea lucrării de licenţă /dizertaţie. Pentru realizarea unei documentări bibliografice corespunzătoare este indicată consultarea unei game variate de surse. pe lângă activităţi de cercetare bibliografică. . personalul intervievat al unităţii în studiu etc.sistemul de norme şi reglementări legale în materie (legi. alte suporturi electronice. procurarea materialelor bibliografice. ziare ş. enunţurilor. specialiştii în domeniu.) sau periodice (reviste.a. bibliografii.). anul şi locul apariţiei. titlul lucrării.tema asumată spre cercetare.perioada de timp ce poate fi alocată documentării. arhive. În fapt. Din păcate. în ultimul timp.sinteza teoretică şi corelarea cu aspecte concrete ale realităţii .documente web – site-uri. explicaţiilor şi concluziilor privind tema de studiu propusă. adnotarea materialelor şi ordonarea acestora. Se recomandă folosirea unor sisteme de înregistrare bine puse la punct precum: note de lectură.caracteristicile unităţii în studiu sau a fenomenului abordat. . Cu toate acestea calitatea acestei etape este condiţionată de factorul timp. filme. fotocopii. .rezultate din prelucrări sistematizatoare asupra documentelor primare (reviste de referate. rapoarte de cercetare.alte documente . Aceste elemente tactice vor fi folosite pentru a fixa într-o manieră cât mai corectă: mijloacele şi modalităţile de realizare a documentării directe. editoriale. - DOCUMENTAREA DIRECTĂ ASUPRA REALITĂŢII Lucrarea de licenţă /disertaţie implică. publicaţii oficiale. enciclopedii. decrete. respectiv de durata perioadei până la termenul limită de finalizare a studiului. temperamentul sau iniţierea studentului în cercetare. .microfişe. tratate. norme interne). în funcţie de disponibilitatea. brevete.

Această activitate nu este supusă obligatoriu unei standardizări. Asociaţiile profesionale. nu înseamnă uneori decât folosirea de relaţii sau formule complicate. Într-o primă etapă se vizează o informare preliminară asupra caracteristicilor elementelor ce vor fi implicate ca obiective ale cercetării. Culegerea datelor prin înregistrare. Stabilirea materialului pentru analiză. filmele. A doua etapă cuprinde: culegerea informaţiilor necesare. In această etapă studentul va realiza o analiza a documentaţiei propuse. modelul folosit .) În economie se realizează printr-un ansamblu de operaţii. raţionamente. adaptat. în funcţie de problema cercetată. în activitatea de cercetare. tehnicilor şi instrumentelor) la care ar trebui să se recurgă pentru a ajunge la rezultatele prezumate. benzile imprimate etc. Rezultatul fiind o schiţă a demersului. Un demers deosebit de important. Alegerea temei de cercetare. chiar daca informatizarea bibliotecilor face mai uşoară activitatea de 7 . prelucrări. A treia etapă poate fi consacrată unor experimente economico-decizionale (dar nu numai) orientate spre analiză şi prognoză. Uneori este suficientă lectura atentă a documentelor oficiale sau neoficiale şi extragerea ideilor esenţiale sau prezentarea lor în rezumat. sindicatele pot fi consultate sau solicitate pentru a veni în sprijinul obţinerii mai rapide a informaţiilor necesare. prin recursul la model. dar cunoaşterea unor principii şi reguli de dezvoltare a demersului de cercetare poate uşura efortul pentru atingerea obiectivelor propuse.faţă de atitudinea ostilă. materialul (textele. analize şi interpretări prin care se tinde spre obţinerea unui ansamblu coerent sub aspect teoretic. Etapele analizei conţinutului comunicării Aplicarea tehnicii analizei conţinutului. de extinderea pe care se intenţionează să se dea studiului. Prin simulare. este testat succesiv pentru a-i constata măsura în care se apropie de realitate. De fapt. camerele de comerţ. în final. Contactul cu instituţia (persoana juridică) în cauză se poate realiza personal sau prin intermediere (facultate. cu prefigurarea rezultatelor parţiale la care se poate ajunge după fiecare etapă şi a mijloacelor (metodei. soluţie posibilă etc. situaţii alternative în caz de eşec total sau parţial al documentării directe. Nu orice problemă de cercetare reclamă aplicarea tehnicii analizei conţinutului. ACTIVITATEA DE CERCETARE Această activitate presupune dezvoltare raţională a unui demers ştiinţific între lansarea unei ipoteze.) supus analizei conţinutului poate fi mai redus sau mai extins. unor persoane neavizate. în care ideile se sistematizează mental şi deseori în scris. angajaţi. anchete sau interviuri. chestionare sau observare directă este considerată o operaţie foarte dificilă deoarece nici o persoană cu funcţie de conducere nu este dispusă să ofere prea multe informaţii despre instituţia sau întreprinderea la care este angajată. de posibilităţile tehnice şi materiale existente. coordonator lucrare). având de cele mai multe ori rolul de a fundamenta noţiunile teoretice dezvoltate în cadrul cercetării.este o perioadă de reflecţie activă. catedră. iar variabilele şi parametrii sunt verificaţi şi explicaţi. Aceste contacte pot influenţa direct sau indirect conţinutul lucrării de licenţă /dizertaţie. ca orice alt proces de cercetare ştiinţifică. direcţiile de muncă şi protecţie socială. simularea. calcule. chiar şi în cazul negării ideii avansate iniţial (cu titlu de ipoteză. specialişti şi persoane cu rol decizional în cadrul întreprinderii (sau instituţiei). Cercetarea parcurge mai multe etape: Documentarea .preluat. constituit sau imaginat. conceptual-metodologic şi practic-aplicativ. rezerve sau indiferenţă manifestată de persoanele intervievate. realizarea de sondaje. lucrarea de licenţă /dizertaţie. este analiza conţinutului comunicării. care va deveni. studenţeşti. Excepţie fac situaţiile în care se prezentată documente justificative prin care se precizează foarte clar scopul cercetării şi facultatea (cu semnătura îndrumătorului) pentru care se realizează studiul. Chiar dacă astăzi este relativ uşor să se obţină prin Internet liste cvasi-complete cu lucrări care tratează problema de studiu. suspiciune. Această simulare nu este altceva decât o metodă de cercetare şi o manieră de a realiza experimentul în cadrul cercetării. se desfăşoară în etape. fixarea unui scop sau a unui obiectiv şi obţinerea unui rezultat favorabil. Pentru minimizarea riscului de eşec documentarea poate fi etapizată. prin contactul direct cu documente primare.

inovare – profitabilitate etc.  orientarea informaţiilor obţinute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate. Aceasta este faza ultimelor corectări importante privind scopul şi desfăşurarea cercetării. de ultima oră. propun o listă cu imperativele trecerii în revistă a literaturii de specialitate:  identificarea şi discutarea celor mai relevante studii legate de tema dorită. în special a paronimelor.  trecerea în revistă a literaturii prin claritate şi coerenţă. In acelaşi timp. modului de găsire a soluţiilor intuite. procedând sistematic. documentaţia orientează pozitiv demersul şi poate interveni prin "întreruperea" temporară a determinărilor şi analizelor directe. asupra căreia se va reveni succesiv în funcţie de rezultatele şi concluziile parţiale in care se ajunge.  evaluare critică a materialelor consultate şi explicarea modului de evaluare. fără a-l evalua. Ipoteza constituie o explicaţie plauzibilă ce urmează a fi verificată prin activitatea de observaţie. Reformularea ipotezelor şi definitivarea planului 8 . documentaţia.  reflexivitate. enunţuri sau teze. Se pot formula numeroase ipoteze de tip: experienţa – productivitate. Tratatele cu teme privind metodologia cercetării. poate constitui etapa esenţială în dezvoltarea cercetării. a) Ipoteze care avansează supoziţia uniformităţii cazurilor. sistemului metodologic asumat şi derulării prelucrării analizei şi interpretării rezultatelor ce ar putea fi obţinute. în trei clase. trecerea în revistă a literaturii de specialitate nu constituie deloc o operaţie mecanică de înşiruire cronologică a unor titluri de cărţi şi a unor nume de autori. a datelor bibliografice. Pentru lucrările cu caracter teoretic pronunţat.  includerea informaţiilor necontrolate. c) Ipoteze care se referă la relaţiile dintre variabilele analitice . pe baza documentării şi a ideilor rezultate în urma reflectării asupra problemei. De exemplu.  înşirarea ideilor. însoţită de demersuri comparative. elaborarea şi redactarea lucrării de licenţă /dizertaţie. se atrage atenţia asupra a ceea ce nu trebuie să facem:  omiterea lucrărilor clasice sau relevante din domeniu. într-o cercetare empirică se încearcă verificarea ipotezei că pregătirea profesională a salariaţilor influenţează veniturile acestora. după nivelul lor de abstractizare. Madeleine Grawitz consideră că ipotezele de lucru se clasifică. fără a fi comentate: o listă nu echivalează cu trecerea în revistă a literaturii problemei. se aduc unele corective ipotezelor iniţiale de lucru. Plauzibilitatea ipotezelor rezultă din acordul cu cunoştinţele dobândite anterior.  acceptarea oricărui punct de vedere sau credinţă ce se regăsesc în literatura consultată.cel mai frecvent întâlnite în cercetări.  transcrierea incorectă a termenilor.  scrierea incorectă a numelui autorilor. de confruntare de idei.  includerea cât mai multor materiale moderne.  apelarea la termeni din jargon şi la un limbaj discriminator pentru a justifica puncte de vedere limitate.documentare. neactuale.o etapă necesară prin care.  descrierea conţinutului lucrărilor citite. vechi. inexacte. amendamente sau sinteze de idei. fără a le defini.  utilizarea unui limbaj pretenţios. examinarea şi clarificarea ipotezelor.  discutarea unor lucrări depăşite. b) Ipoteze care vizează corelaţii empirice .presupun o analiză amplă în vederea stabilirii unor relaţii probabile între variabile complexe. propunând corective. În astfel de situaţii se poate trece la o primă redactare a textului lucrării. de exemplu. În cazul unor cercetări ce presupun prelucrări de date şi interpretări succesive ale rezultatelor obţinute. nivelul exporturilor dintr-o ramura economică si nivelul salarial mediu realizat în cadrul respectivei ramuri.  utilizarea termenilor afectogeni sau conceptelor.  includerea citatelor şi exemplelor care să justifice evaluările şi analizele făcute. Obţinerea unor noi cunoştinţe constituie principala funcţie a ipotezelor în cunoaşterea ştiinţifică.  atenţie maximă asupra detaliilor. Conceperea planului .

rapoarte confirmate sau intrate în circuitul normal de valori. Dacă termenul „salariat" este indicatorul. În cercetările economice nu se întâlnesc astfel de cazuri atât de simple: de cele mai multe ori se operează cu indicatori care sunt într-o relaţie statistică cu fenomenele desemnate prin concepte. Această comparare permite orientarea în stabilirea unui demers mai bun în cercetare şi selectarea unui instrumentar metodologic mai adecvat. enciclopedii. articole. ca poziţie politică etc. obţinute din anchete şi sondaje. dicţionare. Este şi motivul pentru care consultarea permanentă a coordonatorului cercetării în materie de bibliografie este necesară. Aspectele rezultate prin parcurgerea acestei etape au obligatoriu şi o formă scrisă. ordonarea şi legarea surselor de date culese (observate. articole. Analiza indicatorilor Indicatorii sunt semne observabile şi măsurabile cu ajutorul cărora pot fi caracterizate unităţile sociale şi calităţile acestora O primă problemă este cea a determinării relaţiei dintre indicatori şi conceptele definite operaţional. precum şi formula sau concepţiile pentru care militează. ceea ce este mai important pentru absolventul cercetător. autor al lucrării. rapoarte de cercetare etc. coordonatorului şi membrilor comisiei. foarte importante: identificarea variabilelor (caracteristicilor legate. instrumentelor şi principiilor ce sunt folosite în realizarea cercetării propuse prin temă) este una din etapele dificile ale demersului metodologic. semantic. Metodologia de cercetare (a tehnicilor. planul poate începe cu fixarea ideilor principale conturate în literatură. Teoretic. de această dată. studii. continuă cu identificarea controverselor şi golurilor din teorie. elemente anexe etc. îmbolnăvirii etc. trebuie conştientizat asupra faptului că forma finală a lucrării de licenţă /dizertaţie este supusă aprecierii publice şi ea trebuie să reprezinte. enunţul sau soluţia respectivă. care devine suport în redactarea iniţială. „A fi proprietarul unui autoturism" constituie un indicator pentru „bunăstare materială". elemente grafice. rezultatelor şi soluţiilor pe care candidatul şi le-a însuşit. în sensul dacă:  Problema cercetată este semnificativă?  Abordarea este originală? 9 . Absolventul. dizertaţie) studiul se limitează la lucrări. Înainte de a pregăti manuscrisul pentru publicare candidatul ar trebui să-şi pună câteva întrebări în legătură cu calitatea cercetării încheiate. intermediară şi finală a lucrării. contradicţiilor etc. faptul că acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei societăţi . măsurate. Planul coerent al cercetării are. structuri tabelare. monografii. ca apartenenţă la un curent sau şcoală de gândire. indică faptul că există o relaţie totală: ori de câte ori este prezent indicatorul. şi o raportare la structura posibilă a lucrării de licenţă /dizertaţie. constatărilor. preluate din documente oficiale sau neoficiale etc.) se poate realiza după diferite criterii: istoric. Mai importantă este aici compararea sistemelor metodologice şi a condiţiilor iniţiale folosite de fiecare autor pentru a ajunge la teza. Evidenţierea concepţiilor în literatura de specialitate (manuale. totalitatea conceptelor. specialiştilor şi. punerea la punct a cadrului metodologic. Uzual. dar există şi situaţii în care persoanele cu „bunăstare materială" să nu aibă automobil proprietate personala (datorită vârstei înaintate. teoria. în sensul că există o probabilitate mai mică sau mai mare ca prezenţa indicatorului să coincidă cu prezenţa indicatului: cele mai multe persoane caracterizate prin „bunăstare materială" posedă autoturisme. prelucrarea şi interpretarea datelor şi rezultatelor şi se încheie prin conturarea concluziilor. dar relaţia dintre indicator şi indicat este statistică.se bazează şi pe unele operaţii de prelucrare preliminară. diplomă. REDACTAREA LUCRĂRII Lucrarea de licenţa /dizertaţie capătă formă explicită prin redactarea textului. evidenţierea apropierilor. compararea. Confruntarea concepţiilor (aprecierea. diferenţelor. în elaborarea lucrărilor de acest tip (licenţă.) schiţarea unor diagrame. tratate. studii.) permite conturarea unor prime idei precum şi a unor direcţii de dezvoltare ulterioară a demersului de cercetare. la nivelul dat al analizei. În această formă lucrarea se oferă publicului. procedeelor. corelate sau interdependente). aprecierilor. Relaţia poate fi totală sau statistică.). tot de atâtea ori este prezent şi indicatul. care fac aprecierea finală.

făcut înţeles mesajul. respectiv realizările cercetării şi modul în care acestea au fost atinse. Aplicarea cunoştinţelor acumulate la realităţile economice din alte ţări. coperta. care. pe de altă parte. de texte din alte lucrări. raţională a demersului. şi să fie în acord cu principiile şi normele lingvistice şi gramaticale ale limbii române. inducând plăcerea celui care-l citeşte. concret. chiar abilă. Prin redactare trebuie atinse obiectivele propuse iniţial şi. Textul obţinut prin redactare este esenţial în actul comunicării rezultatelor cercetării. în acest fel lucrarea poate fi analizată şi apreciată ca un tot. citaţi de Septimiu Chelcea (2001. ♦ Rigurozitatea. Lingvistic. Experimentarea metodelor şi tehnicilor de cercetare în contexte economice diferite. 7. textul poate favoriza sau dezavantaja comunicarea. în raport cu stilul. în măsura în care nu este dominat de preluări. 2. O astfel de lucrare trebuie să respecte nişte condiţii de redactare specifice referitoare la: . citate etc. Prin stilul prezentării textul capătă o amprentă personală. o interpretare corectă şi precisă a datelor. furnizând ansamblul elementelor prin care poate fi susţinută. 3. Prezentarea cunoştinţelor dobândite într-o manieră care nu a mai fost încercată. ♦ Coerenţa priveşte atât logica de fond a tratării problemei cât şi aspectele de ordin lingvistic ale lucrării. decenţă şi 10 . corecte şi conforme cu sensul avut în vedere prin mesajul dorit. Pugh (1994). 5. se realizează prin enunţuri exacte.structură . focalizat şi adaptat ale acestuia. în primul rând.succesiunea şi conţinutul elementelor caracteristice prezentării . Prin redactarea textului lucrării se urmăreşte comunicarea corectă a mesajului.565). Elaborarea unor sinteze noi. ♦ Eleganţa stilului presupune combinarea esteticii textului cu caracterul personal (original). dacă poate fi parcurs uşor. Phillips şi D. 4. este acoperit prin rezultatele obţinute în cercetare şi maniera în care acestea au fost atinse. 8. Efectuarea unor cercetări empirice (de teren. identifică nu mai puţin de nouă moduri diferite de a fi original în cercetarea ştiinţifică a vieţii social-economice: 1. Instrumentele de investigare sunt satisfăcător de fidele şi de solide?  Măsurarea este strâns legată de variabilele vizate în cercetare?  Ipotezele enunţate se testează în investigaţie pe deplin şi fără ambiguitate?  Populaţia investigată este reprezentativă pentru cea la care se face generalizarea?  Cercetarea respectă standardele etice?  Cercetarea este într-un stadiu suficient de avansat încât să justifice publicarea rezultatelor? E. Textul este elegant. Realizarea cercetărilor interdisciplinare. M. şi nu este realizat prin compilarea sau combinarea. determinărilor şi rezultatelor obţinute în fiecare fază şi în finalul cercetării. de calităţile cercetătorului. Redactarea textului trebuie să respecte structura logică. poate aduce un câştig sau o pierdere absolventului prin nota pe care acesta o poate obţine. Găsirea de soluţii noi pentru problemele deja cunoscute. În cazul unei lucrări cu caracter ştiinţific eleganţa se traduce şi prin simplitate. de la alegerea temei şi lansarea primelor ipoteze până la obţinerea şi interpretarea rezultatelor.inserarea de tabele şi grafice . paginilor. astfel încât să se asigure comprehensibilitatea mesajului. concrete) pe teme care nu au mai fost niciodată abordate. textul trebuie să ajute la înţelegerea mesajului ştiinţific. pe de o parte. 6. paginile de titlu şi alte elemente. în cazul lucrărilor de licenţă /dizertaţie. Interpretarea sub un aspect nou. În raport de virtuţile de exprimare. Rigoarea presupune o bună stăpânire şi folosire a elementelor conceptuale şi metodologice. p. Atingerea acestui scop poate fi realizată şi prin respectarea unor condiţii în redactarea textului lucrării.formatul scrierii. ♦ Completitudinea (integralitatea) este o condiţie care impune textului obligativitatea de a realiza o abordare integrală a cercetării întreprinse.

ocazie în care trebuie să indicăm autorul acestora şi locul de unde le-am preluat. suntem obligaţi sa utilizăm citate folosite chiar de cel pe care îl cităm. neologisme inutile. nu se mai indică pagina (Pop. Reguli de citare. pe de altă parte. p. metafore depăşite sau expresii sofisticate. indicându-se numele autorului. ele trebuie reformulate în limbajul nostru propriu. folosită mai ales de studenţi.Sistemul Harvard în acest caz. În fine. Dacă există mai mult de trei autori. tabelelor. citarea /indicarea sursei se face direct în text. 34-50). 34) sau (Smith. apud Pop. sistematizarea ideilor. a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva. Există două situaţii în care se foloseşte citarea: (1) în căzui folosirii ideilor altora. Cea mai comună forma de plagiere. Textul unei lucrări are eleganţă şi prin maniera aerisită şi chiar cochetă de redactare. prin marcarea cu subtilitate a sublinierilor. 55). p. 40) şi 11 . indicat autorul şi locul de unde a fost preluat textul. Lucrarea trebuie să fie corect redactată şi sub aspect gramatical şi literar. 34) situaţie în care. 2000. astfel: (Pop. conform aceleiaşi surse. este necesară explicarea a doi termeni. extragerea ideilor general valabile. Pentru aspectele de fond corectitudinea se referă la folosirea şi definirea conceptelor. 2000). prezentându-le drept creaţii personale. 2000. Când ne referim la o temă descrisă de un autor într-un capitol sau chiar carte. includem ambii autori. 2000) Uneori. 20). citat de Pop. apărute în acelaşi an. comentariilor. fără a indica sursa şi fără a se indica autorul. situaţie în care identificăm lucrările prin litere. Ionescu. dar din două lucrări diferite. este următoarea: în loc de citirea unei fraze şi rescrierea acesteia. 40). p. Folosirea unor idei intrate deja în limbajul comun se poate face fără a se mai indica autorul. 1981.frumuseţea expresiei. Acest lucru nu presupune că se pot copia pur şi simplu o serie de idei general valabile dintr-o carte chiar dacă suntem de acord cu acele idei. 2000. în indexul de nume. în acest caz. cu precădere în literatura străină. p. tipologizarea unor elemente structurale sau de ordine etc. anul apariţiei lucrării acestuia şi numărul paginii în care se găseşte citatul /ideea preluată. de exemplu. a da un citat. este preluarea unor idei.. 1998. p. 2000a. Mai există o variantă folosită. A plagia înseamnă. legaţi între ei: citare şi plagiere Conform DEX. a copia total sau parţial ideile cuiva. a cita înseamnă. De aceea. O metodă bună pentru evitarea plagiatului mascat făcut prin simpla rescriere a frazelor dintr-un capitol. vom indica acest lucru astfel: (Pop. de obicei. Trebuie evitată folosirea de termeni bombastici. se mai întâlneşte situaţia în care cităm /preluăm idei din acelaşi autor. Daca ideile citate se regăsesc în lucrarea originală de-a lungul a mai multor pagini. şi la cele de formă a prezentării. de asemenea. (Athanasiu Pop. .. cu indicarea exactă a izvorului. 2000. ceea ce presupune buna cunoaştere şi stăpânire a limbii române sau a limbilor în care au fost publicate lucrările folosite ca surse bibliografice. cu prescurtarea cuvântului pagina . dar expuse într-o formă personală. se indică doar primul nume. scrierea şi interpretarea simbolurilor şi relaţiilor de calcul.. Modul de citare si indicare a referinţelor bibliografice Generalităţi. (2) în cazul preluării fără modificări a textului original. iar citat înseamnă fragment dintr-o lucrare scrisă. în scopul de a întări şi /sau a ilustra o idee sau o argumentaţie. sistemul Harvard" şi sistemul numeric sau tradiţional. În situaţia în care cartea are doi autori. 2000. ♦ Corectitudinea textului se raportează la elementele de fond. notelor. Există două sisteme importante de citare /indicare a sursei ideilor. pe de o parte. Problema citării este una dintre cele mai importante în cazul elaborării unor lucrări scrise. indicăm ambele surse: (Smith. astfel: (Pop şi alţii. când acesta trebuie încadrat in ghilimele şi. se vor indica ambele nume (Pop. reprodus întocmai şi. astfel: (Pop. relaţiilor de calcul şi graficelor. a-şi însuşi. 1981.

cifre arabe. referinţele bibliografice se numerotează în ordinea în care apar în text. capitolul I etc. în cadrul subsubcapitolelor sau subcapitolelor. aceste relaţii se întrepătrund într-un circuit în care fiecare agent economic se afla în dublă ipostază.Citarea unui text original Există posibilitatea ca.1. .. II.) pentru enumerări seriale în care intervin şi explicaţii de dimensiuni reduse (limitate la o frază sau o propoziţie). . precizările bibliografice se fac în mai multe moduri. scrisă cu text îngroşat (bold)..1.. marcându-se cu precizia necesară semnificaţia fiecărei coloane. Exemplu: în marea lor diversitate. În acest caz. Cel mai des apare situaţia în care aceasta se face în subsolul paginii.1.) pentru părţi şi capitole (Partea I. consecutiv... Este de dorit ca un citat să nu depăşească 28 de rânduri de text. b. la aceeaşi distanţă (număr de caractere) pentru întreaga lucrare.1. care fac dificilă înţelegerea.1. atât de vânzător cât şi de cumpărător1.2 înseamnă al doilea tabel din capitolul 3). întrucât ajută la citirea şi interpretarea cifrelor. trebuie precizată denumirea tabelului. de regulă dactilografiate pe aceeaşi pagină. marcate ca atare (1. 3. Numărul şi denumirea tabelului se scriu deasupra tabelului. Titlurile de părţi şi capitole se scriu centrat în pagină iar cele de subcapitole şi paragrafe se situează spre marginea-stânga. Numerotare.. .). adăugate după punct la numărul capitolului. la precizările bibliografice este suficientă scrierea idem şi pagina. 67). .3 etc. O atenţie deosebită se acordă modului de liniere pe orizontală şi pe verticală. . pentru subcapitole (1.). în elaborarea unei lucrări.1.1..) pentru marcarea unor componente diferite şi omogene ale ideilor de bază.(Pop. Exemplu: idem. să apară situaţia în care ideii ce se doreşte a fi preluată să nu îi fie indicată modificarea formei. O altă posibilitate.50.liniuţă simplă (cratimă) la început de rând în cazul enumerărilor elementare. După număr.cifre arabe. schemele) se numerotează asemănător cu tabelele. 2000b. c.Sistemul numeric în cadrul acestui sistem.cifre latine (I.) pentru marcarea dezvoltării ideilor distincte în cadrul subcapitolelor sau subsubcapitolelor. În alcătuirea respectivelor tabele se vor evita explicaţiile prea lungi. 12 .). prezentare şi intitulare a tabelelor. cu litere mai mici decât restul textului. . 2. iar o pagină să nu conţină mai mult de 2-3 citate scurte. este ca textul să se scrie mai în interiorul paginii. În acest caz. astfel: Dacă se folosesc citate din aceeaşi lucrare. . În toate cazurile trebuie indicată sursa. autorul trebuie să dea o mare atenţie modului de întocmire. ♦ Tabelarea datelor utilizate în analiză reprezintă un element similar cu cel al textului de expunere problematică. fără alte explicaţii decât cea care precede enumerarea. Toate aceste forme de citare ar fi inutile fără indicarea clară. .litere majuscule ale alfabetului latin (A. Figurile (desenele. Drept urmare. în lucrări se găsesc ideile respective marcate cu ghilimele “ ”. precum şi prescurtările de cuvinte. Numerotarea tabelelor se face în ordinea succesiunii prezentării lor în lucrare sau în cadrul capitolului respectiv (în acest caz se folosesc combinaţii de cifre arabe – de exemplu Tabel nr.litere mici ale alfabetului latin (a.cifre arabe (1. . singura diferenţă fiind faptul că numărul şi explicaţia se scriu sub figură.3 etc. destul de întâlnită în cazul în care citatul e mai lung. .1. Pentru o mai uşoară identificare a componentelor structurale ale lucrării se recomandă o codificare standard de următorul tip: . Acestea trebuie concepute într-o formă cât mai concisă. C. 3. în finalul lucrării.. adăugate după punct la numărul de ordine al subcapitolului.1.2. B.. . pentru subsubcapitole.2. pag. a datelor complete despre lucrarea din care s-a citat aşa numita bibliografie.

pe lângă o serie de materiale ce fac parte din conţinutul lucrării. trebuie respectate următoarele reguli . lucrarea se dactilografiază. . ci putând fi intitulată simplu „Introducere”. mostre şi modele. în vederea copertării. e) Nota privind bibliografia consultată.un capitol introductiv . nr. aprecieri din partea specialiştilor din domeniul. după caz) . lucrarea de licenţă are următoarea structură: .scris cu majuscule. iar titlurile scrise îngroşat (bold). . cu indicarea paginilor la care se găsesc inserate titlurile capitolelor şi paragrafelor d) Lucrarea propriu-zisă. autorul poate alege un titlu voit acroşant. . PLANUL LUCRĂRII DE LICENŢĂ Planul lucrării de licenţă reprezintă o listă realizată pe o bază logică. Cuprinsul permite intuirea structurii logice a lucrării. Din punct de vedere tehnic.2 Reprezentarea grafică a mărimii societăţilor comerciale după cifra de afaceri) Se recomandă ca.0 cm. diverse programe realizate pentru calculator etc." După redactare. nefiind obligatorie stabilirea unui titlu. în care se arată importanţa temei alese şi se motivează alegerea ei.Anul susţinerii lucrării. Acesta se realizează cu ajutorul coordonatorului de lucrare.Numele şi prenumele. în vederea obţinerii unor eventualte corecturi. elemente ce ţin de procesul de elaborare al lucrării. cum ar fi: planul lucrării. la catedra din cadrul căreia şi-a ales tema lucrării şi unde îşi desfăşoară activitatea cadrul didactic-îndrumător. subcapitole). In forma finală. stabilind divizarea materialului în capitole. firma sau unitatea în care studentul-absolvent şi-a efectuat cercetarea sau documentarea. lucrarea de licenţă trebuie depusă.Denumirea facultăţii (ex: Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică). forma sa finală definitivându-se odată cu întocmirea cuprinsului. schiţelor şi anexelor. . graficul de elaborare al lucrării. Această parte a lucrării este uşor identificabilă prin poziţia sa la începutul studiului.5 cm.0 cm. ca parte componentă a lucrării. înainte de a se trece la dactilografierea lucrării. b) Coperta interioară. . .cu caracter orientativ în lecturarea lucrării.numărul de pagini trebuie să fie între 80 şi 120 . spaţiere la un rând şi jumătate. documente. de către absolvent. .Denumirea specializării (ex: Specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune) . în ordine cronologică. autorul să mai poarte o discuţie cu îndrumătorul acesteia.Numele şi prenumele absolventului. 13 .numerotarea paginilor se face în partea inferioară a acestora. ramura. întocmirea tabelelor. . marginea superioară şi inferioară 2. ..(Exemplu: Fig. gradul didactic şi titlul ştiinţific al îndrumătorului de lucrare.Lucrare de licenţă (sau disertaţie. capitole. care cuprinde titlul lucrării c) Cuprinsul lucrării (părţi. f) Anexele (pentru a realiza o mai bună înţelegere a conţinutului). structurată potrivit specificaţiilor anterioare. graficelor. marginea dreapta 2.tipărirea se face pe ambele pagini ale foii. instituţia.Universitatea (ex: Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava). Materialul complet trebuie să cuprindă: a) Coperta exterioară care va cuprinde obligatoriu următoarele: . PREZENTAREA LUCRĂRII Sunt acceptate exclusiv lucrări scrise la calculator şi listate la imprimantă.mărimea caracterului de 12 puncte. a problemelor ce sunt abordate în lucrare. 4. se corectează şi se listează. central. întocmită potrivit specificaţiilor anterioare. Totuşi. care cuprind..citatele se indică cu ghilimele ". Oricare ar fi tema aleasă. apoi se predă la un atelier de legătorie.pagini format A4 cu marginea stânga 2. paragrafe şi subparagrafe.

argumentată prin raţionamente. într-o manieră clară şi sigură. precum şi plasării acestora şi asigurării corespondenţei lor cu textul. Capitolul 2 decurge. Această componentă a lucrării va pune în evidenţă. caracterizarea situaţiei actuale a domeniului cercetat. de asemenea. elemente legislative şi normative etc. dezvoltărilor teoretice sau aplicaţiilor propuse. realizarea unui scurt rezumat al lucrării. In vederea evidenţierii corespunzătoare a problematicii abordate. dispozitivul experimental. putându-se insera în acest capitol istoricul problemei. Model general de structurare pe capitole a acestei părţi: Capitolul 1 este necesar să fie afectat fundamentării teoretice a problemei supuse studiului în funcţie de condiţiile concrete in care se realizează lucrarea. determinări. încadrarea problematicii abordate în activitatea firmei sau unităţii în care se efectuează documentarea faptică. De asemenea. pentru ca cititorul să-şi facă o idee despre aceasta. principii de acţiune. concluziile şi soluţiile propuse pentru perfecţionarea activităţii În această parte se urmăreşte atingerea următoarelor puncte: . rezultatele analizelor efectuate asupra diferitelor fenomene abordate se prezentă sub formă de procente.concluzii critice privind stadiul actual al cercetării în domeniu . autorilor consacraţi. generalizări matematice. se pot aduce în discuţie definiţii ale noţiunii cu care se operează. 14 . este recomandabil ca tratarea să fie structurată pe capitole şi subcapitole. chestionarul folosit în cercetare. De asemeni. trebuie prezentate concret metodele de lucru. precum şi alte elemente teoretice folosind poziţiile fundamentale ale structurilor domeniului. elementul sau elementele de contribuţie ale studentului (candidatului) la rezolvarea problemei (temei) propuse sau asumate. dezvoltări formale. descrieri statistice. prezentând principalele elemente prin care se individualizează respectiva firmă sau unitate. precum şi a contribuţiei autorului la soluţionarea aspectelor luate în analiză. după caz. În continuare. sistemul documentelor primare. . O mare atenţie trebuie acordată reprezentărilor grafice. elementele legislative. ipoteza trebuie expusă cu maximum de claritate şi argumentată. precum şi alte instrumente de studiu şi analiză. sinteze bibliografice. divergenţele şi opiniile contradictorii. Este recomandabilă. normative şi standardizate. comparaţii. studii comparative. pentru fixarea perspectivei teoretice şi conceptuale. dificultăţi şi limite.tratarea – dă expresia materializării rezultatelor teoretice şi practice concrete desprinse din cercetarea temei. specialiştilor în domeniu sau apărute în ultima perioadă. iar acolo unde este cazul. conform planului strategic de rezolvare a problematicii abordate într-o lucrare de licenţă /dizertaţie şi cuprinde analizele stărilor şi faptelor care au condus la o anumită ipoteză. impunând atenţiei analiza şi interpretarea rezultatelor. în funcţie de metoda folosită. . scheme de fluxuri informaţionale. modificărilor teoriei.O introducere trebuie să răspundă mai multor întrebări:  Care este problema studiată?  Care este domeniul general căruia aceasta îi aparţine?  Care este contextul problemei?  Care este literatura de specialitate consultată?  Care sunt etapele lucrării(o descriere scurtă a acestora)?  Care sunt ipotezele referitoare la această problemă?  Care sunt implicaţiile teoretice are studiului?  Care sunt enunţurile testate şi cum au fost derivate concluziile? În introducere este obligatorie. în general. ideii (ideilor). prezentării unor figuri sau schiţe.prezentarea stadiului actual al teoriei şi practicii în legătura cu problema sau tema propusă: principalele idei şi puncte de vedere ale autorilor clasici. În procesul de elaborare. analize şi interpretări a soluţiei.contribuţii originale: susţinerea.

un capitol final . se va identifica numele unui îngrijitor de ediţie. Lucrările fără autor principal. Alături de cele trei părţi principale . chiar dacă nu este vorba de lucrări de autori.). cu caracter de unicat sau în număr redus. tratare. Bibliografia se poziţionează la sfârşitul lucrării. hotărârile şi deciziile cu caracter operativ folosite vor fi înscrise alfabetic. confruntarea lor cu datele de pornire ale problemei şi cu ipotezele de lucru. soluţia sau concluziile formulate. se va face precizarea necesară în listă. după iniţiala primului cuvânt şi succesiunea următoarelor litere. de numele complet al publicaţiei. . moment şi loc de apariţie sau origine sunt listate. Pentru articole. anexele. în cadrul unor instituţii specializate (anuare. . încheiere . studii şi cercetări. referirea se va face direct la aceasta. arhive. . care va poziţiona în lista bibliografică lucrarea aflată într-o astfel de situaţie. părţi. enciclopedii. editorului sau îngrijitorului ediţiei. numele îngrijitorului ediţiei sau coordonatorului va fi urmat de "ş. însoţit de numărul şi locul apariţiei. se precizează caracterul şi locul de deţinere.a. în special orientat pe două direcţii principale:  verificarea soluţiilor propuse. Lucrările elaborate de colective mari sunt înscrise prin precizarea prenumelui. Dacă în lucrare contribuţia autorilor este precizată (pe capitole. alfabetic şi rareori în ordinea importanţei (apreciată de autor) sau invocării în lucrare. Capitolul 4 urmează a fi axat şi. indiferent de caracter. În acelaşi timp.  verificarea concluziilor cercetării. prin marcarea iniţială a celor trei steluţe.ce dau conţinut lucrării de diplomă. studii. deducând. Actele normative. în final. intercalat cu lucrările precizate şi prin numele autorilor principali. de regulă. cu menţiunea "coordonator". în structura respectivei lucrări mai trebuie ataşate: cuprinsul lucrării. compendii etc. cu precizarea volumului în care se găseşte. în cazul lucrărilor needitate sau aflate în manuscris în biblioteci. liste bibliografice.. în listarea bibliografică. soluţionarea problemelor ridicate de tema abordată. rapoarte. recenzii etc." (şi alţii). după iniţiala numelui autorilor principali (prim autori) aşa cum sunt aceştia înscrişi pe pagina de titlu. subcapitole sau studii autonome). locul numelui autorului (coordonatorului sau editorului coordonator) este luat de trei steluţe (* * *). Acest capitol poate fi divizat în cel puţin două subcapitole. Bibliografia reconstituie lista surselor bibliografice folosite de autor în elaborarea lucrării de licenţă /disertaţie.editura şi locul (oraşul) apariţiei lucrării. sinteze documentare.are în vedere sintetizarea aportului studiului rezultat de lucrarea de diplomă elaborată. dicţionare. interpretarea rezultatelor cercetării. lista bibliografică folosită.  justificarea alegerii soluţiei în cazul unor alternative etc. . Sursele bibliografice.Capitolul 3 cuprinde. după litera iniţială a titlului figurând pe pagina de titlu a lucrării. tezaure etc. când lucrarea a apărut în mai multe ediţii se precizează şi numărul ediţiei.  elaborarea modelului soluţiei şi conturarea consecinţelor. respectiv:  interpretarea rezultatelor obţinute şi generalizarea concluziilor. Pentru lucrările elaborate de colective mari. Pentru studii. locul editurii va fi luat. colecţii de date şi alte materiale elaborate la cerere sau din raţiuni speciale. de regulă.anul apariţiei.introducere.numele şi prenumele autorului lucrării aşa cum sunt înscrise pe pagina de titlu a acesteia. Pentru lucrările elaborate de colective mari. prin precizarea următoarelor elemente: . după prezentarea concluziilor şi înaintea anexelor şi indexurilor. iniţialei şi numelui coordonatorului sau editorului principal. elementele de legislaţie. în ordine strict alfabetică. după încheierea listei lucrărilor bibliografice principale. În general. apărute în reviste de specialitate. lexicoane şi glosare. apendice. Exemplu: 15 . modul în care este continuată şi realizată încheierea lucrării de diplomă scoate în evidenţă competenţa ştiinţifică şi capacitatea de sinteză a studentului.titlul complet al lucrării (însoţit eventual de subtitlu) aşa cum apare în pagina de titlu. în cotidiane sau periodice. marcate prin "* * *" vor fi listate alfabetic. rapoarte de cercetare. la care nu se menţionează numele coordonatorului.

dacă abrevierea nu este de largă circulaţie. se preferă abrevierea în limba de circulaţie în care acestea sunt cunoscute (ex.. teoreme şi dezvoltări de raţionamente formale ample. la o scriere la 1. . simplificarea şi uşurarea demersului formal şi argumentativ.. de regulă. din latină) se foloseşte pentru a face o trimitere la o sursă sau o lucrare de referinţă în care pot fi găsite detalii şi elemente lămuritoare cu privire la aspectul avut în vedere.cf. astfel încât să poată fi folosită ca punct de plecare sau suport în argumentarea sau dezvoltarea pe care cercetarea în cauză.. elemente ale teoriei de bază. la care se face apel în lucrare. . enunţuri.. Pentru cuvinte.). 22/2005. nr. concretizată în lucrarea de licenţă /disertaţie. În astfel de situaţii devine dificilă. într-un apendice sunt dezvoltate. 2002 35.O. Mai mult.în engleză. chiar dacă se foloseşte denumirea în limba română. Chiar şi în astfel de situaţii.Valeur actuelle nette . ramurii de ştiinţă sau ştiinţei respective. esenţiale pentru înţelegerea conţinutului. fiind. într-o manieră comprehensibilă.celelalte elemente de identificare se scriu în caracterele folosite pentru scrierea titlurilor articolelor sau studiilor din volume (format l0 pt. Iată câteva dintre cele mai importante: . Bucureşti. o presupune. sau conf. recomandat pentru scrierea lucrărilor de licenţă /disertaţie. rezumă deci ansamblul unei demonstraţii. Unele abrevieri au intrat în tehnica redactării textelor. sintetic şi simplificat. 16 . pentru citatele reproduse după alţi autori sau în cazul unor informaţii sau referinţe din autori ale căror lucrări nu au fost direct studiate: .cashflow . adoptă următoarele standarde: . între ele lăsându-se un spaţiu suplimentar faţă de scrierea adoptată în lucrare (de exemplu. revistelor şi cotidianelor se scriu cu litere cursive (italice). Cu ajutorul acestora se realizează o mare economie de spaţiu.: pentru Asociaţia Internaţională de Dezvoltare se recomandă abrevierea IDA.privind.Internaţional Development Association . Lucrările din lista bibliografică sunt scrise în caractere standardizate.).. şi Angelica Băcescu-Cărbunaru.. Apendicele este un element conex important în cazul lucrărilor care impun enunţuri de principii.. Apendicele.Bibliografie de lucrare Bibliografie 1. din latină)..publicată în M. dar care nu aparţin autorului (studentului-absolvent). reviste sau cotidiane se folosesc ghilimelele.. volumelor de studii. pentru venitul net actualizat se preferă VAN . complexă şi mai ales puţin semnificativă sau chiar inutilă marcarea paşilor parcurşi şi invocarea diferitelor contribuţii în atingerea nivelului la care se situează respectiva teorie sau componenta metodologică a acesteia. . All Beck. concepte sau nume de organisme cu caracter internaţional. pentru fluxuri de lichidităţi . în argumentarea corectă a unor raţionamente sau în construirea unor noi propoziţii.în franceză. reguli. (compară sau confruntă cu. practic. recomandat însă pentru susţinerea lucrărilor de disertaţie care trebuie să aibă ambiţia chiar a unor dezvoltări teoretice fundamentale.pentru numele autorilor.. rezultatul unui întreg parcurs în evoluţia disciplinei. format 12pt.CF .în engleză etc. codificări şi simboluri.. descriind semne convenţionale universale. se recomandă precizarea iniţială a cuvântului complet sau denumirii complete cu abrevierea la care se recurge ulterior în textul redactat. Analiza macroeconomică şi politici macroeconomice. Marius Bacescu.. Acest tip de anexă este mai puţin practicat în elaborarea lucrărilor de licenţă. pentru facilitarea înţelegerii demersului sau ca punct de sprijin în continuarea unor demonstraţii. Apendicele se plasează la sfârşitul capitolului căruia îi serveşte ca intermediar. Abrevierile sunt admise în lucrările de licenţă /disertaţie numai ca excepţie şi în cazurile în care s-au impus ca atare în literatura de specialitate sau prin standardele de redactare a textelor de specialitate. care au devenit loc comun. Sistemul cel mai răspândit. * * * Legea nr. Abrevieri. ipoteze etc. care are rolul unei anexe speciale.pentru titlurile articolelor şi studiilor publicate în volume..... în bold..5 rânduri. între două lucrări succesive individualizate va fi lăsat un spaţiu de 2 rânduri.titlurile lucrărilor.apud (după.

s. randament (în general). precizează faptul că ideea sau informaţia menţionat(ă) se regăseşte în diferite alte locuri din sursa citată..b. (fără an . titluri de reviste.v. din latină) fac trimiteri în textul propriu.sub voce (în traducere. . pentru referinţe bibliografice.s..literele alfabetului grecesc se folosesc în cazuri particulare. .. . . fără a fi reluate datele bibliografice.s. în funcţie de cuvântul prin care se desemnează conceptul definit.op. .14159. Ele au fost introduse în calcului elasticităţilor. concepte şi definiţii consacrate se folosesc simbolurile intrate în uzul internaţional..passim (ici şi colo.id. prin care se fac trimiteri la enciclopedii sau dicţionare. ca şi . . Simbolurile apar ca elemente speciale de codificare (abreviere) care trebuie să respecte câteva reguli fundamentale: . . .coeficient (rată) de actualizare.pentru reproducerea de citate. (locul invocat .u. .forţa de muncă. explicaţia sau informaţia în cauză. ca factor de producţie). . din latină).pagina la care poate fi găsit citatul sau alt element invocat din lucrarea menţionată. din latină) indică aceeaşi sursă (invocată anterior) pentru un citat sau o informaţie folosită în text. .loco citato.ib (în acelaşi loc = ibidem. din latină). pagina citată . Se pot folosi şi combinaţii de litere mici pentru a face diferenţierea între conceptele desemnate prin cuvinte care încep cu aceeaşi literă. Astfel de simboluri sunt destul de rare. fără precizări suplimentare sau amendamente. raportul între circumferinţa cercului şi diametru). în latină).asocierea siglelor id şi ib trimite la acelaşi autor şi aceeaşi lucrare sau pagină. în latină) fac trimiteri la o lucrare anterior citată. (ca mai jos .n.id (acelaşi = idem.sine anno. .. Diferenţierea.1.locus laudatus sau loco laudato. -[. din latină) ca şi supra (înainte.. dacă acestea au fost impuse şi folosite în afara standardelor sau uzanţelor. . în latină) ca şi . .se recomandă precizarea (iniţială sau finală) a semnificaţiei simbolurilor utilizate în lucrare (ca de altfel şi pentru diferitele abrevieri).u. fără a preciza alte coordonate (pagina etc.infra (după. (fără loc .paginile din lucrarea din care s-a făcut preluarea. . . r .1. funcţii şi alte relaţii prin implicarea de variabile şi parametri economici se realizează folosind regulile de bază ale matematicii. .]. peste tot. de regulă iniţialele conceptelor prin care sunt desemnate. sau op. printr-o mai bună observare sau un mai atent studiu. . abaterea standard. în situaţia în care prima literă este aceeaşi pentru mai multe concepte definite. se realizează prin folosirea următoarelor litere majuscule din cuvânt sau a primelor litere majuscule pentru următoarele cuvinte din sintagma conceptuală. L . (locul citat. în latină). (de exemplu = exempli gratia. sau vide (vezi..a. fără an precizat de apariţie.).e.sine loco.mărimile specifice (unitare) ca şi cele relative sunt simbolizate prin litere mici din alfabetul latin.pentru desemnarea unor mărimi absolute (globale. folosit în cazul unei enumerări cu caracter exemplificator. în latină). . din latină: la cuvântul.textul în cauză a fost reprodus parţial. . i . cit. din latină) invocă autorul citat într-o notă anterioară: . în domeniul economic: K .).rentabilitate. mai jos.i.pentru termeni.l.g. Se recomandă respectarea notaţiilor (simbolurilor literale) folosite în literatura de specialitate.". variabila reziduală etc. ib .capital (în general. (ca mai sus = ut supra.pp. în latină) fac trimiteri la textul propriu. integrale sau nete) se utilizează numai litere mari din alfabetul latin. iar în statistică şi econometrie pentru notarea unor mărimi specifice: coeficient (empiric) de corelaţie. din latină) face trimitere la o lucrare pentru care s-a făcut o prezentare într-o notă anterioară. mai sus.scrierea de ecuaţii. 17 . Literele alfabetului grecesc se folosesc în economie mai puţin.. (nota bene.p. publicaţii etc.ut infra." .c. de autorul invocat (pentru elementele care apar numai la acesta). Se recomandă utilizarea acestora numai în situaţiile în care ele au intrat ca atare şi sunt folosite cu semnificaţii precise în literatura de specialitate (ex: Π=3.. (lucrare invocată sau citată. . în sensul de a pune accentul. pentru referinţe bibliografice al căror loc de apariţie nu este precizat. din latină) precizează locul unde poate fi găsită definiţia. .l. laud. în latină).

din care unul este preşedinte. încât la sfârşitul expozeului său comisia să poată avea o imagine de ansamblu asupra problematicii abordate. absolventul are dreptul de a se înscrie la examenul de licenţă. care constă în dialogul dintre candidat şi membrii comisiei. dublată de discernământul privind integrarea şi plasarea aspectului cercetat în spaţiul problematic al relaţiilor economice. însuşiţi în cursul procesului instructiv-formativ asigurat de facultate. metodologice sau practice. . Prezentarea propriu–zisă a lucrării se face sub formă de slide-uri Power-Point(maxim 17 slideuri). un mijloc prin are acesta poate demonstra atât capacitatea şi modul său de analiză a problematicii implicată de tema aleasă. bine fundamentate teoretic sau metodologic şi bine documentate din punct de vedere practic. stăpânirea conceptelor teoretice.gradul de maturitate în utilizarea corectă a principiilor formulate ca ipoteze de lucru şi a interpretării acţiunilor metodologice proprii cercetării economice. insistând pe utilitatea şi avantajele pe care le reprezintă pentru activitatea economico-socială şi eficienţa ei. de către catedra de specialitate pe baza referatului pozitiv al îndrumătorului. concentrând întreaga gamă de aspecte şi sintetizând astfel referinţele la diferitele probleme abordate. fiecare capitol având alocate aproximativ 2 slide-uri (titlul capitolului. Susţinerea lucrării licenţă /dizertaţie are loc în faţa comisiei de examen.priceperea de a utiliza. generalizarea. în scopul rezolvării problemei. se face la secretariatul facultăţii pe baza unei cereri avizată de îndrumătorul lucrării. iar studiul de caz 4-5 slide-uri. în general. Înscrierea. la întrebările puse de cadrele didactice prezente în comisie. formată din 3-5 membri permanenţi. pornindu-se de la problemele economico-sociale cu care se confruntă societatea. candidatul trebuie să-şi axeze exprimarea orală asupra principalelor aspecte abordate prin lucrare.capacitatea de interpretare a fenomenelor specifice cercetate şi de operaţionalizare a concluziilor şi soluţiilor propuse. extrapolarea. In momentul înscrierii. interpretarea ştiinţifică a diferitelor stări de fapt cu care s-a confruntat în cercetările sale şi capacitatea de aprofundare a principalelor aspecte generate de fenomenele studiate referitoare la contextul în care evoluează activitatea unităţii studiate. candidatul este obligat să depună lucrarea de licenţă. SUSŢINEREA (PREZENTAREA) LUCRĂRII DE LICENŢĂ/DIZERTAŢIE Lucrarea de licenţă /dizertaţie reprezintă. Aceste întrebări sunt formulate pe marginea lucrării prezentate. . la care anexează fişa lucrării. pentru absolvent.după caz.capacitatea de a se documenta. . candidatul trebuie să confirme cunoaşterea corespunzătoare a problemelor tratate în lucrare. Susţinerea lucrării în faţa comisiei de examen are în vedere două componente: prezentarea propriu-zisă a acesteia şi dialogul candidatului cu membrii comisiei. atenţia candidatului trebuie orientată spre asigurarea unor răspunsuri competente. Pentru a putea răspunde unor asemenea exigenţe. în special. şi agenţii economici într-o economie de piaţă. de a prezenta şi interpreta informaţia ştiinţifică. absolventul trebuie să demonstreze o serie de calităţi.ÎNSCRIEREA PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE LICENŢĂ După validarea lucrării. cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită pentru susţinerea examenului de licenţă. la care se adaugă un secretar al comisiei.posibilităţile intelectual-ştiinţifice de a utiliza corect operatorii din calculul economic. operaţiunile fundamentale ale conceptelor economice . abstractizarea şi sinteza. 18 . Referitor la cel de al doilea moment al susţinerii. completată de absolvent şi avizată de cadrul didactic îndrumător şi . Din comisia numită face parte.analiza. Prin modul de desfăşurare a dialogului. Candidatul trebuie să-şi încadreze exprimarea într-un interval de timp de 10-15 minute. În cadrul prezentării propriu-zise. cât şi formarea sa prospectivă privind abordarea problemelor şi situaţiilor cu care va fi confruntat în exercitarea meseriei viitoare. esenţa şi concluziile). corelarea. precum şi asupra contribuţiei personale la elucidarea unor probleme teoretice. în mod obligatoriu şi cadrul didactic îndrumător de lucrare. . compararea.capacitatea de a utiliza aparatul conceptual teoretic. precum: . . se poate depune şi un rezumat (de 3-4 pagini).

prin preşedintele său. fragmente autobiografice. metodologice sau aplicative realizate în raport cu acumulările ulterioare. Tratarea problemelor aduse în discuţie interpretările de rezultate. grafice. după fiecare şedinţă de examen. cât şi a ipotezelor formulate. . statistici. Concluziile se pot prezenta schematizat sub următoarea formă: rezultatele a. formulările de concluzii şi evaluările de consecinţe trebuie să fie fundamentate şi însoţite de calcule economice adecvate prin care să se demonstreze valabilitatea. După aceea. face şi o serie de observaţii şi recomandări generale sau individuale referitoare la activitatea practică viitoare şi la munca de cercetare pe care o pot desfăşura absolvenţii. medii sau relaţii. vor da concluzia lucrării. iar în studiile calitative se inserează în proporţii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. la propunerea profesorului coordonator al lucrării respective. Analiza datelor De regulă. are loc explicitarea acestora: se calculează diferenţe. procentaje. Concluzia finală va reuni toate aceste concluzii parţiale care. Practic. 19 . Sub titlul Concluzii se prezintă câteva paragrafe care conţin enunţuri concise despre:  Stadiul actual al cunoaşterii temei abordate. date şi concluzii parţiale independente. comisia de examen. analizate împreună. Cu ocazia comunicării verbale a rezultatelor. Există şi varianta ca lucrarea să se prezinte sub forma unor secţiuni.alegerea unei alte teme pentru lucrarea de diplomă În ambele cazuri comisia recomandă candidaţilor respinşi o îmbunătăţire a cunoştinţelor teoretice în vederea prezentării corespunzătoare la o nouă sesiune de examene pentru susţinerea lucrării de licenţă. prin sublinierea aspectelor teoretice şi aplicative pe care acesta le-a pus în evidenţă. Sunt prezentate datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. atât a sistemului de abordare. Prezentarea rezultatelor Are loc prezentarea rezultatelor şi "traducerea" lor într-un limbaj mai abordabil. În legătură cu candidaţii respinşi.  Punctele de vedere referitoare la problemă. în cazul abordărilor cantitative. comentarii ale martorilor oculari etc. ca urmare a obţinerii de note sub 6.Nota finală obţinută la examen poate fi cuprinsă între 1 şi 10.  Contribuţia autorului (studentului cercetător). Discutarea rezultatelor Prin discutarea rezultatelor se preiau datele prelucrate şi se interpretează teoretic. Nota minimă de promovare a examenului de licenţă este 6. comisia poate avea în vedere două soluţii: . care permit concentrarea optimă a informaţiilor. aici se vede aportul cercetătorului sau analistului. în această secţiune are loc prezentarea de tabele. y. analiza datelor constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. b. c implică concluziile x. cu metodologii. marcarea diferenţelor faţă de ceea ce se realizase anterior. frecvenţe. putând fi mai mare cu maxim 1.5-2 puncte faţă de media generală de promovare a anilor de studiu. Concluziile Se întocmeşte un bilanţ. dezvoltărilor conceptuale. dar nu mai puţin ştiinţific (de ex.  Elementele de noutate teoretico-metodologică aduse în studiul efectuat. o recapitulare a enunţurilor din introducere în conexiune cu rezultatele obţinute în urma cercetărilor. se extrag datele relevante dintr-un tabel şi se expun sub formă "textuală"). Nota este stabilită de comisia de examinare. deci a contribuţiei efective a cercetătorului. Este locul în care facem speculaţii asupra rezultatelor obţinute. Datele cercetării sunt prezentate sub forma tabelelor. în "valoarea adăugată" datelor obţinute. pe plan mondial şi naţional. în aportul teoretic. z. Rezultatele la examenul de licenţă se comunică verbal şi se afişează zilnic.menţinerea temei abordate şi refacerea lucrării de diplomă.

în cazul lucrărilor de licenţă /dizertaţie.  Posibilele direcţii de urmat în cercetările viitoare. organismelor publice şi private vizate prin abordarea propusă în lucrare. pornind de la scopul propus iniţial.  Recomandările autorului pentru încadrarea rezultatelor în teoria economică (cazul lucrărilor de sinteză sau a celora care propun abordări teoretice cu caracter de generalitate) sau pentru aplicarea soluţiilor propuse în activitatea practică a firmei (întreprinderii). precis şi argumentat. efectelor economice. Concluziile cercetării trebuie formulate concis. sociale sau de altă natură. La aceste aspecte se mai pot adăuga. evidenţierea unor limite. permit fixarea în memoria comisiilor de evaluare a ideilor esenţiale expuse anterior.  Aspectele neabordate ale temei. dificultăţi şi direcţii posibile de cercetare ce ar putea fi parcurse pentru o dezvoltare a teoriei.  Aplicativitatea rezultatelor.  20 .  Limitele investigaţiei. atunci când apar dezvoltări sau elemente de noutate în raport cu stadiul actual al teoriei şi practicii în domeniu.  Consideraţii personale privind impactul posibil al cercetării întreprinse pe plan teoretic sau aplicativ. motivele care au determinat o asemenea poziţie a autorului. aceste recomandări trebuie însoţite de argumentele potrivite. pentru ameliorarea şi completarea soluţiilor sau găsirea altor soluţii. Două-trei pagini de concluzii. eventual de evaluări ale consecinţelor. după caz. elaborarea unor programe de marketing etc.Rezultatele importante obţinute în urma realizării cercetării întreprinse. cu trimiteri la textul de bază al lucrării sau la referinţele bibliografice folosite. şi alte elemente cum ar fi: realizarea unor aplicaţii informatice cu ajutorul cărora se realizează unele aspecte din tema cercetată.

ANEXA 1 CALENDARUL REALIZĂRII LUCRĂRII DE LICENŢĂ A.VI'/VIII). susţinerea lucrării de licenţă: 25-30 iunie (sem. F.mai (sem. corijarea textului. corespondenţă. Durata învăţământ1 AN I AN II AN III AN IV 4 ani sem.I sem. IV'/VI. VI sem. V'/VII).: ianuarie – martie (sem.VI'/VIII). IV' sem. discuţii cu profesorul coordonator şi depunerea motivării . I' sem. E. V sem. IV'/VI). VI'/VIII) H. tehnoredactarea lucrării . afişarea temelor aprobate de către şeful catedrei de specialitate: 31 mai (sem. IV sem. sondaje. stabilirea documentaţiei bibliografice de bază: iunie-decembrie (sem. VI'/VIII).martie (sem. II sem. VI' 1 Valabilă pentru anul 2005 -2006 şi supusă modificărilor în funcţie de reglementările în vigoare 1 . VIII 3 ani sem. depunerea lucrării (înscrierea pentru licenţă: 7 iunie (sem. G.1 An univ. B. IV'/VI).până la sfârşitul sem. I. anchete. VII sem. documentarea directă (stagiu de licenţă. D. III sem. V' sem. C. 21 . formularea concluziilor: februarie–aprilie (sem. II' sem.VI'/VII). etc. cercetare de teren. III' sem. alegerea temei de licenţă şi schematizarea ideilor de bază . redactarea textului.

00. Piaţa forţei de muncă.SÂMBĂTĂ: 08. Energie.85 E-mail: biblacad@biblacad.00 SÂMBĂTĂ: DUMINICĂ: 08. 4.Iaşi Adresa: Strada Păcurari nr. În mod excepţional se pot însă împrumuta publicaţii numai pe baza unei aprobări speciale. Învăţământ / educaţie. 15.16. Sector I Telefon: (021) 212.ANEXA 2 SURSE ŞI MIJLOACE DE DOCUMENTARE BAR. Pagină web: http://www.05 E-mail: webadmin@bcub.1. Agricultură. Boteanu.00 sala de periodice: 08. sector 1.ro Program de funcţionare: LUNI – VINERI: 08. (021) 212.biblacad.82. Biblioteca Centrală Universitară „MIHAI EMINESCU” .30 – 20. Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti înglobează o colecţie specială de documente europene care acoperă mai multe domenii:       Probleme instituţionale.Bucureşti Adresă: Calea Victoriei.ro.30 – 16. 125.ro Program de funcţionare: LUNI – JOI: 08. Transport.Biblioteca Academiei Române . Integrare europeană.bcu-iasi.ro Pagina web: http://www. Legislaţie comunitară.30 – 19.00 sala colecţii speciale: 08.30 – 13.Bucureşti Adresă: Str.30 – 20.bcub.00 – 19.ro Pagină web: http://www.ro Program de funcţionare: LUNI – VINERI: împrumut: 09.30 – 16.00 sala de lectură: 08. Biblioteca Centrală Universitară Carol I.00 22 .00 08.00 – 14. Statistică. Economie.84.00 În fondurile sale.00 Biblioteca Academiei Române nu este o bibliotecă de împrumut.00 VINERI.00 – 20. cod 010027 Telefon centrală Complex : (021) 313.82. cod 700511 Telefon: (0232) 264245 E-mail: bcuis@bcu-iasi. Relaţii externe. nr.30 – 14.       Finanţe.

20. Cluj-Napoca 23 . MIERCURI: 15.00 Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" – Cluj Napoca Adresă: Sediul Central Calea Dorobanţilor f. Berthelot.00 sala de lectură: 08.11. filosofie. cod: 400691 Telefon: (0264) 430323 E-mail: bjc@bjc.bjc. Horea nr.ro/FILIALE/ECONOMIC/economie.00 – 13. Gen. mass-media.tuiasi.16.library. 15. DUMINICĂ: închis Biblioteca Universităţii Tehnice „GH.30 .00 MARŢI.ro (Mihaela STIRBU.bcu-iasi. Biblioteca urmăreşte să asigure accesul direct la principalele informaţii.ro Program de funcţionare: LUNI .ro Pagină web: http://www.VINERI: 8. acoperind majoritatea subiectelor absente din bibliotecile din România înainte de 1989.ro.00 DUMINICĂ: 8.00 Prima şi a treia sâmbătă a lunii: 10.30 .00 – 19. JOI: 10.00–20. religie. sociologie. 31.30 – 20.14. idei şi la principalii autori din domeniul ştiinţelor sociale. psihologie. drept. Director Biblioteca) Pagină web: http://www. istorie.n.html Program de funcţionare: LUNI – VINERI: împrumut: 09. 21Clădirea C.00. ASACHI”. cod 700506 Telefon: (0232) 212773 E-mail: mstirbu@library. 11.Sediul Central) B-dul Carol I nr. nr. Parter.00 Biblioteca Soros administrată de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala Cluj deţine o colecţie de peste 5160 de cărţi şi 168 de periodice din următoarele domenii: ştiinţe politice.00 SÂMBĂTĂ.00–14. Pagina web: http://www. cod 700483 Telefon: (0232) 201452 E-mail: eco@uaic.00 SÂMBĂTĂ: 8. Universitatea Babeş-Bolyai – Cluj-Napoca Adresa: Str. ştiinţele educaţiei.Iaşi Biblioteca de Ştiinţe Economice Adresă: Str. Telefon: (0264) 420471 Program de funcţionare: LUNI. DUMINICĂ: închis Biblioteca Centrală Universitară „MIHAI EMINESCU” .SÂMBĂTĂ.ro/ Biblioteca Soros – Cluj-Napoca Adresa: Strada Ţebei Nr.tuiasi.30 .00–20.Iaşi Adresă: (Biblioteca Corp A .

00 Biblioteca Universităţii „Ştefan cel Mare” – Suceava Adresă: Str.Vineri 8-17 Comunicarea Colecţiilor. parter Program cu utilizatorii:  Luni .Vineri 8-16 24 .Pagina web : http://lett.00-16.Suceava Adresă: Str. parter Program cu utilizatorii:  Luni . (0230) 530877 E-mail suceavabib@yahoo. Bloc 5.Vineri 08.Vineri 9-17. nr. Suceava Telefon: (0230) 213190.usv. Mitropoliei nr. sala 39 Program cu utilizatorii:  Luni . parter Program cu utilizatorii:  Luni . etaj I.htm Biblioteca Bucovinei "I.00-17.00 Vineri: 08.ubbcluj.Vineri 8-18  Sâmbătă – 10-14 Publicaţii periodice şi seriale Locaţie: . cod 720229 Pagină web: http://www.4.Vineri 8-18 Sala de lectură ”Mihail Iordache” Locaţie: .Corp A. Dornelor. Program: Luni . A.Corp A. Program: Luni – Joi: 10.00-18.00 Filiala Burdujeni Adresă: Calea Unirii.13. etaj II.ro/biblioteca/ Comunicarea colecţiilor împrumut la domiciliu Locaţie: . nr.l. lângă Aulă Program cu utilizatorii:  Luni . Universităţii nr.Corp D.Vineri 8-16 Sala de lectură.Corp A.Corp D.G. Ştiinţe Exacte împrumut la domiciliu. camera 73 Program cu utilizatorii:  Luni . parter.eed. Ap.com Program: Luni .59A. Sbiera" .ro/biblioteca. Filiala Obcini Adresă: Str. Sc.1. Ştiinţe Exacte şi Tehnice Locaţie: .Vineri 8-18  Sâmbătă – 10-14 Publicaţii speciale – carte rară (Bibliotecă Universitară – schimb intern şi internaţional) Locaţie: . Locaţie: .Corp D.

T.Teliman nr.10. fragment de cuvânt.Ştefanelli” .Kirileanu” .V.Rădăuţi Adresă: Piaţa Unirii f.ro Publicaţii pe care le puteţi consulta sau cumpăra:  Buletin statistic lunar  Anuarul judeţului  Breviarul Turistic al judetului Suceava  Catalog INS Casa Corpului Didactic . Ionescu . cod 725200 Telefon (0230) 542478 Biblioteca Municipală „Tudor Flondor” .Fălticeni Adresă: Strada: Republicii nr.Siret Adresă: Strada:M.Vatra Dornei Adresă: Strada:Mihai Eminescu nr..214. nr.4 cod 725100 Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” .Suceava..12 cod 725500 Telefon: (0230) 280039 0722/368257 Direcţia Judeţeană de Statistică ..Suceava Adresă: Str. Ion* denota Ion. Cautare dupa autor Denumire editura CZU Cautare dupa sirul indicat Alte surse de documentare din judeţ: Biblioteca Municipală . cod 720067. cod 725700 Telefon: (0230) 311072 Biblioteca Orăşenească .56. cod 725500 Telefon: (0230) 561906 Bilioteca Municipală “G. 25 .) þÿ Şirul trebuie sa fie prezent in: Titlu sau descriptori printre descriptori Numai in titlu Titlu Cota si Numai Numele Prenumele (facultativ) descriptori An apariţie þÿ þÿ Numele si prenumele pot fi introduse parţial (ex. Mihai Viteazu Nr...Suceava Adresă: Aleea Nucului.insse.Câmpulung Moldovenesc Adresă: Calea Bucovinei nr. 25 Telefon: (0230) 523153 E-mail: tele@suceava.10. cod 725300 Telefon: (0230) 231424 Biblioteca Orăşenească“T.Căutare în baza de date a Bibliotecii Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava Introduceţi un sir de caractere (cuvânt. Ionut.n.Gura Humorului Adresă: Strada:Sfîntul Gavril nr.

com www.co BETESDA.com AFLA.primapagina.RO www.ro Pagină web:www.Telefon /fax: (0230) 523316 E-mail: ccd@ccd-suceava.ro - ROL A.ro UNESCO LIBRARIES PORTAL www.acasa. Documentarium reuneste circa 20 000 de referinţe în domeniu din ţările latine.ro KAPPA. o reţea integrată complexă de resurse Internet pentru promovare şi diseminarea informaţiilor în sistem deschis. 26 .click.betesda. http://www.RO www.afla. Reţeaua Teleactivităţi şi Directorul de Afaceri România.RO www.yahoo.com http://www.COM http://www.ro ACASA.com http://creativecommons.RO www.documentarium.altavista.org/ Portalul web Teleactivitati.RO BUMER ANG.org/webworld/portal_bib/ www.ccd-suceava.rol.ro m www.net Portalul web Teleactivitati.bumerang.ro HOME.home.ghidweb.RO http://www.google.teleactivities.unesco.kappa.amazon.ro Editura si Librariile Humanitas www.ro PRIMAPAGIN ROMANIA ONLINE http://www.info/.ro http://www. http://www.ro Motoare de căutare şi portaluri (resurse Web) CLICK&GO www.

Bucureşti. Editura Eficient. Editura Economică. Socobeanu Ionel. Bara Stere. 2001 Patriche Dumitru. Frăţilă Laurenţiu. Lucic de Comerţ. Editura Fundaţiei „România de mâine”. Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” Facultatea de Ştiinţe Politice. 2002 27 . Bucureşti. 1995 Carmen Stănescu Ilena. Bucureşti. 2000 Ţuţunel Daniel Vaida Ovidiu Ghid de redactare a textelor scrise. Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” Facultatea de Ştiinţe Politice. Ghid pentru pregătirea examenului de licenţă. 2001 Vaida Ovidiu Ghid Îndrumar Pentru Elaborarea Lucrărilor de Licenţă. Bucureşti. 1997 Chelcea Septimiu Metodologia cercetării sociologice. 2001 Giddens Anthony Sociologie. Bob Constantin. Editura BIC ALL. Bucureşti. Bucureşti. Minciu Metodologia Elaborării Lucrărilor de Diplomă ASE. Facultatea Rodica. Bucureşti. Dinga Emil Ghid privind metodologia de elaborare şi susţinere a lucrărilor Călin de licenţă în domeniul economic.BIBLIOGRAFIE: Bondrea Aurelian.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful