CUPRINS CAPITOLUL 1 TREZORERIA ÎNTREPRINDERII ŞI FLUXURILE DE TREZORERIE …………... 1.1 Concepte de bază privind trezoreria întreprinderii ………………………………… 1.1.

1 Definirea conceptului de trezorerie ……………………………………... 1.1.2 Elemente de lichidităţi ale agenţilor economici ………………………… 1.1.3 Titlurile de plasament şi provizioanele pentru depreciere ……………… 1.1.4 Credite pe termen scurt …………………………………………………. 1.1.5 Alte valori gestionate în conturile de trezorerie ………………………… 1.2 Fluxurile întreprinderii …………………………………………………………….. 1.2.1 Conceptul de flux şi categorii de fluxuri ………………………………... 1.2.2 Fluxuri de trezorerie …………………………………………………….. CAPITOLUL 2 ANALIZA FINANCIAR-CONTABILĂ PE BAZA FLUXURILOR DE TREZORERIE …………………………………………………………………………….. 2.1 Prezentarea generală a societăţii …………………………………………………... 2.2 Analiza statică a echilibrului financiar …………………………………………….. 2.2.1 Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ ………………………… 2.2.1.1 Analiza statică a echilibrului financiar pe baza bilanţului financiar ……………………………………………………………….. 2.2.1.2 Analiza statică a echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional ……………………………………………………………... 2.3 Analiza dinamică a echilibrului financiar …………………………………………. 2.3.1 Tabloul fluxurilor de trezorerie …………………………………………. 2.3.1.1 Descrierea tablourilor fluxurilor de trezorerie ………………... 2.3.1.2 Legătura între tabloul fluxurilor de trezorerie, bilanţul şi contul de profit şi pierdere …………………………………………………… CAPITOLUL 3 UTILIZĂRI ALE FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN DIAGNOSTICUL FINANCIARAR .................................................................................................................... 3.1 Analiza riscului de faliment prin intermediul fluxurilor de trezorerie …………….. 3.2 Analiza rentabilităţii întreprinderii prin fluxuri de trezorerie ……………………... 3.3 Model de determinare a ratei rentabilităţi economice ............................................... PROPUNERI ŞI CONCLUZII …………………………………………………………… BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………... ANEXE ……………………………………………………………………………………...

2 2 2 8 27 32 35 36 36 39

48 49 51 51 53 69 74 74 74 80

82 83 90 93 96 98 101

1

CAPITOLUL 1 TREZORERIA ÎNTREPRINDERII ŞI FLUXURILE DE TREZORERIE

1.1 Concepte de bază privind trezoreria întreprinderii Varietatea şi complexitatea aspectelor legate de buna gestionare a trezoreriei creează un amplu câmp de analiză şi dezbatere pentru specialiştii şi practicienii domeniului, cu atât mai mult, cu cât acest subiect influenţează în mod practic activităţile desfăşurate de toţi agenţii economici. În perioadele de slăbire a pieţei financiare, de reducere a autofinanţării şi de creştere a inflaţiei, de limitare a creditului şi de creştere a ratei dobânzilor, devine tot mai relevant rolul pe care îl are trezoreria în viaţa unei entităţi economice. În contextul actual al economiei româneşti, literatura de specialitate abordează din ce în ce mai mult, la nivel conceptual, principalele instrumente, tehnici şi chiar soluţii, general sau parţial valabile, prin intermediul cărora se poate asigura un echilibru economic şi financiar la nivel microeconomic.

1.1.1 Definirea conceptului de trezorerie
În general, prin trezorerie se înţelege ansamblul operaţiilor băneşti şi financiare pe care le efectuează o unitate patrimonială în scopul asigurării mijloacelor băneşti necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii sale economice1. Luând în considerare factorul timp, la operaţiile financiare se disting două mari categorii de operaţii:  operaţii financiare care generează angajamente pe termen lung, acestea fiind asimilate operaţiilor de capital (credite pe termen lung, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni etc.);  operaţii financiare cu caracter operaţional pentru asigurarea lichidităţilor şi efectuarea decontărilor curente2. Importanţa mijloacelor băneşti rezultă din funcţiile pe care le îndeplinesc banii, astfel: sunt măsură a valorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor – parte a patrimoniului fiecărei unităţi,
1 2

Octavian Bojian - Contabilitatea întreprinderilor, Editura Eficient,Bucureşti,1996,pg. 225 Victor Munteanu - Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Bucureşti, 2003, pg.482

2

precum şi a patrimoniului naţional – funcţie care se realizează prin etalonul preţurilor; sunt mijloc de circulaţie a bunurilor permiţând evaluarea şi astfel schimbul mărfurilor între vânzători şi cumpărători; sunt mijloc de plată şi de decontare a datoriilor şi a drepturilor între partenerii de afaceri, precum şi de decontare a sumelor cuvenite angajaţilor, statului şi altor organisme interne şi internaţionale, sunt mijloc de tezaurizare, atât de către unităţile patrimoniale în scopul cumpărării unor bunuri de folosinţă îndelungată, cât şi sau efectuării unor plasamente aducătoare de venituri suplimentare; bani universali folosind la evaluarea operaţiilor de comerţ exterior şi a altor relaţii externe, precum şi comparaţii ale diverşilor indicatori în cadrul economiei naţionale. Conceptul de trezorerie poate fi analizat din două puncte de vedere, şi anume:  organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezintă o parte componentă în organigrama unei entităţi economice, căruia îi revin sarcini şi atribuţii, care are personal de specialitate şi care funcţionează după reguli bine stabilite;  structural, în funcţie de elementele patrimoniale componente ale acesteia3. Din punct de vedere organizatoric, în cursul evoluţiei vieţii economice, conceptul de trezorerie a cunoscut mai multe interpretări, generate de rolul pe care l-a avut pe o anumită treaptă de dezvoltare a economiei. Iniţial, funcţionarea serviciului trezoreriei sau a unui responsabil ce purta acest nume făcea dovada existenţei unei mari discreţii asupra întreprinderii. În schimb, necesitatea de a încredinţa unei persoane competente activitatea de supraveghere a relaţiilor cu băncile era recunoscută şi astfel, funcţia clasică de casier este adaptată utilizării mijloacelor de plată bancare. În interiorul întreprinderii, trezorierul era dependent de serviciile contabilităţii de unde îşi prelua informaţiile necesare. Calitatea de controlor al conturilor bancare şi al lichidităţilor nu dădea trezorierului posibilitatea de a participa la deciziile de gestionare a întreprinderii, situaţie care se va schimba treptat pe măsură ce va fi acceptat principiul trezorerie zero în desfăşurarea activităţii economice la nivel microeconomic. Din acel moment, trezorierul a avut un obiectiv clar: menţinerea conturilor bancare cât mai aproape posibil de zero, astfel încât cheltuielile financiare şi costurile de oportunitate legate de soldurile debitoare sau creditoare ale acestor conturi să fie minime. Treptat, trezoreria se organizează într-un serviciu complet a cărui activitate nu se limitează la luarea unor măsuri, ci include şi o activitate de contabilizare, de prelucrare administrativă ( back-office) a informaţiei, precum şi de control. Astfel trezorierul se situează în centrul unui sistem de informaţii specific, manipulând date de natură contabilă, extracontabilă sau previzionale.
3

Iuliana Ţugui - Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 31.

3

vol. Conceptul de trezorerie este definit tot ca diferenţă între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment şi de către Denis Dubois. dar calculul acesteia presupune numai diferenţa între disponibilităţi. adăugând disponibilităţilor titlurile de plasament.E. 1993. 2002. pg.gestiunea riscurilor financiare. trezoreria trebuie analizată în funcţie de elementele sale constitutive. precum şi creanţele cedate ( incluse în categoria angajamentelor în afara bilanţului). pg. 3. Ion Ionaşcu – Contabilitate financiară. Definiţia acreditată de Planul Contabil General francez. În literatura de specialitate regăsim o multitudine de definiţii date conceptului de trezorerie. pe de o parte. când variaţia acesteia este diferenţa variaţiei fondului de rulment şi variaţia nevoii de fond de rulment5. acestea bazîndu-se economică. Din punct de vedere matematic. solduri creditoare ale conturilor curente efectele comerciale scontate dar neajunse la scadenţă . după ce au fost finanţate imobilizările şi nevoia de finanţare a activităţii curente. Editura Economică. 135. iar ansamblului credite pe termen scurt. . 32.C. Iuliana Ţugui . pe lichidităţile de care dispune la un moment dat o unitate 4 5 Nicolae Feleagă. 4 . Bucureşti. trezoreria se calculează fie ca diferenţă între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment. şi suma dintre creditele bancare pe termen scurt şi soldurile creditoare ale conturilor curente. se apropie de noţiunea de trezorerie netă. fie ca diferenţă între disponibilităţi şi credite bancare. care extinde conţinutul de trezorerie netă. Bernard Colasse atrage atenţia asupra faptului că trezorerie unei unităţi economice nu trebuie confundată cu disponibilităţile de care aceasta dispune la un moment dat. pe de altă parte. Definiţia acreditată de O.A ( Ordinul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi). ci că ea reprezintă ceea ce rămâne din resursele stabile. În acest sens. Această relaţie este avută în vedere şi la previziunile referitoare la trezorerie. Această expresie care corespunde accepţiunii globale definite mai sus.gestiunea lichidităţilor. Bucureşti. Din punct de vedere structural.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie.C. autorul consideră trezoreria ca fiind aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resurse stabile.Evoluţia în timp a rolului trezorierului în cadrul întreprinderii permite distingerea a două mari misiuni ce pot fi considerate funcţii ale trezoreriei: . este operaţională în contextul întocmirii tabloului de finanţare4. Editura Economică.

potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 86) “contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament. disponibilităţile sub formă de acreditive în lei şi în devize etc.O. terţe unităţi sau persoane. În aceeaşi idee. 82/1991. mai puţin împrumuturile pe termen scurt. băncile. mai puţin retragerile de bani de la bănci peste disponibilul existent. în lei şi în devize. trezoreria cuprinde activele monetare.  locul unde se află valorile de trezorerie.  În Marea Britanie şi Irlanda. 88-92 din Regulamentul de Aplicare a Legii Contabilităţii.A. 5 . urmărirea şi controlul sistematizat al fluxurilor de trezorerie s-au instituit grupe de conturi sintetice care să reflecte starea şi mişcarea valorilor de trezorerie.S. . creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie”6. 6 Pct. cum ar fi:  structura elementelor de trezorerie. Pentru înregistrarea .o alta mai extensivă include alături de disponibilităţi titlurile de plasament susceptibile de a se transforma în disponibilităţi. R. Această definiţie este acceptată şi de Comitetul Internaţional pentru Standarde Contabile. aprobat prin HG 704/1993 privind aprobarea unor măsuri de executare a Legii Contabilităţii nr. IAS 7 lasă să se înţeleagă prin trezorerie ansamblul lichidităţilor şi echivalentelor de trezorerie.  Noua Zeelandă şi Canada includ în trezorerie activele monetare nete.cea mai restrânsă pune semnul egalităţii între trezorerie şi disponibilităţi ( disponibilităţile la bancă în lei şi în devize. disponibilităţile în conturi la bănci şi în casă.). disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă. 82/1991 (pct. credite bancare pe termen scurt şi alte valori de trezorerie. disponibilităţile în numerar în lei şi în devize. carnetele de cecuri cu limită de sumă. adică disponibilul. după cum urmează:  În Statele Unite ale Americii şi Africa de Sud trezoreria cuprinde activele monetare. în funcţie de o serie de factori. Wallace şi P. în 1991. care poate fi: casieria unităţii.Din perspectiva tabloului fluxurilor de trezorerie. Astfel. depozitele bancare posibile de utilizat la cerere şi investiţiile cu grad ridicat de lichiditate. respectiv: titlurile de plasamnet. Collier realizează o sinteză cu privire la ceea ce se înţelege prin trezorerie în diferite ţări. adică activele monetare. Definiţiile de mai sus se pot sintetiza din două puncte de vedere: .

-valorificarea disponibilităţilor băneşti prin plasamente de trezorerie şi forme de decontare.gestiunea valorificarea disponibilităţilor băneşti din conturile de la bănci şi a efectelor de primit depuse la bancă .efectuarea plăţilor la termenele scadente. 2002. precum şi a obligaţiilor unităţii patrimoniale are o importanţă deosebită pentru urmărirea încasării drepturilor de creanţă şi a plăţii datoriilor la scadenţă. între care cele care vizează asigurarea Elena Hlaciuc – Contabilitatea financiară armonizată cu directivele contabile europene şi cu standardele internaţionale de contabilitate. Suceava. Cunoaşterea permanentă a valorilor de realizat şi a valorilor disponibile. precum şi plata datoriilor unităţii faţă de furnizori. cu instrumente de decontare adecvate (ordin de plată.evidenţa şi controlul operativ a operaţiilor băneşti în numerar. Organizarea contabilităţii trezoreriei trebuie să asigure capacităţii de plată curentă au un loc central. apartenenţa valorilor la trezorerie impune folosirea de conturi bilanţiere pentru valorile de trezorerie proprii şi conturi în afara bilanţului pentru valorile de trezorerie ce nu aparţin unităţii dar se află temporar în păstrarea acesteia. . 7 realizarea obiectivelor manageriale de ordin financiar ale unităţilor patrimoniale. stat. . Încasarea drepturilor de creanţă asupra clienţilor şi debitorilor. creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie. creditori. 6 . pg.respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale. Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament. iar în sens larg termenul se extinde şi la valorile mobiliare de plasament ( de exemplu acţiuni ) care pot fi transformate prin vânzare în disponibilităţi băneşti. disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă. . în sens restrâns. Termenul de trezorerie. cuprinde disponibilităţile băneşti la bănci şi în numerar. Sunt asimilate mijloacelor de trezorerie şi creditele pe termen scurt contactate cu băncile pentru plăţi. stabilirea acesteia la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune şi determinarea capacităţii de plată a unităţii patrimoniale. Informaţiile contabilităţii cu privire la aceste elemente patrimoniale permit studierea trezoreriei. acreditivul)7.  formele decontărilor fără numerar prin intermediul conturilor deschise la bănci. salariaţi. La organizarea contabilităţii trezoreriei se au în vedere următoarele obiective principale: . 466-467. bănci. provoacă decontări băneşti cu şi fără numerar.

în teorie şi în practica de specialitate pentru ordonarea maselor patrimoniale de activ în funcţie de gradul lor de lichiditate există două orientări referitoare la atenţia acordată elementelor de trezorerie. urmate de celelalte elemente patrimoniale cu grad de lichiditate mai mare. de natura imobilizărilor. prin tablourile de flux şi de finanţare. Trezoreria pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii şi se concretizează într-un surplus monetar care reprezintă o expresie a profitului net din pasivul bilanţului. Astfel.în ordine crescătoare. literatura de specialitate utilizează termenul de trezorerie zero . Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar concretizat sub forma unui deficit monetar acoperit de cele mai multe ori cu credite angajate la costuri ridicate. elementele de trezorerie regăsindu-se în partea de jos a bilanţului. astfel. Din punct de vedere matematic. trezoreria unui agent economic poate prezenta sold pozitiv sau negativ. credite pe termen scurt şi terţi. rezultând.în ordine descrescătoare. .utilizarea pe baza unei tactici financiare judicioase a creditelor bancare pe termen scurt pentru reglarea lichidităţilor şi menţinerea capacităţilor de plată continuă. Organizarea contabilităţii trezorerie are la bază relaţiile generale dintre mijloacele băneşti. 7 .. şi anume: .fundamentarea bugetului de trezorerie. urmate de creanţe. . În prezent. de investiţii şi financiare. acestea fiind aşezate pe primele poziţii. cheltuieli înregistrate în avans şi active imobilizate. conceptul de trezorerie pozitivă sau negativă. în care sunt prezentate mai întâi elementele cele mai puţin lichide. stocuri. În tabelul 1. unde se pune accent pe ideea de lichidităţi şi fluxuri de trezorerie ca principal instrument gestiune şi de evaluare a întreprinderii. se poate observa atenţia mare acordată elementelor lichide de trezorerie. urmărirea şi explicarea fluxului net de trezorerie din operaţii de exploatare. Cea de-a doua orientare este specifică sistemului contabil american.1. În cazul în care soldul trezoreriei este zero. Prima orientare este specifică ţărilor europene. elementele de trezorerie regăsindu-se în partea de sus a bilanţului. sunt prezentate cele două modalităţi de ordonare a maselor bilanţiere de activ.

1993. de capital sau monetară. prin natura lor. Literatura de specialitate defineşte lichidităţile ca fiind numerarul sau alte valori asimilate şi toate valorile care. scadenţare şi tablouri previzionale pe baza cărora să se poată lua decizii de efectuare a plăţilor curente faţă de terţi.1. – Noul sistem contabil al agenţilor economici. de procurare a mijloacelor băneşti. 8 Ristea M. CECCAR. însoţită de tablouri de bord. Aceste definiţii privesc trezoreria ca pe un indicator static ( calculat pe baza datelor din conturile anuale sau pa baza a două bilanţuri financiare succesive). şi nu ca pe o componentă dinamică a sistemului informaţional economic al unui agent economic. pentru valoarea lor nominală8. 131. sunt imediat convertibile în bani. 8 . Bucureşti.1 Organizarea comparativă a activului bilanţier Model de contabilitate european ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Creanţe Valori de plasament Disponibilităţi CONTURI DE REGULARIZĂRI TOTAL ACTIV Model de contabilitate american ACTIVE CIRCULANTE Disponibilităţi Creanţe Stocuri Cheltuieli în avans ACTIVE IMOBILIZATE TOTAL ACTIV În urma celor prezentate mai sus. 1. în care pe primul loc trebuie să stea valoarea zilnică a acestui indicator. În acest caz.2 Elemente de lichidităţi ale agenţilor economici Sarcina de bază a trezoreriei într-o întreprindere angajată într-un sistem complex de raporturi economice şi financiare este de a asigura lichidităţile necesare tuturor obligaţiilor băneşti şi un echilibru financiar corespunzător. pe lângă numerarul din casierie.Tabelul 1. disponibilul din conturi la bănci sau alte organisme financiare şi valori de încasat. pg. trezoreria se poate defini într-o accepţie globală ca diferenţă între activele şi datoriile ale căror lichiditate şi exigibilitate sunt imediate. de finanţare a noi obiective de investiţii şi de plasament pe piaţa financiară. lichidităţile întreprinderii includ.

9 Elena Hlaciuc – Contabilitatea financiară armonizată cu directivele contabile europene şi cu standardele internaţionale de contabilitate. Evidenţa operativă a numerarului în devize se ţine cu ajutorul Registrului de casă. valorile de încasat. iar în sens mai extins. încasări şi plăţi prin casierie în valută. cât şi pentru asemenea operaţii în devize. se calculează şi se regularizează la fel ca cele privind disponibilităţile în valută păstrate în conturi la bănci. operaţiunile de plăţi şi încasări în numerar se caracterizează prin diversitate şi frecvenţă şi prin mare rigurozitate în gestiune. Pentru fiecare fel de valută se ţine un registru de casă. în lei şi în devize. 82/1991 în România. lichidarea unor debitori. ridicări de numerar de la bancă. carnetele de cec cu limită de sumă.În sens restrâns. Încasările în lei pot să provină din vânzarea de produse din producţie proprie. Agenţii economici pot efectua. depuneri de numerar la bancă etc. Deşi nu au o pondere în totalul mişcărilor de trezorerie . avansuri spre decontare. Operaţiunile de decontări în numerar în lei au o pondere redusă în totalul decontărilor. se includ alături de disponibilităţi şi titlurile de plasament susceptibile de a se transforma în disponibilităţi. prin casieriile proprii:operaţiuni de încasări şi plăţi “cash” în lei şi în valută. avansurile de trezorerie. gestionarea şi utilizarea de “valori” asimilate numerarului9. pg. ca şi diferenţele de curs valutar ce apar în timpul şi la sfârşitul exerciţiului valutar. disponibilităţile sunt formate din disponibilităţi la bancă. Relaţiile dintre valutele străine şi lei româneşti. Unităţile patrimoniale efectuează. lichidităţile includ următoarele elemente de trezorerie: numerarul în lei şi în devize din casieria unităţii financiare. Plăţile în lei se pot face pentru achitarea drepturilor salariale. în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. sold în lei. 9 . carnete de cecuri cu limită de sumă. acreditive în lei şi în devize. 497. plăţi. ♦Numerarul în lei şi în devize din casieria unităţii patrimoniale este reprezentat de banii lichizi de care dispune unitatea la un moment dat şi prin intermediul cărora se fac operaţiuni de plăţi cu persoane fizice şi juridice sau la care se adaugă lichidităţi ca urmare a încasărilor efectuate. din vânzarea de mărfuri. cumpărări de bunuri. elementele patrimoniale de trezorerie sub formă de cecuri şi efecte comerciale primite de la plătitori. aport de capital etc. în numerar. Suceava. plata ajutoarelor materiale din fondul asigurărilor sociale. acreditive în lei şi în devize. care va avea coloane atât pentru încasări. Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 2002.achiziţionarea.

131/1996. plăţile către o singură persoană juridică fiind admisă în limita unui plafon zilnic în sumă de 50000000 lei. pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50000000 lei. operaţiunile de încasări şi plăţi între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar. în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului. . bilete de tratament şi odihnă. precum şi a cheltuielilor neprevăzute. Potrivit reglementărilor în vigoare10. prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr.alte operaţiuni de plăţi ale persoanelor juridice cu persoane fizice. categorie în care sunt incluse: timbre fiscale şi poştale. care pot fi făcute şi de alte persoane juridice.depunerile în conturile persoanelor juridice.valutare şi evitarea evaziunii fiscale. care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare. 10 . a diurnei.cheltuielile de protocol ocazionate de conferinţe. .plăţi către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100000000 lei. efectuate în acest sens. Potrivi legii sumele în numerar aflate în casieriile proprii ale persoanelor juridice nu pot depăşi la sfârşitul fiecărei zile plafonul de 50000000 lei. deschise la societăţile comerciale bancare. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar . a îndemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării. . neplafonat. de simpozioane şi de alte asemenea acţiuni. Se admite depăşirea acestui plafon numai cu sumele aferente plăţii salariilor şi altor drepturi de personal. precum şi altor operaţiuni 10 Legea nr. pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100000000 lei. tichetele şi biletele de călătorie şi alte valori. Fac excepţie de la plafonul zilnic prevăzut: . în condiţiile baremurilor stabilite de normele legale în vigoare. . Se admit plăţi către o singură persoana juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100000000 lei. în cazul plăţilor către reţelele de magazine de tipul Cash&Carry.cheltuielile de deplasare în interes de serviciu. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi service.plata salariilor şi a drepturilor de personal. sunt restricţionate de limitele gestiunii şi securităţii banilor la agentul economic şi de interesele BNR de a asigura o circulaţie monetară normală. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către astfel de magazine. cu excepţia persoanelor juridice care pot efectua plăţi în numerar în următoarele cazuri: .În casieriile unităţilor economice se mai pot păstra şi alte valori. Volumul operaţiunilor de încasări şi plăţi şi gama acestora prin casierie.

chitanţa obişnuită este utilizată pentru alte încasări în numerar efectuate prin casierie 11 Elena Hlaciuc – Contabilitatea financiară armonizată cu directivele contabile europene şi cu standardele internaţionale de contabilitate. 498-499.  dispoziţia pentru casierie. – pentru încasări şi dispoziţii de plată în numerar. Suceava. 2002. inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare.încasare către casieri îndeplineşte următoarele funcţii (anexa 4. monetare – centralizatoare etc. în cazul plăţilor în numerar efectuate fără document justificativ. pentru sumele încasate. în vederea achitării în numerar a unor sume.dispoziţia de plată –încasare către casierie colectivă. înscriere şi numerotare.document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii. chitanţe emise de terţi etc. facturi. pg.pentru plăţi. formular cu regim special de tipărire. bonuri şi centralizatoare ale caselor de marcaj. care îndeplineşte următoarele funcţii: . în vederea încasări în numerar a unor sume. ale Trezoreriei. Chitanţa este un formular cu regim special tipizat în două versiuni (anexa 1): . casierul trebuie să emite o chitanţă. chitanţe. potrivit dispoziţiilor legale. precum şi a diferenţei de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit. Înainte de efectuarea încasărilor sau plăţilor. listele de avans şi statele de plată. potrivit dispoziţiilor legale. Prevederile prezentului alineat nu se aplică unităţilor bancare. procurarea de materiale etc.5):  dispoziţia pentru casierie.  document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate. pe baza documentelor justificative. Dacă “ Dispoziţia de plată-încasare către casierie” este utilizată ca “ Dispoziţie de încasare”. documentele corespunzătoare sunt supuse unui riguros control preventiv sub aspect formal şi al fondului. Orice operaţie de încasare şi plată în numerar se efectuează numai pe bază de documente care au un regim special de întocmire şi circulaţie.document justificativ de înregistrare în registrul de casă ( cu respectarea Regulamentului operaţiunilor de casă) şi în contabilitate11. bonuri. Între acestea cele mai uzuale sunt: cecurile de numerar. Dispoziţia de plată . . cu persoane fizice pentru perioada de 3 zile lucrătoare de la data prevăzută pentru plata acestora. tocmai datorită faptului că eventualele erori intervenite nu mai pot fi uşor reparate.programate. 11 .. Este un formular tipizat în două versiunii de bază: dispoziţia de plată-încasare către casierie individuală .

şi se semnează de către acesta de primire a sumei. acte de însoţire etc.bon de comandă chitanţă. înscriere şi numerotare. bonul de vânzare sau chitanţa. . formular cu regim special de tipărire. separat pentru fiecare cont deschis la bancă. 2003. care serveşte ca document pentru: contractarea serviciilor. Se întocmeşte de către compartimentul financiar pe baza documentului de plată. Bucureşti. suma înscrisă în monetar trebuie să coincidă cu suma din registrul de casă emis de aceste aparate. bonul de vânzare sau chitanţa eliberată de vânzător. după caz. Se arhivează la cumpărător numai împreună cu bonul de la casa de marcat. determinarea volumului servicilor prestate şi a materialelor consumate. chiar dacă s-au prezentat anterior alte documente. Chitanţa fiscală nu înlocuieşte Chitanţa care se întocmeşte pentru încasările în numerar la casieria unităţii şi nu se utilizează pentru vânzarea bunurilor en-gros către alte unităţii patrimoniale. încasarea sumei de la client. pg. în condiţiile în care nu se întocmeşte factură.Ea se întocmeşte în două exemplare de către casier. iar banca emite „ Chitanţa” de plată în numerar. Cecul de numerar (anexa 5) este utilizat pentru ridicarea numerarului din conturi de la bancă. corespunzător mărfurilor comercializate şi de înregistrare în contabilitate. Potrivit reglementărilor în vigoare. în condiţiile utilizării aparatelor de marcat electronice. El se procură sub formă de carnete de la bancă pe bază de cerere.486. confirmarea primirii şi evaluarea obiectului de executat sau de reparat. 12 . 12 Victor Munteanu . lucrări sau servicii. precum şi ca document justificativ de înregistrare în contabilitate atunci când este însoţită de bonul eliberat de la casa de marcat. Predare sumelor de către casierul societăţii comerciale către casierii plătitorii se consemnează în procesul . Pe baza lui se predă numerarul încasat prin casă de către casier la casieria centrală a agentului economic. Monetarul serveşte ca document justificativ pentru evidenţierea la sfârşitul zilei a numerarului existent în casierie. Pentru cumpărarea unor produse. cum sunt:dispoziţii de încasare către casierie. facturi. se completează chitanţa fiscală. Se întocmeşte numai de plătitorii de TVA.Contabilitatea financiară a întreprinderilor.verbal de plăţi. Împuternicirea este documentul justificativ prin care se autorizează o persoană membră a familiei sau încadrată în muncă la aceeaşi unitate pentru a încasa drepturi băneşti de la casieria întreprinderii când titularul nu se poate prezente pentru aceasta12.

. 13 Octavian Bojian . .1996. fără a lăsa spaţii libere. după care acestea se totalizează (inclusiv soldul de casă reportat al zilei precedente). de casierul unităţii sau de altă persoană împuternicită. în contabilitatea curentă. în cazul defectării aparatelor de marcat electronice. Datorită volumului mare de încasări şi plăţi în numerar. 13 . Se completează zilnic. efectuate prin casieria unităţii pe baza actelor justificative. Utilizarea formularului se face cu respectarea prevederilor Regulamentului operaţiilor de casă. zilnic. pentru a stabili soldul de casă al zilei respective. în registrul de casă se trece distinct fiecare operaţie în parte. în conturi la bănci.inclusiv cu suma înregistrată de mână în registrul de casă.document de stabilire la sfârşitul zilei a soldului de casă. la baza operaţiilor de plăţi stau şi documentele menţionate anterior alte documente de plăţi. în ordinea efectuării operaţiilor. care sunt întocmite de către diferitele compartimente ale întreprinderii. Foaia de vărsământ – chitanţă este utilizat pentru depunerea de sume în casierie. vizate de serviciul financiar şi aprobate de conducerea unităţii13. Editura Eficient. se înregistrează apoi toate plăţile. În cazul în care o sumă plătită se referă la mai multe conturi corespondente. pe baza “Registrului de casă” (anexa 6) care îndeplineşte următoarele funcţii: .document de înregistrare zilnică în contabilitate a operaţiilor de casă.pg. rândurile rămase libere se barează. La sfârşitul zilei. pe baza actelor justificative de încasări şi plăţi.document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar. Soldul de casă al zilei precedente se reportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs.Bucureşti. Totodată. Se înregistrează toate încasările. se întocmeşte în două exemplare. centralizat. Registrul de casă. acestea se înregistrează.Contabilitatea întreprinderilor. 228. iar totalul acestora se scade din sumele rezultate din însumarea încasărilor. Valoarea înscrisă în monetar trebuie să corespundă valorii înscrise în raportul de gestiune. se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operaţiunilor efectuate şi de către persoana din compartimentul financiar – contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 şi a actelor justificative anexate.

de regulă până la un an. în schimbul unei dobânzi superioare celei obţinute pentru disponibilul din conturile la vedere. în fapt. dar şi dezavantajele utilizării unui volum mare de lichidităţi şi nesiguranţei transferului fizic. iar alte bănci pot efectua operaţiuni de tranzit şi mandat în 14 Iuliana Ţugui . Editura Economică. precum şi populaţiei. În economia de piaţă băncile au un mare rol în ceea ce priveşte: mobilizarea şi păstrarea în condiţii de siguranţă a mijloacelor băneşti ale persoanelor juridice şi fizice. prin intermediul cărora se fac operaţiuni de plăţi prin virament bancar cu persoane fizice şi juridice. Bucureşti. în lei şi în devize. unele bănci au mandat de a efectua încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor statului.) se vor întocmi registre de casă de către fiecare din acestea. nu pot fi utilizate decât prin renunţarea la dobânda la termen. pg. de valori mari şi foarte mari.Controlul asupra ţinerii corecte a registrului de casă se face de către contabilul şef sau de delegatul acestuia. cu duble coloane pentru evidenţierea în devize şi lei. o imobilizare a acestora pentru o anumită perioadă. cumpără şi vinde. De asemenea. dacă există subunităţi cu autogestiune economico-financiară proprie (filiale. Efecturea operaţiunilor de plăţi prin virament bancar cu persoane fizice şi juridice este posibil deoarece. Este necesar ca. odată constituite. efectuează orice încasări şi plăţi fără numerar (prin virament). acordă credite pe termene diferite agenţilor economici. care reprezintă. unităţile patrimoniale îşi păstrează marea majoritate a disponibilităţilor băneşti în conturi deschise la bănci.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. stabilindu-se soldul faptic şi concordanţa acestuia cu cel rezultat din registrul de casă. Realizarea decontărilor între persoane juridice prin intermediul numerarului prezintă avantajele rapidităţii şi siguranţei în efectuarea operaţiunilor (pentru furnizori). cel puţin odată pe lună să se facă revizia casei. 2002. 14 . 36. ♦ Disponibilul în conturi la bănci sau alte instituţii financiare. corectitudinea înregistrărilor şi respectarea disciplinei financiare etc. Disponibilităţile din conturile bancare pot lua şi forma depozitelor la termen. în favoarea dobânzii la vedere14. pentru fiecare fel de monedă străină în parte. În activitatea de gestiune a trezoreriei trebuie să ţinem cont de faptul că depozitele la termen. Dacă întreprinderea efectuează şi operaţii de încasări şi plăţi în devize va întocmi şi câte un “Registrul de casă în devize” . În totalul operaţiunilor de plăţi. sucursale etc. este reprezentat de bani scriptici. această formă de decontare are ponderea cea mai mare. scontează şi rescontează diverse hârtii de valoare. la care se adaugă aspectele privind indisciplina financiară în operaţiunile de încasări şi plăţi.

iar creditorul fiind interesat să le ceară. cu excepţia acelor plăţi care privesc obligaţii constatate prin titluri executorii sau pentru care dispoziţiile legale prevăd posibilitatea decontării fără consimţământul unităţilor plătitoare.  Unităţile economice care livrează produsele. deşi în contract s-a prevăzut că plata se face la cererea furnizorului. a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate. de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau alte persoane însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv. după recepţia acestora. execută lucrări sau prestează servicii sunt în drept să pretindă clienţilor care întârzie în mod repetat plata şi le creează dificultăţi financiare. Aceeaşi obligaţie revine beneficiarului şi în cazul în care. în prealabil. În esenţă aici se regăsesc:  Interesul de economicitate şi fluidizare al circulaţiei banilor al agentului economic este acela ca regiile societăţii etc. potrivit legii. să le asigure anticipat sumele necesare efectuări plăţilor. În cazul în care beneficiarul nu 15 . în prealabil. uneori separate pe activităţi fundamentale. a lucrărilor executate şi serviciilor prestate. existenţa posibilităţilor de plată. totuşi acesta nu a cerut-o. indiferent de fondurile din care se suportă. dar şi cu luarea în considerare a interesului fiscal general. prin instrumente de decontare bancare care să le ateste. şi să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi prin sistemele de decontare specifice acestor conturi. nu se aprobă şi nu se efectuează dacă nu a fost avizată. să păstreze la diferite bănci toate disponibilităţile lor băneşti. creditare şi decontări bazat pe autonomia agenţilor economici şi a băncilor. în scopul întăririi disciplinei plăţilor. debitorul fiind dator să le efectueze. Regulile generale financiare în limita cărora se efectuează operaţiunile de plăţi prin virament bancar se referă la respectarea principiilor unui sistem foarte mobil de finanţare.  Beneficiarul este obligat să efectueze plata produselor preluate sau trecute în custodie.. acordă asistenţă de specialitate solicitanţilor.  Agenţii economici au interesul să prevadă în contractele economice forme şi instrumente de decontare care să asigure încasarea într-un termen cât mai scurt a contravalorii produselor livrate. Băncile pot dispune înlocuirea formelor şi instrumentelor de decontare ales de unităţile contractante cu forme şi instrumente care corespund mai bine relaţiilor economice dintre unităţi.  Nici o cheltuială.  Plăţile din conturile agenţilor economici se efectuează cu consimţământul acestora.favoarea şi la solicitarea diferitelor unităţi şi persoane. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.  Plăţile trebuie făcute la data exigibilităţi obligaţiilor.

Deschiderea de conturi la bănci şi efectuarea de operaţiuni prin intermediul acestora este o necesitate pentru efectuarea cu uşurinţă a decontărilor. de cecuri. plăţile cu caracter fiscal către bugetul de stat al asigurărilor sociale. investiţii. Caracteristica acestora este că din acestea se pot face plăţi mai mari decât disponibilul existent. atât în moneda străină respectivă cât şi în lei. executări de lucrări şi prestări de servicii. iar restituirea se face imediat din încasările ulterioare prin contul curent. executările de lucrări sau prestaţiile de servicii. încunoştinţând anticipat de aceasta.  Plăţile din conturile agenţilor economici se efectuează în limita disponibilităţilor din aceste resurse. conturi de acreditive. adică efectuează plăţi în limita disponibilului existent. de către orice unitate patrimonială. sau pe anumite destinaţii: activitatea de exploatare. Unităţile bancare vor reflecta existenţele şi mişcările de valute străine. etc. conturile la bănci se deschid ca nişte conturi complexe. plăţile pentru salarii şi alte plăţi asimilate. precum şi cele emise de debitor în favoarea creditorului sunt. în conuri deschise pe fiecare monedă străină. rambursarea creditelor bancare scadente. pe baza cărora se fac operaţiunile de plăţi între unităţile implicate. operaţiuni de tranzit şi mandat. la una sau mai multe bănci. respectiv din credite de trezorerie acordate direct în conturile curente. operaţiuni de comerţ exterior. în următoarea ordine: etc. în raporturile de decontare bancară titluri executorii. Conturile deschise la bănci au caracterul de conturi de disponibil. Agenţii economici care dispun de devize le pot păstra la bănci. prime de asigurare Relaţia dintre valutele străine şi leii româneşti se face la cursul zilei astfel:  Intrările de valută în contul bancar se transformă în lei la cursul zilei în care are loc operaţia bancară.asigură anticipat sumele necesare plăţilor. 16 . întrucât se acordă numai când şi cât sunt necesare. În general. unitatea beneficiară. Se pot deschide conturi în lei şi în devize.  Instrumentele de decontare emise de creditor şi pentru care debitorul a acceptat plata. furnizorii pot suspenda livrările de produse. plăţile se efectuează în limita încasărilor. dar pentru activitatea curentă de exploatare se pot deschide cu acordul băncilor şi conturi curente. plăţile pentru livrări de produse şi mărfuri. Conturile curente prezintă avantajul că simplifică acordarea şi rambursarea creditelor şi diminuează mărimea dobânzilor pentru beneficiari.

.515-516. Bucureşti. Participanţii într-un transfer-credit sunt: . Ordinul de plată este un înscris prin intermediul căruia o persoană numită ordonator (importator) dă un ordin băncii sale să plătească o sumă oarecare în favoarea unei alte persoane numite beneficiar (exportator). 2003. cecul şi ordinul de plată. 15 Victor Munteanu . Plata datoriilor în devize se face prin transformarea valutei respective în lei la cursul zilei în care are loc operaţia. după caz15. disponibilităţile în devize se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată. sau primul emitent). .Contabilitatea financiară a întreprinderilor.societatea bancară iniţiatoare. ele reprezentând cheltuieli financiare. cum ar fi: dobânzi.la închiderea exerciţiului. biletul la ordin. taxe. pg. diferenţe de curs valutar nefavorabile în cazul creşterii cursului valutar. Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (de hârtie) sau pe suporturi neconvenţionale (magnetic.plătitorul (client al societăţii bancare iniţiatoare sau însăşi societatea bancară iniţiatoare. La toate acestea s-au mai adăugat instrumentele de plată moderne. Documentele utilizate pentru înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi prin conturile deschise la bănci.beneficiarul (client al societăţii bancare destinatare sau chiar societatea bancară destinatară).borderouri de rate. O asemenea tranzacţie se consideră „ordin de plată” dacă: emitentul are la societatea bancară respectivă disponibilul corespunzător în contul său.prima societate bancară emitentă a unui ordin de plată. . prin virament însoţită de documente ca: facturi. etc. pot apărea: . dispoziţia de plată prin bancă. Deoarece la intrarea valutei în cont nu au putut exista alte cursuri ale valutei decât cele existente la data plăţii. sau creditare utilizate pentru sumele preluate de bancă. nu prevede că plata trebuie făcută la cererea beneficiarului. chirii.respectiv persoana care emite un ordin de plată pe cont propriu.emitentul (non-bancar). 17 . diferenţele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare. electronic). notele de debitare.diferenţe de curs valutar favorabile în cazul scăderii cursului valutar. foaia de vărsământ chitanţă – pentru depunerile de numerar din casierie. mandatul poştal pentru sumele încasate prin poştă. cuprinde:cecul – pentru ridicarea de numerar. cum sunt: cambia. ele reprezentând venituri financiare. speze. .

societăţile bancare participante în cadrul transferului-credit respectiv trebuie să efectueze. în ordine. ori întârzieri în finalizarea transferului-credit.plata. din care decurg obligaţii. acceptarea sau refuzul. Derularea unui transfer-credit are loc pe baza unor principii de procedură.emiterea ordinului de plată.procedură utilizată în cazul în care o societate bancară receptoare decide că nu este posibil să execute un ordin de plată dat de un emitent.procedura de recunoaştere a primirii ordinului de plată.procedură prin care se recunoaşte că este valabil un ordin de plată recepţionat. 18 . exprimată prin emiterea ordinului de plată.acceptarea. cea care recepţionează şi acceptă ordinul de plată pentru a pune la dispoziţia beneficiarului suma de bani înscrisă în acesta.executarea. . astfel: emitentul – obligaţii în legătură cu: . în situaţia în care întârzierea plăţii i se datorează.. ale participanţilor. plata dobânzilor de întârziere.societatea bancară destinatară.procedură de punere a “fondurilor băneşti” la dispoziţia beneficiarului. în baza ordinului de plată acceptat anterior.  societatea bancară iniţiatoare – obligaţii privind: returnarea sumei.executarea ordinului de plată recepţionat. inclusiv intervalul de timp obligatoriu în care acesta trebuie să se facă.  societatea bancară receptoare – obligaţii cu privire la: recepţia. următoarele operaţiuni: recepţia. riguros stabilite. respectiv drepturi pentru contrapartidă. pentru ordinul de plată emis. În vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiei plătitorului. . . autentificarea. dacă întârzierea plăţii i se datorează.autentificarea. sau că executarea ar determina costuri excesive.  plătitorul – obligaţia plăţii spezelor bancare aferente procesării ordinului de plată.refuzul.procedură prin care se determină că ordinul de plată a fost emis de persoana indicată ca emitent pe ordinul de plată. . .plata dobânzii de întârziere. în caz de nefinalizare a transferului-credit.ultima societate bancară din lanţul transferului-credit. . .

Carnetul de cecuri cu limită de sumă se eliberează de bancă. precum şi plăţile efectuate. necesită următoarele verificări: dacă soldul de la începutul zilei este egal cu soldul de la sfârşitul zilei precedente. întocmit de agenţii economici. soldul final. persoane fizice şi asociaţii familiale în care se evidenţiază încasările de orice fel ( din vânzări. Extrasul de cont ridicat de la bancă împreună cu documentele anexate. societatea bancară destinatară – obligaţii referitoare la: -recepţia. pe seama disponibilităţilor din cont al unităţii. dacă sumele din extras corespund cu sumele din documentele justificative anexate.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. asigurări sociale. . dobânzi încasate. pe baza căreia se transferă disponibilul din contul curent într-un cont separat şi se eliberează un carnet de cecuri pentru suma corespunzătoare16. pg.plata dobânzii de întârziere. împrumuturi. ♦ Carnetele de cecuri cu limită de sumă constituie o categorie aparte de mijloace băneşti sub forma unor documente de valoare (cecuri) care se utilizează pentru plata unor categorii de prestări de servicii sau achiziţii de materiale. plăţile. etc. Registrul jurnal de încasări şi plăţi este document de evidenţă operativă. Extrasul de cont (anexa 2) este un document în care se înscriu: încasările. în situaţia în care întârzierea plăţii i se datorează. Suma carnetului de cecuri se stabileşte în funcţie de nevoi pe o perioadă de 16 Iuliana Ţugui . Finalizarea transferului-credit se face atunci când societatea bancară destinatară acceptă ordinul de plată în favoarea beneficiarului. credite. Editura Economică. taxe. impozite. -autentificarea. 2002. Acestea împreună cu documentele anexate stau la baza înregistrării în contabilitatea curentă a agentului economic. Bucureşti. impozite restituite). 36. -acceptarea sau refuzul.punerea fondurilor la dispoziţia beneficiarului. Periodic sunt întocmite două documente cu situaţia încasărilor şi plăţilor efectuate prin bancă şi anume: extrasul de cont şi registrul-jurnal de încasări şi plăţi. 19 . Acestea se alimentează la cererea expresă făcută băncii de către titularul de cont. . pentru: mărfuri cumpărate.

 După locul de deshidere acreditivele se împart în : acreditive deschise în ţara cumpărătorului. în timp util. în general pentru prestări de servicii. adică pentru vânzări de bunuri. Carnetul cu limită de sumă se eliberează în baza unei dispoziţii de plată ce se operează în contul unităţii la bancă. acreditivul constituit în favoarea sa asigură rapiditate. acreditivele se împart în: .acreditiv documentar transferabil. Acreditive în lei şi în devize Atunci când furnizorii nu au destulă încredere în clienţii lor că vor putea plăti contravaloarea bunurilor livrate. certitudine şi siguranţa decontărilor. În schimb. Unităţile plătitoare pot solicită în funcţie de nevoi. După completarea şi emiterea cecului de către titular. necomercial. solicită deschiderea de acreditive. deschis la dispoziţia unui furnizor şi din care se fac plăţi numai către acesta pe măsură ce justifică livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii în cantităţile. sortimentele şi calităţile prevăzute. adică pentru alte activităţi. care va debita contul clientului său. mai multe carnete cu limită de sumă. acreditive deschise într-o altă ţară. Astfel. apare ca principal dezavantaj faptul că sumele respective nu sunt purtătoare de dobândă şi nu sunt la dispoziţia sa decât în cazul anulării acreditivului. unde le depune spre încasare. viramentul către furnizor se face imediat după ce acesta prezintă la bancă documentele justificative şi se verifică respectarea condiţiilor stabilite la deschiderea acreditivului. în baza unui contract încheiat între furnizor şi client. La rândul său banca beneficiarului prezintă spre compensare băncii emitentului valoarea cecului. acreditive deschise în ţara vânzătorului. Pentru agentul economic care constituie acreditivul. beneficiarul plăţii se prezintă cu borderoul cecurilor de încasat la banca sa. pentru furnizor. Se pot deschide mai multe feluri de acreditive. lucrărilor executate sau serviciilor prestate. 20 ♦ .până la 30 de zile. Acreditivele sunt mijloace băneşti aflate într-un cont separat de contul curent. care constă în faptul că sumele din acesta pot fi utilizate şi pentru plata altor furnizori.  După clauzele cuprinse. indicaţii de beneficiar. fapt pentru care se impune clasificarea acestora după mai multe criterii:  După obiectul de activitate acreditivul poate fi : comercial.

diurnă. atunci când acesta poate fi închis. . Pentru aprovizionarea din alte localităţi decât unde este situat sediul întreprinderii. în care acreditivul se deschide eşalonat şi plăţile se fac eşalonat numai după livrarea unui lot de marfă. la solicitarea plătitorului.deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului pe care îl clientul băncii sale. Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt: .utilizarea efectivă a acreditivului. 1.livrarea bunurilor concomitent cu ]ntocmirea documentelor aferente.. Pentru acoperirea cheltuielilor de transport. .revocabil.intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de client. La expirarea termenului de valabilitate al acreditivului soldul rămas neutilizat se virează de către unitatea bancară a furnizorului în contul de disponibil al unităţii plătitoare. acreditivul poate fi: nerevocabil. cu anumite bunuri de valori. acreditivul facilitează întreţinerea şi dezvoltarea unor schimburi sigure între parteneri17. prin mijlocirea unei bănci corespondente echivalentul valoric al mărfurilor şi serviciilor furnizate de firma exportatoare. cu acordul prealabil al furnizorului. Acreditivul deschis se închide la utilizarea integrală a sumei. care nu trebuie transportate neapărat cu trenul sau auto. este mai convenabil ca anumite persoane să se deplaseze personal pentru aducerea acestora. 17 Ioan Moroşan – Contabilitatea financiară şi de gestiune a firmei armonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate. .  După caracterul său. retras. vol. la expirarea termenului de valabilitate sau la cererea plătitorului. ♦ Avansurile de trezorerie. cazare. . Fiind o formă sigură de decontare pentru furnizor se utilizează cu precădere ca modalitate de plată în schimburile economice internaţionale pe baza căreia firma importatoare dă dispoziţie băncii sale să plătească firmei exportatoare. În relaţiile comerciale internaţionale. care nu se modifică numai cu acordul tuturor partenerilor interesaţi. pg.încheierea unui contract comercial în care partenerii de afaceri au convenit ca creditarea să se facă pe bază de acreditiv. 2003.acreditiv documentar netransferabil. . Editura Evcont Consulting. mari şi cantităţi mici. 323.acreditiv pentru livrări eşalonate. relativ. în care de sumele înscrise beneficiază numai persoana pentru care a fost deschis acreditivul. Suceava. . costul materialelor. 21 .

dispoziţie către persoana delegată să efectueze deplasarea. pg. efectele comerciale de încasat şi efectele comerciale remise spre scontare. persoanele desemnate primesc la plecare o anumită sumă de bani numită avans de trezorerie. Cecul este cel mai convenabil instrument de decontare . O particularitate a acestei categorii de lichidităţi constă în faptul că sumele apar în contul titularilor de avansuri din momentul avansării până în momentul în care se decontează plăţile făcute. 508. ca o cheltuială sau ca un venit financiar. 22 . justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuială efectivă are loc la încheierea mandatului pe baza unui decont de cheltuieli. . la sfârşitul exerciţiului financiar se înregistrează diferenţele de curs valutar.document pentru stabilirea diferenţelor de primit de către titularul de avans. Avansurile de trezorerie se pot acorda în lei şi în devize. după caz. care urmează a fi justificată la înapoiere. diferenţa trebuie restituită de către titularul de avans pa bază de Chitanţă la casierie. ♦ Valorile de încasat sub forma cecurilor şi efectelor comerciale primite de la plătitorii şi păstrate până la scadenţă sau remise băncii spre scontare înainte de termenul scadent. Dacă. suma cheltuielilor justificative este mai mare decât avansul primit de către titularul de avans se întocmeşte Dispoziţia de plată/încasare către casierie. la decontare.document pentru decontare de către titularul de avans a cheltuielilor efectuate. la decontarea avansului. 2002. În cazul în care. . din depozite sau din credite bancare. Suceava. De regulă. Ele sunt valori financiare ce se includ în categoria lichidităţilor şi nu în cea a creanţelor. cu disponibilităţi suficiente în aceste conturi creat din operaţiuni de încasări.document justificativ de înregistrare în contabilitate.sumele privind cheltuielile efective sunt mai mici decât avansul primit. În categoria valorilor de încasat se cuprind cecurile de încasat. contra unui scont. Dacă avansurile de trezorerie sunt în devize.etc. datorită posibilităţii de a fi imediat transformate în disponibilităţi. utilizabil de către titularii de conturi bancare. 18 Elena Hlaciuc – Contabilitatea financiară armonizată cu directivele contabile europene şi cu standardele internaţionale de contabilitate. Documentul justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitate a avansurilor de trezorerie acordate personalului propriu pentru deplasări în interes de serviciu este „ Ordinul de deplasare” sau „Delegaţie” care îndeplineşte următoarele funcţii18: . .

Cecul este definit ca o instrucţiune scrisă dată bănci de a plăti cuiva valoarea menţionată în acea instrucţiune. Beneficiarul poate fi şi trăgătorul. 23 . numele sau denumirea beneficiarului sau menţiunea “la purtător”. Cecul este completat de către trăgător pa baza disponibilului pe care îl are la o bancă căreia i se dă ordin necondiţionat să plătească o sumă de bani. Cecul se decontează în termen de 8 zile de la data emiterii dacă este plătit chiar în localitatea unde a fost emis sau în 15 zile. îi achită suma. când plata se face în altă localitate. Acest cec va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar. . cecul poate fi transmis prin: . Atunci când cecul nu poate fi încasat de beneficiar. adică la prezentare. După completare posesorul predă cecul semnat. În funcţie de menţiunea pe care o conţine. trăgătorului şi celorlalţi obligaţi. pe baza cecului.simpla remitere pentru cecurile care nu conţin în momentul emiterii sumei. posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor. prin “aval” se înţelege o garanţie în caz de neplată. trasul. Banca. Pentru a fi valabil. Pentru nevoile proprii de numerar ale titularului de cont acesta prezintă băncii cecuri nebarate. Cecul este utilizat de către titulari la nivelul sumelor înscrise în cecuri. rezultă că numai persoana nominalizată poate să-l încaseze. cecul pune în legătură trei persoane:trăgătorul. prin care se transmite dreptul de proprietate.cesiunea ordinară pentru cecurile cu clauza “nu la ordin”. având menţionat ca beneficiar o anumită persoană. Girul este actul prin care posesorul cecului numit “girant” transferă altei persoane “giratar” toate drepturile rezultate din cec. Spre deosebire de gir.girare pentru cecurile care au înscrisă sau nu clauza “ la ordin”. Beneficiarul este persoana căreia banca. dacă cecul a fost prezentat în termen util şi dacă refuzul de plată este constatat : printr-un act autentic (protest). care îl prezintă băncii sale pentru încasare. beneficiarul. fie deţinătorului cecului. Prin datele pe care le conţine. cecul trebuie completat cu toate datele înscrise în formular. Acest cec. Cecul se plăteşte “la vedere”. în această situaţie se află în poziţia de tras (executant). în limita disponibilităţilor din contul trăgătorului. beneficiarului. .

sau în momentul efectuării plăţi. posesorul depune o primă semnătură pe cec în momentul în care îl cumpără. Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii. În fapt. În România sunt reglementate următoarele tipuri de cecuri:  cecul la purtător. prin care se arată că cecul a fost adus spre compensare în termen dar nu a fost plătit. avalist) sunt ţinuţi solidari de către posesor. a unei case de compensaţii.trasul este debitorul. Bararea generală poate fi transformată în barare specială. Toţi cei care s-au obligat prin cec (girant.beneficiarul este persoana căreia i se va achita suma de bani. Operaţiunea inversă este . specială: dacă între cele două linii este menţionată denumirea unei bănci.trăgătorul. Acest tip de cec oferă un mijloc de plată uşor şi în acelaşi timp sigur. .  cecul barat – trăgătorul sau posesorul unui cec poate face o barare prin înscrierea a două linii paralele.. .  cecul certificat – prin care banca (trasul) confirmă pe cec existenţa disponibilului necesar efectuării plăţii şi persoana care a emis cecul (trăgătorul) nu mai poate retrage din contul său această sumă până la expirarea perioadei de prezentare.  cecul de călătorie – prin care trăgătorul poate condiţiona plata acestuia de indentitate dintre semnătura persoanei care a primit cecul (posesorul) şi semnătura persoanei care încasează respectivul cec la prezentare. în prezenţa funcţionarului bancar de la ghişeul băncii . în prezenţa beneficiarului. orizontale sau oblice pe faţa cecului . în calitate de creditor care dă ordin debitorului (trasul). care pune în legătură trei persoane : .printr-o declaraţie a trasului (băncii) datată şi scrisă pa cec cuprinzând ziua în care a fost prezentat.prezentat mai sus .printr-o confirmare oficială datată. . 24 generală: dacă nu prezintă nici o menţiune între cele două linii. să plătească o sumă de bani la o dată determinată unui beneficiar sau la ordinul acestuia. aceasta înseamnă că beneficiarul va trebui să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec. a doua oară o face în momentul încasării. Bararea poate fi: interzisă. încasarea în numerar direct de la banca trăgătorului nefiind posibilă. Cambia este un titlu de credit şi un istrument de plată în acelaşi timp.

El se transmite prin girare. posesorului legitim al acesteia. girarea. Posibilităţile de transmitere a cambiei sunt: . avalul reprezentând angajamentul necondiţionat prin care un terţ sau un semnatar al cambiei. Regulile referitoare la plata. altul decât trăgătorul sau acceptantul. Biletul la ordin este o promisiune de a plăti şi nu un mandat de plată. scadenţa. 25 . Operaţiunea de acceptare a cambiei constă în menţiunea înscrisă pe titlu. două persoane : emitentul şi beneficiarul. vol. aceasta trebuie să facă protestul. . Scadenţa trebuie să fie unică şi certă. Pe această cale posesorul cambiei poate să-şi procure banii înainte de scadenţă. Este evident că banca nu plăteşte integral suma înscrisă în cambie. protestul cambiei sunt aplicabile şi biletului la ordin. o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al instrumentului. la un anumit timp de la vedere. Plata cambiei cu scadenţă la vedere trebuie să aibă loc în termenul legal de un an de la data emiterii. Scadenţa cambiei este termenul la care cambia trebuie plătită şi poate fi:la vedere. înainte de a putea face un recurs împotriva celorlalţi semnatari ai cambiei. în caz de neplată. Obligaţiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun acelorlaşi reguli generale ca şi cele rezultând dintr-o cambie.Girarea titlului de către bancă poartă denumirea de scont. 1. prin care trasul se obligă să plătească la scadenţă suma arătată în cambie. Totuşi. la o dată fixă. pg. În caz de neplată la scadenţa de către tras.prin cesiune ordinară – în cazul în care trăgătorul a înscris în cambie menţiunea „ nu la ordin”. ci reţine un comision numit taxa scontului. la un anume termen de la data emiterii. 19 Ioan Moroşan – Contabilitatea financiară şi de gestiune a firmei armonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate. posesorul unei cambii trebuie să facă un protest. transferă altei persoane. Dacă o cambie este încasată de către o bancă. acceptarea biletului la ordin nu se admite deoarece emitentul are aceleaşi obligaţii ca şi cel care acceptă o cambie.El pune în procesorul creării sale în legătură. 2003. devine garant pentru obligaţiile unui co-obligat faţă de cambie. Cambiile pot fi avalizate. Biletul la ordin19 este un instrument prin care emitentul îşi ia angajamentul de a plăti la o anumită dată.prin gir – act prin care posesorul numit girant. 328. toate drepturile izvorând din cambie. Suceava. Editura Evcont Consulting.

găsirea celor mai economice mijloace pentru a echilibra încasările şi plăţile. umane şi de altă natură trebuie modelat în funcţie de posibilităţile sale de a asigura echivalentul bănesc şi de a stinge obligaţiile faţă de terţi. este esenţial să se găsească acel volum al lichidităţilor pentru care suma celor două categorii de costuri este minimă. există două categorii de costuri. ansamblul metodelor şi tehnicilor de gestionare a lichidităţilor nu trebuie asociat responsabilităţilor unui casier. Trebuie subliniată ideea conform căreia. cum sunt: -pierderea eventualelor dobânzi sau beneficii ce s-ar fi putut obţine prin investirea sumelor respective în activităţi productive sau în diferite plasamente. cât şi o relaţie de incompatibilitate.descoperirea acţiunilor ce trebuie întreprinse pentru accelerarea încasărilor şi selectarea comportamentului cel mai eficient în efectuarea plăţilor. deteriorarea imaginii societăţii pentru eventualele întârzieri la plată. Astfel. Lipsa lichidităţilor poate avea drept consecinţe imediate: pierderea oportunităţi de a face achiziţii în condiţii optime. Toate aceste consecinţe atrag costuri a căror mărime este greu de stabilit . . Deţinerea de lichidităţi peste necesarul curent al unităţii atrage costuri de altă natură. . adică posibilitatea acesteia de a-şi onora obligaţiile la scadenţă. deoarece ele sunt mult mai ample şi impun găsirea unor soluţii la probleme cum sunt: . . şi anume: cele generate de lipsa de lichidităţi şi cele datorate existenţei unui surplus de lichidităţi. necesarul de resurse materiale. obligativitatea de a contracta împrumuturi pe termen scurt etc. pentru că nu pot fi evaluate cu exactitate.Activităţile de exploatare derulate de un agent economic pun un accent deosebit pe o gestiune eficientă a elementelor de lichidităţi în vederea asigurării unei continuităţi a operaţiunilor de încasări şi plăţi. 26 . În ceea ce priveşte gestiunea lichidităţilor. în condiţiile unei gestiuni eficiente a factorilor de producţie şi a unei inflaţii târâtoare sau moderate. În acest sens. În economia de piaţă. între lichidităţile de care dispune o unitate economică şi rentabilitatea economică poate apărea o relaţie de intercondiţionare.deţinerea unui volum important de lichidităţi face întreprinderea vulnerabilă la instabilitatea monetară şi la modificările de paritate între monede. în gestionarea lichidităţilor. .evaluarea riscurilor generate de încasările existente şi determinarea nivelului optim de lichidităţi pe care unitatea ar trebui să le deţină. Astfel. care înregistrează încasări şi face plăţi.deciderea plasamentelor sau a împrumuturilor efectuate în termen scurt. latura cea mai semnificativă şi vizibilă pentru fiecare entitate economică este capacitatea sa de plată.

unităţile cumpărătoare de titluri de plasament caută fie utilizarea temporară a unei părţi din disponibilităţile lor prin creşterea veniturilor percepute (dobânzi. ci şi diferenţa favorabilă a stocurilor. . acestea nu au ca obiect asigurarea unei influenţe notabile asupra unităţii emitente. 27 . o valoare de intrare în patrimoniu şi o valoare de piaţă.de cele mai multe ori. . Titlurile de plasament20 sunt titluri achiziţionate de pe piaţa financiară în vederea realizării unui câştig pe termen scurt sau pentru protejarea unor lichidităţi disponibile temporar.1 Titlurile de plasament şi provizioanele pentru depreciere Dacă unitatea patrimonială dispune temporar de disponibilităţi băneşti. achiziţia lor are un caracter speculativ. care va duce în final la o creştere a lichidităţilor şi din nou la un profit suplimentar pentru unitatea economică. ceea ce duce la situaţii în care societăţi ce înregistrează în bilanţul contabil rezultate favorabile nu au în acelaşi timp şi o trezorerie pozitivă. de regulă un an. Modernizarea şi remunerarea suplimentară a factorilor de producţie prin investiţiile realizate şi prin reproducţia lărgită a factorilor de producţie vor genera o accelerare a vitezei de rotaţie a capitalurilor. Editura Economică. dividende) şi/sau prin realizarea unui plus de valoare cu ocazia revânzării. Bucureşti.1. 2002.au o valoare nominală. 39.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. 1. în timp ce lichidităţile sunt rezultatul derulării fluxurilor financiare în dinamică.spre deosebire de titlurile de participare. Relaţia de incompatibilitate indică faptul că rentabilitatea certificată de mărimea profitului contabil constituie un indicator static. aceasta din urmă depinzând de variaţiile necesităţilor de finanţare şi de variaţiile termenelor de scadenţă a încasărilor şi plăţilor.pot fi achiziţionate de pe o piaţă organizată sau neorganizată. Aceste operaţiunii sunt denumite plasamente de trezorerie. . iar perioada de deţinere a acestora nu depăşeşte. a căror posesiune este durabilă. . pg. Principalele caracteristici ale titlurilor de plasament sunt: . În plus. profitul contabil nu reflectă doar cifra de afaceri încasată. lucrărilor sau serviciilor facturate sau valorilor potenţial realizabile. ele pot fi utilizate în afaceri financiare pentru a valorifica potenţialul lor în vederea realizării unui câştig.Relaţia de intercondiţionare se explică prin faptul că profiturile suplimentare obţinute prin creşterea rentabilităţii pot fi repartizate pentru finanţarea de noi investiţii şi pentru alte destinaţii. 20 Iuliana Ţugui . adică operaţii de cumpărare şi revânzare de acţiuni şi obligaţiuni (titluri de plasament).

Principalele valori mobiliare sunt: acţiunile şi obligaţiunile. acţiunile şi obligaţiunile pot fi : . Acţiunile şi obligaţiunile proprii vândute pot fi răscumpărate la cererea unor acţionari sau din proprie iniţiativă. În acest caz: . în vederea obţinerii unor venituri suplimentare din diferenţele de curs ale acestora. . titlurile achiziţionate devenind astfel: titluri de participare. acelea care sunt emise de alte societăţi şi achiziţionate de o altă sau alte întreprinderi.acţiuni şi obligaţiuni cumpărate de la alte societăţi. pentru utilizarea disponibilităţilor temporare de trezorerie 28 . acţiunile) şi cele care conferă un drept de creanţă (ex. titlurile de creanţă negociabile. Atât în cazul răscumpărării acţiunilor şi obligaţiunilor proprii în vederea renegocierii lor. pe termen lung şi extinderea pe această cale a capitalului permanent. titluri imobilizate ale activităţi de portofoliu. în vederea revânzării pentru a folosi disponibilităţile băneşti temporare în scopul obţinerii de venituri din jocul la bursă a cursului acţiunilor sau obligaţiunilor. acţiuni.acţiuni şi obligaţiuni achiziţionate de societate. respectiv pentru a obţine împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni. în categoria acestora fiind incluse: . . Prin structurile contabile se face distincţie între plasamentele care conferă un drept de proprietate (ex. Nu sunt valori mobiliare: părţile sociale. ca împrumuturi obligatare. întreprinderea poate să-şi plaseze capitalul în valori mobiliare (titluri).plasamentul capitalului poate să fie pe termen lung şi atunci are caracter de imobilizare financiară. .acţiuni şi obligaţiunii proprii emise pentru a completa capitalul social. În gestiunea unei unităţi patrimoniale. cele care provin din emisiunile unităţii patrimoniale. obligaţiuni emise de alte societăţi. cât şi în cazul achiziţionării unor acţiuni şi obligaţiuni emise de alte societăţii.Structura contabilă a titlurilor de plasament face posibilă o distincţie clară între cele care conferă un drept de proprietate (acţiunile) şi cele care conferă un drept general de creanţă (obligaţiunile). alte titluri imobilizate . pe termen scurt. în scopul unor operaţiuni speculative.acţiuni şi obligaţiuni proprii.plasamentul are în vedere folosirea disponibilităţilor băneşti temporare în operaţiuni speculative la bursa de valori prin cumpărarea şi revânzarea de acţiuni şi obligaţiuni. Pe de altă parte. obligaţiunile). publice. bonurile de casă. .acţiuni şi obligaţiuni emise şi răscumpărate de societate.alte instrumente de trezorerie (bonuri negociabile pe termen scurt sub forma hârtiilor de valoare emise de Ministerul Finanţelor şi alte bonuri şi certificate emise de societăţi şi instituţii financiare). .

o dobândă fixă. În afara acţiunilor achiziţionate de alte societăţii. şi anume:  deţinătorul de obligaţiuni nu este coproprietar. În vederea corecţiei obligaţiunilor.rambursarea valorii nominale sau peste nominal a obligaţiunilor . pentru a obţine pe această cale credite. trebuie să asigure realizarea a cel puţin două condiţii. Obligaţiunile sunt titluri de credit cu venit fix (dobândă).  deţinătorul de obligaţiuni dispune de un drept de creanţă pe termen lung asupra societăţii emitente. Întreprinderea care emite obligaţiuni. Valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie vărsată integral. aceste valori mobiliare (titluri) devin efectiv mijloace de trezorerie. Indexarea constă atât în stabilirea nivelului dobânzii. şi anume : . Acţiunea este un înscris de valoare ce dovedeşte participarea deţinătorului la capitalul societăţii comerciale emitente a titlului şi pe baza căreia posesorul are dreptul să încaseze o cotă corespunzătoare din profitul net repartizat al societăţii respective sau este obligat să suporte o parte din pierdere. ca urmare deţinătorul de obligaţiuni nu participă la gestionarea unităţii. cu scopul de a obţine un împrumut pe o anumită perioadă de timp. Obligaţiunile pot fi emise la purtător sau pot fi nominative. identificarea persoanelor ce deţin obligaţiuni în cazul celor nominative etc. care trebuie să cuprindă informaţii privind: totalul obligaţiunilor emise şi a celor rambursabile. 29 . . în condiţii de criză economică). regularizării cursului la bursă sau reducerii capitalului social (în general. se procedează la indexarea obligaţiunilor. Între acţiuni şi obligaţiuni există deosebiri. precum şi propriile obligaţiuni răscumpărate de pe piaţă. formând categoria titlurilor de plasament. în funcţie de evoluţia preţurilor. cât şi a sumei de rambursat la scadenţă. ca urmare a fluctuaţiei monetare. iar obligaţiunile trebuie înscrise în “ Registrul obligaţiunilor societăţii”. ci are doar dreptul să încaseze o dobândă fixă indiferent de rezultatele acesteia . în structura titlurilor de plasament sunt incluse acţiunile proprii răscumpărate temporar în vederea atribuirii salariaţilor societăţii. emise şi vândute de o societate pe acţiuni.şi obţinerea unor venituri. care vor fi anulate. fără să aibă dreptul de proprietate asupra acesteia. ci numai creditor al unităţii emitente. Sunt incluse în categoria titlurilor de plasament acele obligaţiuni achiziţionate cu scopul de a plasa temporar lichidităţi disponibile şi de a încasa o dobândă. indiferent de rezultatele financiare.

dacă în exerciţiile precedente au fost constituite provizioane pentru deprecierea lor. valoarea de intrare se stabileşte în funcţie de provenienţa lor şi este egală cu costul de achiziţie (în cazul celor cumpărate) sau valoarea de utilitate (în cazul celor intrate cu titlu gratuit sau aduse ca aport la capitalul social). diferenţa fiind considerată o primă de rambursare. cheltuielile accesorii efectuate cu ocazia cumpărării lor. respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii”. în contextul aplicării principiului prudenţei. se poate aplica avantajul rambursării obligaţiunilor la valoarea suprapari. sunt incluse în cheltuielile de exploatare. valoarea probabilă de negociere pe piaţa neorganizată la acea dată. Trebuie remarcat faptul că. la rata rentabilităţii. dacă se consideră că deprecierea este reversibilă.Pentru a atrage pe deţinătorii de disponibilităţi băneşti în a subscrie şi cumpăra obligaţiuni. În ceea ce priveşte evaluarea titlurilor de plasament. Pentru diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare se va lua decizia constituirii. Pentru diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare. titlurile de plasament se vor evalua şi reflecta în contabilitate “la valoarea de intrare în patrimoniu. astfel:  La intrarea în patrimoniu a titlurilor de plasament. suplimentării sau diminuării provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament. ceea ce presupune utilizarea de date cât mai recente (din ultimele conturi anuale) referitoare la mărimea şi activitatea unităţii emitente. la volumul creditelor contractate şi alte informaţii necesare determinării valorii unităţii emitente printr-o metodă de evaluare adecvată. dar la fel ca şi alte categorii de titluri. iar pentru a doua categorie. 30 . iar la rambursare să primească valoarea nominală.  La inventar. titlurile de plasament se evaluează „la valoarea actuală sau de utilitate”. se va lua drept valoare de inventar cursul mediu de pe piaţa organizată din ultima lună. ca şi în cazul celorlalte categorii de elemente patrimoniale. denumită valoare de inventar şi stabilită în mod diferit la titlurile cotate faţă de cele necotate. spre deosebire de alte elemente patrimoniale. fără să mărească valoarea de intrare a titlurilor.  La închiderea exerciţiului. Pentru prima categorie. titlurile de plasament se menţin la valoarea de intrare. se face în diferite momente. „ cum sunt comisioanele şi alte cheltuieli similare”. ceea ce înseamnă că la cumpărare titularul să plătească o valoare mai mică decât valoarea nominală. cu precizarea că. Valoarea probabilă de negociere a titlurilor necotate se determină pe baza unor criterii obiective. pot fi instituite. pe lângă dobândă. şi alte avantaje cum sunt: emisiunea de obligaţiuni la o valoare subpari.

din punct de vedere contabil. există valori diferite. 1.atunci acestea se vor anula. Deficitul temporar de trezorerie generat 31 .1. de obicei.4 Credite pe termen scurt Gestionarea zilnică a trezoreriei întreprinderii implică fie excedent de disponibilităţi. Pentru categoriile de titluri de aceeaşi natură şi care conferă aceleaşi drepturi. urmată de anularea eventualelor provizioane aferente. Diferenţele ce apar între valoarea nominală şi cea de răscumpărare (valoarea de intrare în contabilitate) influenţează.vânzarea lor la preţul negociat între părţi. iar cedarea se face numai pentru o parte dintre acestea. se constată diferenţe între preţul de intrare şi cel de ieşire a titlurilor de plasament care. presupune reducerea concomitentă a capitalului social cu valoarea nominală totală a acţiunilor anulate. cât şi obţinerea unor câştiguri suplimentare prin dobânzi. caz în care determinarea eventualelor provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament se va face la preţul de cumpărare mediu ponderat.  La ieşirea din patrimoniu. în principiu. în cazul acţiunilor. se vor înregistra fie la venituri. fie la cheltuieli privind titlurile de plasament cedate. plusurile sau minusurile de valoare se stabilesc în mod global. De cele mai multe ori. fie deficit de disponibilităţi pe termen scurt. prin cedare sau anulare. în urma unei operaţiuni de cedare. se vor înregistra fie la venituri. din punct de vedere contabil. Anularea titlurilor proprii răscumpărate. se poate determina un cost mediu de intrare sau se poate apela la una dintre metodele de evaluare la ieşire utilizate în cazul stocurilor (LIFO sau FIFO).ieşirea efectivă a titlurilor respective din patrimoniu. rezervele unităţii. prin care se urmăreşte atât conservarea lichidităţilor în condiţii de inflaţie. Excedentul de trezorerie dă posibilitatea efectuării unor plasamente temporare. pentru un titlu de plasament al aceluiaşi emitent. se va anula împrumutul obţinut iniţial prin emisiunea şi vânzarea lor. În cazul în care. În cazul obligaţiunilor. . Cedarea titlurilor de plasament presupune. două operaţiuni: . se are în vedere şi anularea eventualelor provizioane constituite anterior pentru respectivele titluri. fie la cheltuieli privind titlurile de plasament care. când se pune problema descărcării/anulării cu valoarea lor contabilă d intrare. evaluarea titlurilor de plasament se va face la valoarea de intrare. Concomitent. iar diferenţele ce rezultă între cele două valori reprezintă venituri sau cheltuieli financiare.

.  Credite obţinute pe baza creanţelor comerciale. Aceste credite apar în cazul decontărilor între terţe persoane juridice realizate prin intermediul efectelor comerciale cum sunt: cecurile. chiar şi înainte de scadenţă. potrivit metodologiei contabile din România. Deci. prin faptul că persoana juridică care solicită încasarea în avans a efectului comercial va primi valoarea nominală a titlului din care s-au dedus taxa de scont şi comisioanele bancare. Pentru a acoperi nevoi rezultate din operaţiunile de exploatare sau pentru a acoperi o insuficienţă provizorie a fondului de rulment. Scontarea este operaţiunea prin care se încasează de la bancă.credite de trezorerie. În aceste condiţii. efectele primite de la clienţi se regăsesc în cadrul elementelor patrimoniale “valori de încasat”. biletele la ordin. deficitul de trezorerie calculat la o anumită dată reprezintă nivelul creditelor de care întreprinderea va avea nevoie în perioada imediat următoare şi pe care le va procura printr-o formă sau alta în urma unei analize temeinice a costului real al acestora. ca orice tip de credit. Cele două forme de credite pe termen scurt diferă prin caracteristicele lor în funcţie de obiect. sunt elemente structurale ale trezoreriei ce se prezintă sub următoarele forme: .credite obţinute pe baza creanţelor comerciale. înainte de scadenţă. întreprinderile posesoare ale unor efecte pot apela la credite prin scontarea acestora la o bancă. ceea ce este echivalentul unui credit acordat pentru perioada care a rămas până la scadenţă. urmând ca la acea dată banca să încaseze de la plătitor contravaloarea efectului. şi aceste credite sunt purtătoare de dobândă. un efect comercial. Durata maximă pentru care se acordă astfel de împrumuturi se încadrează de obicei în 90 de zile. Pentru calculul scontului (S) se poate aplica următoarea relaţiei: S= V × P ×T 360 32 .de cauze structurale şi conjuncturale necesită găsirea unor mijloace de echilibrare prin apelarea la credite pe termen scurt. iar principalul avantaj al utilizării acestora îl reprezintă posibilitatea convertirii lor în mijloace băneşti în termen scurt. Sub denumirea generală de credite pe termen scurt sunt grupate toate împrumuturile de care poate beneficia o societate pentru perioade scurte de timp ( sub un an ) şi care. cambiile etc. cu rolul de a atenua oscilaţiile activelor circulante. de durata şi de costul acestora. moment din care efectele remise spre scontare se regăsesc ca element distinct în cadrul elementelor de trezorerie. La nivelul unităţilor. de modalităţile practice de acordare.

bilete de trezorerie etc. Banca nu trebuie să accepte în mod forţat toate efectele de care dispune o societate la un moment dat şi prezentate spre a fi scontate. în:credite pentru descoperirea de cont. Interesant pentru gestiunea trezoreriei unui agent economic. Literatura de specialitate franceză clasifică creditele de trezorerie după obiectul lor. credite sezoniere. şi anume: credite prin contul curent şi credite bancare pe termen scurt. În acest caz. atunci când se recurge la o asemenea formă de credit. care depinde de rata scontului. Pentru a fi evitate astfel de situaţii. de comisioanele practicate de bancă şi de perioada de la scontarea efectelor comerciale la bănci până la scadenţă. Există şi situaţii în care efectele sunt trase asupra unor clienţi care prezintă un grad de risc mai ridicat şi pe care banca nu şi-l poate asuma. ceea ce 33 . credite prin mobilizarea efectelor comerciale. este costul acestuia. În practica economică din România regăsim aceste credite sub două forme. societatea poate negocia cu banca un anumit plafon în cadrul căruia să se realizeze operaţiuni de scontare. rata costului creditului se poate calcula după formula: ( S + A) 360 × ×100 V T CC = unde: Cc – rata costului creditului S – valoarea scontului A – valoarea comisioanelor V – valoarea nominală a efectului comercial T – numărul de zile  Creditele de trezorerie au ca scop asigurarea unei trezorerii curente echilibrate a întreprinderilor. Acest tip de credit se regăseşte sub denumirea de credit în limita plafonului sau a liniei de credit şi prezintă avantajul că se obţine printr-o tehnică bancară operativă.în care: V= valoarea efectului scontat P= rata scontului T= timpul rămas până la scadenţă şi pentru care se acordă creditul. Creditul prin contul curent constă în negocierea cu banca a unui plafon de creditare direct prin contul curent atunci când disponibilităţile din acesta nu sunt suficiente pentru realizarea integrală a plăţilor. atunci când creditele obţinute prin scontarea efectelor comerciale nu sunt suficiente sau chiar nu există şi când nevoile de acoperit prin astfel de credite sunt date de decalajul existent între încasările şi plăţile perioadei.

oferind întreprinderii posibilitatea să facă faţă deficitului de lichidităţii pentru o perioadă foarte scurtă de timp. din acest motiv. Comisioanele bancare se referă la comisioanele de risc şi cele administrative. deoarece este influenţat de factori interni şi externi cum ar fi: creşterea salariilor. costul se determină în funcţie de rata dobânzii de referinţă majorată cu un anumit număr de puncte în funcţie de riscul pe care îl implică (mai mic comparativ cu alte tipuri de credit). costul creditelor reprezintă cel mai important criteriu în selectarea unui tip de credit. Din punctul de vedere al băncii. a personalului sau a unor impozite şi taxe. Aceste credite se acordă printr-un cont separat de contul curent şi sunt folosite în completarea resurselor proprii ale agenţilor economici pentru : . – Finanţe şi gestiune financiară. insolvabilitatea clienţilor. pe de altă parte. Bucureşti. inclusiv o rată mai ridicată a dobânzii. pentru plata furnizorilor. pg. cheltuieli şi alte active constituite temporar din cauze justificate. ca urmare a supleţei în utilizare. vânzări curente realizate în pierdere. pierderi de prouse sau mărfuri. de riscul ramurii de activitate etc. ca urmare a modului de calcul a dobânzilor. Literatura de specialitate21 din România dezbate problemele legate de calculaţia costului creditelor şi distincţia care apare între costul aplicabil creditelor solicitate şi costul lor real. acest credit prezintă un grad ridicat de risc.diferenţa dintre totalul stocurilor şi plăţilor (cheltuielilor). stocuri. de comisioanele bancare şi de perioada rămasă din momentul 21 Toma M. Costul aplicat se determină pe baza ratei dobânzii şi a comisioanelor bancare practicate de banca ce acordă creditul. stocuri sezoniere de materii prime şi produse de provenienţă agricolă. Pentru creditele de scont. de tipul operaţiunilor. băncile practică o mare prudenţă în acordarea şi derularea acestui tip de credite.permite trezorerie o elasticitate funcţională. pe de o parte. 149-153 34 . Creditele bancare pe termen scurt prin cont special de împrumut sunt acordate de bancă pentru o perioadă de cel mult un an. creditul reprezintă o sursă principală de completare a resurselor proprii şi. Editura Didactică şi pedagogică. În condiţiile în care societăţile comerciale au un capital redus comparativ cu necesităţile lor. Rata dobânzii se calculează pornind de la rata dobânzii de referinţă. 1994. precum şi faptul că acestea pot fi orientate cu uşurinţă spre destinţii diferite de scopul pentru care au fost acordate iniţial. la care se adaugă un anumit număr de puncte pentru a compensa riscul implicat de tipul de credit şi riscul implicat de mărimea întreprinderii. Creditul prin contul curent se concretizează sub forma soldului final creditor al contului curent şi prezintă pentru întreprindere avantaje. şi totalul resurselor şi încasărilor. Din acest motiv. pentru gestiunea trezoreriei.

1. Rata dobânzii se stabileşte. 1. În categoria comisioanelor de risc aplicate avem comisionul de imobilizare. Aceste valori se procură de către societate prin cumpărare prin furnizori autorizaţi.5 Alte valori gestionate în conturile de trezorerie În categoria generică “alte valori” sunt incluse elemente structurale ale trezoreriei sub formă de timbre fiscle şi poştale. cum ar fi : agenţii economici careprocură pentru salariaţii bilete de odihnă şi tratament şi tichete de masă. comisionul pentru cea mai mare depăşire de plafon. Fac excepţie de la această regulă unităţile economice în care folosirea acestor valori este impusă de desfăşurarea activităţii de exploatare. Dobânzile calculate de către bancă pentru diferitele credite pe termen scurt acordate societăţii şi neachitate sunt evidenţiate într-un cont special numit dobânzi de plătit. pornind de la rata de referinţă care se majorează cu un număr mai mare de puncte datorită riscului mai mare pe care acestea le prezintă. Pentru creditele de trezorerie. Influenţa altor valorii din casieria unităţii asupra volumului de lichidităţii nu este majoră. unităţile de tratament şi odihnă din staţiuni balneoclimaterice. aplicate la soldurile debitoare ale conturilor curente (sold privit de pe poziţia băncii). tichete de masă şi alte valori păstrate în casieria unităţii. ca şi în cazul precedent. O particularitate a operaţiunilor cu “ alte valori” de trezorerie o constituie faptul că au un efect anticipat asupra lichidităţilor prin realizarea de plăţi parţiale sau totale înaintea producerii efective a evenimentului consumator de asemenea valori. tichete şi bilete de călătorie . societăţile de transport intern şi internaţional pentru bonuri valorice pentru carburanţi etc. Trebuie reţinut faptul că valoarea acestor dobânzi de plătit va diminua lichidităţile unei perioade viitoare. iar în categoria celor administrative menţionăm comisionul de decontare şi speze sau alte cheltuieli de întocmire a documentelor bancare. bilete de tratament şi odihnă. costul se stabileşte în funcţie de rata dobânzii şi comisioanele bancare.scontării sau andosării către terţe persoane până la scadenţă. Comisioanele aplicate de bancă pentru acest tip de credit sunt: de andosare a efectelor comerciale în cotă procentuală şi de manipulare a efectelor în sumă fixă pe tipuri de efecte. iar evidenţa se ţine la nivelul valorii lor nominale. 35 . în general. ele au o pondere mică în totalul valorilor de trezorerie şi sunt folosite. pentru nevoile proprii de derulare în bune condiţii a activităţii de exploatare. comisionul pentru cel mai mare sold debitor. Acest caz este specific societăţilor care nu pot achita dobânda până la sfârşitul perioadei de referinţă.

De aceste schimburi depinde. din exteriorul şi din interiorul său. Activitatea din cadrul unei entităţii economice presupune o combinare a factorilor de producţie cu fluxurile asociate acestora în condiţiile concrete. se impune o abordare globală a fluxurilor pentru a se pune în evidenţă influenţele reciproce generate de acestea.O problemă importantă care apare în condiţiile creşterii generale a preţurilor constă în plăţile suplimentare ce pot să apară la anumite valori gestionate în casieria unităţii. care se bazează pe colaborarea celorlalte funcţiuni ale sale pe fondul participării la procesele de schimburi. 1. Fiecare dintre fluxurile de intrare şi ieşire corespunzătoare proceselor de schimb implică două mişcări de sens opus: una generată de transferul de bunuri şi servicii.2. în cadrul căreia se desfăşoară un sistem complex şi dinamic de fluxuri de intrare şi de ieşire. 36 . Astfel. deoarece rezultatele obţinute nu vor fi edificatoare pentru unitatea patrimonială văzută ca un tot unitar. derularea în condiţii normale a procesului de producţie. Ne referim în special la cazurile în care. în final. În acest fel. cum sunt :timbrele fiscale. juridice şi poştale. specifice mediului economic în care se acţionează. Cantităţile de bunuri şi servicii cumpărate în cursul unei perioade vor fi denumite fluxuri de intrare. biletele de călătorie. adică fluxuri financiare. iar alta de transferul de monedă sau de modificări ale creanţelor şi datoriilor. 1. abordarea conceptuală a fluxurilor care iau naştere la un moment dat nu se poate realiza în mod separat pentru fiecare tip de flux în parte. iar produsele şi serviciile vândute în aceeaşi perioadă de timp vor fi fluxuri de ieşire. intermediate de monedă. adică fluxuri reale. trece o perioadă mai mare de timp sau are loc o creştere sensibilă a preţurilor la produsele şi serviciile respective. bonuri valorice pentru carburanţi etc. ceea ce va conduce la o scădere a valorii reale a acestor “ altor valori” sau la o ieşire suplimentară de numerar.1 Conceptul de flux şi categorii de fluxuri Orice întreprindere se caracterizează prin deţinerea de capitaluri şi prin activarea funcţiei de producţie. În acest sens.2 Fluxurile întreprinderii O unitate patrimonială trebuie privită şi percepută ca o structură vie plasată în centrul vieţii econimice. între momentul achiziţiei şi momentul consumului. în cadrul întreprinderii apar activităţile financiar-monetare specifice condiţiilor concrete de derulare a activităţilor economice.

dată fluxului. aparţine unor autori francezi. profesorul N. 22 Nicolae Feleagă – Contabilitate aprofundată . 1996. în funcţie de modul de decontare a tranzacţiilor. Bucureşti.fluxuri financiare autonome. constituie originea pentru fluxurile autonome. vânzările de bunuri. de serviciu sau de monedă într-o perioadă de timp”22. sunt fluxuri economice şi reprezintă modificări esenţiale ce influenţează dinamica întreprinderii. deoarece toate fluxurile sunt mişcări contabile. fără contrapartidă fizică. dar nu toate operaţiunile din contabilitate sunt fluxuri. Fluxurilor de trezorerie sunt clasificate în funcţie de apartenenţa sau neapartenenţa acestora la activitatea de exploatare a unităţii. sub formă de imobilizări şi stocuri. conform căreia acesta reprezintă un “concept de natură economică” ce corespunde “unei mişcări sau unui transfer ale unei cantităţi de bunuri. În legătură cu această grupare a fluxurilor. în timp ce capitalul financiar.fluxuri interne corespunzătoare modificărilor de valori din interiorul unei unităţi. La rândul lor. Feleagă a preluat definiţia unor autori francezi. asupra trezoreriei. Constatăm.În lucrarea sa “Contabilitatea aprofundată”. . Conceptul de flux se poate defini ca reprezentând toate mişcările generate de operaţiunile economico-financiare ce vor avea impact.  Fluxuri autonome sunt fluxuri monetare pentru care suportul fizic sau real nu există. pg. achiziţiile de materiale sau de servicii.50. adică acele fluxuri fizice cu influenţă imediată sau viitoare asupra trezoreriei ce corespund activităţii de exploatare dintr-o unitate. cu impact imediat sau ulterior asupra trezoreriei. Opinia împărtăşită de majoritatea economiştilor este aceea de a se face o delimitare între mişcări contabile şi fluxuri. Editura Economică. care se stabilesc între doi agenţi economici. dar care au influenţe asupra trezoreriei şi corespund activităţilor de finanţare a unităţii. fie ulterior. plata salariilor etc. .fluxuri financiare reale cu o influenţă imediată sau viitoare asupra trezoreriei. care delimitează în rândul mişcărilor contabile: . în timp ce nu toate mişcările contabile sunt fluxuri. dar pe care îl considerăm mai complet. că toate fluxurile sunt reflectate în contabilitate prin operaţiuni corespunzătoare transferului generat. fie imediat.fluxuri externe. Un punct de vedere apropiat criteriului precedent. pentru că există “variaţii” care nu sunt în realitate decât simple elemente de calcul. fluxurile economice sunt grupate în: . în două categorii de fluxuri:  Fluxuri economice sau de exploatare. propriu sau împrumutat. astfel. 37 . Spre exemplu. se remarcă faptul că originea fluxurilor economice o constituie capitalul economic.

impact asupra disponibilităţilor şi care se grupează în: . cum ar fi: amortizări.fluxuri legate de activitatea de exploatare. Pentru că fluxurile influenţează patrimoniul. . Trebuie să menţionăm faptul că există şi opinia potrivit căreia criteriul funcţional delimitează următoarele fluxuri: . dar susţinem gruparea acestora în: fluxuri reale.  Fluxurile reale se concretizează în intrări şi ieşiri de bunuri şi servicii în cadrul tranzacţiilor economice. subscriem şi noi la conceptul de flux patrimonial. . . . la nivelul cărora se regăseşte conceptul de excedent de trezorerie a exploatării . fluxul se defineşte ca fiind orice modificare ce are loc în urma unei operaţiuni economico-financiare dintr-o unitate şi care influenţează structura sau valoarea elementelor patrimoniale.fluxuri de finanţare aferente operaţiunilor de procurare sau de rambursare. Această grupare a mişcărilor contabile este susţinută de B.fluxuri patrimoniale cu impact asupra trezorerie într-o perioadă viitoare. Fluxurile financiare sub formă de încasări şi plăţi se mai numesc şi fluxuri monetare sau de trezorerie. corespunzătoare operaţiilor de imobilizări. În categoria fluxurilor financiare delimităm alte două tipuri de fluxuri. care au ca obiect ajustări ale rezultatului la inventar sau actualizarea valorii bunurilor şi creanţelor prin intermediul procedurilor contabile.  Fluxurile financiare includ mişcările cu influenţe asupra trezoreriei potenţiale sau efective şi pot reprezenta echivalentul fluxurilor reale sau pot fi mişcări independente de acestea. 38 . care foloseşte însă conceptul de fluxuri patrimoniale. denumite şi fluxuri monetare. . După prezentarea principalelor definiţii date fluxurilor şi categoriilor de fluxuri din întreprindere. iar cele care îmbracă iniţial forma creanţelor sau datoriilor şi ulterior vor afecta trezoreria sunt fluxuri decalate sau amânate.fluxuri patrimoniale cu impact imediat asupra trezoreriei. a dividendelor şi a impozitului pe profit.fluxuri de investiţii. pe care le defineşte ca fiind fluxuri de drepturi şi obligaţii care nu au. provizioane şi reevaluări.fluxuri de repartiţie corespunzătoare operaţiunilor de repartizare. respectiv achitare a resurselor permanente.mişcări contabile fără incidenţă asupra trezoreriei. indiferent de efectul asupra trezoreriei. cum sunt:plata dobânzilor.. fluxuri financiare şi fluxuri neutre sau de rectificare.fluxuri patrimoniale fără influenţe asupra trezoreriei. şi anume: fluxuri de trezorerie şi fluxuri decalate. Colasse. în mod obligatoriu.

 Fluxurile de rectificare rezultă din operaţiuni ce au rolul de a evidenţia valoarea reală a patrimoniului, dar care nu vor avea influenţe asupra trezoreriei. 1.2.2 Fluxuri de trezorerie Fluxurile de trezorerie utilizate împreună cu restul situaţiilor financiare furnizează informaţii care permit utilizatorilor să evalueze modificările în activele nete ale unei întreprinderi, structura sa financiară (inclusiv lichiditatea şi solvabilitatea sa), precum şi capacitatea întreprinderii de a influenţa valoarea şi momentul de apariţie a fluxurilor de numerar, în vederea adaptării la circumstanţele şi oportunităţile în continuă schimbare. Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar sunt folositoare la stabilirea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar şi echivalent de numerar şi dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor întreprinderi. De asemenea, aceste informaţii sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite întreprinderi, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii şi evenimente23. Fiecare acţiune desfăşurată de o întreprindere determină, imediat sau mai târziu, o intrare sau o ieşire pentru trezorerie, ceea ce duce la decalaje între fluxurile operaţiunilor economice şi modificările trezoreriei. O analiză asupra acestor fluxuri urmăreşte descrierea fenomenelor economice în dinamica lor, rezultatele unei astfel de analize fiind esenţiale pentru luarea unor decizii viitoare. Primele cercetări asupra clasificării şi analizei fluxurilor aparţin economistului german E. Schmalenbach, promotor al cadrului contabil german care, în lucrarea “Bilanţul dinamic”, a realizat un studiu asupra fluxurilor financiare şi influenţele lor asupra rezultatului financiar, delimitând trei scenarii:  În primul scenariu se demonstrează posibilitatea de a calcula rezultatul pornind de la o situaţie simplă a trezoreriei, când sunt îndeplinite următoarele condiţii: - inexistenţa decalajelor în timp între fluxurile care generează venituri şi cheltuieli, pe de o parte, şi fluxurile monetare corespunzătoare acestora, pe de altă parte ( încasări = venituri şi plăţi = cheltuieli); - operaţiunile care afectează patrimoniul generează fluxuri ce corespund în totalitate veniturilor şi cheltuielilor, fără să existe altfel de modificări.
23

Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pg. 7-5

39

În urma acestor ipoteze, variaţia trezoreriei este echivalentă cu rezultatul perioadei, iar relaţiile de echilibru aferente se pot sistematiza astfel : încasări – plăţi = variaţia trezoreriei venituri –cheltuieli = rezultat variaţia trezoreriei = rezultat  În al doilea scenariu se ia în calcul situaţia existenţei unui decalaj în timp între momentul efectuării operaţiunilor care generează venituri şi cheltuieli şi fluxurile de trezorerie corespunzătoare. Existenţa acestui decalaj necesită înscrierea în activul şi pasivul bilanţului a conturilor de creanţe şi datorii provenite din activitatea de exploatare, ceea ce conduce la inegalitatea dintre variaţia trezoreriei şi rezultatul activităţii.  Cel de-al treilea scenariu ia în considerare influenţa unor fluxuri noi, generate de finanţare şi de cele de investiţii, operaţiuni ce nu afectează în mod direct rezultatul, dar care dau naştere la fluxuri de trezorerie, simultane sau decalate în timp. În acest caz, influenţele asupra trezoreriei provin atât din activitatea de exploatare, cât şi din alte tipuri de activităţi. Spre exemplu: - activitatea de finanţare cuprinde operaţiuni ce modifică capitalurile permanente: majorări ale capitalului social; contractări de împrumuturi sau rambursări de împrumuturi; reduceri ale capitalului propriu etc. - activitatea de investiţii cuprinde operaţiunile de creştere sau diminuare a activelor imobilizate: achiziţionarea de imobilizări, obţinerea de imobilizări din producţie proprie şi operaţii de vânzare a imobilizărilor. În concordanţă cu cele prezentate mai sus, putem spune că, în cea mai mare parte, operaţiunile ce au loc în perimetrul unei întreprinderi influenţează direct sau indirect, imediat sau ulterior trezoreria acesteia. Exemple în acest sens avem: aporturi în bani la capitalul social, cumpărarea de utilaje, cumpărarea de materii prime, materiale, mărfuri şi alte active circulante, vânzarea produselor finite, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, plata datoriilor faţă de personal, stat, organisme sociale, bancă, reactivarea unor clienţi, operaţiuni cu acţionarii sau asociaţii, achiziţia de valori mobiliare sau titluri de participare, avansurile acordate spre decontare, justificarea avansurilor, contractarea de credite pe termen scurt sau lung etc. Nu generează asemenea influenţe asupra trezoreriei operaţiuni cum sunt: aportul în natură al acţionarilor, operaţiunile de repartizare şi reportare a rezultatului, operaţiunile de reevaluare a patrimoniului, constituirea de amortizări şi provizioane, anularea provizioanelor constituite anterior, parte din operaţiunile specifice realizării de investiţii în regie, consumul de materii 40

prime şi materiale auxiliare, operaţiuni specifice obţinerii producţiei, determinării costurilor efective şi a producţiei în curs, descărcării de gestiune, plusuri la inventar, minusuri la inventar neimputabile, operaţiuni de compensări între parteneri, operaţiuni specifice determinări şi înregistrării plusurilor şi minusurilor potenţiale de valoare la elemente patrimoniale exprimate în valută.  În ceea ce priveşte locul central pe care îl ocupă lichidităţile în administrarea operaţională a unei activităţi, L.A. Bernstein face următoarele precizări : - unele fluxuri sunt prezentate în mod simplificat pentru înţelegerea mai uşoară a relaţiilor (spre exemplu, debitele sunt prezentate ca surse directe de numerar, dar, în realitate, ele pot fi amânate temporar, ceea ce va duce şi la o întârziere a plăţilor pentru achiziţia bunurilor şi serviciilor); - intrările şi ieşirile de numerar au un grad înalt de intercorelare. Disfuncţionalitatea unei părţi a sistemului poate afecta întregul sistem, iar încetarea vânzărilor afectează transformarea produselor finite în lichidităţi, ceea ce duce la scăderea “rezervelor” de numerar. Incapacitatea de a completa aceste “rezerve” din alte surse, cum sunt capitalurile proprietarilor, debite sau împrumuturi, poate duce la încetarea activităţii de producţie şi, implicit, la pierderea vânzărilor viitoare; - singura sursă operaţională de lichidităţi este vânzarea de produse finite, care este reprezentată ca o acumulare a tuturor cheltuielilor. Astfel, prin vânzare, marja de profit va spori încasările de numerar, ceea ce pune în evidenţă relaţia de dependenţă între marjă şi încasări, în sensul că, cu cât această marjă va fi mai mare/mică, cu atât încasările vor creşte/scădea. - deţinerea de numerar nu asigură profit sau asigură un profit foarte scăzut, iar uneori, în situaţiile de creştere a preţurilor, numerarul înregistrează chiar o pierdere a puterii de cumpărare. Totuşi, deţinerea unei părţi din valoarea activelor sub formă de lichidităţi reprezintă, din perspectivă comercială, cea mai mică expunere la risc. Astfel, conducerea unei unităţi trebuie să decidă asupra investirii numerarului în active sau cheltuieli ţinând cont de următoarele riscuri posibile: riscul implicat de conversia numerarului în investiţii temporare este mai mic decât riscul implicat în angajarea capitalului în active pe termen lung care se plătesc în rate sau în stocuri şi investirea numerarului în diferite active sau costuri pentru crearea şi comercializarea unui nou produs implică un risc serios privind recuperarea acestui numerar la valoarea la care a fost investit.

41

acesta reprezentând diferenţa dintre încasările totale de numerar şi partea angajată pentru achiziţia de stocuri.fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii. 7-7 . în primul rând. cele de trezorerie corespund mişcării efective de lichidităţi. grupate după natura activităţilor ce le generează în: . şi anume: de exploatare.încasările în numerar provenite din redevenţe. ele rezultă. . Atât sistemul contabil continental european.echivalentul unui flux real.plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii. de sens opus. . Informaţiile cu privire la componentele specifice ale istoricului fluxurilor de numerar din exploatare.fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare. care pot fi: . în general.fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare. Prin urmare. comisioane şi alte venituri. . cât şi cel anglo-saxon recunosc cele trei categorii de fluxuri de trezorerie. Corespunzător celor trei tipuri de activităţi specifice unei întreprinderi. fiecare dintre aceste funcţii contribuind la variaţia trezoreriei. pg.  Valoarea fluxurilor de numerar ce provin din activitatea de exploatare este un indicator cheie al măsurării în care activităţile întreprinderii au generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile. Fluxurile de numerar provenite din activităţi de exploatare sunt derivate. Exemple de fluxuri de numerar provenite din activităţi de exploatare24 sunt: . Dintre tipurile de fluxuri identificate mai sus.7-8.încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii. de sens opus şi desfăşurat în acelaşi timp cu transferul d bunuri şi servicii. din principalele activităţi producătoare de venit ale întreprinderii. . dar decalate în timp faţă de acestea. Bucureşti. a menţine capacitatea de funcţionare (producţie) a întreprinderii. 42 . . din tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete. 2000..echivalentul unor drepturi sau obligaţii. cheltuieli de capital sau rambursarea datoriilor. sunt folositoare în prognozarea viitoarelor fluxuri de numerar din exploatare.conducerea unităţii trebuie să decidă asupra modului de utilizare a numerarului neangajat. a plăti dividende şi a face noi investiţii. constatăm trei funcţii esenţiale ale acesteia. împreună cu alte informaţii. 24 Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000. de investiţii şi de finanţare. plata dividendelor. fără a recurge la surse externe de finanţare. onorarii. Editura Economică.

pot da naştere unui câştig sau unei pierderi. cash-flow-ul din activitatea de exploatare include: . din moment ce se referă la principala activitate producătoare de venit a respectivei întreprinderi. Dacă toate operaţiunile ar fi efectuate cu “plata pe loc”.. Cu toate acestea.încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi daune. alte încasări etc.lichidităţi/disponibilităţi încasate. adică colectarea sumelor de la clienţi pentru vânzări de bunuri şi servicii. . O întreprindere poate deţine valori mobiliare şi titluri de credit pentru scopuri de tranzacţionare sau plasament. Dar pentru că aceste decalaje există şi sunt datorate existenţei creditelor comerciale ( credit –clienţii şi credit – furnizori). Prin urmare. anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare. 43 . fără decalaje între naşterea acestora şi decontarea lor. caz în care sunt similare stocurilor de mărfuri achiziţionate special pentru a fi revândute. de obicei.plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor. În mod similar.încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau tranzacţionare. fluxurile de numerar generate de cumpărarea şi vânzarea titlurilor de tranzacţionare şi plasament sunt clasificate drept activităţii de exploatare. . dobânzi şi dividende încasate.pe baza sistemului contabil european. . avansurile în numerar şi creditele acordate de instituţiile financiare sunt. fluxurile de numerar aferente acestor tranzacţii sunt fluxuri de numerar provenite din activităţi de investiţie. cu excepţia cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţie şi finanţare. se determină pe baza relaţiei: Venituri monetare ( încasate) din activitatea de exploatare . fluxurile de trezorerie degajate din activitatea de exploatare . clasificate drept activităţi de exploatare. Anumite tranzacţii. atunci fluxurile de trezorerie provenind din operaţiuni de exploatare ar fi egale cu diferenţa dintre veniturile monetare şi cheltuielile monetare.plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit. care este inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete. cum ar fi vânzarea unei instalaţii de producţie.Variaţiile decalajelor de trezorerie corespunzătoare = Flux de trezorerie provenit din activităţi de exploatare Potrivit normelor contabile în vigoare în ţările anglo-saxone.Cheltuieli monetare ( achitate) din activitatea de exploatare +/.

adică plăţi pentru cumpărări de stocuri materiale şi alte cheltuieli cu serviciile. 2002. . acesta este beneficiul net influenţat de provizioanele şi amortizările calculate. . în regie proprie. . care este rezultatul brut înainte de deducerea impozitului pe profit. .încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor întreprinderi. Aceste plăţi includ şi pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate şi la construcţia. 25 Iuliana Ţugui .lichidităţi/disponibilităţi plătite. Bucureşti. active necorporale şi alte active imobilizate. 62. şi interese în asocierile în participaţie ( altele decât încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare) ..Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. necorporale şi alte active imobilizate.încasările în numerar din vânzarea imobilizărilor corporale.plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor întreprinderii şi de interese în asocierile în participaţie ( altele decât plăţile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare). cash-flow brut. În cadrul activităţi de exploatare avem următoarele tipuri de cash-flow25: . Exemple de fluxuri de numerar provenite din activităţi de investiţii sunt: . care este egal cu cash-flow-ul brut diminuat cu impozitul pe profit.plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale. Editura Economică.cash-flow curent calculat prin deducerea cheltuielilor curente de exploatare din veniturile curente de exploatare. 44 . a imobilizărilor corporale. achitarea dobânzilor. .încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi ( altele decât avansurile şi împrumuturile unei instituţii financiare) .avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi ( altele decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară) . Astfel definit. impozitelor şi taxelor.  Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activităţi de investiţii este importantă deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de resurse menite a genera viitoare venituri şi fluxuri de numerar. pg. .cash-flow net.

achiziţionării de active imobilizate precum şi acordarea unor împrumuturi. 26 Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000. respectiv a creditului acordat debitorilor-cumpărători de imobilizări. Având în vedere sistemul contabil european. ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung. precum şi colectarea sumelor ce au fost date sub formă de împrumuturi.plăţile în numerar aferente contractelor futures.plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile întreprinderii.lichidităţi/disponibilităţi plătite în urma efectuării unor investiţii financiare.Variaţiile decalajelor de trezorerie corespunzătoare = Flux de trezorerie afectat operaţiunilor de investiţii Dacă avem în vedere sistemul anglo-saxon. pg. în afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare sau când încasările sunt clasificate ca fiind activităţii de finanţare. 45 . a împrumuturilor.încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă. Editura Economică.decalajele de trezorerie care apar în timpul operaţiunilor de investiţii ca urmare a creditului primit de la furnizorii de imobilizări. fluxurile de numerar aferente respectivului contract sunt clasificate în aceeaşi manieră ca şi fluxurile de numerar aferente poziţiei astfel acoperite. datoriilor neasigurate. implică determinarea fluxurilor de trezorerie din operaţiuni de investiţii pe baza relaţiei: Vânzări de imobilizări Achiziţii de imobilizări +/. obligaţiunilor. . .rambursările în numerar ale unor sume împrumutate.încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital. Când un contract reprezintă un instrument de acoperire a unei poziţii de risc indentificabile. forward. de opţiuni şi swap. Exemple de fluxuri de numerar provenite din activităţi de finanţare26 sunt: . . 2000. Bucureşti.  Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activităţi de finanţare este importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare aşteptate de către finanţatorii întreprinderii. .lichidităţi/disponibilităţi încasate din vânzări de titluri sau alte imobilizări deţinute. 7-10. observăm că cash-flow-ul din activitatea de investiţii include: ..

precum şi modificări ale datoriilor sub formă de împrumuturi. Operaţiunile de finanţare sunt operaţiunile din exterior ce determină modificări ale capitalului. precum şi pentru plata dividendelor către acţionari. profitul din exploatare înainte de impozitare şi elementele extraordinare este ajustat cu : . vol. 2. fie în sensul majorării.se foloseşte următoarea relaţie: Creşteri de capital – rambursări de capital ( sub formă de lichidităţi) + Împrumuturi contractate . . cuprinde: . Metoda indirectă diferă de prima doar în privinţa informaţiilor privind fluxurile de numerar din exploatare. Informaţiile pot fi obţinute din înregistrări contabile sau din ajustarea vânzărilor. creanţelor şi datoriilor şi a altor elemente care afectează numerarul. diferenţe de curs valutar) 27 Ioan Moroşan – Contabilitatea financiară şi de gestiune a firmei armonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate. provizioane.lichidităţi/disponibilităţi încasate din împrumuturi pe termen lung sau scurt şi de la acţionari sub formă de aport. costului acestora şi a altor elemente din contul de profit şi pierdere cu variaţii ale stocurilor. Metoda directă27prezintă încasările şi plăţile aferente exerciţiului financiar respectiv. pe baza sistemului anglo-saxon.. Întreprinderile sunt încurajate să folosească această metodă. 2003. 46 . O întreprindere trebuie să raporteze fluxurile de numerar folosind una din cele două metode de întocmire şi prezentare a situaţiei fluxurilor de numerar: metoda directă şi metoda indirectă. Suceava. deoarece informaţiile obţinute sunt folosite la estimarea fluxurilor viitoare de numerar. pe baza sistemului contabil european.plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui contract de leasing financiar.Variaţiile decalajelor de trezorerie corespunzătoare = Flux de trezorerie provenit din operaţiuni de finanţare Cash-flow-ul din activitatea de finanţare. pg. 343-344.cheltuielile şi veniturile nemonetare ( amortizări. În acest caz.astfel. fie al diminuării.Rambursări de împrumuturi +/. Editura Evcont Consulting. de investiţii şi de finanţare). clasificate pe cele trei tipuri de activităţi ( de exploatare. pentru determinarea fluxurilor din operaţiuni de finanţare. în urma emiterii şi vânzări de acţiuni.lichidităţi/disponibilităţi achitate pentru rambursarea împrumuturilor.

. În consecinţă.elemente de cheltuieli şi venituri care sunt luate în considerare la determinarea fluxurilor de numerar din activităţile de investiţii şi de finanţare (pentru a nu se dubla efectele). Aceasta presupune parcurgerea unei faze de sinteză şi a unei faze de interpretare. Analiza financiară are un caracter retrospectiv pentru că se bazează pe evoluţii trecute şi pe caracteristici constatate la un moment dat. situaţiile constatate la un moment dat conţin şi 47 . De aceea. analiza financiară se sprijină pe prelucrarea datelor contabile şi economice. CAPITOLUL 2 ANALIZA FINANCIAR-CONTABILĂ PE BAZA FLUXURILOR DE TREZORERIE Informaţiile contabile şi cele financiare din raportările financiare se pot utiliza fie pentru realizarea unui diagnostic financiar.variaţia necesarului de fond de rulment ( capitalul circulant) . fie pentru a realiza previziunile financiare pentru un orizont de timp bine delimitat. iar corectitudinea rezultatelor depinde în primul rând de condiţiile de colectare a datelor şi de obiectivele vizate. al căror obiectiv constă în a anticipa şi preveni riscurile financiare care ameninţă întreprinderea.

pe seama capitalurilor proprii.000 lei. 2. printr-o analiză dinamică pe baza fluxurilor financiare. Din 1998 S.C.238. judeţul Suceava a fost înfiinţată în luna aprilie 1998 în urma divizării S.A.A. Teoria şi practica în domeniul analizei financiare arată că funcţionarea şi dezvoltarea unei întreprinderi se bazează pe respectarea a două restricţii financiare date de solvabilitate şi rentabilitate. nr.Editura Economică. analiza financiară este definită ca fiind “ activitatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a întreprinderii la încheierea exerciţiului. iar din iunie 2000 este societate cu capital integrat privat romînesc. analiza financiară pune în evidenţă faptul că echilibrul viitor al întreprinderii depinde de evoluţia viitoare a fluxurilor financiare. obiective care permit evaluarea gradului de autonomie a întreprinderii şi valoarea de piaţă a întreprinderii. prin realizarea unei analize statice pe bază de bilanţ.386 acţiuni. Analiza financiară este un instrument deosebit de preţios de care dispun factorii de decizie pentru a cerceta şi evalua o stare de fapt din domeniul financiar contabil. ca părţi componente ale diagnosticului financiar. în timp ce analiza tradiţională permite aprecierea nivelului de îndatorare şi evaluarea riscului preluat de către asociaţi.1 Prezentarea generală a societăţii S. Suceava în opt societăţi comerciale. 26.A.675 mii lei echivalînd cu 1. echilibrul financiar şi condiţiile de finanţare pot fi apreciate fie la un moment dat.C.C. Există opinii diferite cu privire la definiţia analizei financiare. 28 I. Bucureşti. Gura Humorului cu sediul în oraşul Gura Humorului. 419 48 . ele acordînd persoanelor drepturi egale. în cazul deciziilor de investiţii. Acţiunile sunt nominative şi de o valoarea egală. Aceasta din urmă are ca obiective principale aprecierea condiţiilor de echilibru financiar şi măsurarea rentabilităţii capitalului investit. Mirforex S. valoarea unei acţiuni este de 100. Mirforex S. 1994. Stancu – Gestiunea financiară a agenţilor economici.542. a funcţionat ca societate mixtă cu capital de stat şi privat romînesc.elemente potenţiale cu privire la modul în care va evolua întreprinderea. pg. Astfel. Ea îşi propune să stabilească punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi de dezvoltare într-un mediu concurenţial”28. strada Ciprian Porumbescu. Capitalul subscris vărsat este în valoarea de 154. Din acest motiv. fie pe un interval calendaristic. La rândul lor. Forex S.

denumite şi mic mobilier. Acestea sunt destinate în special vânzării la export şi la intern. Forex S. O parte din masa 49 . execută reparaţii şi rebobinat. Din sortimentele menţionate mai sus. rumeguş). lemn construcţii rurale.C. o parte se livrează ca atare. rămăşiţe de la fabricarea cherestelei. colectarea. În ultima perioadă de timp. Societatea mai dispune de două secţii în care se realizează produse din lemn cu prelucrare superioară. În cadrul societăţii funcţionează ca secţii atelierele mecanice care produc energie termică. impregnarea materialului lemons (stâlpi şi traverse) cu creuzot.Obiectul de activitate al societăţii îl constituie exploatarea masei lemnoase din parchetele forestiere licitate de Regia Naţională a Pădurilor. reparaţii curente şi revizii tehnice pentru utilajele şi instalaţiile existente în secţiile de bază ale întreprinderii. Suceava şi a altor societăţii. stâlpi răşinoase şi traverse pentru impregnare cu creuzot etc. traverse. Stulpicani. Prelucrarea lemnului în centre de sortare şi preindustrializarea. stâlpi telecomunicaţii răşinoase etc. Din parchetele de exploatare forestieră lemnul ajunge în centrele de sortare şi preindustrializare. curăţirea primară şi transportul. prelucrarea cherestelei pentru mic mobilier. lemn de foc fasonat din fag şi răşinoase. Gura Humorului. În sectoarele de exploatare activităţile constau în pregătirea exploatării şi exploatarea propriu-zisă a lemnului: doborârea. fag. piese de schimb. Activitatea de export se realizează prin intermediul S. prestări de servicii la terţi în domeniul exploatării lemnului. Prin debitarea buştenilor în secţiile de industrializare se realizează cherestea de fag şi răşinoase. Din prelucrarea mecanică a lemnului rezultă un volum mare de masă lemnoasă ce poate fi reutilizată (capete de buşteni. Aici rezultă mai multe produse şi anume: buşteni gater răşinoase. societatea execută şi procese de exploatare a lemnului pentru diverşi beneficiari care au licitat masă lemnoasă în zona judeţului Suceava şi au solicitat exploatarea acesteia. motoare electrice.A. Solca. iar o parte se folosesc în societate ca semifabricate pentru alte produse:buşteni răşinoase pentru cherestea. Materia primă provine de pe raza ocoalelor silvice Frasin. Procesul productiv se desfăşoară în parchete (parcele de tăiat) fiecare cu particularităţile sale. precum şi Tuşnad şi Miercurea Ciuc. debitarea buştenilor pentru obţinerea cherestelei de răşinoase şi a traverselor. comercializarea directă a unor produse.

Lunar se întocmesc rapoarte statistice privind realizarea producţiei. 20 maiştri. astfel încât înainte. societatea va fi lichidată. investiţii şi alte asemenea fonduri.2 Analiza statică a echilibrului financiar 50 . la termenele stabilite la SC Mirforex SA să constituie sursa de bază pentru centralizarea şi prelucrarea datelor în vederea calculării indicatorilor economici şi financiari. cercetării şi dezvoltării de produse. Plata dividendelor cuvenite acţionarilor se face de către societate în condiţiile legii. Forţa de muncă este asigurată în cea mai mare parte din zonele localităţilor pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea. Exerciţiul economico-financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie al fiecărui an.lemnoasă recuperabilă este utilizată la centrele termice sub formă de combustibili sau vândută ca atare populaţiei. Din profitul societăţii după plata impozitului pe profit se pot constitui fonduri destinate modernizării. În exploatare sunt angajaţi 259 salariaţi. În cadrul societăţii funcţionează următoarele secţii şi sectoare de producţie: 2 sectoare de exploatare: unul la Frasin şi unul la Gura Humorului şi trei fabrici: două la Frasin şi una la Gura Humorului. aprobat de Adunarea Generală a Acţionarilor. În caz de dizolvare. iar în activitatea de prelucrare a lemnului sunt angajaţi 261 salariaţi. a livrărilor de mărfuri. Primul exerciţiu începe la data constituirii societăţii. cât şi analiza acestora. Profitul impozabil se stabileşte în condiţiile legii. 2. din care pe structură: 462 muncitori. a utilizări forţei d muncă şi a realizării productivităţii muncii. Lichidarea societăţii şi repartizarea patrimoniului său se va face în condiţiile şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Evidenţa primară şi tehnico-operativă este organizată la nivel de secţii şi sectoare. 38 personal TESA. dar şi din zonele învecinate. Profitul societăţii se stabileşte pe baza bilanţului contabil. Societatea îşi desfăşoară activitatea în zona depresionară de-o parte şi de alta a râurilor Moldova şi Suha. a cifrei de afaceri. Căile de acces cuprind o reţea diversificată de drumuri şi cale ferată. a principalelor indicatori tehnico-financiari. În cadrul activităţilor de exploatare şi industrializare sunt angajaţi 520 muncitori şi personal tehnic şi economic. Societatea se va dizolva în condiţiile prevăzute de lege.

în esenţă. de evidenţiere materială a modului în care au fost folosite resursele proprii sau atrase.Analiza economico-financiară la nivelul unei entităţii economice se realizează pe baza informaţiei contabile oferite de documentele de sinteză (bilanţ. În aceste condiţii. aceasta prezentându-se. prin intermediul bilanţului se urmăreşte evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe termen scurt. Cu alte cuvinte. cu toate piesele componente. Pentru ca această analiză să fie edificatoare. din punct de vedere financiar. este necesar comparabilitatea datelor în timp din punctul de vedere al perioadelor şi al unităţii monetare. Din acest punct de vedere. Astfel.1 Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ Sistemul informaţional contabil pune la dispoziţie toate datele şi informaţiile ce trebuie urmărite atunci când se realizează echilibrul financiar. la care se adaugă informaţii înregistrate în conturi din afara bilanţului surprinse mai mult sau mai puţin în conturile anuale. sfârşitul anului. elementele din activul bilanţului reprezintă alocări de fonduri. Remarcăm faptul că analiza pe baza structurii bilanţului este o metodă tradiţională de apreciere a echilibrului financiar al întreprinderii care 51 . 2. se poate realiza o analiză la intervale egale de timp pentru a vedea modul în care a evoluat din punct de vedere economico-financiar entitatea economică. sub forma decalajelor sau sub forma ratelor. iar pasivul bilanţului reflectă sursele de provenienţă a fondurilor. anexe. Pentru realizarea acestui studiu asupra structurilor de capital. analiza statică apelează la bilanţul contabil. în vederea constituirii unei structuri de producţie. Analiza statică este orientată pe studiul structurilor de capital ale întreprinderii. O analiză financiar-contabilă pe bază de bilanţ este o analiză statică a situaţiei unei entităţi economice la o anumită dată. bilanţul devine un instrument de reflectare a echilibrului financiar al întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar. iar contul de rezultate exprimă modul în care s-a ajuns la această stare patrimonială.2. sub forma unui echilibru între utilizări şi resurse. cont de profit şi pierdere. Astfel. de regulă. care au fost fluxurile de cheltuieli şi de venituri ce au marcat evoluţia întreprinderii de la începutul până la sfârşitul perioadei. tabloul fluxurilor de trezorerie) la sfârşitul unei perioade de gestiune. În aceste condiţii. iar metoda utilizată pentru aceasta o constituie compararea diferitelor elemente complementare sau opuse din aceeaşi structură. principala sursă de informare o reprezintă bilanţul contabil. bilanţul exprimă starea patrimonială existentă la încheierea exerciţiului financiar.

În aceste condiţii.2. Astfel. Fondul de rulment este definit ca un excedent de resurse al cărui grad de exigibilitate este redus sau chiar nul. 2. sunt necesare câteva corecţii asupra elementelor patrimoniale din bilanţul contabil în vederea obţinerii bilanţului financiar şi a celui funcţional. peste activele al căror grad de lichiditate este scăzut sau nul. Bucureşti. în care se încadrează bunuri de natura imobilizărilor şi activele ciclice ce au o stabilitate de cel puţin un an şi nu sunt afectate de datorii faţă de furnizori. în termeni de stocuri pornind de la bilanţ. la un moment dat. Cu alte cuvinte. 29 Iuliana Ţugui . respectiv o analiză financiară statică bazată pe bilanţul funcţional. există posibilitatea realizării unei analize financiare statice bazate pe bilanţul financiar. ceea ce presupune ca analiza acestor riscuri pe baza bilanţului financiar să aibă la bază principiile unei finanţări clasice prudente.permite punerea în evidenţă a indicatorului global al echilibrului financiar ce poartă numele de fond de rulment. Corespunzător celor două feluri de bilanţ.  Finanţarea activelor stabile pe baza datoriilor pe termen mijlociu sau lung este posibilă doar dacă se respectă următoarele condiţii: aceste datorii să nu reprezinte mai mult de jumătate din capitalurile permanente. 145 52 .1.1 Analiza statică a echilibrului financiar pe baza bilanţului financiar În general. riscurile financiare la care este supusă întreprinderea sunt legate de lipsa lichidităţilor şi de existenţa unui grad mare de îndatorare. în care toate activele stabile să fie finanţate pe seama resurselor proprii. pentru ca informaţiile oferite să fie semnificative. aceste datorii să poată fi rambursate progresiv prin autofinanţare. pg.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. până când unitatea va reveni la situaţia “ideală”. Editura Economică. acest indicator apare ca o marjă de securitate sau o garanţie a solvabilităţii viitoare a întreprinderii. o finanţare clasică prudentă presupune respectarea următoarelor reguli29:  Activele stabile. Constatarea echilibrului financiar al întreprinderii. 2002. care reprezintă două instrumente de apreciere a riscurilor financiare la care este supusă întreprinderea. impune ca aceasta să respecte criteriile de lichiditate şi exigibilitate în ordonarea posturilor de activ şi de pasiv. nu trebuie să fie finanţate pe baza datoriilor pe termen scurt sau a creditelor de trezorerie.

Finanţe şi analiză financiară. Suceava.plata anuităţilor la împrumuturile restante. Respectarea regulilor impuse de o finanţare clasică prudentă se constată în momentul realizării analizei financiare prin intermediul bilanţului financiar. chiar dacă majoritatea analiştilor consideră capacitatea de autofinanţare sau rezultatul net mult mai adecvate pentru analiză. Editura Universităţii. care au în vedere următoarele reguli de bază30: ♦ Elementele de activ sunt grupate în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate a următoarelor elemente: . excedentul brut din exploatare este considerat un sold intermediar de gestiune de bază. . 1996. în special a dobânzilor la împrumuturi nerambursate. În aceste condiţii. . În vederea analizei bilanţului este necesară studierea succesivă a activului care grupează mijloacele şi a pasivului care indică resursele de care dispune întreprinderea. 30 Doina Robu .active imobilizate ce reprezintă elemente importante din patrimoniul întreprinderii. cât şi capacitatea întreprinderii de a acoperi datoriile cu scadenţă mai mică de un an. pg. peste nivelul veniturilor financiare. exigenţa finanţării din capitaluri proprii impune realizarea unui excedent brut de exploatare suficient de mare care să permită efectuarea următoarelor plăţi: . instrument care pune în evidenţă atât modul de finanţare a activelor cu durată de utilizare mai mare de un an. .plata dividendelor stabilite pentru remunerarea capitalului propriu.finanţarea menţinerii activelor existente şi a extinderii investiţiilor făcute în imobilizări. Finanţarea activelor stabile se poate realiza şi pe seama datoriilor de exploatare.  Atunci când o întreprindere vrea să fie independentă din punct de vedere financiar. măsurarea echilibrului între diferitele mase bilanţiere. . în mod indirect.evaluarea capacităţii întreprinderii de a face faţă obligaţiilor de plată cu termen scadent sub un an. prin amortizare contribuie la formarea şi asigurarea capacităţii de autofinanţare. doar dacă acest tip de active nu reprezintă mai mult de o treime din totalul activelor stabile. respectiv o parte a capitalului economic şi care.prezentarea patrimoniului real al întreprinderii în condiţiile evaluării posturilor din bilanţ. iar diferenţa să fie finanţată din surse permanente. . care trebuie să permită: .calcularea şi reprezentare grafică a fondului de rulment financiar.plata cheltuielilor financiare. 81 53 .

. finanţând în mare parte activele imobilizate şi asigurând o garanţie pentru terţi..datoriile care nu sunt clasificate conform termenului lor de scadenţă ci numai după natura lor.conturi de regularizare şi asimilate care cuprind atât cheltuielile constatate în avans care urmează a se include eşalonat pe cheltuieli în perioadele următoare de gestiune. ♦ Elementele de pasiv se grupează în ordinea crescătoare a exigibilităţii resurselor de care dispune întreprinderea pentru a finanţa funcţiile sale. denumite active ciclice. provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli rămân la dispoziţia întreprinderii. Astfel. denumite active stabile. Informaţiile asupra exigibilităţii datoriilor sunt foarte importante în studiul echilibrului financiar al întreprinderii. cât şi diferenţele de conversie-activ. Aceste prime sunt cheltuieli financiare care trebuie să fie amortizate pe durata împrumutului. Ele pot fi asimilate pe plan financiar cu datorii a căror scadenţă este incertă. şi active ce au un grad de lichiditate sub un an.active circulante ce reprezintă acele elemente care nu sunt destinate să rămână durabil în întreprindere. . Astfel se obţine un activ financiar cu mase ce au un grad de lichiditate mai mare de un an. adică diferenţele favorabile de curs valutar între data de intrare a creanţelor şi datoriilor exprimate în devize şi data închiderii exerciţiului. posturile din bilanţul contabil se regăsesc în întregime pe acelaşi nivel în cadrul bilanţului financiar. . Există cazuri în care anumite posturi de stocuri şi creanţe se pot regăsi în cadrul activelor imobilizate. Sunt constituite înaintea determinării rezultatului şi reduc profitul înainte ca acel risc să se realizeze. . . 54 . Atât timp cât riscurile sunt previzibile. pasivul bilanţului cuprinde: .provizioane pentru riscuri şi cheltuieli care au rolul de a acoperi un eventual risc ce poate afecta un element de activ. Rezultatul exerciţiului influenţează pasivul bilanţului contabil. În cea mai mare parte. ceea ce face să apară distincţie între bilanţul înaintea repartizării rezultatului exerciţiului şi bilanţul după repartizarea rezultatului exerciţiului. adică diferenţele nefavorabile aferente creanţelor şi datoriilor în devize.prime privind rambursarea obligaţiunilor care reprezintă diferenţa dintre valoarea de rambursare a obligaţiunilor şi valoarea de emisiune.conturi de regularizare şi asimilate care regrupează veniturile înregistrate în avans şi diferenţele de conversie-pasiv. adică acele fonduri care sunt în mod permanent la dispoziţia întreprinderii.capitalurile proprii. stabilite între valoarea lor de intrare şi valoarea acestora la cursul ultimei zile a exerciţiului financiar.

Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. ♦ În pasivul bilanţului se regăsesc capitalurile proprii şi cele atrase pentru perioade diferite de timp. sunt denumite şi alocări stabile sau permanent ( imobilizări necorporale. în cadrul cărora sunt cuprinse elementele patrimoniale cu viteze de rotaţie mai mari şi durate ale acestora mai mici de un an şi care poartă numele de alocări ciclice sau temporare ( stocuri. În construcţia bilanţului financiar clasamentul posturilor de activ şi de pasiv se face exclusiv după criteriile de lichiditate şi exigibilitate. creanţe cu scadenţa sub un an. corporale . atunci când se realizează o analiză prin fluxuri financiare şi se doreşte eliminarea influenţelor ce pot să apară în cazul unor indicatori financiari ca urmare a politicilor financiare şi de dividend pe care le aplică un agent economic. 147 55 . cheltuieli înregistrate în avans pentru o perioade mai mici de un an. Acestea se grupează după gradul de exigibilitate. disponibilităţi). adică însuşirea de a deveni 31 Iuliana Ţugui . contabil şi fiscal. ♦ În activul bilanţului31 sunt înscrise mai întâi elementele cele mai puţin lichide. obţinând mărimi semnificative în analiza financiară. dar nu răspunde exact la exigenţele analizei financiare. financiare). Bucureşti. . postul alte datorii se modifică cu totalul dividendelor datorate acţionarilor. corporale şi financiare cu durată rămasă sau durată de rambursare/recuperare de peste un an. Bilanţul financiar grupează datele contabile după criterii financiare de lichiditate şi exigibilitate. astfel postul de rezerve se modifică cu sumele alocate pentru constituirea acestora. dar este posibilă prezentarea lui şi în valori brute. De aceea este necesar ca plecând de la bilanţul contabil să se efectueze o serie de regrupări a datelor pentru a se obţine bilanţul financiar. bilanţul financiar se prezintă în valori nete. Astfel. care. activul financiar se obţine prin prelucrarea şi corectarea activului bilanţier după cum urmează: .la active imobilizate se includ: imobilizări necorporale. Editura Economică. datorită vitezei de rotaţie mai lente. 2002. prime de rambursare a obligaţiunilor eşalonate pe o periadă mai mare de un an. apoi se trec elementele mai lichide. ♦ În cele mai dese cazuri. Bilanţul contabil răspunde la multiple cerinţe de ordin juridic. creanţe cu o scadenţă mai amre de un an.la active circulante rămân: elemente de imobilizări necorporale şi financiare cu durată rămasă sau durată de rambursare/recuperare mai mici de un an. cheltuieli înregistrate în avans pentru o perioadă mai mare de un an. stocuri. pg.În urma repartizării rezultatului exerciţiului se modifică structura pasivului contabil deoarece o parte din acestea se regăseşte în alte posturi. creanţe. Se procedează în acest scop la o serie de corecţii atât în activul cât şi în pasivul bilanţului.

56 .596.650. Tabelul 2.000 mii lei cu scadenţa de peste un an.610 192.272 3. Capitalurile proprii sunt urmate de împrumuturile contractate pentru o perioadă lungă de timp cunoscute sub denumirea de datorii financiare.205 25. Pasivul financiar se obţine pornind de la pasivul bilanţului contabil. se regăsesc mai întâi elementele patrimoniale care nu sunt exigibile la o anumită dată.169.000 192.478 20. la care se aplică o serie de corecţii: . Evidenţiem modul de constituire a bilanţului financiar pornind de la un bilanţ contabil sistematizat (tabelul 2. adică capitalurile proprii provenite din subvenţii.169 500. acestea fiind contractate.12.295.526 Pasiv Capital social Prime legate de capital Rezerve Profit Furnizori Credite bancare (3) Datorii la buget TOTAL PASIV -mii lei Valori nete 154.477 8. pentru activitatea curentă de exploatare şi care mai sunt denumite şi datorii de exploatare. credite pe termen scurt.974.071 5. Urmează toate celelalte datorii ( furnizori.scadente la un anumit termen ( scadenţă).675 4.în cadrul datoriilor pe termen scurt se cuprind datroriile unităţii scadente sub un an şi veniturile constatate în avans pe o perioadă mai mică de un an. Acestea.238.095 43. creditori. . Astfel.290. împreună cu capitalurile proprii formează capitalurile permanente ( stabile).1 Bilanţul contabil la data de 31. – clienţii includ creanţe în valoare de 300.915. în general.1) şi de la o serie de informaţii suplimentare aferente elementelor patrimoniale.288.000 mii lei cu durată de recuperare/rambursare mai mică de un an.526 Informaţii suplimentare: – imobilizările financiare includ şi investiţii de 1. datoriile financiare ale societăţii exigibile după o perioadă mai mare de un an şi veniturile înregistrate în avans pentru o perioadă mai mare de un an.în capitalul permanent sunt incluse: capitalul propriu ( format din capitalul propriu din bilanţul contabil la care se adaugă provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli constituite pentru o perioadă mai mare de un an). obilgaţii sociale şi fiscale) cu o scadenţă mai mică de un an.974.2004 Activ Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare (1) Mărfuri Clienţi (2) Debitori Disponibilităţi TOTAL ACTIV Valori nete 125.

205 1. valoare de 1.000 7. adică suma resurselor permanente să depăşească alocările permanente. nevoie ce poate căpăta în timp un caracter permanent şi deci este evident că ea ar trebui să fie finanţată din resurse stabile.915. În urma aplicării corecţiilor specifice fiecărui post din bilanţul contabil pe baza informaţiilor suplimentare obţinem următorul bilanţ financiar: Tabelul 2.000 Creanţe debitori (peste un an) Investiţii financiare (sub un an) 1.450. Din punct de vedere teoretic.974.974.526 După construirea bilanţului financiar.169 TOTAL PASIV 192. dar eficient pentru întreprindere ar fi ca o parte din activele circulante să fie finanţate din resurse cu caracter permanent.000 mii lei se prelungeşte pentru o perioadă de doi ani. Dacă fondul de rulment este calculat periodic.290.000 25. În plus. întreprinderile au nevoie de capital pentru finanţarea necesarului de exploatare.477 500.295. jucând rolul de prim indicator al echilibrului financiar ce sintetizează modalitatea de realizare a echilibrului structural între elementele stabile ale bilanţului.– din creditele bancare.272 Debitori Disponibilităţi 3.000 Mărfuri 43.200.2 Bilanţul financiar la data de 31. adică imobilizările trebuie finanţate din capitaluri proprii şi din datorii financiare. se va asigura 57 . ne va ajuta să obţinem un echilibru financiar pe termen lung şi să contribuim la echilibrul finanţării pe termen scurt.2004 Activ Valori nete Imobilizări necorporale Imobilizări corporale 125.12.238. situaţie în care întreprinderea dispune de o marjă de siguranţă.071 Imobilizări financiare (peste un an) 4.526 Pasiv Capital social Prime legate de capital Rezerve Datorii financiare Furnizori Dividente de plată Datorii la buget Credite bancare -mii leiValori nete 154.478 Clienţi 19.988.610 TOTAL ACTIV 192. analiza financiară se bazează pe două principii proprii care trebuie respectate în materie de finanţare. Acest excedent poartă numele de fond de rulment şi serveşte la finanţarea exploatării.596.169.095 Creanţe clienţi (peste un an) 300.675 4.200. este suficient ca suma capitalurilor permanente să fie cel puţin egală cu suma utilizărilor permanente. Primul principiu al analizei financiare constă în necesitatea finanţării alocărilor permanente pe baza capitalurilor permanente.

fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante faţă de datoriile pe termen scurt. se observă că mărimea fondului de rulment este de 34. fond de rulment propriu ( FRP). Mirforex S. reprezentând aşa numita analiză externă a fondului de rulment. 58 .166 = 34.714 mii lei).metoda de calcul pe baza datelor din partea inferioară a bilanţului financiar. Există două modalităţi de determinare a fondului de rulment total şi anume: . iar pasivele o exigibilitate redusă. a cărei valoare să fie în măsură să facă faţă neregularităţilor de scadenţă.880 -125. Fondul de rulment reprezintă diferenţa dintre capitalurile permanente şi imobilizările nete.714 mii lei. În exemplul nostru s-a obţinut un fond de rulment pozitiv (34. Există mai multe forme de fond de rulment.238. Fond de rulment (FR) = Resurse permanente (RP) – Alocări permanente (AP) Pe baza datelor din bilanţul prezentat anterior ca exemplu. Această rezervă este fondul de rulment total.169.000) – (125.295.260.714 mii lei).733. Fondul de rulment total (FRT) = Capitaluri permanente(Kp) .Imobilizări nete (IN) Acest mod de calcul pune accentul pe originea fondului de rulment şi pe variabilele determinante ale acestuia.095 + 300.205 +1.675 +4.000)) = 159.200.metoda de calcul pe baza datelor din partea superioară a bilanţului financiar unde activele au o lichiditate scăzută. astfel ((capital social + rezerve + datorii financiare) – (imobilizări corporale + imobilizări financiare + creanţe clienţi pentru perioade mai mari de un an)) = ((154.260. iar echilibrul financiar pe termne lung este asigurat.continuitatea finanţării pe termen scurt. fond de rulment străin (FRS).A. dintre care amintim:fond de rulment total (FRT). Conform acestei metode.c. continuitatea în finanţarea activităţii curente a firmei şi se va evita golurile de disponibilităţi ( de trezorerie). .260. creşte. ceea ce evidenţiază că marja de securitate a s.071 + 4.473. fond de rulment net (FRN). ♦ Fondul de rulment total (FRT) Asimetria dintre scadenţa obligaţiilor pe termen scurt şi transformarea activului în disponibilităţi băneşti impune constituirea unei rezerve.

C.Editura Universităţii.154.stocuri .359 47. pg.147.997 164.822.079 211. o diminuare a fondului de rulment sau un fond de rulment neschimbat.3 cele două modalităţi de determinare a fondului de rulment total: Tabelul 2.492. fondul de rulment este mai mare decât în cazul amortizării liniare.303. care este finanţarea activului circulant.497 31.503 79.670.111.757 55.994 2004 125.260 23. se prezintă în tabelul 2.156.974 543.326 57.158 132. Pe baza datelor din bilanţul S.319.796.492.647 211.670.619.856 49.862 164.404 30.404 155.872.695.539.162.1998.045 27.551.368.668. Aceasta reprezintă analiza internă a fondului de rulment32.663 6. dintre care o importanţă remarcabilă prezintă politica de amortizare. Mirforex S.crt 1 2 Indicatori activ imobilizat net active circulante din care .842.174.418 -4.156.785 46.158 23.creante .045 -17.557.382 5. Suceava.mii lei Diferenţe 20042003 40.166 85.162. Pe lângă analiza statică. .757 155.325. putându-se constata o creştere a fondului de rulment.359 25.A. Astfel.008.339 4. se poate şi o analiză a dinamicii fondului de rulment în timp.800 5.2004 nr.522.474 5.301.359 128. dacă se utilizează amortizarea degresivă.3 Bilanţul financiar la data de 31.842.Fondul de rulment total (FRT) =Active circulante (AC)-Datorii pe termen scurt (DTS) Această metodă de calcul evidenţiază mai bine utilizarea fondului de rulment.591 .385 25.767.disponibilitati total activ ( 1+2) capital propriu datorii pe termen m si l capital permanent (4+5) datorii pe termen scurt total pasiv (6+7) fond de rulment (6-1 sau 2-7) 2003 84.238 55. Mărimea fondului de rulment este influenţată de o serie de factori.053.988.082 46.154 59 . punând accentul pe finalitatea sa.12.403 3 4 5 6 7 8 9 32 Doina Robu – Controlul de gestiune pe bază de bilanţ.

668. se observă că acesta înregistrează o valoare pozitivă.mii lei Diferente 2004-2003 -17.591 30. Bilanţul financiar la data de 31.666. fondul de rulment propriu este prezentat în tabelul de mai jos: Tabelul 2. Mirforex S.836 31.056 .668.522.156.154.În urma analizei efectuate prin ambele metode de calcul a fondului de rulment.591 55.862 16.403 -4.994 4. are o situaţie financiară bună.651. În anul 2004. în ambii ani. fondul de rulment înregistrează o scădere de (-17. cât şi în anul 2004.158 43.647 -24.158 -12. atât în anul 2003.785 -40. respectiv activee circulante.C. Fondul de rulment propriu poate fi exprimat astfel: FRPtl = Fondul de rulment total (FRT) – Datorii pe termen lung (DTL) Sau FRPts = Fondul de rulment total (FRT) – Datorii pe termen scurt(DTS) Pe exemplul nostru din bilanţul prezentat anterior. acesta are o valoare pozitivă ceea ce arată excedentul de resurse permanente asupra mijloacelor utilizate.154.026. crt 1 2 3 5 6 Indicatori fond de rulment total datorii pe termen m si l fond de rulment propriu pe termen m si l (1-2) datorii pe termen scurt fond de rulment propriu pe termen scurt (1-5) 2003 47.4.132 2004 30.319.A.2004 Nr. datorită creşterii fondului de rulment total.188 În ceea ce priveşte analiza fondului de rulment pe termen mediu şi lung. comparativ cu anul 2003. respective cinci ani) sau datoriile pe termen scurt (cu scadenţa sub un an).822.12.796.245 23.156. În cazul fondului de 60 . semnificînd faptul că S.998.677. datorită creşteri activului imobilizat net şi a datorilor pe termen scurt mai mult decît au crescut capitalurile permanente.403 mii lei). se constată că. ♦Fondul de rulment propriu (FRP) Fondul de rulment propriu reprezintã sursele interne ale firmei şi se calculeazã prin diferenţa (excedentul) dintre fondul de rulment total şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste un an.

Activele imobilizate nete reprezintă valoarea brutã totalã actualizatã a imobilizãrilor.994 . din care se scad amortizãrile şi provizioanele de activ corespunzãtoare.12. Astfel poate apãrea situaţia când .5. amortizarea. exclusiv.591 -17. Fondul de rulment net este o estimare mai exactă a surplusului care rãmâne dupã finanţarea potenţialã a activelor imobilizate. ca urmare a raportului diferit active curente/pasive curente.872. rezervele.166 40.147. crt 1 2 3 Indicatori capital permanent Active imobilizate nete fond de rulment net (1-2) 2003 132.C. Bilanţul financiar la data de 31.rulment pe termen scurt .în anul 2004 se înregistrează o valoare negativă.668.301.503 47. profitul net nerepartizat.695. deoarece acestea sunt luate în calcul la valoarea lor actualã.663 30. de exprimare a echilibrului financiar. el reprezintã un criteriu unic. realã. pe baza bilanţului S.2004 Nr. dar situaţiile financiare diferite. datorită creşterii datoriilor pe termen scurt. Astfel.154. ♦Fondul de rulment net (FRN) Fondul de rulment net se exprimã prin urmãtoarea relaţie: FRN = Capital permanent (Kp) –Active imobilizate nete (AIN) Unde: Capitalul permanent cuprinde capitalul social.497 84. dupã scãderea amortizãrii şi provizioanelor aferente lor.757 23.403 Fondul de rulment are totuşi o putere de cunoaştere limitatã.174.260 125. fondul de rulment net este prezentat în tabelul de mai jos: Tabelul 2.842. douã firme au aproximativ acelaşi fond de rulment.mii lei – Diferente 2004 2004 – 2003 155.822. ♦Fondul de rulment străin (FRS) 61 .A. Mirforex S.

522.663 fond de rulment net (1-2) Datorii pe termen m si l Datorii pe termen scurt fond de rulment propriu pe termen m si l fond de rulment propriu pe termen scurt fond de rulment strain pe termen m si l (3-6) fond de rulment strain pe termen scurt (3-7) 47. Fondul de rulment strain se exprimã prin relaţia: Fondul de rulment străin= Fondul de rulment net (FRN)–Fondul de rulment propriu(FRP) Pe baza calculelor efectuate în tabelul 2.497 155.862 30.6. fluxurile de intrări şi ieşiri.319.2004 Indicatori 2003 2004 Diferente 2004-2003 capital permanent 132.C.591 55.. Pe de altă parte.785 -12.166 40. în ambii anii.158 23.174.A.301.12.647 30. 62 . datorită creşterii fondului de rulment net.260 active imobilizate nete 84.) În principiu.842.156. fondul de rulment străin: Nr. au loc într-o manieră discontinuă.156.668.677.403 -4. legate de vânzare.503 125.862 43.026.796.998.668..994 4.647 -17. Mirforex S.158 23.872. obligaţii sociale. Folosind datele din anexa 1 am determinat în tabelul 2.156.132 4.156.158 31. obligaţii fiscale etc.822.522.147. care îmbracă forma datoriilor de exploatare ( resurse ciclice – furnizori.Fondul de rulment străin reprezintã surse atrase de la partenerii (plãţi în avans ) sau împrumutate de la bãnci.245 -40. în fiecare fază a acestui ciclu se găsesc încorporate fluxuri de trezorerie care nu sunt simultane cu fluxurile contabile. În schimb.757 23. se observă că S.319.836 16.695.796.056 55. activitatea de explotare a unei întreprinderi se derulează continuu şi constituie mijlocul de a face (de a realiza) cea mai eficientă utilizare a capacităţii de producţie a întreprinderii.591 -24. a înregistrata un fond de rulment străin pozitiv.6.651.crt 1 2 3 4 5 6 7 9 10 Bilanţul financiar la data de 31.785 Cel de-al doilea principiu al analizei financiare constă în faptul că finanţarea necesarului de exploatare trebuie să fie realizată din resurse temporare.666. creditori.158 31.154.188 -4.

faza de aprovizionare (faza A) în care au loc intrări de stocuri de materii prime. în care au loc consumaţiuni de valori în scopul obţinerii produselor/serviciilor destinate vânzării. . definit ca un ansamblu de operaţiuni desfăşurate cu un anumit scop. 2002. care determină o investire de disponibilităţi băneşti şi în faza de producţie. 1996. energie etc. Suceava.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie.Un ciclu de producţie. ştiut fiind faptul că în fiecare dintre ele generează fluxuri reale şi financiare.Finanţe şi analiză financiară. producţie şi vânzare. pg. La rândul lor. precum şi transformarea în bani a acestora. produsele finite sunt stocate un anumit timp înainte de a fi vândute clienţilor. 93 63 . Editura Economică. În momentul vânzării produselor finite. Astfel. în momentul achiziţionării de materii prime. În procesul de transformare a materiilor prime în produse finite sunt angajate cheltuieli de producţie. ce pot fi urmate imediat sau ulterior de fluxuri monetare de intrare. iar în cadrul acestei perioade o anumită parte din disponibilităţile băneşti sunt imobilizate în stocuri. Bucureşti. 150 Doina Robu . iar acest credit comercial constituie pentru ea o resursă de finanţare pe termen scurt. Înainte de intrarea în procesul de fabricaţie. cumpărătorilor li se acordă un anumit termen de plată şi abia la scadenţă creanţele comerciale sunt acoperite şi întreprinderea încasează disponibilităţile băneşti. materiile prime pot fi stocate o anumită perioadă de timp. 33 34 Iuliana Ţugui . pg. Funcţionarea regulată a ciclului de exploatare (figura 1)34 este asigurată prin deţinerea de stocuri în vederea producţiei şi desfacerii continue a bunurilor. semifabricate şi altele). În sinteză.faza de comercializare caracterizată prin fluxuri reale de ieşire din unitate ( produse. imobilizându-se disponibilităţi băneşti şi în faza de stocare. materiale şi servicii pentru buna desfăşurare a procesului de producţie şi care presupune ieşiri de disponibilităţi imediate sau ulterioare.faza de producţie/prestare (faza B) constă în derularea procesului de producţie propriu-zis. . întreprinderea poate să obţină un credit de la furnizorii săi. aceste faze sunt33: .. Editura Universităţii. presupune parcurgerea mai multor faze. În timpul derulării ciclului de exploatare există întotdeauna un decalaj între operaţiunile de aprovizionare. cum sunt salarii.

35 Doina Robu – Controlul de gestiune pe bază de bilanţ. . . Suceava.angajarea cheltuielilor se realizează când se contractează obligaţia bănească generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse.159 64 . Astfel. plata şi imputarea.plata constă în achitarea sumei de bani.consumul corespunde utilizării efective a resurselor pentru desfăşurarea unei activităţii. Dintre aceste patru momente. adică din fondul de rulment.1998. şi anume: angajarea.Editura Universităţii. care se pot explica astfel: . pe de o parte şi finanţarea înglobată în datoriile neachitate furnizorilor şi asimilate acestora.Aprovizionări Stocuri de material e Producţie (în curs) Stocuri de produse finite faza A faza B Vânzări faza C Fig. pe de altă parte 35. obţinem ce de-al doilea indicator al echilibrului financiar denumit necesar de fond de rulment. . 1 Ciclul de exploatare al întreprinderi Literatura de specialitate pune în evidenţă patru momente parcurse de o cheltuială. Decalajul în timp ce apare ca urmare a celor trei momente parcurse de o cheltuială conduce la un sold minim de plată cunoscut sub denumirea de pasiv stabil şi care contribuie la desfăşurarea normală a ciclului de producţie. consumul. nevoile de finanţare ale ciclului de producţie sunt mai mari decât resursele de finanţare. Necesarul de fond de rulment al exploatării poate fi exprimat ca diferenţă între banii blocaţii pentru constituirea stocurilor şi formarea creanţelor clienţi şi asimilate acestora. prezintă interes pentru abordarea noastră primele trei. situaţie în care apare un necesar de finanţat cunoscut sub denumirea de necesarul de fond de rulment (NFR). În cele mai multe cazuri. pg. Datorită caracterului repetitiv al necesarului de exploatare (active de exploatare ce se reânoiesc permanent) este indicat finanţarea sa din resurse permanente.

deoarece creşterea necesarului de fond de rulment reprezintă consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.647 25.326 24.474 31. necesarul de fond de rulment poate fi analizat ca: necesar de fond de rulment din exploatare (NFRE) necesar de fond de rulment din afara exploatării (NFRA) Plecând de la bilanţ.557.729.767.A. se observă că necesarul exploatării este pozitiv ceea ce reflectă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi mobilizate. 1 2 3 4 Indicatori Stocuri Creanţe de exploatare Datorii de exploatare Necesar de fond de rulment (1+2-3) 2003 49. Având în vedere ansamblul operaţiunilor desfăşurate de o întreprindere care sunt grupate în operaţiuni de exploatare şi operaţiuni în afara exploatării. avansuri acordate furnizorilor.avansuri clienţi.294 Pe exemplul nostru din bilanţul prezentat la anexa 1.040.319.008. cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare.557.286. Nr.279. atât activele circulante cât şi datoriile pot fi grupate în funcţie de apartenenţa lor la ciclul de exploatare sau în afara exploatării.806 2004 55. astfel: Activele circulante de exploatare (ACE) sunt reprezentate de: stocuri de materii prime şi materiale consumabile. . precum şi faptul că societatea prezintă o situaţie normală. mărimea întreprinderii şi politica sa comercială.C.053 43.974 543. NFR = Stocuri + Creanţe de exploatare – Datorii de exploatare Tabelul 2.594 -17.325. crt. 65 Datoriile de exploatare (DE) sunt reprezentate de: . . stocuri de produse în curs şi produse finite.512 -mii leiDiferenţe 2004-2003 5.furnizori şi conturi asimilate. Mirforex S.551.359 25.Necesarul fondului de rulment al ciclului de exploatare diferă în funcţie de specificul activităţii.385 25.7 Calculul necesarului de fond de rulment al S. nivelul de activitate (cifra de afaceri). clienţi şi conturi asimilate.800 55.

cum ar fi: mărimea valorii adăugate. conduce la majorarea necesarului de fond de rulment aferent activităţi de exploatare. Necesarul de fond de rulment din afara exploatării se calculează astfel: NFRA = ACA – DA Necesarul de fond de rulment se poate determina şi cu ajutorul formulei: NFR = NFRE + NFRA Variaţia necesarului de fond de rulment. necesarul de fond de rulment din exploatare se calculează astfel: NFRE = ACE – DE Pe baza bilanţului financiar al S. Astfel. . Ţinând cont de aceste elemente.A. mărimea cifrei de afaceri şi modul de gestionare a stocurilor.datorii fiscale şi sociale.313. depinde în mare parte de modificările necesarului de fond de rulment din exploatare şi într-o mai mică măsură de modificările necesarului de fond de rulment din afara exploatării.660 mii lei. Drept urmare. Necesarul de fond de rulment din exploatare este influenţat de o serie da factori. necesarul de fond de rulment din exploatare este foarte pentru acele întreprinderi care au un cuantum mic al valorii adăugate. accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor are ca efect diminuarea necesarului de fond de rulment 66 . influenţează nivelul necesarului de fond de rulment aferent activităţii de exploatare. Datoriile din afara exploatării (DA) sunt reprezentate de:datorii fiscale (impozitul asupra societăţii).C. Pe de altă parte. cifra de afaceri se modifică de la o perioadă la alta ca urmare a evoluţiei volumului desfacerilor şi preţurilor. iar ciclul de fabricaţie este mai lung.venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare. ele au nevoie de un necesar substanţial de fond de rulment pentru activitatea de exploatare.decontări cu asociaţii privind capitalul. modul de gestionare a stocurilor.. Activele circulante din afara exploatării (ACA) sunt reprezentate de: alte creanţe. o încetinire a volumului desfacerilor corelată cu tendinţa de creştere a stocurilor. privit în ansamblul său. Mirforex S.se observă că mărimea necesarului de fond de rulment din exploatare este de 8. Astfel. La fel. prin viteza de rotaţie a lor.

Calculul trezoreriei nete al S.557.294 574. .994 43.A. Suma algebrică a necesităţilor şi mijloacelor trebuie să fie pozitive pentru a face faţă situaţiilor neprevăzute.079 .536.806 4.aferent exploatării iar încetinirea vitezei de rotaţie a stocurilor determină o creştere a cuantumului necesarului de fond de rulment.403 -17.512 5. pentru perioada analizată.729.durata creditului acordat de furnizori. valoarea acesteia se prezintă în tabelul următor: Tabelul 2. crt. semnificând faptul că fondul de rulment este insuficient pentru asigurarea cerinţelor necesare desfăşurării activităţii. trebuie evaluate necesităţile în fluxuri monetare de ieşire (-) şi mijloacelor furnizate de fluxurile monetare de intrare (+).891 În ceea ce priveşte analiza trezoreriei se observă că aceasta înregistrează o valoare pozitivă în ambii anii. Nr.668. concretizată în disponibilităţi. Mirforex S. 67 . excedentul de finanţare se regăseşte sub forma trezoreriei nete (TN). la un moment dat. Dacă.111.286. Indicatori Fondul de rulment 1 2 3 Necesar de fond de rulment Trezoreria netă (1-2) 47. fondul de rulment existent depăşeşte necesarul de fond de rulment al exploatării.durata creditului acordat clienţilor. Trezoreria netă (TN) = FR – NFR Folosind metoda de calcul a trezoreriei nete.154.C. Previziunea necesarului de fond de rulment are un rol important în activitatea unei întreprinderi. Calculul previzional al necesarului de fond de rulment se realizează pe baza următoarelor elemente: . Astfel trezoreria este masa de disponibilităţi făcută disponibilă din jocul plăţilor şi încasărilor care trebuie să facă faţă permanent scadenţelor. . Trezoreria are un rol fundamental într-o întreprindere deoarece caracterizează mărimea disponibilităţilor băneşti de care dispune aceasta la un moment dat. Prin urmare.8. care are în vedere fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.59 1 25.mii lei Diferenţe 2004-2003 -17.822.durata de rotaţie a stocurilor.188 2003 2004 30.

şi anume: diferenţa dintre toate intrările şi toate ieşirile de disponibilităţi ce provin din activitatea de exploatare a întreprinderii şi din celelalte activităţi. TI = TP – ATSAE + PTSAE Unde: . O trezorerie negativă evidenţiază un dezechilibru financiar. dacă o întreprindere are o trezorerie potenţială pozitivă. la care se adaugă diferenţa dintre activele şi pasivele pe termen scurt din afara exploatării. acţionari sau asociaţi etc. Totuşi. Creşterea trezoreriei nete pe perioada exerciţiului financiar reprezintă fluxul monetar net al exerciţiului sau „cash-flow”-ul perioadei care.trezoreria previzională. Starea trezoreriei întreprinderii reflectă sănătatea sa financiară şi poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul următorilor indicatori: . 68 . Trebuie să subliniem faptul că oricare dintre aceste expresii se referă la acelaşi conţinut. .). aceasta nu înseamnă că trebuie făcută o distincţie netă între trezoreria imediată (TI) şi cea potenţială (TP).PTSAE – pasive pe termen scurt din afara exploatării. se interpretează ca o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor. . cum sunt:flux de trezorerie.active pe termen scurt din afara exploatării. prin care resursele stabile asigură atât finanţarea ciclului de exploatare. cât şi a mărimii ei la un moment dat. flux de lichidităţi. există şi opinia utilizării denumirii de trezorerie potenţială pentru diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. iar în caz contrar ca o reducere a acesteia. Pentru acest indicator se folosesc diferite expresii. pornindu-se de la ideea că. Astfel. considerăm că este necesară o detaliere atât a calculaţiei şi a elementelor în funcţie de care se determină. cât şi un surplus de disponibilităţii ce se poate constitui în plasamente viitoare. Astfel.trezoreria la scadenţă. acesta fiind o expresie concretă a profitului net din pasivul bilanţului. determinarea trezoreriei imediate se face pornind de la trezoreria potenţială. . adică necesarul de finanţare al exploatării care depăşeşte fondul de rulment şi care se acoperă prin angajarea de credite sau prin alte resurse (administratori. dacă este pozitiv.trezoreria la vedere.ATSAE . o trezorerie netă pozitivă evidenţiază echilibrul financiar al unităţii şi corespunde unui exerciţiu financiar încheiat cu un surplus monetar. în literatura de specialitate.Ca urmare a importanţei trezoreriei pentru întreaga activitate.

întreprinderea se va confrunta cu o ruptură de trezorerie. pe baza căruia se analizează echilibrul financiar al întreprinderii. Bucureşti.2 Analiza statică a echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional Din punct de vedere funcţional.1.3 a acestui raport ar exprima raţionalitatea unei întreprinderi bine gestionată din punct de vedere financiar.0.2 . grupate pe cele trei tipuri de activităţii (investiţii. pg. de obicei o lună. Pentru a fi favorabil.Trezoreria la scadenţă constă în compararea mijloacelor de plată disponibile pe termen scurt (disponibilităţii şi creanţele sub forma clienţilor.se includ toate elementele patrimoniale care. Trezoreria previzională compară la începutul unei perioade de timp. ♦În accepţiune funcţională. 2. . 154 69 . au fost destinate a fi imobilizări.ciclul operaţiunilor de investiţii. . Înscrierea imobilizărilor în bilanţul funcţional prezintă câteva aspecte particulare.sunt evidenţiate la valoarea brută şi nu la valoarea netă. fără a exista o preocupare pentru delimitarea celor care ulterior se realizează în termen scurt.ciclul operaţiunilor de finanţare. care le deosebesc de cele înscrise în bilanţul financiar: . iniţial. . Trezoreria la vedere se exprimă prin raportul între disponibilităţile şi exigibilităţile pe termen scurt. în caz contrar. cu scopul de a se putea măsura valoarea investiţiei efectuate şi nu valoarea reală a elementului de imobilizare. se consideră că întreprinderea deţine un ansamblu de mijloace şi resurse ce stau la baza unei activităţii continue.2. chiar dacă valoarea acestora se recuperează în mod constant pe toată durata de funcţionare. Editura Economică.ciclul operaţiunilor curente sau de exploatare. debitorilor diverşi şi efectelor de primit) cu exigibilităţile pe termen scurt (furnizori.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. acest indicator trebuie să fie mai mare sau egal cu 1. fapt datorat priorităţii ideii de funcţiune faţă de cea de lichiditate. într-un termen scurt. creditori diverşi şi efecte de plătit). 36 Iuliana Ţugui . Analiza funcţională36 descrie funcţionarea întreprinderii distingând trei tipuri de operaţiuni cărora le corespund trei tipuri de cicluri şi de funcţiuni ale întreprinderii: . Ordonarea mijloacelor şi resurselor după natura activităţii dă posibilitatea construirii bilanţului funcţional. fluxul monetar previzional de intrare şi fluxul monetar previzional de ieşire. Se consideră că o valoare de 0. 2002. investiţiile corespund utilizărilor sub forma imobilizărilor brute. financiare şi exploatare).

♦Activitatea de exploatare corespunde operaţiunilor de aprovizionare. următoarele aspecte.9 Structura bilanţului funcţional Activ ACTIVE STABILE BRUTE Pasiv RESURSE STABILE 70 . . la care se aduc următoarele rectificări:  Reclasarea posturilor de bilanţ după funcţiunea lor.  Eliminare din bilanţul contabil a unor posturi. considerate de noi mai importante: . cum sunt: capitalul subscris şi nevărsat şi primele de rambursare a obligaţiunilor.. aşa cum se întâmplă în cazul bilanţului financiar.creanţele încasabile într-o perioadă mai mare de un an.  . Tabelul 2. şi acele elemente închiriate care prezintă valoare economică pentru întreprindere. dar poate avea şi consecinţe favorabile pentru că astfel se evidenţiază capitalul investit şi transferat treptat în fondurile de autofinanţare. pe lângă elementele asupra cărora unitatea are drept de proprietate.înscrierea în pasiv a amortizărilor calculate. Regula înscrierii în bilanţ la valoare brută se respectă şi în cazul activelor de exploatare. ceea ce poate avea consecinţe nefavorabile atunci când se determină mărimea capitalului investit şi rentabilitatea acestuia. . Principalele critici care privesc concepţia funcţională a bilanţului vizează. în optică funcţională. efecte comerciale şi creanţele cedate. precum şi operaţiuni de rambursare a acestora şi de remunerare a investitorilor.în categoria imobilizărilor sunt incluse. astfel încât stocurile şi creanţele sunt evidenţiate fără a se ţine cont de eventualele provizioane pentru depreciere. ♦ Activitatea de finanţare se referă la operaţiuni specifice procurării de resurse financiare stabile. cel mai des.înscrierea în cadrul resurselor stabile a provizioanelor. Întocmirea unui bilanţ funcţional se realizează plecând de la bilanţul contabil. operaţiuni ce antrenează utilizări de natura stocurilor. înainte de repartizarea rezultatului. achiziţiile în sistem leasing.Integrarea elementelor patrimoniale din afara bilanţului. creanţelor faţă de clienţi sau a altor creanţe de exploatare. precum şi a eventualelor datorii ce au fost iniţial pe termen lung. ceea ce implică un tratament special în pasivul bilanţului. nu sunt incluse în categoria imobilizărilor. producţie şi desfacere. dar care devin scadente în perioada imediat următoare. cum sunt: efecte comerciale scontate înainte de scadenţă.

Activitatea din afara exploatării Datorii în afara exploatării + venituri în avans din operaţiuni în afara Exploatării + dobînzi certe asupra împrumuturilor Primite 3."concursuri bancare" şi soldurile creditoare ale conturilor la bănci RESURSE CICLICE 1. Activitatea de exploatare Stocuri + creanţe faţă de clienţi + avansuri şi aconturi virate + efecte scontate înainte de termen + cheltuieli în avans aferente activităţi de exploatare 2. Activitatea din afara Exploatarii Creanţe în afara exploatării + cheltuieli în avans din afara Exploatării + capital subscris nevărsat + dobînzi certe de încasat pentru Împrumuturile acordate 3. Elemente de trezorerie din pasiv Credite de trezorerie curente şi solduri creditoare ale conturilor la bănci + Efecte scontate nescadente După întocmirea sa.prime de rambursare a Obligaţiunilor ACTIVE CICLICE BRUTE 1.evaluarea nevoilor financiare şi tipurilor de resurse de care dispune întreprinderea. Datorii financiare + diferenţe de conversie pasiv . 71 .aprecierea structurii financiare a întreprinderii. .Active imobilizate brute + Valoarea activelor financiare achiziţionate in leasing + Cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii + Diferenţe de conversie activ .dobînzi certe asupra împrumuturilor Primite .capital subscris nevarsat 2. Activitatea de exploatare Avansuri şi aconturi încasate + datorii aferente activităţii de exploatare + datorii sociale şi fiscale + venituri încasate în avans 2. un bilanţ funcţional poate fi utilizat pentru una dintre următoarele destinaţii: . 1. Elemente de trezorerie din activ Titluri de plasament + disponibilităţi. Capitaluri proprii + amortizarea imobilizărilor + provizioane pentru depreciere + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli .

.  Fondul de rulment net global (FRNG) reprezintă resurse stabile sau durabile aflate la dispoziţia întreprinderii pentru finanţarea utilizărilor ciclului de exploatare.. Calculul FRNG se poate realiza în două variante: pe baza elementelor din partea de sus a bilanţului: FRNG = Resurse stabile – Active stabile brute pe baza elementelor din partea de jos a bilanţului: FRNG = Active circulante brute – Resurse ciclice O valoare pozitivă pentru acest indicator este necesară în orice întreprindere. de exploatare. Bucureşti. iar cunoaşterea evoluţiei pe mai multe exerciţii este la fel de necesară pentru a pune în evidenţă cauzele şi efectele corespunzătoare.necesarul de fond de rulment pentru ciclul de exploatare. Pentru întreprindere. 2002. valoarea acestui indicator reprezintă o marjă de securitate financiară destinată finanţării unei părţi din activul circulant. În optica funcţională NFR cuprinde două părţi: . Editura Economică.  Necesarul de fond de rulment ( NFR) este un indicator legat în mod direct de operaţiunile de aprovizionare. care nu este finanţată pe seama resurselor de exploatare. 156 72 .necesarul de fond de rulment de exploatare (NFRE) calculat ca diferenţă între nevoile de finanţare sub forma utilizărilor ciclice de exploatare şi resursele ciclice de exploatare disponibile: NFRE = Active circulante brute din exploatare – Resurse ciclice de exploatare 37 Iuliana Ţugui . producţie şi desfacere şi reprezintă acea parte a utilizărilor ciclice. corespunzător ciclului de trezorerie sau de finanţare. corespunzători celor trei funcţii fundamentale: .Contabilitatea fluxurilor de trezorerie.fond de rulment net global pentru ciclul de investiţii.aprecierea echilibrului între diferitele structuri patrimoniale. . Diferenţa care apare între valoarea acestui indicator calculată pe baza bilanţului financiar şi cea calculată pe baza bilanţului funcţional este dată de structura diferită a elementelor luate în calcul. pg. inclusiv determinarea marjei de securitate financiară a întreprinderii. Astfel că interpretarea fondului de rulment net global trebuie realizată comparativ cu necesarul de fond de rulment. Analiza statică a echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional presupune calculul a trei indicatori fundamentali37.trezoreria.

şi nu după gradul de lichiditate şi solvabilitate.nivelul cifrei de afaceri. ceea ce poate determina două situaţii posibile: .. atunci trezoreria este pozitivă şi se înregistrează un excedent de trezorerie. . ceea ce justifică o analiză detaliată asupra mărimii sale şi a factorilor care l-au influenţat. . care poate fi influenţat de următorii factori: .dacă FRNG > NFR. 2. fie unei reduceri a necesarului de fond de rulment. pornind de la elementele patrimoniale grupate funcţional.  Trezoreria este indicatorul ce permite stabilirea echilibrului financiar între FRNG şi NFR. atunci trezoreria este negativă şi este necesar a se procura resurse pentru a finanţa NFR. pentru că majoritatea operaţiunilor dintr-o unitate se finalizează prin fluxuri de trezorerie de intrare sau de ieşire.dacă FRNG < NFR. de obicei prin credite bancare pe termen scurt. . precum şi a stocurilor. din cel puţin două motive: . FRNG trebuie să permită acoperirea necesarului de fond de rulment. a creditelor clienţi.deciziile de gestionare privind nivelul creditelor furnizori. .3 Analiza dinamică a echilibrului financiar 73 .necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE) calculat ca diferenţă între nevoile de finanţare sub formă de utilizării ciclice din afara exploatării şi resursele ciclice din afara exploatării de care dispune unitatea: NFRAE = Active din afara exploatării – Resurse ciclice din afara exploatării Pentru a realiza echilibrul financiar.calculul acesteia se realizează pe baza unor date valabile la un moment dat. deoarece valoarea elementelor constitutive ale NFR variază în funcţie de cifra de afaceri. care variază pe ramuri de activitate. caz în care riscul este ridicat . Trebuie menţionat faptul că o trezorerie pozitivă nu trebuie automat să creeze o stare „de linişte” privind situaţia financiară a unei entităţi economice. TN = FR – (NFRE +NFRAE) Trezoreria este un indicator cu rol primodial.durata ciclului de exploatare.rezultatul pozitiv poate fi datorat fie unei creşteri a fondului de rulment.

A) propune în 1988 un tablou de finanţare care analizează variaţia de trezorerie (în fapt. Practica tabloului de trezorerie îşi are originea în S. dar. Ordinul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi (O. în timp ce contul de rezultate oferă o viziune dinamică asupra activităţii. Cele două documente sunt obligatorii şi oferă o imagine completă asupra activităţii într-o unitate. Prin intermediul analizei dinamice se măsoară modificările de volum şi de structură ale capitalului pe mai multe perioade succesive.U.C. şi Canada tabloul de trezorerie face obiectul unei norme. Germania şi în majoritatea ţărilor Europei continentale) ci aceea de fluxuri nete de trezorerie („cash-flow”). Depăşind concepţia contabilă tradiţională a tabloului de finanţare prin care acesta reprezintă o 74 .3.U.3. un tablou de trezorerie). este analizată relaţia ce există între aceste tablouri şi principalele surse de informaţii financiare şi utilizarea fluxurile de trezorerie în determinarea excedentului de trezorerie al exploatării prin dezvoltarea unui model practic tablou de flux de trezorerie în conformitate cu „Reglementările contabile armonizate …” din România.C. deoarece bilanţul dă o viziune statică asupra structurii financiare. cu toate acestea. tabloul de trezorerie pare a câştiga în ultimii ani un loc şi un rol primordial.A. Astfel norma contabilă americană SFAS nr. 2. în principal pe baza analizei fluxurilor financiare.1 Tabloul fluxurilor de trezorerie În acest paragraf este descris conceptual tabloul fluxurilor de trezorerie.A. Fiind puternic influenţat de piaţa financiară.1 Descrierea tablourilor fluxurilor de trezorerie Din multitudinea tablourilor de flux. În S. noţiunea privilegiată nu este cea de rezultat (precum în Franţa.E. există o anumită limitare cu privire la faptul că nici unul din ele nu permite obţinerea cu prioritate a unei imagini dinamice asupra structurii financiare şi asupra evoluţiei acestei structuri. utilizate în realizarea analizei financiare la nivelul agenţilor economici. contabilitatea anglo-saxonă este mult mai receptivă la cerinţele investitorilor (deţinătorilor de titluri de creanţe) decât la cele solicitate de alţi utilizatori. 2.1. în analiza situaţiei financiare. 95 (Statement of Financial Accounting Standard) Deşi în Franţa se preconizează întocmirea unui tablou de finanţare axat pe variaţia fondului de rulment. În atare condiţii.Bilanţul şi contul de rezultate sunt documente de sinteză cu cea mai mare încărcătură informaţională.

E. Subliniem în mod deosebit faptul că elementul prioritar care a determinat utilizarea acestui instrument în ţările anglo-saxone îl reprezintă accentul care se pune în contabilitatea acestor ţări pe fluxurile nete de trezorerie şi nu pe noţiunea de rezultat. un document de sinteză distinct a cărui vocaţie este explicarea variaţiei de trezorerie.C. se oferă o imagine realistă asupra acestui indicator.C. tot aşa cum contul de profit şi pierdere (contul de rezultat.determinarea trezoreriei se face pornind de la încasările şi plăţile efective.. .E.A. 1996. aşa cum se întâmplă în ţările Europei Continentale. în Franţa) explică formarea rezultatului. prin intermediul tabloului fluxurilor de trezorerie s-a abandonat descrierea variaţilor patrimoniului. prin bilanţ şi prin contul de rezultate.C. a fost susţinută în mod sistematic de numeroşi specialişti.10 este prezentat modul cum se poate calcula ETE având ca punct de plecare EBE influenţat cu variaţia necesarului de fond de rulment . . şi în consecinţă s-a renunţat la determinarea variaţiei fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. noul tablou propus constituie. Astfel.C. Stolowy în Les tableaux de financement et de flux cu privire la necesitatea acestui document se pot sintetiza astfel38: .10 38 Nicolae Feleagă – Contabilitate aprofundată. aceasta din urmă fiind considerată informaţia cheie prin intermediul căreia societatea există.permite o abordare a încasărilor şi plăţilor grupate pe funcţii şi în acest fel trecerea la prezentarea de date previzionale devine mult mai uşoară.situaţie de pasaj între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere ale unui exerciţiu. precum şi la indicatorul excedent brut de exploatare în favoarea excedentului de trezorerie a exploatării (ETE). pg. Bucureşti. 97 75 .Editura Economică. În tabelul 2. prin lucrări ulterioare ce criticau practica tabloului de finanţare.depăşeşte concepţia tradiţională privind trecerea de la un bilanţ la altul şi explică variaţia trezoreriei. Recomandarea făcută de O. pornind de la EBE se poate calcula valoarea excedentului efectiv de trezorerie obţinut de activitatea de exploatare. comparativ cu imaginea obţinută în cazul utilizării fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. Astfel. conform O. Sintetizând aspectele prezentate mai sus.A. Argumentele aduse de H. ceea ce se poate scrie astfel: EBE = Variaţia necesarului de fond de rulment + Excedentul de trezorerie al exploatării Tabelul 2. care corespunde fluxurilor monetare. se poate spune că.

chiar dacă în cele mai multe cazuri se manifestă doar o diferenţă de terminologie. totuşi. finanţării investiţiilor etc. după cum urmează: . prin exploatarea sa. apar deosebiri mici între tipurile de tablouri menţionate mai sus. pentru că întreprinderea determină nivelul excedentului de trezorerie necesar pentru acoperirea costurilor împrumuturilor. din punct de vedere structural. ETE este un instrument de analiză previzională.stoc final la active Stoc final .fluxuri nete de trezorerie din operaţiunile de exploatare. În acelaşi timp. creată fie de o rentabilitate insuficientă. Astfel. de repartiţie.stoc iniţial la active circulante materiale circulante materiale Datoriile de exploatare la Datoriile de exploatare la sfârşitul perioadei începutul perioadei = Excedent de trezorerie al exploatării Dacă avem în vedere criteriul funcţional. suficiente fluxuri de trezorerie pentru a rambursa 76 .fluxuri nete de trezorerie din operaţiunii de investiţii. de investiţii şi de finanţare. cât şi posibilitatea întreprinderii de a finanţa politica sa de creştere. Mărimea mişcărilor de trezorerie legate de exploatare este un indicator-cheie al măsurii în care întreprinderea a degajat. Dacă. remunerării proprietarilor. conform căruia avem fluxuri de exploatare. constatăm că ETE se poate determina şi ca rezultat din activitatea de exploatare şi a fluxurilor de trezorerie rezultate din celelalte tipuri de activităţi. ♦ Fluxul din activitatea de exploatare corespunde ansamblului de operaţiuni realizate de întreprindere în cadrul activităţii de bază (care nu fac parte din funcţiile investite şi de finanţare). ele au la bază o clasificare funcţională a fluxurilor de trezorerie. . . Nici unul din tablourile fluxurilor de trezorerie menţionate mai sus nu face referire directă la ETE ca indicator ce evidenţiază trezoreria netă din activitatea de exploatare.Algoritmul de determinare a excedentului de trezorerie al exploatării EXCEDENT BRUT DE EXLOATARE Plus Minus Creanţe clienţi la începutul perioadei Creanţe clienţi la sfîrşitul perioadei Alte creanţe de exploatare la Alte creanţe de exploatare la începutul perioadei sfârsitul perioadei Stoc iniţial . ETE este un indicator ce permite atât aprecierea capacităţii întreprinderi de a genera lichidităţi pornind de la rezultatul obţinut în cursul exerciţiului. fie de o politică financiară prost organizată. O valoare negativă a acestui indicator semnifică o situaţie critică pentru întreprindere.fluxuri nete de trezorerie din operaţiunii de finanţare.

O astfel de detaliere a încasărilor şi plăţilor este mai avantajoasă din punctul de vedere al informaţiilor pe care le oferă şi al posibilităţilor de efectuare a unor previziuni ale fluxurilor viitoare.metoda indirectă presupune determinarea fluxului de trezorerie din activitatea de exploatare pornind de la rezultatul exerciţiului. Ca urmare. considerate nonvalori şi care sunt incluse în cheltuieli.). Fluxurile de trezorerie ale activităţii de exploatare sunt consecinţa principalelor activităţi generatoare de venituri ale întreprinderii. Bucureşti. ele sunt rezultatul operaţiunilor şi evenimentelor care concură la formarea rezultatului net. determinarea fluxului net din exploatare se face prin două metode39: . cum sunt: se scad elementele cuprinse în rezultatul exerciţiului. 7-10 77 . 39 Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000. care afectează trezoreria unităţii în cursul exerciţiului. venituri din provizioane. În cadrul acestora se includ: . ceea ce face ca determinarea fluxului net de trezorerie pornind de la rezultatul exerciţiului să impună o serie de corecţii. fără a se recurge la alte surse externe de finanţare. În practică şi teoria de specialitate. 2000. . pe care o prezentăm mai jos. Într-o contabilitate de angajamente.operaţiunile ce vizează imobilizările necorporale. ♦ Fluxul de trezorerie din activitatea de investiţii are în vedere fluxul net rezultat din operaţiuni de investiţii şi dezinvestiţii. transferuri de cheltuieli la contul de cheltuieli de repartizat etc. această metodă necesită un volum de muncă şi costuri mai mari decât metoda indirectă. În schimb. a achita dividende şi a realiza noi investiţii. pg. aşa cum este prezentat în contul de profit şi pierderi. Editura Economică. cheltuielile şi veniturile pe baza cărora se determină rezultatul s-au înregistrat în momentul plăţii sau încasării. Fluxul net degajat de activitatea de exploatare trebuie să reflecte efectele acestor operaţiuni asupra trezoreriei.împrumuturile sale. se elimină efectele operaţiunilor care nu fac parte din activitatea de exploatare (diferenţele rezultate prin cedarea activelor).metoda directă presupune determinarea fluxurilor nete din activitatea de exploatare pornind de la o detaliere a fluxurilor de intrare şi ieşire pe categorii de elemente. Fluxurile aferente activităţii de investiţii indică în ce măsură plăţile au fost efectuate pentru achiziţionarea de active destinate să genereze venituri şi fluxuri de trezorerie viitoare. dar care nu influenţează trezoreria sau care nu sunt legate de exploatare (cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. mai puţin cheltuielile de constituire. operaţiuni ce concură şi la obţinerea rezultatului net. a menţine capacitatea de exploatare. se elimină orice reportare sau regularizare a încasărilor sau plăţilor trecute sau viitoare şi care vizează activitatea de exploatare.

fluxul generat de elementul de capital.determinarea fluxurilor de trezorerie după criteriul funcţional asigură fluxului generat de activitatea de exploatare un rol determinant în finanţarea investiţiilor şi în stabilirea necesarului de finanţare externă şi corespunde capacităţii de autofinanţare încasată. prin “Reglementările contabile armonizate …”. Ca o particularitate a modelului recomandat de OECCA. întreaga valoare a redevenţei fiind încadrată la activitatea de finanţare. chiar dacă sunt direct legate de activitatea de investiţii. Referitor la diferenţele de valoare care pot să apară prin reevaluare. în timp ce sistemul american o include în activitatea de finanţare. mai puţin majorările prin operaţiuni interne şi cele efectuate prin conversia obligaţiunilor în acţiuni..fluxul avansurilor.cunoaşterea situaţiei fluxurilor de numerar are un rol important în aprecierea viabilităţii entităţii economice. . concretizat în: . Fluxul de trezorerie provenit din activitatea de finanţare Activităţile de finanţare sunt acele activităţi care antrenează schimbări în mărimea şi structura capitalurilor permanente ale întreprinderii.fluxul generat de operaţiunile de creştere a capitalului social. existenţa unor dificultăţi financiare în achitarea obligaţiilor faţă de terţi. În România. 78 . din care se elimină subvenţiile pentru investiţii primite. ele nu influenţează fluxurile de trezorerie şi. . această componentă nu este menţionată distinct. acordare şi colectare de împrumuturi.operaţiuni de achiziţie şi vânzare a titlurilor financiare. .fluxuri ce rezultă din emisiunile de obligaţiuni şi cele din rambursarea împrumuturilor (modelul american include în această funcţie şi creditele de trezorerie). . . în această categorie de fluxuri este inclusă şi partea de capital din cadrul redevenţei la contractele de leasing. din cadrul redevenţei la contractele de leasing (în sistemul american). Un cash-flow pozitiv reflectă o creştere reală a capacităţii de finanţare a investiţiilor. Extinderea sferei de aplicabilitate a tabloului fluxului de trezorerie este rezultatul avantajelor pe care le are faţă de tabloul de finanţare.operaţiunile (achiziţii şi vânzări) cu imobilizări corporale. Fluxul net de încasări şi plăţi generat de activitatea de finanţare a întreprinderii include: . nu sunt avute în vedere la determinarea fluxului net. primite de la terţi. cu caracter financiar. ca urmare. a posibilităţii de a-şi achita plăţile la scadenţă. în timp ce un cash-flow negativ evidenţiază o reducere a puterii economice.

cât şi a nevoilor de utilizare a acestor elemente de către întreprindere. astfel: . ambele ar trebui să fie încadrate în funcţia de finanţare. Pornind de la ideea că dobânda reprezintă modalitatea de remunerare a creditorilor. . deoarece ele oferă o bază de evaluare atât a capacităţii întreprinderii de a genera elemente de trezorerie şi echivalente de trezorerie. iar dividendele constituie remunerarea proprietarilor. Pe lângă aceste utilizări.informaţiile care vizează fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi sunt folositoare utilizatorilor situaţiilor financiare. pentru că la întocmirea acestuia nu sunt luate în calcul unele operaţii fără influenţă directă asupra trezoreriei. şi din acest motiv. nu este relevantă. 79 . În ceea ce priveşte problema încadrării dobânzilor şi dividendelor. pe baza informaţiilor oferite de tabloul fluxurilor. . mai degrabă. tabloul fluxurilor de trezorerie nu este lipsit de o serie de critici. făcând posibilă includerea lor în activitatea de exploatare.dobânzile şi dividendele plătite pot fi considerate consecinţa politicii de finanţare şi deci încadrate în activitatea de finanţare.pune la dispoziţia investitorului informaţii pentru aprecierea capacităţii întreprinderii de a plăti dividende. ceea ce a determinat IASC să nu se pronunţe asupra uneia sau alteia dintre soluţii. în fluxuri monetare decât în beneficii contabile sau alţi indicatori derivaţi. interesul acestuia se regăseşte.nu există o delimitare precisă a operaţiunilor economice ce constituie activitatea de exploatare. . între care cele mai semnificative sunt: . IAS 7 face distincţie între dobânzile şi dividendele plătite şi cele încasate. dar pot fi interpretate şi ca modalităţii de apreciere a capacităţii întreprinderii de a degaja activele necesare finanţării şi.. Se constată că asupra acestor două forme de remunerare nu există un consens. Cu toate acestea. utilitatea informaţiei oferite de fluxul de trezorerie al exploatării este limitată.includerea în activitatea de exploatare a dobânzilor şi dividendelor plătite de întreprindere a dat naştere la numeroase controverse în Statele Unite. astfel. dar există şi puncte de vedere care le încadrează în activitatea de exploatare. .dobânzile şi dividendele încasate pot fi considerate ca modalităţi de remunerare a plasamentelor efectuate şi încadrate în activitatea de investiţii.efectuarea unei analize asupra evoluţiei situaţiei financiare a unităţii. informaţiile relative la fluxurile de trezorerie sunt folositoare pentru a permite destinatarilor situaţiilor financiare să-şi elaboreze modele pentru aprecierea diferitelor întreprinderi.

rezerve şi profit . ca principale surse de informaţii financiar-contabile. atât pentru emitentul de situaţii financiare cât şi pentru utilizatorii acestora . bilanţul şi contul de profit şi pierderi Este interesant. 222 80 . Această corespondenţă este structurată în tabelul de mai jos40: Tabelul 2. creanţe clienţi.10.1. datorii furnizori Variaţia activelor şi pasivelor de exploatare Flux de trezorerie provenit din exploatare (ETE) Imobilizări corporale şi necorporale Investiţii corporale si necorporale Imobilizări financiare Investiţii financiare Flux net degajat/utilizatdin/în activitatea de investiţii Datorii financiare (fără credite de trezorerie) Variaţia datoriilor financiare Capital social şi prime Creşteri sau reduceri de capital Flux net din activitatea de finanţare Valori mobiliare de plasament Disponibilităţi Variaţia trezoreriei Credite de trezorerie Din analiza corespondenţelor enumerate în tabelul 2. Bucureşti.amortizări şi provizioane Stocuri. în timp ce în corespondenţa mase patrimoniale – fluxuri de trezorerie se delimitează fluxuri pe cele trei tipuri de activităţi (exploatare.11 Corespondenţele între masele patrimoniale şi tabloul fluxurilor Mase patrimoniale Fluxuri Rezerve de autofinanţare Excedent brut de exploatare . Editura Economică. comparativ cu relaţia bilanţ-tablouri de finanţare. investiţii. pg. bilanţ şi cont de profit.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. numită şi corespondenţă clasică. concomitent cu utilizarea indicatorilor specifici analizei funcţionale: EBE şi ETE. 2002. finanţare).3. să cunoască legătura care există între tabloul fluxurilor de trezorerie. constatăm faptul că relaţia dintre masele patrimoniale şi fluxurile de trezorerie se structurează în mod diferit. 40 Iuliana Ţugui .2. Astfel.2 Legătura între tabloul fluxurilor de trezoreria. în corespondenţa clasică nu deosebim decât corespondenţa posturi bilanţiere – variaţii ale posturilor bilanţiere.

prin intermediul excedentului brut din exploatare. în scopul 81 . care reprezintă un sold intermediar de gestiune calculat pe baza elementelor preluate din contul de profit şi pierderi. CAPITOLUL 3 UTILIZĂRI ALE FLUXULUI DE TREZORERIE ÎN DIAGNOSTICUL FINANCIAR Starea de echilibru sau dezechilibru a unui agent economic se apreciază prin intermediul diagnosticului financiar care detectează eventualele stări de dezechilibru financiar.Legătura tabloului fluxurilor de trezorerie cu contul de profit şi pierderi se realizează. aşa cum se observă în tabelul 2.10.

prin intermediul unui diagnostic financiar. dacă va obţine o rentabilitate care să acopere riscurile asumate de investitor din momentul iniţial al efectuării investiţiei. pe când creditorii se vor interesa de lichiditatea. 229 82 . Bucureşti. cât şi cei interni. Pentru a putea realiza un diagnostic financiar pe baza fluxurilor. în principal. În categoria investitorilor sunt incluşi acţionarii existenţi.Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. Realizarea unui diagnostic financiar presupune determinarea unor categorii de indicatorii. putem spune că un diagnostic financiar presupune. un diagnostic al rentabilităţii şi un diagnostic al riscului. iar al doilea măsoară variabilitatea rezultatelor ca urmare a modificărilor posibile a cifrei de afaceri. de indicatorii de performanţă. O întreprindere poate fi apreciată pozitiv. Primul diagnostic urmăreşte obţinerea de informaţii cu privire la rentabilitate. pg. a structurii capitalurilor şi a gradului de solvabilitate. aşa cum sunt ele cuprinse în raportările contabile şi în fluxurile de numerar reale. profitabilitate şi risc.identificării originii şi a cauzelor care le-au generat şi al stabilirii măsurilor de redresare. Utilizatorii externi de informaţii financiare se grupează în: investitorii şi creditori. creditorii societăţii şi alte instituţii ce au calitatea de creditor faţă de entitatea economică. în timp ce în categoria creditorilor sunt incluşi furnizorii de bunuri şi serviciu. a profitului potenţial şi a performanţei. Există posibilitatea unor diferenţe substanţiale între profituri. solvabilitatea şi riscul afacerii. Aceasta generează necesitatea de a se utiliza informaţia ce vizează fluxurile reale de lichidităţi atunci când se analizează performanţa sau se evaluează o întreprindere. a structurii cheltuielilor fixe şi variabile. este esenţial să se ţină seama de faptul că o mare parte din documentele contabile se concentrează. în mod special. Întotdeauna investitorii vor fi interesaţi. De informaţia financiară obţinută prin diagnosticul financiar sunt preocupaţi atât utilizatorii externi. Editura Economică. a căror interpretare oferă o imagine asupra:modalităţii de gestionare şi dimensionare a 41 Iuliana Ţugui . pentru a evalua gradul de risc (economic. Utilizatorii interni de informaţii sunt persoanele cu funcţii de conducere şi care au responsabilitatea deciziilor luate în gestionarea unei întreprinderi. potenţialii acţionari şi intermediarii financiari. În cele ce urmează. financiar şi de faliment) al unei entităţi economice. pe profiturile raportate. sunt prezentate datele financiare puse la dispoziţia utilizatorilor selectând informaţia referitoare la fluxurile de trezorerie cu scopul de a o utiliza în analiza riscurilor întreprinderii. 2002. la rândul său. Din punct de vedere conceptual. Principalele obiective ale diagnosticului financiar41 constau în măsurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi aprecierea condiţiilor de echilibru economic şi financiar.

Delimitarea analizei riscului de analiza rentabilităţii conduce la concluzia că cele două aspecte nu sunt independente. Astfel.analiza riscului financiar. include atât variabilitatea prognozată a veniturilor viitoare. În ceea ce priveşte utilizarea fluxurilor de trezorerie în realizarea diagnosticului financiar. producţie şi desfacere. risc dependent în mod egal de factori economici şi de politica financiară a firmei. Analiza riscului de faliment.Editura Universităţii. Termenul de risc. spre a se urmări modul în care au evoluat fluxurile de trezorerie înaintea declanşării stării de faliment. îl constituie prezentarea de informaţii care să ajute investitorii şi creditorii să prognozeze volumul de numerar care va fi distribuit în viitor sub formă de dividende sau dobânzi ori să ajute la evaluarea riscului. cu cât se manifestă un grad mai mare de flexibilitate. pg. 3. şi anume: 1. Rentabilitatea trebuie apreciată în funcţie de riscul suportat şi invers. În funcţie de formele pe care le îmbracă riscul. Într-o accepţie sintetică. Noţiunea de risc este substituită cel mai adesea cu noţiunea de flexibilitate. riscul inerent oricărei activităţii semnifică variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului.1 Analiza riscului de faliment prin intermediul fluxurilor de trezorerie Fluxurile de trezorerie pot servi şi la predicţia riscului de faliment. problematica analizei şi controlului de gestiune poate fi structurată astfel42: . De altfel. deoarece întreprinderile nu-şi asumă un risc decât în funcţie de rentabilitatea pe care ele o speră. două sunt direcţiile de analiză pe care le considerăm relevante. Obiectivul principal al utilităţi fluxurilor de trezorerie în diagnosticul financiar. . nivelului rentabilităţii în activitatea desfăşurată. capacităţii de a asigura echilibrul financiar.1998.variabilitatea rezultatului este cu atât mai stăpânită de întreprinderi. 2.168 83 . 42 Doina Robu – Controlul de gestiune pe bază de bilanţ. cât şi probabilitatea insolvabilităţii sau a falimentului. în teoria economică este tot mai frecvent acreditată ideea că echilibrul financiar este respectat dacă rentabilitatea unei întreprinderi compensează riscul asumat. Suceava. dacă se are în vedere o analiză a cazuisticii existente. în acest context.elementelor patrimoniale. . Rezultatul unei întreprinderi este influenţat de factorii care intervin în activitatea de aprovizionare.analiza riscului economic. definită prin capacitatea întreprinderii de a se adapta şi răspunde eficient la schimbările de mediu. Analiza rentabilităţii.

care evidenţiază marja de securitate de care dispune (CA realizata − CA Pr ) CA realizata Marja de securitate a firmei va fi cu atât mai mare cu cât indicele este mai mare. exprimând volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare. IS = Riscul de exploatare mai poate fi apreciat şi cu ajutorul unui „indicator de poziţie” faţă de pragul de rentabilitate. ♦Riscului economic reprezintă incapacitatea firmei de a se adapta la timp cu cel mai mic cost la variaţiile mediului. . exprimat atât în mărimi absolute (α). cu atât riscul va fi mai mare şi invers. În materie de analiză a riscului specialiştii consideră că există două variabile esenţiale care provoacă cea mai mare sensibilitate a indicatorilor de rezultat şi care trebuie atent studiate. riscul financiar. respectiv structura costurilor şi structura financiară a firmei. ) Ca pr . cost. cât şi în mărimi relative (α’). Structura costurilor este susceptibilă să constituie cauza apariţiei riscului economic sau de exploatare. respectiv de comportamentul lor faţă de volumul de activitate. Riscul nu depinde numai de factorii generali (preţ de vânzare. ci şi de structura costurilor.CAPr α' = (Ca realizat − Ca pr . în anumite condiţii..analiza riscului de faliment. iar structura financiară a firmei poate să genereze. Evaluarea riscului de exploatare pornind de la modelul pragului de rentabilitate se concretizează în două maniere complementare: fie calculând rata (pragului de rentabilitate) care exprimă direct riscul de exploatare(RPr) CA Pr ×100 CA realizata RPr = Cu cât această rată este mai mare.fie calculând indicele de securitate (IS).cu relaţiile: α = CArealizată . 84 . cifra de afaceri).

instabilă. În apropierea pragului de rentabilitate elasticitatea rezultatului exploatării este mai ridicată iar riscul de exploatare sporit.relativ stabilă. .000 mii lei pentru anul financiar 2004. când cifra de afaceri depăşeşte pragul de rentabilitate cu peste 20%. O altă modalitate de apreciere a riscului se realizează cu ajutorul levierului de exploatare (Le). ceea ce semnifică că are un risc economic ridicat. La S. după formula de mai jos: Le = (Ca − Ca ) pr . iar riscul economic este mai redus. Cu cât acest indicator e mai mare.confortabilă.000. întreprinderile se găsesc în una din următoarele situaţii: . Bucureşti.C. El are aceeaşi valoare informaţională ca şi indicatorul absolut şi înregistrează valori mari atunci când riscul este minim.56%. 1998. când cifra de afaceri se situează cu până la 10% peste pragul de rentabilitate.871 mii lei. Această relaţie dovedeşte dependenţa riscului economic de variaţia cifrei de afaceri şi de poziţia ei faţă de pragul de rentabilitate. şi se calculează ca raport între cifra de afaceri şi diferenţa dintre cifra de afaceri şi pragul de rentabilitate exprimat în cifra de afaceri. Efectul de levier al exploatării43 (Le) măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia cifrei de afaceri.D. cu atât flexibilitatea firmei este mai ridicată. Mirforex S.Poziţia absolută (α) denumită şi flexibilitatea absolută evidenţiază capacitatea firmei de aşi adapta producţia la cerinţele pieţei.(cursul de analiză economico-financiară) Literatura de specialitate menţionează că în funcţie de poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate. cu cât indicatorul de poziţie relativ şi absolut este mai mare. . . când cifra de afaceri este cu 20% mai mare decât cea corespunzătoare pragului de rentabilitate. 182 85 . Cu cât cifra de afaceri realizată este mai îndepărtată de pragul de rentabilitate. E.L.684. 43 Ca Georgeta Vintilă – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor.R. având ca bază de calcul variaţia absolută a cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate se mai numeşte şi „coeficient de volatilitate”. s-a prevăzut a se obţine o cifră de afaceri de 160. Indicatorul de poziţie în mărime relativă.P. este de 96. cu atât coeficientul de elasticitate este mai mic iar firma mai puţin riscantă. pg. calculat după modelul pragului de rentabilitate. Având în vedere aceste date se observă că riscul economic. dar de fapt s-a obţinut o cifră de afaceri de 165.

De aceea. Riscul financiar se evaluează prin: . prin mărimea şi costul ei. Astfel. Analiza variabilităţii capitalului propriu sub incidenţa politicii financiare a întreprinderii este un aspect fundamental al riscului financiar. ♦Riscul financiar pune în evidenţă variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa structurii financiare a întreprinderii. Întreprindere care recurge la împrumuturi trebuie să suporte sistematic şi cheltuielile financiare aferente. Riscul financiar decurge din utilizarea îndatorărilor. Gravitatea riscului economic apare atunci când acest coeficient este mai mic decât 1. cu atât mai mult creşterea cifrei de afaceri este generatoare de profit. riscul financiar se calculează pentru două perioade de timp ale unei entităţii economice sau pentru entităţi economice diferite în vederea comparabilităţii. Măsurarea influenţei politicii financiare asupra performanţelor întreprinderii se realizează cu ajutorul unui indicator cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de “efect de levier ” financiar.Cu cât Le este mai mare decât 1. efectul de levier permite explicarea nivelului şi evoluţiei rentabilităţii financiare în funcţie de doi factori principali şi anume. îndatorarea.metoda pragului de rentabilitate calculat în funcţie de cheltuielile financiare aferente datoriilor pe termen lung (considerate cheltuieli fixe la un nivel al cifrei de afaceri) în mod similar riscului economic. Efectul de levier va fi favorabil dacă rentabilitatea financiară va fi mai mare decât rentabilitatea economică. 86 . . Evaluarea riscului se face prin comparabilitatea între ani succesivi sau între entităţii economice din acelaşi sector/ramură de activitate. îndatorarea întreprinderii şi rentabilitatea economică. Ca şi în cazul riscului economic. Capitalul unei întreprinderi este format din două componente (capitalul propriu şi împrumuturi) care se deosebesc între ele prin costul pe care îl generează. . Levierul financiar exprimă incidenţa îndatorării întreprinderii asupra rentabilităţii capitalului propriu.metoda indicatorului de poziţie absolută (diferenţa dintre cifra de afaceri şi pragul de rentabilitate financiară) sau relativ (raportarea diferenţei precedente la pragul de rentabilitate). pentru că rentabilitatea exploatării scade.metoda coeficientului de elasticitate a profitului curent fără dobânda şi cifra de afaceri. care preocupă în mod deosebit acţionari. modifică riscul financiar.

. Editura Universităţii. fiind un imperativ permanent. Ele pot genera restrângerea activităţii. dar nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate care constituie condiţia financiară de supravieţuire. 1996. Menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune întreprinderii în mod curent. anumiţi furnizori pot refuze continuitatea livrărilor. 103 87 . întreprinderea este nevoită să solicite credite de urgenţă şi să accepte condiţii neavantajoase de creditare. cu perioadă de maturitate mică. fie din prelevări obligatorii. prin care se măsoară capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile de plată pe termen scurt. Acest risc se poate pune în evidenţă prin intermediul analizei asupra elementelor patrimoniale la o anumită dată (metoda statică) sau prin intermediul fluxurilor preluate din tabloul fluxurilor de trezorerie (metoda dinamică). o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă poate să renunţe provizoriu la unele obiective de creştere. Principalele rate de analiză a riscului de faliment sunt: . pg.rate privind managementul datoriei. restructurarea sistemului de gestiune sau. Analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a învinge riscul de faliment ocupă un loc central în cadrul analizei financiare şi controlului de gestiune. ca de exemplu întârzierea plăţilor în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a creşterii. o reputaţie de rău platnic sau o anumită suspiciune asupra solidităţii sale financiare poate genera cel puţin două efecte. Astfel. iar pe de altă parte. Permanenţa unor dificultăţi în achitarea obligaţiilor este expresia unei fragilităţii economice şi financiare. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu este pusă în pericol.♦Riscul de faliment44 se concretizează în capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate. Suceava. fie din operaţii curente a căror realizare condiţionează continuarea activităţii. falimentul întreprinderii. 44 Doina Robu . în cazuri foarte grave. imaginea sa se poate degrada datorită perturbărilor periodice. Orice dereglare privind achitarea obligaţiilor generează prejudicii. Pe de o parte.ratele de lichiditate. În practică.Finanţe şi analiză financiară. reducerea efectivului de salariaţi. Întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice.  Evaluarea riscului de faliment prin metoda statică se concretizează prin determinarea indicatorilor de echilibru financiar şi a ratelor de analiză financiară prin care se evaluează capacitatea întreprinderii de a-şi onora plăţile. care explică în ce măsură firma se finanţează prin credite şi îşi asigură disponibilităţile necesare rambursării acestora în termen.

reprezentând aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor cu scadenţa sub 1 an. Valoarea sa trebuie să fie subunitară.303. pentru a se evita riscul de neplată la scadenţă a datoriilor.785 -0.053.174.662.319. deoarece trebuie să se stabilească un echilibru între gradul de 88 .40 -0.988. .471 30.aceasta demonstrând faptul că firma are un fond de rulment pozitiv. În ceea ce priveşte rata de lichiditate redusă.082 23. cât şi creditorii acesteia.503 125.872.408 57.238 79. . este prezentată în tabelul de mai jos: Tabelul 3.497 155.lichiditatea generală se determină ca raport între totalul activelor circulante şi totalul datoriilor pe termen scurt.50 1. De nivelul ratelor privind managementul datoriei sunt interesaţi atât analiştii financiari din interiorul întreprinderii.lichiditatea relativă constă în raportarea sumei disponibilităţilor şi creanţelor la totalul datoriilor pe termen scurt.997 5.079 31.522. Măsura în care o firmă utilizează creditul pentru finanţare are implicaţii importante.856 85. atât în anul 2003 cât şi în anul 2004.757 84.695. firma a înregistrat o valoare subunitară.619.C. Mirforex S. ceea ce înseamnă că a scăzut proporţia în care datoriile pe termen scurt sunt acoperite din creanţe şi disponibilităţi.842.238 30.55 0.5.663 6.55 0.16 0.95 0.418 40. dar nici prea mică. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Indicatori Capitaluri permanente Activ imobilizat net Activ circulant Activ circulant – Stocuri Disponibilităţi Datorii pe termen scurt Rata de lichiditate generală Rata de lichiditate relativă(redusă) Rata de lichiditate imediată 2003 2004 .862 55.mii lei Diferenţe 2004-2005 27.111. acestea putând îmbrăca următoarele forme: -lichiditatea imediată sau testul acid se obţine prin raportarea disponibilităţilor la total datorii pe termen scurt.368. Calculul ratelor de lichiditate pentru S.07 132.382 600.062. Valoarea sa poate să depăşească 1. Acest indicator exprimă capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt. Valoarea sa trebuie să fie supraunitară.879 5.Nivelul ratelor de lichiditate reprezintă un punct de referinţă pentru analistul financiar.647 2.1 Determinarea indicatorilor de lichiditate Nr.95 -0. crt.301.09 În urma analizei constatăm că rata de lichiditate a înregistrat valori supraunitare.A.796.

în acelaşi timp. trebuie să existe un echilibru între valoarea acestui raport şi valoarea raportului dintre cifra de afaceri şi datoriile de achitat într-o perioadă.risc asumat prin îndatorare şi fluxurile viitoare de lichidităţi preconizate. calculată prin raportarea CAF la rambursarea datoriilor pe termen lung. care se determină prin raportarea valorii profitului înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor la valoarea cheltuielilor cu dobânda. Noţiunea de risc45 este importantă nu numai pentru aprecierea performanţelor întreprinderii pe plan economic ci şi pentru alegerea celor mai eficiente măsuri privind finanţarea creşterii sale economice. respectiv profitul. strategia financiară ce trebuie adoptată constă în reducerea pragului de rentabilitate făcându-se apel la capitalurile 45 Mihaela Bârsan –Analiză economico. deoarece pragul de rentabilitate realizează joncţiunea dintre strategia industrială şi cea financiară. valoarea acesteia pe termen lung trebuie să fie mai mică de trei sau patru ani.rata autonomiei financiare. şi. Se determină prin raportarea intrărilor de numerar dintr-o perioadă la datoria financiară de rambursat în acea perioadă (dobânzi şi rate scadente). Valoarea acestei rate nu trebuie să fie prea mare pentru că lichidităţile unităţii trebuie să asigure efectuarea tuturor plăţilor. . cash-flow (CF) şi capacitatea de autofinanţare (CAF).rata de acoperire a dobânzilor.rata capacităţii de rambursare calculată prin raportarea datoriilor la CAF. notă de curs 89 . flux net de trezorerie din exploatare (FNTE). Pornind de la CAF.rata de acoperire a datoriei prin fluxul de numerar. Ultimul dintre indicatorii menţionaţi se determină pe baza datelor preluate din contul de profit şi pierderi.rata îndatorării. analiza riscului de faliment apelează la ratele de rambursare a datoriilor şi cele de autonomiei financiară: . . care evidenţiază măsura în care intrările de numerar asigură resursele financiare pentru acoperirea datoriei financiare. nu numai pentru datoria financiară. valoarea acesteia trebuie să fie mai mare decât 2. Determinarea valorii optime datorate pentru o firmă se realizează prin intermediul următoarelor rate: . cum sunt: excedentul de trezorerie al exploatării (ETE). ceilalţi indicatori se calculează pe baza datelor din tabloul fluxurilor. Dacă întreprinderea este într-o situaţie dificilă. Acest raport defineşte măsura în care veniturile.  Evaluarea riscului de faliment prin analiza dinamică se realizează prin intermediul fluxurilor de trezorerie. care măsoară cât la sută din totalul fondurilor provin credite. . ca urmare a incapacităţii de a-şi onora dobânzile anuale. pot să scadă fără ca această scădere să determine probleme financiare pentru firmă.financiară. folosind o serie de indicatori specifici. adică raportul dintre valoarea totală a datoriei şi valoarea totală a activelor.

Din contră. Efectele economice şi financiare se regăsesc sub forma acumulărilor brute de capital.brută. fie prin creşterea marjei comerciale (diferenţa dintre cifra de afaceri şi costuri). putem defini rentabilitatea unei întreprinderi ca fiind capacitatea acesteia de a obţine profit (profitabilitate). De altfel. care se obţine prin raportul excedent brut de exploatare (EBE) la capitalurile investite. care vor ridica nivelul punctului critic fără consecinţe negative.2 Analiza rentabilităţii în întreprinderii prin fluxuri de trezorerie Conceptul de rentabilitate este strâns legat de cel de beneficiu şi.proprii pentru finanţarea investiţiilor şi nu la angajarea de noi credite care. în literatura anglo-saxonă. Rentabilitatea economică se determină sub două forme: . fie pe seama accelerării rotaţiei activelor. sporind nivelul cheltuielilor fixe cu cuantumul dobânzilor. la modul general. independent de modul lor de finanţare. dacă piaţa lasă să se întrevadă o relansare a activităţii. Creşterea rentabilităţi economice se poate realiza. Determinarea rentabilităţii întreprinderii se realizează printr-un sistem de indicatori de eficienţă. Dintre indicatorii posibil de obţinut. . cei mai des utilizaţi sunt: ♦ Rata rentabilităţii economice ce se determină prin raportarea rezultatului din exploatare la capitalul angajat. Această rată arată performanţa economică a firmei independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal. termenul “ profitability” este explicat simplu prin „rentabilitate”. deci o sporire substanţială a cifrei de afaceri. în timp ce eforturile îmbracă forma capitalurilor totale / proprii investite sau a activului economic utilizat. Astfel. fără să se ţină cont de modalitatea de procurare a acestor capitaluri (proprii sau împrumutate). majorează pragul de rentabilitate. cât şi posibilitatea de a vedea efectul utilizări capitalurilor împrumutate. ca surse suplimentare pentru actul investiţional. se creează atât posibilitatea de comparare a întreprinderilor. care se obţine din raportul profit din exploatare la suma capitalurilor investite (active fixe brute + nevoia de fond de rulment + disponibilităţi băneşti). a profiturilor sau dividendelor distribuite. întreprinderea poate să recurgă la credite noi.netă. În practica economică aceste două posibilităţi sunt diferit valorificate în funcţie de natura activităţii. 90 . întrucât volumul de activitate va înregistra o creştere mai accentuată. calculaţi ca raport între efectele economico-financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor.(curs de analiză economico-financiară) 3.

în special în cazul rentabilităţii financiare.financ. . apar diferenţe semnificative între firme ca urmare a strategiei specifice fiecăreia etc. notă de curs 91 . La rândul ei. gestiunii comerciale etc. care depinde de justeţea politicii comerciale (rentabilitatea comercială) şi de politica financiară a acesteia. rata rentabilităţii financiare se poate determina sub două forme: . cu condiţia ca venitul obţinut prin îndatorare să fie superior costului datoriilor. Interpretarea acestor indicatorii de analiză financiar-contabilă trebuie să se facă în colaborare cu ceilalţi indicatori din perioada analizată. a cărui 46 Mihaela Bârsan – Diagnostic şi strategia firmei. . care se obţine din raportul profit brut la total capitalul propriu. care pentru atragerea investitorilor trebuie să fie superioară acesteia.netă.brută. gestiunii stocurilor. calităţii produselor şi serviciilor. Se poate folosi pentru raportare şi capitalul permanent. O astfel de informaţie ar fi utilă. Rentabilitatea financiară se compară cu rata dobânzii medii de pe piaţă. bazate pe optimizarea activităţii în domeniile organizării interne.maximizarea rezultatului exerciţiului pe seama creşterii volumului de active totale şi a ameliorării marjelor. cu indicatorii medii din sectorul de activitate şi cu valorile considerate optime pentru indicatorul în discuţie. Rentabilitatea financiară46 este principalul indicator privind performanţele firmei.De exemplu. pentru aceeaşi cifră de afaceri sunt necesare mai multe mijloace economice în industrie decât în comerţ.) ♦ Rata rentabilităţii financiare prin intermediul căreia se măsoară randamentul capitalurilor proprii.minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor investite. din perioadele precedente pentru aceeaşi entitate economică. care permite remunerarea proprietarilor/acţionarilor prin acordarea de dividende sau prin creşterea rezervelor.(curs de analiză ec. care se obţine din raportul profit net la total capital propriu. În acelaşi sector. dar nu putem formula nici o concluzie cu privire la fluxurile de lichidităţii obţinute prin utilizarea acestui capital. Maximizarea rentabilităţii financiare presupune: . Din analiza modalităţilor de calcul pentru cele două categorii de rate ale rentabilităţii putem afla ce profit s-a obţinut din activitatea de exploatare în condiţiile utilizării întregului capital investit sau ce profit s-a realizat cu ajutorul capitalului propriu investit.creşterea rentabilităţii capitalurilor investite prin folosirea intensivă a imobilizărilor corporale şi reducerea nevoii de fond de rulment (în special prin reducerea stocurilor şi a creanţelor clienţilor). .

lichidităţii. Pentru a putea răspunde solicitărilor financiare pe care le impune acest indicator. prin prisma influenţei asupra trezoreriei. amânarea la plată a unor datorii sociale ori fiscale etc. calculat în situaţia fluxurilor de trezorerie. folosindu-ne de profitul din exploatare şi EBE. vânzări sau achiziţii pe credit. iar trecerea de la un indicator la altul se face ţinând cont de aceste decalaje create prin creşterea stocurilor. rata rentabilităţii economice încasate (REI) se calculează prin raportul:ETE la capitaluri investite (CI) REI = ETE CI  Profitul net preluat din contul de profit şi pierdere şi utilizat în calculul rentabilităţii financiare nu reprezintă şi profitul net încasat. Pornind de la aceste considerente propunem utilizarea indicatorului ETE în locul EBE. Alte cheltuieli şi venituri din exploatare pot fi asimilate categoriilor de cheltuieli şi venituri analizate anterior.cheltuielile cu personalul şi cele cu impozitele şi taxele dau naştere şa frecvente decalaje în timp între momentul înregistrării lor şi momentul plăţii. Rentabilitatea economică se poate determina şi cu ajutorul soldurilor intermediare. Datorită faptului că amortizările şi provizioanele nu influenţează în mod direct lichidităţile.valoarea adăugată calculată. după cum urmează:  EBE se calculează pornind de la valoarea adăugată la care se adună subvenţiile de exploatare şi se scad cheltuielile cu personalul şi cele privind impozitele şi taxele. deoarece: . de cele mai multe ori. indicatorul flux net degajat de întreprindere (cash-flow). 92 . nu şine cont de încasările efective pentru produsele vândute şi nici de consumurile reale şi cele achitate efectiv. EBE – variaţia necesarului de fond de rulment = ETE  Profitul din exploatare se obţine din EBE influenţat cu valoare altor cheltuieli şi venituri din exploatare şi cu elementele nemonetare (amortizări şi provizioane). ele nu pot fi luate în calculul unui indicator care-şi propune reflectarea fluxurilor. . remunerare care necesită.valoare indică nivelul puterii de remunerare a acţionarilor. întreprinderile ar trebui să folosească în locul profitului net. Fiecare dintre elementele de calcul menţionate pot fi însoţite de decalaje între fluxurile de trezorerie şi cele reale. într-o contabilitate de angajamente. În aceste condiţii.

869 1. am determinat în tabelul de mai jos.mii lei Date preluate din situaţia fluxurilor de trezorerie Indicatori Valoare Valoare 2. propusă de noi.043.499 Flux net din activitatea 522. Mirforex S. Totuşi. . conducerea unităţii repartizează dividendele prin raportarea la o fracţiune fixă din profitul net..L. utilizarea fluxurilor de numerar ca mijloc de prognoză a dividendelor viitoare evită această deficienţă a profitului net raportat.294. se poate calcula în paralel cu rata rentabilităţii financiare. utilitatea acesteia constând în faptul că se evită a se face repartizări ale profitului net care necesită lichidităţi în perioadele următoare. decizia legată de dividende trebuie să ţină seama de mulţi factori. În asemenea condiţii.Propunem această modalitate de calcul al rentabilităţii financiare încasate (RFI) pornind de la următoarele considerente: .C. Determinarea indicatorilor de analiză a ratei rentabilităţii Date preluate din contul de profit şi pierdere Nr.9. cu excepţia faptului dacă perioada anumitor încasări şi plăţi va fi schimbată de conducere. în multe cazuri. Prin compararea celor două rate se poate decide ca partea neîncasată din profitul net să fie repartizată pe destinaţii care nu impun utilizarea imediată a lichidităţilor.353 desfăşurată 888.254 ETE brut -9.554.profitul net contabil este considerat un indicator al capacităţii firmei de a plăti dividende.771. Rata rentabilităţii financiare încasate (RFI). de a obţine o concordanţă perfectă între cheltuieli şi venituri.559 93 .de obicei. Indicatori crt. 1 Vânzări de mărfuri 2 Costul mărfurilor vândute Marja comercială (1-2) 3 . Una dintre cele mai mari deficienţe ale profitului net raportat prin prisma capacităţii sale predicative cu privire la dividendele viitoare este faptul că poate duce în eroare datorită incapacităţii.901 ETE net . oportunităţile şi obiectivele firmei privind creşterea economică sau mărimea capitalului şi capacitatea de a obţine fonduri externe.3 Model de determinare a ratei rentabilităţi economice Pe baza bilanţului şi contului de profit şi pierdere al S. rata rentabilităţi economice prin intermediul excedentului brut din exploatare. între care: disponibilitatea numerarului.2. Tabelul 3.R. precum şi a naturii arbitrare a procedurilor de distribuţie. 3.

4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Producţia vândută Producţia stocată Producţia imobilizată Producţia exerciţiului (4+5+7) Consumuri intermediare Valoarea adăugată (3+7-8) Subvenţii de exploatare Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate Cheltuieli cu personalul EBE (9 + 10 -11-12) Profit din exploatare Profit net Cunoscând valorile pentru:

149.872.126 25.251.376 0 175.123.502 106.400.784 69.245.071 0 1.411.087 49.840.998 17.992.986 19.350 1.711.694

- Capitalul investit = active fixe brute + NFR + Disponibilităţi = 84.872.503 +43.286.806 + 4.600.947 = 132.760.256 mii lei - Capitalul propriu = 128.539.339 mii lei Ratele de rentabilitate calculate în mod clasic sunt prezentate în tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Calculul rentabilităţii în mod clasic şi în logica fluxurilor de trezorerie
Nr. crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Rata rentabilităţii Profit din exploatare Capital investit Rentabilitatea economică netă (%) (1/2 * 100) Excedentul brut din exploatare Rentabilitatea economică brută (%) (4/2 * 100) Profitul brut total Capital propriu Rentabilitatea financiară brută (%) (6/7 * 100) Profit net total

Valoare 19.350 132.760.256 0,01 17.992.986 13,55 1.994.552
128.539.339

Rata rentabilităţii ETE net Capital investit Rentabilitatea economică netă încasată ( %) (1/2 * 100) ETE brut Rentabilitatea economică brută încasată (%) (4/2 * 100) Flux net din activitatea desfăşurată Capital propriu

Valoare - 9.554.499 132.760.256
-7,20

-9.043.869
-6,81

888.559
128.539.339

1,55 1.711.694 94

10

Rentabilitatea financiară netă (%) (9/7*100)

1,33

Rentabilitatea financiară netă încasată ( %) (6/7 * 100)

0,04

Diferenţele între rezultatele obţinute în cele două serii de date trebuie să ajute conducerea întreprinderii în realizarea unei analize realiste privind rezultatele obţinute. Astfel, în condiţiile unei rate a rentabilităţii financiare de 1,33 %, întreprinderea ar putea acorda dividende sau ar putea face o investiţie, dar, ulterior, se poate vedea în situaţia de a nu dispune de resursele financiare necesare pentru a onora plăţile corespunzătoare (rentabilitatea financiară încasată fiind aproape nulă)

PROPUNERI ŞI CONCLUZII Termenul de trezorerie este asimilat fie lichidităţilor dintr-o unitate, fie cu toate valorile ce pot fi transformate uşor în lichidităţi sau chiar întreaga activitate desfăşurată în cadrul casieriei dintr-o instituţie. Conceptul de trezorerie poate fi analizat din două puncte de vedere: organizatoric şi structural. Privită din punct organizatoric, trezoreria se adaptează cerinţelor concrete şi dimensiunilor fiecărei unităţi, în timp ce, din punct de vedere structural, se impune o detaliere a acesteia. Ca urmare a locului central pe care îl ocupă trezoreria în cadrul sistemului informaţional al întreprinderii, cu efect direct în gestiunea financiară a acesteia, este strict necesară stăpînirea conţinutului economic al structurilor de trezorerie, deoarece în acest fel se poate acţiona şi se pot cunoaşte toate riscurile posibile. Asigurarea lichidităţilor se constituie în una dintre activităţile strategice ale întreprinderii ca sistem, condiţii în care considerăm că este necesar să se aibă în 95

vedere diferenţa dintre trezorerie şi lichidităţi, respectiv capacitatea unităţii de a face faţă plăţilor. Avînd în vedere varietatea structurilor componente ale trezoreriei, în sarcina echipei manageriale se include cunoaşterea acestora şi a costurilor care le presupun, în prezent sau în viitor, precum şi a posibilităţilor de a suporta aceste costuri de către întreprindere. Avem, în vedere aici deciziile de a investi sume temporar disponibile în hîrtii de valoare de diferite forme, gestionarea soldului de trezorerie pe termen scurt şi în concordanţă cu scadenţa unor viitoare datorii ale întreprinderii. Fluxul reprezintă orice modificare ce are loc în urma unei operaţiuni economicefinanciare dintr-o unitate şi care influenţează structura sau valoarea elementelor patrimoniale, indiferent de efectul asupra trezoreriei. Pe baza datelor şi informaţilor culese de la S.C. Mirforex S.A.am determinat situaţia financiară reală a societăţii, prin intermediul fluxurilor de trezorerie, precum şi măsurile ce se impun în viitor , astfel încât situaţia acesteia să fie mai performantă de la o perioadă la alta. Pentru a-şi asigura o viabilitate financiară în mediul economic S.C. Mirforex S.A., acţionează cu profesionalism, managerii trebuie să aibă în vedere analiza situaţiei financiare, pe baza căreia să elaboreaze strategii care să vizeze cunoaşterea şi evaluarea cât mai exactă a resurselor disponibile şi posibilităţile lor de utilizare, a nivelului cantitativ şi calitativ al produselor fabricate şi comercializate corespunzător cererii şi standardelor impuse de piaţă, a raportului venituri-cheltuieli, a nivelului rentabilităţii etc. Avînd ca sursă de informaţii bilanţul financiar, am analiza echilibrul financiar pe baza următorilor indicatori :fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria. Fondul de rulment înregistrează în perioada analizată o valoare pozitivă atît în anul 2003, cît şi în anul 2004, ceea ce dovedeşte că echilibrul financiar pe termen lung este asigurat. Necesarul de fond de rulment înregistrează şi el valoare pozitivă pe ambii ani luaţi în calcul, reflectînd un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi mobilizate, precum şi faptul că societatea prezintă o situaţie normală, deoarece creşterea necesarului de fond de rulment reprezintă consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului Trezoreria înregistrează valori pozitive, semnificând faptul că fondul de rulment este insuficient pentru asigurarea cerinţelor necesare desfăşurării activităţii. În concluzie S.C. Mirforex S.A. se confruntă cu un dezechilibru financiar, caracterizat de un fond de rulment şi un necesar de fond de rulment pozitiv, dar în scădere faţă de anul 2003, impunându-se găsirea unor măsuri de îmbunătăţire a situaţiei financiare a societăţii. Pe baza datelor de la S.C. Mirforex S.A., am realizat şi o analiză a rentabilităţii prin intermediul ratelor de rentabilitate, ţinând seama de indicatorii de rezultat ce se concretizează în 96

ulterior. ci şi pentru aspecte financiare ce privesc alocarea capitalului. contabilitatea devine puntea de legătură interdisciplinară între modul în care se iau deciziile investiţionale şi modul în care se evaluează performanţa lor. Se consideră că o dezvoltare a contabilităţii fluxurilor de trezorerie oferă un cadru interdisciplinar şi util pentru contabilitatea financiară şi de gestiune. cât şi pe baza datelor din situaţia fluxurilor de trezorerie. Pe baza calculelor efectuate. se poate vedea în situaţia de a nu dispune de resursele financiare necesare pentru a onora plăţile corespunzătoare (rentabilitatea financiară încasată fiind aproape nulă). 97 . dar. În contabilitatea fluxurilor de trezorerie există multe concepte şi standarde care trebuie dezvoltate. iar tabloul fluxurilor de trezorerie va deveni şi în România un instrument indispensabil luării deciziilor de către toţi utilizatorii de informaţii financiare. În acest fel. Acestea nu sunt necesare doar pentru scopurile contabilităţii financiare.lichidităţii. şi analiza rentabilităţii prin rata de rentabilitate economică atât pe baza datelor din contul de profit şi pierdere. am ajuns la concluzia că societatea ar putea acorda dividende sau ar putea face o investiţie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful