You are on page 1of 381

Enciclopedia morþii 5

Prefaþþ

Cei mai mulþi dintre noi, dacã ar fi rugaþi sã-ºi spunã pãrerea, ar fi
tentaþi sã afirme cã numãrul celor care au murit pînã în prezent este cu mult
mai mare decît al celor care sînt în viaþã. Acum trei sute de ani, acest lucru
i se pãrea destul de evident poetului englez Edward Young (1683–1765),
care afirma: „Viaþa este un deºert, viaþa înseamnã singurãtate; moartea ne
alãturã majoritãþii“. În prezent, acest fapt nu mai este totuºi atît de evident.
Creºterea dramaticã a populaþiei în ultima perioadã, de la aproximativ 2,3
miliarde în 1950 la nivelul actual de 5,8 miliarde, ºi cea planificatã la 8,3
miliarde pînã în 2025, ne obligã sã ne întrebãm dacã nu va veni un moment
în care vom fi mai multe persoane în viaþã decît toþi strãmoºii noºtri laolaltã.
Aceasta nu este totuºi o variantã posibilã. În fiecare an moare aproximativ
1% din totalul populaþiei, iar de la apariþia omului ca specie au trãit ºi au
murit cam 130 de miliarde de indivizi. Cei mai mulþi dintre aceºtia au trãit
însã în ultima sutã de ani ºi s-a calculat cã fiecare dintre noi nu are decît
cel mult douãzeci de predecesori. Pentru toate aceste cadavre ar fi nevoie
de un coºciug cubic imens, cu o laturã de 5 km. În acest fel s-ar putea scãpa
de ele cu un impact minim asupra ecosistemului.
În poezia „Mormîntul“, Robert Blair (1699–1746) face referire la
acumularea constantã de cadavre:

Ce este aceastã lume,
Decît un cîmp nemãrginit de-ngropãciune,
Acoperit cu prada morþii, cu animale
Sãlbatice ºi blînde ºi plin de oseminte?
Însuºi pãmîntul ce-l cãlcãm trãia cîndva,
Iar noi, cei vii, ne vom lãsa scheletele
Sã ne acopere copiii; la rîndu-le
Îi vor acoperi ºi ei pe-ai lor.
Aici ne regãsim cu toþii!

Din fericire, cadavrele nu se pãstreazã, ci dispar, se descompun, se
degradeazã, iar moleculele lor componente sînt refolosite în ciclurile

6 Enciclopedia moþii
primare ale naturii. În neolitic, cînd populaþia globului numãra doar
5 milioane de persoane, iar densitatea demograficã medie era de aproximativ
1 persoanã la 10 kmp, problema cadavrelor era una minorã. Însã cînd
oamenii au început sã se adune în oraºe ºi cetãþi, spaþiile destinate îngropãrii
au devenit absolut necesare. În plus, pînã relativ recent, oraºele constituiau
locuri insalubre, în care morþile se succedau mai des decît naºterile, fiind
numite chiar „cimitirele omenirii“. Populaþiile lumii s-au înmulþit în ultimii
200 de ani, iar în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã existã în prezent
aglomeraþii urbane cu o medie de 50–200 de locuitori pe kmp. Numãrul
persoanelor în viaþã în acest moment pe glob este de 5,8 miliarde ºi
acestea cîntãresc aproximativ 300 de milioane de tone. Fluxul interminabil
de cadavre s-a transformat într-un adevãrat torent: ºirul celor 627 636 de
persoane care au decedat în Marea Britanie în 1994 s-ar întinde, dacã
acestea ar fi aºezate una lîngã alta, pe o distanþã de 286 de kilometri.
Au devenit astfel necesare metode din ce în ce mai eficiente pentru
rezolvarea acestor creºteri semnificative ale „producerii“ de cadavre. Cimiti-
rele medievale, plasate în curþile bisericilor, au devenit de mult neîncãpã-
toare, fiind înlocuite mai întîi cu cimitirele publice, iar ulterior de
crematoriile moderne. În prezent, cei mai mulþi oameni mor în spitale sau
în alte instituþii mai curînd decît acasã, iar corpurile lor sînt preluate
discret ºi incinerate. În Franþa ºi în Anglia existã deja supermarketuri
funerare (cel din urmã se aflã în cartierul londonez Catford, însã este
condus de o firmã francezã), unde îþi poþi încãrca direct, în cãruþ, sicriul,
urna sau statuia funerarã. Moartea a fost total exclusã din viaþa noastrã
cotidianã, iar mulþi oameni nici n-au vãzut vreodatã un cadavru. Cu toate
acestea, ceremonia înmormîntãrii, ce s-ar putea transforma în final într-o
simplã manifestare de îndepãrtare a resturilor, rãmîne un eveniment
semnificativ ºi conþine încã elemente ce amintesc de caracterul sãu ritual
din antichitate.
Aceastã carte este un studiu amãnunþit, dar realizat dintr-o perspectivã
destul de detaºatã asupra morþii, al cauzelor acesteia ºi al posibilitãþilor de
rezolvare a problemei cadavrelor. Cartea explicã de ce ºi cum murim ºi,
de asemenea, ce se întîmplã cu corpul neînsufleþit ºi cu fragmentele
acestuia; descrie modurile în care cadavrele sînt tratate în diferite locuri
din lume (incinerare, înhumare, expunere), metodele de conservare a
cadavrelor (îmbãlsãmare, mumificare, îngheþare) ºi modurile – fascinante
prin diversitate – în care cadavrele sau pãrþi ale acestora sînt folosite sau
abuzate (disecãri, transplanturi de organe, canibalism, sacrificii umane).
Am abordat, de asemenea, ºi atitudinea faþã de moarte ºi faþã de viaþa
de dincolo. Oamenii sînt singurele fiinþe care ºtiu cã vor muri. Evoluþia
a dus la conºtientizarea ideii ce stã la baza umanitãþii: „Gîndesc, deci
exist“. Sîntem capabili sã contemplãm viitorul, sã ne gîndim la el ºi sã ne
facem probleme în legãturã cu acesta. Se poate accepta ideea cã fiecare

Enciclopedia morþii 7
dintre noi trebuie sã disparã definitiv în momentul în care celulele noastre
nervoase au murit? În mod firesc, mulþi considerã cã mai existã ceva în
afara corpului fizic, un suflet sau un spirit care va supravieþui putrezirii
ori incinerãrii. Aceastã credinþã, într-o formã de viaþã dupã moarte, a
reprezentat o preocupare aproape universalã a oamenilor, aflîndu-se în
spatele unora dintre cele mai importante religii ale lumii ºi reprezentînd
o sursã de inspiraþie pentru multe lucrãri artistice, arhitecturale ºi literare.
Acest studiu despre moarte m-a condus pe tãrîmuri stranii ºi am
observat cum cu cît te gîndeºti mai mult la acest subiect, cu atît devine
mai puþin macabru. Am fost nevoit sã explorez o varietate de subiecte
fascinante, multe dintre ele cu o concizie aproape scandaloasã, iar apoi sã
le plasez în lucrare, în aºa fel încît tema propusã sã fie realizatã sistematic.
Sper ca însuºi cititorul sã-mi împãrtãºeascã interesul pentru reutilizarea
pãrþilor corpului (transplantare) ºi pentru capitolul referitor la procesul de
îmbãtrînire. În multe domenii, m-am vãzut nevoit sã apelez la surse
secundare ºi, probabil, s-au strecurat ºi unele erori, dar, cel puþin, secþiunile
medicale sînt corecte.
Am citit mult, folosind material din alte lucrãri similare amintite de
altfel în bibliografie. Leonardo da Vinci (1452–1519) spunea cã „oricine
invocã alþi autori într-o discuþie nu îºi foloseºte inteligenþa, ci memoria“.
În aceastã epocã, însã, este greu sã spui lucruri care nu au mai fost spuse
pînã acum, astfel cã mã consolez cu sfatul romancierului ºi poetului francez
Anatole France (1884–1924): „Cînd un lucru a mai fost spus, ºi a fost
spus bine, nu te jena. Foloseºte-l“.
Ce am putea învãþa din acest ansamblu ciudat de informaþii? Se vrea
mai mult decît o colecþie distractivã de fapte ºi de povestiri? Existã mesaje
demne de þinut minte? Singura concluzie la care am ajuns este cã ar trebui
sã avem o imagine cît mai realistã asupra morþii, ar trebui sã o acceptãm
ºi sã discutãm despre ea mai des decît o facem, o situaþie asemãnãtoare
fiind cea legatã de problema sexului, odinioarã considerat subiect tabu.
Pãºind în mileniul al III-lea, într-o epocã a posibilitãþilor de comunicare
pînã acum neimaginate, indiferent dacã vechile religii dispar, suferã
modificãri sau îºi menþin puterea de influenþã, ar trebui sã avem o atitudine
mai deschisã faþã de moarte ºi de capcanele sale.

Partea I

Moartea
þi cauzele care o provoacþ

1
Ce este moartea?

Cînd mã gîndesc la cît de scurtã îmi este viaþa, înghiþitã în eternitatea
de înainte ºi de dupã, la spaþiul restrîns pe care îl ocup, sau chiar la cel
pe care îl pot observa, cufundat în imensitatea infinitã a spaþiilor pe care
nu le cunosc ºi care nu mã cunosc, mã simt înfricoºat ºi sînt uimit cã
sînt aici ºi nu acolo, de ce acum ºi nu atunci... liniºtea eternã a acestor
spaþii infinite mã înspãimîntã.
Din Pensées, de Blaise Pascal, matematician ºi moralist francez
(1623–1662)

Moartea celulelor
Celulele din corp mor în fiecare secundã. Celulele din sînge, din piele
sau cele care cãptuºesc intestinele sînt fie lepãdate precum frunzele uscate,
fie degenereazã ºi mor. O globulã albã din sînge trãieºte doar cîteva zile,
iar noi pierdem zilnic mai multe milioane de celule din piele ºi din intes-
tine. Praful alb, fin, pe care îl iei pe deget cînd îl plimbi pe un raft sau
pe altã suprafaþã constã în principal din celule de piele moarte. În timpul
vieþii, fiecare dintre noi pierde aproximativ 18 kg de piele. Celulele vii
care acoperã suprafaþa interioarã a intestinelor sînt supuse unui proces
continuu de degradare fizicã ºi dispar dupã cîteva zile. Pentru înlocuirea
acestor celule pierdute ºi pãstrarea intactã a organismului, alte celule suferã
o diviziune constantã. Prin urmare, moartea celularã constituie o stare de
normalitate, iar „în mijlocul vieþii, ne aflãm în plinã moarte“. Acest pasaj
din ceremonia de înmormîntare preluat din Cartea de Rugãciuni a Bisericii
Anglicane poate avea ºi o semnificaþie biologicã.
S-ar putea argumenta cã aceste celule nu trebuie sã moarã ºi cã natura
ar fi putut aranja lucrurile în aºa fel încît ele sã aibã o viaþã mult mai
lungã. Dar la suprafaþa pielii ºi în intestine, degradarea mecanicã inevitabilã
este cel mai bine combãtutã prin înlocuirea permanentã a celulelor moarte

12 Moartea ºi cauzele care o provoacã
cu unele noi. De asemenea, leucocitele, înarmate cu o muniþie chimicã
foarte puternicã pentru combaterea invaziilor de microbi, trebuie dezactivate
ºi înlocuite permanent cu altele noi. Mulþi considerã cã niºte celule într-o
eprubetã se pot înmulþi la nesfîrºit. Adevãrul este cã nici o celulã nu se
poate diviza de mai mult de ºaizeci de ori (vezi capitolul 4). Pânã la urmã,
celula îmbãtrîneºte ºi moare. Existã cîteva tipuri de celule, cum ar fi cele
nervoase ºi cele ale miocardului, care rãmîn la fel pe tot parcursul vieþii,
refãcîndu-se permanent, pe mãsurã ce moleculele vechi care le compun
sînt înlocuite de unele noi, fãrã însã a se diviza efectiv.
Motivele pentru care celulele trebuie sã moarã devin mai clare dacã
avem în vedere dezvoltarea embrionului. În aceastã perioadã, organele în
creºtere suferã un proces continuu de remodelare. Anumite structuri trebuie
demolate, iar unele celule, distruse. De exemplu, coada ºi fantele branhiale
ce apar în fazele iniþiale ale dezvoltãrii, cînd omul îºi explicã originea din
vertebratele primitive, trebuie sã fi fost modificate ºi micºorate în fazele
ulterioare ale dezvoltãrii, aºa cum coada mormolocului dispare atunci cînd
mormolocul se transformã într-o broascã. În timpul desfãºurãrii acestor
evenimente, unele celule trebuiau omorîte, iar procesul de construire
presupune ºi distrugere. Aºadar, pentru acoperirea acestor necesitãþi, toate
celulele conþin un program special de „autodistrugere“ sau de sinucidere.
Acesta poate fi activat la cerere ºi reprezintã o resursã esenþialã în timpul
dezvoltãrii sau în cazul unor infecþii, atunci cînd sinuciderea unor celule
este strategia optimã pentru respingerea atacului. Procesul poartã numele
de „apoptozã“ ºi este descris în capitolul 4.

Necesitatea morþii: o strategie a naturii
Viaþa reprezintã un proces al modificãrilor permanente. Toate vietãþile
sînt obligate sã se reproducã ºi sã se multiplice, iar cînd mor, locul le este
luat de urmaºi. Dar locurile disponibile sînt limitate. Oportunitãþile sau, în
limbaj modern, niºele ecologice nu sînt infinite. Spaþiul redus al suprafaþei
terestre provoacã o competiþie, iar cei care se adapteazã mai repede vor
supravieþui ºi se vor înmulþi mai mult decît ceilalþi. Aºa funcþioneazã
evoluþia. În lipsa morþii, lumea s-ar umple cu repeziciune de creaturile
prezente pe pãmînt în momentul respectiv, fãrã a se mai produce modificãri
ºi, prin urmare, nu ar mai exista evoluþie. O singurã celulã, dupã ce s-ar
diviza în fiecare zi timp de mai multe sãptãmîni, ar produce sute de tone
de celule care ar acoperi rapid întreaga suprafaþã a pãmîntului. Natura este
atît de prolificã, încît moartea trebuie sã intervinã la nivelul fiecãrei specii.
Dacã o femelã elefant ar da naºtere în decursul vieþii la ºase pui, iar toþi
aceºtia ar supravieþui ºi s-ar reproduce în acelaºi mod, dupã ºapte sute de
ani, numãrul descendenþilor unei singure perechi s-ar ridica la aproximativ
18 milioane. S-ar ajunge la o adevãratã luptã pentru supravieþuire. Aºadar,
moartea este necesarã. Natura funcþioneazã în condiþiile în care unii pãrãsesc

Ce este moartea? 13
scena. Aceastã idee a fost exprimatã într-o formã simplã de moralistul
francez Montaigne (1533–1592) în eseul: „Sã studiezi filozofia înseamnã
sã înveþi sã mori“: „Lasã loc altora, aºa cum alþii þi-au lãsat loc þie!“
Moartea mai ia ºi alte lucruri în afarã de individ la sfîrºitul vieþii ºi de
celulele din embrionul aflat în faza de dezvoltare. Unele obiecte sînt necesare
la un moment dat, dar pot fi îndepãrtate dupã ce ºi-au atins scopul. Placenta
este condamnatã la moarte dupã naºterea urmaºilor, fiind de obicei mîncatã
de mamã (excepþie fãcînd fiinþele umane). Cordonul ombilical se usucã la
scurt timp ºi moare, lãsînd în urmã un semn. Din punct de vedere strict
tehnic, Adam ar trebui reprezentat fãrã buric.
De ce, ne-am putea întreba, a ales natura strategia morþii, strategia
unui ºir nesfîrºit de vieþi scurte, ºi nu o altã bazã pentru viaþã? Deoarece
aceasta este singura cale de a asigura schimbarea care, alãturi de competiþie,
constituie forþa conducãtoare a evoluþiei. Motivul final al sexului este
acela cã reprezintã o metodã de amestecare a genelor unor indivizi diferiþi.
Sexul ajutã la creºterea combinaþiilor genetice ºi furnizeazã evoluþiei
material de lucru.
Pentru a înþelege mai bine acest aspect, trebuie sã avem în vedere cã
toate celulele germinale (ovulele ºi spermatozoizii) ale unui individ diferã
fundamental de restul celulelor individului. Aceste celule, cel puþin unele
dintre ele, îi vor supravieþui; dupã ce ovulul este fertilizat, ele încep sã se
dividã pentru a forma un nou individ, urmaºul sãu. Restul, toate organele
ºi celulele somatice (corporale) ale individului, moare o datã cu el. Doar
ADN-ul sãu, genele din ovule ºi din spermatozoizi supravieþuiesc prin
intermediul descendenþilor. Aceasta este calea prin care modificãrile
genetice sînt transmise de-a lungul generaþiilor, permiþînd evoluþia. Individul
ºi corpul sãu nu sînt altceva decît instrumentul prin care celulele germinale
îºi asigurã nemurirea. Din alt punct de vedere, corpul se sacrificã pentru
ca alte celule germinale sã poatã supravieþui. Natura este mai interesatã de
supravieþuirea ADN-ului unei persoane decît de supravieþuirea acesteia.
Distincþia dintre linia nemuritoare a celulelor germinale (germa) ºi restul
celulelor muritoare ale corpului (soma) a fost fãcutã acum mai bine de un
secol ºi este, în continuare, la fel de folositoare.

De ce nemurirea ar crea probleme
O altã posibilitate ar fi fost aceea ca natura sã fi produs supraorganisme
care sã nu îmbãtrîneascã sau sã moarã. Dar atemporalitatea ar fi avut ºi
ea neajunsuri considerabile. În primul rînd, ar fi devenit imposibilã obþinerea
transformãrilor indivizilor de-a lungul a milioane de ani, transformãri
necesare adaptãrii la diverse condiþii. Animalele ºi plantele au suferit
modificãri fundamentale ca rãspuns la schimbãrile climatice, de hranã, ale
animalelor de pradã ºi aºa mai departe. Fenomenul s-a petrecut prin apariþia

Toate celulele fac greºeli ocazionale cînd realizeazã o a doua copie a propriului ADN. în cazul în care ar apãrea.14 Moartea ºi cauzele care o provoacã unor noi indivizi (descendenþii) la intervale regulate. Anormalitãþile ADN-ului se acumuleazã ºi afecteazã funcþiile celulelor. nu va mai exista. De asemenea. fiind tratate mai detaliat în capitolul 4. pentru dictatori despotici ºi pentru cercetãtori . Iar în al treilea rînd. schimba sau chiar îmbunãtãþi genele în laborator. dupã cum facem deja cu evoluþia cîinilor. pe mãsurã ce celulele îmbãtrînesc. Aceste lucruri þin de procesul de îmbãtrînire a individului ºi a celulei. dar. foamete ºi boalã – sã fie potrivite pentru viaþa umanã în viitorul îndepãrtat. ne vom dirija singuri evoluþia. ar avea o singurã soluþie pentru a supravieþui: dominarea totalã. Cîte ocazii pentru nebuni. Pedeapsa pentru nereuºita schimbãrii ºi adaptãrii era moartea. fiecare nouã generaþie prezentînd caracteristici uºor modificate. Contemplarea acestor posibilitãþi reînvie o serie de temeri ancestrale. a bovinelor ºi a altor animale domestice. nici o stavilã în manipularea dezvoltãrii umane. modifi- cînd astfel regulile arhetipale ale jocului. Aceste modificãri ale ADN-ului sînt numite mutaþii. crearea unei fiinþe nemuritoare prezintã o serie de probleme biologice extrem de complicate. cele mai multe greºeli sînt corectate sau reparate. provenite de la minerale ºi din spaþiul extraterestru. fãrã sã permitã vreo dezvoltare care sã le ameninþe supremaþia. ar fi însemnat cã. înainte de a se divide. deoarece „neadaptaþii“ supravieþuiesc. nu ar mai fi existat suficient loc pentru noi generaþii. ar trebui sã-ºi pãstreze numãrul de indivizi la un nivel optim pentru mediul înconjurãtor ºi sã-ºi supravegheze propria evoluþie. S-ar putea descrie în acest fel specia umanã în viitorul îndepãrtat? O datã ce toate secretele ADN-ului vor fi descoperite ºi vom ºti cu exactitate cum sã obþinem ce dorim. Din momentul în care vom avea posibilitatea de a ne modifica. ºi nu se ºtiu prea multe lucruri despre consecinþele care se vor reflecta în moºtenirea noastrã geneticã. în timp. o viaþã de nesiguranþã. capacitatea lor de reparare scade. Pare destul de improbabil ca trãsãturile noastre prezente – pe care evoluþia ni le-a ales drept cele mai potrivite pentru o viaþã de vînãtor-culegãtor acum 100 000 de ani. ei vor fi înlocuit natura. În final. Probabil cã ne-am sustras deja regulilor strãvechi ale naturii. majoritatea avînd un caracter nociv. pe mãsurã ce indivizii bãtrîni deveneau din ce în ce mai mulþi. Cum ar putea fiinþele nemuritoare sã evite aceastã problemã? O specie nemuritoare. Iniþial. Presupunînd cã ar mai exista încã alte mii de specii. Aºa s-au produs schimbãri. acestea ar suferi în continuare procesele de modificare ºi adaptare care au reprezentat esenþa vieþii încã de la apariþia acesteia pe pãmînt. a pisicilor. În al doilea rînd. Genele noastre sînt supuse în permanenþã unui bombardament de iradiaþii de slabã intensitate. teoretic. Indivizii nemuritori ar trebui sã aibã grijã ca aceste specii sã rãmînã aºa cum sînt. Una dintre aceste probleme biologice implicã ADN-ul.

Toate acestea însã vor fi aproape sigur depãºite ºi. care trãia pe Insula Mauritius. iar ultimul exemplar a murit în Grãdina Zoologicã din Cincinnati în 1914. Cele care supravieþuiesc reprezintã vîrfurile celor mai subþiri ramuri din arborele evoluþiei. incapabilã sã zboare. O explicaþie ar fi fost ºi lovirea Pãmîntului de un asteroid ºi formarea unui nor global alcãtuit din particule de praf care au blocat lumina ºi cãldura soarelui. colonizatorii au reuºit sã distrugã întreaga specie. poate. dar la fel de ireversibilã. Uneori au avut loc ºi reduceri în masã.Ce este moartea? 15 nebuni sau cel puþin lipsiþi de eticã! Cuvinte cum ar fi „clonarea“ (vezi capitolul 12) întãresc prevestirile sumbre. dispãrînd cu aceastã ocazie. Extincþia unei specii se poate produce destul de repede. . la o scarã mai mare. esenþialã pentru schimbare ºi progres. La un secol dupã ce au ajuns pe insulã (în jurul anului 1681). Cei care se tem ar trebui sã se gîndeascã la faptul cã vor exista totuºi un control ºi o cumpãtare. oamenii se gîndesc de obicei la pasãrea dodo. Consiliul Internaþional al Protejãrii Pãsãrilor deþine o listã cu 108 specii de pãsãri din toatã lumea care au început sã disparã încã din anul 1600 (numãrul total de specii de pãsãri este de aproximativ 9000). specia devenise o raritate. 136 de milioane de porumbei erau concentraþi într-o singurã zonã din Wisconsin. Se ºtie cã 99. probabil. este însã tot moarte. brusc. de dimensiunile unui curcan. nu va fi atît de rãu pe cît se tem unii. De-a lungul istoriei vieþii au dispãrut cîte o specie sau douã în fiecare sãptãmînã. în urma cãrora multe specii nu s-au putut adapta. exista în cîteva milioane de exemplare.9% dintre toate speciile ce au existat pe pãmînt sînt dispãrute astãzi. bunul simþ ºi. Un astfel de eveniment a avut loc la sfîrºitul cretacicului. Moartea speciilor a reprezentat totuºi o caracteristicã fireascã a evoluþiei. cînd au dispãrut dinozaurii ºi o mare parte a vietãþilor marine. bunãtatea. spre sfîrºitul secolului. iar greutatea numeroaselor pãsãri rupea crengile groase ale copacilor. Moartea unei specii: extincþia Pînã acum. moartea unei specii deranjeazã mai puþin decît cea a unui individ. Din punctul de vedere al impactului emoþional. am abordat problema din punctul de vedere al unei celule individuale sau al unei singure creaturi. dar conceptul de moarte se aplicã ºi speciilor. pe o suprafaþã de 2 200 kmp. precum înþelepciunea. dacã þinem cont de strãvechile calitãþi umane. porumbelul cãlãtor american. Doar aproximativ una din zece mii de specii mai existã. iar aceastã imagine a viitorului devine descurajantã. în urmã cu 66 de milioane de ani. o altã pasãre. cea mai veche. Prin 1871. ducînd astfel la modificãri dramatice ale climei. Cînd se discutã despre extincþie. Majoritatea acestor extincþii au fost provocate de activitãþi umane. un numãr mare de specii. În 1810. Cîrdurile migratoare înnegreau cerul. Cu toate acestea.

pe mãsurã ce oamenii se înmulþesc. deoarece omul le distruge habitatele sau. nu a nimicit aceastã specie. vînate de maori pînã cînd au dispãrut. dar specia a fost salvatã prin creºterea acestora în parcuri zoologice. Principele elector Johan Georg al II-lea al Saxoniei. este cu totul altceva. care a domnit între 1656 ºi 1680. Multe specii au fost distruse prin vînãtoare. pur ºi simplu.5 milioane de specii (cea mai mare parte fiind insecte) ºi. însã. cînd acest lucru e fãcut din nevoia de distracþie. era un vînãtor împãtimit. le omoarã. într-un interval de numai cîteva sute de ani. sînt cunoscute ºi înregistrate aproximativ 1. Din fericire. Am putea sã acceptãm acest lucru dacã am ºti cã este fãcut din nevoia de hranã. fãrã sã avem în vedere cã nenumãrate alte specii. iar clãdirile ºi terenurile agricole iau locul habitatelor altor creaturi. ci permite generaþiilor viitoare sã le studieze.16 Moartea ºi cauzele care o provoacã S-ar pãrea cã în prezent ne aflãm în mijlocul unei alte extincþii în masã. ajungînd sã împuºte un numãr incredibil de cerbi: 42 649. Nu trebuie pierdut din vedere cã existã încã foarte multe specii de vieþuitoare. cum s-a întîmplat în cazul uriaºelor pãsãri moa din Noua Zeelandã. În fiecare an dispar mii de specii. provocatã de propriile noastre activitãþi. mai existã alte cîteva milioane pe care încã nu le cunoaºtem ºi nu le-am clasificat. Ultimul exemplar sãlbatic de bizon european a murit în 1925. este pãstrarea anumitor specii în grãdini zoologice. delectîndu-se totodatã. Este greu de acceptat faptul cã speciile de vieþuitoare dispar în prezent cam de 100 pînã la 1000 de ori mai repede decît în trecutul geologic. În prezent. Rãspunsul la ameninþarea accelerãrii vitezei de extincþie a speciilor. Pãstrarea speciilor în aceste spaþii nu reprezintã doar conservare de dragul conservãrii sau satisfacerea curiozitãþii. mai puþin cunoscute. avem tendinþa de a ne indigna atunci cînd speciile mai mari ºi mai cunoscute sînt ameninþate cu dispariþia. probabil. dispar tot timpul. . În prezent.

acesteia i se deschid o mie de uºi. crescînd în continuare cu aproximativ 86 de milioane pe an (se nasc circa 167 de persoane pe minut). Dar mai tîrziu? Va continua foametea.Hr. De exemplu. cel puþin jumãtate dintre locuitorii planetei trãiesc în marile aglomerãri urbane care au populaþii ce numãrã peste un milion de locuitori. dar de atunci încoace a crescut într-un ritm alarmant. încît nici o precizare pe termen lung nu este absolut sigurã. dupã care va urma un declin. astfel cã putem þine seama de ei pentru a face calcule realiste pînã în acel moment.Hr. În jurul anului 2000 s-a estimat o cifrã de 6 158 de milioane. Majoritatea celor ce vor fi în viaþã în anul 2020 s-au nãscut deja. cel mai impor- tant.8 miliarde. populaþia globului era cu mult sub 1 miliard. Unele grupuri de experþi sînt de pãrere cã este puþin probabil ca populaþia sã se dubleze în decursul secolului XXI.Ce este moartea? 17 2 Principalele cauze ale morþii Oricine poate suprima viaþa unui om. va creºte numãrul celor în vîrstã pe mãsurã ce ne apropiem de valoarea „maximã“ a duratei naturale a vieþii? . Spre mijlocul anului 1996. Aceste cifre sînt într-adevãr îngrijorãtoare. va deveni SIDA controlabilã. Existã însã atîþia factori ce trebuie luaþi în considerare. aºteptîndu-se ca în 2025 sã fim 8 300 de milioane de indivizi. Marcus Seneca (4 î. dar estimãrile cu privire la urmãtorii ani au fost totuºi contestate. – 65 d. de trei ori mai multe decît în 1950. iar toate cele nou apãrute aparþin þãrilor în curs de dezvoltare. numãrul total se ridica la 5. Acum existã 280 de astfel de oraºe. Numãrul naºterilor îl depãºeºte cu mult pe acela al deceselor. În prezent.). Probabil cã destul de curînd cifra actualã se va dubla. atingînd în schimb un vîrf în perioada 2070–2080. aceºtia considerã cã fertilitatea a început deja sã scadã în multe þãri în curs de dezvoltare. filozof ºi poet latin Pînã în secolul XIX. vor apãrea noi infecþii devastatoare ºi. însã nimeni moartea.

America de Sud ºi Asia. Aici. America de Nord. procentajul ajunsese la 98-99%. Trebuie fãcutã însã o deosebire între rata deceselor. lucrurile stau cu totul altfel. Noua Zeelandã. Iar numãrul de decese se apropie de cel al naºterilor. Rata deceselor din þãrile dezvoltate (Europa. aproape jumãtate dintre morþile provocate de boli cardiace ºi infarcte au loc în þãrile în curs de dezvoltare dar. Înainte de 1930. aceasta este consideratã în prezent speranþa medie de viaþã. iar spre sfîrºitul anilor ’80. acestea sînt mai frecvente în þãrile dezvoltate: Finlanda. aproape toate cele 11 milioane de decese anuale din þãrile dezvoltate sînt reprezentate de adulþi. Pe la începutul anilor 1950 se aºtepta deja ca peste 94% dintre nou-nãscuþi sã supravieþuiascã pînã la maturitate. Din punct de vedere statistic. În prezent. Suedia ºi Statele Unite. în Anglia ºi în Þara Galilor. acestea pot fi mãsurate ºi cuantificate cu uºurinþã. cuplate de cele mai multe ori cu malnutriþia. În schimb. Noua Zeelandã. dar informaþii recente (1996) aratã cã. numãrul morþilor sã fie mai mare decît numãrul celor care se nasc. prin raportare la numãrul de locuitori. în timp ce o femeie. începînd cu anul 2024. care reprezintã numãrul de decese la 100 000 de locuitori. un bãrbat poate ajunge sã trãiascã 74 de ani. mortalitatea infantilã este la fel de ridicatã ca aceea din þãrile dezvoltate în secolele trecute. doar 1000 de oameni mor astfel în toatã lumea. Japonia) a scãzut de-a lungul secolului XX mai mult sau mai puþin continuu. De exemplu. posibilitatea de a fi înþepat mortal de un scorpion este un gînd alarmant.18 Moartea ºi cauzele care o provoacã Imaginea de ansamblu Una dintre pãrþile atractive ale studiului despre naºtere ºi despre moarte este cã. dar poate fi ponderat prin asocierea informaþiei cã. în timp ce în urma accidentelor ºi a violenþei mor 4 milioane pe an (dintre care morþile provocate de accidentele auto reprezintã o cotã destul de însemnatã). Încã din 1995. Cît trãim? Despre durata normalã a vieþii se spunea cã este de 70 de ani. dar este important sã ai informaþii valorice. Consecinþa este cã în urmãtorii ani un segment din ce în ce mai însemnat al populaþiei va fi reprezentat de persoane de vîrsta a treia. Austra- lia. sã ºtii cît de frecvent are loc un fenomen. de boli infecþioase ºi parazitare. Este adevãrat cã nu tot ce conteazã poate fi cuantificat. În Marea Britanie este de aºteptat ca. ºi numãrul total de decese survenite în rîndul populaþiei. Marea Britanie. o mare parte a deceselor avea loc în rîndul nou-nãscuþilor ºi al copiilor. . în þãrile sãrace ºi în curs de dezvoltare din anumite regiuni din Africa. într-un an. moment în care populaþia va atinge o cotã maximã de 60 de milioane de locuitori. 80. Aceste decese sînt provocate. De exemplu. în mare parte. spre deosebire de sãnãtate ºi fericire.

retardul mintal. Calitatea vieþii Evident. De asemenea. Calitatea vieþii are o importanþã cel puþin la fel de mare ca ºi durata sa. în urmã cu mai mult de 50 de ani. mental ºi social complet este mai degrabã o definiþie a fericirii decît a sãnãtãþii. lipsa vederii (ce afecteazã 27 de milioane de persoane) ºi infecþiile cu viermi parazitari. Prin urmare. ºi anume durata „maximã“ de viaþã a oamenilor. atac cerebral. putînd fi în mare parte asigurat de societate. Cînd omul îmbãtrîneºte. Însuºi termenul „fericire“ însemna iniþial (înainte de 1500 d. ºi nu doar absenþa unei afecþiuni sau a unei infirmitãþi“. Deºi cele douã noþiuni sînt conexe. În capitolul 4 vom aborda un subiect oarecum diferit. ce au loc mai devreme decît ar fi normal. prietenii. Declaraþia de Independenþã formulatã de americani în 1776 numeºte drepturile inalienabile la viaþã ºi la libertate. moartea survenitã înaintea împlinirii vîrstei de 65 de ani poate fi consideratã prematurã. O stare de bine fizic. Vom observa cã durata maximã a vieþii umane se poate întinde pînã la aproape 115 ani. mental ºi social completã. Moartea survenitã înaintea acestei limite „naturale“ poate fi consideratã prematurã. suferã de guºã (mãrirea glandei tiroide). aceasta nu poate fi furnizatã similar. cu alte cuvinte. religie ºi mulþi alþi factori. Putem separa astfel decesele în cele „aºteptate“. decesul fiind provocat doar de „vîrstã“. dar numai .). provocate de vîrsta înaintatã. un numãr uimitor de mare de oameni. cancer etc. este mai predispus la afecþiuni precum bolile cardiovasculare. atacurile cerebrale sau cancerul. dar prezenta ºi o serie de dezavantaje. ºi cele premature. deºi este mai greu de mãsurat. deºi depinde oarecum de sãnãtate. ar trebui totuºi deosebite.) ceva ce apare întîmplãtor sau dacã ai noroc. adicã. cît ar trãi un om dacã nu ar fi doborît de nici una dintre cauzele obiºnuite de deces (boalã cardiovascularã.Hr. fericirea are un caracter mai subiectiv. aceasta a definit sãnãtatea ca fiind „o stare de bine fizic.Principalele cauze ale morþii 19 în Marea Britanie. 665 de milioane. nu ne aºteptãm sã murim între adolescenþã ºi senectute. Este mai greu de întreþinut ºi. momentul ºi cauza morþii nu sînt singurele lucruri ce conteazã. Printre cele mai obiºnuite afecþiuni recunoscute medical cã ar avea un impact considerabil asupra calitãþii vieþii se numãrã aºa-numitele tulburãri afective (ce includ depresiile sau alte stãri suficient de grave pentru a necesita asistenþã medicalã). Din motive practice. între 16 ºi 65 de ani. afecþiuni care determinã momentul morþii – adicã speranþa de viaþã. Aceastã idee era destul de optimistã. 7% din populaþie era trecutã de 75 de ani. mai precis. În momentul înfiinþãrii Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii. Se poate spune cã sãnãtatea reprezintã un drept universal al oamenilor. implicã dragoste. iar aceastã proporþie va creºte pînã în 2020 cu alte zece procente. În schimb. precum filarioza.

20 Moartea ºi cauzele care o provoacã dreptul de cãutare a fericirii. gîndiþi-vã cã înseamnã aproximativ 100 de decese pe minut. Aceste cauze vor fi abordate mai tîrziu.7 7 Boli pulmonare cronice (bronºitã cronicã.3 29 Cancer 6. traumatisme. sinucideri) 1. în Marea Britanie au survenit 627 636 de decese (cam unul pe minut). Principalele cauze ale acestor morþi. însã trebuie sã se þinã cont de faptul cã toate certificatele de deces au fost eliberate pentru doar aproximativ un sfert din totalul deceselor. cînd vom discuta în detaliu despre decesele premature. cele douã scopuri pot intra în conflict. sãnãtatea tuturor. dacã se încearcã garantarea unui scop imposibil (fericirea universalã).9 2 Moartea mamei din cauza sarcinii sau a naºterii 0. asfixie. Tabelul 1 Primele zece cauze ale deceselor survenite în anul 1996 (toate vîrstele) Cauza morþii Nr. Din ce cauze murim? În 1996 s-au înregistrat la nivel mondial aproximativ 52 de milioane de decese. resursele vor fi deviate din direcþia atingerii unui scop posibil.9 6 Cauze externe (accidente.0 2 Malnutriþie. diabet ºi alte afecþiuni înrudite 0. va avea o sãnãtate mai bunã. fie ele aºteptate sau premature.6 1 Boli psihice (de ex. demenþã. rãzboaie sau dezastre naturale.) 15. masacre.7 7 Total 52 100 Sursa: date furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii . (milioane) % din total Boli infecþioase ºi parazitare 17. infecþii) 3. dar nu va fi neapãrat mai fericit. datele fiind furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii pentru anul 1996. infarct etc. dintre care 40 de milioane survenite în þãrile în curs de dezvoltare. Aceste valori sînt cît se poate de precise. Dacã 52 de milioane vi se pare un numãr greu de imaginat. sînt prezentate în Tabelul 1. În 1994.3 12 Moarte survenitã la naºtere sau la scurt timp dupã (naºtere prematurã.3 33 Boli circulatorii (atac cerebral. Cel mai important motiv pentru care cele douã noþiuni ar trebui deosebite este acela cã. emfizem) 2. peste jumãtate dintre acestea producîndu-se la persoane de peste 65 de ani. alcoolism) 0. Mai mult. fãrã cazurile morþilor provocate de foamete. Dacã un om renunþã la fumat.3 <1 Alte cauze sau motive necunoscute 3.

fumatul este una . Mortalitatea a scãzut constant începînd cu anii 1950. ºi tocmai aceste diferenþe e posibil sã îi facã mai pasibili de o moarte timpurie. nu are o explicaþie clarã. În schimb. Cei mai vulnerabili indivizi sînt tinerii ºi bãtrînii. ca grup social. În Marea Britanie. existã posibilitatea ca ºomerii. factori relevanþi. o influenþã majorã o reprezintã cea a mediului din timpul vieþii adulte. O fetiþã nãscutã în Leeds are ºanse de douã ori mai mari sã moarã în primul an de viaþã decît o fetiþã nãscutã în comitatul Dorset. starea de sãnãtate ºi de prosperitate a naþiunii din care face parte individul reprezintã. Dar factorul socio-economic al bolilor ºi al deceselor îºi face simþitã prezenþa de sute de ani. ªomajul a devenit în prezent o realitate a þãrilor dezvoltate. iar în lumea a treia 43%. Pentru locuitorii din zonele nordice ale Angliei. iar rata deceselor este mai ridicatã în rîndul ºomerilor decît în cel al persoanelor care au un loc de muncã. în acest calcul fiind incluse ºi decesele survenite în primul an de viaþã. deºi se pare cã gradul de sãrãcie are ºi în acest caz o influenþã majorã. probabilitatea ca un individ sã moarã mai devreme decît în mod normal depinde în mare mãsurã de zona în care locuieºte el. În cadrul Serviciilor Publice engleze. indivizii aflaþi pe treptele ierarhice inferioare prezentau un risc de trei ori mai mare de a muri din cauza bolilor de inimã decît superiorii lor. dupã cum dovedeºte un studiu recent al cimitirelor din Glasgow. Dintre toate cauzele singulare de afecþiuni ºi deces. atacurile cerebrale ºi bolile cardiovasculare sînt cauza a 46% din totalul deceselor din societãþile dezvoltate ºi a numai 24% din cele ale þãrilor în curs de dezvoltare. Statutul socio-economic influenþeazã mortalitatea. apartenenþa la o societate. Un factor relevant îl reprezintã ºi gradul de sãrãcie ºi. cel puþin în cazul Marii Britanii. Motivele nu sînt prea evidente. Bolile infecþioase ºi parazitare provoacã în þãrile dezvoltate doar 1% din decese. Muncitorii necalificaþi au tendinþa de a fuma mai mult ºi de a consuma alimente mai puþin sãnãtoase. adicã dacã aveau sau nu un cuvînt de spus în privinþa modului ºi a vitezei de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. gradul de ocupare a locurilor de muncã. probabilitatea unei morþi premature este aproape dublã faþã de cea a locuitorilor din regiunile din sud. Se pare cã în cazul anumitor boli conteazã mediul în care a trãit individul în timpul copilãriei. fapt care. iar pentru a complica situaþia. deºi numãrul anual de decese din aceste þãri este aproape dublu faþã de cel din primele. diferenþa dintre nord ºi sud fiind valabilã ºi în cazul acestor decese. Nivelul riscului depindea ºi de gradul de control pe care aceºtia îl aveau asupra muncii prestate. sã fie diferiþi ºi în alte feluri de cei angajaþi. Motivele acestei diferenþe nu sînt clare. în timp ce pentru alte afecþiuni. de asemenea. de asemenea.Principalele cauze ale morþii 21 Momentul în care murim ºi motivul pentru care murim depind de mulþi factori. dar acest lucru reprezintã doar unul dintre aspecte. Evident.

L. asigurã supravieþuirea cultivatorilor de tutun este complet fals. Þãrile dezvoltate suportã aceastã greutate într-o proporþie de numai 11. Folosind acest tip de calcule pentru estimarea poverii totale cauzate de bolile ce provoacã suferinþe cronice ºi scurtarea vieþii. Tragedia fumatului migreazã acum spre þãrile în curs de dezvoltare. Acest lucru era previzibil. Mai greu este sã mãsori imensa suferinþã umanã produsã de morþile premature ºi poverile suplimentare datorate afecþiunilor ºi infirmitãþilor grave. O echipã compusã din cercetãtori de la ªcoala de Sãnãtate Publicã Harvard ºi de la Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii. Infecþiile pulmonare (în special la copii) .2 milioane de decese cauzate tot de fumat (14% din totalul deceselor înregistrate).6% din total. În plus. dar cheltuiesc 90% din totalul sumelor alocate sãnãtãþii la nivel mondial.22 Moartea ºi cauzele care o provoacã majorã. au fost cauzate de afecþiuni ce pot fi puse pe seama fumatului. Argumentul potrivit cãruia tutunul furnizeazã venituri bugetare suplimentare prin intermediul taxelor ºi cã. prin aceasta.5 miliarde £). Aproape o treime din þigãrile produse în prezent în SUA sînt exportate. existînd diferenþe semnificative între economiile de piaþã clasice ºi þãrile în curs de dezvoltare. Lopez. în SUA. dar este utilã aplicarea unor valori numerice. iar în China. Murray ºi A. nu mai puþin de 2. Guvernul chinez a calculat cã în anul 1993. condusã de C. decesele sînt uºor de contabilizat. în ordinea importanþei: 01. J. unde campaniile antifumat sînt mult mai slabe. În 1995. în Europa. Acest lucru este ºi el posibil.25 de milioane de decese. Situaþia globalã se aflã într-o permanentã schimbare. un sfert din numãrul total. o metodã ar fi calcularea aºa-numiþilor „ani de viaþã pierduþi din cauza infirmitãþii“. Mãsurarea impactului morþii ºi al suferinþei Pe toþi ne aºteaptã moartea – acesta este singurul lucru sigur în viaþã. s-a concentrat asupra calculãrii acestor valori în cadrul studiului „Global Burden of Disease“. La nivel mondial. în timp ce în Marea Britanie 5 femei ºi 8 bãrbaþi mor din cauza fumatului la fiecare orã. procentul deceselor provocate de fumat este mai mare decît în orice altã þarã. În acelaºi an. în anul 1990. se pot obþine unele comparaþii interesante. Ei reprezintã numãrul total de ani de viaþã pierduþi în rîndul populaþiei din cauza morþilor premature. pierderile economice provocate de bolile ºi decesele produse din cauza fumatului au fost de 65 de miliarde de yuani. primele zece cauze ale scurtãrii duratei de viaþã ºi ale suferinþelor cronice au fost. D. s-au raportat 1. plus cei pierduþi din cauza suferinþei provocate de afecþiuni ºi infirmitãþi (valorile fiind calculate în funcþie de gravitatea problemelor de sãnãtate). în timp ce taxele provenite din comercializarea þigãrilor au totalizat 41 de miliarde de yuani (3.

a altor zeci de boli cu transmitere sexualã ºi a cancerului de col uterin (din cauza verugilor genitale). dar acest lucru permite obþinerea unui tablou general al principalelor cauze ale suferinþelor ºi scurtãrii duratei de viaþã. la vãtãmãri de naturã fizicã sau chimicã. sistemele de scurgere inadecvate ºi igiena necorespunzãtoare provoacã infecþii intestinale ºi parazitoze. SIDA se aflã printre primele zece. Accidentele auto 10. iar pojarul a ieºit din top. apare o situaþie interesantã. Malnutriþia Impactul sever asupra copiilor provoacã o susceptibilitate ridicatã la pojar. Malformaþiile congenitale (defectele din naºtere) Pe aceastã listã se mai aflã ºi malaria. Tutunul Provoacã cea mai mare parte a cazurilor .Principalele cauze ale morþii 23 02. Ocupaþia Expunerea. un astfel de studiu devine re- levant pentru stabilirea prioritãþilor programelor de sãnãtate. Calcularea valorilor menþionate mai sus nu este o sarcinã simplã. Bolile cardiace 06. printre care naºterea prematurã. Lipsa igienei Apa cu impuritãþi. Bolile perinatale (cele care survin în timpul naºterii. asfixia la naºtere ºi traumatismele) 04. Acest demers este justificat deoarece. 03. pneumonia. Depresia psihicã majorã 05. Primii zece factori de risc sînt urmãtorii: 01. 02. Pojarul 09. Alcoolul Baza producerii accidentelor auto. în prezent. Sexul neprotejat Cauza apariþiei SIDA. în principiu. cauzele din mediul înconjurãtor pot fi prevenite ºi. Bolile vasculare (de exemplu atacurile cerebrale) 07. de asemenea. Dacã mergem mai departe ºi încercãm sã evaluãm în ce mãsurã astfel de afecþiuni pot fi atribuite riscurilor de mediu. a crimelor ºi violenþei domestice. 06. diaree etc. probabil cã. ca atare. 05. la locul de muncã. Avînd în vedere schimbãrile petrecute din 1990. cãderile de la înãlþime ºi alte accidente. boli hepatice (valorile sînt însã ajustate de efectul benefic al consumului moderat de alcool în cazul afecþiunilor cardiace). sinuciderea. existînd multe variabile asupra cãrora specialiºtii se pun cu greu de acord. Cancerul 08. 04. Bolile diareice ºi dizenteria 03. omuciderea. provo- cînd.

09. de asemenea. iar alimentaþia era sãracã în legume ºi fructe.24 Moartea ºi cauzele care o provoacã de cancer pulmonar. 10. Cauzele morþii: principalii ucigaºi Sã încercãm în continuare sã examinãm mai îndeaproape principalele cauze ale morþii. 08. deºi o contribuþie importanã o au ºi afecþiunile cardiace ºi cele infecþioase. aceastã povarã se aflã în creºtere din cauza rãspîndirii fumatului în þãrile în curs de dezvoltare. fie în momentul care ne este scris. comparativ cu limitele recomandate în prezent de 21 de unitãþi pe sãptãmînã pentru bãrbaþi ºi 14 pentru femei). de accidente ºi de violenþã. Poluarea atmosfericã Particulele atmosferice ºi dioxidul de sulf îi afecteazã pe suferinzii de boli pulmo- nare cronice. Luarea unor mãsuri în privinþa malnutriþiei ºi a problemelor de igienã necesitã investiþii considerabile. Drogurile ilegale Rãspîndirea infecþiilor prin intermediul acelor de seringã. Pe primele locuri în clasamentul factorilor cauzatori de moarte se aflã alcoolul. masacrele. în principal în rîndul tinerilor ºi al adulþilor. înfometarea O categorie ce nu apare pe lista Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii (vezi Tabelul 1) este cea a oamenilor uciºi direct (în rãzboaie sau masacre) . Din acest punct de vedere. Rusia reprezintã un exemplu edificator al efectelor pe care îl deþine comportamentul uman. De la prãbuºirea Uniunii Sovietice. consumul de droguri duce la comiterea unor infrac- þiuni violente. consumul mediu de alcool pe cap de locuitor era în Rusia de 40 de grame pe zi (28 de unitãþi pe sãptãmînã. fie înainte. excesul alimentar are ºi el o contribuþie însemnatã. Sedentarismul Joacã un rol important în bolile cardiace. rata deceselor a crescut semnificativ. În 1993. fumatul ºi alimentaþia necorespunzãtoare. Hipertensiunea arterialã Provoacã accidente vasculare. 07. factorii ce ne ucid. jucînd un rol im- portant ºi în alte afecþiuni. Moartea provocatã de om: rãzboiul. dar se pare cã cea mai mare parte a suferinþelor ºi a morþilor premature sînt cauzate de comportamentul uman. Cele mai mari creºteri s-au înregistrat în cazurile de decese provocate de consumul de alcool. în 1991.

ci fiindcã populaþia globului este mai numeroasã. Spaniolii au omorît peste 1 milion de indieni în Caraibe (1492–1600) ºi alt milion de indieni din America Centralã ºi de Sud între 1498 ºi 1824. în lagãre de concentrare. cele mai multe în Uniunea Sovieticã (20 de milioane) ºi în condiþii de foamete. se confruntã cu foametea etc. (Elliot este cel care a propus suma de 110 milioane citatã mai sus. încarcerare. Deºi în secolele trecute oamenii erau mult mai rãi. A împãrþit apoi aceastã ultimã categorie în privaþiuni în oraºe (16 milioane). a continuat pînã în secolul XX. pe care o vom aborda în capitolul 3. America de Sud ºi Asia de Sud-Est. precum înfometarea sau neglijarea. Episoade deosebit de sîngeroase au dus la apariþia unor „oraºe-fantomã“: în primul rãzboi . consecinþele se resimþeau la o scarã mai micã. ceva mai mult de 110 milioane de indivizi erau bãrbaþi. Genocidul.) El a fãcut o distincþie între morþile provocate de arme ºi bombe (50 de milioane) ºi cele provocate de privaþiuni.Principalele cauze ale morþii 25 sau indirect (prin înfometare. ale morþilor provocate de om de-a lungul secolului XX. precum ºi numãrul mare al victimelor le plaseazã într-o altã categorie decît omuciderea. adesea de-a lungul unei perioade de mai mulþi ani. dupã cum observã Jared Diamond în lucrarea The Rise and Fall of the Third Chimpanzee. În secolul XX s-au fãcut eforturi deosebite ºi demne de laudã pentru protejarea ºi salvarea vieþii umane (de exemplu. Morþile provocate de om. Morþile provocate de oameni în secolul XX au fost estimate la aproximativ 110 milioane. asediu ºi rãzboi (24 de milioane). Uciderea sistematicã a unui grup identificabil de oameni. pe care le descriem. adãpost ºi îmbrãcãminte (60 de milioane). deºi destul de aproximative. acest lucru coexistînd însã cu o capacitate ºi o dorinþã nelimitate de a distruge viaþa. Genocidul a fost uneori realizat prin metode indirecte. În studiul The Twentieth-Century Book of the Dead (1972). este calificatã mai degrabã drept „genocid“ decît „masacru“. în continuare. Aceste cifre fac ca numãrul de oameni uciºi în secolele anterioare sã parã infim ºi asta nu pentru cã am devenit mai rãi. definite ca imposibilitatea satisfacerii necesitãþilor supravieþuirii: apã. Acest fapt. Colonizatorii europeni din America de Nord au ucis. în lagãre de muncã) de cãtre semenii lor. Dintre aceºtia. peste un milion de amerindieni. iar în perioada 1950–1990 au fost comise genociduri în cel puþin cincisprezece þãri din Africa. hranã. Primii colonizatori ai Australiei s-au fãcut rãspunzãtori pentru moartea a peste 100 000 de aborigeni între 1788 ºi 1928. prin progresele din medicinã ºi printr-o mai bunã alimentare publicã). scriitorul Gil Elliot a realizat o serie de estimãri interesante. Acum sînt mult mai mulþi cei care suferã ºi mor în rãzboaie. în lagãre de muncã. începînd din 1620. Cam 20 de milioane de oameni au murit în primul rãzboi mondial ºi aproximativ 35 de milioane în al doilea rãzboi mondial. sînt cele cauzate de deciziile guvernelor ºi ale naþiunilor.

în primul rãzboi mondial. dar fãrã mai mult succes. spre deosebire de clor. În primãvara lui 1915. 1. nu distrug oraºele ºi bunurile materiale. Numai cã acest gen de atac chimic ce trebuia sã fie însoþit de o ofensivã de proporþii a infanteriei depindea în prea mare mãsurã de vreme ºi nu era foarte eficient. Armele moderne sînt produse în þãrile industrializate ºi. a fost conceputã în 1915 de cãtre germanul Fritz Haber. Per total. într-o singurã lunã. ªi britanicii l-au folosit ceva mai tîrziu. peste 20 de milioane de oameni au fost uciºi în aproximativ 150 de rãzboaie pe plan local în Africa. Ar fi de neconceput ca un studiu despre moarte sã nu menþioneze cîteva informaþii referitoare la una dintre cele mai îngrozitoare muniþii de rãzboi concepute de om: armele chimice.26 Moartea ºi cauzele care o provoacã mondial – Verdun (1 milion). Europa ºi America Latinã. Prima armã chimicã. Milioane dintre aceºtia erau copii. Apoi.5 milioane). a bolilor ºi a privaþiunilor. Gazul a fost eliberat din cilindri în direcþia inamicilor în oraºul Ypres. în 1917. care rãmîn intacte dupã ce cadavrele au fost ridicate. în Bãtãlia de pe Somme din 1916. Acesta a fost folosit pentru prima datã în decembrie 1915 ºi. Asia. ºi anume fosgenul. victima nu simþea decît o vagã iritare a ochilor ºi a gîtului. sugerînd necesitatea unor studii suplimentare pentru fundamentarea acestor estimãri pe date statistice mai concrete.5 milioane de evrei: 2 milioane din cauza foamei. urmând ca la scurt timp plãmînii sã se umple cu lichid. Acestea au capacitatea de a omorî milioane de oameni ºi. În jumãtatea de secol de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Aliaþii l-au folosit. Dupã ce îl inhala.5 milioane gazaþi ºi 1 milion împuºcaþi. în cursul aceluiaºi an. cîºtigãtor al Premiului Nobel. s-a estimat cã în al doilea rãzboi mondial au murit cel puþin 4. în al doilea rãzboi mondial – Leningrad (1 milion) ºi Auschwitz (1. mai ales de minele antipersoanã. Spre sfîrºitul primului rãzboi mondial. 95% din cantitatea totalã de gaz fusese eliberatã prin intermediul artileriei. s-au folosit nu mai puþin de 500 de tone din 20 000 de cilindri. germanii au început sã foloseascã o nouã armã: iperita . în urmãtoarele nouã luni fiind utilizate 1 500 de tone. în fiecare an. Problemele pe care le ridicau condiþiile meteorologice fuseserã rezolvate prin aruncarea unor obuze care explodau. provocîndu-i astfel decesul. alãturi de clor. era practic incolor ºi inodor. Germanii au început atunci sã lucreze la urmãtoarea variantã. spre deosebire de armele nucleare. clorul gazos. o cantitate în valoare de aproximativ 35 miliarde $ este vîndutã sau datã þãrilor în curs de dezvoltare.5 km. care forma un nor vizibil. împrãºtiind gazul la o distanþã de pînã la 1. Elliot a observat cã aceste cifre exorbitante sînt dincolo de capacitatea noastrã de înþelegere. Mulþi alþii au fost schilodiþi. Fosgenul este de aproape douãzeci de ori mai eficace decît clorul.

dupã împrãºtiere rãmînînd la nivelul solului ºi poluînd apa. Spre sfîrºitul rãzboiului. Aceste cantitãþi nu au mai fost utilizate din cauza decimãrii aviaþiei germane ºi de teama represaliilor.Principalele cauze ale morþii 27 (sulfura de dicloretil). britanicii au început sã-l fabrice. provocînd pierderea controlului muºchilor ºi a unor funcþii de bazã. a continuat conceperea unor noi metode de lansare. încercînd sã conceapã noi forme de iperitã. dar apoi distrugea plãmînii. plasate în depozite secrete de muniþie. Pasul urmãtor în domeniul armelor chimice a fost reprezentat de gazele cu acþiune asupra sistemului nervos. germanii au produs aceste otrãvuri în cantitãþi uriaºe. Richard Nixon. rãzboiul s-ar fi prelungit. pe mãsurã ce plãmînii se solidificau. Totuºi. a cerut interzicerea armelor chimice ºi biologice. Cu acest gaz pot fi distruse oraºe întregi. în 1969. cum ar fi respiraþia. cea mai importantã fiind „arma binarã“. în onoarea cercetãtorilor germani care au creat-o (Schrader. Moartea survenea în cîteva zile. evenimentele care au avut loc în metroul din Tokio în 1995. Dacã ar fi fost folosite. ameninþarea unui rãzboi major a fost îndepãrtatã. Impactul militar era considerabil ºi. În prezent. armele chimice au continuat sã fie produse. deoarece savanþii britanici erau mult în urmã. Unul dintre supravieþuitorii unui atac britanic cu iperitã din octombrie 1918 a fost un caporal în vîrstã de 29 de ani din Infanteria de Rezervã Bavarezã. britanicii pierduserã din cauza acestui gaz 2 000 de oameni. fãrã ca planeta sã devinã nelocuibilã. care se combinau în urma exploziei obuzului la þintã ºi formau un gaz neuroparalitic mortal. la inhalare. Urmãtoarea. Ameninþarea este încã prezentã. inofensive individual. prin urmare. dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice. care blocheazã acþiunea unei substanþe esenþiale din sistemul nervos numitã colinesterazã. cînd o sectã japonezã a eliberat gaz . Moartea este provocatã prin asfixie. În cele din urmã. Aceastã substanþã era folositã în stare lichidã. gata sã fie încãrcate în bombe ºi obuze. În jurul anului 1936. Germania deþinînd aproximativ 12 000 de tone de tabun. spre sfîrºitul anului 1944. care se numea Adolf Hitler. tratatul de dezarmare chimicã devenind realitate. Rudriger ºi van der Linde). Gerhard Schrader a descoperit o serie de otrãvuri de o eficacitate extraordinarã: agenþii neuroparalitici. mai eficientã. care consta într-un obuz ce conþinea douã substanþe chimice. deºi acestea aveau un efect mai redus ºi erau mai puþin sigure. preºedintele SUA. alþi 125 000 necesitînd tratament medical. dar rãzboiul a luat sfîrºit înainte de a-l putea folosi pe scarã largã. Prima astfel de substanþã a fost gazul tabun. O singurã picãturã aplicatã pe piele este fatalã. doar o slabã iritare. În timpul Rãzboiului Rece. Acest gaz avea un miros asemãnãtor muºtarului ºi provoca. savantul german dr. Cu toate acestea. apãrînd totodatã ºi armele biologice. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. Ambros. a fost descoperitã în 1938 ºi numitã gaz sarin. nu trebuie uitat faptul cã oamenii au fabricat suficiente arme chimice pentru a omorî aproape toatã populaþia globului.

5 milioane de copii anual (aproximativ 8 000 zilnic). copiii suferã de diaree. Aceasta se datoreazã faptului cã în astfel de þãri igiena necorespunzãtoare. dar multe dintre þãrile subdezvoltate nu ºi le pot permite ºi nu dispun de mijloacele necesare distribuirii lor cãtre populaþie. rata mortalitãþii e redusã semnificativ. cea mai mare parte dintre ei copii. afectînd cel mai mult þãrile lumii a treia. Diareea este provocatã de o gamã largã de microbi ºi de alþi paraziþi. aceste boli se aflã sub control numai în þãrile dezvoltate. Vaccinul ºi medicamentele care pot trata tuberculoza sînt disponibile. bogate. formeazã o combinaþie fatalã. a difteriei ºi a pojarului. Panica produsã atunci a fost mult mai mare decît ne sugereazã aceste cifre. iar aceasta. dar cînd mamele le aplicã acestor copii un tratament rudimentar (bãuturi ce conþin sare ºi zahãr). Asia ºi America Latinã. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a înregistrat progrese semnificative prin campaniile de vaccinãri. Bolile infecþioase care provoacã cele mai multe victime la nivel mondial sînt: – Infecþiile respiratorii (pulmonare): acestea sînt rãspunzãtoare de moartea a patru milioane de oameni anual. lipsa antibioticelor ºi a serviciilor medicale de calitate fac ca infecþiile sã fie mai frecvente ºi sã aibã efecte severe. unii mor. Din ce în ce mai mulþi bolnavi de TBC contracteazã ºi SIDA. mai multe decît orice altã infecþie singularã. dar. – Tuberculoza: aceasta a ajuns. majoritatea organizaþiilor teroriste sunt preocupate prea mult de imaginea lor publicã pentru a folosi arme care le-ar îndepãrta simpatizanþii. mai ales împotriva tusei convulsive. din nefericire. în timp ce altora le este opritã creºterea. în prezent. Dintre aceºtia. malnutriþia. douã luni din trei. omorînd 12 persoane ºi afectînd alte 1 000. Numãrul imens de cazuri de diaree se datoreazã în principal surselor impure de apã ºi sistemului inadecvat de sãnãtate publicã. În unele regiuni din Africa. – Infecþiile diareice determinã moartea altor 2.28 Moartea ºi cauzele care o provoacã sarin. Din fericire. Bolile ºi decesele din aceste regiuni sînt cauzate în primul rînd de sãrãcie. cele mai multe victime fiind copii sub cinci ani. în medie. pe locul al doilea în rîndul celor mai devastatoare boli infecþioase. Organizaþia . Bolile infecþioase ºi parazitare Aceste afecþiuni au omorît peste 17 milioane de oameni în cursul anului 1996. fãcîndu-se rãspunzãtoare pentru moartea a 3 milioane de persoane în 1996. asociatã cu tuberculoza. a demonstrat cît se poate de clar acest lucru.

diareea reprezenta o cauzã frecventã a deceselor copiilor din Europa. unul din trei bolnavi de SIDA moare de tuberculozã. cu toate cã în 1996 au murit de . În secolele trecute. La sfîrºitul secolului. problema ar putea fi rezolvatã cu numai 6 milioane $ cheltuiþi într-o perioadã de zece ani. SIDA ucisese deja 20 de milioane de oameni. – Boala somnului (150 000 de decese în 1996). lãsînd în urmã copii orfani. Trebuie observat faptul cã SIDA nu se aflã printre primele trei boli infecþioase ca numãr de victime. Cele douã boli formeazã un parteneriat ucigãtor. nu trebuie uitat cã SIDA omoarã adulþi tineri. astfel cã. de cînd a apãrut virusul fuseserã infectaþi cu HIV 29. Aceastã infecþie este rãspînditã de muºtele þeþe din Africa.5 milioane de decese în 1996). sînt: – Malaria (peste 2 milioane de decese în 1996). survenitã la vîrsta de trei sãptãmîni: Aºa curînd m-am terminat. ºi creºte sensibilitatea la tuberculozã. Mã-ntreb de ce-am mai fost creat. la sfîrºitul anului 1996.4 milioane de copii ºi adulþi. la numai douãzeci de ani dupã ce a fost descoperitã. ªi totuºi. cît ºi în Africa sub-saharianã. În aceste comunitãþi. dupã primele trei.Principalele cauze ale morþii 29 UNICEF a scos în evidenþã faptul cã aproximativ jumãtate din populaþia mondialã nu beneficiazã de sisteme adecvate de canalizare. sumã care reprezintã doar 1% din bugetul militar. în ordinea efectelor produse. în Africa. – Tetanosul nou-nãscuþilor (310 000 de decese în 1996). – Hepatita B (1. dintre care 8. – Pojarul (1 milion de decese în 1996) ºi tusea convulsivã (350 000 de decese în 1996) reprezintã în continuare infecþii letale pentru copiii din þãrile subdezvoltate. – HIV/SIDA (1. Pentru a-i putea aprecia impactul general. Totuºi. În prezent nu existã nici un vaccin preventiv sigur: unica soluþie constã în evitarea muºcãturilor de þînþari. adicã 1 milion pe an. Urmãtoarele boli.4 erau bolnavi de SIDA ºi 6.4 milioane muriserã. infecþiile intestinale se rãspîndesc cu uºurinþã din cauza insalubritãþii aproape medievale. Acest virus provoacã ºi cancerul hepatic. la nivel mondial.1 milioane de decese în 1996). decesele provocate de SIDA sînt mai puþin numeroase decît cele survenite în urma accidentelor rutiere ºi. Infecþia se rãspîndeºte în continuare cu repeziciune atît pe subcontinentul indian. Aceastã infecþie apare prin depunerea bacteriilor pe suprafaþa secþionatã a cordonului ombilical. la nivel global. Un epitaf dintr-un cimitir din oraºul englez Cheltenham face referire la moartea unui copil. Cu toate acestea. deºi acestea pot fi prevenite prin vaccinãri.

toxinele puternice produse de bacterii îi ucid pe jumãtate dintre cei afectaþi. holera. Acest episod este imortalizat în poezia lui Byron „Distrugerea lui Sennacherib“.Hr. Ciuma a ajuns în Europa din Orientul Îndepãrtat în 1348. se inflameazã. Deºi sînt dramatice ºi pot constitui subiecte de prima paginã. a fost descrisã foarte plastic de Daniel Defoe (pe atunci în vîrstã de numai cinci ani) în cartea Jurnal din anul ciumei: „Sãpaserã mai multe gropi în alt cimitir cînd molima începuse sã se întindã în parohia noastrã ºi. schistozomiaza. transformîndu-se în depozite de puroi. avînd rolul de a influenþa uneori desfãºurarea evenimentelor. cînd au început sã aparã cãruþele cu morþi. În cazul ciumei bubonice. fie pe cea a miºcãrii planetelor.. a ucis aproape o treime din populaþie într-un interval de doi ani ºi jumãtate. ceea ce. Oamenii din evul mediu puneau ciuma fie pe seama cutremurelor.30 Moartea ºi cauzele care o provoacã Molimele Marile epidemii au constituit o caracteristicã a istoriei scrise. O epidemie din anul 1665. raportul deceselor ajunge la 100%.. iar infecþia se poate rãspîndi direct de la un individ la altul. iar efectul a fost devastator. fie pe socoteala unui complot evreiesc sau arãbesc (în timpul anilor ciumei din Europa au avut loc 350 de masacre ale evreilor)... aceastã boalã. în care îngropau toate cadavrele aduse de cãruþe într-o sãptãmînã. care dreneazã zona muºcãturii de purice. greacã bubo = inghinal). acestea nu reprezintã totuºi . Trei sferturi din infectãrile cu HIV au apãrut în urma relaþiilor sexuale neprotejate. un numãr identic de persoane s-au sinucis sau au fost ucise de alþi oameni. febra Ebola. În aceste gropi puseserã poate cîte 50 sau 60 de leºuri.. ºobolanilor. deoarece 185 000 de oameni din armatele lui au murit în urma a ceea ce se presupune cã a fost o boalã infecþioasã. poliomielita ºi multe alte infecþii bine cunoscute ºi adesea mortale. rabia. dar cel mai adesea pe seama pedepsirii rãutãþii oamenilor de cãtre Dumnezeu.4 milioane de oameni. În anul 701 î. În Anglia. iar trei sferturi dintre aceste cazuri au implicat relaþii heterosexuale. regele asirian Sennacherib s-a vãzut obligat sã pãrãseascã Iudeea fãrã a cuceri Ierusalimul. Dacã bacteriile invadeazã plãmînii (ciuma pneumonicã). apoi au sãpat gropi mai mari. ºi nu puteau sã le sape mai mari. numitã Moartea Neagrã. deoarece sînt mai puþin importante din punctul de vedere al numãrului de victime decît cele menþionate mai sus. tifosul. anul premergãtor Marelui Incendiu din Londra. iar ganglionii limfatici de la subsuoarã sau din zona inghinalã (în lb. însemna între 200 ºi 400 pe sãptãmînã. În acest capitol nu am inclus febra Lassa. Ciuma a fost una dintre cele mai distructive boli. Bacteriile care o provoacã sînt transmise de la ºobolani la oameni prin intermediul puricilor. SIDA 1. deoarece ordinul judecãtoresc le impunea sã nu îngroape nici un cadavru la mai puþin de ºase picioare de suprafaþã“. Bebeluºii ºi copiii sînt infectaþi intrauterin sau în timpul primilor ani de viaþã. mai ales.

Moartea survenea adesea la 24 de ore de la declanºarea bolii. succesorul sãu ºi alþi ºase consilieri au murit într-o sãptãmînã. s-a manifestat ºi în timpul altor patru epidemii din verile anilor 1508. Ea a fost numitã Sudor Anglicus ºi. Þãrile în curs de dezvoltare înregistreazã de aproape patru ori mai multe victime din aceste cauze decît þãrile dezvoltate. nenumãrate în acele timpuri: în Londra exista cel puþin o familie de ºobolani negri în fiecare gospodãrie! Pe de altã parte. copiilor ºi bãtrînilor. aproape 4 milioane de oameni mor în urma violenþei ºi a accidentelor. Accidentele ºi dezastrele naturale În fiecare an. 1517. Lordul primar. boala transpiraþiei ºi variolã. Un detaliu . cel mai probabil. accidentele au fost cea de-a ºasea cauzã de deces din punctul de vedere al numãrului victimelor la nivel global. omorînd milioane de indivizi. dar se manifestã numai în unele regiuni din Africa. febra Ebola îi omoarã pe majoritatea celor infectaþi cu acest virus. Boala Englezã a Transpiraþiei. stricaþi. epidemiile aveau un caracter exploziv ºi erau foarte rãspîndite. înec. Marea epidemie de gripã din 1918 a omorît 20 de milioane de oameni în numai doi ani – mai mulþi decît toate victimele primului rãzboi mondial. febrã. dureri musculare. direct de la om la om.Principalele cauze ale morþii 31 Boala transpiraþiei din Anglia: o molimã misterioasã În vara anului 1485. De exemplu. permiþîndu-ne în prezent doar sã ghicim cauzele care au provocat-o. 1528 ºi 1551. respiraþie îngreunatã ºi transpiraþie abundentã. prin tuse ºi strãnut. putrezi ºi respingãtori din apropierea regiunii inimii ºi plãmînilor. incendii. Alte exemple de molime. posibil o formã extrem de virulentã de gripã dacã nu se ia în considerare faptul cã gripa atacã de obicei iarna. incluzînd aici cãderi de la înãlþime. creºte ºi se împiedicã pe ea însãºi“. Apoi a dispãrut la fel de misterios cum a apãrut. dar se pare cã fãcea ravagii mai ales în rîndul tinerilor sãnãtoºi decît în cel al femeilor. inundaþii. ca în cazul ciumei. omucidere ºi accidente auto. Nu este cunoscut numãrul total al victimelor. Anglia a fost lovitã de o boalã ciudatã ºi înspãimîntãtoare. Aºa cum descria un medic al vremurilor: „din cauza vaporilor fetizi. În anul 1996. iar pînã în prezent numãrul total de decese este în jur de 1 000. sînt enumerate în casetele din cuprinsul acestui capi- tol. tifosului sau al malariei. În trecut. bolile infecþioase au avut un impact dramatic. Este posibil sã fi fost vorba despre un virus rãspîndit de rozãtoare. Boala pare mai degrabã o virozã respiratorie decît o infecþie. cauze principale de deces. gîfîiala respiraþiei se mãreºte. astfel încît infectarea se propaga. ulterior. Molima a apãrut la trei sãptãmîni dupã intrarea armatei contelui de Richmond (care avea ºi mercenari francezi) în Londra. Cei afectaþi se plîngeau de migrene.

iar atunci cînd. James a suferit ulterior o uºoarã indispoziþie. în 1974 înregistrându-se aproape un sfert de milion de cazuri. doi prinþi ai casei regale au fost trataþi astfel dupã ce metoda fusese testatã iniþial pe ºase condamnaþi de la închisoarea Newgate. între secolele XV ºi XVIII. Costurile totale ale acestei campanii. iar faptul cã toþi conchistadorii spanioli erau rezistenþi la boalã i-a fãcut sã parã ºi mai invincibili. un doctor de þarã. În 1969. Variola era ceva normal în oraºele europene de acum 200 de ani. care trãia în provincia englezã Gloucestershire. Acestea au fost furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii ºi de cercetãtorii. Bãiatul n-a pãþit nimic. conflictele armate ºi problemele transportului acestui vaccin în regiunile îndepãrtate. ultimul caz de variolã fiind înregistrat în octombrie 1977. ºi provoca aproape o treime din decesele infantile. el a prelevat puroi dintr-o bãºicã de variolã taurinã de pe mîna unei lãptãrese pe nume Sarah Nelmes (care se infectase de la o vacã botezatã Blossom) ºi l-a întins pe zgîrieturile de pe braþul lui James Phipps. consideratã de mulþi drept cea mai mare realizare a ºtiinþei medicale a secolului XX. În 1721. În regatele aztec ºi maya au murit în numai cîþiva ani circa 3. în Americi ºi în Australia. iar ºase sãptãmîni mai tîrziu. a adus aceastã metodã în Anglia. Cum sã ajungi în satele din munþii etiopieni situate la peste 30 km de cele mai apropiate drumuri pe care le poþi strãbate numai cu vehicule de teren? Dar campania s-a bucurat în final de succes. impactul a fost comparabil cu cel al armelor de foc ºi al Bibliei.5 milioane de indivizi. în Africa. Oamenii ºi-au dat seama cã se pot proteja împotriva variolei zgîriindu-se pe piele cu puroiul din bãºicile suferinzilor. Dificultãþile întîmpinate au fost foarte mari. unde a fost intens folositã. variola fusese eradicatã aproape complet în Europa ºi în America de Nord. Pentru copii. Deºi manevra fusese riscantã. A ucis ºi capete încoronate.32 Moartea ºi cauzele care o provoacã Adio variolei Variola a reprezentat o boalã ucigaºã încã de la începutul istoriei scrise. a descoperit vaccinul modern împotriva variolei. Pentru succesul acesteia. soþia ambasadorului englez în Turcia. Jenner l-a inoculat cu virusul variolei. Pe data de 14 mai 1796. trebuind sã existe un vaccin eficient ºi ieftin (de fapt. Boala a continuat însã sã se rãspîndeascã în Asia ºi în Africa. vaccinul lui Jenner nici n-ar fi acceptat astãzi din perspectiva standardelor stricte actuale). Mai tîrziu. aceastã boalã ce semãna cu pojarul era un obstacol care trebuia depãºit. administratorii ºi epidemiologii sãi devotaþi. iar Lady Mary Wortley Montagu. copilul a fost astfel salvat. folosind vaccinul lui Jenner. inclusiv barierele culturale. precum ºi resursele ºi organizarea necesare desfãºurãrii acestui program la nivel global. boala trebuia sã fie exclusiv umanã (dacã ar fi infectat animale sau insecte. a fost dusã de exploratori ºi coloniºti în Africa. inventiv ºi tenace. De asemenea. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a iniþiat o campanie de eradicare definitivã a variolei. Metoda lui Jenner s-a numit vaccinare (vacca. în latinã = vacã). Variola a fost astfel definitiv învinsã. în vîrstã de numai opt ani. Edward Jenner. ar fi putut reveni) ºi sã nu persiste în organism (ceea ce ar fi însemnat posibila existenþã a unor purtãtori sãnãtoºi). . într-o micã localitate din Somalia. iar în prima jumãtate a secolului XX. au fost de 150 de milioane USD.

cît ºi copii care n-au apucat sã se nascã. Contribuie semnificativ la poluarea atmosferei. în 1895. din nefericire. Tot ele produc ºi dioxid de carbon. În 1995. Problema este cã. Anglia ºi Þara Galilor au totalizat în 1995 un numãr de 3600 de victime rutiere (aproximativ zece decese pe zi). lor le revine sarcina supravegherii focului din bucãtãrii. deºi în fiecare an se conduce din ce în ce mai mult. cea mai ridicatã (potrivit rapoartelor din 1994) înregistrîndu-se în Portugalia. Maºinile nu provoacã doar moartea ºi traume severe. care contribuie la încãlzirea globalã. în 1968. fie tehnologia va trebui sã furnizeze o alternativã viabilã. Un cercetãtor american a calculat cã în SUA. Fie vom reduce drastic mersul cu maºina. drumurile pe care circulã distrug mediul. interesant este acela cã. cheltuielile medii pe sãptãmînã de persoanã pentru o maºinã au fost de 13. Sã analizãm însã ºi aspectele nega- tive ale automobilului. în India. Mai mult. avînd în vedere stilul de viaþã actual. pentru avantajul de a deþine un automobil. feroviare sau navale. Accidentele auto. s-ar organiza proteste publice ºi ar fi neapãrat necesarã . degajînd substanþe nocive precum monoxidul de carbon ºi oxizii de plumb ºi azot. Societatea plãteºte aceste costuri în mare parte ascunse. deoarece. Automobilele ucid atît pasageri ºi pietoni nevinovaþi. va fi necesarã luarea unor mãsuri în legãturã cu automobilul cu motor termic. aceastã cifrã scãzînd însã de la 4 968 în anul 1990.40 £ pentru trenuri ºi autobuze.Principalele cauze ale morþii 33 Motorul cu combustie infernalã Automobilul reprezintã o deschidere fãrã precedent în ceea ce priveºte mobilitatea personalã ºi o declaraþie la vedere a venitului ºi a statutului social al fiecãruia. Dacã acelaºi numãr de oameni care mor lunar în urma accidentelor rutiere ar muri în accidente aeriene. aproximativ 5 000 de copii nenãscuþi au murit o datã cu mamele lor însãrcinate în accidente de maºinã – o pierdere ce s-ar putea sã compenseze numãrul de copii concepuþi în maºini în aceeaºi perioadã. automobilul a devenit o necesitate. ci au ºi alte efecte neplãcute. Marea Britanie are una dintre cele mai scãzute rate ale deceselor consecutive accidentelor rutiere din Uniunea Europeanã. cu motorul sãu cu combustie internã. Încã de la primul accident mortal rutier înregistrat. automobilele ne-au omorît. femeile sînt de douã ori mai predispuse unei morþi în urma arsurilor decît bãrbaþii. Rolul deosebit de important jucat de acesta în vieþile noastre este evident pentru toatã lumea. pe mãsurã ce criza combustibililor se acutizeazã ºi naþiunile în curs de dezvoltare încep sã achiziþioneze vehicule. probabil. au devenit aproape o caracteristicã obiºnuitã a vieþii cotidiene (vezi caseta).67 £. Pe drumurile din SUA mor în fiecare an aproximativ 40000 de oameni. cel al unui pieton din New York. precum ºi vãtãmãrile corporale ºi decesele. produc mult zgomot. Nu existã nici o îndoialã cã. totalul de 3 600 de victime ale accidentelor rutiere din 1995 poate fi comparat cu cele 3 547 de sinucideri din acelaºi an. în comparaþie cu 1. Din altã perspectivã. sînt asociate cu sedentarismul ºi cu atacurile de cord.

Lista urmãtoare furnizeazã cîteva exemple ale numãrului de victime provocate de dezastrele naturale în trecut. 20 mil. sufocînd 140 de oameni. Unele vehicule sînt mai sigure decît altele. Unele catastrofe atrag atenþia întregii planete din cauza situaþiei tragice sau din cauza implicãrii copiilor – cum s-a întîmplat în cazul catastrofei din 1966 din Aberfan. Olanda. aflatã la 14 500 de kilometri distanþã. China.5 mil. omorînd toþi locuitorii. rezultatul inevitabil al nevoii noastre de mobilitate. ajungînd pe prima paginã a ziarelor. fiind. 1943–1944 1 mil. India. provenit dintr-o minã prãbuºitã. China. 1923: multe victime au sfîrºit în flãcãrile izbucnite în tot oraºul în urma cutremurului. de morþi – „marea foamete“ din China. de morþi – inundaþiile din provincia Henan. 27 august 1883: zgomotul a putut fi auzit pînã la 5 000 de kilometri. deºi provoacã mult mai multe victime. 1902: un nor fierbinte de gaz vulcanic a mãturat oraºul. victima rutierã cu numãrul 1 milion a murit în anul 1973. . în ciuda faptului cã existau mult mai puþini motocicliºti decît ºoferi. 1939 900 000 de morþi – inundaþiile din provincia Henan. În SUA. în cea mai mare parte copii. Acestea includ ºi perioadele de foamete deºi. China. foametea este rezultatul direct al acþiunii umane – sau al lipsei de acþiune. se pare. cu excepþia a trei supravieþuitori. dar mãcelul rutier continuã. majoritatea deceselor a fost provocatã de valurile uriaºe (tsunami) produse de erupþie 28 000 de morþi – erupþia vulcanicã din oraºul St. iar ºocul s-a resimþit pînã în Cali- fornia. de morþi – foametea din nordul Chinei. (vezi capitolul 7). 1333–1337 1. China. au murit 343 de motocicliºti cu vîrste cuprinse între 16 ºi 24 de ani ºi numai 323 de ºoferi de aceeaºi vîrstã. o insulã vulcanicã plasatã între Java ºi Sumatra. provocate de ruperea cablurilor de înaltã tensiune ºi a conductelor principale de gaze. au devenit un fenomen cotidian acceptat de societate. 1556 242 000 de morþi – cutremurul din Tientsin. în numai cîteva minute 20 000 de morþi – erupþia Vezuviului nimiceºte oraºul Pompei pe 24 au- gust 79 d. de morþi – foametea din Bengal. sau de sobele care au explodat 36 000 de morþi – erupþia violentã din Krakatoa. 1969–1971 6 mil. de cele mai multe ori. în timp ce accidentele. în sudul Þãrii Galilor. cînd un nãmol semilichid din cãrbune. 1887 830 000 de morþi – cutremurul din provincia Shanxi. 1228 99 000 de morþi – cutremurul din Tokio.Hr. 1976 100 000 de morþi – inundaþiile din Friesland. Dezastrele naturale atrag mai mult atenþia decît accidentele rutiere. În Anglia ºi în Þara Galilor. Pierre din Insula caraibianã Martinica. a inundat o ºcoalã. în 1989.34 Moartea ºi cauzele care o provoacã luarea unor mãsuri.

ªerpi veninoºi se întîlnesc. tind. în ridicãturile de pãmînt. Singurele leziuni pe termen lung au fost suferite de una sau douã persoane care au rãmas surde ca urmare a afectãrii timpanelor. în timp ce în Marea Britanie viperele au ucis doar 14 oameni în ultimii 100 de ani. ceva mai mulþi. Brazilia suferã anual cam 2. de asemenea. iar în zona tropicelor. au fost azvîrliþi la pãmînt. aºa încît nimeni nu a avut de suferit. Tanzania ºi Ecuador.Principalele cauze ale morþii 35 Rarele accidente mortale. Fulgerul a lovit o gradenã cu o serie de elemente metalice neîmpãmîntate. Nouã dintre acestea ºi-au revenit însã înainte de a ajunge la spital. Unul dintre cazurile celebre din istorie a avut loc pe hipodromul Ascot din Anglia. care se hrãnesc cu nenumãrate rozãtoare din zonã. cum ar fi cele în urma muºcãturilor de ºarpe. Descãrcãrile electrice reprezintã o cauzã mai puþin obiºnuitã de deces. Muºcãturile de ºarpe au reprezentat dintotdeauna un fapt obiºnuit în India ºi în Pakistan. alþii au rãmas inconºtienþi. care sã protejeze muncitorii de pe cîmpurile de orez. nevralgii sau înþepãturi. cauza fiind aceeaºi. În Marea Britanie. peste 1 000 de oameni mor anual numai în statul Maharashtra. ºi pe teritoriile în care trãiesc triburile de vînãtori-culegãtori din Papua Noua Guinee. 400–500. unde 2 pînã la 4 procente din decesele adulþilor sînt provocate de muºcãturi de ºarpe. În urma impactului. Pe cîmpurile de orez. a fulgerelor. muºcãturile „veninoase“ reprezintã una dintre principalele cauze de deces. Prin comparaþie. iar mulþi dintre cei ce se aflau acolo. iar în unele zone din Birmania. de pînã la zece ori mai mulþi decît . douã persoane au murit ºi alte 46 au necesitat asistenþã medicalã. Fulgerul a lovit ºi o tribunã alãturatã. deºi. În prezent. dar aceasta era prevãzutã cu paratrãsnet. existã galerii de rozãtoare care se hrãnesc cu orez. la data de 14 iulie 1955. Acele gãuri mai adãpostesc însã ºi ºerpi veninoºi (în principal vipera Russell). Scorpionii sînt niºte insecte deosebit de veninoase. iar restul a suferit doar afecþiuni minore: arsuri. devin aproape irelevante. numãrul deceselor datorate aceleiaºi cauze în þãrile occidentale este foarte scãzut: în SUA au loc aproximativ 50–100 de decese provocate de muºcãturi de ºerpi (mai ales de ºerpi cu clopoþei) pe an. fulgerele omoarã aproximativ 12 oameni pe an. de asemenea. iar înþepãturile lor omoarã în Mexic cam 100–200 de oameni anual. printr-o comparare numericã. a înþepãturilor de scorpion sau agresiunii crocodililor ori rechinilor. în SUA. unii au fost doar ameþiþi. deoarece acolo furtunile însoþite de descãrcãri electrice sînt mai frecvente. Înþepãturile provoacã un numãr semnificativ de decese. fiind rãspunzãtoare pentru moartea a 22 480 de persoane în anul 1889. S-au luat mãsuri pentru realizarea unui vaccin (termenul se referã în general la inocularea efectuatã înaintea infectãrii) împotriva veninului acestor ºerpi. sã atragã publicitate ºi li se acordã mai mult spaþiu decît dezastrelor majore.000 de pierderi de vieþi omeneºti. pentru cã aveau hainele ude.

Cel ce intervine se va aºeza în spatele victimei. fãcutã la scurt timp dupã înþepãturã. fluxul de aer va elimina obiectul. cu excepþia cazurilor unor înþepãturi multiple. le salveazã viaþa. victima nu face altceva decît sã fixeze mai bine obiectul strãin pe trahee sau sã-l tragã în plãmîni. Un tigru din Champawat. India. în general. nemaiputînd respira. dar o injecþie cu adrenalinã. apucînd de cealaltã ºi trãgînd cu putere ºi brusc în sus. dintre care jumãtate sînt fatale. Unul dintre „rãufãcãtorii“ cei mai frecvenþi este bucãþica de fripturã. a ucis 436 de persoane înainte de a fi împuºcat de vînãtorul ºi scriitorul Jim Corbett. Aproape întreaga cantitate (85%) de radiaþii pe care o primim anual provine din surse naturale: raze cosmice din spaþiul extraterestru ºi gazul de radon inhalat. îºi va împreuna mîinile în jurul abdomenului acesteia. suficient de puternic pentru a ucide. O singurã înþepãturã le poate fi fatalã. îi va þine o mînã strînsã în pumn. Sufocãrile. Muºcãturile. Aceastã acþiune îi va goli plãmînii ºi. ele sînt probabil compensate de utilizarea din ce în ce mai frecventã a noilor proceduri. Aceste evenimente atrag atenþia din cauza circumstanþelor sinistre ºi deoarece un astfel de atac i se poate întîmpla oricãrui înotãtor în anumite regiuni ale lumii. Unele decese sînt provocate ºi de atacurile animalelor carnivore. precum scanãrile prin tomografie computerizatã – CT. Prin scanarea de tip CT sau CAT (tomografie axialã computerizatã). numai cã aceia care suferã de o hipersensibilitate la veninul acestora sînt foarte vulnerabili. Dacã are noroc. deoarece aceasta nu se va dizolva sau dezintegra. cineva din preajmã îi va aplica manevra Heimlich. iar victima îºi încleºteazã mîinile pe piept ºi face o grimasã de disconfort. deºi razele X conþin în prezent doze mai reduse. Radioactivitatea. ucigînd anual circa 1 000 de oameni în Africa ºi pe unii ghinioniºti din Australia. sub cutia toracicã. a cãrui sursã este uraniul prezent în multe materiale pãmîntoase. Strãduindu-se disperat sã inhaleze aer. cu puþin noroc.36 Moartea ºi cauzele care o provoacã muºcãturile de ºarpe. pulsul se accelereazã. Crocodilii pretind un tribut ºi mai mare. În asemenea situaþii. care mînca oameni. în ciuda panicii generale pe care o produce. În întreaga lume au loc în fiecare an aproximativ 100 de atacuri ale rechinilor. de sute de insecte. cum se întîmplã în cazul unei bucãþi de pîine. la nivelul taliei. Alimentul poate bloca traheea. Comisia . Accidentul clasic se produce cînd o bucãþicã de mîncare ca o alunã nu mai urmeazã traiectul normal. datele radiologice sînt prelucrate de un computer care aratã pãrþi (secþiuni transversale) ale corpului uman. Veninul albinelor ºi al viespilor nu este. Trebuie menþionat cã. iar tensiunea arterialã creºte pe mãsurã ce oxigenul din sînge scade ºi începe sã se acumuleze dioxid de carbon. Restul de 15% provine din expunerile în scop medical ºi. radiaþia este o cauzã destul de rarã a îmbolnãvirilor ºi a deceselor. în urmã cu mai bine de 50 de ani. Cei prezenþi la incident pot crede cã omul a suferit un atac de cord.

desigur. dar numai 11% din cele numãrate în þãrile subdezvoltate. Bolile cardiovasculare Acest capitol include bolile de inimã (peste 5 milioane de decese înregistrate anual în toatã lumea) ºi accidentele vasculare cerebrale (4 milioane). asociate cu riscul de cancer. care nu intrã în categoria deceselor „premature“. Cancerul Aceastã boalã afecteazã mai ales oamenii în vîrstã (aproximativ 2.2 milioane femei) anual. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii estimeazã cã vor surveni 7 milioane de decese (4 milioane bãrbaþi ºi 3. supraponderal. cum ar fi cancerul.4 milioane anual în þãrile dezvoltate). naþiunile dezvoltate exportã în þãrile lumii a treia multe dintre obiceiurile lor nesãnãtoase (fumatul ºi alimentaþia bazatã pe o cantitate ridicatã în grãsimi ºi scãzutã în fibre). Cancerul pulmonar. survin în rîndul oamenilor în vîrstã. persoana îºi pierde cunoºtinþa ºi moare în cîteva minute. Acestea reprezintã 48% din toate decesele înregistrate în þãrile dezvoltate. Din nefericire. Bolile vaselor de sînge ale inimii (arterele coronare) sînt considerate adesea afecþiuni ale persoanelor între douã vîrste. ele reprezintã un procent destul de mic din numãrul total de decese din þãrile respective. este de unul sau douã cazuri din 100 000 pe an. Aceste afecþiuni se întîlnesc frecvent ºi la femei. de risc. Cele mai multe. deºi apar cu zece ani mai tîrziu decît în cazul bãrbaþilor. Se ºtie cã întreaga lume este radioactivã ºi cã o dozã relativ micã reprezintã riscuri pentru sãnãtate. Jumãtate dintre decesele provocate de afecþiunile cardiace se produc subit. Cele mai frecvente tipuri de cancer sînt: 1. iar în SUA provoacã mai multe decese în rîndul femeilor decît în cel al bãrbaþilor. Imaginea clasicã este cea a unui director stresat. provocate de surse naturale. începînd cu anul 2000. Totuºi. ºi trebuie evident determinatã limita între nivelul acceptabil ºi cel inacceptabil. În 1996 au murit în urma acestei boli 6 346 000 de persoane în întreaga lume ºi. rãspunzãtor în perioada postbelicã pentru 35% . aproape jumãtate din totalul de astfel de decese survin în þãrile subdezvoltate.Principalele cauze ale morþii 37 Internaþionalã pentru Protecþia Radiologicã a raportat în 1990 cã ºansele apariþiei unei boli fatale. În momentul opririi activitãþii cardiace. fumãtor ºi sedentar. Marea majoritate a morþilor naturale subite – adicã acele cazuri în care decesul survine la mai puþin de o orã dupã îmbolnãvire – se datoreazã afecþiunilor cardiace. Riscurile sînt mai mari în anumite zone ºi pentru anumite ocupaþii. Deºi majoritatea acestor decese survin în þãrile subdezvoltate.

20% dintre aceste decese ar putea fi prevenite prin renunþarea totalã la fumat.38 Moartea ºi cauzele care o provoacã dintre decesele bãrbaþilor cu vîrste cuprinse între 35 ºi 69 de ani ºi pentru aproximativ un sfert din toate decesele provocate de cancer în toatã lumea. fiind rãspunzãtor pentru unul din 6. Cancerul intestinal (al colonului ºi al rectului): aproximativ 495 000 de morþi în 1996. motivele care le determinã sã se dividã. reprezentînd aproximativ 15% dintre decesele survenite în rîndul femeilor. Cancerul colului uterin: 247 000 de decese în 1996. 7. Adesea este un tip de cancer cu dezvoltare lentã. la sfîrºitul anilor 1970. . 5. La bãrbaþi este o raritate. Cancerul gurii ºi al gîtului: 324 000 de decese în 1996. dacã acest lucru se face corect. Cancerul hepatic: 386 000 de decese în 1996. Cu toate acestea. Cancerul esofagian: 358 000 de decese în 1996. fiind frecvent neglijat ºi nediagnosticat. Existã un mare interes din partea cercetãtorilor pentru studierea cancerului. 30– 35% dintre decesele cauzate de cancer s-au datorat fumatului. ºi apare la bãrbaþii de vîrstã înaintatã. felul în care sînt create în embrion ºi cum îmbãtrînesc ºi mor. majoritatea deceselor provocate de cancer ar putea fi prevenite prin aplicarea cîtorva principii bine cunoscute. provocînd 9 000 de decese în cursul anului 1994. Oamenii învaþã treptat modul cum îºi controleazã ºi coordoneazã corpul sutele de milioane de celule. 2. aceastã afecþiune cauzatã de fumat a omorît 989 000 de persoane. De exemplu. 3. frecvenþa acestor forme de cancer s-ar putea reduce prin schimbarea obiceiurilor alimentare. 6. Cancerul de prostatã se aflã abia pe poziþia a douãsprezecea la nivel mondial. În anul 1996. iar decesele provocate de cancerul hepatic ºi cel de col uterin ar fi reduse considerabil prin vaccinarea globalã împotriva virusului hepatitei B (principalul vinovat pentru cancerul hepatic) ºi introducerea pe scarã largã a testelor de frotiu citovaginal. Aceastã formã de cancer a ucis la nivel mondial 776 000 de persoane în 1996. pare destul de probabil ca alimentaþia (conþinutul de fibre. dar este cea de-a doua formã de cancer care duce la moarte în rîndul bãrbaþilor din Anglia ºi din Þara Galilor. rezultatele obþinute de ei bucurîndu-se de multã popularitate. În SUA. Cancerul de sîn: 376 000 de decese în 1996. În prezent. De asemenea. în Marea Britanie acest tip de cancer provoacã mai multe decese în rîndul femeilor decît cancerul de sîn. tipurile de alimente.5 decese printre femei ºi unul din trei pentru bãrbaþi. modul de preparare a acestora) sã aibã o importanþã semnificativã în apariþia sau prevenirea cancerului gastrointes- tinal ºi. 4. 8. Cancerul gastric.

avortul ºi pruncuciderea. unii dintre ei admiþîndu-l ca pe un act raþional.–65 d. cum? În lumea animalã. acest fapt nu este întîlnit ºi chiar multora dintre noi ne vine greu sã îl acceptãm sau sã îl trecem cu vederea. descrise în capitolul 2. Filozoful ºi poetul latin Seneca (4 î. Încã din antichitate a fost studiat de medici. precum ºi omorul cu ºi fãrã premeditare. omuciderea Biet om. fiind provocate de alte persoane. ea meritã analizatã într-o anumitã mãsurã. Interesul manifestat faþã de fenomenul suicidului nu este deloc recent. teologi. Un vas fragil pe-o mare a terorii. eutanasia. de ce ºi.) argumenta astfel: „Dacã pot alege între o moarte prin . Deosebirea dintre acestea ºi cele prilejuite de rãzboaie.Principalele cauze ale morþii 39 3 Sinuciderea. În lacrimi te vei zbate cînd te-i stinge.Hr. deoarece pare sã încalce o lege a firii. constã în aceea cã ele survin. de obicei. Nesigurã þi-e calea. Cine face aºa ceva.Hr. oricît de mare-ai fi! John Hall (1627–1656) În acest capitol este vorba despre acele decese care n-au survenit din cauze „naturale“. ce eºti! O minge a erorii. Tocmai acest lucru le face atît de fascinante. dar sigur vei muri. Ca atare. filozofi ºi juriºti. La toate animalele se întîlneºte dorinþa instinctivã de a-ºi apãra viaþa. iar sinuciderea se împotriveºte acestei legi naturale. Sinuciderea Sinuciderea sau luarea propriei vieþi constituie o sursã permanentã de fascinaþie. masacre ºi infecþii. la un nivel mai redus ºi au un caracter mai personal. Secþiunea referitoare la omucidere abordeazã sacrificiile umane. Tu nu însemni nimic. mai ales. Venit pe lume din dureri ºi sînge.

de aceea. lãsînd în urmã un bilet pe care scrie: Fãcut pentru cã sîntem prea mulþi. În piesele lui Ibsen se pot regãsi cel puþin ºapte sinucideri ºi paisprezece în cele ale lui Shakespeare. Încercãrile nereuºite de sinucidere sînt de cel puþin 10–15 ori mai numeroase decît cele reuºite. la fel îmi voi alege ºi moartea prin care voi pãrãsi viaþa“. se îneca în urma morþii tatãlui ei. sã ilustreze acest subiect. Aceasta înseamnã aproximativ 2 000 de cazuri pe zi sau 80–100 pe orã. Bãutura are darul de a insufla oamenilor curaj ºi. poetul ºi autorul de operete englez W. care. De exemplu. aproape jumãtate dintre sinucigaºi sunt depistaþi cu alcool în sînge. 4 milioane de oameni suferã consecinþele emoþionale ale unui asemenea act. În anul 1971 se estima cã se scriseserã deja aproximativ 5 000 de articole ºi cãrþi cu caracter ºtiinþific cu acest subiect. cît ºi Millais au pictat-o pe Ofelia. Scene de sinucidere apar. Sinucigaºii cãrora le pasã de cei din jur comit actul în afara casei. într-un loc imper- sonal. ºi în multe romane. ci ºi unul foarte periculos“. Unele dintre ele. gaz de huilã în majoritatea caselor (în Marea Britanie pînã în anii 1970). în Hamlet. prieteni).40 Moartea ºi cauzele care o provoacã torturã ºi una simplã ºi uºoarã. Un pasaj zguduitor din romanul lui Thomas Hardy Jude Neºtiutul descrie felul în care bãiatul cel mare al lui Jude îºi omoarã fraþii mai mici ºi apoi se sinucide. tragedia lui Shakespeare. cum ar fi un tren sau o camerã de hotel.S. cruþîndu-i pe cei dragi de trauma ce o implicã gãsirea corpului. în fiecare an. Atît Delacroix. Gilbert (1836–1911) observa cã „Autodecapitarea nu este doar un lucru extrem de dificil. ceea ce înseamnã cã în întreaga lume au loc în fiecare an între 10 ºi 20 de milioane de încercãri de sinucidere. Printre alþi pictori care au abordat acest subiect se numãrã Edvard Munch (Cuplul mort) ºi Toulouse-Lautrec (La Pendue). Unul dintre cele mai grave efecte . mulþi artiºti au încercat sã înfãþiºeze. De asemenea. sedative în baie (majoritatea þãrilor occidentale) sau pesticide pe rafturile celor mai multe case din Sri Lanka ºi China. atunci. cum ar fi aruncarea de la înãlþime sau tãierea venelor. unii autori fiind în mod deosebit interesaþi de acest act. fireºte. nu sînt foarte sigure. Acolo unde existã multe arme de foc în cadrul comunitãþii (în Statele Unite). de ce sã nu o prefer pe cea din urmã? Dupã cum aleg vasul cu care navighez ºi casa în care locuiesc. aceste metode sînt simplu de folosit. în timp ce altele sînt aproape ridicole. Cum se sinucid oamenii? Metoda de sinucidere depinde. În fiecare an. reuºite sau nu. în toatã lumea se sinucid peste 750 000 de oameni. de locul unde are loc ºi de ceea ce are persoana respectivã la îndemînã. dintre care 135 000 în Europa. Dacã se presupune cã fiecare dintre aceºtia are cinci persoane apropiate (rude directe. de asemenea.

Atinse. Un poem scris de Emily Dickinson (1830– 1886) descrie un sinucigaº care Privi în sus. Medicamentele ºi otrãvurile sînt mai folosite în actele de suicid comise de femei. Monoxidul de carbon pãstreazã culoarea roºie a . Pe data de 4 ianuarie 1704. au fost înfãptuite cu gaze de eºapament. unii dintre ei sã fie negri. Sinuciderea prin gazare (sinucigaºul îºi introduce capul într-un cuptor) era cea mai utilizatã metodã în Marea Britanie în anii ’60. În Europa modernã. 509 cazuri de sinucidere din cele 2 367. declanºîndu-le în momentul în care soþia sa a ajuns acasã. dupã spînzurare. eutanasia. Totuºi. în majoritate implicînd bãrbaþi tineri ºi adulþi. Monoxidul de carbon se combinã în sînge cu hemoglobina. astfel încît aceastã metodã a ajuns sã fie pe locul doi în topul „popularitãþii“. avîndu-se în vedere numãrul mare de antidepresive ºi sedative de astãzi. În 1995. Metoda este. acest lucru nu a avut un impact major asupra numãrului total de sinucideri ºi. preferatã ºi de femeile din China. în ciuda catalizatorilor auto. omuciderea 41 resimþite de cei apropiaþi este sentimentul de responsabilitate sau acela cã nu au reuºit sã împiedice actul respectiv. Acesta începuse sã punã de mai mult timp sub semnul întrebãrii credinþa creºtinã. apelînd la metoda prin împuºcare doar foarte rar. nu toate armele folosite sînt de foc: în anul 1622. pe cînd în Roma Anticã metoda era tabu. sã regãseascã Cerul.Sinuciderea. Bineînþeles. împiedicînd-o sã mai transporte oxigenul. În Sri Lanka se înregistreazã anual peste o mie de decese în urma otrãvirii cu pesticide. Femeile sînt mai predispuse sinuciderii prin otrãvire sau înec. dar înaintea armelor de foc. spînzurarea a fost o metodã destul de obiºnuitã. a aranjat trei arme care sã tragã simultan asupra lui. Sinuciderea prin împuºcare sau spînzurare este mai frecvent întîlnitã în rîndul bãrbaþilor. Privi-napoi sã se admire. contele de Berkshire ºi-a folosit arbaleta pentru a se sinucide. George Edwards. absent trãgaciul ªi se-abãtu din viaþã. un om bogat din Essex. dacã toþi oamenii erau descendenþii lui Adam. astfel încît persoana care inhaleazã acest gaz moare în scurtã vreme. trei sferturi dintre acestea fiind sinucideri. dar a dispãrut aproape complet dupã ce conþinutul de monoxid de carbon din gazul pentru uz casnic a fost redus. Aceste gînduri l-au îndepãrtat de vecini ºi de soþie. cum era posibil ca. gazul de eºapament conþine în continuare suficient monoxid de carbon pentru a fi mortal. care refuza sã mai doarmã cu el. de asemenea. în Australia. Substanþele folosite sînt erbicide (de exemplu Paraquat) sau compuºi organofosforici precum parationul. de exemplu. întrebîndu-se.

Persoanele care îºi taie venele de la mînã încep cu tãieturi superficiale. de exemplu intrarea cu maºina într-un copac sau un zid. sãnãtoasã. Expresia felo de se. A lãsat un bilet de adio în care îl acuza pe un negustor rival de ruina sa financiarã. bãrbatul uitase sã porneascã motorul maºinii. Înjunghierea sau cãderea într-o sabie sînt metode mult mai sigure. orice clãdire înaltã reprezintã un punct de atracþie. Iniþial. pe nume William Doddington. cu toate cã decesul a fost provocat de o insuficienþã de oxigen. Se poate argumenta ºi cã nu toate actele de întrerupere a propriei vieþi reprezintã o sinucidere. Poetul ºi traducãtorul Thomas Creech (1659– 1701). dar. Unele locuri au ajuns sã fie preferate de cei ce se aruncã de la înãlþime. din Anglia. De cele mai multe ori este destul de greu de stabilit dacã moartea survenitã prin înec este accidentalã sau doar rezultatul unei încercãri de sinucidere (vezi capitolul 15). Scriitoarea Virginia Woolf s-a sinucis prin înecare într-un rîu din apropierea casei sale din Rodmell. folositã pe vremuri pentru a desemna suicidul. În anul 1600. în general. de încercare. avantajul acestei metode constã în faptul cã nici nu pare o sinucidere. Sussex. dar trebuie sã fie foarte atent. deoarece hemoragia se opreºte dacã rana nu este suficient de adîncã. de obicei de la încheietura mîinii sau a celei jugulare. însã. autodistructiv? Unii psihologi admit un tip suplimentar de sinucidere. a urcat-o în maºinã ºi a împins-o într-o prãpastie de pe marginea unui drum de munte. spre nenorocul lui. un asasin poate sã însceneze o „sinucidere falsã“. . Unii oameni se sinucid sãrind de la mari înãlþimi sau aruncîndu-se în faþa unui tren ori a unei maºini. ori chiar cei care-ºi riscã vieþile practicînd unele sporturi periculoase? Putem include în aceastã categorie toate genurile de comportament riscant. Sepulchre din Londra. a scris pe marginea foii: „Nota bene: Sã-mi aduc aminte sã mã spînzur dupã ce termin“. Mai existã ºi sinuciderea de tip impulsiv. în timp ce lucra la o traducere din Lucreþiu. Pe de altã parte. Pentru o încercare sigurã se pot folosi mai multe metode simultan. este adesea sortitã eºecului. precum ºi cea nonºalantã. sau Podul Golden Gate din San Francisco. din provincia englezã Sussex.42 Moartea ºi cauzele care o provoacã hemoglobinei. O altã posibilitate ar fi un „accident“ rutier. cum ar fi stîncile de calcar de 150 de metri de la Beachy Head. dupã ce ai luat o supradozã de somnifere. Tãierea venelor. iar cadavrul are o nuanþã roz. cu alte cuvinte – luarea propriei vieþi. înseamnã comiterea unei crime faþã de tine însuþi. Un exemplu extrem ar fi sã te împuºti în cap. Un bãrbat ºi-a omorît soþia prin strangulare. Martirii care au preferat sã moarã decît sã se dezicã de credinþa lor sînt sinucigaºi în adevãratul sens al cuvîntului? Dar soldaþii care se aruncã în luptã cu conºtiinþa morþii sigure. în timp ce zbori cu maºina de pe o stîncã (cu gazul de eºapament orientat în interiorul maºinii). înainte de a se tãia mai adînc. s-a crezut cã este vorba despre o sinucidere dar. s-a aruncat de pe clopotniþa bisericii St. un negustor bogat ºi puritan.

dar în Anglia secolelor XVI–XVII sinuciderea infantilã nu era . Aceia care abuzeazã cronic de droguri. Arabia Sauditã înregistreazã un numãr incredibil de mare de victime ale accidentelor rutiere. dar comparaþiile trebuie fãcute cu atenþie. mîncare ºi fumat. Motivele pentru care se întîmplã aceste lucruri nu sînt tocmai clare. Cele mai multe sinucideri ale femeilor au loc în China ºi aproape jumãtate din totalul sinuciderilor bãrbaþilor se produce în Africa sub-saharianã. iar la aceastã vîrstã patru sinucideri din cinci sînt comise de bãrbaþi. netratîndu-l ca pe o crimã. alcool. avînd clar conºtiinþa faptului cã aceste acþiuni îi pot ucide. Spania ºi Portugalia înregistreazã cele mai puþine cazuri. Finlanda ºi Danemarca au. cea mai ridicatã ratã a sinucigaºilor din Europa se înregistreazã în Groenlanda: 127 din 100 000 de persoane în fiecare an. cã pot ajunge în iad dacã mor fiindcã ºofeazã neatent. copiii sub cincisprezece ani se sinucid foarte rar. se autodistrug oarecum deliberat. În prezent. eutanasia. În Marea Britanie. mulþi europeni considerau cã englezii aveau o atitudine destul de indiferentã în legãturã cu suicidul. în timp ce Italia. fapt care a determinat autoritãþile religioase din aceastã þarã sã-i avertizeze pe tineri. þinîndu-se cont de modurile diferite de certificare a cauzelor de deces ca sinucideri ºi de diferenþele în gradul de acceptare ºi înregistrare a unui deces drept sinucidere. De fapt. dupã cum argumenta filozoful ºi istoricul francez Montesquieu (1689–1755). Prin urmare. în special în rîndurile tinerilor sub douãzeci de ani.Sinuciderea. Rata cea mai scãzutã pare sã se înregistreze mai ales în þãrile romano-catolice. greu de studiat. Între 1973 ºi 1983 s-a înregistrat o creºtere a numãrului de sinucideri în toate þãrile europene (mai ales în Irlanda. omuciderea 43 cunoscut sub denumirea de comportament suicidar cronic. rata sinuciderii era comparabilã în Anglia cu cea din oricare altã þarã. deoarece. rata sinucigaºilor cu vîrste cuprinse între 15 ºi 24 de ani a crescut cu 80 de procente între 1980 ºi 1992. Norvegia ºi Belgia). în iulie 1997. Sinuciderea în diferite þãri Statisticile sînt interesante. Marea Britanie. Cine se sinucide? Influenþa vîrstei. În prezent. iar aceºtia sufereau de o incapacitate a corpului de a filtra cum trebuie fluidele nervoase. rate ridicate (pînã la 60 din 100 000 anual). Irlanda de Nord. În secolul XVIII. O astfel de moarte ar fi consideratã sinucidere. Ungaria. exista mai degrabã tendinþa de a recurge la aceastã soluþie. ºi din aceste motive. de asemenea. rata sinuciderilor în istorie este. fapt ce reprezintã o gravã ofensã. Anglia avea o climã care îi predispunea pe locuitorii ei la melancolie ºi tristeþe. Suedia ºi Norvegia au rate moderate.

În prezent. cea mai frecventã cauzã a deceselor la aceastã vîrstã o constituie accidentele. al . În SUA. boala. rata sinuciderilor este de douã pînã la de trei ori mai ridicatã în rîndul bãrbaþilor decît în cel al femeilor. Motivele evidente ale sinuciderii bãtrînilor sînt inactivitatea profesionalã. iar cele mai puþine în New Jersey. cele mai multe cazuri surveneau în Alaska. Influenþa profesiei. în Statele Unite. fiind responsabilã de unul din patru decese în rîndurile femeilor. cît ºi la muncã. copii). Sã se explice aceasta prin izolarea faþã de cei dragi ºi de societate sau prin faptul cã cei predispuºi la sinucidere se aflã pe mare? Valori crescute se întîlnesc ºi în rîndul fermierilor. cele mai multe cazuri producîndu-se prin ingurgitare de pesticide. acest lucru se poate argumenta ºi prin faptul cã cei care au personalitãþi anormale sînt mai atraºi de aceste specialitãþi. În acele vremuri. În SUA. Influenþa sexului. raportul este dublu în favoarea bãrbaþilor singuri. Este interesant de remarcat cã în Japonia se înregistreazã un numãr aproape egal de sinucideri la bãrbaþi ºi femei. Rata sinuciderilor creºte în cazul celor peste 65 de ani ºi este chiar mai ridicatã la cei trecuþi de 80 de ani. fiind una dintre cele mai frecvente cauze de deces ale tinerelor japoneze. Valori ridicate se înregistreazã ºi în rîndul marinarilor. persoanele necãsãtorite sînt mai predispuse la izolare ºi singurãtate. fiind adesea bãtuþi ºi terorizaþi de cãtre adulþi atît acasã. Din numãrul total de sinucideri comise de femei. În China. veterinarii ºi farmaciºtii înregistreazã rate peste valoarea normalã deoarece au acces mai uºor la medicamente ºi ºtiu cum sã procedeze (otrãvirea este cel mai obiºnuit mod de sinucidere printre cei cu aceste profesii). dar era rãspunzãtoare pentru 39% dintre cazurile de sinucidere. 56% au loc în China. stomatologii. urmatã de omucidere ºi apoi de sinucidere. În þãrile occidentale. sinuciderea este mai frecventã la femei decît la bãrbaþi. valorile cele mai ridicate se înregistreazã în rîndurile anatomopatologilor ºi ale psihiatrilor. la nivel mondial. Sinuciderea este un gest mai rar întîlnit în cazul celor cãsãtoriþi. Rata sinuciderilor este ridicatã ºi în grupa de vîrstã a celor care au trecut de cincizeci de ani. ºi ca urmare – mai susceptibile la ideea de sinucidere. din anumite motive. copiii cu vîrste cuprinse între 10 ºi 14 ani erau obligaþi sã munceascã sau erau trimiºi ucenici. Dintre medici. moartea partenerului de viaþã. Motivele nu sînt cunoscute. aceastã grupã de vîrstã reprezenta 26% din totalul populaþiei. În schimb. Medicii. În 1986 se înregistra pentru aceastã grupã de vîrstã o medie de 14 sinucideri pe zi ºi. Influenþa stãrii civile. cele mai ridicate valori se înregistreazã în categoria de vîrstã 15-24 de ani. dar pe mãsura reducerii diferenþelor dintre sexe se reduce ºi inegalitatea dintre valorile cazurilor de suicid. Se presupune cã este mai puþin probabil ca un individ sã comitã acest act atunci cînd are cu cine împãrþi problemele ºi responsabilitatea celor ce depind de el (soþ/soþie. În 1980. depresia nervoasã ºi sãrãcia. mai ales cînd cuplurile au ºi copii.44 Moartea ºi cauzele care o provoacã ceva atît de neobiºnuit. în special cele rutiere.

Sinuciderea. scrisese pe o tãbliþã care i-a fost gãsitã în buzunar: „Mai bine mort decît expus pericolului de a muri. viaþa depinde de furnizarea unor substanþe scumpe ºi.“ . Influenþa stresului îndelungat. multe antidepresive pot fi folosite în scopul sinuciderii) ºi de schizofrenie. – Sinucigaºii sînt nebuni: greºit. adesea cu multe dezamãgiri. Cu siguranþã. Peste o treime din cazurile de suicid au antecedente de afecþiuni psihice. Atitudinea lor faþã de moarte nu este una normalã. Influenþa stãrii psihice. Unii cercetãtori sînt de pãrere cã cei care se sinucid nu s-ar afla în posesia tuturor facultãþilor mintale. cu momente ce le afecteazã major activitatea normalã – se prãbuºesc din cauza depresiei ºi a disperãrii. Printre cele mai frecvente ºi mai periculoase se numãrã: – Cei care vorbesc despre acest lucru nu au de gînd sã-l facã: greºit. rãspunsul la aceastã întrebare trebuie dat apelînd la imaginaþie. – Sinuciderea are loc fãrã nici un avertisment: greºit. În prezent. omuciderea 45 silvicultorilor ºi al altor indivizi ce îºi desfãºoarã activitatea în zone rurale izolate. iar mulþi dintre ei nu îºi iau regulat medicamentele. Fermierii folosesc de obicei arme de foc. cele mai frecvente cazuri se înregistreazã printre suferinzii de depresie psihicã (din nefericire. refugiaþii. în Anglia. totuºi. Aceasta este a treia cauzã de deces printre studenþii din Statele Unite în ordinea numãrului de victime. fiind ulterior bucuroºi cã au dat greº. Imigranþii ºomeri. Majoritatea nu ar fi calificaþi drept nebuni dupã standardele obiºnuite. se poate argumenta ºi cã un contact direct cu societatea „normalã“ creºte posibilitatea de a comite acest act. aceºtia trãiesc ceea ce s-ar putea numi stãri alterate ale conºtienþei. directe sau indirecte. Un necunoscut care s-a înecat în 1719. 89-90% dintre ei nu mai repetã experienþa. – Cei care nu reuºesc de prima datã vor încerca pînã vor reuºi: greºit. – Sinuciderea este prevenitã prin circumstanþe sociale potrivite: greºit. Pentru alcoolici ºi dependenþii de droguri. în cea mai mare parte a timpului. Efectul dependenþei. deþinuþii – toþi aceºtia ducînd o viaþã stresantã. Existã. ceea ce duce la presupunerea cã izolarea reprezintã ºi ea un factor important. din ce în ce mai puþini schizofrenici sînt trataþi în spitale. o serie de pãreri comune eronate în privinþa sinuciderii. În cele mai multe cazuri existã semne de avertizare. Sinuciderile în rîndul studenþilor sînt ºi ele destul de frecvente din cauza presiunii exercitate asupra tinerilor de examene ºi de aºteptãrile familiei. De ce o fac? Uneori. eutanasia.

s-ar putea sã stau mai mult“. Un exemplu din India britanicã era ritualul numit sati. Privind retrospectiv. Pe data de 17 martie 1912. servitorii sau sclavii se sinucideau ori le permiteau altora sã-i ucidã dupã ce stãpînul casei murea. acum aproape 5 000 de ani. se împuºcase nu cu mult timp în urmã. cînd exploratorii se adãposteau în timpul unei furtuni de zãpadã. Autosacrificiul se practica ºi în alte cazuri. prin care vãduva se lãsa arsã pe rugul funerar al soþului decedat. iar la scurt timp dupã aceea mureau de hipotermie. cãpitanul Oates s-a îmbolnãvit ºi s-a temut cã nu va face altceva decît sã-i þinã din drum pe ceilalþi. fiind însã continuat. probabil cã toþi membrii expediþiei erau predestinaþi sã moarã din cauza deficienþei de vitaminã C (scorbut) ca urmare a faptului cã nu luaserã cu ei alimentele potrivite ºi nu-ºi mîncaserã cîinii. Povestea unui suferind care stãtea întins în pat spune cã. devenea insuportabilã. Aceastã practicã a fost folositã de japonezi ºi inuiþi. al unor dureri insuportabile sau pur ºi simplu al bãtrîneþii ºi al singurãtãþii. aºa cum fãcuse Amundsen. omorîþi printr-un ritual ºi îngropaþi în acelaºi timp. Amundsen atinsese deja Polul Sud. deºi altora li s-ar pãrea mult prea banalã pentru a justifica un act atît de irevocabil. Cu ocazia excavãrii oraºului antic Ur. scriitorul ºi autorul de epistole Horace Walpole (1717–1797) îi scria unui prieten cã John Crowley. Durerea provocatã de aceastã afecþiune. observînd un pãianjen atîrnat de tavan. Sinuciderea prin înfometare este o metodã mai lentã ºi mult mai neplãcutã. o personalitate care moºtenise 400 000 £ în urmã cu un an. care-l durea îngrozitor. Conºtient cã se îndreaptã spre o moarte sigurã. a ieºit în plin viscol ºi nu a mai fost gãsit niciodatã. În momentul morþii lui Oates. comunitatea aºtepta din partea bãtrînilor ºi a bolnavilor sã se sacrifice în folosul celorlalþi. ca alegere personalã în cazul unei boli incurabile. e preferabil sã te asiguri cã nu va da nimeni de tine înainte de a muri. În ultima expediþie a lui Scott în Antarctica. un om cu pregãtire medicalã.46 Moartea ºi cauzele care o provoacã Dacã nu îi punem la socotealã pe bolnavii psihici. de pe malul fluviului Eufrat. În unele societãþi din secolele trecute. omul. a fost descoperit un mormînt regal în care se aflau corpurile a 62 de persoane aºezate lîngã stãpînul dispãrut. înainte ca oamenii sã înveþe cum poate fi tratatã. în timpul unei crize severe de gutã. Ritualul sati a fost interzis prin lege din 1892. Sinuciderea. Termenul „sati“ provine dintr-un cuvînt sanscrit ce se traduce prin soþie credincioasã. se ruga sã nu cadã pe degetul sãu umflat de la picior. Bãtrînii ieºeau afarã în ger. la 14 decembrie 1911. în general existã o motivaþie. Nu este suficient sã spui cã vrei sã faci acest . în perioade grele. Cîteodatã. De exemplu. Printre acestea se aflau femei (probabil soþii ºi alte femei de la curte) ºi bãrbaþi (posibil soldaþi ºi preoþi). Dacã eºti bãtrîn ºi bolnav ºi vrei sã-þi pui capãt zilelor. este discutatã în capitolul referitor la eutanasie. el a rostit cuvintele care aveau sã devinã celebre: „Ies pînã afarã. cum ar fi cele de foamete. vãduvele.

ani marcaþi de recolte slabe ºi de salarii mici. au hotãrît sã-ºi punã capãt zilelor. o doamnã din înalta societate a oraºului Bath. A fãcut un laþ. circa 10 procente dintre cei afectaþi sever de boli psihice se sinucid. rata sinuciderilor a crescut mult în Anglia anilor 1574. s-a înjunghiat dupã ce fusese violatã de Sextus Tarquinius. Multe alte femei. a apãrut . preferînd sã se otrãveascã în Castelul Worchester din Anglia. Metoda japonezã de harakiri. s-a urcat pe un scaun ºi s-a spînzurat de uºã. Ceea ce nu l-a împiedicat pe un medic de ambulanþã sã se chinuie (în zadar) sã-i salveze viaþa. tînãra ºi inocenta femeie romanã. Sãrãcia ºi ruina financiarã. din oraºul englez Birmingham. În anul urmãtor. realã sau previzibilã. De exemplu. o directoare de ºcoalã. Totuºi. Întotdeauna spusese cã se va sinucide dacã nu va mai fi sãnãtoasã. Fanny Braddock. Celebrul general cartaginez Hannibal. s-a instalat o stare de panicã ºi de disperare. scãzînd apoi brusc. Laþul fusese realizat din douã cingãtori. din 1654. preferînd moartea unei vieþi trãite în ruºine ºi dezonoare. De asemenea. 1587 ºi 1597–1600. numãrul de sinucideri s-a dublat în Londra. distruºi de lipsa de speranþã provocatã de sãrãcie ºi multiple privaþiuni. una de argint ºi una de aur. Mulþi s-au sinucis din cauza umilinþei. Deºi se poate afirma cã majoritatea celor care se sinucid suferã de afecþiuni psihice. s-au sinucis atunci cînd castitatea le-a fost furatã sau ameninþatã. o celebrã perioadã de speculaþii financiare. Lucreþia. a preferat sã înghitã otravã decît sã se predea armatei romane inamice. potrivit rapoartelor oficiale. ºi nu numai în cazul jucãtorilor împãtimiþi sau al celor care ºi-au pierdut averile. Era moºtenitoarea unei averi de 12 000 £ pe care a pierdut-o însã la jocuri. Mulþi oameni obiºnuiþi. eutanasia. a fost provocatã de ruºinea pedepsei publice pe care urma sã o îndure. în 1720. Cu mult timp în urmã. ºi ºi-a pus un bilet de gît în care ameninþa cã va da în judecatã pe oricine va încerca sã o readucã la viaþã. În 1731. cînd Balonul de Sãpun al Mãrii Sudului.Sinuciderea. A luat o supradozã de somnifere ºi ºi-a pus o pungã pe cap. s-a sinucis. omuciderea 47 lucru. de exemplu în urma unui rãzboi pierdut sau în urma unui viol. un general chinez ce fusese înfrînt în luptã a primit din partea împãratului o eºarfã de mãtase cu care sã se spînzure. a hotãrît sã-ºi punã capãt zilelor. la sfîrºitul unei cariere extraordinare. pensionarã. decît sã fie tãiat în bucãþi în public. Mulþi oameni au fost ruinaþi. dupã ce o cingãtoare roºie se rupsese la prima încercare. Sinuciderea lui Simon Bourne. formã ritualã de sinucidere. În mai 1997. sînt motive deosebit de puternice pentru ca o persoanã sã se sinucidã. nebunia este rãspunzãtoare pentru un numãr relativ mic de sinucideri. în vîrstã de 81 de ani ºi cu o sãnãtate din ce în ce mai ºubredã. de la 27 la 52 de cazuri. asemenea Lucreþiei. Acþiunile Companiei Mãrii Sudului urcaserã de la 110 £ la 1 000 £. s-a „spart“.

întîlnind obstacole de netrecut în calea unirii lor. Legendele ºi istoria ne pun la îndemînã ºi alte exemple. Mi s-a acordat o ocazie deosebitã de a muri. În Marea Britanie. iar apoi se fãcea o împunsãturã la nivelul diafragmei. Sinuciderile în cuplu sînt cel mai des întîlnite în rîndul bãtrînilor. deºi constituie un subiect fascinant pentru scriitori ºi dramaturgi. tot el a imaginat ºi povestea lui Antoniu ºi Cleopatra. Ceremonia se încheia prin tãierea gîtului. Într-o zi a anului 1663. O altã variantã de sinucidere „oficialã“ a japonezilor a fost pusã în aplicare de cãtre piloþii kamikaze din cel de-al doilea rãzboi mondial. ºi-a scos intestinele ºi. au preferat sã moarã decît sã fie despãrþite. Sinuciderea romanticã a fost foarte apreciatã în literaturã. al cãror public adorã poveºtile sfîºietoare ale tinerilor ºi ale fecioarelor pãrãsite care-ºi iau viaþa. este o invenþie. un anume George Gibbs. unde voi cãdea precum un mugure dintr-un cireº strãlucitor“. sau asumat voluntar. Destinul patriei noastre atîrnã de rezultatul bãtãliei decisive purtate în mãrile sudului. perfect conºtienþi cã vor muri. sînt descrise de Ovidiu. poetul iubirii. Acest tip de sinucidere i se poate impune. sinuciderea din dragoste este o raritate. În realitate. unui nobil care a sãvîrºit o fãrãdelege. zãcînd într-o baltã de sînge. a murit opt ore mai tîrziu. Ea s-a înjunghiat în public pentru a nu se cãsãtori cu regele Libiei. continuatã prin tãiere în sus. eroul sentimental al romanului lui Goethe (1749–1822). s-a dat jos din pat. de asemenea. Evident. a cãrui dragoste neîmpãrtãºitã pentru Lotte l-a împins la sinucidere. Au existat însã unele cupluri care. sora lui Pygmalion ºi fondatoarea Cartaginei. Ceremonia era standard. Povestea potrivit cãreia s-a sinucis dupã ce a fost pãrãsitã de iubitul ei Eneas. un pilot kamikaze scria: „Felicitaþi-mã. Piram ºi Tisbe. în anul 853 î. Didona a fost fiica legendarã a regelui Tirului. Romeo ºi Julieta. hotãrînd cã lucrurile merseserã prea departe ºi blestemîndu-l pe Satana. acest ritual a continuat sã fie practicat. Deºi harakiri a fost interzis de legea englezã în anul 1868. ca formã de protest împotriva cuiva sau a ceva. eroul troian. Minisubmarinele japoneze cu o singurã persoanã la bord erau manevrate tot de cãtre sinucigaºi. ºi-a spintecat abdomenul. Morþile tragice ale celor doi amanþi. care au bombardat vasele de rãzboi americane de la Pearl Harbor. se producea o hemoragie abundentã ºi totul era foarte dureros. Dupã înjunghierea pãrþii stîngi a abdomenului.Hr. presupunînd folosirea unui anume tip de pumnal ºi prezenþa unui asistent. Mai meritã amintit ºi cazul tînãrului Werther. Într-o scrisoare adresatã familiei.48 Moartea ºi cauzele care o provoacã acum mai bine de un mileniu ca o formã onorabilã de a muri pentru evitarea capturãrii de cãtre inamic. Exemplul clasic ºi cel mai cunoscut este cel din piesa lui Shakespeare. 62 de cupluri s-au sinucis împreunã într-o perioadã de . fiind nevoie de mult curaj pentru a face acest gest. Acesta era întregul ritual. Aceasta este ultima mea zi de viaþã. pumnalul era tras spre dreapta ºi scos.

fiind apoi consideraþi martiri. Pacifistul Gandhi. el fiind elogiat ºi de Coleridge ºi Wordsworth. Sinuciderea ºi ameninþarea cu sinuciderea au fost folosite ºi drept armã. sinuciderea era un act provocat de dorinþa de rãzbunare. Dupã cum era de aºteptat. Vîrsta medie a cuplurilor era de 56 de ani. un student în vîrstã de 19 ani s-a sinucis aruncîndu-se în faþa trenului. republicanii irlandezi din închisoarea Maze. Gandhi a avut într-o oarecare mãsurã succes. ameninþînd astfel cu propria moarte. Au existat printre aceºtia ºi patru cupluri bãrbat-bãrbat ºi douã cupluri femeie-femeie. prin care sinucigaºul spera ca spiritul sãu sã-l bîntuie ºi sã-l pedepseascã pe cel care-l împinsese la aceastã faptã. în lupta sa împotriva dominaþiei britanice din India. Acest act este rar. Un alt tip de sinucidere romanticã îl constituie cel al poetului englez Thomas Chatterton (1752–1770) care. totodatã. s-a otrãvit cu arsenic. Chatterton a devenit astfel prototipul sinucigaºului tînãr ºi genial. majoritatea aveau relaþii stabile. refuzau hrana din închisoare din acelaºi motiv. Moartea lui Iisus Hristos a fost cu adevãrat o sinucidere ºi. Sinuciderea unei celebritãþi este însoþitã. Unele secte budiste acceptã sinuciderea în împrejurãri speciale. de o creºtere a ratei sinuciderilor. Sufragetele din Anglia. Ei au murit dupã 45 pînã la 61 de zile.Sinuciderea. un exemplu. din Belfast. în 1962. dar aproape toate erau cãsãtorite. Poetul englez John Donne (1572–1631) a scris o lucrare numitã Biathanatos. au folosit aceeaºi metodã pentru a lupta împotriva nedreptãþilor politice. dintre care cea mai lungã a fost de 21 de zile. o „armã“ eficientã pentru rãspîndirea creºtinismului. în Los Angeles s-a înregistrat o creºtere cu 40% a numãrului de sinucideri. de la începutul secolului XX. În luna de dupã moartea lui Marilyn Monroe. 52 dintre cele 62 de perechi fãcînd acest lucru. aceasta constituind o metodã dramaticã de protest împotriva victimizãrii budiºtilor de cãtre catolici. iar . pînã în anul 1993. dar sinucigaºul se identificã foarte bine cu acel personaj. Oamenii se sinucid ºi urmînd un model. cei 124 de sinucigaºi reprezentînd mai puþin de un procent din numãrul total de astfel de decese. ªi morþile altor martiri pot fi considerate drept forme de sinucidere. a intrat în paisprezece greve ale foamei. Aceºti sinucigaºi au o tendinþã mai accentuatã de a lãsa bilete în care. Modelul poate fi uneori doar un personaj dintr-un serial. nu din dragoste. Numai patru perechi au fost catalogate ca „amanþi“. omuciderea 49 cinci ani. În 1963. în care susþinea cã Iisus s-a sinucis. În China anticã. Keats a scris în memoria lui poezia romanticã „Endymion“ (1818). eutanasia. fiind hrãnite forþat. îºi explicã gestul. Într-un serial de televiziune german. pe care-l imitã. probabil. ci din dorinþa de recunoaºtere ºi de faimã. majoritatea folosindu-se de gazele de eºapament ale automobilelor. de obicei. trãind în condiþii mizere. barbiturice sau analgezice. La sfîrºitul anilor ’80. mai mulþi cãlugãri sud-vietnamezi s-au sinucis stropindu-se cu petrol ºi dîndu-ºi foc. iar unii dintre ei de medicamente.

Prima victimã se numea Kiyoko Matsumoto. în cursul anului urmîndu-i exemplul alþi 143 de sinucigaºi. Decedaþii aveau vîrste cuprinse între 20 ºi 72 de ani. în jurul vulcanului s-a construit un zid. în casa de la Rancha Santa Fe din vecinãtatea oraºului californian San Diego. Dupã ce s-a luat decizia de a nu mai fi relatate aceste cazuri. Secta avea ºi o paginã de web (www. iar numãrul victimelor a crescut dupã ce primele cazuri au fost descrise în presa localã. parþial. Cel mai impresionant caz de sinucidere care urmeazã un model. Metroul vienez a devenit în 1978 un loc predilect de sinucideri. oamenii nu s-au mai sinucis. Un exemplu istoric de sinucidere în masã este cel al asediaþilor din Masada. dupã trei-patru zile.heavensgate. fost profesor de muzicã. erau bãrbaþi ºi femei în numãr aproximativ egal ºi aparþineau unei secte conduse de Marshall H. nu mai puþin de 163 de femei. descris în caseta urmãtoare. Dupã ce a fost scos cîrligul. atunci în vîrstã de 65 de ani. el nu numai cã a impus celibatul. 138 de bãrbaþi ºi 82 de copii. a fost cel în care mai multe persoane s-au aruncat în gura vulcanului de pe insula japonezã Oshima. le-a pretins bani. Emile Durkheim (1858–1917) povesteºte despre cei 15 pacienþi care s-au spînzurat de acelaºi cîrlig de pe un culoar întunecat al unui spital. o tînãrã de numai 19 ani. în 1933. au fost descoperite nu mai puþin de 39 de cadavre. În luna noiembrie a anului 1978 s-au sinucis. O autoritate în domeniul sinuciderii. dimpotrivã. cînd numãrul total al victimelor ajunsese la 1208. Cel mai îngrozitor caz de sinucidere în masã din America a ajuns pe primele pagini ale ziarelor pe 26 aprilie 1997 cînd. au consumat o dozã letalã de pentobarbital amestecat cu pudding ºi sos de mere. care imediat dupã aceea ºi-a împuºcat familia ºi pe el însuºi. cu pungi de plastic trase peste cap. Singura lor ºansã de supravieþuire era sã-ºi lase corpurile fizice în urmã pentru a putea intra într-o lume inalterabilã ºi incoruptibilã de pe o altã planetã. Aceºtia erau adepþi ai fanaticului reverend Jim Jones. în urma unei hotãrîri colective. Toþi au murit de bunãvoie. În schimb. proprietãþi. în ceea ce priveºte numãrul victimelor. dar s-a ºi castrat. bînd un suc de fructe cu cianurã. au bãut votcã ºi s-au întins pe jos ca sã moarã. Ei erau ferm convinºi cã planeta urma sã fie „reciclatã“ ºi cã trebuiau sã o pãrãseascã pentru a se întîlni cu un OZN despre care se spunea cã se deplaseazã în urma cometei Hale-Bopp. Appelwhite nu fãcea parte dintre acei lideri spirituali care cautã sã obþinã favoruri sexuale din partea adeptelor lui. Appelwhite. rata sinuciderilor a scãzut. Dupã doi ani. cu bani ºi paºapoarte pentru cãlãtorie. organizatorul sinuciderii în masã. iar cumpãrarea unui bilet dus spre insulã a fost interzisã.com) ce prevestise soarta .50 Moartea ºi cauzele care o provoacã în urmãtoarele cinci sãptãmîni au avut loc de trei ori mai multe sinucideri decît de obicei în grupa de vîrstã 15–29 de ani. Sinuciderile în masã sînt. Urmau sã reînvie pe cealaltã planetã. ªi-au fãcut bagajele ºi. ascultare ºi venerare. sinucideri ce se produc ca urmare a unui exemplu.

Sinuciderea. împreunã cu alte trupe suplimentare au început asediul Masadei.Hr. cei din fortãreaþã ºi-au dat seama cã nu mai au nici o speranþã ºi au hotãrît cã este mai bine sã se sinucidã decît sã cadã în mîinile romanilor care. Din punct de vedere strict tehnic. Care sînt perioadele propice sinuciderilor? Frecvenþa sinuciderilor este mai micã iarna. Castelul fusese mãrit de Irod. acest fapt confirmîndu-se cel puþin din secolul XVI. în aceastã perioadã a anului sînt mai frecvente ºi activitatea sexualã ºi . în anii 30–36 d. cãzînd alãturi de familia sa. Potrivit istoricului evreu Josephus Flavius. cînd aproape toþi muriserã. Motivul acestor modificãri era ameninþarea permanentã a Romei. Legiunea a Zecea. pentru a deveni cea mai mare cetate din þarã. i-ar fi ucis. iar în secolul II î. romanii au construit o rampã din piatrã. dupã ce s-a asigurat cã toatã lumea murise. femei ºi copii.Hr. afiºînd un semnal de avertizare scris cu roºu deasupra logo-ului ce anunþa cã „sfîrºitul“ se apropie. (cînd Irod murise deja). în ciuda zilelor mai scurte ºi a orelor lungi de întuneric ce provoacã de multe ori depresia afectivã de sezon. Fiecare victimã s-a întins la pãmînt. De asemenea. În acelaºi timp. Cleopatra. precum ºi cãlãii acestora.. regele iudeilor. în loc sã-i înfometeze. lemn ºi nisip pe o laturã a cetãþii. astfel încît. Garnizoana de apãrare a fortãreþei avea suficiente alimente. cetate devenitã azi monument naþional al Israelului. regina Egiptului.. În final a mai rãmas un singur om care. insistase pe lîngã generalul roman Marc Antoniu pentru detronarea lui Irod. au început sã loveascã zidurile cetãþii cu un berbece. cu siguranþã.Hr. singurul sinucigaº a fost doar ultimul nefericit. douã femei ºi cinci copii care se ascunseserã într-un rezervor de apã au supravieþuit acestei sinucideri în masã. La sfîrºit. Cele mai multe sinucideri survin primãvara ºi la începutul verii. supravieþuitorii (cãlãii) au tras la sorþi zece oameni care sã-i omoare pe cei rãmaºi. omuciderea 51 Masada. pe vîrful sãu plat s-a construit un castel care se înãlþa la 470 de metri deasupra Mãrii Moarte. iar în anul 72 d. o stare care poate fi remediatã prin expunerea la luminã (artificialã). eutanasia. discipolilor ºi a liderului lor. Dupã aproape doi ani de asediu. fortãreaþa aproape imposibil de cucerit Masada (în ebraicã = „fortãreaþã de piatrã“) este o cetate situatã pe un platou montan izolat de pe coasta vesticã a Mãrii Moarte. A fost locuitã în ultimii 3 000 de ani. Rampa construitã de romani se poate observa ºi în prezent la Masada. În anul 73 d. aceastã fortãreaþã a reprezentat ultimul bastion al zeloþilor ºi esenienilor evrei în lupta lor împotriva Romei. Au fost traºi la sorþi primii care aveau sã moarã. îmbrãþiºîndu-ºi familia deja moartã. ºi ºi-a oferit gîtul pentru a-i fi tãiat..Hr. pe aceastã rampã au ridicat un turn ºi de acolo au atacat necontenit bastionul. Se aflau acolo 960 de bãrbaþi. ºi-a înfipt sabia în corp.

ale pruncilor nebotezaþi ºi ale sinucigaºilor. în perioada aceea. s-au sinucis 600 de evrei ca formã de protest împotriva masacrelor ºi a represiunilor pe care le aveau de îndurat sub domnia regelui Richard I (Inimã de Leu). în cazul în care nu erau consideraþi nebuni. pedepsiþi. Pînã în jurul anului 1636.. persoana respectivã îºi analizeazã problemele în momentul în care. În evul mediu au avut loc multe sinucideri. . ori sã încerci sã dispari într-un alt fel. toate averile le erau confiscate de Coroanã. Acesta a observat cã „este un lucru mai mult decît animalic sã te omori sau sã te îneci. Atitudinile religioase ºi culturale faþã de sinucidere Primii martiri creºtini ºi. viaþa înfloreºte. 5 000 de albigenzi care fuseserã persecutaþi de bisericã ºi numiþi eretici s-au sinucis. În cele din urmã. pînã spre sfîrºitul secolului XVIII corpul unui sinucigaº era tîrît pe strãzi ºi înhumat la o rãscruce. George Abbot.. Murphy. Cei ce îºi luau singuri viaþa erau judecaþi post-mortem ºi. MacDonald ºi T. ale celor excomunicaþi. O explicaþie ar fi cã. a fãcut o comparaþie interesantã cu turma de porci din Biblie. În anul 1600. În Franþa secolului XII. S-a rãspîndit ideea cã un sinucigaº nu-ºi va gãsi pacea pe lumea cealaltã ºi se va întoarce sub formã de fantomã. viitor arhiepiscop de Canterbury. cine se sinucidea îºi condamna automat urmaºii la sãrãcie. societatea creºtinã a dezaprobat sinuciderea. Termenul „sinucidere“ a fost inventat în urma unei tendinþe de liberalizare a gîndirii. Astfel. în anul 1190. inclusiv cele ale lui Samson ºi Saul. deoarece. deºi nu existã cifre exacte care sã permitã comparaþia cu perioadele ulterioare. sinuciderea a devenit o crimã îngrozitoare în ochii Bisericii ºi ai legii: povestea este descrisã amãnunþit în cartea Sleepless Souls a lui M. În provincia englezã York. pînã în 1710–1720 acest procent crescuse la peste 90%.52 Moartea ºi cauzele care o provoacã crimele pasionale. partea nordicã a cimitirelor era rezervatã cadavrelor infractorilor executaþi. În multe regiuni din Europa. însuºi Iisus. cu o þepuºã înfiptã în el ºi o piatrã aºezatã pe faþã sau pe gurã (poate pentru a împiedica spiritul malefic sã se elibereze ºi sã bîntuie prin lume?). În Vechiul Testament sînt citate patru cazuri de sinucidere. pentru alþii. în Anglia. deºi în 1660 doar 5% dintre cazuri erau trecute în rîndul „lunaticilor“. iar moºtenitorii lor.R. dacã erau gãsiþi vinovaþi. însuºi porcul aleargã în mare sã se înece numai dacã este împins de diavol“. În Ecleziasticul 30:17 întîlnim: „Mai bunã este moartea decît viaþa amarã ori decît boala necontenitã“. dupã cum am amintit mai sus. În perioada dinastiei Tudorilor. Nu era permisã înmormîntarea acestora în pãmînt sfînt (adicã într-un cimitir al bisericii). Cu timpul. sinuciderea a fost pedepsitã mai sever decît oricînd înainte sau dupã. erau de fapt sinucigaºi. Între 1500 ºi 1650. atitudinea faþã de acest act a început sã se mai schimbe ºi. în Anglia.

autodistrugere sau felo de se. unii au ales aceastã cale. a argumentat cã poate fi folositã ca ultimã soluþie în cazul unei vieþi pline de suferinþe ºi al unei sãnãtãþi ºubrede. cereau adoptarea unei atitudini mai liberale faþã de acestea. Cleopatra era o femeie inteligentã ºi ambiþioasã. sinuciderea era privitã. fapt ce l-a determinat sã se spînzure cînd a ajuns acasã.Sinuciderea. stoicul latin Seneca. fiind doar o reacþie a fiinþelor umane la împrejurãrile vitrege în care se aflã. Acum. Iulius Cezar. deºi actul în sine a fost incriminat pînã în 1961. Zenca. a purtat un rãzboi pentru ea ºi . drept un act ruºinos. mai îngrozitoare chiar decît uciderea unui semen. Probabil cã unele dintre cele mai celebre sinucideri din perioada Imperiului Roman sînt cele ale lui Antoniu ºi ale Cleopatrei. era mai potrivit. În Grecia anticã. pentru majoritatea oamenilor. de sacrificiu. eutanasia. Cu toate acestea.Hr. aceasta implica totuºi ºi dezonoarea. În Roma anticã. Cam în secolul XVIII se vorbea despre sinucideri de o manierã ºi mai puþin rigidã. iar în Islam este considerat o crimã gravã. unele persoane importante continuau sã priveascã acest act foarte sever. ºi cã acestea ar trebui tratate ca atare. totuºi. aceasta tinzînd a nu fi acceptatã. permisã pentru binele obºtesc. sinuciderile din Marea Britanie au încetat sã mai fie pedepsite practic. nici de medici. Fondatorul ºcolii stoice. Fiica lui Ptolemeu XII. ªi budiºtii considerã sinuciderea justificatã în anumite circumstanþe. în acel moment a fost cuprins de o stare de neliniºte. Alte religii au adoptat atitudini foarte diferite în privinþa sinuciderii. afirmã cã autodistrugerea nu are nici o legãturã cu vrãjitoria sau cu diavolul. a dus o viaþã liniºtitã pînã la vîrsta de 98 de ani. Sinuciderea eroicã. ce nu implica toate acele elemente de superstiþie. Totuºi. Voltaire ºi David Hume. confucianismul interzice suicidul. dupã cum am observat mai sus. ºi considerat o crimã abominabilã ce presupunea implicarea Satanei. a sugerat ca leºurile sinucigaºilor sã fie atîrnate ºi lãsate sã putrezeascã în public. în general. ea a devenit cosuveranã a Egiptului la vîrsta de 17 ani. Cu toatã schimbarea de atitudine. sinuciderea era chiar încuviinþatã oficial în cazul vãduvelor. nici de familie. în cazul unui soldat roman era consideratã echivalentã cu dezertarea. prin practicarea ritualului sati. deºi pedeapsa cu moartea devenea inutilã. diferite persoane. dupã cum am remarcat mai sus. astfel încît. majoritatea oamenilor nu sînt de acord cu sinuciderea. În schimb. omuciderea 53 acest act era cunoscut sub numele de autoomorîre. cu o mare putere de seducþie. încercarea de sinucidere era o infracþiune pedepsitã. Treptat. John Wesley (1709–1791). în multe cazuri. Hinduismul o acceptã. printre care Rousseau. printre care Sir Thomas Browne (1605–1682). viaþa fiind consideratã un dar de la zei. Noul termen „sinucidere“. în anul 52 î. fascinat de ea. iar filozofii ºi scriitorii. iar ºintoismul japonez o accepta pînã relativ de curînd. Predicatorul englez fondator al metodismului. cînd a cãzut ºi s-a rãnit la degetul mare de la picior.

au în prezent 165 de centre pe tot cuprinsul Marii Britanii. Iatã cîteva tipuri de intervenþii care s-au dovedit folositoare: – tratarea pacienþilor cu afecþiuni psihiatrice care prezintã un risc crescut. care are cea mai ridicatã ratã a sinuciderilor din lume. reuºind în mai bine de 350 de cazuri. dar ele izbutesc sã opreascã multe tentative. un rol important în distrugerea structurilor societãþii. dar nu a reuºit ºi. pe lîngã alte influenþe dãunãtoare. pentru a evita sã fie dusã în triumf la Roma ca prizonierã. Nici o culturã nu duce lipsã de sinucideri. îºi propunea iniþial sã salveze victimele de la înec ºi sã le aducã la viaþã. În urma unui zvon cã regina ar fi murit. lãsîndu-se muºcatã de o cobrã. de curînd. Elveþia ºi Finlanda. Pe mãsurã ce societãþile subdezvoltate iau calea „civilizaþiei“ ºi a dezvoltãrii. a preferat sã se sinucidã. compasiune ºi prietenie. organizaþie înfiinþatã în 1953 de un vicar dintr-o parohie londonezã. unde a ºi rãmas pînã la asasinarea lui Cezar. aceºtia fiind înfrînþi printr-o bãtãlie navalã de cãtre Octavian Augustus. alcoolul. Curînd. au început sã aparã ºi în Germania. jucînd de asemenea. dar numãrul victimelor pare sã creascã atunci cînd societãþile primitive încep sã se dezintegreze în contact cu societãþi „civilizate“. În ce mãsurã reuºesc aceste organizaþii demne de admirat sã reducã numãrul de victime? Rãspunsul nu este prea clar. Relaþia celor doi nu era privitã cu ochi buni la Roma. În SUA existã aproximativ 200 de centre similare ºi. Aceste organizaþii au considerat cã disperarea ce provoacã multe dintre cazurile de sinucidere reprezintã mai degrabã o problemã socialã ºi spiritualã decît una medicalã. Samaritenii. Prevenirea sinuciderii Societatea Umanã.54 Moartea ºi cauzele care o provoacã a adus-o la Roma în calitate de amantã. În primii 25 de ani de existenþã. În Anglia. Marc Antoniu s-a înjunghiat. aceastã societate s-a mulþumit sã-i scoatã din apã pe sinucigaºi. este de aºteptat ca numãrul cazurilor de sinucidere sã creascã. societatea a încercat sã salveze peste 500 de oameni. fondatã în cafeneaua de pe lîngã Catedrala St. Groenlanda. Un procent ridicat se întîlneºte ºi în cazul civilizaþiilor amerindiene din SUA. Mai tîrziu. a fost supusã impactului dintre cultura indigenã ºi cea occidentalã (danezã). iar Liga Naþionalã de Salvare a Vieþii a apãrut la New York în acelaºi an. Dupã aceea au apãrut organizaþii cu scopul clar definit de a împiedica sinuciderea. Peste 30 000 de voluntari primesc milioane de apeluri telefonice ºi oferã îngrijire. Cleopatra a încercat sã îl seducã pe Augustus. Armata Salvãrii a înfiinþat un departament antisuicid încã din 1906. Paul din Londra în 1774 de cãtre doi medici. Dupã ce s-a întors în Egipt. ea a devenit amanta ºi aliata lui Marc Antoniu. . Vechile modele sociale ºi însãºi viaþa de familie încep sã se ºubrezeascã.

„moarte bunã“. Rudele. mai puþine controverse. ilegalã. o astfel de practicã este consideratã lipsitã de eticã ºi. în acelaºi timp. Confruntat cu un pacient care suferã de o boalã incurabilã. sã moarã de foame? Problema eutanasierii se pune nu numai în cazul bolnavilor în fazã terminalã. – reducerea nivelului de monoxid de carbon din gazele folosite în gospodãrie ºi din cele degajate de automobile. aducînd-o într-o stare de semiconºtienþã ºi incapabilã de miºcãri ample. cu mari suferinþe. omuciderea 55 – controlul armelor din comunitate. ci ºi a celor din secþia de terapie intensivã. însã într-o mãsurã necunoscutã. ori al lãsãrii unui nou-nãscut ce prezintã malformaþii severe. În momentul morþii. Totuºi. – reducerea publicitãþii fãcute cazurilor de sinucidere cu ajutorul presei (pentru a nu oferi nici un exemplu de acest gen). dar cazul avea sã fie abandonat. par sã nu gãseascã nici un motiv de ordin moral pentru a nu accepta acest lucru dacã în felul acesta se uºureazã moartea pacientului. o femeie în vîrstã de 85 de ani. datoria medicului este aceea de a salva viaþa ori de cîte ori este posibil. Eutanasierea „Eutanasie“ înseamnã. 6 din 10 britanici ºi 8 din 9 americani mor la ora actualã în spitale. Mãsura este una activã. care suferise o serie de accidente cerebrale vasculare ce o slãbiserã. de obicei. femeia cîntãrea mai puþin de 25 de kilograme. Oamenii încurajeazã din ce în ce mai mult dreptul la moarte prin intermediul eutanasiei ºi al suicidului asistat de medic. Medicul care o trata a fost arestat sub acuzaþia de crimã cu premeditare. Pacientul poate ajunge total dependent de o maºinãrie de întreþinere a vieþii. nu pasivã. însã în prezent termenul este folosit pentru a desemna intervenþia conºtientã în scopul curmãrii vieþii unui om. în principiu. nu existã o diferenþã prea mare între a le permite medicilor sã opreascã tratamentul pentru a grãbi moartea ºi a le permite administrarea unei injecþii letale. – controlul substanþelor chimice periculoase. efectiv. ceea ce s-a ºi fãcut. Într-un caz recent. referindu-se mai ales la ajutorul dat de medic unui pacient pentru a muri. Rudele au cerut întreruperea alimentaþiei pentru ca pacientei sã-i poatã fi curmatã suferinþa.Sinuciderea. Prin tradiþie. În majoritatea þãrilor. care îºi doreºte sã moarã ºi îi cere ajutorul. ca în cazul opririi alimentãrii unui muribund cu antibiotice sau al neresuscitãrii. se mai practicã ºi în zilele noastre. Mãsurile pasive stîrnesc. fãrã vreo . Nu ar fi fost preferabil sã i se administreze o injecþie letalã decît sã fie lãsatã. medicul este tentat sã îi acorde acest ajutor. în fazã terminalã. în limba greacã. deºi deºi au la dispoziþie o înaltã tehnologie de întreþinere a vieþii. mulþi sînt de pãrere cã. era þinutã în viaþã printr-o alimentaþie specialã. netratabile sã moarã. cu un conþinut ridicat de substanþe nutritive. eutanasia. îndurerate de ceea ce se întîmplã.

au arãtat cã o mare parte dintre oameni doresc ca eutanasia sã devinã disponibilã. iar un medic care refuzã respectarea acestor dorinþe se face vinovat de atac la persoanã. acesta. În schimb. au opinii diferite. de asemenea. Viaþa a fost prelungitã inacceptabil. are ºi alternativa de a-l pune pe bolnav în legãturã cu Societatea Hemlock.com/-deathnet/open. În Australia. înregistrîndu-se ºi cîteva ocazii în care un pacient într-o astfel de stare a reuºit sã-ºi revinã. dacã nu doreºti sã beneficiezi de tratament. Existã. Testamentul trebuie riguros respectat. Dar devine din ce în ce mai evident cã progresele înregistrate în tehnica medicalã au permis întreþinerea vieþii dincolo de aºteptãrile multora. 14 sondaje diferite de opinie. de exemplu. conºtienþi de responsabilitãþile etice pe care le implicã profesia lor. pacientul este incapabil sã cearã sã fie lãsat sã moarã. Dacã pacientul este conºtient ºi refuzã tratamentul. Acesta constituie o uºurare. dar fãrã a îndeplini toate caracteristicile referitoare la moartea cerebralã (descrise în capitolul 5).56 Moartea ºi cauzele care o provoacã speranþã de a-ºi reveni. Actul are puteri juridice. În SUA. iar o copie a acestuia va fi pãstratã de medic. Din ce în ce mai mulþi oameni considerã eutanasia ca pe o eventualã opþiune. chiar dacã aceastã decizie îþi poate cauza moartea. Pe Internet existã o bibliotecã a „dreptului la moarte“ (http:www. posibilitatea formulãrii unui „testament de viaþã“ care constã în instrucþiuni anticipate referitor la genul de tratament medi- cal pe care o anumitã persoanã ºi-l doreºte sau nu. Oprirea aparatelor este cu siguranþã un tip de eutanasiere. pacientul are dreptul legal de a refuza tratamentul de prelungire a vieþii atît timp cît este „conºtient“ ºi capabil sã înþeleagã în ce constã tratamentul ºi care sînt alternativele. realizate între 1962– 1996. pe lîngã varianta de a fi de acord. dacã un pacient îi cere medicului sã-l ajute sã moarã. În acest caz. Dar majoritatea oamenilor sînt de acord cã opiniile pãrinþilor nu ar trebui sã afecteze tratamentul unui copil. Acest tip de testament sau Directivele Medicale Avansate este foarte popular în SUA ºi a început sã se foloseascã ºi în Anglia.islandnet. iar oamenilor ar trebui sã li se permitã sã moarã cu demnitate ºi în liniºte. cînd un martor al lui Iehova refuzã un tratament care-i salveazã viaþa.html). „Dreptul la moarte“ În Anglia. pentru cei care suferã de afecþiuni progresive ºi îºi fac griji în privinþa ultimelor lor zile. ºi chiar dincolo de dorinþa lor. nu þi se aplicã în mod obligatoriu. Aceste cazuri apar. la care se poate apela în cazul în care acea persoanã devine incapabilã sã-ºi exprime direct dorinþele. Ceea ce înseamnã cã. de exemplu. decizia trebuind sã fie luatã de rudele apropiate. cu unul dintre . nu conteazã dacã alte persoane considerã aceastã decizie ca fiind exageratã sau greºitã. medicii.

fãrã a-l consulta temeinic. autorul unei cãrþi numite Final Exit. adoptînd o atitudine pragmaticã. Raportul medicului îi era trimis. fiind. numai o treime din cererile explicite de eutanasiere sînt acceptate. eutanasia. judecãtorului local. însã nu acordã dreptul general la o sinucidere asistatã de medic. Societatea Hemlock a fost înfiinþatã de Derek Humphry. un medic a fost încarcerat preventiv sub acuzaþia de omucidere. deºi responsabilitatea interzicerii acestui act a fost lãsatã fiecãrui stat în parte. pedeapsa maximã fiind de 12 ani de închisoare. Chiar ºi aºa. Între 1992 ºi 1997. Curtea Supremã a Statelor Unite a hotãrît. în luna august a anului 1997. Dacã eutanasierea nu va mai fi consideratã o crimã. dar medicii sînt achitaþi atît timp cît o practicã þinînd cont de reguli stricte. Se estimeazã cã. raportul doctorului este trimis în schimb unei comisii de verificare. avocaþi ºi specialiºti în probleme de eticã. iar aceastã depresie poate fi tratatã. dar legea trebuie clarificatã.Sinuciderea. Pe de altã parte. cazurile de eutanasiere din Olanda au crescut de la 2 300 la 3 200 pe an. În continuare se face o distincþie clarã între asistenþa medicalã acceptabilã ºi crimã. Eutanasia trebuie realizatã la cererea voluntarã a pacientului în cazul în care are dureri insuportabile ºi iremediabile. reprezentînd la ora actualã 2. omuciderea 57 programele de prevenire a sinuciderii sau cu un alt medic. Olanda dezbate ºi cerceteazã acest subiect de mai bine de 20 de ani. în 1995. Legile americane ºi cele britanice considerã în continuare eutanasia drept o crimã. de asemenea. aºa cum se anticipeazã. care argumenta acceptarea sinuciderii în anumite împrejurãri. precum drogurile ºi avortul.4% din numãrul total al deceselor. Asigurãrile medicale acoperã toate cheltuielile de asistenþã medicalã pentru bolnavii cronici. la fel ca ºi în cazul altor probleme dificile din punct de vedere etic. în Olanda. aproximativ 900 de persoane au fost eutanasiate fãrã ca ele s-o . medicii nu vor mai fi obligaþi sã raporteze cazurile. alcãtuitã din medici. prezentînd o serie de metode ºi de exemple. aºa cum s-a întîmplat. aproximativ o treime dintre cazuri nu se raporteazã de teama urmãririi penale. deoarece s-a considerat cã nu a respectat regulile stricte ale eutanasierii. fiind învinovãþit de injectarea unei doze letale de insulinã unui pacient bolnav de cancer în vîrstã de 72 de ani. în 1986. dar juriile îi achitã adesea pe acuzaþi. care hotãra dacã este cazul sã declanºeze o urmãrire penalã. mai potrivitã pentru a analiza aceastã problemã. pacientul poate fi deprimat. pînã relativ recent. de exemplu. necesarã consultarea unui al doilea medic. în cazul procesului unui medic care a administrat o injecþie masivã de fenobarbital unui pacient care suferea de cancer pulmonar inoperabil. De exemplu. Din 1997. cã Legea fundamentalã – Constituþia SUA – acordã dreptul de a refuza tratamentul ºi hrana în scopul salvãrii vieþii. Eutanasierea este consideratã în continuare un act criminal. deºi se poate argumenta cã un bolnav de cancer în fazã terminalã are de ce sã fie deprimat. astfel încît factorul financiar nu are nici o contribuþie la cererea de eutanasiere. Astfel.

aflatã pe patul de moarte. Japonia ºi Polonia. el ºi-a încheiat viaþa apãsînd butoanele de comandã ale unui computer conectat la un . uciderea din „milã“ a bolnavilor în fazã terminalã care solicitã în mod conºtient suprimarea vieþii este pedepsitã doar prin sancþiuni nominale. pacientul se ucide singur. îndeosebi dr. Aceastã variantã nu se mai poate numi eutanasiere propriu-zisã. se povesteºte cã ar fi refuzat sã ia morfinã. dorinþa de a muri nu este afectatã neapãrat de controlul durerii. numit ºi „doctorul morþii“ din Michigan. Acest gen de asistenþã este disponibilã în clinici bine administrate ºi ar trebui sã fie disponibilã ºi pe scarã largã.58 Moartea ºi cauzele care o provoacã cearã. în cazul în care oamenii nu ar mai fi atît de speriaþi de aceasta. Germania. în vîrstã de 22 de ani. dupã care. medicul ar trebui sã pregãteascã o injecþie letalã. În 1988. Aceasta include acordarea de sfaturi referitoare la sinucidere. li se administra morfinã. dar legislaþia nu este clarã. o asistenþã medicalã mai adecvatã în fazele terminale. ar scãdea cererile de eutanasiere. Phillip Nitschke din Australia de Nord. în deplinã cunoºtinþã de cauzã. variind de la o þarã la alta. furnizarea unei reþete pentru un medica- ment în scopul sinuciderii sau instalarea propriu-zisã a echipamentului necesar acesteia. Despre împãrãteasa Maria Tereza (1717–1780). de aceasta beneficiind patru persoane înainte de a fi abrogatã de parlamentul federal australian în 1997. bolnavul însuºi. ºi dr. Cu alte cuvinte. deºi. În primul rînd. În Teritoriul de Nord. iar medicul nu mai este direct responsabil pentru moartea sa. iar atunci cînd. Asociaþia Medicalã Britanicã a declarat cã pacienþii nu au voie sã cearã un tratament pe care medicul nu are dreptul sã-l furnizeze. Legea Drepturilor Bolnavilor în Fazã Terminalã a fost adoptatã în anul 1996. pentru diminuarea durerilor pacienþilor. care suferea de cancer de prostatã. cererea era dezbãtutã într-o fazã preliminarã. Cu toate acestea. regula aplicîndu-se ºi în cazul eutanasiei. de obicei. Primul a fost Bob Dent. În acest ultim caz. s-au numãrat printre iniþiatorii sinuciderii asistate de medic. sã declanºeze procesul automat de injectare. Presiunea pentru aplicarea eutanasiilor ar putea fi redusã ºi prin schimbarea atitudinii faþã de moarte (vezi capitolul 16). Unii medici americani. Dar vremurile se schimbã – în Elveþia. în ultimele zile de viaþã. Jack Kevorkian. de asemenea se impune ca asistenþii sociali sã fie mai bine instruiþi în privinþa nevoilor bolnavilor aflaþi în fazã terminalã. pacienþii aveau dureri puternice. dilema de eticã medicalã pe care o ridicã eutanasierea poate fi evitatã prin intermediul sinuciderii asistate de medic. În al doilea rînd. sã introducã acul în vena pacientului. Care sînt alternativele? Presiunea exercitatã asupra medicilor în cazul eutanasierii pacienþilor ar putea fi redusã prin douã mãsuri. spunînd: „Vreau sã fiu treazã cînd mã voi întîlni cu Domnul“.

Metoda a fost descrisã ca fiind „tratarea suferinþei prin eliminarea suferindului“. în Teritoriul de Nord nu existã suficiente centre de tratament sau clinici pentru diminuarea durerilor bolnavilor aflaþi într-o fazã terminalã ºi reducerea numãrului solicitãrilor de eutanasie. Nitschke cã ar construi un „aparat de comã“ care le-ar permite acestor bolnavi sã primeascã doze suficiente de medicamente pentru a rãmîne în comã pînã în momentul morþii. chiar dacã acestea îi grãbesc moartea. ne putem întreba ce mãsuri ar trebui sã se ia în cazul celor ce suferã doar de afecþiuni psihice iremediabile? În acest punct. în sensul cã un pacient care mai are de trãit mai puþin de ºase luni îi poate cere doctorului o dozã letalã de barbiturice ºi apoi decide cînd ºi unde se va sinucide. Curtea Supremã a Statelor Unite a hotãrît. aparatul creºte doza. Atitudinea tradiþionalã a comunitãþii de aborigeni interzice eutanasia. eutanasia. cu alte cuvinte. medicul va trage întotdeauna o linie. Apare astfel nevoia protejãrii acestui grup vulnerabil împotriva abuzurilor. omuciderea 59 aparat ce i-a administrat intravenos în braþ trei substanþe. deoarece moartea este consideratã un fenomen natural ºi orice tip de intervenþie externã reprezintã o crimã sau o formã de vrãjitorie. cei mai mulþi politicieni ºi. aducîndu-l la un nivel de conºtienþã specificat anterior. Iar dacã o astfel de persoanã. Recent. probabilitatea legalizãrii unei forme de îndeplinire a dorinþelor bolnavilor aflaþi în faza terminalã. Este totuºi puþin probabil ca sinuciderea asistatã de medic sã fie sancþionatã într-o þarã de religie catolicã sau musulmanã. bolnavã în fazã terminalã. existînd. bineînþeles. Oregon a devenit singurul stat american în care medicii mai joacã un rol principal. iar jumãtate din numãrul total al deceselor se înregistreazã în rîndurile acestei populaþii.Sinuciderea. . Opoziþia întîmpinatã de acea lege era alimentatã ºi de faptul cã Teritoriul de Nord are cel mai ridicat procent de aborigeni dintre toate statele. Una dintre problemele acestui tip de abordare o constituie faptul cã pînã la 50% dintre pacienþii bolnavi de cancer în fazã terminalã suferã de o stare depresivã care de cele mai multe ori poate fi tratatã. sinuciderea asistatã de medic este neconstituþionalã. În clipa în care pacientul începe sã-ºi recapete cunoºtinþa. în viitor. cã bolnavii în fazã terminalã nu beneficiazã de dreptul constituþional de a fi asistaþi de un medic pentru a muri. S-a afirmat despre dr. Cu toate acestea. Problema eutanasiei i-a împãrþit pe medicii australieni în douã tabere ºi. liderii religioºi s-au opus vehement. În plus. uneori devine greu de apreciat „competenþa“ pacientului care îºi doreºte o sinucidere asistatã de medic. problema nu va dispãrea. reprezintã un candidat acceptabil pentru sinuciderea asistatã de medic. Aºadar. deºi mai bine de jumãtate din populaþie este de acord cu acest act. sinuciderea se explicã într-un fel. în luna iunie a anului 1977. Nu existã însã nici o barierã legalã pentru ca pacienþii sã primeascã medicamente pentru reducerea suferinþei. Cu alte cuvinte. nu este prea clar dacã acesta vorbeºte sau nu serios. Dacã existã ºi o suferinþã psihicã iremediabilã.

doar unul dintre cei 600 de pacienþi internaþi într-o clinicã de tratare a cazurilor de SIDA. într-o perioadã de trei ani. fãrã sã þinã cont de asemenea cazuri. o pacientã în vîrstã de 47 de ani care suferea de o . La Londra. nu ajutã prea mult la soluþionarea acestor probleme. un pacient aflat într-o fazã avansatã a bolii Alzheimer. a solicitat sã fie eutanasiat. orice persoanã poate sã aibã un card care sã-i exprime dorinþa ca. s-a descoperit cã 46% dintre ei ar da curs cererii unui pacient de a-i curma viaþa dacã acest lucru ar fi legal. dar susþine cã viaþa lui nu mai are un nivel calitativ acceptabil. medicii. un medic ne va ajuta sã ne facem ieºirea într-un mod cît mai onorabil. dacã ar fi fost întrebat de eutanasiere înainte de a se îmbolnãvi de aceastã boalã. fireºte. în cazul în care va ajunge într-o stare ireversibilã ºi fãrã speranþã. cã viaþa pacientului este definitiv pierdutã ºi cã suferinþele pe care le îndurã el sînt greu de suportat. avîndu-i ca subiect pe medicii din Sistemul Naþional de Sãnãtate. în spiritul tradiþiei de a vindeca ºi de a salva vieþi. Oricare ar fi cauza acestei diferenþe. este foarte posibil ca tratamentul mai eficient cu sedative ºi atenþia sporitã la nevoile fizice ºi spirituale ale pacienþilor sã reducã numãrul pentru astfel de solicitãri. eutanasia e interzisã. În Marea Britanie. nu fac parte toþi din aceeaºi tabãrã. pe care medicii îl mai depun încã. În 1994. jumãtate dintre cei chestionaþi au rãspuns cã prescriseserã doze letale de medicamente bolnavilor de SIDA. un medic riscã sã fie urmãrit penal pentru crimã cu premeditare (implicînd o sentinþã automatã de închisoare pe viaþã) sau sã fie acuzat sub incidenþa Legii Sinuciderii (care prevede o sentinþã maximã de 14 ani de detenþie). Jurãmîntul lui Hipocrat. deoarece are un caracter mult prea general. Într-un sondaj din 1996. acest lucru nu se aplicã ºi în cazul bolii Alzheimer sau al vreunui accident vascular paralizant. În urma unui sondaj realizat în 1994. În luna iunie a anului 1997. care îºi dorea sã moarã deoarece tatãl ºi cei doi fii ai ei muriserã cu cîþiva ani înainte. sã nu se ia nici un fel de mãsurã pentru a fi þinutã în viaþã la terapie intensivã. problema este abordatã în mod diferit: aici. ªi în acest caz e posibil însã sã aparã dificultãþi. dacã îl rugãm. O cale de ocolire a legii în vigoare este oferitã de aºa-numita „doctrinã a efectului dublu“.60 Moartea ºi cauzele care o provoacã Cei mai mulþi dintre bolnavii de SIDA aflaþi într-o stare foarte gravã doresc sã-ºi punã capãt zilelor. însã. Chiar dacã celor mai mulþi dintre noi ne place sã credem cã. iar deocamdatã legea interzice acest lucru. În prezent. De asemenea. un medic olandez a asistat sinuciderea unei femei sãnãtoase din punct de vedere fizic. dar medicul are dreptul de a prescrie un medicament pentru calmarea durerii. Medicul trebuie sã se asigure. probabil cã ar fi optat ºi el pentru asta în condiþiile date. Sã presupunem cã pacientul nu este efectiv pe moarte. În prezent. iar medicii care-i îngrijesc sînt de cele mai multe ori de acord sã-i ajute. realizat pe 118 medici din San Francisco. chiar dacã acesta are ca efect probabil sau sigur moartea pacientului.

În iulie 1997. dar nu are nici un efect be- nefic. iar în aceastã fazã pacientul este adesea incapabil psihic sã mai ia în considerare o astfel de problemã. în acelaºi timp. Administrarea de morfinã pentru reducerea durerii. deºi grãbeºte moartea prin îngreunarea respiraþiei. nu toþi pacienþii în faze avansate de boalã au o gîndire atît de clarã ca femeia menþionatã mai sus. În cazul folosirii unui analgezic obiºnuit. Dupã cum am descris în capitolul care urmeazã. Bolnavii de cancer au o ºansã mai mare de a pune dinainte la punct aceste detalii. acuzarea trebuia sã dovedeascã cum cã ei intenþionaserã sã-ºi ucidã pacienþii. Dar dacã medicii erau anchetaþi pentru crimã cu premeditare. Circa 80% dintre cetãþenii SUA mor fãrã a se încerca resuscitarea lor. în luna decembrie. omuciderea 61 boalã neuronalã motorie a cîºtigat la tribunal garanþia cã medicul ei va avea dreptul legal de a-i administra suficientã morfinã pentru a-i reduce durerile. se pune în discuþie. nu va mai putea vorbi ºi va muri foarte probabil sufocatã. Dacã eutanasia ar deveni o practicã legalã. de obicei. fãrã a avea nevoie de acel medicament. (Pînã la urmã. ea era conºtientã cã va paraliza. pacienþii cu probleme psihiatrice erau consideraþi o povarã ºi. care opreºte bãtãile inimii. a murit împãcatã. avînd conºtiinþa curatã ºi dupã ce discutau problema în prealabil cu rudele. referitor la omucidere. dar. acuzarea nu prea avea pe ce sã-ºi fundamenteze cazul. Asociaþia Medicalã Britanicã (AMB) a cerut poliþiei sã ancheteze activitatea a doi medici englezi foarte respectaþi care îi ajutau pe bolnavii aflaþi în fazã terminalã sã moarã prin intermediul efectului dublu. Desigur.) Aceastã doctrinã a efectului dublu pare asemãnãtoare despicãrii firului în patru. consideraþi o povarã .Sinuciderea. doar cu cîteva ore sau zile înainte de survenirea morþii. diferã mult de injectarea unei doze mari de potasiu în venã. în Germania nazistã. Chiar ºi în prezent. eutanasia. Ideea absenþei sau încetãrii tratamentului. s-ar putea ajunge pe pîrtia alunecoasã spre eutanasia forþatã. nu sã le reducã durerile. prin urmare. Un membru al Comisiei de Eticã Medicalã a AMB a calificat acest gest drept crimã. chiar dacã acea dozã îi putea fi fatalã. propusã de obicei de medic. diminuîndu-le suferinþa. Unul dintre cei doi le dãdea pacienþilor o „pungã personalizatã de plecare“ cu o dozã letalã de Temazepam. din punct de vedere legal ºi etic. Trebuie tras totuºi un semnal de avertizare. Aceºtia au declarat cã. deºi mai puþin de 5% dintre ei fac acest lucru. un medicament cu efect hipnotic (somnifer). grãbindu-le astfel moartea ºi. Deºi în acel moment calitatea vieþii ei era acceptabilã. deoarece probabilitatea ca ei sã ajungã în clinici de tratament este mai mare. diferenþa este foarte mare. uciºi cu miile. atunci în întreaga lume sînt omorîþi anual sute de mii de oameni nedoriþi. le administrau pacienþilor supradoze letale de analgezice. Am observat deja cã în anumite societãþi din trecut se accepta ca bãtrînii. dacã ne gîndim la fãtul nenãscut ca la o persoanã.

am vãzut un sãlbatic ce-ºi tîra mama prin zãpadã dupã el. pentru a filtra tot ce înseamnã organism viu. pot fi omorîte. Uciderea bãtrînilor S-a argumentat adesea cã bãtrînilor ar trebui sã li se permitã sã se sinucidã. este acceptatã uciderea soldaþilor inamici (deºi pacifiºtii nu sînt de acord cu acest lucru). a lãsat-o sã se rostogoleascã prin cel mai abrupt loc pînã în vale.. sã fie încurajaþi sã se sinucidã.» Astfel se îngrijesc ei de bolnavii despre care cred cã vor muri. . Jainismul. asemenea budismului. insistã. pentru a nu strivi vreo vietate cu piciorul. dar cãlugãrul jainist merge mai departe decît budiºtii. am observat un grup de sãlbatici care încercau sã traverseze fluviul St. dacã eutanasierea ar deveni o metodã prea la îndemînã.. cu excepþia omului. Dar cînd încercãm sã o examinãm mai îndeaproape. existã excepþii: – În cele mai multe societãþi. observãm cã avem de-a face cu o mulþime de dificultãþi. majoritatea animalelor. Nu toatã lumea acceptã însã acest lucru. nu am putut suporta acest act de impietate ºi le-am spus acest lucru celor cîtorva sãlbatici care se aflau în preajma mea.. uneori.... Ei mi-au rãspuns: «Ce ai fi vrut sã facã cu ea? Oricum o sã moarã. – În rãzboi. Trebuie sã treacã apa printr-o sitã înainte de a o bea. Laurence în canoe. aceºtia erau chiar uciºi de alþi membri ai grupului.. Poartã o mascã pentru a nu înghiþi insectele nevinovate ºi îºi mãturã drumul dinainte atunci cînd merge. vor putea fi omorîþi legal. ºi o fac din compasiune.. în cronicile sale despre cãlãtoriile pe care le-a întreprins ca misionar iezuit în Canada. vom trãi într-o societate în care bãtrînii nedoriþi.. descrie uciderea unei mame bãtrîne: „În cea de-a doua zi din ianuarie. În primul rînd. el nu poate s-o vindece sau s-o ia cu el. o veche religie indianã. Nu este greu de imaginat cã. Le grãbesc moartea printr-o loviturã de par sau de topor atunci cînd au de fãcut o cãlãtorie mai lungã.“ Omuciderea Sã omori oameni reprezintã întotdeauna o greºealã? Interzicerea de a ucide este una dintre cele mai vechi reguli morale.62 Moartea ºi cauzele care o provoacã pentru restul comunitãþii. nu va suferi prea mult. Pãrintele Paul LeJeune. Cei bãtrîni sau bolnavi deveneau o povarã insuportabilã în mediile cu climã asprã sau atunci cînd era necesarã efectuarea unor cãlãtorii mai lungi. incapabil sã o coboare pe calea obiºnuitã de pe muntele ce mãrgineºte rîul. cã toate formele de viaþã sînt sacre.. care ridicã probleme ºi provoacã cheltuieli prea mari. În vremuri de mult apuse. li se întindea chiar o mînã de ajutor.

astfel încît. bancnote de o lirã). intrarea prin efracþie sau furtul unei sume de minimum cinci ºilingi dintr-o prãvãlie. eutanasia. cu excepþia „alergãtorilor“. Între 1749 ºi 1758. în 1758. 365 dintre ei (aproximativ 36 pe an) fiind spînzuraþi. deoarece pînã spre mijlocul secolului XIX nu exista o poliþie în adevãratul sens al cuvîntului. O datã condamnaþi. Londra (cunoscuþi sub numele de „Alergãtorii de pe Bow Street“). În 1837. numai în comitatul Middlessex ºi în Londra au fost condamnaþi pentru diferite infracþiuni considerate capitale 527 de oameni. omuciderea 63 – În multe þãri. O altã infracþiune consideratã foarte gravã era ºi falsificarea bancnotelor emise de Banca Angliei. Acest subiect controversat este discutat mai sus. o valoare maximã de 220. În Anglia. existînd în aproape toate societãþile. metodele preferate fiind spînzurarea sau decapitarea. Primul falsificator executat a fost R. înainte de a fi spînzurat. numãrul de infracþiuni pedepsite prin condamnare la moarte a crescut enorm pe toatã durata secolului XVIII ºi la începutul secolului XIX. aleºi ºi instruiþi de fraþii Fielding în casa lor din Bow Street. în cazul unui atac ucigaº. „capital“ înseamnã „referitor la cap“. iar în perioada 1789–1798. De cele mai multe ori. Vaughan. – Eutanasia poate fi consideratã acceptabilã. respectiv la pierderea sa. Robert Biggin a fost biciuit de cãlãu pe strãzile oraºului Cary din provincia Somerset. numãrul ridicol de mare de infracþiuni considerate capitale a fost redus la 15. Oamenii din popor au început sã protesteze împotriva execuþiilor publice.W. execuþia criminalilor conþinea ºi un element de . Executarea criminalilor Uciderea condamnaþilor este una dintre cele mai vechi practici. – Uciderea este permisã în anumite circumstanþe – de exemplu. atingînd. ultimul fiind Thomas Maynard în 1829. acordarea sentinþei depindea de judecãtor. deoarece în latinã caput înseamnã „cap“. dupã 1868. Mai tîrziu au început sã fie aplicate pedepse mai blînde. mulþi infractori fiind graþiaþi cu condiþia sã accepte sã fie deportaþi în coloniile americane sau australiene. Între anii 1805 ºi 1818 au avut loc 207 execuþii ale unor falsificatori de bancnote (în cea mai mare parte. pentru protejarea unei persoane inocente sau chiar pentru autoapãrare.Sinuciderea. Printre acestea se numãrau furtul de vite. În general. în 1830. legea prevede în continuare cã unii criminali pot fi executaþi. astfel. De ce infracþiune se fãcea el vinovat? De furtul unor cartofi. din 770 de condamnãri au fost executaþi numai 191 de infractori. Aceastã mãsurã poartã numele de pedeapsã capitalã. Pe data de 22 iulie 1777. probabilitatea arestãrii era micã. spînzurãrile se executau în cadrul privat al închisorilor.

aplicatã încã din timpurile biblice. însã. omorurile „intenþionate“. mai mulþi decît pe tot cuprinsul globului. corpul i-a fost aºezat într-o cãruþã. majoritatea statelor americane n-au mai fost martorele nici unei execuþii din anii 1960. fiind însoþitã de cetãþeni de vazã ºi de sute de conetabili de poliþie. a scos strigãte de mulþumire. În SUA. Moartea prin spînzurare. bãtîndu-i-se o þepuºã în inimã chiar cu armele crimei. de exemplu în cazul în care un ucigaº dorea sã-l ucidã pe A. Mormîntul fusese sãpat intenþionat mai mic. fiind practicatã pînã la abolirea pedepsei capitale pentru crimã în 1965. iar cadavrul a fost îngrãmãdit înãuntru. Un alt motiv îl constituie faptul cã. John Williams s-a sinucis în timp ce aºtepta sã fie judecat pentru o serie de crime abominabile. saxoni ºi iuþi dupã anul 449 d. Altele. strigîndu-se în dreptul caselor victimelor. adesea provocate (de exemplu crimele pasionale împotriva amantului/amantei sau soþului/ soþiei). mulþimea formatã din zece mii de oameni. În 1996. armele crimelor pe care le înfãptuise. În prezent. au avut loc anual. pedeapsa capitalã este aplicatã pentru un numãr mare de infracþiuni. a fost introdusã în Anglia de cãtre angli. Codurile penale europene ºi anglo-americane deosebesc în general crimele ce reprezintã acte necugetate sãvârºite din pasiune. 131. acest principiu provoacã decizii dificile. Pedepsele mai dure sînt primite de obicei în al doilea caz. printre care se numãrã mituirea ºi agresarea femeilor. Metodele de execuþie au variat în funcþie de momentul istoric ºi de locaþia geograficã. cînd au avut loc 21 de execuþii. Inevitabil.Hr. 41 de condamnaþi din 1976. iar în Texas.64 Moartea ºi cauzele care o provoacã rãzbunare publicã. plecînd de la închisoare ºi sfîrºind la cimitir. dar îl ucidea din greºealã pe B. Groparul a vîndut apoi bucãþi din þepuºã ca suveniruri. dar numãrul acestora a scãzut drastic dupã rãzboi. Edward al VI-lea (1547–1553). La Londra. în China au fost executaþi 4 367 de condamnaþi. în deceniul anterior celui de-al doilea rãzboi mondial au fost executaþi cîte 150–200 de oameni pe an. Spînzurãrile au atins apogeul în timpul dinastiei Tudorilor: Henric al VIII-lea ºi-a executat astfel 72 000 de supuºi în timpul lungii sale domnii de 34 de ani. Pentru a fi dat drept exemplu ºi pentru a satisface opinia publicã.. uneori. Deºi pedeapsa capitalã a fost reintrodusã în unele state în anul 1977. în multe þãri s-a renunþat la pedeapsa capitalã. alãturi de un ciocan ºi o daltã. ºi cele plãnuite. Unul dintre motivele eliminãrii pedepsei capitale este acela cã renunþarea la aceastã metodã nu duce la creºterea numãrului de crime. Cãruþa a fost apoi plimbatã într-o procesiune. în anul 1811. În China. în Londra. aproximativ . În statul Virginia au fost executaþi. iar în scurta perioadã a domniei fiului sãu cel mic. o pãstreazã ca pe o posibilitate. Dupã îndeplinirea acestui ritual. legea greºeºte ºi ea. la Tyburn. ajungîndu-se în acest fel sã fie uciºi ºi oameni nevinovaþi. iar între anii 1968 ºi 1976 nu a mai avut loc nici o execuþie. prin injecþie letalã.

Ultima execuþie publicã din Anglia a fost cea a lui Michael Barrett. Poveºtile despre victimele care „dansau la capãtul funiei“ au apãrut în urma spasmelor involuntare ce apãreau timp de o secundã sau douã dupã moarte. pe 13 august 1964. Aceste execuþii erau publice. moartea fiind adeseori provocatã prin asfixiere. în vîrstã de 16 ani. în prezent. Înainte de secolul XVIII. Ultima spînzurare publicã din Scoþia a avut loc în 1856. pînã la smucitura finalã. lumea se înghesuie sã urmãreascã o procesiune regalã sau un meci de fotbal. crimele ºi rebeliunile. Victima cãdea pe o distanþã de pînã la 2. condamnatul era un medic din Glasgow. nodul fiind plasat de preferinþã sub bãrbie. termenul se referea numai la stîlpul de care erau atîrnate corpurile celor executaþi. la 25 mai 1868. dr. dar motivul crimelor era. Moartea putea fi provocatã ºi de compresia bruscã a principalelor vase sanguine cãtre creier. întrebuinþatã ca unguent pentru tratarea durerilor reumatice. omuciderea 65 560 de spînzurãri. moartea survenind practic instantaneu. fiind adesea transmisã din generaþie . fractura sau dislocarea celei de-a doua ºi a treia vertebre cervicale. Dr. scara a fost înlocuitã de o cãruþã care îi era trasã condamnatului de sub picioare – o posibilã îmbunãtãþire. Sfîrºitul era agonizant ºi. Arta cãlãului de spînzurãtoare trebuia sã fie una iscusitã. Aceasta provoca. Pritchard folosise aconitinã. dar în secolul XVIII. a fost aceea a cãderii. eutanasia. era însãrcinatã cu el ºi fãcuse deja un avort. oamenii luptîndu-se sã obþinã un loc cît mai bun. Folosise probabil ºi un vomitiv de tartru. dar ele reprezentau totodatã ºi spectacole cu public. parþial. un medicament ce conþinea antimoniu. ºi unul financiar. la fel cum. victima era urcatã pe o scarã pentru a i se pune un laþ. condamnat pentru otrãvirea ºi uciderea soþiei ºi soacrei sale. Slujnica lor.Sinuciderea. ºi cea mai umanã metodã. ºi nu din cauzã cã victima era încã în viaþã ºi se zbãtea la capãtul funiei. Foarte posibil ca imaginea cadavrelor ce putrezeau atîrnate în lanþuri sã-i fi speriat pe mulþi potenþiali infractori. Peter Anthony Allen ºi John Robson Walby. apoi era lãsatã sã atîrne de acesta. de obicei. pentru a transmite astfel ce urmãri dezastruoase pot avea jafurile. În cazul acestei metode se foloseau furcile de spînzurãtoare. Laþul era aºezat cu grijã în jurul gîtului. În lunile dinaintea crimelor achiziþionase cantitãþi mult mai mari din aceastã doctorie decît toþi ceilalþi medici din Glasgow laolaltã. Spînzurãtoarea denumea iniþial întreaga construcþie. cu puþin noroc. în faþa unei mulþimi de aproximativ 100 000 de oameni. Pritchard. condamnatului tras de picioare de oameni din public i se grãbea moartea. ducînd la leziuni grave ale trunchiului cerebral ºi ale mãduvei spinãrii. iar trapa pe care era aºezatã victima se deschidea. a adãugat aceastã otravã celorlalte medicamente pe care victimele sale le luau pe cale oralã.5 metri. Pritchard a fost executat la Glasgow pe 28 iulie. În anul 1759. Ul- tima. o substanþã extrasã din rãdãcinã de aconit sau omag. Ultima spînzurare (efectuatã în incinta închisorii) i-a vizat pe doi criminali. spînzurat lîngã închisoarea londonezã Newgate.

Aceasta rãmîne însã metoda clasicã de pedeapsã capitalã în Arabia Sauditã. regele Darius al Persiei i-a crucificat în Babilon pe 3 000 dintre . Apoi a fost legat de gît de o macara mobilã uriaºã. fiind de cele mai multe ori nereuºitã. astfel ca oamenii sã le poatã vedea. Linºarea este o formã de spînzurare executatã de o mulþime furioasã. unii dintre ei dormind chiar peste noapte la locul de desfãºurare a evenimentului pentru a prinde un loc cît mai bun. fie atunci cînd capul se desprindea de trup. fiind astfel ridicat în înaltul cerului pentru a putea fi privit de toþi.Hr. acesta era eliberat. evrei ºi cartaginezi. Metoda ºi-a luat numele de la Charles Lynch. Ultima victimã din Marea Britanie s-a numit Simon Fraser. În Statele Unite. fie cînd victima nu murea. Cu toatã îndemînarea acestora. pe 7 aprilie 1747. mai aveau loc ºi accidente.. În anul 519 î. În zilele noastre. De exemplu. În perioada dinastiei Tudorilor. format din 20 000 de oameni. un criminal în serie de origine iranianã a fost omorît la Teheran în faþa unui public frenetic ºi gãlãgios. a fost biciuit timp de zece minute de bãrbaþi care fuseserã rude cu victimele. Condamnatul era un ºofer de taxi. legat la ochi ºi de mîini. iar Tom l-a educat în acest sens pe Albert Pierrepoint (care a executat 450 de victime). iar cele nouã crime pe care le comisese în timpul nopþii le terorizaserã pe toate femeile din capitala iranianã. încît capul trebuia retezat prin mai multe lovituri. unde s-a cãsãtorit ºi a trãit pînã în 1933. la Londra. la 30 ianuarie 1649. în afara legii. Existã multe poveºti neconfirmate. decapitat pe Tower Hil. ulterior. Crucificarea era folositã de persani. capetele tãiate erau deseori înfipte în þepuºe. între 1882 ºi 1951 au fost linºaþi 4 730 de oameni. Aceastã metodã nu este exclusiv americanã ºi se mai practicã ºi în zilele noastre: un pakistanez suspectat de crimã a fost linºat la Londra pe data de 27 octombrie 1958. Regele Carol I al Angliei a fost decapitat în faþa unui public numeros. pe Tom. un plantator din Virginia. trapa nu s-a deschis dupã trei încercãri în decurs de numai cinci minute. Mai întîi. Eficacitatea acestei metode depindea de cãlãu.66 Moartea ºi cauzele care o provoacã în generaþie. Decapitarea cu o sabie sau cu o secure era o metodã obiºnuitã de execuþie în primele secole. sentinþa lui Lee a fost comutatã la închisoare pe viaþã. cu picioarele fluturînd în aer. iar în 1917 a emigrat în Statele Unite. Un anume John Lee a supravieþuit unui numãr de trei încercãri de a fi executat la temniþa Exeter din Anglia. Drept urmare. Pe 23 februarie 1885. Henry Pierrepoint ºi-a învãþat fratele. care a condus un tribunal neoficial înfiinþat pentru pedepsirea loialiºtilor din timpul Revoluþiei Americane. Mulþi spectatori s-au suit în copacii din apropiere ºi pe stîlpii cu semne de circulaþie. dintre care 1 293 de albi ºi 3 437 de negri. asemenea procedeu de executare a pedepsei capitale are un aer medieval. Pe 13 august 1997. lîngã Podul Londrei sau la Temple Bar.

metoda consta din urmãtoarele faze: victima era mai întîi biciuitã. deshidratare.Hr. victima trebuia sã se ridice ajutîndu-se de picioare. apoi i se punea în spate crucea sau bara orizontalã pe care trebuia sã o ducã pînã la locul crucificãrii. strãinilor ºi sclavilor. apoi dãdeau corpul rudelor. piraþilor. pînã la abolirea ei de cãtre împãratul Constantin cel Mare (primul suveran creºtin). bîrna verticalã era fixatã dinainte în pãmînt. Iniþial. El murise deja cînd soldaþii au venit sã-i rupã oasele de la picioare. Mîinile erau fie legate de bara orizontalã. Aºa cum era aplicatã de romani. Garota este o veche metodã spaniolã de execuþie prin strangulare. crucificarea a devenit un subiect important în cultura occidentalã încã de la începutul evului mediu. Apoi. de obicei aºezat pe un scaun. adesea pe un suport. Intervalul de supravieþuire pe cruce varia de la trei-patru ore la trei-patru zile. romanii aplicînd-o agitatorilor politici ºi religioºi (precum Iisus). murind dupã trei pînã la ºase ore. Crucificarea producea o moarte lentã. cu excepþia dezertorilor din armatã. Romanii au practicat aceastã metodã din secolele VI-IV î. Modul în care a fost redatã aceastã metodã s-a schimbat de-a lungul secolelor. iar pentru ca sã fie bine fixate în cuie. De obicei. sau bocitoarele.Hr. Crucea cîntãrea aproximativ 135 kg (Iisus era prea slãbit pentru a o putea duce. ceea ce fãcea respiraþia imposibilã. nu înainte însã de a-l strãpunge cu o sabie sau cu o suliþã. reprezentãrile acesteia concentrîndu-se asupra suferinþelor lui Iisus ºi semnificaþiei sale spirituale. picioarele erau fixate cu frînghii sau cuie. dar într-o formã ulterioarã. ºoc ºi obosealã. pe 7 aprilie 33 d. genunchii erau flexaþi. în timp ce alþii au realizat reprezentãri mai stilizate. Ca urmare a morþii lui Iisus în acest fel. Unii artiºti au insistat asupra detaliilor fizice ºocante. ca analgezic (Iisus a refuzat-o). dar nu ºi cetãþenilor romani. Rãmîneau lîngã condamnat pînã la moartea acestuia. ori soarele ºi luna (ambele eclipsate în acel moment). în anul 337 d.Hr. Moartea era provocatã de îngreunarea respiraþiei. pierderea de sînge. urma sã fie fixat de un stîlp vertical cu ajutorul unui colier metalic petrecut în jurul gîtului ºi strîns prin intermediul unui mecanism cu ºurub ºi levier pînã cînd coloana . ca parte a unei procesiuni militare. Victimei i se oferea o bãuturã din vin cu mir. astfel cã a dus-o Simon Cirineul). cu un grad maxim de durere ºi de suferinþã. în funcþie de tendinþele vremii ºi de artist. Iisus a fost condamnat la biciuire ºi crucificare de cãtre Pilat din Pont. imaginea îi includea ºi pe cei doi tîlhari crucificaþi o datã cu Iisus. eutanasia. vineri. omuciderea 67 oponenþii sãi politici.Sinuciderea. Soldaþii îi puteau grãbi moartea dacã îi rupeau picioarele sub nivelul genunchilor. gîtul victimei era înconjurat de un ºnur care era rãsucit cu ajutorul unui baston (în spaniolã garrote = baston). fie fixate prin baterea unor cuie de 13-18 cm printre oasele încheieturii. în afara zidurilor cetãþii. mai rafinatã. Pentru a putea respira normal. în funcþie de rezistenþa victimei ºi de cît de puternic fusese biciuit. ori pe centurionul roman cu suliþa. condamnatul.

Folosit prima datã în închisoarea Au- burn din New York în 1890. uzitatã ultima datã în 1710. care se rostogolea în coºul sau în sacul pregãtit în acest scop. sub alte denumiri. membri ai Partidului Comunist american. pentru execuþia unui tîlhar de drumul mare. Ghilotina era intens folositã în timpul ºi dupã Revoluþia Francezã. pedepsit prin biciuire. ca metodã de execuþie. încã din evul mediu. inclusiv pe regele Ludovic al XVI-lea. a devenit obiºnuit în Londra anilor 1860 (un hoþ strangula victima în timp ce un al doilea îi golea buzunarele). iar poveºtile despre ochii care mai puteau urmãri un obiect în miºcare timp de zece-cincisprezece minute par puþin probabile. O variaþie interesantã a metodei. o constituia împuºcarea de cãtre un pluton de execuþie. Din nefericire. Medicii au observat cã ochii se mai miºcau timp de maximum un minut dupã decapitare. Julian Rosenberg ºi soþia sa. eficientã ºi nedureroasã. totodatã. deoarece încercase sã preia puterea în Cuba. mai ales în domeniul militar. Ultima ghilotinare publicã a avut loc la Versailles. Generalul Lopez a murit în urma unui asemenea supliciu în 1851. dispozitivul a fost construit de un german pe nume Schmidt. a fost folosit în Anglia pînã în secolul XVII. la Marsilia. Ghilotina este probabil cea mai sigurã ºi nedureroasã metodã de moarte impusã. Metoda a fost intens folositã în secolul XVII ºi nu reprezenta o cale prea potrivitã de a muri. sugeratã de un om fãrã educaþie. Moartea survenea imediat cînd mai multe gloanþe treceau direct prin inimã. Metoda a fost abolitã în 1982. iar „spînzurãtoarea de la Halifax“. În 1940. Ideea ingenioasã era ca toþi nobilii ºi oamenii însemnaþi sã fie strangulaþi cu intestinele preoþilor! Termenul. Scaunul electric ar fi trebuit sã fie o metodã de execuþie mai curatã ºi. iar ultima datã a fost folositã pe un criminal tunisian. perioadã în care Charles-Henri Sanson a executat 3 000 de oameni. pentru ca nimeni sã nu ºtie sigur cine a sãvîrºit crima. rezultatele nu au fost la înãlþimea aºteptãrilor. Lama oblicã ºi grea cãdea brusc. metode similare folosindu-se ºi în Germania ºi Italia. împãrat al Mexicului. Se spune cã nu toate armele puteau folosi muniþie de rãzboi. Ghilotina ºi-a primit numele în urma aplicãrii sale în Franþa. folosit ºi pentru a descrie o formã de jaf la drumul mare. Un superb tablou al lui Manet înfãþiºeazã plutonul de execuþie al arhiducelui Maximilian. a fost consemnatã de preotul francez Jean Meslier (1664–1733). Guillotine. pe 17 iunie 1939. în anul 1867. precum ºi în Filipine ºi în fosta Republicã Chinezã. O altã metodã clasicã. în 1973.68 Moartea ºi cauzele care o provoacã vertebralã se disloca. ghilotina a fost realmente utilizatã în 1792. Ghilotina nu a fost utilizatã exclusiv de francezi. au . Experimentele au fost fãcute pe cadavre din spitale. un alt dispozitiv de decapitare. de cãtre dr. Ethel. tãind capul victimei. Societatea de Anticariat din Edinburgh expune ºi în prezent „fecioara“. scaunul electric urma sã fie utilizat în 24 de state americane.

Platon ºi Aristotel au susþinut aceastã practicã. Vikingii. metoda este aceeaºi cu cea folositã de veterinari pentru eutanasierea animalelor bãtrîne. În principiu. iar faraonii le ordonau moaºelor sã-i ucidã pe toþi pruncii evrei de sex masculin pentru a evita o posibilã ameninþare militarã ulterioarã. ar fi bine sã i se administreze condamnatului un somnifer puternic. regele Irod a poruncit uciderea tuturor nou-nãscuþilor în momentul naºterii lui Hristos. Metoda obiºnuitã era aceea de a expune copilul furiei naturii. romanii ºi grecii din antichitate acceptau uciderea pruncilor anemici sau diformi. Judecaþi ºi condamnaþi la moarte. dupã ce condamnatul a intrat deja într-o stare de inconºtienþã. considerînd cã aceºti copii reprezentau o povarã pentru societate. Moartea prin utilizarea unor substanþe chimice a fost conceputã pentru a remedia deficienþele scaunului electric. eutanasia. Cei doi erau spioni. metodã pe care au adoptat-o ulterior încã alte 11 state. mai ales în rîndul nou-nãscuþilor de sex feminin. pe 19 iunie 1953. – apoi. ºi nu rãzbunarea spre a o face sã sufere pentru faptele comise? Ar putea fi de dorit: – în primul rînd. Scaunul electric nu a funcþionat însã cum ar fi trebuit. Pruncuciderea Dovezile arheologice demonstreazã cã pruncuciderea sau sacrificarea copiilor dateazã încã din anul 7000 î. capitala lumii libere în ceea ce privea pedepsa capitalã. Eliberarea unui gaz letal (cianurã) care îºi fãcea efectul imediat în camera de execuþie sau injectarea unui amestec letal de medicamente în vena condamnatului erau metode mai eficiente decît cele enumerate mai sus. datoritã gradului sãu inacceptabil de erori. bolnave sau nedorite. victimei sã nu i se spunã ce va urma.Hr. Pruncuciderea. – în final. ar trebui sã i se administreze intravenos una dintre multele substanþe letale cu eficienþã maximã. Injecþia letalã este folositã în Texas. fenicienii. Care e cea mai bunã metodã de execuþie. care ar trebui sã fie deosebitã. omuciderea 69 încercat sã transmitã în Uniunea Sovieticã informaþii secrete referitor la armele nucleare. înregistrîndu-se pînã nu demult un record de patru execuþii într-o singurã lunã. fiind nevoie de mai mult de un singur ºoc pentru ca obiectivul sã fie atins. ºi a apãrut în oraºul-stat Ierihon. presupunînd cã scopul acesteia este eliminarea unei persoane periculoase din societate. ambii au fost executaþi mult mai tîrziu. în timpul ultimei mese. era o . Rosenberg obþinînd informaþiile în timp ce lucra în Corpul de Transmisiuni al Armatei SUA. galii.Sinuciderea. Camera de gazare a apãrut în statul american Nevada în 1924. Dupã cum ne relateazã Biblia.

condamnãrile erau rare. sã i se facã milã cuiva de mica fiinþã. putînd fi ºi un accident. iar ultima execuþie a unei femei acuzatã de pruncucidere a avut loc în 1849. Valoarea realã trebuie sã fi fost însã mult mai mare. Biata femeie pierdea slujba. Metoda a fost folositã în Anglia pînã în secolele XVIII–XIX. numai în Londra. deoarece pînã în 1926 nu era obligatorie înregistrarea copiilor nãscuþi morþi. trebuie sã þinem seama de faptul cã. sub incidenþa legii britanice. socotit bastard. fiind ºi în prezent folositã în unele þãri subdezvoltate. mama sperînd. Nu este. anchetarea morþilor infantile fie nu avea loc. în timp ce femeile cãsãtorite erau de obicei achitate. de mirare cã. în Anglia epocii victoriene. un caz de sindrom de deces infantil subit. prin care li se acordau procurorilor un salariu convenabil ºi asistenþã. deoarece oamenii acceptau cã starea psihicã a unei mame poate fi influenþatã de naºtere ºi de lactaþie. Pedeapsa maximã. Familiile sãrace împãrþeau un singur pat. fie nu se fãcea corespunzãtor pînã în 1860. În ceea ce priveºte cazurile ce ajungeau sã fie judecate. Desigur. Legile referitoare la infanticid din 1922 ºi 1938 prevedeau cã uciderea propriului copil înainte sã împlineascã un an era judecatã ca omor prin imprudenþã ºi nu ca o crimã cu premeditare (majoritatea cazurilor de pruncucidere au loc la scurt timp dupã naºtere). consecinþele socio-economice pe care le avea o sarcinã a unei femei necãsãtorite erau catastrofale. deoarece psihicul mamei era afectat de naºtere ºi de lactaþie. Acest obicei este amintit ºi în Biblie (1 Regi 3). astfel. Numãrul cazurilor a scãzut foarte mult în urma renunþãrii la stigmatizarea femeilor însãrcinate . legea era clar de partea justeþii morale: uciderea unui copil nelegitim era consideratã crimã cu premeditare. Mai mult. de fapt. an în care a fost promulgatã Legea Procurorilor Regionali. respectul ºi locul în societate. cînd erau dezaprobate mai mult adulterul ºi copilul rezultat. Casele de copii (pentru copiii gãsiþi) au fost înfiinþate la Londra în 1741. Abandonarea copiilor în locuri publice era o practicã frecventã. este în continuare de cinci ani de detenþie. de cele mai multe ori. deoarece acest lucru însemna cã nou-nãscutul fusese ucis. Studiind cazurile de pruncucidere din trecut. Alþi copii mureau pentru cã erau neglijaþi pur ºi simplu. iar ceea ce pare a fi un caz de pruncucidere este. în acele vremuri în care avortul era o mãsurã extrem de periculoasã. se înregistrau deja proteste din partea opiniei publice împotriva pedepsei capitale. iar sufocarea prin „suprapunere“ era o metodã simplã ºi nonviolentã de a scãpa de un bebeluº nedorit. Jurnalul medical Lancet din 1861. a raportat 1 130 de crime asupra unor copii în vîrstã de sub doi ani între 1856 ºi 1860.70 Moartea ºi cauzele care o provoacã practicã obiºnuitã în Anglia medievalã. Cu toate acestea. Ascunderea unei naºteri constituia o infracþiune. pruncii erau frecvent abandonaþi sau uciºi. dar nu se fãcea cu scopul de a ucide copilul. decît crima propriu-zisã. aceasta este doar uneori socotitã o metodã de infanticid.

– Copilul s-a nãscut mort? A apucat sã respire? Acest lucru se verifica înainte dacã plãmînii copilului mort pluteau în apã. În schimb. pot fi eliminaþi. leziunile de la nivelul capului ºi al mîinilor se pot produce chiar în timpul naºterii. În Anglia. Exemplele includ forme grave de spina bifida. a impus reguli stricte referitor la numãrul de copii permis unei familii. mulþi bebeluºi care altãdatã ar fi murit supravieþuiesc datoritã progreselor pe care le-a înregistrat medicina în ultimii ani. desigur. cît ºi medicii. În SUA. prin urmare. Uneori. leziunile apãrute în urma înjunghierilor erau o dovadã clarã de pruncucidere. Testul plutirii este considerat la ora actualã neconcludent.Sinuciderea. Dacã plãmînul se scufundã. O abordare mai durã ºi mai realistã ar fi aceea cã astfel de nou-nãscuþi care nu sînt încã oameni vor reprezenta o povarã pentru societate ºi. s-a iniþiat practicarea pe scarã largã a pruncuciderii nou-nãscuþilor de sex feminin ºi avortarea fetuºilor-fete. aceºtia mai întîi se îngreuneazã. Cea mai frecventã cauzã de deces a nou-nãscuþilor este reprezentatã de leziunile cerebrale provocate de asfixia ce are loc înainte sau în timpul naºterii. eutanasia. Chiar ºi în prezent. deºi în prezent se afirmã cã acest lucru se întîmplã destul de rar. Pentru a se putea stabili dacã moartea unui copil constituie un caz de pruncucidere. devine necesarã luarea unor decizii grele. deoarece în momentul în care sîngele începe sã circule prin plãmîni. mulþi argumenteazã cã drepturile copilului. Astfel. oricît ar fi el de anormal. iar strangularea poate fi cauzatã de înfãºurarea cordonului ombilical în jurul gîtului. trebuie puse întotdeauna pe primul loc. la care trebuie sã ia parte atît pãrinþii. fiind mai bine ca un copil sã se nascã handicapat decît sã nu se nascã deloc. Totuºi. Deoarece fetele erau mai puþin apreciate decît bãieþii. Pe de altã parte. 7% dintre nou-nãscuþi suferã de handicapuri fizice sau mentale. acuzarea trebuie sã dovedeascã faptul cã acel copil nu s-a nãscut mort. Cel mai adesea este implicat creierul. înseamnã cã acel copil s-a nãscut mort. De exemplu. orfelinatele chinezeºti sînt pline de fetiþe. anencefalie ºi hidrocefalie. Dar dacã plãmînul pluteºte. trebuie sã se rãspundã la trei întrebãri: – Copilul a fost ucis? Aceastã întrebare se adreseazã. În momentul în care China modernã a acceptat cã are o populaþie prea numeroasã. omuciderea 71 necãsãtorite ºi a apariþiei unor condiþii mai bune pentru femeile singure ºi pentru copiii lor. aceasta se poate datora . pentru a respira sînt necesare mai multe inspiraþii. deºi problemele apãrute la alte organe pot fi fatale în fazele timpurii ale dezvoltãrii. distincþia dintre un copil care a fost omorît ºi unul care a murit din alte cauze este foarte greu de fãcut. Totuºi. embrionul supravieþuieºte chiar dacã sistemul nervos prezintã anomalii grave. deoarece. organelor legale ºi medicului legist (vezi capitolul 16).

1 * Aceastã valoare este mai micã decît cea realã.9 Ungaria 35. un ginecolog din Vancouver care fãcea avorturi a fost împuºcat de un lunetist. cazuri/1 000 femei/an Germania de Vest 6. Cele mai ridicate.5 Cuba 47.3 Italia 22. din cauza foametei sau a bolilor infecþioase? Ratele avorturilor sînt calculate sub forma numãrului de cazuri întîlnite la 1 000 de femei anual. În 1994.72 Moartea ºi cauzele care o provoacã fie unei inspiraþii în timpul drumului parcurs prin vagin. dupã cum era de aºteptat. deºi viu în uter. precum ºi în cea a pruncuciderilor sau a eutanasierii. sînt cele înregistrate în cazul femeilor sub 25 de ani. atîta timp cît pe nimeni nu preocupã prea mult sutele de mii de vieþi care se pierd în accidentele rutiere. fie descompunerii post-mortem. deoarece plãmînii sãi nu sînt încã dezvoltaþi. Avorturile incluse pe lista cauzelor care provoacã moartea.5* SUA 26. Avortul Dacã fãtul e viu. dacã s-ar institui una. un fetus de 18 sãptãmîni. nu poate supravieþui în mediul extern. un fetus de numai 22 de sãptãmîni poate fi þinut în viaþã ºi salvat chiar dacã naºterea a fost prematurã. . Numãrul total ajunge la mai multe milioane anual (160 000 pe an în Marea Britanie): Tabelul 2. Avorturile din unele þãri în intervalul 1979–1984 Þara Nr. Subiectul suscitã reacþii puternice nu numai din cauza anvergurii lui.4 Japonia 22.1 Danemarca 19. Totuºi. nu sînt oare ciudate reacþiile atît de puternice ale oamenilor în privinþa avorturilor. dar ºi a aspectelor morale pe care le implicã. – Era nou-nãscutul capabil sã supravieþuiascã? În prezent.8 Anglia ºi Þara Galilor 12. avortul este o crimã. în rãzboaie. valorile înregistrate putînd fi comparate cu cele ale morþilor provocate de rãzboaie.6 Franþa 14. atunci. Tabelul 2 prezintã valorile pentru anii 1979–1984. Totuºi. ar depãºi cu mult alte cauze. din punct de vedere moral.

cu condiþia sã se realizeze în primele 120 de zile de sarcinã. În Marea Britanie ºi în SUA. Alte cauze ar putea fi un dezechilibru hormonal sau o boalã a mamei. În Japonia. avortul poate fi provocat deoarece pur ºi simplu sarcina a fost un accident nedorit. în majoritatea þãrilor devenind ilegal abia în secolul XIX. cu alte cuvinte. fenomen ce se produce în jurul sãptãmînii a 15-a. – administrarea oralã a unor substanþe hormonale pentru inducerea sîngerãrii menstruale. China practicã în continuare avorturile pe scarã largã ºi considerã cã acest lucru este parte integrantã a politicii sale de control demografic. avortul era o metodã de planning familial acceptatã. Principalele metode de inducere a avortului sînt: – aspirarea. suferã doar un ciclu întîrziat sau mai dificil. Avortul indus este cel provocat în mod deliberat. omuciderea 73 În Roma ºi în Grecia Anticã. cu atît riscul la care e expusã mama este mai mare. Cu cît sarcina este mai avansatã în momentul efectuãrii avortului. Musulmanii permit avortul dacã fãtul se dezvoltã anormal ºi va rezulta apoi un copil invalid. din perioada anterioarã secolului XIX. legea permitea avortul cu condiþia ca acesta sã fie fãcut înainte ca mama sã simtã miºcãrile fãtului aflat în uter. Numai un avort spontan dintr-o mie survine din cauza leziunilor fizice. – injectarea unui lichid în interiorul uterului pentru stimularea contracþiilor uterine. Uneori. înainte de cea de a 20-a sãptãmînã de sarcinã. – chiuretajul. cînd fãtul cîntãreºte cam 400 g. fie fãtul se dezvoltã anormal. Avortul spontan e un fenomen frecvent întîlnit: aproximativ 10% din totalul sarcinilor se încheie astfel.Sinuciderea. iar conþinutul uterului e aspirat cu ajutorul unei pompe electrice. femeile condamnate pretindeau cã sînt însãrcinate pentru a evita pedeapsa cu moartea. În acest caz se organiza un juriu . Cel puþin jumãtate dintre aceste avorturi se datoreazã unor erori de dezvoltare. prin care conþinutul uterului este rãzuit de pe pereþii acestuia. se spune cã avortul este uºor de realizat ºi practicat tot ca metodã de plan- ning familial. neºtiind cã este însãrcinatã. Ce este avortul? Avortul este scoaterea fãtului din uter într-un moment prematur pentru ca acesta sã poatã supravieþui. deoarece fie sarcina ameninþã sãnãtatea sau chiar viaþa mamei. ulterior considerîndu-se cã fãtul reprezintã o persoanã. – injectarea intravenoasã a unor substanþe de tipul prostaglandinelor pentru stimularea contracþiilor uterine. Pe de altã parte. Se introduce un tub subþire. metodã prin care colul uterin este dilatat. iar uneori survin atît de devreme. eutanasia. încît mama.

cîteva persoane începuserã sã argumenteze cã femeile sînt mai în mãsurã sã hotãrascã ce se va întîmpla cu propriile lor sarcini decît statul. Londra. Un anunþ publicitar apãrut în revista Bell’s Court and Fashionable Magazine din septembrie 1807 (citat în jurnalul medical Lancet din 21 mai 1932). nucºoarã. Golden Square. spunea: „Fericirea pierdutã poate fi regãsitã – orice doamnã respectabilã care este deranjatã de o sarcinã ce-i poate aduce inevitabil dezonoarea poate obþine consolare. în cazul în care nu are drept scop salvarea vieþii mamei. cînd o lege promulgatã de parlamentul þãrii stipula cã avortul fãcut unei femei care se apropia de momentul naºterii. deoarece dacã sarcina ajungea în aceastã fazã. medicamentul fãcut din gin ºi praf de puºcã sau la alte „medicamente“ propuse de diverºi escroci. Cu toate acestea. 18. din Broad Street. avortul se practica pe scarã largã. atunci cei care fãceau ilegal avorturi prin case ascunse pe strãzi lãturalnice urmau sã preia conducerea.74 Moartea ºi cauzele care o provoacã special alcãtuit din femei. în Anglia victorianã. unde i se va stabili o întrevedere privatã cu autoarea anunþului. iar pentru avorturile din primele luni ale sarcinii pedeapsa consta în deportare pe o perioadã care varia între ºapte ºi paisprezece ani. Doamnele aflate în aceastã situaþie beneficiazã de cea mai strictã confidenþialitate ºi de îngrijire maternalã. Annie Besant ºi Charles Bradlaugh (un librar din Bristol) au forþat adoptarea legii în . siguranþã ºi un prieten adevãrat pentru momente de neliniºte ºi primejdie trimiþînd o telegramã doamnei Grimstone. la mortar cu plumb. nr. multe reprezentînd un adevãrat pericol pentru sãnãtatea mamei.“ Avorturile fãcute dupã cea de-a 15-a sãptãmînã de sarcinã au devenit ilegale în Anglia în 1829. Cele sãrace se vedeau nevoite sã se bazeze pe practicieni necalificaþi precum d-na Gamp a lui Dickens sau sã apeleze la „Medicamentele pentru femei” ale vãduvei Welch. În 1853. care palpau abdomenul prizonierei ºi încercau sã simtã miºcãrile fãtului. ceea ce reprezenta un risc major pentru sãnãtatea ºi viaþa femeilor. Încã din secolul XIX. femeia nu mai putea fi executatã. Existau cîþiva medici dispuºi sã nesocoteascã legea ºi sã practice avorturi chiar ºi în lipsa unor motive suficiente. cu sau fãrã biciuire publicã. cînd mãsurile de contracepþie erau inaccesibile majoritãþii femeilor. fiind singurul mijloc de evitare a groaznicelor consecinþe sociale ale naºterii unui copil în afara cãsãtoriei. iar dacã avorturile vor fi interzise. Avorturile deveniserã atît de obiºnuite fiindcã foarte puþine femei foloseau sau aveau mãcar idee despre metodele contraceptive. de obicei pentru clientele înstãrite. servitoarelor (atît de vulnerabile la sarcinile nedorite) au început sã le fie împãrþiþi fluturaºi prin care li se explica cum sã facã un avort. se pedepsea cu moartea.

mai ales în urma folosirii metodelor contra- ceptive ºi a unei mai mari disponibilitãþi în privinþa avorturilor. reeditînd o broºurã cu titlul „The Fruits of Philosophy“. destul de numeroase: în 1800. în 1937. în tot acest timp. Se poate presupune cã cea mai mare parte dintre acestea sînt rezultatul neglijenþei sau al iresponsabilitãþii. Totuºi. S-a calculat cã în 1840 avea loc un avort la fiecare cinci sau ºase naºteri reuºite. încît poate dura unul sau doi ani pînã cînd copilul îºi gãseºte un nou cãmin. în Marea Britanie se fac anual aproximativ 160 000 de avorturi legale (în 1996 s-au înregistrat 177 225). Ea a fãcut o muncã de pionierat. în timp ce în 1980. eutanasia. iar în urmãtoarele patru luni broºura s-a vîndut în 125 000 de exemplare. Asociaþia Medicalã Britanicã estima cã anual. omuciderea 75 1876. þinîndu-se cont de faptul cã adopþia reprezintã „o afacere“ care nu aduce prea multe satisfacþii. ia atît de mult timp. 64% au fost de acord cã avortul ar trebui sã fie acceptat legal pentru femeile care ºi-l doresc. este trist cã pentru multe femei puse în situaþia unei sarcini nedorite.6. Valoarea exactã era probabil în jurul cifrei de 100 000. copilul se aflã în îngrijirea statului. iar dupã Legea Avorturilor din 1969. Din 1 888 de adulþi chestionaþi. care oferea detalii practice asupra controlului naºterii. doar 67% dintre cei intervievaþi sînt de acord cu avortul în cazurile în care copilul are ºanse sã se nascã cu handicapuri fizice sau mentale. Cei doi au fost acuzaþi de obscenitate ºi condamnaþi la doi ani de muncã silnicã. de el se ocupã asistenþii sociali. precum ºi în Marea Britanie. în 1900 media ajungînd la 3. o femeie nãºtea în medie ºapte copii. legile împotriva avortului au fost adoptate la începutul secolului XIX. dar din ce în ce mai multe erau legale. Birocraþia procedurilor. opþiunile sînt avortul sau naºterea urmatã de cedarea copilului spre adopþie. cele mai multe fiind fãcute de persoane fãrã drept de practicã în domeniu ºi soldîndu-se cu decesul mamei. dar. dar. dar mai tîrziu numãrul a scãzut. aproape toate au fost legale. conceputã fãrã îndoialã în folosul copilului. cu alte cuvinte. procentul celor care s-au pronunþat în favoarea avortului a fost de numai 54%. În SUA. în urma unui recurs care a avut succes. Totuºi. aveau loc între 44 000 ºi 60 000 de avorturi ilegale. prin comparaþie cu 83% în 1980. Un sondaj realizat în Marea Britanie în luna martie 1997 a arãtat cã în ultimii 20 de ani avorturile s-au bucurat de o susþinere din ce în ce mai mare.Sinuciderea. La ora actualã. au fost graþiaþi. totuºi. Marie Stopes a deschis prima clinicã de planning familial în Marea Britanie. argumentele propuse fiind acceptate treptat. Femeile credeau chiar cã fãtul nu era cu adevãrat viu decît în momentul în care îl . Abia în 1922. Cu toate modestele încercãri de educare a publicului. în Marea Britanie. Potenþialii pãrinþi nu lipsesc. sãracii au rãmas în cea mai mare parte ignoranþi în privinþa metodelor de evitare a unor sarcini nedorite. numãrul avorturilor a rãmas aproximativ constant. Familiile erau. Ulterior.

deoarece au un caracter recesiv. reproducerea selectivã. care ºi-a dedicat viaþa studiului ereditãþii ºi a conceput metoda de depistare a criminalilor prin intermediul amprentelor digitale. iar medicina nu a sprijinit oficial controlul naºterilor decît începînd cu anul 1937. reprezintã un subiect aproape tabu în cazul speciei umane. În 1973. ce se întîmplã cu indivizii care deþin caracteristici nu tocmai dorite. Totuºi. dar dezbaterile referitoare la planificarea naºterilor au continuat pînã în anii 1930. Chiar ºi cei mai reuºiþi dintre noi deþin gene defecte bine ascunse în cromozomi – „ascunse“. O mare parte dintre suferinþele oamenilor este provocatã de erorile genetice. fãcutã însã în mod discret. Aspectele care ar trebui eliminate sînt mai uºor de identificat dacã ne gîndim la bolile moºtenite. putînd fi în bunã mãsurã evitate. Ca rãspuns la legea federalã tolerantã au început sã aparã multe organizaþii antiavort ºi în multe state avorturile legale au fost în continuare greu de fãcut. Omul obiºnuit are atîtea gene defecte încît. Unele boli au un fundament genetic bine cunoscut. deoarece pot provoca o întrerupere de sarcinã“. vãr cu Charles Darwin. multe state au emis legi antiavort între 1860 ºi 1880. odatã stabilite acestea. De exemplu: „Doamnele cãsãtorite care au motive sã se considere însãrcinate sînt sfãtuite în mod deosebit sã nu foloseascã aceste pastile. Curtea Supremã a Statelor Unite a legalizat avortul la cerere. Cine este în mãsurã sã decidã ce calitãþi trebuie selectate ºi perpetuate? ªi. Cu toate acestea. ar reprezenta de aproximativ patru ori cantitatea necesarã pentru a ucide individul. deºi aplicatã cu mult succes în cazul animalelor domestice. Eugenia Termenul de „eugenie“ a fost introdus în 1883 de cãtre Sir Francis Galton. . Metoda implicã îmbunãtãþirea fondului genetic al speciei prin reproducere selectivã sau prin alte cãi. în aceastã perioadã. numãrul întreruperilor de sarcinã din diverse motive începuse sã scadã. ceea ce la prima vedere pare o idee genialã poate avea implicaþii grave în ceea ce priveºte viaþa ºi moartea fiinþelor umane. perioadã în care aveau loc anual aproximativ 2 milioane de avorturi (multe dintre acestea fãcute ilegal).76 Moartea ºi cauzele care o provoacã simþeau miºcîndu-se în uter. medicamentele care provocau avortul beneficiau de multã publicitate. Era în continuare interzisã introducerea în þarã a unor materiale informative despre acest subiect. legile americane privitoare la avort au devenit mai tolerabile dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Înaintea acestor legi. activîndu-se foarte rar. Eugenia reprezintã promovarea acelor calitãþi ereditare care ajutã la dezvoltarea rasei umane. La fel ca ºi în Marea Britanie. adicã „indezirabilii“? Dupã cum se va vedea în acest capitol. dacã s-ar aduna ºi ar acþiona simultan.

permitea sterilizarea criminalilor. o nouã lege adoptatã în 1995 pare sã meargã mai departe. În 1953. În prezent. Extrema cealaltã. fiind purtãtori de gene speciale. Ne-am dori sã existe mai mulþi oameni ca ei. iar alþii sînt intermediari“. dar nu în numãr nemãsurat de mare. Pe mãsurã ce sãracii s-ar reproduce mai mult decît cei mai reuºiþi ca ei. printre care se . omuciderea 77 Mulþi biologi celebri ai secolului XX. Darwin. dar acest fapt nu a atras prea mult atenþia. Nimeni nu se îndoieºte de faptul cã oameni precum Leonardo da Vinci. astfel încît s-a renunþat la aceste opinii.Sinuciderea. s-ar produce o acumulare de gene defecte. Darlington considera cã „unii oameni se nasc pentru a comanda. ºi clasele conducãtoare „îºi datoreazã poziþia dominantã capacitãþii deosebite a caracterului lor genetic“. surorile Brontë. „cretinilor“ ºi a violatorilor declaraþi. aceastã convingere i-a fãcut sã susþinã supremaþia înnãscutã a unor grupuri sociale ºi. Pînã în anii 1970. Beethoven sau Jane Austen ne-au îmbogãþit specia. Din nefericire. care dateazã din 1907. În multe alte state au fost adoptate legi asemãnãtoare între anii 1907–1970. eutanasia. alþii pentru a se supune. Nu se specificã modul în care respectarea acestei „legi a eugenismului“ – cãreia i s-au opus mulþi geneticieni ºi medici – poate fi impusã. iar dacã un fetus este descoperit a fi purtãtor al genei respective. se ºtie cã sãracii nu sînt inferiori din punct de vedere genetic. unii scriitori sau filozofi au sugerat cã oamenii sãraci sînt inferiori din punct de vedere genetic. printre care se numãrã Arthur Keith ºi C.D. eronatã. Acestea constituie mãsuri rezonabile pentru prevenirea bolilor genetice. În schimb. ºi nu cu preþul dispariþiei indivizilor mai puþin dotaþi decît ei. el poate fi avortat. astfel încît trebuie luate mãsuri pentru prevenirea naºterii lor. În Japonia. De-a lungul secolelor. Totuºi. este. erau convinºi de necesitatea acestei teorii. care spune cã toþi oamenii sînt egali din punct de vedere genetic. în perioada 1945–1995 au fost sterilizaþi cu acordul guvernului peste 16 000 de oameni (dintre care douã treimi erau femei) care sufereau de handicapuri psihice sau boli ereditare. Newton. Einstein. Legea de Protecþie a Eugeniei din aceastã þarã a fost abolitã în 1996. realizîndu-se zeci de mii de sterilizãri. de asemenea. prin urmare. Ea stipuleazã cã acele cupluri care au un potenþial ridicat de a transmite o boalã geneticã gravã au dreptul sã se cãsãtoreascã doar în urma sterilizãrii sau a acceptãrii de a aplica mãsuri contraceptive pe termen lung. iar faptul cã ei au familii numeroase ar putea duce la o degradare a rasei umane. în China. este normal ca acea persoanã sã fie sfãtuitã sã nu aibã copii. Copiii care suferã de astfel de boli genetice vor reprezenta o grea povarã pentru stat. sã pledeze în favoarea unor idei evident rasiste. O lege din Indiana. sterilizarea obligatorie a persoanelor cu handicap psihic era practicatã ºi în unele þãri europene. Darlington. SUA s-au aflat în avangarda miºcãrilor adepþilor eugeniei. cînd o persoanã este purtãtoarea unei gene despre care se ºtie cã provoacã o boalã cu un efect puternic de invaliditate.

Problemele evidenþiate de Richter vor fi rezolvate cu siguranþã în momentul în care oamenii vor începe sã-ºi supravegheze ºi sã-ºi planifice singuri evoluþia. În unele cazuri. iar indivizii sînt mai fertili. Asistenþa medicalã. adãposturile îmbunãtãþite ºi progresul general al condiþiilor de viaþã au redus omul. Deºi Richter se temea pentru viitorul evoluþiei speciei umane. În civilizaþia modernã însã. dovedesc adaptarea la viaþa în captivitate. exemplarele beneficiind de adãpost ºi de parteneri la discreþie. deºi adaptatã pentru un vînãtor-culegãtor „sãlbatic“ (preistoric). Într-adevãr. În sãlbãticie nu ar supravieþui mult timp din cauza competiþiei cu strãmoºii lor sãlbatici. Suedia. astfel încît lupta pentru supravieþuire a fost eliminatã. Animalele sînt adaptate perfect vieþii din cuºcã. Prin scãderea mortalitãþii infantile ºi a deceselor provocate de pericolele din mediu ºi de infecþii. Omul modern este exact rezultatul supravieþuirii celor mai adaptaþi. indivizii inapþi din punct de vedere genetic au devenit capabili sã supravieþuiascã ºi sã-ºi transmitã moºtenirea geneticã mai departe.78 Moartea ºi cauzele care o provoacã ªobolanii ºi bunãstarea socialã Biologul ºi psihologul C. creierul li s-a micºorat. în Austria. nu mai este potrivitã pentru stilul actual de viaþã. Impresionat de aceste observaþii. „furie rutierã“.P. care îºi transmiteau genele descendenþilor. lupta fiind cîºtigatã doar de cei mai puternici ºi mai inteligenþi. din multe puncte de vedere. Nu peste mult timp. stres ºi obosealã decît cei sãlbatici. glandele suprarenale ºi tiroida sînt subdezvoltate. Aceºti indivizi sînt mai puþin rezistenþi la boalã. Finlanda ºi Norvegia (în Elveþia au fost sterilizaþi 60 000 de oameni într-un interval de 50 de ani) ºi se pare cã. aceastã practicã este continuatã ºi în prezent. ceea ce constituie procesul evolutiv. la statutul de ºobolan de laborator. acestea sînt handicapuri. glandele sexuale ating maturitatea foarte devreme. În laborator existã suficientã hranã ºi apã. adãugate faptului cã animalele sînt mai docile ºi mai puþin agresive. multe dintre problemele noastre sociologice ºi medicale apar din cauzã cã o mare parte a moºtenirii noastre genetice. înaintaºii noºtri se luptau pentru supravieþuire. boli de inimã ºi hipertensiune arterialã) ºi capacitatea de a depozita grãsimi în corp reprezintã numai relicve nefericite ale unui proces evolutiv care dãduse vînãtori ºi culegãtori atît de reuºiþi. Aceste caracteristici. Richter a comparat. Acum zeci de mii de ani. în anii 1950. se poate argumenta cã omul modern este mai adaptat la viaþa contemporanã decît ar fi fost strãmoºii sãi îndepãrtaþi. Caracteristici precum agresivitatea (care duce la activitãþi infracþionale. Richter ºi-a îndreptat atenþia cãtre oameni. practica sterilizãrii era extinsã ºi în cazul indivizilor „nepotriviþi“ sau „inferiori“ . numãrau Elveþia. ºobolani (Rattus norvegicus) crescuþi în laborator (timp de aproximativ 100 de ani) cu ºobolani crescuþi în sãlbãticie. Dar în ultimul secol procesul evolutiv a fost oprit. ºtiinþa va transforma acest vis în realitate.

Mein Kampf (Lupta mea). În 1940 fuseserã deja uciºi prin intoxicare cu monoxid de carbon 70 723 de pacienþi cu dereglãri psihice. în acelaºi an proclamînd o lege în care se stipula sterilizarea obligatorie a schizofrenicilor. Pacienþii din ospicii au fost uciºi prin înfometare în 1938. . dar nu se cunoaºte cu exactitate în ce mãsurã se întîmpla acest lucru. Hitler a devenit Cancelar al Reich-ului în ianuarie 1933. Convingerile naþional-socialiºtilor (naziºtilor) în legãturã cu eugenia ºi supremaþia rasialã au fost promulgate de psihiatri. printre care inele sau dinþi de aur. bucuroºi sã sprijine programul. Programul iniþiat de Hitler nu s-a oprit la prevenirea reproducerii: imediat dupã aceea a fost redirecþionat cãtre suprimarea celor vizaþi. Încã din 1908. eutanasia. Eugenia devine o teorie cu un aspect extrem de neplãcut atunci cînd este aplicatã unor caracteristici cum ar fi inteligenþa sau aspectul fizic. dar mai tîrziu. de încurajare a cãsãtoriilor ºi a reproducerii între persoane cu educaþie superioarã. Hitler. iar profesorii de la Institutul Kaiser Wilhelm de Cercetare Cerebralã studiaserã 500 dintre creierele acestora. a citit un manual german referitor la igiena rasialã ºi a inclus unele dintre ideile gãsite acolo în propria sa lucrare. maniaco- depresivilor. cînd SS-ul a considerat cã negocierile de pace ar putea fi afectate de descoperirea cadavrelor. ideea reproducerii selective a reapãrut recent la Singapore prin intermediul unor proiecte. acestea au început sã fie incinerate. Experimentele ulterioare fãcute pe femei de cãtre un profesor în ginecologie au demonstrat cã un medic. alcoolicilor ºi a celor cu boli congenitale cum ar fi orbirea. iar cei care se cãsãtoreau cu persoane de altã rasã în sînul coloniei germane din Africa de Sud-Vest îºi pierdeau drepturile civile.Sinuciderea. iar în aceste noi crematorii erau ucise zilnic 4 756 de persoane. cu ajutorul unui nou aparat cu emisii de radiaþii X. iar programul de „eutanasiere“ a început în 1939. sponsorizate oficial. Toþi copiii germani de culoare au fost sterilizaþi în 1937. medici ºi antropologi. cadavrele scoase din camerele de gazare erau înmormîntate dupã ce le erau extrase obiectele de valoare. Prima camerã de gazare a fost construitã la Auschwitz în ianuarie 1942 ºi folosea Zyklon B (acid cianhidric). iar în perioada 1934–1939 au fost sterilizate alte 350 000–400 000 de persoane „nepotrivite genetic“. La acest nivel se declanºeazã semnalul de alarmã. La început. programul lui Hitler fiind sprijinit de multe personalitãþi eminente. surzenia sau diferite handicapuri psihice. în timpul rãzboiului. deºi preferau sã nu ucidã personal. În 1923. savanþii germani au ridicat semne de întrebare în legãturã cu persoanele cu sînge amestecat. putea steriliza sute de femei zilnic. Ne amintim cu groazã de teoriile naziste referitoare la superioritatea rasialã a tipului „nordic“. Cu toate acestea. Victimele erau selectate de psihiatri ºi antropologi. omuciderea 79 din punct de vedere moral sau rasial. cu pãrul blond ºi ten deschis. ºi la necesitatea restricþionãrii reproducerii altor grupuri sociale. în timp ce se afla încarcerat în Landsberg.

dar vremurile se schimbaserã. Metodele folosite în programul de eutanasiere au fost redirecþionate rapid în acest sens.80 Moartea ºi cauzele care o provoacã Programul lui Hitler de igienã geneticã ºi rasialã Hitler considera cã cei care suferã de boli genetice. consideraþi rase inferioare. Apoi a fost iniþiat un program care-i viza pe adulþi. Înainte de cel de-al doilea rãzboi mondial fuseserã fãcute aproximativ 400 000 de sterilizãri prin vasectomie sau prin legarea trompelor uterine. el fiind susþinut de numeroºi antropologi ºi psihiatri. precum ºi alþi medici erau acum pregãtiþi sã foloseascã victimele lagãrelor de concentrare în diverse experimente îngrozitoare. ucidere în masã ºi genocid. Dr. Naziºtii ºtiau deja ce gaze sînt ieftine ºi eficiente. cehi. ca subiecte de cercetare medicalã. Aceºti oameni erau cei care ofereau justificarea intelectualã ºi ºtiinþificã pentru superioritatea rasialã. printre care orbirea ºi surzenia congenitale. sã depopuleze Polonia ºi sã o colonizeze cu cetãþeni germani. la fel ca ºi cei afectaþi de multe alte boli. Josef Mengele. O astfel de serie de paºi devine rapid o direcþie alunecoasã care n-ar mai trebui urmatã niciodatã. nu numai germanii. ar trebui împiedicaþi sã se reproducã. cum ar fi schizofrenia ºi „retardarea congenitalã“. norvegieni ºi belgieni au cãzut de asemenea victime. Avînd în vedere cã aceia care urmau sã fie uciºi nu erau altceva decît cadavre ambulante. erau omorîþi în numele igienei naþionale. Primele victime au fost 5 000 de copii cu deformaþii congenitale. polonezi. avînd înclinaþii criminale. spunea el.“ Filozofia nazistã referitoare la eugenie dusese la o serie de acþiuni începînd cu sterilizarea obligatorie. depresiunea maniacã ºi alcoolismul cronic. Majoritatea celor sterilizaþi erau germani. „Avem nevoie de spaþiu“. dar ºi corupte din punct de vedere moral. Se afirma despre victime nu numai cã sînt inferioare din punct de vedere rasial. guvernul prusac introdusese pentru prima datã ideea consimþãmîntului în cunoºtinþã de cauzã. iar nenumãraþi ruºi. Þiganii ºi evreii. 70 000 de oameni au fost supuºi unei aºa-numite „ucideri din milã“ în azile special destinate acestui program. „ºi trebuie sã-i omorîm neîncetat ºi fãrã compasiune pe cei de origine ºi limbã polonã. pentru a nu mai trãi pe cheltuiala statului. s-a decis cã unii dintre ei ar putea sã-ºi încheie viaþa într-un mod folositor. între 1939 ºi 1941. uciºi fie prin administrarea de injecþii letale. trecînd la eutanasierea forþatã ºi terminînd cu genocidul. Hitler planificase. continuînd sã foloseascã metode precum deghizarea camerelor de gazare în sãli de duº. iar în 1939 a activat formaþiunile ucigaºe SS. mulþi oameni aveau concepþii similare. La începutul secolului XX. diformitãþile fizice. cei prea bolnavi pentru a munci erau separaþi ºi uciºi. Pe mãsurã ce lagãrele de concentrare se umpleau cu prizonieri politici ºi rasiali. În 1939 se hotãrîse ca aceia care suferã de boli fizice sau psihice cronice sã fie eliminaþi. folosindu-se monoxidul de carbon. acesta era un fel de tratament medical comunitar prin care viaþa individualã era sacrificatã pentru binele general. Supravegherea ºi administrarea programului de ucidere în masã implica zeci de medici calificaþi. În acea perioadã însã. fie prin înfometare. de asemenea. . Naþiunea era „curãþatã“ ºi „îmbunãtãþitã“ prin eutanasiere forþatã. iar mai apoi francezi. iugoslavi. Astfel. ajutînd la stabilirea unui sistem de sterilizare. Hitler afirmase de multã vreme cã anumite rase umane erau inferioare ºi trebuiau eliminate.

fãrã îndoialã.) Totuºi. iar în 1782. fie prin gazare în dube speciale. La Auschwitz au fost uciºi 20 943 de þigani. devenind astfel þinte uºoare pentru discriminare rasialã ºi violenþã. În total. „Curãþarea etnicã“ iniþiatã în rãzboiul din Bosnia din anii 1990. se încadreazã în aceeaºi categorie. Este un popor nomad care s-a rãspîndit în Europa în secolele XVI ºi XVII. Þiganii erau buni ghicitori ºi muzicieni ºi se adaptau cu uºurinþã tuturor condiþiilor. de agresivitate. din diverse motive. Asemenea evreilor. eutanasia. erau o comunitate separatã de restul lumii. fie prin împuºcare. nemþii au omorît 6 milioane de evrei. „nedoritã“ de autoritãþi. trebuie admis faptul cã ideea centralã a eugeniei este una corectã cînd se aplicã bolilor genetice. au fost spînzuraþi. Prizonierii ruºi de rãzboi constituiau o povarã greu de suportat pentru Reich. þiganii erau acuzaþi de furt de copii. dar ºi la factorii genetici care decid durata vieþii. deºi nu a avut aceeaºi amploare. în cel de-al doilea rãzboi mondial. evisceraþi ºi tãiaþi în bucãþi 45 de þigani despre care se presupunea cã ar fi mîncat un cadavru. Va veni ºi un timp cînd „copiii personalizaþi“ vor fi ceva obiºnuit? . pe þigani ºi pe bolnavii psihici. omuciderea 81 Cînd Germania a invadat Rusia. gradul de inteligenþã. el întreprindea campanii agresive antifumat pentru pãstrarea puritãþii organice a poporului german. cu opinii diferite. Pericolul apare în momentul devierii logice cãtre sterilizarea indivizilor inferiori din punct de vedere genetic. trupele erau însoþite de brigãzi speciale de execuþie. fãrã precedent. 3 milioane dintre aceºtia fiind omorîþi sau lãsaþi sã moarã prin subnutrire în captivitate. Proiectul Genomului Uman (vezi capitolul 11) ne va furniza informaþii referitoare nu numai la tipurile de gene care produc boli.Sinuciderea. care-i ucideau pe evrei. Se pare cã aceastã naþie. Naziºtii au ucis fãrã milã þigani. ªi þiganii au cãzut victime crudului regim nazist. în Ungaria. a fost alungatã din Egipt. care se autointituleazã Rromi. handicapaþi psihici ºi alte grupuri „indezirabile“ la nivel global. evrei. de frumuseþe. de supunere. dar aveau o reputaþie de negustori necinstiþi. (De remarcat cã Hitler era obsedat atît de puritatea rasei. se vor contura ºi mai clar pe viitor. Se vor face. multe presiuni în legãturã cu aplicarea acestor informaþii în procesul de reproducere umanã. cît ºi de sãnãtatea fizicã: în timpul în care maºina sa maleficã de ucis îºi fãcea treaba printre „indezirabili“. la fel ca cele referitoare la eutanasiere. Adesea. talentul muzical sau matematic ºi aºa mai departe. Programul de eutanasiere propus de naziºti evidenþiazã imensul potenþial de distrugere rezultat în urma asocierii dintre niºte savanþi eminenþi ºi ideile lor cu politicieni lipsiþi de scrupule. Dilemele etice ridicate de teoria eugeniei. ajungînd apoi în toate colþurile lumii. acesta putînd fi primul pas pe drumul alunecos care duce la uciderea oricãrei persoane considerate.

Pe ultimele locuri erau Franþa. În 1980. sacrificiul uman nu reprezenta un act de cruzime. de fapt. majoritatea negri sau membri ai altor minoritãþi etnice. Nu era însã uºor sã capturezi un numãr destul de mare de prizonieri. altele s-au sinucis. Cel mai mare numãr se întîlneºte în America Latinã. la crimã: uciderea unuia sau a mai multor indivizi de cãtre alþi indivizi. ci o reacþie la nevoia de a le oferi zeilor lor suficient sînge pentru ca lumea în care trãiau sã rãmînã stabilã. al dependenþei de droguri ºi al accidentelor. iar în unele þãri. disputele personale se rezolvã frecvent prin violenþã. 300 000 de crime. la nivel mondial. omuciderea reprezenta o problemã gravã de sãnãtate publicã. numãrul de . Puerto Rico ºi Brazilia. omuciderea a constituit cauza unicã ºi cea mai importantã de deces printre cei cu vîrste cuprinse între 16 ºi 45 de ani. scopul rãzboaielor ºi al bãtãliilor era acela de a lua cîþi mai mulþi prizonieri în viaþã. atunci cînd discutã despre omucidere. În aceste zone ale lumii. SUA urmau la micã distanþã. De exemplu. cu 10. ºi Irlanda. omuciderea este a doua cauzã majorã de deces în rîndul persoanelor cu vîrste cuprinse între 15 ºi 24 de ani. cu peste 11 cazuri de omucidere la 100 000 de locuitori. al bolilor cardiace. impactul omuciderilor este mai mare decît cel al cancerului. În New York.82 Moartea ºi cauzele care o provoacã Sacrificarea Sacrificarea este. în Suedia sînt semnalate anual aproximativ 1 000 de cazuri de persoane dispãrute. din acest motiv. se gîndesc. Majoritatea þãrilor au ºi o listã a persoanelor dispãrute. iar plasele pentru oameni constituiau arme la fel de importante ca sãgeþile sau suliþele. Dacã se calculeazã numãrul de ani de viaþã potenþialã pierduþi. pe întregul teritoriu al Statelor Unite fiind omorîte 23 870 de persoane. dupã cum se descrie în capitolul 14.5 cazuri. în Caraibe. În 1980. Tailanda. Pentru ei. În SUA. sã lupte aproape permanent cu popoarele învecinate spre a satisface cererea de victime pentru sacrificii. aproape toate victimele fiind bãrbaþi. Cei sacrificaþi erau fie sclavi. Anglia ºi Þara Galilor. fie prizonieri de rãzboi. Într-adevãr. cu siguranþã. unele dintre acestea au dispãrut fãrã a spune nimãnui nimic. în fruntea listei se aflau Guatemala. între 1980 ºi 1983. iar 200 dintre acestea nu mai reapar. o formã de omucidere. aztecii vãzîndu-se nevoiþi. omuciderile au atins cel mai ridicat nivel din acest secol. Aztecii din Mexicul secolelor XIV–XV o practicau pe scarã largã. în Africa ºi în unele þãri din Orientul Mijlociu. Japonia. Crima cu premeditare Majoritatea oamenilor. Probabilitatea de a fi omorît de cãtre o altã persoanã este de 1 la 240 pentru albi ºi de 1 la 47 pentru alte grupuri sociale. În anul 1993 s-au înregistrat. iar altele au fost omorîte. În Anglia. Grecia.

încît în 1626. Duelul poate fi considerat drept punerea la bãtaie a propriei vieþi ºi un incident în 1741 combina jocurile de noroc. în general. Duelurile au apãrut în Europa de nord-vest în primul mileniu creºtin. Un tip special de omucidere cu un impact semnificativ ca numãr de victime în anumite perioade din trecut a apãrut din practicarea duelului. un prieten sau o cunoºtinþã. omuciderile care au loc în timpul jafurilor sînt comise. înainte de primul rãzboi mondial. era o metodã de a rezolva o disputã personalã sau de a rãzbuna o insultã ce avea ca scop revendicarea sau pãstrarea „onoarei“. nevestele care-ºi ucid bãrbaþii dupã ce au suferit nenumãrate abuzuri ºi bãtãi de-a lungul timpului sînt tratate cu compasiune de cãtre judecãtori. regele burgund Gundobald le-a legalizat sub forma „duelului judiciar“ pentru a înlocui un proces legal: dreptatea era stabilitã de Dumnezeu. duelul ºi sinuciderea. între 1920 ºi 1960. în forma sa modernã. în acele vremuri. eutanasia. dar nu trebuia neapãrat sã moarã unul dintre participanþi. Se estimeazã cã în SUA.5 milioane femei necesitã asistenþã medicalã în urma abuzurilor din partea partenerilor de viaþã. Papii au condamnat metoda. În general. Deºi în zilele noastre este destul de greu de înþeles. Duelul poate fi privit ca un tip de omor ritual. Onoarea. iar victimele sînt de cele mai multe ori soþiile ºi nu soþii. cicatricele cãpãtate în dueluri erau un semn de bãrbãþie. crimele sînt comise în principal de bãrbaþi tineri. putea fi apãratã prin simpla executare a ritualului. Victima este adeseori un membru al familiei. În Anglia au avut loc multe dueluri considerate istorice. 1. de cãtre persoane care nu au nici o legãturã cu victima. în fiecare an. duelurile aveau loc între ofiþeri de armatã. Aceastã practicã a luat o amploare atît de mare. Cine sînt ucigaºii? În toate societãþile. În Germania. La un cazino din Londra. dupã cum prevedeau rigorile acelor timpuri. Richelieu a încercat sã o interzicã prin confiscarea averii celor care participau la dueluri ºi prin exilarea lor din Franþa.Sinuciderea. În general. Un duel (termen provenit din cuvîntul latin pentru „doi“) era o luptã aranjatã între douã persoane pentru a se ajunge la o înþelegere în cazul unei probleme ce nu putea fi rezolvatã pe cale legalã. În schimb. dar aceastã practicã nu a fost interzisã în Marea Britanie decît în anul 1818. un individ pe nume Nouse a avut o neînþelegere violentã . manifestat mai ales în Franþa. dar nu numai de ei. inclusiv cele dintre Pitt ºi Tierney ºi dintre ducele de Wellington ºi lordul Winchilsea. omuciderea 83 crime de care poliþia a luat cunoºtinþã s-a pãstrat între 130 ºi 170 de cazuri în fiecare an. iar în anul 516. aceastã practicã era rezervatã nobilimii ºi militarilor. Duelul. Criminalii sînt frecvent soþii sau soþiile victimelor. Lupta dintre douã persoane pentru rezolvarea unor chestiuni importante are o istorie îndelungatã – încã de la confruntarea dintre Hector ºi Ahile în Iliada lui Homer sau de la cea biblicã dintre David ºi Goliat.

ea va inventa o scuzã ridicolã pentru a se aºeza pe podea. Altã metodã folositã pentru a induce o stare transcendentã este miºcarea monotonã a unor obiecte. pentru a reduce durerea sau pentru a vindeca orbirea. Cei obiºnuiþi sã se supunã. s-a simþit atît de lezat în onoarea proprie încît s-a dus acasã ºi ºi-a tãiat gîtul. sã se aºeze pe podea cînd ceasul bate ora trei. el introducînd termenul de „hipnozã“ (din grecescul hypnos = somn). inclusiv a unui ceas care ticãie. un medic din oraºul englez Manchester. a descoperit cã unei persoane i se poate induce o stare de transã prin privirea atentã a unui obiect strãlucitor. De la el provine termenul de „mesmerism“. Braid. paralizia sau muþenia. El folosea diverse echipamente compuse din sîrmã ºi magneþi. erau deosebit de vulnerabili la aceastã practicã. În 1841. un medic vienez pe nume Mesmer a început sã practice ceea ce în prezent este cunoscut sub numele de hipnozã. Dupã ce se alãturau grupurilor de cãlãtori. provocîndu-l pe acesta la duel. În timpul procesului unui astfel de criminal s-a stabilit cã el strangulase peste 900 de persoane între anii 1790 ºi 1830. fãrã milã ºi cu multã dexteritate. Victimele erau apoi îngropate cu un ritual semi-religios. prin strangulare. cu scopul de a-ºi trata pacienþii. O altã formã neobiºnuitã de omucidere era cea practicatã de cãtre o bandã de tîlhari ºi criminali care îi atacau pe cãlãtorii din India între secolele XVI–XIX. Hipnoza a fost practicatã de foarte mulþi medici. dacã aceste afecþiuni sînt cauzate de tulburãri psihice. S-a discutat însã foarte mult pe marginea posibilitãþii de a ucide fãrã a fi conºtient de acest lucru. ulterior dovedindu-se cã aceste obiecte nu erau necesare. În cazul unor anumite persoane.84 Moartea ºi cauzele care o provoacã cu lordul Windsor. iar Nouse. aceºtia îi ucideau pe toþi. cînd ceasul va bate ora trei. înþelegînd cã refuzul se datora faptului cã Windsor nu îl considera un egal din punct de vedere social. Spre a fi condamnatã pentru crimã cu premeditare este necesar sã se dovedeascã faptul cã persoana respectivã a plãnuit sã ucidã. a apãrut un interes deosebit faþã . s-au fãcut ºi demonstraþii publice. unei persoane i se poate comanda. cum ar fi soldaþii sau elevii. conþine o descriere amãnunþitã a practicilor acestora. iar oamenii au început sã-i supraestimeze puterile. dînd semne de prietenie. The Deceivers. Romanul lui John Masters. persoana nu-ºi mai aduce aminte de respectiva sugestie dar. Englezii au început sã-i suprime pe aceºti criminali încã de pe la 1830. Medicul Liebault a pretins cã a avut succes în cazul a 1 700 de pacienþi în 1756. sugerînd cã succesele pe care le obþinea se datorau transferului de „fluid magnetic“. Ca urmare. însoþitã de sugestii verbale ale hipnotizatorului. Au fost uciºi în acest fel aproape douã milioane de cãlãtori. Nobilul l-a refuzat. Dupã ce se trezeºte din transa hipnoticã. dar metoda a fost folositã pînã la începutul secolului XX. Sub influenþa unei aºa-numite sugestii post-hipnotice. de exemplu. În anul 1774. hipnoza poate fi folositã pentru a induce somnul. dr.

ºi nu din cauza opririi fluxului sanguin spre creier sau blocãrii respiraþiei (asfixie). în comparaþie cu 4. În ultima vreme. de cele mai multe ori. Poþi comite o crimã cînd mergi în somn – o crimã somnambulicã? Atunci cînd dormim. folositã în special de femei. unul sau douã procese fascinante cu aceastã temã în Franþa de la sfîrºitul secolului XIX. Subiectul a fost intens folosit în literatura fantasticã. alte instrumente tãioase. Pare evident cã acest lucru se datoreazã faptului cã armele sînt la îndemîna oricui: rata acestor crime este de 175 de ori mai mare decît în Anglia ºi Þara Galilor. eutanasia. Cu toate acestea.7% din casele britanice (chiar mai puþine de la adoptarea legilor privind regimul armelor în 1997). în englezã) era folosit în Marea Britanie pentru a desemna sufocarea victimei. dispãrînd dupã ce un anume parlamentar. În 48% din casele americane existã una sau mai multe arme. fiind judecate. era un fel de „bucãtãrie mortalã“. nu poþi hipnotiza pe cineva în scopul de a comite o crimã decît dacã acea persoanã are deja înclinaþii în aceastã direcþie. Iniþial. agresorul strîngînd-o de gît cu braþul cîrlig. obiecte contondente. Metoda avea un caracter oarecum sinistru. Mai rar sînt folosite cuþite. dar achitatã fiindcã se ºtia cã este somnambulã. în acest fel. Aceastã metodã a înregistrat o cotã maximã în Londra în 1862. sticla a fost folositã frecvent ca armã de tãiat. Ulterior s-a dovedit însã cã o persoanã hipnotizatã nu poate fi forþatã sã facã lucruri care i se par aberante sau imorale în mod normal. Otrãvirea era mai frecventã în trecut decît acum. În timpul domniei lui Henric al VIII-lea. omorîndu-ºi tatãl ºi rãnindu-ºi mama. a fost atacat în Pall Mall. cele mai multe crime (64% în anul 1980) sînt comise cu arme de foc. Cu alte cuvinte. ele nu provoacã moartea. A fost arestatã. dar. Termenul este folosit în prezent pentru a denumi orice formã de jaf însoþit de violenþã. un . în special gîtul unei sticle sau un pahar spart. a intrat în dormitorul pãrinþilor sãi ºi a tras. comanda este preluatã de subconºtient. spînzurarea ºi strangularea. Hugh Pilkington. În Marea Britanie au loc în prezent aproximativ 5 000 de astfel de atacuri în fiecare an. Jo Ann Kiger a avut un coºmar ºi a crezut cã prin casa ei din suburbiile oraºului american Kentucky se plimbã un nebun. termenul de „mugging“ (jaf. omuciderea 85 de posibilitatea ca. de asemenea. În cazul strangulãrii. Care sînt cele mai folosite arme pentru comiterea crimelor? În SUA. dar crimele comise în aceste circumstanþe sînt extrem de rare. sã i se comande unei persoane sã comitã o crimã prin intermediul unui hipnotizator.Sinuciderea. pe 14 august 1963. Dar englezii sînt mai predispuºi sã foloseascã armele pentru a se sinucide decît pentru a ucide pe cineva. moartea survine adesea din cauza unui reflex nervos care opreºte bãtãile inimii. Un complice îi fura apoi victimei toate bunurile de preþ ºi banii. 7 din 10 morþi provocate prin împuºcare în Marea Britanie sînt cazuri de sinucidere. Femeia a luat douã revolvere încãrcate. aproape magic.

un chimist englez. Existã o mulþime de substanþe otrãvitoare. iar dupã ce el s-a îmbolnãvit. cînd a fost numit episcop de Pamplona (tatãl sãu devenise papã). i-a ucis fãrã milã pe cei care-i stãteau în cale. pe care-l adãuga în paharul de vin al victimei. Ea ºi-a otrãvit cu arsenic trei soþi ºi cel puþin doisprezece copii. care ºi-a otrãvit soþul cu arsenic în 1840. La proces. asigurãrile de deces. de exemplu cu arsenic. aplicatã pînã la sfîrºitul domniei lui Henric al VIII-lea. însã a fost condamnatã ºi spînzuratã în închisoarea din Durham. dar nu toate sînt folosite în scopul de a ucide ºi nu sînt nici simplu de obþinut. Pe mulþi dintre ei i-a înjunghiat sau i-a strangulat. A mai fost ºi cazul lui Mary Ann Cotton. dar în oraºele mari. dupã ce îºi cumpãrase o asigurare de 35 £. Primul sãu soþ s-a îmbolnãvit de diaree ºi a murit în 1865. Unul dintre cei mai celebri ucigaºi care foloseau otrava a fost Cesare Borgia (1476–1507). fiind prieten cu Leonardo da Vinci. Fiind o femeie educatã. La procesul sãu din 1873. englezul Graham Young a fost condamnat pentru douã crime pe care le-a comis folosind o otravã mai puþin cunoscutã. Moartea prin înecare este o metodã nu prea obiºnuitã pentru sãvîrºirea unei crime. natura sa violentã ºi încãpãþînatã l-a ajutat sã aibã o carierã remarcabilã ca soldat ºi conducãtor. ea a fost condamnatã în urma unui nou test pentru depistarea arsenicului. taliul. din nordul Angliei. deoarece otrava a fost detectatã în cenuºa victimei dupã incinerare. A fost vãzutã cînd îi adãuga în mîncare un praf alb. ea s-a hotãrît sã scape de el otrãvindu-l. În timpul ascensiunii sale meteorice la putere. Dupã ce a devenit o persoanã publicã la vîrsta de 16 ani. Arsenicul a fost mult timp una dintre substanþele favorite. Morfina este un medicament scump care. Cînd a descoperit cã soþul sãu locuieºte într-o casã sãrãcãcioasã dintr-un sat retras. aparent. ea a declarat cã adusese arsenicul pentru a ucide ºobolanii. Cu toate acestea. ea a petrecut zece ani în închisoare. principalul motiv fiind. creeazã dependenþã ºi poate fi mortal. dar lipsitã de avere personalã. dar metoda sa favoritã era otrãvirea. s-a instituitã o pedeapsã specialã pentru otrãvitori. un cadavru poate fi aruncat cu uºurinþã . Primul caz de crimã cu morfinã este descris însã în caseta de mai jos. experþii nu s-au putut pune de acord. Drept rezultat. iar publicul francez s-a împãrþit în cei ce o credeau vinovatã ºi cei ce o susþineau. conceput de Marsh.86 Moartea ºi cauzele care o provoacã anume Richard Roose a încercat sã-l ucidã pe episcopul John Fisher ºi pe restul membrilor familiei sale adãugîndu-le arsenic în terciul de ovãz. Acest caz este unic. Unul dintre cele mai popularizate cazuri mai recente de otrãvire a fost cel al lui Marie Lafarge. din pãcate. În final. doctorii i-au spus cã este otrãvit. în 1972. ºi anume fierberea de viu. ea l-a cunoscut pe Charles Lafarge prin intermediul unei agenþii matrimoniale ºi i-a acceptat cererea în cãsãtorie crezînd cã omul este bogat. nemilosul despot a fost ºi un protector al artelor.

Sinuciderea, eutanasia, omuciderea 87

Primul caz de crimã prin otrãvire cu morfinã
La Paris, dr. Edme Castaing, un medic în vîrstã de 27 de ani, a fost
acuzat în 1823 de crimã. Presupusele victime erau Hippolyte Ballet, apoi
fratele lui, Auguste Ballet. Dr. Castaing era un tînãr extravagant, aflat
într-o permanentã lipsã de bani. Hippolyte suferea de tuberculozã pulmonarã,
iar Castaing era medicul care-l îngrijea. Auguste îl plãtise pe Castaing cu
100 000 de franci pentru a distruge testamentul lui Hippolyte ºi a face unul
nou, prin care sã-i revinã lui o mare parte din bani. Dar Castaing, în
continuare avid de bani, a reuºit sã-l convingã pe Auguste sã-i lase lui toþi
banii.
Într-o dimineaþã, la un han din St. Cloud, din apropierea Parisului,
Castaing a comandat un pahar de vin fiert pentru prietenul sãu. Îi pusese
în pahar o dozã considerabilã de morfinã, precum ºi lãmîie, pentru a ascunde
gustul amar. Auguste a bãut doar puþin, deoarece era prea amar, iar a doua
zi nu s-a simþit bine ºi a stat în pat. Castaing i-a dat apoi un pahar cu lapte,
care i-a provocat diaree ºi vomã. Un medic local a observat cã Auguste
prezenta pupile contractate ºi respira greu, simptome cunoscute în prezent
drept semne clasice de intoxicare cu morfinã. A murit în aceeaºi zi.
La proces s-a descoperit cã dr. Castaing cumpãrase cantitãþi mari de
acetat de morfinã de la un farmacist, motivînd cã-l foloseºte pentru
experienþe pe animale. În 1823, acesta era un medicament nou, puþini medici
avînd experienþã în ceea ce priveºte folosirea lui. Din pãcate, nici voma,
nici conþinutul stomacului nu au putut fi testate. Totuºi, juriul l-a gãsit pe
Castaing vinovat de omorîrea lui Auguste (dar nu ºi a lui Hippolyte) ºi l-a
condamnat la moarte.

într-un rîu sau un canal, fiind astfel greu de stabilit dacã a fost sinucidere
sau crimã. Unul dintre personajele din romanul lui Charles Dickens,
Prietenul nostru comun, îºi cîºtigã pîinea recuperînd cadavrele gãsite plutind
pe Tamisa, în Londra. Acþiunea se petrece în secolul XIX, dar Tamisa, la
fel ca orice alt mare rîu urban, continuã sã-ºi transporte partea sa de
cadavre.
Alcoolul, deºi nu reprezintã o armã a crimei, este adeseori asociat cu
aceasta, precum ºi cu toate celelalte tipuri de comportament violent. Deºi
criminalul calculat, cu sînge rece nu are nevoie de alcool, acesta îi poate
îndemna la crimã pe alþi oameni, cum a fãcut dintotdeauna. În Parisul
anului 1885, 27% din totalul de 57 de cazuri de crimã ºi de tentative de
crimã erau asociate cu consumul de alcool, în 1895 procentul ridicîndu-se
la 35%.
Morþile senzaþionale, cum ar fi crimele multiple sau în serie, ori crimele
asociate cu mutilãri, torturã, canibalism sau practici oculte, atrag îndeosebi
atenþia. În astfel de cazuri, criminalul suferã de tulburãri psihice. Toate
aceste crime sînt neobiºnuite, unele fiind extrem de rare, atrãgînd însã o

88 Moartea ºi cauzele care o provoacã
publicitate exageratã. Se pare cã oamenii preferã sã afle despre un crimi-
nal în serie sau despre unul care îºi mãnîncã, îºi ciopîrþeºte ori îºi abuzeazã
sexual victimele, decît despre unul care doar îºi împuºcã soþia care-l înºela.
Jack Spintecãtorul a fost un necunoscut care a marcat începutul epocii
crimelor violente. Între august ºi noiembrie 1888, el a ucis nu mai puþin
de ºapte femei, toate prostituate din cartierul londonez Whitechapel. Dupã
ce tãia capul victimei, îi mutila corpul într-o manierã ce dovedea cunoºtinþe
de anatomie ºi dibãcie în mînuirea bisturiului. Îi spinteca abdomenul (de
unde ºi supranumele „Spintecãtorul“) ºi îi extirpa uterul. Doamna Martha
Turner a fost cea de-a doua victimã. Aceasta locuia pe strada Commercial
Road ºi fusese pãrãsitã de soþ cu treisprezece ani înainte. La început
cîºtiga 12 ºilingi pe sãptãmînã, dar cînd aceastã sumã a fost redusã la doi
ºilingi ºi ºase pence, s-a apucat de prostituþie. Cadavrul femeii prezenta
32 de plãgi prin înjunghiere. Cea de-a patra victimã a fost gãsitã cu
intestinele legate în jurul gîtului, iar, potrivit unui articol apãrut în British
Medical Journal, pe 29 septembrie 1888, Spintecãtorul îi extirpase uterul,
douã treimi din vezica urinarã ºi partea frontalã a abdomenului, inclusiv
ombilicul. Ucigaºul expedia poliþiei bileþele ironice, numindu-se Jack
Spintecãtorul, o datã trimiþînd chiar o jumãtate de rinichi care aparþinuse
probabil uneia dintre victimele sale. Aceste crime au îngrozit ºi au fascinat
în acelaºi timp întreaga naþiune, iar ziarele au profitat din plin, o stradã
întunecoasã ºi ceþoasã din cartierul londonez East End devenind astfel
decorul clasic al groazei. Criminalul nu a fost identificat niciodatã, aceastã
nereuºitã provocînd un protest public atît de vehement, încît ºeful poliþiei
londoneze s-a vãzut nevoit sã-ºi dea demisia. Poliþia Metropolitanã fusese
reorganizatã în 1884, fiind date în folosinþã 20 000 de fluiere speciale, dar
nici aºa nu a devenit prea eficientã. Acest episod a încurajat apariþia mai
multor romane ºi filme de groazã, pe marginea subiectului fiind publicate
aproximativ o sutã de cãrþi care fãceau diverse presupuneri în privinþa
identitãþii ucigaºului.
În 1953, Anglia a fost ºocatã de cazurile de crimã din „casa morþii”.
Pe strada Rillington Place din Londra, la numãrul 10, au fost gãsite într-un
dulap mascat de un tapet corpurile a trei femei tinere. O altã femeie, mai
în vîrstã, a fost descoperitã sub podeaua din camera de zi. Cadavrele se
pãstraserã destul de bine ºi erau parþial mumificate. Probele vaginale
prelevate au demonstrat cã tinerele femei întreþinuserã relaþii sexuale nu
cu mult timp înaintea decesului. Soþul femeii mai în vîrstã, John Christie,
plecase cu cîteva zile înainte de descoperirea cadavrelor. Ulterior, poliþia
a descoperit în grãdinã un femur uman, sãpãturile ducînd la gãsirea altor
douã schelete de femei. Patologul Ministerului de Interne britanic, Sir
Bernard Spilsbury, a descoperit cã toate cele trei femei fuseserã strangu-
late, existînd ºi semne de intoxicare cu monoxid de carbon (gaz de minã).
Christie a fost arestat o sãptãmînã mai tîrziu ºi a recunoscut comiterea

Sinuciderea, eutanasia, omuciderea 89

Cel mai rãspîndit drog uman – alcoolul
Toate civilizaþiile umane au descoperit încã de timpuriu modul de fermentare
a glucidelor din cereale, orez, cartofi ºi din alte substanþe pentru a produce
alcool. Berea a apãrut încã de acum 8 000 de ani, iar viþa de vie a început sã
fie cultivatã în urmã cu 5000–6 000 de ani. Alcoolul are fãrã îndoialã efecte
benefice, reducînd tensiunile apãrute în viaþa cotidianã, iar oamenii îl beau
pentru a se înveseli ºi pentru a uita de necazuri. De altfel, vinul roºu administrat
în doze moderate pare sã reducã incidenþa bolilor cardiace.
Dar nu toatã lumea poate consuma alcool. Aproximativ o cincime din
populaþiile chinezã ºi japonezã suferã de o lipsã congenitalã a unei enzime
care ajutã la procesarea alcoolului. În mod normal, organismul transformã
alcoolul în acetaldehidã, iar în lipsa acelei enzime, acetaldehida se
acumuleazã în fluxul sanguin, provocînd dureri de cap, ameþeli ºi pierderea
cunoºtinþei. Prin urmare, chinezii ºi japonezii nu pot face faþã alcoolului ºi
nu îl consumã.
Nici pentru restul oamenilor, din pãcate, alcoolul nu este un prieten, iar
în prezent aduce multe prejudicii sãnãtãþii fizice, sociale ºi psihice. În
Marea Britanie, aproximativ 30 000 de decese premature sînt asociate anual
consumului de alcool (cel puþin 300 dintre acestea din cauza cirozei
hepatice); alcoolul este asociat unor valori de:
80% dintre cazurile de sinucidere;
50% dintre cazurile de omucidere;
30% dintre accidentele rutiere fatale;
15% dintre cazurile de înec.
Alcoolul are, de asemenea, o contribuþie majorã în ceea ce priveºte
divorþurile, violenþa domesticã ºi abuzarea minorilor.
Cu toate acestea, în Marea Britanie, între 1950 ºi 1980, preþul alcoolului
a scãzut la jumãtate, iar consumul s-a dublat. În prezent, existã în întreaga
þarã 200 000 de consumatori care se intoxicã periodic sau cronic, au o
nevoie incontrolabilã de a bea, necesitã doze mari ºi se distrug atît pe ei,
cît ºi societatea.
Probabil cã alcoolul este ca o maºinã. Provoacã inevitabil pagube ºi
decese, dar din cauzã cã reprezintã o parte esenþialã a vieþii noastre, este
tolerat. Sîntem pregãtiþi sã impunem legi care sã-i reglementeze consumul,
dar nu sîntem dispuºi sã renunþãm total la el.

tuturor crimelor. S-a aflat apoi cã el ucisese alte opt persoane între 1943
ºi 1953. Din nefericire, un alt bãrbat, Timothy Evans, un retardat nevinovat,
recunoscuse douã crime ºi fusese spînzurat. Christie le ademenea pe femei
în casã atunci cînd soþia sa era plecatã ºi, incapabil sã aibã relaþii sexuale
cu o partenerã conºtientã (nu reuºise sã întreþinã relaþii cu soþia sa timp
de doi ani dupã ce se cãsãtoriserã), le aducea, de obicei, într-o stare de
inconºtienþã, forþîndu-le sã inhaleze gaz, dupã care le viola. Apoi victima
era strangulatã, iar cadavrul ascuns. Christie a fost spînzurat pe 15 iulie

90 Moartea ºi cauzele care o provoacã
1953. Casa a fost mai tîrziu demolatã, iar numele strãzii schimbat, din
cauza proastei reputaþii dobîndite.
Din punctul de vedere strict al numãrului de victime, recordul este
deþinut probabil de H.W. Hudgett. „Castelul“ sãu din Chicago, SUA, era
echipat cu tobogane, un cuptor, o baie de acid, o masã de disecþie ºi
instrumentar chirurgical. Acesta a ucis în total aproximativ 150 de femei
tinere înainte de a fi condamnat ºi spînzurat în 1896.
În ultimii ani s-au înregistrat cîteva cazuri dramatice de crime în masã.
Principalele motive pentru comiterea acestora sînt cele de publicitate sau
de rãzbunare împotriva unor oameni sau instituþii. Criminalul este, de
obicei, obsedat de armele de foc ºi nu numai, deþinînd o colecþie personalã
impresionantã.
Domnul Banks era gardian al unei închisoari din statul american Penn-
sylvania. În momentul în care a afirmat cã se gîndise sã-i împuºte pe toþi
deþinuþii, a fost trimis la centrul de psihiatrie, dar nu a fost tratat. Fascinat
de arme, fãcuse planuri pentru a-ºi proteja familia în cazul unui dezastru
civil sau al unui rãzboi. Într-o zi, ºi-a luat puºca semiautomatã ºi muniþie,
ºi-a pus pe cap o caschetã din Rãzboiul de Secesiune ºi a împuºcat mortal
treisprezece oameni, inclusiv femei ºi copii. Apoi s-a baricadat într-o casã
abandonatã ºi a þinut poliþia la distanþã timp de ºapte ore înainte de a se
preda. A fost judecat ºi condamnat la moarte.
Crimele în masã din Dunblane, Scoþia, ºi din Port Arthur, Tasmania,
au ajuns pe primele pagini ale ziarelor, îngrozind naþiuni întregi. Este greu
sã ucizi în asemenea proporþii prin strangulare sau înjunghiere, aºa cã de
fiecare datã arma crimei era o armã de foc. Reacþia publicã din Australia
a forþat promulgarea unor legi de control al regimului armelor care au fost
astfel interzise, dar în Marea Britanie nu s-au înregistrat încã reacþii atît
de drastice din punct de vedere legal.
Crimele în masã comise de teroriºti au devenit, din nefericire, un fapt
cotidian. Metodele cele mai frecvente constau în folosirea diferitelor tipuri
de materiale explozive. Rezultatul amplasãrii de cãtre teroriºti a unei
încãrcãturi explozive la bordul unui zbor Pan-Am, în 1988, nu a fost uitat
nici acum. Aproape 300 de cadavre au cãzut din cer deasupra unui sat
liniºtit din Scoþia.
Crimele în masã pot fi produse pe o arie mult mai extinsã prin eliberarea
în atmosferã, în rezervele de apã sau prin punerea în alimente a unor
otrãvuri puternice. Este ceea ce a încercat secta japonezã Aum Shinrikyo
în 1995, prin eliberarea unui gaz neuroparalizant în metroul din Tokio,
ulterior aceasta ameninþînd cu contaminarea unor alimente în douã tenta-
tive nereuºite de extorcare de fonduri de la companii producãtoare de
alimente.
O nouã metodã de ucidere în serie a apãrut în iunie 1997, cînd o

Sinuciderea, eutanasia, omuciderea 91
italiancã în vîrstã de 35 de ani a fost acuzatã cã ar fi infectat deliberat cu
HIV 8 bãrbaþi. A fost judecatã pentru tentativã de omor.

Omorul involuntar
Omorul este de mai multe feluri. Victima moare indiferent de intenþiile
ucigaºului, dar un omor premeditat ºi deliberat este totuºi diferit de unul
accidental, provocat de o persoanã ce nu intenþionase sã ucidã, caz în care
nu existase elementul de premeditare. Diferenþierea dintre cele douã situaþii
trebuie fãcutã atît legal, cît ºi moral. Din punct de vedere legal, omorurile
fãrã premeditare sînt clasificate drept omor prin imprudenþã sau involuntar,
ºi nu crime, iar pedepsele pentru cele douã tipuri de infracþiuni reflectã
aceastã diferenþã.
Linia de demarcaþie dintre omorul involuntar ºi crimã poate fi foarte
fragilã atunci cînd leziunile care provoacã moartea au fost fãcute la mînie.
Între doi bãrbaþi se produce brusc o altercaþie, iar unul dintre ei primeºte
o loviturã la nivelul craniului care îi provoacã ulterior decesul. Nici unul
dintre cei doi nu fusese înarmat ºi nici nu intenþionase sã ajungã la un
astfel de deznodãmînt. Totuºi, majoritatea cazurilor de omor prin
imprudenþã se datoreazã unei neglijenþe condamnabile: un muncitor aflat
la un etaj superior al unei clãdiri în construcþie aruncã resturi de materiale
ce îi cad în cap unui individ care merge pe lîngã acea clãdire, omorîndu-l;
un ºofer imprudent loveºte un pieton, omorîndu-l. Acelaºi verdict îl primeºte
ºi un criminal, dacã se dovedeºte cã acesta suferã de tulburãri psihice ºi
este incapabil de premeditarea unui asemenea act.
Uneori, juriul are o misiune extrem de dificilã în a da un verdict
pentru o acuzaþie de omor involuntar. Sã presupunem cã un pãrinte nu le
permite medicilor sã-i aplice copilului sãu grav bolnav un tratament care
i-ar putea salva viaþa, deoarece secta religioasã cãreia îi aparþine îi interzice
acest lucru, sau o femeie însãrcinatã ia un medicament ori o otravã care
duce la moartea fãtului. Sînt acestea cazuri de omor involuntar? În astfel
de situaþii, aspectul moral trebuie pus în balanþã cu litera legii.
În SUA, terminologia este alta. Crima cu premeditare se numeºte „crimã
de gradul întîi“ ºi era pedepsitã iniþial prin sentinþa cu moartea, iar celelalte
tipuri de omor sînt „de gradul doi“, fiind pedepsite cu închisoarea.

92 Moartea ºi cauzele care o provoacã

4
Îmbþtrînirea þi moartea

Adevãrat, adevãrat zic þie: Cînd erai mai tînãr, te încingeai singur
ºi umblai unde voiai; dar cînd vei îmbãtrîni, vei întinde mîinile tale ºi
altul te va încinge ºi te va duce unde nu voieºti.
Ioan 21:18

Îmbãtrînirea este asociatã cu moartea, ºi singura cale de a scãpa de
îmbãtrînire este sã mori tînãr. Înainte de a începe o discuþie despre vîrstã
ºi moarte, este important sã definim anumiþi termeni: în special, trebuie sã
facem o distincþie clarã între speranþa de viaþã ºi durata de viaþã.

Speranþa de viaþã ºi durata de viaþã
Speranþa de viaþã reprezintã doar numãrul probabil de ani pe care îi
mai are de trãit un individ dintr-un anume moment, de obicei din momentul
naºterii. Cînd cineva se referã la speranþa de viaþã, ar trebui întrebat la ce
vîrstã se raporteazã acea valoare. Dacã o adaugi la vîrsta pe care o ai, obþii
vîrsta la care este de aºteptat sã mori. Este o valoare medie. La naºtere,
nu se sperã ca acel individ sã trãiascã pînã la vîrsta la care se va spera mai
tîrziu, în decursul vieþii. Acest lucru se datoreazã faptului cã oamenii mor
la orice vîrstã, iar supravieþuitorii au tendinþa de a trãi mai mult. Astfel,
în 1993, în Anglia ºi în Þara Galilor, speranþa de viaþã era de 73,7 ani
pentru bãrbaþi în momentul naºterii, de 45 de ani la vîrsta de 30 de ani
(ceea ce însemna cã decesul urma sã survinã cel mai probabil la 75 de
ani), de 26,3 la 50 de ani (decesul la 76,3) ºi de 6,5 la vîrsta de 80 de ani
(decesul la 86,5). În 1825, un statistician englez pe nume Benjamin
Gompertz a descoperit, în timp ce studia rapoartele referitoare la decese
ºi la mortalitate, cã dupã vîrsta de 30 de ani, probabilitatea survenirii
decesului se dubleazã la fiecare ºapte ani. Valoarea cea mai ridicatã a

Îmbãtrînirea ºi moartea 93
acestei probabilitãþi este atinsã între vîrstele de 65 ºi 80 de ani, ulterior
înregistrîndu-se o creºtere mai lentã. Cei mai bãtrîni au probabilitatea (în
medie) de a trãi cel mai mult, deoarece persoanele care mor prematur sînt
deja decedate, rãmînînd doar cei predestinaþi sã aibã o viaþã lungã (aceia
ale cãror gene, stiluri de viaþã sau alþi factori le conferã longevitate).
Cei 70 de ani despre care se vorbeºte în Biblie au fost de mult depãºiþi
în þãrile în curs de dezvoltare. În SUA, speranþa de viaþã la naºtere era de
49,2 ani în 1900–1902, urcînd la 66,7 în 1946 ºi la 75,7 în 1991. Progresele
realizate în domeniul medical, în igienã ºi alimentaþie, au dus la o scãdere
a cazurilor de deces în rîndul nou-nãscuþilor ºi al copiilor, astfel cã valoarea
speranþei de viaþã a crescut. Valoarea estimatã la vîrsta de 40 de ani a
crescut într-o proporþie mult mai micã: o datã ce individul depãºea perioada
dificilã a începutului vieþii, speranþa de viaþã nu era mult mai mare decît
cea de la începutul secolului.
În prezent, cea mai ridicatã speranþã de viaþã la naºtere este înregistratã
în Japonia (79 de ani), iar cea mai scãzutã în Uganda (41 de ani). Femeile
înregistreazã valori mai ridicate decît bãrbaþii, de pînã la 82 de ani în
þãrile dezvoltate (în Japonia 82,5 pentru femei ºi 76,2 pentru bãrbaþi).
Valorile ridicate ale speranþei de viaþã sînt asociate cu serviciile medicale
de calitate, cu o alimentaþie corespunzãtoare, cu surse de apã curate, cu un
numãr mare de persoane alfabetizate ºi cu prosperitatea naþionalã – cu alte
cuvinte, cu bunãstarea. Dacã enumerãm 18 þãri în funcþie de PIB-ul
înregistrat pe cap de locuitor, speranþa lor de viaþã la naºtere va scãdea în
aceeaºi ordine. Astfel, PIB-ul pe cap de locuitor al Japoniei a fost în 1993
de aproape 30 000 $, iar în Uganda de sub 200 $.
Durata de viaþã este un lucru diferit. Aceastã valoare reprezintã numãrul
de ani pe care îi poate trãi un om dacã s-ar îndepãrta toate pericolele din
mediul înconjurãtor: dacã toate cauzele principale ale morþii – cancerul,
bolile cardiace, atacurile vasculare, accidentele – prezentate în capitolul 2
ar fi brusc eliminate ºi omul ar muri din alte motive – cu alte cuvinte, din
„cauze naturale“. S-a calculat cã, dacã ar dispãrea cancerul, bolile cardiace
ºi accidentele vasculare, speranþa de viaþã ar creºte cu 17 ani! Dar omul
va muri în cele din urmã nu din cauza vreunei boli sau a unei anomalii,
ci din cauza atingerii limitei maxime de viaþã a speciei umane.
Fiecare specie de animal are o duratã de viaþã proprie, determinatã de
gene ºi obþinutã prin evoluþie ca un mod de adaptare la viaþã. Pentru
specia umanã, durata de viaþã este de circa 115 ani – mai lungã decît a
oricãrui alt mamifer – ºi este puþin probabil sã fi suferit modificãri
semnificative în ultima sutã de mii de ani. Probabil cã nici nu se schimbã,
deºi faptul cã selecþia naturalã a populaþiilor umane în prezent este practic
inexistentã ridicã un semn de întrebare în acest sens. Capacitatea de a-i
menþine în viaþã pe indivizii bolnavi ºi pe cei care suferã de diverse
malformaþii demonstreazã cã natura nu-i mai eliminã pe cei „inapþi“ ºi,

mastif) 10 rasã micã (de ex. Deºi putem afirma ce este durata de viaþã. nici altor cauze de mediu sau care pot fi prevenite. celulele noastre suferã diverse modificãri care nu sînt datorate nici unei boli. rãmîne de vãzut. cocker spaniel) 14 Pisica domesticã 27 Balena cu cocoaºã 47 Balena ucigaºã 12 Liliacul 13 Struþul 50 ªoarecele de casã 3 Porcuºorul de Guinea 7 ªarpele cu clopoþei 16 Tenia bovinã 35 Observaþie: Animalele din aceeaºi specie trãiesc. mai mult în captivitate decît în sãlbãticie. Acestea sînt modificãrile datorate îmbãtrînirii. în genomul uman se pot acumula defecte genetice. Acestea nu constituie în sine cauze ale morþii. . Este surprinzãtor cã durata de viaþã ºi factorii ce o determinã au fost subiecte atît de neglijate de cãtre cercetãtori. Durata de viaþã: grupare a vîrstelor maxime Specia Durata vieþii naturale (ani) Þestoasa de Galapagos 175 Sturionul 82 Crapul 50 Omul 115 Mãgarul 50 Elefantul 69 Cimpanzeul 56 Gorila 47 Hipopotamul 54 Girafa 28 Leul 25 Cîinele domestic: rasã mare (de ex. Pe mãsurã ce îmbãtrînim. iar aproximativ unei treimi dintre cei trecuþi de 80 de ani nu li se descoperã o cauzã clarã de deces în momentul în care sînt examinaþi post-mortem. de obicei. Tabelul 3. nu ºtim de ce aceasta este ceea ce este. Dacã acest lucru va avea un impact asupra duratei de viaþã sau dacã a avut deja vreunul.94 Moartea ºi cauzele care o provoacã drept rezultat.

Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul rudelor noastre apropiate. nu supravieþuiesc mult timp. Cei fertili vor moºteni pãmîntul. fãrã a îmbãtrîni. Natura nu cîºtigã nimic dacã el rãmîne tînãr. Animalele care au sîngele rece. concluzie care a fost confirmatã de descoperirea unui mormînt din acea epocã. amfibieni. Ele trãiesc de aproape o sutã de ori mai mult (între 5 ºi 12 ani) decît alte insecte. corpul intrã într-un proces de degenerare. animalele mor de foame. începe sã nu mai funcþioneze corect ºi în final moare. astfel încît organismul intrã în sistemul de reciclare elementarã de care depinde însãºi viaþa. dantura se uzeazã o datã cu cu vîrsta ºi. ºoarecele de cîmp ºi elefantul african. capra. rãmase fãrã dinþi. individul devine inutil. Printre acestea se numãrã mulþi peºti. existînd aºadar unele caracteristici umane familiare. de aceea unele animale mor imediat dupã reproducere. nu cei blajini. Prezenþa acestuia sugereazã cã bãtrînii erau îngrijiþi de ceilalþi membri ai tribului. Odatã încheiat procesul de reproducere. neandertalienii. din nemilosul punct de vedere al selecþiei ºi al supravieþuirii celui mai adaptat. Aºadar. evoluþia a înzestrat-o cu o duratã lungã de viaþã. Totuºi. în cazul animalelor care mor . cînd multe dintre primejdiile obiºnuite ale vieþii lor au fost reduse considerabil. În cazul unor animale cum ar fi mangusta. Unele animale sînt într-un proces de creºtere întreaga viaþã. În sãlbãticie. de prãsilã. Datoritã faptului cã trãieºte în siguranþã ºi serveºte în continuare specia producînd ouã. puþini dintre ei depãºind vîrsta de 40 de ani. fiind posibil ca procesul de îmbãtrînire sã fie provocat de activitatea metabolicã. Procesul de îmbãtrînire este mai uºor de înþeles dacã se ia în considerare modul în care animalele se adapteazã mediului în care trãiesc ºi felul cum evolueazã. dacã sînt þinute la temperaturi mai ridicate. Acestea nu apucã sã arate cît ar fi putut trãi dacã ar fi fost protejate de pericolele care le pîndeau.Îmbãtrînirea ºi moartea 95 Îmbãtrînirea la animale ºi la oameni Moartea datoratã vîrstei înaintate se produce printr-un mecanism simplu. Pînã acum s-au descoperit fosile aparþinînd unui numãr de aproximativ 300 de exemplare. le prelungesc viaþa. furnici ºi albine sînt o excepþie de la aceastã regulã. într-o colonie bine apãratã de prãdãtori. Evoluþia îi favorizeazã pe indivizii ce supravieþuiesc ºi se reproduc. În schimb. din cauza rãnilor infectate sau în urma unor accidente mult înainte de a se declanºa îmbãtrînirea. dintre care doar unul era bãtrîn. mor prin înfometare. Protezele dentare aplicate animalelor valoroase. aproape toate sînt ucise de animale de pradã. deºi nu se ºtie prin ce mecanism. nemaiaducînd nici o contribuþie faþã de specie. în care se aflau flori aºezate lîngã cadavru. Acest lucru poate fi explicat prin faptul cã regina produce ouã continuu. În cazul animalelor. þestoase ºi homari. procesul de îmbãtrînire se produce doar în captivitate. se pare cã reginele din coloniile de termite.

Se poate argumenta însã cã aranjamentul optim. ceea ce îi permite sã înveþe din experienþã. Shakespeare. dar majoritatea poeþilor ºi a scriitorilor nu a apreciat aceastã perioadã din viaþa omului. ar fi ca oamenii sã se autodistrugã la vîrsta de. în timp ce bãtrîneþea este privitã ca un mod regretabil de încheiere a vieþii. iar apariþia sa se explicã prin douã motive: în primul rînd. oamenii au cea mai lungã duratã de viaþã ºi cea mai lungã viaþã dupã încheierea perioadei de reproducere. Aceastã caracteristicã a fost dobînditã de-a lungul evoluþiei. dimensiunile creierului uman sunt mai mari (în comparaþie cu restul corpului). Astfel. prin intermediul „clovnului firav. 1599. Astfel. „Cultivarea“ presupune o atitudine pozitivã faþã de vîrstã ºi de experienþã. dintre toate mamiferele. stabilitã genetic. se poate argumenta cã bãtrînii sînt utili speciei chiar prin prisma regulilor severe ale naturii. De aceea trebuie pãstraþi. timp în care pãrinþii au rolul de a le furniza hranã. este un artefact al civilizaþiei umane. adãpost ºi îngrijire. iar al doilea – ca oamenii sã ajungã la vîrste înaintate pentru a-ºi putea împãrtãºi cunoºtinþele urmaºilor. prin versurile sale incomparabile ºi detaliile deprimante. astfel cã aceste animale au o duratã de viaþã mai scurtã. deºi. depozitarii ºi transmiþãtorii acestora fiind tocmai bãtrînii. aceastã duratã naturalã de viaþã nu este niciodatã atinsã în mod normal. dupã cum am spus mai sus. sã spunem. dupã îndeplinirea funcþiei de „cultivare“. Pe de altã parte. Primul aspect necesitã o dezvoltare foarte lentã a creierului. omul învaþã de la generaþiile anterioare. adãpost ºi protecþie. Este aºadar îmbãtrînirea numai rezultatul indiferenþei procesului de evoluþie faþã de vîrsta înaintatã? Fiecare specie are o duratã de viaþã intrinsecã. din punctul de vedere al naturii.96 Moartea ºi cauzele care o provoacã tinere nu existã necesitatea unor adaptãri evoluþioniste pentru a-ºi conserva organismul o perioadã îndelungatã. Astfel. este logic ca ei sã supravieþuiascã zece-cincisprezece ani dupã naºterea ultimului copil. pînã pe la vîrsta de 15 ani. în papuci“ al vîrstei a ºasea spre sumbra ipostazã finalã: . ar uºura povara purtatã de tineri ºi ar preveni supraaglomerarea. Sînt venerate tinereþea ºi vigoarea. Succesul omului ca primatã raþionalã ºi capabilã de mînuirea uneltelor a depins de cunoºtinþele („cultura“) transmise din generaþie în generaþie. cel puþin o vreme. 70 de ani. descrie cele ºapte vîrste ale omului (Cum vã place. Tinerii au o perioadã foarte lungã de dezvoltare. actul II. scena 7) ºi se referã la drumul care coboarã dupã perioada de tinereþe. îmbãtrînirea este un lux pe care omul ºi l-a permis asigurînd celor bãtrîni hranã. Aparent. Unii cercetãtori au avansat ideea cã perioada deosebit de utilã dintre sfîrºitul perioadei repro- ductive ºi senectute poate fi numitã „perioadã de cultivare“. iar în al doilea rînd.

Cea mai bãtrînã persoanã din Marea Britanie. Devine astfel necesarã o dozã de scepticism în privinþa vîrstei animalelor ºi. Biblia. vîrstã doveditã cu un certificat de naºtere emis în 21 februarie 1876. Avraam (175) – dar aceste valori semnificã probabil luni. Aceste vîrste par insignifiante în comparaþie cu unele revendicãri de longevitate. Prin prisma maturitãþii de care se bucurã. savurînd cîte un trabuc în fiecare sãptãmînã. spunea ea. pe atunci în vîrstã de 113 ani. Dupã moartea doamnei Calment. Picasso picta încã la 90 de ani. o reprezintã multitudinea de exagerãri referitoare la cei vîrstnici. iar în Marea Britanie. nu ochi. a oamenilor. La începutul secolului XX circulau multe poveºti referitoare la grupuri de . a fost Jeanne Calment. era Lucy Askew din Essex. orbise ºi era aproape surdã. Secretul. dar trãise cu 63 de ani mai mult decît fiica sa ºi cu 34 de ani mai mult decît nepotul sãu. A trãit în oraºul francez Arles ºi avea 122 de ani. cum mai este numitã. stã în umor ºi în folosirea unor cantitãþi mari de ulei de mãsline. ºi nu ani. cu condiþia ca apoi casa sã-i revinã lui. nu tu nimic. iar majoritatea celor în vîrstã au învãþat sã adopte o atitudine mai stoicã. de exemplu. Subiectul este un teren minat de legende ºi mituri sau o peºterã a lui Aladin. Pablo Casals susþinea concerte de violoncel la 88 de ani. îºi acceptã soarta relaxaþi. a avut o sãnãtate ºubredã.Îmbãtrînirea ºi moartea 97 Ce-ncheie-ãst hronic straniu ºi bogat: A doua lui pruncie ºi uitarea. care a murit pe 4 august 1997. iar avocatul a sfîrºit prin a-i plãti de trei ori contravaloarea casei. Vîrsta a treia poate fi totuºi o perioadã a unor mari realizãri. Nu dinþi. care avea în 1998 vîrsta de 115 ani ºi trãia într-un azil din San Francisco. Jonathan Swift (1667–1745) spunea cã nici un înþelept nu ºi-a dorit sã întinereascã. în august 1997. Noe (950). în funcþie de perspectiva fiecãruia. aceasta este vîrsta la care se suferã cel mai mult ºi fãrã consolare. Una dintre problemele studierii procesului de îmbãtrînire sau ale gerontologiei. ea bînd ºi fumînd pînã pe la 120 de ani! Un avocat din localitate a dorit sã-i preia casa ºi a consimþit sã-i plãteascã o sumã de bani anual pînã cînd va muri. sugerînd cã „viaþa ar fi de infinite ori mai veselã dacã ne-am naºte la vîrsta de 80 de ani ºi ne-am apropia treptat de cea de 18“. Dar femeia i-a supravieþuit. Regina Mamã ºi-a întîmpinat mulþimea de adoratori cu ocazia celei de-a 97-a aniversãri. Scriitorul american Mark Twain (1835–1910) a oferit un nou mod de abordare a problemei. Cea mai bãtrînã persoanã din lume. face referiri la oameni care au trãit pînã la vîrste impresionante: Matusalem (969 de ani). Nu trebuie uitat însã cã ºi tinereþea are problemele ei. Cu siguranþã. Spre sfîrºit. mai ales. Probabil cã pentru a-i putea înþelege pe bãtrîni cu adevãrat trebuie sã fim noi înºine bãtrîni. Bertrand Russell era încã activ în comitete internaþionale de pace la 94 de ani. cea mai bãtrînã persoanã din lume se pare cã a devenit Christian Mortensen. nu gust.

dar s-a înregistrat ºi o creºtere a speranþei de viaþã a celor de vîrstã mijlocie ºi a vîrstnicilor.5 ani. Cu toate acestea.7 ani. Ceea ce înseamnã cã existã mai mulþi centenari. ale inimii ºi ale rinichiului. care ar adãuga 15–17 ani persoanelor în vîrstã de 65 de ani. În Europa. Oamenii au început sã accepte aceste poveºti ºi sã creadã în mãsuri miraculoase. speranþa medie de viaþã la vîrsta de 80 de ani era de 6 ani. Îndepãrtarea oricãreia dintre ele ar avea un efect surprinzãtor de redus asupra speranþei de viaþã. în zone îndepãrtate. trei sferturi mureau dupã vîrsta de 65 de ani (iar trei sferturi dintre aceste decese surveneau ca urmare a bolilor de inimã. dupã cum am observat pînã acum. de obicei. în mare parte rezultatul unui numãr mai mic de decese survenite în perioada dificilã a copilãriei. cifra ajungînd în 1997 la 9 ani. în 1946. s-a calculat cã eliminarea tuturor formelor de cancer ar adãuga doar 1. acum se trãieºte cu siguranþã mai mult. În anul 1900. de obicei. Un efect mai important s-ar înregistra prin dispariþia tuturor bolilor majore ale vaselor sanguine. cea mai mare înregistrîndu-se în Japonia (82. altele care te aºteaptã. în 1996. speranþa lor de viaþã la naºtere a fost de 18-20 de ani. adesea muntoase. despre care se spunea cã sînt responsabile de longevitatea acestor indivizi. speranþa de viaþã.2 ani la speranþa de viaþã a unei persoane de 65 de ani.98 Moartea ºi cauzele care o provoacã oameni care trãiau pînã la vîrste înaintate. Omenirea a început deja sã se îndrepte spre o îmbãtrînire sãnãtoasã. la 66. În þãrile dezvoltate. cum ar fi consumul de iaurt sau de lapte fermentat de iapã ºi evitarea fumatului ºi a consumului de alcool. aproximativ trei sferturi din populaþie murea înaintea atingerii vîrstei de 65 de ani. De exemplu. în timp ce.3 ani în cazul vîrstei de 65 de ani ºi 0. Cifrele din SUA vorbesc de la sine. iar în SUA. în 1950. Aceasta era starea de fapt în Grecia la începutul epocii fierului ºi a bronzului. în prezent. a cancerului sau a atacurilor vasculare). iar în þãrile dezvoltate numãrul acestora creºte cu 8% anual.8 ani la naºtere. existã din ce în ce mai mulþi bãtrîni. precum Anzii. Prin urmare.6 pentru bãrbaþi.5 ani pentru femei ºi 76. Eliminarea tuturor bolilor infecþioase ar adãuga doar 0. Aceºtia locuiau. Din pãcate.6 pentru femei ºi 71. în timp ce în SUA este de 78. existã. în 99% din timpul total petrecut de oameni pe aceastã planetã. în secolul XVII. dar trebuie sã mai disparã multe boli înainte ca noi toþi sã putem trãi pînã la vîrsta maximã pe care ne-o permite specia. studierea cu atenþie a acestor poveºti a demonstrat cã toate erau false. . speranþa de viaþã ajunsese la 33. Himalaya sau Caucaz.2 ani pentru bãrbaþi). În Marea Britanie. ºi numai 2. În schimb. Dar dacã medicina te salveazã de o boalã. este chiar mai ridicatã. Acesta este.3 ani la cea a unui nou-nãscut.

ajutînd în mare mãsurã la îmbogãþirea cunoºtinþelor deþinute la ora actualã în materie de . La Spitalul Johns Hopkins din Baltimore. Henrietta Lacks a fost operatã în 1952 de cancer de col uterin. iar acestea erau celulele care se multiplicau ºi preluau funcþiile culturii pe mãsurã ce celulele bãtrîne mureau. în timp ce acelea prelevate de la þestoasa de Galapagos (care are o duratã de viaþã de 175 de ani) se divizau de circa 110 ori. separa jumãtate din celule ºi continua experimentul. SUA. Cînd numãrul celulelor se dubla. celulele trãiesc la infinit. fãrã ca respectivul cercetãtor sã ºtie. cantitatea totalã existentã dupã 34 de ani ar fi cîntãrit teoretic peste 20 de milioane de tone. Existã. conþineau ºi cîteva celule vii. Mai mult. în aceste condiþii. dupã care mor. Marele pionier în acest domeniu. Adevãrul referitor la îmbãtrînirea în eprubetã a fost dezvãluit prin cercetãrile efectuate de savantul american Leonard Hayflick.Îmbãtrînirea ºi moartea 99 Îmbãtrînirea în eprubetã Opinia generalã este cã. cîºtigãtor al Premiului Nobel. nu se poate controla în mod normal. aproape sãptãmînal. Valoarea umanã de 50 de diviziuni pentru o duratã de viaþã de aproximativ 80 de ani se potriveºte în acest sistem. deoarece celulele prelevate de la oameni de vîrsta a doua se divizau de mai puþine ori. Singurele celule care fac excepþie de la aceastã regulã sînt cele canceroase. într-o eprubetã. aceastã descoperire a fost importantã. Ele se divizau la o zi sau douã ºi au fost pãstrate pînã în prezent în culturã. a crescut fragmente de inimã de pui în eprubete. O probã de þesut i-a fost datã unui cercetãtor entuziast. Cu ocazia fiecãrei scindãri a culturii. În mod evident. aºadar. Alexis Carrel (1873–1944). Dacã ar fi reuºit sã cultive toate celulele în loc sã arunce jumãtate dintre ele în fiecare sãptãmînã. Adãugarea cu regularitate a unor noi celule fãcuse culturile sã parã nemuritoare. prin definiþie. a cãror multiplicare. Colonii de astfel de celule Hela au fost trimise cãtre laboratoare de cercetare din toatã lumea. A fãcut aceastã experienþã timp de 34 de ani ºi se pãrea cã. fiind numite celule Hela. celulele erau nemuritoare. care a reuºit sã cultive aceste celule în eprubete. o limitã naturalã. Substanþele nutritive includeau un extract de þesut embrionar care. Celulele provenite de la ºoareci nou-nãscuþi (cu o duratã de viaþã de 3 ani) se puteau diviza de 14 ori. numãrul de diviziuni scãzînd ºi mai mult în cazul celulelor provenite de la vîrstnici. Modul de fixare a acestei limite de diviziune celularã nu este explicat. numãrul de divizãri dãdea rezultate logice ºi în cazul comparãrii unor animale cu durate diferite de viaþã. cunoscîndu-se numai faptul cã este controlat genetic. savantul adãuga o cantitate proaspãtã de lichid nutritiv ce scãlda grãmãjoarele de celule. Concluzia referitoare la imortalitate era însã eronatã. Acesta a demonstrat cã celulele provenite din embrioni umani normali sînt capabile sã se dividã de aproximativ 50 de ori în condiþii de laborator.

iar vîrsta înaintatã nici mãcar nu apare printre primele 15 cauze de deces prezentate anual de OMS sau de guvernul Statelor Unite. fãrã a se cunoaºte însã motivele sau modul în care apar. nu este suficient. Ei vor sã afle dacã persoana decedatã avea cancer. în privinþa evoluþiei numãrului de celule nici un cancer nu creºte la fel de repede ca embrionul uman.) ªi celulele germinale se bucurã de un fel de nemurire. „Miocardie degenerativã“ (cedarea treptatã a inimii) sunã mai bine ºi. Iar ciclul este reluat de la o generaþie la alta. cum ar fi embrionii aflaþi într-o fazã timpurie. deoarece doctorii ºi patologii sînt interesaþi de boli. de exemplu. Cînd individul moare. Pînã în prezent. dacã persoana vîrstnicã ar fi fost rãpusã de pneumonie sau de vreo altã infecþie. ca restul celulelor corpului. Cei mai mulþi oameni au observat ce se întîmplã cu bunicii. Ovulul norocos ºi spermatozoidul ºi mai norocos se vor fi unit ºi dezvoltat într-un embrion. Linia celulelor germinale e nemuritoare. din ce cauzã a murit individul respectiv? A afirma cã doar „de bãtrîneþe“. cum ar fi spermatozoizii ºi ovulele. atacurile vasculare ºi accidentele. astfel cã aceasta a dobîndit o formã de nemurire. în timp ce restul organismului moare o datã cu fiecare generaþie (vezi capitolul 1). cea mai lungã perioadã în care celulele umane au fost pãstrate îngheþate ºi apoi readuse la viaþã cu succes dupã dezgheþare este de 32 de ani. Cu toate acestea. deºi oamenii considerã cã astfel de celule canceroase se multiplicã cu o vitezã uluitoare.100 Moartea ºi cauzele care o provoacã biologie celularã. Greutatea combinatã a tuturor celulelor descendente din acea cantitate iniþialã de þesut cervical este probabil de cîteva ori mai mare decît însãºi greutatea pacientei. Dar în acest caz sîntem interesaþi doar de bãtrîneþe – ºi se poate muri cu siguranþã de aºa ceva. Care sînt caracteristicile procesului normal de îmbãtrînire? Se pare cã acestea pot fi descrise destul de amãnunþit. O persoanã care îi observã ocazional . ar fi fost iarãºi acceptabil. un atac cerebral sau leziuni fatale. nu toate celulele germinale sînt distruse. Cu alte cuvinte. eºantioanele mici de þesut. unchii ºi mãtuºile lor pe mãsurã ce îmbãtrînesc. toatã lumea ar trebui sã fie interesatã. formele de cancer. Ce se întîmplã cu oamenii în timpul îmbãtrînirii normale? Pentru a analiza îmbãtrînirea „normalã“ trebuie eliminate toate acele cauze de deces care pot fi în principiu prevenite ca. bolile de inimã. deºi aceasta nu a fost studiatã atît de detaliat precum bolile cele mai comune. a suferit un atac de cord. dînd astfel naºtere generaþiei urmãtoare. Cum se pune problema în cazul criogeniei ºi al nemuririi? Probabil cã aceste celule singulare. avînd în vedere cã toþi îmbãtrînim. (Trebuie menþionat faptul cã. pot fi pãstrate la infinit la temperatura azotului lichid (–178°C). Aceastã ipotezã ridicã însã probleme.

a urmãrit ºi înregistrat cu meticulozitate creºterea unghiei degetului mare de la mîna sa stîngã de-a lungul unei perioade de 36 de ani. unghia ar fi ajuns la o lungime de cîþiva metri. Printre altele. firele de pãr se subþiazã. ºi nu de procesul de îmbãtrînire. Plãmînii îºi pierd elasticitatea ºi sînt mai puþin capabili sã facã faþã exerciþiilor fizice sau infecþiilor pulmonare. la colþurile ochilor. dacã nu ar fi fost tãiatã. Vindecarea plãgilor dureazã mai mult: o tãieturã nu se va mai vindeca sau o juliturã nu va mai dispãrea la fel de repede ca în cazul unei persoane tinere.6 milimetri pe an. nu este fatalã. Un tînãr are aproximativ 100 000 de fire de pãr pe cap. diferã de fenomenul tipic de calviþie. dar la baza acestora se produc modificãri în organe ºi þesuturi care duc. iar la femei. din cauza subþierii discurilor intervertebrale. la moarte. în final. începînd cu vîrsta de 30 de ani. doctorul a observat cã unghiile sale creºteau mai repede într-un mediu cãlduros. dureazã o secundã sau douã pînã cînd pielea revine în poziþia iniþialã.Îmbãtrînirea ºi moartea 101 poate urmãri procesul adeseori mai bine decît înºiºi bãtrînii. o datã cu înaintarea în vîrstã. Bean. Pielea îºi pierde din elasticitate ºi se subþiazã. Grãsimea corporalã tinde sã se aºeze într-o mai mare mãsurã pe coapse ºi pe ºolduri. atribuit unor cauze genetice ºi hormonale. Scãderea acestui numãr. Rezistenþa scade. care apare la bãrbaþi. motiv pentru care cei în vîrstã se îmbolnãvesc destul de uºor de pneumonie („prietena . Dacã o cutã de pe dosul palmei este ridicatã ºi apoi i se dã drumul. Unghiile cresc mai greu dupã împlinirea vîrstei de 30 de ani ºi încep sã aparã crãpãturi ºi alte anomalii. s-au oprit din creºtere în perioada în care a suferit de oreion ºi creºteau mai repede cînd era tînãr. Cele mai severe modificãri ale structurii pielii apar în zonele expuse la soare. deoarece schimbãrile se produc treptat. Pãrul începe sã scadã din punct de vedere cantitativ. precum ºi în alte zone se formeazã riduri. în jurul buzelor. La bãrbaþi pot apãrea fire de pãr suplimentare în nãri. fiind cauzate tocmai de aceastã expunere.“ Nici una dintre aceste modificãri. adeseori într-o fazã timpurie a vieþii. De asemenea.B. luatã individual. dupã menopauzã. Un celebru medic american. Dupã cum spunea un scriitor anonim: „Bãtrîneþea înseamnã cã din ce în ce mai multe lucruri se întîmplã pentru ultima oarã ºi din ce în ce mai puþine pentru prima oarã. dr. Modificãrile produse de vîrstã Înãlþimea scade cu aproximativ 1. se rup mai uºor ºi îºi pierd pigmentul. W. Apare ºi un sentiment de tristeþe. Pe mãsurã ce pielea devine tot mai laxã. pe buza superioarã ºi pe faþã. urechi ºi sprîncene. În acest interval.

dar memoria evenimentelor recente ºi a numelor proprii slãbeºte (amnezie senilã). Tragedia îmbolnãvirii unui prieten sau a unei rude apropiate de Alzheimer constã în faptul cã. Totuºi. La ei nu apare nici o schimbare a dimensiunilor testiculare: cel puþin iniþial. de exemplu în hipocamp. Ideea potrivit cãreia toþi pierdem mii de neuroni zilnic încã de la o vîrstã fragedã pare a fi falsã. O . un hormon masculin. din punct de vedere psihic persoana este cu totul alta. asociate osteoartritei. cauzatã parþial de leziunile articulare apãrute în alte perioade ale vieþii. le este recomandat vaccinul antigripal. producînd treptat o schimbare deosebit de severã. Viaþa sexualã este afectatã de menopauzã în cazul femeilor ºi de reducerea activitãþii sexuale la bãrbaþi. Boala Alzheimer este însã ceva total diferit. la douã treimi dintre bãrbaþii trecuþi de 60 de ani sforãitul a ajuns o obiºnuinþã. O infecþie de care ar fi scãpat la vîrsta de 50 de ani le poate fi fatalã la 70. întrebarea care se pune fiind dacã acesta este motivul pentru care au loc schimbãrile. similar cu funcþia ovarianã la femei. ºi activitatea muscularã scade în intensitate: bãtrînii nu mai au forþa sã ridice sau sã care greutãþi. iar rezistenþa fizicã le scade foarte mult. inclusiv la variaþiile de temperaturã. Sînt mai predispuºi la un somn însoþit de sforãituri. Nu apar modificãri de personalitate. O datã cu înaintarea în vîrstã. testiculul continuã producerea de aproximativ 10 milioane de spermatozoizi zilnic. Starea psihicã poate suferi ºi ea modificãri. Rãspunsul ar fi nu. deoarece bolta palatinã se prãbuºeºte.102 Moartea ºi cauzele care o provoacã bãtrînilor“) ºi. deoarece administrarea unor cantitãþi suplimentare de testosteron bãtrînilor nu produce nici o schimbare. Testiculele bãtrînilor produc o cantitate mai micã de testosteron. Alte caracteristici obiºnuite sînt durerile articulare ºi reumatismul. suficientã pentru popularea întregii planete în numai ºase luni. Apar modificãri ºi în ceea ce priveºte somnul: bãtrînii beneficiazã mai puþin de tipul de somn asociat cu miºcãrile oculare rapide ºi cu visele. De asemenea. precum ºi cele mai bune performanþe la cursele de 100 de metri sau de maraton se obþin în intervalul 25–35 de ani. din acest motiv. deºi chipul ºi corpul sînt cele cunoscute. familiare. Timpii de reacþie cresc. funcþia testicularã scade. Acest fenomen se produce din cauza distrugerii treptate a celulelor nervoase ºi a pãstrãrii unor conexiuni mai simple din anumite zone ale creierului. astfel încît bãtrînii sînt mai sensibili la frig (hipotermie) ºi la temperaturi mai ridicate. forma fizicã maximã ºi coordonarea muscularã optimã. Adeseori. dar acest lucru se datoreazã parþial ºi lipsei de activitate. prostata se mãreºte ºi provoacã dificultãþi la urinare. Persoanele septuagenare care fac regulat gimnasticã sînt într-o formã fizicã mai bunã decît sexagenarii sedentari. Oamenii în vîrstã dorm mai puþine ore decît în mod normal ºi se trezesc foarte uºor.

Auzul pierde din acuitate. Douã treimi dintre cei care au depãºit vîrsta de 70 de ani suferã de disfuncþii erectile chiar ºi atunci cînd îºi doresc contactul sexual. prepuþul clitorisului se micºoreazã. În aceste cazuri. Aceastã disfuncþie poate fi tratatã cu injecþii ºi diverse metode mecanice. Vederea se deterioreazã ºi ea în majoritatea cazurilor. necesitînd o stimulare fizicã directã pentru a obþine o erecþie. Unele modificãri se pot datora ºi expunerii la zgomote puternice în fazele timpurii ale vieþii. Cataracta ºi prezbitismul pot fi tratate. pe de o parte din cauzã cã au o activitate . În zona genitalã. dezamãgitoare. majoritatea din cauza cataractei. inclusiv a luminii indirecte ce cade tangenþial. orbirea este inevitabilã. Este de aºteptat ca sexagenarii din India sã-ºi dubleze numãrul pînã în anul 2016. în sensul cã unii oameni percep mai greu tonurile înalte dupã împlinirea vîrstei de 70 de ani.Îmbãtrînirea ºi moartea 103 descoperire recentã (din noiembrie 1997). reducîndu-se capacitatea de a focaliza la distanþe mici (prezbitism). De asemenea. Prinþesa Metternich. mai puþin sunetele puternice. ejacularea e redusã ºi orgasmul.) ªi obiceiurile alimentare suferã modificãri. nu pot fi ajutaþi. iar activitatea sexualã redusã se datoreazã cel mai adesea pierderii partenerului sau lipsei de interes a acestuia. Avînd în vedere cã aceste tonuri nuanþeazã toate consoanele. De asemenea. ºi simþul olfactiv suferã modificãri. a rãspuns: „Nu ºtiu. ºi la peste 90% dintre cei care au peste 75 de ani. De asemenea. manifestîndu-se la trei sferturi dintre cei cu vîrste cuprinse între 65 ºi 75 de ani. iar perniþa de grãsime pubianã se atrofiazã. reducîndu-se capacitatea de detectare a unor mirosuri puternice. modificãrile fizice se bazeazã pe un numãr mai mic de hormoni sexuali dupã menopauzã. 80% dintre aceºtia avînd peste 60 de ani. bãtrînii consumã cantitãþi mai mici de hranã. aproape absent. eu am doar 65 de ani“. Chiar erecþia devine o problemã. cînd vor fi 112 milioane. În cazul femeilor în vîrstã. fiind provocatã de modificãrile proteice din cristalin ºi de acþiunea luminii solare. (În India existã la ora actualã 12 milioane de persoane nevãzãtoare. vaginul devine rigid. De obicei. ei se excitã mai greu la stimuli sexuali. este aceea cã la bãtrîni volumul de lichid seminal se reduce. Bãtrînii aud. ºi cataracta e o afecþiune des întîlnitã. întrebatã la ce vîrstã o femeie nu mai poate avea viaþã sexualã. dar numai o micã parte dintre suferinzi încearcã sã se trateze. afecþiunea poate provoca dificultãþi în înþelegerea unei conversaþii în prezenþa unui zgomot de fond. Nu existã nici o dovadã concretã a unei scãderi a libidoului. afecþiune ce reprezintã moartea straturilor celulare ce reacþioneazã la luminã. iar pereþii acestuia se subþiazã. de asemenea. Aceastã afecþiune se datoreazã îngroºãrii ºi diminuãrii capacitãþii de acomodare a cristalinului în timpul focalizãrii ºi apare la aproape toþi bãtrînii. numai cã aceia care suferã de degenerare macularã.

Cauza este osteoporoza. iar aceastã pierdere de masã osoasã se manifestã mai pregnant la femei. probabil. provocînd o afecþiune numitã arteriosclerozã. pierderea interesului de a gãti ºi. Rinichii devin mai puþin eficienþi în rolul lor de curãþare a sîngelui de reziduuri. de asemenea. ºi de o viaþã sedentarã. cã lemnul vechi arde cel mai bine ºi cã pînza învechitã este cea mai albã dupã spãlare? Soldaþii bãtrîni. pe partea interioarã a pereþilor arteriali se pot depune substanþe grase. Pereþii arterelor se îngroaºã. care . Ne punem întrebãri în legãturã cu vîrsta þestoasei de Galapagos. izolarea socialã. iar amanþii bãtrîni sînt cei mai fideli“ (John Webster. faptul cã bãtrînii diferã foarte mult unul de altul: unii aratã deja vîrstnici la 55 de ani. în timp ce alþii sînt încã foarte sãnãtoºi la 70–80 de ani. ceea ce înrãutãþeºte ºi mai mult situaþia.104 Moartea ºi cauzele care o provoacã fizicã mai redusã ºi o masã muscularã diminuatã. Iatã cîteva rînduri încurajatoare: „Nu se spune cã vinul vechi este cel mai bun. În plus. sînt cei mai de nãdejde. ºi de un dezechilibru hormonal. 1590–1625). produsã ºi de regimul alimentar. Dar chiar ºi cei ce nu suferã de arteriosclerozã îmbãtrînesc ºi se pare cã aceastã boalã nu afecteazã animalele foarte bãtrîne. Oasele devin mai uºoare ºi mai fragile dupã vîrsta de 50 de ani. iar pe de altã parte deoarece au un metabolism mai lent. provocînd îngustarea ºi rigidizarea vaselor de sînge. fireºte. Dupã întocmire. Fiinþele umane sînt probabil singura specie de pe pãmînt care trãieºte în mod obiºnuit mai mult decît dantura sa. Bãtrînii pot ajunge cu uºurinþã malnutriþi în urma unor combinaþii de factori printre care se numãrã sãrãcia. pierderea mirosului ºi a gustului. dar ºi de procesul de îmbãtrînire. sã devinã mai dificilã din cauza pierderii danturii. dragii mei. Aceastã afecþiune are un efect evident asupra alimentãrii san- guine a organelor vitale. Ce provoacã îmbãtrînirea normalã? Modul clasic de a încerca sã se înþeleagã procesul de îmbãtrînire a fost observarea oamenilor foarte în vîrstã sau a animalelor ce trãiesc foarte mult. cã merele trecute sînt cele mai delicioase. lipsitã de exerciþii fizice. Consumarea alimentelor poate. în acest catalog al felului în care se degradeazã fiinþa umanã trebuie subliniat. nu numai procesului natural de îmbãtrînire. Creierul bãtrînilor cîntãreºte mai puþin. Aºa cum am arãtat mai sus. deºi aceasta se datoreazã parþial ºi unei boli propriu-zise a rinichilor. acest fenomen se datoreazã în principal pierderii treptate a celulelor nervoase. pierzînd în intervalul cuprins între 25 ºi 70 de ani aproximativ 100 de grame. provocatã cel mai adesea de carii dentare sau de boli periodontale. a unei absorbþii mai scãzute a substanþelor nutritive din intestin. care se datoreazã în mare parte regimului alimentar sau altor factori de mediu.

Presupunînd cã aproximativ 50 de oameni din fiecare milion de locuitori au peste 100 de ani. dar nu au vreun regim alimentar comun sau alte obiceiuri decît majoritatea oamenilor. certificatele de naºtere nu erau obligatorii pînã în 1837. Centenarii sînt. Cum reuºesc sã supra- vieþuiascã? Cea mai vîrstnicã persoanã înregistratã oficial avea 122 de ani (vezi mai sus). ceea ce înseamnã cã nu poate fi acceptatã nici o revendicare a unei vîrste de 115 ani decît dacã a fost împlinitã dupã 1952. în Suedia 7.Îmbãtrînirea ºi moartea 105 ajunge pînã la 175 de ani sau cu oamenii centenari. Încercãrile de descoperire a secretului acestei longevitãþi nu au dat rezultate deosebite. Regina care trimite cîte un mesaj de felicitare fiecãrei persoane care îºi sãrbãtoreºte a 100-a aniversare va avea nevoie de o mulþime de plicuri. De partea cealaltã se situeazã cei ce trãiesc anormal de puþin. Se simt bãtrîni ºi. deoarece. sau straturilor adãugate anual la solzii peºtilor. Unii nu au fumat sau nu au bãut niciodatã. Cel mai simplu este sã ne concentrãm atenþia asupra celor care au atins pragul de 100 de ani (centenarii). dar alþii au fãcut-o. au avut parte de majoritatea efectelor procesului normal de îmbãtrînire. În Anglia. persoane independente ºi deschise. în 1951 existînd 271 de centenari. în 2000 peste 100 000 ºi vor fi peste 1 milion pînã în anul 2080. dar chiar ºi aºa. în lipsa unui certificat de naºtere care sã ateste aceastã afirmaþie. în 1991 – 4 400. Moartea prematurã poate fi provocatã de mai multe afecþiuni: . în 1971 – 1 185. Oamenii îºi doresc sã poatã spune cã au 100 de ani ºi. uneori e dificil sã deosebim lucrurile reale de cele inventate. Acelaºi fenomen are loc ºi în Marea Britanie. din pãcate. putem merge mai departe ºi afirma cã aproape 1 din 40 de centenari are peste 105 ani. Mulþi centenari au rude apropiate care au atins vîrste înaintate. Se ºtie cã persoanele de peste 100 de ani sînt din ce în ce mai multe. în general. Reacþia normalã faþã de o persoanã care afirmã cã are 100 de ani este cea de scepticism. iar mulþi savureazã încã aceste plãceri ale vieþii. Cazurile din Europa sînt cele mai numeroase: în Belgia se înregistreazã 5 centenari la fiecare 100 000 de locuitori. iar cel puþin 3 din 4 centenari sînt femei. Un singur lucru este cert. nici o altã metodã nu poate furniza informaþii sigure asupra vîrstei oamenilor – nu existã nimic asemãnãtor cercurilor din trunchiurile copacilor. sau zonelor de creºtere a cerii din urechea balenelor. În SUA existau în 1986 aproximativ 25 000. iar în 2030 se preconizeazã sã se ajungã la 30 000. desigur. iar 1 din 40 dintre aceºtia are peste 110 ani (adicã 1 din 40 de milioane de americani). ºi anume acela cã longevitatea e geneticã. este mai bine sã fim sceptici.

dupã cum am observat mai sus. Modificãrile provocate în mod normal de procesul de îmbãtrînire. Aceste boli furnizeazã vreo informaþie utilã referitoare la procesul normal de îmbãtrînire? Probabil cã nu. – Sindromul Downs. Dacã îmbãtrînirea s-ar datora numai uzurii. dacã sînt cercetaþi indivizii cu o duratã scurtã de viaþã. survin într-o fazã timpurie a vieþii. pãrul începe sã cadã. iar arterele se sclerozeazã. este greu de explicat de ce. ei posedã cel mai mare raport creier/corp. menopauza se produce mai repede. de obicei în urma unui infarct sau a unui atac cerebral. Deoarece fiinþele umane sînt mamiferele cu cea mai lungã duratã a vieþii. studiind afecþiuni cum ar fi progeria sau sindromul Werners. deoarece creierele mari. procesul survine atît de devreme. Curînd. Vîrsta medie la care survine moartea. prezentînd o anomalie a unei gene ce asigurã funcþionarea corectã a ADN-ului. . nocive. au nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza ºi. Chiar faptul cã lista este destul de lungã dovedeºte cã nimeni nu cunoaºte cu exactitate care ar fi aceste cauze. în cazul acestor boli. Se poate trage însã o concluzie. deºi oamenii nu au cel mai mare creier. pielea se zbîrceºte. Acest lucru influenþeazã durata de viaþã. Totuºi. Animalele cu creiere mai mari trãiesc mai mult ºi. care nu iau parte la procesul normal de îmbãtrînire. ar fi interesant sã se afle ºi cãrui fapt se datoreazã acest lucru. ªi aceastã boalã este rarã. deºi genele defecte ce accelereazã îmbãtrînirea nu au fost identificate. de asemenea. iar psihicul se dezvoltã aparent normal. Creºterea fizicã este însã mult încetinitã. – Sindromul Werners. puþini depãºind vîrsta de 50 de ani. dar aproape de douã ori mai frecventã decît progeria. Unul dintre factori ar fi dimensiunea creierului.106 Moartea ºi cauzele care o provoacã – Progeria este o afecþiune extrem de rarã. nu se pot afla prea multe despre îmbãtrînirea normalã. Persoanele care suferã de sindromul Downs (o altã afecþiune geneticã) prezintã multe caracteristici de îmbãtrînire prematurã. iar chipul capãtã un aspect de pasãre. bãtrînii sînt în continuare folositori speciei. La femei. cercetãtorii au prezentat nenumãrate teorii referitoare la cauzele îmbãtrînirii normale. Din acest motiv. aceasta se dovedeºte a fi provocatã adeseori de mutaþii genetice specifice. Are tot o bazã geneticã. de origine geneticã. Dificultatea studierii cauzelor îmbãtrînirii constã în faptul cã. precum pierderea pãrului sau albirea lui. Bolnavul poate avea un aspect normal în primii ani de viaþã. cataractele ºi degradarea pielii. adaptabile. este de 12–13 ani.

. S-ar pãrea cã prea multã hranã îi omoarã de timpuriu. în libertate. Se poate modifica aºadar durata de viaþã prin schimbarea vitezei de viaþã fie cu ajutorul unui regim alimentar. iar inima fiecãruia bate de aproximativ acelaºi numãr de ori. va muri tînãr. ªoarecii mai bãtrîni se aflã într-o formã bunã. ºi nu existã nici o dovadã evidentã cã pentru un anumit animal o vitezã crescutã de viaþã. peºti sau insecte supuse unor regimuri alimentare asemãnãtoare. Trebuie sã mai fie însã ºi alþi factori. nu existã dovezi în legãturã cu ceea ce s-ar întîmpla în cazul fiinþelor umane. de cele mai multe ori. doar 3 ani. iar efectul e mai mic în cazul începerii acestui regim alimentar la mijlocul vieþii. ar fi de aºteptat ca viaþa sã le poatã fi prelungitã prin impunerea unor restricþii alimentare. în timp ce. cum ar fi vitaminele ºi mineralele. trãiesc mai mult. Primul trãieºte pînã la 69 de ani. iar cu cît raportul proteine/ carbohidraþi din alimentaþie este mai mare. de exemplu. reuºind încã sã parcurgã zilnic circa un kilometru pe propriile lor picioare. alimentaþia lor este neregulatã ºi. cu atît mai bine. Este cunoscut încã din anii 1930 faptul cã ºobolanii hrãniþi cu alimente sãrace în calorii. ei consumã în timpul vieþii cam aceeaºi cantitate de calorii pe kilogram/corp. Avînd în vedere cã persoanele supraponderale au o speranþã redusã de viaþã. deoarece ºobolanii cãrora li se impune un anumit regim alimentar devin infertili. Sînt totuºi ºi excepþii. iar cei cu o dietã strictã trãiesc la fel de mult ca în cazul în care ar fi fost sãlbatici. Ar fi interesant de aflat dacã la aceste animale creierul ºi intelectul se dezvoltã normal în urma restricþiilor alimentare. Cu toate acestea. Sã luãm. un individ îºi începe viaþa cu o cantitate limitatã de energie potenþialã. fie prin controlul temperaturii? Rãspunsul oferit de experimentele realizate pe animale ar fi cã speranþa de viaþã poate creºte dacã se þine cont de alimentaþie. bine determinatã. ªoarecii supuºi unui regim ce conþine aproximativ jumãtate din numãrul de calorii pe care l-ar consuma în mod normal prezintã o creºtere de 50% a longevitãþii. adicã un consum crescut de energie. iar al doilea. De ce trãiesc mai mult? S-a sugerat cã ºobolanii de laborator sînt hrãniþi cu cantitatea maximã pe care o pot mînca. Ce semnificaþie au aceste informaþii pentru oameni? În þãrile dezvoltate existã un procent foarte mare de persoane cu o greutate excesivã. Aceeaºi prelungire a vieþii se observã ºi la alte rozãtoare. Sînt subnutriþi. înseamnã o îmbãtrînire mai rapidã. dar nu malnutriþi. cazul elefantului ºi al ºoarecelui. insuficientã.Îmbãtrînirea ºi moartea 107 Viteza cu care se deruleazã viaþa Conform acestei teorii. Dacã el trãieºte intens ºi îºi consumã rapid energia. Dar ce s-ar întîmpla în cazul unor restricþii moderate aplicate persoanelor cu greutate normalã? Ar trãi ei mai mult? Din pãcate. dar cu un surplus de substanþe esenþiale.

Temperatura este un alt factor potenþial. Pasãrea colibri trãieºte pînã la 8 ani. rãcorindu-se în timpul zilei. în încercarea de a-ºi pãstra constantã temperatura corpului. iar pãstrarea animalelor pe perioade îndelungate în vederea studierii procesului de îmbãtrînire ridicã prea multe probleme pentru cercetãtori. unele dintre aceste observaþii pe animale ar putea fi neconcludente. însã. însã dafnia (puricele-de-apã) trãieºte mai mult cînd scade temperatura ºi moare mai devreme dacã aceasta creºte. Distanþa de la arahnide la oameni e la fel de mare. Prin urmare. Rãcirea sîngelui în timpul iernii le adaugã ani suplimentari. populare ce spunea cã multe boli sînt provocate de toxine. faptul putînd fi asociat cu scãderea considerabilã a temperaturii corpului în timpul nopþii. Animalele cu sînge rece trãiesc. ar fi greu de tras unele concluzii în privinþa duratei de viaþã. celor mai multe mamifere accelerîndu-li-se metabolismul în condiþiile unor temperaturi scãzute. Aºadar. în ciuda dimensiunilor ei reduse ºi a intensitãþii activitãþii metabolice. Ca atare. referitoare la crapi care trãiesc sute de ani. dar experimentele se aflã încã într-o fazã incipientã pentru a se putea trage vreo concluzie în privinþa efectului acestui regim asupra longevitãþii. Simplul aspect ºi miros al conþinutului intestinelor fãcea evident faptul cã acolo se afla o sursã foarte mare de îmbolnãvire. Animalele prezintã. deºi au existat ºi mãrturii discreditate apoi. Distanþa de la insecte la fiinþele umane este considerabilã. de exemplu hamsterii. mai mult. Acumularea de reziduuri Teoria referitoare la procesul de îmbãtrînire a apãrut ca urmare a unei credinþe vechi. reacþii metabolice complexe la modificarea temperaturii mediului lor ambiant. nu este de mirare cã se mai ºi îmbolnãveau. observãm cã aceºtia trãiesc mai mult cu cît îºi petrec mai mult timp hibernînd. Sturionul (mai apropiat de oameni. dar unele specii de pãianjeni trãiesc pînã la 70 de ani în captivitate. dar acestea implicã ºi costuri ridicate. iar liliacul indian trãieºte pînã la 31 de ani. dacã oamenii absorbeau constant toxinele produse de miliardele de microbi din intestine. cum este cazul celor care trãiesc în apropierea Cercului Polar. Liliecii procedeazã invers. necesitînd folosirea unui numãr foarte . dar încã destul de departe) poate atinge 82 de ani. constipaþia era consideratã o afecþiune serioasã.108 Moartea ºi cauzele care o provoacã Maimuþele supuse unui regim alimentar sãrac în calorii prezintã o întîrziere a maturizãrii somatice ºi sexuale. într-adevãr. dacã stau permanent în aceste condiþii. Testele fãcute pe primate furnizeazã rezultate mai edificatoare pentru oameni decît cele pe ºobolan ºi ºoareci. Dacã studiem animalele ce hiberneazã. Oricum. Animalele cu sînge rece trãiesc mai mult timp la temperaturi scãzute.

dar examinarea celulelor vîrstnicilor nu dezvãluie anomalii ale proteinelor care sã justifice procesul de îmbãtrînire. apare cataracta. de exemplu. degradîndu-le. Aceºtia sînt instabili din punct de vedere chimic ºi se lipesc cu uºurinþã de alte molecule. În organism. Prevenirea formãrii lor se realizeazã cu ajutorul antioxidanþilor. proteinele care se recicleazã. Au toxinele ºi alte substanþe nocive capacitatea de a se acumula în organism ºi de a provoca îmbãtrînirea? Rãspunsul ar fi nu. cunoscute sub numele de dismutazã ºi catalazã supraoxidicã. deoarece oxidarea face parte din procesul de descompunere. dar aceste acumulãri nu par sã constituie nici un inconvenient în acest sens. Radicalii liberi Sînt fragmente moleculare formate în celule.Îmbãtrînirea ºi moartea 109 mare de laxative. Antioxidanþii se adaugã în alimente în calitate de conservanþi. foarte puternic. lipofucsina) se acumuleazã în celulele nervoase. astfel cã anomaliile încep sã se acumuleze. sînt antioxidanþi. în contact cu oxigenul. nedoriþi. Asocierea cu procesul de îmbãtrînire este sugeratã de faptul cã hrãnirea ºoarecilor sau a musculiþelor de oþet cu mari cantitãþi de antioxidanþi le prelungeºte viaþa. proteinele încep sã funcþioneze defectuos. De asemenea. Teoria bolilor provocate de toxine a atins un asemenea nivel în anii 1920. Cînd fenomenul are loc în cazul proteinei speciale din cristalin. Arderea glucozei prin intermediul oxigenului reprezintã principala sursã de energie ºi principalul sistem de întreþinere a vieþii celulelor. iar anumite substanþe existente în mod natural în alimente. insomnie. Cercetãtorii . o datã cu înaintarea în vîrstã. Chiar ºi în prezent existã mulþi adepþi ai spãlãrii (irigãrii) intestinului. colagenul (o proteinã) din coada lor îºi pierde din elasticitate din cauza unei „reticulãri“ (legarea ºirurilor separate) treptate a proteinei. dar apar astfel ºi produºi secundari de reacþie. depresie etc. numiþi radicali liberi sau agenþi oxidanþi. miocardice ºi musculare. distrugîndu-se ºi refãcîndu-se constant. Aceastã teorie nu este total eronatã. Este cunoscut faptul cã. obosealã. anumiþi pigmenþi (de ex. încît un celebru chirurg londonez îndepãrta porþiuni importante din intestin pentru a trata boli nedefinite ce se manifestau prin migrene. Unul dintre aceºtia. cum ar fi vitaminele E. Se cunosc destul de multe lucruri despre aceºti radicali liberi. este numit supraoxid. nu se mai refac atît de repede în cazul vîrstnicilor. C ºi beta-carotenul. Ca urmare a acestui fenomen. dureri de spate. aceºti radicali liberi sînt distruºi de niºte enzime speciale. Modificãrile din proteine Pe mãsurã ce ºobolanii îmbãtrînesc.

astfel fiind afectat controlul bine echilibrat al celulelor de cãtre gene. în schimb. nu o cauzã propriu-zisã a îmbãtrînirii. ADN-ul unei celule suferã zilnic mii de mici defecþiuni. Anticorpii sînt produºi în cantitãþi relativ mici ºi atacã celulele propriului organism. În al doilea rînd. Aceasta ar fi o posibilã explicaþie a îmbãtrînirii naturale: gena defectã produce astfel de proteine. chiar dacã nu ar atinge vîrsta de 100 de ani. dar organismul reparã în mod natural defectele sau greºelile de copiere. În cazul persoanelor normale. În cazul vîrstnicilor. Un alt comportament anormal este acela prin care genele nocive preexistente devin active o datã cu înaintarea în vîrstã. ceea ce . care este mesajul referitor la radicalii liberi ºi la îmbãtrînire? Longevitatea mai mare a animalelor hrãnite cu cantitãþi mari de antioxidanþi s-ar datora mai ales apariþiei tîrzii sau chiar prevenirii formelor de cancer. animalele cu o viaþã mai lungã au mai multe enzime ce distrug radicalii liberi. Aºadar. iar cele care au loc în organele vitale ale corpului (mutaþiile somatice) duc la proasta funcþionare a celulelor.110 Moartea ºi cauzele care o provoacã afirmã cã animalele cu o duratã mai mare de viaþã au. interzicerea utilizãrii automobilelor ar creºte speranþa de viaþã a populaþiei fãrã a afecta durata acesteia. creºte speranþa de viaþã. fie inactive în fazele timpurii ale vieþii. în general. fiindcã aceste afecþiuni apar mai rar sau apariþia lor este întîrziatã. Comportamentul anormal al genelor Îmbãtrînirea este asociatã incontestabil caracteristicilor genetice. Unele celule imunitare îºi reduc gradul de activitate. niveluri mai ridicate de astfel de enzime protectoare. Modificãri ale sistemului imunitar Pe mãsurã ce se înainteazã în vîrstã. Aceastã situaþie nu se manifestã la toate mamiferele ºi se pare cã fenomenul ar fi un efect secundar al modificãrilor din celulele nervoase ºi din hormonii care controleazã imunitatea. Majoritatea oamenilor s-ar mulþumi însã cu creºterea speranþei de viaþã. ºi nu durata ei efectivã. Aceste gene cu acþiune întîrziatã sînt fie controlate. sistemul de depanare nu mai este la fel de eficient. Cu alte cuvinte. se constatã o scãdere a activitãþii sistemului imunitar. Similar. iar defecþiunile provocate de mutaþii se acumuleazã (potrivit teoriei). Majoritatea mutaþiilor sînt nocive. existînd mai multe cãi prin care se poate produce acest fenomen. mecanismul genetic (ADN-ul genelor) suferã constant mutaþii datorate radiaþiilor naturale sau copierii greºite a genelor în momentul diviziunii celulare. bolilor de inimã ºi afecþiunilor degenerative ale sistemului nervos.

iar aceste boli sînt cauzate. dupã cum s-a analizat în capitolul 2. oricum. pentru ca aceastã duratã normalã sã fie atinsã. Probabilitatea supravieþuirii.Îmbãtrînirea ºi moartea 111 duce la proasta funcþionare a celulelor. în cazul oamenilor s-ar aplica cu totul alte reguli. scãzînd la 20 pînã la 40 în cazul persoanelor de vîrstã medie. ar fi cu siguranþã unul pe termen lung. cu o duratã de mai multe secole. Dacã un astfel de experiment realizat pe orice animal ar furniza rezultate asemãnãtoare. Este posibil ca îmbãtrînirea sã fie provocatã de epuizarea capacitãþii de divizare a celulelor? Este cunoscut faptul cã aceastã capacitate se reduce pe mãsurã ce individul înainteazã în vîrstã. depinde însã de bolile care ne ucid prematur. Dar nici de data asta nu existã vreo o dovadã sigurã cã lucrurile ar sta aºa. În cadrul unui experiment deosebit de interesant. Centenarii au. atunci durata maximã de viaþã a oamenilor ar putea fi ridicatã de la 110 la cel puþin 150 de ani. rude în vîrstã. cu o duratã medie de viaþã de numai 39 de zile. Au obþinut musculiþe cu o duratã medie de viaþã de 72 de zile. în principal. fiind deja identificate aproximativ 15 gene responsabile pentru longevitate. Dacã s-ar lua vreodatã în considerare un astfel de experiment. ºi fiecare specie de animale are o duratã de viaþã determinatã de genele proprii. prin împerecherea musculiþelor la vîrsta de 2 sãptãmîni. în general. dupã cum am precizat deja. ceea ce pare posibil. fiind folositã în cercetãrile asupra procesului de îmbãtrînire încã din anul 1913. spre deosebire de exemplarele „normale“. ºi la 10–20 în cazul probelor de þesut prelevate de la persoane . este organismul preferat pentru studiile de geneticã. singura influenþã evidentã asupra duratei de viaþã este cert cea de naturã geneticã. de stilul nostru de viaþã ºi de mediul înconjurãtor. Musculiþa-de-oþet (Drosophila). în mãsura în care acest proces ar avea vreo semnificaþie biologicã. timp de 10 ani cercetãtorii au folosit pentru reproducere doar musculiþele care au supravieþuit pînã la vîrsta de 10 sãptãmîni. dupã cum era de presupus. sînt capabile de un numãr maxim de aproximativ 50 de diviziuni. Chiar ºi aºa. Ei selectaserã astfel genele pentru obþinerea unei durate cît mai mari de viaþã. dupã care au comparat aceastã colonie cu una pãstratã în mod obiºnuit. Celulele noastre nu se mai divid Celulele umane. Mesajul cel mai important de reþinut este acela cã genele ne controleazã durata de viaþã. mecanismul propriu-zis al îmbãtrînirii acestor musculiþe nu este încã înþeles ºi. În prezent se cunosc mai multe amãnunte despre caracteristicile genetice ale drosofilei decît ale oricãrui alt animal. Totuºi. care se înmulþeºte extraordinar de repede în condiþii de laborator. Numãrul de 50 de diviziuni este valabil pentru celulele embrionare. dupã cum am observat.

distrugîndu-le. mulþi dintre noi sîntem morþi. se divid doar de 10–20 de ori. la nivel molecular. Ar trebui aºadar ca o persoanã sã se simtã responsabilã pentru faptele comise de „celãlalt“ cu mai bine de ºapte ani în urmã? La ora actualã. Organismele îmbãtrînesc ºi mor din cauza modificãrilor ce au loc la nivelul fiecãrei celule. Dacã un microb nu se mai poate multiplica. Celulele nervoase.112 Moartea ºi cauzele care o provoacã cu o vîrstã înaintatã. incapabile sã se mai dividã. intestine. incapabil de a se reproduce. Dar omul nu moare din cauzã cã nu se mai pot diviza celulele sale. Aºadar. astfel cã nu-ºi pot completa pierderile provocate de boalã. oamenii sînt însã mai înþelepþi. de exemplu. celulele din alte zone ale corpului (piele. George Bernard Shaw (1856–1950) a afirmat odatã cã fiecare celulã a corpului se reînnoieºte la fiecare 7 ani. iar ADN-ul celulei nu se „reface“. În schimb. nu îmbãtrînim fiindcã ne mor din ce în ce mai multe celule. mãduva osoasã) se divid încontinuu pînã în momentul morþii. Într-adevãr. ºi nu pentru cã nu se mai divid celulele. dar dacã nu se poate reproduce. dar nu existã nici o dovadã evidentã cã acest fenomen ar avea vreo legãturã cu procesul natural de îmbãtrînire. se datoreazã faptului cã celulele nervoase nu se divid. iar viruºii poliomielitei pot provoca paralizie. Steril înseamnã sterp. care suferã de sindromul Werners. dar acest lucru nu o determinã. Dar într-o lucrare despre moarte trebuie fãcute anumite menþiuni ºi despre moartea unei celule individuale. Ce anume distruge celulele? În primul rînd. dar mai puþine. Disponibilitatea oamenilor la boala Alzheimer. Teoretic. nu se mai divid din momentul formãrii creierului fetusului. Numãrul maxim de diviziuni celulare este asociat cu durata de viaþã a fiinþelor umane. iar termenul „sterilitate“ este folosit pentru a descrie un instrument chirurgical sau un pansament lipsit de germeni. ceea ce ar însemna cã. de exemplu. Microbul poate fi viu în sensul cã existã. o persoanã se schimbã complet la fiecare 7 ani. multe forme de diaree sînt cauzate de viruºi ºi bacterii care distrug celulele ce cãptuºesc intestinele. Analizaþi prin prisma regulilor neobiºnuite ale microbiologiei. în organismul vîrstnicilor s-ar acumula celule îmbãtrînite. e considerat mort. existã o mulþime de otrãvuri ºi toxine provenite din mediul extern sau create de microbii ce invadeazã organismul. La 60 de ani. Unele celule (celulele nervoase sau cele miocardice) nu mai suferã nici o diviziune dupã naºtere. În plus. unii microbi cresc efectiv în interiorul celulelor. Celulele prelevate de la tineri îmbãtrîniþi prematur. celular. multe dintre cele enumerate mai sus duc la un eºec în ceea ce priveºte conservarea normalã. poate fi considerat mort din toate punctele practice de vedere. Diferenþa subtilã dintre moarte ºi incapacitatea de diviziune este ilustratã foarte clar de ceea ce se întîmplã în cazul microbilor. un om are exact aceleaºi celule nervoase pe care le avea ºi la vîrsta de 6 ani. Astfel. dezvoltîndu-se .

o datã ce pãtrund într-o celulã. care sã salveze situaþia ucigînd celula. Celulele cozii mor înr-un fel ordonat datoritã unui program de sinucidere intrinsec care se activeazã. S-a descoperit recent cã mulþi viruºi. se depune mult efort de remodelare a organelor. celula care se sinucide o face într-un mod convenabil pentru sistemele de eliminare ºi reciclare a deºeurilor. Este un conflict etern ce dureazã de milioane de ani. Gazda reacþioneazã atunci prin contracarare etc. În al doilea rînd. iar celulele nedorite trebuie omorîte ºi îndepãrtate. Cum aratã o celulã aflatã pe punctul de a muri? Dupã cum se poate presupune. În plus.Îmbãtrînirea ºi moartea 113 în celulele nervoase care activeazã contracþia muscularã pentru ca mai apoi sã le distrugã. Astfel. care ar implica ºi crearea a sute de alþi invadatori. Anumite structuri ce se formeazã în embrionul uman timpuriu. Un fagocit este o celulã mare ce înghite celula moartã. celula se poate sinucide (vezi caseta). Sistemele de apãrare (sistemul imunitar ºi fagocitele) sînt extraordinare. Apoptoza este numitã uneori moarte celularã programatã. gazda mai are un as în mînecã. aºa cum o amibã îºi înghite ºi digerã prada. numai cã invadatorii creeazã mereu strategii de evitare. Din fericire. oamenii datorîndu-le viaþa. El poartã numele de apoptozã (în greacã = desprindere) ºi joacã un rol vital în timpul dezvoltãrii embrionului. sînt în cea mai mare parte desprinse ºi distruse pe mãsurã ce embrionul se dezvoltã. corpul îºi poate nimici singur celulele. fiind procesul natural prin care organismul controleazã numãrul de celule ºi îndepãrteazã celulele superflue sau redundante în timpul fazei de dezvoltare. lucru care ar trebui sã se facã atunci cînd în celulã se dezvoltã un virus. celulele cozii nu se dezintegreazã. ADN-ul sãu se Celulele se pot sinucide Cînd un mormoloc îºi pierde coada. existînd posibilitatea apariþiei unui limfocit T. Celula îºi activeazã programul de sinucidere ºi. iar gazda care nu reuºeºte sã învingã sfîrºeºte prin a se îmbolnãvi ºi moare. Un tip special de celulã imunitarã (limfocitul T) recunoaºte celula infectatã ºi o ucide înainte ca virusul sã se dezvolte complet în interiorul celulei ºi sã se rãspîndeascã în organism. mor într-un fel ordonat ºi sînt eliminate de fagocite. deþin un sistem sofisticat care împiedicã celula sã-ºi declanºeze programul de apoptozã. Distrugerea este direct asociatã construcþiei. ci se rotunjesc. preferã sã moarã decît sã susþinã dezvoltarea virusului. atunci cînd este infectatã de anumiþi viruºi. (Aceastã ultimã frazã acoperã o parte importantã a ºtiinþei moderne a imunologiei!) În al treilea rînd. Povestea infectãrii cu viruºi ºi alþi microbi este una a luptei neîncetate dintre invadatori ºi sistemele de apãrare ale individului invadat (gazda). o digerã ºi o eliminã. fãcînd mizerie. . cum ar fi fantele branhiale ºi coada. aceasta este forþatã sã rãmînã în viaþã ºi sã-ºi preia rolul de incubator pentru virusul inventiv. dupã cum s-a descris în cadrul textului. iar microbul e ºi el pedepsit cu moartea (extincþia).

pentru momentul în care bãtrînii vor fi mai numeroºi decît copiii. nu se ºtie de ce sau cum se produce aceasta. în final luînd o formã sfericã ºi descompunîndu-se în fragmente. cît ºi socio-economic. Cum putem înºela moartea Pînã în prezent. În octombrie 1997. în încercarea de a atenþiona publicul ºi guvernele asupra acestei probleme ºi asupra lipsei de înþelegere a fenomenului. ca teorie a îmbãtrînirii. ªtiinþa gerontologiei este foarte tînãrã ºi a fost destul de neglijatã pînã relativ recent. înãuntru sau în afara celulei. speranþa de viaþã poate fi crescutã.114 Moartea ºi cauzele care o provoacã dezorganizeazã ºi ia o formã sfericã. . ea are un caracter doar ceva mai mult decît filozofic. Dar ordinea fiind o stare instabilã ºi avînd în vedere cã natura tinde cãtre o stare de echilibru. iar procesul de îmbãtrînire reflectã exact aceastã lege fundamentalã. Totuºi. deºi specialitatea medicalã a pediatriei este bine dezvoltatã în aproape majoritatea þãrilor lumii. Celulele muribunde prezintã caracteristici comune. Principiul este numit de cãtre oamenii de ºtiinþã a doua lege a termodinamicii. O serie de procese chimice dezastruoase au avut loc în acest fel. Ordinea face loc dezordinii Individul matur este un model de ordine. aparent neexistînd nici un mijloc prin care se poate dovedi cã este adevãratã sau falsã. Ar putea exista un singur mecanism sau mai multe. ªi nici nu ajutã la înþelegerea fenomenului îmbãtrînirii. deºi se ºtiu multe despre ce se întîmplã în timpul îmbãtrînirii. nimeni nu a putut dovedi cã se poate face ceva pentru a creºte durata de viaþã a fiinþelor umane. Poate cã în anii ce urmeazã unele mistere vor fi dezlegate. a atacurilor cerebrale ºi a cancerului au avut deja un impact semnificativ asupra speranþei de viaþã a oamenilor. Lumea nu este pregãtitã. În schimb. prevenirea bolilor cardiace. dacã nu chiar veºnic. Ea nu-ºi mai produce enzimele. acesta fiind fundamentul majoritãþii programelor de cercetare biomedicalã. Este ciudat cã. Concluzia e cã. nu mai poate descompune glucoza. dar fãrã a se dezintegra. pe subiectul îmbãtrînirii s-a pus accent în 100 de jurnale medicale din peste 30 de þãri. numai Marea Britanie are un domeniu geriatric bine pus la punct. Membrana externã a celulei permite tranzitul moleculelor pãstrate. de obicei. atît din punct de vedere medical. antibioticele. Vaccinurile. la fel ca în cazul întregului organism (vezi capitolul 5). De-a lungul timpului au fost propuse multe tratamente ºi reguli de urmat pentru a preveni îmbãtrînirea ºi a face oamenii sã trãiascã mai mult. indiferent de cauza morþii. acþiunile se desfãºoarã dinspre ordine cãtre dezordine.

De la acest tip de tratament. vrãjile magice. urmãtorul pas logic a fost încercarea de a-i injecta pe bãtrîni cu extracte de testicule. pot fi transformate în metale nobile (aur) ºi. de asemenea fãrã vreun efect vizibil. mor. pietrele preþioase. „ambrozia“ (hrana zeilor) în Grecia ºi Roma Anticã. precum ºi de hormon testicular masculin. Dar cercetãrile au continuat. în general. el murind la scurt timp. Ei erau convinºi cã metalele de bazã ca. Mulþi bãtrîni au fost supuºi acestui tratament. mai devreme decît controlorii ce urcã ºi coboarã tot timpul niºte trepte pentru a verifica existenþa biletelor. Marele fiziolog Charles Brown-Séquard (1817–1894) ºi-a injectat un extract de testicul de maimuþã. mai întîi preluate de la animale. Cercetãrile mai recente ale acestei derutante „fîntîni a tinereþii“ au inclus ºi injectarea de ser sanguin. iar medicii din închisoarea californianã San Quentin au încercat sã transplanteze testiculele criminalilor executaþi la alþi prizonieri. cu mulþi ani în urmã. Iaurtul de vaci ºi laptele fermentat de iapã (koumiss) au fost. diversele ceremonii. Descoperirea elixirului vieþii era þelul tuturor alchimiºtilor medievali. înlocuind bacteriile nocive din intestine. aºa cã s-a renunþat ºi la aceastã metodã. fãrã nici un efect. Alte încercãri au recurs la amestecuri bacteriene. s-a descoperit cã ºoferii de autobuz. bazate pe poveºtile despre centenarii ce trãiesc în regiuni îndepãrtate ºi þin regimuri alimentare speciale. fiind abandonat la scurt timp dupã aceea. Din nefericire pentru Regele David. Despre controlori se credea cã au o speranþã . care stau multe ore la volan. plumbul. iar biologul rus Serge Veronoff a grefat testicule de maimuþã la oameni. Probabil cã testiculele au fost respinse. Aici trebuie sã ne aducem aminte de diferenþa dintre speranþa de viaþã ºi durata de viaþã. În cadrul unui studiu de amploare realizat pe angajaþii societãþii de transport în comun din Londra. Totuºi. Mulþi au recomandat restricþii alimentare ºi exerciþii fizice. Acest mod de grefare a unui þesut strãin a creat nenumãrate complicaþii. aºa cum aflãm cã s-a încercat pentru Regele David din Prima Carte a Regilor din Biblie. declarînd cã se simte mult mai bine. nici de aceastã datã nu s-a înregistrat vreun efect vizibil. deºi probabil cã tratamentul i-a fãcut plãcere. nu a avut nici un alt efect. se strãduiau sã descopere elixirul vieþii sau piatra filozofalã ce ar putea transforma un bãtrîn într-un tînãr viguros. O altã formulã pentru întinerirea unui bãtrîn era þinerea în braþe a unei tinere fecioare. de asemenea. iar apoi de la oameni. iar mormolocii în broaºte. iar marele biolog rus Mecinikov (1845–1916). de exemplu. ºtiind cã omizile se transformã în fluturi. laureat al Premiului Nobel. focul. a crezut cã bacteriile speciale din laptele fermentat (lactobacilii) ar putea rezolva problema. Existã multe poveºti despre di- verse licori sau poþiuni magice ce îi aduc nemurirea celui care le foloseºte: fructul din copacul biblic al vieþii. metode încercate.Îmbãtrînirea ºi moartea 115 Mituri ºi legende sînt din abundenþã. de asemenea.

. Pare neîndoielnic cã decesele provocate de cancer. Probabil cã în aceste cazuri intervin ºi alþi factori care scurteazã viaþa. Oamenii trãiesc mai mult dacã nu sînt supraponderali. deºi exerciþiile fizice ºi regimul alimentar influenþeazã speranþa de viaþã. acest fenomen se produce deja. iar din punctul de vedere al speranþei de viaþã. m-a impresionat dintotdeauna ºi îmi pare cã este o contradicþie între regulile naturale. nu existã nici o dovadã cã sportivii trãiesc mai mult. Dar aceasta este doar o . Ar fi ceea ce s-ar numi o infecþie cu rãspîndire rapidã. scad probabilitatea survenirii unui infarct grav ºi protejeazã împotriva hipertensiunii. Astfel. oamenii au o speranþã de viaþã mai mare. care vine o datã cu înaintarea în vîrstã. care este de asemenea consecinþa vîrstei. Dar noi vrem. dar musculi- þele-de-oþet mor mai repede în cazul în care desfãºoarã activitãþi mai in- tense. savureazã experienþe noi ºi calcã pe cãi neumblate. experimentele pe animale (care trãiesc mai mult în cazul unor regimuri alimentare restrictive sau al nivelurilor scãzute de activitate) nu pot fi aplicate pe oameni. La vîrsta de 72 de ani. atacuri cerebrale ºi infarcturi vor continua sã scadã ca numãr pe mãsurã ce oamenii adoptã stiluri de viaþã din ce în ce mai sãnãtoase ºi încep sã îngrijeascã mediul înconjurãtor. altfel nu existã însã nici o altã dovadã în ceea ce priveºte efectul reducerii consumului alimentar. în plus. Doctorul Samuel Johnson ar fi fost încîntat sã audã de Universitatea Deschisã ºi de colegiile de învãþãmînt superior (deºi ar fi dat multã bãtaie de cap profesorilor). Se poate trage concluzia cã. Medicii sînt de acord cã exerciþiile regulate. deja bãtrîn. deºi existã pericolul permanent ca într-o zi sã izbucneascã o molimã care sã decimeze specia prea numeroasã. nu existã nici o dovadã evidentã cã acestea ar modifica durata de viaþã. Poate fi un fapt irelevant. Bãtrîneþea e o vreme a odihnei ºi a seninãtãþii. Ne-ar plãcea sã înºelãm moartea? Oamenii ºi-au dorit dintotdeauna sã trãiascã mai mult.116 Moartea ºi cauzele care o provoacã de viaþã mai mare. Cu toate acestea. O minte agerã într-un corp plin de suferinþe este o variantã la fel de tragicã precum cea a unei minþi rãvãºite într-un corp sãnãtos.“ În filozofia indianã se spune cã bãtrînii contemplã asfinþitul vieþii. Infecþiile grave vor fi þinute la distanþã. Deocamdatã. îºi nota în jurnal: „Aceastã discrepanþã ciudatã între puterea minþii. mulþi bãtrîni cautã noi provocãri.. Efectele restricþiilor alimentare au fost discutate mai sus. sã rãmînem sãnãtoºi ºi în deplinãtatea facultãþilor mintale. Scopul meu este sã petrec opt ore pe zi într-o formã concretã de lucru“. Pictorul francez Eugène Delacroix (1798–1863). care ar face ca SIDA sã parã lentã ºi demodatã. ºi slãbirea organismului. Cu toate acestea. în parte datoritã creºterii alimentãrii cu sînge a inimii. scria în jurnalul sãu: „M-am hotãrît sã duc o viaþã mai activã.

circa o persoanã din opt are peste 65 de ani. dar dezechilibrul fun- damental nu dispare. atacuri cerebrale ºi infarcturi se ajunge la o creºtere a cheltuielilor financiare. Povara longevitãþii Ceea ce îngrijoreazã guvernele. o previziune optimistã este cea potrivit cãreia. nu ar trebui sã fie lãsaþi sã moarã prematur. cine ar putea sã se opunã întregii durate de viaþã repartizatã nouã. Pînã în anul 2020 va fi una din ºase. Tendinþele actuale indicã faptul cã sãptãmîna de lucru va ajunge 28–32 de ore. dacã nu se va face ceva pentru prevenirea bolilor bãtrîneþii. iar bãtrînii beneficiazã de peste jumãtate din asistenþa medicalã finanþatã de stat. în . Prin reducerea deceselor provocate de cancer. cînd sînt afectaþi de bolile specifice bãtrîneþii (demenþã. Ei trebuie întreþinuþi. pierderea vederii ºi a auzului). deoarece în prezent se produc creºteri considerabile ale productivitãþii muncii. progresul ºtiinþei nu poate fi oprit. Acest lucru înseamnã cã tinerii vor trebui sã munceascã din ce în ce mai mult pentru a întreþine o populaþie numeroasã de bãtrîni? Probabil cã nu. toþi trãim mai mult. Acest lucru se datoreazã pe de o parte faptului cã societatea necesitã din ce în ce mai puþinã muncã ºi. iar perioada medie pe care un individ o va petrece muncind de-a lungul vieþii va fi de 30–35 de ani. ºi atît timp cît bãtrînii pot fi menþinuþi într-o stare de sãnãtate fizicã ºi psihicã acceptabilã. pe de altã parte. oamenilor. timpul alocat muncii pentru acoperirea nevoilor de bazã (hranã. care sînt mai costisitoare. Ca atare. fie prin programe de pensii acordate de stat. problema financiarã ar putea fi diminuatã. scopul asistenþei medicale nu este acela de a economisi fonduri. este povara financiarã reprezentatã de bãtrînii care nu mai muncesc. prin definiþie. Problema financiarã nu va dispãrea. Morþile premature pot fi. iar în 2040 se va ajunge la incredibila valoare de una din patru sau cinci. adãpost) va fi doar jumãtate din cel necesar în urmã cu un secol. Totuºi. ci de a preveni suferinþele ºi decesele premature. iar afecþiunile de care suferã trebuie tratate. Demenþa senilã (boala Alzheimer) va putea fi cu siguranþã prevenitã (din pãcate nu ºi vindecatã) nu peste multã vreme. Aceastã creºtere a speranþei de viaþã antreneazã modificãri uimitoare ºi va duce la apariþia unor probleme în þãrile dezvoltate. ca specie? Acest fapt este corect din punct de vedere moral. în prezent. În economiile industrializate. Dacã oamenii contribuie la fonduri personale de pensii ºi la asigurãri personale de sãnãtate. prevenite. ci se va înrãutãþi în urmãtoarele decenii. osteoartritã. oricum.Îmbãtrînirea ºi moartea 117 posibilitate teoreticã. Curînd. faptului cã oamenii îºi doresc mai mult timp liber. În SUA. iar deocamdatã. pensiile acordate de stat reprezintã aproximativ jumãtate din totalul cheltuielilor sociale. chiar ºi acum. fie din resurse proprii. ªi aceasta fiindcã oamenii trãiesc pînã la vîrste mai înaintate. Totuºi.

În afara problemelor de ordin practic care rezultã din dorinþa oamenilor de a trãi mai mult. ºi-au exprimat grija faþã de bunãstarea acestor animale. printr-un miracol. omul va afla cum se poate prelungi durata de viaþã. cum ar fi ºoarecii ºi iepurii. în Marea Britanie. oamenii preferau sã locuiascã împreunã în familii numeroase. Se pare cã. majoritatea crescuþi special pentru studiul SIDA. sînt suprimate. În trecut. La ora actualã. explozia demograficã ameninþã stabilitatea mondialã (vezi capitolul 2). Cimpanzeii trãiesc între 30 ºi 50 de ani. iar înþelepciunea ºi statutul bãtrînilor erau acceptate ºi recunoscute. nu meritã sã fie eutanasiaþi. fiind aproape obligaþi sã meargã într-un azil. cancerul. Însã numai un cimpanzeu din 200 infectaþi cu HIV a murit de SIDA. de obicei. ajungîndu-se la un echilibru între timpul liber ºi munca utilã în cadrul comunitãþii. o cerere unicã adresatã guvernului Statelor Unite în 1997 demonstrînd acest fapt. familiile au început sã se dezbine. Bãtrînii nu sînt acceptaþi la locurile de muncã. astfel cã. Dacã. Dacã durata de viaþã ar fi sporitã la. în secolul XX. prin intermediul Consiliului Naþional de Cercetare. iar vîrsta înaintatã se va transforma în vîrsta a treia a autoîntreþinerii. atunci pendula se va fi balansat înapoi. 98% din materialul lor genetic (ADN) este identic cu al nostru. Ca atare.118 Moartea ºi cauzele care o provoacã ciuda faptului cã oamenii lucreazã mai puþine ore ºi în ciuda creºterii perioadei petrecute ca pensionari (perioadã cu nevoi crescute de asistenþã medicalã) la aproximativ 30 de ani. Se manifestã o dominaþie absolutã a tinerilor ºi a valorilor acestora. Dacã bãtrînii vor fi reintegraþi în viaþa socialã. vor apãrea probleme serioase pentru viaþa de pe planetã. iar cercetãtorii doresc ca guvernul sã preia responsabilitatea îngrijirii lor ºi sã le garanteze o bãtrîneþe decentã. sistemul va fi viabil din punct de vedere economic. Oamenii de ºtiinþã. În laboratoare. o mare parte din numãrul total de gospodãrii este formatã dintr-un singur rezident. atitudinea faþã de bãtrîni se schimbã. Apoi. nu mai sînt necesari. boala Creutzfeld-Jacob ºi altele. iar folosirea acestora în cercetare este reglementatã cu multã atenþie. cimpanzeii ne-au furnizat rãspunsuri vitale la întrebãrile privind vaccinurile anti-SIDA. ar trebui sã întrebãm dacã se doreºte într-adevãr prelungirea duratei maxime de viaþã? Am argumentat în capitolul 1 . ceea ce înseamnã cã aceºtia nu reprezintã modele edificatoare pentru studiul SIDA. Dacã va fi durabil ºi din punct de vedere social depinde de o educaþie mai bunã pentru petrecerea timpului liber ºi de permisiunea acordatã bãtrînilor ce doresc sã lucreze în continuare. Animalele de laborator. prin eutanasiere dupã ce au fost utilizate. în laboratoarele de cercetare americane trãiesc aproximativ 1 500 de cimpanzei. Chiar ºi în prezent. povara suplimentarã pe care ar reprezenta-o oamenii ºi creºterea uriaºã a numãrului de bãtrîni ar arunca pe plan secund toate celelalte probleme prezente. aºadar. nu cu alte animale de laborator. în prezent. 125 de ani. dar cimpanzeii seamãnã cu oamenii. sã spunem. într-adevãr.

de lupta permanentã. Morala este cã sînt blestemaþi cu nemurirea. Probabil cã mulþi dintre noi ar considera binevenitã o creºtere a speranþei de viaþã. ar deveni imposibil pentru unii dintre noi sã ne bucurãm de o viaþã completã. am fost proiectaþi de naturã ca sã facem faþã tuturor provocãrilor ºi tensiunilor. Acestea devin din ce în ce mai cãutate. a cancerului. la drept vorbind. care sã ne asigure o bãtrîneþe sãnãtoasã pînã pe la 110 ani. Din punct de vedere genetic. atît timp cît societatea ºi-ar permite sã ne întreþinã. o rasã specialã. În urma concluziei psihiatrilor cã „omenirea este prea sãnãtoasã“ apare posibilitatea cumpãrãrii de la farmacii a unor pachete ce provoacã niºte boli blînde (de exemplu rãcealã). infecþii ºi rãni. O interesantã ºi subtilã nuvelã scrisã de Bertil Martensson (1986). descrie o societate din viitor în care oamenii trãiesc aproximativ 200 de ani. Dar el descoperã cã ei îmbãtrînesc ºi devin fragili. pentru mulþi dintre noi ar fi un chin prea mare sã trãim pînã la 110 ani. dar încep sã se sinucidã din cauza lipsei oricãrei forme de provocare. Bãtrînii spun. Am putea sã ne pomenim cu o mulþime de comportamente deviante ºi cei mai mulþi ar avea nevoie de un psihiatru. fãrã sã murim din cauza infecþiilor. foamete. dupã cum am arãtat mai sus. de pericol sau de boalã. nu sîntem în pericol de a ceda în faþa plictiselii? Un om fãrã probleme ar fi ca o vioarã fãrã coarde. adeseori. binecuvîntatã cu nemurirea. acordîndu-se amenzi usturãtoare pentru bolile ilicite. Fãrã acestea. cu perioade de frig. nu binecuvîntaþi. Pentru obþinerea unei boli mai grave este necesarã o reþetã de la medic. numitã „Mixomatozã Forte“. ajungînd niºte bãtrîni certãreþi ºi avari. Gulliver îi întîlneºte pe struldbrugi. cã aceasta este cea mai fericitã parte a vieþii lor. a bolilor cardiace etc. chiar dacã ne-am pãstra sãnãtatea ºi vitalitatea. Supravieþuirea pînã la acea vîrstã ar însemna cã am învãþat cum sã ne trãim întreaga perioadã de viaþã de care putem dispune. Ne-am bucura de o sãnãtate fizicã permanentã. O viaþã eternã ar fi un chin care ar depãºi puterea noastrã de înþelegere. de stimularea pe care ne-o oferã apariþia unor noi probleme. nimeni nu îºi doreºte nemurirea. În timpul aventurilor sale. Ce facem însã cu plictiseala? Într-o lume cu aproximativ 1010 (10 miliarde) de oameni. Probabil cã avem nevoie de aceste suiºuri ºi coborîºuri. . Totuºi. Specia umanã a evoluat ºi s-a bucurat de succes deoarece s-a adaptat la o viaþã plinã de pericole.Îmbãtrînirea ºi moartea 119 necesitatea morþii ºi. sã ne acopere nevoile ºi poate chiar sã ne folosescã. Scriitorul anglo-irlandez Jonathan Swift (1667–1745) prezenta în celebra sa satirã Cãlãtoriile lui Gulliver o poveste despre longevitate. fãrã ameninþãri fizice ºi cu prea puþine griji.

120 Enciclopedia moþii .

Enciclopedia morþii 121 Partea a II-a Ce se întîmplþ cu cadavrele? .

122 Ce se întîmplã cu cadavrele? .

Cam 18 procente din greutatea corpului sînt reprezentate de proteine. numai 10%. dispãrînd din vedere. în timpul iernii. Cînd cadavrul este mîncat de microbi. iar ea se întoarce în iarna din care a venit. aceste substanþe sînt descompuse ºi digerate sub o formã mai simplã. Alte 15 procente sînt reprezentate de grãsimi. nu o atinge viscolul iernii. iar carbohidraþii sînt surse de energie ºi fac parte din structura celulei. Valoarea exactã depinde de cantitatea de grãsime. iar despre ceea ce vine dupã sau despre ceea ce a fost înainte nu se ºtie nimic. acizii nucleici transportã informaþia geneticã ºi coordoneazã activitãþile celulare. majoritatea þesuturilor conþine 80% apã. Dacã.Corpul dupã moarte 123 5 Corpul dupþ moarte Nu conteazã cum moare un om. dar cît timp este înãuntru. dar acest interval de liniºte se terminã imediat. Moartea sa nu este importantã. te adãposteºti alãturi de cãpitanii ºi miniºtrii tãi. viermi sau animale carnivore. cum ar fi proteinele. vor fi transformate în unele mai mici (aminoacizi) ºi refolosite nemijlocit. acizi nucleici ºi carbohidraþi. Beda Venerabilul (673–735) Corpul uman este compus în cea mai mare parte din apã. în schimb. Viaþa omului este la fel. apa se evaporã ºi are loc o descompunere mai accentuatã . cadavrul este incinerat. iar 7 procente reprezintã mineralele (diferite sãruri). dureazã mult prea puþin. Ea intrã pe o uºã ºi iese pe alta. care reprezintã circa 60 de procente din greutatea sa totalã. Dr. iar grãsimea. Samuel Johnson (1709–1784) Viaþa prezentã a omului pe pãmînt este precum zborul unei singure vrãbii prin sala în care. doar atît sîntem. Din punct de vedere chimic. ci cum trãieºte. Moleculele complexe. Proteina furnizeazã material struc- tural ºi elemente metabolice sub formã de enzime.

calciu ºi fosfor. Se poate produce o scurtã convulsie. potasiu. Aceasta este cenuºa. Este un fapt dovedit de statistici ºi are sens din punct de vedere intuitiv. Tot ceea ce rãmîne reprezintã un amestec de sãruri simple care conþin sodiu. iar reacþia la stres este slabã. iar cînd corpul este incinerat. glanda pituitarã îºi începe activitatea. astfel încît este un gest frumos sã þii un muribund de mînã ºi sã-i vorbeºti. temperatura corpului nostru creºte cu aproximativ o jumãtate de grad Celsius. Oamenii mor în aceste momente. cel puþin aºa pare din punctul de vedere al observatorului. dupã trezire. cu o serie de gîfîieli ºi o expiraþie finalã. excluzînd faptul cã ar fi putut fi otrãviþi. ultimele clipe sînt mai agitate. el nu este provocat sau asociat în vreun fel cu ce se petrece în acea perioadã. dupã care corpul se relaxeazã ºi totul se opreºte. Ultimul simþ care se pierde este auzul. Moartea ca eveniment fizic Pãrãsirea vieþii se poate produce în liniºte ºi pace. Muºchii faciali se crispeazã. al carbohidraþilor ºi al grãsimilor. Înainte de a ne trezi în fiecare dimineaþã.5–3 kg ºi reprezintã aproximativ 4 procente din greutatea iniþialã a corpului. se poate afirma cu certitudine cã majoritatea oamenilor mor dupã ce ºi-au luat ultima masã. Somnul face parte din acest ciclu de 24 de ore ºi dureazã ceva timp pentru ca organismul sã se adapteze la un nou ciclu. În timpul nopþii. care formeazã scheletul lanþurilor proteice. respiraþia se îngreuneazã ºi uneori se aude un „horcãit“. În ce perioadã a zilei murim? Ciclul regulat de 24 de ore este integrat în majoritatea activitãþilor noastre fiziologice. Persoana „s-a stins“. se pot produce spasme musculare. printre care secreþia de urinã datoratã rinichilor. trebuie reþinut cã atunci cînd are loc un eveniment cum este moartea. fiind intensificate ºi o mulþime de alte procese fiziologice. Apoi. În timpul somnului. Se numeºte ceas biologic ºi reprezintã o formã ancestralã de adaptare la viaþa de pe aceastã planetã. metabolismul nostru înregistreazã o valoare minimã. creierul ºi organismul se odihnesc ºi se refac. Totuºi.124 Ce se întîmplã cu cadavrele? a moleculelor. dupã cum ºtiu prea bine aceia care lucreazã în ture de noapte ºi cei ce suferã de diferenþele de fus orar. lãsînd impresia unei lupte cu moartea. carbonul reacþioneazã ºi devine dioxid de carbon. În timpul desfãºurãrii acestui proces. Carbonul este materialul de bazã al vieþii. Cîntãreºte 2. iar glanda pituitarã de la baza creierului descarcã în sînge pulsuri de hormon de creºtere. fiind controlat de o zonã specialã a creierului. în unele cazuri. azot. cînd viaþa se aflã în reflux. În fond. de astã datã crescînd cantitatea de hormoni steroidieni din sînge ºi pregãtindu-ne pentru activitãþile din timpul zilei. dar. .

provenitã din descompunerea glucozei prin intermediul oxigenului.Corpul dupã moarte 125 Acea contracþie finalã a muºchilor este numitã uneori „agonia morþii“. . muºchii vor fi în continuare capabili sã se contracte la stimuli electrici. rigiditatea ºi lipsa de reacþie. dar necesitã 20% din cantitatea de oxigen. Ochii care nu mai pot vedea capãtã un aspect lipsit de expresie. Creierul reprezintã doar aproximativ 2% din greutatea totalã a corpului. la scurt timp. Dacã inima nu s-a oprit încã. reflexul motor al genunchiului era prezent încã aproape 20 de minute dupã decapitare. cantitatea de sînge ajunsã la inimã începînd sã scadã dupã un timp. în cazul celor ghilotinaþi. tensiunea arterialã scade. unghiile ºi pãrul nu mai cresc dupã deces. sîngele se acumuleazã în venele picioarelor. Aspectele cele mai deprimante. acest lucru poate fi mai greu de recunoscut. circulaþia cerebralã se restabileºte. În poziþie orizontalã. deºi barba poate pãrea mai mare din cauza deshidratãrii pielii sau a contracþiei muºchilor firelor de pãr. trupul începe sã se rãceascã. însã. o va face curînd. dupã cum este precizat în capitolul 12. iar un eveniment e numit agonizant atunci cînd are loc chiar înaintea morþii. îºi pierde cunoºtinþa ºi se prãbuºeºte. Chiar ºi stoparea temporarã a circulaþiei sanguine în aceastã zonã a creierului duce la pierderea cunoºtinþei. În cazul unui soldat de gardã. care înseamnã luptã. Pielea poate fi folositã pentru grefe timp de pînã la 12 ore dupã deces. nu mai existã nici o îndoialã referitor la instalarea decesului în cazul unui corp rigid ºi rece. Nu existã rezerve locale. în legãturã cu cadavrul unei persoane apropiate sînt rãceala. Timp de cîteva ore dupã deces. Unele celule din organism mai supravieþuiesc o perioadã dupã încetarea alimentãrii cu sînge. iar cortexul cerebral. Chirurgii care efectueazã transplanturi cunosc foarte bine acest aspect. þesuturile ºi celulele încep sã moarã. Fiinþa umanã a ajuns sã semene cu un sac de cartofi sau cu un covor rulat. Dacã individul are o circulaþie perifericã defectuoasã. cele mai avide fiind celulele nervoase din cortexul cerebral. Leucocitele se miºcã în continuare timp de cel puþin ºase ore. dar cu viteze diferite. astfel cã respectivul îºi revine. celulelor nervoase din cortex le trebuie doar 3 pînã la 7 minute sã moarã dupã ce inima se opreºte ºi alimentarea cu oxigen este opritã. lipsit temporar de oxigen. iar celulele de piele prelevate din culturã pînã la 24 de ore cresc normal. Avînd în vedere cã mecanismul corpului nu mai produce cãldurã. Acestea au nevoie de foarte multã energie. în fazele timpurii. În secolul XIX. iar pupilele se dilatã. Pe de altã parte. începe sã nu mai funcþioneze corect. Cu siguranþã. deci celulele devin extrem de vulnerabile la lipsa de oxigen ºi de glucozã. greu de uitat. ªi aceasta fiindcã decesul este mai degrabã un proces ºi nu un moment unic ºi distinct. unele persoane mai curajoase au observat cã. Private de alimentarea cu oxigen ºi glucozã imediat dupã oprirea fluxului sanguin. Omul se simte ameþit ºi. În ciuda a ceea ce se spune de obicei. din termenul grecesc agon. care stã în post în poziþie de drepþi.

privarea acestor celule de oxigen „nu doar opreºte maºina. virusul vãtãma uneori centrii trunchiului cere- bral. Dacã celulele nervoase sînt private de sînge pentru mai mult timp. pentru a înregistra cã decesul a survenit ca urmare a unui motiv rezonabil ºi nu omuciderii sau altei cauze nenaturale. Se poate ºi invers? Poate fi lezat trunchiul cerebral în lipsa unei vãtãmãri serioase a cortexului? În cazul poliomielitei. în armatã sau în penitenciare. în 1930. ci distruge mecanismul“. caz în care pacientul se aflã într-o comã profundã deoarece celulele corticale sînt moarte. existînd posibilitatea survenirii unui „deces cortical“.S. responsabili cu respiraþia. ori în cazul copiilor nãscuþi morþi. Este ilegalã îndepãrtarea cadavrului pînã la stabilirea cauzelor morþii. biroul de evidenþã a deceselor poate elibera un certificat pentru înhumarea sau incinerarea cadavrului. ancheta se încheie cu verdictul de acci- dent. El semneazã certificatul de deces pentru a confirma cã persoana a murit. este chemat un ofiþer de poliþie judiciarã. El poate decide sã nu se ia nici o mãsurã suplimentarã.126 Ce se întîmplã cu cadavrele? simþindu-se însã jenat de cele întîmplate. Celulele nervoase din trunchiul cerebral supravieþuiesc ceva mai mult. În aceste condiþii. Aceastã situaþie este numitã „stare vegetativã persistentã“. poate cere o autopsie ori poate considera necesarã deschiderea unei anchete publice. Odatã decesul înregistrat. Celulele trunchiului cerebral controleazã respiraþia ºi ritmul cardiac. ele încep sã moarã. iar pacientul conºtient era plasat într-un „plãmîn de oþel“ care furniza o ventilare artificialã pînã la recuperarea centrilor trunchiului cerebral. iar inima ºi plãmînii lucreazã. înainte de descoperirea unui vaccin. omucidere sau sinucidere. în cazul în care aceasta este cauza decesului. necesitînd doar jumãtate din cantitatea de oxigen de care au nevoie celulele cortexului. se fac demersuri speciale pentru înregistrarea decesului. Moartea ºi legea Moartea este luatã foarte în serios de lege ºi stat. dar se întîmplã cîteodatã sã nu se ajungã . Medicul care supravegheazã boala în stadiu terminal. cortexul nu era afectat. Dacã medicul nu a examinat pacientul cu cel puþin douã sãptãmîni înaintea decesului sau dacã decesul nu se explicã satisfãcãtor. Acesta nu este însã întotdeauna un lucru simplu. în momentul în care ne ridicãm dintr-o cadã cu apã fierbinte ne putem simþi ameþiþi. În cazul unor decese survenite pe mare sau în strãinãtate. în funcþie de informaþiile pe care le deþine ºi de convingerile sale personale“. trebuie sã facã acest lucru „cît mai bine. ºi pentru a furniza o informaþie statisticã. Haldane. În general. dar trunchiul cerebral încã funcþioneazã. Din exact aceleaºi motive. provocînd „poliomielita bulbarã“. Dupã cum a subliniat celebrul fiziolog J.

magistraþii sau poliþia. inima a fost consideratã organul cel mai important. . Problema stabilirii momentului în care se poate spune despre o persoanã cã a decedat a revenit în centrul atenþiei în urma a douã noi cuceriri medicale: terapia intensivã ºi transplantul de organe. Tratamentul modern de terapie intensivã poate pãstra restul corpului în stare de funcþionare pe perioada unei nefuncþionãri temporare a inimii. astfel cã. misiunea lui constînd în apãrarea proprietãþii private a Coroanei. de aceastã problemã se ocupã medicii legiºti. Aceºti judecãtori de decese sînt avocaþi sau medici autorizaþi. Funcþia ofiþerului care investigheazã decesele suspecte dateazã în Marea Britanie din perioada saxonã. În alte þãri. oamenii ºi-au pus aceastã întrebare pentru cã se temeau sã nu fie îngropaþi de vii (vezi capitolul 6). neaºteptate. „Stopul cardiac ireversibil“ constituie. Numai cã oamenii pot fi readuºi la viaþã chiar la o orã sau douã dupã ce par cã nu mai respirã. o definiþie mai acceptabilã a morþii. deºi leziunile cerebrale devin inevitabile dupã circa 6 minute. iar în secolul XVIII medicii apelau la testul lui Balfour. pentru a afla ce sume se pot obþine pentru vistieria regalã. sursa principiilor vitale care definesc viaþa. se pune problema deconectãrii aparatelor. prin piele. Totuºi. fãrã vreo speranþã de recuperare. judecãtorii. Mai tîrziu a primit sarcina de a analiza toate decesele subite. fãrã vreo speranþã de supravieþuire independentã sau de revenire la starea de conºtienþã. a plãmînilor sau a creierului. Stetoscopul a fost inventat abia în 1819. care rãspund numai faþã de Coroanã. cum ar fi naufragiul corãbiilor. sute de ani. indicatã prin incapacitatea de a miºca un fulg sau de a aburi o oglindã þinuta în dreptul gurii ºi al nasului. astfel încît bãtãile inimii puteau fi observate dacã se miºcau steguleþele. Dar detectarea ritmului cardiac necesitã folosirea unui stetoscop ºi o examinare clinicã amãnunþitã. Era responsabil cu anchetarea unor accidente. în Marea Britanie ei fiind chemaþi pentru aproximativ un sfert din totalul deceselor. Un semn mai sigur este imposibilitatea de a mai percepe bãtãile inimii. nici cauza morþii. ce consta în introducerea în inimã. titlul complet fiind „Coronae Curia Regis“ (Pãstrãtorul Pledoariilor Regale).Corpul dupã moarte 127 la vreo concluzie evidentã (verdict deschis). Uneori nu sînt cunoscute nici identitatea decedatului. Acest lucru poate fi realizat ºi în cazul morþii cerebrale. Cînd a survenit moartea? Timp de sute de ani. oamenii pot fi readuºi la viaþã ºi dupã ce inima nu le mai bate. Unul dintre cele mai vechi ºi rudimentare semne ale decesului era încetarea respiraþiei. Dupã ce o persoanã a fost þinutã în viaþã cu ajutorul sistemelor de întreþinere a vieþii timp de mai multe luni. a unor ace cu steguleþe la capãt. probabil.

dar Marele Juriu statal nu l-a acuzat de crimã. poate constitui un fel de incubator. Are acel copil nenãscut „dreptul“ de a fi pãstrat în aceastã manierã neobiºnuitã ºi deosebit de costisitoare? Criteriile morþii cerebrale nu au fost însã clarificate în privinþa fãtului. mama a fãcut o infecþie. În timpul tratamentului de reanimare. a ameninþat personalul medical cu o armã ºi ºi-a deconectat copilul de la aparatele care-l menþineau în viaþã. Tatãl bãiatului dorea ca aparatul sã fie decuplat. aflatã în moarte cerebralã. deºi în era transplantului de organe s-au luat în considerare ºi interesele primitorului. Au existat însã ºi cazuri în care copiii au fost nãscuþi ºi au supravieþuit în circumstanþe asemãnãtoare. Transplantul prevede folosirea unor organe prelevate. fiindcã pacientul nu se afla în moarte cerebralã. þinut în viaþã cu ajutorul unui aparat într-un spital din California. cît ºi una eticã ºi legalã. În ce fazã poate fi consideratã moartã o persoanã muribundã. pentru folosirea ilegalã a unei arme de foc ºi condamnîndu-l la un an de închisoare cu suspendare. bãiatul murind la scurt timp dupã aceea. iar în a treia zi de la internare s-a decis cã era în moarte cerebralã. Dar dacã ar fi fost deconectatã de la aparatul de întreþinere a vieþii. astfel ca organele sã-i poatã fi extrase din corp ºi utilizate în folosul celor bolnavi? Întrebarea este atît una medicalã. Problema de naturã eticã era dacã acel „cadavru“ al mamei. dar medicii au refuzat. s-a declanºat febra. la un interval cît mai scurt dupã survenirea decesului. un obstetrician. folosit în scopul dezvoltãrii fãtului. Aceºtia nu au putut ajunge însã la nici o concluzie. . a luat lucrurile în propriile mîini. însãrcinatã în 14 sãptãmîni. dupã ce a discutat cu pãrinþii fetei. Bãrbatul a fost arestat. astfel cã aparatele au fost pãstrate. Hotãrîrea trebuia luatã în interesul pacientului ºi al familiei. copilul nenãscut ar fi murit. Tatãl. a fost þinutã conectatã la un aparat de întreþinere a vieþii timp de 64 de zile pentru a creºte ºansele de a naºte un copil viu. ºi necesitã o definire cît mai clarã a morþii. un neurochirurg. puternic afectat de situaþie.128 Ce se întîmplã cu cadavrele? Aceastã persoanã poate fi consideratã decedatã? Ideea morþii cerebrale a fost conceputã iniþial ca un ghid pentru luarea unei decizii în aceste circumstanþe. aceasta nu a dat nici un semn de respiraþie spontanã. un pediatru. Doctorul. O decizie dificilã referitoare la moartea cerebralã ºi la sarcinã O tînãrã în vîrstã de 18 ani. cu leziuni cerebrale ºi în stare de comã. a fost implicatã într-un grav accident rutier. Dilemele aduse în discuþie de tratamentul modern de terapie intensivã sînt exemplificate de cazul unui bãiat de 15 luni. astfel încît mama a rãmas conectatã la aparate. un profesor de medicinã legalã ºi un avocat. Întîmplãtor. în 1989. a convocat un consiliu consultativ format dintr-un anestezist. declaratã oficial decedatã. iar copilul a murit înainte de a putea supravieþui independent. în schimb. învinuindu-l. O femeie însãrcinatã.

Sau ca deplasarea la Londra cu avionul: care este momentul exact al sosirii. este consideratã decedatã. Acesta prevede cã o persoanã care a suferit fie (1) încetarea ireversibilã a circulaþiei ºi a funcþiilor respiratorii. de cãtre toate statele. necesitînd alegerea unui moment clar din timpul tranziþiei reprezentate de amurg ºi de rãsãrit. dar nu mai are creier. rãmîne evident faptul cã o definiþie exactã a morþii nu este uºor de dat. Majoritatea oamenilor sînt de acord cã un individ aflat în moarte cerebralã este mort. Din momentul încetãrii bãtãilor inimii ºi stoparea respiraþiei. dupã care pot respira din nou. a cãrui inimã încã bãtea. Pe de altã parte. deºi nu sînt conºtienþi ca un om normal. în urma unui raport referitor la prelevarea unui rinichi în scopul unui transplant de la un donator aflat aparent în moarte cerebralã. Dar nici unul dintre aceste organe nu mai poate funcþiona autonom dupã moartea creierului. îþi dai seama cã tehnologia modernã a realizat. Aspectul esenþial este caracterul ireversibil al modificãrilor. printre care inima ºi rinichii. fie (2) încetarea ireversibilã a funcþiilor întregului creier. de fapt. Definiþiile au suferit modificãri de-a lungul timpului. dar în SUA s-a adoptat în 1981 Determinarea Uniformã a Decesului.Corpul dupã moarte 129 Ideea morþii cerebrale Dacã moartea este un proces. E ca ºi cum s-ar încerca definirea nopþii ca fiind diferitã de zi. începe procesul morþii. ceea ce înseamnã cã acei centri nervoºi de la baza creierului care controleazã ritmul cardiac ºi respiraþia nu mai funcþioneazã. cel cu creierul mort. care trãiesc în continuare dacã sînt alimentate cu sînge de la o fiinþã vie. considerat centrul conºtienþei. dupã care poate fi repornitã. inclusiv ale trunchiului cerebral. cel din urmã poate supravieþui o perioadã îndelungatã ºi poate redeveni conºtient chiar ºi trei ani mai tîrziu. care respirã. Sã analizãm în primul rînd moartea zonei frontale a creierului (cortexul cerebral). Cel în care intri în spaþiul aerian al Londrei. cel în care avionul atinge pista sau cel în care faci primii paºi pe solul londonez? Inima se poate opri. lãsînd în urmã organe. Plãmînii pot sã nu mai respire. ºtiind cã aceasta înseamnã absenþa ireversibilã a . Moartea celulelor nervoase ºi edemaþierea creierului are loc în numai cîteva minute. Acest lucru înseamnã decesul persoanei? Cum se poate verifica? Copilul nãscut fãrã prozencefal (anencefalie) sau pacientul aflat într-o stare vegetativã persistentã (vezi mai sus). un al doilea tip de cadavru. Chiar moartea cerebralã constituie un proces complex. Deºi se poate argumenta cã cei ce suferã de moartea trunchiului cerebral pot avea sentimente ºi vise. aceastã stare nu poate continua mult timp. cu funcþie de statut. existã ºi moartea trunchiului cerebral. care se finalizeazã la scurt timp. Cînd analizezi corpul cald. Termenul de „moarte cerebralã“ a fost introdus în anul 1965. Persoana dispare.

moartea cerebralã înseamnã moartea trunchiului cerebral. ºoc sau diabet. 3. Criteriile generale pentru stabilirea morþii cerebrale sînt urmãtoarele: 1. nici unul dintre ei nu trebuie sã facã parte din echipa de transplant. care necesitã organe proaspete prelevate la un interval cît mai scurt dupã survenirea decesului. care nu se datoreazã vreunei afecþiuni cum ar fi supradozã de droguri. Pentru evitarea acestor probleme referitoare la deces a fost implementat un program de software numit „Ryadh“. în urma verificãrii realizate de doi medici ºi de încã un medic independent. unei leziuni craniene sau unei hemoragii cerebrale. în aortã sau în cele patru vase . este acceptatã ca moarte legalã. iar în alta nu. respiraþia spontanã fiind insuficientã sau absentã. a dus la definirea ºi mai exactã a morþii. Dar transplantul de organe. În cele mai multe cazuri. iar definiþiile legale variazã. aºa cum e definitã mai jos. chiar dacã inima continuã sã batã. Testele pentru stabilirea morþii trunchiului cerebral cuprind: 1. reacþia pupilei la luminã. medicii trebuie sã ºtie cã acest lucru se datoreazã. de exemplu. Acesta este testul „standard final“ care presupune injectarea. Persoana trebuie sã se afle conectatã la un respirator mecanic. 2. 4. criteriile nu sînt universal agreate.130 Ce se întîmplã cu cadavrele? funcþiilor encefalului ºi a trunchiului cerebral. Cu alte cuvinte. Absenþa miºcãrilor respiratorii la îndepãrtarea respiratorului mecanic ºi la stimularea respiraþiei cu dioxid de carbon. temperaturã scãzutã a corpului (hipotermie). Absenþa circulaþiei sanguine în creier. Dar nu toatã lumea are încredere în acest program. Din nefericire. otrãvire. 2. Chiar ºi undele electrice cerebrale (electroencefalograma sau EEG) pot fi suprimate reversibil în aceste condiþii. sã fie menþinut în viaþã prin conectarea la aparate. 3. iar în majoritatea þãrilor moartea cerebralã. Cauza fundamentalã a stãrii în care se aflã pacientul trebuie sã fie clarã. din punct de vedere al costurilor. Testele speciale de diagnosticare a morþii trunchiului cerebral trebuie sã fie pozitive. Existã posibilitatea ca un individ sã fie declarat decedat într-o þarã. Absenþa unui numãr de aproximativ zece reflexe de bazã ca. Pentru a se evita un comportament subiectiv. de exemplu. Persoana trebuie sã se afle într-o comã profundã (din care nu se mai poate trezi). în cazul în care este posibilã donarea de organe. Acesta se utilizeazã în secþiile de terapie intensivã din unele spitale din Marea Britanie ºi din Germania ºi calculeazã ce ºanse ar avea un pacient. Aceasta este „linia izoelectricã“ de pe un dispozitiv de înregistrare cum ar fi encefalograful.

totuºi. dar care mai tîrziu ºi-au revenit ºi au povestit ce au simþit. În ce fazã spiritul sau sufletul unei persoane pãrãseºte trupul? Întrebarea are un caracter religios ºi filozofic. necesitã echipament spe- cial ºi nu este întotdeauna posibil. iar rãspunsurile trebuie cãutate în învãþãturile marilor religii. indiferent de rasã. nici una dintre aceste definiþii nu e suficient de clarã pentru a putea fi utilizatã sau mãsuratã practic. Decesul unei persoane Pînã acum am analizat moartea ca pe un eveniment biologic. – conºtiinþa de sine ºi comportamentul direcþionat (Sartre). dispariþia spontaneitãþii. fie existã separat de corp. bazarea acþiunilor pe principii morale (Kant). Care este. Familia sa a anunþat atunci cã „Miguel a murit la vîrsta de 34 de ani. Au fost studiate sute de persoane ce s-au aflat la un pas de moarte. dar viu. a integrãrii. descrierea procesului morþii ar fi incompletã dacã nu am menþiona ce se poate simþi în timpul morþii. a suferit un accident în timpul unui meci de fotbal în 1964 ºi a trãit în comã timp de 8 ani. . – caracteristicile psihologice (Hume). esenþa personalitãþii ce a pãrãsit corpul mort? Printre sugestiile marilor filozofi se numãrã: – capacitatea de a gîndi (Descartes). familia lui Miguel Martinez a fost destul de explicitã. culturã sau credinþã religioasã. – raþiunea. Din pãcate. Aceste aspecte sînt discutate mai în detaliu în capitolul 16. în aceastã fazã. cum ar arãta însã aceasta din punct de vedere filozofic ºi spiritual? Moartea implicã dispariþia conºtiinþei. Sufletul sau spiritul. a unui lichid ce va fi detectat pe o radiografie. este fie mort. de exemplu în timpul unui atac de cord sau al unei pneumonii. mai exact. Totuºi. Unul dintre cele mai înduioºãtoare aspecte ale morþii este acela cã omul care tocmai a murit. iar astfel de senzaþii sînt sugerate de aºa-numitele „experienþe de moarte clinicã“. Experienþele de moarte clinicã Acest capitol trateazã în principal aspectele fiziologice observabile. Înseamnã cã fundamentul biologic al acelei complexe fiinþe vii care este omul a dispãrut. – conºtientizarea progresului ºi constanþa de-a lungul timpului (Locke). dupã ce a trãit 26 de ani“. a controlului. Dar nu e o metodã simplã. Corpul este gol ºi începe sã se dezintegreze. finalul capacitãþii de a comunica ºi de a raþiona.Corpul dupã moarte 131 sanguine care alimenteazã creierul. Se pare cã experienþa are un caracter asemãnãtor pentru toate persoanele. sau pacientul conectat la un aparat de menþinere a vieþii pare viu. Miguel era un sportiv spaniol. adormit. aflat în pat.

Faptul cã acest fenomen face ca pãrul sã parã mai voluminos. plus deshidratarea ºi contracþia pielii. corneea se înceþoºeazã. este frecvent întîlnit fenomenul regurgitãrii conþinutului stomacal în gurã ori pe cãile respiratorii.132 Ce se întîmplã cu cadavrele? fiind probabil specificã fiinþelor umane. Pe mãsurã ce corpul se deshidrateazã. Care sînt modificãrile fiziologice ce au loc dupã moarte ºi care sînt procesele naturale ce provoacã descompunerea? În momentul morþii sau la scurt timp dupã. De la rigor mortis la procesul de putrefacþie Cadavrele se degradeazã ºi se descompun atît de eficient prin procese naturale încît acest aspect nu poate decît sã ne bucure. Nenumãraþii microbi intestinali rãmîn în viaþã. muºchii mici (erector pili). cu condiþia ca groapa sã nu fie inundatã. ai membrelor ºi ai trunchiului. þesuturi din care sîngele a dispãrut. lucrurile stau altfel sub apã sau sub pãmînt. iar dupã patru-ºase ore. Intervalele exacte variazã ºi nu reprezintã un indicator precis asupra timpului scurs de la survenirea decesului. invadînd . de asemenea. iar corpul devine mai moale. Rigor mortis. pe suprafaþa pãmîntului s-ar gãsi o multitudine de corpuri neînsufleþite. Aceasta este o problemã complicatã. ochii. precum ºi cel al eliminãrii urinei sau a lichidului seminal. iar unii dintre ei (de exemplu. Descompunerea în atmosferã este de aproximativ douã ori mai rapidã decît în apã ºi de circa patru ori mai rapidã decît în subteran. Viteza de rãcire a corpurilor neînsufleþite a reprezentat dintotdeauna un punct de interes pentru medicii legiºti care trebuiau sã se pronunþe asupra momentului exact al morþii. Pielea devine rozalie sau violacee pe partea inferioarã a corpului unde se acumuleazã sîngele. care provoacã zbîrlirea pãrului ºi a cãror contracþie dã senzaþia de piele de gãinã. ºi mai tîrziu pe vreme rece ºi la persoanele bãtrîne ori anemice. Ora morþii poate fi apreciatã doar cu aproximaþie. a dus la apariþia ideii eronate potrivit cãreia pãrul continuã sã creascã ºi dupã moarte. iar globii oculari se afundã în orbite. Acest tip de experienþe este descris mai detaliat în capitolul 16. cu cei mari. De exemplu. cu muºchii mici (maxilarul. dupã cum am observat mai sus. de la una pînã la patru ore. deºi este mai palã în zonele de sprijin. Sînt afectate pupilele ºi. descrisã în capitolul 14. În aceastã fazã. muºchii se relaxeazã. degetele. corpul este în continuare cald. dar rigid. de exemplu. Rigor mortis se manifestã ºi la nivelul celor mai mici muºchi. se manifestã mai devreme în urma unui efort fizic sau cînd vremea este mai caldã. gura). colibacilii) profitã de situaþie ºi se rãspîndesc în corp. Cadavrele se pãstreazã mai mult timp dacã sînt îngropate la adîncimi mai mari. dar este deja rece. Dacã nu ar fi fost aºa. Muºchii se contractã (rigor mortis) începînd. Dupã 36–48 de ore.

Aproape toþi oamenii au vãzut ce se întîmplã atunci cînd un ºoarece sau un iepure mort zace într-un loc timp de cîteva zile. corpul suferã un proces propriu de descompunere (autolizã). iar cele vivipare. în zonele temperate. printre care se numãrã gîndãceii. sursa atîtor enzime digestive ale intestinului. Competiþia este mare. un cadavru este folosit la scurt timp de la deces de insecte ºi animalele de pradã ca hranã. Muºtele de gunoi (muºte carni- vore sau „sarcofage“) sînt specialiste ºi sosesc ºi ele la scurt timp. În aceastã fazã. Deºi Carol al IX-lea al Franþei spunea cã „leºul unui inamic miroase întotdeauna bine“. Existã o mulþime de insecte care se hrãnesc cu cadavre. lichidul provenit din plãmîni se poate scurge pe gurã sau prin nãri. Acestea se pot extinde sub forma unor pungi mari de lichid. am fãcut-o pentru a analiza . De asemenea. prima mea vizitã într-o morgã. Larvele secretã o enzimã puternicã ce dizolvã pielea. au un mare avantaj. mai ales dacã are rãni care permit accesul rapid. dupã patru pînã la ºase zile de la deces. sub care pielea alunecã. Apoi apar muºtele carnivore. Cînd am lucrat în Africa. cadavrul devine o masã mobilã de larve în numai 24 de ore. iar cadavrul capãtã un aspect general respingãtor. Primele ºi cele mai numeroase sînt muºtele albastre sau muºtele de hoituri (Calliphora erythrocephala). a buzelor ºi a încheieturilor degetelor. creînd mici ulcere. dar la tropice poate avea loc dupã numai cîteva ore. precum Lucilia. se autodigerã la scurt timp dupã moarte. Descompunerea cadavrului Neîngropat. Mirosul unui cadavru în descompunere este extrem de persistent ºi de pãtrunzãtor. primele zone care intrã în putrefacþie sînt intestinele. în grãmezi de cîte 50–100. Pancreasul. La tropice. capãtã o nuanþã verde-albãstrie ºi apar pustule. furnicile ºi viespile. specializate. pînã ºi pentru cei mai duri. Partea frontalã a corpului se umflã. în funcþie de anotimp ºi de zonã. provocat de enzime ºi de alte substanþe chimice eliberate de þesuturile moarte. în 1953. cadavrul va avea un miros dezagreabil datorat eliberãrii de hidrogen sulfurat ºi de metan ºi a urmelor de mercaptan. limba poate ieºi printre dinþi.Corpul dupã moarte 133 zonele care în mod normal le-ar fi fost interzise. începînd cu cea de pe abdomen. Din cauza activitãþii acestor bacili. Primele vin furnicile. În þesuturi se produc substanþe verzi ºi gaze ºi ca urmare pielea. musca-verde. Ouãle sau larvele sînt depuse în zone strategice: orificiile corpului sau rãnile de pe piele. O singurã muscã-albastrã depune pînã la 2 000 de ouã. care „atacã“ zona pleoapelor. fiind atrase de mirosul cadavrului. satisfacþia era produsã mai degrabã de aspect decît de miros. Procesul de putrefacþie este oprit în jurul punctului de îngheþ al apei sau în cazul unei atmosfere foarte uscate. capabile sã depunã larve care au ieºit deja din ou ºi pot sã se hrãneascã imediat. Cele mai întîlnite insecte sînt însã larvele muºtei Diptera. cu siguranþã cã.

în zona neutrã de la graniþã. precum ºi gîzele ºi moliile din blãnurile ºi þesãturile din muzee. Larvele sînt antreprenorii nevãzuþi ai lumii. are loc o adevãratã succesiune a invaziei insectelor. cîini.134 Ce se întîmplã cu cadavrele? corpul unui tînãr care fusese ucis cu o zi înainte. Printre animalele care mãnîncã ºi ele cadavre se numãrã ºobolanii. pentru a nu deveni pradã animalelor devoratoare de cadavre. putînd fi deosebite ºapte sau opt momente diferite. iar pielea tînãrului se miºca uºor. ºoarecii. amatoare de cadavre. ori (cel mai probabil) ouãle sînt depuse pe cadavru înaintea înmormîntãrii. morþii au fost abandonaþi pe cîmpul de luptã. Dacã nu ar exista aceste organisme flãmînde. Astfel. pãsãrile carnivore (vulturi. apoi termitele. Proverbele ºi poeþii vorbesc despre viermi. decompunerea ajunsese în stadii avansate ºi mulþi ºobolani bine hrãniþi îºi fãcuserã adãpost în cutiile toracice ale cadavrelor. Medicii legiºti se folosesc de aceastã progresie pentru a stabili data la care a murit o persoanã.). iar larvele îºi croiesc drum spre cadavru. În unul sau doi ani. Acestea reprezintã o alternativã la spaþiul sãu preferat de depozitare. din primul rãzboi mondial. în timp ce larvele se hrãneau cu þesuturile de sub ea. numitã „musca de coºciug“ (Conicera). Muºtele îºi fãcuserã deja treaba. timp de 3–4 luni înainte ca Aliaþii sã înainteze ºi sã se poatã ocupa de ei. „Viermii“ la care se face referire încã din Biblie ºi pe care îi aminteºte ºi Shakespeare sînt de fapt larvele de insecte. constituit din gunoi sau bãlegar. dacã musca adultã are acces la cadavrele în descom- punere. O muscã interesantã. unele segmente ale corpului pot fi rãspîndite pe o suprafaþã destul de mare. ciori etc. În þãrile cu climã mai rece. O modalitate simplã de a obþine un schelet de animal este acoperirea corpului acestuia cu o plasã de sîrmã. Nu se ºtie prea exact cum ajunge acolo. inclusiv scarabeii (Dermestes). În unele zone ale lumii. . Dupã muºte ºi larvele acestora vin o mulþime de gîze. ele devin parte din peisaj. Probabil cã ouãle sînt depuse în pãmînt. ºi lãsarea lui la dispoziþia insectelor ºi a furnicilor spre a-l curãþa. musca de casã obiºnuitã poate sã-ºi depunã ouãle pe cadavre dacã þesuturile sînt deja descompuse. poate sã intre în coºciug sau sã iasã în numãr mare din solul de deasupra unui cadavru îngropat. iar uneori chiar ºi mamiferele mai mari. Acestea au formã de viermi ºi. care se hrãnesc cu pãr. cadavrul este transformat într-un schelet. În aceastã fazã. nici viermii nematelminþi din pãmînt nu sînt prea interesaþi de carnea putredã. În timpul Bãtãliei de pe Somme. am fi înconjuraþi de mai multe cadavre supuse procesului mai lent de descompunere a þesuturilor. vulpile. cum ar fi Europa de Nord. dar nici rîma comunã. sau însãºi femela se deplaseazã prin pãmînt pentru a depozita ouãle.

ºi oasele dintr-un cimitir preistoric din California. Oasele tinerilor rezistã mai mult decît cele ale copiilor sau ale bãtrînilor. Studierea a 23 de victime ale Rãzboiului din Viet- nam a arãtat cã descompunerea oaselor este acceleratã de acizi. ca în cazul „oamenilor smîrcurilor“ descris în capitolul 10. Procesul de putrefacþie este. din cadavru nu mai rãmîne decît scheletul. Un cadavru se poate mumifica dacã mediul ambiant este foarte uscat. Dacã solul are un caracter acid ºi mlãºtinos. În piele apar crãpãturi din cauza ratatinãrii. pãrul. nici uterul ºi prostata care. Oasele ºi dinþii sînt ºi mai rezistenþi dar. Acest proces poate dura între 25 ºi 100 de ani dacã solul este cald ºi umed. cadavrul poate fi identificat chiar ºi la cîteva luni dupã deces. Faptul se datoreazã probabil conþinutului mai scãzut de calciu al oaselor de copii ºi de bãtrîni. iar dacã atmosfera este uscatã. oasele se dizolvã treptat. Ceea ce se întîmplã dupã ce corpul a fost redus la stadiul de schelet depinde de circumstanþe. Cînd corpul se aflã în apã. pot supravieþui cîteva luni. Tendoanele ºi ligamentele nu se descompun. provenite din sporii prezenþi în materialele cosmetice folosite la îmbãlsãmare. Þesuturile capãtã un aspect de piele ºi o culoare maronie. unghiile ºi dinþii se desprind dupã cîteva sãptãmîni. de umezealã. iar întreaga suprafaþã începe sã semene cu un strat vechi de vopsea. oasele se pãstreazã mult mai mult timp în stare bunã. în general. de exemplu în nisipurile egiptene sau într-o galerie ori o magazie rãcoroasã ºi uscatã. din motive necunoscute. S-a ajuns la aceastã concluzie studiindu-se rãmãºiþele de schelete ale amerindienilor înmormîntaþi în Cimitirul Purisima Mission din oraºul californian Lompoc între 1813–1849. astfel încît.Corpul dupã moarte 135 Cum se descompune cadavrul În cazul în care cadavrul nu este mîncat de vreun animal. Umezeala favorizeazã putrefacþia. mai lent într-un coºciug. dar formarea de gaze sub piele ºi în abdomen poate sã ridice . Oasele sînt în continuare uºor unsuroase ºi mai conþin substanþe organice. Într-un sol neutru. Pe piele pot apãrea mici grupuri de ciuperci albicioase. iar pielea se întinde pe oasele feþei. sau între 200 ºi 500 de ani dacã solul este uscat ºi rãcoros. la tãiere. scoþînd la ivealã partea dorsalã a craniului. Dureazã între 40 ºi 50 de ani pentru ca oasele sã devinã fragile ºi sã se usuce într-un coºciug sau într-un sol relativ uscat. omoplaþii ºi vîrfurile vertebrelor. în aproximativ un an. Mumificarea reprezintã uscarea corpului înainte ca microbii sã atace cadavrul ºi sã se ajungã la starea de putrefacþie umedã. iar dupã aproximativ o lunã þesuturile se lichefiazã ca rezultat al autolizei ºi a acþiunii microbilor. de cãldurã ºi de îngroparea la micã adîncime. iar principalele cavitãþi ale corpului se deschid. degajã un miros de ars. Pe suprafeþele pe care corpul se sprijinã de coºciug pielea se descompune. capul ºi membrele se scufundã la un nivel mai jos.

fãrã a-i distruge structura. În timpul înecãrii. numitã adipocerã. intrã în fluxul sanguin ºi sînt transportate în toate pãrþile corpului. Un test interesant realizat cu diatomee poate sã ajute uneori la stabilirea felului în care a murit un individ. de o culoare de cele mai multe ori verzui-albicioasã. devine o fosilã (termen provenit din limba latinã. îl curãþã pînã la os. cãpãtînd o structurã de piatrã.136 Ce se întîmplã cu cadavrele? ulterior corpul la suprafaþã. particulã cu particulã. necesitînd frecvente revizuiri. în organism dupã consumarea acestui gen de alimente. plutind de obicei cu faþa în sus. Prezenþa diatomeelor în aceste organe sugereazã cã individul a murit prin înecare. acestea sînt inhalate în plãmîni. destul de rar. Fosilele ºi petrificarea Marea majoritate a plantelor ºi a animalelor sînt supuse unui proces de descompunere ºi distrugere. în creier. dar. aºadar. încastrat în roci sedimentare. Fosilele se formeazã. Acest proces dureazã cel puþin 10 000 de ani. Ocazional. de minerale precum siliciul. fiind extrem de rar. Aceasta se formeazã într-un interval de cîteva luni ºi are un miros rînced ºi un aspect lutos sau brînzos. iar unele se întîlnesc ºi în alimente. cînd cadavrul se aflã pe fundul unui . Apoi se transformã într-un material calcaros friabil. în general. grãsimile corporale se pot transforma într-o substanþã unsuroasã. motiv pentru care însãºi istoria evoluþiei speciei umane este atît de incompletã. ºi se întîlnesc în mare sau în apele dulci. diatomeele care ajung în plãmîni dupã moartea individului nu se rãspîndesc în alte organe. Diatomeele sînt niºte alge microscopice cu un schelet silicios. rãmîne în continuare controversat. putîndu-se rãspîndi. ficat sau în mãduva osoasã. timp în care micile creaturi acvatice. rinichi. dacã nu chiar secole. Corpul se scufundã din nou. folosit încã din 1904. Însã testul cu diatomee. În schimb. aproape indestructibil. asemãnãtoare cu ceara. Existã aproximativ 10 000 de specii de diatomee. precum fructele de mare. Osul. mai ales în condiþii de umezealã ridicatã. printre care creveþii ºi peºtii. oasele se „mineralizeazã“. Primatele fosilizate sînt chiar mai rare. Þesuturile propriu-zise ale unei plante moarte sînt uneori înlocuite. cîteodatã. Dupã aproximativ douã sãptãmîni. Ceea ce înseamnã cã mineralele din sol se impregneazã ºi înlocuiesc treptat osul original. Procesul poartã numele de petrificare (din termenul grecesc petros = piatrã) ºi se poate vedea în pãdurile petrificate din sud-vestul SUA. astfel încît grãsimea subcutanatã ºi abdominalã se poate pãstra timp de cîteva decenii. dacã s-a înecat sau a ajuns în apã dupã ce decedase. însemnînd un obiect scos la suprafaþã în urma unor sãpãturi). pielea începe sã se desprindã. Acestea pot fi observate la microscop dupã dizolvarea organelor într-un acid puternic.

iar metalele îºi pierd strãlucirea. nu reprezintã nici o ameninþare pentru sãnãtatea umanã dacã decesul nu s-a datorat vreunei infecþii mortale.. animalele rãmîn captive într-o mlaºtinã de catran sau de asfalt vîscos. o parte foarte importantã fiind reprezentatã de dinþi. se lipesc de pereþi. la Paris. În cazul în care un cadavru e îngropat în urma unei furtuni de nisip.. Pe mãsurã ce aceastã cantitate de particule depuse creºte. sãpatã la o adîncime de 15 metri în cimitirul .. dar. Cadavrele pot reprezenta un pericol? Cadavrul în stare de putrefacþie. în sudul Californiei. iar unele pãsãri pot sã rãmînã. efectul poate fi acelaºi. cum ar fi ciuma. o zonã foarte populatã din Paris.Corpul dupã moarte 137 ocean. în general. pot fi purtãtoarele unor cauze necunoscute de moarte ºi contagiune“ (citat de Philippe Aries în lucrarea The Hour of our Death. mirosul ºi aspectul respingãtor al unui cadavru în descompunere a condus firesc la convingerea cã ar putea reprezenta o sursã de îmbolnãvire. Cei ce trãiau în apropierea cimitirelor se plîngeau cã vinul ºi carnea li se stricã în cãmarã. tetanosul. argumentînd cã „mirosurile fetide rãspîndite de cadavre reprezintã un semn de la naturã pentru a ne avertiza sã le plasãm la o distanþã cît mai mare. înþepenite acolo. hepatita sau SIDA. cele mai dure pãrþi ale corpului. cînd s-a propus construirea unui nou cimitir în apropiere de Petit Luxembourg. unde se depun particule. Dinþii. al unui rîu sau lac. unde s-a descoperit o bogatã colecþie de fosile pãstrate în condiþii foarte bune. pe care-i impregneazã cu o esenþã respingãtoare ºi. au o rezistenþã crescutã în procesul de descompunere. Unii paleontologi se mulþumesc cu realizarea unui profil al întregului animal pornind doar de la studierea danturii. paleontologii au sugerat. cu vremea dînd naºtere unor descendenþi dentari cu dinþii puþin modificaþi! Dantura spune multe despre un animal ºi despre stilul sãu de viaþã. Din fosilele descoperite. În anii 1760. antraxul. care interzicea înmormîntãrile la mai puþin de 100 de metri de clãdirile locuite fãrã acordul proprietarilor. 1981). de asemenea. De-a lungul istoriei. emisã în Marea Britanie în 1855. cadavrul este acoperit. reflectîndu-se în Legea Înhumãrilor. are un aspect macabru. degajãrile impure. Acest fenomen s-a petrecut în era pleistocenului. acum 1 milion de ani. În încercarea de a ajunge la ele. cã evoluþia mamiferelor poate fi consideratã prin prisma evoluþiei dinþilor: dinþii se îmbinã unii cu alþii. În 1779. Teama de contaminare s-a adãugat ideilor generale referitoare la corpul neînsufleþit ºi spiritul unei persoane. animalele de pradã sînt ºi ele prinse. procurorul general s-a opus proiectului. supus procesului de descompunere.. se spunea cã aerul provenit de la o groapã comunã de mari dimensiuni. la Rancho La Brea... Ocazional. în glumã.

apariþia unui cadavru trebuie sã fie acceptatã ºi sã provoace o reacþie. Dupã cum spunea Ruth Richardson. iar Shakespeare face referire la ele în Hamlet: „Ce rosturi înjositoare ne aºteaptã. astfel. Corpurile reintrã în final în aceste cicluri elementare. lãmpile nu puteau fi aprinse ºi. Vai. carbonul ºi fosforul. acel mormînt a fost în final deschis ºi tratat cu var ºi cu var nestins. Existã însã ºi aspecte mai importante ce trebuie luate în considerare. Majoritatea animalelor se mulþumesc sã-ºi abandoneze exemplarele moarte pe pãmînt. reciclarea unor elemente. Ca atare. iar în al doilea. mai ºtii? vreo crãpãturã s-a umplut. printre care azotul. în primul rînd prin faptul cã ºtiu cã vor muri. reprezintã o parte integrantã din economia pãmîntului. iar natura se ocupã de restul. Soluþia cea mai la îndemînã a fost înhumarea. Cadavrul emite mirosuri dezgustãtoare în timpul procesului de putrefacþie. Îmbãlsãmarea ºi criogenia împiedicã însã acest proces. Oamenii nu apeleazã însã la aceastã metodã. colbul ce-ngrozea cîndva pãmîntul astupã borþi ca sã opreascã vîntul“. înecate sau incinerate. Un cadavru . prin capacitatea lor unicã de a se gîndi la viitor ºi de a ºi-l plãnui. Oamenii se simþeau rãu. omul se poate gîndi la moarte ºi la soarta celui mort. fie cã sînt abandonate pe sol. Seamãnã cu cel mort. trebuie sã fie descompuse. Tratamentul preliminar al cadavrului Indiferent de cauza morþii. cadavrul trebuie îndepãrtat într-un fel sau altul. iar elementele din care sînt formate trebuie eliberate pentru a fi disponibile generaþiilor ulterioare de plante. „un cadavru este o prezenþã prin el însuºi. dupã ce mor. noi trãim în aºezãri permanente. cadavrul nu mai poate fi vãzut. astfel cã ar fi nepotrivit ca morþii sã se adune în spaþiul destinat vieþii cotidiene. astãzi lut. Toate vietãþile. animale ºi oameni. dar nu este acea persoanã“. κi poate contempla propria formã de existenþã de dupã moarte. de ce sã nu urmãrim cu închipuirea pulberea nobilã a lui Alexandru pînã în clipa cînd o gãsim astupînd o vranã de butoi? Cu preaslãvitul Cezar. Oamenii sînt diferiþi de animale. îngropate. în anul 1780. În primul rînd. Manualele elementare de biologie explicã detaliat aceste cicluri. Les Innocents a fost primul cimitir închis de poliþie. pãtrundea în pivniþele caselor din vecinãtate. Astfel. ca urmare a protestelor publice. Necesitatea naturii de a recicla cadavrul Descompunerea cadavrelor este convenabilã nu doar din punct de vedere fizic.138 Ce se întîmplã cu cadavrele? Les Innocents. ele sînt descrise pe larg în capitolele 9 ºi 10. Horaþio! La urma urmei. unde se vor consuma pe cale naturalã. deoarece.

de oriunde ºi de oricînd. în Franþa. o iniþialã gravatã pe un trunchi de copac ori un mesaj efemer. avînd drept pernã un morman de silex. De exemplu. Cîteodatã se fãceau ºi unele pregãtiri pentru ca spiritul sã poatã pãrãsi corpul. scris cu graffiti pe un perete. Pe mormîntul Prinþului Negru (Edward. 1330–1376). la Le Moustier. În toate momentele istoriei. Comemorarea morþilor Metodele de îndepãrtare a cadavrelor sînt însoþite de ritualuri diverse. Majoritatea oamenilor cred ºi astãzi în existenþa unei vieþi dupã moarte (vezi capitolul 16). în Asia Centralã. ci ºi preocupãrii oamenilor faþã de propria lor moarte ºi intrare în anonimat. îºi ºi îngropau morþii. aflat în Catedrala din Canterbury. de a crea cãrþi. vei fi tu cîndva“. de incinerare sau i-au lãsat în calea animalelor care se hrãnesc cu hoituri. muzicã. acceptã cu greu faptul cã într-o zi vor dispãrea. unele dintre ele extrem de interesante. O parte din satisfacþia de a avea descendenþi sau bunuri materiale. ulterior morþii fizice. deoarece pe lîngã faptul cã îºi îngrijeau bolnavii ºi rãniþii. Sentimentul este valabil. Neanderthalienii erau aproape umani. iar restul. indiferent dacã e vorba despre Marea Piramidã a lui Keops. unele variante au suferit diverse modificãri. lucrãri de artã sau de a fi portretizat provine din aceeaºi preocupare permanentã în faþa de anonimatului ºi a dispariþiei totale. un adolescent a fost înmormîntat într-o groapã. eram eu odatã. ºi chiar ºi cele mai impunãtoare monumente se prãbuºesc într-un tîrziu. dar toate ritualurile funerare. conþin o notã esenþialã caracteristicã prin care se dezvãluie preocuparea umanã faþã de moarte.Corpul dupã moarte 139 trebuie îndepãrtat cu o grijã deosebitã. Acest obicei este o marcã definitorie a umanitãþii. este un epitaf simplu. prin care ceilalþi sã-ºi aducã aminte de ei ºi prin care sã se simtã încurajaþi în faþa acelei dispariþii totale a sinelui. Monumentele ºi cavourile îºi datoreazã existenþa nu numai dorinþei supravieþuitorilor de a cinsti memoria celor ce s-au stins. De-a lungul timpului. Ritualurile exprimã convingeri fundamentale de naturã religioasã ºi socialã. s-a descoperit scheletul unui copil de Neanderthal ce avea în jurul capului un cerc format din ºase perechi de ciocuri de ibiºi. O întrebare ce nu poate fi evitatã ar fi: „Ce mi se va întîmpla cînd mor?“ Celor din antichitate li se pãrea firesc sã continue sã trãiascã într-o formã sau alta. În aceeaºi categorie se înscriu ºi multe alte dovezi ale vieþii ºi activitãþii lãsate în urmã. în jurul cadavrului aºezîndu-se alimente ºi bunuri ale mortului ce urmau sã fie folosite dupã aceea. iar la Teºik Taº. oamenii ºi-au dus morþii într-un loc de înhumare. Dar oamenii sînt uitaþi. în limba francezã: „Cum eºti tu acum. fapt descris atît de memorabil de Shelley în poezia „Ozymandias“: . cum sînt eu acum. Oamenilor le place sã creadã cã au lãsat în urmã un lucru durabil ºi tangibil. indiferent cît de necredincioºi ar fi.

Sîntem interesaþi. în tot sã profitãm. în desfrîul nostru... ne preocupã bunãstarea lor ºi lumea în care vor trãi dar. dupã moarte. George Wither (1588–1667) deplînge pagubele din iubita sa Anglie. Acest lucru poate fi explicat în termeni biologici. 1965. Toþi sîntem foarte interesaþi de copiii ºi de nepoþii noºtri.. Care vãdea cã sculptorul ghicise Acele patimi. BPT. iar firul dragostei ºi al intimitãþii familiale se rupe în acest punct. se cufundã în uitare. Aceste evenimente ni se par prea îndepãrtate. încît face impresia cã ar fi fost scrisã ieri: Cînd vãd prãpãdul ºi ruina Ce. rege peste regi. Probabil de aceea atît de puþini oameni manifestã interes pentru încãlzirea globalã sau epuizarea combustibililor fosili. În nisip pe jumãtate Ascuns. cîteva cuvinte-s scrise: „Sînt Ozymandias. Nu mulþi dintre noi vizitãm mormintele strã-strãbunicilor noºtri. * Trad. opera grozavã Priviþi-mi-o ºi nu speraþi în van!“ Stã singurã gigantica epavã. fala regatului.. Nu din cauzã cã nu ne intereseazã înaintaºii noºtri mai îndepãrtaþi. chiar ºi-n timpul vieþii mele. Petre Solomon – „Prometeu descãtuºat ºi alte poeme“. ci fiindcã preocuparea noastrã nu se ridicã la aceeaºi intensitate ºi nu are un caracter personal. ªi cînd mã deranjeazã lãcomia Cu care vrem acum. Poezia este atît de actualã. un chip c-un rînjet împietrit. Într-o poezie scrisã acum aproape 400 de ani. ªi aºa. fie se construieºte deasupra lor dupã numai cîteva generaþii. dar nu ne implicãm emoþional. Cei mai mulþi dintre noi nu ne vom vedea strãnepoþii. .140 Ce se întîmplã cu cadavrele? Mi-a povestit un cãlãtor venit Din þãri strãvechi: – Într-o pustietate Vãzui douã picioare de granit. ªi-n jur – nisipu-i ca un ocean.* Persoanele mai puþin celebre sînt uitate mai repede. Enorme. Resturile înhumate ale oamenilor obiºnuiþi fie sînt mutate. se produce o rupturã clarã. Puternicilor. Posteritatea cum o afectãm. ªi nu ne pasã. E suferit de biata þarã Prin crînguri ºi pãduri. Pe soclu. ce-au rãmas întregi – Mult dupã inima ce le nutrise. Este ca ºi cum preocuparea faþã de rudele ºi prietenii noºtri se limiteazã doar la lumea în care trãim în prezent.

închiderea gurii prin plasarea unei perne sub bãrbie sau prin legarea unui ºnur textil pe sub bãrbie ºi în jurul capului. persoana decedatã capãtã un aspect liniºtit ºi natural. înainte de apariþia antreprenorilor de pompe funebre. Ideea de moarte nu era respinsã. Aceste pregãtiri ale cadavrului au atît un scop practic. reprezentînd taxa pentru Caron. gîtul. în secolele XVII–XVIII. moartea este instituþio- . cadavrul era expus în faþa tuturor. cel puþin astfel s-ar rezolva problema supraaglomerãrii cimitirelor. Cadavrul este spãlat ºi îmbrãcat. Toate monumentele prea mari ar trebui îndepãrtate curent. cu excepþia personalitãþilor celebre. din motive estetice ºi de igienã. cît ºi o semnificaþie ritualã. cînd oamenii mureau mai mult acasã decît în spitale sau în alte instituþii. cu precãdere a femeilor. cãile nazale) sînt astupate cu vatã. În mod tradiþional. ªi tot ce facem. În zilele noastre. luntraºul care traversa sufletele morþilor peste rîul din lumea de jos. De asemenea. iar resturile sau cenuºa împrãºtiate. însã. acasã. aplicarea cîte unei monede pe fiecare pleoapã. iar capul este ridicat cu ajutorul unei perne pentru a se evita regurgitarea lichidelor. Ba chiar toþi cei ce-au fost pînã-acum. spãlarea cadavrului rãmîne ºi astãzi o sarcinã a membrilor familiei rãposatului. precum ºi îndreptarea picioarelor ºi încruciºarea braþelor pe piept sau în zona abdomenului. inclusiv a copiilor.Corpul dupã moarte 141 Distrugem ce-au plantat pãrinþii noºtri. Pregãtirea cadavrului Primele mãsuri practice care se iau ar fi închiderea ochilor ºi. pentru noi sã fie Cãci restul nu conteazã de se transformã-n scrum. În rîndul adepþilor sikhismului ºi islamismului. în unele perioade devenind chiar o ceremonie aproape publicã. În Roma Anticã ºi în unele þãri mediteraneene se obiºnuia plasarea unei monede în gura mortului. Astfel. deoarece în toate societãþile existã o anumitã perioadã în care corpul celui decedat poate fi vizitat. Oamenii se aºteptau sã moarã în propriul pat. orificiile (rectul. Ultima parte din procesul de îndepãrtare a cadavrelor (în cazul celor ce ridicã monumente pentru rudele moarte) ar consta. Este preferabil ca aceste mãsuri sã fie luate înainte de instalarea stãrii de rigor mortis. adesea înconjuraþi de prieteni ºi de familie. Vizitarea În trecut. ci acceptatã. în „anonimizarea“ cadavrelor dupã douã sau trei generaþii. Ritualurile morþii ºi prezentãrii ultimelor omagii cuprindeau vederea ºi poate chiar atingerea sau sãrutarea decedatului. aranjarea corpului celui decedat cãdea în sarcina familiei. uneori.

de multe ori spãlat pe cap ºi chiar cu manichiura fãcutã. mai mic decît în cazul cadavrului propriu-zis. dupã ce este spãlat. morga parizianã primea anual aproximativ 1 000 de cadavre neidentificate. pentru reducerea acestui mod neplãcut de a reaminti evenimentul. însã ºi-a pãstrat importanþa în SUA. 13% în azile de bãtrîni ºi 4% în clinici). îmbãlsãmatã ºi arãtînd acceptabil. din lemn sau cearã. Mai era ºi problema putrefacþiei. Decedatul. Vizitarea cadavrului nu prea se mai practicã în Marea Britanie. îndeplinirea unor ritualuri funerare ºi vizitarea cadavrului. În 1992. Solon s-a vãzut nevoit sã scurteze durata acestor ceremonii. cadavrul trebuie conservat pentru a nu intra în descompunere.Hr. Expunerile publice de amploare sînt rezervate persoanelor celebre ºi importante. Grecii din antichitate practicau un cere- monial lung ce consta în plîngerea mortului. O soluþie folositã de membrii familiilor regale consta în construirea unei efigii a persoanei decedate. erau trecute la –2°C. a fost etalat într-un sicriu de sticlã în Piaþa Roºie din Moscova timp de peste 60 de ani. în 1702) ºi reginei Mary II a Angliei (m. În secolul XIX. Tratarea ulterioarã a cadavrului ºi îmbãlsãmarea Unul dintre aspectele cele mai neplãcute ºi supãrãtoare la un cadavru este mirosul pe care acesta îl emanã în procesul de descompunere. Multe dintre ritualurile ºi obiceiurile legate de tratarea morþilor pot fi considerate metode practice. care se putea folosi pentru omagiere înainte de ceremonia funerarã propriu-zisã. abordate în diferite perioade. de obicei prin îmbãlsãmare (vezi capitolul 9). era totuºi ceva concret. Decorarea lui cu ramuri de rozmarin sau cu alte ierburi ori mirodenii plãcut mirositoare.142 Ce se întîmplã cu cadavrele? nalizatã. machiat. Pãstrarea corpului la o temperaturã scãzutã. cadavrul era expus într-un loc mai public. Dupã ce erau þinute la început la –15°C. Efigiile din cearã aparþinînd lui William al III-lea (m. 71% din totalul deceselor din Marea Britanie au survenit în diverse instituþii sociale (54% în spitale. În anumite circumstanþe. îmbrãcat. pentru a fi vãzute de cei care ar fi putut ºti cine sînt respectivii. iar Grace Kelly (prinþesa Grace de Monaco) este prezentatã încã. în 1694) au fost înfãþiºate la Westminster Abbey. Corpurile neînsufleþite ale mai multor regi ºi regine din Europa sînt expuse public o perioadã îndelungatã dupã moarte. dar pot fi prezentate pe scurt astfel: 1. Dacã expunerea dureazã mai mult de una sau douã zile. îmbãlsãmat ºi îmbrãcat în haina sa kaki. Impactul. 2. prin intermediul unei mãºti mortuare. este expus pe toatã durata serviciului funerar într-un coºciug deschis. astfel încît în anul 590 î. Lenin. Aceste metode sînt descrise mai detaliat în capitolele ulterioare. în Capela Palatinã. .

Ideea de bazã este ca mortul sã capete un aspect prezentabil ºi liniºtit. de obicei acestea beneficiind ºi de un tratament cosmetic facial. La o putrefacþie rapidã în pãmînt se poate ajunge prin folosirea unui coºciug uºor biodegradabil. se poate cãptuºi cu hîrtie ceratã ori cu smoalã. Antreprenorii de pompe funebre deþin camere frigorifice. unele firme de pompe funebre le îmbãlsãmeazã de fiecare datã. De exemplu. apoi. se poate folosi un sicriu de plumb sau de oþel. În SUA.Corpul dupã moarte 143 3. . iar în prezent se folosesc uneori coºciuge din carton sau chiar din hîrtie de ziar. un conservant. 8. Procesul de îmbãlsãmare este descris în detaliu în capitolul 9 ºi presupune injectarea în artere a unei substanþe lichide care conþine formaldehidã. 6. Sigilarea perfectã a sicriului. scheletul poate fi pãstrat un timp îndelungat. 5. Plasarea cadavrului într-un sicriu dublu (sau chiar triplu). 4. astfel încît. iar altele aplicã acest tratament doar la cerere. Îmbãlsãmarea. Îngroparea cadavrului sau îndepãrtarea sa prin altã metodã. Înlãturarea ºi îngroparea organelor interne pentru reducerea vitezei de descompunere (vezi capitolul 14). urmatã sau nu de cosmetizare ºi de alte tratamente aplicate cadavrului. În cazul în care banii nu reprezintã o problemã. Dacã. cadavrul este fiert. În Marea Britanie. la nevoie. iar unii au chiar congelatoare cu temperaturi foarte scãzute. Coºciugele din rãchitã s-au bucurat de o oarecare popularitate spre sfîrºitul secolului XVIII. cît mai curînd posibil. aproape toate cadavrele sînt îmbãlsãmate. pot pãstra corpul netratat chiar mai multe sãptãmîni. sau se poate folosi chit pentru sigilarea gãurilor de ºuruburi. 7.

fiind aºezat într-un „loc de odihnã“ dinainte stabilit. Toþi aceºtia trebuiau omorîþi. Alãturi de corp pot fi îngropate ºi diferite obiecte consi- derate necesare defunctului în viaþa de dincolo. Atunci cînd este îngropat. Acestea sînt cunoscute drept bunuri de mormînt ºi includ alimente ºi bãuturã.. cel puþin la început.. în diverse þãri cu religii diferite. pierdut mormînt: ori sã mã-ngroape Pe drumul mare. Schimba-voi. Primul om despre care se ºtie cã a fost îngropat a murit acum aproximativ 400 000 de ani. Bucureºti. Richard al II-lea. Conservarea fizicã a corpului reprezenta una dintre caracteristicile esenþiale ale credinþei egiptenilor din antichitate. într-o grotã aflatã la nord de Beijing. Un biet. William Shakespeare. precum ºi arme. precum ºi a primilor creºtini ºi musulmani. ºi chiar alãturi de soþii. 1955.. înhumarea era metoda preferatã de înmormîntare a celor decedaþi. cai sau cîinii de companie. Supuºii sã mã calce în picioare. de averi. de Mihnea Gheorghiu.144 Ce se întîmplã cu cadavrele? 6 Înmormîntarea ªi ce sã facã riga? Sã se plece? . Regina Shubad a * Trad. puse în vase. . lumea sã mã batã. Precum zdrobescu-mi inima acum. ESPLA. nefiind aºteptatã moartea lor pe cale naturalã. cadavrul acestuia fiind descoperit în China.. mortul e considerat intact. Regatul meu pe-un biet mormînt sãrman. scena 3* Religia creeazã diferenþe Încã din cele mai vechi timpuri. actul III. Regii ºi aristocraþii erau înmormîntaþi alãturi de slugi.

ªi soþul sãu. rãzboinicii au fost îngropaþi în picioare pentru a fi pregãtiþi oricînd de luptã. îngropat într-o poziþie ce imita somnul ºi. pe de o parte între rege sau un alt demnitar. adicã aºezat pe o parte ºi cu genunchii aduºi sub bãrbie. Musulmanii înmormîntaþi au în dreapta lor oraºul Mecca. sclave cãrora li s-a fãcut onoarea de a-l servi pe rege ºi în viaþa de dincolo. pe mãsurã . 9:4).Hr. în loc sã se pãstreze într-o formã apropiatã de cea umanã. În primul rînd. mulþi dintre susþinãtorii sãi dorind sã fie înmormîntaþi în aceastã poziþie. însã începînd cu secolul II d. pe de altã parte. ei au întîmpinat dificultãþi în privinþa recunoaºterii ca societate de caritate. Însã. Dar. În Anglia existã în prezent Trustul Voyager (iniþial intitulat Pagan Hospice and Funeral Trust). groparul are mult mai mult de lucru.. Corpul este aºezat aproape întotdeauna în poziþie orizontalã. dupã ce au fost unºi înainte cu ocru roºu (care simbolizeazã forþa vitalã). Din pãcate. printre care cîntãreþi la harpã. alãturi de un numãr de 60–80 de membri ai curþii. se strîng într-o masã amorfã. iar în al doilea rînd.Hr. doamne de onoare ºi oamenii de încredere ai acesteia. Biblia spune cã „un cîine viu este mai de preþ decît un cîine mort“ (Ecclesiastul. Civilizaþiile antice La început. deoarece pãgînismul nu este considerat o religie oficialã ºi nu e acceptat de legile britanice care reglementeazã caritatea. În Babilon ºi Sumer se fãcea o distincþie interesantã. Înmormîntarea în poziþie verticalã a rãmas un obicei mai puþin obiºnuit. probabil datoritã schimbãrii mentalitãþilor în privinþa locului în care urma sã ajungã decedatul în viaþa de apoi. osemintele. dupã ce din cadavru nu mai rãmîne decît scheletul.Înmormîntarea 145 oraºului Ur din Sumerul antic a fost îngropatã. aºezate pe douã rînduri. a cãrui emblemã reprezintã un cadavru aºezat în poziþie fetalã. era înmormîntat alãturi de 10 sclave ale sale. înhumarea a devenit metoda cea mai comunã. de obicei întins pe spate. în veºminte din aur ºi lapislazuli. În unele triburi de amerindieni ºi în Egiptul predinastic (înaintea anului 3100 î. dupã ce erau omorîte. în unele zone ale lumii. moartea fiind doar o încheiere fireascã a acesteia. într-o poziþie ghemuitã. Abargi. iar budiºtii. acum aproximativ 4 500 de ani. Iudaismul În iudaismul clasic se considera cã numai viaþa este importantã. cu capul îndreptat spre nord.) era folositã pentru înmormîntare „poziþia fãtului“. slugile înmormîntate. înconjuraþi de multe flori. pregãtite fiind sã rãspundã la orice poruncã venitã din partea celor cãrora le erau supuºi. romanii au preferat metoda incinerãrii. Trustul promoveazã înmormîntãrile ecologice.

a devenit importantã conservarea a cel puþin unei pãrþi a corpului. Iudaismul oficial a introdus ideea existenþei unui os. fãrã sicriu. numit Luz. În Anglia. Averile le puteau fi confiscate prin lege. În prezent. într-un giulgiu. Acest os era folosit de Dumnezeu pentru a reînvia întregul corp. marele anatomist Vesalius a observat cã un astfel de os nu existã în realitate. copiii nãscuþi morþi nu beneficiau întotdeauna de înmormîntare din cauza convingerii cã viaþa nu începe decît o datã cu . În schimb. printre care decapitarea sau dezmembrarea. Cei nebotezaþi. prizonierii de rãzboi sau cei trãsniþi de fulger. cel de-al ºaptelea act de compasiune faþã de celelalte vietãþi (Matei. Creºtinismul Moartea a reprezentat dintotdeauna un factor central al creºtinismului. astfel ca în ziua reînvierii. mormintele erau aliniate pe direcþia est-vest. precum ºi cei morþi în urma unui duel nu era permis sã fie înmormîntaþi într-un cimitir catolic. aºezat sub vertebra optsprezece. Creºtinii timpurii credeau într-o reînviere generalã a morþilor la cea de-a doua venire pe pãmînt a lui Hristos. În Anglia. dar nici nu beneficiau de ritualuri de înmormîntare sau de slujbe. uneori chiar în ziua decesului. sinucigaºii (cu excepþia celor nebuni) nu puteau fi îngropaþi în pãmînt sfînt. ce putea sã se ridice dintre morþi. cînd cadavrul se va ridica. sinuciderea a fost consideratã timp de secole un act de infracþiune majorã. Din punctul de vedere al creºtinilor. înhumarea reprezenta cea de-a ºaptea formã de milã. astfel încît înmormîntarea era obligatorie pentru cel mort. fãrã a îmbãlsãma sau a expune cadavrul. Ultima astfel de înhumare a unui sinucigaº a avut loc în 1823 la intersecþia strãzilor Grosvenor Place ºi King’s Road din Chelsea. în secolul XVII. Dupã ce spiritul divin sufla asupra lui. ce nu putea fi distrus ºi nu ar muri niciodatã. cu capul spre vest. Romano-catolicii erau deosebit de stricþi în privinþa celor care ar trebui sã beneficieze de o înmormîntare religioasã completã. criminali). În secolul XVII. sã fie deja cu faþa spre rãsãrit. evreii ortodocºi din Israel îºi înmormînteazã morþii cît mai repede posibil. evreii liberali din Marea Britanie folosesc practica incinerãrii. iar pînã în 1823. sinucigaºii sînt trataþi la fel ca orice altã persoanã antisocialã (vrãjitori. apostaþii (cei care renunþaserã la religie) sau excomunicaþii. cu un þãruº înfipt în inimã. Dar în 1543. iar corpurile le erau îngropate la rãscruci de drumuri.146 Ce se întîmplã cu cadavrele? ce în Grecia s-a împãmîntenit credinþa cã morþii se vor ridica într-o zi ºi se vor bucura de viaþã veºnicã. osul Luz se unea cu altele ºi forma un nou corp. 25: 35–40). Unele triburi primitive folosesc metode speciale de tratare a cadavrelor sinucigaºilor.

În crematoriile moderne. iar defunctul trebuie sã poarte o brãþarã de oþel pe încheietura mîinii ºi un mic pumnal simbolic. iar în final un cadavru. a suferit o transformare dupã ce a vãzut trei lucruri: mai întîi un bolnav. pentru a fi arse în timpul ceremoniei. fie cu o pedeapsã (Iadul). Se aduc pentru înmormîntare ºi cele necesare în viaþa de apoi. Totuºi. dar viu. Înmormîntarea iniþialã dureazã pînã la 10 ani. autopsiere sau disecare. se foloseau uneori seringi pentru botezarea fãtului nenãscut. studenþii la medicinã din Arabia Sauditã studiazã anatomia pe cadavre importate din alte þãri. Capul este orientat cãtre Mecca. un prinþ care avea o soþie ºi 500 de concubine. rolul de a apãsa butonul sau de a însoþi coºciugul la locul incinerãrii îi revine fiului cel mai mare al celui decedat. Budismul Budiºtii considerã cã fundamentul conºtiinþei rãmîne în corp aproximativ trei zile dupã moarte (chiar mai mult în cazul oamenilor sfinþi). Însuºi Buddha. Hinduismul ºi sikhismul Hinduºii sînt întotdeauna incineraþi (vezi capitolul 7). iar oasele se curãþã. mãsurã binevenitã mai ales în þãrile cu climat cald. Sufletul pãrãseºte corpul prin gît. într-un interval de pînã la o lunã dupã moarte. iar în urmãtorii 45 de ani a fost învãþãtor. cum ar fi bani ºi maºini. Ca atare. Pãrul trebuie lãsat netãiat. Drept urmare. ºi este supus unei judecãþi care se soldeazã fie cu o recompensã (Raiul). Budiºtii îºi îngroapã morþii în coºciuge ºi aprind artificii pentru a îndepãrta spiritele malefice. iar pentru ca pãmîntul sã nu cadã direct peste cadavru. Astfel. Islamismul ªi musulmanii preferau sã-i înmormînteze pe cei decedaþi. fiind înmormîntat într-un interval cît mai scurt. în timpul travaliilor lungi. care s-au separat de hinduºi în secolul XV. dupã care coºciugul este scos din groapã. Adepþii sikhismului. sînt de asemenea incineraþi. deasupra acestuia se aºazã cîteva scînduri sau o cutie fãrã fund. el s-a îndepãrtat de cele lumeºti. iar cadavrul nu trebuie deteriorat prin incinerare. a fost permisã donarea de organe. Mortul este supus unui ritual de spãlare ºi acoperire cu un giulgiu. apoi un bãtrîn. . Cadavrul trebuie miºcat doar de musulmani. aranjat doar cu un pieptene ritual. dar confecþionate din hîrtie.Înmormîntarea 147 botezul. Nu se foloseºte coºciugul. se pun într-un vas ºi se îngroapã din nou. începînd cu anul 1982.

Cu toate acestea. Probabil cã persoanele în viaþã se imagineazã în locul celui mort. în cadrul unei incinerãri rituale (vezi capitolul 7). Înmormîntarea era consideratã un proces lent ºi mai puþin agresiv ºi în acelaºi timp natural. fiind adaptatã pentru occidentali de Soygal Rinpoche în anul 1992. zeul focului. afirmînd cã nu doreºte sã fie îmbãlsãmatã (în final însã. precum Dalai Lama. Cadavrul este oferit pãsãrilor cerului (vezi capitolul 7). în prezent. Înþelegerea morþii ºi acceptarea naturii efemere a vieþii sînt considerate ca stînd la baza împlinirii spirituale. Într-o anumitã mãsurã. la fel asceþii. Oricît ar pãrea de surprinzãtor pentru occidentali. ea a fost supusã acestui tratament). nu un zid gol. dupã moarte. Lucrarea Tibetan Book of the Dead (în traducerea lui Evans-Wentz) a intrat în atenþia opiniei publice occidentale în anii 1930. Moartea este o cale de ieºire. deºi în prezent ar putea fi considerat destul de violent. considerate pe atunci ca forme de abuz asupra cadavrului. corpul ei sã fie disecat ºi studiat. o mare parte a omenirii are o atitudine diferitã faþã de moarte ºi considerã înhumarea dezgustãtoare. popoarele mesopotamiene (Sumerul. Asiria) nu credeau în existenþa unei vieþi dupã moarte ºi. Corpul neînsufleþit este oferit lui Agri. Budismul tibetan. înmormîntarea pare un lucru natural. Regina Elizabeth I a Angliei nu era prea încîntatã de ideea ca. El este captiv o perioadã de timp în corpul omenesc ºi poate fi eliberat prin foc. . absorbit din India în secolul VII. iar în trecut. devenind de nerecunoscut. nefiind îngropat decît în cazul în care cel decedat avusese o boalã infecþioasã sau era necorespunzãtor din alte motive. ca un ultim gest de generozitate. cadavrul se descompune.148 Ce se întîmplã cu cadavrele? Este înhumarea naturalã? Cei care îºi îngroapã morþii au avut în permanenþã o teamã faþã de posibilitatea profanãrii cadavrului. Hinduºii considerau cã spiritul individual (atmen) este doar un mic fragment al principiului cosmic atotpãtrunzãtor. Acum mai bine de 4 000 de ani. pînã la urmã. Oamenii consideraþi sfinþi. subliniind în mod deosebit importanþa morþii ºi a decesului propriu-zis. copiii mai mici de doi ani sînt îngropaþi. aceastã temere se aplica ºi în cazul îmbãlsãmãrii ºi al incinerãrii. ºi în privinþa disecþiei ºi a autopsiei (vezi capitolul 11). Chipul celui decedat necesitã o protecþie specialã. În multe poezii se exprimã speranþa ca pãmîntul sã fie uºor deasupra cadavrului (sau a cenuºei). mai ales analizat la nivel microscopic. dar în picioare. Ca atare. nu încercau nicicum sã conserve cadavrul. iar starea mentalã în momentul morþii este ºi ea foarte importantã. sînt mumificaþi. în ciuda faptului cã. înconjuraþi de sare. Babilonul. deºi îºi îngropau morþii. îºi pãstreazã o mare parte a caracterului original.

regi) care beneficiau de un ceremonial deosebit de înhumare. sînt scobite în stînca solidã. Groapa. într-o groapã simplã. din apropiere de Swansea. îmbrãcaþi sau acoperiþi cu puþine veºminte. a arãtat cã provine din anul 16 500 î. probabil. Orice alt ritual mai complex era destinat persoanelor importante (nobili. în India de Vest ºi în Sri Lanka se folosesc în acest scop grotele naturale. sãpatã în pãmînt. Camerele mortuare impresionante din Paraca. deºi scumpe. Groapa acestor morminte era sãpatã pînã la o adîncime de 7. comitatul Yorkshire. acesta fiind însã pãstrat pentru refolosire.Înmormîntarea 149 Înhumarea într-o groapã obiºnuitã De-a lungul timpului. cai ºi un întreg protocol. Parþial din motive caritabile ºi. Lipsa de teren din cimitire fãcea ca. oamenii sãraci erau înmormîntaþi într-o groapã simplã. erau convenabile. în Egipt. Datarea cu ajutorul carbonului radioactiv a unui schelet îngropat astfel în Grotele Paviland. pînã la aproape un metru de suprafaþã. Funeraliile unui sãrac reprezentau una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor obiºnuiþi. Spre sfîrºitul secolului XVIII ºi în secolul imediat urmãtor.Hr. De pildã. însã unele din camerele mortuare etrusce au fost sculptate pentru a semãna cu niºte paturi. Mormintele sãpate în stîncã reprezintã în principal o serie de niºe. Acesta este un exemplu al distanþei dintre cei vii ºi cei morþi la care se face referire în capitolul 15. în grotele unde locuiau oamenii. uneori folosindu-se care. Peru. În cele mai multe zone ale lumii. Acestea mai pot fi încã observate în unele biserici. de exemplu în cea din Easingwold. cu picioare ºi perne. În Anglia. osemintele sã fie scoase ºi depozitate într-un osuar (depozit de oseminte). cuprindea mai multe coºciuge aºezate unul peste altul. dar ca spaþiu pentru mormintele sãpate în pãmînt la micã adîncime. Sãracii beneficiau de demnitatea de a fi purtaþi într-un coºciug pînã în momentul în care corpul era lãsat în groapã. înmormîntarea se reduce ºi în prezent la sãparea unei gropi în pãmînt. la interval de aproximativ 10 ani. Þara Galilor.5 metri. nefiind vizibil nici mãcar conturul corpului neînsufleþit. împreunã cu bunurile acestora. din comoditate. Cei ce purtau cadavrul nu intrau în contact direct cu acesta. Aproape sigur nu se folosea giulgiul ºi. iar coºciugele de deasupra constituiau þinte uºoare pentru jefuitorii de morminte. înaintea secolului XVIII. iar la Abu Simbel. oamenii obiºnuiþi au fost îngropaþi aºa cum erau în momentul morþii. deºi se întrebuinþau coºciuge. coboarã pînã la 5 metri sub pãmînt ºi pot cuprinde 400 de cadavre. Echivalentul . parohiile foloseau „sicrie comune“. de obicei comunã. fãrã a fi bãgaþi în coºciug. grotele au fost adîncite în stîncã cu 55 de metri. un mormînt cu un caracter deosebit de mizer era reprezentat de groapa sãracilor. ºi nu ca sicrie de piatrã. Aceste camere din piatrã ºi grotele au jucat un rol important în privinþa îngropãrilor în timpul ultimei ere glaciare din Britania. acestea erau foarte ieftine. Dar coºciugele.

Locurile de îngropare a celor decedaþi pot fi dintre cele mai dezamãgi- toare. adecvat amplasamentului. morþii rãmîn acolo unde ºi-au pierdut viaþa. În anul 1349 se estimeazã cã au murit între 20 000 ºi 30 000 de oameni. În perioadele rãzboaielor. supranumitã ºi „moartea neagrã“. în anul 79 d. Ciuma bubonicã era rãspînditã de purecii ºobolanilor infectaþi.150 Ce se întîmplã cu cadavrele? modern este aºa-numitul „coºciug de închiriat“. iar morþii se aruncau în gropi mari ce constituiau morminte comune. care poate fi obþinut de la firmele de pompe funebre în SUA ºi Canada. atît sãracii. în intervalul cuprins între 6 ºi 20 septembrie. Gropile comune În timpul rãzboaielor. (vezi capitolul 7). construite în 1961. rezultã prea multe cadavre pentru a fi folosite metodele obiºnuite de îngropare. din Europa din secolele XIV–XVII au adus o serie de dificultãþi în privinþa capacitãþii de a rezolva problema cadavrelor (vezi ºi capitolul 2). cei care le-au comis se grãbesc sã-ºi acopere urmele actului lor de cruzime.7 metri ºi o adîncime de pînã la 3. gropile comune constituiau evenimente zilnice ºi variau de la cîteva cadavre înhumate într-o groapã produsã de explozia unui obuz pînã la îngroparea a sute de . Ciuma Epidemiile de ciumã bubonicã.Hr. dupã dezastre naturale. în timpul molimelor sau în urma unui masacru (vezi ºi capitolul 2). Groapa morþilor de ciumã din Aldgate. În urma dezastrelor naturale.6 metri. Rãzboiul În timpul bãtãliilor purtate în tranºee în primul rãzboi mondial. s-a descoperit cã celebrul poet de limbã urdu Sheikh Mohammad Ibrahim fusese îngropat sub una dintre cele mai mari bãi publice din Delhi. nu exista suficient timp. Londra. cît ºi bogaþii. în acea groapã au fost aruncate cadavrele a nu mai puþin de 1 114 victime ale ciumei. În cazul masacrelor. iar în cazul unei molime nu erau destui oameni sãnãtoºi pentru a sãpa gropi individuale. Toatã lumea era expusã la contaminare. poziþia lor rãmîne înregistratã pentru posteritate. În anul 1996. dintr-o populaþie totalã de 60 000–70 000 de persoane. numãrul deceselor a suprasolicitat serviciile de sãnãtate publicã. sã fie înlocuite cu un alt monument. avea o lungime de 12 metri. În Londra. iar în situaþii deosebite. Unele dintre epidemiile care au avut loc în secolele urmãtoare au fãcut victime într-un raport similar. Aºa s-a întîmplat în cazul erupþiei vulcanului Vezuviu. o lãþime de 4. În anul 1665. unde exista în medie o familie de rozãtoare în fiecare gospodãrie ºi trei purici pe fiecare ºobolan. S-a cerut ca acele toalete.

cele 1. a turnat pãcurã ºi kerosen. pp. umplîndu-ºi buzunarele ºi raniþele cu piersici. victime ale rãzboiului. ºi mii de civili. neidentificate ºi nerevendicate a zeci de mii de japonezi morþi. care sînt de fapt cîmpuri întregi acoperite cu ºiruri nesfîrºite de cruci identice. în afarã de soldaþi. apoi le-a dat foc. Într-unul dintre cele mai mari cimitire din lume. acestea au început sã degaje mirosuri pestilenþiale. Lehmann. 118–119). Numãrul mare de cadavre intrate în putrefacþie degajã. zac într-un cavou din oraºul japonez Okinawa. iar guvernul acestei þãri l-a însãrcinat pe chimistul M. a reprezentat exact ceea ce trebuia fãcut: el a deschis gropile. ofiþerii erau îngropaþi separat de restul membrilor trupelor. Cadavrul amiralului Nelson a fost conservat în rom la bordul corabiei Victory. la Leningrad. The First Boer War. O practicã obiºnuitã era cea a eviscerãrii cadavrului. rãmãºiþele lor trebuind sã fie îndepãrtate de cãtre cei care au supravieþuit. la Verdun ºi pe rîul Somme au murit peste 1 milion de oameni (vezi capitolul 2). Înaintea bãtãliei.Înmormîntarea 151 soldaþi morþi în urma unor lupte crîncene. Dimensiunile mãcelului pot fi remarcate ºi în prezent în cimitirele de rãzboi. Alþi 180 000 de japonezi. apoi a fierberii acestuia pentru a se obþine un schelet curat ce putea fi transportat acasã ºi îngropat. În anul 1916. Comisia Cimitirelor de Rãzboi a Commonwealth-ului se îngrijeºte de aproximativ 1 750 000 de morminte în mii de situri din peste 140 de þãri. iar acestea . Exemplele cuprind cele 25 000 de victime ale bombardamentului oraºului Dresda (1945). Dupã bãtãlia de la Sedan (1870).3 milioane de victime ale asedierii Leningradului de cãtre forþele de ocupaþie naziste (1941–1942). Dupã bãtãlia de la Azincourt (1415). Creteur sã rezolve problema. trupurile neînsufleþite ale ducelui de York ºi contelui de Oxford au fost fierte pînã la separarea oaselor. respingãtoare. se aflã îngropate trupurile a aproximativ 500 000 de victime de rãzboi din rîndurile ruºilor. Adesea. În rãzboaiele mai recente au murit. gropile sãpate în grabã au fost umplute pînã la refuz cu sute de cadavre. Înaintea apariþiei transportului aerian. Intrînd în descompunere. Ulterior. îmbrãcaþi în uniforme. 10 ani mai tîrziu. un miros dezgustãtor. practicã ºi realistã. cînd împãratul francez Napoleon al III-lea a fost înfrînt de prusaci. s-a observat cã în zona aceea apãruserã „douã livezi neobiºnuit de frumoase“ (vezi J. Soluþia sa. ºi cele 80 000 ale bombei nucleare lansate deasupra oraºului Hiroshima în 1945. iar un mausoleu din Parcul Pãcii din Hiroshima conþine resturile carbonizate. morþii au fost îngropaþi pe cîmpul de luptã. cei uciºi în rãzboaie pe teritorii strãine puteau fi aduºi acasã pentru a fi înmormîntaþi doar dupã ce corpurile lor erau îmbãlsãmate sau conservate într-un anumit fel. Un moment mai puþin sumbru legat de capacitatea letalã a rãzboiului este cel al Bãtãliei de la Bronkurst Spruit din Primul Rãzboi Bur (1880). fireºte. Sedanul se afla în apropierea graniþei cu Belgia. H. soldaþii Regimentului 94 au intrat într-o livadã din regiune.

care conþinea cristale de Zyklon B (acid cianhidric). folosite ca îngrãºãminte. economicã sau religioasã. rãspîndirea unor populaþii pe teritorii noi ºi religia. catolicii au ucis zeci de mii de hughenoþi la Paris. De asemenea s-au luat în considerare ºi alte metode de exterminare. precum ºi cel puþin 100 000 de albigenzi eretici în Franþa secolului XIII. femeile ºi copiii dezbrãcaþi erau conduºi în camere întunecoase din ciment.2 milioane de evrei. stîrnit de obicei de conflicte de naturã etnicã. provenind din tavan. Naziºtii construiserã ºase astfel de camere de gazare. Americanii. însã acestea au fost respinse. Existã multe detalii bine documentate asupra genocidului (masacru sistematic pe o perioadã îndelungatã) evreilor ºi al þiganilor. practicat în mod calculat ºi cu sînge rece de cãtre naziºti în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial (vezi ºi capitolul 3). De exemplu. la periferia oraºului polonez Lublin. Cenuºa albã ºi fragmentele de os. în ianuarie 1942. Cadavrele erau apoi încãrcate în camioane ºi incinerate într-un crematoriu. sub autoritatea papei Innocenþiu al III-lea. sistematic repetatã. Zyklon B a fost folosit ºi în primele camere de gazare construite la Auschwitz. De obicei. ºi asfixiaþi cu aer cald. cîte 200–250 de persoane în fiecare astfel de camerã. de aproximativ 5 mp. unde au fost îngropate (vezi capitolul 14). adãugate bãlegarului. ºi-au adus morþii acasã pentru a fi îngropaþi în „saci pentru cadavre“. Aceasta din urmã este cu siguranþã cauza multor astfel de incidente. Omenirea are o capacitate unicã de a ucide în masã membrii propriei specii. principalele pretexte folosite au fost rãzboiul.152 Ce se întîmplã cu cadavrele? transportate pe mare din Franþa în Anglia. au fost omorîþi aproximativ 1. pentru a sãrbãtori aceste ocazii era omorîtã ºi îngropatã o singurã persoanã. Bãrbaþii. Cristalele se evaporau rapid. în lagãrul de exterminare construit de naziºti la Maidanek. produceau recolte bogate de varzã. Toate hainele ºi bunurile acestora au fost luate ºi ulterior sortate. În trecut. la o conferinþã din iarna lui 1941–1942 s-a discutat un plan de înecare a 30 000 de þigani nemþi prin trimiterea acestora în largul Mãrii Mediterane pe vase ce urmau sã fie dinamitate. însã . Înmormîntãri ºi palate regale Un ultim tip de groapã comunã este cel care însoþea construirea unui nou palat sau înmormîntarea unui mare suveran. iar toþi cei din camerã mureau în 5–10 minute. începînd cu Rãzboiul de Secesiune. clasate ºi exportate în Germania. în aºa fel încît sã poatã omorî cîte 1 500 de oameni odatã. În 1572. Masacrele Masacrele reprezintã o particularitate teribilã a istoriei umanitãþii. De exemplu.

cadavrele erau înmormîntate neînfãºurate numai în situaþii neobiºnuite. În Egiptul predinastic se foloseau piei sau rogojini pentru protejarea corpului neînsufleþit de nisipul înconjurãtor. Ulterior. înainte de închiderea giulgiului. aceasta fiind de fapt o încercare de revigorare a unei industrii engleze a lînii aflate în declin.) s-a descoperit un cadavru înfãºurat într-o rogojinã sigilatã cu ajutorul unui piron lung de cupru. pentru ca defunctul sã poatã fi vãzut de cei din cortegiul funerar. dar acest lucru se putea datora lipsei de materiale textile. Hsaio T’un. care a debutat acum aproximativ 5 000 de ani). Giulgiuri ºi sicrie Giulgiuri Pare nepotrivit ca faþa ºi restul corpului celui decedat sã vinã în con- tact direct cu pãmîntul. O altã lege prevedea o amendã de 5 lire sterline aplicatã celor care nesocoteau prima lege. Pentru a celebra construcþia unui nou palat. dupã cum am prezentat mai sus. Adesea. Spre sfîrºitul secolului XVIII. Uneori. El putea fi apoi . În anul 1600. în Anglia. în Anglia s-a impus prin lege ca giulgiurile sã fie confecþionate din lînã (flanelã). cadavrele erau adesea îngropate fãrã îmbrãcãminte. de aceea se simþea nevoia unei forme de acoperire a acestora. ci avea ºi calitatea suplimentarã de a contracara prin propriul parfum mirosurile respingãtoare degajate de cadavrul intrat în descompunere. materialul din care era confecþionat giulgiul s-a redus ºi a fost prins de marginile coºciugelor. pe corp erau presãraþi muguri de rozmarin. alte plante folosite fiind tisa. ruta ºi cimiºirul. de exemplu dupã bãtãlii. În vremuri mai recente. Într-un mormînt dreptunghiular din Ur (datînd din 3000 î. În ultimele secole a fost preferatã pînza de culoare albã. coºciugele intrînd în uzul curent abia în perioada dinasticã timpurie. Musulmanii îºi îngroapã morþii acoperiþi doar cu un giulgiu (kafan).Hr. Rozmarinul nu era doar un simbol al dragostei ºi al aducerii aminte.Hr. 18 oi. însã acestea au fost abrogate în 1814. Pregãtirea mortului dateazã cel puþin din perioada elisabetanã. 35 de cîini ºi 15 cai.Înmormîntarea 153 obiceiul a atins cote extreme în China perioadei Shang (1500–1028 î. însã în cele mai multe cazuri se folosea un cearºaf obiºnuit din gospodãrie. Egipt ºi Peru s-au folosit pînze sau rogojini din trestie. Acoperãmîntul tradiþional în Europa era un giulgiu sau o bandã de pînzã. masacre sau molime.). au fost sacrificaþi ºi zidiþi în temelie 852 de persoane. material despre care se spune cã ar fi fost folosit pentru a înfãºura corpul lui Hristos. acoperind complet trupul. în urmã cu circa 5 000 de ani. iar pînã în secolul XVIII aceasta era legatã sau cusutã deasupra capului ºi sub picioare. Giulgiurile erau confecþionate mai ales din in. capul era lãsat descoperit pînã în momentul înhumãrii. În perioada preistoricã (înaintea istoriei scrise.

El fusese aºezat într-un coºciug de 1. dintre care 14 erau destinate în exclusivitate copiilor. scobit în trunchiul unui stejar. cînd toatã lumea dorea sã fie înmormîntatã într-un coºciug.154 Ce se întîmplã cu cadavrele? bãtut în cuie sau cusut dupã aºezarea cadavrului în coºciug. Acum 2 000 de ani.2 metri lungime. cele din lemn ºi trestie fiind cunoscute încã din timpul primei dinastii. întrebuinþate de obicei pentru vin sau ulei. În urmã cu aproape 1 800 de ani. probabil. În 1580. în special din ulm. oferea nu mai puþin de 33 de opþiuni diferite pentru coºciuge. oamenii au confecþionat sicrie cu mai multe straturi. Confecþionarea unui sicriu din piatrã era. deoarece se considera cã acesta ajutã la dezintegrarea rapidã a organismului. limba acestor popoare neavînd termeni preciºi care sã denumeascã „sicriul“. însã picioarele erau legate la nivelul gleznelor. În oraºul antic Zarathan (Iordania). Sicrie Folosirea sicrielor pentru înmormîntarea celui decedat dateazã din preistorie. Probabil . Un tip de sicriu confecþionat din calcar a primit iniþial denumirea de „sarcofag“ (în greacã „carnivor“). un om din neamul celor cu pocale (numiþi astfel datoritã vasului caracteristic pe care îl îngropau alãturi de cel mort) a fost înhumat în Cartington. distribuit de firma lui J. În timpul secolului XIX. Totuºi. cele mai reuºite fiind fãcute în Anglia în perioada 1725– 1775. Corpul celui decedat nu mai era atît de înfãºurat. în Egiptul dinastic timpuriu se foloseau coºciuge din trestie. iar oricine încãlca aceastã hotãrîre era amendat cu 10 ºilingi. dar nu în coºciuge. În Anglia coºciugele au intrat în uzul curent abia în secolul XVIII. Ele erau confecþionate din lemn. În încercarea permanentã de a proteja cadavrul de distrugere. consiliul orãºenesc a decretat cã sãracii nu trebuie îngropaþi sub nici o formã în coºciuge. iar braþele de corp. romanii ºi grecii din antichitate îºi îngropau morþii în giulgiuri. mulþi morþi au fost îngropaþi doar cu un vas pe cap. Un catalog din anul 1838. însã în aproximativ aceeaºi perioadã un alt om a fost îngropat într-un mormînt sculptat în piatrã (numit „cistã“) de sub o movilã de pãmînt. Turner din Londra. Pentru cei sãraci. efort ºi resurse ºi nu era agreatã de cei care considerau cã fiecare cadavru trebuie lãsat sã se descompunã direct în pãmînt. în general din lemn. aceasta era fie obiectul care þinea loc de amforã pentru cei sãraci. existau multe modele din care se putea alege. Confecþionarea unui coºciug presupunea timp. ºi mai solicitantã. fie reflecta dorinþa de a oferi o protecþie specialã capului. în oraºul Rye din provincia englezã Sussex. în Roma anticã ºi în unele regiuni din Orientul Mijlociu se utilizau ca sicrie unele vase imense (amphorae). provincia englezã Northumberland. astfel ca produsele descompunerii sã fie absorbite cu mai multã uºurinþã de solul care le acoperea.

finisate ºi lustruite cu tot atîta grijã ca o mobilã pentru camera de zi. iar cadavrul stã în ele aºezat sau ghemuit. uneori fiind folositã chiar o saltea. în 1852. cele mai comune sînt cele dreptunghiu- lare. . Cultul sicrielor a atins un punct culminant în ultimii ani în SUA. în Ghana. iar unii. unele dintre ele nu sînt acceptate în cimitirele creºtine din zonã. de obicei.. astfel ca sicriul exterior. sticlã sau celuloid. coºciugul era abandonat în naturã. Pentru cadavrele regilor ºi ale celor înstãriþi existau sicrie de plumb (atît de grele încît era nevoie de ºase persoane pentru a le purta pînã la groapã). au folosit hîrtie reciclatã de ziar. Acestea aveau un scop practic ºi anume acela de a absorbi lichidele de putrefacþie. Unii. corpul neînsufleþit era aºezat. iar mumiile egiptene erau depuse adesea în astfel de containere. lei sau bãrci de pescuit etc. iar pãmîntul nu putea fi refolosit multã vreme. acestea au fost modelate mai aproape de forma umanã. cãptuºite cu plumb. Australia de Nord. în încercarea de a face un pas în plus în direcþia obþinerii unei simplitãþi ecologice. vopsite cu ocru ºi aºezate în coºciuge confecþionate din trunchiuri de copaci mîncaþi pe dinãuntru de termite. osemintele persoanelor importante. care a fost îngropat. modificate pentru a se apropia de forma omului întins la orizontalã. în coºciug pe un strat de rumeguº.Înmormîntarea 155 cã recordul este deþinut de ducele de Wellington. Coºciugele budiºtilor sau ºintoiºtilor din Tibet ºi Japonia au o formã cubicã. În cataloagele prezentate de antreprenorii de pompe funebre de la începutul secolului sînt menþionate sicrie din zinc. Ele erau folosite de filisteni în secolul XII î. Probabil cã pãrea ºi un gest de atenþie. Deºi pictate ºi cu aspect natural. din lemn. ba chiar din cauciuc. pentru a se potrivi cu gustul oricãrui cumpãrãtor. La aborigenii din Arnhem Land. au cerut prin testament sã fie depuºi în sicrie din bronz. sã poatã fi refolosit. Coºciugele cubice sînt potrivite în cazul înmormîntãrii cadavrului aºezat sau culcat în poziþia fãtului. Cutiile din PAL folosite drept coºciuge interioare se gãsesc în Marea Britanie la preþuri variind între 30 ºi 50 £. Dar nu toatã lumea îºi dorea ceva atît de scump. În privinþa formei coºciugelor. mai excentrici. Mai recent s-au folosit ocazional ºi sicrie din oþel.Hr. gãini. iar dupã un ritual alcãtuit din cîntece ºi dansuri. În secolul XVIII. în patru sicrie. talaº sau tãrîþe.). deoarece metalele nu putrezeau. Bisericile ºi cimitirele percepeau o taxã mai mare pentru acestea decît pentru cele din lemn. unde acestea sînt lucrate. deoarece cei vii se puteau imagina în locul cadavrelor ºi considerau cã nu este plãcut pentru defunct sã stea direct pe o suprafaþã durã ºi rece de lemn. În vestul Africii. fiind numite sicrie „antropomorfe“. unele neobiºnuite (avînd forme de vaci. în urma procesului de descompunere. Ocazional. erau curãþate. iar „sicriele de închiriat“ conþin o cutie interioarã din carton în care cadavrul poate fi incinerat. mai mulþi meºteri tîmplari au fãcut recent coºciuge de diverse forme. care prezintã o serie de probleme la incinerare. precum ºi sicrie de fier.

Teama de a fi îngropat de viu O datã ce ai stabilit cã acest lucru este posibil. a unor giulgiuri rupte. e simplu sã devii obsedat de teama unei înmormîntãri premature. cu cîinii lor aºezaþi în mod tradiþional la picioare. în felul acesta. Acestei temeri i s-a dat chiar ºi un nume (tafofobie). Te vor trimite în mormînt într-un coºciug în formã de Y!“ (What the Butler Saw. au atins cota maximã în Anglia secolului XIX. la început. ca sîsîitul gîºtelor). a lãsat instrucþiuni clare în testament pentru a fi îngropat alãturi de soþia sa. Una dintre ele. aceastã preocupare este descrisã cu detalii cutremurãtoare. cã s-a întîmplat exact lucrul de care se temea.156 Ce se întîmplã cu cadavrele? Un comentariu vulgar referitor la forma coºciugului este cel fãcut de dramaturgul englez Joe Orton (1933–1967). În nuvela lui Edgar Allan Poe „Înmormîntarea prematurã“. Coºciugelor li se poate imprima ºi un caracter foarte personal. la bordul unui vapor. Apoi. din provincia englezã Northamptonshire. Pãrþile laterale ale celor douã sicrie trebuiau îndepãrtate pentru ca. Regele George al II-lea. Cavalerul ºi doamna sa par sã stea întinºi firesc unul lîngã altul. cã mirosul provine de la pãmîntul pentru grãdinãrit transportat de acesta ºi cã îºi legase în jurul capului. Personajul principal. iar mîinile lor sînt împreunate. cenuºa celor doi sã se amestece. de exemplu. Aceastã imagine l-a stimulat pe Philip Larkin sã scrie poezia „An Arundel Tomb“. Temerile privind înmormîntarea prematurã. se aflã într-un pat foarte îngust. este cel al lui Ralphe Greene (decedat în 1417) ºi al soþiei sale de la Lowick. Probabil cã una sau douã dintre aceste mãrturii erau adevãrate. în locul tichiei de noapte obiºnuite. Se aflã într-o ladã închisã. îºi aminteºte cã. era alcãtuitã dintr-o colecþie de peste 700 de mãrturii ale unor înmormîntãri premature. Un alt mormînt. scrisã de Franz Hartmann în 1895. se trezeºte la un moment dat convins. descoperirea unor cadavre în poziþii anormale. Caroline de Anspach. detecteazã miros de pãmînt ºi simte în jurul maxilarului banda aplicatã de antreprenorul de pompe funebre. unde se regãseºte imaginea unirii mîinilor. Dovezile se refereau la diverse zgomote ce proveneau din coºciuge sau cavouri (care sunau. de fapt. o cravatã de mãtase. actul I). alimentate de mãrturiile înspãimîntãtoare ale unor martori oculari. prin cuvintele unui personaj adresate unei persoane lipsite de virtute: „Te-ai nãscut cu picioarele desfãcute. care a murit în anul 1760 (în baie). iar despre subiect ºi despre diferitele metode de deosebire a unui om mort de unul viu s-au scris 120 de cãrþi în cinci limbi. care suferã de catalepsie (accese ºi stãri de transã) ºi s-a temut adeseori de posibilitatea de a fi îngropat de viu. a unor aºchii de lemn sub unghiile degetelor ca urmare a unor . O formã mai concretã de iubire a unui cuplu este cea redatã de mormîntul contelui de Arundel din Catedrala Chichester.

Deºi inima bate în continuare. În plus. ca sã se lase timp cadavrului sã dea un semn de viaþã. Cartea a fost aspru criticatã într-o recenzie causticã apãrutã în The British Medical Journal din 29 februarie 1896. iar respiraþia nu s-a oprit complet. Cea mai slabã miºcare a capãtului acestui tub activa un clopoþel ºi ridica un steag deasupra mormîntului. Aici. În secolul XIX. cadavrele erau pãstrate timp de 72 de ore înainte de a fi înhumate. aflate numai la îndemîna celor înstãriþi. Se poate remarca existenþa unei metode care garanta evitarea unei înhumãri premature. s-au perfecþionat dispozitive mai sofisticate. Teama puternicã ºi foarte rãspînditã de o posibilã înhumare prematurã a fost unul dintre motivele principale pentru ca înmormîntarea sã aibã loc la cîteva zile dupã deces. Pentru a rezolva aceastã problemã dupã înmormîntare. coma ºi hipotermia. descompunerea rapidã a cadavrului fãcea acest lucru aproape imposibil. de exemplu catalepsia. Carlisle era un chirurg celebru (Litten. ºi anume incinerarea. a avut o strategie neobiºnuitã de evitare a înmormîntãrii prema- ture. anticar ºi colecþionar care a murit în 1834. 1992). În testamentul sãu s-a descoperit urmãtorul pasaj: „Îi las lui Sir Anthony Carlisle douã sute de lire ºi îi cer sã-mi taie capul sau sã-mi scoatã inima din corp pentru a preveni orice posibilitate de a mã mai întoarce la viaþã“. legate la un sistem elaborat de corzi ºi scripeþi. acþionau un clopoþel în cabina portarului în cazul în care cadavrul s-ar fi miºcat. Printre explicaþiile posibile se poate menþiona starea de rigor mortis ce poate duce la schimbarea poziþiei corpului sau sunetele datorate plesnirii cadavrelor ori eliberãrii de gaze din abdomenul intrat în putrefacþie (sîsîitul de gîºte). existã cîteva afecþiuni medicale care creeazã impresia cã persoana afectatã a decedat. Francis Douce. Degetele. în zonele calde ale globului. ciumã ºi variolã. Este posibil sã fie vorba de cîteva cazuri reale. Totuºi. deºi trebuie admis faptul cã individul încã recuperabil (dar. Alarmele false erau frecvente. din fericire. Au existat multe alte cazuri în care diverºi indivizi au cerut ca înaintea înhumãrii sã li se taie preventiv venele. contele Karnice-Karnicki a inventat un dispozitiv care consta dintr-un tub vertical ce intra în coºciug ºi era prins de pieptul cadavrului. aceste semne pot fi detectate destul de greu. În 1896. la München. . inconºtient) va fi fost ars de viu. iar înhumarea ocazionalã a unui bolnav încã viu era foarte posibilã. Înmormîntãrile rapide se practicau în timpul epidemiilor majore de holerã. cu lichide antiseptice ºi acoperite cu flori frumos mirositoare. primãria a dispus darea în folosinþã a zece „morgi de aºteptare“.Înmormîntarea 157 presupuse încercãri disperate de a scãpa ºi chiar poveºti despre femei care au nãscut dupã ce fuseserã înmormîntate. dar oamenii s-au lãsat convinºi cu uºurinþã de existenþa unui risc real al îngropãrii premature.

în Normandia. cîteodatã. Înhumarea finalã a avut loc la Westminster. în 1422. sînt „reînhumate“ dupã ce au rãmas doar scheletele. . În Biserica Ortodoxã Greacã. restul fiind mîncat de larve ºi de vulturi. Înmormîntarea în copaci era practicatã ºi de poporul Naga din India. Între 1973 ºi 1988 au murit în alte þãri 952 de scoþieni. O altã posibilitate este înmormîntarea dupã mumificare. Unul dintre cele mai vechi motive pentru o înmormîntare întîrziatã este acela de a se asigura cã persoana respectivã este într-adevãr moartã. În ambele cazuri este de presupus cã organele interne ºi intestinele au fost îndepãrtate imediat. ordinar. Bãºtinaºii din Insula Borneo pãstrau corpul neînsufleþit al unui ºef de trib în cortul principal. dupã cum s-a descris mai sus. Apoi. douã luni mai tîrziu. cu diverse mirodenii. grãsimea ºi oasele au fost sigilate. înmormîntãrile se fac iniþial pentru o duratã de trei pînã la cinci ani. Corpul acestuia a fost tãiat în bucãþi ºi fiert în oþet pînã cînd grãsimea ºi carnea s-au desprins de pe oase. iar cei vîrstnici mai ales în urma infarcturilor. îmbãlsãmate sau congelate. dupã care rãmãºiþele sînt deshumate în prezenþa familiei ºi a unui preot. Un alt motiv practic este cel din cazul în care o persoanã decedeazã într-o þarã strãinã. trebuiau luate mãsuri pentru împiedicarea descompunerii pe drum. De un tratament similar a avut parte ºi regele Henric al V-lea.). În trecut. de triburile Melpa din zonele muntoase ale Noii Guinee ºi de unele grupuri de aborigeni din Australia Centralã. Aceasta pare o metodã practicã. alãturi de ceilalþi oameni. bãuturi ºi þinîndu-i companie înainte de a fi înmormîntat. corpurile acestora. tratîndu-l ca ºi cum ar fi fost viu. cînd acesta a murit. lãsate sã se usuce la soare. ºi transportate în Anglia. Alte cazuri. de tribul Sioux din America de Nord. iar în final aºezate într-un sicriu ºi plasate într-un mausoleu de tipul unui columbar (vezi mai jos). corectat cu rãºinã de confere (n. scheletul a fost trimis acasã pentru a fi înmormîntat. iar cadavrul trebuie trimis pentru înmormîntare în þara de provenienþã. Episcopul de Hereford a murit în Italia în anul 1282. sînt descrise în capitolul 14. în care diferite pãrþi ale corpului au ajuns în locuri distincte. înainte de apariþia sistemelor frigorifice ºi a avionului. r. Decesele survenite în þãri strãine au devenit ceva mai frecvente o datã cu dezvoltarea turismului. prin care natura se ocupã de tratarea preliminarã a cadavrului. Carnea. iar restul depozitat (o „înmormîntare a cãrnii“) la locul decesului. într-o ladã de plumb. dar. aducîndu-i hranã. au fost * Vin slab. Dureazã mulþi ani pînã cînd toate þesuturile moi putrezesc ºi dispar de pe os. Cadavrele aºezate în copaci (înmormîntarea în copaci) sau în Turnurile Tãcerii ale parþilor (vezi capitolul 7). cei tineri în general în accidente. Oasele sînt spãlate (uneori cu restina greceascã *).158 Ce se întîmplã cu cadavrele? Înmormîntarea întîrziatã ºi reînmormîntarea Majoritatea înhumãrilor au loc la scurt timp dupã deces. se fac dupã o perioadã preliminarã de descompunere sau de tratament arti- ficial.

Asupra Originii Speciilor. în 1858. iar cãlãtoria a durat cinci ani. Munca sa de cercetare onorase Anglia. Acum trebuia procedat la o înlocuire rapidã a antreprenorilor de pompe funebre ºi la folosirea unui sicriu elegant ºi scump în locul cutiei rudimentare de stejar în care corpul mai era încã aºezat. oamenii cei mai importanþi (dar nu ºi regina sau primul ministru). Beagle a vizitat America de Sud ºi Pacificul. Naturalist ºi colecþionar neobosit. precum ºi „cea mai mare galerie de intelectuali ce a fost vreodatã pusã laolaltã în aceastã þarã“. astfel încît se cuvenea sã fie înmormîntat alãturi de alþi englezi celebri. a profitat. Dar prietenii lui au demarat o campanie pentru ca el sã fie înmormîntat la Westminster Abbey. unele dintre acestea constituind fundamentul unei bine cunoscute cãrþi referitoare la rîme. S-au scris mai multe scrisori prin care se fãcea apel la guvern ºi la vicarul abaþiei. iar el. Un loc de ultim moment în Westminster Abbey pentru un liber-cugetãtor Charles Darwin (1809–1882). Plecarea a avut loc pe data de 10 decembrie 1831. La ceremonie au participat prietenii ºi rudele. unul dintre cei mai mari savanþi care a trãit vreodatã. Înmormîntarea întîrziatã se datoreazã. a fost înmormîntat în Westminster Abbey. destul de rar. iar în final a avut succes. El s-a stabilit apoi în satul Downe din comitatul Kent. A realizat ºi o serie de experimente în propria grãdinã.5 metri. este cel ce a propus teoria evoluþionistã. 1751 de pagini de notiþe de zoologie ºi geologie. lîngã niºte celebritãþi precum matematicianul Sir Isaac Newton ºi astronomul Sir John Herschel. iar entuziastul Darwin s-a întors echipat cu: un jurnal de 770 de pagini. la 19 aprilie 1882. etichetate. s-a însurat cu veriºoara sa ºi a început sã-ºi dezvolte teoriile. de numai 30 de metri lungime. cel ce se împotrivise opiniei episcopilor. ºi avea doar douã cabine. de ocazia de a se îmbarca pe vasul cu trei catarge The Beagle pentru o cãlãtorie în jurul lumii. la o sãptãmînã dupã ce murise. sperînd sã fie îngropat alãturi de copiii sãi. Vasul era mic. oase ºi alte specimene uscate. ca în cazul lui Charles Darwin (vezi caseta). Astfel. ºi nu într-un mormînt necunoscut de la þarã. Darwin a murit acasã. la vîrsta de 22 de ani. în cimitirul satului Downe. Dar- win liber-cugetãtorul. Campania a fost sprijinitã. trebuia sã se aplece pentru a putea intra. iar el reprezenta un nume important în istoria englezã. 3907 piei. cu toatã pompa bisericeascã. la 1. ºi confuziei sau incertitudinii în privinþa locului de înhumare. cabina era de numai 3 pe 3. S-a organizat în grabã o ceremonie fastuoasã. 1529 de specimene biologice pãstrate în spirt. Monumentala sa lucrare. a apãrut 23 de ani mai tîrziu.80 metri înãlþime. una dintre ele fiind împãrþitã de Darwin cu un ofiþer. .Înmormîntarea 159 duse înapoi în Scoþia pentru a fi incinerate.

anonimatul ºi meschinãria ceremoniilor de îngropare ale celor sãraci pot fi gãsite în cartea Death. dupã care corpul este deshumat. A doua înmormîntare poate avea loc ºi din motive strict practice. A doua înmormîntare pare sã dateze de multã vreme. Pînã prin 1938. Cea de-a doua înmormîntare este adeseori ºi ultima. Detalii referitoare la lipsa de demnitate.160 Ce se întîmplã cu cadavrele? Uneori. în timp ce copiii erau înmormîntaþi la scurt timp dupã moarte. O înþelegere completã a acestor aspecte ne-ar putea-o furniza doar o maºinã a timpului. iar osemintele sînt fie reînmormîntate într-o groapã comunã. motivul a fost de cele mai multe ori lipsa spaþiului de îngropare. erau umplute cu pînã la 20 de coºciuge. În þãrile din America de Sud ºi din Europa. deasupra turnîndu-se var nestins. Uneori se pãstra doar craniul. Mormîntul este închiriat pe un numãr de ani. Motivele acestui fapt rãmîn însã necunoscute. au început sã foloseascã sicrie. fiind însoþitã de toate ceremoniile funerare. Gropile comune. a dat o loviturã de graþie celor din clasa muncitoare prin impunerea unui regulament strict care avea ca scop reducerea costurilor funeraliilor suportate din fondurile publice. în Europa de Est. adulþii erau abia dupã o perioadã temporarã de înhumare sau de aºezare la îndemîna animalelor sarcofage. situate adesea pe terenurile din vecinãtatea azilurilor de sãraci. În mormintele neolitice din alte regiuni se practica îndepãrtarea mandibulei de craniu. În anii 1970. Credinþele ºi obiceiurile oamenilor primitivi rãmîn înconjurate de mister. Dacã existau semne evidente. Dupã cum era de aºteptat. iar coºciugele erau tãiate ºi folosite ca lemne de foc. În secolul XVIII. . cadavrul este cu adevãrat reînhumat. Noua Lege a Pauperilor. multe dintre acestea fiind astãzi modificãri normale apãrute ca urmare a decesului. împreunã cu ceremonialul aferent. Ocazia este marcatã de o a doua înmormîntare. cei suspectaþi cã ar fi vampiri erau uneori exhumaþi dupã înmormîntare. fie aºezate într-o niºã sau un osuar. în corp rãmîne un fond al conºtiinþei timp de aproximativ trei zile dupã moarte. urmînd învãþãturile misionarilor creºtini. iar cadavrul înhumat (sau mumificat) poate fi incinerat abia în acel moment. cu alte cuvinte deshumat ºi aºezat într-un alt mormînt. dispunerea osemintelor în gropi simple a demonstrat cã. într-un sat chinezesc s-au înregistrat între prima ºi a doua înmormîntare perioade de pînã la 6–7 ani. ci cu numere. Triburile Melpa din Noua Guinee au pãstrat cranii ancestrale în „depozite de cranii“ pînã în anul 1964 cînd. Populaþia din Insula Bali considera cã sufletul pãrãseºte corpul dupã 42 de zile. Se spune cã uneori osemintele erau vîndute ca fertilizatori. aºa se proceda de obicei cu cadavrele sãracilor. una din zece persoane care mureau în Londra era îngropatã în astfel de morminte de cãtre Comitetele de Asistenþã Publicã. Aceste situri erau însemnate nu cu numele rãposaþilor. Într-un studiu referitor la 17 morminte neolitice din Grota Franchthi din Grecia. Probabil cã în unele ceremonii trebuiau folosite osemintele curãþate. Dissection and the Destitute de Ruth Richardson. adoptatã în Anglia în 1834. sufletul putînd intra în tãrîmul morþilor abia dupã aceastã perioadã. Potrivit credinþei budiste.

Arsenicul rãmîne detectabil timp de mai multe secole. dar se sperã sã aibã ca rezultat îmbunãtãþirea relaþiilor dintre cele douã comunitãþi. care emana un miros respingãtor. o datã cu acesta s-au desprins ºi cîteva bucle blond-roºcate ale soþiei poetului. Existã în continuare obligaþia de a reîngropa sau de a îndepãrta corespunzãtor rãmãºiþele umane excavate accidental. iar apoi uscat paginã cu paginã. Invazia turcã din 1974 a împãrþit insula în douã ºi se estimeazã cã aproximativ 1 600 de ciprioþi greci ºi 800 de ciprioþi turci. Înmormîntarea. zac îngropaþi în aceste morminte. . rudele îºi doresc sã mute corpul celui decedat într-un alt loc. astfel cã. Cîþiva ani mai tîrziu. situaþie în care trebuie sã obþinã o aprobare în acest sens. un sfîrºit dorit ºi paºnic al corpului. În prezent. Rosetti nu s-a prezentat la deshumare. de exemplu în timpul excavãrilor. Oamenii îºi doreau sã fie îngropaþi destul de adînc. pentru construirea unor clãdiri noi. La acest eveniment a fost prezent ºi avocatul sãu. dar nu avea decît copii ale unora dintre ele. Sarcinile de acest gen sînt preluate de firme specializate cu nume ca. Cazul soþiei lui Dante Gabriel Rosetti. iar manuscrisul scos. iar soþul ei a aºezat alãturi de corpul neînsufleþit. deoarece „se afla într-o stare de agitaþie ºi de aºteptare chinuitoare“. Apar ºi situaþii în care cimitirele vechi sînt afectate. Dar poeziile au fost publicate în 1870. Acordurile semnate în 1997 vor duce la deschiderea gropilor comune din Cipru. procedura deshumãrii unui cadavru implicã multã birocraþie.Înmormîntarea 161 vampirul era ucis înfigîndu-i-se un þãruº în inimã. Înapoierea rãmãºiþelor familiilor celor morþi va fi un proces dureros. Osemintele sînt recuperate. a fost stropit imediat cu un dezinfectant. era privitã ca odihnã finalã. Cînd coºciugul a fost deschis. pentru a rãspunde eventualelor obiecþii formulate de autoritãþile cimitirului. mai ales în cazul celor din epoca victorianã. Alfred Lord Tennyson exprimã dorinþa de a avea un mormînt adînc ºi liniºtit în poezia Maud. a obþinut de la Ministerul de Interne aprobarea de a deschide mormîntul. Exhumarea ºi vînzarea cadavrelor pentru disecþii anatomice este descrisã în capitolul 11. de exemplu.“. în 1869. Femeia murise în 1862 (în urma unei supradoze de laudanum). În cazul în care se suspecteazã cã decesul nu a fost provocat de cauze naturale. Elizabeth Siddal. declaraþi dispãruþi. În cazuri mai rare. medicul legist poate deshuma corpul pentru a-l analiza în detaliu sau pentru a verifica dacã existã urme de otravã. un manuscris cu poezii. Manuscrisul. într-un loc liniºtit. este unic. ºi nu voiau nicidecum sã fie deranjaþi. ºi-a dorit sã publice aceste poezii. „Necropolis Inc. în coºciugul îngropat în cimitirul Highgate. puse în saci ºi incinerate sau reîngropate.

Adeseori mortul era luat de la îmbãlsãmãtorii aflaþi pe malul vestic. printre cei care au asistat la înmormîntare aflîndu-se doar familia. festine gratuite. la înmormîntarea lui Publius Licinius. cu o deontologie proprie. construit de tîmplarul local. pregãtirea cadavrului pentru înmormîntare era responsabilitatea familiei. Efortul ºi resursele necesare construirii celor mai mari dintre piramidele egiptene reprezentau cheltuieli uriaºe pentru economia þãrii. care ºi-a deschis o prãvãlie în apropiere de Newgate. Spre sfîrºitul secolului XIX. în drum spre mormînt. în anul 183 d. ca ºi în alte regiuni. Acestea reprezintã subiecte de interes major. au luptat 120 de bãrbaþi. probabil. alimente ºi bãuturi pentru ceremonia funerarã. deºi existã ºi excepþii. multe dintre ilustraþiile pãstrate prezintã mumii ºi sicrie în bãrci. La moartea lui Charles de Gaulle. prietenii ºi cîþiva vecini.Hr. sociale ºi economice. sclavi care duceau flori. ºi înmormîntat într-un mic cimitir sãtesc.162 Ce se întîmplã cu cadavrele? Funeraliile Ceremoniile funerare au variat mult de-a lungul secolelor. Antreprenorii de pome funebre au apãrut în Anglia în secolul XVII. Acest moment contrasteazã puternic cu pompa ºi grandoarea funeraliilor regale din Europa sau cu fastuoasele ceremonii ce trebuie sã fi însoþit înmormîntãrile faraonilor egipteni. la Londra. precum ºi un Consiliu al Standardelor Funerare. ba chiar ºi lupte cu gladiatori. În Egiptul antic. Aceasta este o profesie reglementatã. Primul antreprenor a fost Will- iam Boyce. bijuteriile ºi alte obiecte ce îi aparþinuserã decedatului. cînd antreprenorii ofereau servicii mult mai complexe decît simpla îndepãrtare a cadavrului. putînd fi considerate capitole ale istoriei religioase. acesta a fost depus într-un coºciug obiºnuit din lemn. Cartea sa de vizitã anunþa cã „vi se poate furniza orice fel ºi mãrime de sicriu sau giulgiu gata fãcute. organizau jocuri. cu ocazia funeraliilor persoanelor importante. de ceremonii mai somptuoase. în timp ce aproape toatã populaþia locuia pe malul opus. ªi toate celelalte obiecte necesare unei înmormîntãri“. Persoanele mai bogate ºi cu funcþii importante beneficiazã. hainele. Majoritatea locurilor de înmormîntare se aflau pe malul vestic al Nilului. existînd ºi o Asociaþie Naþionalã a Directorilor Funerari. în prezent aparþinînd Institutului Britanic de Organizare a Funeraliilor. alãturi de el. Înaintea lor. Funeraliile nu constituie neapãrat momente de tristeþe.. în 1675. precum ºi patul. Mulþi dintre membrii cortegiului erau. care are numit un comisar funerar. fiind fãcutã de obicei de femei. pentru a fi depuse în mormînt. Romanii. amploarea ºi dimensiunile procesiunii funerare depindeau de averea ºi de statutul social al defunctului. . dupã traversarea rîului. astfel încît cortegiul funerar trebuia sã traverseze fluviul. în general. în 1970. au început sã fie cunoscuþi sub numele de persoane care se ocupã de funeralii.

cît ºi la cum ar trebui sã fie mormîntul. În Anglia epocii victoriene. în acest caz. Se tocmeau bocitoare. iar între începutul secolului XVII ºi mijlocul secolului XVIII s-au încetãþenit funeraliile nocturne. Sir Francis Page.Înmormîntarea 163 Funeraliile grandioase pentru cei grandioºi au fost dintotdeauna costisitoare. Decesul survenit la azilul sãracilor constituia cea mai mare tragedie. Ceremonia a fost atît de costisitoare. Dar ceremoniile funerare erau scumpe. este posibil ca motivele sã fi avut parþial un caracter politic. înmormîntarea a început sã fie un ritual foarte important. printre care drapele ºi armuri. care a murit în 1741. Procesiunea funerarã complexã fãcutã pentru Sir Philip Sidney pe data de 16 februarie 1587 a fost imortalizatã într-o gravurã de Johann Theodor de Bry. Cei înstãriþi beneficiau de funeralii ce reflectau statutul lor social ºi financiar. Plãcile gravate au fost tipãrite sub forma unui sul cu o lungime de 11. mai ales pentru oamenii de rînd. erau necesare lumînãri ºi alte obiecte ce trebuiau procurate ºi plãtite. furnizînd servicii de asigurare personalã pentru costurile înmormîntãrii. deºi. iar cheltuielile se reduceau la membrii cortegiului ºi la lumînãri. care-i reprezenta pe cei 700 de participanþi în hainele pe care le purtau. ceremoniile funerare organizate în Anglia pentru cei înstãriþi deveniserã expuneri costisitoare ale averilor personale. pentru hainele care urmau sã fie purtate ºi pentru obiectele heraldice. de care se ocupa Colegiul Militar. o societate de întrajutorare socialã apãrutã în . Se fãceau pregãtiri speciale pentru procesiune. Acestea se desfãºurau între orele nouã seara ºi miezul nopþii. încît se spunea cã l-a ruinat pe organizator. în testamentele celor înstãriþi erau incluse instrucþiuni precise referitor atît la înmormîntarea propriu-zisã. împreunã cu o scrisoare în care spunea cã a ars pentru ea de-a lungul vieþii ºi va continua sã ardã ºi dupã moarte. Flacãra pasiunii era simbolizatã de lumina lumînãrii la care femeia citea acea scrisoare. mai ieftine. La începutul secolului XVII. Adesea. dar cei sãraci îºi doreau în primul rînd o ceremonie decentã ºi respectabilã.5 metri. Procesiunile spectaculoase contribuiau la pãstrarea memoriei unei persoane însemnate. Puritanii au protestat împotriva cheltuielilor ºi emfazei imorale a ceremonialelor funerare. a mers atît de departe încît a lãsat chiar bani pentru ca mormîntul sã-i fie curãþat periodic de praf. Este puþin probabil ca mãsurile luate dupã moarte sã fi fost mai precise sau calculate sã-ºi facã efectul într-un fel mai crud decît în cazul francezului din secolul XIX care s-a sinucis dupã ce a aflat cã este înºelat de amanta sa. iar lumînarea aprinsã sã-i fie înmînatã amantei sale. Dupã adoptarea Legii Anatomiei în 1831 au apãrut o mulþime de societãþi de pompe funebre. Acesta ºi-a dorit ca grãsimea din corp sã fie transformatã într-o lumînare. rata sãptãmînalã variind între un sfert de penny ºi trei penny. În 1842. În afarã de purtãtorii sicriului existau ºi purtãtori ai baldachinului ce era aºezat apoi deasupra sicriului.

numai cã acesta era un ritual instituit cu mult înainte de epoca disecþiilor. ceea ce înseamnã cã eºti proprietarul mormîntului pe o perioadã de 50 de ani – înainte era pe veci. în Marea Britanie. fiind ºi activitãþi cu caracter pur social. inclusiv sãparea gropii. . o ceremonie. cel puþin din secolul XIV dateazã obiceiul priveghiului mortului zi ºi noapte în perioada dintre deces ºi înmormîntare. la care se mînca. Costurile înmormîntãrii sînt mai mari din cauza unor cheltuieli suplimentare. a serviciului religios ºi a spaþiului mai mare ocupat în cimitir. Costurile sînt ceva mai mici în cazul împrãºtierii cenuºii într-o groapã goalã. mai existã ceremonii de înmînare a unor certificate ºi diplome ºi mai existã înmormîntãrile. se bea ºi se spuneau glume. În 1996. deoarece psihicul uman are nevoie de acest tip de ritual. în Anglia. Iar ritualuri au existat în majoritatea societãþilor umane. O explicaþie ar fi cã acest lucru îi þinea la distanþã pe hoþii de cadavre. deplîngerea morþii acestuia ºi meditaþia înseamnã adesea acceptarea ideii de moarte. inclusiv incinerarea. în 1997. de fapt. Va dispãrea vreodatã complet ceremonialul funerar? Probabil cã nu. de 500 £. iar botezurile cu conotaþii religioase devin din ce în ce mai rare. fiind ºi ecologice. printre care taxa groparilor. Prezentarea cadavrului. Funeraliile sau întrunirile în cadrul cãrora cei dispãruþi sînt comemoraþi ºi li se aduc omagii vor avea mereu un rol special. De asemenea. iar un singur om de pazã lîngã cel decedat era suficient. Era. momentele semãnatului ºi recoltatului îi mai preocupã doar pe cîþiva fermieri ºi comunitãþile locale. Preþul mediu pentru cel mai ieftin loc dintr-un cimitir era. Înmormîntãrile în pãdure (vezi sfîrºitul capitolului) sînt cele mai ieftine. toate acestea reprezentau un ritual cu rol terapeutic ºi garantau în acelaºi timp cã defunctul era pregãtit ca sã fie vãzut de rude ºi prieteni. Vederea cadavrului. priveghiurile au devenit mai rare. ªi în Roma anticã existau cluburi de înmormîntare prin care se plãteau contribuþii pentru acoperirea costurilor serviciilor funerare ºi care organizau în plus ºi activitãþi cu caracter social. Aceste ritualuri marcheazã diferitele faze ale vieþii ºi întãresc legãturile sociale. Aceste priveghiuri aveau o funcþie socialã ºi se organizau în ajunul ceremoniei funerare. mai ales dupã ce a fost pregãtit pentru înmormîntare.164 Ce se întîmplã cu cadavrele? Manchester numãra deja 220 000 de membri. cei prezenþi puteau sã-ºi exprime gîndurile despre cel decedat ºi regretele. Locul poate fi cumpãrat. iar cu aceastã ocazie. costul total al serviciilor funerare. Dar mai existã încã nunþi. Multe cimitire care aparþin bisericilor nu mai au loc decît pentru mici casete sau urne cu cenuºã. Omul modern nu mai practicã ritualuri de iniþiere a tinerilor ajunºi la pubertate. dupã cum s-a discutat în capitolul 5. era de circa 1 000 £. era un ritual rãspîndit în Anglia. deºi în prezent este mai puþin folosit. unde cadavrul putea fi depus înaintea înmormîntãrii. cei mai mulþi fãcînd parte din clasa muncitoare. Pregãtirea cadavrului pentru a fi cît mai prezentabil. O datã cu înfiinþarea morgilor. spãlarea ºi acoperirea acestuia cu o pînzã sau un giulgiu.

funeraliile pe mare pot avea ºi o semnificaþie mai importantã. Aceasta cuprinde sfaturi prac- tice pentru organizarea unor ceremonii funebre demne. o combinaþie de incinerare ºi înmormîntare în mare. Cei îndoliaþi nu mai rãmîn cu nici un fel de simbol de la defunct. la care iau parte o varietate de organisme nevertebrate ºi vertebrate. inclusiv al ceremonialelor care se pot organiza fãrã asistenþã profesionalã. Marea reprezintã un loc natural ºi potrivit de odihnã veºnicã pentru unii navigatori ºi pentru cei ce trãiesc pe insule mici. astfel încît ceremonia era. în întregime. Pe aceasta era aºezat cadavrul. una dintre cele mai simple ºi mai curate metode. Norvegienii puneau uneori pãcurã sau bitum ºi dãdeau foc bãrcii la lansare. de fapt. Un ghid la zi al serviciilor funerare din Marea Britanie.Înmormîntarea 165 Subiectul ceremoniilor funerare a fost analizat în detaliu în alte lucrãri ºi articole amintite în bibliografia de la sfîrºitul cãrþii. al treilea trãgea steagul. funeraliile pe mare erau destul de frecvente. În trecut. o broºurã excelentã numitã Funerals without God poate fi procuratã de la Asociaþia Umanistã Britanicã din Londra. corpul era aºezat într-un vas. ºi trimis în aceastã cãlãtorie. Este de preferat însã ca aceste pregãtiri sã se facã înaintea morþii. Cîteodatã. în timp ce se întorceau acasã. Fraser din Cawdor ne relateazã spusele unui martor ocular al înmormîntãrii soldaþilor care muriserã la bordul vasului. iar locul nu poate fi marcat. . inclusiv rechinii în mãrile calde. Albery et al. Cadavrul este supus unei distrugeri rapide ºi eficiente. cusut într-o pãturã în care. decît sã fie amintite într-un testament care s-ar putea sã fie citit doar dupã înmormîntare. iar corpul aluneca în apã“. erau trimise în adîncuri. În perioada vaselor cu pînze era ceva obiºnuit. în cazul insularilor din Pacific într-o canoe. Prin urmare. doi bãrbaþi ridicau capãtul plãcii. atunci cînd o cãpetenie murea.. nici mãcar cu cenuºa. din cauza procesului de descompunere a cadavrelor netratate ºi necongelate. de care se legau pietre. Pentru atei. Norvegienii ºi unii bãºtinaºi ai insulelor din Pacific credeau cã. la picioare. din cauza rãnilor cãpãtate în Rãzboiul Crimeii de la mijlocul secolului XIX: „Pe marginea navei era fixatã o placã de lemn. în timpul ceremoniei religioase cu un steag vechi. pleca în larg ºi urma sã se întoarcã într-o bunã zi. ºi este scutit de procesul mai lent ºi urît-mirositor de putrefacþie. la prima vedere. era prinsã o ghiulea de tun. Jurnalul pastorului A. Înmormîntãrile în mare Înmormîntãrile în largul mãrii par. Cadavrele. poate fi regãsit în The New Natu- ral Death Handbook (editat de N. Apar însã alte probleme. 1997). cadavrul era acoperit. La pronunþarea cuvintelor «încredinþãm acest corp adîncurilor». fãrã caracter religios.

unde totul s-ar scufunda. din comitatul Yorkshire. iar soarta cadavrelor este similarã cu a celor aruncate în mare sau cu a celor ce se îneacã dupã ce cad peste bord. din aceeaºi categorie. probabil. în submarinele scufundate. existã un mormînt în care s-au descoperit niºte canoe de 3 metri lungime. pinteni. Cînd a fost excavat în 1939. s-a descoperit cã era vorba despre un vas mare de lemn. sã fie îngropatã în pãmînt mai degrabã decît sã fie abandonatã în largul mãrii. Aºa-numitele înmormîntãri „cavalereºti“ din Danemarca fac parte. Bãrbaþii de rang înalt erau îngropaþi cu scãri. Fundul oceanelor este plin de submarine scufundate în timpul celor douã rãzboaie mondiale. Regatul fusese deja convertit la creºtinism. Acesta s-a scufundat în 1918 ºi reprezintã mormîntul celor 22 de marinari care se aflau la bord. unele înmormîntãri pe vase pot fi considerate ca atare. a avut loc o înmormîntare pe vas a unui rege anglo-saxon. Lucrurile stau oarecum altfel în cazul în care cadavrul este mai mult sau mai puþin sigilat în interiorul navei. scafandrii . Cei ce se scufundã o datã cu un vas îºi gãsesc mormîntul în apã. în timp ce femeile erau aºezate în caleºti ce serveau drept sicrie. nu s-au descoperit rãmãºiþe umane. Din punct de vedere practic. dar obiceiul fusese împrumutat din sudul Iutlandei cu douã secole mai devreme. adesea la o distanþã destul de mare de apã. agrafe de aur ºi 37 de monede de aur. creveþilor sau altor vietãþi – de exemplu. În prezent. cu o colecþie atît de bogatã de artefacte. Totuºi. în cazul înmormîntãrilor pe vase. submarinul german din clasa U. De exemplu. dar mulþi oameni obiºnuiþi erau înmormîntaþi în bãrci mici. se aflã la 50 de metri adîncime în dreptul coastei oraºului Whitby. ciudat. Totuºi. zona se afla la peste un kilometru de cel mai apropiat rîu. arme ºi. din nordul comitatului Yorkshire. chiar cu un cal. care conþin rãmãºiþe umane. Dar. cu 38 de locuri pentru vîslaºi. UB30. în apropiere de Rosedale Head. Înmormîntãrile pe vase de mari dimensiuni erau rezervate persoanelor însemnate. fãcute din trunchiuri de copaci aºezate împreunã pentru a forma un sicriu.. Într-adevãr.Hr. Pe vas s-au descoperit catarame valoroase. uneori. în perioada 655–670 d. inaccesibil peºtilor carnivori. Fiecare dintre acestea conþine cîte un echipaj. la Sutton Hoo din Suffolk. descoperindu-se mii de morminte în astfel de bãrci. Anglia. identificat de un scafandru în 1993. are rolul unui cavou acvatic ºi este declarat oficial mormînt de rãzboi. de 26 de metri lungime. Explicaþia acestor înmormîntãri complexe pe vase în pãmînt nu este foarte clarã. în Scandinavia s-a dezvoltat o tradiþie a înmormîntãrilor pe vase. pare logic ca o persoanã importantã. dacã un sicriu face parte întîmplãtor dintre obiectele de pe vas. multe dintre acestea fiind excavate în Norvegia. La Loose Howe. Mormîntul dateazã de prin 1500 î.Hr. De exemplu. nava era fixatã în pãmînt.166 Ce se întîmplã cu cadavrele? În secolele II ºi III d.Hr. în insula balticã Bornholm ºi în alte regiuni colonizate de vikingi. s-ar pierde sau ar putea fi jefuit. Corpul este supus procesului natural de descompunere în apã.

cu muchiile netede. apãrea o clãdire joasã. Prima piramidã.Hr. construitã la Saqqara. Egiptenii le construiserã timp de 3 500 de ani. îngreunat cu cel puþin 100 kg de metal sau ciment. În Marea Britanie existã reguli complexe în ceea ce priveºte înmormîn- tarea în mare. . Piramidele au fost abandonate în timpul dinastiei a 18-a (1567–1320 î. iar coºciugul încins cu o bandã de oþel pentru a se preveni deschiderea în momentul impactului cu apa. Cadavrul nu poate fi aruncat oriunde. (în dinastia a patra).Hr. pe malul vestic al Nilului (vezi caseta). Cadavrul trebuie sã fie neîmbãlsãmat. Cavouri ºi monumente Indiferent dacã o persoanã este îngropatã într-un sicriu. în 1992.). oraº aflat la cîþiva kilometri de Cairo. Pescuitului ºi Alimentaþiei ºi de la Inspecto- ratul Pescuitului. a apãrut ideea cã scufundã- torii tulburau liniºtea unui mormînt. Urmãtorul tip de cavou regal a fost unul mai discret.). Cavourile ºi monumentele funerare au atins o culme. în Egiptul Antic. locul respectiv este marcat de obicei printr-un semn. Cînd epava Titanicului a fost localizatã pe fundul Atlanticului.Hr.) s-a construit prima piramidã adevãratã. Mai tîrziu. pietrele funerare fiind o raritate înaintea secolului XVII. Camera mortuarã a fost coborîtã din ce în ce mai jos. cu o bazã dreptunghiularã ºi un acoperiº plan. ceea ce echivaleazã cu jefuirea mormintelor din piramidele egiptene. Iniþial. Arhitectura complexã. la suprafaþã neexistînd vreo structurã deosebitã. cea a regelui Djoser (2650 î. care ascundea pasaje ºi intrãri false. era o piramidã în trepte. Piramidele care au devenit renumite în întreaga lume sînt cele trei de la Giseh. învelitã într-un giulgiu. În vechile cimitire ale bisericilor din Anglia. În jurul piramidei existau mai multe clãdiri. Înmormîn- tãrile în mare sînt destul de costisitoare. iar suprastructurile au devenit mai elaborate. în prima ºi a doua dinastie (3000–2680 î.Hr. din punctul de vedere al dimensiunilor ºi al gradului de complexitate. s-a dezvoltat ºi ca o reacþie la ameninþarea jefuitorilor de morminte (vezi capitolul 9). tãiat în stîncã. numitã mastaba („bancã“ în limba arabã). în primul rînd. Trebuie mai întîi obþinutã o autorizaþie de la Ministerul Agriculturii. mormîntul era însemnat doar cu o placã de lemn.). fiind înconjuratã odinioarã de un zid ºi un complex de monumente funerare. Piramidele au fost locurile de înmormîntare ale regilor egipteni timp de aproape 1000 de ani. Un secol mai tîrziu (2550 î. aparþinîndu-i regelui Snefru. printre care ºi templul piramidei. cu multe încãperi ºi coridoare. cavourile erau fãcute sub pãmînt. s-ar putea agãþa în plasele pescarilor.Înmormîntarea 167 pot jefui astfel de epave în cãutare de suveniruri. ceea ce demonstreazã extraordinara stabilitate a acestei societãþi. ori îi este îngropatã doar cenuºa. Are ºase trepte ºi o înãlþime de 60 de metri.

fertilitatea pãmîntului ºi ideea cã acest stil de viaþã era creat de zeitãþi. Piramida era acoperitã de plãci netede de calcar. Ultimele dintre ele. dar acestea au fost în cea mai mare parte îndepãrtate. din nevoia de a avea morminte impresionante. Templul cel mai bine Piramidele egiptene În Egiptul de astãzi mai existã 50 sau 60 de piramide rãmase în picioare. De asemenea. a lui Mykerinos. Babilonienii au construit temple-turn înalte. este ºi mai micã. S-a sugerat cã marginile piramidei simbolizau razele soarelui. fiind construitã într-o perioadã de 22 de ani. Aceste construcþii erau probabil înconjurate de temple ºi reprezentau locuri de veneraþie ºi de jertfe. De ce construia populaþia Egiptului antic piramide? În primul rînd. nu monumente funerare. oraº aflat la cîþiva kilometri de Cairo. se gãsesc cinci adîncituri în formã de barcã ce sprijineau bãrcile de lemn necesare faraonului în cãlãtoria sa spre înaltul cerurilor. Ele au rezistat variaþiilor. cãrãmizi ºi mor- tar. datînd din secolele III-IV d.. . lãsînd expuse treptele gigantice formate de blocurile de piatrã de la bazã. fiecare cîntãrind aproximativ 2 tone.Hr. Piramida Soarelui are lungimea bazei de 210 metri ºi se înalþã pînã la aproximativ 60 de metri. Fiecare laturã a bazei mãsoarã 139 de metri. Într-un templu funerar din apropiere. pe malul de vest al Nilului. deºi sînt numai ceva mai mari decît niºte movile de pãmînt. coridoare ºi mai multe încãperi ºi se întindeau pe distanþe de sute de metri în interiorul stîncii. care erau udate cu niºte dispozitive speciale de ridicare a apei. ºi au început sã-ºi construiascã propriile piramide în Sudan.168 Ce se întîmplã cu cadavrele? Faraonul Tutmes I (1520 î. prin intermediul cãruia faraonul decedat putea sã se ridice în cãlãtoria sa cãtre zeul-soare din ceruri.261 hectare. Termenul egiptean care desemneazã piramida înseamnã probabil „loc de ascensiune“.Hr. acestea reflectau stabilitatea societãþii egiptene. faptul cã Nilul nu seca.Hr. cunoscute sub numele de zigurate. Templele asociate de la suprafaþã erau construite la mare distanþã de mormînt. Structuri piramidale se întîlnesc ºi în Mexic. iar a treia. acoperea o suprafaþã de 5. Cele mai celebre dintre ele sînt cele trei piramide de la Giseh.) a fost primul suveran îngropat astfel. Cavourile sãpate în stîncã aveau scãri. Partea centralã constã din peste 2 milioane de blocuri de piatrã. Khefren. scãri interioare ºi copaci ºi plante pe terasele superioare. Cea mai mare este cea a lui Khufu sau Kheops. piramida avea o înãlþime de 147 de metri. supremaþia conducãtorilor. în care cadavrul regal era supus unor ceremonii de purificare. pentru a nu oferi indicii referitor la amplasarea acestuia. Iniþial. din lut. Piramidele din pãmînt ale soarelui ºi ale lunii se gãsesc în Teotihuacan ºi. Sudanezii au cucerit Egiptul în secolul VII î. care sã dureze veºnic. Acestea aveau pînã la ºapte terase. sînt mici edificii construite din cãrãmidã. Cea de-a doua piramidã este cea a succesorului lui Kheops. fiind ceva mai micã. fiul lui Snefru. iar piramida este orientatã în funcþie de punctele cardinale.

dimensiunile ºi semnificaþiile lor. din blocuri de zidãrie. Testamentele prevedeau.5 metri ºi e împrejmuitã de un ºanþ cu o adîncime de 6 metri. tumuli etc. dar se poate argumenta cã. iar baza mãsoarã 60 × 46 metri. Numai în Anglia existã 30 000–40 000 de movile. avînd o lungime de 100 de metri ºi încãperi de piatrã în primii 12 metri. i-au fascinat dintotdeauna pe arheologi.. cartiere. au fost nevoiþi sã deplaseze aproximativ 350 000 de metri cubi de calcar. aflatã în apropiere. alocarea unor sume pentru achiziþionarea unor plãci de piatrã gravate ºi pentru ritualurile funerare însoþite de festine cu mîncare ºi bãuturã. precum cele vest-europene din neolitic ºi din perioada timpurie a epocii bronzului. în versantele unor dealuri sau stînci. acestea nu sînt monumente funerare.Înmormîntarea 169 pãstrat. În schimb. în principiu. Cei care au ridicat aceastã structurã colosalã conicã. Are o înãlþime de 39. are o înãlþime de 20 de metri. este cea mai mare movilã preistoricã din Europa. erau aranjate pe strãzi. În apropierea oraºelor. În Suedia. cu un diametru de pînã la 50 de metri. acordînd multã importanþã cavourilor. care formau o necropolã sau un „oraº al morþilor“. monumentelor ºi ceremoniilor funerare. Movilele. conþine osemintele a 40 de cadavre. Pînã în prezent nu s-a descoperit vreun cadavru sau vreo camerã mortuarã. Nici aceste construcþii nu erau. de fapt. Silbury Hill. prin formele.) ºi prezintã astãzi un interes deosebit pentru arheologi. Romanii aveau un cult deosebit al morþii. sãpate în sol sau în piatrã.Hr. movila de la West Kennet. Altele erau construite la suprafaþã. Unele erau plasate sub pãmînt. numãrul monumentelor funerare individuale era atît de mare. Acestea erau mici dealuri de pãmînt sau pietre (movile. monumente funerare. movila misterioasã Silbury Hill. acum mai bine de 4 000 de ani. . iar rolul pe care l-a avut aceastã construcþie în viaþa socialã a populaþiei rãmîne un mister. Cel mai cunoscut este însã Turnul Babel. de dimensiuni mai mici. în general. Aceastã movilã alungitã dateazã aproximativ din anul 3700 î. Este evident cã aici au fost depuse (probabil dupã putrezirea þesuturilor moi ºi prin niºte ritualuri necunoscute) doar osemintele unor persoane importante. O necropolã de mari dimensiuni se întinde la 70 de metri sub naosul bazilicii San Pietro de la Vatican. aflat la Ur. Ceea ce înseamnã cam 18 milioane de ore de muncã individualã sau 700 de bãrbaþi muncind timp de 10 ani. Puteau fi acoperite cu un tumul (movilã) de pãmînt.. specific romanilor. Movile funerare au fost construite ºi de societãþi mai puþin dezvoltate. cînd a fost abandonatã în favoarea unor movile circulare. din provincia englezã Wiltshire. De-a lungul secolelor s-au construit morminte de o mare diversitate. folosind doar lopeþi din piatrã sau din oase (omoplaþi) ºi tîrnãcoape din coarne de cerbi.Hr. iar ultimele înmormîntãri au avut loc prin anul 2000 î. încît acestea se alcãtuiau în ºiruri.

se aflã un alt mormînt. dovedeºte cã acestea jucau un rol important în viaþa socialã a comunitãþilor ºi. Ca ºi bisericile. Poporul Merina din Madagascar era deosebit de preocupat de construirea propriilor monumente funerare. în Malta preistoricã. Acestea conþin mii de oase. devine evident cã nu se cunoaºte aproape nimic sigur în legãturã cu viaþa religioasã ºi credinþele oamenilor preistorici. Antropologii au sugerat cã acestea simbolizeazã cultul fertilitãþii. Munca necesarã construirii lor. descoperit în 1902. deºi funcþia lor exactã rãmîne necunoscutã. Pe Gozo. mai ales femei. aflat la Hal Saflieni.170 Ce se întîmplã cu cadavrele? Danemarca ºi Franþa au fost descoperite cel puþin 10 000 de astfel de morminte megalitice. mormîntul datînd din anii 3500-2500 î. care presupunea organizare ºi disciplinã.Hr. adorarea reprezentãrilor corpolente devenise o adevãratã pasiune. ele ar fi putut servi atît la adãpostirea corpurilor celor morþi. Se presupune cã în momentul înmormîntãrii iniþiale ºi al redepozitãrii ulterioare a rãmãºiþelor celor decedaþi se practicau ritualuri speciale. Malta. Dupã cum se procedeazã frecvent cu locurile de înmormîntare. cu 32 de încãperi în care au fost descoperite mii de oseminte umane. în apropiere de Palwa. Cercul Brochtorff. Aici. O varietate de morminte stranii În vremurile preistorice. Printre obiectele depuse în mormintele din aceste zone din Malta s-au descoperit figurine de lut ºi de piatrã ce reprezintã oameni obezi. o insulã învecinatã. Acesta este alcãtuit dintr-un complex mortuar subteran. iar fragmentele dezmembrate erau aºezate în gropi comune. Pe suprafaþa insulei existã 20 de grupuri de temple uriaºe construite din piatrã. pare a fi un templu închinat morþilor. Figurinele sînt mai elaborate ºi mai numeroase decît oriunde în altã parte ºi se pare cã. de astã datã pe locul unei aºezãri megalitice. foarte rãspîndit în acea vreme. încãperile mortuare au fost construite într-o serie de grote naturale. cadavrele descompuse erau scoase din spaþiile ocupate la început pentru a face loc nou-veniþilor. Edificii comparabile au construit ºi populaþiile din America de Nord în urmã cu 2 000–3 000 de ani. Unul dintre aceste morminte. locuitorii Maltei erau foarte preocupaþi de subiectul morþii. sãpat în pãmîntul pietros. este fixatã . asemenea bisericilor lumii creºtine. Chiar structura acestei societãþi tradiþionale. folosite timp de mai multe generaþii. Mormintele megalitice erau locuri de înmormîntare comune. cît ºi în scop religios sau de vrãjitorie. cu felul de a-i implica pe toþi membrii societãþii. femurele în altul ºi aºa mai departe. În acest loc au fost înmormîntaþi aproximativ 6 000–7 000 de indivizi. Încã o datã. unele dintre ele sortate ºi stivuite astfel încît craniile sã se afle într-un loc. pot fi considerate monumente care simbolizeazã credinþe dispãrute. unele dintre ele alãturate unor morminte ancestrale.

aºezate în cripte. parþial subterane. se întinde pe un spaþiu foarte mare ºi are o dispunere asemãnãtoare unui oraº al morþilor. au fost îngropate sub podea 548 de cadavre între anii 1606 ºi 1708. pentru ca tinerii spartani sã se obiºnuiascã astfel cu priveliºtea cadavrelor ºi cu ideea de moarte. iar incinerãrile nu erau permise în interiorul cetãþilor din motive sanitare ºi estetice. cu strãzi pe trei niveluri. În Anglia. din Roma. Plutarh povesteºte cã Lysurgus Spartanul a ordonat ca morþii sã fie înveliþi într-o pînzã roºie ºi îngropaþi în oraº. Acestea erau de fapt gropi mortuare cãptuºite cu cãrãmizi. chinezii ºi evreii îºi amplasau cimitirele dincolo de zidurile cetãþilor. cu populaþii numeroase. Fiecare sat are cinci sau ºase astfel de morminte. construit pentru Zheng. Multe biserici erau pavate cu pietre funerare. bisericile. caracteristice comunitãþilor aºezate. putînd adãposti pînã la 50 de sicrie aºezate pe poliþe. sau al Strãzii Mormintelor. Deºi unele cimitire dateazã din neolitic sau de la începutul epocii bronzului. adesea tãiate în stîncã. aºa cum este cazul catacombelor evreieºti sau creºtine de sub Via Appia. în general. Neot din Cornwall. devenind aproape un cimitir. din insula japonezã Okinawa. alcãtuite din blocuri grele ºi costisitoare de piatrã. au apãrut criptele familiale. Un mormînt mai recent. Între 1729 ºi 1865. Erau rezervate. în biserica creºtinã din cartierul londonez Spitalfields s-au depus aproximativ 1000 de sicrie. Se spune cã în biserica St. Acesta se aflã în apropiere de Xianyang ºi a fost ridicat în anul 221 î. adãposteºte circa 18000 de morþi din al doilea rãzboi mondial. Romanii îºi înmormîntau morþii (sub formã de cadavre sau de cenuºã) de-a lungul drumurilor ce ieºeau din oraºe ºi cetãþi. de cele mai multe ori de dimensiuni uriaºe. Catacombele erau cimitire subterane. Anglia. Egiptenii. catacombe ºi columbare Cimitirul este un loc în care se gãsesc morminte colective. În scurt timp. din Siracusa. prea aglomerate. probabil ca sã evite mirosurile emanate ºi din motive de igienã publicã. este derivat dintr-un cuvînt grecesc care înseamnã dormitor sau loc de odihnã. membrilor unei anumite religii. Cimitire.Înmormîntarea 171 continuu în aceastã zonã prin morminte ºi în jurul acestora. primul împãrat chinez.Hr. din afara Romei. Acestea aveau rolul unor camere mortuare dinastice. Mormîntul are o armatã de aproximativ 8000 de soldaþi din teracotã în mãrime naturalã. în secolele XVII–XVIII. din preajma oraºului Pompei. sînt. La începuturile creºtinãtãþii. Catacomba San Giovanni. ca de exemplu de-a lungul celebrei Via Appia Antica. mulþi ºi-au dorit sã fie înmormîntaþi în biserici. iar oamenii petrec de cinci pînã la de zece ori mai mult timp construindu-ºi mormintele decît casele. Chiar ºi copiii se laudã cu mormintele lor. au . în general. Acestea sînt edificii masive. Cel mai mare mormînt din lume este cel de pe Muntele Li.

Ele reprezentau locuri de plimbare. preotul paroh deþinînd drepturile de pãºunat. . cimitirele constituiau zone publice. cu sufletul greu de tristeþe. scria: „Cimitirul este un spaþiu deschis printre ruine. care îndemnau la reculegere ºi meditare asupra vieþii ºi a morþii (mai puþin în cazul în care cineva se afla acolo. pentru a vizita mormîntul unei persoane dragi).172 Ce se întîmplã cu cadavrele? început sã primeascã numai corpurile neînsufleþite ale celor bogaþi sau ale persoanelor importante. Pe cadavre se puneau flori încã din perioada omului de Neanderthal. din ce în ce mai mulþi nobili ºi. foarte puþine morminte din cimitire aveau pietre funerare. dar organizase înmormîntãri timp de 900 de ani. În acelaºi an a fost inaugurat în Liverpool primul cimitir-parc. în 1903. iar în 1820 a afirmat cã cimitirele din oraºe nu erau potrivite din punct de vedere spiritual. Herts. Cimitirul a ajuns din ce în ce mai aglomerat pînã cînd. în cimitire. iar poziþia acestora nu era marcatã. avea o suprafaþã de mai puþin de jumãtate de acru.). r. cimitirele din curþile bisericilor erau spaþii publice. Înmormîntãrile în interiorul bisericii au fost interzise definitiv în Londra în 1850. enumerate în bibliografia de la sfîrºitul acestei cãrþi. iar din cauza creºterii populaþiei ºi a extinderii inxorabile a oraºelor. * Adept al unei miºcãri religioase protestante fondatã în 1652 (n. ºi în Anglia. îþi vine sã te îndrãgosteºti de moarte“. la rîndul lor. ºi oamenii obiºnuiþi au beneficiat de pietre funerare. iar primii quaker*-i erau adeseori îngropaþi în propriile grãdini. Cînd te gîndeºti cã ai putea fi înmormîntat într-un loc atît de sublim. Înainte de sfîrºitul secolului XVII. De asemenea. O prezentare mai detaliatã a problemelor pe care le ridicau înmormîntãrile din oraºele engleze ºi franceze se întîlneºte în lucrãrile scrise de Claire Gittings. fiind considerat suprasaturat cu nu mai puþin de 5000 de cadavre. Grãdinile au început sã fie ºi ele considerate drept loc ideal de odihnã veºnicã. Shelley. de întîlnire. în secolul XVIII. Pînã spre sfîrºitul secolului XIX. locuri în care oamenii îºi atîrnau rufele la uscat sau îºi goleau vasele de noapte ºi în care animalele domestice erau duse la pãscut. Cu alte cuvinte. zone libere necesare oraºelor ºi cetãþilor atît de aglomerate. în final. Widford. În Franþa evului mediu. nici cimitirele din jurul bisericilor nu au mai putut face faþã. Din acest moment. Ulterior. a fost închis. contactul dintre cei vii ºi cei morþi se realiza într-un mod intim ºi frecvent. vechiul cimitir de la St. Wordsworth considera cã grãdinile ºi peisajele rurale erau locuri ideale pentru îngroparea morþilor. Philippe Aries ºi Ruth Richardson. De exemplu. acoperit iarna cu viorele ºi margarete. Ideea înmormîntãrilor în parcuri a apãrut în secolul XVII. cimitirele erau niºte locuri liniºtite. înmormîntãrile au început sã aibã loc în curþile bisericilor. Andrews. de joacã sau în care se puteau vinde diverse produse. care s-au transformat. poetul.

iar o . proiectase deja primul local londonez unde se servea ºi se bea gin. a fost închis de poliþie în 1780. cimitirele propuse erau situate prea departe de procesiunea la bisericã ºi mormînt. Mai mult. Au fost deschise 80 de cripte ºi 50 de gropi comune. Napoleon l-a însãrcinat pe inginerul sãu ºef sã aranjeze osemintele într-o manierã artisticã ºi sã deschidã o serie de tuneluri pentru a fi vizitate de public. înmormîntãrile transformîndu-se dintr-o problemã de ordin religios într-una municipalã. putînd fi vizitate ºi în prezent. Rãmãºiþele au fost transportate cu peste 1000 de cãruþe la carierele Parisului. dar presiunea pentru spaþiu din cimitirele bisericilor din oraºe le-a transformat într-o necesitate. în 1763. În Anglia. dacã va trebui sã fiu înmormîntat aºa. expuse în ºiruri ordonate. întreaga operaþiune durînd douã ierni ºi o toamnã. Londra a fost primul oraº care le-a adoptat. Sãparea ºi scoaterea corpurilor. confruntate cu plîngeri ce se refereau la mirosurile îngrozitoare ºi la ameninþarea cu izbucnirea unor epidemii. Highgate Cemetery a fost inaugurat în anul 1839. la lumina torþelor ºi a lumînãrilor. conþinînd în total peste 22 000 de cadavre. care serveau acum drept cimitire subterane. Din cauza distanþei lungi care trebuia parcursã pînã la cimitir. Mai tîrziu. toate cimitirele din curþile bisericilor oraºului trebuiau sã fie închise. Acest decret promitea sã schimbe atitudinea faþã de moarte ºi de religie.Înmormîntarea 173 Înmormîntãrile din oraºe: probleme cu mirosurile ºi spaþiul Aries descrie cum. care nu a fost pus în practicã decît mulþi ani mai tîrziu. încît actorul francez Burnet a exclamat: „Doamne. Spaþiul disponibil fusese consumat mai repede din cauza dorinþei oamenilor de a construi cavouri impresionante. lucrãrile pentru construirea a 8 cimitire municipale. osemintele mai multor milioane de cadavre anonime. autoritãþile pariziene s-au vãzut nevoite sã emitã un decret care conþinea mãsuri radicale. astfel încît morþii au ajuns din nou în mijlocul celor vii. Stephen Geary. cimitirele municipale nu existau înainte de anii 1820. în scurt timp. precum ºi statuia giganticã a regelui George al III-lea din apropierea intersecþiei celor ºase strãzi. care sã reziste trecerii timpului. Toþi morþii au fost scoºi ºi în ultimã instanþã zona a fost transformatã într-un parc public. În consecinþã. Les Innocents. Fondatorul ºi arhitectul cimitirului Highgate. a pãmîntului ºi a osemintelor se fãcea noaptea. clerul s-a opus acestui decret. cunoscutã sub numele de King’s Cross (Intersecþia Regelui). Unul dintre cele mai mari cimitire pariziene. Suprafaþa de 17 acri fusese achiziþionatã contra sumei de 3500 £. mai bine nu mai mor“. la scurt timp apãrînd ºi altele. cortegiul funerar era cîteodatã atît de dezorganizat ºi de profan. iar la periferia oraºului trebuiau sã înceapã. Prin urmare. Creºterea continuã a oraºului în secolul XIX a suprapopulat chiar ºi noile cimitire. Acestea au fost numite Catacombe.

În acel cimitir au fost îngropaþi cel puþin 166 000 de oameni. fãcîndu-se demersuri pentru a schimba legislaþia ºi a permite înmormîntarea în acelaºi cavou a unor persoane care nu au un grad direct de rudenie. dar în privinþa cimitirelor din curtea acestora existau multe interdicþii. care a permis îndepãrtarea pietrelor funerare ºi exhumarea ºi reîngroparea rãmãºiþelor umane. au apãrut diverse litigii referitor la folosirea acelor spaþii pentru construirea unor toalete publice. Înmormîntarea era un subiect im- portant. dãrîmatã. ulte- rior fiind propuse legi ce au fost adoptate abia în 1822. în cazul în care se obþineau toate aprobãrile necesare. înfiinþîndu-se cimitire la Mount Auburn. Comisia oraºului New York pe Probleme de Sãnãtate a recomandat. Dupã 75 de ani. în Marea Britanie se încearcã reglementarea refolosirii mormintelor vechi. ca spaþiile de înhumare din oraº sã fie transformate în parcuri publice. deasupra lor fiind aºezate alte coºciuge. în care se stipula cine putea fi înmormîntat într-un anume loc. Autoritãþilor locale din restul Angliei li s-a permis sã construiascã cimitire în baza Clauzelor Legii Cimitirelor din 1847. pentru a se evita manifestãrile de ostilitate din partea catolicilor. l-a rugat pe prietenul sãu Severn sã se ducã sã vadã locul . se putea folosi terenul din cimitire mai eficient? Spaþiile achiziþionate de o familie nu pot adãposti în prezent mai mult de patru cadavre. poetul englez John Keats. suferind de tuberculozã. printr-un Ordin al Autoritãþilor Locale ale Cimitirelor. între anii 1852 ºi 1906 s-au adoptat nu mai puþin de 14 legi în legãturã cu înmormîntarea. În 1821. În Anglia. la nevoie. ce monumente se puteau construi ºi aºa mai departe. în 1806. Pentru cei ce vor prefera sã fie înhumaþi ºi nu incineraþi. în cea mai mare parte englezi ºi germani. Avînd în vedere numãrul tot mai mare de înmormîntãri. ce ritualuri puteau fi practicate ºi de cãtre cine. Lucrurile au fost simplificate dupã adoptarea legii din 1971. a unor estrade pentru orchestre. printre aceºtia numãrîndu-se mulþi artiºti ºi poeþi. Laurel Hill ºi Greenwood. Înmormîntãrile se organizau pe timpul nopþii. a unor depouri de autobuze sau a unor transformatoare electrice. O reorientare similarã de la cimitirele bisericilor din oraºe cãtre cimitirele de la periferiile acestora s-a petrecut ºi în Statele Unite. Unul dintre cele mai frumoase cimitire din lume este Cimitirul Protes- tant din Roma. Aceste legi au fost înlocuite. care a atras un numãr însemnat de mãsuri legislative. simplificate ºi aduse la zi în 1974. iar locul folosit pentru o altã clãdire. rãmãºiþele sînt îngropate la adîncimi mai mari. în New York au fost interzise înhumãrile. aici fiind îngropaþi aproximativ 4 000 de oameni. Prin urmare. Deºi puteau fi transformate în zone publice. Ce s-a întîmplat cu cimitirele bisericilor din oraºe ºi cetãþi dupã ce au fost închise? Chiar biserica putea fi.174 Ce se întîmplã cu cadavrele? parcelã de 2 acri de pãmînt nesfinþit fusese rezervatã disidenþilor ºi ateiºtilor. aflat pe patul de moarte în apartamentul sãu din Roma.

versurile sînt sinistru de adecvate. dar incinerarea nu este încã foarte popularã în Franþa. Auzind cã pe morminte creºteau viorele. dupã cum explicã Jessica Mitford în cartea sa The American Way of Death (1963). Cel din urmã are douã niveluri superioare ºi douã subterane. doar 2% dintre cei decedaþi fiind incineraþi. Cimitirele moderne Cimitirele devin în prezent locuri plãcute de odihnã ºi aducere aminte. Chopin ºi Oscar Wilde. . În cimitirele moderne sau în zonele moderne ale cimitirelor vechi.Înmormîntarea 175 unde urma sã fie îngropat. printre care Balzac. Proust. desigur. precum ºi un columbar modern ºi foarte mare. sînt stivuite trei sau patru rînduri verticale de spaþii pentru sicrie. datoritã asemãnãrii cu un coteþ de porumbei (din latinescul columba = porumbel). bogat. prevãzut cu firide în pereþi pentru urnele cu cenuºã. deºi cele mai multe au. pe intervale. de la periferia Romei. Cimitirele sînt o afacere foarte profitabilã în SUA. s-a arãtat foarte mulþumit ºi a afirmat cã „simt deja cum cresc florile peste mine“. la patru luni dupã ce ajunsese la Roma. A murit la numai 26 de ani. Tot acolo se aflã ºi mormîntul lui Shelley. Rãmãºiþele incinerate sînt. margarete ºi anemone. Ci doar marea l-a schimbat În ceva ciudat. Columbarul roman era un mormînt subteran. Construcþia funerarã prevãzutã cu niºe în care se pãstreazã urnele cu cenuºã ale celor incineraþi se numeºte columbar. Printre columbarele celebre se numãrã Columbari di Vigna Codini. Cimitirul Père-Lachaise a fost inaugurat în 1804. pe piatra sa funerarã gãsindu-se gravate trei versuri din cîntecul lui Ariel din Furtuna lui Shakespeare: El nu s-a spulberat sub val. mai uºor de depozitat decît cadavrele întregi. în comparaþie cu 70% în Marea Britanie. din cimitirul Père-Lachaise din Paris. aici fiind îngropate sau reîngropate multe personalitãþi. totalizînd un numãr de 25400 de spaþii pentru urne. Primii paºi în aceastã direcþie au fost fãcuþi de cãtre americani. Cultul monumentelor ºi columbarele Punctul culminant al cultului monumentelor funerare al europenilor ºi americanilor a fost atins în cimitirele secolului XIX. Povestea cenuºii ºi a inimii lui Shelley este relatatã în capitolul 7. ilustrat prin construirea unor monumente magnifice din marmurã sau piatrã închinate memoriei celor celebri ºi bogaþi. Molière. morþii sînt înghesuiþi din cauza lipsei de spaþiu. pãrînd mici blocuri de apartamente. În multe cimitire europene. La Fontaine.

cel mai ieftin monument fiind un mic semn ce are rolul de a indica mormîntul (30 × 60 cm. este ridicatã într-un container de sticlã ºi luminatã de surse de luminã albastrã de argon. moartea este numitã „deanimare“. precum ºi un vitraliu care reproduce Cina cea de tainã a lui Leonardo da Vinci (9 metri lungime ºi 4. Directorul de servicii funerare (antreprenorul) furnizeazã servicii complete. O firmã de pompe funebre din Louisiana are o capelã cu drive-in prin care se poate vedea mortul. În parc se poate gãsi tot arsenalul necesar unei înmormîntãri. mausoleul. în mijlocul pajiºtilor înverzite. . inclusiv sculpturi ºi picturi uriaºe. Crucificarea. Lucrãrile de artã se gãsesc din belºug. sicrie ce pot fi alese în încãperi special amenajate. orice tip de ceremonie religioasã. cimitirul. aºezatã într-un sicriu deschis.5 metri înãlþime). aºa cã la Universitatea statului California se þin cursuri cu durata de un an de „ºtiinþa pompelor funebre“. urmate de o practicã de doi ani. din bronz sau din plastic). Acestea pun la dispoziþie antreprenori de pompe funebre. În anii 1960. fãrã monumente triste sau alte semne ale morþii. ºi l-a imaginat ca pe „un parc imens. mortul devine „decedatul“.5 metri înãlþime). ghidîndu-le pe rudele defunctului de-a lungul întregului ceremonial. Fondatorul acestui tip de cimitir. La cerere. existã ºi Învierea (21 de metri lungime ºi 15. crematoriul. Diferitele religii ºi-au avut propriile cimitire din cele mai vechi timpuri. iar cadavrul poartã numele de „rãmãºiþe“. Toate acestea sînt plasate în peisajul unei grãdini. indicatoarele metalice ale mormintelor sînt aºezate ordonat pe toatã suprafaþa cimitirului. îngrijirea ulterioarã a mormîntului ºi aºa mai departe. Hubert Eaton. caracteristice statului american California. statui frumoase ºi o arhitecturã monumentalã“.176 Ce se întîmplã cu cadavrele? în prezent. morga e „încãperea de pregãtire“. fîntîni arteziene. are o lungime de 60 de metri ºi o înãlþime de 14 metri. persoana decedatã. Personalul trebuie instruit corespunzãtor. flori ºi muzicã. Cea mai mare dintre cele cinci „Pajiºti de Pãdure“ din apropierea Los Angeles-ului este cea din Glendale. Rudele sînt protejate de realitatea crudã a morþii ºi a descompunerii organice prin nenumãrate eufemisme. dr. în urma cãrora studentului i se elibereazã o diplomã prin care are dreptul sã îmbãlsãmeze cadavre. inclusiv morga. la nivelul solului. Firma de pompe funebre este „capela“. Modele de cavouri ºi de pietre funerare se gãsesc într-o mare varietate. în California s-a desfãºurat o serie de campanii reuºite de vînzare a locurilor de veci încã din timpul vieþii. cu eficienþã ºi mult tact. S-a spus cã se vînduserã suficiente locuri pentru ca firmele sã fie acoperite în urmãtorii 100 de ani. cea mai mare picturã cu temã religioasã din lume. plin de copaci înalþi. servicii de þinere sub observaþie a cadavrelor îmbãlsãmate în „casele adormiþilor“. pajiºti întinse. un statut non-profit. iar în prezent trei sferturi din înmormîntãrile din SUA sînt achitate în avans! Cei morþi se transformã în amintiri frumoase. Într-adevãr aºa este. bisericile ºi florãria. În aºa-numitele cimitire-pajiºti.

Acesta are o suprafaþã de numai 26 de hectare. Cimitirele sînt din ce în ce mai întinse. Ideea nu este nouã: camera mortuarã. unde au fost exhumate 60 000 de cadavre pentru a se recupera terenul agricol. de lîngã Ierusalim. a inaugurat un cimitir special pentru suporterii decedaþi. Australia (vezi caseta). este Piskrevskoe din Petersburg. are cinci niveluri. În Shenhu. cu pereþii acoperiþi de niºe. de la Silwan. coºciugele sau urnele trebuie stivuite pe verticalã. cu alei largi de acces. cel mai înalt cimitir din lume este Memorial Necropole Ecumenicia din Santos. clubul de fotbal din Amsterdam. În prezent. . Vor exista trei ascensoare ºi un spaþiu suficient pentru cel puþin 10 000 de „oaspeþi“ permanenþi. cealaltã pentru romano-catolici. veche de 2 000 de ani. Ajax. din punct de vedere al numãrului de morþi. numitã Brookwood Necropolis Rail- way. Wanstead. una pentru anglicani. multe fiind reînhumãri din cimitirele bisericilor din Londra care au fost închise în epoca victorianã. Cimitirul din City-ul londonez. Are zece niveluri ºi este iluminat perma- nent. din apropiere de Sao Paulo. În oraºul italian Genova. în estul Chinei. Planurile erau ca toate cimitirele pe care le-a avut oraºul sã fie construite pe mai multe niveluri. La început avea o linie proprie de cale feratã. în 1993 era în construcþie o criptã pe ºapte niveluri în care urmau sã fie depozitate urnele cu cenuºã dupã ce rãmãºiþele erau incinerate. dar este locul de odihnã al celor peste 470 000 de victime ale asediului armat al nemþilor asupra oraºului în anii 1941–1944. Un vechi cimitir din centrul oraºului Tokyo are o clãdire cu trei niveluri ºi între 6 ºi 8 coridoare pe fiecare nivel. În cimitirele în care locurile sînt insuficiente. se începe construirea unui cimitir de 40 de metri înãlþime. În niºe sînt plasate 9 000 de urne ceremoniale ce conþin cenuºa persoanelor incinerate. Brazilia. Cel mai mare cimitir din lume. cu o garã în Londra ºi douã gãri în cimitir. Cel mai mare cimitir din lume ca suprafaþã este Rookwood Necropolis din New South Wales. Cenuºa este îngropatã ºi pe terenurile înghesuite ale cimitirului. Taxa pentru transportul unui sicriu din Londra pînã la Rrookwood varia între ºase penny ºi un ºiling (echivalentul a 12 penny) pentru un singur drum. pe zece niveluri.Înmormîntarea 177 în 1996. atei ºi evrei. confruntat cu o lipsã cronicã de locuri pentru cei decedaþi. este cel mai mare din Europa din punctul de vedere al numãrului de morminte – peste 500 000. Acesta are forma unui mic teren de fotbal deasupra cãruia rudele suporterului rãposat îi pot împrãºtia cenuºa. Cimitirul Brookwood din Surrey (peste 200 de hectare ºi aproape un sfert de milion de morþi) a fost inaugurat în 1854 ºi este cel mai întins din Marea Britanie.

nu numai pentru cei ce-ºi jelesc morþii. liber-cugetãtorii reprezintã în prezent cel de-al treilea grup demografic (cu 12. Australia. . cu siguranþã. Ca semn al vremurilor actuale. La Rookwood se fac în fiecare an aproximativ 3 000 de înmormîntãri ºi 3 000 de incinerãri ºi. în anul 2020 va fi plin.5 milioane de locuitori. în cazul în care proprietatea nu este reînnoitã. fiind un excelent exemplu de cimitir semiurban în plinã dezvoltare. s-a descoperit cã dintre cele 225 de specii de plante endemice din cimitir. Rookwood este unic datoritã planurilor de conservare a vegetaþiei indi- gene. iar douã specii (de arbuºti) erau nu numai rare. În acest sens. nu mai puþin de 270 de grupuri etnice diferite ºi circa 80 de religii distincte. În prezent. William Ewart Gladstone. care sã ia locul sistemului drepturilor de proprietate asupra locurilor de veci folosit în majoritatea cimitirelor din Australia ºi din SUA. În urma unui studiu botanic. poate fi folosit ºi pentru plimbãri. cu excepþia celei din India. rudele nu mai existã sau nu mai sînt interesate. Avînd un numãr de aproape 100 de angajaþi permanenþi.. un spaþiu destinat înmormîntãrilor nu poate fi pãstrat la infinit. dar ºi pe cale de dispariþie. om politic englez (1809–1898) Rookwood ocupã o suprafaþã de 283 de hectare în zona vest centralã a oraºului Sydney. se sperã sã se introducã un sistem de proprietate ce poate fi reînnoitã. în timp ce în 1947 ei reprezentau doar 0. fotografii. Ideea cimitirului-pajiºte. Aici se aflã 600 000 de morminte ºi 200 000 de niºe pentru urne funerare. Însã.. Mai mult. pentru oameni obiºnuiþi. printre care se numãrã diferite rituri de creºtini. pioºenie ºi relaxare. Deºi cimitirul este în primul rînd un loc de singurãtate.9% din populaþie). dacã se menþine acest ritm. Vizitatorii (cam 1 milion pe an) sînt bineveniþi oricînd. în care rînduri întregi de plãci metalice sã fie aºezate pe suprafeþe de mai multe hectare de iarbã bine întreþinutã începe sã prindã contur. hinduºi. musulmani ºi cea mai mare comunitate de zoroastrieni (parþi) din lume. 53 erau rare. budiºti. Cimitirul a fost inaugurat în 1867. iar spaþiul era alocat în funcþie de procentele populaþiilor comunitãþilor religioase obþinute în urma recensãmîntului din 1861. S-a pus la punct un program de conservare. la Rookwood s-a avansat ideea ca cimitirul sã fie un loc public. picturã. care încearcã sã aibã relaþii bune cu comunitatea pe care o deserveºte. Dupã 50 de ani. avea o cale feratã proprie. cimitirul este administrat de cãtre o companie publicã. nivelul la care se situeazã societatea sa. astfel încît desfãºurarea înmormîntãrilor sã nu afecteze existenþa plantelor indigene. Australia are o populaþie de 17.178 Ce se întîmplã cu cadavrele? Rookwood Necropolis Arãtaþi-mi cum se ocupã o naþiune de morþii sãi ºi voi aprecia. studiul plantelor ºi al pãsãrilor. de cele mai multe ori. existînd propunerea refolosirii mormintelor dupã aceastã perioadã. Multe plante locale care au dispãrut din suburbiile învecinate supravieþuiesc în acest cimitir.3%.

în timpul ocupaþiei romane. reuºeau sã stabileascã un contact imediat ºi personal chiar ºi la peste douã milenii distanþã. Mãºtile realizate în timpul vieþii nu prezentau acest dezavantaj. Odihneºte-te în pace“. Probabil cã o placã funerarã este suficientã. precum ºi nevoia celor rãmaºi de a avea un loc bine stabilit unde sã-i viziteze sau sã-ºi aminteascã de cei morþi. în 1377) ºi regina Elizabeth I (m. în 1603) aveau efigii din lemn. unul dintre ele dãruindu-i-l fiicei sale ca dar de nuntã. Soþia preºedintelui Marcos din Filipine a pus sã se facã 32 de portrete din cearã ale acestuia.Înmormîntarea 179 Personalizarea memoriei Aranjamentele din cimitire reflectã dorinþa universalã a oamenilor de a fi þinuþi minte. salveazã de la uitare trãsãturile marelui compozitor. privite. în 1694) erau fãcute din cearã. împreunã cu portretul pictat. în genul celor expuse la Muzeul de Cearã Madame Tussaud. al doilea duce de Buckingham. Egiptenii din antichitate îi fãceau adesea mumiei o mascã idealizatã tocmai pentru ca aceasta sã pãstreze pentru totdeauna un chip demn. cu trãsãturile personale pictate ºi cu sticlã sau piatrã încrustatã în ochi. este cea a lui Edmund Sheffield. În cimitirele catolice din Europa. unele mumii din familiile greco-egiptene purtau chiar portrete reale ale defuncþilor. Totuºi. Însã. Pe una dintre aceste mumii. Cadavrul a fost conservat ºi s-a fãcut o replicã . Cel supus intervenþiei trebuia echipat cu tuburi speciale pentru respirat înaintea aplicãrii ghipsului. Ele erau aºezate pe sicriu pe durata adesea îndelungatã dinaintea înmormîntãrii. care a murit în timpul unei cãlãtorii prin Europa în octombrie 1735. deºi procedura era un adevãrat chin. nu vor sã vadã expuse cranii sau alte pãrþi ale cadavrului. iar în secolele XVIII–XIX ºi-au imortalizat în acest fel chipul multe personaje celebre sau mai puþin celebre. cineva a inscripþionat cu cernealã emoþionantul mesaj: „Adio. Masca mortuarã a lui Beethoven exprimã personalitatea lui puternicã ºi. Romanii au introdus mãºtile fãcute din ghips. uneori puteau trece chiar mai multe sãptãmîni pînã la punerea la punct a ceremoniilor ºi a procesiunilor necesare. Cu mult timp în urmã. O imagine foarte realistã. Deºi oamenii îºi doresc sã-ºi aminteascã de cei morþi. pe cînd cea a lui William al III-lea (m. Romanii pãstrau acasã mãºti ale morþilor ºi le purtau la ceremoniile funerare familiale. mãºtile mortuare pot exprima ºi seninãtatea nefireascã a morþii sau spasmele ce distorsionau chipul muribundului. cît ºi pe una vie. pe morminte ºi în cripte sînt înrãmate fotografii ce au rolul de a pãstra vie memoria celui decedat. în Catedrala Westminster Abbey erau expuse mãºtile de cearã sau efigiile lor din lemn. în 1702) ºi a reginei Mary II (m. Mãºtile din ghips pot fi fãcute atît pe o persoanã decedatã. Edward al III-lea (m. Aceste portrete magnifice erau realizate probabil la scurt timp dupã moarte ºi. dupã moartea mai multor regi ai Angliei.

Generalul Gordon a fost ucis în 1885 de armata mahdiului care asedia oraºul Khartoum. Sculpturile care asigurã nemurirea persoanelor decedate sînt cele din lemn. Mormîntul Eroului Necunoscut din Catedrala Westminster conþine însã cadavrul unui necunoscut. dar. piele ºi lemn. despre care am discutat mai sus. Pînã nu de mult. nici de la Silbury Hill nu s-au recuperat rãmãºiþe umane. Unul dintre cele mai mari cimitire din lume se aflã în Bahrain. Existã atît de multe astfel de movile. Corpul murea ºi se descompunea. Ducele (mai bine zis. Paul din Londra conþine doar efigia sa. Înmormîntãrile ecologice Anglia modernã. De obicei. fãceau referire la drepturi de proprietate ºi nu erau asociate cu morminte. încît s-a spus cã Bahrainul ar fi o „Insulã a Morþilor“. Unele dintre cele mai mari piramide egiptene. de cele mai multe ori. Pietrele hero ºi sati din India sînt alte exemple de monumente în care nu existã nici un cadavru. repatriat în Anglia dupã primul rãzboi mondial ºi înmormîntat cu pãmînt adus din Franþa. Pietrele gravate cu rune din Iutlanda. dar persoana rãmînea la vedere. dupã cum s-a observat. erau pietre memoriale ale celor decedaþi. fiind doar morminte goale (din latinã: ceno = gol + taphos = mormînt). depozitînd toate cadavrele din Mesopotamia anticã. dar nu conþin cadavre.Hr. un soldat britanic neidentificat. Mulþi au început sã considere . pentru a nu fi uitatã. efigia sa funerarã) se aflã în prezent în Catedrala Westminster. într-o condiþie excelentã. dar acum se considerã cã aceasta se datoreazã în cea mai mare parte conservãrii precare a osemintelor de-a lungul mileniilor. un stat insular arab din Golful Persic. Cenotafele îi comemoreazã pe cei morþi în rãzboaie. Morminte goale Uneori. metal sau piatrã. printre care ºi cea a lui Kheops. iar Catedrala St.180 Ce se întîmplã cu cadavrele? din cearã. unul dintre misterele arheologiei arabe consta în faptul cã majoritatea mormintelor pãreau goale. Cadavrul acestuia nu a putut fi recuperat. ca un simbol al tuturor necunoscuþilor care ºi-au pierdut viaþa în acel rãzboi cumplit. Acesta constã din mai multe movile funebre cu morminte de calcar ºi dateazã din mileniul al III-lea î. nu conþin cadavrul nici unui rege ºi. Plãcile comemorative din alamã au fost foarte apreciate în secolele XVI–XVII.Hr. datînd din 800–1000 d. la fel ca multe alte þãri cu un procent ridicat al numãrului de locuitori pe kilometrul pãtrat.. efigia era aºezatã într-un monument impresionant. cavourile ºi monumentele funerare sînt construite fãrã sã conþinã rãmãºiþe umane. se confruntã cu o presiune crescutã în privinþa spaþiilor de înhumare.

al celor care iubesc grãdinãritul ºi spaþiile sãlbatice. mai simplu ºi mai ieftin. Fermierii. iar detalii despre acestea pot fi gãsite în lucrarea The New Natural Death Handbook. . cel drag ar trebui înmormîntat într-un „cimitir sãlbatic“. unde familiile îi pot înmormînta pe cei dragi într-un stil propriu. în loc sã ai o piatrã funerarã care pînã la urmã va fi neglijatã într-un cimitir. plantînd pe mormînt flori sau arbuºti pentru a-l marca. (1997). de N. În prezent. Poþi sã fii înmormîntat în propria grãdinã? Rãspunsul este „da“. Albery et al. proprietarii de terenuri ºi organizaþiile de protecþie a mediului au început deja sã aranjeze locuri de odihnã în pãduri. Aceastã mãsurã ar fi foarte apreciatã în rîndul ecologiºtilor. Numai cã neînþelegerile dintre membrii familiei. poate într-o cutie de carton. în loc sã-l incinerezi ºi sã poluezi astfel aerul. atît timp cît acest lucru nu provoacã neplãceri publice ºi nu contamineazã pînza freaticã.Înmormîntarea 181 cã. în Marea Britanie existã peste 60 de astfel de locuri de înmormîntare. problemele cu vecinii ºi efectul asupra casei ºi terenului fac ca acest tip de înmormîntare sã fie destul de rar. în loc sã aºezi cadavrul într-un coºciug din lemn ºi sã ucizi astfel copacii.

sînt preferabile unui pumn de cenuºã. muribunzii erau abandonaþi. fãrã a avea vreo asociere directã cu credinþele religioase. splendid ca cenuºã ºi mîndru în mormînt. nu mai putea fi atacat de animale. fãrã înmormîntare. lãsaþi sã moarã singuri. În Tibet se practica abandonarea cadavrelor în zone îndepãrtate. . termenul de „expunere“ se referã la o metodã obiºnuitã de aºezare a cadavrelor. ªi incinerarea îºi are nota sa violentã. Lãsarea cadavrului pe pãmînt era intens practicatã în vremurile preistorice. aparent fãrã respect ºi fãrã nici un ritual special pentru cel mort. Este însã o metodã practicatã în unele regiuni ale lumii. Distrugerea organismului rãmîne în seama larvelor. dar în acest caz cadavrul rãmîne în aceeaºi poziþie în timp ce este distrus. încît sugereazã o cu totul altã atitudine faþã de moarte ºi de corpul omului. în anumite privinþe. Uneori.182 Ce se întîmplã cu cadavrele? 7 Expunerea þi incinerarea Omul este un animal nobil. ºi lãsarea lui pradã proceselor naturale de descompunere ºi de distrugere poate pãrea o formã de nepãsare. Totuºi. Sir Thomas Browne (1605–1682) Expunerea la fenomenele naturale Expunerea cadavrului pe pãmînt. Este ceva atît de diferit faþã de înmormîntarea obiºnuitã. ca fiind o caracteristicã esenþialã a unor practici religioase. expunerea lasã în urmã oasele care. Pe de altã parte. Hydrotaphia (înmormîntarea în urnã). animalelor carnivore ºi vulturilor. Probabil cã aceastã metodã se datora ºi groazei pe care o inspira cadavrul ºi fricii de spiritul celui mort. este supus unei distrugeri violente ºi fragmentate. Cadavrul. sfîºiat ºi mîncat de animalele care se hrãnesc cu stîrvuri. iar dacã era aºezat într-un copac sau pe o stîncã. Corpul neînsufleþit era pur ºi simplu aruncat. Era o metodã practicã.

descendenþii parþi (perºi) ai zoroastrienilor îºi expun morþii pe niºte edificii circulare din piatrã. În prezent. Australia ºi America de Nord.Expunerea ºi incinerarea 183 probabil din motive de ordin practic. acoperit cu o pînzã albã. la o distanþã destul de mare de zonele locuite. unul pentru bãrbaþi. cadavrul nu putea fi incinerat. Corpul neînsufleþit poate intra mai repede în circuitul elementelor dacã este tãiat înainte. Ritualul este macabru. dupã care sînt date de mîncare vulturilor. era aºezat pe o corniºã de piatrã ºi abandonat vulturilor care stãteau la pîndã. cadavrele puteau fi aºezate pe un grãtar metalic. unul pentru femei ºi altul pentru copii. Cadavrul. astfel încît oasele sã cadã automat în groapa de dedesubt. . cum erau considerate pãmîntul. Aborigenii din regiunea australianã Arnhem recurgeau la aceastã metodã pentru a obþine oasele curãþate ale persoanelor importante. unde se amestecau cu osemintele celorlalþi. Bali. Kaffir Kalash. popularã în rîndurile unor triburi din India. Acestea sînt amplasate. În mai puþin de o zi. un grup religios de la frontiera nord-vesticã a Pakistanului. 90 000 dintre cei 155 000 de membri ai populaþiei parte locuiesc în oraºul indian Bombay ºi în împrejurimi. deºi adepþii zoroastrismului venerau focul.6 metri. de obicei. Pe un colþ de stîncã din apropierea Mãnãstirii Ganden din Llasa. Tibet. Turnurile Tãcerii din apropierea oraºului Bombay aveau o înãlþime de 7. Ei credeau cã trupurile neînsufleþite sînt impure ºi cã ar putea contamina elementele pure. numite „Turnurile Tãcerii“ sau dakhma. corpurile celor morþi sînt tãiate de persoane specializate („tãietorii de cadavre“). care cãdeau apoi sau erau înghiþite de groapa din mijloc. expune cadavrele în coºciuge deschise. focul ºi apa. pentru a lãsa drum liber vulturilor. carnea era desprinsã de pe oase. Zoroastrienii (adepþii acestei religii persane antice) îºi expuneau decedaþii pe dealuri. dar majoritatea nu-ºi mai îngroapã morþii în mod tradiþional. pe un deal ºi n-au nici un fel de acoperiº. „Cadavrul scheletizat“ putea fi recuperat dupã aceea ºi îngropat. dar pentru budiºtii tibetani e un ceremonial religios. Alternativa era atîrnarea cadavrelor în copaci. Pentru a simplifica lucrurile. un diametru de circa 14 metri ºi erau împãrþite la vîrf în 72 de receptacule dispuse în jurul unei gropi centrale în trei cercuri concentrice. munþi sau în turnuri special construite. Parþii ºi vulturii În regiunea Gujarat de pe coasta vesticã a Indiei. Prin urmare. cum ar fi lipsa unei cantitãþi suficiente de lemn pentru incinerare sau greutatea de a sãpa o groapã. pe care apoi le pictau ºi le aºezau în coºciuge fãcute din trunchiuri de copaci scobite.

Cea mai celebrã lucrare a sa. în fluviul Gange e foarte vechi. la putrefacþia ºi descompunerea þesuturilor cîndva vii. Pe vremuri. hiene ºi broaºte þestoase În unele regiuni ale lumii existã animale care se hrãnesc cu stîrvuri. în Insulele Solomon. de care am scãpa în mormintele în flãcãri“. cadavrele erau aºezate pe recifuri ca sã fie mîncate de rechini. Corpurile ce plutesc la suprafaþa apei constituie ceva obiºnuit. ce are puterea de a-i elibera pe cei morþi din ciclul renaºterii. Rezolvã într-o anumitã mãsurã problema aglomerãrii cimitirelor. care vor ajuta la dispariþia poverii pe care o reprezintã în prezent cadavrele umane. astfel încît hienele sã vinã ºi sã devoreze cadavrul. Religio Medici. De exemplu. electrice. a fost interzisã în 1645 de Biserica Catolicã. abandonarea este direct asociatã incinerãrii. Deºi se construiesc 32 de crematorii noi. acest lucru reprezentînd ceva între îngroparea pe mare ºi aºezarea în drumul animalelor de pradã.184 Ce se întîmplã cu cadavrele? Rechini. care a ajuns extrem de poluat. Sir Thomas Browne a surprins foarte bine situaþia în secolul XVII: „Sã fim scoºi în mod tragic din morminte. alãturi de cadavre întregi sau parþial incinerate. Anual. crocodili. Tot el observa ºi cã „relicvele arse nu au teama viermilor“. cu onestitatea ce-l caracteriza. hinduºii considerã în continuare Gangele drept o destinaþie sacrã. deºi. fluviul era populat cu delfini de apã dulce. sînt lucruri dezgustãtoare ºi regretabile. în rîuri sînt aduºi crocodili crescuþi în ferme cu acelaºi scop. Membrii tribului Kikuyu din Africa de Est obiºnuiau sã care cadavrele unor membri decedaþi în tufiºuri pentru a fi mîncate de hiene sau sã blocheze uºa casei ºi sã facã o gaurã în peretele din spate. Însã existã o soluþie: în fluviu au fost aduse 18 000 de exemplare de þestoase carnivore. Ritualul aruncãrii cadavrelor umane. Cenuºa cadavrelor care ard pe ghat-uri (treptele de pe malurile rîului) este aruncatã în rîu. dar toate acesta au dispãrut dupã ce fluviul a fost sufocat de deversãri industriale. sã ne încîntãm ºi sã ne distrãm astfel duºmanii. . Cîteodatã. Avantajele incinerãrii sînt numeroase: 1. peste 45 000 de cadavre sînt aruncate în acest fluviu. Browne avea un spirit inchizitor ºi critica multe din convingerile creºtine. a adãugat cã „viermii nu sînt uºor de gãsit în morminte“. pe jumãtate arse. În alte zone din India. Incinerarea Dacã ne gîndim la ce transformãri este supus corpul unei fiinþe dragi dupã moarte. nu e de mirare cã incinerarea reprezintã o alternativã acceptatã de multã lume. sã ni se transforme craniile în cupe de bãut ºi oasele în fluiere. de-a lungul malurilor fluviului. þestoase ºi sute de specii de peºti. ape menajere ºi cadavre.

3. Metoda priveazã familia de ceremonialul ºi înmormîntarea tradiþionale. ei nu discutã despre cuptoare. fãrã ca acesta sã treacã prin fazele amintite mai sus (putrezirea ºi descompunerea). iar în 1989 se calculase cã incinerãrile economiseau 81 de hectare anual. Dacã nu existã viaþã dupã moarte. cît ºi statutul social ºi financiar. 6. 2. Neliniºtea de care a dat dovadã iniþial în aceastã privinþã biserica creºtinã (în special cea catolicã) era de înþeles. Sir Henry Thomas. Directorii de servicii funerare trebuie sã dea ºi în prezent dovadã de tact. chirurgul reginei Victoria ºi unul dintre pionierii metodei. 5. destinate importului de fertilizatori. incinerarea sublinia distrugerea lui completã. dar nu cu cea mai micã importanþã. chiar dacã subconºtientã. împrãºtierea cenuºii este chiar o mãsurã înþeleaptã din punct de vedere politic. împrãºtierea cenuºii lor înseamnã cã nu va exista nici un altar la care sã se închine adepþii lor. Uneori. În timp ce înmormîntarea tradiþionalã subliniazã importanþa corpului ºi a reînvierii acestuia. 3. datã prietenilor sau pãstratã într-o cutie pe poliþa de deasupra cãminului. ºi contraargumente: 1. a subliniat cã prin utilizarea raþionalã a rãmãºiþelor incine- rate se pot economisi fonduri însemnate ale þãrii. nici focul iadului ºi nici reînvierea fizicã a corpului – idei îmbrãþiºate de un numãr din ce în ce mai mare de oameni – incinerarea devine o metodã mai acceptabilã ºi mai igienicã de îndepãrtare a cadavrelor. Pentru oamenii de rînd nu era prea evident faptul cã Dumnezeu ar fi putut reînvia . deoarece nu este necesar sã se achiziþioneze un loc de veci sau o piatrã funerarã. 2. desigur. incinerarea presupune costuri mai mici. 4. care-i ofereau acesteia ocazia sã-ºi arate atît afecþiunea. În ultimul rînd. Aceia care se tem cã vor fi îngropaþi de vii se tem ºi cã vor fi arºi de vii. Încredinþarea corpului flãcãrilor este o amintire neplãcutã. 4. punea sub semnul întrebãrii existenþa sufletului. Aceasta poate fi împrãºtiatã aproape oriunde. Este o metodã convenabilã ºi prezintã avantajul de a transforma cadavrul proaspãt în cenuºã în mai puþin de o orã. Rudele pot arunca cenuºa mai uºor decît cadavrul întreg sau osemintele. Cînd liderii tiranici sau criminalii de rãzboi mor sau sînt executaþi.Expunerea ºi incinerarea 185 Acestea acoperã peste 6 500 de hectare din teritoriul Angliei ºi al Þãrii Galilor. termen ce aduce aminte de lagãrele naziste de exterminare. a focului iadului. Existã.

Din punct de vedere practic. Cadavrul lui Cezar a fost incinerat. fiind de asemenea respinsã ºi de musulmani. cum ar fi fãcut-o dintr-un cadavru descompus. unii cred cã sufletul se refugiazã în cap ºi este eliberat atunci cînd craniul plesneºte din cauza temperaturii ridicate. gaze sau electricitate. care însemna la început foc alimentat cu oase de animale domestice. Incinerarea era o metodã rãspînditã în Grecia anticã. petrol. aºa cum ne demonstreazã desenele rupestre din mormintele vechi de 10 000 de ani din Grota Franchthi din Grecia. prin care incinerãrile erau interzise. iar în timpul procesiunii funerare. în acelaºi timp. În timp ce corpul arde. dupã cum sugereazã termenul englez „bonfire“ (= foc în aer liber. Alþii sînt de pãrere cã sufletul . care-i prezenta rãnile ºi care se rotea în toate direcþiile pentru a putea fi vãzut de toþi cei care-l însoþeau pe ultimul drum. deasupra catafalcului a fost montatã o replicã din cearã a marelui om. Incinerarea a apãrut în timpurile preistorice. precum ºi în Roma anticã unde. nu a fost abrogat decît la 5 iulie 1963. ci ºi pentru cã propunea o atitudine diferitã în ceea ce privea moartea ºi religia. deoarece suferea de hidropizie (acumulare de lichid în þesuturi). a fost înlocuitã cu înhumarea în secolul al doilea creºtin. rãmîne numai cenuºa.186 Ce se întîmplã cu cadavrele? omul cu aceeaºi uºurinþã din cenuºã. Dar incinerarea era o practicã inimaginabilã pentru egiptenii din antichitate. Neîncrederea clerului în aceastã metodã era alimentatã cu siguranþã ºi de susþinerea de care se bucura aceasta din partea liber-cugetãtorilor. fiind unica metodã folositã ºi de shintoiºtii ºi budiºtii din Japonia. care nu mai e necesar. ce provine din alãturarea cuvintelor bone = os ºi fire = foc). din mormintele din Coridorul Irlandez ºi din cele ale primelor populaþii din Australia. captiv o perioadã în corpul omenesc. sufletul este eliberat ºi. Incinerarea hindusã Hinduismul susþine cã sufletul individual este doar o micã parte componentã a atotcuprinzãtorului principiu cosmic. ai hinduismului ºi de majoritatea budiºtilor (însuºi Buddha a fost incinerat). Decretul papal. de acum aproximativ 30 000 de ani. corpul. Chiar ºi oasele sînt distruse. În ceremonia hindusã tradiþionalã de incinerare. din motive necunoscute. celui mai mare dintre fiii rãposatului i se înmîneazã o torþã cu care acesta aprinde rugul. Se spune cã filozoful grec Heraclit a ars foarte greu. Incinerarea este metoda de îndepãrtare a cadavrelor preferatã ºi de adepþii sikhismului. este purificat prin foc. care credeau cã au nevoie de corp în viaþa de dupã moarte. Prin arderea cadavrului. Dupã ce cadavrul arde complet. cocs. cadavrele nu ard repede ºi este necesar sã se întreþinã focul cu lemne. amestecatã cu mici fragmente de os. nu doar pentru cã era mai igienicã.

i-au îngrãmãdit cîteva lemne deasupra ºi i-au dat foc cu paie. nu pãrea mai mort decît majoritatea celor vii din preajma sa. fluviul sacru. în 1780. în timp ce cîþiva privitori neinteresaþi discutau pe margine. vãduva. Ceremonia incinerãrii nu se desfãºoarã întotdeauna fãrã incidente. fãinã. ochi sau gurã. de unde se înãlþa spre cer un rotocol de fum provenit dintr-o masã de cenuºã în care nu se mai putea recunoaºte un cadavru. stãtea aºezat picior peste picior pe treapta de mai sus. aranjat cu grijã în formã dreptunghiularã. Totuºi. 1934): „Înaintam pe apa stãtãtoare. Un rug. tocmai fusese aprins. toate erau supuse ritualului. Ceremonia s-a terminat repede ºi cu multã sporovãialã. Sati-ul Practica sati-ului (termen care provine din sanscritã ºi înseamnã „soþie credincioasã“) era folositã curent cîndva în rîndul brahmanilor indieni. plinã de spumã ºi de flori putrezite. turnînd deasupra unt. dacã nu avea copii mici. cãtre ghat-urile în flãcãri. orez ºi lemn de santal.“ În prezent. nu neapãrat al unui om. iar cadavrul poate fi ars doar parþial. Pentru spectatorul occidental. cadavrele hinduºilor din Marea Britanie sînt incinerate în crematorii.Expunerea ºi incinerarea 187 iese prin nas. El se supunea fãrã vlagã acestui ceremonial ºi privea cu ochii larg deschiºi cãtre soare. iar sufletul celor iremediabil damnaþi pãrãseºte corpul pe cale rectalã. i se alãtura acestuia pe rugul funerar ºi murea alãturi de el. apãrutã în volumul Grand Tour. – De ce îl maseazã aºa? am întrebat ghidul. dupã cum este prezentatã în aceastã descriere din 1933 a ghat-urilor în flãcãri din oraºul indian Benares. În primul rînd. de Patrick Balfour (Londra. iar o vacã rumega placid ghirlandele de gãlbenele. Dacã bãrbatul avea mai multe neveste. L-au aºezat cu faþa în jos pe rug. Cînd ne-am întors cu barca. zece minute mai tîrziu. cu greu putea fi zãrit în centru. Cîþiva bãrbaþi îl sprijineau ºi îl frecau cu ulei ºi nisip. Uneori. sufletul intrã într-un alt corp. Atunci i-am vãzut ridicîndu-l din poziþia aceea ºi cãrîndu-l pînã la stiva de lemne. craniul se transformase într-un os carbonizat. cenuºa este trimisã înapoi în India pentru a fi împrãºtiatã deasupra Gangelui. înfãºurat în pînzã albã. La moartea soþului. combustibilul este costisitor. dupã ce trece prin alte locuri. Apoi. înconjurat de gãlbenele. Un bãtrîn. împreunã cu rajahul Ajit Singh din . – Fiindcã e mort. iar cadavrul. i-au întors capul ras cãtre rîu. Marele conducãtor indian Jawaharlal Nehru (1889–1964) a cerut sã-i fie împrãºtiatã cenuºa dintr-un avion uºor deasupra cîmpiilor indiene. ceremonia poate pãrea banalã ºi prost organizatã.

povestirea de mai jos. dar cele ce refuzau erau dezonorate pe viaþã. de aproximativ 1 mp. acest ritual avea un caracter voluntar. aceastã acuzaþie nefiindu-le rezervatã în exclusivitate femeilor . precum ºi de evadãri sau de salvãri. nu toate malefice. 1989). brahmanul care a stat lîngã ea în colibã iese afarã. Ceremonialul varia de la o zonã la alta. peste care se toarnã cîteva oale de ulei ºi de alte mirodenii pentru a arde mai repede. pînã la urmã. ea þine capul soþului pe genunchi. Teoretic. judecãtori ºi primari. mestecînd betel în tot acest timp. argintul. V. iar ea le strigã preoþilor sã aprindã focul. de britanici în 1829. brahmanii iau tot ce gãsesc. iar subiectul a fost studiat cu mult entuziasm de cãtre antropologi. dupã ce rãmîne aºa timp de aproape o jumãtate de orã. Printre cei acuzaþi se numãrau ºi preoþi. adicã aurul. Ritualul a fost interzis. notatã de Jean-Baptiste Tavernier în 1650 (Travels in India. iar acuzaþiile de vrãjitorie erau frecvente. cea mai veche datînd din anul 510 d. Legile actuale le fac pe vãduve moºtenitoare ale averii soþului. Dupã ce cadavrul se face scrum. dupã cum am mai spus. Femeia este aºezatã pe jumãtate întinsã în mijlocul colibei. a apãrut în volumul Faber Book of Reportage: „Pe marginea unui rîu sau a unui iaz se construieºte un fel de colibã de mici dimensiuni. a ereticilor ºi a martirilor În cazul sati-ului este arsã o fiinþã umanã. cãlugãri. de care este legatã în jurul taliei de cãtre unul dintre brahmani. acestea le revin de drept. din trestie de toate felurile ºi din vreascuri. în secolele XVI ºi XVII. Arderea unor oameni de vii ca formã de pedeapsã ºi ca exemplu pentru public era o metodã intens folositã în Europa acum cîteva sute de ani. care aparþine unui martor ocular. Ball. staniul sau cuprul topit provenit din brãþãrile. pentru a nu fugi cînd o cuprind flãcãrile. dar au existat ºi cazuri de aplicare forþatã a ritualului. dar mai mult sau mai puþin de bunã voie. de rudele ºi prietenii femeii care sînt prezenþi la ceremonie. Aceasta face parte dintr-o credinþã generalã în ritualuri magice. cerceii ºi inelele purtate de femeie. acest lucru este îndeplinit imediat de brahmani. În multe regiuni din India pot fi gãsite pietre sati.Hr.188 Ce se întîmplã cu cadavrele? Jodhpur au ars 64 de femei. Acestea le comemoreazã pe soþiile eroilor care s-au sacrificat în acest fel. maici. între anii 1680 ºi 1830. ideea vrãjitoriei practicate în scopuri malefice era acceptatã pe scarã largã. aruncînd în foc cîteva oale de ulei. sati-ul nu a mai avut caracter eroic. În aceastã poziþie. pentru ca femeia sã ardã mai repede ºi sã sufere cît mai puþin.“ Arderea vrãjitoarelor. i se sprijinã capul pe un fel de pernã din lemn ºi ºade lipitã cu spatele de un stîlp. Credinþa în vrãjitori ºi vrãjitoare este comunã multor popoare. În Europa. Ulterior.

dar mulþi dintre ei au fost spînzuraþi. Inchiziþia a fost înfiinþatã ca urmare a ereziilor catarilor ºi valdezilor. Unul dintre cei mai „de succes“ reprezentanþi ai terorii sfinte a fost marele inchizitor dominican Tomas de Torquemada. oraº american din apropierea Bostonului. Deºi pedepsele difereau ca grad de severitate. judecarea acuzaþiilor de vrãjitorie dateazã din evul mediu. Nu era o vreme potrivitã sã trãieºti dacã aveai un spirit independent. ºi anume la judecarea vrãjitoarelor din Salem. Cînd Urbain Grandier a fost ars în 1634 în oraºul francez Loudun. Legea prevedea pedepse care mergeau de la legarea de stîlpul infamiei pînã la arderea de viu. S-a sugerat ideea cã „epidemia“ vînãtorii de vrãjitoare din Europa a fost provocatã de panica. acuzat de vrãjitorie. în 1692. adeseori prin ardere pe rug. în 1722. atingînd cote maxime în Spania. dar arderea propriu-zisã a cãzut în seama autoritãþilor civile. Totuºi. executate. Dupã cum îi spune ºi numele (în latinã inquiro = a cerceta). O altã figurã memorabilã a fost regele Filip al II-lea al Spaniei (1556–1598). nu se apela prea des la execuþii. care a devenit simbolul celor mai îngrozitoare trãsãturi ale Inchiziþiei. În perioada în care ºi-a desfãºurat el activitatea au fost arse pe rug cel puþin 2 000 de persoane. Victimele erau torturate ºi. în final. inchizitorul Bernard Gui a audiat în oraºul francez Toulouse 930 de cazuri. între secolele XV ºi XVII au fost ucise sute de mii de „vrãjitoare“. Persecuþiile au continuat. inchizitorii nu aºteptau sã se depunã plîngeri. iar în timpul domniei sale au fost arºi pe rug 220 de protestanþi. cãmaºa acestuia a fost îmbibatã cu sulf pentru a grãbi arderea. Procesul a fost judecat de membri ai clerului. în Anglia. a murit în Sunderland. Franþa ºi Germania în secolele XVI– XVII. Au fost achitate 139. în 1324. nu a fost ars nimeni. Între 1308 ºi 1322. Primul caz de acest fel a fost cel al doamnei Alice Kyteler. 300 au primit penitenþe religioase. Sute de mii de oameni au fost torturaþi ºi uciºi în timpul Inchiziþiei Spaniole. Toþi cei 31 de acuzaþi (printre care ºi ºase bãrbaþi) au primit pedeapsa capitalã. încredinþîndu-ºi trupurile flãcãrilor. În Essex.Expunerea ºi incinerarea 189 în vîrstã. În Anglia. El a asistat personal la un „autodafe“ (act de credinþã) cînd a urmãrit arderea a 12 eretici. La unul dintre ultimele episoade ale vînãtorii de vrãjitoare. ci îi cãutau activ pe eretici ºi încurajau rapoartele ºi acuzaþiile. Mulþi martiri ºi sfinþi au murit arºi pe rug pentru credinþa lor. între anii 1560 ºi 1680 au fost judecate peste 1 200 de cazuri. în nordul Italiei ºi în sudul Franþei. demoralizarea ºi dezorganizarea socialã care au urmat epidemiei de Moarte Neagrã. iar Papa Innocenþiu al IV-lea a autorizat în 1252 practicarea torturii. Numãrul acestora este însã mic în . regimul a devenit mai aspru. Inchiziþia a avut o înfãþiºare mai blîndã. În total. dupã ce Papa Sixtus al IV-lea a autorizat în 1478 Inchiziþia Spaniolã. Biserica Romano-Catolicã medievalã îi urmãrea necontenit pe eretici ºi pe opozanþi. La început. cele mai multe dintre ele prin ardere pe rug. iar 42 pedeapsa cu moartea. Ultima vrãjitoare arsã de vie.

190 Ce se întîmplã cu cadavrele? comparaþie cu mulþimea de vrãjitori ºi vrãjitoare care au avut aceastã tragicã soartã.. Incinerarea semãna prea mult cu un ritual pãgîn. dar vrãjitoare sau o ameninþare politicã de cãtre adversari. metalul lovise un craniu. Arderea victimelor de rãzboi Dupã bãtãlii. falsificîndu-se certificatele de deces. Trollope. Sunetul înfundat care a urmat loviturii de tîrnãcop ne-a speriat ºi ne-a fãcut sã ne strîngem laolaltã. din aceastã cauzã sau . Evoluþia incinerãrii în Europa Iniþial. persoanele care mureau trebuiau înmormîntate.G. a fost arsã pe rug la Rouen. cadavrele erau cîteodatã incinerate. înrudit cu jertfa. Grecii din antichitate îºi incinerau soldaþii morþi în bãtãlii desfãºurate în þinuturi îndepãrtate. se recurgea la aceastã metodã pentru cã inamicii aveau obiceiul de a exhuma cadavrele în cazul în care acestea erau înmormîntate. A trebuit sã sãpãm un ºanþ de 30 de metri lungime ºi ne-a luat aproape o orã pînã am descoperit mormîntul. În oraºul Rivas din Nicaragua. Conform legii. morþi într-o confruntare cu rebelii.. Incinerarea cadavrelor soldaþilor Alianþei în urma Bãtãliei de la Sedan din primul rãzboi mondial. ci ºi publicul larg. iar la scurt timp a ieºit la ivealã întregul corp. Poliþia se temea cã. Au fost ºi cîteva personalitãþi ce s-au declarat încîntate de practica incinerãrii. Deasupra se presãrase var. Carol cel Mare a dat un decret în care se prevedea cã aceia care practicã incinerãrile vor fi uciºi. Cum ar fi putut avea loc reînvierea dacã nu ar mai fi existat corpul care sã fie reînviat? Acestei practici i se opunea nu numai clerul.. lucram în liniºte. printre acestea numãrîndu-se Millais. în 1431. consideratã de cãtre susþinãtorii sãi sfîntã ºi o adevãratã conducãtoare a poporului. Opoziþia manifestatã de public era deosebit de puternicã ºi s-a menþinut pînã în secolul XIX. este descrisã în capitolul 2. evreii ºi creºtinii s-au împotrivit metodei incinerãrii. Shelley se înecase pe 8 iulie ºi avusese parte astfel de o înmormîntare preliminarã: „Priveliºtea unicã ºi magnificã ce ne înconjura se armoniza atît de bine cu geniul lui Shelley. pe 15 august 1822. în 1855.. au fost incinerate corpurile a 12 ofiþeri ºi a 100 de membri ai Forþelor Guvernamentale Americane. crimele ar putea fi ascunse prin incinerarea victimelor. Probabil cã erau asemãnãri izbitoare între focul care ardea cadavrul ºi flãcãrile veºnice ale iadului. dar aproape toate celelalte o considerau îngrozitoare. Ioana d’Arc. Edward John Trelawny relateazã ritualul incinerãrii poetului Shelley pe plaja din apropierea oraºului italian Livorno. chiar pînã în secolul XX... la vîrsta de 19 ani. potrivit istoricului latin Pliniu. Spencer ºi H. Wells. cînd au murit peste 40000 de oameni. încît îmi puteam imagina cum spiritul lui planeazã deasupra noastrã. iar în 789.

locuitorii oraºului Pompei. dar vulcanul propriu-zis fusese inactiv de cel puþin un mileniu. vizitatorii oraºului Pompei pot observa detalii din viaþa cotidianã a romanilor. Oraºul îngropat. care a murit sufocat în timp ce încerca sã observe cu atenþie ce se petrecea în jurul sãu ºi-i ajuta pe sãteni sã coboare pe pantele vulcanului. Au fost puþini supravieþuitori. barãcile gladiatorilor – vizitatorul are senzaþia întîlnirii nemijlocite cu antichitatea. fusese oprit definitiv din drumul sãu. Stendhal. pîini proaspãt coapte în cuptorul brutarului. Una dintre femei cãzuse în genunchi ºi îºi þinea în dreptul gurii un prosop pentru a se apãra de gazele letale ºi de cenuºã. . vulcanul nestingîndu-se complet niciodatã. blocînd cãile de acces ºi ajungînd pînã la nivelul ferestrelor. au auzit un tunet asurzitor ºi au vãzut strãfulgerãri de foc.. La ora10. Nu s-a scurs lavã. Pe pantele muntelui s-au prelins gaze fierbinþi ºi toxice. istoricul latin. În anul 79 d. de atunci au mai avut loc multe alte erupþii. iar în jurul orei 13. S-au pãstrat casele. o tãbliþã la intrarea într-o casã pe care scria „Atenþie. loviþi ºi uciºi în mijlocul activitãþilor lor zilnice. situat la poalele Muntelui Vezuviu din Golful Napoli. în vîrful muntelui ridicîndu-se un nor uriaº de fum care avea forma unui pin. La puþin timp dupã aceea a acoperit ºi casele. Mark Twain ºi Charles Dickens. Pompei. Se pãstreazã. comandant al flotei romane staþionate în Golful Napoli. oamenii murind în cîteva minute. Cadavrele din cenuºa solidificatã au putut fi modelate turnîndu-se ipsos lichid printr-un mic orificiu pînã cînd se umplea întreaga cavitate. iar Pompei. au resimþit un cutremur violent. viþã-de-vie ºi duzi.00 întregul oraº era deja îngropat sub cîþiva metri de cenuºã ºi piatrã ponce. împreunã cu miile sale de locuitori (dintre care aproape jumãtate erau sclavi) dispãruse de pe faþa pãmîntului. Vezuviul a erupt. ºi scene tragice din dimineaþa fatalã. orbind oamenii ºi intrîndu-le în gurã ºi în plãmîni. Cu 17 ani înainte se mai înregistrase un cutremur care provocase pagube însemnate oraºului. acoperit cu pãmînt. iar soþul sãu. printre care Goethe. erupþia a fost cu totul surprinzãtoare. mort în apropiere. apoi cenuºã. Pliniu cel Tînãr ne oferã o prezentare directã a fenomenului în scrisorile sale cãtre Tacit. în acea dimineaþã cãlduroasã de varã. de asemenea.Hr. Povestea oraºului Pompei a fascinat generaþii întregi de scriitori. Pe strãzi au început sã cadã pietre albite de cãldurã. nu a fost descoperit decît în 1594. El se afla în vizitã la unchiul sãu.Hr. Pliniu cel Bãtrîn. au fost conservaþi fidel în resturile vulcanice. În prezent. lumea neavînd timp suficient sã fugã. Oamenii. dar cenuºa a continuat sã cadã. acoperind cadavrele.Expunerea ºi incinerarea 191 Ziua în care a murit un oraº. în secolul XVIII fãcîndu-se excavaþii serioase. ca de exemplu membrii unei familii adunaþi sub un acoperiº pentru a scãpa de ploaia de pietre incandescente. Totuºi.. sufocaþi.00 dimineaþa. Totul s-a petrecut fulgerãtor de repede. povestea oraºului Pompei În dimineaþa zilei de 24 august 79 d. îºi þinea copilul de mînã. cîine rãu“.

curatã ºi sigurã. Cînd am recuperat aceastã relicvã din cuptorul încins. Autoritãþile nu au luat nici o mãsurã împotriva sa. Drept urmare. Dar autoritãþile ºi publicul larg nu se arãtau interesaþi. dar ceea ce ne-a surprins pe toþi a fost faptul cã inima a rãmas întreagã. cãldura soarelui împreunã cu cea degajatã de cuptor era atît de puternicã. O altã persoanã care a acþionat pe cont propriu a fost dr..“ Cenuºa lui Shelley este înmormîntatã în Cimitirul Protestant din Roma.. Aceasta era o metodã eficientã. Sir Henry Thompson. La locul faptei se adunaserã o mulþime de oameni care erau atît de intrigaþi.. în timp ce partea posterioarã a craniului era aºezatã pe barele înroºite ale cuptorului.192 Ce se întîmplã cu cadavrele? poate din cauza descompunerii. în vîrstã de 84 de ani. Price din Llantrissant. ºi putea fi folositã peste tot în lume. În 1885. Cadavrul s-a deschis. Incinerarea a fost recunoscutã oficial abia în 1902. a avut loc pe 26 martie. Singurele pãrþi care nu au fost distruse erau cîteva fragmente de oase. el ºi-a incinerat în aer liber bebeluºul mort. chirurgul reginei Victoria. în 1882. cadavrul avea o culoare violacee închisã. creierii au început efectiv sã clocoteascã ºi sã fiarbã ca într-un cazan. ºi. dar utilizarea acesteia pe scarã largã a fost posibilã mai ales datoritã progreselor tehnice. înfãºurînd corpul micuþului în scutece. Oamenii se opuneau în continuare cu îndîrjire. lucru dorit de cele douã femei... Cînd. cãpitanul Hanham ºi-a construit un cuptor pe proprietatea sa ºi a incinerat cele douã corpuri. vreme îndelungatã. A fost. aºezîndu-l deasupra unui butoi mare cu parafinã ºi dîndu-i foc... maxilarul ºi craniul. cea a doamnei Pickersgill. Primele proiecte de crematorii au apãrut în anii 1870. Aceºtia au cumpãrat în 1878 o parcelã de teren în Woking. dar achitat ulterior. cînd a fost . iar inima i-a fost adusã în Anglia ºi îngropatã separat. a vizitat un crematoriu model la Expoziþia de la Viena din 1873 ºi a rãmas puternic impresionat de igiena ºi avantajele acestei metode de îndepãrtare a cadavrelor. în 1874. un cãpitan numit Hanham din Dorset a cerut societãþii sã-i incinereze soþia ºi mama. unul dintre fondatorii Societãþii de Incinerare. cadavrul a fost bãgat în întregime în cuptor. Acceptarea pînã la urmã a metodei incinerãrii s-a datorat în mare mãsurã schimbãrii de atitudine faþã de Dumnezeu. mi-am ars mîna destul de rãu. crematoriul de la Woking a început sã funcþioneze. iar inima a apãrut întreagã. iar uneori devenea necesarã intervenþia poliþiei. încît probabil cã l-ar fi bãtut dacã nu ar fi fost ºi poliþia de faþã. Ministerul de Interne nu a autorizat procedura. Leigh Hunt a rãmas în trãsurã. s-a desprins. Price a fost judecat pentru fapta comisã. iar în anul urmãtor au incinerat cu succes un cal. faþã de viaþa de apoi ºi chiar faþã de morþi. cea care fusese lovitã de tîrnãcop. În 1884.. iar prima incinerare. au construit un cuptor. Incinerarea era consideratã ilegalã doar dacã provoca pagube publice. Partea frontalã a craniului. încît atmosfera devenise vãluritã ºi tremura. înspãimîntãtoare. Byron nu a putut suporta scena.

în 1991 se ajunsese la 69. iar preoþii nu aveau voie sã facã slujbe în crematorii pînã în 1966. Paul. perspectiva incinerãrii poate produce reacþii extreme. În 1938 au fost incinerate doar 3 procente din totalul cadavrelor. incinerarea este o metodã acceptatã de îndepãrtare a cadavrelor în Marea Britanie. Incinerarea se bucurã de o popularitate similarã ºi în Elveþia (57% din cadavrele declarate în 1988 au fost incinerate). nu numai fum. în 1973 existînd de patru ori mai multe decît în 1950. ºi anume cã opinia publicã ar fi fost oarecum influenþatã de familiaritatea britanicilor cu incinerarea hindusã din India. a sentimentului de schimbare majorã din perioada postbelicã ºi a credinþei din ce în ce mai reduse în religia tradiþionalã ºi în ritualurile acesteia. Se poate presupune cã a apãrut ca urmare a revoltei mondiale ºi a reluãrii asasinatelor în masã din timpul rãzboiului.8 procente. sînt circa 230 de crematorii. Biserica Prezbiterianã Liberã din Scoþia s-a opus construirii unui crematoriu în Inverness. în Marea Britanie. Numãrul crematoriilor a crescut. respectiv. totuºi. valorile din Italia ºi Spania fiind de 1 procent ºi. Totuºi. În þinutul Haian din provincia chinezã Jiangsu. metoda este în continuare destul de rar folositã. În 1910. iar la ora actualã. de numai 7. la început. În cazul în care oamenii sînt obiºnuiþi cu înmormîntarea. ceva mai micã în Olanda (43%).Expunerea ºi incinerarea 193 promulgatã o lege a incinerãrii care prevedea o serie de reguli în ceea ce privea amplasarea ºi modul de funcþionare a crematoriilor. De ce a fost acceptatã incinerarea mai uºor în Marea Britanie decît în multe alte þãri? Un rãspuns interesant vine din partea lui Douglas Davies. pînã în momentul în care se degajã niºte gaze invizibile. 11 procente. Cotidianul Independent a comunicat cã zeci de bãtrîni au încercat sã se sinucidã înaintea acestei date pentru a evita sã fie incineraþi. iar în 1945 valoarea era în continuare scãzutã. Marea schimbare s-a produs dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Crematoriile moderne Crematoriile funcþioneazã la temperaturi de 800–1000°C ºi întregul proces dureazã aproximativ o orã (mai mult în cazul cadavrelor persoanelor slabe). iar pînã în 1911 se dãduserã în funcþiune 21 de crematorii. incinerarea s-a bucurat de mai mult succes în Germania decît în Anglia. În þãrile catolice. dar destul de încet.9 procente. Scopul este incinerarea totalã. Biserica Romano-Catolicã nu a aprobat incinerarea decît în 1963. Totuºi. dar chiar ºi în 1990. incinerarea a fost declaratã necesarã pentru cei ce urmau sã fie înmormîntaþi în Catedrala St. Atitudinea a început sã se schimbe. . primul crematoriu s-a deschis în Gotha în 1872. în prezent. ºi chiar mai scãzutã în Canada (31%) ºi în SUA (15%). oficialitãþile au decretat cã toþi cei ce mureau dupã data de 1 aprilie 1993 urmau sã fie incineraþi.

haine de piele sau cãºti sînt interzise din cauza emisiei de gaze toxice. deoarece acestea explodeazã în timpul incinerãrii ºi pot avaria cãptuºeala internã a spaþiului de incinerare. avînd în vedere cã mercurul este o substanþã volatilã. Obiectele personale. fîntîni pentru pãsãrele. într-adevãr. se ajunge la o valoare anualã de 11 kilograme de mercur eliminate de un crematoriu obiºnuit care efectueazã 3 500–4 000 de incinerãri. iar oamenii se aºteaptã sã fie o ocazie solemnã. În Marea Britanie se fac anual în jur de 40 000 de operaþii de montare a protezelor artificiale de ºold. forcepsuri ºi foarfece chirurgicale. Dar existã niºte standarde verificate de o Federaþie a Autoritãþilor Britanice ale Crematoriilor ºi o deontologie a crematoriilor. crematorii ºi firme de pompe funebre . Cimitirul Nikolo-Arkanghelskoe din Moscova are ºapte crematorii gigantice gemene. iar ce rãmîne este mãcinat. poate apãrea impresia unei desfãºurãri pe bandã rulantã a acestui proces. cînd între ceremonii existã o pauzã de doar 15–20 de minute. Familia celui decedat poate sã cumpere pomiºori. discuri solare sau bãnci. pe care le poate aºeza. aceastã problemã meritã atenþie. scrisã cu compasiune ºi înþelepciune. publicatã în 1997. proteze de ºold sau cuie de la sicrie. care sã impunã respect. plombe dentare. Testele au dovedit cã. Crematoriile oferã servicii variate. astfel încît morþii trebuie sã parcurgã acest ultim drum singuri. un micrometru ºi un dispozitiv de tãiat inele! Crematoriile pãstreazã cãrþi memoriale. cu mai multe „Sãli de rãmas-bun“ pentru atei. întreaga cantitate de mercur este eliberatã în atmosferã ºi. Pacemakerele cardiace sînt scoase dacã au baterii. În perioadele mai aglomerate pot fi incinerate ºi mai multe coºciuge simultan. în cimitire. Momentul în care coºciugul dispare în spatele uºilor închise este încãrcat de emoþie. precum ºi obiecte metalice de genul inele. cîte cinci plombe cu amalgam. iar din unele dintre acestea se citeºte cu ocazia fiecãrei aniversãri a incinerãrii. considerîndu-se cã fiecare dintre membrii celor 70% din populaþia englezã care are încã dinþii naturali deþine. o lucrare deosebitã. poate cã mercurul (ºi argintul) ar putea fi recuperat în timpul procesului de incinerare. în momentul morþii. acestea conþin mici fragmente de os incinerat. astfel încît sã rezulte într-adevãr o cenuºã finã. împreunã cu mici tãbliþe funerare. Uneori. arbuºti. crematorii sau în alte locuri publice. cum ar fi cãrþi. Evident. Iniþial. Detaliile prac- tice sînt descrise pe larg în The New Natural Death Handbook. resturile rãmînînd strict separate. Printre obiectele metalice mai neobiºnuite s-au numãrat monede. Conþine un ghid al celor mai bune cimitire. iar în aproape trei sferturi dintre incinerãri apar reziduuri metalice. chiar dacã nu cred în viaþa de dincolo.194 Ce se întîmplã cu cadavrele? Oamenii ºi-au arãtat îngrijorarea în legãturã cu posibila degajare a unor cantitãþi nocive de mercur provenit din plombele dentare. Obiectele metalice sînt îndepãrtate cu un electromagnet.

sînt înmînate celor mai apropiate rude ale defunctului. în 1986. precum ºi sfaturi utile în privinþa îngrijirii muribunzilor. incinerarea este consideratã de cãtre directorii de pompe . Ziarul The Times a publicat în noiembrie 1993 o ºtire potrivit cãreia Consiliul Local al oraºului Leeds avea în plan sã construiascã o platformã care sã se încadreze în suma de 12 000 £. Dar spaþiile din ce în ce mai puþine din cimitire ºi crematorii ºi schimbarea atitudinii în privinþa morþii ºi a cadavrelor i-a fãcut pe din ce în ce mai mulþi oameni sã-ºi doreascã sã le fie împrãºtiatã cenuºa. dupã o perioadã. În cîteva cazuri. Rudele au luat cenuºa în 22% dintre cazuri. numit Ce este de fãcut cînd moare cineva. într-o þarã în care moartea ºi detaliile acesteia tind sã devinã ceva tabu. se concentreazã asupra împrãºtierii cenuºii. se naºte nevoia a ceea ce ei numesc „moaºã pentru moarte“. a testamentelor ºi aºa mai departe. dorinþa de a pãstra cenuºa în ceva uºor de identificat echivala cu aºezarea acesteia într-o casetã micã ºi era fie îngropatã. iar oamenii nu ºtiu prea bine cum se moare sau care ar trebui sã fie atitudinea lor în cazul morþii unei persoane dragi. au fost împrãºtiate. În SUA. cenuºa a fost împrãºtiatã potrivit dorinþei celui decedat. În 2% dintre cazuri. Acest grup religios considerã cã cenuºa umanã trebuie aruncatã numai într-o apã curgãtoare. Îndepãrtarea cenuºii În Marea Britanie nu existã în prezent nici o lege care sã reglementeze îndepãrtarea rãmãºiþelor incinerate. Dupã ce acestea sînt mãcinate sub forma a 2 kilograme de pulbere finã. cînd acestea sînt împrãºtiate în mare din oraºul Margate. cum ar fi o grãdinã sau o zonã preferatã de cel mort. Se pare cã ºi comunitãþile de imigranþi care au obiceiuri speciale în privinþa îndepãrtãrii rãmãºiþelor umane beneficiazã de servicii pe mãsurã. deasupra rîului Aire. Autorii considerã cã. Kent. Alte informaþii pentru cei ce vor sã afle astfel de lucruri se regãsesc într-un numãr special apãrut în 1995 al jurnalului Which?. rãmãºiþele au fost abandonate la crematoriu unde. cenuºie. în general pentru a fi împrãºtiatã în locuri speciale. au fost împrãºtiate 57% dintre rãmãºiþele incinerate. Romanul începe într-o berãrie. În Marea Britanie. Iniþial. fie depusã într-un columbar (vezi capitolul 6).Expunerea ºi incinerarea 195 din Marea Britanie. cum ar fi: un teren de fotbal (cazuri apãrute relativ recent) sau în mare. Doar 4 procente au fost depuse în morminte sau în niºe din cimitire. unde caseta care conþine rãmãºiþe pãmînteºti este aºezatã pe tejgheaua de la bar ºi se încheie extrem de emoþionant. a felului în care trebuie sã ne luãm rãmas-bun de la ei. Ultimele ordine. iar locul marcat cu o tãbliþã funerarã. de pe care adepþii sikhismului sã poatã împrãºtia cenuºa rudelor decedate. iar alte 15 procente au fost îngropate la crematoriu. Extraordinarul roman al lui Graham Swift.

ar putea cãdea pe sol în zone populate sau ar putea fi aduse de valuri pe plajã. cenuºa i-a fost însoþitã în cãdere de o ploaie de stele argintii. gurul din anii 1960. cineva a aranjat sã-i fie încorporatã cenuºa într-o rachetã de 1. iar în unele state împrãºtierea cenuºii rãmîne o acþiune ilegalã. „cu trîmbiþe ºi surle. Cenuºa poate fi depusã pentru totdeauna într-o urnã care va fi îngrijitã permanent. în 1996. – Ultima dorinþã a domnului Jeff Thorp a fost sã-i fie împrãºtiatã cenuºa pe Cîmpia Cheshire cu ajutorul a 28 de artificii. Unele fragmente umane. ci ºi un mijloc de pãstrare a rãmãºiþelor pentru ceea ce ei numesc „memorizare“. Acesta îºi dorise sã fie îngheþat într-un laborator criogenic. comitatul Lancashire. cu cîte o sticlã. dupã care va reintra în atmosferã ºi se va dezintegra. . Racheta Pegas cu rãmãºiþele umane a fost lansatã din Insulele Canare. Menþionãm în continuare cîteva cazuri neobiºnuite de îndepãrtare a cenuºii: – O cantitate importantã de cenuºã umanã. exprimîndu-ºi dorinþa ca la petrecere sã ia parte toþi prietenii ºi membrii familiei sale. – Cenuºa lui Beatrix Potter (1866–1943) este împrãºtiatã pe unul dintre terenurile sale din Near Sawrey. dar unii dintre angajaþii fabricii au cerut sã nu fie fãcuþi pãrtaºi la confecþionarea acestui produs. Mai recent. în august 1992. pe care apoi l-a bãut. iar satelitul urmeazã sã facã înconjurul Pãmîntului timp de aproape 10 ani. Tom Storey. împreunã cu rãmãºiþele altor 23 de persoane. provenitã de la cele 100 000 de victime ale atacului cu bombã atomicã din 1945 este înmormîntatã în Parcul Funerar din Hiroshima.196 Ce se întîmplã cu cadavrele? funebre nu numai o metodã de îndepãrtare a cadavrului. se spune cã a pus cenuºa acestuia în vin. recunoscute ca atare. deranjîndu-i pe cei care le vãd ºi provocînd emoþii puternice celor îndoliaþi. a fost trimisã pe o orbitã circumterestrã. a împrãºtiat-o dupã ce promisese sã nu divulge locul exact. dar s-a rãzgîndit în ultimul moment. colorînd apusul cu cenuºa sa“.5 metri inscripþionatã cu numele sãu. Japonia. pentru a-l urmãri cum dispare într-o dîrã lãsatã de rachetã. – Cenuºa lui Timothy Leary. lucru care i-a dat sentimentul unei comuniuni complete cu soþul ei. Ciobanul ei. – Despre Artemisa. acest lucru putînd avea consecinþe dureroase. numai cã acesta a murit ºi el subit în 1989. dupã ce îi împãrtãºise secretul fiului sãu. Mulþi americani preferã în continuare înhumarea. Compania producãtoare de artificii a livrat racheta gratis. Ziarul The Times a relatat cã acesta ºi-a fãcut ieºirea. El a murit în 1988. soþia lui Mausol. aºa cum ºi-a dorit. roºii ºi verzi. Dupã ce Autoritatea Aviaþiei Civile ºi-a dat acordul. Nu este recomandat sã se împrãºtie rãmãºiþele care nu au fost complet arse. luînd secretul cu sine. la 21 aprilie 1997.

Santa Fe. Freda. deoarece se obþine în acest fel un obiect sculptat care-l înfãþiºeazã chiar pe defunct. rãmãºiþele incinerate ale scriitorului D. ar putea exista ºi morbida variantã canibalã de a-l mînca pe unchiul Jack prin încorporarea unei pãrþi din cenuºa acestuia în cina familiei. pentru a-l proteja. Lawrence au fost amestecate cu o tonã de ciment ºi încorporate într-un monument funerar aºezat în grãdina casei pe care o construise soþia sa. – Pentru a nu fi mutate.H. o farfurie (cum ar fi sã „mãnînci de pe unchiul Jack“) sau un prespapier. cenuºa cuiva poate fi încorporatã într-un ceas de bucãtãrie – ca în cazul fãcut public în 1997. Pentru un memento de duratã. dar ºi practic în acelaºi timp. Pare o idee interesantã. Obiectul ar putea fi ºi un articol casnic. Se poate cumpãra chiar un pitic de grãdinã cu un compartiment special pentru cenuºã! Dacã tot a venit vorba de mîncatul „de pe“ unchiul Jack. osemintele parþial arse erau mãcinate uneori pînã la obþinerea unei pulberi care se amesteca cu lut ºi modelat sub forma unei ofrande votive.Expunerea ºi incinerarea 197 – În Tibet. – Îndepãrtarea cadavrelor animalelor de mari dimensiuni poate crea probleme: primul crematoriu de cãmile este construit în Dubai de o companie galezã de incinerãri. Monumentul are o pasãre phoe- nix pe fronton ºi se aflã în apropiere de Taos. cînd o vãduvã a procedat aºa la sugestia soþului sãu aflat pe patul morþii. . precum o canã.

În unele cazuri. de exemplu. În general. oamenii începuserã sã se mãnînce unii pe alþii doar pentru a supravieþui. prin mîncarea cadavrului unui inamic viteaz. Canibalismul Canibalismul se întîlneºte în majoritatea regiunilor lumii încã din timpuri preistorice. Alte relatãri care vorbesc despre practicarea regulatã a canibalismului provin din China secolului X. cel mai potrivit loc de depozitare a corpului unui mort este în interiorul corpului rudelor în viaþã. Se pare cã. înhumate sau lãsate în drumul animalelor de pradã. descrise în capitolele 12 ºi 14. Dupã o logicã stranie. carnea de om se gãsea chiar de vînzare în pieþe. Canibalismul era un obicei mai comun în zone din Noua Guinee. Mai existã încã una sau douã modalitãþi suplimentare de îndepãrtare a cadavrelor. Un alt motiv poate fi acela de a aduce omagii rituale unei rude decedate. în unele dintre aceste zone.198 Ce se întîmplã cu cadavrele? 8 Metode neobiþnuite de îndepþrtare a cadavrelor Nu toate cadavrele sînt incinerate. ucis în luptã. din cele douã Americi ºi din Polinezia. Australia. care au în vedere mai ales distrugerea þesuturilor moi decît a oaselor. În timpul foametei din Anglia ºi Irlanda anilor 695–700. . existînd chiar ºi în prezent. cel care îl mãnîncã devine ºi el viteaz. oasele rãmîn ca deºeuri ºi pot fi tratate sau folosite în diverse feluri. De ce se mãnîncã oamenii între ei? Canibalismul poate aparea din dorinþa de a dobîndi calitãþile obiectului mîncat. din Africa secolului XIX ºi din Sumatra de dinainte de a fi colonizatã de olandezi. canibalismul ritual a dus la situaþii foarte interesante.

În 1910. Subiectul exercitã o fascinaþie morbidã. Din pãcate. numitã kuru.Metode neobiºnuite de îndepãrtare a cadavrelor 199 Membrii tribului Fore din zona muntoasã a Papua Noua Guinee obiºnuiau sã-ºi mãnînce rudele dupã ce mureau. dupã care vine cea de maimuþã. care a fost transmis întregii populaþii prin practica canibalismului. Agentul infecþios care provoca boala kuru este aproape identic cu cel care provoacã pruritul la ovine. În dialectul melanezian. femeile) se infectau. Cei ce consumau creierul (de obicei. sã se serveascã din cele douã feluri principale. dar se pare cã a fost vorba de un festin demn de Gargantua. iar între 4 ºi 20 de ani mai tîrziu contractau o boalã neurologicã gravã ºi. a afectat o mare parte a populaþiei Fore. în creierul unui predecesor îndepãrtat se gãsea un agent infecþios asemãnãtor unui virus. iar fiecare membru al tribului trebuia. rãspînditã prin practicarea canibalismului.“ Numãrul participanþilor la acest ospãþ nu este dezvãluit. în faze diferite. Astfel. Boala. se pare cã oamenii n-au o repulsie geneticã faþã de consumarea acesteia. în total înregistrîndu-se 3700 de cazuri. Oamenii mîncaþi fuseserã capturaþi în timpul jafurilor locale. antropologul A. desigur. Aºa cum în copilãrie am învãþat cã obiceiul de a consuma materii fecale (coprofagia) . care ar fi fost nevoiþi sã se mulþumeascã doar cu carne de porc. Rice descria ospãþul canibalic al unui ºef de trib din Fiji. Jumãtate dintre femeile acelor sate sufereau de kuru. Modul de preparare al oamenilor ºi al porcilor erau identice. termenul „porc-lung“ se referã la carnea umanã. În Anglia epocii victoriene se rãspîndise convingerea cã toþi sãlbaticii sînt canibali. iar practica era limitatã doar de rãspîndirea civilizaþiei. ei vãzînd uneori canibali acolo unde nici nu existau. membrii tribului nu se ghiftuiau cu carne umanã într-o asemenea mãsurã încît sã nu mai existe suficientã pentru ceilalþi. encefalopatia bovinã spongiformã (boala vacii nebune) ºi maladia Creutzfeldt-Jakob la oameni. fatalã. povestirile multora dintre exploratorii timpurii trebuie privite cu un ochi critic. fãrã a avea dreptul de a alege doar unul dintre ele. Deºi afirmaþia cã unele triburi au o atracþie deosebitã pentru carnea de om este exageratã. Canibalismul ca stil de viaþã Potrivit unor antropologi. consideratã un aliment acceptabil.“ Aceastã manifestare a primit numele de „canibalism gourmet“. în final. 200 de porci ºi 200 de coºuri cu cartofi dulci. Canibalismul a încetat în 1957 ºi nici unul dintre indivizii nãscuþi de atunci nu a mai manifestat aceastã boalã. Canibalismul era ceva de aºteptat din partea oamenilor primitivi.P. „ªi ce ospãþ! Consta din 200 de corpuri umane. Prin urmare. existã o categorie de canibali care se hrãnesc cu carne de om din simplul motiv cã este cea mai gustoasã: „Carnea de om este cea mai bunã.

dar pentru ceilalþi cinci nu exista nici o altã sursã de hranã. tot aºa ni se imprimã ºi dezgustul puternic faþã de carnea umanã. i-am scos mãruntaiele ºi i-am retezat capul. în cazul în care unii oameni naufragiau ºi erau înfometaþi. cel cu . în acest fel.v. din diverse cauze. adicã în momentul cînd nu au ce mînca. i-au întrebat ºi pe ceilalþi dacã vor. epoca vaselor cu pînze. foamete. Canibalismul pentru supravieþuire În general. Matthew Travers ºi Greenhill i-au prãjit inima ºi ficatul ºi le-au mîncat calde. Cînd vãd moartea cu ochii. în prezent. Greenhill. Dudley ºi Stephens. Alte cazuri sînt relatate mai în detaliu. pe urmã l-am tras deoparte ºi i-am tãiat hainele. dar nimeni nu a vrut sã mãnînce în acea noapte“. pierzînd apelul. victima era musul. Maorii din Noua Zeelandã erau canibali entuziaºti. oamenii devin canibali numai în condiþii neobiºnuite. foamea le-a învins inhibiþiile. lãsîndu-l sã sîngereze. Dupã 10 zile petrecute prin diverse locuri neprimitoare. Matthew Travers a venit cu un cuþit ºi i-a tãiat beregata. 8 condamnaþi au evadat din redutabila închisoare aflatã pe coasta izolatã din vestul Tasmaniei. Dupã ce naufragiaserã ºi rãmãseserã timp de peste o sãptãmînã fãrã mîncare ºi apã. sacrificarea unuia dintre ei devenise acceptabilã ºi. ceilalþi puteau supravieþui. Aceºtia au fost condamnaþi pentru crimã. dupã cum ni se dezvãluie în jurnalele cãpitanului Cook. crima cu premeditare nu se numãrã printre ele. iar unul dintre ei a fost ucis cu un topor în timp ce dormea: „Apoi. Robert Hughes descrie un caz celebru în cartea The Fatal Shore (1988). cel care urma sã fie sacrificat era tras la sorþi. În 1822. deoarece primii consumau mult mai puþinã sare. atunci apare fenomenul care s-ar putea numi canibalism pentru supravieþuire. cel mai adesea.200 Ce se întîmplã cu cadavrele? este revoltãtor. În secolele XVII–XVIII. un naufragiu sau prãbuºirea unui avion. pe jumãtate morþi de obosealã. Alegerea este cea dintre canibalism ºi moarte. Se spune cã gustul cãrnii de om se situeazã undeva între cel al cãrnii de viþel ºi al celei de porc. În ziua urmãtoare au împãrþit carnea ºi au pornit din nou la drum. Deºi oamenii au dreptul sã comitã anumite infracþiuni pentru a-ºi salva viaþa. iar întrebarea care se punea era cine urmeazã. Un caz judecat de tribunalele engleze în 1884 a fost R. Uneori. tranºarea ºi gãtirea acestui tip de carne ne-ar îngrozi cel puþin la fel de mult ca ºi consumul propriu-zis. printre care: un asediu. Doi dintre ei s-au despãrþit de grup. deºi acesta nu e înnãscut. Canibalismul practicat ca stil de viaþã este foarte rar. fiind descoperiþi mai tîrziu. precum ºi informaþia cum cã negrii aveau o aromã mai plãcutã decît albii. probabil din cauza gradului sãu inferior mai degrabã decît din cauza cãrnii sale fragede. inculpaþii îl omorîserã ºi îl mîncaserã pe mus. Oricum.

În ziua urmãtoare. adunau ceva apã de ploaie. ceilalþi au fost uciºi ºi mîncaþi. avînd ca destinaþie Australia reprezintã un alt exemplu. pîndindu-se reciproc. Gîtul i-a fost tãiat cu un briceag. care se îmbolnãvise. cînd a afirmat cã acþionase în legitimã apãrare (conform principiului „mãnîncã sau vei fi mîncat“). lucru dovedit de cazul celor 16 tineri uruguaieni care au scãpat cu viaþã în urma . mãrturisind cã i-a omorît ºi mîncat pe ceilalþi într-un loc numit Dead Man’s Gulch („Viroaga Mortului“). avea un avantaj. timp în care îºi omorîse ºi îºi mîncase tovarãºul. a fost gãsit. În cea de-a 29-a zi. dar nu a fost crezut ºi a fost trimis înapoi la închisoare. împreunã cu încã ºase oameni. din cînd în cînd. Aceasta a fost mîncatã în întregime. Au supravieþuit astfel timp de 20 de zile doar cu un kilogram de napi conservaþi ºi fãrã apã. Cercetãtorul Alfred G. din apropiere de Lake City. Rãmas singur. a fost omorît de ceilalþi. iar ceilalþi trei i-au bãut sîngele.Metode neobiºnuite de îndepãrtare a cadavrelor 201 toporul. Greenhill ºi Pearce. Povestea lui Mignonette. Canibalismul pentru supravieþuire este practicat ºi în prezent. cei trei au fost salvaþi. A evadat din nou. inclusiv pielea ºi oasele. În urma procesului. sã traverseze Munþii San Juan din Colorado. Richard Parker. Cadavrul a fost dezmembrat ºi le-a asigurat hrana timp de încã 4 sau 5 zile. într-o noapte. deºi în a patra zi au prins o micã þestoasã. un vas de 33 de tone care a plecat în 1884 din Essex. îºi beau propria urinã ºi. Deºi a ajuns în închisoarea de stat Gunnison. Dupã ce au ajuns în Anglia. cãrînd cu el ce mai rãmãsese din braþul ºi piciorul lui Greenhill. aproape cînd se crãpa de ziuã. iar 4 membri ai echipajului s-au salvat într-o barcã. fiind prins dupã cinci zile. Packer a încercat. iar doi dintre ei au fost condamnaþi într-un tîrziu la cîte un an închisoare. În tot acest timp a reprezentat o adevãratã atracþie turisticã. Se pare cã s-a bucurat din plin de notorietatea dobînditã. corpul sã-i fie dezmembrat ºi donat chirurgilor pentru disecþie. Somnul nici nu intra în discuþie. Vasul a naufragiat în timpul unei furtuni la aproximativ 2 000 de mile marine est de coasta Americii de Sud. unul dupã altul. Judecãtorul l-a condamnat la 40 de ani de detenþie (cîte opt pentru fiecare victimã) ºi a petrecut în închisoare 17 ani. la aproape ºapte sãptãmîni de la evadare. ºi-au mãrturisit fapta. apoi l-au spintecat ºi i-au mîncat inima ºi ficatul. astfel încît. dupã care resturile intrate în descompunere au fost aruncate în ocean. a fost judecat abia în 1886. S-a întors dupã 55 de zile. în februarie 1874. tribunalul a hotãrît sã fie spînzurat ºi. Craniul sãu a ajuns într-o vitrinã de la Academia de ªtiinþe Naturale din Philadelphia. împreunã cu un alt condamnat. un tînãr de 17 sau 18 ani. În final. Greenhill a adormit ºi Pearce i-a luat toporul de sub cap ºi l-a omorît. pînã cînd. fiind cunoscut sub numele de „Canibalul de Colorado“ sau „Marele Antropofag Ameri- can“. A mãrturisit autoritãþilor întreaga poveste. Mergeau separat. pînã cînd nu au mai rãmas decît doi. Pearce ºi-a continuat drumul. ca sã fie pedepsit pentru infamie.

dar nu exista nici un cadavru. ci din cauzã cã indienii din acest trib îi omorîserã ºi scalpaserã soþia. dupã trei zile. Haigh era suspect. Cadavru bine pãstrat de domn gras. nu ar mai fi rãmas nici o urmã identificabilã.8 × 1. cîteva bucãþele de os ºi fragmente de dinþi. i-a scufundat corpul într-un rezervor de oþel de 180 litri plin cu acid sulfuric concentrat. a descoperit printre resturi un calcul biliar uman. decedat recent. nemaiexistînd resturi care ar fi putut fi recunoscute. cadavrul îngropat se descompune pe cale naturalã. Baia acidã Baia acidã nu poate fi numitã o metodã obiºnuitã de îndepãrtare a cadavrelor. Dupã patru zile a vãrsat conþinutul rezervorului pe pãmînt.“ Nu este deloc de mirare cã. Sugestiile canibalice scandaloase propuse de Jonathan Swift în satira O propunere modestã sînt expuse în capitolul 13. Domnul Bloom. Compostoriul Într-un compostoriu. s-a încurajat ºi s-a accelerat procesul natu- . deoarece omora indieni din tribul Crow ºi le mînca ficatul. în plus fiind folositã de un asasin într-un caz celebru din Anglia. John George Haigh a împuºcat-o pe doamna Durand-Deacon ºi. întinsã pe o suprafaþã de 1. gurmand. dupã ce a bãut o parte din sîngele acesteia. o persoanã cu multã experienþã. Americanul John Johnson (1820–1900) a fost cunoscut drept „Ucigaºul de indieni“. Din pãcate pentru el. granulatã. personajul din volumul Ulise al lui James Joyce. 13 ºilingi ºi 6 penny. Se grãbise prea tare. În 1949. perceptor ºi contabil. într-o epocã în care problema mediului devine din ce în ce mai acutã. Cu mulþumiri. Dupã cercetãri ulterioare amãnunþite s-au mai recuperat o agrafã de pãr. meditînd la subiectul înmormîntãrii. „Fiecare om cu preþul sãu. Fascinaþia pe care o exercitã se naºte din faptul cã aceastã metodã nu lasã aproape nici o urmã a cadavrului. Cadavrul se dizolvase complet. în 1972.2 metri. Canibalismul practicat din excentricitate este un caz mai rar întîlnit. ci numai o masã grasã. medicul legist. Acesta era acoperit de o substanþã grasã ºi nu fusese dizolvat. Haigh a fost gãsit vinovat ºi condamnat la moarte. iar elementele sale componente sînt refolosite de organismele vii. Dacã ar fi lãsat cadavrul în acid timp de o lunã. Nu fãcea acest lucru de foame sau din lãcomie. Cumpãraþi leºul lui William Wilkinson. îºi dã seama de potenþialul de reciclare. Deoarece era destul de grasã. Un chilipir. criminalul a curãþat stratul de grãsime care se formase la suprafaþã ºi a mai adãugat acid.202 Ce se întîmplã cu cadavrele? prãbuºirii unui avion în Anzi. 3 lire. de nepreþuit pentru livadã. Aceºtia au supravieþuit timp de 70 de zile consumînd carnea celorlalþi pasageri care muriserã dupã prãbuºire.

cu rol de fertilizator.Metode neobiºnuite de îndepãrtare a cadavrelor 203 ral al descompunerii. avea formã de ou ºi era umplut cu gaz. care s-ar baza pe cunoºtinþele acumulate în domeniul prelucrãrii deºeurilor. dr. un anume doctor Young a sugerat folosirea. în ceva mai mult decît un giulgiu. doar în ideea cã acestea ar fi mai ieftine. Cu toate acestea. fragmentele umane ar fi descãrcate în rezervoare uriaºe de fermentare. Metode excentrice de dispariþie Unii indivizi mai ingenioºi au venit cu propuneri personale extrem de neobiºnuite pentru îndepãrtarea cadavrelor. ambele propuneri au fost respinse. iar distrugerea microbianã acceleratã artificial a cadavrelor umane ar putea fi pusã cîndva în aplicare. apoi amestecul lua foc ºi întregul Navohi ardea în aer ca o rachetã. precum ºi o substanþã bogatã în azot ºi fosfor care ar putea fi reciclatã. Publicul nu agrea ideea întoarcerii la înmormîntãrile fãrã coºciug. inventatorul originalului aparat cu fise. a avut ideea eliminãrii cadavrului în stratosferã. din lemn sau din carton cu ramã de lemn. metoda are cîteva aspecte interesante. înfãºurate în pînzã. Aducea argumente în favoarea înmormîntãrilor în coºciuge perisabile. Dispozitivul se numea Navohi. Digestia microbianã ar produce metanul necesar funcþionãrii instalaþiei. Dupã introducerea cadavrului. a coºciugelor perisabile. degajîndu-se astfel o cantitate suplimentarã de gaz. James O’Keilly din New York. Din pãcate. . pentru cei sãraci. propunerile ocazionale de înfiinþare a unui compostoriu n-au prea fost luate în serios. În 1899. Dupã îndepãrtarea intestinelor ºi dupã un tratament preliminar aplicat într-un dispozitiv mecanic de macerare. În anii 1870. Francis Seymour Haden considera cã solul ar trebui sã aibã acces direct la cadavru. un mecanism automatizat vãrsa deasupra acid. În prezent existã tehnologia necesarã construirii unui dispozitiv de îndepãrtare ecologicã a cadavrelor. Dupã cum este uºor de bãnuit.

Totuºi. Drept urmare. Facerea 50:26 De teamã sã nu fie uitaþi. Toate acestea au rolul aducerii aminte ºi pot fi considerate ºi încercãri de pãstrare a formei unei vieþi trecute. iar apoi expus într-un sicriu de sticlã. de asemenea.204 Ce se întîmplã cu cadavrele? 9 Îmbþlsþmarea þi mumificarea ªi a murit Iosif de o sutã zece ani. Celebrul genetician ºi scriitor britanic J. deºi lipsit de viaþã. monumente ºi alte semne comemorative. Însã în spatele acestor impulsuri se aflã gîndul înfricoºãtor cã într-o zi corpul. aºa încît unele metode merg mai departe decît în cazul cãrnii ºi al peºtelui. Chiar dacã oamenii nu mai cred în viaþa de dupã moarte. afumate. Unii considerã cã trupul le va fi necesar în viaþa de dincolo sau în ziua resurecþiei. cadavrele nu sunt conservate ca alimente. Haldane (1892–1964) a spus cã nu îl preocupã mai mult îndepãrtarea propriului cadavru decît aruncarea unei cizme vechi. cum se întîmplã în cazul dulceþurilor. Un astfel de exemplu ar fi mumificarea. în pãmîntul Egiptului. Faptul cã metodele de conservare a cadavrelor seamãnã cu acelea folosite pentru pãstrarea cãrnii sau a peºtelui nu surprinde. tratate prin impregnare cu conservanþi sau îngheþate. însã alþii sînt mai preocupaþi de dispariþia permanentã a singurei relicve vizibile ºi tangibile a sinelui. . oamenii îºi doresc pietre funerare. Oamenii ce dau dovadã de o logicã atît de directã sînt rari. au fost concepute numeroase metode de prevenire ºi întîrziere a acestei descompuneri. puse în saramurã. Pot fi folosite. Aceste tratamente previn dezvoltarea microbilor care provoacã putrefacþia.B. ºi soluþii dulci. deoarece ºi acestea inhibã dezvoltarea multor microbi. se va descompune. Despre cadavrul lui Alexandru Macedon se spune cã a fost conservat în miere. ªi l-au îmbãlsãmat ºi l-au pus într-un sicriu. le vine greu sã accepte cu seninãtate descompunerea ºi distrugerea totalã a corpurilor lor. Cadavrele pot fi uscate la soare.S. va dispãrea ºi va fi distrus din punct de vedere fizic.

2. deoarece obiceiul expunerii acestuia este mai rar decît în SUA. care ar duce la pierderea elasticitãþii ºi la ridarea pielii. îmbãlsãmarea nu face parte din tratamentul stan- dard al cadavrului. spre a se evita emanarea de mirosuri caracteristice descompunerii ºi pentru ca apropiaþii sã nu-ºi aminteascã de defunct ca de ceva neplãcut.. îmbãlsãmarea modernã presupune îndeplinirea urmãtoarelor etape: 1. aºezat într-un sicriu superb. precum ºi la înfundarea globilor oculari în orbite. sînt intubate ºi arterele carotidã (de la gît). cel puþin pentru aproximativ o lunã. . sub presiune. Se introduce un tub în inimã sau în una dintre venele coronariene importante. Lichidul de îmbãlsãmare se introduce ºi în principalele cavitãþi ale corpului – toracalã ºi abdominalã.“ Din punct de vedere procedural. Sîngele ºi lichidul de îmbãlsãmare plin de sînge sînt drenate din vene pînã cînd cea mai mare parte a sîngelui este înlocuitã. aceastã metodã împiedicã ºi deshidratarea. În general. iar sîngele este aspirat cu ajutorul unei pompe. dar necoafatã. Punctul de vedere al americanilor se întîlneºte în lucrarea lui Frederick ºi Strub. Sîngele este drenat din corp. în artera axilarã (de la subsuoarã) sînt introduse ºi fixate tuburi prin care se introduc în corp. folosind terminologia directorilor de servicii funerare americani. Principles and Practice of Embalming: „O ceremonie funerarã este un eveniment social la care decedatul este invitatul de onoare ºi se aflã în centrul atenþiei. Corpul se îmbãlsãmeazã pentru a se conserva. De asemenea. Un cadavru tratat inadecvat. avînd în vedere cã o mare cantitate de sînge este înlocuitã. Dacã se doreºte pãstrarea cadavrului timp de cel puþin o lunã. îmbãlsãmarea nu se face în scop religios sau legal.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 205 Îmbãlsãmarea Termenul „îmbãlsãmare“ reprezintã impregnarea þesuturilor unui cadavru cu substanþe aromatice (balsamuri). Pe lîngã acþiunea de conservare.. Apoi. între 5 ºi 9 litri de lichid de îmbãlsãmare. se evitã ºi decolorarea pielii datoratã acumulãrii sîngelui în partea inferioarã a corpului (vezi capitolul 5). Din secolul XVIII au început sã se foloseascã substanþe precum alcoolul. este la fel de distonant ca o tînãrã care merge la o petrecere într-o rochie scumpã. femuralã (din regiunea coapsei) ºi brahialã (din braþ). În Marea Britanie. aceste substanþe sînt introduse în corp direct prin vasele de sînge. dar. uleiurile esenþiale ºi salpetrul. în procesul modern de îmbãlsãmare. camforul. cadavrul obiºnuit este transformat astfel într-o amintire frumoasã. care poate fi expus privirilor (deºi dupã aceea începe sã capete un aspect asemãnãtor pielii unui pantof uzat).

Egiptenii din antichitate au fost pionieri în domeniul îmbãlsãmãrilor. Toate articulaþiile trebuie miºcate pentru a împiedica instalarea stãrii de rigor mortis (care se manifestã într-un interval cuprins între 16 ºi 48 de ore dupã deces. cum ar fi pielea. în cazul lipsei danturii. 6. – apã. Pot exista zone ale corpului care nu s-au umplut cu lichid de îmbãlsãmare. – fenol. rujul de buze. nu este menþionat aproape deloc în papirusurile medicale. interesantã a procesului. dar ºi pentru a umfla obrajii. Gura este pãstratã închisã. faþa este bãrbieritã. 7. azotat ºi acetat de potasiu ca dezinfectanþi. pãrul spãlat ºi pieptãnat. care dã un aspect de „viu“. Sînt necesare un fond de ten ºi fard pentru pomeþi (nuanþe de roz pentru persoanele blonde. iar unghiile tãiate. roºu aprins pentru cele brunete ºi brun pentru tenul închis la culoare). un organ despre care se credea cã nu are altã funcþie decît aceea de a produce mucozitãþi. Egiptenii erau mai interesaþi în a conserva . O fazã suplimentarã. 5. unde se leagã. dupã care se aplicã produse cosmetice. vezi capitolul 5). Se poate folosi vaselinã sau cremã pentru ungerea corpului. pictarea feþei. Se spune cã Eva Peron a fost superb conservatã pentru posteritate prin aceastã metodã. – coloranþi (safraninã ºi roºu de metil) pentru ca pielea sã aibã o culoare naturalã. unul dintre oamenii-smîrcurilor (vezi capitolul 10). dar creierul. la cerere. 3. ºi se foloseºte. Pe gene ºi sprîncene se aplicã vaselinã (ochii fiind închiºi). – borax pentru pãstrarea sîngelui în stare lichidã spre a putea fi drenat cu uºurinþã. astfel încît mici cantitãþi de lichid sînt injectate direct în þesuturi. aplicarea unei peruci ºi pictarea unghiilor cu henna. 4. – glicerinã pentru prevenirea deshidratãrii. este necesarã folosirea unor tehnici speciale. Acest lucru se realizeazã prin trecerea unui ac cu fir pe sub buza superioarã prin nãri. constã în infiltrarea de cearã în cadavru. Inima era lãsatã la locul ei deoarece era consideratã sursa vieþii. Dacã este nevoie. dupã care corpul este masat ºi frecat pînã cînd capãtã un aspect de „viu“.206 Ce se întîmplã cu cadavrele? Lichidul de îmbãlsãmare conþine în principal: – formaldehidã pentru conservarea þesuturilor. apoi în jos pe sub buza superioarã ºi prin buza inferioarã. la fel ca ºi capul Omului de Tollund. bolnav sau rãnit. îmbãlsãmarea includea umplerea sînilor ºi remodelarea mameloanelor (la femei). Între gingii se pune vatã. În cazurile în care corpul este slãbit. În cazul celor bogaþi.

Prin urmare. experienþã ºi un echipament adecvat. În anul 1618. Corpul a fost uns cu mirodenii. Carol a fost înmormîntat la Capela St. Cu siguranþã. acest proces necesita atenþie. în 1813. iar de-alte mirodenii nevoie nu va fi. Sir Henry Halford. Ulterior. chirurgul regelui. curãþat (intestinele golite ºi rectul astupat) ºi eviscerat. practicatã în Anglia în secolele XIV–XV. unde chirurgul parlamentului i-a cusut capul la loc ºi a îmbãlsãmat întregul corp. fie separat. în sicriu. învelit în straturi de pînzã îmbibatã cu cearã ºi acoperit cu o bucatã pãtratã de pînzã din in. gîndindu-mã cã am sãrutat o Reginã. pe 30 ianuarie 1649. a fost. Ulterior. ºi a fost transformatã într-o solniþã pentru dineurile oficiale. Viscerele nu au jucat nici un rol în ritualul funerar oficial. îmbãlsãmatã. Îmbãlsãmarea. Apoi cadavrul a fost cauterizat (principalele vase de sînge au fost cauterizate pentru a se evita scurgerea sîngelui) ºi îmbãlsãmat. iubito. osul a fost aºezat din nou în sicriul lui Carol I. dar era o tehnicã de conservare mai radicalã. cadavrul s-a pierdut. George din Windsor. soþia sa a . cînd am sãrutat o Reginã“. Cu aceastã ocazie i s-a înlãturat cea de-a patra vertebrã cervicalã. Apoi. descrisã mai jos. a fost convocat un grup de chirurgi. Pentru Anthea: Acum e vremea Robert Herrick (1591–1674) La moartea lui Henric al VIII-lea. În prima fazã. George din Windsor la ºapte zile dupã execuþie. cavitãþile abdominalã ºi cea toracicã erau spãlate cu lichide dezinfectante ºi aromatice. totul a fost pus într-o cutie de plumb pentru a fi îngropat în Capela St. organele din cavitatea abdominalã ºi cea toracicã erau îndepãrtate ºi îngropate fie la locul decesului. soþia lui Henric al V-lea. i-a fãcut autopsia. împlineam 36 de ani. de asemenea. Mumificarea presupunea îmbãlsãmare. farmaciºti ºi fabricanþi de lumînãri. era departe de a fi la fel cu metoda de astãzi. Un alt cadavru al unui rege care a fost îmbãlsãmat a fost cel al lui Carol I al Angliei. Dupã decapitare. dar au fost reunite cu restul cadavrului. refuzîndu-i-se înmormîntarea la Catedrala Westminster. ºi era ziua mea.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 207 cadavrul pentru o perioadã îndelungatã decît de a-i reda un aspect natural. iar exteriorul corpului era tratat cu creme ce conþineau conservanþi ºi arome. 19 zile mai tîrziu. iar cînd a fost regãsit. lîngã tine voi dori Sã zac. cînd Sir Walter Raleigh a fost decapitat. care a murit în 1437 ºi a fost înmormîntatã în Catedrala Westminster. versurile urmãtoare nu erau altceva decît o fantezie romanticã: La-mbãlsãmarea mea. unde îl lovise toporul. 1547. alãturi de restul corpului. rãmãºiþele aºezate într-un sicriu au fost depuse la Palatul Whitehall. Samuel Pepys povesteºte cã a vãzut cadavrul pe data de 23 februarie 1668 ºi „am sãrutat-o pe gurã. Cadavrul a fost spãlat. Regina Ecaterina de Valois.

Mãsurile pe care le-a luat nu erau doar cele ale unui excentric. a spus cã era „o caricaturã jalnicã a unei femei cîndva frumoase. A fost un elev excentric al chirurgului ºi anatomistului John Hunter ºi un dentist strãlucit. Între labele picioarelor se aflã rãmãºiþele unui papagal verde. Cadavrul a rezistat pînã la al doilea rãzboi mondial. fiind distrus într-un raid aerian. 15 ianuarie 1775: Azi-dimineaþã. C. Cobbe. La ora 2. sculptorul i-a imortalizat trãsãturile în ipsos (o mascã mortuarã). Apoi femeia a fost expusã în salon într-un sicriu cu capac de sticlã. Pe 21 octombrie 1775. Avea motive întemeiate pentru a-ºi conserva soþia ºi a o expune public. de culoarea mahonului ºi o danturã remarcabil de frumoasã.30 dupã-amiazã. Mr. dar sã i se îmbãlsãmeze capul pe care l-a pus într-un sac roºu de piele. avînd în vedere cã în contractul prenupþial se preciza cã el îi va controla averea doar atît timp cît ea va rãmîne pe pãmînt! Noua sa soþie. soþia mea a murit.. Poate fi vizitat *1 pintã = 0.. La ora opt. care-ºi mai pãstreazã încã penajul. . În Memorandumul sãu.. Îmbãlsãmarea se practica foarte rar în Anglia în secolul XVIII. dr. Martin van Butchell (1735–1812) relateazã practic ºi detaliat conservarea atentã a cadavrului soþiei sale.“ Procedura s-a terminat dupã o lunã. noteazã: „14 ianuarie 1775: Azi-dimineaþã. fireºte.57 litri în Anglia. iar cadavrul a fost cusut la loc. Totuºi. frecat cu uleiuri aromate de cãtre soþ.. dupã ce a examinat cadavrul în 1857. o figurã hidoasã.30. la ora 2. A þinut capul în acel sac lîngã ea pînã cînd a murit. în vîrstã de 36 de ani. Cruikshank au început sã îmbãlsãmeze corpul soþiei mele. la ora 9.208 Ce se întîmplã cu cadavrele? hotãrît ca trupul sã fie îngropat. devenind în scurt timp una dintre atracþiile Londrei. în ultimii 70 de ani.. iar în secolul urmãtor dispãruse aproape definitiv. prin urmare. uscat ºi. Hunter ºi Mr. nu a apreciat exponatul ºi. într-o stare mai mult sau mai puþin prezentabilã. 29 de ani mai tîrziu. acesta a fost donat Colegiului Regal al Chirurgilor. Cruikshank i-a injectat în arterele crurale 5 pinte* de Ulei de Terebentinã ºi Vermillon. Îmbãlsãmarea despoþilor moderni Lenin a fost îmbãlsãmat ºi a rãmas în mausoleul Kremlinului. iar corpul spãlat. van Butchell s-a vãzut nevoit sã limiteze orele de vizitã. este un obiect mult mai puþin respingãtor decît bipedul mai mare“.. cu un bust contractat ºi putred. Orificiile au fost umplute cu camfor. în final.

îmbãlsãmat. În schimb. cunoaºterea incantaþiilor . Într-o vreme. iar Anubis a devenit paznicul lumii de jos. oamenii se gîndesc mai ales la cadavrele mumificate din Egiptul antic. care cãlãuzea pe cei nou-veniþi spre sala de judecatã. aºezaþi la vedere pentru posteritate. Era esenþial ca individul sã fie sigur cã are un corp. reprezentat printr-un cap de ºacal. Termenul are însã un înþeles mai larg. inclusiv oamenii smîrcurilor ºi cadavrele îngheþate descrise în capitolul 10. putîndu-se referi la orice alt cadavru bine conservat. dupã care îi încredinþa sufletul mortului lui Osiris. iar de douã ori pe sãptãmînã i se trateazã faþa cu un unguent de îmbãlsãmare. Nut. Existenþa de dupã moarte nici nu era conceputã independent de corp. În Egiptul antic. la fel ca ºi fostul lider cehoslovac. asociatã cu sicriele. unde beneficiazã de o baie de douã sãptãmîni. fostul dictator nord-coreean. ameninþarea unei reveniri. expus la Hanoi. Zeitãþile asociate morþii ºi înmormîntãrii erau: Osiris. ºi Anubis. Într-adevãr. Din fericire. scrise pe papirus ºi îngropate alãturi de cel mort. Specialiºtii ruºi de la Centrul de Structuri Biologice i-au conservat la fel ºi pe Ho ªi Min. conservarea fizicã a cadavrului era subiectul central al practicilor funerare. se duce cadavrul într-un laborator special. iar individul trebuia sã fie pregãtit sã ia parte în mod fizic la viaþa de dincolo. Cartea Egipteanã a Morþilor este o colecþie de incantaþii magice. aflat în apropiere. era pregãtit sã devoreze inima dacã aceasta era consideratã nedemnã. în fiecare an sau la doi ani. Astfel se explicã existenþa mumiilor din morminte. spiritul nu putea exista independent dacã trupul dispãrea. Are cam 167 de capitole ºi cuprinde legende precum cea a cîntãririi inimii.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 209 de public. cel puþin. Aici îl ajuta pe scribul Thot sã punã inima decedatului în balanþã cu pana adevãrului. Nu avea unde se duce. de asemenea. Mumificarea Atunci cînd se vorbeºte despre mumificare. i se face o injecþie ºi i se schimbã costumul ºi cravata. cãreia i se închinau toate rugãciunile din timpul înmormîntãrilor. i se acordã toatã atenþia ºi. dar Osiris l-a depãºit în importanþã. Era decedatul demn de a intra în Cîmpia Trestiilor (echivalentul egiptean al Cîmpiilor Elizee)? Un monstru. Stalin este. Anubis fusese zeitatea supremã. zeul îmbãlsã- mãtorilor. zeiþa cerurilor. Klement Gottwald. ºi pe Kim Ir Sen. ºi cantitãþile de mîncare ºi de bãuturã de prin preajmã. crioconservarea (vezi capitolul 10) ar fi reprezentat. aceºti domni îmbãlsãmaþi sînt doar efigii. zeul suprem al morþilor. Reprezentînd un monument naþional. ºi acesta este tipul de mumie pe care îl descriem în lucrarea de faþã. dar morþi pentru totdeauna. mai mult sau mai puþin intact. gravate cu texte care conþineau numele proprietarului. un nume ºi o sursã magicã sau realã de hranã ºi bãuturã.

unele dintre acestea avînd pînã la 80 000 de locuitori. ca la un tãrîm de morminte ºi mumii. nemaibeneficiind de efectele nisipului uscat ºi fierbinte.) au fost înþelese cerinþele de bazã. care nu-ºi permiteau coºciuge. înfãºurate în piei sau rogojini. egiptenii începuserã sã aºeze cadavrele într-o cutie. Tehnica mumificãrii s-a dezvoltat mai mult ca o reacþie la ameninþarea cu putrefacþia.). Probabil cã mai existau fire de pãr pe cap. Chiar ºi atunci s-au fãcut multe mumii nereuºite. Pentru a transforma un cadavru într-o mumie era esenþial sã se elimine apa. Încercãrile de conservare a corpului prin înfãºurarea acestuia în pînzã de in îmbibatã cu rãºinã înainte de a fi depuse în coºciug au dat greº. mumificãri sau cavouri. astfel încît mormintele erau sãpate la marginea deºertului. Cuvîntul arab pentru bitum sau smoalã . Era aºadar nevoie de un tratament mai amplu. ei fiind pionierii folosirii pe scarã largã a pietrei în arhitecturã. nu de un cavou. Cadavrele. Cu alte cuvinte. avea loc procesul de putrefacþie. Terenul arabil a fost dintotdeauna foarte important. un fel de coºciug. erau înmormîntate în acest fel în perioada predinasticã (înainte de anul 3100 î. Dar abia o datã cu întemeierea Regatului Nou (pe la 1560 î. iar tot ce rãmînea din ele pînã la urmã erau niºte carcase goale alcãtuite din bandaje pline cu oase. Aceasta a fost metoda folositã dintotdeauna de cei sãraci. Aspectul pe care-l cãpãta un cadavru astfel îngropat era cel al unui schelet acoperit de o piele foarte întinsã. iar în aceste condiþii. Spre sfîrºitul perioadei predinastice. Gropile erau cãptuºite uneori cu rogojini. tãrîmul faraonilor. Dar egiptenii erau totodatã ºi mari constructori de oraºe. dar aceasta ducea la obþinerea unui cadavru înnegrit.Hr. egiptenii din antichitate nu erau obsedaþi numai de moarte ºi înmormîntare. fragil ºi uºor inflamabil.210 Ce se întîmplã cu cadavrele? magice era consideratã esenþialã pentru a fi fericit dupã moarte.Hr. Nisipurile fierbinþi ºi uscate ale Egiptului acþionau ca un agent deshidratant eficient. dar era vorba doar de o groapã simplã. deoarece cadavrele intrau oricum în faza de descompunere. înainte de a-l înmormînta. au inventat cerneala de scris ºi primul material asemãnãtor hîrtiei (papirusul) ºi au scris primele romane ale omenirii. astfel încît cadavrele erau bine pãstrate chiar ºi fãrã a beneficia de un tratament special înainte de înmormîntare ºi erau îngropate fãrã coºciug. dar carnea ºi þesuturile moi se contractaserã pînã la dispariþie. care scotea un sunet ca de tobã cînd era uºor bãtutã cu degetul. acum mai bine de 5 000 de ani. Este simplu sã ne gîndim la Egiptul antic. Mumificarea în stilul Egiptului antic Una dintre primele metode consta în umplerea cadavrelor îmbãlsãmate cu rãºinã topitã sau cu smoalã. îmbãlsãmãri. nu s-au conservat adecvat. iar abilitatea persoanelor care se ocupau de îmbãlsãmare a atins punctul culminant prin anul 1100 î.Hr. scînduri sau cãrãmizi. Au construit baraje. în gropi simple.

Creierul se extrãgea din craniu cu un cîrlig metalic introdus pe nãri ºi fragmentele aruncate. iar detaliile au fost completate prin analizarea mumiilor ºi prin experimente de laborator. Calitatea mumificãrii a variat de-a lungul secolelor. iar interiorul craniului se clãtea cu un lichid. aceastã substanþã a fost folositã dupã ce era dizolvatã în apã. s-a descoperit cã folosirea cristalelor solide de natron este o metodã mult mai simplã. În continuare se descrie procedeul complet. era aºezatã încã într-o „baltã“ de soluþie slabã de natron. iar uneori mumiile. .Hr. Se poate observa.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 211 este mummiya. descoperit în cantitãþi importante pe malurile lacurilor din nord-vestul oraºului Cairo. Durata totalã. În Persia exista un „Munte Mumie“ ce degaja o substanþã vîscoasã. În final s-a ajuns la o metodã cu rezultate satisfãcãtoare. dispãrînd aproape complet în perioada evoluþiei creºtinismului ºi fiind total eliminatã dupã invazia arabã din 641 d. de asemenea. Ocazional pot fi prelevate amprente digitale clare. în loc sã fie eviscerate.. Aceastã substanþã are calitatea de a absorbi apa. dar în momentele sale de glorie (cînd s-au folosit ºi cele mai costisitoare metode) mumificarea reprezenta un triumf al tehnologiei antice.Hr.Hr. erau injectate cu rãºini pe cale analã. într-un scrin de calcit.). în acelaºi timp. O vreme. Nu se ºtie precis cît de frecvent era folosit bitumul. în principal. inclusiv îmbãlsãmarea. acesta provenea. dar tehnicile petrochimice au relevat faptul cã el se regãseºte în mumii ce dateazã din prin anul 1200 î. un amestec de sãruri printre care ºi clorura de sodiu (sarea de bucãtãrie). descoperitã în mormîntul sãu. timp de aproape trei milenii. Numai cã aceastã metodã necesita folosirea unui container de mari dimensiuni în care cadavrul sã fie cufundat.).Hr. de la survenirea decesului pînã la înmormîntare.. deshidratînd cadavrul. * Carbonat hidratat natural de sodiu (n. dacã bãrbaþii erau circumciºi (majoritatea erau). Tehnica exactã a variat în funcþie de perioadã. are o slabã acþiune antisepticã.. ºi mama faraonului Kheops. 1. era în medie de 70 de zile. ºi reprezintã originea termenului de „mumie“. de la Marea Moartã ºi din Irak. astfel încît mumia capãtã oarecum o umanitate individualã realã ºi reuºeºte sã acopere spaþiul dintre milenii. r. despre care se spunea cã are proprietãþi medicale ºi de conservare. La o mumie reuºitã se mai pot observa trãsãturile feþei unei persoane care a trãit cu aproximativ 15 secole înainte de naºterea lui Hristos. începînd cu primii ani ai celei de-a patra dinastii (2600 î. utilizatã. deoarece aceste procedee erau considerate dezgustãtoare de cãtre musulmani. Herodot l-a descris din poziþia de martor ocular dupã ce a vizitat Egiptul prin anul 450 î. Mumificarea se bazeazã pe utilizarea natronului*. bituminoasã. în epoca timpurie nu se încerca îndepãrtarea creierului. dar.

iar incizia cutanatã se cosea. Pe partea lateralã a corpului se fãcea o incizie cu un cuþit de obsi- dian ca sã se îndepãrteze organele interne. adesea desprinse în urma tratamentului cu natron. urmînd sã fie cîntãritã în faþa lui Osiris. toracele ºi abdomenul erau reumplute cu pînzã de in ºi sãculeþi de rãºinã. astfel încît persoana era aproape de nerecunoscut. zeul morþii. de exemplu fard. Începînd cu dinastia a 21-a (1085 î. În aceastã fazã se adãugau bijuteriile sau alte ornamente. în cazul femeilor. roºu pentru bãrbaþi ºi galben pentru femei. Mumia începea astfel sã capete un aspect mai natural. pentru a se stabili dacã persoana decedatã merita sã intre în viaþa de apoi. 8. Aceastã operaþie se fãcea în zona feþei. erau legate cu aþã. a spatelui ºi a gîtului ºi. pielea devenea foarte zbîrcitã ºi durã. a picioarelor. 2. Dupã spãlare ºi uscare amãnunþitã. cum ar fi foiþele de aur de pe faþã ºi de pe piept. sub pielea braþelor. În perioadele tîrzii se picta întreaga suprafaþã a corpului cu un amestec de ocru ºi rãºini. Unghiile. erau de asemenea lãsaþi de cele mai multe ori în organism. dar inima rãmînea în corp.212 Ce se întîmplã cu cadavrele? Funcþia creierului nu era înþeleasã. Faraonul Psusenes (din cea de-a 21-a dinastie) deþine probabil un record în acest sens: în . umplute cu materiale perisabile. 4. De obicei. Trompele uterine. înfundaþi în orbite din cauza deshidratãrii. dar nu acelaºi lucru se întîmpla cu penisul ºi cu testiculele. Marginile inciziei laterale din piele erau trase una peste alta ºi acoperite cu folie de aur sau cu cearã. iar faþa ºi membrele erau contractate ºi distorsionate. iar craniul. pentru a reface trãsãturile originale. umplut cu pînzã de in îmbibatã în rãºinã. uterul ºi ovarele se îndepãrtau. natron. nãmol.Hr. Se scoteau intestinele ºi plãmînii (aceºtia din urmã prin diafragm. cearã de albine. cu pupile din obsidian ºi cu albul ochilor din alabastru. Se aplicau ºi produse cosmetice. iar pleoapele erau trase pe deasupra. Rinichii. Cavitãþile toracicã ºi abdominalã erau curãþate cu vin de palmier ºi cu mirodenii. Ochii. 6. Pielea era tratatã prin masare cu o loþiune din ulei de ienupãr. uneori. 7. probabil nefiind recunoscuþi. sub piele se vîrau bucãþi de pînzã. incizia nu se sutura. Cînd ajungea în aceastã fazã. Aceasta era consideratã sediul inteligen- þei. dupã secþionarea traheii). erau acoperiþi cu bucãþi de pînzã îmbibate în rãºinã.). Cadavrul era apoi acoperit cu natron ºi lãsat astfel timp de 6 sãptãmîni pe o lespede înclinatã de piatrã. fiind considerat doar un organ care produce mucozitãþi ºi nu meritã sã fie conservat. mirodenii ºi vin. 3. rumeguº ºi natron. nisip sau rumeguº cu rol de umplere. În perioadele tîrzii s-au folosit ochi artificiali. la sîni. 5.

în timpul rãzboaielor ºi al molimelor. cadavrele se aglomerau. La sfîrºit. aranjat în complicate modele geometrice. În Egipt. iar membrele ºi urechile se desprindeau cu uºurinþã. cadavrele intrã repede în descompunere. avea 22 de brãþãri pe mîini ºi 27 de inele pe degete. urmatã de astuparea acestui orificiu. Într-un climat cãlduros. Cînd tot acest proces lua sfîrºit.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 213 momentul în care era pe punctul de a fi bandajat. îmbãlsãmãtorii ºi cei care pregãteau mumii reprezentau o categorie profesionalã puternicã ºi bine organizatã. rãºinile ºi bandajele erau folosite mai cu zgîrcenie decît în cazul persoanelor bogate. susþinea cã trupurile neînsufleþite ale femeilor de o deosebitã frumuseþe. cadavrul semãna cu ceea ce ºtim astãzi cã este o mumie. persoanele mai puþin importante erau mumificate ºi îngropate fãrã sicrie. în prezentarea procesului de mumificare. iar în perioadele tîrzii. La un moment dat. Rulourile de bandaje aveau o lungime de pînã la 15 metri. Insectele. iar bandajele erau adesea pãtate ºi aveau urme de degete nãclãite în rãºinã. Ceea ce înseamnã cã ouãle fuseserã depuse pe cadavru. Herodot. în „clasa economic“. Se pare cã atelierele acestora erau deosebit de calde ºi pline de mirosuri grele. în gropi comune. înglobate în rãºinile lipicioase de pe corp ºi printre straturile de bandaj. Deshidratarea era mai puþin reuºitã. ale femeilor celebre sau ale soþiilor oamenilor importanþi erau pãstrate timp de 3 sau 4 zile . într-un bandaj au fost descoperite un ºoarece mort ºi o ºopîrlã. metaforic vorbind. La desfãºarea unei mumii de proastã calitate s-a observat cã pielea nu era bine conservatã. Mumia purta o mascã pe cap ºi pe umeri. 9. cadavrul se înfãºura cu grijã cu bandaje de in îmbibate în rãºinã. iar ei nu aveau întotdeauna suficient timp pentru a face mumii de calitate. O mumificare mai ieftinã. Mumiile erau transportate prin þarã. Procesul era deosebit de minuþios ºi dura aproximativ 15 zile. printre care muºtele ºi gîzele. iar o singurã mumie putea fi înfãºuratã în 37 de metri pãtraþi de bandaj. Fiecare mumie purta în jurul gîtului o tãbliþã de lemn pentru a se evita confuziile. deþineau chiar titluri clericale ºi aveau numeroºi asistenþi. Bandajarea era munca murdarã. Pe unele mumii se pot descoperi crisalide de muºte. iar uleiurile. aºezatã într-un sicriu antropomorf (cu formã umanã) ºi era dusã în camera mortuarã. ce se încadra. erau din abundenþã. fãcutã din pînzã îmbibatã cu ipsos întãrit. sau prin scoaterea intestinelor prin anus ºi lãsarea cadavrului în natron timp de mai multe zile. pe care se picta faþa. se realiza prin injectarea de ulei de cedru pe cale rectalã cu o seringã. Aceasta era încredinþatã familiei. Cadavrele se descompuneau ºi cãpãtau un aspect neplãcut în timpul lungii cãlãtorii pe fluviu de la locul decesului. iar larvele apucaserã sã se hrãneascã.

în cazul în care se aduceau prea multe pe timp de rãzboi. Povestea lui Horemkenesi. molime.) prezintã o gaurã în tîmplã prin care i se vede creierul. colecþia a fost redeschisã publicului în 1992. iar în prezent oamenii sînt de acord cã rãmãºiþele morþilor ar trebui tratate cu mai mult respect. atitudinea s-a schimbat.Hr. Preºedintele egiptean Sadat a decretat în 1980 cã publicul nu mai are acces la colecþia de mumii a Muzeului din Cairo. . iar în spatele unei urechi existã o plagã înjunghiatã. Mania deschiderii mumiilor a început sã scadã în intensitate dupã 1850. Toate mumiile sînt depuse în vitrine special amenajate. „Faraonii Egiptului nu vor ajunge subiect de spectacol“. iar din 1997 sînt expuse unsprezece mumii care provin din Valea Regilor.214 Ce se întîmplã cu cadavrele? înainte de a fi date pe mîna îmbãlsãmãtorilor. moartea fiind violentã. Herodot sugereazã cã se apela la aceastã metodã pentru a se evita violarea cadavrelor. o mumie studiatã în cele mai mici detalii. grad de umiditate ºi oxigen controlate. iar absenþa unor fragmente se poate datora morþii survenite în urma unor accidente. Totuºi. mumiile însemnate erau despachetate nu numai în scop ºtiinþific. Chiar ºi o simplã excavaþie arheologicã a ajuns sã fie consideratã o profanare a unui cimitir ancestral. a spus el. în condiþii strict controlate. Expediþia egipteanã a lui Napoleon ºi descifrarea scrierilor hieroglifice au stîrnit un deosebit interes pentru Egiptul antic. Ultima a fost cea a lui Horemkenesi (vezi mai jos). muºcîndu-ºi limba în momentul morþii. foamete. Acest lucru se datora neglijenþei lucrãtorilor funerari sau descompunerii cadavrelor înainte de a putea fi mumificate. sînt disponibile în prezent diferite metode neinvazive. iar pînã sã ajungã pe masa îmbãlsãmãtorilor. Printre acestea se numãrã mumia cu ºase degete la picioare a lui Seti I (dinastia a 19-a) ºi a lui Segnere al II-lea (dinastia a 17-a). ci ºi pentru prezentãri publice. pomeþii ºi nasul sînt sparte. în faþa unor mulþimi cu un interes morbid pentru acest gen de manifestãri. Cea din urmã prezintã o loviturã la nivelul craniului. Mumia faraonului Sequenre (1500 î. Acesta a fost ucis în luptã. Despachetarea unei mumii În Anglia secolului al XIX-lea. În scop ºtiinþific. Se întîmpla ca o mumie sã conþinã oase provenite de la alte cadavre sau sã-i lipseascã unele fragmente. cadavrul începuse deja sã putrezeascã. datoritã cãrora nu se mai ajunge la despachetarea mumiilor. deoarece survenise în timpul unei bãtãlii. Se sperã ca prin expunerea lor permanentã sã se încurajeze industria turisticã. Între timp. cu temperaturã. iar din 1900. Dar unii continuã sã aibe rezerve în ceea ce priveºte expunerea cadavrelor regale într-un mod care i-ar fi mîhnit profund dacã ar fi ºtiut ce-i aºteaptã. în Insulele Britanice n-au mai fost desfãºate decît 4 mumii.

pe malul vestic al Nilului. cadavrul trebuie sã se fi aflat deja într-o stare avansatã de descompunere. precum ºi cu supravegherea muncitorilor care construiau ºi decorau mormintele. În bandaje. Prin urmare. astfel încît s-a întreprins un proces foarte minuþios de desfãºare. Preoþii trebuiau sã fie curaþi. ªtia sã scrie ºi sã citeascã. iar veniturile statului se reduseserã considerabil o datã cu epuizarea minelor de aur nubiene. intrase în declin. pãstrînd proporþiile. deºi 99% din populaþie era analfabetã. într-o mãsurã mai mare sau mai micã. prosperitatea Regatului Nou. în cazul în care au existat. folosindu-se cea mai nouã tehnologie disponibilã.) Întregul proces a fost televizat printr-un circuit închis de televiziune. iar echipa a lucrat timp de douã sãptãmîni pentru a le îndepãrta pe toate celelalte.H. provenind de la alte obiecte de uz casnic. un stomatolog.) Horemkenesi murise de cîteva zile în momentul în care a început procesul de mumificare ºi. din cauza temperaturii ridicate. mumia a fost despachetatã fiindcã se afla într-o stare de conservare deplorabilã. ºi a murit aproximativ în 1050-1040 î. inexistente. Orice larve de muscã. un radiolog. la vîrsta de 50 sau 60 de ani.. cu o economie puternicã ºi o guvernare centralã stabilã. Horemkenesi era scund ºi relativ obez dacã judecãm dupã cutele pielii. În acea perioadã. un entomolog ºi un chimist.Hr. Echipa era formatã dintr-un medic patolog. pînza (de in) din care erau confecþionate bandajele lui Horemkenesi nu era nouã. bandajele care-l acopereau pe faraonul Ramses al II-lea fuseserã scoase în 10–15 minute. Lipsa alimentelor era frecventã. Aceasta s-a datorat ºi condiþiilor de cãldurã ºi umiditate din Muzeul Bristol. Horemkenesi locuia într-o colibã de chirpici în apropiere de Valea Regilor. În 1981. un fel de ecou al despachetãrilor publice din secolul XIX (prezentate mai sus). (La Cairo. Primele straturi au fost îndepãrtate pe data de 1 aprilie. Insectele.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 215 este descrisã în lucrarea lui J. în 1886. cum ar fi cearºafurile ºi cãmãºile. Ca ºi în multe alte cazuri. au fost probabil mîncate de larvele de scarabeu. un specialist în domeniul materialelor textile. un anatomist. Fãcea parte din clerul de rang inferior ºi era responsabil cu ritualurile locale. au murit înainte de a apuca sã iasã. un arheolog. În zona gîtului s-au descoperit 49 de scarabei. iar Horemkenesi sã se fi îmbãiat de douã ori . (S-a descoperit cã o mumie fusese bandajatã într-o pînzã ce provenea de la vela unei ambarcaþiuni. organele interne erau. iar larvele acestora îl devoraserã conºtiincios. Corpul fusese atacat de insecte. Coºciugul ºi mumia lui Horemkenesi au fost descoperite în 1905 ºi aduse în Anglia. Operaþiunea semãna. bine conservate. Taylor Unwrapping a Mummy (1995). din vara fierbinte a anului 1976. Speranþa de a pãstra mumia în condiþii acceptabile nu era prea mare. precum ºi în interiorul corpului au rãmas prinºi mulþi scarabei (Dermestes) ºi larve ale acestora. cu o salvare arheologicã.

afecþiuni frecvent întîlnite la mumiile egiptene. – Hapi. Chipul. Cei patru fii erau paznicii mãruntaielor: – Imseti. deoarece mulþi oameni aveau pãduchi. Dar cadavrul trebuia pus în poziþie întinsã . proteja plãmînii. – Qebhsenuff. Utilizarea imageriei medicale ºi a altor tehnici nondistructive face inutilã scoaterea bandajelor. probabil. Fiecare organ era bandajat într-un pachet separat. care pãtrundeau în pielea intactã. ca ºi pe cap. tratate cu alifii parfumate. Ce se întîmpla cu organele interne Organele interne beneficiau de un tratament special. cap de ºoim. iar în momentul decesului mai avea alte douã abcese. stomacul. ºi a þînþarilor purtãtori de malarie. Cele patru pachete erau aºezate în cutii separate. erau deco- rate cu capace în formã de cap de om. În vremurile tîrzii (dinastia a 21-a). prezenta un nas strîmb ºi o narã blocatã. fiind uscate cu natron. Nasul îi fusese desfigurat într-un accident mai vechi. unse cu rãºinã topitã ºi învelite în bandaje de in. un cap de ºacal. înfãþiºat ca un cap de babuin. deoarece fiecare trebuia sã fie protejat de un alt fiu al zeului Horus. iar coºciugul avea o formã pãtratã corespunzãtoare. într-o poziþie ghemuitã. înainte de inventarea procesului de mumificare. Nu s-au descoperit semne de violenþã. cauza morþii nu poate fi stabilitã cu exactitate. Coloana vertebralã prezenta semne de osteoartritã ºi spondilitã. fãcute iniþial din piatrã sculptatã. îi lipseau trei dinþi din cauza abceselor dentare. reconstituit plecînd de la craniu (vezi capitolul 11). proteja ficatul. pachetele cu organe erau reaºezate în cavitãþile corpului mumiei. deºi canopele goale s-au pãstrat totuºi ca fãcînd parte din echipamentul funerar. Horemkenesi suferea de amîndouã. Se presupune cã folosea în alimentaþie cantitãþi mari de zahãr din miere. Despachetarea ºi disecarea unei mumii în acest fel constituie un eveniment rar în prezent. intestinele. Deºi nu s-au mai gãsit organele interne. Probabil cã suferea rãu de dureri de dinþi. înfãþiºat ca un cap de om. Alþi doi dinþi erau cariaþi. tehnicile moderne le-au permis cercetãtorilor sã facã teste pentru detectarea proteinelor (antigenelor) de schistozomiazã ºi malarie. Era proaspãt ras. lucru care. îl incomoda la respiraþie. Dantura lui era puternic afectatã. În perioadele timpurii. dar se presupune cã a avut loc un accident vascular sau un infarct. Viaþa din Egiptul antic se baza pe apa ºi mîlul Nilului – soluri umede ºi întinderi stagnante de apã ce constituiau medii propice de dezvoltare a larvelor de schistozomã. Aceste vase. Avînd în vedere lipsa organelor.216 Ce se întîmplã cu cadavrele? pe zi. în sicrie miniaturale sau în canope. cadavrul era aºezat pe o parte. – Duamutef.

Ideea era sã fie reînviat cadavrul mumificat pentru ca spiritul sã-ºi reia locul înãuntrul sãu. Aceste ceremonii sfinte din antichitate n-ar mai putea fi reînviate în prezent decît prin intermediul unei maºini a timpului.Hr. cadavrul fiind dus cu un car tras de boi pînã la mormînt. nasul ºi gura pictate pe sicriu. prin urmare. A fost.). de lungimea cadavrului. dacã stãtea pe o parte. se turna apã deasupra sicriului. sã se poatã uita la lume. Un om bogat era urmat de un cortegiu numeros alcãtuit din slugi. aflat în apropiere. Magic.Hr) care a murit la vîrsta de 18 ani. În timpul înmormîntãrii avea loc importantul ritual de Deschidere a Gurii. unul intrînd în celãlalt ca un set de pãpuºi ruseºti. rude. urechile. Aceºtia reprezentau un aspect social important al vieþii din Egiptul antic. . În timpul rostirii textelor rituale se ardea tãmîie. capacitãþile mumiei se restabileau pentru ca mortul sã poatã trece în lumea de dincolo respirînd. persoane oficiale ºi bocitoare angajate.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 217 pentru a permite accesul la abdomen în timpul îmbãlsãmãrii ºi al mumificãrii. acela al lui Ramses al VI-lea (1156 î. Erau bogat decorate. Înmormîntarea ºi ceremoniile funerare Spre a înþelege obsesia egiptenilor pentru moarte trebuie sã menþionãm cã era vorba de mult mai multe aspecte decît obiectele ce pot fi observate – mormintele. Singurul mormînt regal care a supravieþuit mai mult sau mai puþin netulburat a fost cel al lui Tutankhamon. de asemenea. Înmormîntãrile erau însoþite de ritualuri complicate ºi de incantaþii magice. Mormîntul este de mici dimensiuni. astfel ca mumia. Lupta permanentã cu jefuitorii de morminte Decorarea mumiei cu materiale preþioase ºi aºezarea alãturi a obiectelor. continuate dupã deces ºi înmormîntare. dar a devenit celebru deoarece a rãmas intact ºi a putut fi astfel studiat în zilele noastre. un faraon lipsit de importanþã din dinastia a 18-a (1567–1320 î. vãzînd ºi auzind. sicriele au devenit dreptunghiulare. iar preotul atingea cu diverse obiecte ochii. mumiile ºi „bunurile“ aºezate în morminte. adesea din aur. ºi o perioadã în care se foloseau sicrie interioare ºi exterioare sau chiar o serie de sicrie. Intrarea era acoperitã cu bolovani de piatrã ºi pãmînt provenit de la sãpãturile unui mormînt mai impozant. necesare în viaþa de apoi erau obiceiuri care constituiau o invitaþie deschisã pentru jefuitorii de morminte. iar într-un timp se pictau doi ochi pe partea lateralã. o ameninþare permanentã pentru siguranþa celor morþi ºi o provocare constantã pentru constructorii de morminte. iar pentru aceasta coºciugul trebuia sã fie ridicat în poziþie verticalã.

tãiate în stîncã. iar în alte douã astfel de morminte s-au descoperit nu mai puþin de 45 de încãperi supraterane. Unul dintre mormintele regale avea 20 de încãperi diferite. este doar o simplã invenþie jurnalisticã ºi se pare cã nu a avut un efect deosebit asupra lui Howard Carter.Hr. cutii cu raþe fripte ºi. alimentarea zilnicã a unei mumii ar fi reprezentat o povarã deosebitã. astfel cã mai tîrziu. printre care trãsuri. altare acoperite cu aur ºi o trompetã de argint. Nici nu este de mirare cã aceste morminte erau jefuite.218 Ce se întîmplã cu cadavrele? Totuºi. Pe lîngã numeroase obiecte preþioase. canapele. tot din aur. Aºa-numitul „Blestem al lui Tutankhamon“. în care se afla mult echipament în suprastructurile de deasupra nivelului solului. ªi în celelalte încãperi s-au descoperit multe alte comori. dar nu exista practic nici o opreliºte. dar resigilat de oficialii lui Ramses al IX-lea. nu era masa unui om sãrac! Evident. amulete ºi un tron poleite cu aur. 40 de carafe de vin. vîsle magice. inele. încît au fost înlocuite mai tîrziu de depozite mai mici. o canopã în care se aflau organele interne ale regelui. cînd arheologul Howard Carter a intrat în mormînt. subiectul favorit al multor filme horror. murind la vîrsta de 65 de ani. Faraonii mai importanþi avuseserã morminte ºi mai grandioase.. care a mai trãit încã 16 ani. mumia avea o mascã încrustatã cu aur ºi un colier superb. acesta fusese cãlcat de jefuitori. coliere. În morminte se . Aceste mastaba erau atît de vulnerabile. Pe pereþi erau gravate ameninþãri la adresa jefuitorilor. desigur. ªi în mastaba (vezi capitolul 6) se puteau gãsi comori. Sicriul regal era confecþionat din aur. Dupã aceea a rãmas necunoscut pînã pe data de 17 februarie 1923. începînd de prin 1567 î. aceste morminte fiind ale membrilor familiilor regale ºi ale celor bogaþi. lucrurile au fost simplificate. O masã funerarã descoperitã într-un mormînt de la Saqqara consta din: – pîine – terci de orz mãcinat – peºte fript – tocanã de porumbel – prepeliþã friptã – doi rinichi prãjiþi – coaste ºi picioare de vacã – compot de fructe – prãjiturele cu miere ºi brînzã – carafe cu vin Cu siguranþã. în majoritatea mormintelor se gãseau ºi alimente. Existau ºi alimente sub forma a 116 coºuri cu fructe. S-au mai gãsit un pumnal din aur. subterane. mobilã. statui. Ce a gãsit acolo a devenit una dintre minunile lumii.

permiþînd nisipului sã umple puþul prin- cipal. observînd cît de ineficientã este pãzirea unui mormînt. Acest sistem ingenios însemna cã oricine intra în camera mortuarã prin . Puþul putea fi astupat de un bloc uriaº de granit. Acest puþ principal era umplut cu nisip. Existau pasaje false ºi dispozitive ingenioase ce ar fi putut fi explicate doar cu ajutorul unor schiþe. Suspecþii erau bãtuþi ºi torturaþi. Noile locuri de depozitare erau mai modeste decît mormintele originale. preoþii. dar unele dintre acestea au rãmas nedeschise pînã în 1875. ci deoarece se credea cã pot furniza chiar obiectele reale pe cãi magice. au fost jefuite în antichitate. care era legat de acesta printr-un scurt pasaj orizontal.Hr. mobilate extravagant. au hotãrît sã mute toate mumiile regale în ascunziºuri secrete. în ciuda precauþiilor sau a dispozitivelor de protecþie. reînfãºurate ºi înmormîntate în alt loc. În mormintele regale existau pasaje secrete. reuºind sã evite aproape toate aceste mecanisme defensive. iar mumiile. una dintre ele conþinînd 153 de mumii. închise de trape culisante din piatrã. Acesta ieºea prin puþul mai îngust. Se cunoºteau foarte multe lucruri despre jefuirea de morminte ºi se reuneau comisii speciale pentru a lua mãsuri. În timpul celei de-a 25-a dinastii (1085–945 î. Intrarea în mormînt putea fi ascunsã sau înconjuratã de mai multe intrãri false pentru a îngreuna accesul. Urmãtoarea strategie antifurt a constat în alegerea unei vãi singuratice (Valea Regilor) pentru înmormîntãri ºi pãstrarea intrãrilor în aceste morminte în piatrã cît mai mici ºi discrete. Jefuitorii de morminte nu renunþau însã. Faza finalã a luptei permanente cu jefuitorii de morminte a fost atinsã în secolul VI î. acoperitã cu o lespede mare de piatrã. Pietrele care blocau accesul puteau cîntãri 20–40 de tone. Numai cã jefuitorii erau experþi în sãparea tunelurilor ºi ar fi putut ocoli astfel de obstacole. cînd s-au utilizat mãsuri suplimentare de siguranþã. iar la camera mortuarã se putea ajunge doar printr-un puþ mai îngust. uneori blocate cu buloane metalice. Intrarea în pantã a unei mastaba putea fi închisã cu un bloc masiv de calcar ce culisa pe verticalã sau intrarea se putea afla în partea inferioarã a unui puþ adînc umplut cu pietriº. iar cei vinovaþi erau uciºi prin tragere în þeapã. Lespedea de piatrã ce acoperea camera mortuarã avea un orificiu. Au fost descoperite douã ascunzãtori celebre de cadavre „regale“. dar jefuitorii au ajuns ºi acolo. Lucrurile de valoare care scãpaserã atenþiei jefuitorilor au fost mutate. dar nici mãcar aceste pedepse dure n-au reuºit sã suprime jafurile.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 219 depuneau picturi sau modele ale alimentelor sau ale celorlalte ofrande. iar la terminarea ceremoniei de înmormîntare ultimul om care ieºea spãrgea aceastã urnã. camera mortuarã a unei persoane bogate a fost descoperitã la baza unei gropi adînci de 30 de metri sãpate în stîncã. blocat de o urnã de lut.Hr. De exemplu.). plasat lîngã primul. mici sau mari. Cea mai mare parte a mormintelor ºi a monumentelor funerare.. nu cu rol decorativ. care era apoi umplut cu nisip.

n-au fost jefuite deoarece se ºtia cã religia acestora nu le cerea sã se punã obiecte de valoare în morminte. exemplarele acumulîn- du-se constant de-a lungul mai multor secole.Hr. În 1924. în Egipt existau experþi în sãparea tunelurilor. în depozitul de antichitãþi al Muzeului Metropolitan de Artã din Teba. rata medie anualã de înmormîntãri fiind de 10 000 de pãsãri. vii. astfel încît aproape toate persoanele care mureau erau mumificate. Un mic calcul aritmetic ne dovedeºte cã pãsãrile nu puteau sã moarã de bãtrîneþe. Acest numãr uriaº ne reaminteºte cît de puternice ºi de statornice erau aceste credinþe. gazele. aproximativ o jumãtate de milion de pãsãri mumificate. pînã ºi în secolul XX.220 Ce se întîmplã cu cadavrele? puþul îngust era întîmpinat de un torent de nisip. familiilor acestora ºi nobilimii. babuinii. sãpînd un tunel. Existã mumii de ºerpi. Egiptenii venerau animalele asociate anumitor zei. pisicile. cîinii.Hr. dezvoltînd un negoþ înfloritor cu animale îmbãlsãmate sau mumificate. iar în templu trãiau pînã la 60 000 de exemplare. Cîte mumii existã? Mumificarea a fost o practicã rezervatã iniþial faraonilor. peºti. Mumificarea animalelor Egiptenii din antichitate considerau sacre anumite animale. Este interesant cã. ºoimi. Printre alte animale sacre se numãrau ºoimii. încît în secolul XIX au fost vîndute ºi trimise la Liverpool sute de tone de exemplare pentru a fi transformate în îngrãºãminte. La Saqqara. Numãrul pisicilor mumificate era atît de mare. a existat o necropolã special dedicatã animalelor care conþinea. în unele temple. hoþii au pãtruns. berbecii ºi ºerpii. Singura cale de acces era prin excavarea întregii cantitãþi de nisip din puþul principal. Într-un stadiu tîrziu al civilizaþiei egiptene. Întregul sistem de înmormîntare era atît de vulnerabil ºi de atrãgãtor pentru jefuitori din cauza credinþei egiptene cã mortul trebuie bine înzestrat. ajungînd apoi foarte rãspînditã. însoþit aproape sigur de ceremonii de sacrificare. iar înmormîntarea avea evident un caracter comun. Înmormîntarea devenea . Mormintele creºtinilor copþi. cîini ºi chiar de scarabei. De exemplu.. începînd de prin anul 600 î. din secolul III d. iar în morminte se gãsesc galerii întregi cu rãmãºiþele mumificate ale cîte unui animal: o galerie de babuini. zeul Thot era reprezentat de un ibis. crocodili. Saqqara era locul central de manifestare a cultului ibiºilor. pisici.. toate aceste animale erau mumificate. iar zeul Apis de un taur. iar aceste animale se gãseau ºi în realitate. printre altele. dar n-au gãsit nimic de valoare. o galerie de cîini etc.

ºi înfãºurate în poziþia ºezînd ºi cu capul pe genunchi. tãlpile picioarelor ºi unghiile erau îndepãrtate ºi dãruite soþului sau soþiei. Îmbãlsãmarea se fãcea de o echipã de îmbãlsãmãtori profesioniºti. În plus. mumiile erau folosite pentru producþia de vopsea bituminoasã. ar fi înmormîntate aproximativ 50 de milioane de mumii. fiind administrat ºi pe cale oralã. tratate cu balsam de Peru ºi cu alte substanþe. deºi au fost distruse sau exportate sute de mii de mumii pînã în prezent. În unele regiuni din Australia. pentru cazul în care nu se simþea bine sau era rãnit. Mumiile din alte regiuni ale lumii Mumiile nu se gãsesc în exclusivitate în Egipt. palmele. în momentul cuceririi spaniole din 1402. mai multe mii de exemplare au ajuns în muzeele din toatã lumea. S-a estimat cã. în majoritatea farmaciilor europene se vindea „extras de mumie“. De asemenea. au apãrut pe piaþã preparate false: cadavrele infractorilor executaþi erau tratate cu smoalã pentru a cãpãta aspect de mumie. Dintre cele descoperite. cele mai multe zac încã îngropate. Grotele funerare din Insulele Canare conþineau. care se folosea la tratarea rãnilor. În timpul Imperiului Incaº (1471–1534). corpul era uscat la soare timp de cîteva sãptãmîni. Locuitorii insulelor din zona Strîmtorii Torres îndepãrtau viscerele ºi creierul. Dupã îndepãrtarea intestinelor ºi a creierului. iar în secolul XVI. în Egipt. iar cei mai sãraci erau înmormîntaþi în camere mortuare subterane comune. iar apoi uns cu grãsime ºi învelit în piele de oaie. pînã în secolul XX. de cei din Strîmtoarea Torres ºi de peruvieni.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 221 mai ieftinã dacã mumia era aºezatã într-un coºciug din lut ºi nu într-unul din lemn. Unele detalii se aseamãnã atît de mult. Noua Guinee ºi America de Sud. În antichitate. mii de mumii. la un moment dat se credea cã mumiile au puteri tãmãduitoare extraordinare. una dintre metodele de mumificare folosite era afumarea. metode similare de îmbãlsãmare ºi de conservare a morþilor erau folosite ºi de locuitorii Insulelor Canare. ºi conservat astfel. Limba. corpul unui ºef de trib decedat era atîrnat într-un hamac deasupra unui foc mocnit. cadavrele regilor ºi ale celor de rang înalt erau eviscerate. încît s-a sugerat cã tehnicile s-au rãspîndit în Insulele Canare ºi în Strîmtoarea Torres din Egipt. Francisc I al Franþei cãlãtorea mereu cu o rezervã de mumie amestecatã cu pulbere de rubarbã. Aceste încãperi erau pline de stive de mumii cufundate în smoalã. uscau cadavrul în poziþie verticalã pe o ramã de lemn. În momentul în care cererea a depãºit oferta. iar apoi îl pictau. În sudul Istmului Panama. . Acestea erau descoperite atunci cînd se construiau noi drumuri ºi.

fiind descrise 19 dintre aceste mumii japoneze. iar unele dintre ele au fost apoi aºezate în altare de aur sau argint pentru a fi protejate. Metoda era practicatã de preoþi. Dintre cele 42 de mumii de acest tip descoperite în sud-vestul SUA. Aici s-au descoperit aproximativ 100 de cadavre de bãrbaþi. Cadavrul era eviscerat. dar cei mai mulþi sunt oameni obiºnuiþi ºi au un aspect straniu. de pe coasta statului Chile. de exemplu într-o grotã sau într-un adãpost sãpat în stîncã. realizat în urmã cu 200–300 de ani. femei ºi copii din catacombele capucinilor din oraºul sicilian Palermo au fost conservate prin uscare ºi tratare cu ierburi ºi oþet. clima este mai umedã. care a fost cîndva cea mai productivã din lume. mumificarea este conservarea intenþionatã a unui cadavru. iar procesul de mumificare. timp în care corpul se usca treptat ºi în cele din urmã murea. au fost descãrnate. Prin automumificare se atingea starea spiritualã sfîntã de nyujo. Un alt exemplu este cel al oraºului mexican Guanajuato. protector. aranjate de-a lungul pereþilor criptelor. în cimitirul bisericii La Valenciana se gãsesc ºiruri de cadavre mumificate. înmormîntaþi în urmã cu 500 de ani. de asemenea. în schimb. caz în care se poate observa un fenomen deosebit ce ar putea fi numit „automumificare“. Mumiile din Chinchorro. unse cu lut. cadavrele erau uneori îmbãlsãmate. În Groenlanda s-au descoperit mumiile a 6 femei ºi 2 copii. . chiar ºi fetuºi. Exemple de mumii naturale se gãsesc ºi în Alaska. atunci cînd cadavrul rãmîne într-un mediu uscat. în general bãtrîni. femei ºi copii de toate vîrstele. înainte de a fi înmormîntate. jumãtate aveau pãduchi. Acestea dateazã de circa 5 000– 6 000 de ani ºi. Mumiile pot apãrea însã ºi în mod natural. Corpurile a 8 000 de bãrbaþi. din apropiere. Unii dintre aceºtia sînt cãlugãri. unde îngheþul ajutã la deshidratare. placatã cu marmurã. Dupã deces. dar ºi mina de argint Valenciana. acoperite cu pînzã ºi legate cu frînghie. îmbrãcaþi cu cele mai bune veºminte. În Tibet au fost mumificate multe persoane considerate sfinte. umplut cu iarbã uscatã ºi uscat cît mai bine în atmosferã înainte de a fi acoperit cu piei de focã sau vidrã ºi aºezat pe o lespede într-o grotã-mormînt. Aici se gãseºte nu numai cea mai elegantã baie publicã din Mexic.222 Ce se întîmplã cu cadavrele? Mumificarea naturalã Din punct de vedere strict tehnic. constituie exemple recente. dar mumificarea se potrivea cu principiile budiste. aºa cum stau în picioare sau întinºi pe jos în ºiruri de-o parte ºi de alta a coridorului. necesita intervenþia omului. situat la 2 000 de metri altitudine. ºi consta în înfometare ºi contemplare. În Insulele Aleutine. printre care majoritatea Dalai Lama. Umiditatea ridicatã caracterizeazã ºi climatul Japoniei.

Am vãzut mai sus cã vãduva lui Sir Walter Raleigh a pãstrat capul îmbãlsãmat al soþului într-un sac de piele pînã cînd a murit ºi ea. mergea ºi mai departe. Mai întîi. afumate ºi jupuite. . pielea era îndepãrtatã de pe craniu printr-o incizie medianã a scalpului cu ajutorul unui cuþit ascuþit de bambus. ajungea de dimensiunile unui pumn strîns. În secolul XX. America de Sud ºi Oceania. Capul. nasul ºi urechile. Indonezia. Ei erau un popor de rãzboinici ºi erau meºteri în pregãtirea capetelor uscate sau „Tsantsas“. În Asiria anticã se practica frecvent tãierea capului duºmanilor învinºi. iar cele ale criminalilor sau ale duºmanilor omorîþi au fost expuse în locuri publice. craniile sau capetele celor dragi sau ale persoanelor respectate s-au pãstrat ca amintire. Apoi. Dar aceºti oameni nu erau niºte simpli sãlbatici însetaþi de sînge. cu pãrul lung (ei nu-ºi tãiau niciodatã pãrul). Þesutul suplimentar de sub piele era ars. La sfîrºit. ochii ºi deschizãtura gîtului erau cusute cu fibre de plante. De-a lungul timpului. pielea era cufundatã într-un vas cu diferite extracte de plante. ceea ce provoca o contractare imediatã. iar craniile. faþa era tratatã cu uleiuri ºi grãsimi. cu locul ocupat de acesta în cap ºi cu diferitele calitãþi ale celui decedat. aceastã metodã mai era încã practicatã de unele triburi din Africa. Capetele erau uscate. adesea pictate. astfel încît capul devenea un fel de sac în care se turna nisip uscat. Gura. printre care ºi tanin. al unei scoici sau al unei pietre de cremene. care aveau rolul de a o conserva. erau pãstrate ca trofee. Procesul implica un numãr mare de ritualuri ºi reflectau credinþele lor în legãturã cu sufletul. pãstrîndu-se cu multã grijã pleoapele. Neamul Jibaro.Îmbãlsãmarea ºi mumificarea 223 Capete uscate Capul reprezintã o parte deosebitã a cadavrului. din amonte de Amazon. buzele.

probabil cã se gãsesc ºi multe cadavre umane care aºteaptã sã fie exhumate ºi studiate. . pe Everest s-au organizat peste 233 de expediþii din momentul cuceririi vîrfului. aceasta trebuie sã fie menþinutã la nivel constant. potrivit unor estimãri. uneori formîndu-se chiar cozi în zonele de ascensiune în care este necesarã folosirea frînghiilor fixe. iar în ultimii ani s-au descoperit cîteva exemplare de-a dreptul impresionante. De exemplu. în plus. mai existã ºi cadavrele a 20 de oameni. în 1953. Pînã în prezent au ajuns în vîrf nu mai puþin de 932 de persoane. sub gheaþa arcticã zac îngheþaþi mii de mamuþi (al cãror fildeº valoreazã foarte mult). dar temperatura folositã are o mare importanþã ºi. Cadavrele îngheþate ºi uscate în condiþii naturale sînt adesea foarte bine conservate. Aºa cum. Cazurile în care cadavrele sînt îngheþate accidental ºi rãmîn astfel sînt rare ºi probabil cã survin ocazional în regiunile muntoase ºi în cele polare. Pe lîngã cele aproximativ 50 de tone de gunoaie împrãºtiate în apropierea vîrfului ºi resturile unui elicopter prãbuºit.224 Ce se întîmplã cu cadavrele? 10 Îngheþarea þi alte metode de conservare Aceasta e Ora de Plumb – Ce þi-o aminteºti de-ai scãpat cu viaþã – Precum Degeraþii ºi-amintesc de Ninsoare – Întîi – Frig – apoi Amorþealã – apoi Renunþare. Din Dupã-o mare durere urmeazã o senzaþie solemnã. Dezgheþarea urmatã de reîngheþare distruge þesuturile. iar din 1920 au murit pe drum 156 de alpiniºti. Emily Dickinson (1830–1886) Îngheþarea naturalã Îngheþarea este o metodã eficientã de conservare.

Avea cam 8–9 ani. Scanãrile tomografice ale craniului au relevat existenþa unei fracturi craniene. deoarece pe corp începuse sã se dezvolte o ciupercã. la o altitudine de 3 000 de metri. într-o procesiune ritualã. victime ale aceloraºi sacrificii numite capacocha. Dar în Alpi dispar multe cadavre ºi. în 1996. alãturi de pãrinþii lui. Acesta nu fusese îngropat. astfel. iar corpul ºi hainele erau roºii. A fost transportat la Universitatea din Innsbruck ºi. ºi de alþii. o mumie îngheþatã din Alpi a ajuns în primele pagini ale ziarelor. Odatã ajunºi aici. dar existã ºi dovezi despre cruzimea ultimelor sale clipe de viaþã. Aceasta era singura cale pentru a înfrunta ameninþãrile ºi nesiguranþa vieþii (vezi ºi capitolul 3). descoperit în preajma bãrbatului a fost estimat a avea cel puþin 4 000 de ani vechime. în 1985. Un alt bãiat a fost descoperit pe cel mai înalt vîrf muntos din America de Sud. Fusese obligat sã bea ceva ce conþinea un pigment roºu. Cadavrele îngheþate ale altor copii. pe dinþi se poate observa cã vomase. pãrul ºi unghiile intacte. nici acesta nu pãrea deosebit. ajutarea comunitãþii. deosebit de mîndri (alegerea unui copil reprezenta o onoare pentru pãrinþii acestuia). Un topor de cupru. era greu accesibilã. care relateazã o poveste mult mai veche. aflîndu-se la aproape 4 600 de metri altitudine. demonstreazã sfîrºituri mai violente. în zonele înalte ale munþilor din Chile s-au descoperit rãmãºiþele pãmînteºti ale unui bãiat îngheþat. la graniþa dintre Austria ºi Italia. Doi alpiniºti au descoperit lîngã o stîncã din munþi. cu mîner din lemn de tisã. aparent. a fost pãstrat într-o camerã frigorificã în Muzeul de Istorie Naturalã din Santiago. a fost depus într-un congelator. Se spune cã acel loc era folosit de incaºi pentru a-ºi sacrifica copiii zeilor. iar datarea cu carbon radioactiv a cadavrului l-a apreciat ca avînd 5 300 de ani. corpul îngheþat al unui bãrbat. iar condiþiile meteorologice nefavorabile îl lãsaserã la vedere. Capul lui era deteriorat prin expunerea la aer. care avea pielea. Faþa lui avea o expresie liniºtitã. copilul a fost ucis ºi îngropat. Se pare cã îºi dãduse brusc seama cã urma sã fie ucis ºi fusese cuprins de fricã. dar în acele vremuri îndepãrtate constituiau o metodã obiºnuitã pentru înduplecarea zeilor ºi. sacrificiile umane par niºte manifestãri îngrozitor de stranii ºi de crude. Copilul. Picioarele îi erau bãtãtorite ºi umflate. Zona aparþinea unui fost teritoriu incaº ºi. Omul de gheaþã: un cadavru neobiºnuit în Alpi În 1991. În prezent. ºi o fetiþã îngheþatã în circumstanþe similare.Îngheþarea ºi alte metode de conservare 225 Copii îngheþaþi În anii 1950. au mers pe jos pînã în vîrful muntelui. colorate de vomã ºi de diaree. degetele de la mîini îi degeraserã ºi se crede cã el. ceea ce demonstreazã cã a fost omorîtã printr-o loviturã puternicã aplicatã în partea lateralã a capului. ceea ce corespunde cu perioada . S-a gãsit asupra lui un sãculeþ în care se aflau dinþii de lapte ºi unghiile tãiate. În munþii din Peru s-a descoperit.

filtrate ºi analizate pentru a furniza indicii suplimentare. dar ºi în scop decorativ. În stomac s-a gãsit ultima masã alcãtuitã din carne ºi cereale mãcinate grosier. apoi a rãmas fãrã lemne. Cercetãrile continuã. care nu se dezgheaþã niciodatã complet ºi. au descoperit un coºciug. Omul avea aproximativ 45 de ani. Radiografiile au relevat articulaþii foarte uzate. în timp ce sãpau în pãmîntul îngheþat al unui platou bîntuit de un vînt nãprasnic. o centurã ºi un rucsac în care s-au descoperit fructe ºi unelte fabricate dintr-un metal extras dintr-o zonã aflatã la 300–400 km distanþã. L-au dezgheþat lent. precum ºi o calcifiere (sclerozare) a arterelor. Pe buze. oamenii de ºtiinþã desfãºurînd o minuþioasã muncã de detectivi. Acesta este considerat primul om preistoric care a murit incidental ºi a fost conservat intact. dobîndite pesemne în timpul topirii minereurilor de cupru care produc vapori de arsenic. cum temperatura scãzuse. o echipã de arheologi ruºi explora movilele funerare aflate în zonele înalte ale Munþilor Altai din sudul Siberiei. Corpul i-a fost uscat de vînt.80 metri. Terenul era acoperit de un strat de permafrost. cu mult înainte de construirea templului de la Stonehenge ºi a ridicãrii piramidelor egiptene. descoperind corpul acoperit de tatuaje al unei femei. furtuna continua. numãrul total al tatuajelor fiind de 57. dar se pare cã locul descoperirii se aflã la aproximativ 92 de metri în interiorul Italiei. iar încãlþãrile lui erau umplute cu iarbã. Acest bãrbat îndeplinea vreun ritual? Era vînãtor? Probabilitatea cea mai mare este ca el sã fi fost un cioban ce-ºi ducea turma de oi sau de capre pe munte la venirea primãverii. a adormit ºi a murit de hipotermie. Sã fi fost acestea urmele unui tratament pentru articulaþiile sale dureroase? Este cunoscut faptul cã oamenii primitivi îºi tatuau zonele dureroase ale corpului. Avea un arc de 1. tatuate. zãpada l-a apãrat probabil de animalele ºi pãsãrile de pradã. dacã aparþine austriecilor sau italienilor. Cantitãþi impresionante de zãpadã din zona în care s-a gãsit au fost topite. s-a aºezat sã facã un foc. împreunã cu hainele ºi uneltele sale de zi cu zi. s-a mumificat ºi în final a fost îngheþat sub un strat de cîþiva metri de gheaþã ºi zãpadã. era îmbrãcat în veºminte din piele cusute cu grijã. Acesta fusese bãtut în cuie de cupru ºi pãrea sã conþinã un bloc masiv de gheaþã. Tatuajele fãcute cu . O fecioarã de gheaþã La sfîrºitul anilor 1980. A existat chiar ºi o micã disputã în legãturã cu jurisdicþia acestui caz. o tolbã plinã cu sãgeþi. cu modificãri artritice. Se rãtãcise în timpul unei furtuni de zãpadã ºi. pe picior ºi pe gleznã. precum ºi pe spate s-au descoperit o serie de linii stranii.226 Ce se întîmplã cu cadavrele? tîrzie a epocii de piatrã. Se întunecase. Pãrul sãu conþinea urme de cupru ºi arsenic. Pe degetul mic de la picior s-au descoperit urme de degerãturi.

Cadavrul se aflã în prezent la Moscova. Scos din înveliºul de gheaþã. care murise în urmã cu aproximativ 2 500 de ani. În stomacul unuia dintre cai au fost descoperite larve ale acestei muºte ºi. Ea avea în momentul morþii 25 de ani. unde se desfãºoarã studii mai ample asupra lui. Ei sperã totuºi ca femeia sã fie reînmormîntatã în munþi. apoi dezgheþat ºi sã rãmînã totuºi . cadavrul a început sã se descompunã.70 metri) ºi tînãrã. iar ea purta un colier cu cãmile din lemn. În apropiere s-au descoperit cadavrele îngropate a ºase cai. iar dupã refacerea trãsãturilor feþei. þesutã din lînã de oaie ºi pãr de cãmilã. îngheþarea ar trebui sã fie rapidã. Se pare cã fecioara de gheaþã fusese o persoanã importantã. Unii localnici din zona în care a fost descoperitã sînt nemulþumiþi cã i-a fost tulburatã liniºtea ºi considerã dezgroparea cadavrului drept un act de barbarie. avînd în vedere cã larvele apar în stomacul cailor abia în a doua jumãtate a lunii iunie. s-a constatat cã acestea erau mongoloide. Craniul fusese umplut cu blanã de jder. avea trei culori ºi era legatã în jurul taliei cu un cordon împletit. Cercetãtorii au descoperit. Crioconservarea: viaþa suspendatã Celulele pot fi pãstrate cu uºurinþã la temperatura azotului lichid (–180°C). iar dezgheþarea lentã. reprezentau animale asemãnãtoare unor cerbi. posibil o povestitoare care pãstreazã amintirea istoriei ºi miturilor acelei societãþi nomade din antichitate. Existã o muscã ce îºi depune ouãle pe pielea calului. deoarece acestea înþeapã membranele vitale ºi omoarã celula. în urma unei impresionante munci de detectiv. iar acestea incubeazã în stomacul animalului. printre care uterul ºi globii oculari. aºa încît a fost transportat cu avionul la Institutul de Arheologie din Akedemgorodok. Rochia. A fost prima femeie descoperitã în acest fel ºi s-a constatat cã murise din cauze naturale. Pentru ca astfel de celule sã fie distruse cît mai puþin. iar dupã dezgheþare multe dintre ele supravieþuiesc ºi se pot diviza. Rochia era lungã cît o treime din coºciug. cã femeia murise în luna iunie. Cristalele de gheaþã intercelulare provoacã distrugeri mult mai mici. omorîþi cu toporul. Cel mai important aspect este evitarea formãrii cristalelor de gheaþã în interiorul celulelor. Cercetarea ulterioarã a demonstrat cã femeia fusese îmbãlsãmatã dupã ce i se înlãturase o mare parte din organe. acoperite cu foiþã de aur. deºi nu se cunoaºte cu exactitate anul. ce purtau harnaºamente ornate. înmormîntarea poate fi datatã cu destulã exactitate. plecînd de la structura craniului (vezi capitolul 11). Era o femeie înaltã (1. iar corpul cu turbã ºi coajã de copac. Care ar fi ºansele de supravieþuire a oamenilor dupã o perioadã de congelare profundã? Pînã în prezent nu existã nici o dovadã cã un corp omenesc poate fi criogenat în întregime. Calul le linge ºi le înghite.Îngheþarea ºi alte metode de conservare 227 ace de os ºi cu funingine ºi erau fabiloase.

cu atît mai puþin un animal sau un om întreg. de obicei cîte patru în fiecare recipient. pentru a împiedica formarea cristalelor de gheaþã. ajungînd sã realizeze aceastã performanþã prin producerea unui antigel propriu. majoritatea cercetãtorilor considerã ridicolã aceastã idee. Într-una dintre poveºtile lui Washington Irving (1819). În basmele pentru copii ºi în mitologie se regãsesc multe poveºti despre somnul prelungit. vor putea cîndva sã trateze orice boalã. Ei considerã cã.228 Ce se întîmplã cu cadavrele? în viaþã. i se aplicã o perfuzie cu conservant. În aceste poveºti. κi pun multe speranþe în savanþii din domeniul medicinei care. mulþi oameni asociazã congelatoarele cu carnea moartã. dupã care este rãcit. descoperã cã este bãtrîn. deºi se pot congela embrioni în faze incipiente. conectat la aparate de menþinere a vieþii. fiind ca ºi cum s-ar încerca retransformarea unui hamburger într-o vacã. cred ei. ar putea fi o variantã mai bunã decît azotul lichid. soþia sa era moartã ºi îngropatã. multe dintre ele mor în timpul procesului de dezgheþare. anii trec ºi. astronauþii pot supravieþui astfel cãlãtoriilor interstelare de foarte lungã duratã. ºi. dar ar fi ºi mult mai costisitor. În timpce doarme. somnul este indus de magie. dacã aceºtia se aflã în pragul morþii. Pe de altã parte. evoluþia ºtiinþei ar putea duce la decongelarea lor ºi la tratarea bolilor în fazã terminalã de care suferã. iar America îºi cîºtigase independenþa. cînd se trezeºte. pãstrîndu-ºi farmecul tineresc în timpul celor 7 ani de somn. chiar dacã unii oamenii erau „declaraþi incurabili de medicii ignoranþi din secolul XIX“. subliniind cã încercarea de a reanima un corp îngheþat nu are nici o ºansã. Rip van Winkle bea o bãuturã magicã ºi cade într-un somn adînc ce dureazã 20 de ani. care a sugerat cã. Cîteva broaºte ºi ºopîrle pot supravieþui dupã ce corpurile le-au fost parþial îngheþate. Ideea conservãrii organismului a fost propusã încã din 1861 de cãtre scriitorul francez Edmond About. Heliul lichid. organele nu pot fi congelate. Lichidul conservant conþine agenþi antigel. într-o zi. În schimb. Mai întîi se administreazã un anticoagulant. . va deveni o pedeapsã inacceptabilã pentru rasa umanã. cînd au un numãr mic de celule. Mai multe persoane bogate au optat deja pentru varianta criogeniei în defavoarea îngropãrii sau a incinerãrii. La ora actualã. iar pacientului muribund. Deºi celulele pot fi îngheþate. cu siguranþã. Corpurile îngheþate sînt pãstrate în rezervoare mari de aluminiu. cum ar fi glicerina. dar în zilele noastre. la o temperaturã de –270°C. Societatea Americanã de Criogenie îi poate îngheþa pe unii oameni în azot lichid. deoarece în povestirile ºtiinþifico-fantastice. fiind perma- nent pregãtitã sã fie trezitã de prinþul sãu. Frumoasa din Pãdurea Adormitã are mai mult noroc. Moartea. oamenii sînt familiarizaþi cu ideea criogenãrii întregului corp. „ar putea sã aºtepte liniºtiþi într-o cutie pînã cînd doctorii vor descoperi remediul bolilor de care suferã“.

fiindcã putem deja conserva celulele la infinit. motiv pentru care experimentele de clonare umanã sînt interzise. . mulþi preferînd sã primeascã un corp nou în momentul resuscitãrii! Mai multe sute de persoane în viaþã au semnat contracte de conservare cu Fundaþia de Prelungire a Vieþii Alcor din SUA. vãduva lui. Dacã savanþii vor descoperi cum poate fi creat un individ plecînd de la ADN-ul din celulele singulare (vezi capitolul referitor la clonare). dispãrînd definitiv o datã cu moartea organismului. de ce nu s-ar putea apela la aceastã metodã ºi cu mult înainte de a muri? Ar constitui acesta un caz de sinucidere? ªi care ar fi situaþia certificatului de deces? Un cadavru îngheþat beneficiazã de drepturi legale? Dacã sistemul de rãcire este oprit din cauza neachitãrii facturilor. ºeful statului Filipine. Se spune însã cã unii operatori fãrã scrupule au permis dezgheþarea unor corpuri „vechi“. atunci. Costurile sînt mai reduse (40 000 $) în cazul crioconservãrii exclusive a capului. este acest fapt echivalent cu pedeapsa capitalã pentru incapacitate de platã? Ce se întîmplã cu sufletul în timpul îngheþãrii? Cele mai importante obiecþii aduse împotriva acestei idei apar în momentul în care ne imaginãm lumea umplutã pînã la refuz de resturile dezgheþate ale generaþiilor anterioare. în final. pînã în prezent fiind criogenate astfel cam 30 de corpuri. congelatorul ar putea pãstra intactã identitatea unei persoane. Dacã metoda crioconservãrii ar fi abordatã serios. ªi animalele de companie pot fi conservate la fel. aceasta constituie cea mai mare teamã. se poate considera cã avem la îndemînã instrumentele necesare pentru a asigura nemurirea. Copiile unei persoane ar putea fi produse în laborator dupã dorinþã: copii ale unor lucrãtori docili sau ale unor arhetipuri imposibil de frumoase ºi de talentate. Ferdinand Marcos. primul în 1967. ar apãrea unele probleme interesante de ordin legal ºi religios. publicaþia The Independent a relatat existenþa unor zvonuri potrivit cãrora s-au fãcut cercetãri asupra criogenãrii ºi clonãrii în numele dictatorului irakian Saddam Hussein. Dacã oamenii pot fi criogenaþi cînd se aflã pe patul morþii. Chiar vrea cineva aºa ceva? κi doresc oamenii nemurirea (vezi capitolul 4)? Probabil cã. crioconservarea nu va mai reprezenta o problemã. Cînd guvernul a întrerupt furnizarea energiei elecrice din cauza facturilor neplãtite ale familiei sale. Deºi copiile ar fi identice din punct de vedere genetic. a cerut ca soþul sãu sã fie înmormîntat ca un erou. Indivizii creaþi cu corpuri identice vor deveni diferiþi în procesul de dezvoltare ºi maturizare. Trebuie sã ne aducem însã aminte cã nemurirea prin clonare ar aduce individului satisfacþii mult mai mici. În septembrie 1990.Îngheþarea ºi alte metode de conservare 229 acest tratament costã cel puþin 120 000 $. Cel puþin. Pentru mulþi. Imelda Marcos. identitatea ºi amintirile persoanei originale vor fi murit. a fost depus dupã moarte într-o criptã îngheþatã. iar compania este reprezentatã ºi în Marea Britanie.

din primul secol creºtin. Irlanda. dupã ce fusese dezbrãcatã ºi condusã în smîrc cu ochii acoperiþi cu un bandaj de lînã ºi o zgardã de piele de bou în jurul gîtului. În timpul vieþii îºi pierduse trei dinþi. în 1950. Inima. la numai 14 km distanþã de primul.Hr. Pãrul nu cade.Hr. mai mult sau mai puþin bine. în 1781. mãsurã ce a desãvîrºit procesul de tãbãcire ºi a permis expunerea corpului în mediu uscat ºi apoi ungerea lui regulat cu ulei de in. Acestuia îi fusese tãiat gîtul de la o ureche la alta în anul 310 î. ficatul ºi tractul digestiv erau bine conservate. Omul de Lindow a fost gãsit în comitatul englez Cheshire.5 metri sub pãmînt. descoperite în smîrcurile cu muºchi de turbã din Danemarca. dezbrãcat. Se pare cã aceasta. La gît era împletitã o cureluºã din piele. dar capãtã o culoare cãrãmizie în urma acþiunii acizilor prezenþi în sol. iar aspectul danturii sugera cã respectivul avea aproximativ 35–40 de ani. Oamenii smîrcurilor au trãit în perioada cuprinsã între anii 100 î. apoi a apãrut o relatare mai bine documentatã din County Down. Unele cadavre din smîrcuri pãreau atît de recente. Radiografiile au demonstrat cã fusese lovit în tîmpla dreaptã. Cadavrul se afla la aproximativ 2.Hr. a fost cel al unei fete în vîrstã de 14 ani. nordul Germaniei ºi Marea Britanie. În Anglia ºi în Þara Galilor s-au descoperit cel puþin 41 de oameni ai smîrcurilor. ºi 500 d. iar stomacul conþinea resturile unei supe vegetale pe care o mîncase cu 12 pînã la 24 de ore înainte de a muri. Omul de Tollund a fost descoperit de fermierii care sãpau în cãutare de turbã în mlaºtina Tollund din Danemarca. Pielea se conservã perfect. Olanda. plãmînii. avea o faþã uimitor de liniºtitã þinînd seama de felul în care murise. iar adesea se poate analiza ºi conþinutul intestinelor. în acelaºi timp. Dar cadavrele au un aspect deplorabil ºi deformat. Prima descoperire relatatã în detaliu a avut loc în Danemarca în 1773. avînd numai o pãlãrie de piele ºi o centurã prinsã în jurul taliei. dizolvã treptat oasele. în . Faþa acestuia nu era la fel de bine conservatã. Un alt cadavru din smîrcuri.Hr. Custodele muzeului local a pãstrat cadavrul timp de 18 luni în concentraþii din ce în ce mai mari de acid tanic. deoarece oasele pe care se sprijinã sînt parþial dizolvate. a fost înecatã. alþi doi erau cariaþi. conservã ºi totodatã coloreazã organismul uman ºi. încît a fost chematã poliþia localã. de pe care se puteau preleva amprente ale degetelor ºi tãlpilor. Acidul humic ºi cel tanic din turbãrii împiedicã procesul de descompunere. ºi sînt conservaþi într-o stare remarcabilã. Omul fusese strangulat în anul 210 î. în 1952. Omul de Grabaulle a fost descoperit de tãietorii de turbã din altã mlaºtinã. însã avea mîini ºi picioare frumoase. Capul era cel mai bine conservat dintre capetele provenite din antichitate.230 Ce se întîmplã cu cadavrele? Oamenii smîrcurilor Oamenii smîrcurilor înseamnã aproximativ 2 000 de cadavre conservate. Proaspãt ras ºi tuns scurt.

Adevãratul mister constã în modul de ucidere. iar corpul era conservat ºi putea fi recunoscut. a suferit un accident de vînãtoare. specialist în finanþe ºi om politic elveþian.Îngheþarea ºi alte metode de conservare 231 1984. un ºoarece sau un deget uman. era apreciatã pentru frumuseþea. Studierea cerealelor ºi a seminþelor de flori din stomacurile acestora indicã faptul cã decesele au survenit chiar înainte de venirea primãverii. soþia lui Jacques Necker. într-un mausoleu de pe proprietatea lor de pe malul lacului Geneva. deoarece mîinile lor nu prezintã urme de muncã fizicã grea. formaldehida ºi alþi conservanþi Un cadavru bine impregnat cu alcool sau formaldehidã (formol) va fi conservat. fiind îngropat alãturi de posesorul sãu. De obicei. cel mai bine conservate dupã scufundarea în aceste lichide sînt obiectele de mici dimensiuni. Astfel. a fãcut pregãtiri ca trupul sã-i fie aºezat într-o baie cu alcool. spînzuraþi sau li se tãiaserã gîturile. iar omorurile erau probabil o formã de sacrificiu ritual. de asemenea. sã comunice ºi dupã moarte cu soþul ei iubit. cadavrele nu erau înmormîntate în smîrcuri. strangulat cu o frînghie subþire. moment în care un astfel de sacrificiu ar fi putut asigura respectivei comunitãþi de þãrani bunãstare ºi fertilitate pentru anul urmãtor. A murit prin anul 300 î. femei ºi copii. fuseserã strangulaþi. el îl rugase pe cãpitanul Hardy sã nu-l „arunce peste bord“ (adicã . mai bine de 50 de ani mai tîrziu. este foarte posibil ca procesul de descompunere sã înceapã la nivelul intestinelor dacã acestea nu sînt îndepãrtate sau dacã lichidul de conservare nu este introdus direct în abdomen. dupã moartea acestuia. Ea se temea sã nu fie îngropatã de vie ºi îºi dorea. Perioada în care au murit aceºti indivizi era una a tabuurilor ºi a practicãrii magiei. primul ministru britanic din acea vreme. Bazinul de marmurã neagrã era încã pe jumãtate plin cu alcool. Ea a murit în 1794. precum un vierme. Unul dintre degetele sale a trebuit sã fie amputat ºi apoi scufundat în alcool. Alcoolul. Sperînd ca trãsãturile sã-i fie conservate pentru el. unde s-a conservat. Alcoolul Suzanne. bãrbaþi. În septembrie 1840. dupã ce a murit ºi soþul sãu. Deºi în alcool sau formaldehidã se poate conserva intact ºi un cadavru. însã aceste substanþe pãtrund în þesuturi destul de lent. deoarece mulþi dintre oamenii smîrcurilor.Hr. Cînd Lordul Nelson a fost ucis în Bãtãlia de la Trafalgar (21 octombrie 1805). iar gîtul îi fusese tãiat. inteligenþa ºi cultura sa. iar mausoleul a fost deschis pentru public 10 ani mai tîrziu. Fusese doborît cu un topor. Gladstone. Unii dintre ei par sã fi fãcut parte din nobilime. Mr.

flexibil. A adãugat cã. dar lasã un miros propriu. era înmormîntat în Catedrala St. Omul suferea ºi de tuberculozã pulmonarã. . Paul. alãturi de cîþiva prieteni“. El a fost cufundat într-o soluþie de sãruri de mercur. ce poate fi atins. aº prefera.232 Ce se întîmplã cu cadavrele? sã nu-l înmormînteze în mare). Inventatorul ºi omul de ºtiinþã american Benjamin Franklin (1706– 1790) a considerat cã ar fi o idee bunã sã inventeze o metodã de îmbãlsãmare a celor ce au murit înecaþi. Aldehida se obþine cînd alcoolul pierde hidrogen (alcool dehidrat). Acidul formic este arma folositã de furnicile (de la termenul latin pentru furnicã. Sãrurile de mercur Cadavrul marchizului de Tai. inodor. iar sicriele. sã fiu cufundat pînã atunci într-un butoi cu vin de Madera. dar se pare cã moartea s-a datorat unei colici biliare care i-a provocat un infarct. Gelul siliconic La Muzeul Tehnic din Mannheim (Germania) se pot observa cadavre conservate prin injectare cu gel siliconic dupã extragerea grãsimii subcutanate. în ceea ce-l priveºte. Se spune cã trupul i-a fost cufundat într-un butoi cu rom de la bordul vasului ºi adus în Anglia. de diferite infestãri cu viermi intestinali ºi avea o fracturã veche a antebraþului ce fusese prost tratatã. „avînd o dorinþã arzãtoare de a vedea ºi observa starea Americii de peste 100 de ani. Aproape trei luni mai tîrziu. Aceasta usucã ºi întãreºte þesuturile. Canalul biliar i-a fost blocat de un calcul biliar de mari dimensiuni. este foarte bine conservat într-o serie de sicrie. Formaldehida Formaldehida se foloseºte pentru conservarea specimenelor anatomice ºi a cadavrelor umane pentru disecþie. Constituie un conservant eficient. Formaldehida deodorizeazã. dar nu a fost descoperit decît la sfîrºitul secolului XIX. iar arterele coronare sînt ateromatoase. oricãrei morþi obiºnuite. formica) ºi urzicile înþepãtoare. închise ermetic. care a trãit acum 2 100 de ani în provincia chinezã Hunan. specific. În acest fel se obþine un cadavru uscat. fiind folositã în lichidele de îmbãlsãmare.

dupã ce era fãcut conductiv. a dorit sã-l îmbãlsãmeze. Conservarea în aur Conservarea în aur pare potrivitã numai personalitãþilor celor mai importante. dr. chirurg într-un spital parizian. Prietenul lui. Oasele au fost prinse cu sîrme ºi acoperite cu pernuþe pe sub haine. Forma exterioarã a cadavrului. În schimb. Consiliul local al oraºului Plymouth a refuzat propunerea de teama comentariilor în cazul aprobãrii unei proceduri atît de neconvenþionale. sã-l acopere cu vopsea acrilicã ºi sã-l expunã în biblioteca sa ca pe un fel de press-papier lãcuit. scheletul trebuia reasamblat într-o poziþie ºezînd. era cufundat într-o baie electroliticã de sulfat de cupru ºi acoperit cu un strat de un milimetru de cupru metalic. un cãlugãr budist chinez. Din pãcate. capul nu s-a conservat bine.Îngheþarea ºi alte metode de conservare 233 Metode excentrice de conservare Autoimaginea lui Jeremy Bentham Filozoful englez Jeremy Bentham a murit în 1832. Jeremy Bentham dorea ca acest gen de conservare sã se aplice ºi în cazul altor personalitãþi. a fost aºezat . ºi a murit în 1984. poate fi admirat ºi astãzi la University College din Londra. Autoportretul sãu. Edward McKenzie a fost un vagabond care a trãit într-un butoi pe un morman de gunoi. aceastã carcasã ar fi fost plinã de lichidele provenite în urma descompunerii. Placarea electroliticã a morþilor În 1891. cu aspectul sãu metalic lucios. Un vagabond excentric Unele lucruri nu mai pot fi aranjate atît de simplu în zilele noastre. îmbrãcat ºi amplasat într-o vitrinã pentru a se obþine o „un autoportret“. potrivit relatãrilor publicaþiei The Times. un pictor. adicã propria sa imagine. Pentru a da altora un exemplu curajos într-o vreme în care singura sursã legalã de cadavre pentru disecþie era constituitã de criminalii spînzuraþi (vezi capitolul 11). în vîrstã de 72 de ani. Însã. Apoi. Corpul. a inventat o metodã de placare electroliticã a morþilor. astfel încît s-a fãcut un model surogat din cearã. în timp ce capul adevãrat i-a fost aºezat în interiorul cutiei toracice. Cea mai mare parte a instrucþiunilor sale s-a respectat. Capul trebuia separat. Corpul lui Chih Hang. care are un aspect foarte natural. Varlot. era pãstratã pentru posteritate. ºi-a donat cadavrul pentru o disecþie publicã. uscat ºi conservat – el se plimbase timp de douãzeci de ani cu o pereche potrivitã de ochi de sticlã în buzunar.

dintre moºtenirea geneticã ºi mediu. De asemenea. din mii de felii extrem de subþiri. Cadavrele au fost reconstruite. Una dintre recompensele acestei realizãri extraordinare. Conservarea ADN-ului Fiecare fiinþã umanã are un set unic de gene (ADN) care. în cadrul Proiectului Omului Vizibil. Tãierea corpului uman în felii O conservare într-adevãr permanentã a structurii corpului uman poate fi obþinutã la ora actualã prin imagerie computerizatã.234 Ce se întîmplã cu cadavrele? dupã moartea lui într-o urnã. se aflã în acest moment într-o fazã finalã. Conservarea ADN-ului echivaleazã în mare parte cu însãºi conservarea individului. Cinci ani mai tîrziu. determinã forma ºi structura exactã a individului (alãturi de multe alte caracteristici fiziologice). Biblioteca Naþionalã de Medicinã din Washington DC a creat. Prin urmare. r. cu ajutorul computerului. manifestîndu-se pe mãsura dezvoltãrii embrionului în uter. detaliile anatomice exacte s-au înregistrat pentru posteritate. nu ºi persoana conºtientã. procedeu descris în capitolul 11. seamãnã într-o oarecare mãsurã cu stabilirea celui mai important numãr dintre 2 ºi 4 pentru obþinerea produsului 8. pînã în anul 2004* vor fi fost localizate ºi definite aproape toate cele 90 000 de gene ce alcãtuiesc fiinþa umanã. o imagine permanentã a bãrbatului ºi femeii medii. iar însuºi ADN-ul sintetizat ulterior în orice moment. Deºi dureazã mult ºi este extrem de costisitor. Mediul în care se dezvoltã (uterul ºi viaþa timpurie) face parte din ecuaþie. Astfel. dezvoltat de SUA. crioconservarea culturii de celule a unei persoane poate fi consideratã drept o formã de conservare a corpului. în care este descris în totalitate ADN-ul uman. iar stabilirea factorului care conteazã cel mai mult pentru definirea individului. numai genele vor fi nemuritoare.). corpul i-a fost acoperit cu aur ºi poate fi observat ºi în prezent într-o pagodã din oraºul taiwanez Taipei. urna a fost deschisã. . ar putea fi cartografiat pe un computer întregul ADN al unei persoane. care ar dispãrea o datã cu moartea corpului original. în afarã * În 2001 a fost publicatã harta genomului uman (n. Proiectul Genomului Uman. Deºi cadavrele originale au fost distruse. sub forma secvenþelor de bazã. dupã cum am menþionat mai sus. poate un milion de ani mai tîrziu? Dificultãþile cu acest tip de viaþã veºnicã ar fi probabil de naturã pur tehnicã. iar cînd cadavrul a fost descoperit intact s-a crezut cã sfinþenia cãlugãrului fusese confirmatã dincolo de orice îndoialã. Pentru a face un pas mare înainte în acelaºi plan ideatic.

legal ºi social al acestor progrese ale geneticii umane. Prin urmare. monstrul ar putea fi recreat mai tîrziu. precum energia nuclearã. Virusul variolei este un exemplu al unei astfel de abordãri faþã de un organism individual. iar în 1991. Proiectul Genomului Uman a dedicat aproximativ 3 procente din bugetul sãu anual studierii implicaþiilor de ordin etic. trebuie aºezat corect în uter. Cea mai bunã cale de îndepãrtare a temerilor legate de clonare este înþelegerea acestui fenomen. în sfîrºit. dacã se urmãreºte crearea noului individ prin supravegherea dezvoltãrii embrionului. Deºi centralele atomo-electrice au avut multe probleme. acesta este probabil cel mai mare program de cercetare filozoficã iniþiat vreodatã. Numai cã ºirul ADN-ului virusului este cunoscut. oamenii vor înþelege ºi vor încerca sã rectifice multe afecþiuni. astfel încît. Existã multe argumente incontestabile pentru a distruge aceste ultime douã probe supravieþuitoare ale unei specii microbiene care ar putea încã sã provoace o boalã umanã îngrozitoare. ºi acesta va crea probleme. Un alt cuvînt cu aceeaºi rezonanþã este „nuclear“. Acest lucru nu ar fi foarte dificil de realizat în laborator cu metodele biologiei moleculare. iar clonarea unui fragment de ADN înseamnã producerea unor copii identice ale acestuia. Aduce în minte imaginea cercetãtorului nebun ºi a despotului malefic. deoarece ADN-ul trebuie sã se afle într-un loc adecvat (în nucleul unui ovul fertilizat). cu excepþia a douã congelatoare din SUA ºi din Rusia. se vor putea practica tarife ridicate sau pot fi refuzaþi chiar cei ce posedã gene care pot provoca boli mortale. În 1997 a fost clonatã o oaie botezatã Dolly. Asemenea multor altor progrese din domeniul ºtiinþific. dacã ADN-ul oamenilor va putea fi accesat de companiile de asigurãri. Iar embrionul. O clonã este un grup de celule sau organisme cu gene identice. De exemplu. în final ele sînt concepute pentru a servi drept principala sursã de energie mondialã. Avînd în vedere sumele alocate. aceasta atrãgînd atenþia întregului mapamond. Clonarea Clonarea este unul dintre acele cuvinte care atrag atenþia oamenilor. S-a ajuns. în cazul mamiferelor. Problema cuvîntului e cã oamenii încã îl mai asociazã cu temutele arme nucleare ºi îºi transferã temerile ºi asupra altor concepte. În momentul de faþã nu se poate realiza tot procesul în laborator. geneticienii din SUA au primit acordul pentru clonarea unor gene individuale din rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Abraham Lincoln. teoretic. Dar clonarea unui întreg organism nu este chiar atît de simplã. Clonarea s-a realizat prin prelevarea de ADN din nucleul unor celule somatice nespecializate (fibroblaste) ale unei oi adulte . la un acord în privinþa datei distrugerii.Îngheþarea ºi alte metode de conservare 235 de darul unic fãcut biologiei umane. va fi localizarea genelor nocive. Acesta nu mai existã acum nicãieri în lume.

În 1997. ºi Parlamentul Euro- pean intenþioneazã sã o interzicã. o micã parte din ADN-ul celulei este pãstratã în afara nucleului. Dolly nu era chiar 100% aidoma cu oaia X. Vaticanul a cerut o interzicere pe plan mondial. Aceºtia au produs un embrion de maimuþã prin intermediul fertilizãrii in vitro. Ce se întîmplã cu sufletul? Se aflã el în ovulul fertilizat sau poate fi gãzduit numai atunci cînd fetusul începe sã capete un aspect uman. fiind aºadar o copie geneticã exactã (o clonã): identicã în aceeaºi mãsurã ca un geamãn identic. în mitocondriile celulei. dupã ºase sau ºapte sãptãmîni de gestaþie. împreunã cu Comisia Consultativã Naþionalã de Bioeticã. formidabile. furnizînd informaþii noi referitoare la interacþiunea dintre nucleul celulei cu citoplasma. cercetãtorii americani au clonat doi macaci. Acest miel (Dolly) deþinea doar genele (ADN-ul) oii X.236 Ce se întîmplã cu cadavrele? X ºi transferarea acestuia în celule nefertilizate (ovocite) cãrora li se îndepãrtase nucleul. Procedeul va avea cu siguranþã unele aplicaþii deosebit de folositoare. numitã homunculus. Jocul cu genele umane trebuie controlat într-un fel. evident. dintre care unul s-a nãscut. acestea au fost separate ºi transferate în uterul unei . De asemenea. printre care ºi unii savanþi. ºi va duce la progresul cercetãrii medicale. Clinton spunea cã. Problemele de ordin religios sînt. Bill Clinton. Dacã s-ar începe clonarea oamenilor? Încotro ne îndreaptã oamenii de ºtiinþã? Vor reuºi vreodatã sã reproducã oameni care au murit? Cu siguranþã. a recomandat ca aceastã clonare a fiinþelor umane sã fie consideratã o infracþiune în SUA. Ovulele. au fost introduse apoi în uterul unei alte oi. Preºedintele Statelor Unite. iar cînd embrionul ajunsese într-o fazã de dezvoltare în care avea 8 celule.. considerã cã procedeul clonãrii. Incredibila ºtire a clonãrii sale a ridicat multe semne de întrebare. conþinînd ADN-ul oii X. Ceasul nu poate fi însã dat înapoi. ºi deoarece acest segment nu a fost transferat. [clonarea] reprezintã o posibilã ameninþare la adresa legãturilor sacre ce leagã familia ºi care se aflã la baza idealurilor ºi societãþii noastre“. Prima reacþie a politicienilor a constat în interzicerea clonãrii umane. de exemplu conservarea speciilor de animale rare sau pe cale de dispariþie. renumitul biolog Anton van Leeuwenhoek (1632– 1723) a afirmat cã spermatozoidul uman conþine o copie la scarã redusã a fiinþei umane. aºa cum sugereazã Toma d’Aquino? Spermatozoidul sau ovulul au suflet? Cu secole în urmã. deºi „nu este nimic imoral sau greºit în legãturã cu aceste noi tehnici. De fapt. formatã din 18 experþi. Majoritatea oamenilor. unde s-au dezvoltat ºi s-au transformat în embrioni. ar trebui reglementat. clonarea este inadmisibilã din punct de vedere moral.. dacã sînt folosite în alte scopuri. subliniind cã plãsmuirea vieþii umane în afara cãsãtoriei se opune principiului divin. utilizînd o metodã diferitã. la fel ca ºi alte minuni biologice din zilele noastre. plecînd de la raþiuni de ordin teologic.

efectivã) a mii de femei. Se poate argumenta cã nu este nimic neobiºnuit în legãturã cu posibilitatea ca unii sã aibã mii de copii. ºi persoane identice. ºi clonarea umanã. deoarece mediul are de fiecare datã o contribuþie substanþialã. acestea sînt replici copiate la indigo. genul înfãþiºat în nuvelele ºtiinþifico-fantastice sub forma unor armate extraordinare aflate sub comanda unui Big Brother. probabil. Însã atitudinea faþã de clone este influenþatã de faptul cã acestea sînt identice. teoretic. Douã dintre cele opt celule s-au dezvoltat ºi au dus la naºterea de pui vii. va avea loc. Totuºi. Se preconizeazã clonarea de vaci ºi. Aceasta este o formã de clonare la scarã micã. . în curînd.Îngheþarea ºi alte metode de conservare 237 femele de cimpanzeu. Incredibila producþie de spermatozoizi a testiculelor dovedeºte cã se pot face copii prin inseminarea artificialã (sau. Se spune cã unii dintre ºefii de trib timpurii din Africa aveau în armatã regimente întregi formate din propriii copii. Genele identice nu implicã. desigur.

238 Enciclopedia moþii .

Enciclopedia morþii 239 Partea a III-a Utilizarea þi abuzarea cadavrelor .

240 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor .

Cine este proprietarul unui cadavru? Ce spune legea? Se pare cã. în schimb. potrivit legii britanice. precum ºi urmãtoarele douã. ele pot fi abuzate. nimeni. În SUA ºi în Canada. Astfel. însã. Cu alte cuvinte. un fiu a scos osemintele mamei sale din mormînt însã. Se spune cã aceastã lege englezã a fost abrogatã pornind de la cazul lui Mr. Însã o parte din creier fusese deja extras (la cererea medicului legist) ºi pus în formol pentru un studiu histologic. ci ºi dupã descompunere. trateazã sistematic diferitele moduri în care cadavrele umane pot fi folosite sau abuzate. dacã acesta ar fi fost supus unui proces de .Cadavrul în laborator: disecþia 241 11 Cadavrul în laborator: disecþia Cadavrele sînt folositoare nu doar în stare iniþialã. în care un om a murit din cauza unei tumori cerebrale. Într-un caz audiat în 1996. fapt greºit interpretat în sensul cã însuºi cadavrul nu putea constitui proprietatea cuiva. De asemenea. nimeni nu putea fi arestat pentru furtul unui cadavru. cînd sînt îngropate ºi reduse la stadiul unei grãmezi de oase. fiul sãu a cerut creierul cadavrului tatãlui sãu pentru a-l folosi ca probã într-un litigiu împotriva autoritãþii locale în domeniul asistenþei medicale pentru tratament neglijent. ceea ce a adus o serie de dificultãþi în urmãrirea penalã a „hoþilor de cadavre“. Tribunalul a hotãrît cã fiul celui decedat nu avea drept de proprietate asupra cadavrului. familia are unele drepturi de posesie asupra cadavrului. Acest capitol. în 1856. maltratate. avînd în vedere cã acel cadavru nu era proprietatea cuiva. Haynes (1614). nu a putut fi acuzat decît de violarea proprietãþii cimitirului. fapt descris pe parcursul acestui capitol. În timpul procesului s-a afirmat cã acel cadavru nu putea fi considerat proprietarul giulgiului. acuzat de furtul giulgiului (pînzei de înhumare) unui cadavru. restul creierului fusese aruncat dupã o perioadã de pãstrare.

Biserica a cerut o autopsie pentru a se stabili dacã „monstrul“ era format într-adevãr din douã fiinþe umane ºi nu dintr-una singurã. din nevoia de utilizare a unor definiþii. Însã tot nu este foarte clar cui aparþine un schelet uman pregãtit cu grijã. Într-unul din cazuri. atunci ar fi devenit obiectul unei forme de proprietate. în acea perioadã. Legea. era mai bine ca aceºtia sã nu fie lãsaþi în libertate. face adesea distincþii macabre. Acesta a examinat cadavrul unei fetiþe de 7 ani ºi a descris în detaliu modificãrile rinichilor . Simpla pãstrare a acestuia în formol nu era suficientã. Ea se realizeazã pentru ca medicul legist sã fie sigur cã moartea nu s-a datorat unor cauze externe. fundamentate ºtiinþific. era un afront la adresa defunctului ºi o ameninþare pentru liniºtea sufletului sãu. Oricum. aºadar. Una memorabilã a fost consemnatã de Theophilus Bonetus (1620–1689). iar uneori autopsia s-a dovedit folositoare ºi din punct de vedere strict religios. Autopsia a confirmat existenþa a douã seturi de organe. dar se presupune cã procesul de mumificare ar fi fost suficient. nimãnui nu-i trecea prin cap sã secþioneze un cadavru ºi sã-l examineze. Aceastã lege a fost confirmatã de Papa Clement al VII-lea (1523–1534). iar preotul din localitate a fãcut douã botezuri. drept urmare ºi a douã suflete. O mare parte dintre cunoºtinþele actuale referitoare la bolile organismului uman provine din examinarea cadavrelor. Însã Papa Sixtus al IV-lea (1471– 1484) a dat o lege prin care studenþilor la medicinã de la universitãþile din Bologna ºi Padova li se permitea sã studieze pe cadavre autopsiate.242 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor conservare. pentru majoritatea bolilor umane. Autopsiile de-a lungul istoriei În urmã cu aproximativ 1000 de ani. autopsiile erau rare. Moartea fiind probabil cauzatã de „viermi“ sau de alþi agenþi nocivi. Se pare cã un cadavru. nu constituie obiectul unei proprietãþi ºi. o femeie nãscuse douã gemene siameze unite de la abdomen pînã la nivelul gîtului. patologii au putut sã ne ofere explicaþii raþionale. iar în trecut era fãcutã pentru instruirea medicilor care învãþau astfel despre procesele de evoluþie a bolilor. precum ºi patologia organelor ce se aflã la baza fazei finale a bolii. Cu toate acestea. nu poate fi furat! Autopsia Pe pereþii unor morgi se aflã scris urmãtorul mesaj (în limba latinã): „Acesta este locul unde moartea se bucurã sã vinã în ajutorul vieþii!“ Autopsia este metoda clasicã de descoperire a cauzei exacte a morþii. În ultimii 150 de ani. cu alte cuvinte dacã avea douã suflete sau doar unul. spre deosebire de o probã de urinã sau o ºuviþã de pãr.

detecteazã afecþiunile organelor ºi stabileºte cauza probabilã a morþii. acesta a simþit o iritaþie în abdomen. Autopsia modernã În laboratorul de autopsii. cu carne de oaie – momiþe de viþel uºor prãjite – copanul ºi pieptul unei raþe mici – douã ciocîrlii – compot de mere cu pîine – pere. fondatorul disciplinei anatomo-patologiei. ca ºi cum „ceva s-ar fi rupt sau s-ar fi dislocat“. Zona abdominalã a început sã-l doarã foarte tare. boala nu era nici mãcar recunoscutã. Însã situaþia s-a înrãutãþit ºi. O autopsie mult mai spectaculoasã a fost fãcutã de dr. omul mîncase: – supã de viþel cu ierburi aromate – varzã albã. Ele au ajuns în stadiul lor actual datoritã celebrului Rudolf Virchow (1821–1902). în final. Pentru a face o autopsie este necesar acordul familiei persoanei decedate. mare gurmand. în plus producîndu-se o rupturã în esofag. þesuturile ciudate sau anormale sînt pregãtite pentru examinarea histologicã.Cadavrul în laborator: disecþia 243 care survin în urma unui atac de nefritã acutã. Acesta a fost primul caz de rupturã de esofag citat. patologul examineazã probele la microscop. Rudele sînt îndurerate ºi adesea îºi dau acordul foarte greu. însã la deschiderea cavitãþii toracice s-au descoperit 10 litri de lichid. Autopsia lui Boerhaave nu a gãsit nimic anormal în abdomenul celui decedat. fiartã. cu atît mai puþin înþeleasã. Boerhaave (1668–1738). Cadavrul îi aparþinea unui nobil. struguri ºi bomboane – bere ºi vin de Moselle Nu mult dupã masã. fiecare dintre organele principale este scos ºi examinat cu ochiul liber înainte ºi dupã secþionarea sa pentru a se descoperi orice anomalii interne. omul a decedat. sã fie preocupatã . Este posibil ca familia sã nu realizeze întotdeauna necesitatea acestei proceduri. Apoi. tãierea unor secþiuni foarte subþiri (submilimetrice). colorarea acestora cu pigmenþi ºi montarea lor pe mici bucãþi de sticlã (lamele de microscop). prin examinarea sistematicã a organelor ºi a þesuturilor ºi prin folosirea microscopului. La ultima masã. Aceasta se face prin încorporarea lor în cearã. În acele vremuri. Apoi. a predat patologia la Universitatea din Viena ºi a afirmat cã ar fi fãcut 30 000 de autopsii. de naþionalitate cehã. iar în prezent acest lucru nu este întotdeauna simplu. Autopsiile au rãmas o metodã neobiºnuitã pînã în secolul XIX. aºa cã a luat medicamente cu bãuturã ºi vomitive. Baronul Karl von Rokitansky (1804–1878).

misterul în privinþa stãrii organelor ºi a þesuturilor celui mort este mult redus. rinichi sau creier? O multitudine de procese de crimã au depins de dovezile furnizate de medicul patolog. tehnicile de imagerie (radiografii. se pune întrebarea: este vorba despre un înec obiºnuit. iar 678 dintre ele au acceptat sã participe la acest studiu. autopsiile au în continuare un rol vital în instruirea studenþilor în medicinã ºi a patologilor. în ultimii 30 de ani. Acest subiect este tratat pe larg în capitolul 14. Surorile de la Notre Dame trãiesc în mãnãstiri din diferite zone ale Statelor Unite. Mai mult. Deºi autopsia reprezintã instanþa finalã. Ele au studii superioare ºi o vîrstã înaintatã. De asemenea. de asemenea. Pînã în prezent. arsenul ºi taliul . „ultima consultaþie medicalã“. de-a lungul secolului XX s-a înregistrat o scãdere constantã a numãrului de autopsii. medicul nu mai manifestã prea mult interes. De exemplu. în urma unui atac de cord. Ca exemplu al învãþãrii detaliilor unei anume boli. în plus nu beau ºi nici nu fumeazã. Acestea constituie un grup bun de studiu. precum ºi în studierea anumitor boli. Autopsiile reprezintã. despre un înec survenit din cauza intoxicãrii cu diverse substanþe sau din cauza unei boli. În cazul descoperirii unui individ mort în apã. precum ºi alte metode noninvazive de diag- nostic au devenit atît de sofisticate încît. din studierea a 102 creiere s-a evidenþiat cã blocajele micilor vase de sînge aflate în zone strategice ale creierului pot determina instalarea acestei forme de demenþã. metalele grele precum antimoniul. deoarece posibilele efecte ale influenþei mediului asupra bolii sînt minime. o parte esenþialã a muncii unui medic legist.244 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor de teama unei posibile desfigurãri a cadavrului sau sã ridice obiecþii de naturã religioasã. în general. ulterior decesului. Drept urmare. Nu toate studiile referitoare la persoane decedate depind de o autopsie completã. în SUA se desfãºoarã un studiu important asupra bolii Alzheimer (demenþã senilã) prin intermediul cercetãrii creierelor unor cãlugãriþe. sau l-a omorît cineva lovindu-l în cap? Se regãsesc substanþe toxice în ficat. Beneficiile medicinei de pe urma studierii cadavrului În ciuda celor expuse mai sus. tomografii etc. iar medicina învaþã din aceste greºeli. care constã în a accepta sã se supunã unei serii de teste psihice ºi donarea creierelor. în cel puþin un caz din zece autopsia dovedeºte cã diagnosticul pus înaintea survenirii decesului a fost incorect. Toate aceste mãicuþe trãiesc în condiþii similare ºi au aceeaºi alimentaþie. În acest scop este necesarã continuarea efectuãrii unui numãr minim de autopsii. ori respectivul a fost ucis ºi apoi aruncat în apã? Rana de la cap este rezultatul lovirii în cãdere. cu excepþia cazurilor în care diagnosticul nu este clar sau afecþiunea celui decedat este rarã.). în scopul examinãrii patologice.

Metodele de prezicere. Metoda a atins punctul culminant în secolul XVII ºi se bucurã ºi în prezent de o mare popularitate. în special a zborului acestora. Înaintea oricãrei bãtãlii sau a luãrii unei decizii politice importante trebuiau consultaþi experþii ºi descifrate semnele. termenul se referea la informaþii despre viitor. aflate dincolo de limitele raþiunii sau ale ºtiinþei. de exemplu. era de bun augur? Termeni precum „inaugurare“ derivã din aceastã origine. Procesul era controlat de Colegiul Roman al Augurilor. oferea o multitudine de informaþii. probabil mai simplu de realizat decît haruspicarea. care interpretau ºi orice alte semne sugestive. Era o zi sau perioadã bunã. se numeau auguria (în latinã avis = pasãre) sau auspicia (din latinã avis = pasãre + specere = a observa). considerate sacre. folosite de multe popoare primitive ºi de multe altele nu tocmai primitive. ºi implica adesea examinarea cadavrelor unor persoane recent decedate. de exemplu. includeau examinarea conþinutului stomacal. Folosirea cadavrului pentru preziceri Prezicerea (divinaþia) presupune aflarea unor amãnunte despre viitor prin metode supranaturale. În Roma anticã. strict logice ale ºtiinþei moderne. Termenul este folosit în prezent pentru a descrie. un grup format din aproximativ 12 persoane influente. cît în a afla dacã zeii încuviinþeazã o anumitã decizie. se afla sub auspicii favorabile. dezvãluite de cãtre zei. iar mãruntaiele sale examinate cu multã atenþie de cãtre experþi. Viitorul. parþial ca reacþie la doctrinele rigide. . Forma ficatului sau a scapulei (omoplatului). în cenuºa victimei incinerate s-a descoperit taliu.Cadavrul în laborator: disecþia 245 pot fi detectate în pãr sau în unghii la numai cîteva ore dupã ingerare. În antichitate. folosit în otrava pentru ºobolani. de obicei al animalelor sacrificate. un divinator de apã – o persoanã ce detecteazã apa aflatã în subteran prin intermediul unui bãþ pe care-l þine în mînã. dar nu la fel de sigure. precum fulgerul ºi tunetul sau zborul ºi cîntecul anumitor pãsãri. În procesul uciderii lui Graham Young din 1971. Chiar ºi cenuºa poate constitui o sursã de dovezi. aceastã practicã avea o importanþã deosebitã. Printre alte metode de prezicere. potrivit mãruntaielor ºi pãsãrilor Termenul de „haruspicare“ provine din cuvintele hira = mãruntaie (în sanscritã) ºi spic = a privi (în latinã). sau felul în care ciugulesc gãinile. care dãdeau verdicte ºi predicþii în funcþie de ceea ce descopereau. Un animal era sacrificat. se numãrã: Astrologia. Funcþia lor nu consta atît în predicþia viitorului. Sentinþele bazate pe dovezi obþinute în urma studierii comporta- mentului pãsãrilor.

Cauza cea mai probabilã a acestei diferenþe nu este alimentaþia. oamenii au consultat timp de cîteva milenii I Ching-ul. ce apãrea din cauza tensiunilor mecanice la care sînt supuse articulaþiile ca urmare a unui stil de viaþã ce implica mult efort fizic. Bibliomanþia (din termenul grecesc mantis = profet). Una dintre cele mai frecvente afecþiuni descoperite la examinarea oaselor din vechime este osteoartrita. la o vîrstã mai timpurie decît acum 150-200 de ani. ci faptul cã viaþa femeilor secolului XIX presupunea mai multã activitate fizicã.Hr. Aceastã metodã constã în deschiderea unei cãrþi în orice loc. datînd din epoca de fier (1100–900 î. degradarea din perioada ulterioarã menopauzei are un efect mai important în cazul femeilor moderne. precum mersul pe jos. Explicaþia o constituie . Chiromanþia se realizeazã prin analizarea liniilor ºi încreþiturilor din palma mîinii (în limba greacã. prezentau cazuri de artritã la genunchi. Londra. prezentau o osteoartritã avansatã la nivelul genunchilor. Oasele femeilor decedate la o vîrstã fragedã nu sînt la fel de rezistente ca acelea ale femeilor din secolul XIX. Studiul istoriei ºi evoluþiei umane Cripta de la Christchurch din Spitalfields. Aceastã carte interpreteazã hexagrama ce se obþine prin intersectarea lujerelor de coada-ºoricelului. selectarea unuia sau a douã rînduri la întîmplare ºi interpretarea lor sub forma unor preziceri pentru viitor. În China. Cartea Schimbãrilor. Cristalomanþia presupune studierea unui glob de cristal. în prezent. pentru determinarea densitãþii osoase. ªtefan din Ierusalim a arãtat cã aproape toate acestea. înainte de a lua o decizie importantã.). S-au examinat scheletele a peste 100 de oameni care au murit între anii 1729 ºi 1852. a formelor flãcãrilor ºi a lemnului ce arde.246 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Interpretarea viselor a fost metoda favoritã de prezicere a viitorului din timpuri imemoriale. 60 de schelete dintr-un mormînt din Iordania. al mîinilor ºi al picioarelor. De exemplu. a fost deschisã recent ca parte a unui studiu de restaurare. drept urmare. ceea ce are drept efect întãrirea oaselor. vechi de aproximativ 1 500 de ani. Un studiu din 1996 pe scheletele de cãlugãri descoperite în cripta Mãnãstirii Sf. Colurile femurale ale scheletelor de femei de diferite vîrste au fost comparate cu cele ale femeilor moderne ºi s-a descoperit cã subþierea oaselor începe. cheir = mînã). Piromanþia este o metodã de divinaþie reprezentatã de observarea aspectului focului.

Era umanoid. aºadar. în ultimii 50 000 de ani volumul creierului speciei umane s-a micºorat. Ce ar însemna asta? Erau ei mai deºtepþi decît noi? S-a realizat un studiu în privinþa dimensiunilor corpului oamenilor primitivi pe 163 de seturi de oase vechi de la 2 milioane ºi pînã la 10 000 de ani. de exemplu. Studiile recente ale oaselor fosilizate aparþinînd unui numãr de 24 de indivizi. cãlugãrii din zilele noastre se roagã în picioare. cercetãtorii au luat în calcul grosimea capului femural. Mii de cranii.Cadavrul în laborator: disecþia 247 probabil obiceiul zilnic al cãlugãrilor de a îngenunchea perioade lungi de timp – este. de exemplu. „pentru a elibera spiritele malefice“. cu arcadele sprîncenelor bombate. însã era mai musculos ºi mai solid. prin zgîriere. Probabil cã era o operaþie foarte dureroasã ºi sîngeroasã. deoarece au marginile cicatrizate. gãsite într-o camerã din adîncurile unei peºteri din Sierra de . Un craniu din Cuzco. capacitatea cerebralã raportatã la dimensiunile corporale era cu 10 procente mai micã decît a noastrã. iar relaþia dintre Omul de Neanderthal (Homo neanderthalis) ºi Homo sapiens. Probabil cã scãderea în volum (atît a corpului. Au cele douã specii descendenþe diferite? Omul de Neanderthal semãna cu noi. fruntea îngustã ºi maxilarul proeminent. ºi adaptarea la viaþa bazatã pe agriculturã. cît ºi a creierului) s-a declanºat în momentul abandonãrii stilului de viaþã bazat pe vînãtoare ºi cules. iar aceste operaþii erau fãcute probabil pentru a-i vindeca. S-au mai tras una sau douã concluzii interesante. Drept urmare. avea unelte ºi folosea focul. în general. Strãmoºii oamenilor moderni au lãsat în urmã un numãr mic de fosile. a fost incertã. mai puþin periculos. are 7 gãuri de trepanaþie. fie. deºi creierul nostru a crescut în volum acum 600 000 de ani. Se pare cã. prezintã gãuri circulare. De ce se practica? În toate societãþile au existat „nebuni“ (persoane ce sufereau de afecþiuni pe care le cunoaºtem. adesea fatalã din cauza infecþiilor sau a hemoragiilor abundente. un fel de boalã profesionalã. încã din cele mai timpurii momente ale istoriei omenirii. E curios cã Omul de Neanderthal avea un creier mai mare decît al nostru. Ele au fost fãcute fie cu un instrument asemãnãtor unui burghiu. Concluzia: oamenii de Neanderthal erau cu 30 de procente mai mari decît noi. Sîntem descendenþii Omului de Neanderthal? Oasele ºi danturile fosile reprezintã surse clasice de informaþie în legãturã cu procesul de evoluþie. aºa cum s-a procedat în cele mai multe cazuri. În loc sã se calculeze aceste dimensiuni în funcþie de mãrimea dinþilor sau a arcadelor oculare. Se ºtie cã aceste gãuri proveneau din timpul vieþii. sub numele de epilepsie sau schizofrenie). însã a fost el într-adevãr strãmoºul noºtru? Acesta a dispãrut acum aproximativ 4 000 de ani. Peru.

factori care l-ar fi distrus. deoarece adevãraþii oameni de Neanderthal au apãrut abia acum 120000 de ani. este omul de Neanderthal precursorul omului european modern. în 1994. oasele neanderthaliene fuseserã lãcuite pentru a le conserva (obiceiul nu mai este practicat în zilele noastre). ºi fuseserã aduse de atunci într-un muzeu din München. Linia sa evolutivã s-a separat de cea a omului modern acum aproximativ 550 000–700 000 de ani. ADN-ul oaselor a fost analizat în laborator. au generat ºi alte informaþii semnificative. mumiile egiptene erau adesea desfãºate în faþa unui public. deoarece în mod normal nu este de aºteptat ca ADN-ul sã reziste timp de 100 000 de ani.. aºa încît ADN-ul a fost protejat de oxigen ºi apã. La începutul anilor 1900 au fost recuperate ºi disecate cel puþin 6 000 de mumii în timpul lucrãrilor de la Barajul Aswan din Egipt. Aceºti indivizi au trãit în urmã cu aproximativ 300000 de ani ºi prezintã multe caracteristici ale omului de Neanderthal. S-au analizat multe astfel de specimene. În Anglia secolului XIX. Heyerdahl a descoperit pe insulã oseminte datînd din anul 1100 d. O datare destul de precisã a mumiilor se poate obþine prin metoda carbonului radioactiv. oamenii de ºtiinþã au reuºit sã obþinã ADN neandertalian din oase. folosindu-se carbon obþinut din colagenul din piele sau din . deºi adesea nu foarte în detaliu sau prea atent. Analiza a folosit tehnologii de ultimã orã. Aceastã analizã a avut un caracter neobiºnuit. operaþia avînd mai degrabã aspectul unui eveniment social decît a unui studiu ºtiinþific serios. Viaþa ºi starea sãnãtãþii în Egiptul antic Studierea mumiilor din Egiptul antic a furnizat numeroase informaþii valoroase din punct de vedere ºtiinþific. sau cel puþin s-a încruciºat cu Homo sapiens? Este posibil ca omul modern sã fie descendentul unui numãr variat de specii? În 1997. Expediþia Kontiki de la începutul anilor 1950. precum ºi cîteva caracteristici ale speciei Homo sapiens. Totuºi. a demonstrat cã populaþia Americii de Sud ar fi putut coloniza Insula Paºtelui deplasîndu-se pe plute construite din lemn de balsa. locuitorii iniþiali ai insulei erau polinezieni. Aºadar.Hr. acestea fiind ulterior pãstrate la Muzeul Naþional de Istorie Naturalã din Santiago. condusã de Thor Heyerdahl. iar concluzia a fost cã.248 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Atapuerca. dupã cum am vãzut în capitolul 9. iar rezultatul a fost clar: omul de Neanderthal aparþinea unei alte linii evolutive decît celei ce a dus la apariþia lui Homo sapiens ºi nu se încruciºase cu acesta. deºi majoritatea populaþiei actuale este de origine chilianã. Probabil cã aceºtia erau neandertalieni primitivi. 40 de ani mai tîrziu. din nordul Spaniei. în 1857. Oasele aparþineau unui exemplar descoperit iniþial în Valea Nean- derthal din apropierea oraºului german Düsseldorf.

Paraziþii erau o cauzã comunã a declanºãrii unor boli. însã studii mai sistematice s-au întreprins începînd cu anii 1960–1970. un Proiect de Cercetare a Mumiilor Egiptene ºi a înfiinþat o Bancã de þesuturi ale mumiilor ºi o Bazã internaþionalã de date a mumiilor. picioarele deformate ºi polidactilismul. Radiografierea mumiilor furnizeazã informaþii cu privire la vîrstã. cîteva mumii fiind examinate chiar prin tomografie computerizatã. Dantura era foarte uzatã din cauza alimentaþiei bogate în grãunþe aspre. Dupã moarte. hidrocefalia. Existau malformaþii congenitale precum acondroplazia (nanismul condrodistrofic).Cadavrul în laborator: disecþia 249 oase. Din motive necunoscute. O micã parte a carbonului conþinut de orice þesut existã sub forma izotopului de carbon-14. Aceastã analizã a fost fãcutã prima datã în 1896. O mumie veche de 5 000 de ani a fost diagnosticatã cu schistozomiazã în urma detectãrii moleculei parazite (antigenului) în extractele de piele. acest izotop se pierde progresiv din þesuturi. indusã de inhalarea fumului provenit de la focurile folosite în locuinþe pentru prepararea alimentelor.) prezintã 12 degete alungite la picioare. precum ºi a altora. tuberculozã a coloanei vertebrale. starea sãnãtãþii ºi prezenþa a diferite afecþiuni. Se pare cã populaþia Egiptului antic suferea de multe dintre afecþiunile din zilele noastre. Se manifesta destul de des pneumoconioza (leziuni pulmonare ce conþin particule de siliciu). infecþii ale urechii medii sau osteoporozã. nu s-au semnalat cazuri de sifilis. Muzeul Universitãþii Manchester din Anglia a desfãºurat. Nici cazuri de cancer nu s-au întîlnit. Tuberculoza provenea probabil de la vaci. printre acestea numãrîndu-se infestãri cu schistozome (ce atacã rinichii). începînd cu anul 1973. Radiografia tibiei furnizeazã informaþii referitor la tensiunile fizice la care era supus corpul ºi relevã faptul cã 30% dintre mumii au suferit la un moment dat de o boalã sau de malnutriþie. Mumiile sînt adesea conservate suficient de bine pentru o examinare histologicã a probelor de þesut din organe. Mumia lui Seti I (1318–1304 î. Clasa superioarã. a faraonilor ºi a nobilimii. Totuºi. nici de rahitism. precum ºi antracoza (particule de cãrbune în plãmîni). erau foarte rãspîndite afecþiunile anorectale. provocatã de inhalarea de nisip în timpul furtunilor deºertice. fisurile labiopalatine (buza-de-lup). deoarece soarele producea cantitãþi suficiente de vitamina D în piele. deoarece s-a manifestat la oameni abia dupã domesticirea acestor animale.Hr. trematode (ce afecteazã ficatul) ºi cestode ºi nematozi (care atacã intestinele). era la fel de susceptibilã ca ºi restul populaþiei la contractarea acestor boli. Studierea oaselor aratã cã o mare parte a populaþiei suferea de osteoartritã. rãspîndindu-se apoi la populaþiile urbane aflate într-un proces de expansiune. iar prin mãsurarea cantitãþii rãmase se poate estima cît timp a trecut de la survenirea morþii. Vasele sanguine ale mumiilor prezintã adesea arteriosclerozã ºi ateromatozã (pereþi arteriali îngroºaþi ºi/sau degeneraþi). ce ducea . numãr de naºteri.

iar unghiile mîinilor erau curãþate ºi vopsite cu hene. Pielea era moale ºi unsuroasã la atingere. Apoi se construieºte un model al feþei folosind o imagine tridimensionalã generatã de un computer. examene histologice ºi serologice. Amplasarea ºi dimensiunile muºchilor pot fi determinate în funcþie de inserþiile acestora pe craniu. în consecinþã. descrisã în capitolul 9). a 21 de beþe scurte de lemn. forma buzelor. a reconstituit figura lui Ivan cel Groaznic pornind de la craniu. a iniþiat reconstituirea trãsãturilor faciale pornind de la craniu. O femeie egipteanã înstãritã din Teba. Afecþiunile periodontului erau frecvente. preot în Templul lui Karmat. de cãtre anatomistul Solger. Una dintre utilizãrile acestei tehnici este obþinerea figurii unei persoane în scopuri medico-legale. metoda constînd în aºezarea. folosindu-se radiografii. printre care ºi nisip. perpendicular pe suprafaþa craniului. la apariþia abceselor dentare (fapt dovedit. specialist la Departamentul de Chirurgie al Spitalului Regal din Manchester. Gherasimov. precum cutele sau petele pielii. de exemplu. Cariile nu s-au manifestat ca afecþiune comunã decît în secolele XVI–XVII. nu însã ºi cariile. Unele detalii. din Moscova. tomografii computerizate. Richard Neave.250 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor la descoperirea dentinei ºi a pulpei dentare ºi. unei tomografii complete. Reconstituirea figurii pornind de la craniu Aceastã metodã a fost testatã prima datã pe cranii de neanderthalieni. Un alt pionier al metodei. precum ºi tehnici dentare. mumificatã acum 3 000 de ani. a fost supusã. cînd zahãrul a invadat pieþele lumii (prima fabricã a fost inauguratã în Indiile de Vest în 1641). cadavrul emana un miros de scorþiºoarã. Imaginea reconstituitã oferã imaginea frapantã a unui individ care a trãit în urmã cu trei milenii. Metodele de realizare a acestui proces au fost însã mult îmbunãtãþite recent prin folosirea unor tehnici mai sofisticate. singura sursã de zahãr fiind mierea de albine ºi fructele coapte. O a doua examinare foarte minuþioasã a mumiei s-a realizat în anul 1989. atunci cînd este disponibil doar craniul. remarcîndu-se. în 1994. pãmînt ºi particule rezultate din procesul de mãcinare. de studierea mumiei lui Hortemkenesi. acum mai bine de 3 000 de ani. îndeosebi. în anul 1910. Aceastã mumie a fost descoperitã în 1823. Examenul a prezentat existenþa unui abces dentar enorm ºi a demonstrat cã femeia murise în urma unei intoxicãri a sîngelui dupã ce infecþia se rãspîndise în tot corpul. pentru a reprezenta poziþia muºchilor ºi a altor þesuturi moi. lemn de cassia ºi mir. în diferite locuri. Procedeul a mai fost folosit ºi în cazul mumiilor. Probele de pîine (alimentul de bazã) luate din morminte aratã cã fãina conþinea o cantitate mare de impuritãþi. Sub cele 40 de straturi de feºe de pînzã. cumpãratã ulterior de Leeds Society Museum ºi desfãºatã pentru prima datã în 1828. . cazul lui Natsef Amun.

recuperat de cãtre unul dintre groparii care a participat la înmormîntarea compozitorului. iar semnele descoperite între dinþi se datoreazã folosirii frecvente a scobitorilor. Pentru aceastã metodã sînt potrivite în . Figura modelatã este cea a unei femei în vîrstã. Petrie era fascinat de cranii ºi pãstra peste 50 de astfel de relicve într-o camerã specialã din propria casã. iar Richard Neave. Caseta demonstreazã cît de bine funcþioneazã metoda. Ea avea aproximativ 70 de ani. Mesaje ADN din rãmãºiþe umane ADN-ul osemintelor uscate poate fi recuperat. el studiindu-se în cazul unor rãmãºiþe umane vechi de pînã la 8 000 de ani. numitã „cranierã“. mai multe cranii alãturi de portrete ale mumiilor. Chipul pe care el l-a reconstituit. Cel ce îi priveºte pe egiptenii din antichitate direct în ochi are sentimentul unei puternice legãturi personale cu trecutul îndepãrtat. Capul reconstituit este foarte asemãnãtor cu portretele contemporane. Portretele mumiilor Arheologul Finders Petrie a descoperit în 1888. orbitele sînt mici. însã chiar ºi o singurã moleculã sau o bucatã foarte micã poate reprezenta un material suficient pentru studiu dupã ce a fost copiat de mai multe milioane de ori printr-o reacþie de polimerizare în lanþ. El prezintã o fracturã vindecatã la tîmpla stîngã. semãna izbitor cu portretul ei. La British Museum din Londra au fost expuse în 1997 peste 200 de portrete de mumii din Egiptul roman. iar sprîncenele retrase. ADN-ul este prezent doar în mici fragmente. O altã figurã recompusã cu ajutorul craniului despre care s-a relatat în publicaþia The Independent în anul 1991 este cea a unei aristocrate etrusce de acum 2200 de ani. ce ne priveºte condescendent. pornind de la craniu. din trecutul îndepãrtat. într-o grotã funerarã din apropiere de Cairo.Cadavrul în laborator: disecþia 251 vîrful nasului sau al urechilor sînt imposibil de precizat cu certitudine. a primit craniul femeii. în 1791. aparent cu un aer sever. a ajuns în Muzeul Mozart din Salzburg. dinþii din faþã sînt puþin ieºiþi în afarã. Craniul. Recent a fost recuperat ADN-ul unor oase de neanderthalian vechi de aproximativ 100 000 de ani. îºi pierduse cel puþin 20 de dinþi ºi suferea de mai multe abcese dentare. Antropologul francez Pierre-François Puech a reconstituit recent figura lui Mozart. El a murit la Ierusalim dupã ce a fãcut pregãtiri pentru ca propriul sãu cap sã fie transportat înapoi în Anglia într-o cutie de pãlãrii. fãrã sã vadã aceste portrete. însã echipa din Manchester care a lucrat la acest caz considerã cã un prieten apropiat al celui mumificat l-ar fi putut recunoaºte. Unul dintre portrete îi aparþine unei egiptence.

Avînd în vedere cã ADN-ul mitocondric se gãseºte în citoplasma celulelor. deºi la cadavrele oamenilor din smîrcuri (vezi capitolul 10) tot ADN-ul a fost distrus de acidul tanic din turbã. oamenii de ºtiinþã din epoca victorianã apelau adesea la acþiuni inacceptabile. care a trãit în Africa acum 100 000 – 200 000 de ani. ADN-ul mitocondric se gãseºte într-o cantitate redusã (suficient pentru numai 37 de gene). Studii similare ale osemintelor din Polinezia ºi din Insula Paºtelui indicã faptul cã primii locuitori ai insulei erau de origine polinezianã. se pot afla detalii asupra celor mai timpurii coloniºti din cele douã Americi. Aflaþi în cãutarea unor dovezi asupra originilor speciei umane. a luat capul. dupã cum am menþionat mai sus. în baza unor studii similare. ADN-ul mitocondric furnizeazã unele dovezi total independente de arheologia ºi antropologia clasicã. el se transmite prin intermediul ovulelor mamei. fiind astfel o rasã umanã unicã. mutaþiile suferite de ADN-ul mitocondric furnizeazã exclusiv dovezi ale descendenþei pe linie maternã. Prin examinarea ADN-ului mitocondric prelevat de la oamenii zilelor noastre ºi compararea acestuia cu cel al rãmãºiþelor umane vechi de 3 000–8 000 de ani din Americile de Nord ºi de Sud. aceºtia neavînd practic citoplasmã. acum 42 000–21 000 de ani. iar genele mitocondrice nu se amestecã cu depozitul principal de gene din nucleu. Unii entuziaºti au mers ºi mai departe. el nu este prezent în spermatozoizi. Astfel. Ultimul locuitor indigen al Tasmaniei. Astfel. Crowther. Dr. William Lanner. Ea ne furnizeazã dovezi elocvente ºi independente referitor la evoluþia umanã ºi reprezintã un fel de arheologie la nivel molecular. a murit în 1869. presupunînd cã mutaþiile se acumuleazã cu o vitezã constantã. probabil în patru valuri separate. Studiile ADN-ului mitocondric au o valoare remarcabilã. De asemenea. reîngropînd restul corpului. Se pare cã primii oameni ajunºi pe aceste continente au venit din Asia. tehnologia ADN-ului se dovedeºte o modalitate eficientã în studiul rãmãºiþelor umane. Astfel. analiza acestui tip de ADN poate fi folositã ca un fel de ceas al evoluþiei. nu doar o expoziþie. Populaþia Tasmaniei evoluase separat deoarece era izolatã pe aceastã insulã.252 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor general rãmãºiþele umane conservate. conduºi fiind de entuziasm. cã a existat o singurã precursoare de sex feminin a speciei Homo sapiens („Eva“). Probleme de eticã în ce priveºte rãmãºiþele pãmînteºti umane Impactul imediat ºi personal al feþei reconstituite ne aminteºte cã un muzeu sau un cavou care conþine mumii reprezintã de fapt un cimitir. sugerînd. a exhumat cadavrul. de la Colegiul Regal al Chirurgilor. nu în nucleul acestora. Alþii i-au luat mîinile .

iar dupã ce a fiert corpul într-o cuvã uriaºã pentru a separa carnea de oase. a aºezat scheletul într-o vitrinã unde poate fi observat ºi în prezent. au cerut ca osemintele sã fie înapoiate pentru a fi înmormîntate conform datinei. iar altcineva – urechile ºi nasul. însã. care ºi-a oferit propriul cap în schimbul celui al legendarului rãzboinic aborigen Pemulwy (adus în Marea Britanie în 1803). un susþinãtor al drepturilor aborigenilor. a cerut sã fie sigilat într-un coºciug de plumb ºi îngropat în mare. Societatea Regalã a Tasmaniei a obþinut scheletul femeii ºi l-a expus în Muzeul tasmanian pînã în 1947. iar cenuºa împrãºtiatã pe mare. iar ocazional primeau materie de cercetare sub forma unor indigeni uciºi. Capetele tatuate ale rãzboinicilor maori constituiau exemplare preþioase. arheologii ºi antropologii entuziaºti care-i însoþeau pe exploratori au îmbogãþit muzeele lumii cu cranii ºi oseminte ale unor oameni de pe tãrîmuri îndepãrtate. În schimb. în 1876. a cerut sã fie înmormîntatã în mare. membru al Societãþii Regale a Tasmaniei. dintre care unele ar fi putut aparþine bunicilor lor. a fost obþinut pentru Colegiul Regal al Chirurgilor din Londra de cãtre anatomistul John Hunter. înainte de a muri. Stokell. Este adevãrat cã. Descendenþii acestora au dus o campanie susþinutã pentru înapoierea acestor relicve. În muzeele europene (în principal în cele britanice) se pãstrau circa 2 000 de schelete. Se spune cã un anume dr. În ultimii ani. Scheletul a fost incinerat. în multe cazuri ei avînd succes. oferindu-le 500 de lire. ca mostrã anatomicã. Uneori. au încurajat un veritabil export de oseminte din Africa.29 m). iar ulterior negustorii le-au acceptat în schimbul unor muschete. la un secol dupã moartea sa. cunoscut drept „Uriaºul Irlandez“ (avea o înãlþime de 2. care considerau cã pot evalua facultãþile mintale ale indivizilor prin mãsurarea parametrilor craniului. conform dorinþei sale. O’Brien. În special frenologii. deranjaþi de gîndul cã strãmoºii lor au ajuns obiecte de studiu anatomic sau simple curiozitãþi pentru public. a subliniat cã „dacã aº fi cerut sã mi se împrumute osemintele regelui . Domnul Burnum Burnum. Cele 300-400 de oseminte de aborigeni deþinute de Universitatea din Edinburgh ºi cele din Muzeul Pitt-Rivers din Oxford au fost deja returnate. Primele au fost aduse în Anglia de cãtre cãpitanul James Cook. nedorind ca sã ajungã specimen anatomic. în muzeele britanice gãsindu-se un numãr de aproximativ 200 de astfel de relicve. colecþionarii profanau morminte. Austra- lia ºi din cele douã Americi. în secolul XIX. Nu este de mirare cã ultima femeie tasmanianã. descendenþii acestora. Hunter i-a mituit pe cei care se ocupau de cadavru. cranii ºi fragmente de oase de la aborigeni australieni. la Colegiul Regal al Chirurgilor. Totuºi. abia în 1976. ºi-ar fi confecþionat o pungã de tutun din pielea lui Lanner. Unele dintre aceste rãmãºiþe sînt repatriate în prezent cu ajutorul guvernului neozeelandez.Cadavrul în laborator: disecþia 253 ºi picioarele. Scheletul lui Charles O’Brien (1761–1783).

în 1897. unele colecþii. estimat la valoarea de 10 000 de lire. ca urmare a protestelor publice. Ei au fost trataþi ca un fel de exponate ºtiinþifice vii. Sentimentele provocate de rãmãºiþele umane se manifestã ºi în cazul cenuºii. sau colecþia Crowther. Exploratorul polar Robert Peary a adus cu el la New York. explicîndu-le de ce trebuie studiate rãmãºiþele funerare ºi furnizîndu-le ulterior rapoarte clare în privinþa descoperirilor. Osemintele ar fi fost înhumate. Chiar în Australia. referitoare la înapoierea osemintelor umane. în 1988. Pe de altã parte. dupã ce au trãit cîteva luni în Muzeul American de Istorie Naturalã din New York. a acceptat sã-l cedeze Noii Zeelande. au fost înapoiate. carnea îndepãrtatã. al cãrui bunic adusese capul în Anglia cu 150 de ani înainte. Arheologii au acordat atenþie acestei probleme. Ea a murit la Haga în 1931.254 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor George al III-lea pentru a fi expuse în Australia ca suvenir ºtiinþific. necesitatea studiului ºtiinþific pare sã aibã o importanþã mai mare decît cererile descendenþilor. În prezent. Ca exemplu de schimbare a atitudinii în privinþa rãmãºiþelor umane. 4 dintre inuiþi au murit în urma unei afecþiuni respiratorii. 6 eschimoºi sau inuiþi (în viaþã) din Groenlanda. britanicii ar fi fost foarte revoltaþi“. vînzarea unui cap de maor bine conservat. proprietarul. Institutul Smithsonian din Washington a hotãrît sã pãstreze pentru cercetare cea mai mare parte din cele 18 650 de schelete de amerindieni. Un alt exemplu referitor la tendinþa crescîndã de înapoiere a rãmãºiþelor umane în regiunile sau þãrile de unde au fost aduse este furnizat de patru eschimoºi. Cadavrele au fost autopsiate. S-au formulat unele cereri pentru înapoierea în Rusia a cenuºii balerinei Anna Pavlova. iar corpul i-a fost trimis înapoi la Londra. precum cea Murray Black. Trebuie acceptat cã tratamentul aplicat rãmãºiþelor umane este în mare parte o problemã de ordin religios ºi moral. cel puþin 22 de state americane au legi care interzic profanarea mormintelor amerindiene. unde au rãmas timp de 100 de ani. însã s-a înþeles ezitarea în privinþa cedãrii unei colecþii de 400 de cadavre datînd din era glaciarã. iar pentru a-i vedea. care conþinea 1 800 de schelete. Însã. deºi ca reacþie la Legea Udall emisã de Congres. casa londonezã de licitaþii Bonhams planificase. Osemintele au fost readuse în Groenlanda în 1993 ºi îngropate într-un sicriu sub o movilã de pietre. mai multe sute de cadavre au fost trimise triburilor din Alaska ºi Hawaii. pãstrate în Muzeul Victoria. la bordul vasului ancorat în portul New York s-au urcat 30 000 de oameni. iar scheletele depozitate în vitrinele muzeului. În acest caz. deoarece trãise timp de 20 de ani la Ivy House din . Cereri similare au fost formulate ºi pentru înapoierea rãmãºiþelor de amerindieni. Însã. iar acum au obþinut cooperarea comunitãþilor indigene. fiind o pierdere realã pentru ºtiinþã. vechi de 10 000–15 000 de ani. Universitatea Stanford a acceptat sã cedeze colecþia de oseminte cu o vechime cuprinsã între 400 ºi 3 000 de ani.

iar la Padova. se afla în posesia unor probe de þesut provenite de la victimele naziºtilor. În timpul unei disecþii.Cadavrul în laborator: disecþia 255 Hampstead. Disecþia ºi pregãtirea doctorilor Disecarea ºi studierea cadavrelor umane obiºnuite au dus la acumularea unui numãr impresionant de cunoºtinþe medicale ºi au reprezentat o piatrã de temelie pentru pregãtirea medicilor generaliºti ºi a chirurgilor. au fost trimise la Berlin pentru a fi studiate. elev al lui Vesalius. disecþia a fost consideratã o practicã inutilã. aceste sentimente se manifestã ºi în legãturã cu unele segmente de þesut. Pînã în perioada Renaºterii. Aceastã problemã a intrat în atenþia autoritãþilor. El ºi-a publicat lucrarea despre anatomia umanã în 1543 ºi ºi-a înregistrat observaþiile pe o serie de 289 de xilogravuri. iar secþionarea era fãcutã de un prosector. în timp ce un asistent prezenta organele. O mare parte a acestei secþiuni este inspiratã din acest text clasic. prin analogie. Cea mai avansatã þarã din acest punct de vedere a fost însã Italia. Dissection and the Destitute. Vesalius fãcea studii clasice de anatomie ºi practica disecþii publice. care datau din cel de-al doilea secol creºtin. deºi abia douã secole mai tîrziu s-a demonstrat cã ovulele se formau în ovare. iar urna de marmurã albã cu cenuºa sa se aflã în Cimitirul Golders Green. fiind necesarã doar studierea descrierilor furnizate de autoritãþile din antichitate. pe circa 10 000 de lamele de sticlã. la rîndul sãu. la oameni. Poate mai surprinzãtor. Istoria disecþiei este descrisã în mod erudit în lucrarea Death. iar specimenele ºi restul materialelor asociate au fost incinerate în 1989. al cãrei autor este Ruth Richardson. de exemplu. Se ºtia suficient despre anatomia umanã. Textele medicale se bazau pe scrierile lui Galenus. Cînd Universitatea din Tübingen a descoperit cã. Între anii 1940 ºi 1944. În Europa secolului XVI existau cîteva ºcoli de anatomie unde disecþiile ºi cercetãrile minuþioase erau încurajate. s-au fãcut demersuri pentru incinerarea acestora. iar despre inimã cã ar conþine un os (os cordis). . Din cauza acestui gen de greºeli. profesorul citea din textul lui Galenus. tot el a descris clitorisul ºi a introdus termenul de „vagin“. iar el aplicase aceste descoperiri. era aproape imposibil ca medicina sã progreseze pînã nu aveau sã se obþinã informaþii corecte ºi precise în privinþa structurii corpului omenesc. Unele dintre ele au sfîrºit la Institutul de Cercetãri Cerebrale Max-Planck sub forma unor forme microscopice de organe. a descoperit existenþa trompelor uterine ce fac legãtura între ovare ºi uter. Gabriele Fallopius (1523–1562). aproape 400 de creiere umane provenite de la centrul nazist de „eutanasiere“ din Brandenburg-Gorden. Însã majoritatea disecþiilor lui Galenus fuseserã realizate pe animale. De exemplu. despre stern se afirma cã este format din opt segmente separate. Germania.

în scopul disecãrii. – cadavre exhumate dupã înmormîntare. Societãþii Bãrbierilor ºi Chirurgilor dreptul de a alege anual. care se adãuga la moartea prin spînzurare. disecþia era o pedeapsã mult mai rea decît aceastã expunere publicã. Cînd regele Iacob al IV-lea al Scoþiei a cedat Breslei Chirurgilor ºi Bãrbierilor din Edinburgh cadavrele unor infractori executaþi în anul 1506. Sursele de procurare a unor cadavre au fost: – infractori executaþi. – cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi. oamenii de rînd considerau disecþia drept o metodã condamnabilã. însã mulþi oameni nu acceptau ideea de a fi disecaþi dupã moarte. – cadavre importate. în 1540.256 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Descoperirea circulaþiei sîngelui poate fi consideratã drept cel mai important pas în istoria medicinei. care presupunea privarea de dreptul celui decedat la un mormînt ºi la o ceremonie funerarã decentã. Evident. disecase în timpul cercetãrilor sale cadavrele tatãlui ºi al surorii lui. unde se descompunea treptat. Ea depindea de o înþelegere cît mai corectã a anatomiei. Dar adesea erau greu de gãsit cadavre pentru disecþie. cadavrul celui spînzurat era acoperit cu smoalã ºi suspendat pe un cadru metalic într-un loc public. mai rea chiar decît moartea. – cadavre nerevendicate ale celor care mureau în spitale. Acestea trebuie obþinute la scurt timp dupã moarte. legea folosea disecþia ca formã de pedeapsã finalã. înainte de iniþierea procesului de putrefacþie. iar Henric al VIII-lea al Angliei a acordat. Pînã în anul 1832. pe mãsurã ce pãsãrile îl dezmembrau ºi fragmente din trup cãdeau pe pãmînt. cadavrele a patru infractori spînzuraþi. cel care a fãcut aceastã descoperire. a devenit evident cã disecþia era consideratã drept cea mai crudã pedeapsã. iar William Harvey (1578–1657). o profanare a corpului. un atac deliberat la adresa integritãþii . – cadavre donate de cei aflaþi pe patul morþii. înaintea survenirii acesteia. Infractori executaþi Încã din cele mai vechi timpuri. Aceasta consta în tãierea sistematicã în bucãþi a cadavrului. O lege adoptatã de Parlamentul britanic în 1752 îi împuternicea pe judecãtori sã-i condamne pe criminali la disecþie ca alternativã la spînzurãtoare. Cadavrul era dus direct de la spînzurãtoare la anatomiºti ºi dupã disecþie era expus în public. Legea interzicea categoric înmormîntarea criminalilor. An- terior acestei legi. problemã care a persistat pînã nu de mult.

apoi a fost aºezat într-o poziþie potrivitã înainte de a se instala starea de rigor mortis. Indignarea cetãþenilor faþã de aceste practici a culminat cu demonstraþii violente la spînzurãtoarea de la Tyburn. În 1795 funcþiona deja o bandã de 15 hoþi de cadavre profesioniºti. legea nu menþiona nimic referitor la posesia unui cadavru. a paracliserilor ºi a antreprenorilor de pompe funebre se obþinea cu mitã. pedepsirea criminalilor cu disecþia. Chirurgii ofereau bani prizonierilor de la închisoarea Newgate care urmau sã fie condamnaþi la spînzurãtoare. ci ºi artiºtii. Apoi era necesarã mituirea cãlãului ºi a altor lucrãtori în domeniu. Cooperarea groparilor. între aceste gãºti rivale declanºîndu-se. În mod cert. Cadavrul a fost jupuit. care opera în Londra. Au apãrut apoi ºi alte grupuri. în 1832. aceasta nu era consideratã o formã de proprietate. 701 studenþi au disecat nu mai puþin de 592 de cadavre. sã se ridice coºciugul ºi sã se scoatã capacul. disecînd ore întregi. William Hunter. la scurt timp. a obþinut cadavrele a opt criminali spînzuraþi din Tyburn. Cadavre exhumate dupã înmormîntare: hoþii de cadavre O sursã de cadavre pentru cei pe care nu-i deranja sã le foloseascã era cea a mormintelor recente. iar furtul sãu nu constituia o infracþiune. Cum putea sufletul celui mort sã se odihneascã în pace dupã o astfel de profanare? Nu numai anatomiºtii aveau nevoie de cadavre. Londra. dar nu ºi la disecþie. ºi-a deschis o ºcoalã proprie în 1815. În final s-a pregãtit un mulaj. adicã i s-a îndepãrtat pielea pentru a expune muºchii. Cererea de cadavre a crescut o datã cu înmulþirea numãrului ºcolilor de anatomie. În anul 1701 existau în Londra 24 de profesori de anatomie. Unul dintre ele a fost folosit pentru prepararea unui specimen anatomic. Dupã cum am observat la începutul acestui capitol. aºa cã. Aceºtia lucrau în 30 de cimitire diferite ºi colaborau cu opt chirurgi bine cunoscuþi. În final. Benjamin Robert Haydon.Cadavrul în laborator: disecþia 257 corpului. iar spînzurãtorile cu siguranþã nu puteau acoperi aceastã cerere. Tinerii erau nevoiþi sã stea aplecaþi deasupra cadavrelor în descompunere. pentru a-ºi ceda cadavrele. Nu era necesar sã se sape o groapã pe toatã lungimea. Aceasta a dus la o competiþie indecentã ºi la practici imorale. În fiecare an era nevoie de sute de cadavre. ºi se deosebea considerabil de o autopsie obiºnuitã. În 1775. profesor de anatomie la Royal College of Arts. cadavrele erau solicitate ºi aveau ºi o valoare monetarã. mulþi dintre ei activînd în ºcoli private. iar modelul se mai gãseºte ºi în prezent la Royal Academy of Arts. Lucrînd pe întuneric sau la lumina lãmpilor. în 12 ºcoli de anatomie din Londra. care a debutat ca stu- dent la arte la Royal Academy în anul 1804. Legea Anatomiei a abolit. El le-a impus studenþilor sã deseneze mai întîi un cadavru înainte de a folosi un model viu. În 1826. cunoscuþi drept „deshumãtori“. Existau ºi metode mai . din punct de vedere legal. adevãrate conflicte. ei au deprins curînd tehnici specifice.

supuºi procesului de descompunere.“ În general. Erau depozitate în pivniþe ºi pe cheuri. În 1828.258 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor rapide. împachetate în rumeguº. exportate. transportate. folosea urmãtorul sistem: „În primul rînd. Erau transportate în cãruþe sau vagoane. Apoi hoþii sãpau în jos în dreptul capului coºciugului ºi forþau capacul. deteriorate în timpul transportului ºi ascunse sub mormane de legume. preþul ajunsese deja la cel puþin opt guinee. lãzi sau coºuri de nuiele. spre deosebire de însãºi îndepãrtarea cadavrului. strãbãtînd cîmpurile de luptã ºi extrãgînd dinþii din gurile soldaþilor morþi. dupã ce se nota poziþia iniþialã a acestora. deoarece luarea acestuia. livrate. Preþul unui cadavru adult în anii 1790 era de aproximativ douã guinee ºi o coroanã (mult mai puþin pentru copii). care furniza cadavre Spitalului Guy’s. tîrguite. În jurul gîtului cadavrului se trecea o frînghie sau un cîrlig. Dupã reaºezarea minuþioasã a pãmîntului ºi a semnelor puse de rude. prin giulgiu. importate. Chiar dacã un corp intra în putrefacþie ºi nu mai era acceptabil. cadavrul era transportat într-un sac. Într-adevãr. legate precum o bucatã de ºuncã. Cadavrele erau dezmembrate ºi vîndute pe bucãþi sau mãsurate ºi comercializate în funcþie de lungime. fiind achiziþionaþi de dentiºti. negociate. iar cadavrul era tras afarã. era consideratã hoþie. în roabe sau pe vapoare. erau puse în saramurã sau injectate cu conservanþi. hoþii de cadavre le îndepãrtau acestora dinþii înainte de a ceda corpurile anatomistului. care-i foloseau pentru a reface danturi. apreciate. în fîn. închise în saci. dinþii aduceau totuºi un preþ bun. lãudate. Giulgiul era aruncat înapoi în coºciug. împachetate în butoaie. toate pietricelele sau alte posibile semne lãsate pe mormînt de rudele suspicioase erau înlãturate. Corpurile umane erau strînse în cutii. Ruth Richardson urmãreºte transformarea cadavrelor într-o marfã negociabilã. Grupul Borough. apoi cusute în pînzã de cort. manevrate.“ Detalii referitoare la activitatea hoþilor de cadavre au fost fãcute pu- blic în raportul de 293 de pagini al unei Comisii Selecte de Anatomie înfiinþate în 1828 „pentru a investiga asupra modalitãþii de obþinere a subiecþilor pentru disecþii din ªcolile de Anatomie ºi asupra statutului . rezumînd-o în urmãtoarele cuvinte: „Cadavrele erau aduse ºi vîndute. abordate în termeni de cerere ºi ofertã. doi dintre aceºti deshumãtori au însoþit armata în campaniile din Franþa ºi din Peninsulã în timpul Rãzboaielor Napoleoniene. Însã dinþii artificiali din porþelan rezistau mai mult timp decît aceºti dinþi naturali.

iar în ziua urmãtoare 30 000–40 000 de oameni au venit sã vadã cadavrul disecat. ci au apelat la o metodã mai avansatã. aceste cadavre le-au adus un cîºtig de aproape 150 de lire. dupã ce l-au ameþit cu whisky. iar de aceastã datã. l-au asfixiat ºi i-au vîndut cadavrul unei ºcoli de anatomie pentru 10 lire. Se propusese ca fiecare deshumãtor sã fie „ataºat unui cadavru ºi plimbat pe strãzi pînã cînd ambele corpuri erau amestecate în procesul de putrefacþie“. iar de fiecare datã cînd unul dintre aceºti hoþi de morminte era prins urmau demonstraþii violente. toate sãrace ºi fãrã rude sau prieteni. În faþa casei lui Knox din Edinburgh s-a strîns un numãr mare de . Reacþia poporului era puternicã. ori folosirea unor lespezi mari ºi grele de piatrã aºezate deasupra mormîntului.Cadavrul în laborator: disecþia 259 legii ce afecteazã persoanele angajate în obþinerea ºi disecarea cadavrelor“. dintre care 12 femei. Însã beneficiarul cadavrelor furnizate de Burke ºi Hare a scãpat. un alt chiriaº s-a îmbolnãvit. folosirea unor sicrie metalice brevetate antideshumare. aºezarea unor cuºti metalice deasupra sau în jurul coºciugelor. Avînd în vedere cã hoþii de cadavre cãutau trupuri ale unor persoane recent decedate. Disecþia a fost urmãritã de un numãr limitat de persoane. Printre acestea se numãrau: ancorarea cadavrului în coºciug cu scoabe de fier. Ulterior. iar uneori în cimitire se construiau turnuri speciale de observaþie pentru paza pe timp de noapte. cel ce conducea ºcoala de anatomie. probabil. La mormintele cele mai recente erau aºezaþi paznici. sumã exorbitantã într-o vreme în care chiar ºi angajaþii calificaþi din oraº nu cîºtigau mai mult de 75 de lire pe an. Un bãtrîn a murit rãmînînd dator la chirie. disecat. În total. S-a folosit o mare varietate de strategii de descurajare a hoþilor de cadavre. a ucis-o ºi i-a ascuns cadavrul într-o grãmadã de paie. Burke a invitat acasã la cinã o bãtrînã pe nume Mary Docherty. Hare a fost eliberatã. Dar cadavrul a fost descoperit. Opinia oficialã era. contra sumei de 7 lire ºi 10 ºilingi. Metoda pãrea o sursã uºoarã de fãcut bani. Cei doi nu erau deshumãtori. iar la Colegiul Regal al Chirurgilor se gãseºte o carte legatã în pielea tratatã a lui Burke. în 1828. astfel încît cei doi s-au hotãrît sã-i vîndã cadavrul. nu a fost chemat sã depunã mãrturie. Doamna Hare administra o pensiune modestã în Edinburgh. Dr. cã deºi aceste practici erau regretabile. Tot ei au mai omorît încã 15 persoane. unele parohii aveau „case ale morþilor“. el fiind ulterior spînzurat ºi. unde cadavrele puteau fi depozitate în siguranþã timp de cîteva sãptãmîni înainte de a fi îngropate. Knox. dupã cum era firesc. ceea ce au ºi fãcut. iar la proces Hare l-a demascat pe Burke. Punctul culminant a fost atins o datã cu scandalul Burke ºi Hare. nu exista o sursã alternativã de procurare de cadavre recunoscutã legal. dar trebuie sã fi ºtiut cã cele 17 cadavre pe care le primise de la Burke ºi Hare nu erau ale unor persoane care muriserã din cauze natu- rale. Corpul fusese jupuit. în acest rãstimp acestea intrînd în descompunere. care au achiziþionat bilete pentru acest spectacol. Apoi.

însã disecþia nu mai constituia o pedeapsã juridicã pentru criminali.L. au existat numai 49 de cadavre pentru 1 200 de studenþi. În unele state s-a continuat practica furturilor de cadavre ºi se spune cã cele patru facultãþi de medicinã din Nashville au fost aprovizionate din aceleaºi sursã pînã în anii 1920. Poliþia a împrãºtiat mulþimea. cadavrele îi sînt livrate profesorului de anatomie în „pachete lungi ºi terifiante“. Petiþia a fost ignoratã pînã în momentul în care s-au furat cadavrele unor cetãþeni albi respectabili. arta a folosit dintotdeauna corpul uman. De exemplu. însã. în 1893. Astfel. populaþia de culoare din New York a depus la Consiliul Local o petiþie prin care se cerea ca studenþii la medicinã sã nu le mai dezgroape morþii. nu exista legislaþie în ceea ce priveºte vînzarea de cadavre. proaspãt scos din mormînt. . mulþi au fost rãniþi. iar ferestrele Colegiului Regal al Chirurgilor au fost sparte. adoptatã în 1984. Totuºi. Cazul Burke ºi Hare a aþîþat populaþia. Fireºte. În timpul revoltei ce a urmat. burkaj sau burkofobie. Prin aceastã lege. În luna aprilie a anului 1997. iar Parlamentul a reacþionat în consecinþã. în 1991. în acelaºi timp amintea de originea lor sinistrã.260 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor oameni pentru a protesta. un artist ºi un fost angajat al Colegiului Regal al Chirurgilor din Londra au fost arestaþi. Artistul realizase mulaje ale diferitelor pãrþi ale corpului. fiind acuzaþi de folosirea unor fragmente de cadavre furate sau dezgropate ilegal. disecþia era legalizatã. Printre ele se aflã cel al unei tinere femei ucise recent. „Prospeþimea unicã“ a cadavrelor le fãcea ideale pentru disecþie. Totuºi. Chiar ºi la ora actualã aceastã lege este folositã ocazional. spînzuraþi ºi disecaþi doi „burkeri“ din Londra. Facultatea de Medicinã Columbia a fost jefuitã. oferta de cadavre era redusã. un artist ºi un proprietar al unei galerii artistice au fost condamnaþi pentru cã au expus un avorton uscat prin congelare drept cercel la un cap sculptat. În 1788. permite folosirea cadavrelor numai în scopul studiului ºi al cercetãrii medicale ºi doar cu aprobarea scrisã din partea Ministerului Sãnãtãþii. în limba uzualã au intrat termeni precum burker. iar în facultãþile de medicinã din Baltimore. Morþii nerevendicaþi puteau fi în continuare disecaþi. Legea era complicatã. iar pînã în anii 1880. Au fost numiþi ºi inspectori care sã supravegheze aplicarea noii legi. încãlcînd astfel Legea din 1984. Cea mai recentã lege britanicã referitoare la aceste probleme. precum ºi unul cu identitate necunoscutã. le vopsise cu aur sau argint ºi le pusese în vînzare. Prima Lege a Anatomiei a fost adoptatã în 1831 ºi a intrat în vigoare în 1832. Stevenson. Existã un punct în care decenþa este depãºitã sau în care oamenilor li se creeazã o stare de disconfort psihic de neacceptat. Detaliile furtului de cadavre sînt descrise amãnunþit în nuvela „Hoþul de cadavre“ a lui R. În 1830 au fost condamnaþi. Însã furtul de cadavre nu a fost o caracteristicã exclusivã Angliei. În aceastã nuvelã. opt state au emis legi de anatomie. avînd 21 de clauze diferite. însã trebuie sã existe anumite limite.

ar fi fãcut foamea. În acea perioadã. Multe se descompun în acest interval din cauza aparatelor ineficiente de aer condiþionat ºi a climatului cãlduros ºi umed. ar fi emigrat. Sãracii ar fi fãcut orice pentru a evita sã moarã în aceste aziluri. morþii nerevendicaþi puteau fi disecaþi. problema nu era cea a disponibilitãþii. Tho- mas. însã peste 3 000 de cadavre au rãmas nerevendicate. pacienþii erau pãcãliþi cu uºurinþã. Probabil cã multe dintre ele au sfîrºit pe masa de disecþie. s-ar fi apucat de prostituþie sau chiar s-ar fi sinucis. La spitalul londonez St. iar sãracii puteau economisi de-a lungul vieþii pentru a beneficia de o primã de înmormîntare ºi pentru a evita groapa comunã a sãracilor ºi masa de disecþie. Adesea. Cadavre nerevendicate ale celor care mor în spitale Riscul de a fi disecat era major dacã mureai în spital în secolul XIX. în Anglia. În anii 1990. corpul unui sãrac valora mai mult mort decît viu. Totuºi. sãracul care se afla la azil era deja mort din punct de vedere social. ei ar fi furat. însã legea prevedea ca ele sã fie pãstrate timp de trei zile înainte de a fi considerate nerevendicate. azilurile sãracilor erau locuri foarte insalubre. printre care ºi anatomiºtii. însã în deceniul urmãtor. Potrivit legii din 1831. Publicul era foarte sensibil la aceste mãsuri în timpul epidemiilor de . iar frecvent erau mai multe persoane internate decît numãrul de paturi disponibile. În fiecare an sînt disponibile circa 500 de cadavre nerevendicate. Dintre acestea. oamenii se resemnau sã accepte folosirea cadavrelor sãracilor. pacienþii foarte sãraci trebuiau sã plãteascã o guinee la internare pentru a putea fi externaþi dupã însãnãtoºire sau îngropaþi într-un mod decent în cazul în care nu supravieþuiau. Majoritatea oamenilor. Pînã la urmã. avînd în vedere cã disecþiile erau necesare în procesul de educaþie ºi în scopul progresului medicinei. Decît sã fie supuºi unei înmormîntãri a sãracilor ºi sub ameninþarea disecþiei. 736 au fost îngropate de prieteni. asistentele lucrau adesea benevol ºi erau necalificate. Nu exista un sistem de canalizare. un raport atrãgea atenþia asupra lipsei unui numãr suficient de cadavre pentru disecþie în facultãþile de medicinã din oraºul indian Bombay. În unele þãri. societãþile ce acordau asigurãri pentru costurile înmormîntãrii au cunoscut o dezvoltare puternicã. ci a depozitãrii cadavrelor. în 131 de parohii londoneze ºi în azilurile de sãraci au murit 4 056 de persoane. refuzau sã fie supuºi unei disecþii dupã moarte. dacã mureau. exista o probabilitate destul de mare ca trupul lor sã fie vîndut pentru disecþie contra unei sume de patru guinee. În 1827. Însã. doctorii erau suprasolicitaþi ºi prost plãtiþi.Cadavrul în laborator: disecþia 261 Cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi În secolul XIX.

262 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor holerã. Printre dificultãþile întîmpinate se numãrau conservarea cadavrului în timpul transportului. doar nouã cadavre din cele 261 disecate în Marea Britanie fuseserã do- nate. Numãrul de cedãri voluntare ale corpurilor a crescut semnificativ dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Cadavre donate de posesori înaintea survenirii morþii În Dublin. 400 de oameni ºi-au dat acordul pentru ca trupurile lor sã fie folosite dupã deces pentru disecþii. 238 (reprezentînd 98%) fuseserã cedate de bunãvoie. un preot catolic curajos a explicat mulþimii furibunde cã nu doctorul ar fi furat capul cadavrului. 2 000 de oameni au luat cu asalt porþile spitalului ºi au atacat clãdirea. Acesta a fugit ºi nu a fost prins niciodatã. Dintre cele 242 de cadavre disecate în anii 1969–1970. La scurt timp s-a adunat o mulþime de oameni. circulînd zvonul cã acel copil ar fi fost ucis. aceasta a reprezentat o încercare spectaculoasã de a oferi un exemplu. de la azilurile de sãraci. Chiar ºi în anii 1934–1935. iar în anii 1960 reprezenta proximativ 70– 100 de procente din totalul cadavrelor disecate. a fost pus la loc. Bunicul sãu. închisori ºi. însã acea perioadã era una a schimbãrii atitudinii faþã de religie. ci farmacistul. în anul 1828. iar copila a fost înmormîntatã. însã capul a fost descoperit în locuinþa sa. o fetiþã de trei ani murise de holerã în spitalul de pe Swan Street din Manchester. Însã aceasta nu a devenit o sursã importantã. se apela în continuare la cadavrele celor sãraci obþinute de la ospicii. uitîndu-se de curiozitate în coºciug. deoarece echipajele vaselor de transport urau „cargourile abominabile“ de acest gen. iar corpul fãrã cap a fost plimbat pe strãzi. Se spune cã mulþi dintre ei erau asociaþi într-un fel sau altul profesiei medicale ºi. de Dumnezeu ºi viaþa de apoi. spãrgînd toate ferestrele de pe partea frontalã ºi arzînd tot mobilierul la care au ajuns. În ciuda acestui gest în masã. Motivele acestei modificãri sînt complexe. În anul 1832. spitale. precum ºi necesitatea camuflãrii sale. Cadavre importate din alte þãri În secolul XIX. Dupã ce au fost chemate poliþia ºi trupele de ordine. în Anglia. a unei lipse de încredere din ce în ce mai evidente în privinþa . deºi nu se ºtie cîþi dintre ei au fost disecaþi în final. mai rar. existînd zvonuri potrivit cãrora victimele acestei boli erau preluate ºi folosite pentru diferite experienþe. a descoperit cu stupoare cã în locul capului cadavrului fusese aºezatã o cãrãmidã. se vehicula ideea importãrii unor cadavre din strãinãtate (din Irlanda sau de pe continent) ca alternativã la furtul de cadavre îngropate. Saloanele spitalului au fost lãsate neatinse. În rest. a mai durat peste un secol pînã cînd aceastã sursã a putut acoperi mai mult decît o micã parte din cererea de cadavre necesare.

nasturi etc. L-a obligat pe acesta sã urmeze cursurile Facultãþii de Medicinã. cutiuþe de ace. în care îºi putea exprima pe deplin imaginaþia romanticã. În acelaºi timp însã. pe mãsurã ce se ajunge la organe ºi þesuturi. iar multe facultãþi de medicinã þin scurte ceremonii în memoria cadavrelor folosite pentru disecþii. ocazional. Disecþia În timpul unei disecþii. un erudit francez. În aceeaºi perioadã s-a înregistrat ºi o evoluþie aproape paralelã a procentului incinerãrilor. Tatãl marelui compozitor Hector Berlioz (1803–1869) era medic ºi dorea ca fiul lui sã-i calce pe urme. . Acesta deplîngea caracterul romantic ºi risipa pe care o reprezentau înmormîntãrile obiºnuite. promiþîndu-i cã îi va cumpãra un flaut de calitate de la Lyon. aceasta nu este neapãrat necesarã studentului obiºnuit în medicinã. ulterior anului 1949 este posibil ca existenþa fondurilor de înmormîntare asigurate de Guvern ºi de Programul Naþional de Asistenþã Medicalã sã fi determinat creºterea dorinþei oamenilor de a ajuta în acest fel la pregãtirea medicilor. Astfel. fãrã nici un regret. moment în care tatãl sãu i-a oprit finanþarea. ar trebui sã existe un anumit respect faþã de cel mort. Nu toþi cei din mediul medical apreciazã disecþiile. în Marea Britanie. El nu s-a mulþumit sã precizeze în testamentul sãu cã îºi doneazã corpul pentru disecþie. În prezent. cu condiþia sã-ºi ia studiile de anatomie în serios. Un pamflet publicat în 1829 de cãtre Richard Carlisle relata povestea lui Pierre Baume. craniul sã fie trimis Societãþii de Frenologie din Londra. bucãþi din corp sînt tãiate ºi îndepãrtate. De asemenea. disecþia nu reprezintã o metodã deosebit de eficientã de învãþare a anatomiei ºi. A abandonat pînã la urmã studiile de medicinã. dupã ce rãmãºiþele au fost adunate înainte de a fi înmormîntate. Se observã cã. iar restul oaselor sã fie transformate în obiecte utile precum mînere de cuþit. În mod firesc. Dar Hector ura sala de disecþii. ºi i-a dat un manual de anatomie. ci ºi-a exprimat ºi dorinþa ca pielea sã-i fie tãbãcitã ºi folositã pentru a tapisa un fotoliu ºi ca scheletul sãu sã fie donat unei clase de anatomie. mici cutii. deºi este esenþialã pentru pregãtirea unui chirurg. fiul s-a lansat. existã ºi cîte un donator entuziast. ameninþîndu-l cã nu-i va mai da bani dacã nu va face cum i se spune. fredona arii din opere în timpul disecþiilor ºi începuse sã-ºi petreacã din ce în ce mai mult timp în biblioteca Conservatorului Muzical din Paris. în fiecare an aproximativ 800 de oameni îºi doneazã corpul în folosul ºtiinþei medicale. existã destule cadavre pentru disecþii. se înregistreazã o scãdere a accentului pus pe disecþii în facultãþile de medicinã. cea mai mare parte provenind din donaþii. iar la ora actualã. în lumea muzicii. Aºa cum este practicatã.Cadavrul în laborator: disecþia 263 semnificaþiei spirituale a cadavrului ºi a unei pãreri mai favorabile faþã de ºtiinþã ºi medicinã.

dar totuºi controversatã este cea a testelor de impact pentru automobile. În schimb. prin care utilizatorul secþioneazã corpul cu un bisturiu virtual ºi scoate la ivealã organele ºi þesuturile. Corpurile sînt fixate în automobile care sînt apoi lovite deliberat pentru a se descoperi efectele asupra ºoferilor ºi pasagerilor ºi leziunile produse. Cercetãtorii de la Universitatea Heidelberg au folosit în acest scop circa 200 de cadavre cu acordul rudelor. fiind echivalentul unui simulator de zbor pentru un pilot. Alte materiale didactice includ programe pentru calculator precum ADAM (Animated Dissection of Anatomy for Medicine – disecþie animatã de anatomie pentru medicinã). Proiectul Omului Vizibil. permit crearea unui mod de învãþare interactiv. El va fi folosit pentru pregãtirea doctorilor în cazuri de urgenþã medicalã. pe specimene permanente de disecþie ºi pe oase. Metoda este mai satisfãcãtoare decît folosirea unui manechin (model) ºi este incontestabil preferabilã practicii pe pacienþi vii. tînãr sau vîrstnic. O utilizare a cadavrelor poate mai puþin deranjantã. Probabil cã disecþia va deveni doar o micã parte a studiului anatomiei ºi chirurgiei. în cadrul cãruia mii de imagini color îi prezintã studentului 40 de straturi ale corpului uman. studenþii învaþã pe modele. iar Colegiul Medical Britanic. modelul poate fi bãrbat sau femeie. de asemenea. putînd chiar simula o femeie gravidã. anesteziaþi. precum ºi cele din alte þãri europene au declarat-o inacceptabilã. ci pentru pregãtirea studenþilor ºi a medicilor stagiari în diverse proceduri.264 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Alternativele disecþiei Mai multe facultãþi britanice de medicinã nu mai practicã în zilele noastre disecþii pe cadavre umane. într-o formã fizicã bunã sau nu. Alte utilizãri ale cadavrelor întregi În ultimul timp s-a încurajat folosirea cadavrelor persoanelor recent decedate nu pentru disecþii. Se spune cã folosirea unui cadavru uman furnizeazã rezultate mult mai concludente decît un manechin. Acesta este o „pãpuºã vie“: are o inimã care bate. precum introducerea unui tub de ventilare pe trahee. Controlat de circuite electronice complexe. este descris mai jos. lacrimi ºi urinã. . produce sînge. Ca metodã alternativã. teste asemãnãtoare desfãºurîndu-se ºi în alte þãri. Un alt material didactic. în SUA a fost conceput un simulator de pacient uman în mãrime naturalã. el jucînd un rol important în proiectarea airbag-urilor. Însã oamenii nu sînt prea încîntaþi de aceastã mãsurã. poate vorbi ºi respira. deoarece pare mai puþin necesarã decît disecþia. Biblioteca acestui program conþine o multitudine de proceduri chirurgicale ce furnizeazã studenþilor ºi stagiarilor o experienþã simulatã.

de exemplu. . iar apoi refãcute. S-au obþinut douã cadavre. Ea poate asista. a realizat o înregistrare remarcabilã a corpului uman. Aceasta reprezintã cea mai apropiatã variantã faþã de povestea imaginatã de Isaac Asimov. furnizînd în acelaºi timp o înregistrare vizualã completã a corpului uman. tomografiere computerizatã ºi imagerie prin rezonanþã magneticã). unul de bãrbat ºi altul de femeie. Cadavrele au fost supuse diferitelor metode de scanare (radiografiere. iar femeia. instruirea studenþilor la Medicinã ºi a chirurgilor. alãturi de datele obþinute în urma scanãrilor. „Cãlãtoria fantasticã“. suficient de cuprinzãtoare pentru a ocupa peste 70 de compact discuri cu date. statul american Mary- land. iar acestea. la cerere. în care un grup de cercetãtori este miniaturizat ºi lansat într-o cãlãtorie de explorare prin injectarea în fluxul sanguin al unui muribund. secþionate cu un „bisturiu electronic“ ºi studiate. bãrbatul fiind un criminal în vîrstã de 39 de ani care a fost executat prin injecþie letalã în Texas. Astfel s-au produs douã baze de date corespunzînd celor douã persoane („Bãrbatul Vizibil“ ºi „Femeia Vizibilã“). Un model computerizat similar a fost realizat ºi pentru un embrion uman. Prin intermediul graficii computerizate. obþinîndu-se 1 800 de imagini de secþiuni transversale ale cadavrului pentru bãrbat ºi 5 000 pentru femeie. în vîrstã de 59 de ani. o locuitoare din statul Maryland. Fiecare astfel de secþiune a fost fotografiatã. au fost introduse într-un computer. care îºi donase corpul în scopuri ºtiinþifice. informaþia poate fi convertitã în modele anatomice tridimensionale ce pot fi rotite. Aceastã arhivã de imagini anatomice ale Bãrbatului Vizibil ºi Femeii Vizibile poate fi „rãsfoitã” ºi descãrcatã pe computerele personale de pe Internet. Este echivalentul ana- tomic al Proiectului Genomului Uman (vezi capitolul 10).Cadavrul în laborator: disecþia 265 Proiectul Omului Vizibil Biblioteca Medicalã Naþionalã din Bethesda. apoi congelate în gelatinã ºi secþionate de sus pînã jos la intervale de un milimetru (în cazul bãrbatului) ºi de o treime de milimetru (în cazul femeii).

el îi disecã mental. O datã dezmembrate.Hr. Oase.266 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor 12 Folosirea unor pþrþi din corp: transplantul Subiectul transplantului de organe ºi þesuturi are un loc firesc într-o carte despre moarte. iar ideea l-a atras pe lordul Byron.S. pentru a compensa monotonia chipurilor celorlalþi cãlãtori.B. precum cele ale urechii medii. iar fibula înseamnã „broºã“. Astfel. El afirma cã pînã ºi cele mai dizgraþioase corpuri umane pot conþine viscere dintre cele mai frumoase. moarte. l-am avut ca profesor pe biologul matematician J. recipiente sau în scopuri artistice. pãr Oase Încã din cele mai vechi timpuri. fie sub formã de þesut viu. spunînd cã uneori. arme. folosindu-le ca unelte. Craniul uman poate fi întrebuinþat ºi ca recipient.) scria despre folosirea sa în acest sens. în primul rînd deoarece unele organe sînt furnizate de pacienþi morþi. Herodot (450 î. Haldane (1892–1964). Aceste afirmaþii au fost fãcute cu mulþi ani înaintea apariþiei metodelor moderne de transplant. Deºi nu este vasul ideal pentru bãut. au fost uneori numite în funcþie de forma pe care o au (ciocanul. nicovala). pãrþile sale componente pot fi folosite în multe feluri utile. Pe cînd eram student. Oasele de animale se gãseau din belºug. tibia înseamnã „fluier“ sau „flaut“. Corpul uman este o structurã complexã. iar numele unora dintre ele reflectã utilizãrile care li s-au dat. care a compus „Versuri scrise pe o ceaºcã fãcutã dintr-un craniu“: . iar în al doilea rînd fiindcã aceste organe salveazã viaþa celor care beneficiazã de ele. Oasele prea mici pentru a fi folosite. în autobuz. placentã. oamenii au gãsit întrebuinþãri practice pentru oase. fie ca rãmãºiþe uscate. dinþi.

Într-unul dintre aceste aranjamente. Poate pãrea ciudat cã oasele umane pot fi considerate ele însele obiecte de artã. De ce nu? Capetele noastre Ce-n viaþã par cam de prisos Atunci cînd dintre viermi sunt scoase Pot fi ºi ele de folos. aranjate dupã anumite modele. Scopul lor era unul pitoresc. în timp ce altul þine în mîini intestine aranjate sub forma unor spirale graþioase. Dar am murit. El a fost artistul baroc al morþii. Printre exemple se numãrã cele 8 000 de femure ºi cele 2 000 de cranii din cripta bisericii St. Leonard in Hythe. ce-ai putea sã fii Mai bun decît un vin curat. numite „osuare decorative“. nu educativ sau de ilustrare a unor principii biologice. scrijelire. iubeam ºi beam ca tine. Roma.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 267 „Sã nu te sperii! Ci în faþã O tigvã ce nicicînd n-a scos Cum scoate orice cap în viaþã Vreun gînd banal sau plicticos. Acestea reprezintã mai mult decît o simplã colecþie de oseminte într-un osuar. Anglia. De hrana ºerpilor mi-e silã Divinul vin vreau sã-l pãstrez. vezi bine: Mai crunte buze-au viermii reci! Decît al rîmelor prãsilã Mai bine-al strugurilor miez. Vreau duhul meu sã reînvie În alþii! Cînd te-ai deºertat De creieri.“ Suprafaþa durã a oaselor a fãcut din ele unelte potrivite pentru desen. El se pricepea la conservarea cadavrelor ºi injecta cearã roºie ºi mercur în vasele sanguine pentru a demonstra circuitul lor prin corp. ªi totuºi aºa se întîmplã. Kent. în sensul cã existã colecþii de oase umane. gravare sau sculpturã. ºi expoziþia de oseminte din biserica capucinã Immaculate Con- ception de pe Via Veneto. Mã umple deci! N-ai cum mã vãtãma. un schelet uman cîntã la o vioarã construitã din artere ºi un femur. El era profesor de anatomie în Amsterdam ºi a întemeiat un muzeu de anatomie umanã ºi comparatã. Ruysch a alcãtuit tablouri decorative deosebite. Frederik Ruysch (1638–1731) a mers ºi mai departe. Trãiam. obþinute din combi- naþii de organe ºi oase. .

Placentã Deºi nu face parte în mod obiºnuit din corp. iar în colecþia lui se regãsesc 35 de dinþi de om. Unele dintre primele experimente cu viruºii poliomielitici au fost fãcute pe celule de placentã umanã. însã o astfel de procedurã era inutilã. cerea ca oricine. atunci cînd avea chef. Placentele umane sînt recunoscute în folclorul multor popoare ca fiind puternice ºi magice. de origine italianã. folosindu-se dinþii de lapte ai copiilor. Se presupune cã placentele s-au descompus ºi au dispãrut. profitînd astfel de o masã bogatã în proteine. dinþii oamenilor erau folosiþi pentru a confecþiona danturi. fier ºi alte substanþe hrãnitoare. Placentele reprezintã ºi o sursã pentru anumite medicamente. El se considera dentist. Þarul Petru cel Mare al Rusiei (1672–1725) era ºi el un colecþionar avid de curiozitãþi de istorie naturalã. iar într-o vreme. îngropate în pivniþele caselor din sud-vestul Germaniei în secolele XVI–XIX. chiar ºi un trecãtor ocazional. înaintea apariþiei danturii artificiale. Recent s-au descoperit sute de vase aparent goale. sã-ºi sacrifice un dinte.268 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Dinþi Dinþii sînt cele mai rezistente elemente ale corpului uman. Cifra indicã o ratã de ºase extracþii pe zi. Dinþii de om sau de animal au fost folosiþi ºi la confecþionarea unor podoabe precum brãþãri sau coliere. în general nereuºitã ºi nejustificatã. placenta este un organ uman. a strîns o colecþie bizarã de dinþi. În Africa de Sud s-a produs un scandal de naturã eticã atunci cînd s-a aflat cã o serie de placente . Femelele tuturor mamiferelor îºi mãnîncã placenta dupã naºtere. Într-adevãr. Ea cîntãreºte cam 500 de grame ºi meritã observatã mãcar din punct de vedere alimentar. dupã cum am precizat în capitolul 11. Într-o vreme se credea cã dezvoltarea viguroasã a copilului sau sãnãtatea mamei puteau fi asigurate prin îngroparea placentei. placentele au fost folosite ca surse de celule umane pentru culturi de laborator. termenul de placentã provine dintr-un cuvînt grecesc care înseamnã „plãcintã“. de aceea se folosesc adesea în medicinã ºi în practicile magice. În lumea modernã. Era o persoanã puternicã ºi crudã ºi se spune cã. dintre care unele mai pot fi încã observate la Muzeul Institutului de Etnografie din Leningrad. Cercetãtorii au descoperit cã toate acestea conþineau urme de colesterol care se regãseºte în placentã spre finalul gestaþiei. Fratele Giovanni Battista Orsenigo. dar ºi dentist. El era cãlugãr. iar între anii 1868 ºi 1903 a extras ºi a pãstrat în colecþia sa un total de 2 000 744 de dinþi. În vechime se fãceau ocazional transplanturi de dinþi.

Acest gen de operaþie a fost practicat de chirurgii hinduºi timpurii încã din secolul VI î. Acestea sînt folosite în beneficiul persoanelor bolnave. pielea de pe un braþ se folosea pentru refacerea nasului. De asemenea. în loc sã fie considerat jefuit. doar cei înstãriþi ºi le puteau permite.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 269 au fost trimise unei companii farmaceutice. Transplanturile de organe ºi þesuturi Începuturile istorice Transplantul de þesut al unei persoane dintr-o zonã a corpului în alta nu reprezintã o problemã deosebitã.. dus la spital împreunã cu bãiatul ºi reataºat. cartilaj. serveºte omenirea cu adevãrat. chirurgii pot reaºeza la loc un deget retezat sau chiar un membru întreg. ºi oasele. Braþul unui bãiat în vîrstã de 12 ani fusese retezat chiar sub nivelul umãrului. fiind introdus în Europa în secolul XVI de cãtre chirurgul italian Caspare Tagliacozzo. pacientul îºi recuperase aproape în întregime capacitatea de folosire a braþului ºi a mîinii. fiind înlocuite în final de materialul produs de primitor. De exemplu.Hr. Ele nu au fost niciodatã uºor de confecþionat ºi. Primul transplant reuºit de cornee a fost efectuat în 1905 de cãtre Eduard Zirm din Olomouc. Ca urmare. însã nu rezistã la nesfîrºit. fiind etichetate drept „deºeuri organice“. doi ani mai tîrziu. deoarece joacã doar rolul unei reþele structurale. Pãr Pãrul uman creºte mult mai lung decît cel al altor primate. Corneele au avantajul cã nu sînt irigate de vasele de sînge care aduc celulele imunitare asasine (limfocitele). perucile (vezi caseta) fiind folosite încã de pe vremea egiptenilor din antichitate. dinþi ºi cornee. Primul rezultat pozitiv în acest sens s-a înregistrat la Spitalul General din Massachusetts în 1962. pînã de curînd. Moravia. însã aceastã operaþie a ajuns sã fie folositã pe scarã largã abia 50 de ani mai tîrziu. salvînd zeci de mii de vieþi omeneºti. O astfel de operaþie este foarte delicatã ºi necesitã multã muncã pentru suturarea nervilor ºi a micilor vase sanguine însã. În prezent. fãrã ca femeile de la care fuseserã luate sã fie informate. ºi cartilajele sînt mai uºor de transplantat. Membrul a fost împachetat în gheaþã. rãspunzãtoare de respingerea transplantului. cadavrele recente au ajuns sã fie brusc o sursã valoroasã de þesuturi ºi organe vii. Cadavrul. Primele transplanturi au fost cele de piele. . Transplantul de organe ºi þesuturi de la o persoanã la alta a devenit posibil abia relativ de curînd.

rãmînînd la locul ei. la culcare. Desigur. asociatã ºi cu o presupusã reducere a potenþei sexuale. o sursã alternativã o reprezenta pãrul de la cadavre. perucile au atins culmea gloriei. Aºezarea pe cap era destul de complicatã. aceste semne distinctive se purtau cu prilejul unor ceremonii. eunucii nu chelesc. precum ºi unele probleme de viaþã ºi de moarte. dar fãrã succes. numai în Paris lucrau 850 de peruchieri. spre mulþumirea bãrbaþilor care suferã de calviþie. iar spre sfîrºitul secolului XVIII. în general. la trezire. astfel încît perucile (ºi pãrul celui ce le purta) se umpleau inevitabil de tot felul de paraziþi umani. cu draperiile trase ºi pe care o dãdea jos în acelaºi fel seara. în scopul confecþionãrii de peruci. În secolul XVIII. Chiar ºi în prezent se spune cã o comunitate religioasã din India îºi întreþine ºcolile ºi bisericile din vînzarea pãrului lung ºi negru al fetelor lor în þãrile vestice. fiind purtate atît ca semn al distincþiei. Arabii obiºnuiau sã jure „pe barba Profetului“. afirmînd cã un sãrut fãrã mustaþã este ca un ou fãrã sare. Regele Ludovic al XIV-lea al Franþei (1638–1715) a început sã cheleascã pe la vîrsta de 30 de ani. dar. Din fericire. erau parfumate sau li se dãdea o formã deosebitã. ridicînd unele semne de întrebare de naturã eticã ºi legalã de mare importanþã. perucile au ajuns foarte populare în Europa. în special de pãduchi. Trebuie sã ne amintim cã acum 200 de ani sãpunul nu era nici ieftin. aceastã pilozitate nu are aceeaºi soartã cu podoaba capilarã. cu toate acestea. În aceastã perioadã. cît ºi al masculinitãþii. De unde provenea pãrul folosit? Cel mai bun provenea de la alþi oameni. Monarhii englezi Edward al VI-lea ºi Elizabeth au încercat sã impunã o taxã pe bãrbi.270 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Perucile ºi pãrul facial Mulþi bãrbaþi încep sã-ºi piardã pãrul atunci cînd ating o anumitã vîrstã. cele pentru femei avînd pînã la 60 cm înãlþime. • În anul 1954 s-a fãcut primul transplant reuºit de rinichi. aºa cã se ajunsese sã se doarmã cu ele. nici uºor de gãsit. astfel cã meritã sã fie dezbãtutã mai pe larg. lucru care-l deranja profund. Unele femei gãsesc barba ºi mustaþa drept semne atractive. de la un . iar tãierea bãrbii unui bãrbat poate fi consideratã o umilinþã similarã tãierii pãrului unei femei. Transplanturile moderne Tehnologia transplanturilor progreseazã extrem de rapid. chelia semnificã o vîrstã înaintatã. Bãrbaþii care suferã de calviþie pot fi atrãgãtori dacã au alte calitãþi. Chelirea este în strînsã legãturã cu hormonii masculini ºi. Samuel Pepys descrie vizita pe care soþia sa a fãcut-o la frizer ºi fenomenala colonie de creaturi ce se formase în peruca acesteia. iar sãracii cîºtigau sume bunicele dacã vindeau un pãr bogat ºi frumos. pe care ºi-o punea dimineaþa în pat. Bãrbile ºi mustãþile au fost la modã în diferite epoci încã din vremea babilonienilor. Uneori. Purta o perucã.

Însã dificultãþile au fost depãºite. În anul 1981 deveniserã disponibile medicamente eficiente de inhibare a sistemului imunitar ºi de prevenire a respingerii. Fiind confruntatã cu posibilitatea ca oamenii de ºtiinþã sã poatã face aproape orice. iar respingerea organului transplantat constituia o problemã gravã (vezi caseta). dureazã pînã la opt ore ºi necesitã prezenþa unui numãr mare de medici. • Astãzi au devenit ceva obiºnuit ºi transplanturile de pancreas (pentru diabetici) ºi de secþiuni de intestin (pentru cei care suferã de afecþiuni intestinale). donatorii variind ca vîrstã între nou-nãscuþi ºi septuagenari. Aceastã operaþie este solicitantã. în 15 centre medicale. Metoda a fost pusã în aplicare. ceea ce nu este atît de riscant pe cît pare. . din 1981 s-au fãcut transplanturi simultane de inimã ºi plãmîni. avînd în vedere cã vasele sanguine principale ce leagã inima de plãmîni sînt transferate intacte. iar la ora actualã în SUA existã peste 150 de centre de transplant cardiac. iar subiectul este asociat cu sentimentele acesteia faþã de avorturi. • De asemenea. în SUA se fac anual peste 1 000 de transplanturi de ficat. de pancreas sau de ficat ºi de la donatori vii. iar în urmãtorii 7 ani numai în America s-au fãcut peste 100 de transplanturi cardiace. operaþia era costisitoare. iar respingerea organelor transplantate a continuat sã reprezinte o problemã. asistente ºi tehnicieni. însã aceastã procedurã implicã anumite riscuri. Opinia publicã reacþioneazã dur în aceastã privinþã. rata supravieþuirilor era scãzutã. Cu toate acestea. iar în prezent. La nivel mondial au loc anual între 3 000 ºi 4 000 de transplanturi cardiace. • Primul ficat a fost transplantat în 1960. iar donatorul a supravieþuit timp de 18 zile. • Un transplant cardiac a încercat pentru prima datã în 1967 doctorul Christian Barnard. La început. însã a generat discuþii aprinse ºi modificãri ale legislaþiei în domeniu. la lucru sau la o viaþã activã de pensionar. necesita medici specializaþi. lumea reacþioneazã cu o aversiune profundã faþã de devierile majore de la legea firii (factorul de repulsie). aflat într-o stare gravã din cauza unei insuficienþe renale. Numãrul pacienþilor care supravieþuiesc peste 5 ani dupã operaþie depãºeºte 70 de procente din total. • Embrionii umani pot fi folosiþi ca surse de þesut sau de celule. pacientul putîndu-se întoarce la ºcoalã. Cel de-al doilea beneficiar a supravieþuit timp de 18 luni.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 271 geamãn sãnãtos la fratele sãu. Se pot preleva segmente de plãmîn.

ficatul ºi inima pentru trans- plant trebuie prelevate într-un interval de 30 de minute dupã deces ºi vor rãmîne vii ºi acceptabile pentru transplant timp de pînã la ºase ore (chiar mai mult în cazul rinichilor) dacã sînt pãstrate la temperatura unui frigider obiºnuit (5°C). începînd din anul 1977.272 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Pãstrarea organelor în stare optimã În urma morþii cerebrale (vezi capitolul 5). O problemã a fost cea a agenþilor infecþioºi prezenþi la donator. relaþii sexuale cu un bãrbat care a întreþinut relaþii sexuale cu un alt bãrbat cel puþin o datã începînd din anul 1977?“ În cazul produselor sanguine care nu conþin celule (plasmã sau alte materiale). Corneea trebuie prelevatã într-un interval de 6–12 ore ºi poate fi pãstratã cîteva zile. În ceea ce priveºte pielea utilizatã în cazul arsurilor severe. Aceºtia nu se transmit atît de frecvent prin intermediul organelor solide. Rinichii. Sîngele ºi plasma au o viaþã mult mai lungã. dezvoltate în laborator (vezi mai jos). dupã cum se menþioneazã acolo. putîndu-se pãstra pînã la 7 zile. Dacã un rinichi este cuplat la un aparat ce pompeazã lichid prin vasele sale sanguine. virusul HIV. iar un donator la banca de sînge a Crucii Roºii Americane se poate vedea nevoit sã rãspundã la întrebãri de genul: „Aþi întreþinut mãcar o datã. al embrionilor aflaþi în primele stadii de dezvoltare ºi al spermei. Ca alternativã. hepatita. spre deosebire de organe. dar care ar afecta celulele vii. Din fericire. În plus. Transfuziile de sînge (celule sanguine sau plasmã) ºi de mãduvã osoasã joacã un rol vital în tratarea anumitor boli. pot fi depozitate în stare congelatã fãrã a se deteriora. sifilisul. precum ºi diferiþi alþi viruºi. la transplantul unui organ sau al unui þesut existã oricînd posibilitatea de a se transplanta în acelaºi timp ºi un ele- ment nedorit. Pe lîngã teste se folosesc ºi chestionare. ºi. se încearcã producerea unor celule de piele vii. însã la aceastã metodã se apeleazã destul de rar. riscul poate fi redus într-o mare mãsurã prin verificarea sîngelui donatorilor ºi eliminarea celui cu infecþii. fiecare tip de þesut supravieþuieºte o anumitã perioadã. riscul este redus ºi mai mult prin tratamente ce distrug agenþii infecþioºi. calculatã în sãptãmîni. însã riscul este mai mare în cazul sîngelui ºi al produselor asociate. Aºa s-au transmis malaria. se folosesc de obicei fîºii foarte subþiri din pielea pacientului însuºi (ce se poate regenera singurã în locul de unde a fost prelevatã). Problemele medicale pe care le implicã transplantul Problema respingerii transplantului este tratatã în casetã. . Aceastã afirmaþie este valabilã ºi în cazul ovulelor fertilizate. el poate fi pãstrat timp de pînã la 2–3 zile. iar pielea poate fi luatã dupã cel mult 12 ore.

alimentarea cu sînge este suprimatã. Sistemul imunitar este inhibat cu medicamente puternice. respins. sistemul imunitar trebuie inhibat. aceºtia intrã în acþiune. Armele imunitare ce ne permit sã combatem infecþiile care ne pot fi fatale au fost îndreptate împotriva organului strãin. iar pacientul trebuie þinut sub observaþie din cauza pericolului apariþiei unor infecþii sau a altor complicaþii. Din acest motiv. iar procesul de respingere nu mai are loc. azatioprina sau ciclosporina A. celulele care-i poartã sînt distruse de o puternicã armatã imunitarã (celule ucigaºe. Markerii personali unici sînt configuraþi în funcþie de instrucþiunile genetice ale individului. organele mor rapid. Aceºtia sînt indicatorii (antigenii HLA sau antigenii mucocitari umani) identificaþi atunci cînd medicii determinã tipul de þesut.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 273 Cum respinge organismul organele ºi þesuturile transplantate În lipsa alimentãrii cu sînge. Cum se face recunoaºterea? Fiecare fiinþã umanã posedã în fiecare celulã a organismului o serie de indicatori personali. iar organul este ucis. iar aceºtia considerã organele transplantate drept un corp strãin. ei sînt verificaþi în permanenþã de limfocitele T. anticorpi ºi substanþe imunitare numite citocide). Prin urmare. Drept urmare. tratamentul cu imunosupresoare trebuie echilibrat cu grijã printr-o alegere atentã a medicamentelor ºi a dozelor. toþi indicatorii celulari sînt identici. organul respectiv este invadat de celule imunitare. În aceastã fazã. astfel cã primul demers în cazul unui transplant este suturarea arterelor ºi a venelor organului transplantat la cele ale primitorului. sistemul imunitar inhibat are o capacitate mai redusã de a combate infecþiile. Cea de-a doua opþiune este reprezentatã de transplanturile de la fraþi sau de la rude de gradul I. precum prednisonul (un steroid). iar transplanturile sînt însoþite de numeroase complicaþii infecþioase. la fel cum ar recunoaºte un parazit sau un microb care invadeazã organismul. dacã organul transplantat provine de la un geamãn identic (monozigot). declanºînd formarea anticorpilor ºi a celulelor imunitare ucigaºe ce au ca þintã þesuturile transplantate. În organism. dar necesitã multã atenþie ºi pricepere. iar dacã vreunii dintre ei sînt identificaþi ca fiind strãini (nu aparþin organismului). Aceastã operaþie pe care o face chirurgul este mecanicã. transportaþi de fluxul sanguin. prin urmare. Cu toate acestea. toate genele ºi. Sistemul imunitar nu-i considerã strãini. Organele provenite de la persoane fãrã legãturi de rudenie pot fi acceptate dacã procesul de determinare a tipului de þesut dovedeºte cã indicatorii donatorului nu se deosebesc prea mult de cei ai primitorului. deoarece multe gene sînt comune. „Inspectorii” imunitari (limfocitele T) apar la scurt timp. Din pãcate. .

sau prin conceptul de „biomagazin“. pe cînd Mary Shelley avea 21 de ani. Wells. o preocupare majorã era aceea cã oamenii ar putea fi îngropaþi înainte de a .B. Insula Doctorului Moreau. Shelley pe cînd avea doar 16 ani ºi s-a cãsãtorit cu el trei ani mai tîrziu. cu temeri ºi dorinþe tipic umane. Acestea sînt doar poveºti imaginare. cum se poate defini moartea? Aceastã întrebare esenþialã a fost abordatã în capitolul 5 al cãrþii de faþã. o metaforã a ideii cã invenþiile ºtiinþifice pot avea consecinþe nefaste asupra omenirii. nu de robot) din cadavre furate din cimitire ºi de la morgã. Aºa cã Mary a început sã scrie Frankenstein sau Prometeu modern. Frankenstein a devenit prototipul „savantului nebun“ din povestirile ºtiinþifico-fantastice ºi din revistele de benzi desenate. Cu alte cuvinte. în care cadavre aflate în moarte cerebralã sînt þinute în viaþã pentru a fi folosite ca donatoare de organe. Coºmarul transplantãrii/construirii de corpuri capãtã o expresie contemporanã în romanul Coma.G. Lucrarea a fost publicatã în 1818.274 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor De unde provin organele transplantate? Cine sînt donatorii? În aceastã fazã trebuie sã li se facã faþã unor probleme etice importante. pãstreazã unele suspiciuni în privinþa activitãþilor doctorilor ºi ale cercetãtorilor entuziaºti din acest domeniu. În vara anului 1816. Creatura lui Frankenstein este o „fiinþã“ relativ inteligentã. Savantul nebun ºi fabricarea de monºtri Ideea ca un chirurg sã realizeze un nou individ sau un monstru prin unirea (transplantarea) unor bucãþi vii de þesut ºi organe îi fascineazã de multã vreme pe autorii de science-fiction ºi de benzi desenate. Prima problemã este în ce fel se poate decide momentul în care o persoanã vie devine un cadavru ºi poate fi folositã ca sursã de prelevare de organe. În þãrile occidentale. El a însufleþit monstrul cu un curent electric puternic (captat dintr-un fulger). Ea ºi-a dorit ca povestea sã fie înspãimîntãtoare. în care animalele sînt supuse unor vivisecþii în încercarea de a fi umanizate. iar Byron le-a propus un concurs de poveºti de groazã. Romanciera englezã Mary Wollstonecraft Shelley (1797–1851) a fugit cu poetul P. însã numeroºi oameni. cu vorbire articulatã. pentru experienþe sau pentru instruirea medicilor. cei doi se aflau în vacanþã la Lacul Geneva alãturi de Byron ºi un alt prieten. sã-i îngheþe sîngele în vine ºi sã-i înteþeascã bãtãile inimii“. care scapã la un moment dat de sub control ºi îºi omoarã creatorul. „sã-l facã pe cititor sã-i fie fricã sã se uite în jurul sãu. Realizarea de monºtri cu ajutorul chirurgiei stã la baza nuvelei fantastice a lui H. scris de Robin Cook (1977). lumea este familiarizatã cu prelevarea de organe aºa cum a fost prezentatã în volumul Franken- stein al lui Mary Shelley sau în romanul Coma (vezi caseta). deºi mult mai înþelegãtori ºi mai cooperanþi decît în trecut. Frankenstein era numele unui savant care a realizat un monstru „an- droid“ (cu înfãþiºare umanã. Într-o vreme.

Practicile diferã ºi în funcþie de religia þãrilor. sãnãtatea a zeci de mii de pacienþi fiind recuperatã astfel. sute de persoane murind din cauza acestei crize. pacienþii obiºnuiþi ai secþiilor de urgenþã. rezultatele sînt excelente. nereuºita în obþinerea acordului de la cel mai apropiat membru al familiei (aproximativ douã treimi dintre ei îºi dau acordul atunci cînd le este cerut) ºi întîrzieri în procesul de prelevare ºi de conservare a rinichilor. Progresele medicale au fost rapide. prelevarea organelor este limitatã atît de atitudini ºi tradiþii de ordin religios. de boli coronariene sau de neurochirurgie. trebuie avute în vedere ºi aspectele religioase ºi etice. cît ºi de unele aspecte practice. se fac mai multe transplanturi în þãrile în care un procent mai mare din populaþie are asigurãri de sãnãtate sau beneficiazã de asistenþã medicalã guvernamentalã. Membrii familiei . de terapie intensivã. Doar o micã parte a populaþiei globului are acces la transplantul de organe. publicitatea negativã care a rezultat în urma zvonurilor cu privire la declararea prematurã a decesului. principala sursã de organe Aproximativ 90% dintre organele transplantate sînt prelevate de la cadavre (adicã de la donatori aflaþi în moarte cerebralã sau ale cãror inimi nu mai bat). Mai mult. Cadavrele. Posibilii donatori sînt cei ce mor din cauza unor boli cum ar fi leziunile sau atacurile cerebrale. În scopul diminuãrii acestei temeri s-a introdus conceptul de „moarte cerebralã“. Cel mai important lucru este însã faptul cã legislaþia nu a ajuns încã la nivelul chirurgiei transplanturilor. se intrã pe un teren minat din punct de vedere legal. astfel încît atunci cînd se discutã ce este acceptabil ºi ce nu. iar teama îngropãrii premature a fost înlocuitã de cea a prelevãrii premature de organe. Spitalele moderne ºi bine echipate sînt rezervate unei minoritãþi privilegiate. Transplantul de rinichi este un mod recunoscut ºi reuºit de tratare a insuficienþei renale. timpul are o importanþã deosebitã. Însã chiar ºi în þãrile dezvoltate se înregistreazã o insuficienþã cronicã de organe necesare unor transplanturi. Printre probleme se numãrã lipsa publicitãþii. însã acest lucru poate fi evitat prin întîrzierea înmormîntãrii. iar restul de la donatori în viaþã. O problemã deosebitã este aceea a folosirii fetuºilor ºi a pruncilor nãscuþi fãrã creier (vezi mai jos). organele le acordã beneficiarilor o nouã ºansã. iar chirurgii ce efectueazã transplanturi sînt foarte entuziaºti.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 275 fi murit efectiv. numãrul transplanturilor de rinichi este limitat în continuare de numãrul de rinichi disponibili. care i-ar permite prezentarea unor eventuale semne de viaþã. Din pãcate. Fireºte. Cu toate acestea. pe lîngã cele privind tehnologia medicalã. iar cînd se încearcã sã se afle ce este ºi ce nu este permis. Însã pentru transplantul de organe.

Deºi un cetãþean chinez s-ar fi putut simþi grozav de onorat de obþinerea unor astfel de organe. iar valvele cardiace au acordat o nouã ºansã unor bolnavi ce sufereau de afecþiuni cardiace.276 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor care se confruntã cu decesul subit al unei rude apropiate sînt copleºiþi de durere. tot unor bãtrîni. înfiinþatã în Marea Britanie în 1987. ºi chiar încurajeazã achiziþionarea cardurilor de donator. O organizaþie voluntarã numitã BODY (Societatea Britanicã a Donatorilor de Organe). în SUA. liderul chinez Deng Xiaoping a decretat cã medicii chirurgi sînt liberi sã foloseascã orice parte a corpului sãu în scopul transplantului. pe data de 20 februarie 1997. Un pacient aflat în stare gravã. din pãcate. La moartea sa. astfel încît organele sale nu erau. În 1996. La donatorii aflaþi în moarte cerebralã. în tot acest timp aºteptînd un transplant. organele sînt încã alimentate cu sînge în momentul prelevãrii. Cei care au nevoie de un transplant de rinichi sînt þinuþi în viaþã cu ajutorul dializei (îndepãrtarea artificialã a reziduurilor din sînge). Din oasele fetei s-au prelevat 70 de grefe pentru ºolduri ºi coloane vertebrale. ºi este pregãtit sã primeascã o inimã nouã imediat ce aceasta devine disponibilã. numai persoanele bogate sau cele foarte importante beneficiazã de aceastã ºansã. 31 000 de pacienþi aºteptau transplanturi de rinichi iar alþi 1 230 aºteptau transplanturi duble de rinichi ºi pancreas. probabil. Rezultatele nu sînt la fel de bune ca în cazul organelor tinerilor ºi s-a sugerat ca rinichii acestora. corneea a ajutat la restabilirea vederii a doi orbi. la sfîrºitul anului 1996. pe cît posibil. care necesitã un transplant de inimã. în cea mai bunã stare. conectaþi la aparate de întreþinere a vieþii. organele transplantate au fost chiar reutilizate. îi ajutã ºi îi sfãtuieºte pe donatori. þinîndu-se cont de faptul cã sînt organe îmbãtrînite. . Se estimeazã cã o mare parte a numãrului necesar de rinichi poate fi obþinut printr-o „recoltare mai eficientã“ a surselor potenþiale. Un exemplu al imensului beneficiu ce poate proveni din corpul unui singur donator îl constituie cazul unei englezoaice în vîrstã de 21 de ani care a murit într-un accident rutier în America. rezultatele fiind mai bune decît în cazul prelevãrii dupã ce inima se opreºte. În Marea Britanie se înregistra la data de 30 iunie 1996 un numãr de 5 246 de pacienþi care aºteptau rinichi noi. iar în aceste momente luarea unei decizii în privinþa donãrii de organe poate avea consecinþe traumatizante pentru ei. În una sau douã ocazii. adevãrata valoare a ofertei lui Deng a constat în faptul cã îi poate încuraja ºi pe alþii sã procedeze la fel. adesea sînt folosite ca donatori ºi persoane vîrstnice (trecute de 60 de ani). poate sã fie þinut în viaþã timp de maxi- mum patru luni cu ajutorul unui aparat artificial de pompare a sîngelui. sã le fie repartizate. o cifrã destul de mare avînd în vedere excelentele rezultate obþinute ºi numãrul de vieþi salvate. Numai cã el avea 92 de ani ºi fusese bolnav multã vreme. Avînd în vedere criza de organe.

organul a avut timp sã se deterioreze. Dreptul de posesie a corpului neînsufleþit implicã faptul cã acesta trebuie sã fie primit în stare intactã pentru a fi înmormîntat. la salvarea multor vieþi. de exemplu avînd asupra sa cardul de donator de organe care a fost introdus în 1971 (26 de procente din populaþie au astfel de carduri. nu se poate realiza nici o disecþie sau prelevare de organe fãrã autorizaþie. Pacienþii ce mor din cauza hemoragiilor intracraniene pot fi transferaþi în secþiile de terapie intensivã pentru o scurtã perioadã ºi menþinuþi pe „ventilare selectivã“. în timpul autopsiei. Existã încã destulã confuzie în privinþa posesorului de drept al cadavrului. Mai pot fi luate ºi alte mãsuri pentru ca organele prelevate de la persoane aflate în moarte cerebralã sã fie pãstrate în condiþii optime. Aceastã metodã pare acceptabilã din punct de vedere etic. În 1989. rudele pot anula dorinþele celui decedat. Cu alte cuvinte. sau fãcînd o cerere în prezenþa a doi martori.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 277 de exemplu atunci cînd donatorul este declarat mort în momentul în care ajunge la spital. mortul nu avea nici un fel de drepturi. În Marea Britanie. Cine este proprietarul unui cadavru? Aceastã problemã a fost prezentatã ºi analizatã la începutul capitolului 11. care ar duce la o creºtere substanþialã a organelor disponibile ºi. iar din punct de vedere legal. Legea Þesuturilor Umane din 1961 autorizeazã donarea de organe. prin urmare. iar o persoanã poate cere donarea organelor dupã moarte în scopul transplantãrii. efectuat la mijlocul anilor 1990 în Marea Britanie. Oficial. o vãduvã din Statele Unite a primit suma de 150 000 $ ca recompensã pentru durerea pricinuitã la aflarea faptului cã. creierul soþului sãu fusese îndepãrtat fãrã a i se cere permisiunea. un sondaj Gallup. legea accepta faptul cã asupra unui cadavru nu se pot exercita drepturi de proprietate. Rudele cele mai apropiate (soþia. Avînd în vedere lipsa unui numãr suficient de organe pentru transplanturi. în cazul în care nu este exprimat un refuz clar în acest sens. dar nu toþi le poartã asupra lor). se încearcã modificarea legislaþiei în sensul acordãrii dreptului de recoltare a organelor de la orice cadavru. organele pot fi recoltate numai dacã persoana respectivã ºi-a dat anterior acordul în acest sens. de aceea. Cu toate acestea. nu este adoptatã pe scarã largã. Aceastã metodã face parte dintr-un sistem de „optare pentru“. În acest ultim caz. timp în care se confirmã moartea trunchiului cerebral ºi urmeazã recoltarea organelor. a arãtat cã numai 28 . dar nu o impune. Statutul legal exact al transferului de organe este în continuare neclar. Aceasta ar fi o convenþie numitã de „optare împotriva“. În secolul XVII. nimeni nu-l deþinea. al instruirii (pentru disecþii) sau al cercetãrii. dar nu are un statut legal ºi. copiii sau fraþii) aveau un drept de posesie (un fel de tutelã) pentru îngroparea cadavrului.

a fost datã o lege ce autorizeazã recoltarea organelor oricãrei persoane dacã ea nu a depus anterior o obiecþie scrisã în acest sens. În Brazilia. În aceste condiþii. noua lege nu se va concretiza într-o schimbare majorã în lipsa unor metode adecvate de recoltare ºi transportare a organelor. unde o astfel de schemã de refuz a fost introdusã în 1987. iar cortexul cerebral prezintã niveluri foarte scãzute de activitate. în 1997. iar familia cere întreruperea menþinerii .5% din totalul populaþiei s-a opus. Din pãcate. cu alte cuvinte. Ei pot mesteca sau executa alte miºcãri. doar 1. funcþioneazã un sistem de „optare împotrivã“. Deºi aceste cazuri sînt rare. Este o stare de „veghe în lipsa conºtienþei“. Starea vegetativã persistentã A folosi pacienþi care se aflã într-o „stare vegetativã persistentã“ pentru donarea de organe este ceva destul de controversat. iar numãrul donatorilor ºi al transplanturilor s-a dublat.278 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor de procente dintre adulþi s-ar opune donãrii propriilor organe. dar nu existã semne de comunicare sau de miºcãri voluntare. Germania întîmpinã dificultãþi asemãnãtoare. Aceastã stare este asemãnãtoare cu cea a fetuºilor anencefalici. cadrul legal în privinþa utilizãrii organelor este acelaºi ca pentru efectuarea autopsiilor: necesitã un acord în cunoºtinþã de cauzã. care se manifestã ca urmare a unor leziuni cerebrale grave ºi este prezentã de cel puþin o lunã. Aceºti pacienþi respirã fãrã ajutor. chiar dupã un an. iar menþinerea în acest fel a unei vieþi lipsite de sens nu poate fi consideratã drept o lipsã de respect faþã de acea persoanã? Pe de altã parte. În Belgia. în Olanda. Este o formã de „moarte vie“. traficul ilegal de organe pare inevitabil. deoarece implicã o stare de „legumã“. Totuºi. Însuºi termenul folosit este neinspirat. dacã se cunosc dorinþele pacientului. dar lasã adesea impresia cã dorm ºi prezintã incontinenþã de urinã ºi fecale. la fel ca ºi în legislaþia anglo-americanã. iar diagnosticul de stare vegetativã persistentã a fost eronat. aceasta înseamnã cã diagnosticarea trebuie fãcutã cu multã atenþie. Brazilia se confruntã cu o insuficienþã de organe în ciuda faptului cã numai în Sao Paolo survin anual 5 000 de morþi violente. dar existã numai un numãr mic de cadavre potrivite sau disponibile. Unii sînt de pãrere cã. unde existã un sistem de asigurãri sociale la fel de bine dezvoltat ºi un numãr mare de spitale ºi clinici bine utilate. potenþiale surse de organe. fiind necesari 4 000 de donatori anual pentru a face faþã cererii. putem fi siguri cã aceºti pacienþi nu simt absolut nimic? Pot fi ei consideraþi niºte cadavre? Problema este cã au existat cazuri de recuperare a conºtienþei dupã mai multe luni. Procentul recoltãrii de organe în Olanda (de la victime ale accidentelor rutiere care mor dupã ce sînt internate în secþiile de terapie intensivã) este mult mai mic decît cel din Belgia.

care se poate sfîrºi prin folosirea ca donatori ºi a pacienþilor afectaþi de boala Alzheimer. luarea unor mãsuri de accelerare a morþii este ilegalã. de ce sã nu ai dreptul sã salvezi viaþa unei persoane iubite care este în pericol din lipsa unui organ disponibil pentru transplant? O altã dificultate se iveºte în cazul în care donatorul este un copil. natura ne-a înzestrat cu un rinichi de rezervã care poate fi folosit în acest gen de situaþii. Totuºi. care a suferit leziuni cerebrale severe în timpul dezastrului de la stadionul de fotbal Hillsborough.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 279 artificiale a vieþii. iar rinichii proveniþi de la donatori vii dau rezultate mai bune decît cei de la donatori decedaþi. Unii au argumentat. donaþiile venite din partea rudelor sînt mai recoman- dabile. fiind permise de lege. cã dacã þi se permite sã te sacrifici pentru þara ta sau pentru a salva un om de la înec. deºi cu ajutorul celor mai recente tratamente cu imunosupresoare se obþin rezultate comparabile ºi în cazul utilizãrii unor rinichi proveniþi de la donatori fãrã nici un grad de rudenie. În Marea Britanie ºi în SUA. Cu toate acestea. Din fericire. De . deºi în Marea Britanie legea nu ia în considerare donaþiile fãcute de soþi/soþii sau parteneri („coabitanþi“). cu atît este mai bine. în urma cazului lui Anthony Bland. În cazul organelor singulare (ficatul sau inima). aºa încît acest lucru nu este ceva foarte rar întîlnit. organele pot deveni inutilizabile pentru transplant. iar legea englezã nu recunoaºte capacitatea unui donator de a accepta aºa ceva. adoptat de tribunale în 1993. Organe recoltate de la rudele în viaþã Cu cît organul este mai proaspãt. iar un numãr mai mic dintre ei afirmã cã uneori este justificatã suspendarea alimentãrii artificiale. în 1994. Ar constitui un caz de sinucidere. afirmînd cã acesta ar fi un prim pas fãcut pe o pantã alunecoasã. atunci pacientul poate deveni un donator de organe. Rinichii rudelor apropiate prezintã o compatibilitate mai bunã a þesuturilor. 35 de procente din totalul rinichilor transplantaþi au provenit de la rude în viaþã ale pacientului. în Marea Britanie existau aproximativ 1 000 de pacienþi în stare vegetativã de peste trei luni. dar dacã pacientul este lãsat sã moarã prin suspendarea tratamentului. În SUA. precizeazã cã decizia de întrerupere a tratamentului poate fi luatã numai dupã 12 luni. Alþii nu sînt de acord. În 1997. Constituie aceºtia doar un „al doilea tip de cadavre“ ce încã respirã sau sînt în continuare fiinþe umane cu drepturi proprii? Un sondaj recent a arãtat cã asociaþia medicilor considerã ca fiind acceptabilã lãsarea netratatã a unor infecþii acute sau a altor afecþiuni posibil letale ale unor astfel de pacienþi. nu eronat. viaþa donatorului este sacrificatã. regulamentul oficial al Colegiului Medicilor din Marea Britanie.

280 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor
exemplu, mai multe þãri acceptã transplanturile de rinichi de la un geamãn
la altul, în condiþiile în care transplantul este necesar pentru salvarea vieþii
beneficiarului, iar donatorul înþelege implicaþiile ºi este de acord cu
transplantul. Însã din punct de vedere legal, acest domeniu rãmîne dificil,
iar în Australia orice donare de þesut de cãtre un copil viu este interzisã.

Organe recoltate de la donatori vii, fãrã grad de rudenie cu
primitorul: problema traficului comercial
În cazul în care donatorul viu, soþul sau soþia acestuia, de exemplu, nu
are nici o legãturã geneticã cu primitorul, nu putem decît sã admitem
donarea ca pe o formã de manifestare a afecþiunii. În 1994, în SUA, 196
din totalul de 8 114 transplanturi de rinichi proveneau de la donatori vii
fãrã grad de rudenie de sînge. Rezultatele sînt mai bune decît în cazul
donatorilor decedaþi, datoritã gradului de prospeþime a organelor. Pe de
altã parte, vînzarea de organe intrã în discuþie tocmai în cazul acestui tip
de donatori, iar opinia generalã este de împiedicare a vînzãrii ºi a traficului
de organe. Schimburile comerciale care au ca obiect organele umane au
fost interzise în Marea Britanie prin Legea transplanturilor de organe umane
din 1989. Totuºi, aceste „afaceri“ au ajuns o practicã comunã în statele
din Asia. În India, de exemplu, un adult sãnãtos cu un venit zilnic de 30
de penny poate sã cîºtige pînã la 750 £ în urma donãrii unui rinichi,
suficient pentru a-ºi scoate întreaga familie din sãrãcie. Se pare cã religia
lor încurajeazã acest gen de sacrificiu, deoarece în mitologia hindusã se
regãsesc povestiri în care unele fragmente ale corpului uman sînt folosite
în beneficiul altor oameni. În legislaþia indianã, moartea a fost definitã ca
fiind încetarea ritmului cardiac, iar organele nu puteau fi recoltate de la
donatori diagnosticaþi cu moartea trunchiului cerebral, dacã inima încã
mai bãtea. Acest fapt a încurajat utilizarea donatorilor vii, iar 70% dintre
rinichii transplantaþi proveneau de la donatori fãrã nici un grad de rudenie
cu beneficiarii, plãtiþi pentru acest serviciu. Cu toate acestea, în 1994,
parlamentul indian a adoptat o lege care interzice comercializarea organelor
umane ºi redefineºte decesul tocmai pentru a se declara de acord cu
transplantul de organe de la donatorii care suferã de moartea trunchiului
cerebral. Fiinþele umane au doi rinichi, dupã cum am observat mai sus,
astfel încît acestea sînt organele donate; nu se pot realiza schimburi
comerciale de ficat sau inimã cu donatori în viaþã. Totuºi, în India sînt
diagnosticaþi anual 10 000 de pacienþi care necesitã transplanturi de ficat.
Evident, numai persoanele foarte bogate îºi permit sã fie operate în
strãinãtate; probabil cã ceva mai mulþi vor fi operaþi în India în urma
aplicãrii noii legislaþii. Este însã necesarã ºi o schimbare de mentalitate,
deoarece, în general, familiile nu cedeazã cadavrele pentru recoltarea
organelor.

Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 281
Doctrinele islamice susþin cã un cadavru trebuie respectat, iar profetul
Mahomed a arãtat cã „ruperea unui os al unui om mort echivaleazã cu
pãcatul de a face acelaºi lucru dacã acel om ar fi în viaþã“. Însã învãþaþii
ºi juriºtii din þãrile musulmane au opinii divergente în legãturã cu problema
transplanturilor, care nu este amintitã ºi analizatã în Coran sau în Hadith.
Cei din þãrile arabe sînt de acord cu transplantul, în timp ce aceia de pe
subcontinentul indian se opun. În 1995, un decret le-a permis celor douã
milioane de musulmani din Marea Britanie sã-ºi doneze organele pentru
transplant. Pînã în prezent s-au realizat peste 100 de transplanturi de rinichi
în Kuweit, prin folosirea organelor unor donatori plãtiþi din India ºi din
alte þãri. Un beneficiar de transplant din Orientul Mijlociu s-a simþit atît
de prost atunci cînd ºi-a întîlnit donatorul, care era foarte slãbit, încît l-a
cazat la un hotel timp de o lunã pentru ca acesta sã se punã pe picioare
înaintea operaþiei.
Potrivit budismului, corpul uman, viu sau mort, nu are un caracter
intrinsec sacrosanct, aºadar donarea unei pãrþi din el reprezintã un act de
compasiune ºi poate ajuta la realizarea unui progres spiritual. În Japonia,
majoritatea rinichilor sînt donaþi de rude de sînge în viaþã. Vînzarea
organelor este ilegalã, iar budismul japonez considerã cã acestea ar trebui
donate fãrã sentimentul de autopreþuire, ci „cu plãcere, uitîndu-te pe tine
însuþi ca fiind cel ce dãruieºte, pe cel ce-l primeºte ºi darul însuºi“. Numai
un sfert dintre organe sînt recoltate de la cadavre (prin comparaþie cu trei
sferturi în SUA), iar donarea de organe persoanelor decedate este încurajatã.
Din 1997, cînd ideea morþii cerebrale a fost recunoscutã oficial, mii de
japonezi au putut fi decuplaþi de la aparatele de menþinere a vieþii, iar
numãrul de organe proaspete disponibile a crescut.
Religia iudaicã acceptã donarea de organe. În fond, primul transplant
înregistrat a fost cel din Cartea Facerii, cînd Dumnezeu, cãutîndu-i lui
Adam o partenerã, i-a luat o bucatã din corp ºi a creat-o pe Eva. În Israel,
Ministerul Sãnãtãþii a interzis iniþial oamenilor sã-ºi doneze vreun organ
oricui nu le era rudã de gradul I. În prezent, douã treimi din totalul rinichilor
transplantaþi provin de la donatori vii ºi numai o treime de la cadavre.
Existã o insuficienþã de organe, 1 000 de pacienþi aºteptînd anual
transplanturi de rinichi, dar se fac numai 160 de operaþii. Acuzaþiile potrivit
cãrora unii cetãþeni palestinieni sãraci ºi-au vîndut rinichii unor primitori
bogaþi au fost investigate, iar vinovaþii, pedepsiþi sever. Noua legislaþie,
introdusã în 1996, le permite însã ºi altor rude de sînge (bunici, nepoþi),
precum ºi unor rude fãrã legãturã de sînge (soþi/soþii, veri) sã-ºi doneze
rinichii sau un lob pulmonar ori hepatic ºi se sperã cã numãrul donaþiilor
se va dubla. Cu toate acestea, mulþi israelieni, fie din superstiþie, fie din
temeri de ordin religios sau de teama îndepãrtãrii unor organe înaintea
morþii, ezitã în continuare sã-ºi doneze organele.
Traficul comercial cu organe a dus la controverse aprinse. În Marea

282 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor
Britanie, acesta a fost interzis dupã publicarea cu cîþiva ani în urmã a unor
cazuri de transplant de rinichi obþinuþi de la donatori plãtiþi, de origine
turcã. Cu toate acestea, este foarte posibil ca aceastã practicã sã fie
continuatã în unele þãri, ºi probabil cã una dintre cele mai utile mãsuri ar
fi încercarea de a impune un control, nu de a o interzice. Tranzacþia s-ar
putea numi „donaþie recompensatã“ ºi ar putea avea loc numai într-un
cadru medical ºi etic strict. Se pot aduce argumente cã o persoanã are
dreptul sã vîndã ceva ce îi aparþine incontestabil, într-o mãsurã mai mare
decît orice altã proprietate lumeascã. Un pãrinte care îºi vinde un rinichi
cu scopul de a obþine bani pentru un tratament care sã-i permitã salvarea
vieþii copilului sãu nu este cu nimic mai prejos decît un pãrinte ce-ºi
doneazã direct rinichiul în beneficiul copilului sãu bolnav.
Pe de altã parte, un astfel de sacrificiu fãcut de un om numai din cauza
sãrãciei este un act imoral. În Europa, pacienþii aºteaptã în medie 3 ani cu
tratament prin dializã înainte de a beneficia de un transplant de rinichi.
Deloc surprinzãtor, s-au raportat cazuri ale unor europeni care au cãlãtorit
în India sau în alte þãri, unde au plãtit un transplant de la donatori vii, ceea
ce s-ar numi un „turism al organelor“. Însã rezultatele sînt adesea
dezamãgitoare, deoarece operaþiile în aceste zone tind sã fie sub standardele
cerute. Organele ar trebui donate în mod altruist, ca pe niºte daruri. Cînd
se pune problema banilor, apare posibilitatea exploatãrii celor sãraci ºi
vulnerabili. Din America Latinã ºi din Rusia s-au transmis poveºti
înfiorãtoare despre traficul ilegal de organe (în principal rinichi ºi cornee)
recoltate de la morþi nerevendicaþi sau de la persoane rãpite. În octombrie
1996, publicaþia The Times raporta cazul directorului morgii unui spital
din Cairo, arestat pentru furtul ochilor cadavrelor ºi vînzarea lor pentru
transplanturi. Dacã organele ºi þesuturile fetuºilor (vezi mai jos) ar fi
cumpãrate ºi vîndute, ar apãrea ideea cã femeile rãmîn însãrcinate numai
în scop comercial. Traficul cu organe ºi þesuturi fetale a fost interzis în
SUA încã din 1988.

Organe recoltate de la infractori executaþi
În unele þãri se folosesc pentru transplanturi organele prizonierilor
executaþi. Aceastã practicã a fost utilizatã în China, precum ºi în Taiwan,
unde, din 1990, s-au recoltat organele a 22 din totalul celor 51 de prizonieri
executaþi. În cazul unui potenþial donator de organe, execuþia, ce are loc
în mod normal prin împuºcare în inimã, se va realiza prin împuºcare în
cap, evitîndu-se lezarea corneelor.

Organele copiilor nãscuþi anencefalici
În medie, unul din 2 000 de nou-nãscuþi este anencefalic. Acest lucru
înseamnã cã îi lipseºte prozencefalul (creierul anterior), parþial sau total,

Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 283
iar restul corpului este normal. Aceºtia sînt îngrijiþi, însã cei mai mulþi
mor dupã aproximativ o sãptãmînã. Prin urmare, mai ales inima lor se
foloseºte pentru a reda viaþa unor copii în stare foarte gravã. Totuºi, potrivit
legii, un copil anencefalic nãscut viu nu se aflã în moarte cerebralã. Uneori,
destul de rar în SUA ºi în Marea Britanie, aceºti nou-nãscuþi, dupã ce nu
mai pot respira singuri, nu mai sînt ventilaþi artificial, devenind astfel
donatori de organe.
Ar trebui considerat copilul anencefalic o non-persoanã, lipsitã de
drepturi, adicã „moartã“ din punct de vedere legal? Putem fi de acord cu
dr. M.R. Harrison, care a sugerat în publicaþia Lancet, în 1986, cã „prin
posibilitatea de a transplanta organe fetale avem ºansa de a recunoaºte
contribuþia fetusului condamnat la îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a
umanitãþii“? Se ºtie cã un copil nãscut astfel va muri în urma unui stop
cardiac dupã numai cîteva zile, chiar dacã este ventilat artificial, ºi se
poate argumenta cã întrebuinþarea organelor acestuia pentru a-i ajuta pe
alþi copii ar putea reprezenta o consolare pentru pãrinþii traumatizaþi dupã
naºterea unui copil cu un astfel de handicap. În unele þãri (de exemplu, în
Germania ºi în unele regiuni din SUA) se iau mãsuri mai radicale. Copiii
anencefalici sînt „recoltaþi“ prin inducerea naºterii ºi pãstrarea acestora
într-o stare de resuscitare cu o orã sau douã înainte de prelevarea organelor,
care se va face la momentul potrivit. Se considerã cã fetuºii anencefalici
nu s-au nãscut vii. Potrivit acestei teorii se observã cã ºi multe animale –
de exemplu ºopîrlele sau creveþii – pot fi considerate „moarte“, numai cã,
evident, la oameni se aplicã în standarde diferite.
Deºi aceºti nou-nãscuþi sînt condamnaþi la moarte, se poate afirma cã
nu acesta este esenþialul, strict tehnic. ªi nou-nãscuþii care au inima sau
plãmînii dezvoltaþi anormal vor muri (dacã nu beneficiazã de un trans-
plant), dar pe aceºtia nu doreºte nimeni sã-i sacrifice pentru a le folosi
organele. O altã problemã pe care o ridicã acest subiect este aceea cã
anencefalia, din punct de vedere anatomic, nu înseamnã neapãrat absenþa
totalã a prozencefalului. Este vorba despre o dezvoltare anormalã, nu de
o afecþiune de tipul totul sau nimic, iar unii copii anencefalici pot prezenta
o dezvoltare rudimentarã a creierului anterior. Diferenþa este mai degrabã
cantitativã decît calitativã. Mai mult, copilul anencefalic poate adesea sã
plîngã, sã înghitã ºi sã reacþioneze dacã este înþepat cu un ac ºi este
posibil ca mezencefalul (creierul mijlociu) sã-i permitã sã aibã anumite
experienþe. Cu siguranþã, acesta nu poate fi comparat, de exemplu, cu
cineva cãruia i se taie capul, ca urmare, fiind total lipsit de creier.
Se pare cã problema de naturã eticã a donatorului anencefalic, ce a
provocat multe discuþii despre moartea cerebralã ºi lipsa creierului în
cazul donatorilor de organe, va fi rezolvatã dacã se va ajunge la o incidenþã
rarã a acestei afecþiuni. Acum, cã fetuºii anencefalici sînt detectaþi într-o

284 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor
fazã timpurie a dezvoltãrii embrionului ºi avortaþi imediat, cazurile de
anencefalie devin din ce în ce mai rare în SUA, în unele þãri europene ºi
în Australia.

Organe recoltate de la fetuºi
Progresele recente pe care le-a înregistrat medicina au transformat
avortonul într-o sursã bogatã de þesuturi vii care pot fi utilizate în tratarea
unor afecþiuni. Pielea fetuºilor a fost folositã pentru a acoperi arsuri grave,
pancreasul – transplantat unor pacienþi diabetici, fãcîndu-se încercãri cu
rezultate bune de tratare a maladiei Parkinson prin injectarea unei cantitãþi
de celule cerebrale fetale în zonele afectate ale creierului pacienþilor. În
Marea Britanie, aproximativ 100 000 de persoane sînt afectate de maladia
Parkinson, iar celulele fetale injectate par a se fixa bine, a stabili conexiuni
ºi a ajuta pacientul. Dacã aceastã metodã de tratament se confirmã, cererea
de þesuturi fetale va creºte brusc.
Este evident cã þesuturile ar trebui obþinute de la un fetus mort, incapabil
sã supravieþuiascã independent ºi cã mama trebuie sã-ºi dea consimþãmîntul.
Cele mai bune rezultate s-au înregistrat în cazurile în care fetusul donator
se aflã în primul trimestru de dezvoltare (primele trei luni), preferabil la
9 sãptãmîni.
În trecut, spitalele nu acordau destulã atenþie sentimentelor pãrinþilor
în momentul întreruperilor de sarcinã. În prezent, în Marea Britanie se
produc anual aproximativ 500 000 de avorturi spontane (expulzãri ale
fetusului într-un interval cuprins între 12 ºi 28 de sãptãmîni). Legea, care
prevede obligativitatea înregistrãrii fetuºilor morþi ºi a deceselor
nou-nãscuþilor, urmatã de înmormîntarea sau incinerarea acestora, nu

Embrionul uman
La 3–4 sãptãmîni se formeazã inima ºi coada, apar micii muguri ce se
vor dezvolta ºi vor forma membrele, ºi existã o coadã ºi mici sãculeþe
branhiale. Embrionul are 4 mm în lungime ºi nu se deosebeºte prea mult
de embrionul unui peºte, al unei þestoase sau al unei gãini.
La 5–6 sãptãmîni se evidenþiazã structura principalelor organe (inima,
creierul, ochii, urechile). Acum, embrionul are cam 13 mm, dar are în
continuare un aspect foarte asemãnãtor cu embrionul unui mînz, al unui
iepure sau al unui purcel.
La 7–8 sãptãmîni, dimensiunea a crescut considerabil, ajungînd la mai
mult de 32 mm. Coada nu mai existã, organele interne sînt mai bine
dezvoltate, se formeazã ovarele ºi testiculele, iar faþa, mîinile ºi picioarele
care încep sã prindã contur îi dau fetusului un aspect uman.
Din acest moment, pe mãsurã ce embrionul creºte, începe sã semene din
ce în ce mai mult cu un copil mic. În luna a patra de dezvoltare apare pãrul,
iar mama începe sã simtã miºcãrile fãtului.

Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 285
aminteºte nimic despre fetuºii care au sub 28 de sãptãmîni. În majoritatea
spitalelor, incinerarea a reprezentat metoda preferatã de îndepãrtare a acestor
fetuºi, existînd posibilitatea de a-i fotografia ºi de a le organiza ceremonii
funerare speciale. Un raport din 1992 al Societãþii Naºterilor de Fetuºi
Morþi ºi a Deceselor Neonatale recomandã ca toate cadavrele fetuºilor sub
28 de sãptãmîni sã fie îndepãrtate individual, preferabil prin incinerare, iar
pãrinþilor sã li se acorde posibilitatea de a vedea cadavrul ºi de a participa
la serviciul funerar organizat.

Etica ºi þesuturile fetale
În ce fazã a dezvoltãrii devine fetusul o persoanã ºi are un statut
moral? Este destul de greu de apreciat momentul în care, dupã fertilizarea
ovulului, fetusul devine o fiinþã umanã. Unii specialiºti sînt de pãrere cã
micul embrion poate fi socotit o persoanã atunci cînd creierul a atins
nivelul de dezvoltare ce permite aºa-numita „viaþã cerebralã“, adicã dupã
aproximativ 20 de sãptãmîni. Alþii, însã, considerã cã acest lucru este
irelevant, iar într-o lege adoptatã nu demult de Curtea Supremã a Statelor
Unite se menþiona cã viaþa fiecãrei fiinþe umane începe în momentul
fecundãrii ovulului. Drepturile legale ale fetusului nu sînt destul de clare.
Recent, un judecãtor din statul american New Jersey a hotãrît cã fãtul
nenãscut al unei deþinute care dorea sã avorteze trebuie sã aibã un
reprezentant legal.
Problema vîrstei la care fetusul devine o fiinþã umanã a fost influenþatã
de progresele medicale, deoarece fetuºii foarte mici, incapabili sã trãiascã
independent cîndva, pot fi salvaþi la ora actualã. În spitalele specializate,
75% dintre fetuºii în vîrstã de 28 de sãptãmîni (în greutate de 1 100 g ºi
cu o lungime de aproximativ 35 cm) supravieþuiesc cel puþin un an. Cîþiva
(7%) dintre cei de 23 de sãptãmîni, cu o greutate de numai 700 g ºi o
lungime de 30 cm, ai cãror sãculeþi alveolari din plãmîni abia pot funcþiona,
au crescut bine. Din pãcate, mulþi dintre aceºti copii prematuri vor suferi
de un handicap fizic sau psihic. De exemplu, o femeie aflatã în moarte
cerebralã a fost þinutã conectatã la aparatele de menþinere a vieþii timp de
64 de zile pentru a spori ºansa de a naºte un copil viu.
Nu este de mirare cã multe persoane sînt vizibil revoltate de folosirea
unui fetus subdezvoltat ca sursã de organe sau celule ºi pun întrebãri
destul de incomode. Fetusul simte durerea? Reacþioneazã la stimulii
dãunãtori? Chiar ºi un fetus subdezvoltat are creier, dar cum se poate
determina dacã acesta se aflã în moarte cerebralã? Iar atunci cînd un
cercetãtor entuziast rãspunde cã la fetuºii subdezvoltaþi cortexul cerebral
(creierul anterior) nu este dezvoltat, iar cã miºcãrile lor sînt reflexe, acesta
poate fi întrebat dacã un cortex funcþional este într-adevãr necesar pentru

286 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor
a resimþi durerea. Cum stau lucrurile în privinþa copiilor anencefalici?
Simt sau nu durerea? Potrivit normelor stabilite de un grup de experþi
britanici în 1997, fetusul nu are celulele nervoase ºi conexiunile necesare
pentru a resimþi durerea înainte de împlinirea vîrstei intrauterine de 26 de
sãptãmîni. Prin urmare, se considerã cã fetuºii mai mari de 24 de sãptãmîni
ar trebui sedaþi sau anesteziaþi în timpul operaþiilor, indiferent dacã acestea
se fac pentru a-l salva sau pentru a-l avorta. Totuºi, avortul în aceastã fazã
a sarcinii se practicã destul de rar.
Oamenii sînt preocupaþi, de asemenea, de aspectele legale ºi simt nevoia
de a primi asigurãri cã donaþiile de organe ºi þesuturi sînt administrate în
mod uman ºi responsabil, iar legislaþia nu este rescrisã pentru a servi
intereselor celor ce beneficiazã de organele transplantate. Dupã cum era
de aºteptat, oamenii sînt mai preocupaþi de creier decît de rinichi, inimã
sau plãmîni. Creierul conþine „persoana adevãratã“. Dacã sînt schimbate
creierele sau numai un numãr (suficient) de celule, de ce nu s-ar transfera
ºi comportamentul, caracterul? Evident, aceste presupuneri ridicã întrebãri
de ordin etic ºi moral. Este un lucru bine cunoscut (de exemplu, în cazul
modificãrii genetice a alimentelor ºi a animalelor domestice) cã ºtiinþa
înregistreazã progrese rapide înainte de a se putea concepe sisteme de
frînare etice. Legislaþia este chiar ºi mai în urmã. S-a spus cã ºtiinþa ne-a
fãcut zei înainte de a fi demni sã fim mãcar oameni.

Problemele etice ale femeilor însãrcinate
În acest caz apar mai multe probleme de ordin legal. De exemplu, pare
corect ca o femeie sã aibã dreptul de a rãmîne însãrcinatã ºi, în urma unui
avort planificat, sã-ºi doneze fetusul pentru a salva viaþa unui membru
grav bolnav din familie. De fapt, o femeie ce rãmîne însãrcinatã acciden-
tal poate hotãrî întreruperea sarcinii ºi furnizarea de þesut fetal. Dar acest
lucru ar însemna cã este normal sã planificãm o viaþã, ºtiind cã va fi
sacrificatã. Ar putea fi acesta doar începutul unei pante alunecoase care sã
ne ducã la ideea „de a concepe piese de schimb“?

Viitorul þesuturilor fetale
Din cauza problemelor apãrute în urma folosirii þesuturilor fetale, noile
legislaþii folosite în Europa ºi în America au îngreunat obþinerea acestora.
Deºi preºedintele Clinton a revocat interdicþia transplantãrii de þesut fetal
emisã de administraþia Bush în 1988, acest tip de þesut este în continuare
destul de greu de obþinut. Þesuturile provenite din avorturile voluntare
sînt superioare din punct de vedere calitativ faþã de cele obþinute în urma
avorturilor spontane sau a sarcinilor extrauterine, astfel încît în acest caz
apar alte probleme de ordin juridic. O întrebare care s-ar pune imediat ar
fi aceea dacã avortul este provocat în special pentru a se obþine þesut fetal.

dar ei reprezintã o minoritate ºi ar fi de dorit sã nu fie lãsaþi sã împiedice progresul legal al celorlalþi. adesea dramatice pentru oameni. Descriind medicul ideal. vom ajunge poate sã acceptãm unele lucruri inacceptabile la prima vedere. iar acest lucru ar trebui interzis. Chiar ºi în prezent. În Marea Britanie s-a înfiinþat deja o astfel de bancã. a spus cã acesta ar trebui sã fie: . atunci cînd s-a folosit pentru prima datã þesut fetal. eutanasiere (capitolul 3) ºi îngrijirea muribunzilor (capitolul 15). este de aºteptat ca cererea de þesut fetal sã înregistreze o creºtere semnificativã. pe mãsurã ce ne obiºnuim cu ideea folosirii materialelor fetale ºi a beneficiilor lor. Traficul comercial cu embrioni umani trebuie interzis ºi pare justificatã scoaterea în afara legii a încercãrilor de producere a unor hibrizi între fiinþele umane ºi alte animale.Hr. considerat cald ºi umed). ºi anume flegma. bila galbenã ºi bila neagrã. El susþinea cã bolile umane se datoreazã unui dezechilibru între cele patru umori ale corpului. Adjectivele flegmatic (flegma. În fosta Uniune Sovieticã. majoritatea oamenilor acceptã folosirea de þesuturi ºi de organe provenite de la fetuºi avortaþi atît timp cît acest lucru se practicã de o manierã responsabilã ºi umanã. celulele fetale ar putea fi pãstrate în culturã dupã fertilizarea in vitro. consideratã rece ºi umedã). Ar trebui sã se þinã cont ºi de opiniile celor care se opun categoric acestei posibilitãþi.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 287 Deºi cercetãrile se aflã încã în fazã iniþialã. O clinicã importantã de avorturi din Moscova furniza suficient þesut pancreatic pentru a fi transplantat la 4 000 de diabetici. Avînd în vedere gravitatea problemelor de naturã eticã ºi moralã. Confruntaþi cu problemele complexe de naturã eticã aduse în prim-plan de transplanturi. este firesc sã se ridice un semn de întrebare asupra rolului actual al jurãmîntului lui Hipocrat (vezi caseta). Spitalele ruseºti fãceau în 1993 între unul ºi douã milioane de avorturi anual. Vînzarea de þesuturi încurajeazã apariþia unor abuzuri de neacceptat. caldã ºi uscatã) ºi melancolic (bila neagrã.) s-a nãscut în insula Kos ºi este considerat pãrintele medicinei. coleric (bila galbenã. existã posibilitatea ca scopul final sã fie modificat ca rãspuns la progresul rapid al ºtiinþei medicale. Cea mai potrivitã soluþie ar fi înfiinþarea unei bãnci de þesut fetal. De exemplu. modul în care s-a fãcut acest lucru a avut un caracter mai direct. iar femeile aveau dreptul de a semna un document prin care acceptau ca fetuºii lor sã fie folosiþi în acest fel. administratã în sistem nonprofit. Hipocrat a stabilit unele principii corecte în privinþa efectelor mediului asupra sãnãtãþii. Cu timpul. Aceasta ar asigura o testare mai uniformã a calitãþii ºi a siguranþei ºi ar permite o separare totalã a femeilor care avorteazã ºi a medicilor ce se ocupã de acest lucru de cei care primesc þesuturile ºi le utilizeazã pentru transplanturi. iar Hipocrat ºi etica medicalã Medicul grec Hipocrat (460–375 î. rece ºi uscatã) se referã la efectele diferitelor umori. sangvin (sîngele. sîngele.

ºi de a pãstra toate detaliile confidenþial. deºi se presupune cã o formã asemãnãtoare de jurãmînt era depus ºi în evul mediu. Majoritatea studenþilor la Medicinã preiau principiile jurãmîntului fãrã o educaþie teoreticã în acest sens. În Marea Britanie..288 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor .. el trebuie sã stea aºezat picior peste picior ºi sã-l întrebe despre simptome cu o expresie gravã ºi gînditoare. sã nu exploatezi sau sã seduci etc.. în Marea Britanie. sã nu fie doritor de venituri mari. Totuºi. Medicii au însã pãreri diferite în privinþa unor subiecte precum eutanasierea sau avortul legalizat. de înãlþime moderatã ºi cu membre simetrice. La ora actualã. Deºi interzicea folosirea pesarelor pentru provocarea avorturilor. acesta a suferit modificãri semnificative. problema este cã un jurãmînt care sã se potriveascã în toate situaþiile ar fi prea lung ºi ar suna ca scris de un comitet de juriºti. nici un aspect uman nu ar trebui sã fie strãin sau respingãtor. Pãrul sãu ar trebui sã fie tãiat îngrijit ºi simetric. Tot de la Hipocrat avem ºi primele norme în ceea ce priveºte etica medicalã.. Asociaþia Medicalã Mondialã doreºte introducerea unei formulãri actualizate. „Jurãmîntul lui Hipocrat“ include ºi promisiunea de a ajuta pacientul.. care sã defineascã toate relaþiile medic-pacient? Principiile de bazã (sã nu faci rãu.. care sã poatã fi folositã pe plan internaþional. Hipocrat nu a avut de înfruntat situaþiile în care se vãd puºi uneori medicii moderni. general valabile. Cînd viziteazã un pacient. Acest lucru înseamnã purtarea unor discuþii deschise în privinþa legilor referitoare la fumat sau la publicitatea în privinþa fumatului ºi depunerea unor plîngeri în legãturã cu fondurile destinate asistenþei medicale. nici ju- ridic. Este oare exageratã sugestia cã ar fi bine sã existe o serie de legi.. pierzîndu-ºi mult din aura filozoficã. Forma modernã a jurãmîntului a apãrut pe la mijlocul secolului XX. pentru un medic. în unele facultãþi britanice de medicinã ºi în majoritatea celor din SUA sînt folosite diferite forme ale acestuia. . nu ar trebui nici ras.. cînd confidenþialitatea poate afecta bunãstarea publicã sau cercetãrile poliþiei. Desigur.. cast ºi curajos. dar nici lãsat sã creascã prea bogat.. dar de a nu-i face rãu. Alte adãugiri la acest regulament ar fi o consultare mai aprofundatã a pacienþilor cu privire la afecþiunile acestora ºi a tratamentelor aplicate ºi necesitatea consimþãmîntului în cunoºtinþã de cauzã. a introdus totuºi o serie de reguli lãudabile în beneficiul pacientului.) sînt universale ºi toatã lumea recunoaºte cã. organul disciplinar ce emite un „regulament interior“ este Consiliul Medical General care planificã în prezent introducerea unor clauze suplimentare care sã-i cearã medicului sã ia mãsuri în privinþa politicilor guvernamentale ce afecteazã sãnãtatea publicã sau nu servesc interesele pacienþilor. Nici în vremurile moderne jurãmîntul nu a avut un caracter universal. deºi majoritatea oamenilor considerã cã toþi o fac. Poate cã pãstrarea unui ritual sau a unei ceremonii care sã le reaminteascã tinerilor medici de obligaþiile etice pe care le au ºi declararea eticii medicale în faþa publicului sînt aspecte benefice. un numãr foarte mic de medici tineri mai depun acest jurãmînt.

Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 289 numãrul lor ar putea fi sporit suficient prin multiplicare pentru a furniza o sursã bogatã de celule umane sãnãtoase. însã. deoarece se poate afirma cã folosirea organelor de animale n-ar fi ceva mult mai reprobabil decît consumarea acestora. iar rinichii de babuin doar între 1 ºi 3 luni. iar oamenii vor trebui sã se confrunte cu viitorul. primatele sînt protejate ºi foarte îngrijite în prezent. þesuturile care nu necesitã un aport însemnat de sînge sînt respinse mai greu. . Organe de la animale (transplanturi „exogene“) Multe dintre problemele asociate cu folosirea þesuturilor fetale vor dispãrea dacã cercetãtorii vor stãpîni în cele din urmã arta folosirii organelor ºi a þesuturilor provenite de la animale. care sã fie utilizate apoi în scopuri la care astãzi abia se viseazã. aºa cum am explicat mai sus. sînt animale domestice. apoi aceste ovule sînt transferate unei scroafe. Problema transplanturilor se aflã încã într-o fazã timpurie. rinichii de cimpanzeu au rezistat unui transplant la om numai între 3 ºi 9 luni. iar utilizarea lor pentru salvarea de vieþi umane pare mai lãudabilã decît creºterea lor pentru a fi ucise ºi mîncate. Acum însã. Au fost aleºi porcii pentru acest gen de experimente deoarece organele lor sînt similare celor umane ºi au dimensiuni potrivite. Sistemul imunitar recunoaºte „indicatorul“ strãin al celulelor care nu aparþin organismului ºi îi comunicã primitorului cã materialul este strãin ºi trebuie respins. precum ºi indicatorii corespunzãtori. Dacã acest proces va fi încununat de succes. De asemenea. problemele etice pe care le ridicã transplanturile de organe umane vor fi depãºite. Oricum. iar încercãrile ocazionale s-au soldat cu eºecuri. De exemplu. fiind folosite cu succes valve cardiace ºi cartilaje de la porci sau canguri. Genele umane sînt injectate în ovulele sterilizate de porc. Aceasta se face prin transferarea la animale a genelor umane care produc respectivii indicatori. La scurt timp dupã aceea se nasc porci numiþi „transgenici“. uºor de crescut. printr-un miracol al ingineriei genetice. Totuºi. Transplantul de la animale a fost dintotdeauna improbabil deoarece se considerã cã organele ar fi respinse violent. Acestea se transformã în embrioni ºi fiecare celulã poartã gene producãtoare de mostre de þesut uman. la microscop. purtãtori ai acestor indicatori. au fost create animale ale cãror celule au indicatori umani. Este foarte probabil. Animalele ar fi crescute în acest scop ºi ar fi ferite de expunerea la microbi. ºi pot fi ferite de microbi sau organisme parazite nocive. ca imunologii ºi cercetãtorii din domeniul biologiei moleculare sã fi rezolvat problema la ora actualã.

Pãrul Pãrul uman reprezintã o resursã importantã pentru unele comunitãþi indiene. O mare parte se exportã. multe dintre aceste þesuturi ºi celule pot fi recoltate într-un moment ºi într-un spaþiu adecvate. astfel încît transfuzia era posibilã din punct de vedere practic. de asemenea. fie de la animale la oameni. Janssky descoperind abia în 1907 cã existã patru tipuri de sînge uman ce trebuie potrivite între donator ºi primitor pentru a se evita apariþia unor reacþii grave. Hinduºii îºi rad capetele conform unei tradiþii cu implicaþii religioase. mãduva osoasã. fie la animale. Pînã atunci nu se fãcuserã decît transfuzii ocazionale. . Sîngerãrile (flebotomiile) erau frecvente în acea perioadã. sperma ºi ovulele nu sînt organe. dar destul de contrariat. O societate nipono-indianã a hotãrît construirea unei fabrici de prelucrare a pãrului în oraºul Pondicherry. în schimb. ºi pãstrate în stare congelatã. aºa încît apar aceleaºi probleme în legãturã cu respingerea. în Andhra Pradesh. o sursã importantã de aminoacizi. de cele mai multe ori. în diverse localitãþi la date stabilite cu puþin timp înainte pentru a recolta organele care vor fi apoi aduse primitorului. care ar folosi anual 1 200 de tone de pãr uman. Pe de altã parte. Donatorul este supus cel mult unui uºor disconfort ºi nu va suferi o pierdere irecuperabilã. iar decesul unui pacient în secolul XVII.290 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Folosirea de material uman mort sau regenerabil Sîngele. iar o alta este folositã pentru confecþionarea de peruci. chirurgul care face transplanturi trebuie sã se deplaseze. interdicþie care a durat aproximativ 150 de ani. colecþioneazã 4 000 de tone de pãr în fiecare an. Aceste þesuturi au constituit adesea subiectul unor procese juridice. Pãrul reprezintã. Însã rezultatele acestor încercãri ºi ale altora din secolul XIX au fost în general dezastruoase. din sudul Indiei. printre care se numãrã cisteina ºi tirozina. Sîngele În 1818. iar un templu aflat la Tirupati. aºadar nu fac parte din aceastã categorie. urmat de condamnarea medicului sãu a dus la interdicþia acestei proceduri. Materialul îndepãrtat este înlocuit la scurt timp. „moaºã” ºi fiziolog londonez. probabil tocmai din cauzã cã donatorul rãmîne sãnãtos. ceea ce simplificã mult lucrurile. indiferent dacã e vorba despre organe întregi sau celule individuale. a sugerat practicarea unor transfuzii de sînge femeilor cu hemoragii puternice. plasma. James Blundell. Însã sistemul imunitar recunoaºte ce este strãin.

Mãduva osoasã Transplantul de mãduvã osoasã. viruºi hepatici) care s-ar gãsi în sîngele transfuzat. într-o zi. din care se poate recolta sînge (provenit de la fetus ºi de la placentã) uºor ºi fãrã dureri.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 291 În prezent. deoarece se poate argumenta cã în acest caz primitorul este mai vulnerabil decît donatorul. acest risc este destul de redus. Într-adevãr. . Recoltarea mãduvei din partea superioarã a osului iliac este o operaþie destul de neplãcutã (necesitînd în general anesteziere localã). o companie americanã încearcã. O altã sursã pentru aceste celule care se divid (celule stem) o reprezintã cordonul ombilical. În 1993. În Marea Britanie. plãtiþi în acest scop. în Europa s-a importat plasmã sanguinã în valoare de 650 de milioane USD (6. ce conþine precursorii divizibili ai celulelor roºii ºi albe din sînge. celulele de piele umanã pot fi cultivate în laborator în scopul obþinerii unui „echivalent de piele vie“ care a fost deja folosit pentru grefe de piele. jumãtate din aceastã cantitate provenind de la donatori din SUA. Celulele se multiplicã în camera de culturã. se sperã cã fãrã succes. sã breveteze metoda de manevrare ºi depozitare a sîngelui din cordonul ombilical. iar pînã în 1997 se fãcuserã 300 de astfel de operaþii pe copii ºi 20 pe adulþi. iar celulele de la ºase prepuþuri peniene pot fi dezvoltate pentru a se obþine un milion de milioane de milioane de milioane de celule: celulele dintr-un singur prepuþ sînt suficiente pentru a acoperi 23 000 de metri pãtraþi! Se comercializeazã deja un produs ce conþine celule de piele dezvoltate din þesut recoltat prin circumcizie de la nou-nãscuþi. Pielea Probabil cã. donatori voluntari neplãtiþi furnizeazã o cantitate corespunzãtoare de sînge. De exemplu. în SUA. Acest lucru se deosebeºte de traficul comercial cu organe (vezi mai sus). dar în alte regiuni ale lumii este real. Acesta din urmã nu este ameninþat cu deteriorarea stãrii generale de sãnãtate ºi e recompensat financiar. dar nu este periculoasã. Sîngele poate fi pãstrat în bãnci de sînge ombilical. în timp ce primitorul este supus riscului infectãrii cu orice fel de microbi (HIV. unde va fi mai accesibil decît mãduva osoasã.3 milioane de litri). celulele cultivate vor oferi o alternativã realã la transplanturile de organe ºi þesuturi întregi. donatorii plãtiþi reprezintã principala sursã de sînge. este o operaþie care salveazã vieþile multor copii suferinzi de leucemie ºi de alte forme de cancer. În majoritatea þãrilor occidentale. Prima transfuzie de sînge din cordonul ombilical a fost practicatã la Paris în 1988.

în capitolul de faþã este totuºi important de menþionat metodele prin care ºtiinþa modernã poate da naºtere vieþii. În cazul injectãrii intracitoplasmice a spermei. Donarea ar trebui sã fie un dar fãcut gratis ºi voluntar. apoi acesta este introdus în organismul mamei. fie în urma unui act sexual cu soþul. foarte recentã. Una dintre . pentru ca fertilizarea ºi dezvoltarea sã se producã în uter. în cadrul acestui capitol. cu ajutorul acestei metode se nasc anual între 1 500 ºi 2 000 de copii. a unui amestec al celor douã. Pînã în prezent. nici soþia sã nu fi participat cu material genetic la conceperea copilului. Embrionii nu rezistã în eprubetã mai mult de o sãptãmînã. • Fecundarea in vitro reprezintã adãugarea spermei soþului sau a altui donator peste ovulele (soþiei sau ale unei donatoare) aflate într-o eprubetã. micul embrion este introdus în uter. de la alt donator sau. este folositã pentru tratarea unor tipuri de infertilitate. uneori. O altã serie de probleme apare în cazul folosirii unei mame-surogat. în laborator. În Marea Britanie. iar dupã fertilizare. Problema referitoare la momentul exact în care un embrion devine o fiinþã umanã (sau capãtã un suflet) s-a discutat mai sus. iar uneori se face cu greu distincþia între ceea ce este imoral ºi ceea ce (potrivit legilor noastre vechi) este ilegal. ªi aici apar probleme de eticã. este foarte probabil ca nici soþul. care nu este de aceeaºi calitate cu cea care ar fi fertilizat ovulul în condiþii obiºnuite.292 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Lichidul seminal ºi ovulele Deºi aceastã lucrare trateazã subiectul morþii. fie în urma inseminãrii artificiale sau a fecundãrii in vitro. În ultimii 20 de ani a fost disponibilã ºi sperma congelatã. În aceste condiþii. Punctul slab al procedurii constã în incidenþa crescutã a malformaþiilor congenitale grave în rîndul acestor copii. Donaþiile de lichid seminal ºi de ovule au fost de un real folos în tratamentul cuplurilor infertile. spermatozoizii sînt injectaþi direct în ovul. singurele forme de platã de care beneficiazã donatorul sînt cele pentru cheltuielile suportate în procesul donãrii respectivelor materiale biologice. Mai întîi ar trebui explicaþi unii termeni: • Inseminarea artificialã de cãtre donator înseamnã injectarea în uter a spermei provenite de la soþ. • Transplantul intrafalopian de gameþi reprezintã injectarea ovulelor ºi a spermei în trompele uterine. din cauza unei anomalii a spermei injectate. în Marea Britanie s-au nãscut astfel peste 1 000 de copii. Aºa au fost concepuþi ºi nãscuþi mai multe mii de copii. care poartã embrionul în locul soþiei. Tehnica. În Marea Britanie.

Alternativa este plãtirea unor persoane pentru a dona ovule (sau spermã). În septembrie 1997. Un mic fragment de ovar. încît. pînã la urmã. Ovulele ridicã o problemã ºi mai mare. pãstrîndu-se pentru o utilizare ulterioarã. aºa cã þesutul testicular conservat avea sã-i permitã sã devinã tatã. . supravieþuind congelãrii numai unul din 100 de ovule. o femeie din Marea Britanie i-a convins pe medici sã recolteze spermã de la soþul sãu ce se afla în comã. În 1997. Unii ar putea afirma cã ovulele vor fi întotdeauna greu de procurat în þãrile în care donaþia nu este rãsplãtitã financiar. cu condiþia sã fie fãcutã în altã þarã. autoritatea britanicã a fertilizãrii ºi a embriologiei umane a aprobat prelevarea de þesut testicular de la un bãiat în vîrstã de 2 ani. metodele actuale de crioconservare sînt insuficiente. dar legea a interzis acest lucru. Acestea nu se pot obþine la fel de simplu ca sperma. donatorul fiind rãsplãtit generos. Bãrbatul a murit la puþin timp dupã aceea. Acest gen de tratament ar fi putut avea drept consecinþã sterilitatea bãiatului la maturitate. poate fi folosit pentru a reda fertilitatea unei femei ale cãrei ovare nu mai produc ovule sau au fost îndepãrtate. Cei doi se puseserã înainte de acord asupra acestei variante. Cu toate acestea. prelevat de la o femeie aflatã în orice stadiu al ciclului menstrual.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 293 aplicaþiile sale este tratarea infertilitãþii provocate de cancerul testicular. aceastã metodã este acceptatã ºi folositã curent. recoltarea spermei poate deveni un subiect de discuþii aprinse. existînd într-o cantitate limitatã. dar cum stau lucrurile în ceea ce priveºte ovulele extrase de la femei decedate sau din embrioni? Þesutul ovarian prelevat de la donatoare vii a fost utilizat cu succes în cazul animalelor ºi în scurt timp va fi posibil ºi la oameni. Folosirea embrionilor sau a cadavrelor ca surse de ovule Folosirea ovulelor prelevate din uterul unor donatoare în viaþã este acceptabilã. Rãspunsul oferit de societatea medicalã a fost cãutarea unor surse alternative de ovule sau utilizarea unor embrioni aflaþi în primele faze de dezvoltare (vezi mai jos). În SUA. În plus. ceea ce a dus la un protest public atît de vehement. În SUA se recolteazã adesea lichid seminal de la bãrbaþi morþi. la cererea partenerelor ºi a familiilor acestora. Ar fi fost vorba despre o sarcinã postumã. Pacientul poate beneficia de acea cantitate de lichid seminal dupã terminarea tratamentului sau dupã tratarea oricãrei alte afecþiuni (prin chimioterapie sau radioterapie) care induce o reducere a producþiei de spermã. suferind de meningitã. femeii i s-a permis acest mod de inseminare. sperma fiind recoltatã de la pacient imediat dupã diagnosticarea cancerului. subiect ce presupune un alt teren minat din punct de vedere etic ºi legal. care urma sã fie tratat prin chimioterapie. iar soþia a dorit sã foloseascã sperma pãstratã pentru a concepe un copil.

Dupã criogenare. În nici unul dintre aceste cazuri. acesta fiind cel mai lung interval acceptat dintre toate þãrile cu o legislaþie specificã în domeniul respectiv. la încheierea perioadei de 5 ani. în urma decongelãrii supravieþuiesc mai puþin de 1 din 10 exemplare. În cazul embrionilor. i-au pãstrat pentru o folosire ulterioarã sau i-au oferit pentru . cu condiþia ca respectivele cupluri sã-ºi dea consimþãmîntul.294 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Curînd se vor putea recolta ovule din ovarele fetuºilor sau ale cadavrelor. Lumea se întreabã dacã trebuie sã acceptãm limitele pînã la care este capabilã ºtiinþa sã înainteze ºi dacã producerea vieþii dintr-un fetus avortat nu este cumva un pas prea departe. utilizarea de þesut ovarian de origine fetalã pentru tratamentele de fertilitate a devenit ilegalã în Marea Britanie. apare dureroasa problemã a distrugerii vieþii. atunci cînd trebuiau distruºi 3 300 de embrioni. în cazul unui fetus. termenul de embrion se referã la o grãmãjoarã de 4 sau 8 celule produse în urma fertilizãrii in vitro. necongelaþi. în Australia. cu alte cuvinte. dar întrebarea care se pune este cît timp ar trebui pãstrate în acest fel? În 1995 se conservau astfel cel puþin 30 000 de embrioni în SUA. aceste celule rezistã perioade foarte lungi (decenii chiar). iar în 1996. multe dintre cuplurile pe care aceastã mãsurã le-ar fi afectat fie se mutaserã ºi n-au putut fi localizate. Cum ar reacþiona un copil la aflarea veºtii cã mama lui a fost. fie n-au rãspuns la scrisorile trimise pe adresele lor. iar prima naºtere a unui fãt viu a avut loc în acelaºi an în Olanda. numai cã. de fapt. Astfel. ºi tot aºa în cazul ovulelor sau al spermatozoizilor congelaþi. iar folosirea în acelaºi scop a þesutului ovarian provenit de la cadavre este încã discutabilã. un avorton? În plus. Utilizarea embrionului în tratamentele de fertilitate În acest context. din pãcate. 52 000 de specimene. Problemele apar în legãturã cu durata perioadei de pãstrare a embrionilor congelaþi. în Marea Britanie. dar principala obiecþie adusã acestei metode este aceea cã fãtul astfel rezultat va trebui sã-ºi accepte originea care. Embrionii proaspãt obþinuþi în eprubetã (prin fertilizare in vitro). Cei ce au rãspuns au acceptat distrugerea embrionilor. este o persoanã care nici mãcar nu a existat ca mamã. cei 2 100 de embrioni care le aparþineau au fost distruºi. dacã aceºtia sînt „aruncaþi“ ulterior. i-au donat altor cupluri. Pot fi criogenate în scopul unei utilizãri ulterioare. reuºesc mai multe sarcini. Intervalul maxim de pãstrare a embrionilor în Marea Britanie a crescut în 1996 de la 5 la 10 ani. donatoarea nu-ºi va putea da consimþãmîntul. dau rezultate mai bune. În iulie 1996. existã o ostilitate generalã manifestatã împotriva întregului domeniu al ingineriei genetice sau al embriologiei. Ca o reacþie la aceste dileme. Prima sarcinã obþinutã dupã transplantarea unui embrion congelat ºi apoi decongelat a fost înregistratã în 1983.

Utilizãrile cadavrelor în scop medical În folclor circulã multe poveºti referitoare la efectele miraculoase produse de vederea. Regele Carol al II-lea al Angliei. dar în aceastã þarã multe dintre practicile permise în alte state europene sînt pedepsite cu închisoarea. o decizie judecãtoreascã recentã din statul australian Tasmania a recunoscut dreptul de moºtenire al copiilor nãscuþi (cu ajutorul unei mame-surogat) dintr-un embrion congelat dupã moartea pãrinþilor genetici. adicã pînã cînd acesta împlineºte. sãrutarea sau chiar mîncarea unor fragmente din cadavru. de exemplu. Copiii cãrora li se administra acest . În anii 1960 ºi 1970. Existã diferenþe majore între legislaþiile þãrilor europene în ceea ce priveºte cercetarea. De exemplu. un organ de dimensiunea unei alune situat în spatele nasului ºi la baza creierului. Folosirea embrionilor în tratamentele de fertilitate va ridica cu siguranþã unele semne de întrebare de naturã juridicã. dar se pot dezvolta normal dacã primesc în mod regulat hormoni de creºtere injectabil. în timp ce în Italia nu existã aproape nici un fel de reglementãri în acest sens. Aceºti copii ar rãmîne pitici. Unii specialiºti considerã cã ar fi preferabilã prelungirea acestui interval de pãstrare pînã la finalul vieþii reproductive a donatorului. pentru fiecare lot fiind folosite sute de glande. Ceea ce pare corect din punct de vedere logic. Despre folosirea mumiilor în medicinã s-a discutat pe larg în capitolul 9. Indienii Yanonami din regiunea Amazonului considerã o barbarie faptul cã occidentalii nu beau cenuºa rudelor decedate. dar ºi atunci ar apãrea probleme legate de aruncarea acestor embrioni. produs de glanda hipofizã. pãstrarea ºi donarea embrionilor. Probleme cu hormonul de creºtere S-au extras de la cadavre anumiþi hormoni care au fost purificaþi ºi folosiþi în tratarea mai multor afecþiuni. Într-o vreme. atingerea. Un numãr relativ mic de copii suferã de o deficienþã a hormonului de creºtere. Probabil cã puternica influenþã a Bisericii Catolice în societatea italianã face dificilã însãºi discutarea unei legislaþii privitoare la astfel de subiecte. bolnav în fazã terminalã. Legislaþia germanã interzice o asemenea abordare a acestui subiect.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 295 cercetare. 50 de ani. hormonul de creºtere se extrãgea din hipofizele cadavrelor. a bãut o poþiune care conþinea 42 de picãturi de extract de craniu uman. Medicii prescriau pacienþilor tratamente pe bazã de praf sau extract de mumie încã din anul 1100 d.Hr. au existat chiar una sau douã fabrici care transformau cadavrele contemporane în praf de mumie. cînd cererea depãºea oferta.

Astfel. unor tirani.* * A fost doar o propunere. au fost dintotdeauna considerate ca avînd o semnificaþie aparte. În prezent. Apoi corpul a fost îmbãlsãmat. însã. dupã dizolvarea Uniunii Sovietice ºi pentru a simboliza distanþarea definitivã a Rusiei de trecutul sãu comunist.). Lenin ºi Eva Peron. În final a fost expus permanent într-un mausoleu special din Piaþa Roºie din Moscova. ori unor regi celebri. În 1977 s-au înregistrat încercãri de a fura corpul îmbãlsãmat al lui Elvis Presley din mausoleul sãu de marmurã. hormonul de creºtere este produs în stare purã în laborator prin inginerie geneticã. cetãþenii îl puteau vizita pentru a-ºi prezenta omagiile. care a contaminat întregul lot.r. capul lui Lenin se aflã tot în mausoleul din Piaþa Roºie (n. s-a constatat cã hipofizele de la un numãr foarte mic de cadavre conþinuserã un agent infecþios care provoacã maladia Creutzfeld-Jakob (similarã encefalopatiei bovine spongiforme). În prezent. fuseserã recoltate. Uimitoarea lume a moaºtelor umane Corpurile sau fragmentele de corp umane aparþinînd unor oameni precum liderii religioºi. în 1993. fãrã aprobare ºi fãrã a se lua mãsurile de igienã corespunzãtoare. creierul lui Lenin a fost mai întîi scos din craniu ºi tãiat în zeci de mii de secþiuni pentru a fi studiat de Institutul Neurologic Sovietic.296 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor hormon s-au dezvoltat normal. Deºi aceste moaºte nu se utilizeazã în nici un sens practic. Regi ºi regine Despre îmbãlsãmarea ºi expunerea publicã a cadavrelor regilor ºi reginelor se vorbeºte în partea finalã a acestui capitol. cîntãreþi de muzicã pop etc. precum ºi în capitolul 9. acestea sînt pãstrate. Ulterior. Se pare cã acestea n-au furnizat rezultate de mare interes ºtiinþific. practic zeificat. de acelaºi tratament s-au bucurat ºi persoane precum Mao Tzedun. sfinþii sau martirii. conservate ºi expuse pentru a fi venerate de admiratori ºi de adoratori. ele sînt considerate cu siguranþã folositoare la ceva. care proveneau de la zeci de mii de cadavre. de a-i îngriji chipul ºi de a-l pãstra într-o stare impecabilã. În timpul proceselor care au urmat s-a pretins cã hipofizele. fiind nevoie de o reîmbãlsãmare în 1926. . O echipã de persoane specializate în îmbãlsãmare avea rolul de a verifica de douã ori pe sãptãmînã starea cadavrului. De cele mai multe ori. însã procedura nu a reuºit. s-a luat hotãrîrea de a se îngropa cadavrul într-un mormînt obiºnuit. din nefericire. În timpurile moderne. acolo unde a ºi rãmas. Rezultatul a fost cã un numãr mic de copii (între 15 ºi 20 la nivel mondial) s-a îmbolnãvit la maturitate de aceastã maladie neurologicã fatalã. Dupã moartea sa în 1924. în general.

aºezate într-o serie de mici capele. Craniile. pe lîngã faptul cã oferã un loc comun de odihnã veºnicã pentru aceºti oameni sfinþi. lui Mozart i s-a fãcut o înmormîntare mai mult decît ordinarã. Un alt mormînt greu de uitat este cripta bisericii St. avea ºi rolul de a le aminti tuturor de caracterul trecãtor al vieþii ºi de necesitatea de a acorda atenþie sufletului. Aici se regãsesc osemintele a peste 4 000 de oameni. Preocuparea faþã de moaºte a atins apogeul în evul mediu. O reginã britanicã (Ursula). Cînd a murit. marcase cadavrul cu o bucatã de sîrmã. împãrþind o groapã cu încã 15 cadavre. Restless Bones (1985). craniul este folosit de obicei ca imagine a unui om mort sau ca un „memento mori“. pelvisurile. Sîntem întîmpinaþi de 2 000 de cranii. Indiferent dacã aparþin unor duºmani. dintre care 1 000 sînt aranjate unul lîngã altul pe poliþe. Unele dintre cele mai timpurii rãmãºiþe umane se aflã în Köln. corupþie ºi înºelãciune. oraº ce a avut cea mai vastã colecþie europeanã. a cãror poveste poate fi cititã într-o fascinantã lucrare scrisã de James Bentley. vertebrele. reprezintã un monu- ment nu numai de credulitate umanã. creînd o operã de artã macabrã. Ideea. Craniile sînt rezistente în timp. Leonard din Hythe. pe . Multe dintre osemintele din catacombele Parisului (vezi capitolul 6) sînt dispuse asemãnãtor. iar cînd groapa a fost redeschisã în 1801. în 1791. Moaºtele religioase Moaºtele religioase. ducînd atît la acte de veneraþie. datînd din perioada 900–1500 d. acesta a recuperat craniul lui Mozart ºi l-a pãstrat ca pe o relicvã sfîntã. Ideea de a prezenta osemintele în acest loc s-a fãcut probabil cu scopul de a atrage miile de pelerini care treceau prin portul Hythe în drum spre moaºtele sfinte din Canterbury. însã moaºtele au jucat un rol important de-a lungul întregii istorii a creºtinãtãþii.Hr. Dupã ce a fost studiat de anatomistul ºi antropologul Josep Hyrtl. ele pot fi pãstrate mai mult sau mai puþin pe o perioadã nedefinitã – emblematic sau ca trofee. în locuri sfinte. dar ºi al puterii magice a unui cadavru ºi a pãrþilor care-l compun. privindu-ne din anonimatul lor straniu. femurele ºi claviculele sînt aranjate separat dupã modele vãlurite. unor prieteni sau unor persoane celebre. craniul a fost în final preluat de Muzeul memorial Mozart din Salzburg.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 297 Craniul – o relicvã miraculoasã În artã ºi în literaturã. din provincia englezã Kent. o amintire ce simbolizeazã caracterul trecãtor al omului. cît ºi la crime. Existã colecþii de cranii ºi de alte oase pãstrate într-un mod artistic. În Cripta Capucinilor de lîngã Piazza Barberini din Roma se gãsesc osemintele a 4 000 de cãlugãri. un mare admirator al compozitorului. în cea mai mare parte provenite din gropile din cimitirele din împrejurimi. Dar paracliserul bisericii vieneze.

era pe punctul de a fi decapitat. furate. discipolii sãi au aruncat pe jos bucãþi de pînzã pentru a le transforma în moaºte stropite cu sînge.) ºi Niceea (787 d. Oasele sînt cele mai durabile moaºte. Ursula din Köln. expunîndu-se o falangã ºi alte cîteva fragmente. dar ºi sîngele vãrsat. disputate. Atunci cînd Sf. În evul mediu se credea cã atingerea unui cadavru. Despre moaºte. scheletul. Sinodul de la Cartagina (801. Ciprian. cu excepþia capului. Se povesteºte cã. cît ºi pe cea a oamenilor simpli. se povesteºte cã în acelaºi timp au fost masacrate ºi 11 000 de fecioare care o însoþeau. moaºtele erau transportate ºi la locul de desfãºurare a bãtãliilor.. Sîngele poate pune unele probleme colecþionarilor.Hr. iar oasele examinate de experþi dupã bombardamentul din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. dar. în secolul III creºtin. cãlugãrii sirieni . în secolul IV d. unde se gãseau o parte din creier ºi vîrful unei sãbii. a unei pãrþi a acestuia sau a unor moaºte conferea puteri magice ºi vindeca diverse boli. episcop de Cartagina. vîndute. pierdute. cu ajutorul unor bucãþi de pînzã. dar nu sînt singurele. Creºtinii timpurii au considerat cã rãspîndirea rãmãºiþelor pãmînteºti ale martirilor în toatã lumea ar ajuta la rãspîndirea puterii ºi influenþei lor. nu se cunoaºte ce s-a întîmplat cu celelalte oseminte. încît cei care ucideau un potenþial martir aveau grijã sã-i incinereze corpul pentru a nu fi hãcuit de cei prea avizi de moaºte.. Pînã ºi cenuºa începuse sã devinã un fel de moaºte. au fost expuse într-un altar împodobit cu pietre preþioase în biserica St. 813 d. În cel de-al treilea era partea superioarã a craniului. gãsite. lîngã care se afla o fîntînã a cãrei apã fusese coloratã cu sîngele sãu (din care se putea cumpãra). în prezent. Osemintele fecioarelor ucise o datã cu ea – în realitate numai 11 – acoperã pereþii Capelei Camerei Aurite din aceeaºi bisericã. putînd îmbunãtãþi atît soarta nobililor. pelerinii medievali fiind nevoiþi sã viziteze nu mai puþin de patru altare. Al doilea altar avea o casetã cu restul creierului.Hr. prezentate în cadrul unor procesiuni religioase.Hr. iar în al patrulea. cãlugãrii ºi oamenii din oraº au adunat nu numai resturile de creier de pe podea. Biserica i-a exploatat la maximum cadavrul. se credea cã pot proteja întreaga comunitate. Rãmãºiþele au fost mutate într-un alt altar în anul 1220. Acestea erau þinta pelerinajelor. Morþii erau martirizaþi cu o asemenea uºurinþã. apoi rãmãºiþele au fost îngropate într-un alt loc. Creºtinii timpurii recunoºteau oficial cultul moaºtelor.Hr.) au hotãrît ca aceia care dispreþuiau sau defãimau moaºtele sã fie excomunicaþi. Mormîntul a fost deschis. Primul dintre acestea se afla în locul unde fusese ucis cu o loviturã de sabie care i-a retezat creºtetul capului.Hr. Erau cumpãrate. Cînd Thomas Becket a fost ucis de cavalerii regelui în Catedrala din Canterbury pe 29 decembrie 1170.) a dispus distrugerea altarelor care nu erau împodobite cu moaºte. a fost decapitatã de huni la Köln în anul 238 d.298 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor drumul de întoarcere spre casã. Rãmãºiþele reginei Ursula. dupã o vizitã fãcutã Papei la Roma. iar sinoadele bisericeºti de la Gangra (345 d.

dinþi de lapte. martirizat prin decapitare acum 1 700 de ani. sub forma unor fragmente din cruce. iar cruciaþii care au prãdat Constantinopolul în 1203 au încãrcat care întregi cu moaºte. potrivit Bibliei. Aºadar. El a remarcat cã. Anton. deºi. Jean Calvin (1509–1564) a atacat dur cultul moaºtelor. Gheorghe. printre cele mai cãutate numãrîndu-se ºuviþele de pãr. esenþa astfel obþinutã era foarte cãutatã de pelerini. acesta s-a ridicat direct la ceruri fãrã a lãsa nici o urmã din corpul sãu pe pãmînt. feºele pe care le-a purtat în jurul ºalelor pe cruce ºi un spin din coroana care-i fusese fãcutã de romani. fragmente din Sf. Dar acest tip de moaºte au început sã deranjeze biserica. deºi uneori s-a pretins cã ar exista unghii de la mînã. ridiculizînd abuzul la care acestea erau supuse. acestea reprezentau unele dintre cele mai preþioase obiecte printre jafurile de rãzboi. ºuviþe de pãr. Au fost ºi cantitãþi mai mari de lichid? În Catedrala din Napoli existã douã fiole de sticlã pline cu un material negru. un braþ al Sf. Moaºtele erau valoroase. Catedrala din Aachen are un altar despre care se spune cã adãposteºte scutecele lui Iisus. existau suficiente fragmente din Crucea Sfîntã pentru a „construi o navã solidã“ ºi suficienþi spini din Coroana lui Hristos pentru a face un . iar în Napoli va urma un an de prosperitate. În 1425. avînd preþul lor. Au existat ºi fragmente care ar fi aparþinut lui Ioan Botezãtorul. iar restul corpului se aflã într-o criptã specialã din catedralã. decanul ºi membrii conducerii Universitãþii Eton i-au înmînat regelui Edward al III-lea o listã cu proprietãþile universitãþii. Uneori sîngele se lichefiazã. diverse obiecte de îmbrãcãminte. precum ºi bucãþi din Sfînta Cruce. dar acest lucru nu le-a redus din influenþã. de exemplu reducerea timpului petrecut în purgatoriu (vezi capitolul 16). mostre de sînge sau de lacrimi sfinte. Cei care se aflau în posesia unor rãmãºiþe umane beneficiau de favoruri papale. alãturi de presupusul cordon ombilical sfînt. în capela privatã de la Laterano. Mama lui Iisus. Capul sfîntului este aºezat între fiole. despre care se spune cã ar fi sîngele Sfîntului Januaris. Maria. de exemplu o parte din maxilar sau vîrful capului.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 299 turnau ulei printr-o pîlnie în sicriele sfinþilor ºi îl extrãgeau cu ajutorul unui cep instalat dedesubt. printre acestea se numãrau un os al Sf. un dinte al Sf. a fost ºi ea o sursã de moaºte. la fel ca „mormanul de oase“. Într-adevãr. iar în 1900 au fost scoase în afara legii. Prezenþa prepuþului sfînt a fost reclamatã în cel puþin opt locuri diferite. au fost pãstrate cu mult timp în urmã. tampoane menstruale. Roma. Unul dintre aceste prepuþuri sfinte. regãsindu-se în cel puþin ºapte locuri din Europa. piroanele sau coroana de spini. Moaºtele lui Iisus sînt printre cele mai cãutate. cu scopul de a le vinde la întoarcere acasã. într-un crucifix cu ulei. cele mai multe sînt „moaºte secundare“. semnificînd faptul cã martirul este viu în rai. o mare parte dintre moaºte sînt falsuri. iar aceia care scriau sau vorbeau despre sfîntul prepuþ erau ameninþaþi cu excomunicarea. Nicolae. Evident. ªtefan ºi altele.

moaºtele se aflau într-o stare de conservare remarcabilã.300 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor gard viu. în timp ce volumul tuturor moaºtelor existente era de numai 3. Umanistul francez Charles Rohault de Fleury a calculat în 1870 cã volumul Sfintei Cruci ar fi fost de aproximativ 178 milioane de milimetri cubi. Discipolii sãi i-au acoperit corpul cu var nestins ºi l-au îmbarcat pe un vas care mergea la Goa. deþinea o colecþie de 5 005 fragmente de sfinþi ºi moaºte secundare. În 1636. dar s-a apelat foarte rar la aceastã metodã. . totuºi. Un exemplu al dezmembrãrii treptate a unui cadavru în scopul de a obþine moaºte este dat de Sf. L-a înapoiat dupã ce. ultima datã fiind în 1984. iar ceva mai tîrziu s-a întîmplat acelaºi lucru ºi cu braþul drept. Martin Luther (1483–1546) s-a alãturat ºi el acestor critici. În 1694. ºi susþinãtori erudiþi ai cultului moaºtelor. în ciuda faptului cã patronul sãu. Au existat. Rãmãºiþele. O aristocratã portughezã. Unele dintre acestea ar putea fi autentificate de Vatican prin metode cum ar fi datarea cu carbon radioactiv. Statutul moaºtelor existente nu este clar nici în prezent. în mod miraculos. în locul unde fusese degetul a apãrut un firicel de sînge. Francis Xavier. aºezate într-o raclã din marmurã ºi argint. un misionar catolic mort în China în 1552. mai multe organe interne ale sfîntului au fost trimise spre biserici din întreaga lume. cînd au atras zeci de mii de turiºti ºi pelerini. principele elector Frederick. din adoraþie pentru sfînt (sau din dorinþa de a obþine moaºte).9 milioane de milimetri cubi. sînt expuse la fiecare 10 ani. Din corp au început sã-i cadã treptat diferite fragmente. iar sfîntul a fost aºezat într-o raclã separatã. i-a smuls cu dinþii degetul mic de la piciorul drept.

În Anglia. cel puþin spiritual. cadavrele sinucigaºilor erau uneori bãtute drept pedeapsã. Cu toate acestea. pînã în anii 1940. pînã în 1821. De exemplu. Puþine variante post-mortem erau mai rele decît aceastã violare fizicã. Subiectul este dezbãtut pe larg în capitolul 11. În cazul lui John Owen s-a atins un . Abuzarea cadavrului sau a muribundului este o caracteristicã manifestatã frecvent de-a lungul istoriei. Într-o epocã atît de sãlbaticã puteau fi aplicate pedepse mult mai barbare. Legea englezã referitoare la crimã din 1756 spunea cã disecþia reprezintã o pedeapsã suplimentarã pentru cadavrul unui criminal. Aceeaºi dorinþã de a pedepsi un cadavru a dus la abuzuri ºi mai grave. persoanei era condamnarea la disecþie. Pedepsirea cadavrului Dacã se porneºte de la ideea cã. În Anglia. lezarea unui cadavru. considerat extraordinar de poluat ºi care ar trebui purificat prin ritualuri adecvate. atunci pînã la supunerea sa la tot felul de pedepse considerate meritate nu mai este decît un pas. în Japonia. Pedeapsa cea mai îngrozitoare. cadavrul este încã în viaþã. doctrina ºintoistã din Japonia interzice. Se considera cã infractorii nu erau îndeajuns de pedepsiþi prin simpla condamnare la moarte ºi. tratamentul legal la care erau supuse cadavrele sinucigaºilor consta în îngroparea acestora la mijlocul unei rãscruci cu o þepuºã înfiptã în inimã (vezi capitolul 3). implicit. Cadavrul poate fi uneori bãtut. ce se dorea o insultã adusã cadavrului ºi. dupã ce erau uciºi.Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul 301 13 Abuzarea cadavrelor Cadavrele nu sînt întotdeauna lãsate sã se odihneascã cu demnitate ºi respect ºi nici nu sînt tratate mereu cu grijã sau folosite în beneficiul altora. prin hãcuirea ºi fragmentarea celui mort. prin urmare. în gene- ral. cadavrul lor era supus unor chinuri îngrozitoare. au existat chiar cazuri de arestãri ale unor cadavre de datornici. în secolul XVII.

Dezmembrarea cadavrului implica ºi o pedeapsã ecleziasticã suplimen- tarã.) Altfel spus. aceºtia. ucis în 1681 pentru rolul jucat în presupusul complot împotriva Papei. evisceratã ºi dezmembratã. dupã asasinarea lui Iuliu Cezar. Sã-i fie arse intestinele. Owen care fusese excomunicat de papã. Cadavrul lui Oliver Cromwell a beneficiat de toatã pompa ºi de ritualurile unei ceremonii funerare de ºef de stat cînd a murit. Capul ºi mîna dreaptã i-au fost aduse . Sã fie dezmembrat. a fost ºi el pedepsit dupã ce a fost omorît. numai cã a fost supus unei pedepse „retrospective“. avînd în vedere cã în acele vremuri Marc Aureliu se bucura de o influenþã deosebitã la Roma. În final. arhiepiscopul catolic ºi Primat al Întregii Irlande.). victima era spînzuratã.302 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor punct culminant. sã i se taie braþele ºi picioarele. a fost decapitat ºi dezmembrat. mai multe fragmente ale cadavrului au fost recu- perate ºi pãstrate în racle ca moaºte sfinte (vezi capitolul 12) în diferite regiuni ale lumii. 2. intestinele sã-i fie scoase de un mãcelar ºi arse. El l-a ostracizat pe Cicero ºi a cerut sã fie prins ºi ucis de vînãtorii de recom- pense atunci cînd a încercat sã fugã. Alt episod înfiorãtor a fost cel al lui Sir Oliver Plunkett. unde a rãmas timp de zece ani. 5.) 4. datã în 1615. celebrul orator ºi om de stat ro- man. astfel. Strãlucirea sa oratoricã l-a fãcut sã se lanseze într-o serie de discursuri împotriva lui Marc Aureliu. dupã reinstaurarea monarhiei în 1660. adicã sã nu i se permitã sã meargã. chiar condamnaþi pentru crime sau trãdãri. Cadavrul lui Cicero (106–43 d. Pedeapsa pentru aceastã ofensã. Sã fie tîrît pînã la locul execuþiei. 3. a fãcut imprudenþa sã afirme cã a-l ucide pe rege este ceva legal.Hr. (Cu alte cuvinte. iar capul i-a fost tãiat ºi expus într-un þãruº de pe acoperiºul Westminster Hall. Regele Edward al VI-lea (1537–1553) le permitea celor care fãceau parte din nobilime sã scape de aceste pedepse severe. fiind obligat sã priveascã arderea propriilor mãruntaie. Braþele au ajuns fiecare într-o altã bisericã sau mãnãstire. erau decapitaþi. înainte sã moarã. unde a fost spînzurat. apoi spintecat ºi eviscerat înainte de a muri. consta în urmãtoarele mãsuri: 1. în 1658. lucru nesãbuit. Se credea cã. Sã-i fie tãiate organele genitale. Acesta a fost mai întîi spînzurat în închisoarea Tyburn. învierea în Ziua Judecãþii de Apoi va fi imposibilã. Cadavrul a fost îngropat sub spînzurãtoare. Ulterior. (Ceea ce însemna cã la scurt timp dupã spînzurare. Sã i se taie capul. Corpul i-a fost exhumat din Catedrala Westminster ºi tîrît pe strãzi într-o sanie pînã la închisoarea Tyburn. iar un fragment din craniu se aflã în oraºul american Boston.

din cei 120 000 de copii nãscuþi anual în Irlanda. soþia lui Aureliu. Essex. Bazîndu-ºi propunerea pe acelaºi argu- ment de exploatare. Cadavrul. i-a înfipt în limbã un ac de pãr. judecat ºi condamnat la moarte prin decapitare. Povestea lui Fritz Haarmann din oraºul german Hanovra este ca un ecou înfiorãtor la „propunerea modestã“ a lui Swift. Pielea putea fi folositã pentru confecþionarea de mãnuºi pentru doamne ºi de pantofi de varã pentru domni. ar furniza carne cu calitãþi nutritive deosebite ºi care ar putea fi fiartã. care a oferit în 1729 o soluþie neconvenþionalã pentru sãrãcia ºi problemele pe care le înfrunta populaþia Irlandei în acea vreme. . Ca o mãsurã în plus. El sugera ca. Irlanda era folositã ca sursã de materii prime ºi de alimente ieftine. peste cadavru au trecut aproximativ 20 de trenuri înainte de a fi mutat. A fost arestat în 1924. Mãsura îºi dorea sã fie o amintire macabrã a faptului cã acela era capul care gîndise ºi vorbise ºi mîna care scrisese împotriva lui Marc Aureliu. Despre canibalism: o nouã abordare Mîncarea cadavrelor umane constituie cu siguranþã o formã de abuz. O propunere interesantã de naturã canibalicã a fost fãcutã de scriitorul Jonathan Swift. i-a dezmembrat ºi le-a vîndut carnea sub formã de cîrnaþi. pe 6 februarie 1997. iar conductorii au fost instruiþi sã treacã peste el ca sã nu blocheze circulaþia la o orã de vîrf. dupã ce o femeie de pînã în 30 de ani a fost lovitã de un tren ºi ucisã în apropiere de Billericay. cu o greutate de 13 kg. a rãmas pe ºine. prin care îºi exprima preocuparea faþã de mizeria în care trãiau catolicii oprimaþi ºi dispreþul faþã de lipsa de interes manifestatã de englezi pentru situaþia lor. 100 000 sã fie vînduþi unor mãcelari contra sumei de 10 ºilingi fiecare. Acea soluþie se numea: „O propunere modestã de a evita ca aceºti copii ai sãracilor sã devinã o povarã pentru pãrinþii lor sau pentru þarã ºi de a fi utili populaþiei“. În aceastã perioadã.Abuzarea cadavrelor 303 înapoi la Roma ºi aºezate în aceeaºi tribunã publicã de unde oratorul îºi lansase iniþial discursurile ofensatoare. Un exemplu recent de abuzare a unui cadavru s-a petrecut în Anglia. prãjitã sau coaptã în cuptor. Haarmann a ucis cel puþin 28 de tineri cu vîrste cuprinse între 13 ºi 20 de ani. Ideea este înfiorãtoare. Astfel. acoperit cu o prelatã. În 1919. cînd Germania suferea de o lipsã acutã de hranã ca urmare a primului rãzboi mondial. Scriitorul a observat cã un copil în vîrstã de un an. Swift pretindea cã problemele sãrãciei ºi ale suprapopulãrii puteau fi rezolvate simultan. iar despre canibalism s-a discutat în capitolul 8. dar i se interzicea sã facã independent schimburi comerciale cu alte þãri. dar asta a fost ºi intenþia. Swift a scris-o ca pe o satirã virulentã. Fulvia. descriindu-ºi sistemul într-o manierã uimitor de detaliatã.

Spunem: dacã e adevãrat cã partea întunecatã a lunii este fãcutã din brînzã proaspãtã. de a mulþumi. Prin urmare. de ce ofrandã mai valoroasã se putea bucura o zeitate decît de o viaþã de om? Sacrificiul uman se practica în unele regiuni din India înainte de ocupaþia britanicã. Omul îndeplineºte un ritual. fiind practicat diferite comunitãþi de zeci de mii de ani. Cei mai înrãiþi practicanþi erau aztecii din Mexic (vezi mai jos). atunci mîine soarele va rãsãri. • la construirea unui edificiu. un numãr mic de victime. chiar multe cariere au fost dedicate acestui subiect. în Peru ºi în Tibet înainte de apariþia budismului. dar implica. pentru sfinþirea acestuia ºi îndepãrtarea spiritelor malefice. tratãrii unei boli. Înþelegerea sacrificiului uman Sacrificiul este un ritual religios ºi reprezintã una dintre cele mai vechi forme de adoraþie din lume. de a intra în graþiile unei zeitãþi sau de a comunica cu ea. iar sîngele era una dintre cele mai importante ofrande. de boalã sau de recolte slabe. • în vremuri de primejdie. de a întreba. ritualul a funcþionat. tragem concluzia cã partea întunecatã a lunii este fãcutã într-adevãr din brînzã proaspãtã! Exemple de motive ºi ocazii pentru sacrificii: • ca mulþumire pentru o recoltã bunã sau pentru victoria într-o bãtãlie. Sîngele uman avea calitãþi deosebite. ca rugã pentru îmbunãtãþirea situaþiei. arheologi ºi psihiatri. Printre cele mai obiºnuite victime ale acestor practici se numãrau caprele. Dacã observãm cã soarele rãsare. care se poate aplica la fel de bine. . Anglia. Aberaþia poate fi explicatã în felul urmãtor. de obicei. Hamp- shire. Termenul provine din latinã (sacrum facere = a face ceremonie sacrã). în cazuri extreme s-au îngropat oameni în temelii. Un eschimos care îºi mîncase tovarãºii pentru a supravieþui la temperaturi de sub zero grade construise acest caiac din oasele ºi pielea lor. Multe lucrãri. De ce se practica sacrificiul? Sacrificiile au scopul de a satisface. intens studiat ºi discutat cu mult interes de antropologi. taurii sau berbecii. iar problema care îl îngrijoreazã se rezolvã satisfãcãtor. Sacrificiul are o mare însemnãtate pentru oameni. Se poate afirma cã folosirea sa pe o arie atît de largã este numai un alt exemplu de gîndire ilogicã a oamenilor. Exponatul este un caiac. sã zicem.304 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor O soartã poate mai blîndã pentru un om mîncat de un alt om poate fi regãsitã la muzeul Spitalului Regal de Marinã din oraºul Haslar. Aceasta este însã o logicã falsã.

Un bãrbat îl ucisese pe un altul într-o clipã de mînie.“ Sacrificiile puteau fi oferite zeitãþii pe o masã sau puteau fi mîncate. apoi. pe la diferite case. moartea lui Hristos este consideratã de creºtini ca fiind un sacrificiu prin care.. în antichitate. el a fost gãsit de unul dintre bãrbaþii trimiºi sã-l caute. doi bãrbaþi au strîns banda trãgînd de capete. îl ascunsese. Dupã ce acest ritual a fost îndeplinit în faþa tuturor caselor sfinþite. ridicîndu-se direct . ritualul poate fi privit drept o formã de canibalism. dintr-un anumit punct de vedere. Pentru creºtinii timpurii. ofranda este arsã.. iar victima inocentã ºi nebãnuind nimic din ce se întîmpla a fost eliberatã curînd din zvîrcolirile chinuitoare.Abuzarea cadavrelor 305 iar în cele mai „blînde“ s-a turnat deasupra temeliei sîngele unui animal sacrificat.. împãrtãºania poate fi interpretatã în acest fel. aºa încît cei vinovaþi sã se purifice ºi sã stabileascã o legãturã cu zeitatea: astfel. ca ispãºire pentru groaznicul sacrilegiu comis ºi sã nu-i pedepseascã pe membrii comunitãþii. Într-un tîrziu. • pentru liniºtirea furiei unui zeu. într-un loc sacru. nimic nu era considerat mai eficient din acest punct de vedere decît sacrificarea ritualã a unei fiinþe umane. • pentru fertilitate (a pãmîntului sau a animalelor domestice). mîncîndu-l simbolic. ºi purtat într-o procesiune. copilul a fost cãutat. William Mariner a descris sacrificarea unui copil. „Astfel. • ca tehnicã de transferare a vinei asupra celui sacrificat. Îi fãceau zeului o statuie din pastã de sfeclã amestecatã cu sînge de om. dar mama sa. iar pentru acest sacrilegiu ºefii tribului au hotãrît cã este necesarã sacrificarea unui copil (de ºef de trib).. Adesea. printr-un singur act. deoarece se considerã cã Iisus este prezent în pîinea ºi vinul care sînt oferite ºi apoi mîncate... sperîndu-se desigur cã aceasta va recompensa la rîndul ei. banda de gnatoo i-a fost pusã în jurul gîtului. • ca dar pentru o zeitate. cadavrul a fost înapoiat rudelor pentru a fi înmormîntat dupã obiceiul local. obicei folosit în diferite culturi vest-africane.. Locuitorii Mexicului antic îl îmbunau pe zeul soarelui Huitzilopochtli. Sacrificarea unui copil acum aproape 200 de ani În povestirile sale despre poporul Tonga din Pacificul de Sud. un preot se aºeza lîngã trupul neînsufleþit ºi se ruga cu voce tare la zeu ca acesta sã binevoiascã sã accepte sacrificiul. intuind cã i se va cere fiul. Apoi cadavrul a fost aºezat într-un fel de cãruþ... Pîinea ºi vinul sînt transformate în trupul ºi sîngele lui Hristos ºi. li s-au iertat acestora toate pãcatele. pe care apoi o tãiau ºi o împãrþeau spre a fi mîncatã..

Acest obicei se întîlnea în satele dravidiene din India. celþii îºi sacrificau femeile prin înecare. focul reprezintã o caracteristicã importantã a multor tipuri de sacrificiu. probabil prin lovituri aplicate la nivelul capului. victimele erau uneori ucise. . Cine erau victimele sacrificiilor? În antichitate. iar în India vedicã. Asirienii. Sacrificiile sînt specifice mai degrabã comunitãþilor de agricultori decît celor de vînãtori. bãieþi ºi fete (vezi capitolul 10). Înaintea înmormînãrii. Aztecii aveau convingerea cã soarele se hrãneºte cu sînge uman. a slugilor ºi sclavilor acesteia. pe înãlþimile Munþilor Sarasara au fost descoperite recent rãmãºiþele îngheþate a cel puþin patru copii. iar în comunitãþile mayaºe din Mexic tinerele fecioare erau înecate în fîntîni sfinþite. alãturi de persoana decedatã. În Peru. fiind înmormîntaþi ca parte a unui ritual religios numit Capa Coche. În acest scop. deoarece el (sau ea) avea nevoie de o suitã pe mãsurã în viaþa viitoare. alteori nu. Astfel. canaaniþii ºi uneori israeliþii sacrificau copii prin metoda incinerãrii. Sacrificarea se fãcea. Templele aztece erau cu siguranþã destul de înalte. Sacrificiul uman este întîlnit în principal la civilizaþiile timpurii. Astfel. fiind apoi înlocuit cu forme „mai civilizate“. instrumentele preferate folosite în sacrificii sînt cuþitul sau sabia. erau aleºi copii. iar în secolul XIV erau ucise în aceste ritualuri chiar ºi 20 000 de victime anual (vezi caseta). pe un altar (termen derivat probabil din cuvîntul latin altus. de cele mai multe ori. forþa sacrã a vieþii. primi- tive. adepþii zeiþei Kali sacrificau bãieþi. dar dupã ocupaþia britanicã se foloseau numai animale ca victime. probabil datoritã semnificaþiei lor pentru fertilitatea pãmîntului. iar templul Huitzilopochtli avea 114 trepte care duceau spre locul de sacrificiu. Indiferent de natura sacrificiului. femeile din Peru erau strangulate. Aceºtia au avut parte de o moarte violentã pe vremea incaºilor. iar uciderea victimei nu este întotdeauna o condiþie necesarã. în cazul familiei regale. deoarece sacrificiile de sînge erau interzise de religia budistã. capabile sã ducã ritualul la bun sfîrºit. de obicei. În antichitate. dar sîngele. un mijloc sigur de a o trimite zeului. acesta trebuia îndeplinit de persoane specializate. Sacrificiul uman a fost practicat cel mai mult în civilizaþia aztecã din Mexic înaintea cuceririi spaniole. sacrificarea avea loc prin strangulare sau înecare. Ofrandele sînt variate. se practica înmormîntarea. Poetul englez Tennyson (1809–1892) foloseºte acest cuvînt într-un sens mai gene- ral cînd se referã la: „Treptele altarului lumii imense / Ce ne conduc prin întuneric cãtre Dumnezeu“. are cea mai mare putere. dar mai puþin eficiente. Obiceiul s-a perpetuat în China pînã în secolul XVII. loc înalt).306 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor la ceruri. în locul fiinþelor umane s-au folosit ofrande din bucãþi de aluat. Dupã instaurarea budismului în Tibet. Mai rar. în Orientul Mijlociu.

putea rãmîne suveran o perioadã mai lungã). carbonul ºi fosforul. în prezent. osemintele lor. plus oasele a sute de cai. Ritualul cerea ca regele sã fie ucis prin strangulare cu un laþ aflat la capãtul unei bucãþi lungi de pînzã. . Prin urmare. 30 de ani mai tîrziu. atunci ar putea fi colectat ºi metanul. Leipzig ºi Waterloo în 1815 ºi foloseau pulberea astfel obþinutã pentru a-ºi fertiliza terenurile. dacã se bucura de popularitate. Folosirea cadavrelor ca îngrãºãminte. englezi ºi prusaci uciºi pe cîmpurile de luptã de la Austerlitz. Produsul final concentrat de la marile centre de epurare din nordul ºi sudul Tamisei este transportat pe ºlepuri ºi aruncat în Marea Nordului. Unele dintre cadavrele descoperite în smîrcuri. aºa cum am discutat în capitolele 11 ºi 12. Sînt necesare în dezvoltarea plantelor ºi au rol de substanþe fertilizante. Regele poporului Jukun. iar folosirea lor în scopuri ca instruirea medicilor sau operaþiile de transplant. Cadavrele reprezintã ºi o sursã bogatã în elemente precum azotul. au fost trimise în Anglia. judecînd dupã aspect ºi dupã lipsa bãtãturilor de pe mîini. într-una dintre cãrþile sale. eliberate în timpul incinerãrii sau descompunerii naturale a cadavrului. sînt reciclate de naturã. Aceste elemente. pentru grãsime ºi pentru piele Cadavrele umane conþin substanþe valoroase. Uciderea unui rege bãtrîn ºi slãbit putea fi o cale prin care sã se evite ca pãmîntul ºi fertilitatea acestuia sã sufere aceeaºi slãbire. aproape toþi fiind îngropaþi la locul bãtãliei. el putea fi ºi victima. unde acest amestec producea un profit de 6 lire ºi 10 ºilingi pe tonã.) Totuºi.Abuzarea cadavrelor 307 Deºi adesea conducãtorul comunitãþii sau regele era cel care oficia aceste ritualuri. Se folosea aceastã metodã pentru a se evita vãrsarea de sînge ºi pentru ca cei care-l omorau sã nu fie nevoiþi sã-l priveascã în ochi în momentul morþii. din apropierea oraºului egiptean Alexandria se importau în Anglia pulbere ºi cenuºã umanã (provenind probabil de la mumii). exploatarea cadavrelor în scopul de a obþine un profit comercial este cu totul altceva. despre care s-a discutat în capitolul 10. La Wa- terloo au murit peste 50 000 de soldaþi. (La Londra. un carburant folositor. Autorul scrisorii spera ca acest comerþ macabru cu resturi umane sã fie interzis. iar recoltele erau bune. se poate afirma cã un cadavru este util. este acceptatã. cã agricultorii britanici mãcinau oasele soldaþilor francezi. erau probabil membri ai unor familii regale sau nobiliare. azotul ºi fosforul din reziduurile menajere. sînt aruncate chiar ºi carbonul. Scriitorul francez Victor Hugo susþinea. putea domni teoretic o perioadã de numai 7 ani (deºi. din Nigeria. Conform unei scrisori adresate redacþiei publicaþiei The Times din 28 iunie 1870. Dacã leºurile ar fi transformate în compost în containere speciale (vezi capitolul 8).

Alãturi de societatea bine organizatã.308 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Aztecii În momentul cuceririi spaniole din 1519. arbalete ºi sãbii de oþel. iar preoþii se umpleau de sînge. sistemul de guvernare ºi ceremoniile religioase atinseserã un punct culminant. fiind însoþiþi de oameni care aveau asupra lor funii ºi plase pentru prinderea prizonierilor. pentru ca soarele sã continue sã se miºte pe cer. ºi conchistadorii spanioli îºi masacrau. Ei erau convinºi cã sacrificiile pe care le fãceau reprezentau singurul mod de abordare a incertitudinilor unei lumi aflate sub o ameninþare permanentã. singurul scop al acestor conflicte fiind capturarea unui numãr cît mai mare de prizonieri care sã poatã fi folosiþi pentru sacrificii. dar carnea avea un gust la fel de savuros ca aceea a curcanului. Cînd împãratul Montezuma al II-lea i-a condus pe Cortes ºi pe însoþitorii sãi în vîrful unui templu pentru a admira priveliºtea magnificã. aztecii ucideau în folosul poporului. de simþul estetic ºi de puternicele sentimente religioase. Sacrificiul uman reprezenta o necesitate pentru bunãstarea omenirii. Aztecii mîncau porumb. întinsã pe spate pe o piatrã uºor convexã. . aceºtia au fost scîrbiþi de sîngele împrãºtiat peste tot ºi de duhoarea de carne putredã. Soldaþii erau înarmaþi. Capetele erau tãiate ºi înfipte în ºiruri de þepuºe aflate lîngã templu. arhitectura. era esenþial ca astrul zilei sã fie hrãnit cu alimentul sãu natural. Aztecii erau un popor civilizat. cu calitãþi ºi defecte. Procedeul era extrem de barbar. ºi au fost. cunoºtinþele de astronomie. se înãlþa pe o insulã aflatã în mijlocul unei mlaºtini ºi era înconjurat de o reþea de canale ºi lacuri. Cu toate acestea. Mîinile ºi picioarele îi erau fixate de patru preoþi. Cîinii care se mîncau proveneau dintr-o o rasã fãrã pãr ºi erau îngrãºaþi pentru consum. avînd în vedere cã era nevoie de mii de oameni? Aztecii îi obþineau din rãzboaiele pe care le purtau cu vecinii. în timp ce al cincilea îi spinteca pieptul cu un cuþit de silex ºi îi smulgea inima care bãtea încã. Aztecii credeau cã. Toate aceste elemente le erau necunoscute aztecilor. Arta. Sacrificiile aveau loc în fiecare lunã. Victima era condusã în vîrful templului ºi. iar culturile sã creascã. curcanul ºi cîinele. cu o populaþie de peste un milion de oameni. precum ºi cele douã animale domesticite. iar spaniolii erau de neînvins în luptã. Civilizaþia aztecã a fost definitiv distrusã de o mînã de aventurieri europeni vicleni. Oraºul principal. Operaþiunea nu se fãcea dintr-o singurã tãieturã de cuþit. curajoºi ºi echipaþi cu cai. la rîndul lor. ritualul i-a ºocat pe conchistadorii spanioli. înconjuratã de mii de spectatori care priveau de jos. În schimb. însãºi viaþa lumii ar înceta. Era nevoie de sînge uman. mutilau ºi torturau victimele. La inaugurarea Marelui Templu extins au fost sacrificaþi în acelaºi timp 20 000 de oameni. exista obsesia faþã de misterul sîngelui ºi al morþii ºi cruzimea asociatã cu acestea. depindea de fertilitatea pãmîntului. peºte ºi alte vietãþi acvatice. Imperiul lor enorm. oripilaþi de torturile aduse de cuceritorii lor de pe tãrîmul Inchiziþiei. dar încercau sã nu omoare. tunuri. sîngele. Tenochtitlan. iar în lipsa acestuia. Dar de unde proveneau victimele. Faptul cã nu inventaserã încã roata a fost surprinzãtor. anotimpurile sã se succeadã. fasole ºi salvie. ardeau. necesitînd aproximativ un minut ca sã se ajungã la inimã ºi ca aceasta sã fie scoasã din piept. adesea mai multe sute deodatã. muschete. aztecii se aflau într-o perioadã de maximã dezvoltare. în timp ce restul corpului se arunca la baza templului. Inima era ridicatã spre cer.

aceastã practicã se regãseºte în anecdotele cu caracter obscen. În istoria omenirii mai existã unul sau douã episoade cel puþin la fel de oribile.Abuzarea cadavrelor 309 Un exemplu de barbarie îl reprezintã cazul în care se ajunge la ucidere sistematicã ºi la folosirea cadavrelor pentru obþinerea unor produse ce ar putea fi obþinute cu multã uºurinþã din animale domestice. inclusiv cel în care pielea umanã era tãbãcitã. Existã relatãri potrivit cãrora din cadavrele din lagãrele de exterminare naziste se extrãgea grãsimea din care se obþinea sãpun sau prin îndepãrtarea pielii se confecþionau abajururi de lãmpi. foarte rar. . iar abuzarea sexualã a cadavrelor o întîlnim în unele cãrþi despre perversiuni sexuale. ocazional. cadavrul este folosit ºi ca obiect al dorinþei sexuale. Relaþiile sexuale cu cadavre sînt amintite în scrierile marchizului de Sade. Cã un asemenea comportament este rar întîlnit îl demonstreazã faptul cã nu e menþionat decît în foarte puþine manuale de psihiatrie. Necrofilia: erotismul macabru Uneori.

înmormîntîndu-le. În fiecare an. ci ºi unele persoane care trãiesc singure. neidentificate ºi nedorite. Descoperirea unui cadavru ºi aflarea locului în care trebuie sãpat sînt detalii ce trebuie stabilite de medicul legist ºi de poliþie. în Londra mor aproximativ 1000 de persoane neidentificate. În plus. aparþinînd în cea mai mare parte unor sinucigaºi care se aruncã de pe poduri. în Marea Britanie sînt declarate dispãrute zeci de mii de persoane.310 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor 14 Identificarea cadavrelor þi a fragmentelor de cadavre În cazul în care un cadavru s-a descompus sau dacã din el nu este disponibil decît un fragment. dacã existã persoane care pot face acest lucru. în cazul persoanelor celebre. Criminalii îºi ascund de obicei victimele. despre altele se descoperã cã au fost ucise. aceste cadavre primesc un numãr de înregistrare ºi sînt îngropate (fãrã piatrã funerarã) sau incinerate. Identificarea morþilor este foarte importantã în cazul unor catastrofe sau dezastre. Dacã nu sînt identificate. acestea se aflã într-o stare suficient de bunã pentru a putea fi uºor identificate. unele reapar ulterior. acasã ºi nu sînt descoperite decît în momentul în care vecinii sesizeazã un miros ciudat. Dintre acestea. iar o parte din . fãrã rude sau prieteni. identificarea persoanei poate deveni destul de dificilã. din Tamisa mai sînt recuperate anual în jur de 50 de cadavre. Toate oraºele au de rezolvat problema unor cadavre nerevendicate. sã îngrijeascã persoanele care se aflau în întreþinerea celor decedaþi ºi sã încaseze primele de asigurare. iar cenuºa lor este împrãºtiatã. Acestea mor. În general. Printre ele se numãrã nu numai bolnavi psihici. iar altele trãiesc în altã parte fãrã ºtirea prietenilor ºi a rudelor. ale cãror prieteni sau rude nu sînt cunoscute. în general. deoarece le permite familiilor victimelor sã stabileascã moºtenirea proprietãþii. Identificarea este cerutã de rude sau de urmaºi. Anual. narcomani ºi indivizi abandonaþi. sau în scop medico-legal. Cadavrul înhumat degajã în timpul procesului de descompunere gaz metan.

iar senzorii aerieni. iar cei mai mulþi dintre noi n-ar ºti ce sã facã dacã ni s-ar cere sã analizãm amprentele. În final. plecînd de la acesta. în fundaþia unei clãdiri. lasã urme pe obiectele . Amprentele sînt modelul alcãtuit de micile creste aflate pe suprafaþa pielii degetelor. victima a fost identificatã. Faþa victimei a fost prezentatã la televizor. De exemplu. din punct de vedere anatomic. sînt faþa. s-a reconstruit chipul (vezi capitolul 11). sã dateze scufundarea în ciment prin anii 1974–1975. iar în momentul în care cineva a apãrut cu o fotografie a unei femei asemãnãtoare. partea superioarã a corpului victimei fusese încastratã în ciment. S-a fãcut un mulaj al capului (craniului) ºi. Apoi. un fragment dintr-un pachet de þigãri descoperit lîngã cadavru le-a permis poliþiºtilor. cu ajutorul producãtorului mãrcii de þigãri. cu excepþia unui geamãn identic. pot localiza sursele de cãldurã prin intermediul fotografierii în spectru infraroºu. construiþi în scopuri militare. putînd fi detectat cu ajutorul unui echipament special. chimic este ADN-ul. dinþii ºi amprentele digitale. Acestea au funcþia mecanicã de a împiedica alunecarea degetelor pe diferite suprafeþe. cercetãtorii au reuºit chiar sã recupereze un set de amprente.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 311 acesta ajunge la suprafaþã. diferenþe în forma urechilor Führer-ului. Caracteristica unicã la nivel molecular. De asemenea. Forma urechii este unicã atunci cînd e examinatã de un expert. iar în Marea Britanie poliþia deþine 7 cîini adulmecãtori antrenaþi sã detecteze gazele care provin de la descompunerea cadavrelor aflate în apã. într-un caz de omor deosebit de grav. Aceste creste sînt vag unsuroase din cauza grãsimii produse de glandele locale ºi. datoritã faptului cã am observat de-a lungul vieþii sute de mii de feþe umane. urechile. Nu este însã întotdeauna atît de simplu în cazul celor care mor în incendii sau accidente sau în cazul persoanelor ale cãror rãmãºiþe sînt recuperate la mult timp dupã moarte. În acest scop se pot folosi ºi cîini poliþiºti. în fotografii fãcute în ocazii diferite. putem identifica cu destulã precizie o figurã din mai multe milioane. Presupunerea cã Hitler folosea sosii cu ocazia manifestãrilor publice în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial a fost confirmatã cînd s-a observat. Turnînd silicon în cavitatea de ciment care conþinuse mîna. Acordãm o atenþie mai redusã urechilor ºi danturii. Fiecare dintre noi. cu ajutorul cãruia se distinge o fiinþã umanã de oricare alta. Elementele unice ale corpului. prin urmare. cadavrul degajã o cantitate de cãldurã. un suspect a fost acuzat de acea crimã. Al cui este cadavrul? Un cadavru cu chipul mai mult sau mai puþin intact este identificat cu uºurinþã de cineva care cunoaºte persoana respectivã sau care posedã o fotografie a acesteia.

se poate observa modelul lãsat de transpiraþie dacã se aplicã niºte pulberi sau vopseluri speciale. au creat ºi sisteme de identificare. prelucrarea amprentelor se face automat. computerul oferã un rãspuns într-un timp foarte scurt. care altfel n-ar fi fost recunoscute. Posibilitatea ca doi oameni sã aibã amprente identice este infinitezimalã.312 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor atinse. Ei au demonstrat cã amprentele rãmîn nemodificate de-a lungul vieþii ºi sînt unice pentru fiecare individ. amprentele palmelor ºi ale tãlpilor se pot dovedi utile în munca de cercetare a poliþiei. dar nu toatã lumea ºtie cã amprentele se pot recupera ºi de pe partea interioarã a mãnuºilor de cauciuc! Printre alte caracteristici individuale se numãrã forma cutelor buzelor ºi a venelor de pe dosul mîinii. Amprentele rãmîn adesea detectabile ºi la cadavrele în descompunere. toþi infractorii sînt conºtienþi cã nu trebuie sã lase amprente la locul faptei. au fost identificate de cãtre dentiºtii lor. un hoþ a fost identificat într-un caz dupã urmele pe care le lãsase într-un mãr. Sir Francis Galton ºi Sir Edward Henry spre sfîrºitul secolului XIX. modelul poate fi uneori detectat pe mostre prelevate din þesuturile de sub piele. de aproximativ una la zece milioane de milioane. iar în cazul în care stratul extern al pielii a fost distrus în urma unei submersii prelungite în apã. De exemplu. Scotland Yard-ul a adoptat amprentarea ca metodã de detecþie în 1901. Amprentele palmare le folosesc în general prezicãtoarele. dinþilor lipsã etc. Pe obiectul atins rãmîn ºi urme de transpiraþie ºi. Amprenta lãsatã în urma unei muºcãturi. la sfîrºitul celui de-al doilea rãzboi mondial. . chiar în lipsa grãsimii. Amprentele digitale reprezintã metoda clasicã de identificare a criminalilor. o persoanã poate fi identificatã ºi prin intermediul unei cicatrice caracteristice (vezi caseta). Hitler s-a sinucis cu cianurã. pãstrîndu-se de cele mai multe ori chiar dupã ce restul corpului s-a descompus sau a fost incinerat. Desigur. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. multe victime ale bombardamentelor aeriene. care pãstrau însemnãri ale dispunerii plombelor. este caracteristicã fiecãrui individ ºi uneori devine importantã în cazurile medico-legale. În prezent. În locul unor comparaþii manuale laborioase cu mai multe milioane de alte amprente înregistrate. asemenea amprentei dentare. dar ocazional. Pe o bucatã de hîrtie se pot identifica amprentele chiar la mai mulþi ani dupã ce au fost lãsate. iar amprentele muºcãturii s-au folosit ºi împotriva altor persoane ca probe în unele procese penale. dar acestea nu sînt atît de bine studiate precum amprentele digitale. împreunã cu soþia sa Eva Braun ºi cu Goebbels. Dinþii constituie cele mai dure fragmente ale corpului. Chiar ºi gemenii monozigoþi au amprente vag diferite în urma modificãrilor minore ale modelului în timpul dezvoltãrii intrauterine. Între creste se aflã deschizãturile glandelor sudoripare. Uneori. Primele descoperiri în privinþa amprentelor digitale au fost fãcute de Sir William Herschel. Aceste glande se formeazã la embrionul în vîrstã de 4 luni ºi se pãstreazã pe parcursul întregii vieþi.

a fost pãstrat pentru identificare. iar amanta achitatã. datoritã progreselor tehnicii. În rãmãºiþe s-au detectat urme de scopolaminã. La un moment dat. care se regãsesc ºi în transpiraþie. exact în zona unei operaþii pe care o suferise doamna Crippen cu 18 ani înainte. cel puþin pînã la 20–25 de ani. soþia sa a dispãrut. oasele nasului sînt mai puþin proeminente. În acest moment. Crippen a fost condamnat la moarte ºi spînzurat. acuzat de uciderea soþiei sale Cora. uneori este nevoie de un expert pentru a face deosebirea dintre oasele umane ºi cele ale unui animal. Se deghizase. pelvisul ºi femurul unui cadavru. craniul este ceva mai gros. Acesta a fost primul caz din istorie în care radiotelegrafia s-a folosit pentru prinderea unui criminal. Crippen a fugit ºi s-a îmbarcat pe un vapor spre SUA. ºi ducea lipsã de bani. un sedativ.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 313 Cazul doctorului Crippen. iar cadavrele lor au fost îngropate ºi ulterior arse. Surprinzãtor poate. Cu ajutorul unor teste speciale se poate face diferenþa dintre o patã de sînge uman ºi una de animal. Ethel Le Neve. în salivã. unde a murit ºi a fost incineratã. cu punþi dentare din aur. Cadavrul pãrea imposibil de identificat pînã cînd. se aseamãnã mult cu acelea ale mîinii unui om. iar iubita lui era îmbrãcatã ca un tînãr. Dar poliþia a intrat la bãnuieli. sexul persoanei respective poate fi stabilit cu o exactitate de 90%. Oasele labei unui urs. Crippen era îndrãgostit de dactilografa sa. Lipseau capul. este mai folositã decît toate celelalte metode de . pe o bucatã de þesut din peretele abdominal s-a observat o cicatrice veche. pelvisul diferã semnificativ. Nu-ºi iubea soþia. iar doctorul a anunþat cã plecase în America. este determinatã în funcþie de modelul creºterii ºi sudãrii epifizelor (capetele de creºtere ale oaselor). membrele ºi oasele ºi fuseserã tãiate în aºa fel încît era evident cã ucigaºul avea cunoºtinþe de anatomie umanã. Crippen a fost arestat pe vapor chiar înainte de a ajunge în port. Poliþia a aflat ºi a radiotelegrafiat informaþia în America. Sîngele individualizeazã fiecare persoanã. Vîrsta. prins prin intermediul radioului Procesul doctorului Hawley Harvey Crippen. putîndu-se cerceta prezenþa substanþelor grupei de sînge. a început la tribunalul Old Bailey din Londra pe 18 octombrie 1910. iar apofizele pe care se insereazã muºchii sînt mai puþin pronunþate. Procesul a atras un interes deosebit din cauza caracterului morbid al cazului. spermã ºi în sucul gastric. La femei. fruntea este mai înaltã ºi mai abruptã. Amprentarea cu ajutorul ADN-ului Aceasta este de departe cea mai sigurã metodã de identificare ºi. dar maxilarul lui Hitler. de exemplu. dar în cazul morþii acesteia îi moºtenea averea. iar 5 sau 6 luni mai tîrziu s-au descoperit rãmãºiþe umane în pivniþa casei celor doi. În cazul în care avem craniul.

iar el a devenit primul infractor din Marea Britanie identificat ºi condamnat prin intermediul acestei metode. Numai o zecime din el are o funcþie biologicã. cheile maºinii. O amprentã . fin care se ia pe deget atunci cînd îl plimbi pe un raft sau pe suprafaþa unei mobile are în componenþã. De bulbul pãrului sînt ataºate multe celule. sperma etc. iar modelul liniilor reprezintã caracterul unic al individului. cum ar fi serologia (reacþia anticorpilor specifici la þesuturi). fiecare frag- ment de ADN poate fi observat sub forma unei linii. ar avea aproximativ un metru lungime. un criminal poate fi condamnat fiindcã a lãsat la locul crimei un singur fir de pãr. pe obiectele atinse frecvent (mînerele servietelor de piele. tehnicile au progresat atît de mult. aceste scuame de piele. receptoarele telefoanelor etc. Mai mult. Astfel. pixuri. Modelul lanþului de ADN este unic pentru fiecare individ.314 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor laborator anterioare. ADN-ul are forma unor molecule foarte lungi. este suficientã folosirea unui singur fir de pãr. ADN-ul se regãseºte în nucleele tuturor celulelor. indiferent dacã este vorba de sînge. În ianuarie 1997. Praful alb. suspectului coin- cide cu cel al materialului biologic prelevat de la victimã. Numai gemenii identici au acelaºi model. încît se poate preleva o cantitate suficientã de ADN pentru identificarea unei persoane de pe un frotiu luat de pe palma acestuia. În aceastã gelatinã. restul fiind redundant ºi repetitiv. apoi separarea acestora într-o gelatinã specialã. Procedura constã în prelevarea ADN-ului din orice zonã a corpului. Însã pãrþile redundante aflate lîngã cele folositoare caracterizeazã individul ºi tocmai acestea se analizeazã. atunci testul este acceptat ca dovadã la proces. lichid seminal sau þesut din oase vechi. smulse de pe fundul foliculului pilos. iar lanþul ADN-ului uman. Testele se concentreazã asupra anumitor regiuni ale ADN-ului (aºa-numitele secvenþe de bazã „repetitive“) sau asupra ADN-ului mitocondric (vezi capitolul 11). Acesta seamãnã cu modelul unui „cod de bare“ folosit pentru etichetarea produselor într-un supermarket. aproximativ 100 de milioane zilnic. Celulele de piele cad într-un proces continuu de pe suprafaþa pielii sub formã de scuame moarte. Dacã modelul de ADN obþinut din sîngele.) existã cantitãþi suficiente de ADN pentru a se obþine o identificare la fel de eficientã ca ºi cea prin analiza amprentelor digitale. În ultima vreme. dezmembrarea în fragmente. Orice parte a oricãrui organ poate furniza un rezultat cert. dacã ar fi pus de-a lungul unei linii. în principal. un cuplu de septuagenari au reuºit sã-i smulgã unui spãrgãtor cîteva fire de pãr. Prin folosirea reacþiei în lanþ de polimerizare (PCR) prin care o moleculã singularã de ADN poate fi amplificatã de mai multe milioane de ori pentru a furniza destul material pentru testare. Într-o celulã existã prea mult ADN pentru a fi examinat integral. iar proba poate fi prelevatã din orice parte a corpului cu celule nucleate.

Metoda este atît de sensibilã. De asemenea. . În felul acesta. Tehnica analizei ADN-ului ar putea sã furnizeze cîndva rãspunsuri la unele întrebãri de ordin istoric. cadavrele vor fi identificate fãrã erori. Aceeaºi tehnicã a fost folositã ºi pentru a se dovedi cã osemintele unui bãrbat care s-a înecat în Brazilia în 1979 aparþineau în realitate medicului nazist de la Auschwitz. De exemplu. Copiii ºi-au regãsit în acest fel familiile. fie au fost împuºcaþi de soldaþii bolivieni acum mai bine de optzeci de ani? Forþele armate americane. Josef Mengele. în acest caz. iar modelele. nouã membri ai familiei imperiale ruse au fost împuºcaþi sau omorîþi cu baioneta de cãtre bolºevici în 1918 ºi îngropaþi într-un mormînt anonim din Ekaterinburg. Pe viitor guvernele vor dori. încît în timpul unei simple strîngeri de mînã cu o altã persoanã se poate transfera pe palma acesteia o cantitate suficientã a ADN-ului propriu pentru a putea fi identificat. S-a analizat ADN-ul mitocondric. osemintele despre care se credea cã le aparþin au fost excavate. sã meargã mai departe ºi sã identifice în acest fel toþi cetãþenii. indiferent cît de desfigurate ar fi în cazul în care sînt abandonate pe cîmpul de luptã sau în gropi sãpate în grabã. viitorul Richard al III-lea? Osemintele recuperate în 1992 dintr-un cimitir bolivian sînt cu adevãrat rãmãºiþele lui Butch Cassidy ºi Sundance Kid. recurg acum la identificarea pe baza ADN-ului. Un ministru conservator de la Afacerile Interne din Marea Britanie a propus recent pãstrarea datelor ADN-ului tuturor celor ce au suferit vreodatã o condamnare penalã într-o bibliotecã guvernamentalã. ducele de York) despre care se spune cã au fost uciºi în Turnul Londrei în 1494 din ordinul unchiului lor. tehnica a fost utilizatã pentru identificarea familiilor copiilor ai cãror pãrinþi au fost uciºi de brigãzile criminale din timpul dictaturii din Argentina. care foloseau într-o vreme amprente digitale sau plãcuþe metalice pentru identificarea tuturor soldaþilor.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 315 palmarã are suficiente astfel de celule moarte pentru ca ADN-ul lor sã poatã fi analizat. poate. folosindu-se material biologic prelevat de la persoane în viaþã ºi vizîndu-se un scop practic. le-au confirmat identitatea. aparþin într-adevãr micile schelete din urna aflatã în capela lui Henric al VII-lea din catedrala Westminster prinþilor (regele Edward al V-lea ºi Richard. Recent. Folosirea testelor de ADN în procesul de identificare a rãmãºiþelor umane Testele ADN ajutã la rezolvarea multor probleme în legãturã cu rãmãºiþele umane. De exemplu. comparate cu cele ale descendenþilor în viaþã. care fie s-au împuºcat reciproc. Rãmãºiþele au fost reîngropate într-un mormînt potrivit cu rangul lor. ar fi supuºi acestei mãsuri cam 1 din 10 locuitori. crescînd astfel controlul ºi supravegherea indivizilor (mai ales a celor ce le fac dificultãþi autoritãþilor). puºcaºilor marini ºi piloþilor americani.

o lupã. Un ghid rudimentar ºi rapid ar fi urmãtorul: Cadavrul este cald ºi moale = mort de mai puþin de 3 ore Cadavrul este cald ºi rigid = mort în urmã cu 3–8 ore Cadavrul este rece ºi rigid = mort în urmã cu 8–36 ore Cadavrul este rece ºi moale = mort de peste 36 ore. Mai jos sînt prezentate unele dintre mãsurile pe care trebuie sã le ia ºi o serie de întrebãri la care încearcã sã rãspundã. Aceºtia au în permanenþã asupra lor o „valizã criminalisticã“. poliþia apeleazã la un expert numit patolog judiciar. De exemplu. seringi. recipiente de sticlã pentru probe biologice. Acest fenomen este descris în capitolul 5. De exemplu. tampoane. . Rigor mortis. Acest spasm cadaveric este rar întîlnit. dar demonstreazã cã persoana respectivã era încã în viaþã în momentul înecãrii sau al lovirii de sol. mãnuºi. Calculul intervalului care a trecut de la deces este afectat de mulþi factori. o persoanã care moare prin înecare sau în urma unei cãzãturi (ori un soldat care moare pe cîmpul de luptã) îºi încleºteazã mîinile pe un obiect aflat în apropiere. în care se gãseºte un ºorþ impermeabil. Cît timp a trecut de la instalarea decesului? Întrebarea are o importanþã majorã ºi pentru a rãspunde se folosesc mai multe metode. Examinarea locului morþii Existã pete de sînge prin apropiere? Cadavrul a fost tîrît pînã în acel loc? Rãnile fatale nu duc obligatoriu la o moarte rapidã. în cazurile în care moartea survine în timpul unei activitãþi fizice intense sau al unei emoþii puternice. muºchii se pot contracta aproape imediat. un termometru. Uneori. iar pentru determinarea cu aproximaþie a momentului decesului se folosesc niºte diagrame.316 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Anchetarea crimelor ºi cadavrul În cazul descoperirii unui cadavru în circumstanþe suspecte. Cea mai mare parte a informaþiilor relevante pentru acest subiect se regãseºte în capitolul 5. Moartea survine instantaneu mai degrabã din cauza secþionãrii principalelor artere care alimenteazã inima cu sînge. un om înjunghiat în inimã a reuºit sã alerge 400 de metri înainte de a muri. Întrebarea care se pune este dacã a fost o crimã. Rana fãcutã în acest fel se închide parþial prin contracþia miocardului. o lanternã ºi un aparat foto. instrumente de disecþie. Trebuie sã fie disponibili în orice moment. Se cunoaºte cu exactitate ora morþii în cazul în care un glonþ opreºte un ceas. un accident sau o sinucidere.

Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 317 Temperatura corpului. cel mai bine. ºocul nervos ºi stresul duc la o întîrziere a digestiei. Aceasta este mãsuratã rectal. cicatricele au o culoare brun-roºiaticã. dar dupã 4–6 luni se mai deschid la culoare ºi se îngusteazã. Apoi. . Rezultatul analizei va stabili dacã examinarea cadavrului trebuie fãcutã cu mãsuri speciale de precauþie. Tatuajele reprezintã un indiciu util. cadavrul trebuie identificat. dimensiunile corporale (cadavrele mici se rãcesc mai repede). dar pe cadavru au fost gãsite fire de pãr bovin ºi s-a descoperit cã victima fusese cãlcatã în picioare de un taur în cîmpul din apropiere ºi apoi aruncatã în stradã. Uneori. Într-o fazã iniþialã. Mai sus sînt descrise ºi alte moduri de identificare. Modificãrile din sînge ºi din mãduva osoasã ajutã la determinarea cu aproximaþie a orei cînd a avut loc decesul. în timp ce o masã bogatã în lichide este mai uºor digeratã. Autopsia Dupã încheierea examinãrii la faþa locului ºi prelevarea probelor necesare. Trebuie luate în calcul îmbrãcãmintea purtatã. cadavrul este posibil sã nu se rãceascã). bãuturile spirtoase. pentru a se recupera glonþul sau alicele din corp. prezenþa apei. Cele colorate se înnegresc cu trecerea timpului. Un indiciu suplimentar care poate fi de un real folos îl reprezintã cicatricele sau arsurile vechi. în ureche. Interpretarea informaþiei obþinute nu este întotdeauna simplã. Acest factor depinde de cunoaºterea momentului ultimei mese ºi nu oferã certitudine. dar alimentele grase. nazal sau. Aspectul retinei ºi modificãrile compoziþiei chimice a lichidelor ochiului (umoarea vitroasã) furnizeazã unele indicaþii referitoare la timpul scurs de la deces. Digestia se produce în mod normal între douã ºi trei ore dupã masã. Modificãrile ochilor. dupã un an ajungînd aproape albe. Iniþial. Mai întîi se recolteazã însã o probã de sînge care este analizatã pentru determinarea viruºilor hepatici ºi HIV. probele recoltate ajutã la soluþionarea cazului într-un fel neaºteptat. umiditatea ºi temperatura atmosfericã. amplasarea cadavrului. Temperatura persoanei în momentul morþii este importantã. În cazul plãgilor împuºcate sînt necesare radiografii preliminare. deoarece pigmentul negru (cernealã indianã) este mai rezistent la atacul celulelor albe ale organismului. cadavrul este introdus în aºa-numitul „sac de mort“ ºi transportat la morgã pentru a i se face autopsia. iar hipotermia o scade. Febra sau activitatea muscularã creºte temperatura corpului cu cîteva grade. Identificarea este fãcutã de rude sau de cunoºtinþe prin observarea feþei defunctului. Temperatura exterioarã este un alt factor important (la tropice. Pe marginea unui drum a fost gãsit un om mort cu leziuni toracice. Golirea stomacului. pãrea sã fie vorba despre un accident rutier.

de exemplu. Natura rãnii depinde ºi de alþi factori. cu bucãþi de piele care atîrnã spre exterior. proiectilul transmite o undã de ºoc de comprimare cînd penetreazã þesuturile. urmatã de legarea sa. prin piele. de obicei. dacã þeava armei este ghintuitã sau netedã. hemoragiilor. La viteze mai mici sau egale cu viteza sunetului (340 de metri pe secundã). Totuºi. de prezenþa sau absenþa unui amortizor ºi de tipul explozibilului.318 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor În continuare se face un examen anatomo-patologic de rutinã pentru a se verifica existenþa unor leziuni. de obicei îl sparge ºi aruncã un fragment în afarã. Întrebãri asemãnãtoare se pun ºi în cazul stabilirii responsabilitãþii pe care o are angajatorul în cazul unui deces la locul de muncã. iar bãtrînul moare din cauza unei hemoragii cerebrale puternice la o orã sau douã dupã ce a fost eliberat. La viteze mai mari decît cea a sunetului (de exemplu armele folosite de armatã. Dupã cum este de aºteptat. era posibil sã fii rãnit de un fragment de os proiectat dintr-un camarad lovit de glonþ. al sinuciderilor ºi al accidentelor. Cauza morþii Rãnile de armã. În cazurile în care infanteriºtii sînt dispuºi pe rînduri strîmte în dreptunghiuri. Armele sînt adesea factorii care provoacã moartea în aceeaºi mãsurã în cazul omuciderilor. De obicei. a vreunei forme de cancer etc. sã aproximeze distanþa de . rana de ieºire are un aspect mai zdrenþuit. iar în prezent se cunosc o mulþime de metode sofisticate pentru a alcãtui filmul desfãºurãrii evenimentelor prin studierea corpului victimei. Medicului legist i se cere. La distanþe mici (sub o jumãtate de metru). întrebarea care se pune ar fi dacã acesta a murit din cauza vreunei afecþiuni naturale a arterelor cerebrale ºi care ar fi legãtura dintre accidentul cerebral ºi pãtrunderea hoþilor în casã. a bolilor cardiace. Dacã în casa unui bãtrîn pãtrund hoþii ºi îl leagã. ca în cazul Bãtãliei de la Waterloo. în ranã intrã funingine. care trimit proiectile cu viteze de 980 de metri pe secundã). Efectul produs depinde de viteza proiectilului. Se ºtie cã aceia care duc o viaþã sedentarã prezintã o probabilitate de ºase ori mai mare de a suferi un stop cardiac în timpul sau la cel mult o orã dupã efectuarea unui efort fizic intens. al puºtilor cu aer comprimat ºi al majoritãþii revolverelor. ªi morþile cauzate de infarcturi pot face parte din aceastã categorie. fum ºi gaze încinse. cum ar fi aruncarea zãpezii cu lopata. glonþul trece prin corp ºi iese pe partea opusã. Dacã glonþul loveºte un os. suferind doar de afecþiuni mode- rate ale inimii. proiectilul penetreazã þesuturile corpului de-a lungul unei traiectorii înguste ºi produce vãtãmãri locale. ca în cazul de exemplu al arbaletelor. Acest interval foarte scurt de presiune provoacã lezarea unei zone întinse de-a lungul traiectoriei sale. alergarea sau un act sexual. bãtrînii pot muri ºi de ceea ce se numeºte „distrofie miocardicã senilã“.

) vor provoca tipuri diferite de rãni. braþul ºi un Iona modern Spre sfîrºitul anilor 1950. În februarie 1891. ºi a început tãierea. aceasta se pare cã fusese victima unei bande de mafioþi. Un alt locuitor al mãrilor din largul coastelor australiene este caºalotul (povestea este relatatã la Muzeul Balenei Ucigaºe din Eden. Moartea este provocatã de cele mai multe ori de inhalarea . fãcîndu-l bucãþi. iar cînd l-au deschis ºi-au descoperit înãuntru colegul dispãrut. dar acel braþ fusese evident secþionat înainte de a fi înghiþit de rechin. stãtuse în stomacul caºalotului timp de 15 ore ºi. un caºalot împuºcat cu un harpon a lovit cu coada unul dintre pescadoarele mai mici. în cazul sinuciderilor. Rãnile provocate prin înjunghiere pot sã însemne crimã sau sinucidere. iar omul aproape orbise. ºi-a revenit ºi a trãit încã 18 ani. în zona oraºului Sydney a fost capturat un rechin-tigru viu. Este posibil sã existe ºi niºte tãieturi preliminare de încercare în aceeaºi zonã. ºi nu la nivelul capului sau al abdomenului. iar un membru al echipajului. înjunghierea ºi retezarea. pe moarte. Cetaceul ajunge la o lungime de pînã la 16–18 metri ºi are colþi lungi. Rechinul-tigru. Membrii echipajului au detectat niºte miºcãri vagi în stomacul animalului. a dispãrut. iar el stabileºte acest lucru în funcþie de aspectul rãnii. Este mai simplu de stabilit în cazul rãnilor de alice. Tãierea. sigur nu este vorba despre o sinucidere. în care raza de distribuþie a alicelor creºte cu distanþa de la care s-a tras. Star of the East. Neºansa acestora a constat în primul rînd în faptul cã a fost capturat tocmai rechinul care a înghiþit braþul. pielea era de un alb cadaveric. Evident. Deºi a rãmas în stomacul rechinului timp de mai multe zile. iar în al doilea rînd. Acesta a fost adus la mal ºi i s-a dat drumul într-un acvariu. din partea stîngã a gîtului.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 319 la care s-a tras. În cazul în care existã mai multe plãgi înjunghiate dispuse în zone diferite ale corpului. o daltã de spart gheaþa etc. De asemenea. Ucigaºii dezmembraserã cadavrul ºi îl aruncaserã în mare. în zona inimii. Rechinii-tigru au o muºcãturã foarte puternicã (o forþã de 3 tone pe cmp). iar plaga tãiatã clasic (pentru un dreptaci) începe de sus. Spre sfîrºitul zilei. rãnile sînt localizate în general în regiunea toracelui. secþioneazã vasele de sînge ºi uneori chiar traheea. caºalotul. arme diferite (un cuþit ascuþit. unde în mod normal s-ar fi descompus în una sau douã zile. cã rechinul l-a regurgitat înainte de a-l digera. unde a regurgitat un braþ de om. iar sinucigaºii îºi înlãturã hainele înainte de a se înjunghia. New South Wales. în largul coastelor australiene. Gîtul tãiat indicã de obicei un caz de sinucidere. o toporiºcã. dar numai pe maxilarul inferior. Australia). a fost urcat pe puntea vasului principal. iar adesea se prelungeºte puþin ºi în dreapta. James Bartley. se puteau observa o serie de tatuaje distinctive cu ajutorul cãrora s-a putut identifica persoana cãreia îi aparþinuse. Acesta era în stare de inconºtienþã. Arsurile. deºi ºi-a pierdut pãrul ºi a delirat timp de 2 sãptãmîni dupã accident.

mai frecvent. lucrurile pot lua o turnurã neplãcutã ºi. este greu de stabilit dacã e vorba despre un act sinucigaº sau despre o crimã. O tensiune de 240 de volþi este mai probabil sã ucidã persoana electrocutatã decît o tensiune de 110 volþi. prin urmare nu a fost adusã în acel loc ºi arsã dupã ce murise. ºi nu de arsuri propriu-zise.320 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor fumului sau a altor gaze. deºi circumstanþele demonstreazã . Strangularea cu ajutorul mîinilor este uºor de recunoscut. Cazurile în care curentul trece prin cap sau gît sînt mai rare. În timpul trãirii satisfacþiei erotice. Un curent de 50-80 de miliamperi ce traverseazã inima timp de peste un minut sau douã este de obicei fatal. Strangularea. contracþia muºchilor toracali ºi a diafragmului poate bloca respiraþia. O scurtã anoxie cerebralã (privarea alimentãrii cu oxigen) poate duce la halucinaþii erotice sau la intensificarea orgasmului. precum ºi de supradoze de medicamente (aflate în dulãpiorul din baie). Pielea este cea mai rezistentã parte a corpului ºi are o rezistenþã încã ºi mai mare dacã este uscatã decît dacã e umedã. cît ºi înainte. Acesta este motivul pentru care sãlile de baie sînt atît de periculoase. existînd pericolul de electrocutare (din cauza dispozitivelor acþionate electric ºi a apei din cadã). Fenomenul este observat în cazurile în care corpul se aflã în apropierea unui foc deschis sau a unui ºemineu. Problema suicidului apare ºi în cazul unor practici autoerotice. înseamnã cã persoana era vie în timpul incendiului ºi le-a inhalat. descrise de Charles Dickens în romanul sãu Casa Groazei. iar laþul este slãbit. de sinucidere prin tãierea carotidei sau a venelor de la încheietura mîinii (lamele de ras) ºi de lovire (alunecarea pe o suprafaþã umedã. Uneori nu sînt afectaþi nici mãcar pantofii victimei. Autostrangularea este aproape imposibilã. Acestea pot surveni atît dupã decesul victimei. hainele jucînd rolul fitilului. dacã se foloseºte un laþ. Anoxia apare dacã se introduce capul într-o pungã de plastic sau. numai cã. Dacã pe cãile aeriene ale plãmînilor se gãsesc particule de funingine. mãsuratã în amperi pe secundã. de exemplu de cianurã în cazul arderii unor materiale plastice. Printre posibilele explicaþii ale acestui fenomen aproape apocrif ar fi existenþa unei cantitãþi mari de alcool în corpul victimei sau arderea lentã a grãsimii corporale. starea de conºtienþã se diminueazã. Electrocutarea. Gradul în care þesuturile sînt afectate în cazul unei electrocutãri depinde de cantitatea propriu-zisã de electricitate care traverseazã corpul. urmatã de lovirea capului ºi apoi de înecare sau de deces în urma leziunilor cranio-cerebrale). dar electricitatea poate afecta trunchiul cerebral. Dacã acest curent traverseazã pieptul. Evident. ca o lumînare. S-au înregistrat ºi relatãri ocazionale despre aºa-numite „combustii spontane“. Corpul uman arde fãrã a afecta obiectele din jur. paralizînd inima ºi respiraþia. Aceastã cantitate depinde de tensiunea electricã ºi de rezistenþa þesuturilor faþã de fluxul de curent. dacã se aºazã în jurul gîtului un laþ care este strîns manual.

Cele mai susceptibile sînt persoanele foarte tinere. fenomen care îi ucide pe cei care se îneacã sau care rãmîn agãþaþi de epava unei nave timp îndelungat. Dacã e apã sãratã. Locul ºi circumstanþele au o importanþã majorã. Înecarea. Acest tip de moarte este descris în secþiunea referitoare la sinucidere din capitolul 3. Patologul . este vorba despre sinucidere sau crimã? Spînzurarea este aproape în exclusivitate opera sinucigaºilor. Dacã apa este dulce. Dupã ce începe procesul de putrefacþie ºi de formare a gazelor. Spînzurarea. În cazul în care victima a fost sugrumatã cu sîrme. aceasta formeazã împreunã cu aerul o spumã care împiedicã ºi mai mult respiraþia. Despre diatomeele din sînge am discutat deja în capitolul 5. Un laþ strîns în jurul gîtului poate provoca decesul prin inhibarea reflexã a ritmului car- diac. În cazul unora. braþele ºi picioarele) în jos. sã fi cãzut accidental sau sã fi fost împinsã. Nu toþi cei care mor în apã se îneacã în acest fel clasic.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 321 de obicei cã e vorba despre o sinucidere accidentalã. dacã sînt detectate aceste organisme. iar în acest caz urma lãsatã de funie sau de o coardã pe gîtul victimei este ascendentã în direcþia nodului ºi existã un spaþiu între laþ ºi piele în locul în care frînghia se distanþeazã de suprafaþa pielii. Se poate ca persoana respectivã sã se fi aruncat. Întrebãrile la care patologul trebuie sã rãspundã sînt: Era victima deja moartã atunci cînd a ajuns în apã? A suferit decedatul un atac de cord obiºnuit în apã? În cazul unui înec. În cazul sinucigaºilor care se aruncã din diverse clãdiri. Cadavrele gãsite în apã nu se aflã de obicei într-o stare prea bunã. Aºa-numitul „deces prin expunere la fenomenele naturii“ presupune de obicei hipotermia. fenomenul se produce în sens invers: apa pãrãseºte fluxul sanguin ºi intrã în plãmînii deja inundaþi. Hipotermia. funii sau ceva asemãnãtor. Dupã ce victima înceteazã sã se mai miºte. iar în cazul în care ajunge mai micã de 28°C. înseamnã cã victima trãia în momentul în care a intrat în apã ºi încerca sã respire. diluînd sîngele. Cãderea de la înãlþime. rezultatul este mai sigur dacã „lansarea“ are loc cel puþin de la etajul al cincilea. trece din plãmîni în fluxul sanguin. Frisoanele înceteazã atunci cînd temperatura corpului scade sub 32°C (temperatura normalã este de 36. corpul se scufundã cu pãrþile cele mai grele (capul.5°C). cadavrul se ridicã din nou la suprafaþã ºi pluteºte – imagine nu tocmai plãcutã. moartea este aproape sigurã. Persoana moare în cel mult un minut. apa intrã în plãmîni ºi. foarte în vîrstã sau cele intoxicate cu diverse substanþe. acest lucru este mai greu de stabilit în cazul prezenþei unui partener sexual. pe mãsurã ce persoana încearcã sã respire. scufundarea bruscã într-o apã rece ºi fluxul de apã în gurã ºi nas stimuleazã un reflex care opreºte bãtãile inimii (stop cardiac).

Analizele probelor biologice au în vedere multe alte substanþe intoxicante. urinã. Se împrãºtie în întregul organism. Pe mãsurã ce nivelul alcoolemiei creºte. otrãvurile. Femeile prezintã mai multã grãsime subcutanatã.322 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor cautã modificãrile caracteristice ale pielii. deºi cele mai comune sînt puþine ca numãr. Alcoolul ºi alte substanþe intoxicante. se întîmplã urmãtoarele: 30–50 mg la 100 ml sînge – diminuarea capacitãþii de a conduce autovehiculul 50–100 mg – scade inhibiþia. un catalizator puternic al violenþei ºi omuciderilor. vomã ºi conþinut stomacal. deoarece nu se dizolvã în grãsime. într-un caz mai fericit. Drept urmare. instabilitate 200–300 mg – vãrsãturi. gin sau altã bãuturã spirtoasã în mai puþin de o orã. cu excepþia þesuturilor grase. Se poate ajunge la o alcoolemie de peste 300 mg/ml dacã se bea între 300 ºi 500 mg/100 ml alcool. cocaina ºi Ecstasy. Cadavrul poate oferi unele indicii: urme de ac. în sînge ºi în alte þesuturi acesta apare într-o proporþie mai mare. mirosul unei anumite substanþe sau arsuri în jurul gurii din cauza otrãvurilor corozive cum ar fi erbicidele. ar putea gãsi un bilet de sinucidere sau chiar un tub de medicamente cu etichetã prin apropiere. Bãutorii înveteraþi rezistã la cantitãþi mai mari de alcool decît restul oamenilor. stupefacþie. Limitele legale ale alcoolemiei ºoferilor variazã de la þarã la þarã (destul de ridicate în Irlanda ºi scãzute în Suedia). astfel încît atunci cînd beau o cantitate egalã de alcool (raportatã la greutatea corporalã) cu bãrbaþii. persoana devine vorbãreaþã ºi rîde excesiv 100–200 mg – stare de beþie. femeile sînt mai vulnerabile la intoxicarea cu alcool. Otrãvirea este cea mai frecventã metodã de sinucidere în þãrile dezvoltate. ceea ce înseamnã între o jumãtate de litru ºi un litru de whisky. Acesta poate fi ajutat de rudele. Alcoolul (alcoolul etilic) este substanþa intoxicantã folositã cel mai frecvent în toatã lumea ºi. prietenii. patologul trebuie sã recolteze mostre de sînge. posibil comã alcoolicã 300–350 mg – pericol de moarte. oricare dintre acestea . trebuind verificatã existenþa a peste 30 de grupe de substanþe otrãvitoare. senzaþie de vomã. în Marea Britanie. De exemplu. colegii de muncã ai victimei sau de martorii decesului ºi. limita este de 80 mg la 100 ml (35 mg în cazul testului respiraþiei ºi 107 mg în urinã). totodatã. printre care heroina. oprirea respiraþiei Situaþia diferã de la caz la caz. deºi acestea se pot datora ºi depozitãrii cadavrului într-o camerã frigorificã. Posibilitãþile sînt aproape infinite. Dacã se bãnuieºte cã moartea a fost provocatã de unele substanþe toxice. precum ºi un fragment de ficat (unde se concentreazã aceste substanþe) în scopul efectuãrii unor analize. un alcoolic cronic a supravieþuit unei concentraþii de peste 1 500 mg la 100 ml.

la un interval cuprins între o jumãtate de orã ºi o orã se manifestã vãrsãturi ºi colaps. epuizare ºi moarte. antimoniul. sînt folosite adesea pentru suicid ºi sînt responsabile pentru aproximativ 10% dintre decesele datorate intoxicaþiilor în Marea Britanie. sînt folosite rar în prezent. Acest gaz continuã sã ucidã anual cam 1 000 de oameni în Marea Britanie ºi provine din gazele de eºapament ale autovehiculelor sau de la sisteme de încãlzire defecte. Cianura poate fi ascunsã cu uºurinþã („pastile de sinucidere“) în inele sau în dinþi goliþi pe dinãuntru. dar trei sferturi dintre oameni se nasc incapabili sã o detecteze. iar apoi survine decesul. în final. Insulina a fost folositã de nenumãrate ori în comiterea unei crime ºi adesea pentru sinucidere. Barbituricele pot fi detectate la un cadavru o perioadã îndelungatã. deoarece aceºtia au mai uºor acces la aceastã substanþã. Viteza metabolismului (viteza cu care substanþa dispare din corp) are evident o importanþã majorã. de asemenea. O supradozã scade nivelul glicemiei în sînge. Antidepresivele. convulsii ºi. putînd fi detectat într-un cadavru timp de pînã la 6 luni dupã deces. ucigînd anual între 100 ºi 150 de persoane (în timp ce aspirina provoacã aproximativ 50 de decese anual). încorporarea în comprimate a unei substanþe numite metioninã. de exemplu cu 100 mg de trioxid de arsen. Cianura are un miros special. deoarece sînt foarte uºor de depistat. iar oxigenul în surplus din sînge dã corpului o nuanþã cãrãmizie. de migdale amare. mai ales de cãtre medici ºi asistente medicale. Dupã o otrãvire acutã. deºi neplãcut pentru victimã. barbituricele justificau 20% dintre decesele provocate de medicamente în Marea Britanie. Antimoniul este asemãnãtor cu arsenicul ºi se gãseºte în vomitivul de tartru. antidotul paracetamolului. S-a sugerat. victimele erau urcate în containere de mari dimensiuni . Stricnina este o otravã nemiloasã ce provoacã un deces agonizant. Arsenicul. Pînã în anii 1980. Monoxidul de carbon se foloseºte uneori pentru sinucidere. În multe lagãre de exterminare naziste. prescrise cu atîta uºurinþã. chiar dupã mai mulþi ani la cadavrele exhumate. fapt ce provoacã leziuni cerebrale ºi moartea în cîteva ore. dar nici imposibil. moartea survine în cîteva minute. În cazul inhalãrii formei gazoase. cianura ºi stricnina. cu spasme musculare. acestea nu mai sînt prescrise ca somnifere. În prezent. iar cîteodatã în cazuri de omucidere ºi de accidente. Substanþa blocheazã accesul oxigenului în celule. Paracetamolul este medicamentul de sinucidere favorit în Marea Britanie la ora actualã. Aceasta nu e uºor de detectat. Otrãvirea cronicã poate fi detectatã prin evidenþierea unor urme de arsen în probe de unghii sau de pãr. Cantitatea de astfel de medicamente ce poate fi cumpãratã fãrã reþetã a fost redusã în septembrie 1997. Acidul cianhidric se regãseºte în unele insecticide ºi rodenticide ºi în cîteva tipuri de preparate pentru lustruire.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 323 putînd fi relevante în ancheta poliþiei. Cianura acþiona rapid ºi sigur. care erau pe vremuri ajutorul criminalului. Otrava clasicã a fost arsenicul.

Într-un spital american. Pe mãsurã ce s-au înmulþit în culturã. Celulele (care au primit numele de celule Hela în onoarea donatoarei) au devenit nemuritoare ºi. Metoda era ieftinã ºi cu efect imediat. aceste celule au produs ºi una sau douã molecule de importanþã biologicã. dupã îndepãrtarea dinþilor de aur. nemuritoare. S-a descoperit cã acestea conþineau un nou virus (virusul uman limfotrop al limfocitelor T – tipul 2) care a stîrnit interesul cercetãtorilor. erau îngropate sau incinerate. În 1995. care a devenit. unul dintre pionierii culturilor celulare care a reuºit sã cultive aceste celule în eprubete. cadavrele. nu numai biologic. Cultura. în 1951. pretinzînd o cotã-parte din profituri. Curtea Supremã a Statului California a hotãrît într-un final cã doctorul respectivului laborator a greºit nedezvãluind valoarea financiarã a celulelor. Nu cu toþi pacienþii se întîmplã acest lucru. numitã „Mo“. Probabil cã volumul lor total l-a depãºit chiar pe cel al întregului corp al Henriettei Lacks. Atunci cînd celulele sînt cultivate în eprubete. Acestea îºi pot schimba însã caracterul ºi deveni nemuritoare divizîndu-se nelimitat. într-un fel. întrebarea „Cui aparþin celulele?“ are ºi un caracter juridic. În aceastã categorie se încadreazã celulele de cancer. O parte din þesutul colului i-a fost datã unui cercetãtor entuziast. Cui aparþin celulele? Problema referitoare la proprietatea unui cadavru a fost deja tratatã. Celulele proveneau dintr-o mostrã de sînge recoltatã în cadrul Proiectului Diversitãþii Genomului Uman.324 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor în care se pompau gaze de eºapament de la vehicule diesel. într-un spital american s-au recoltat celule din splina mãritã a unui pacient care suferea de leucemie. Cazul s-a încheiat printr-un acord negociat între medic ºi pacient. l-a dat în judecatã pe medicul din laboratorul spitalului unde fusese operat. În 1976. dupã numele pacientului John Moore. Henrietta Lacks a fost supusã unei operaþii pentru cancer de col uterin. Uneori. ce au fost purificate ºi vîndute altor laboratoare. în scurt timp. Numai cã John Moore nu semnase nici o formã de consimþire. deoarece acestea se obþineau datoritã celulelor sale. aºa încît dupã ce s-a însãnãtoºit ºi s-a întors acasã. au ajuns în aproape toate laboratoarele de studiu celular din lume. a devenit subiectul unui brevet american. nu se pot diviza de mai mult de 50-60 de ori. cu numãrul 4 438 032. Institutul Naþional American de Sãnãtate Publicã a obþinut un brevet pentru o linie celularã derivatã de la un pacient aflat într-o zonã retrasã din Papua Noua Guinee. Probleme similare pot apãrea ºi în cazul celulelor. dupã cum am menþionat în capitolul 4. dar a adãugat cã John Moore nu mai avea nici un drept de proprietate asupra lor. Celulele conþineau un virus ºi erau potenþial .

o secvenþã geneticã poate reprezenta o proprietate valoroasã. În primul rînd. Probleme legale în ceea ce priveºte drepturile de proprietate asupra celulelor apar ºi în cazul ovulelor congelate ºi depozitate. dar este evident cã progresele înregistrate în biomedicinã (terapia geneticã. genele nu sînt propriu-zis o invenþie care sã poatã fi brevetatã. al ovulelor fertilizate. oricum. tratamentul nou-nãscuþilor cu malformaþii) îi vor intimida chiar ºi pe cei mai curajoºi oameni ai legii. furnizorul celulelor are ºanse minime de a beneficia în vreun fel de ele. cu alte cuvinte. o parte a corpului uman. persoana respectivã ar obþine un monopol legal asupra acelui ºir ADN. iar unii au început deja sã obþinã brevete pentru secvenþe genetice. acþionînd astfel ca o barierã în calea progresului ºtiinþific? Pe de altã parte. ºi nu implicã nici un fel de beneficii pentru specia umanã. Sperma ºi ovulele aparþin incontestabil donatorilor. deoarece ei nu-ºi vor putea permite achiziþionarea vaccinului sau a trusei de diagnosticare. ci un produs descoperit al naturii. Savantul este considerat un „hoþ de gene“ ºi multã lume se teme de progresul acestui domeniu riscant. pe mãsura cartografierii secvenþei ADN-ului uman (vezi capitolul 10) ºi au apãrut anumite semne de îndoialã în privinþa brevetãrii secvenþelor genetice umane. dar care ar fi situaþia în cazul în care sperma pãstratã a soþului este folositã de vãduvã dupã decesul acestuia? Un exemplu în acest sens este dat în capitolul 12.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 325 utile pentru crearea unui vaccin ºi pentru teste de diagnosticare. întrebuinþatã la vaccinãri. se argumenteazã cã obþinerea rapidã a unui brevet pentru . deoarece nu se ºtie unde se va ajunge. Este acest lucru acceptabil din punct de vedere moral? Ar putea acesta sã interzicã reproducerea materialului brevetat. Mai mult. sã îl împiedice pe donatorul acelei secvenþe genetice sã aibã copii? Unele obiecþii sînt simple reacþii cu caracter emoþional împotriva savanþilor ºi a cercetãrilor în domeniul ADN-ului uman. În acest caz. brevetarea reprezintã un mod de asigurare a dreptului de proprietate ºi a recompenselor financiare. nu este oare posibil ca brevetarea (deþinerea) unei gene sã limiteze accesul liber la informaþie al altor cercetãtori. eritropoietina (folositã în tratamentul anumitor forme de anemie) sau o proteinã viralã. Alte obiecþii sînt însã mai rezonabile. aceleaºi ºanse le are ºi populaþia din acea zonã. Care sînt statutul legal ºi drepturile de moºtenitori ale posibililor urmaºi rezultaþi în acest fel? Aceste probleme cad în grija avocaþilor. Posibilitãþile se înmulþesc rapid. Cine este proprietarul secvenþelor de ADN? Proprietarul secvenþei de ADN a unei gene deþine practic cheia obþinerii substanþei create de acea genã. iar substanþa respectivã poate fi insulina. al spermei ºi uneori al sîngelui. În lumea comercialã. testãrile genetice în stadiu prenatal. Dacã cineva ar breveta o genã umanã (ADN).

În secolul XIX. avocaþii ne vor obliga sã gîndim mai mult ºi mai clar. din multe cadavre au fost adesea îndepãrtate organe sau alte fragmente ale corpului. fãrã a fi deranjat. viscerele erau introduse în vase cu destinaþie specialã. Piciorul a fost recuperat de pe cîmpul de luptã ºi apoi îngropat. ar trebui sã fie lãsat sã se odihneascã în pace. Organizaþia afirmã cã rezultatele privind ADN-ul uman ar trebui sã fie accesibile fãrã restricþii tuturor cercetãtorilor. restul cadavrului sau scheletul. putea fi adus acasã ºi beneficia de o înmormîntare adecvatã. Ulterior. ca de obicei. exceptînd o posibilã autopsie sau apariþia unor modificãri provocate de stadiile timpurii ale descompunerii. În mai 1997. avînd chiar o piatrã funerarã proprie. sã se poatã breveta. Probabil cã se va ajunge la un compromis. ca urmare. Unul dintre comandanþii englezi din Bãtãlia de la Waterloo ºi-a pierdut un picior în urma unei împuºcãturi. tratarea ºi prevenirea anumitor boli. în care anumite secvenþe de ADN. din diferite motive. Îndepãrtarea unor fragmente ale corpului Majoritatea cadavrelor sînt îngropate sau incinerate în stare intactã. Un fragment al corpului poate fi îngropat separat în cazul în care proprietarul este încã în viaþã. iar piciorul. Cu toate acestea. acesta a fost detronat. Va trebui sã se obþinã un echilibru ºi. exhumat de cãtre duºmanii . la catedralã. dacã urmeazã sã fie înmormîntat. Concepþia aproape universalã este cã un cadavru. În cazul îmbãlsãmãrii cadavrului. dupã fierberea ºi îndepãrtarea þesuturilor moi. Papa Bonifaciu al VIII-lea a emis în 1299 un edict prin care oricine dezmembra un cadavru era excomunicat. al cãror produs genetic are utilitate practicã în diagnosticarea. HUGO (Organizaþia Genomului Uman) s-a declarat împotriva brevetãrii ADN-ului uman. Aceastã metodã devenise o practicã standard în cazul nobililor sau al suveranilor uciºi în luptã pe teritorii strãine. descrisã în capitolul 5.326 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor o genã cu valoare comercialã reprezintã un stimulent deosebit pentru investiþii ºi cercetare. în timp ce bãrbatul s-a întors în Anglia ºi a trãit pînã la o vîrstã înaintatã. lucru de altfel benefic pentru ºtiinþã. neafectate. mai puþin în cazul genelor implicate în unele boli ºi sînt vizate pentru conceperea medicamentelor ºi în cazul în care cercetãrile acestor domenii presupun investiþii cu un factor de risc ridicat. iar el a dispus o înmormîntare adecvatã. unui dictator mexican dispreþuit i s-a amputat un picior. Pentru prevenirea descompunerii sau ca fazã preliminarã a îmbãlsãmãrii Eviscerarea (îndepãrtarea mãruntaielor) era o operaþie bine motivatã.

Astfel se puteau ridica la ceruri ca bãrbaþi întregi. probabil la scurt timp dupã descoperirea mumiei. dacã se îndepãrtau cu grijã numai testiculele) pentru a putea fi îngropaþi împreunã cu acestea. Un alt omoplat pãstrat separat de restul corpului a fost cel al Sf. stomacul într-un vas de argint pentru piper (suferise de cancer stomacal). un picior amputat este preluat de familie ºi îngropat în locul unde. În aceeaºi categorie se înscrie ºi practica înmormîntãrii separate a placentei (vezi capitolul 12). fiind la fel de cãutate ºi cele de împãraþi. la casa de licitaþii Christies s-a pus în vînzare un obiect asemãnãtor unui cãluþ-de-mare despre care se pretindea cã ar fi ce mai rãmãsese din penisul marelui om. ºi îngropat în Domul Invalizilor. În 1972. La curþile imperiale chineze. i-a fost de asemenea furat penisul de cãtre vînãtorii de relicve. Cînd împãrãteasa Josephine a vizitat mormîntul lui Carol cel Mare (742–814) din Aix-la-Chapelle. pînã la reîngroparea sa în 1926. Pãrþile corpului considerate moaºte Moaºtele nu sînt adunate în exclusivitate de la sfinþi ºi martiri. Degetul este uºor curbat ºi ridicat în sus. Inima i-a fost aºezatã într-o vazã de argint. despre care am discutat în capitolul 9. la 27 de ani dupã ce murise. se . dispãruserã. Ultimul eunuc a murit într-un templu budist în 1996. Degetul arãtãtor al lui Galileo Galilei se aflã într-o cutie de sticlã la Muzeul de Istorie Naturalã din Florenþa. autori ºi artiºti celebri etc. Cînd Napoleon a murit singur ºi uitat pe Insula Sf. în 1925. i se va alãtura ºi proprietarul. i s-a prezentat omoplatul acestuia. musulmanii îngroapã orice fragment al corpului îndepãrtat de chirurg. Elena. Printre acestea se numãrau hainele ºi ºuviþele de pãr tãiat. regi. vîndut la Londra în 1816 pentru a fi fixat pe inelul unui nobil.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 327 sãi. iar un fragment din intestine a ajuns la Colegiul Regal al Chirurgilor din Londra. localnicii au adunat cu mult zel suveniruri rãmase de la marele om. penisul mumificat al tînãrului faraon. într-o zi. fixat pe un fragment din Sfînta Cruce. a fost reînmormîntat cu tot ceremonialul dupã ce dictatorul a revenit la putere. Moaºtele pot fi uneori diverse fragmente ale corpului. În general. Andrei din Edinburgh. Lui Tutankhamon. eunucii îºi pãstrau organele genitale (operaþia nu era delicatã. iar cineva a avut chiar îndrãzneala de a-i îndepãrta organele genitale. dupã ce erau castraþi. la vîrsta de 94 de ani. (vezi capitolul 12). O relicvã neobiºnuitã o constituie un dinte al lui Isaac Newton (1642–1727). ca ºi cum marele savant ar face un semn vulgar cãtre detractorii sãi ecleziastici. o relicvã extrem de importantã de la un împãrat atît de glorios. împreunã cu un înveliº penian din aur. De exemplu. fãrã îndoialã. Restul cadavrului a fost readus triumfãtor la Paris în 1848. sigilat în cristal ºi prins de un lanþ de aur ce atîrnase în jurul gîtului celebrului rege.

al curajului ºi al pietãþii. celþi ºi teutoni.328 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor spera ca aceastã relicvã sã îmbunãtãþeascã procesele cerebrale ale purtãtorului. În 1993 au fost îngropate decent 20 000 de nasuri. în timp ce restul cadavrului era incinerat. fiind consideratã centrul sentimentelor. Romanii din antichitate practicau os resectum. de exemplu un deget. ulterior adoptatã de suveranii din Europa ºi de mulþi alþii. la abaþia St. Aºa a început practica înmormîntãrii inimilor creºtinilor. ca parte a restului viscerelor ºi îndepãrtatã o datã cu acestea. Saviour de la Charroux din Poitou. deºi era consideratã. William Cuceritorul (1027–1087) a murit din cauza rãnilor din timpul asedierii oraºului Nantes. prin care un fragment din corp. iar colonizatorii îi scalpau pe indieni pentru a demonstra cã îi uciseserã. inima a fost trimisã la Catedrala din Rouen spre a rãsplãti cetãþenii pentru loialitatea ce i-o arãtaserã. Încã din epoca de piatrã. Deºi practica a fost asociatã triburilor de amerindieni. Printre relicvele de rãzboi neobiºnuite se numãrã nasurile a mii de coreeni. Pentru îndeplinirea dorinþelor celor morþi sau pentru a-i onora Inima a avut dintotdeauna un statut special. În secolul XII. era separat de cadavru ºi înmormîntat. Fragmentul îngropat nu avea atît caracterul unei relicve. Despre decapitarea. inima a ajuns în Catedrala din Rouen. Unele state ofereau recompense pentru scalpuri de indieni. se pare cã aceºtia au deprins-o de la duºmanii lor europeni. mulþi dintre cei ce au murit pe Pãmîntul Sfînt au cerut ca inimile sã le fie înmormîntate acolo. un oraº din Franþa. În statul Massachusetts se acordau 40 £ pentru fiecare scalp de bãrbat indian trecut de 12 ani ºi 20 £ pentru scalpul unei femei sau al unui copil. Ca pradã de rãzboi Scalparea morþilor pe cîmpul de luptã era practicatã de cãtre sciþi. În . În schimb. de obicei. la abaþia Fontevraut din Franþa. Intestinele i-au fost înmormîntate în Chalus. era un fel de compromis între incinerare ºi îngropare. Unele fragmente ale corpului sînt înlãturate ºi pentru a pedepsi sau a ultragia un cadavru. Viscerele au fost înmormîntate în apropiere. inima era îngropatã uneori separat de restul corpului. iar cea mai mare parte a corpului sãu a fost înmormîntatã la picioarele tatãlui sãu. cît al unei rãmãºiþe a defunctului care nu era distrusã imediat de foc. eviscerarea ºi dezmembrarea cadavrelor am discutat în capitolul 13. în timpul cruciadelor. iar restul corpului în abaþia Les Dames din Caen. Richard I al Angliei a fost ucis în 1199. tãiate de japonezi în timpul invaziei acestora în Coreea în 1597. iar cenuºa era introdusã în urne funerare.

Creierele marilor genii. care a murit în 1943. uns cu coniac ºi lãsat sã se usuce timp de 14 zile. fiind probabil distrus de poliþia secretã comunistã. Dorset. Anatole France – 35. în 1873. exprimate în uncii: Troþki – 56. Misionarul ºi exploratorul scoþian David Livingstone a murit în Alala. Cadavrul þarului Boris al II-lea al Bulgariei. iar cel al unei femei. 44 de uncii. W. În 1996. în secolul XVII s-au înregistrat cel puþin 190 de înmormîntãri de inimi. s-a pierdut. aflatã într-o urnã de plumb. Creierul unui bãrbat adult cîntãreºte în medie 49 de uncii (1. sub un copac. Inima ºi mãruntaiele i-au fost îngropate acolo. cadavrul a fost transportat pe mare pînã în Anglia ºi înmormîntat. în cimitirul bisericii St. Robert F. Africa. Michaels din Stinsford.Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 329 Anglia. De acolo. Îngroparea inimii nu ºi-a pierdut atracþia nici în prezent. iar alte douã morminte conþineau craniul ºi restul osemintelor (vezi capitolul 12). o vãduvã egipteanã a exhumat craniul soþului sãu fiindcã îi era dor de el ºi se simþea singurã. Legenda capului lui Oliver Cromwell este prezentatã în capitolul 13. Cenuºa lui Thomas Hardy se odihneºte în Catedrala Westminster. Apoi. se aflã în Boscomb Manor House din Hampshire. Femeia a fost arestatã de poliþie. dupã cum este descris în capitolul 15. dupã ce a fost introdus într-un cilindru din coajã de copac. Creierul i-a fost pus în douã morminte separate.370 kg). Recent însã s-a recuperat inima. Inima lui Shelley. dintr-un cimitir bulgar ºi a fost reînmormîntatã. fapt dovedit de urmãtoarele valori de greutate a creierelor.M. acoperit cu o pînzã de vele ºi legat de un stîlp. cadavrul a fost transportat aproximativ 1 600 de kilometri pînã pe coasta africanã. Pentru cercetare Creierul a fost organul cel mai intens studiat. care nu a fost arsã (vezi capitolul 7). Pentru transplanturi de organe Recoltarea organelor pentru a fi folosite ca „piese de rezervã“ este descrisã mai detaliat în capitolul 12. în Zanzibar. dar inima lui este îngropatã alãturi de prima sa soþie. . Walt Whitman – 45. alãturi de cea a lui Charles Dickens. Restul corpului a fost umplut cu sare. Sfîntul Thomas Becket a beneficiat de o înmormîntare clericalã complicatã în Canterbury. Thackeray – 58. la aproape un an dupã ce murise. Capul reprezintã într-o mãsurã mai mare individualitatea unei persoane. Marilyn Monroe – 51. Kennedy – 51. artiºtilor ºi savanþilor sînt cumva mai mari sau se deosebesc în vreun fel de creierele normale? Se pare cã greutatea creierului nu are o influenþã prea mare.

ºi depozitat în Spitalul Princeton din New Jersey. dar creierele geniilor nu diferã în acest sens de celelalte. s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul evoluþiei speciei umane. aºteaptã într-un borcan sã fie studiat în continuare. creierul lui Einstein a fost separat de corp înainte ca acesta sã fie incinerat. Însã greutatea creierului ºi numãrul de circumvoluþiuni sînt aspecte frivole. S-ar putea descoperi oarecari diferenþe dacã s-ar face comparaþii mai detaliate. Pînã în prezent nu s-a publicat nici un raport final. fãrã sã se observe ceva neobiºnuit. Acoperã în prezent cea mai mare parte a restului creierului. În cãutarea unui element deosebit în creierul unui geniu. conservat în formol. iar tubul gol s-a prãbuºit (formînd încreþituri pe suprafaþã) pentru a încãpea în interiorul craniului rigid. Structura creierului ne diferenþiazã de celelalte primate. adicã un numãr mai mare de celule nervoase. care este în principiu o reþea densã de celule nervoase speciale sub forma unui tub gol. iar creierul. Ulterior. s-a demonstrat cã delfinii au un numãr mai mare de circumvoluþiuni (ºi un creier mai greu) decît oamenii. Un numãr mai mare de circumvoluþiuni înseamnã o suprafaþã mai mare a prozencefalului. dar nu explicã diferenþele de intelect dintre oameni. creierul a fost plimbat pe la diferite spitale ºi studiat de specialiºti în neuropatologie.330 Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor Ce se poate spune despre circumvoluþiunile (cutele) de pe suprafaþa creierului? Acestea se formeazã deoarece partea frontalã a creierului (prozencefalul). Mai mult. Creierele umane au multe circumvoluþiuni. . în 1955. cu un caracter mai subtil? Pare puþin probabil.

Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre 331 Partea a IV-a Moartea þi viaþa de apoi .

332 Moartea ºi viaþa de apoi .

omul nu poate accepta dispariþia totalã a sinelui. Cu toate acestea. Este simplu sã ne gîndim la propria dispariþie cu îngrozitoare strîngere de inimã ºi înspãimîntaþi. În fond. Printre sentimentele provocate de moarte se numãrã tristeþea. Prin natura . indiferent de realizãri.Moartea ºi cadavrul: impactul emoþional 333 15 Moartea þi cadavrul: impactul emoþional Cea mai mare parte (a omenirii) trebuie sã fie mulþumitã cã se aflã într-o situaþie în care parcã nici nu s-ar fi nãscut. La Rochefoucault spunea cã omul nu poate privi moartea mai calm decît priveºte soarele. sfidarea. dar acest lucru nu ne încãlzeºte cu nimic. Ar trebui sã fim pregãtiþi sufleteºte pentru ea. o. inerentã acesteia (vezi capitolul 1) ºi nici unul dintre noi nu va fi nemuritor. Simmias. acest lucru e firesc. citat în Fedon. sã se regãseascã în Registrul lui Dumnezeu. iar cel mai comun dintre ele este frica. dupã cum spunea Socrate. moartea nu este o idee abstractã. furia. Moartea poate fi însã contemplatã ºi dintr-un punct de vedere filozofic. dacã moartea înseamnã acest lucru. ne aºteaptã pe toþi. Sir Thomas Browne (1605–1682) Perspectiva morþii Nimeni nu poate nega cã moartea (cel puþin moartea propriei persoane) este ceva greu de acceptat. Din punctul de vedere al supravieþuirii speciei. ci marea ºi aparent insurmontabila ameninþare la adresa existenþei noastre continue. indignarea ºi resemnarea. nu în însemnãrile omului. Se poate filozofa cã moartea este o parte a vieþii. avere sau frumuseþe personalã. Moartea ºterge diferenþele dintre oameni. unul din dialogurile lui Platon: „Atunci este un fapt. cã filozofii adevãraþi transformã moartea într-o profesie“. Filozofii nu se pot împiedica sã manifeste un interes pentru acest subiect.

Mai este ºi conºtienþa faptului cã. precum coase. în plus. cã se tem de procesul morþii la fel de mult ca de moartea însãºi. Imaginii i se alãturau adesea simboluri ale morþii. Teama de moarte poate fi consideratã drept un avantaj în lupta pentru supravieþuire. Aproape toþi ne dorim un mod rapid ºi calm de a pãrãsi viaþa. Cu siguranþã. apar regrete pentru pãrãsirea celor dragi ºi pentru treburile lãsate neterminate. Francis Bacon (1561–1626). Mulþi oameni vor admite. dovezile sînt irelevante. Totuºi. Memento mori erau picturi ºi sculpturi care reprezentau cranii. Uneori se prezentau imagini ale unor cadavre mîncate de viermi sau cu viermi care ieºeau din orbite. Pentru întãrirea cuvintelor predicatorilor ºi ale cãrþilor de rugãciuni.334 Moartea ºi viaþa de apoi lor. lumînãri ºi schelete. de cancer sau de foame? Frica de durere nu este singurul chin pe care îl avem de înfruntat în timpul procesului de dispariþie. cît ºi pe bogaþi. sau decît cei fãrã nici un fel de religie. schelete sau imagini în care moartea era înfãþiºatã ca o persoanã numai piele ºi os. Se dorea sã se inspire fricã. posibilitatea existenþei unei vieþi de apoi. erau expuse imagini înfricoºãtoare numite memento mori (în latinã = aminteºte-þi cã vei muri). iar acest subiect este dezvoltat în capitolul 16. filozof ºi om politic englez. aºteptîndu-i atît pe sãraci. are un efect evident asupra atitudinii cu care este abordatã moartea. iar pentru un prunc. Creºtinii nu sînt cu mult mai morali sau mai amabili cu cei din jur decît adepþii unor religii pentru care nu existã ideea de iad. Pe de altã parte. Cine nu ar prefera sã moarã brusc. Cei care trãiesc singuri se tem cel mai mult de moarte. Durerile ºi constrîngerile pur fizice ale naºterii sînt înspãimîntãtoare. a remarcat cã: „A muri este la fel de natural cu a te naºte. Moartea avea un caracter democratic. biserica folosea multe mijloace pentru a le aminti oamenilor de moarte. te vei stinge asemenea unei lumînãri. frica de moarte. decît lent. În Europa medievalã. în timp ce persoanele cãsãtorite au tendinþa de a evita subiectul. Din fericire. probabil cã una dintre ele este la fel de dureroasã precum cealaltã“. în scurt timp. Artiºtii europeni din secolele XVIII–XIX pictau imagini ºocante în care un corp avea o parte vie. în urma unui atac cardiac. fiinþele trebuie sã facã tot ce le stã în putinþã ca sã supravieþuiascã. desfiguratã ºi în descompunere. cu sau fãrã rai ºi iad. dupã un timp de gîndire. Totuºi. iar cealaltã moartã. sã se reproducã ºi sã evite moartea. clepsidre. se poate spune cã gîndul de a ne naºte ar fi chiar ºi mai îngrozitor dacã am ºti ce urmeazã sã ni se întîmple. în acele momente traumatizante noi nu ne aflãm în posesia completã a facultãþilor noastre ºi nu þinem minte nimic din cele întîmplate. adulþii normali . frica de moarte ºi de ororile iadului i-ar fi fãcut pe oameni sã se poarte mai bine. în rîndul pãcãtoºilor ºi al celor ce nu se cãiau. Însã oricît de logicã ar putea pãrea presupunerea cã oamenii pot fi terorizaþi sã se poarte corect de frica iadului. O serie de studii au demonstrat cã cei cu o concepþie religioasã tind sã aibã o atitudine optimistã faþã de moarte.

iar aceastã teamã ar putea sã le bîntuie subconºtientul. Principia. cît ºi un sfîrºit. agitatã. nu este însã aºa. Winston Churchill a murit la 91 de ani. Cei mai preocupaþi sînt copiii (mai mari de cinci ani). Aceºtia ar putea. sã aºtepte nerãbdãtori sã fie criocongelaþi ºi reînviaþi într-o fazã ulterioarã. dupã o existenþã scurtã. Cei ce împãrtãºesc acest optimism au probabil motive suficient de bune în acest sens. A fost o vreme cînd nu existam. Pentru alþii. A muri înseamnã doar a fi aºa cum eram înainte de a ne naºte. bãtrînii ºi persoanele cu probleme psihice. Aceºtia vor spune cã sînt „tineri de 65 de ani“ în loc de „în vîrstã de 65 de ani“. dar nu este vorba despre o neliniºte permanentã. deoarece întotdeauna credem cã am fi putut face mai multe.. legile opticii ºi legea universalã a gravitaþiei. Pentru ei. dupã speranþe deºarte ºi temeri zadarnice. moartea este un eveniment nenatural ºi inutil. o obligaþie jignitoare faþã de specia umanã. Dar Dumnezeu a zis: „Sã fie Newton!“ ºi s-a fãcut luminã. pot admite cã sînt îngrijoraþi. Dacã se gîndesc la moarte. Iar lucrul de care ne temem cel mai tare este cã. iar acest lucru nu ne preocupã – atunci de ce sã ne frãmînte faptul cã va veni o vreme cînd nu vom mai fi?. dupã cum am amintit în capitolul 10. dupã cum spunea Alexander Pope (1688–1744): Natura ºi-ale sale legi zãceau în beznã ºi-n surdinã. Alþii iau subiectul în glumã. de exemplu. iar la cea de-a 75-a aniversare se spune cã ar fi afirmat: „Sînt pregãtit sã-mi întîlnesc Creatorul. febrilã. este una dintre cele mai importante . Dar dacã ºi Creatorul este pregãtit pentru chinul de a mã întîlni pe mine.Moartea ºi cadavrul: impactul emoþional 335 nu trãiesc cu teama morþii. cu excepþia credinþelor religioase. optimismul ar putea fi doar o bravadã. Cartea lui Newton. asta este o altã problemã“ Un exemplu de atitudine curajoasã ºi practicã îl reprezintã William Hazlitt (1778–1830) care a scris în eseul „Despre teama de moarte“: „Probabil cã unul dintre cele mai bune remedii pentru teama de moarte este sã cugeþi cã viaþa are atît un început. Poetul Walt Whitman (1819–1892) priveºte moartea cu optimism: Moartea diferã De ceea ce cred toþi ªi e mai norocoasã. Impactul sãu în domeniul ºtiinþei a fost enorm.. Sir Isaac Newton (1642–1727) a inventat teorema binomialã ºi a descoperit ºi analiza matematicã. ne vom adînci din nou în odihna finalã ºi vom uita de visul zbuciumat al vieþii!“ Unii gîndesc cã moartea este mai uºoarã dacã omul a avut o viaþã plinã ºi a realizat multe lucruri.

336 Moartea ºi viaþa de apoi
isprãvi ale intelectului uman; el a fost venerat ºi onorat de contemporanii
sãi ºi a fost preºedinte al Royal Society timp de 25 de ani. Cu toate
acestea, a rãmas o persoanã timidã ºi modestã, lãsînd sã se întrevadã din
ultimele sale cuvinte cã ar mai fi fost multe lucruri de fãcut.

„Nu ºtiu cum par eu în ochii lumii. Însã eu mã privesc ca pe un copil
ce se joacã pe malul mãrii ºi se distreazã uneori cînd descoperã o piatrã
mai netedã sau o scoicã mai frumoasã decît cele obiºnuite, însã marele
ocean al adevãrului se întinde nedescoperit în faþa mea.“

Se poate spune cã cel mai bun remediu pentru teama de moarte este
acela de a o privi tot timpul î