Universitatea de Vest Vasile Goldiş din Arad Facultatea de psihologie şi ştiinţe ale educaţiei Specializarea pedagogia învăţământului primar

şi preşcolar

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific: lector universitar drd. MARUSCA ANNA-MARIA

Absolvent: Pop (Sorian) Neli Ioana

Arad 2OO9

Universitatea de Vest Vasile Goldiş din Arad Facultatea de psihologie şi ştiinţe ale educaţiei Specializarea pedagogia învăţământului primar şi preşcolar

FORMAREA ATITUDINII ACTIVE FAŢĂ DE REALITATE ŞI CEA DE PROTECŢIE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ÎN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV ÎN GRĂDINIŢĂ ŞI CLASELE III – IV

Coordonator ştiinţific: lector universitar drd. MARUSCA ANNA-MARIA

Absolvent: Pop (Sorian) Neli Ioana

Arad 2OO9 -2-

CUPRINS
REZUMAT.....................................................................................................................................1 CAPITOLUL 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE ........................................................................4 1.1. Argumentarea alegerii temei.................................................................................................4 1.2. Obiectivele şi direcţiile de perfecţionare a învăţământului primar.......................................4 1.3. Curriculum-ul de “Ştiinţe” pentru clasele a III-a şi a IV-a.................................................16 1.4.Cunoasterea mediului inconjurator, mijloc de dezvoltare a proceselor psihice de cunoastere......................................................................................................................................16 CAPITOLUL 2. MODALITĂŢI DE EDUCARE A COPIILOR ÎN SPIRITUL OCROTIRII NATURII..............................................................................................................23 2.1. Fundamentarea ştiinţifică a temei.......................................................................................23 2.2. Realizarea educaţiei ecologice la preşcolari prin activităţile din grădiniţă.........................30 2.3. Educarea elevilor în spiritual ocrotirii mediului înconjurător, prin lecţiile de ştiinţă.........34 2.4. Aspecte ale modului în care se reflectă în procesul de educaţie problemele fundamentale privitoare la ocrotirea mediului prin predarea ştiinţelor naturii.................................................37 CAPITOLUL 3. LEGĂTURA DINTRE OM ŞI NATURĂ....................................................43 3.1. Probleme ale poluării mediului înconjurător şi măsurile privind protecţia mediului.........43 3.2. Direcţiile activităţilor instructiv-educative în dezvoltarea interesului pentru ocrotirea naturii .......................................................................................................................................51 3.3. Căi de formare şi dezvoltare a atitudinii active a elevilor, faţă de realitatea şi de protecţia mediului înconjurător ...............................................................................................................53 CAPITOLUL 4. ASPECTE METODICE ALE DESFĂŞURĂRII LECŢIILOR DE “ŞTIINŢE” LA CLASELE III-IV.............................................................................................57 4.1. Conţinut şi aspecte metodice ale desfăşurării lecţiilor de ştiinţă la clasele III-IV..............57 4.2. Conţinutul învăţării.............................................................................................................57 CAPITOLUL 5. CONCLUZII...................................................................................................66 5.1. Concluzii.............................................................................................................................66 5.2. Anexe..................................................................................................................................72 5.3. Bibliografie..........................................................................................................................84 -3-

Rezumat
Această lucrare descrie şi conţine argumentări pentru activităţiile necesare educării copiilor în spuirit ecologic. Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor externi de natură şi societate care acţionează asupra omului şi contiţioneaza existenţa lui. Instruirea şi educarea copiilor constituie o problemă de cea mai mare însemnatate pentru viitorul popoarelor pentru insuşi destinul de mâine. Am descris în această lucrare importanţa instruirii copilului în spirit ecologic, lecţiile de ştiinţă şi activităţile din grădiniţă. În concluzie am observat că prin activităţile făcute, copiii au posibilitatea de a însuşi potrivit particularităţilor de vârstă anumite noţiuni şi cunoştinţe despre problematica ecologică. Educaţia este o investire de lungă durată, iar aceasta înseamnă: cu cît mai puternic se va declanşa activitatea ecologist – educativă cu atît va spori durata acţiunilor de prevenire a degradării mediului . de aceea formarea atitudinii grijulii faţă de natură la elevii mici rămîne temă deschisă în învăţămîntul primar care reflectă atît aspectul teoretic cît şi aspectul metodologic de realizare. Obiectul cercetării îl constituie procesul de formare a atitudinii grijulii faţă de natură la elevii mici. scopul cercetării: elucidarea reperelor teoretice la tema respectivă şi eşalonarea modalităţilor practice de realizare. ipoteza cercetării – procesul de formare a atitudinii grijulii faţă de natură la vîrsta şcolarului mic va fi efectiv cînd: - se va baza pe reperele teoretice şi metodologice la tema de investigaţie; - se vor eşalona cele mai adecvate modalităţi de realizare la tema de investigaţie. obiectivele cercetării: o1 – fundamentarea ştiinţifică a temei de investigaţie; o2 – anliza situaţiilor existente în practica pedagogică la tema de cercetare; o3 – organizarea şi desfăşurarea experimentului pedagogic; o4 – analiza şi interpretarea rezultatelor investigate. metodele cercetării: - metoda bibliografică; - chestionarul; - modelarea; - conversaţia; - testul; - experimentul pedagogic;

- analiza calitativă şi cantitativă a rezultatelor.

-4-

1. subsolul. Şcoala este chemată să determine la elevi sentimente de admiraţie pentru frumuseţile si bogăţiile ţării şi să formeze convingeri şi deprinderi de conservare şi apărare a mediului înconjurător. solul. -5- . Am ales această temă pentru că acum atât pe plan naţional cât şi pe plan mondial se vorbeşte tot mai mult despre necesitatea protecţiei mediului înconjurător. pentru însuşi destinul de mâine.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1. în formarea personalităţii autonome şi creatoare. cunoştinţelor ştiinţifice.2. etc. ARGUMENTAREA ALEGERII TEMEI Instruirea şi educarea copiilor reprezintă o problemă de cea mai mare însemnătate pentru viitorul popoarelor. vieţuitoarele. integrală şi armonioasă individualităţii umane. Am căutat ca. lucruri pe care le pot transmite in cadrul lecţiilor. Învăţământul are misiunea de a asigura însuşirea de către elevi a limbii şi literaturii române. istoriei. pentru însuşi destinul lumii de mâine. OBIECTIVELE ŞI DIRECŢIILE DE PERFORMANŢĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. apa. geografiei. într-o societate democratică.1. Prin Legea educaţiei şi învăţământului se stabileşte şcolii şi sarcina de a asigura instruirea şi educarea copiilor în spiritul protecţiei mediului înconjurător. Instruirea şi educarea copiilor reprezintă o problemă de cea mai mare însemnătate. pentru viitorul tuturor popoarelor. mediu din care fac parte aerul. activităţilor şi elevilor mei pentru a-i convinge despre rolul deosebit de important al omului în utilizarea raţională a resurselor. tehnice şi culturale. a cunoştinţelor despre lumea vie. EU trebuie să cunosc cât mai multe lucruri din acest domeniu. transformările ce au loc în natură precum şi relaţiile ce există între om şi natură. în primul rând.

Concepţia ştiinţifică privind procesul de cunoaştere la copii. dezvoltării învaţământului. ridicării nivelului general de cunoaştere. În cazul şcolarului prima etapă a cunoaşterii o constituie intuirea. mediul. adică observarea plantelor.În România. ştiinţei. nemijlocită. -6- . Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor externi din natură şi societate. Familarizarea copiilor cu noţiunile privind mediul înconjurător începe în etapa preşcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe despre lumea care îi înconjoară. care acţionează asupra omului şi condiţionează existenţa lui. care vor sta baza procesului de cunoastere a realitatii. dobândită prin intermediul senzaţiilor. deoarece numai experienţa dobânţită de copil prin contactul direct cu realitatea. îi dă podibilitatea de a atinge o nouă treaptă a cunoaşterii şi anume cunoaşterea raţională.prin condiţiile materiale şi culturale pe care le oferă. Prin urmare toate activităţile de învăţare trebuie să fie orientate spre observarea mediului înconjurător: la colţul viu din clasă. senzoriale. obiectelor şi fenomenelor concrete. subliniază importanţa şi necesitatea cunoaşterii concrete. Pentru copil. Viaţa. Ei sunt îndrumaţi asupra modului în care se observă obiectele şi fenomenele sau se explorează lumea din jur. culturii. în curtea şcolii sau cu ocazia unor excursii şi drumeţii. principala sursă de impresii. Se urmăreşte trecerea de la recunoaşterea concretă. România a acordat şi acordă o mare atenţie pregătirii cadrelor.constituie un cadru necesar dezvoltării lui şi în acelaşi timp. percepţiilor la cunoaşterea abstractă. cu un caracter emoţional intens. mijlocită de cuvânt şi imagine legată strâns de activitatea gândirii. animalelor. la vârsta prescolară şi şcolară. Întregul învăţământ al ţării noaste este larg deschis tuturor. practica pedagogică demonstrează că educaţia copiilor trebuie să fie rodul preocupării şi eforturilor întregii societăţi. educarea copiilor constituie o preocupare de prim ordin a întregii societăţi. Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă legătură cu particularităţile psiho-fizice a şcolarului mic. al acţiunii convergente a celor mai bune forţe ale naturii.

Speranţele şi perspectiva afectează performanţele învăţării. Activitatea de învăţare depăşeşte timpul petrecut în şcoală. În predarea cunoştinţelor despre mediu este important să se ţină seama de următoarele:       Ceea ce elevul învaţă este influenţat de ideile lui preexistente. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediu prin stimularea interesului faţă de Exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. presupune următoarele etape:        Observarea. Extinderea proprietăţilor observate asupra unei categorii mai largi. mediul înconjurător. De obicei. explorare şi înţelegere a realităţii din Cunoaşterea.  -7- . Gândirea şi regândirea întregului ansamblu. cunoaşterea experimentală în general. Efectuarea unor analize calitative şi cantitative.  pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.  păstrarea unui mediu echilibrat. evoluţia învăţării se face de la concret la abstract. O învăţare eficace presupune o acţiune practică. Aceste etape trebuie dă fie prezente în întregul process educaţional din şcoala primară pentru importanţa lor în ceea ce priveşte structurarea cunoştinţelor şi formarea conceptelor cu privire la mediu.Procesul de cunoaştere ştiinţifică. Pentru a atinge obiectivele urmărite în cunoaşterea mediului înconjurător se urmăreşte:  Dezvoltarea capacităţilor de observare. Aplicarea unor metode specifice. Generalizarea. Clasificarea/gruparea. O reală învăţare presupune conexiune şi verificare.

seminţe etc. de a nu-i ştirbi câtuşi de puţin din frumuseţe caracterizează omul civilizat al zilelor noastre. le comit apoi cu seninătate la rândul lor. Descrierea unor peisaje. Deci o comportare civilizată este o premisă a calităţii superioare a vieţii fiecăruia dintre noi. preocuparea de a nu aduce nici un fel de atingere naturii. îi menţine neştirbită frumuseţea şi tot odată contribuie la economisirea minereului de fier şi a energiei. conştiente. televiziune) a publicului larg în scopul formării unei atitudini noi. Modelarea unor forme de relief. dimpotrivă. Din păcate. în schimb. Realizarea unor colecţii de frunze. Într-adevăr. Societatea trebuie să facă totul pentru a demonstra că indiferenţa. mulţi dintre cei ce se indignează la vederea unor asemenea dovezi de comportare necivilizată. jocuri de rol. şi la nevoie unor maturi. Prezenţa unor cutii de conserve sau a unor hârtii murdare într-un colţ pitoresc al naturii este un ultragiu grav adus acesteia şi în ultimă instanţă nouă înşine. animale. că păstrarea nealterată a naturii este cel puţin la fel de necesară ca şi menţinerea curăţeniei din propriul apartament. Este o datorie civică să le explicăm copiilor. Confecţionarea unor jucării cu materiale din natură etc. de cultură. faţă de mediul nostru de viaţă. şi. plante din plastilină. Toate activităţile de cunoaştere a mediului au rolul de a dezvolta la copii o atitudine de responsabilitate faţă de mediu. radio. -8- . Să le arătăm că o banală cutie de conserve cere naturii un efort de un secol pentru a o integra în circuitele naturii. simţului nostru estetic . specifice omului din epoca de piatră.Valorificarea informaţiilor dobândite în cadrul orelor de cunoaştere a mediului pot fi valorificate şi la alte discipline prin:       Povestirea unor întâmplări deosebite din excursii. O direcţie în care se fac eforturi deosebite o constituie informarea şi educarea pe mai multe căi (presă. chiar şi o simplă foaie de hârtie necesită pentru descompunere câteva luni. să-i motiveze pentru protecţia mediului înconjurător. Realizarea unor desene. lipsa de grijă faţă de natură sunt reminescenţe ale unui mod de gândire înapoiate. atitudinea faţă de natură este în primul rand o chestiune de educaţie. depunerea ei la coşul de gunoi scuteşte natura de un asemenea efort.

1. al întregii ţări. dezvoltîndu-se sub influenţa lui directă. ţara aceasta. O stradă. constituie principala sursă de impresii care vor sta la baza procesului de cunoaştere a realitaţii. Ele ne pot încânta privirea sau ne-o pot răni ! Ele pot contribui la creşterea calităţii vieţii noastre. în spiritual căreia trebuie să ne formăm cu toţii prin educaţie şi mai ales prin autoeducaţie. este casa noastră. să fie tot mai curat. În măsură diferită. sunt elemente ale mediului nostru de viaţă. desigur. suntem răspunzători pentru destinul tuturor acestor elemente de mediu în care ne ducem viaţa. în ultimă instanţă întreaga planetă. pe care le străbatem cu bucurie în concediile de odihnă sau în drumeţiile noasrte de sărbătoare. Mediul social este el însuşi un factor educativ. Copilul încă de la naştere intra în relaţii din ce în ce mai complexe cu mediul în care traieşte. nu să ne gândim numai la potecile de munte. hotărîtor care influenţează permanent în mod activ asupra personalităţii copilului. de fiecare în parte. poate chiar zilnic. Ci să ne gândim în aceeaşi măsură la toate acele locuri prin care trecem în mod obişnuit.3. CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR. la frumuseţea ei.Vorbind însă despre atitudinea civilizată faţă de natură. sau pe care le vizităm în căutarea unor clipe de recreere fizică şi spirituală. Căci oraşul în care trăim. precum şi o sarcină de bază a procesului instructiveducativ desfăşurat în grădiniţa de copii. pe de altă parte. tot mai frumos. din apropierea oraşului în care locuim. Familiarizarea preşcolarilor cu aspecte ale lumii -9- . Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă legătură cu particularităţile psiho-fizice a şcolarului mic. ca orice colţişor al satului nostru. Depinde însă de noi. Pe deoparte. MIJLOC DE DEZVOLTARE A PROCESELOR PSIHICE DE CUNOAŞTERE Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor externi din natură şi societate care acţionează asupra omului şi condiţionează existenţa lui. mediul înconjurător constituie un cadru necesar evoluţiei ulterioare a copilului prin condiţiile materiale şi culturale pe care le oferă. Cunoaşterea mediului înconjurător de către copiii preşcolari reprezintă o importanţă deosebită în dezvoltarea lor multilaterală. o pădure. sau oraşului nostru. un parc.

. de a sintetiza. Valoarea deosebită pe care o reprezintă procesul de însuşire a cunoştinţelor. corecte. le diferenţiază însuşirile caracteristice şi îşi formează treptat reprezentările respective. rezidă în faptul că acest proces contribuie în primul rînd la dezvoltarea intelectuală a copiilor. etc. părţile componente. Prin intermediul acestor activităţi. animale. importantă sursă de impresii pe care copiii le acumulează şi le valorifică în întreaga lor viaţă. animal sălbatic. În contact cu obiectele şi fenomenele naturii şi ale societăţii se dezvoltă şi se perfecţionează sensibilitatea tuturor organelor de simţ şi astfel conţinutul senzaţiilor şi percepţiilor se imbogăţeşte. mărimea. forma. fenomene ale naturii etc. animal. copiii le percep prin cît mai multe simţuri. cu un conţinut ştiinţific accesibil vîrstei preşcolare. în activitatea de observare ”roşia şi ardeiul”. Prin activităţile de observare. În aceste activităţi. De exemplu. de a sesiza diferite însuşiri caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor.înconjurătoare reprezintă o sarcina de bază a procesului instructiv-educativ din gradiniţă. copiii îşi formează reprezentări şi noţiuni simple. deoarece observarea obiectelor şi fenomenelor îi pune în situaţia de a analiza. Sub îndrumarea educatoarei începe să se dezvolte la copii capacitatea de a cerceta şi de a dezvălui relaţiile cauzale dintre obiecte. cum ar fi: fruct. treptat. copiii se obişnuiesc să observe cu mai multă uşurinţă ceea ce este caracteristic obiectelor şi fenomenelor. În cadrul acestor activităţi copiii depun un efort intelectual susţinut. Activităţile de observare reprezintă cea mai Aceste impresii şi cunoştinţe vor constitui punctul de plecare al întregului proces organizat de cunoaştere de mai tîrziu. În procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se dezvoltă la copii spiritul de observaţie care contribuie la îmbunătăţirea continuă a calităţii percepţiei. animal domestic. Prin cunoaşterea în mod organizat a obiectelor şi fenomenelor din realitatea înconjurătoare. preşcolarii cunosc diferite plante. Astfel se educă la copii deprinderea de a vedea anumite aspecte. -10- . copiii sunt puşi în situaţia de a percepe culoarea. Tot aceste activităţi influenţează în mod direct asupra trecerii copilului de la o gîndire concretă la gîndirea abstractă care se manifestă în înţelegerea şi însuşirea unor noţiuni elementare. de a compara şi astfel li se dezvoltă gîndirea. floare.

Cunoaşterea mediului înconjurător presupune o activitate intelectuală intensă. modul de viaţă. prin întrebările de ce?. Contactul cu obiectele lumii reale şi cu relaţiile dintre acestea constituie forma cea mai importantă a îmbogăţirii şi a activizării vocabularului. cu un caracter din ce în ce mai conştient. şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvintele: tufă. Cunoaşterea condiţiilor dezvoltării plantelor şi animalelor contribuie la înţelegerea interdependenţei care există între fenomenele realităţii înconjurătoare. În procesul de cunoaştere a mediului înconjurător. s-au exprimat corect în propoziţii şi fraze. a creşterii animalelor îi ajută pe copii să înţeleagă încă din gradiniţă mişcarea şi evoluţia care caracterizează fenomenele naturii şi ale societăţii. Exemplu: în activitatea de observare “Bujorul şi trandafirul” pe lînga faptul că preşcolarii şi-au însusit cunoştinte despre cele doua plante privind structura. faţă de oraşul natal. Concomitent cu însuşirea de noţiuni şi cu formarea deprinderilor elementare de muncă intelectuală. Explicaţiile accesibile ale cauzelor diferitelor fenomene înlătură posibilitatea de a interpreta lumea în mod eronat.Curiozitatea spontană a copiilor manifestată în timpul excursiilor şi vizitelor. -11- . care vor stimula activitatea intelectuală şi vor ajunge să patrundă mai adînc în relaţiile dintre fenomene. Sub influenţa mediului înconjurător. copiii îşi însuşesc cuvintele corespunzătoare şi se obişnuiesc să exprime clar şi precis cele percepute de ei. În cadrul acestui proces se formează copiilor deprinderi elementare de muncă intelectuală. dragostea şi respectul faţă de părinţi şi faţă de cei alături de care trăiesc şi cei cu care comunică în grădiniţă. culoarea. petale. Realitatea înconjurătoare cu care se familiarizează copiii se reflectă atît în conştiinţa copiilor cît şi în activitatea lor. în strînsă legătură cu gîndirea se dezvoltă şi vorbirea copiilor Astfel. bază temeinică pentru integrarea copilului în activitatea şcolară. apar şi se dezvoltă la copii sentimente morale ca: dragostea faţă de natura patriei. mirosul. buchet. cum?. Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor. a formării unei exprimări corecte şi coerente. mătăsos. se transformă într-o activitate intelectuală intensă. în timp ce observă obiectele lumii reale. un efort pe care copiii trebuie să-l depună în timpul însuşirii şi înţelegerii cunoştinţelor noi. copiii încep să manifeste interese de cunoaştere tot mai largi. catifelat. etc. din ce cauză?. sentimente de prietenie faţă de colegii din grupă.

a unor obiecte de artă. constituie o bază importantă atît pentru îmbogăţirea cunoştiinţelor preşcolarilor. copiii încep să se integreze mai bine în societatea în care trăiesc. se adaptează cu mai multă uşurinţă la cerinţele şi obligaţiile sociale. se formează reprezentările corespunzătoare şi se lărgeşte sfera lor. În acest sens. a unei conduite ecologice în relaţiile copiilor cu natura şi mediul. Reprezentările copiilor despre viaţa oamenilor din jurul lor. cunoscînd viaţa socială. dobîndesc treptat o atitudine civilizată faţă de cei din jur. monumente istorice. Prin participarea sistematică la activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător. În contact cu obiectele şi fenomenele naturii şi societăţii. copiii au prilejul de a percepe procesele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare. cu procesele şi fenomenele din mediul înconjurător. preşcolarii îşi formează capacitatea de a sesiza transformările din natură. toate acestea crează ocazii prielnice pentru îmbogăţirea conţinutului percepţiilor estetice şi prin acestea pentru adîncirea şi lărgirea sferei sentimentelor estetice. -12- . aer. activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător contribuie în mod deosebit la educaţia intelectuală a preşcolarilor. Prin intermediul acestor activităţi. a cîmpiilor. În procesul familiarizării copiilor cu mediul înconjurător se îmbogăţesc sentimentele estetice ale copiilor. se dezvoltă şi se perfecţionează sensibilitatea unor analizatori. natura transformată prin mîna omului. dau conţinut întregii lor activităţi.Cunoscînd şi înţelegînd ce se-ntîmplă în jurul lor. sol). unitatea dintre organism şi mediu. pentru educaţia estetică şi morală a lor. se adânceşte şi se îmbogăţeşte conţinutul senzaţiilor şi percepţiilor. pentru dezvoltarea proceselor lor psihice. educând atitudinea pozitivă faţă de natură şi în acelaşi timp stimulând curiozitatea pentru investigarea acesteia. constituind o premiză importantă pentru însuşirea unei comportări civilizate. relaţiile dintre vieţuitoare. Astfel ei intră în contact direct cu lumea vieţuitoarelor şi corpurilor lipsite de viaţă (apă. În concluzie arăt că bogaţia de impresii pe care o oferă copiilor mediul înconjurător. În aceste activităţi preşcolarii exersează deprinderile de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător. O mare însemnătate a importanţei activităţilor de cunoaştere a mediului rezidă în faptul că prin acestea se reuşeşte cultivarea unei atitudini active de ocrotire a naturii şi de protejare a mediului înconjurător. Frumuseţea munţilor.

măsuri de protejare a mediului. păduri. se pot aborda teme ca: NATURA: • • • • • • • • • • • • • • apa. În funcţie de conţinuturi şi de domeniile de cunoaştere. peşti. deoarece oferă copiilor şansa de a descrie aspectele generale ale celor patru anotimpuri. aerul. comportamentul adecvat al omului în relaţiile cu natura. jurnalul grupei. activităţile omului. solul. membrii familiei. mijloace de transport. tabelul responsabilităţilor. Activităţile de cunoaştere a mediului prezintă o importanţă deosebită. factori poluanţi. hrana omului. cu care copiii operează zilnic. ŞCOALA: -13- . fenomenele specifice celor patru anotimpuri. care oferă copiilor prilejul de a comunica în cadrul grupei descoperirile lor şi de a interpreta date şi simboluri din care ei extrag informaţii – este vorba aici de calendarul naturii. OMUL: FAMILIA. de a clasifica elementele componente ale mediului natural. plante.O deosebită însemnătate o prezintă fenomenele naturii. insecte. de a recepta frumosul din natură. mamifere. activităţi desfăşurate în şcoală. laboratoare. corpul omenesc şi îngrijirea lui. broaşte. vestimentaţie. viaţa copiilor în grădiniţă. aşezarea grădiniţei. îmbrăcăminte. înfăţişare şi condiţii de viaţă. reptile. în cadrul activităţilor de mediu. GRĂDINIŢA. fructe. livezi. păsări. rechizite. interiorul şi curtea grădiniţei. legume.

economice. focul. evitarea pericolului.sare. relieful ‚ţării. culturale. stema. realizarea unor colecţii. patria.în cadrul activităţilor comune. tradiţii. religioase. III . orientarea în timp. pregătirea răsadurilor.în cadrul jocurilor şi activităţilor liber – creative. pregătirea conservelor. dizolvarea unor substanţe.în apă.producerea focului. -14- . II . harta. reguli de igienă personală. steagul. stelele. plutirea şi scufundarea unor corpuri. flori.frunze. amenajarea straturilor.UNIVERSUL: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • pământul. obiceiuri religioase şi culturale. luna. istorice. imnul. acordarea primului ajutor în caz de accidente.în cadrul activităţilor distractive. obiective social. . îngrijirea plantelor. mişcările de rotaţie şi de evoluţie. evenimente istorice importante. a salatelor. localitatea/ oraşul natal.soarele. ŢARA: ACTIVITĂŢI PRACTIC-EXPERIMENTALE: CUNOASTEREA MEDIULUI SE REALIZEAZA : I . corpurile cereşti. activităţi practice în curtea grădiniţei. a peştilor. zahăr. îngrijirea animalelor mici. măsuri de preîntâmpinare a unor accidente. fructe.

ea nu se termină în tot timpul vieţii. într-un climat democratic de toleranţă şi moralitate. Învăţământul are datoria de a asigura tuturor tinerilor. Problema pregătirii şi perfecţionării cadrelor este concepută nu ca limitat la o anumită perioadă. factorul fundamental care-l ajută pe om să devină stăpân şi ocrotitot al naturii. ci ca un proces continuu. -15- . precum şi însuşirea concepţiei despre lume şi viaţă. cunoaşterea istoriei şi culturii ţării. Învăţământul a devenit un element decisiv in dezvoltarea umanităţii. fără de care nici un specialist nu-şi poate îndeplini la nivel corespunzător sarcinile încredinţate. să fim model de ţinută şi comportare.Formarea cadrelor. dar în fond. O mare răspundere pentru perfecţionarea întregii activităţi din învăţământ ne revine nouă. sa-şi creeze prin propriile forţe condiţii de viaţă socială şi spirituală din ce în ce mai elevate. cadrelor didactice. indiferent de specializarea pe care o aleg o temeinică pregătire în ştiinţele fundamentale. să fim mereu preocupaţi de pregătirea noastră profesională şi pedagogică în domeniul nostru de specialitate. a viitorilor specialişti este o problemă complexă multilaterală: ea începe de la vârsta de 6-7 ani şi se termină la vârsta de pensie. care avem obligaţia să asigurăm un înalt nivel calitativ întregului proces insructiv-educativ.

CURRICULUM-UL DE „ŞTIINŢE” PENTRU CLASELE A III-A ŞI A IV-A Curriculum-ul de ştiinţe pentru clasele a III-a şi a IV-a a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolarizare: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. să asigure elevilor materialul didactic necesar investigaţiilor. să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. Dominantele curriculum-ului actual faţa de cel anterior se pot sintetiza astfel: Curriculum-ul anterior: • elaborarea unor obiective centrate pe conţinuturi -16- . Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. familiar acestora. Astfel cei care predau ştiinţele ar urma: • explorare. să încurajeze elevii în a se autoevalua. să manifeste respect pentru ideile. • • • • • • să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi.4. prin concepţii sau mod de redactare. deprinderile şi experienţele colegilor. precum şi libertatea de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii direcţiilor propuse. fenomene ştiinţifice. ci drept o cale de cunoaştere activa prin acţiunea directă a lumii înconjurătoare.1. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. gândirea independentă a autorului de manuale. a învăţătorului sau a profesorului.

valorificând terminologia ştiinţifică învăţată Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Cultivarea unui comportament ecologic de la vârsta fragedă formarea unor deprinderi şi atitudini corespunzătoare. etc. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţă Curriculum-ul actual: deprinderi cum ar fi: observarea. -17- .• • • • • • • • • • personal predominanta conţinuturilor de tip informativ lipsa unor exemplificări ale activităţilor de învăţare abordarea ştiinţelor ca discipline academice recomandarea de a utiliza materiale didactice confecţionate elaborarea unor obiective centrate pe formarea de capacităţi predominanta conţinuturilor de tip formativ menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare utilizarea unor obiecte de uz curent. utilizarea informaţiei. OBIECTIVE CADRU Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Dezvoltarea capacităţii de comunicare. măsurarea.

Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi capabil: • apropiat • mediu • să observe şi să descrie relaţii dintre om şi mediu să observe şi să descrie însuşiri ale vieţuitoarelor şi caracteristici ale condiţiilor de să recunoască şi să diferenţieze componentele de natură ştiinţifică din mediul B. Dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvare Obiective de referinţă • • • • să folosească instrumente familiare pentru a descoperi interdependenţe între să efectueze operaţii experimentale simple pentru a descoperi însuşiri ale să realizeze experimente pe teme date pe baza unei liste de operaţii să formuleze concluzii intuitive pe baza datelor extrase din experienţele vieţuitoare şi mediul înconjurător vieţuitoarelor şi caracteristici ale mediului înconjurător desfăşurate sau din observarea unor fenomene -18- .OBIECTIVE DE REFERINŢĂ Clasa a III-a A.

valorificând terminologia învăţată Obiective de referinţă • • • să coopereze în cadrul unei echipe pentru a investiga o situaţie de natură ştiinţifică să prezinte rezultatele unui experiment propriu folosind termeni ştiinţifici învăţaţi să redea în limbaj propriu în cadrul clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate prin din mediul apropiat mijloace mass-media D. după criterii simple mediul apropiat -19- . Dezvoltarea intereselor faţa de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă • să manifeste curiozitate faţă de fenomenele ştiinţifice întâlnite Clasa a IV-a A. Dezvoltarea capacităţii de comunicare.C. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: • • • • să observe şi sa descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din să identifice anumite transformări suferite de corpuri să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni să clasifice amestecuri şi materiale.

Dezvoltarea capacităţii de comunicare valorificând terminologia ştiinţifică învăţată Obiective de referinţă • • învăţaţi • mass-media să redea în limbaj propriu în cadrul clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate prin să participe activ în cadrul unui grup pentru a investiga o situaţie de natură să prezinte rezultatele unui demers de investigare folosind termenii ştiinţifici ştiinţifică din mediul înconjurător -20- . transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri însuşirile corpurilor. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri în mişcare şi să le verifice prin repetare cunoştinte anterioare C. Dezvoltarea capacităţilor/investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă • • • • să folosească adecvat instrumente familiare pentru a descoperii însuşirile să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate să formeze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi corpurilor.B.

Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii 2.D. Dezvoltare capacităţilor de explorare investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate 3. Dezvoltarea capacităţii de comunicare valorificând terminologia ştiinţifică învăţată STANDARDE S1 Descrierea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate S2 Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu S3 Realizarea de experienţe folosind instrumente familiar S4 Efectuarea de experimente dirijate S5 Formularea de enunţuri ştiinţifice pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale S6 Prezentarea rezultatelor unei investigaţii / experiment în mod simplu şi clar -21- . Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă • • să-şi manifeste şi să-şi dezvolte imaginaţia şi curiozitatea ştiinţifică să-şi exprime grija şi atenţia faţă de mediu STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiective cadru 1.

la un nivel accesibil lui. exactitatea (autenticitatea). profunzimea.1. cu noţiuni numărate numai elevul nu va putea să dobândească un sistem de teze ştiinţifice cu ajutorul cărora să-şi explice lumea. elementele primare ale construcţiilor mintale. incomplet înţelese şi mai ales. Concepţia despre lume este un ansamblu unitar de idei. Condiţiile principale pe care trebuie să le îndeplinească cunoştinţele ştiinţifice pentru a conduce la formarea unei viziuni clare generale asupra lumii sunt: suficienţa (cantitativ). -22- . Oameni din toate timpurile au simţit nevoia să dea o explicaţie de ansamblu fenomenelor lumii a tot ceea ce există şi se întâmplă în univers. nici concepţia despre lume pe care şi-o formau nu putea fi ştiinţifică. în mod unitar şi consecvent. considerată în întregul ei. FUNDAMENTAREA ŞTIINŢIFICĂ A TEMEI ÎNSUŞIREA NOŢIUNILOR ŞTIINŢIFICE FUNDAMENTATE DESPRE VIAŢĂ ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – CALE DE ÎNŢELEGERE A ROLULUI SOCIETĂŢII ÎN LUPTA PENTRU OCROTIREA NATURII La baza procesului de formare a concepţiei ştiinţifice despre lume stau noţiunile ştiinţifice. o parte componentă a însăşi firii umane. un neîncetat îndreptar. un irezistibil model. ci incompletă sau greşită. citirea unei cărţi. vizionarea unui film. Omul a învăţat permanent de la natură. Anumite elemente din cadrul activităţilor în afara de clasă. Cu noţiuni sărace.CAPITOLUL 2 MODALITATI DE EDUCARE A COPIILOR IN SPIRITUL OCROTIRII NATURII 2. Atât vremea cât şi cunoştinţele oamenilor despre fenomenele din natură şi societate erau sărace şi câtă vreme nu puteau fi folosite metode de cercetare ştiinţifice. acestea formează conţinutul operatoriu al gândirii. natura a fost un permanent exemplu. conştient apoi că poate cuprinde toată înţelepciunea care-l înconjoară şi pe care o poate îmbogăţi prin inteligenţa sa. Pentru oamenii tuturor timpurilor. contribuie şi ele la formarea concepţiei ştiinţifice despre lume: vizitarea unei uzine. constrâns la început şi ameninţat în propria sa experienţă.

animismul. nu sunt articulate logic. morale. În clasele ciclului primar (III-IV) cunoştinţele cu privire la natură se predau urmărinduse doua direcţii principale:să formeze reprezentări. metodele activităţii didactice trebuie astfel construite încât potenţialul intelectual al copilului să fie activat de la început pe făgaşul cunoaşterii ştiinţifice. finalismul naiv. Cunoştinţele de calitate achiziţionate în mod activ şi conştient parcurg drumul de la cunoştinţe independente la sisteme de cunoştinţe. Şcoala trebuie să valorifice bagajul de cunoştinţe despre natură dobândite de copii în perioadele dezvoltării anterioare şi să construiască un sistem al procesului de cunoaştere. Experienţa de cunoastere redusă a primilor ani de viaţă generează în mintea celor mici. Pentru ca şcoala să realizeze aceste sarcini. noţiuni si cunoştinţe adecvate al căror volum să evolueze atât liniar cât şi concentric pe baza dezvoltării sistematice a unor deprinderi de observare să se creeze premisele deprinderilor de cunoaştere independentă a naturii înconjurătoare. care apoi fac saltul de transformare în convingere (ştiinţifice. sunt nesistematice. estetic etc. Studiul sistematic al bazelor ştiinţelor sub îndrumarea cadrelor didactice aşează fiecare noţiune la locul cuvenit în sistemul general de cunoştinte şi face posibile sinteze din ce în ce mai cuprinzătoare şi mai profunde. intelectual. afectând toate planurile personalităţii umane. cu care procesul organizat de instrucţie din scoală are de luptat mai târziu. ). Punerea bazelor concepţiei ştiinţifice despre lume trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă. Studiul unei metodici a activităţii didactice proprii acestei discipline a constituit obiectul cercetărilor unor pedagogi şi psihologi cunoscuţi în literatura pedagogică mondială.etc. În primii ani de viaţă copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe empirice despre natura înconjurătoare. estetice). Procesul formării concepţiei ştiinţifice despre lume este un proces complex şi de lungă durată. Omul acţionează aşa cum gândeşte şi cum înţelege lucrurile. bineînţeles în limitele capacităţii intelectuale specifice vârstei. La un sistem ştiinţific de explicare a fenomenelor din natură şi societate. -23- . Dar aceste elemente care contribuie la formarea concepţiei ştiinţifice culese din surse atât de variate. Concepţia ştiinţifică determină la atitudine ştiinţifică pe toate planurile (moral. Prin instruirea şcolară elevii se ridică de la viziunea empirică despre lume la una organizată raţional de către ştiinţă. elevii pot ajunge mai repede şi mai sigur prin procesul de învăţământ.

copilul trebuie el însuşi să observe şi să experimenteze. cu cercetarea sistemului de predare în clasele I-IV. învăţătorul trebuie doar să-l îndrume şi să-l îndemne în aceste acţiuni. el preconizează fixismul în dezvoltarea stadială şi pe de altă parte contestă rolul cunoştinţelor empirice în formarea noţiunilor şi integrarea timpurie a acestora în sistemul cunoştinţelor ştiinţifice. iar crearea unui obiect prin fabricare nu exclude după ei nici creşterea. nici viaţa) La 7-8 ani arată Piaget ajung puţin câte puţin la cauzalitate raţională şi limitează animismul numai la plante şi animale. se observă la copil două tendinţe care se întrepătrund: artificialismul şi animismul. Între 712 ani în timp ce se familializează cu obiectele şi relaţiile de mişcare apar operaţii de gândire raţională şi operaţii logico-matematice concrete. Ei nu realizează decât observaţiile şi clasificarea unor materiale concrete sau să interpreteze simbolic câteva din problemele care îi suscită curiozitatea. care a consacrat un volum impresionant de cercetări dezvoltării stadiale a unor reprezentări şi noţiuni despre natură la copii intre 4-12 ani. printre altele. Este justă concluzia care se desprinde din cercetările lui Piaget. Dar Piaget exagerează când susţine apariţia spontană a opţiunilor ştiinţifice la copii. concluzia că între 3-4 şi 7-8 ani. Din această cauză copii recurg la imaginaţie pentru a explica unele fenomene. În urma mai -24- . fizică şi chimie. Diverse studii şi articole publicate.Unul dintre cei mai de seamă a fost Piaget J. Cu privire la cerinţele faţă de conţinutul şi metodica lecţiilor despre natură. Din cercetările întreprinse Piaget desprinde. sunt vii şi cresc (munţii cresc ca şi plantele şi animalele. dar lumea vie continuă să rămâna pentru copii plină de mişcare. pe măsură ce copilul observă fenomenele (creşterea plantelor şi animalelor) gândirea lui logică se ridică de la operaţiile concrete legate de acţiuni. fără însă să găsească explicaţii la toate problemele care-l preocupă. Piaget formulează concluzia că din predarea ştiinţelor naturii. Copilul îşi imaginează că toate lucrurile sunt create de cineva. la operaţii propriu-zise deductive. cu privire la dezvoltarea progresivă a unui sistem de noţiuni exacte de geometrie. programele din aceste perioade subliniază mai ales necesitatea cunoaşterii nemijlocite a naturii. scot în evidenţă printre alte resurse organizatorice pe care le oferă noul sistem pentru restructurarea conţinutului învăţământului în direcţia creşterii calităţii ştiinţifice şi a intensificării ritmului dezvoltării intelectuale. Însuşirea de către copii a unui cuantum de cunoştinţe riguros ştiinţifice este un deziderat al învăţământului modern. Spre 11-12 ani.

multor cercetări întreprinse în acest domeniu se apreciază că procesul de formare a unor noţiuni cu conţinut ştiinţific precis poate să înceapă din primii ani de şcolaritate. Încă din clasa I şcolarii trebuie familializaţi cu procedeele corecte de observare a naturi înconjurătoare, trebuie să li se dezvolte sistematic spiritul de observaţie, interesul şi deprinderea de a acumula materialul de cunoaştere după o logică ştiinţifică. Organizarea într-un sistem unitar (liniar şi concentric) a cunoştinţelor despre natura vie, introducerea în vocabular ştiinţific corect-la nivelul percepţiei intelectuale a elevilor contribuie la dezvoltarea gândirii, înarmează pe elevi cu un sistem de investigaţie propriu cunoaşterii ştiinţifice. Formele de activitate care optimizează procesul predării cunoştinţelor despre natură sunt observările. Prin evidenţierea clară în observări a caracterelor particulare şi generale ale obiectivelor şi fenomenelor se realizează pe de o parte, bazele cunoaşterii ştiinţifice şi pe de altă parte se înarmează elevii cu tehnica investigaţiei independente în natura înconjurătoare. Pentru a rezolva aceste sarcini, observările trebuie să se desfăşoare sistematic, să se rezerve acestor activităţi un loc stabil în orar. În învăţământul primar, prin studierea tuturor disciplinelor şcolare, elevii dobândesc cunoştinţele ştiinţifice dar, la un nivel elementar adică aceste nu sunt nici complete, nici definitive, constituind doar primii paşi în pătrunderea în domeniul ştiinţelor. În cursul anilor de şcoală aceste noţiuni sunt completate, restructurate, adâncite. Caracterul complex al învăţământului primar oferă premise pentru formarea unei vederi de ansamblu asupra realităţii înconjurătoare pentru sesizarea şi înţelegerea legalităţilor acesteia. Cadrele didactice trebuie să se preocupe ca la orice lecţie să-i ajute pe elevi să înţeleagă cunoştinţele respective în spiritul acestei concepţii, ţinând seama de particularităţile lor de vârstă. Studierea fragmentelor de citire cu conţinut ştiinţific lecţiile în care se predau cunoştinţele despre om şi natură, lecţiile de geografie, ajută elevii de vârstă şcolară mică să înţeleagă interdependenţa şi condiţionala reciprocă a fenomenelor, schimbările cărora le sunt supuse aceste obiecte şi fenomene, posibilitatea omului de a cunoaşte legile lor de producere şi de a le pune în serviciul său. Observaţiile mai vechi ale elevilor cu privire la dezvoltarea plantelor de la însămânţare până la recoltare, observaţiile făcute asupra seminţelor puse la încolţit în clasă le arată că materia

-25-

este în necontenită schimbare şi transformare. Formarea unor noţiuni precise din punct de vedere ştiinţific, clare şi sistematice, pătrunderea în esenţa fenomenelor de interrelaţii specifice, se realizează îmbinând teoria cu practica, bazându-se pe observaţia directă a diferitelor biocenoze, în primul rând al acelora caracteristice regiunii în care se află şcoala. Formarea concepţiei despre lume se realizează prin tratarea a cinci probleme principale şi anume: 1. Evidenţierea materialităţii fenomenelor. 2. Conexiunea, relaţiile existente în natură, mediul de viaţă. 3. Unitatea dintre organism şi modul de viaţă. 4. Circuitul materiei în natură. 5. Capacitatea omului de a cunoaşte şi transforma natura în folosul său. Formarea concepţiei despre natură şi mediul înconjurător nu se realizează de la sine, în mod spontan, ci este nevoie de îndrumare stăruitoare a cadrelor didactice. Simpla prezentare a faptelor nu este suficientă, învăţătorul orientează gândirea elevilor spre a înţelege semnificaţia faptelor, sensul lor îi ajută pe elevi să surprindă esenţialul din obiecte şi fenomene, direcţia de dezvoltare a acestora. Fără acest ajutor ei ar rămâne la o înţelegere de suprafaţă. Se ştie că elevii cunosc o mulţime de transformări ale materiei organice, din oul de găină clocit a ieşit un pui care se dezvoltă, se maturizează;din seminţele puse în pământ se dezvoltă o plantă care creşte, face fructe. În toate aceste cazuri elevii observă transformările şi schimbările care au loc în natură. Ei nu pot constata însă singuri direcţia acestor transformări. Educatorii au sarcina să le arate că ele se dezvoltă de la simplu la complex, de la inferior la superior. Înţelegerea ştiinţifică a fenomenelor din natură şi societate este condiţionată de aflarea cauzelor care le produc, de stabilirea factorilor care influenţează producerea şi modificarea lor. De aceea când transmite cunoştinţe, educatorul trebuie să solicite des gândirea elevilor, cerândule să dezvăluie cauzele fenomenelor. Întrebările”de ce?;cum vă explicaţi?;pentru ce?” vor fi adresate elevilor de câte ori ei înşişi ar putea găsi explicaţia fenomenelor despre care se discută. Învăţătorul trebuie să le ceară să arate nu numai cum se produc fenomenele, dar să şi explice”de ce”se produc astfel.

-26-

În lecţiile în care se învaţă despre calendarul naturii elevii stabilesc legături corecte între răcirea sau încălzirea vremii şi transformările din natură: vara, vaporii de apă noaptea în contact cu corpurile reci se condensează şi se formează roua, iar toamna şi primăvara când temperatura scade sub 0 grade prin îngheţare vaporii de apă se transformă în brumă, florile se ofilesc, frunzele îngălbenesc şi cad, păsările călătoare pleacă spre ţările calde. De asemenea stabilesc legături corecte între condiţiile de viaţă pe care le oferă toamna şi pregătirea vieţuitoarelor pentru iarnă, ocupaţiile oamenilor. Discuţiile purtate cu elevii în urma observărilor făcute în natură, despre fiecare anotimp îi ajută pe elevi să stabilească legături mai adânci, esenţiale, între fenomene. Experienţele demonstrative care se fac în cadrul lecţiilor de ştiinţele naturii, lucrările practice efectuate cu elevii, observaţiile asupra producerii fenomenelor îi ajută de asemenea să stabilească dependenţe cauzale între fenomene. În acest mod ei îşi vor însuşi treptat ideea că schimbările din natură şi societate nu se produc la întâmplare, ci după anumite legi obiective, vor reuşi să deosebească esenţialul de secundă, să generalizeze din ce în ce mai larg. Repetarea de către elevi a experienţelor făcute în clasă de către învăţător precum şi efectuarea unor experienţe noi conving pe elevi că aceleaşi cauze în aceleaşi condiţii, produc aceleaşi efecte. Programa pentru clasa a IV-a urmăreşte valorificarea pe o treaptă superioară a cunoştinţelor însuşite în clasele anterioare, formularea pe baza acestora a unor generalităţi potrivit nivelului de înţelegere al elevului şi transmiterea de cunoştinţe noi, necesare pentru a crea o bază aperceptivă, multe cunoştinţe care urmează a fi însuşite în clasele următoare. În clasa a IV-a se acordă atenţie elementelor care alcătuiesc lumea nevie precum şi interdependenţa dintre acestea şi lumea vie. Sarcina principală a predării ştiinţelor naturii în clasele III-IV este formare unor noţiuni ştiinţifice cu ajutorul cărora elevul să înţeleagă corect cele mai răspândite lucruri şi fenomene ale naturii. Formarea noţiunilor corecte contribuie în acelaşi timp la dezvoltarea armonioasă psihofizică a elevilor. Formarea noţiunilor este un proces complex şi de lungă durată al cărui început îl constituie întotdeauna perceperea, observarea nemijlocită a obiectului, sau fenomenului studiat, a naturii înconjurătoare.

-27-

Lecţiile despre fierbere, evaporare, condensare şi îngheţare a apei, mai ales dacă sunt predate pe bază de demonstraţie experimentală, pot să-i ajute să înţeleagă faptul că acumulările cantitative duc la salturi calitative, chiar dacă această lege nu se studiază în clasele mici. Prin disciplinele studiate în ciclul primar, mai ales cunoştinţele naturii şi mediului înconjurător, elevii dobândesc un sistem naţional care-i introduce în lumea ştiinţelor, prin care realizează înţelegerea şi interpretarea ştiinţifică a lumii. Se impune deci, ca în învăţământul primar să se introducă cu mai mult curaj spiritul ştiinţific prin cercetarea cât mai independentă a obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare, analiza lor prin trăsăturile esenţiale, stil concis de redare a cunoştiţelor. Valorificarea experienţei empirice de care dispun copii trebuie să însemne îmbogăţirea şi orientarea ei către aspecte esenţiale. De exemplu, în discuţiile care se poartă cu elevii despre anotimpuri, se pot valorifica cunoştinţele lor în legătură cu fenomenele naturii, cu starea vremii, a naturii, a vieţuitoarelor, dar nu ca o simplă descriere şi inventariere a acestora, ci se pot avansa unele încercări de explicare a apariţiei anotimpurilor, ca un proces care are anumite cauze. Încă din clasele primare trebuie introdusă pe linia spiritului ştiinţific maniera de a cerceta lucrurile, pe baza observării şi chiar a experimentării (producerea şi desfăşurarea unor fenomene), de a stabilii relaţiile dintre ele, de a descifra direcţia dezvoltării. Cu cât cunoştinţele se însuşesc prin investigaţie, prin analize şi dezvăluire cu atât se creează posibilităţi mai mari de restructurare a lor. Capacitatea elevilor de a explica un fenomen cu sublinierea elementelor esenţiale, a cauzelor şi a evoluţiei lui constituie nu numai rezultatul achiziţionării cunoştinţelor, ci mai ales al activităţii gândirii. În studierea de către copii a unui animal, a unei plante, a unui fenomen, ei trebuie ajutaţi să gândească, să sesizeze trăsăturile esenţiale care-l caracterizează, să-l încadreze corect în categoria din care face parte, ajungând la noţiuni integratoare, să-l studieze în mediul lui de existenţă, stabilind relaţiile dintre ele şi mediu. Astfel cunoştinţele privind plantele, animalele, fenomenele naturii trebuie prezentate în optică ecologică interpretate în lumina conexiunii generale prin relaţii de cauzalitate. Deci elevii trebuie să cunoască toate aceste lucruri, pentru a proteja natura când este nevoie sau a o transforma în folosul său fără însă a o distruge.

-28-

formarea deprinderii de a ocroti. desigur în conformitate cu particularităţile de vârstă. familiarizarea preşcolarilor cu aspecte cât mai variate ale mediului înconjurător.2. a o înţelege şi de a o ocroti mai bine. copiii preşcolari învaţă de ce şi cum trebuie protejată natura. apărarea lor de acţiunile dăunătoare. Interesaţi de transformările care au loc în natură. Prin răspunsul pe care-l dăm noi. copiii putând depăşi această etapă printr-o educaţie ecologică. dezvoltarea dragostei pentru natură. Tot ceea ce i se întâmplă pămîntului. de diferite aspecte din viaţa plantelor şi animalelor preşcolarii pun o serie de întrebări pentru a cunoaşte natura. educatoarele. etic şi a deprinderilor de păstrare şi ocrotire a -29- . morală. În cadrul educaţiei ecologice. Protejarea mediului înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste. formarea unui comportament civic. Mediul în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi influenţează permanent şi le oferă posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru ei. Noi ştim cel puţin atât : nu pământul aparţine omului. de fenomenele specifice fiecărui anotimp. le stimulează curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere. Pentru realizarea educaţiei ecologice la vârsta preşcolară. estetică. proteja şi respecta natura. conducem copiii la înţelegerea relaţiilor dintre unele fenomene şi rezultatul acestora. va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui pământ. REALIZAREA EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA PREŞCOLARI PRIN ACTIVITĂŢILE DIN GRĂDINIŢĂ “ Învăţaţi-i pe copiii voştrii ceea ce i-am învăţat noi pe ai noştri. am urmărit realizarea următoarelor obiective: • • • • naturii. ci omul aparţine pământului. care pun în pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului. etc. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor. că pământul este mama noastră.2. ” Sieux Seatle Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru vârsta preşcolară ca şi educaţia intelectuală.

că nu este bine să rupi o floare (floarea este o fiinţă mică şi dacă o rupi ea moare) sau să omori gâzele. mai întăi în împrejurimile unităţii şi apoi în natură cu prilejul plimbărilor. iarnă. copiii înţeleg rolul pe care ei îl au în mediu. “Animale domestice “. primăvară”. ce acţiuni sunt capabili să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de mediul înconjurător. drumeţiilor şi excursiilor.• educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului în care trăiesc. excursii. “Aspecte de toamnă. plimbări. Pentru familiarizarea preşcolarilor cu aspecte ale lumii înconjurătoare am folosit cu eficienţă observările asupra mediului. Prin versuri deosebit de expresive este exprimată suferinţa căţeluşului rănit la picior de un copil rău. copii”. Animale sălbatice” etc. “Îndemn”. drumeţii. au plăcut foarte mult copiilor şi le-au sensibilizat sufletele. vizite. etc. conţinuturilor şi a strategiilor utilizate care pun copii în situaţia de a exersa numeroase acţiuni de îngrijire şi ocrotire a mediului. fenomenele care se produc în natură în fiecare anotimp. Prin participarea la aceste activităţi. diapozitive. povestirile. Prin activităţile de observare ”Colţul viu al naturii”. lecturile educatoarei. Ei au înţeles din aceste poezii că nu este bine să rupi crengile copacilor că plânge pomul ca un om). Activităţile de memorizare “Gândăcelul”. Toate acestea sunt preţioase mijloace de a-i educa pe copii pentru a cunoaşte mediul înconjurător. copiii au cunoscut aspecte ale mediului înconjurător. “Căţeluşul şchiop”. Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător apare la copilul preşcolar ca urmare a desfăşurării unei activităţi variate din punct de vedere al tematicii. prezentându-le relaţia dintre plante. memorizări. “Crizantema şi tufănica”. animale precum şi relaţia dintre acestea şi om. Din activităţile de povestiri şi lecturi ale -30- . plante. Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste. sau a unui pomişor cu crengile rupte care se tânguie cerându-le copiilor să-nu-i mai rupă crengile. . ”Nu rupeţi florile. animale şi om. Îndemnurile desprinse din aceste poezii sunt uşor înţelese de copii deoarece sunt exprimate pe înţelesul lor de cei care se află în suferinţă. îndemnându-i să-l îngrijească şi să-l apere de copiii răi. etc. Activităţile de observare nu s-au limitat numai la activităţile în clasă la colţul viu al naturii ci s-au extins şi în afara grădiniţei.

fapte rele”. acesta n-ar mai rodi. că pomii ne dau umbră şi fructe. Formarea şi dezvoltarea unei atitudini ecologice precoce care să permită manifestarea unei conduite simple în relaţiile cu mediul s-a realizat şi prin activităţile de lectură după imagini. de îngrijire a florilor de la colţul viu al naturii. evaluându-şi corespunzător urmările faptei lor (dacă ar rupe crengile cireşului. parcurilor şi ferestrelor locuinţelor dacă sunt îngrijite şi ocrotite. Educaţia ecologică am realizat-o nu numai prin activităţile comune ci şi prin jocurile şi activităţile la alegerea copiilor. copiii au dat răspunsuri privind natura. că ea ne dă bucurii. ”Munca oamenilor în grădină. dacă calci iarba aceasta se ofileşte. şi să le formeze deprinderea de a o îngriji şi ocroti -31- . “Lacrima unui fir de iarbă” . i-a ajutat pe copii să-şi formeze un comportament adecvat în natură. ”Copiii harnici”. Prin activităţile de convorbire: “Copiii – prietenii naturii”. Prin activităţile practice-aplicative de efectuare a curăţeniei şi ordinii în sala de grupă. dacă rupi florile parcurile şi grădinile rămân fără frumuseţe). de îngrijire a împrejurimilor grădiniţei am urmărit ca preşcolarii să iubească ordinea şi curăţenia. Povestirile şi lecturile educatoarei: ”Cireşul”. fenomenele care se produc în natură precum şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă copiii şi oamenii mari pentru a îngriji şi proteja mediul în care trăim. să iubească natura.educatoarei copiii au aflat că natura este minunată. ”Omul prieten sau duşman al naturii”. . aşa nu”. pentru înţelegerea şi aplicarea regulilor de protecţie a mediului înconjurător. în livadă” etc. ”Cum îngrijim şi ocrotim natura”. ”Ploaie pentru floarea cea mică” etc. “Fapte bune. copiii s-au familiarizat cu aspecte ale lumii înconjurătoare. Prin lecturarea imaginilor din activităţile: “Aşa da. că florile dau frumuseţe grădinilor.

hârtii şi ambalaje din plastic aruncate pe lângă blocurile de locuinţe). urmările tăierilor abuzive ale copacilor. avioanele. fiecare trebuie să ne îngrijim de curăţenia spaţiilor din jurul nostru. deşeurile aruncate la întâmplare atât în apă cât şi în pădure. . angajându-se la acţiuni de îngrijire şi păstrare a curăţeniei în grădiniţă. acţiuni efectuate cu plăcere de către ei. preşcolarii au putut constata unele comportamente negative ale oamenilor faţă de natură ( gunoaie aruncate la întâmplare. plante. La sfârşitul acestor activităţi. De asemenea le-am vorbit copiilor despre poluarea fonică. Prin jocul de masă ”Toto si Loto în lumea animalelor”. . La întrebările adresate de copii le-am explicat pe înţelesul lor cauzele pentru fiecare situaţie în parte precum şi efectele poluării asupra mediului. să contribuim la sănătatea noastră şi a celor din jur. Observând pădurea . aer. au udat florile. copiii au observat râul . crengi rupte din copaci.corpul uman. Apa murdară a apelor. porumb şi fasole. În cadrul plimbărilor ocazionale. vocile copiilor şi ale oamenilor. Tot în cadrul plimbărilor. obiecte-. să-şi exprime dorinţa de a acţiona direct. pe stradă.eduvcativ. radioul. despre principalele surse de zgomot: circulaţia rutieră. apă. Am aratat că activităţile de cunoaştere a mediului se pot realiza pe întreg programul zilei şi aproape prin toate formele de organizare a procesului instructive. le-au şters frunzele de praf. nu în locurile special amenajate. zone geografice îndepărtate) precum şi vieţuitoarele care trăiesc în acele medii.Copiii au semănat grâu. trenurile.să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător. le-au curăţat frunzele uscate. preşcolarii sunt capabili : . copiii au cunoscut diferite medii geografice (pădure. au sădit plante. preşcolarii au constatat că mulţi copaci sunt tăiaţi. Le-am explicat copiilor pe înţelesul lor că pentru a trăi într-un mediu sănătos.să cunoască elementele componente ale lumii înconjurătoare. acasă.dumbrava de pe malul stâng al acestuia precum şi punctele de depozitare a deşeurilor menajere. iarba călcată. urmările poluării apelor şi aerului pe care-l respirăm. i-au ajutat să-şi formeze atitudini pozitive corecte faţă de mediul degradat. animale. precum şi în activităţile pe sectoare şi cele complementare. unii sunt pe jumătate uscaţi iar alţii sunt rupţi.

să cunoască existenţa corpurilşor cereşti .. cifre. anumite noţiuni şi cunoştinţe despre problematica ecologică. PRIN LECŢIILE DE ŞTIINŢĂ Problematica ocrotirii naturii şi a mediului ambiant a atins în ultimul timp dimensiuni considerabile. . fenomene. cum sunt diversele aspecte ale poluarii ambianţei. Problematica protecţiei biosferei este astăzi diferenţiată teoretic şi practic conform diverselor criterii. . tradiţionale. 2. . precizez că atât prin activităţile prezentate în acest material cât şi prin întreaga activitate desfăşurată în grădiniţă preşcolarii sub îndrumarea permanentă a educatoarei au posibilitatea să-şi însuşească potrivit particularităţilor de vârstă. EDUCAREA ELEVILOR ÎN SPIRITUL OCROTIRII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR. . în mai multe ramuri.să cunoască elemente ale mediului social şi cultural. astfel încât cunoaşterea tuturor aspectelor protecţia biosferei este foarte dificilă. dintre care unele pot fi denumite. de o deosebită importanţă.să comunice impresii. studii şi comentării în legătura cu mediul ambiant este urmarea firescă a impactului în care se găseşte omenirea de astăzi în relaţiile ei cu biosfera. Altele. prin efectul de conştientizare a unor cerinţe de conduită civilizată. Acest “bombament informaţional” de date.să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului. cum sunt ocrotirea plantelor şi animalelor rare. aplicând cunoştinţele dobândite. Abia în acest moment cunostinţa colectivă umană a început să reflecteze şi în sfârşit să acţioneze în direcţia coexistenţei ei cu natura. În concluzie. idei pe baza observărilor efectuate. determinate de valul cunoştinţelor de specialitate.să exploreze şi să descrie verbal sau grafic obiecte. de socializare a copiilor prin numeroasele posibilităţi de colaborare. sunt domenii noi. Valoarea educativă a acţiunilor de cunoaştere a mediului se manifestă nu numai prin efectele salutare de dezvoltare a intelectului preşcolarului ci şi prin influenţa comportamentului copiilor. . procese din mediul înconjurător folosind surse de informare diverse.3.

factorii care au determinat modificări fundamentale în structura mediului biologic. a patruzeci de specii de mamifere. în mod organizat. conduita corectă a omului faţă de mediul înconjurător. Elevii îşi însuşesc noţiuni ştiinţifice despre structura şi funcţiile organismelor vegetale şi animale. au răspunderea formării unei noi conduite. ale celor cu caracter interdisciplinar sau în presa cotidiană. formarea unei concepţii solide pentru orientarea in rezolvarea problemelor majore ale vieţii este firesc ca în ansamblul disciplinelor de învăţământ problema mediului înconjurător să ocupe un loc important. Fiecare lecţie predată trebuie să aducă ceva nou la formarea convingerii şi conduitei elevilor în relaţiile lor cu mediul înconjurător. rezultatele care au apărut în urma modificărilor permanente în relaţia natură-om-natură. Cum în contextul noţiunii de cultură generală intră în mod obligatoriu acele cunoştinţe menite a atribui individului bazele teoretice ale fenomenelor fundamentale. reprezintă una dintre problemele majore ce confruntă omenirea în prezent. Apărarea mediului înconjurător de degradare şi în primul rând de poluare. pregătirea acestuia pentru viaţa. Întregul proces de învăţământ trebuie să convingă pe fiecare copil si tânăr de necesitatea apărării mediului inconjurător de către toate generaţiile. Integrată în ansamblul procesului de educaţie permanentă şcoala este prima instituţie în care. . Acest proces face posibilă singura legatură veritabilă dintre pamânt şi soare şi unicul fenomen de protecţie din natură. învăţătorii la testele despre cunoaşterea mediului înconjurător si profesorii de biologie in special. Şcoala în general. într-un timp mai apropiat sau mai indepărtat. determinând reflecţii asupra relaţiilor extrem de complexe dintre vieţuitoare.Contextul în care s-a ajuns la o astfel de preocupare. a proceselor biologice de bază. copiii şi tinerii trebuie să înţeleagă rolul acestora în cadrul biosferei. Spunându-le elevilor că dispariţia unei specii din flora spontană înseamnă dispariţia ulterioară. măsurile care se impun pentru protejarea mediului. sunt câteva aspecte care figurează tot mai mult în publicaţiile de specialitate. Un proces biologic fundamental din natură spre cunoaşterea şi evaluarea căruia trebuie să-i conducem pe toţi elevii este marele proces de sinteză a substanţelor organice în plantele verzi. păsări şi insecte. copilul este învaţat să pătrunda în problemele fundamentale ale vieţii. sunt câteva dintre temele luate în discuţie diferitelor reuniuni naţionale şi internaţionale.

De asemenea se pun în evidenţă procesele de creştere şi dezvoltare a plantelor. repartizaţi pe trei trepte de vârstă. Ţinând seamă de specificul vârstei. În lecţiile în care se învaţă despre animale trebuie să abordăm aceleaşi probleme şi anume : • • vieţuitoare ? • ce trebuie să facă oamenii pentru a proteja aceste animale ? Trebuie subliniată unitatea. La lecţiile de ştiinţă în special la cele care se învaţă despre diferite plante. protejarea mediului inconjurător sunt două fenomene care trebuie să se dezvolte simultan.Elevii sunt imediat tentaţi să întrebe sau se întreabă cum anume au loc astfel de dispariţii şi care sunt animalele şi plantele vizate în acest proces. păşuni. Dezvoltarea omenirii şi conservarea. Trebuie să arătăm elevilor că degradarea mediului nu este un fenomen trecător. La noi în ţară învăţământul preşcolar este organizat pentru copii între 3-6 ani şi 7 ani. relaţiile multiple şi complexe ale omului cu natura vie. precum şi modul ştiinţific în care oamenii intervin în desfăşurarea proceselor fiziologice ale plantelor de cultură si modalităţile de protejare şi dezvoltare a florei spontane din pădure. informarea copiilor de vârstă preşcolară cuprinde diferite jocuri si activităţi practice ca de exemplu amenajarea şi îngrijirea colţului viu care animale sunt ameninţate cu dispariţia care sunt factorii care au devenit sau au tendinţa de a deveni nocivi pentru . Pregătirea privind cunoaşterea şi ocrotirea naturii. odată cu trecerea lor în şcoala primară. fâneţe. Problemele legate de dezvoltarea plantelor şi animalelor ne obligă la reflecţii şi la îndrumări concrete privind transformările viitoare ale florei şi faunei şi cea mai favorabilă atitudine din partea omului în acest grandios proces din natură. este abordată diferenţiat în funcţie de specificul treptei de şcolarizare. legătura strânsă într-o lume animală şi cea vegetală. factorii care contribuie la desfăşurarea acestor procese. evoluţia. etc. adică pregătirea copiilor pentru integrarea rapidă în procesul de învăţământ propriu-zis. îndrumăm elevii să înţeleagă că prin activitatea plantelor se asigură o permanentă reciclare împrospătare a aerului. ci el ne va însoţii permanent tot restul vieţii. iar activităţile sunt astfel concepute încât se urmăreşte în primul rând realizarea scopului pedagogic. ea începe cu învăţământul primar şi continuă în gimnaziu şi liceu.

asigură . care influenţează aceste procese. curăţirea plantelor de frunze uscate) plivirea florilor si zarzavaturilor. complexitatea fenomenelor vieţii. aer. sistematic în lumea cunoştinţelor despre mediul înconjurător. ca şi în cadrul lecţiilor şi a observărilor spontane. In cadrul învăţământului preşcolar cunoaşterea mediului înconjurător constituie o problemă de bază având aceaşi pondere cu preocuparea pentru dezvoltarea vorbirii. copiii au posibilitatea să cunoască prin observaţie proprie. « Ocrotiţi pădurile » plantarea de puieţi. Activităţile sunt astfel concepute încât observând de exemplu creşterea şi dezvoltarea plantelor în diferite anotimpuri ei constată interdependenţa dintre acestea şi factorii: apă. îngrijirea animalelor şi altele sunt realizate în scopul sădirii în sufletul copilului a unor sentimente de solidaritate cu natura înconjurătoare. Copiii sunt orientaţi în înţelegerea adaptării animalelor şi plantelor la condiţiile naturale. că ea ne dă tot ceea ce avem nevoie :aer cu oxigen.(îndepărtarea prafului de pe frunze. Diferite acţiuni cu tema «Ocrotiţi florile şi animalele». Cunoaşterea vieţii plantelor si animalelor specifice ţării noastre se completează treptat în anii de şcoală în cadru observărilor spontane efectuate in timpul jocurilor si activităţilor în aer liber (grădini botanice. precum şi pătrunderea în esenţa politicii de combatere a factorilor care modifică natura in mod nedorit. înseamnă să-şi dea seama că natura este suportul vieţii noastre. În şcoala generală elevii sunt introduşi treptat. prin experimentare. plimbări în parcuri. Prin lecţiile de cunoaşterea mediului înconjurător. Cunoaşterea naturii vizează următoarele aspecte: Formarea de reprezentări şi noţiuni despre natura înconjurătoare în cadrul activităţilor obligatorii de observare. Cu aceste prilejuri se explică copiilor necesitatea unor astfel de intervenţii în asigurarea dezvoltării normale ale plantelor. grădini zoologice. interes util împletit cu estetic. păduri. fiind ajutaţi să înţeleagă legătura între cauzele şi efectele modificării mediului. ale rolului omului în transformarea naturii în folosul său. activităţile organizate pentru cunoaşterea naturii. lumină. Ponderea mare pe care o are cunoaşterea mediului înconjurător în programa de activitate a grădiniţelor de copii este determinată de necesitatea de a face cunoscut copiilor mediul în care trăiesc şi al formării germenilor concepţiei ştiinţifice despre lume. lumină.

ASPECTE ALE MODULUI ÎN CARE SE REFLECTĂ ÎN PROCESUL DE EDUCAŢIE PROBLEMELE FUNDAMENTALE PRIVITOARE LA OCROTIREA MEDIULUI PRIN PREDAREA ŞTIINŢELOR NATURII În şcoala generală. raţionamente despre lumea înconjurătoare. fenomene. lumină. să înţeleagă legătura dintre acestea şi factorii (apă. Un obiectiv important. factorii atmosferici. Pentru inţelegerea acestor procese.4. urmărit prin predarea acestei discipline este fenomenul de intercondiţionare în natură. se organizează cu copii: . fiind ajutaţi să înţeleagă legătura logică între cauzele şi efectele modificării mediului precum şi pătrunderea în esenţa politică de combatere a factorilor care modifică natura în mod nedorit. noţiuni privitoare la creşterea şi dezvoltarea plantelor în diferite anotimpuri. subsolul. Toate acestea integrează copilul în mediul sau de viaţă. Un alt obiectiv important. urmărit în predarea la cunoaşterea mediului înconjurător. săritor în ajutorul naturii şi colegului meu. şi care se va integra în mod echilibrat în natură. îi trezesc curiozitatea. energia hidroelectrică. apa si intercondiţionarea dintre organisme)şi adaptarea vieţuitoarelor la condiţiile de mediu. cunoaşterea de către elevi a măsurilor luate de statul nostru pentru ocrotirea naturii.circulaţia apei. înseamnă a se pregăti pentru zilele de mâine. este cunoaşterea condiţiilor de mediu in care trăiesc plantele si animalele(solul. aer. curăţă prin autopurificare apele murdare. Înseamnă a deveni un suflet bun. 2. iubitor de frumos. etc. încă din primele clase elevii sunt introduşi treptat in domeniul cunoştinţelor despre mediul înconjurător. ne dă rocile metalifere. a deveni omul care răspunde de tot ce i-au lăsat antecesorii. a prietenului ajuns la necaz. precum şi adaptarea la condiţiile de mediu. a mediului înconjurător cu toate formele sale biologice este necesară pentru formarea unor noţiuni. Cunoaşterea naturii vizează următoarele aspecte: formarea de reprezentări şi noţiuni despre natura înconjurătoare. curat. Cunoaşterea naturii.) care influenţează aceste procese. legătura ce există între plante şi animale. spiritul de observaţie şi dragostea pentru natură facilitându-i întelegerea relaţiilor complexe ce au loc în natură. idei. convingeri. energia din combustibilii solizi şi gazoşi. aerul.

De asemenea elevii învaţă fenomenele prin care apa trece dintr-o stare în alta. Se va scoate în evidenţă că. contribuţia apei la nivelarea scoarţei pământului. să precizeze grupa din care face parte animalul sau grupa respectivă (planta de cultură. în acest fel reuşind să facă primii paşi în cunoaşterea diferitelor biocenoze (zonale de stepă cu iarbă. Învăţătorul . ideea adaptării animalelor la condiţiile de mediu ambiant. gândaci. apelor curgătoare şi stătătoare. prezenţa unor plante caracteristice apelor. înmulţirea şi foloasele. răspândirea apei pe scoarţa pământului. regiuni. excursii pentru a putea să observe natura înconjurătoare în diferite situaţii: livezi. În cadrul acestor lecţii elevii sunt puşi să rezolve. malul apelor. căci apele sunt o mare bogăţie a ţării noastre şi nu trebuie să risipim apa fără nici un folos. În clasa a IV-a se trece la un studiu ştiinţific despre corpuri. de pădure). între om şi acestea. acolo unde nu avea ocazia de a observa direct biocenozele respective. fluturi. este un proces continuu. ei trebuie să ştie că dacă nu sunt plante nu mai sunt nici animale sau dacă nu ar fi plante care produc oxigenul n-ar mai fi viaţă pe pământ. subsol. tipuri de natură. animal de câmp. mediu de viată. prezenţa peştilor în apă şi altele) dirijată a biocenozei pădurii se face în cadrul organizării de excursii tematice. petrol. să explice anumite lucrări printre care şi înţelesul zicalei ‘’Băutura cea mai bună este apa de izor’’.plimbări. circuitul apei în natură se desfăşoară mereu. minerale. flori. fenomene. diafilme. albine. Elevii trebuie să cunoască un animal (veveriţa) nu numai sub aspect descriptiv ca înfăţişare ci mai ales sub aspect explicativ (de ce are coadă lungă şi stufoasă ? de ce are dinţii ascuţiţi ? la ce îi servesc ?) scoţând în evidenţă relaţia dintre animal şi mediu. mătasea broaştei. prezentarea teoretică este însoţită de ilustraţii. păduri. luând în consideraţie criterii esenţiale. circuitul pe care-l face apa in natură precum şi utilizarea ei de către om. cărbuni. diapozitive. sol. să-şi însuşească corect caracteristicile fiecărui animal. adaptarea la condiţiile de viaţă precum şi măsuri de ocrotire a lor. nuferii. În clasa a II-a şi a IV-a elevii trebuie să încadreze corect noţiunile corespunzătoare categoriei ‘’plante’’ sau ‘’animale’’. natură. de apă. hrănirea. Pentru cunoaşterea biocenozei specifice altei zone. dintre organism şi modul de viaţă. înfaţişarea lui. munte. marea. Din clasa a III-a elevii trebuie să cunoască care sunt animalele domestice şi sălbatice. La capitolul « apă » elevii învaţă despre însuşirile apei. trebuie păstrată curăţenia apelor din fântâni. Elevii trebuie să sesizeze relaţiile dintre plante şi animale.

măsuri igienice pentru asigurarea unui aer bun de respirat. Pe langă acestea există exemplare de plante. Noţiunile cu care trebuie să rămână elevii sunt : • • • • ce este poluarea şi care sunt cauzele care determină acest fenomen ? în câte feluri se manifestă poluarea ? ce efecte nocive are poluarea asupra apei. mai ales arbori. din cauza poluării au dispărut multe specii de plante si animale iar altele sunt pe cale de dispariţie şi de aceea sunt ocrotite de lege. măsuri pentru folosirea apei de băut. ca de altfel în majoritatea ţărilor lumii. două specii de mamifere(capra neagră şi râsul)cinci specii de răpitoare de zi. metodele de combatere a acvatice. aerului. Dintre animale sunt ocrotite aproape complet toate speciile de buhă. Pe întregul teritoriu al României sunt ocrotite 22 de specii de plante la care se adaugă alte specii ocrotite în anumite zone şi rezervaţii sau pe plan local. solului. care prin vârsta si mareţia lor sunt puşi sub ocrotire. totuşi ea reprezintă pentru multe ţării din lume o problema gravă deşi multe din apele noastre sunt atât de poluate încât au dispărut aproape complet flora şi fauna lor. . În ţara noastră. faunei.trebuie să spună copiilor că deşi apa ocupă pe pământ şi în pământ mai mult de jumătate. care prin oroginalitatea şi bogăţia ei numerică. Majoritatea plantelor rare si ocrotite aparţin florei montane şi alpine unde constituie elemente relicte sau edemisme. vieţii omului ? poluării precum şi măsurile ce s-au luat pentru protecţia factorilor de mediu. florei terestre şi care sunt măsurile care pot micşora efectele poluării. considerate azi ca foarte rare şi în curs de dispariţie. Atât plantele cât şi animalele. precum şi numeroase specii de plante. statul nostru ia măsuri de curăţire şi de protecţie a tuturor factorilor de mediu. Lupta cu poluarea se duce pe toate planurile. Din fauna ţării noastre au dispărut în ultimile două secole opt specii de mamifere. În cadrul capitolului ‘’Omul cunoaşte şi stăpâneşte natura’’ elevii află despre necesitatea cunoaşterii de către om a legăturilor naturale între fenomenele din natură pentru a folosi natura în folosul său. Elevii trebuie să ştie că. constituie una din comorile de nepreţuit ale ţării. au fost puse sub ocrotire completă sau parţială o serie de specii de plante şi animale.

Parţial. o serie de păsări de baltă şi două specii de broaşte ţestoase de uscat. în anumite zone sau perioade şi total în altele sunt puse sub protecţie şi alte păsări şi mamifere mai puţin rare. folositoare omului direct sau indirect.cocoşul de mesteacăn. Amintim mai jos câteva din plantele şi animalele dispărute şi cele ocrotite de lege de pe teritoriul ţării noastre. dropiile. Plante ocrotite de lege • • • • • • Laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) Stânjenelul (Iris graminea) Papucul doamnei (Cypripedium colceolus) Sângele voinicului (Nigritella niagra) Bujorul românesc (Baeonia romanica) Floarea de colţ (Leontopodium alpinus) Animale dispărute: • • • • Castorul (Castor fiher) Marmota alpină (Marmota marmota) Bourul (Bos primigenius) Zimbrul (Bison homanus) Animale ocrotite prin lege: • • • • • • Lostriţa (Hucho hucho) Broasca ţestoasă de uscat (Testudo graua iberica) Capra neagră (Capra ibex) Cocoşul de munte (femelă)(Tetrago urogallus) Cocoşul de pădure (Lyrurus tetrix) Râsul (Lynx lynx) .

Piatra Craiului Rezervaţia ornitologică sat-Chinez Rezervaţia Snagov-Pădurea Letea Peşterile ocrotite(Gheţarul Scărişoara. Munţii Bucegi. Cheile Bicazului si Delta Dunării. Alte rezervaţii naturale importante : • • • • • • Complexul Padiş-Cetăţile ponorului(în Munţii Apuseni) Zona Lacului Bâlea Poienile cu narcise de la Vlad. păduri. considerate colţuri deosebite din natură. împărăţia păsărilor şi stufului este unică in lume. fâneţe.• • • • Dropia (Otis tarda) Pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus) Vulturul bărbos (Gypaetus barbatus) Acvila de munte (Aquila chrysaetos) Plantele în natură nu trăiesc izolat. pentru interesul ştiinţific pe care-l prezintă. Peştera Ursilor şi altele). rezervaţii ştiinţifice. Ca urmare ocrotirea naturii trebuie să se răsfrângă asupra unor asemenea asociaţii. Asemenea zone de vegetaţie protejate de lege sunt rezervaţiile naturale care pot fi :parcuri naţionale. parcuri naturale. de-a lungul unor râuri numărul lor ridicându-se la 395 cu o suprafaţă totală de peste 222545 hectare. Prima şi cea mai mare rezervaţie a fost creată încă din 1938 şi este Parcul-NaţionalRetezatul. Ceahlău. ci alcătuiesc păşuni. S-au mai creat rezervaţii naturale în Făgăraş. . Delta Dunării.

locul numit Verneşti (60 ha) păşunea « grădina cailor » de la Urziceni (18 ha) castele de dune de la Foeni (8 ha) Parcul dendrologic din Carei. munţilor. Aici se întâlnesc plante şi animale declarate monumente ale naturii. apelor şi a vegetaţiei acestora o importanţă deosebită reprezintă « Programul naţional pentru conservarea fondului forestier ». . oferind condiţii optime de viaţă pentru plante şi animale.În afară acestora de interes naţional au fost declarate şi alte zone specifice şi altor judeţe. În judeţul Satu-Mare au fost declarate rezervaţii naturale. Foarte multe dintre acestea au o importanţă ştiinţifică deosebită. Alăturii de conservarea câmpiilor. În rezervaţii se păstrează peisajul natural. dealurilor. fiind printre primele terenuri ocrotite în cadrul acestui teritoriu câteva staţiuni mai mici cum sunt : • • • • mlaştinile de la Sanislău. Pe teritoriul acestor rezervaţii au fost identificate circa 500 de specii de plante superioare dintre care majoritatea au fost prezentate în diferite lucrări apărute.

1. animalele şi omul. ca ansamblul sistemului fizic şi biologic în care trăiesc plantele. . loc de viaţă si logos = ştiinţă. se desfăşoară şi evoluează toate formele de viaţă. Haeckel în 1866. Obsevarea este o metodă de cunoaştere directă a realităţii. vorbire). gospodărie. de instrumente tehnice. care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. subiectul cunoscător aflându-se în contact direct. Creşterea aportului formativ şi informativ al învăţării perceptive şi apropierea preşcolarilor de cunoaşterea sistematică a realităţii se pot realiza prin observarea dirijată de adult. în aspectul formării şi dezvoltării deprinderilor şi atitudinilor necesare pentru înţelegerea corectă şi aprecierea interdependenţei dintre om. De-a lungul istoriei omul a intrat în relaţii tot mai profunde cu mediul său de viaţă. intenţionată. Ceea ce ne propunem să subliniem se referă la accentul pus pe metoda observării în cadrul educaţiei ecologice. Termenul ecologie defineşte. Această metodă constă în “urmărirea independentă. Aceste câteva fraze sunt suficiente pentru a demonstra importanţa observării în activitatea desfăşurată cu copiii. Activitatea preşcolarilor este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi. realizată planificat şi sistematic. care săi readucă în memorie anumite cunoştinţe. uzând. cu scop. daca e nevoie. premeditată. dupa cum afirma E.CAPITOLUL 3 LEGĂTURA DINTRE OM ŞI NATURĂ 3. senzorial cu realitatea de cunoscut”. “ştiinţa condiţiilor luptei pentru existenţă” (grecescul oikos = casă. reprezintă cadrul material în care a apărut. PROBLEME ALE POLUĂRII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ŞI MĂSURILE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI Mediul înconjurător. cultură şi factorii mediului natural. Educaţia ecologică este procesul de recunoaştere a valorilor şi de înţelegere a conceptelor. acesta este motivul pentru care metoda principală de desfăşurare a procesului instructiv – educativ este observarea.

În aceasta problema latura educativa are un rol determinant. Educatia pentru mediu ne priveste în egala masura pe toti. iar scopul său este de a promova formarea aptitudinilor şi atitudinilor necesare pentru a întelege inter-relatiile dintre oameni. dar si stilul de formare a relatiilor fiecarui individ ori personalitati cu mediul natural. cum mai este denumită. ci si in spatiu. iar problema. educarea maselor. morale. Dar aceste relatii deseori devin nechibzuite si alarmante. cultura şi mediul înconjurător. Este bine cunoscut faptul ca societatea umana se dezvolta nu doar in timp. Aceasta pentru ca omul n-a stiut sau a uitat sa protejeze aceste daruri pentru el si pentru generatiile urmatoare. caracterizate prin crestere demografica. dar si implicarea activa si chibzuita in procesul de adoptare a deciziilor de mediu. Pentru a cunoaste modul de functionare al acestui sistem din care facem si noi parte este esential ca omul sa fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurator. Educatia ecologica presupune nu numai formarea unui comportament corect fata de mediul ambiant. omul nu pare sa fie constient de imensul rol pe care îl are. Natura ne daruieşte cu bucurie şi simplitate.. Din aceste considerente. necondiţionat. dar. despre cultura si nivelul de dezvoltare a oricarei societati ne marturisesc nu doar valorile etice. când tehnica se dezvolta vertiginos. toate bunurile sale. sau obiectiv în cadrul unor discipline ca stiinte. fapt ce necesita initierea discutiei publice a problemei date. industrializare si prin actiunea deseori necontrolata a omului asupra mediului. a devenit tot mai necesara astazi. reprezintă procesul care serveşte la recunoaşterea valorilor mediului înconjurator şi la clarificarea conceptelor privind mediul. pentru dezvoltarea activităţii conştiente si responsabile care are drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului. desi nu e noua. chimie. din plin. biologie. în special a tinerei generatii. În conditiile epocii contemporane. de dezvoltarea turismului. în vederea însusirii unei conceptii ecologice unitare.Educaţia de mediu. ci partea ei. se pune tot mai acut problema protectiei mediului înconjurator. . se pune tot mai acut. cand se înregistreaza o influenta crescuta a omului asupra naturii. Civilizatia umana are un rol foarte important în evolotia ecosistemelor de pe planeta noastra. devenind obiect de studiu la unele clase. cand se vorbeste de mecanizarea agriculturii. În acest context. pentru ca el sa devină constient de faptul ca nu este stapanul naturii. din pacate. adulti sau copii. de utilizarea pesticidelor. economice etc. estetice. geografie.

vieţuitoarele. a bogăţiilor solului si subsolului. ci în concordanţă cu aceasta. Noile tendinţe şi strategii de dezvoltare durabilă au la bază o morală a mediului înconjurător. Cei mici trebuie sa înteleaga ca pe Terra exista interdependenţa între populatia umana si nenumaratele specii de plante si animale. a aerului. animalelor şi implicit omului. Dragostea pentru viu. cu pasiune. pentru naturǎ este o componentǎ educaţională care are consecinţe asupra întregului comportament uman. dimpotrivă. Educatia de mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi post industriale la scară socială. ci. . este nevoie de o motivaţie profundă. exploatarea judicioasă a pădurilor. În acest context. nu trebuie să fim parasiti de optimism. precum şi al multora dintre activităţile extracurriculare. omul aparţine Pământului” – acesta este un vechi adevăr care stă la baza multora dintre programele de dezvoltare durabilă ale statelor lumii. „Pământul nu aparţine omului. Natura. Pentru a crea o atitudine ecologică. Apoi săi facem să conştientizeze necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii. de grijă pentru pământul care ne hrăneşte. societăţi tehnologizate. educatia ecologică are sanse mari. pentru apa şi aerul atât de necesar vieţii. Ea studiază influenţa activităţilor umane asupra mediului înconjurător. pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor. Armonia. între societate si ciclurile biologice din natura.Dacă ne întrebam ce sansa are educatia pentru mediu intr-o lume manata de interese materiale si ce efecte ar avea. curăţenia apelor. sa fim convinsi că. dat fiind faptul că fenomenele de poluare nu cunosc distanţe şi nu ţin seama de nicio frontierǎ. social-ecologică este garanţia progresului umanitǎţii şi a prosperitǎţii naturii. pentru a păstra resursele Terrei. inclusiv omul şi contribuie la înţelegerea circuitului energiei şi materiei. studiată cu dragoste. de interes şi decenţă. care au înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii şi al existenţei umane. care au înţeles că problema mediului înconjurător este o problemă universală. studiază în mediul natural şi cel artificial. poate deveni centrul de interes al tuturor disciplinelor de invǎţǎmânt. Una dintre cele mai mari şanse de a construi o conştiinţă ecologică este implicarea la maximum a învǎtǎmântului în promovarea problemelor de mediu. atât de necesare plantelor. de respectare a naturii care ne-a zămislit. Promovarea educaţiei ecologice a devenit o problemǎ foarte importantǎ pentru societăţile moderne. începuta de la cea mai frageda varsta.

Introucerea unei discipline opţionale . . Iată de ce formarea conştiinţei si conduitei ecologice devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ. a geografiei şi a istoriei. recunoaşterea şi evaluarea ecosistemelor. şi estetice ale locurilor. pe măsura ce cresc . Formarea de criterii de apreciere a valorilor biologice. Prin diferitele discipline de învăţământ incluse în procesul de învăţământ trebuie să convingem pe fiecare elev de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării şi să le formǎm conduita ecologică modernă. ci şi convingeri şi deprinderi de protejare a mediului înconjurător. ocazional. Cunoşterea relaţiilor de cauzalitate între diferite procese din natură şi viaţa pe pamânt. Educaţia ecologică se face începând cu primii ani de viaţă în familie. Şcoala este chemată să determine nu numai sentimente de admiraţie faţă de frumuseţile naturii. Natura. istorie. menite să înlesnească înţelegerea organismelor vegetale şi animale.prietena mea” prilejuieşte pătrunderea în sfera ştiinţelor naturii. o opţiune generoasăcu multiple valenţe instructiv educative. a legăturilor indisolubile dintre plante – animale-mediu. a educaţiei civice. Acest lucru se realizează îndeosebi în cadrul orelor de ştiinte. şcolar şi extraşcolar. este o modalitate deosebit de eficientă în acest scop. prietena mea . sub genericul. după aprecierea mea. al celor de geografie. social şi familial în care trăiesc.Absenţa sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanşa o criză ecologică cu consecinţe catastrofale pentru omenire. educaţia lor ecologică se aprofundează. Dezvoltarea spiritului de investigaţie şi cercetare ştiinţifică al elevilor în reconsiderarea . apoi la şcoală. Formarea deprinderior de protejare. economice. dar şi. . în cadrul unor lecţii de educaţie civică. în grădiniţă şi. educaţie plastică. La intrarea în şcoală copiii au o serie de reprezentări despre mediul natural. Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunoştiinţe şi posibilităţi de înţelegere mai mari. 2. Acest opţional reprezintă. 3. a proceselor esenţiale de intreţinere a vieţii. conservare şi dezvoltare a mediului. L-am aplicat la clasele a III-a şi a IV-a „Natura. şi astfel . 4. limba română educaţie muzicală. cât şi formarea de abilităţi practice Obiectivele-cadru propuse vizează : 1.

basme se poate îmbina cu scurte texte ştiintifice. elevii vor fi şi mai mult implicaţi în propria lor formare. În acea etapă. experimentare şi cercetare vor fi urmate de activităţi practice de relaţionare cu mediul natural. legende. Metodica folosită include observaţia. În acest fel. Valoarea ştiinţifică a cunoştiintelor preia treptat locul prioritar acordat anterior textelor literare. materie primă pentru construcţii de locuinţe. de către toţi locuitorii planetei. cât şi educarea copiilor în spirit ecologic. Relaţiile om-natură s-au intensificat o data cu înmulţirea şi extensiunea teritorială a speciei umane şi cu ridicarea omului pe trepte tot mai înalte de civilizaţie ceea ce a avut drept consecinţă consumuri tot mai mari de hrana şi de materii prime luate din natură. religioase şi folclorice. demonstraţia.numai de ecologi. bilantul energetic şi lanţurile trofice nu ar fi perturbate decât din cauza intervenţiei omului. ea fiind casa noastră şi a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ. se poate porni de la studiul unor texte literare adaptate la nivelul de înţelegre al elevilor de clasa I. Activităţile de observare . studiul de caz . exerciţiul. când omul era un partener supus naturii. îmbinată cu cea de tip creativ şi conversativ – euristic. a legiferat prin convenţii – la sfârşitul mileniului II şi începutul mileniului III -că protecţia naturii şi educaţia ecologică sunt două inseparabile necesităţi pentru o dezvoltare durabilă. Apoi. Începând cu clasa a II-a . Trebuie să apărăm Planeta Albastră leagăn al civilizaţiei şi al vieţii. Natura i-a oferit omului hrană. nu numai prin protejarea plantelor şi animalelor declarate monumente ale naturii. experimentul. abilităţi. biologi.Pentru înlesnirea comunicării mesajului complex al disciplinei opţionale. silvicultori. prin iniţierea de cercetări şi acţiuni practice îndrumate de cadrul didactic. Prima intervenţie hotărâtoare asupra biosferei în trecutul său a avut-o omul în momentul descoperirii şi folosirii focului. Strategia didactică aplicată este de tip algoritmic. totuşi în înţelepciunea sa. tehnici de agronomie şi zootehnie. prin aplicaţii de tipul arte. îmbrăcăminte. asigurarea . Prezentarea de ghicitori. implicarea lor activă în protejarea mediului înconjurător. care. se asigură atât asimilarea de cunoştiinţe şi abilităţi. Acesta era la începuturile existenţei sale. omul începe să supună natura. În întreaga munca de educatie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la concluzia că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi -5 iunie. problematizarea. E de la sine înţeles că natura are propriile-i legi şi că datorită acestora. ci în toate cele 365 de zile ale anului .

in zone întinse ale Americii de Nord care reprezintă astăzi’’arena de lupată’’a omului cu natura. face ca peisajele naturale să schimbe înfăţişarea. . datorită unei densităţi scăzute pe suprafaţa Pământului. precum şi reducerea suprafeţelor ocupate de apele continentale. Extensiunea rapidă a căilor de comunicaţie moderne în ultima sută de ani într-o reţea tot mai densă. Ea a deteriorat pentru prima dată spaţiu întins din biosferă prin consumul intens al resurselor naturale ale atmosferei (oxigen). continuată apoi în Evul mediu cu cele din Europa. transporturilor. apele îşi pierd limpezirea. distrugerile masive ale pădurilor din antichitate. defrişările de păduri şi desţelenirile de pajişti intensificate în aproape toate zonele globului arată cât de complicate şi intense au ajuns raporturile dintre om şi natură. Unul din rezultatele directe ale acţiunii asupra biosferei a fost distrugerea voluntară sau involuntară de către om a unor specii de animale şi de plante pentru profitul său imediat. Etapa următoare. Prima intervenţie gravă a omului a fost defrişarea. Industria consumă cantităţi tot mai mari de conbustibili şi materii prime răspândite în atmosferă şi deversând în ape cantităţi de reziduri care deteriorează local structura troposferei şi a unor ape continentale. unlele plante şi animale devin din ce în ce mai rare până la dispariţie. factorul om devenind astfel un agent modificator al naturii foarte activ. instalarea noului mod de preocupare şi asigurare a mijloacelor de subzistenţă şi anume agricultura. Efecte cu şi mai mare pondere a avut-o’’revoluţia neolitică’’. hidrosferei (apă) şi subsolului cât şi prin crearea unor noi cicluri de substanţe. a speciei umane şi preumane. modificând aspectul floristic al locurilor şi dereglând mecanismele refacerii naturale a solului. a dus la reducerea pădurilor şi la modificări mai ales în compoziţie a florei şi faunei diverselor ecosisteme locuite şi exploatate de om. Etapa industrializării a început în secolul al XVIII-lea. Stăpânirea focului a determinat prima apariţie a unor factori antropici însemnaţi în atmosferă. Dezvoltarea industriei.resurselor de hrană şi îmbrăcăminte ale omului culegător şi vânător nu avea modificări pregnante în competenţa şi structura biosferei. a păstoritului. iar în urma marilor descoperiri geografice. Concomitent cu distrugerea progresivă a învelişului forestier a avut loc şi secarea zonelor mlaştinoase. respectiv modificarea ciclurilor naturale. care s-a extins practic în majoritatea zonelor de câmpie unde cad ploi. denumită datorită folosirii cărbunilor ca materie primă energetică. prima sa fază a fost perioada neagră.

aerul. fum. apa si solul. ceea ce are ca urmare uscarea plantelor. Într-o atmosferă poluată plantele nu mai pot asigura echilibrul gazelor ale oxigenului şi bioxidului de carbon. cât şi în aceea a plantelor se cunosc doar « formele mari » de specii superioare care nu mai există în intervalul naturii. Majoritatea substanţelor toxice din atmosferă ajung pe sol. uzuali nu numai în lumea ecologică. cum ar fi bioxidul de sulf duce la distrugerea grăuncioarelor de clorofilă din frunză şi deci la împiedicarea desfăşurării procesului de fotosinteză. pe bună dreptate. varza să rămână pitică. din marile crescătorii de animale. de la substanţe chimice folosite pentru combaterea dăunătorilor. fumul emanat face ca spaţiile verzi să fie acoperite cu nori care absorb cât mai puţin soare. insecticide) de la detergenţii folosiţi în gospodărie. leziuni pe frunze. ci şi pentru opinia publică mondială. Poluarea poate cuprinde toate mediile de viaţă. În zonele industriale. iar numărul speciilor de animale aflate azi în curs de dispariţie se evaluează la 760. Deosebit de gravă este poluarea aerului cu gaze toxice. praf. iar de ‘’obscurele anonime’’ vertebrate mici. etc. pulberi de ciment. « degradarea biosferei » au devenit astăzi. la astuparea stomatelor. vapori. producîţia plantelor va fi din ce în ce mai scăzută. Ca urmare. Negrul de fum face ca pătlăgelele roşii să devină negre.aerul curat al pădurilor capătă mirosul gazelor de esapament. Unele substanţe toxice duc la apariţia unor pete. –care au existat cu siguranţă în fauna şi flora biosferei înaintea intervenţiilor masive ale omului se ştie prea puţin. în afară de acestea numeroase plante nu mai fac parte din flora spontană. Dintre pomii fructiferi cercetările arată că cel mai sensibil la acest gaz este prunul. în zonele poluate. dar. Termenii ca « poluare ». Poluarea aerului are influenţă nocivă asupra plantelor. echilibru atât de necesar vieţii. spanacul să nu mai crească. De la folosirea unor mari cantităţi de îngrăşăminte chimice. (erbicide. var. ceea ce va determina micşorarea procesului de fotosinteză ce se va resimţi în producţia obişnuită. . atât în lumea animalelor. Prezenţa altor gaze în atmosferă. Se apreciază că până în prezent au dispărut de pe Terra 130 de specii de mamifere şi 160 specii de păsări. astfel creşterea cantităţii de bioxid de carbon duce la intensificarea procesului de fotosinteză până la 2-5% după care acesta scade. « superpoluare ». organisme microscopice etc. poluarea solului se datoreşte resturilor de la prelucrarea produselor agricole. plantelor agricole.

iar pe această cale substanţele toxice ajung în organismele animale şi umane. detergenţi. apă. transporturile petroliere. uzinele sunt aşezate în majoritatea cazurilor de-a lungul apelor. Surplusul de insecticide.Toate aceste substanţe ajung în sol. La elaborarea acestui document au participat peste o mie de oameni de ştiinţă din 100 de ţări ale lumii şi constituie o chemare către toate ţările lumii de a participa la o amplă acţiune de refacere şi de protecţie a naturii. Plantele sunt consumate. ca urmare. odata distrus 3. conservarea diversităţii genetice a plantelor şi animalelor ca un tezaur care nu se mai poate reconstitui. împiedicarea aruncării în aer. păşunile. depunându-se în diferite organe. În 1972 a avut loc la Stocholm prima conferinţă a Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător având ca sarcină primordială protecţia naturii şi a mediului ambiant. iar produşii toxici rezultaţi din activitatea acestora ajung în apă. la care s-au atins proporţii îngrijorătoare. nemaiputând contribui la menţinerea echilibrului gazelor şi la satisfacerea necesarului de substanţe organice pentru vieţuitoarele din apă. Se ştie că aşezările umane. Substanţele toxice pătrunse în apă duc la distrugerea fiinţelor. algele îşi reduc mult procesul de fotosinteză. pătrund în plante o dată cu hrana. contribuie din plin la poluarea apelor. Peliculele fine de petrol rezultate în urma spălării navelor sau naufragiilor împiedică schimbul de gaze dintre apă şi atmosferă. şi sol a resturilor toxice rezultate din procesele industriale. erbicide. Refacerea naturii degradate şi prevenirea deteriorării ei este o necesitate vitală pentru omenire. prin urgentarea regenerării solului. diferite rezerve piscicole. Programul Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător şi Fondul Mondial pentru natură reunite în scopul stabilirii modalităţilor de frânare a actualelor excese distructive şi a instaurării unei strategii de protecţie a naturii au dat publicităţii un important document. menţinerea proceselor ecologice esenţiale-prin crearea condiţiilor unei epurări naturale a apelor. prin reciclarea materiei organice 2. fabricile. stoparea exploatării ‘’resurselor vii’’ ameninţate cum sunt:pădurile. . Respectivul document propune trei obiective principale : 1. Apele de a căror calitate şi cantitate depinde însăşi dezvoltarea omenirii trebuie apărate cu orice mijloace si redată naturii aşa cum au fost preluate. Protecţia contra poluării chimice.

6. turism. cât şi condiţii de agrement. 5. fâneţelor care produc substanţă organică necesară hranei animalelor. 3. dealurilor. recreaţie. 1. acţiunea reciprocă a naturii asupra omului şi a omului asupra naturii. care reprezintă şi un filtru deosebit de important. protecţia contra zgomotului. biocenozele. Legea acordă o atenţie specială protecţiei pădurilor. ecosisteme. cu consecinţe grave asupra viitorului omenirii. Cunoaşterea de către elevi a modificărilor permanente suferite de planeta noastră. Cunoaşterea cauzelor care contribuie la modificarea naturii. 2. ca rezultat al salturilor realizate pe scara vieţii . Schimbări în structura ecosistemelor prin modificarea permanentă a relaţiei om-natură. dar şi o materie primă.Solul reprezintă mijlocul cel mai important de producţie şi hrană şi folosirea pesticidelor sau a altor substanţe nocive trebuie să se facă cu grijă. legi fundamentale care guvernează echilibrul spaţial. DIRECŢIILE ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN DEZVOLTAREA INTERESULUI PENTRU OCROTIREA NATURII Este necesar să se cunoască câteva dintre preocupările fundamentale care figurează şi se desprind din conţinutul programelor şi manualelor şcolare în ce priveşte direcţiile activităţilor instructiv-educative în educarea interesului pentru ocrotirea naturii. apelor şi a vegetaţiei acestora o atentie deosebită va trebui acordată conservării păşunilor. Alături de conservarea câmpurilor. 3. Apariţia vieţii pe pământ şi evoluţia acesteia ca salturilor calitative determinate de acumulări cantitative. a factorilor care generează echilibrul natural. să nu se depăşească limitele care ar putea influenţa negativ însuşirile solului sau ale celorlalţi factori de mediu. îmbunătăţirea calităţii aerulu. . înfrumuseţare a peisajului. echilibrul ecologic sau sănătatea oamenilor. Apariţia omului. 4. parte integrantă a universului. munţilor. oamenii trebuie să accepte adevărul de necontestat că resursele şi capacităţile ecosistemelor sunt limitate şi în pericol de a fi distruse. În procesul dezvoltării economice şi exploatării bogăţiilor naturale.2.omul ca parte integrantă a naturii. Cunoaşterea legilor naturale.

ape. dintre hidrosferă şi relief. 4.7. Studiul relaţiilor dintre natură şi societate în caracterul lor global 2. Preocupările din acest domeniu se oglindesc în acţiunile şi activităţile desfăşurate până acum. mişcări. compoziţie. climă. Interrelaţiile existente între factorii ecologici şi cei economico-sociali. Studiul echilibrului natural . 11. Exemple de astfel de teme : 1. resurse naturale .relaţiile ce există între factorii meteorologici şi relief. 10. Intenţia specialiştilor este de a moderniza învăţământul şi prin tratarea interdisciplinară a problemelor de maximă importanţă privind mediul ambiant şi societate. ci intră în sfera acelora de perspectivă. Problema mediului înconjurător ca problemă vitală a populaţiei întregului glob. Măsuri care se impun a fi luate pentru înlăturarea cauzelor care pericliteaza viaţa. alimentaţia populaţiei. dezechilibrele şi cauzele lor 6. etc. locuinţele. Problema mediului în stricta dependenţă de alte probleme majore ale lumii :sănătate. vegetaţie. Studiul echilibrelor naturale specifice geosferelor 3. Peisajul geografic:tipuri de peisaje. de a îmbogăţi în viitor tematica referitoare la protecţia mediului înconjurător. Oceanul şi resursele sale :geneza oceanelor. în ansamblu. scop comun întregii lumi. cooperare internaţională. 12. necesitatea cooperări pe plan mondial în vederea asigurării unui plan de activitate comun de acţiuni concrete care. Studiul circuitelor materiei la nivelul fiecărei geosfere 5. 13. Utilizarea raţională a resurselor naturale în scopul asigurării economicităţii şi a micşorării cantităţii de substante poluante în mediul înconjurător. să concure la ocrotirea naturii. aceste preocupări nu se încheie aici. Importanţa mediului înconjurător pentru viaţă şi necesitatea luptei pentru ocrotirea acesteia. evoluţia oceanelor. 9. 8. apa oceanelor. se dezvoltă mereu. Civilizaţia şi repercursiunile acesteia asupra naturii.

3. apa în industrie. noţiuni care sunt completate. restructurate în continuare în clasele mai mari (gimnaziu şi liceu) Unul dintre obiectivele principale ale predării Ştiinţelor în şcoala generală este apropierea elevilor de natură. abordarea acestor probleme este rezultatul participării interdisciplinare a diferitelor obiecte de învăţământ. apei şi eroziunea terenurilor. îmbinând noţiunile teoretice şi practice dobândite în cadrul disciplinelor de învăţământ enumerate mai sus. Foarte multe din temele enumerate mai sus. Problemele sunt tratate în mod distinct ţinând seamă de specificul ramurii ştiinţifice care este reprezentată de obiectul de învăţământ. desalinizarea şi proiecte 8. . teme care se tratează în gimnaziu. Geografia. Problema apei în lume :resurse. În învăţământul primar. Istoaria. FAŢĂ DE REALITATEA ŞI DE PROTECŢIE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Educaţia privind ocrotirea naturii nu se face în cadrul unui singur obiect de învăţământ destinat anume. Resursele naturale şi utilizarea lor optimă :balanţa energetică. de logică internă a acestuia şi de rolul lui în contextul actual al noţiunii de cultură generală. se pot trata şi în clasele mici I-IV ţinând cont însă de particularităţile specifice acestei vârste. de la simplu la complex. prin studierea tuturor disciplinelor şcolare elevii dobândesc cunoştinţe noi. mondială 9. perspective. Printre disciplinele de bază în acest domeniu sunt Ştiinţele. pentru a le crea conduite legate de necesitatea conservării naturii şi a mediului ambiant. Formarea unei viziuni de ansamblu asupra acestei probleme se realizează în mod treptat. CĂI DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A ATITUDINII ACTIVE A ELEVILOR. 3. poluarea apei. apa subterană.7. adâncite. liceu şi la nivel universitar. apa în deşert. consum. irigaţii. dar la un nivel elementar. Poluarea aerului.

cunoaşterea Ştiinţei (o oră săptămânal) se pot oraganiza încă foarte multe activităţi care să contribuie la dezvoltarea atitudini active. faţă de natură şi de protecţia mediului. În cele ce urmează voi enumera câteva din activităţile practice ce se pot organiza. împrejurimile imediate. Asemenea drumeţii. Se pot organiza plimbări în jurul şcolii. pozitive sau negative. Organizarea unei drumeţii într-o zonă de agrement a localităţii va fi urmată de discuţii referitoare la ceea ce au văzut aici. Convingeri trainice cu privire la necesitatea protejării şi al mediului ambiant se formează numai atunci când se porneşte de la exemple concrete. resturile menajere aruncate. ajută la dezvoltarea sentimentului estetic. În clasele mici (III-IV) pe lângă lecţiile înscrise în programă desfăşurate în orele prevăzute pentru acest obiect. prin care elevii sunt formalizaţi şi care contribuie la dezvoltarea atitudinii active faţă de natură : • • cunoaşterea de către elevi a diferitelor plante şi animale ce cresc în zona unde se cunoaşterea de către elevii a plantelor şi animalelor rare şi a celor ocrotite pe plan afla şcoala şi în alte zone . Alte activităţi se pot organiza: plimbări. iarba călcată. excursii mai scurte pentru cercetarea unei zone verzi. se vor organiza discuţii referitoare la aspectele pozitive şi negative din zona respectivă. local şi naţional . oferă posibilităţi multiple de realizarea unor activităţi care să aibă ca scop final formarea de atitudini corecte faţă de natură. Pe baza celor observate se vor purta discuţii cu elevii cerându-li-se să-şi spună părerea. la îndatoririle fiecărei persoane pentru îngrijirea zonei de agrement. cum s-ar purta ei în aceste ocazii. plantele din parcul alăturat sau rondurile de flori din faţa şcolii. clasa. activitate care are ca scop observarea terenului din jurul şcolii. în parc sau unei păduri din apropierea localităţii. plimbării urmate de discutii contribuie mult la dezvoltarea atitudinii active faţă de tot ce ne înconjoară. în funcţie de localitatea în care se află şcoala. grădina şcolii. în grădină.Fiecare ieşire. . La aplicaţiile practice cu această temă este nevoie să se lucreze diferenţiat. fiecare lecţie efectuată în clasă sau pe teren. luate din orizontul local al elevilor. la sesizarea factorilor perturbători ai armoniilor din natură. Încă din primele zile ale anului şcolar elevii clasei I sunt familiarizaţi cu şcoala. aspecte legate de îngrijirea avutului obştesc.

agricultură ». fabrică . colecţionarea de fructe de pădure(castane. dispariţia urmărirea rândunelelor şi a berzelor din localitate sau pe anumite străzi. excursie la o apă. dacă o pereche de rândunele aduce la cuib în timp de o ora 350 de insecte. Căror specii de animale li se acordă ajutor şi protecţie de către organele silvice şi vânătoreşti ? 3. răpitoarele de zi şi de noapte. • localităţi .• • cunoaşterea situaţiei diferitelor animale sălbatice în zona în care trăiesc. de cele existente anii trecuţi prin chestionarea părinţilor sau a cetăţenilor în vârstă . ce putem face noi pentru a le înfrumuseţa ? foloasele apei pentru industrie. • executarea unor calcule asupra foloaselor pe care le aduce aceste păsări care se hrănesc cu insecte. organizarea unei discuţii cu un vânător care să răspundă copiilor la unele întrebări ghindă) confecţionarea de cuiburi şi hrănitori pentru păsărele etc efectuarea unor observaţii şi asupra altor populaţii de păsări care pot fi urmărite în localităţii noastre sunt atragătoare sau nu. Ce animale sunt periclitate sau chiar distruse de circulaţia autovehiculelor ? • • • • • • • cunoaşterea de către elevi a principalelor rezervaţii naturale din ţara noastră . Când necesită ajutor aceste animale şi sub ce formă ? 4. . Există în zonă animale rare sau în curs de dispariţie ? 6. organizarea unor discuţii în cadrul orelor de Ştiinţe pe tema : peisajele din jurul ce factori contribuie la poluarea aerului ? vizită la o intreprindere. aprovizionarea localităţii cu apă. Investigaţii cu privire la numărul cuiburilor de berze şi rândunele locuite în prezent. ocrotirea vânatului în timpul iernii. numărul mamiferelor sălbatice rare . discuţii pe această temă « Apa. păsărilor. Cum pot fi ajutate de către elevi ? 5. cât vor consuma pe timp de vară? • • cum ar fi : 1. unde aruncăm gunoaiele ? rolul omului în degradarea naturii . Ce înseamnă îngrijirea vânatului ? 2.

• naturii ? » întocmirea unor compuneri. dorinţa de a ocroti. ierbare. de aceea trebuie să se pună accent tot mai mare pe studiul ocrotirii naturii în şcoală. a legilor ei de dezvoltare. prin radio. Însă aceste metode de popularizare sunt insuficiente. etc. Toate aceste activităţi şi multe altele care se mai pot organiza cu elevii contribuie la ridicarea nivelului de pregătire a elevilor.• cu acest scop. vizite la muzee. organizarea de excursii în mijlocul naturii. Un loc important îl ocupă activităţile practice ca de exemplu : efectuarea de observaţii independente asupra plantelor şi animalelor îngrijite de elevi. diferite publicaţii de specialitate. de a transforma în folosul său. la staţiuni experimentale şi unităţi agricole. a naturii. schimburi de experienţă etc. În fiecare şcoală se poate amenaja colţul ‘’Ocrotirea naturii’’ unde să fie expuse harta judeţului sau rezervaţiile naturale existente. insectare. a atitudinii active faţă de natură. CAPITOLUL 4 . o vitrină în care să fie expuse plante ocrotite şi fotografii cu animale pe cale de dispariţie. televiziune. zonele de agrement? ». desene în urma celor văzute în drumeţiile şi excursiile discuţii pe tema : « Avem dreptul de a murdării parcurile. îmbogăţirea cunoştinţelor. locurile publice. « Ce s-ar întâmpla dacă nimeni nu ar respecta normele de igienă şi de protecţie a Problema ocrotirii naturii pe plan mondial a devenit tot mai strigentă. de aceea pe langă măsuri de ordin practic se aplică popularizarea problemelor legate de poluarea naturii şi a celor legate de protecţia naturii în presă. la trezirea interesului pentru cunoaşterea lumii vii.

în perspectiva. contribuie la dezvoltarea curiozităţii şi creativităţii copiilor. hărti. etc.2. simţurile. 4. astfel elevii să fie iniţiaţi în specificul cunoaşterii de tip ştiinţific şi să le fie cultivată curiozitatea ştiinţifică. prin natura sa. În ciclul curricular de dezvoltare. integrată în mediu (corpul uman. reprezentarea spaţială prin machete.1. în pregătirea pentru viaţă. linia orizontului. CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂRII În clasa a III-a programa prevede studierea următoarelor probleme : I. CONŢINUT ŞI ASPECTE METODICE ALE DESFĂŞURĂRII LECŢIILOR DE ŞTIINŢĂ LA CLASELE III-IV Obiectul « Ştiinţe ».) III. punctele cardinale. pe baza unei programe care reuneşte elementele de ştiinţe pentru copii. în raport cu mediul înconjurător la un nivel de accesibilitate şi de atractivitate (adecvate) adaptate vârstei.UNELE ASPECTE METODICE ALE DESFĂŞURĂRII LECŢIILOR DE ŞTIINŢE LA CLASELE III-IV 4. În planul cadru pentru învăţământul obligatoriu obiectul ‘’Ştiinţe’’ este prevăzut cu câte o oră minim pe săptămână şi cu două ore maxim pe săptămână la clasele III-IV. mijloace de orientare. mişcarea corpului. pentru aria acestuia-lucru ce se regăseşte atât în obiectivele generale ale programei analitice cât şi în manualul de Ştiinţe al Editurii Aramis. funcţiile vitale) II. Noţiuni de orientare (orizontul. planuri. predarea Ştiinţelor se va face integrat. Una dintre principalele finalitaţi ale învăţământului primar este ‘’cunoaşterea şi stimularea interesului pentru mediul înconjurător. Noţiuni de meteorologie . urmărind formarea la elevi a unui stil de muncă şi de învăţare care sa-l pregătească şi să-l ajute în integrarea socială. Omul-fiinţă superioară.

Minereurile 17. Forme diferite ale apei în natură 5. proprietăţi. animale. Plante. apele curgătoare şi stătătoare. Gazele naturale 16. măsurarea temperaturii. Înfăţişarea suprafeţei pământului (câmpia. aerul şi viaţa 1. utilizarea apei) V. mediu 9. Solul 2. Materiale prelucrate . Recapitulare Capitolul al II-lea Materiale.(temperatura aerului. Schimbarea stării apei 4. Petrolul 15. Materiale naturale şi prelucrate 13. Aerul. Însuşiri. vântul) IV. Circuitul apei în natură 6. Cărbunii de pământ 14. Poluarea solului. Fenomene la care sunt supuse materialele 12. Substanţe. Locul natal (cadrul fizico-geografic. locuitorii şi ocupaţiile lor) În clasa a IV-a programa prevede studierea: Capitolul I Solul. apa. muntele. a apei şi a aerului 8. vegetaţia naturală şi animalele sălbatice. plante şi animale. amestecuri 11. precipitaţiile. plante de cultură. Alcătuirea 7. dealul. utilizări 10. plane şi animale specifice. Apa 3.

prin lucrările practice prezentate. prin întrebările şi temele formulate. Recapitulare In clasa a III-a si a IV-a.18. în vederea comparării . Recapitulare Capitolul al IV-lea Omul cunoaşte şi preţuieşte natura 26. echilibru 20. Interacţiunea între corpuri 23. Echilibrul corpurilor 25. analiza ilustraţiilor existente. Omul-parte integrantă a mediului 27. clasificării. Recapitulare Capitolul al III-lea Mişcare. . Materiale de constructii 19. Aceste manuale dezvoltă în cadrul lecţiilor în succesiunea corespunzătoare. aceste manuale constituie instrumente preţioase pentru elevi în învăţarea cunoştinţelor. Având în vedere necesitatea activităţii de învăţare pe baza observaţiilor de către elevi a obiectivelor şi fenomenelor din natură. prin contactul direct cu aceasta. Acţiunile omului în mediul sau de viaţă 28. interacţiune. problematica prevăzută de programa şcolară. Viteza de mişcare 22. Forţa 24. aprofundării unor idei. Se poate recurge la manuale după necesităţi pentru instruirea. precum şi prin ilustraţie. învăţătorul nu trebuie să recurgă la manual în timpul orelor pentru citirea lecţiilor. Mişcarea corpurilor 21. există manuale distincte pentru obiectul cunoaşterea mediului înconjurător. Lectura 29. Prin conţinutul lecţiilor. cunoştinţe.

mai accesibile şcolarului mic. înfloresc. apropiat şi prezentate în toate zonele geografice ale ţării noastre. schimbări determinate de anotimpuri în flora şi fauna locală. în structura cunoştinţelor s-a pornit de la cea ce este apropiat elevului. frumuseţi şi bogăţii naturale caracteristice zonei în care locuiesc. folositoare sau dăunătoare. Dat fiind caracterul concret al gândirii la această vârstă. În acelaşi timp elevii observă că fenomenele respective sunt condiţionate de anumiţi factori de mediu. Cunoştinţele dobâdite pe această bază dau ulterior posibilitatea de a observa anumite trăsături ale animalelor prin care se aseamănă cu plantele. se usucă şi mor. păsări.elevii pot observa ca aceste plante cresc. întrebări sau lucrări practice cuprinse în manual. ceea ce le permite să înteleagă că plantele sunt vieţuitoare. De aceea procesul formarii acestei noţiuni se desfăşoară pe parcursul întregului ciclu primar şi continuă în clasele următoare (gimnaziu). Studierea lor începe cu plante des întâlnite în zona în care este situată şcoala şi care sunt accesibile cunoaşterii şcolarului mic . relaţii simple care se stabilesc între vieţuitoare. întrucat animalele sunt acelea care permit punerea în evidenţă a unor caracteristici ale lumii vii mai uşor de observat. mamifere. sălbatice. Din această cauză este necesar să se înceapă cu studierea animalelor domestice frecvent întalnite de şcolari în mediul înconjurător. etc. hrană şi lumină care variază în raport cu fiecare anotimp. produc fructe şi seminţe. de la obiectele care îl înconjoară şi care-i sunt accesibile.Se mai poate recurge la manual în cadrul unor lecţii când învăţătorul poate da ca sarcini de lucru elevilor unele teme. întrucât ea înglobează ceea ce este comun şi general tuturor animalelor indiferent că ele sunt domestice. pe care să le rezolve individual sau în grup în scopul învăţării conţinutului lor. peşti. plante şi animale. . transformarea plantelor şi animalelor în raport cu acestea. În acest sens cunoaşterea lumii vii începe cu studierea unor animale şi a unor plante. insecte. Noţiunea de animal are un grad mai mare de generalizare. După aceleşi criterii au fost structurate şi cunoştinţele despre plante. Etapele pe care le parcurse procesul de formare a reprerzentărilor despre animale şi a noţiunilor de animal vor fi prezentate în rândurile ce urmează.

sunt hrănite de acesta şi aduc anumite foloase. Cu această ocazie cunoştinţele elevilor despre animalele domestice se îmbogăţeşte prin faptul că pe lângă mamifere şi câteva păsări domestice. elevii vor întelege că ceea ce este general şi comun animalelor domestice este faptul că ele sunt crescute de om.Date fiind particularităţile de vârstă ale şcolarului mic. completându-se astfel noţiunea de animal cu trăsăturile caracteristice ale acestor tipuri de animale. Cunoştinţele elevilor se îmbogăţesc treptat prin studierea şi altor animale folositoare şi dăunătoare. lup. vulpe. găina. Noţiunea de animal domestic se completează prin analiza caracteristicilor următoarelor animale domestice: porcul. pe baza analizei şi comparaţiei caracterelor animalelor studiate. oaia. Forma de bază în organizarea procesului de învăţare la cunoaşterea mediului înconjurător este lecţia. completându-se noţiunea de animal prin cunoaşterea de către elevi a posibilităţilor de transformare a animalelor de către om în folosul său. Pentru aceasta se porneşte de la analiza caracterelor unor animale domestice din mediul apropiat elevilor şi deci cunoscut de ei. Totodată se îmbogăţesc cunoştinţele elevilor despre mediul de viaţă şi importanţa lui pentru viaţa animalelor. raţa. gâsca. Tot în această etapa noţiunea de animal se îmbogăţeşte prin analiza caracterelor unor animale sălbatice (mamifere-iepure. Analiza caracterelor acestora se face în acelaşi mod. etapa de elaborare a noţiunii de animal începe prin formarea noţiunii de animal domestic. urs şi păsări-barza). În acest mod. cel al observării folosit în studierea celorlalte animale scoţându-se în evidenţă ce au comun animalele sălbatice-nu sunt îngrijite de om. . află de existenţa altora.

în cadrul unor discipline de învăţământ de sine stătătoare. productivitate). Se va conştientiza faptul că în funcţie de obiectul sau fenomenul observat se schimbă şi reperele. pentru formarea elevilor în vederea ocrotirii mediului înconjurător. Aceste activităţi constituie cadrul optim penrtu formarea unor deprinderi practice. Astfel cunoaşterea plantelor şi animalelor în mediul lor de viaţă necesită pe lângă cunoştinţe de biologie şi unele de geografie în legătură cu formele de relief. întreţinerea unor spaţii verzi. În cadrul obiectului « Ştiinţe » o ponderea mare trebuie acordată activităţii practice a elevilor. precum şi de geografie şi chimie. pentru dezvoltarea respectului faţă de muncă. fizică. Caracteristicile dezvoltării psihice a şcolarului mic. să evidenţieze trăsăturile caracteristicile pe baza cărora pot fi recunoscute imediat anumite plante sau animale. Elevii trebuie învăţaţi să observe sistematic într-o anumită succesiune caracterele unei plante. . cultivarea unor legume în grădină. Este de asemenea important ca elevii să înveţe. urmările. are o importanţă instructiv-educativă. Este foarte imporatant ca obiectele studiate să nu fie observate izolat. igienă. plante sau animale deja cunoscute pentru a stabilii deosebirile dar şi asemănările dintre ele. geografie. culoare. impun ca în conţinutul obiectului « Ştiinţe » să fie integrate cunoştinte din domenii variate: biologie. chimie. ci în comparaţie cu altele. ceea ce pregăteşte studierea sistematică a acestor cunoştinţe în clasele următoare. Această activitate constă în principal în observarea plantelor. îngrijirea plantelor din şcoală. în activiăţile cu caracter agricol (creşterea unor animale mici. În acelaşi timp elevii trebuie să vadă şi varietatea caracterelor individuale (mărime. precum şi noţiuni ce vizează protecţia mediului înconjurător.Eficienţa acesteia va fi cu atât mai sporită cu cât învăţământul va folosi metode mai variate şi va stimula activitatea proprie independentă a elevilor. animalelor şi a rocilor studiate. necesară cunoaşterii substratului de material al vieţii. precum şi specificul obiectului. alături de colegii lor mai mari. Implicarea elevilor din ciclul primar. ale unui animal sau unei roci.

Observaţia de lungă durată : are ca scop observarea transformărilor mai importante care au loc în înfăţişarea şi modul de viaţă al vieţuitoarelor (plante sau animale) în raport cu anumiţi factori ai mediului înconjurător. imediată pe materialul bilogic (viu sau conservat). a caracteristicilor unor vieţuitoare într-o anumită etapa a dezvoltării lor. precum şi particularităţile psihice ale elevilor din învăţământul primar. . organizate. În predarea obiectului « Ştiinţe » observaţia dirijatţ este cea mai importantă pentru ca prin observaţie elevii pricep direct. -observaţia de lungă durată. descoperirea. dacă avem posibilitatea. activ şi sistematic obiectele şi fenomenele lumii din realitatea înconjurătoare în scopul cunoaşterii unor trăsături esenţiale ale acestora. de specificul conţinutului temei. Ea se poate realiza în mod corespunzător în laboratorul de biologie. impun utilizarea pe scară largă a unor metode de observaţia. modelarea. problematizarea. Observaţia de scurtă durată: are ca scop observarea directă. Specificul conţinutului acestui obiect. de obiectivele urmărite. jocul didactic. Această metodă se foloseşte în special în 2 variante : -observaţia de scurtă durată . De aceea în predarea-învăţarea obiectului ‘’Ştiinţe’’ se folosesc toate metodele didactice.În predarea-învăţarea obiectului « Ştiinţe » metodele şi procedeele didactice nu se folosesc izolat ci întotdeauna integral într-un sistem metodic. conversaţia. În funcţie de acestea ea se efectuează cu ochiul liber sau cu ajutorul unor instrumente optice (lupă). O lecţie devine preponderentă ca metodă didactică sau alta în funcţie de clasa la care se desfăşoară. demonstraţia. Ea se poate efectua la colţul biologic vegetal sau animal pe terenul experimental al şcolii. cu ocazia unor ieşiri în câmp. exerciţiul.

comparaţia. analogia. grup sau individuală). Va stabili şi comunica de asemenea succesiunea în care trebuie să fie observate aceste părti: rădăcina. dimensiunile. -caracteristicile fiecăruia. fructul. alcătuirii ei generale. culoarea părţilor componente ale plantelor.Pentru a se obţine rezultate bune trebuie respectate anumite condiţii : -se va preciza cu claritate scopul urmărit . în vederea cunoaşterii. tulpina. pe baza unui plan de acţiune . fişa care să cuprindă următoarele rubrici : -denumirea plantei observate . la colţul viu. Se va elabora o fişă de lucru în care elevii să consemneze rezultatele. floarea. -stabilirea materialelor care se vor folosi pentru efectuara observaţiei . Asemenea activitate se poate organiza în grădina scolii. Învăţătorul va stabili din timp şi va comunica elevilor criteriile pe baza cărora să facă observaţie : forma. precum şi a locului unde trăieşte şi a lucrarilor de îngrijire. vreun parc din apropiere sau în laboratorul de biologie.-folosirea unor procedee didactice care mobilizează gândirea (analiza. La fel va stabili din timp specii de plante care vor fi observate (speciile care se găsesc în mod frecvent în zona respectivă). sămânţa. sinteză). -se va stabili criteriile de observaţie . Învăţătorul stabileşte scopul acestei activităţi care constă în acest caz în observarea de către elevi a părţilor componente ale unor plante din grădină. -se vor stabili formele de activitate a elevilor(frontală. -părţile ei componente . -se va stabili o succesiune logică a etapelor observaţiei. -elaborarea unor fişe pe care să fie înscrise sarcinile de lucru şi pe care se vor consemna rezultatele obţinute . . frunza.

rezultatele se vor discuta cu întreg colectivul clasei. răsadniţe). gruparea) Formarea noţiunilor este un proces complex şi de lungă durată al cărui început îl constituie perceperea. modele: (mulaje. existent în biobaza şcolii. se vor stabili concluzii şi se vor scrie pe tablă şi în caiete. ilustraţii) mijloace didactice audio-vizuale (diafilme.După încheierea activităţii şi completarea tabelului de către elevi. paralele cu obsevarea vieţuitoarelor se introduc câteva noţiuni din sfera corpurilor fără viaţă. Se vor forma unele deprinderi intelectuale care să realizeze primele stadii ale procesului de abstractizare şi generalizare : (analiza. deal. diferenţierea. munte). despre unele particularităţi determinate de adoptarea organismului la modul de viaţă (elemente de adaptare la viaţă a păsărilor înotătoare şi a migratoarelor. diapozitive) aparate şi instrumente de laborator pentru efectuarea experimentelor. observarea directa a obiectelor şi fenomenelor studiate. problematizarea. comparaţia. Se va scoate în evidenţă legătura strânsă ce există între plante. animale şi schimbările ce au loc în natură precum şi rolul pe care-l are omul în viaţa plantelor şi animalelor. Pentru întelegerea particularităţilor esenţiale ale corpurilor din natură. planşe. modelarea. grădina şcolii. La aceste cunostinţe se adaugă noţiuni şi cunoştinţe elementare de orientare în spaţiul geografic. În predarea-învăţarea obiectului ‘’Ştiinţe’’ nivelul dezvoltării intelectuale ale elevilor şi specificul conţinutului acestui obiect impun folosirea în cadrul lecţiilor şi a altor metode şi procedee cum sunt: învăţarea prin descoperire. Aceste concluzii cu privire la parţile plantei şi caracteristicile ei le vor folosi în lecţiile următoare cu ocazia studierii altor plante. exercitiul. precum şi mijloace didactice : • • • • material biologic (viu. . Cunoştinţele despre animal se îmbogăţesc pe baza câtorva reprezentări despre felul de înmulţire a mamiferelor şi păsărilor. la zborurilor lungi). colţul viu. prin observarea unor roci pe care copii le întâlnesc frecvent şi a căror utilitate practică o cunosc empiric. conservat (existent în laboratorul de biologie) Reprezentările şi cunoştinţele despre plante se vor dezvolta din observarea părţilor principale ale unor plante din medii diferite de viaţă (câmpie.

vizite. îndeosebi a elevilor faţă de problemele cu care se confruntă omenirea. ori al unor activităţi organizate de şcoală(excursii. Prin efortul unit al factorilor educativi. N. Orice deteriorare a naturii pune în pericol echilibrul biologic şi implicit viitorul omului. geografia. natura în totalitatea ei este o avuţie socială. realizând într-o concepţie unitară şi de largă perspectivă. îndeamnă la reflecţie şi la măsuri energice pe multiple planuri-politic. constituind obiectul unor discipline de sine stătătoare cum sunt:ecologia. o educaţie ecologică pertinentă şi eficace care să determine la toţi o atitudine responsabilă faţă de viitorul omului şi al mediului înconjurător. elevii trebuie ajutaţi să înţeleagă că între dezvoltarea economică şi civilizaţia tehnologică şi mediul înconjurător trebuie să existe o corelaţie armonioasă. În ultima vreme sub egida O. Fiecare generaţie are datoria morală să lase generaţiile ce vor veni bogăţiile şi frumuseţile naturii în stare mai bună şi în cantităţi sporite decât le-a primit de la generaţia precedentă. ale cărui consecinţe-unele cu bătaie lungă-sunt imprevizibile. ştiinţele naturii. Sunt cunoscute şi apreciate iniţiativele României în această privinţă. instaurarea unei ordini ecologice şi politice internaţionale. ca şi la determinarea unei atitudini constructive a tuturor locuitorilor Terrei. intitulat deosebit de sugestiv „UN SINGUR PĂMÂNT”. U.Prin întregul sistem al educaţiei permanente avem datoria să atragem atenţia copiilor asupra cauzelor poluării. ţara noastră fiind gazda unor reuniuni internaţionale şi iniţiatoare a unor acţiuni consecvente menite să asigure o repartizare şi o utilizare echilibrată ale resurselor planetei de către toate naţiunile lumii. plimbări în natură etc. Omul de azi trebuie să fie înţelept. şi a organismelor sale specializate se întreprind o seamă de acţiuni destinate ocrotirii naturii şi protecţiei mediului înconjurător. Se ştie că în ţara noastră educaţia ecologică face parte integrantă din educaţia şcolarilor. Tocmai de aceea ocrotirea mediului înconjurător va trebui să fie una dintre preocupările de bază ale omului şi în deceniile următoare. Accentuarea procesului de degradare a relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. . ca şi asupra soluţiilor realiste preconizate de statul nostru. ştiinţific şi cultural. ).CAPITOLUL 5 CONCLUZII Şcoala şi activitatea de educaţie a maselor în general pot aduce o contribuţie remarcabilă la conştientizarea pericolului pe care-l reprezintă stricarea echilibrului ecologic. dezarmarea generală şi totală. este izvorul bogăţiilor de care dispune umanitatea. economic.

indicator.  o o o o o A. stimulente Resurse: o o Umane: copii cu dezvoltare intelectuală omogenă ( 5-6 ani ) Temporale: 35 minute Obiective operaţionale: Strategii didactice: . Mijloace de învăţământ: trei imagini. explicaţia. problematizarea. Dezvoltarea spiritului de observaţie şi al gândirii logice prin interpretarea cauzală Îmbogăţirea vocabularului activ al copiilor şi activizarea termenilor cunoscuţi. siluete. să exprime verbal în propoziţii cele observate să sintetizeze cele observate şi să le facă generalizări să participe ca vorbitor şi ascultător într-o sarcină dată să lucreze individual pe fişe să discearnă binele de rău Metode şi procedee: observarea. panou pentru afişaj.Proiect de activitate Unitatea de învăţământ: Grădinita Educatoare: Categoria de activitate: Cunoaşterea mediului Mijloc de realizare: Lectură după imagini Tema: „Să ocrotim natura” Tipul de activitate: Evaluare Obiectiv fundamental:  mediului.   Formarea unor premise ale concepţiei ştiinţifice despre lume şi viaţă. generalizarea B. tabla Consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor cu privire la normele de protecţie a a unor acţiuni şi fenomene. fişe individuale. creioane. magnetică. conversaţia.

. individual. Activitatea copiilor 3 Copiii de serviciu ajută Strategii 4 .Forme de organizare: frontal.Zâna bună sunt copii Şi-astăzi am venit la voi Cu o baghetă fermecată Ce v-arată lucruri noi. ANEXA1 Desfasurarea lectiei Momentele activităţii 1 Organizarea activităţii Activitatea educatoarei 2 Aerisirea sălii de grupă Aranjarea scăunelelor în semicerc şi a meselor în careu deschis Pregătirea imaginilor (acoperite/ pe suport) Captarea atenţiei Distribuirea pe mese a fişelor cu faţa în jos şi a creioanelor Intrarea copiilor pe o melodie cunoscută şi ocuparea locurilor Intră două fetiţe cu rol de Primăvară respectiv Zâna bună. Astăzi v-am adus în dar Poze din abecedar Eu vă rog să le priviţi Şi atenţi să le citiţi Ca să-mi spuneţi la sfârşit Care poză v-a plăcut Şi cu cine vreţi să semănaţi Când natura apăraţi . Eu voi sta să vă privesc Şi note să vă dăruiesc.Sunt Primăvara timpurie Cu rochiţa alb-verzuie Aduc zi de mărţişor Şi daruri copiilor. Cu grijă dacă o mânuiţi Ea vă va face fericiţi.

.Ce anotimp urmează după iarnă? Prezint tabloul de primăvară reprezentând copii care plantează pomi.După ce aţi recunoscut că aceşti copii sunt într-o pădure? . Exerciţiul Copiii observă liber apoi răspund la întrebări. care am plantat pomi în curtea grădiniţei. Se prezintă prima imagine Se trece la „citirea” organizată a tabloului de iarnă în care copiii şi pădurarul duc mâncare animalelor din pădure.Astăzi vom observa. Ca stimulent pentru că au răspuns bine solicit câţiva copii să aşeze la tabla magnetică câteva siluete pentru realizarea treptată a unui tablou.Să fiţi atenţi să vedeţi ce este în imagine. vom citi imaginile primite în dar.Este bine să plantăm pomi? De ce? Copiii ascultă cu atenţie Explicaţia Enunţarea scopurilor şi obiectivelor Copiii observă liber şi spun ceea ce văd.Sunt mulţi pomi. . Observarea . Sinteza parţială Voi sintetiza cele observate de copii subliniind rolul pe care ei îl pot avea în ocrotirea animalelor.Cu noi. . Observarea Prezentarea conţinutului Dirijarea învăţării . . să răspundeţi în propoziţii clar şi tare pentru ca Zâna să vă dea note bune la sfârşit.Anunţarea temei . Un copil aşază la tabla magnetică siluetele pomilor.

Ce anotimp urmează după primăvară? .Să privim cu atenţie tabloul format pe tabla magnetică. . iar alţii sting focul cu apa din râul apropiat.Cum este totul în jur? .Se prezintă fişele. de mediu? .Se recită ultima strofă din „Gândăcelul” de E.Ecologişti „Copiii harnici” sau „Micii ecologişti” Generalizarea Copiii răspund Conversaţia Evaluarea finală Câţiva copii recită poezia „Hărnicie – vrednicie”. Copiii lucrează individual. Întrega grupă interpretează cântecul „Micii ecologişti”. . . Observarea Un copil fac sinteza celor observate în acest tablou.Cum trebuie să ne purtăm cu insectele.Ce facem noi vara? Se prezintă al treilea tablou în care copiii curăţesc poiana din pădure de gunoaiele aruncate de oamenii neglijenţi. Copiii ies ordonat cântând „Primăvara a sosit”. Sinteza parţială Sinteza finală . Problematizarea Încheierea .V-ar plăcea să mergeţi în vacanţă într-un astfel de loc? De ce? .Ce cântec ştim despre copăcei? .Cum s-au comportat aceşti copii în fiecare anotimp? .Ce titlu putem pune acestor tablouri? Obţinerea performanţei .Suntem în vacanţă Exerciţiul Copiii observă liber tabloul.Unde se află copiii? ..Tăiaţi fapta rea! Cântă „Copăcelul” . Farago Se mai completează tabloul de siluete .Cu cine seamănă aceşti copii? Sinteza parţială .Vara.Cum se numesc cei care au grijă de natură. . cele mai mici vieţuitoare? .

în apele râurilor. lectura explicativă. salcia. -să cunoască ce animale trăiesc în câmpie. plopul) şi pe câmpie (ierburile). răchita.activităţii Se fac aprecieri şi se dau stimulente. în păduri -să-şi însuşească semnele convenţionale pentru păduri şi păşuni. explicaţia. Mijloace de învăţământ: harta fizică a României Scopul lecţiei: însuşirea unor cunoştinţe referitoare la plantele şi animalele specifice diferitelor forme de relief Obiective operaţionale: La sfârşitul orei elevul va fi capabil: -să spună cine formează vegetaţia naturală. papura. -şă-şi reamintească semnele convenţionale învăţate şi să le utilizeze în dictarea geografică administrată . -să enumere plantele care cresc în lunci (trestia. exerciţiul. . PROIECT DIDACTIC Clasa a III-a Obiectul: Ştiinţe Subiectul: ”Vegetaţia naturală şi animalele sălbatice” Tipul lecţiei: mixtă Metode şi procedee didactice: conversaţia.

…starea vremii precipitaţiile şi vântul dintr-o zi. căldura (temperatura). ninsorile(precipitaţiile) şi vântul -Când ştim temperatura. dealuri şi munţi -Dintre formele de relief este vreuna dominantă sau …sunt în egală măsură sunt în egală măsură? -Cine influenţează viaţa omului? …frigul. Voi adresa elevilor următoarele întrebări: -Ce forme de relief cunoaşteţi? -Cu ce culoare sunt reprezentate? -Cum se numesc munţii din ţara noastră? -La noi în judeţ ce munţi întâlnim? -Cu ce culoare sunt reprezentate dealurile? -Puteţi să enumeraţi câteva podişuri? Activitatea elevului 3 Pregătesc cele necesare orei. ce cunoaştem? . podişul Getic. câmpii. ploile. Moment organizatoric II.ANEXA2 Desfăşurarea lecţiei Etapele lecţiei 1 I. Verificarea cunoştinţelor Activitate propunătoarei 2 Se asigură climatul necesar desfăşurării orei. Dobrogei -Cu ce culoare sunt …cu verde (se arată pe reprezentate câmpiile? hartă) -În ce parte a ţării este aşezat judeţul nostru? …în partea de nord-vest -Ce forme de relief are judeţul nostru? …câmpii. dealuri (podişuri) …cu culoarea maro închis (se arată la hartă) …munţii Carpaţi …munţii Oaşului …cu galben-maroniu …podişul Moldovei. …munţi. podişul Transilvaniei.

vântul suflă din când în când. vântul adie uşor. -Prin străvilirea apelor …lacuri de acumulare râurilor ce se formează? -Pentru ce sunt făcute …pentru hidrocentrale. …curgătoare şi stătătoare …pentru că nu curg ci se adună în cantităţi mari în locuri joase. toamna. ce spunem că ştim? -Judeţul nostru ce climă are? -Câte anotimpuri cunoaştem? -Cum este clima primăvara în comparaţie cu iarna? 3 starea …la radio şi la televizor …clima …temperată(potrivită) …4 anotimpuri: primăvara. ploile sunt de scurtă durată. …vara este foarte cald. iarna …este mai cald. pe când toamna timpul se răceşte şi cad ploi mărunte şi dese. pentru alimentarea cu apă a localităţilor -La noi în judeţ se află …lacul de la Călineşti vreun lac de cumulare? -Ce importanţă au atât apele …apa se foloseşte în stătătoare cât şi cele gospodăriile oamenilor.1 2 -Unde se anunţă vremii? -Dacă cunoaştem starea vremii pe un timp mai îndelungat. . cad ploi abundente. vara. lacurile de acumulare? pentru irigaţii. …Crasna şi Someş -Cum este clima vara în comparaţie cu toamna? -Ce fel de ape cunoaşteţi? -De ce le numim ape stătătoare? -Care sunt apele curgătoare de la noi din judeţ?Solicit un copil să arate la hartă.

-Dar în păduri cine trăiesc? …animale sălbatice Azi vom învăţa despre vegetaţia naturală şi animalele sălbatice din ţara noastră. …salcia. ” …ierburi(macul roşu. trestia. plopul. care cresc singure formează vegetaţia naturală. Transmiterea Deschidem caietele şi cunoştinţelor notăm titlul. gaze naturale. muşeţel. care cresc singure. „În lunci cresc:salcia. şoareci. …animale mici:cârtiţa.curgătoare? pentru irigaţii. Cine am spus că formează vegetaţia naturală. albăstrele. trestia. şobolani. răchita. formând vegetaţia naturală. plopul. 1 2 3 -De ce forme de relief este …de câmpie şi de munţi înconjurat lacul de la (munţii Oaşului) Călineşti? -De ce credeţi că sunt …din munţi se extrag importanţi munţii? bogăţii.…Nu a urcat pe vârful muntelui şi a plantat copaci sau alte plante? Acestea au crescur de la sine. prepeliţa.cărbuni. …şes de-a lungul unei ape curgătoare în care se acumulează aluviuni. -Ce este lunca? -Ce crede-ti voi:ce plante cresc în luncă? Se notează la tablă şi în caiete. Vegetaţia naturală şi animalele sălbatice” …plantele necultivate de om. argint) -Cu ce sunt acoperiţi …cu păduri şi păşuni munţii? -Dar ce credeţi voi. în fabrici şi uzine. răchita. papura. papura. cicoare. Se notează la tablă şi în caiete. -Pe câmpie ce plante cresc? . iepuri de câmp. „Plantele necultivate de om. cereale). metale preţioase(aur. minereuri feroase şi neferoase. III. Discuţii pregătitoare IV. Anunţarea subiectului V. pentru producerea curentului electric. omul s.

căprioara. -Ce animale întâlnim la câmpie? 1 2 3 Se notează în caiete şi la „Pe câmpie cresc multe tablă. ursul. „În păduri întâlnim numeroase animale sălbatice: lupul. Şi toate la un loc. -Ce semne convenţionale cunoaşteţi voi? …pentru sat . -Dar în păduri ce animale …vulpea. veveriţa sălbatice întâlnim? etc. atât în partea de nord cât şi în cea de sud (păşune)întinsă. Apoi spre nord zărim un (sat). mistreţul.potârnichea. cerbul. Veţi înlocui cuvintele cu semnele convenţionale corespunzătoare. pentru oraş . vulpea. jderul. -Ce animale trăiesc în apele …peşti râurilor? Se notează în caiete şi la „În apele râurilor se află tablă. mistreţul. Se notează în caiete. pădurile. convencţionale pentru pentru lac etc. numeroşi peşti”. Desenez pe tablă semnele pentru comună . Se va citi lecţia . Trecem peste o (cale ferată) şi ajungem la o (pădure)care din se întinde de o parte şi de Acum vom da o scurtă dictare geografică. păşuni şi păduri Păşuni Păduri „Călătorind cu autocarul în direcţia vest spre est = (drumul are. Fâneţele şi animalele sălbatice fac parte din bogăţiile naturale ale Solului. păşunile. ierburi şi se întâlnesc animale mici”. iar în sud un (oraş).

explicaţia. să înţeleagă că omul poate distruge natura sau poate să o salveze. . Materiale didactice: planşe reprezentând omul în diferite epoci. dintre om şi natură. imagini cu diferite obiecte create de om. -să stabilească legătura dintre om şi celelalte vieţuitoare. fenomene. natură. imagini cu arme. imagini cu unelte folositoare omului în diferite epoci. -dezvoltarea atitudinii active faţă de realitate şi de protecţie a mediului înconjurător. de-a lungul veacurilor. transformări în care omul a avut rolul principal. -să înţeleagă transformările petrecute în natură.VI. exerciţiul. povestirea. să o folosească pentru îmbogăţirea lui. Metode şi procedee didactice: -conversaţia. Fixarea cunoştinţelor manualul intitulat lumea păsărilor” PROIECT DIDACTIC „Din alta a == (drumului) Clasa a IV-a Obiectul:Ştiinţe Subiectul:Omul cunoaşte şi stăpâneşte natura Obiective operaţionale: -consolidarea cunoştinţelor învăţate în clasa a IV-a privitoare la corpuri.

ANEXA3 Desfasurarea lectiei .

. se înmulţeşte şi moare. se hrănesc. se înmulţeşte şi moare. creşte. ouă. Anunţarea subiectului Activitatea propunătoarei Activitatea elevului 2 3 Organizarea clasei pentru lecţie.Etapele lecţiei 1 I. -se vor folosi şi cunoştinţele dobândite de elevi la lecţiile de istorie şi la alte obiecte. -Se observă imaginile care-l reprezintă pe om în epoca pietrei şi a fierului. fructe. Omul face parte din natură. cresc. Omul cunoaşte şi stăpâneşte natura -Prin ce însuşiri se …prin vorbire. vieţuitoarelor? 1. animale este aceea că se nasc. cereale. …el foloseşte pentru hrană:lapte. -De unde le ia toate …toate acestea le ia din acestea? natură. -Cu ce se hrăneşte omul? …se hrăneşte cu produse animale şi vegetale. Discuţii pregătitoare III. cu carne din animalele -Ca orice vieţuitoare omul vânate. se hrăneşte. se naşte. -Cum a trăit omul în …în peşteri. creşte. Ca orice vieţuitoare el se naşte. carne. se hrăneşte. brânză. O trăsătură comună tuturor vieţuitoarelor din natură:plante. gândire şi deosebeşte omul de restul muncă. se hrăneşte cu timpurile îndepărtate? fructe găsite la întâmplare. se înmulţesc şi mor. dar foloseşte şi apă ţi sare. -Omul se hrăneşte cu produse animale şi vegetale. Moment organizatoric II. Omul foloseşte natura pentru viaţa lui.

.

frig. muncă. Cu timpul omul s-a răspândit în toate regiunile pământului. hranei. arme de apărare din lemn şi piatră. însă prin muncă s-au obţinut multe produse. La început omul a fost …la prepararea culegător şi vânător. Cu timpul omul şi-a dat seama de foloasele pe care le-ar putea obţine dacă ar cultiva plantele şi ar creşte animalele.IV. a făcut arme şi unelte tot mai bune. 2 3 Cu ajutorul focului a prelucrat metalele. Dirijarea învăţării 2 3 Omul se deosebeşte de celelalte vieţuitoare prin: gândire. 1 . obţine produse şi recolte tot mai bogate. La început omul a păstrat focul şi a început să-l folosească. Omul stăpâneşte natura La început omul şi-a făcut unelte de vânat.pentru a se apăra de Omul cunoaşte focul. cultivă plantele. La început produsele obţinute erau de slabă calitate. Mai târziu a folosit mineralele. vorbire. de muncă. -printre primele animale domesticite a fost câinele. pentru a se apăra de domesticeşte animalele şi animale sălbatice. Mai târziu omul a învăţat să-l producă pri ciocnirea a -La ce a folosi focul? două pietre (cremene) care produc scânteie. -deci omul a început să cultive plantele şi să domesticească animalele.

la învârtirea roţilor de moară. rachete. -S-a dezvoltat tot mai mult industria -forţa apei folosită pentru obţinerea curentului Precizez elevilor că din electric. ouă. -omul a descoperit multe Cer elevilor să noteze. parfumate. carne. -a descoperit electricitatea. sare. fundul mărilor şi al oceanelor. apoi energia atomică. Omul cunoaşte apa. strunguri. bogăţii ale subsolului:metale. Cer elevilor să noteze în caiete. navigaţie. fructe mari şi zemoase. Foloseşte apa pentru irigaţii. Prin multă muncă omul a reuşit să obţină în locul fructelor mici. Exemple de aceste s-ar putea da foarte multe. petrol. macarale. -Cum sunt astăzi produsele? …sunt recolte mari şi produse de bună calitate. gaze naturale. La fel şi animale îmbunătăţind mereu animalele pe care le-a îngrijit a obţinut rase noi care dau producţii mari de lapte. acrişoare ale mărului şi părului sălbatic. automobile. la început a folosit-o pentru plutărit. vieţuitoarelr şi . sfecla sălbatică cu rădăcină mică au obţinut sfeclă de zahăr cu rădăcini de 5-6 kg. etc. locomotive electrice. 2 3 -astăzi amul cunoaşte adâncimile pământului . etc.1 În zilele noastre ajungând la aparate moderne:avioane. cărbuni.

să o stăpânească şi să o folosească pentru îmbunătăţirea vieţii lui. a transporturilor. …din metale -Mai târziu din ce şi-a confecţionat uneltele şi armele? …cu ajutorul focului. Le spun elevilor faptul că omul a căutat tot mai mult să cunoască natura. apoi lemn. Cer elevilor să studieze panourile. planşele şi să denumească obiectele pe care le văd. arbusti. pentru menţinerea echilibrului în natură. a agriculturii s-au produs în natură schimbări nedorite. Elevii notează următorul lucru: -prin dezvoltarea puternică a industriei. -omul ia măsuri pentru protecţia naturii. -Cu ajutorul cui le-a prelucrat? Elevii notează: Cer elevilor să noteze -se organizează instalaţii următoarele: pentru protecţia mediului 1 2 3 Înconjurător. Pun elevilor următoarele întrebări: -Din ce şi-a făcut omul la început arme. ocroteşte animalele şi plantele care se îngrijeşte de Precizez elevilor faptul că purificarea aerului şi apelor.înălţimile aerului. unelte? …din piatră. plantează mulţi arbori. elevilor Elevii răspund la întrebări: Adresez . se organizează instalaţii pentru protecţia mediului înconjurător pentru menţinerea echilibrului în natură.

Puternica dezvoltare a industriei transporturilor. Încheierea activităţii -la plutărit. gazele naturale. se compară uneltele cu care lucra la începuturile sale şi maţinile perfecţionate pe care le foloseşte azi. ce face omul? pentru protecţia mediului şi ocrotirea plantelor şi . cum sunt: metalele. prepararea cărnii. tablourile care-l prezintă pe om în diferite epoci. urmărite la radio sau citate din reviste. Pentru a împiedica toate -s-au organizat instituţii acestea. inundarea nedorite s-au petrecut? unor suprafeţe întinse de pământ sau transformarea în deşert datorită defrişării 2 3 uriaşe. în industrie. petrolul. -toate acestea au dus la Pun următoarele întrebări: dispariţia unor specii de -Vă amintiţi ce schimbări animale. cărbunii. -La ce folosim astăzi apa? -pentru băut. tăierea unor suprafeţe întinse de păduri au dus la schimbări nedorite în Elevii răspund la întrebări natură. plante. bogăţiile pe care omul le prelucrează şi le foloseşte pentru a-şi face viaţa mai uşoară. Fixarea cunoştinţelor 1 VI. pentru navigaţie. Se cere elevilor să-şi amintească şi de emisiunile văzute de ei la televizor. în agricultură. mai bună.următoarele întrebări: -La ce a folosit apa? V. Se studiază împreună cu elevii panourile. la producerea curentului electric. păstrarea curăţeniei. la învârtitul roţilor de moară. sarea. -Ce a descoperit omul -a descoperit multe bogăţii săpând pământul? ale subsolului.

animalelor rare. Temă. BIBLIOGRAFIE .să caute imagini cu plante şi animale ocrotite de lege.

„Ştinţe’’ – manual pentru clasa a IV. Cluj Napoca. 1988 15. Barna A. Editura Didactica si Pedagogica . Bucuresti 1972 10. mijloc de consolidare a cunoştinţelor 3. 1977 . Editura Didactică şi Pedagogică. 2000 12. Bucureşti 1990 5.Psihologie si pedagogie. Editura Bucureşti.Omul si natura. Editura Dacia. Bucureşti 1968 8. Editura Didactică şi Pedagogică. Trifescu Victor . – Principii de design al instruirii. clasa a IV. Bucureşti. Cerghit Ioan – Didactică. J. Boştină. Bucuresti 2004 9. Editura Aramis.Predarea biologiei în învăţământul gimnazial. M. . Georgescu Maria .Ecologia şi activitatea umană. 2002 4. Editura didactică şi Pedagogică Bucureşti. Bucuresti. Radu Ioan . Editura Albatros . Nansheorgh Killaen . . Penes M. Editura Dacia. Editura Didactică şi Pedagogică. Oprea Olga .. Cluj-Napoca 1975 11.Ecologie – probleme generale şi de ecologie didactică. Editura Petrion. 1988 2. Buzaş L.Fundamente ale didacticii scolare. 1988 13.Probleme ale continutului şi metodicii de transmitere a cunoştiinţelor despre natură şi primele clase ale şcolii generale. – Activitatea didactică pe grupe. Bucuresti . Programe şcolare pentru învăţământul primar – Curriculum naţional. Bucureşti. Briggs L. 2004 6. Piaget Jean . Postelnicu C. în modernizarea învăţământului la clasele I-IV. Bucuresti 2004 7. Carmen Tică. . Editura Bucureşti. 1975 14. Pora Eugen . Bucureşti. Gagne R. Niculina Ilarion. Editura Aramis.”Ştiinţe” – manual pentru clasa a III-a. Strughian Bogdan.Didactica modernă. Indrumator pentru utilizarea manualului de „Stiinte”. Ionescu Miron. 1976 16.Calendarul naturii. Editura Aramis. Pap I .1. Magdalena Boghianu .

1999 18. 1999 20. aria curriculară.. Goran L. Georgeta Fleisch.N. Editura Polirom Iaşi. M. Valeria Cinca – Să ne comportăm civilizat. Bucureşti.C.17. C. – Psihologia educaţiei. Editura didactică şi pedagogică. Editura Fundaţia România de Mâine. 2002 21. om şi societate. – Programe şcolare.N. 2007 19. Cerghit Ioan – Metode de învăţământ. 1997 . Vasile D. Editura didactică şi pedagogică. Ionescu A. Editura Aldiri. Editura Caba Educational.E. Radu N. Berger Gaston – Omul modern şi educaţia sa.. Jiga I. 1970 22.. Negreţ – Învăţarea eficientă. Păun Emil – Şcoala. 2006 23. Abordarea socio-pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful