www.bebelusi.

org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Toate materialele din această carte sunt cu titlu informativ. Consulta i-vă cu medicul curant.

Copyright © 2009 Printless s.r.l. Toate drepturile rezervate. Con inutul acestei publica ii este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996. Este interzisă reproducerea par ială, integrală sau modificarea fără acordul prealabil în scris al Printless s.r.l.

2

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

CUPRINS
Introducere ............................................................. 4 Schimb de roluri ..................................................... 6 Etapele travaliului .................................................. 10 Am ajuns, acum ce facem? ..................................... 14 Rolul tău în sala de naşteri ..................................... 16 Dar chiar doare! ...................................................... 19 Trusa pentru travaliu .............................................. 24 Mingea de tenis nu a funcţionat ............................. 26
Analgezice ........................................................... 26 Epidurale ............................................................ 27

Vine copilul! ........................................................... 29 Taie-mă doctore! .................................................... 31 Bine ai venit pe lume! ............................................. 33 Care sunt motivele pentru o cezariană? ................. 37 Cezariana pentru taţi .............................................. 40 Da sau nu? ............................................................... 42 Concluzie ................................................................. 44

3

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

INTRODUCERE
Aşteptarea venirii pe lume a unui bebeluş este în sine o perioadă minunată! Naşterea unui copil este un adevărat miracol, indiferent de circumstanţe. Aşa cum este de aşteptat, toată atenţia în sala de naşteri cade asupra mamei – ea fiind, până la urmă, cea care suferă durerile naşterii. Multă lume uită să ia în considerare faptul că şi tatăl are rolurile sale specifice în sala de naşteri. În trecut, bărbaţilor nu li se permitea accesul în sala de naşteri, ei fiind sfătuiţi să ia loc în sala de aşteptare sau să se plimbe până fac şanţuri în podea, în aşteptarea naşterii vlăstarului lor. Totuşi, în zilele noastre s-a produs o schimbare de atitudine imensă, dacă ţinem cont că 90% dintre taţi sunt direct implicaţi în procesul naşterii. Rolul bărbatului nu se limitează doar la cel de concepere, deoarece el se implică şi în alegerea mobilei pentru camera copilului, a numelui viitorului bebeluş şi participă la cursurile Lamaze. Chiar şi în cazul în care beneficiază de o instruire de cea mai bună calitate, bărbaţii nu se simt în largul lor atunci când asistă la naşterea copilului. Cu ocazia sosirii copilului, sala de naşteri nu mai este o sală sterilă de operaţii, deoarece la această experienţă sunt deseori invitaţi să participe bunicii, unchii, fraţii şi chiar prietenii. Bineînţeles că nu poţi şti cu exactitate cum este să porţi şi să dai naştere unui bebeluş; totuşi, poţi să înveţi cât mai mult despre toate etapele sarcinii, travaliu, naştere şi crearea unei legături cu nou-născutul. Probabil că odată ce vei înţelege principiile de bază ale perioadei prenatale, vei începe să te îndoieşti că vei face faţă cu succes acestui eveniment. Este bine să laşi deoparte această îngrijorare. Studiile au arătat că bărbaţii sunt mult mai implicaţi în îngrijirea şi educarea copiilor lor, dacă participă la naşterea lor. Deci, ce trebuie să facă un bărbat? Dacă vei fi tătic cât de curând, sunt sigur că ai auzit deja multe poveşti “horror”. Ţi se va spune în fel şi chip. Vei fi de vină pentru orice, de la inflaţia galopantă până la preţul benzinei, terminând cu “de ce nu te pui în locul meu?”. Este normal. Într-adevăr, este posibil ca asta să se şi întâmple. Dar cum abordezi această situaţie? Este greu de spus.

4

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Dar experienţa unei naşteri este un eveniment la care ar trebui să participe (şi chiar să se bucure) fiecare bărbat. Totul începe odată cu instalarea travaliului. Încep durerile. Ea ţipă la fiecare contracţie. Ce trebuie să faci tu? În această etapă, chiar nu se mai pune problema să dai o fugă până la magazin, ca să-i satisfaci vreo poftă, în toiul nopţii. Acum este de aşteptat ca tu să îi oferi tot sprijinul de care are ea nevoie. Dar tu eşti derutat şi nu ştii sigur ce să faci. Este greu să vezi cum suferă persoana pe care o iubeşti – iar naşterea chiar este o SUFERINŢĂ! Este ca o durere pe care tu, ca bărbat, nu o vei cunoaşte niciodată. Cercetările arată că atunci când o femeie are un partener care o sprijină în timpul sarcinii şi a naşterii, nevoia ei de medicamente împotriva durerii scade, iar nivelul satisfacţiei sale va fi mult mai mare cu privire la naştere. De asemenea, această atitudine poate reduce stresul şi îngrijorările unei viitoare mame, oferindu-i mult mai multă încredere, odată cu naşterea copilului. Astfel, este foarte important pentru ea să îi oferi o atitudine familiară. Există foarte multe lucruri pe care le poţi face pentru a o ajuta pe viitoarea mămică să se transforme într-o mamă în adevăratul sens al cuvântului. Asta chiar şi dacă eşti derutat – mai ales atunci când lucrurile încep să o ia razna – şi chiar aşa va fi! Cu ajutorul acestei cărţi, vei fi mult mai bine pregătit pentru experienţa unei naşteri. Aceste pagini te vor ajuta să fii mai bine pregătit când îţi oferi sprijinul în timpul travaliului, să înţelegi ce se întâmplă în sala de naşteri, să uşurezi durerea mamei şi să îţi învingi propriul sentiment de neputinţă. Poate fi o experienţă descurajantă şi teribilă, dar POŢI să o învingi – la fel de bine ca şi EA! Citeşte în continuare „Ghidul tatălui în sala de naşteri”!

5

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

SCHIMB DE ROLURI
Aşa cum am spus, nu demult, în timpul naşterii copilului, locul bărbatului părea să fie într-o cameră plină de fum de ţigară, în aşteptarea sosirii bebeluşului său. Acum lucrurile par să stea exact invers. Cum s-a petrecut această schimbare? Se pare că această transformare se datorează în cea mai mare parte cărţilor. În 1974, Robert Bradley a scris cartea HusbandCoached Childbirth (Naşterea copilului dirijată de tată), în care îi încuraja pe bărbaţi să preia un rol esenţial în procesul de naştere, în calitate de parteneri (sigur că nu este vorba de un rol fizic!). La acea vreme, Bradley a fost aplaudat, în calitate de militant pentru drepturile bărbaţilor în sala de naşteri, dar a fost şi criticat de unele voci, care afirmau că aceasta nu era decât o încercare de a controla femeile. În ciuda acestor controverse, sau poate că tocmai datorită lor, cartea a dat naştere “metodei Bradley” şi unei serii de cursuri, care sunt predate şi în prezent în Statele Unite. Aducerea bărbaţilor în sala de naşteri coincidea cu feminismul şi, mai mult, mergea în aceeaşi direcţie cu mişcarea pentru naşterile naturale şi cu eforturile sale de a aborda corpul uman modern într-o perspectivă mai holistică. Această schimbare putea fi influenţată şi de dezvoltarea culturală. În anii ’50 şi ’60 exista o regulă nescrisă care spunea că bărbaţii pur şi simplu nu au ce căuta în sala de naşteri. Totuşi, în anii ’70, bărbaţii au început să îşi pună întrebări despre status quo-ul medical şi au devenit din ce în ce mai implicaţi în creşterea copiilor şi mai interesaţi de participarea lor la naşterea propriilor urmaşi. Un alt factor care a contribuit la această schimbare a fost dizolvarea familiei nucleare, fapt care “oferea” mai puţine femei prin preajmă, care să se îngrijească de nevoile viitoarei mame, în timpul sarcinii. Acest lucru a determinat, în mod natural, preluarea responsabilităţii de către bărbat. În general, schimbarea atitudinii faţă de sarcină a adus un număr tot mai mare de bărbaţi în sala de naşteri. Luând în considerare şi numărul din ce în ce mai mare de cupluri care au copii fără să fie căsătorite, precum şi numărul cazurilor de

6

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

sarcini la adolescenţă, bărbatul din sala de naşteri nu este întotdeauna şi tatăl copilului. Astăzi, prezenţa tatălui la naşterea copilului este aproape naturală. Este chiar neobişnuit ca tatăl să nu participe şi să îşi ofere ajutorul în timpul travaliului şi la naştere. Totuşi, nu toţi bărbaţii adoptă această abordare. Unii preferă să treacă înapoi în sala de aşteptare. Unii taţi, mai ales cei care sunt taţi pentru prima dată, simt frică atunci când văd cum suferă femeia iubită. Cele mai des întâlnite temeri ale viitorilor taţi sunt fazele jenante din sala de naşteri – frica de leşin, de a i se face rău sau greaţă şi în cele din urmă, neştiinţa de a-i oferi cel mai bun sprijin partenerei, aflată întrun proces care poate fi lung şi dureros. Aceste temeri trebuie luate în considerare şi respectate, atât de tine, cât şi de viitoarea mamă. Este important să vă gândiţi şi să discutaţi dacă vrei să fii prezent la naştere şi cum vezi rolul tău în timpul sarcinii. Totul poate fi mult mai complicat decât pare la prima vedere. S-ar putea să doreşti să fiţi împreună la naştere şi să fii absolut sigur că exact asta trebuie să faceţi, în calitate de cuplu. Este posibil să te îngrijoreze întrebarea: oare vei face faţă participării la naştere şi la intensitatea travaliului? Trebuie să iei în considerare posibilitatea ca partenera ta să nu îşi dorească prezenţa ta în timpul travaliului şi a naşterii, pentru că nu doreşte să fie văzută în aceste ipostaze. Este posibil ca ea să îşi dorească să se simtă liberă din acest punct de vedere, pentru a se putea concentra numai pe propria persoană şi pe nevoile sale. Chiar dacă s-ar putea să-ţi placă ideea de a fi „antrenorul” ei, este posibil să afli că ea nu îşi doreşte să îi spui tu ce are de făcut. Discutarea acestor chestiuni în timpul sarcinii este o modalitate de a evita problemele, odată cu începerea travaliului. Dacă tu însuţi te simţi nesigur, vorbeşte cu alţii despre experienţele lor din sala de naşteri şi ia o hotărâre. Reţine că toţi suntem diferiţi şi că nu este obligatoriu ca experienţa unuia să fie la fel cu a ta. În plus, dacă ea doreşte să fii acolo, împreună cu ea, acest lucru s-ar putea să reprezinte factorul decisiv.

7

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

În cazul în care pur şi simplu NU TE POŢI vedea participând la naşterea copilului tău, gândeşte-te la câteva alternative. Poţi aranja să ai un partener în timpul naşterii. Astfel, dacă situaţia pare să te depăşească, poţi părăsi camera pentru puţin timp sau până după naşterea copilului. Poţi alege să fii prezent numai în timpul travaliului sau doar în timpul naşterii. De asemenea, poţi veni imediat după naşterea copilului, pentru a sărbători o nouă viaţă. Pe de altă parte, deşi sună a clişeu, este posibil ca asistarea la partea fizică a naşterii să nu facă bine vieţii amoroase a cuplului. Se pare că aceasta a fost problema şi cu Elvis Presley atunci când a devenit tată pentru prima oară. Pentru a-şi relua relaţiile normale cu soţia sa, Priscilla, i-au fost necesare câteva luni, iar la scurt timp după aceasta, viaţa lor amoroasă se pare că era ca şi inexistentă. Mulţi bărbaţi pot fi afectaţi de ceea ce văd în timpul naşterii, iar efectele pot continua şi după naşterea copilului. Decizia privind asistarea sau nu la naşterea copilului tău este una personală şi trebuie luată cu mult timp înainte să înceapă durerile. Este bine ca bărbaţii să discute în detaliu sentimentele lor împreună cu partenera de cuplu, pentru a alege varianta cea mai potrivită pentru amândoi. Nu uita niciodată că singurul tău scop în sala de naşteri este cel de a oferi putere şi sprijin soţiei tale. După naştere, ea va simţi o anxietate considerabilă, mai ales dacă a fost prima ei naştere. Chiar dacă a participat la cursuri şi o grămadă de oameni i-au spus cum va fi, ea va fi îngrijorată până la naşterea efectivă. O femeie în travaliu are nevoie în primul rând să se simtă în siguranţă. Oricât de nepregătit s-ar simţi un bărbat, o femeie se poate simţi la fel de nepregătită – mai ales dacă este vorba de primul copil. Oferirea de sprijin este esenţială, iar dacă nu eşti în stare de asta, probabil că este mai bine să laşi pe altcineva în sala de naşteri. În prezent, unele femei aleg să aibă mai mulţi parteneri în momentul naşterii, mai ales dacă tatăl nu este prezent. Mama trebuie să aleagă persoana care îi va oferi sprijinul de care are nevoie. Desigur, persoana aleasă de ea trebuie să fie de acord să participe. Gândeşte-te bine înainte să o refuzi.

8

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Nu este nicio ruşine să alegi refugiul pe hol sau în sala de aşteptare. Cea mai dificilă parte apare după naşterea copilului, deci chiar dacă nu eşti prezent la prima răsuflare a copilului tău, vei avea o grămadă de timp şi de prilejuri să îţi oferi sprijinul. În prezent, avem la dispoziţie multiple moduri de a naşte. Nu toate naşterile au loc într-un spital şi în prezenţa unui doctor. Totuşi, sunt rare cazurile în care o femeie poate da naştere unui copil fără ajutorul nimănui. Pe parcursul acestei cărţi, vom denumi această persoană asistent la naştere – fie că este vorba de un doctor, o asistentă medicală sau o moaşă. De cele mai multe ori, ezitările bărbaţilor privind prezenţa lor în sala de naşteri sunt generate de faptul că ei nu ştiu la ce să se aştepte şi de lipsa unei instruiri adecvate cu privire la lucrurile pe care le pot face ei pentru a ajuta. Hai să începem cu etapele travaliului.

9

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

ETAPELE TRAVALIULUI
Durerile travaliului pot apărea când te aştepţi mai puţin. Chiar dacă există o dată la care ar trebui să se nască, aceasta nu înseamnă neapărat că bebeluşul va alege exact acea dată pentru a veni pe lume. Travaliul poate genera nişte emoţii neaşteptate pentru partenerul tău, precum nervozitate, anxietate sau frică. De fapt, este posibil ca în acest moment o mamă să nu ştie ce simte. Natura a făcut din naştere ceva simplu şi elegant. Deşi travaliul şi naşterea copilului tău sunt unice pentru tine, toate femeile trec prin acelaşi proces. Cu siguranţă că ai auzit expresia „mi s-a rupt apa”. Asta înseamnă că începe travaliul real, deoarece sacul plin cu lichid amniotic care susţine copilul se rupe. Acest fapt poate fi precedat de contracţii sau poate determina contracţiile. Simpla prezenţă a contracţiilor nu indică prezenţa travaliului, dar când se rupe apa, chiar începe distracţia – ca să-i spunem aşa! Probabil că mulţi bărbaţi se întreabă cum or fi contracţiile astea. Chiar dacă nu putem descrie cu adevărat în cuvinte senzaţia, o putem asemăna cu o serie de lovituri în vintre, care ţine câteva ore, în timp ce eşti tras de păr, iar rinichii tăi sunt înţepaţi cu ceva ascuţit. Este o durere greu de descris, dar poţi să fii sigur că este foarte intensă. În prima etapă a travaliului, cervixul se slăbeşte, se subţiază şi se deschide, în timp ce bebeluşul se aşează în pelvis, pregătit pentru naştere. Deseori, procesul începe lent, printr-un set de contracţii scurte şi neregulate ale uterului. După o perioadă care poate dura între câteva ore şi chiar câteva zile, contracţiile devin mai puternice şi mai frecvente. Odată ce intensitatea contracţiilor creşte, cervixul se dilată (devine mai mare) şi se retrage (devine mai subţire) iar bebeluşul se mută mai jos, în pelvis. Contracţiile sunt tot mai intense pe măsură ce cervixul îşi dilată ultimii centimetri. La finalul primei etape a travaliului, cervixul este deschis în întregime, iar bebeluşul este gata să treacă prin canalul de naştere. Bebeluşul se poate naşte după dilatarea cervixului la 10 cm.

10

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Prima şi cea mai lungă etapă a travaliului are trei faze distincte: faza timpurie sau latentă; faza activă; şi tranziţia. În timpul fazei timpurii a travaliului, contracţiile apar deseori la intervale mari de timp — la 10 minute sau mai mult — semănând cu o senzaţie de strânsoare sau tragere în spate sau în vintre şi pot varia considerabil din punct de vedere al frecvenţei şi al intensităţii. Când ajunge la acest punct, viitoarea mămică poate să se simtă emoţionată, sociabilă şi vorbăreaţă sau poate fi un pic nervoasă. Cele mai multe femei rămân acasă în această fază, timp în care cervixul se dilată de la 0 la 4 centimetri, pentru a veni mai târziu la maternitate, în faza activă a travaliului. În faza activă, contracţiile apar la intervale de aproximativ 3 minute şi durează între 45 şi 60 de secunde, fiind poziţionate înspre centrul abdomenului. Contracţiile devin mai puternice, ascuţite şi apoi se retrag, ca un val. În acest moment, curajul femeii poate să scadă, odată cu iminenţa naşterii. Multe femei cred că nu vor fi capabile să continue naşterea, deoarece durerea devine tot mai puternică. Acesta este momentul în care instructorul de naştere devine cel mai important om, dar vom trata acest subiect mai târziu! Tranziţia are loc în momentul în care cervixul atinge punctul maxim de dilatare, a ultimilor doi centimetri. Aceasta este cea mai dificilă fază a travaliului şi care produce cele mai puternice, lungi şi frecvente contracţii. Din fericire, tranziţia este relativ scurtă, uneori durând doar două sau trei contracţii. Chiar şi în cazul primului travaliu, tranziţia durează rareori mai mult de o oră. În timpul tranziţiei, contracţiile au loc la fiecare două sau trei minute şi durează între 60 şi 90 de secunde. Practic, perioadele de relaxare dintre ele sunt scurte, iar intensitatea lor o poate face pe partenera ta să se simtă speriată şi copleşită. Chiar dacă ea a apreciat prezenţa şi atingerile tale în prima parte a travaliului, în timpul perioadei de tranziţie ea poate fi irascibilă, retrasă şi impulsivă. Pot apărea frisoane, greţuri şi senzaţii de defecare. Aceste senzaţii fizice reflectă coborârea bebeluşului în canalul de naştere şi pot deveni mai intense, odată cu intrarea în al doilea stagiu al travaliului.

11

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

În cazul naşterii vaginale, naşterea este a doua etapă a travaliului. Când cea mai mare parte a capului bebeluşului a intrat în canalul de naştere, se spune că este angajat sau poziţionat pentru naştere. În acest punct, contracţiile pot încetini şi apar la patru sau cinci minute, fiind mai slabe. Acesta este momentul în care începe împingerea. Asistentul de naşteri va monitoriza cu regularitate „coborârea” bebeluşului. Când capul bebeluşului ajunge la acelaşi nivel cu oasele inferioare ale pelvisului, poziţia sa va fi înregistrată ca poziţia „0”. Pe măsură ce capul copilului îşi continuă mişcarea prin canalul de naştere, poziţiile următoare vor fi identificate astfel: +1, +2, +3, etc. şi reprezintă înaintarea bebeluşului în centimetri. Pe durata celei de a doua etape a travaliului—care poate dura între 15 minute şi până la peste 2 ore—bebeluşul tău va continua să coboare prin canalul de naştere. Bebeluşul este împins prin canalul de naştere ca rezultat al combinării forţei contracţiilor cu cea a împingerii. În acest moment, mama poate deveni foarte obosită, mai ales dacă travaliul a fost lung sau dificil. Totuşi, cele mai multe femei consideră că a doua parte a travaliului este mult mai satisfăcătoare din punct de vedere fizic şi emoţional. Deseori, emoţia generată de iminenta naştere a copilului face contracţiile mai uşor de suportat. În a doua fază a travaliului, zona perineală dintre vagin şi rect va începe să se întindă. Este posibil ca în această zonă asistentul de naşteri să facă o incizie de dimensiuni mici sau o epiziotomie, pentru a preveni ruperea epidermei din zona perineală în timpul naşterii şi pentru a face mai mult loc copilului. Vom explora epiziotomiille în alt capitol. Pe măsură ce copilul se apropie de oasele şi ţesutul moale, capătul pliabil al pelvisului se va mula uşor pe conturul canalului de naştere. Odată ce capătul acestuia alunecă pe sub osul pubic, naşterea se poate produce în orice moment. După ce apare capul bebeluşului, asistentul de naştere va apăsa uşor cu mâna, în zona de sub pelvis, pentru a pregăti naşterea copilului. În unele cazuri rare, este necesară utilizarea unui forceps sau a extragerii cu vacuum, pentru a ghida capul copilului prin canalul de naştere.

12

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

În acest moment este mai bine să respiri decât să împingi, astfel încât capul bebeluşului va ieşi uşor, şi nu dint-o dată. Când apare capul, asistentul de naştere se va asigura de poziţia cordonului ombilical, care nu trebuie să fie înfăşurat în jurul gâtului. Apoi va curăţa imediat gura şi nările bebeluşului de mucus. La următoarea contracţie, asistentul de naştere va scoate corpul copilului, apoi va clampa şi va tăia cordonul. Imediat ce starea generală a nou-născutului a fost evaluată, vei putea să-ţi îmbrăţişezi copilul şi să te bucuri de el. Etapa a treia şi cea finală a naşterii implică eliminarea placentei. După câteva minute de la naştere, contracţiile uterine a căror intensitate scade rapid vor provoca desprinderea placentei de peretele uterin. În general, placenta este eliminată repede. Asistentul de naştere va examina placenta şi va verifica dacă vaginul nu are răni sau leziuni. Dacă ţi s-a făcut epiziotomie, doctorul o va coase. Între timp, probabil tu şi partenerul tău nici nu veţi mai băga de seamă detaliile, ocupaţi fiind cu împărtăşirea bucuriei noului vostru bebeluş. Deci iată frumuseţea naşterii în termeni profani. Travaliul şi naşterea pot fi destul de scurte, sau pot dura multe ore. De aceea este important pentru mamă să aibă o persoană care s-o susţină. Evenimentul poate fi foarte stresant şi derutant. Sala de naşteri poate fi un loc înfricoşător, iar procedura tulburătoare. Deci, ce se întâmplă exact în momentul când ajungi acolo?

13

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

AM AJUNS, ACUM CE FACEM?
Travaliul şi naşterea seamănă cu un joc de genul „grăbeşte-te şi aşteaptă”, şi de cele mai multe ori chiar aşa este. Sunt câteva lucruri care trebuie făcute când ajungi pentru prima dată la maternitate. Majoritatea părinţilor noi se înscriu din timp pentru şederea acolo. Dacă travaliul începe pe neaşteptate, s-ar putea să nu ai timp, aşa că, în calitate de partener la naştere, va trebui s-o înscrii pe viitoarea mămică. Dacă te-ai înscris deja, trebuie numai să te înregistrezi (hei, exact ca la hotel!). Te vor duce în camera ta, care va fi aceeaşi unde vei sta pe perioada internării. De asta se numesc camere de naştere. Rezervarea unei camere de naştere uşurează mult lucrurile pentru noii părinţi, evitând trimiterea lor de ici-colo. Odată ce mama se instalează în pat, sora sau asistentul de naştere îi vor verifica semnele vitale şi le vor înregistra. De asemenea, vor fi verificate şi urmărite îndeaproape bătăile şi ritmul inimii fătului, aceştia fiind cei mai buni indicatori ai răspunsului bebeluşului la stres în timpul naşterii. În mod normal această procedură implică un captator cu ultrasunete în formă de curea ataşat pe abdomenul mamei, care va capta sunetul inimii fătului. Bătăile inimii vor fi înregistrate continuu pe o bandă de hârtie. Mai există şi manometrul, un dispozitiv sub formă de curea, care măsoară frecvenţa şi intensitatea contracţiilor. Cu ajutorul acestor două dispozitive se pot afla informaţii detaliate despre bebeluş în timpul travaliului. Dacă s-a rupt apa, starea bebeluşului poate fi supravegheată intern prin intermediul unui mic electrod poziţionat pe capul său. Nu-ţi fă griji, nu doare şi nu e periculos. Această procedură implică introducerea unui mic electrod în formă de spirală (Electrod ataşat scalpului fetal) şi lipirea acestuia pe capul bebeluşului pentru a înregistra ritmul cardiac fetal. De obicei, în uter se plasează un mic cateter pentru a măsura intensitatea contracţiilor (Cateter pentru presiune uterină). Acest tip de monitorizare poate da informaţii mult mai precise despre ritmul cardiac fetal şi contracţiile tale în comparaţie cu observarea externă. Multor femei li se administrează şi un intravenos. Este mai mult o măsură preventivă, în cazul în care va fi nevoie de medicamente mai târziu.

14

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Asistentul de naştere va face şi un control intern, pentru a determina gradul de dilatare a cervixului. Aceasta se face foarte simplu, prin introducerea mâinii acoperite cu o mănuşă lubrifiată, în vagin. Procedura este foarte discretă, sub un cearşaf sau o pătură. Abţine-vă de la glume, oricât de tare v-ar da ghes imaginaţia. Mai ales, nu-i spune „Deschide şi spune AAA”. Asistentul de naştere îţi va explica ce se întâmplă şi la ce trebuie să te aştepţi în timpul travaliului. Trebuie să te întrebe dacă ai şi tu întrebări iar ei vor trebui să-ţi răspundă, pentru liniştea ta sufletească. Asistentul de naştere va preleva o serie de informaţii medicale. Trebuie să fii foarte sinceră în legătură cu problemele medicale anterioare precum şi cu alte sarcini pe care le-ai avut. Dacă nu se bănuieşte vreo complicaţie sau riscul unei infecţii, se trece la examenul vaginal pentru a verifica poziţia fetală, dimensiunile pelvisului, subţierea şi dilatarea cervixului. Se pot preleva o mostră de sânge şi o mostră de urină care vor fi testate pentru a se vedea prezenţa proteinelor. În spital poţi refuza orice procedură care ţi se pare inutilă din punct de vedere medical, precum raderea extinsă a zonei pubiene sau administrarea unei clisme. Nu este nevoie aproape niciodată de aceste ritualuri învechite dar, deşi au fost eliminate în multe centre de naşteri, continuă să fie aplicate în unele instituţii. După ce toate acestea au fost făcute, tot ce a mai rămas de făcut este să te relaxezi şi să aştepţi! Majoritatea sălilor de naştere sunt dotate cu aparatură modernă, cum ar fi televizorul. În acest caz te sfătuim să nu te concentrezi mai mult pe televizor decât pe femeia în chinuri. Multe femei nu văd cu ochi buni acest comportament. Subsemnata, autoarea acestei cărţi, am născut de două ori. Primul meu travaliu s-a petrecut într-o adevărată hărmălaie, pe fundalul meciului cu St. Louis Cardinals. Doctorul a intrat în cameră şi prima lui întrebare a fost: „Cât e scorul?” la care i-am răspuns printre dinţii încleştaţi: „7 centimetri, şi închide naibii ăla odată!”. Al doilea travaliu l-am petrecut uitându-mă la seriale cu tipi, precum Magnum P.I. şi A-Team. Crede-mă, ultimul lucru pe care vrei să-l vezi când eşti în travaliu este Tom Cruise! Deci ce ai tu de făcut? 15

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

ROLUL TĂU ÎN SALA DE NAŞTERI
Sunt o grămadă de lucruri pe care le poţi face pentru a ajuta în timpul travaliului şi naşterii. Vom vorbi despre măsurile de încurajare pe care le poţi oferi în următorul capitol. Hai să vedem mai întâi ce înseamnă un partener de naştere grozav. Înainte de toate, cea mai importantă dovadă de sprijin este participarea la cursurile de naştere înainte de eveniment. Astfel o să înţelegi mult mai bine cum îţi poţi ajuta partenera în timpul diferitelor faze ale travaliului. În timpul acestor cursuri, veţi face, probabil, un tur al sălii de naştere şi al spitalului pentru a vă familiariza cu împrejurimile. Citirea acestei cărţi este un bun punct de plecare. Explorează şi mai mult procesul naşterii căutând materiale video şi vorbind cu alţii despre experienţele lor din sala de naşteri. Trebuie să ai mereu benzină în maşină iar maşina să fie pregătită din punct de vedere mecanic pentru drumul spre spital. Când începe travaliul, Mama nu se va putea concentra decât asupra naşterii iminente. Ai grijă de valiza ei şi fii sigur că „a urcat şi ea” cu voi în maşină. Sună la doctor şi apoi anunţă rudele că bebeluşul e pe drum. Pregăteşte-te să ţi se adreseze ţipete, eventual lovituri, insulte de care nici măcar nu ai auzit! Acceptă cu bucurie pedeapsa şi nu o lua în nume de rău. Ea încearcă numai să înlăture durerea. Nu uita că vor fi schimbări de stare şi comportamentale care pot apărea cu viteza fulgerului. Ţine pasul. Încurajeaz-o cât de mult poţi. Spune-i cât de bine se descurcă. Dar să nu o spui de prea multe ori. Deseori femeile simt că nu vor putea să reziste până la capăt. În acest moment trebuie s-o încurajezi foarte mult şi s-o sprijini. Află la ce se aşteaptă partenerul tău de la tine în sala de naştere. Discută cu partenera ta despre sentimentele şi ideile ei, dar fii atent cum faci asta. În loc să colaboreze, partenera ta va interpreta neliniştea ta ca un semn că nu vrei să fii în sala de naşteri. Informeaz-o. Nu pălăvrăgi, dar anunţ-o cât durează contracţiile şi cât timp de relaxare va avea înaintea următoarei. 16

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Unii cred că umorul este de folos în sala de naştere, dar mama care îndură durerea şi disconfortul nu prea va privi umorul la fel ca tine. Mai presus de toate, fii sensibil la nevoile sale. Trebuie să ştii ce doreşte partenera înainte de începerea travaliului. Poate că nu va avea posibilitatea de a-ţi comunica dorinţele, astfel încât va aprecia dacă o vei face tu pentru ea. Poate nu chiar în acel moment, dar în mod cert mai târziu, după ce se termină totul. Pune întrebări şi cere răspunsuri dacă nu eşti sigur de ceea ce s-ar putea întâmpla la un anumit moment. Dacă oboseşte, va deveni foarte certăreaţă. Nu o băga în seamă şi nu te împotrivi. Nu vorbeşte serios. Când simte că pierde controlul, acesta poate fi singurul mod de a-l recâştiga. Va face asta pentru că se simte în siguranţă cu tine. Treci peste asta. Nu uita să-ţi rezervi un pic de timp pentru relaxare. Rolul de partener de naştere poate fi foarte stresant. Plimbă-te prin spital. Bea o cafea. Mai ieşi din când în când să-ţi încarci bateriile. Dar, te rog, nu fă asta în ultima fază a travaliului. Ar putea cauza mai multe probleme decât îţi imaginezi. Ar fi foarte bine dacă ai avea un înlocuitor pentru momentele în care vrei să iei o pauză. ATENŢIE, NU o lăsa singură prea mult timp. Eşti acolo ca să o susţii. Fii flexibil când îţi oferi sprijinul şi susţinerea. Anumite strategii de travaliu pot funcţiona pentru unele femei, dar pot să nu funcţioneze pentru partenera ta. Treaba unui partener de naştere este să discearnă ce funcţionează, şi să elimine ce nu merge. Cu mult înainte de naştere, tu şi partenera ta trebuie să vă faceţi timp să discutaţi despre toate aşteptările şi opţiunile ei; mai târziu poţi lua iniţiativa ţinând cont de dorinţele ei. Ajut-o în momentele de travaliu şi atunci când trebuie să împingă. Când contracţiile se dublează, şi ea încearcă să respire în toate felurile (şi este prea ocupată cu respiratul pentru a mai putea spune ceva), poţi să-i spui cu adevărat că se va termina curând. Când partenera simte nevoia să împingă, stai pe-aproape. Priveşte-o în ochi, vorbeşte-i calm, respiră cu ea şi dă-i impresia că eşti fericit. Trebuie să fii pregătit pentru a lua decizii. Numai tu şi partenera ta ştiţi ce doriţi amândoi, dar ea nu va fi în cea mai bună condiţie pentru luarea unor hotărâri decisive. Fii pregătit pentru acţiuni decisive dacă aşa o va cere situaţia. Va avea dureri foarte 17

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

mari – FOARTE MARI. Nu o condamna şi încearcă să asculţi ce are nevoie. Probabil îţi va spune înainte ca tu să acţionezi. Când crezi că nu mai rezistă, poate încă mai este în stare. Ascult-o şi reacţionează în conformitate. În sala de naşteri se întâmplă multe. Fii conştient de ceea ce faci în timpul procesului şi de ceea ce vei lăsa în seama profesioniştilor. Deşi acolo vor fi multe persoane experimentate de la care poţi cere ajutorul, tu vei fi cel mai important sprijin al partenerei tale. Este unul dintre acele evenimente unde simpla ta prezenţă este cel mai important lucru. Chiar dacă vrei – şi trebuie – să laşi situaţia în mâinile profesioniştilor, tu rămâi cel mai important sprijin al partenerei tale. Unii dintre viitorii tătici spun că se tem că nu vor fi la înălţime, dar să pleci brusc în timpul travaliului şi al naşterii nu este o opţiune în zilele noastre. Trebuie să ştii că travaliul nu este numai fizic ci şi emoţional. Pot exista momente în care ea poate că nu ştie ce vrea. Numai simplul fapt că eşti acolo, că o respecţi, că-i dai sugestii privind schimbarea poziţiei, sau tehnici diverse pentru a ameliora disconfortul, sau chiar numai faptul că o îmbrăţişezi şii spui că se descurcă foarte bine, o ajută foarte mult. Venirea pe lume a unui copil este unul dintre marele mistere ale vieţii. Grijile fac parte din acest mister! Ziua în care se va naşte copilul tău va fi unică şi va avea propria sa istorie. Respiră adânc şi înfruntă-ţi temerile. Ai încredere în tine. Fii tu însuţi. Şi în special, fii acolo! Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi face pentru a uşura disconfortul pe care îl simte ea în timpul travaliului. Poate fi cel mai important cadou pentru ea, aşa că citeşte cu atenţie acest capitol, tipăreşte-ţi-l in minte şi nu-l uita sub nicio formă.

18

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

DAR CHIAR DOARE!
Când începe travaliul, este normal ca mama să fie speriată. Teama duce la tensiune, iar tensiunea duce la durere! Cu cât sunt muşchii mai tensionaţi (şi uterul e un muşchi), cu atât mai rău se va simţi ea! La fel, când apare frica, reală sau imaginară, adrenalina eliberată în sânge circulă prin tot corpul, ceea ce afectează funcţionarea muşchilor, ritmul cardiac şi provoacă o senzaţie din ce în ce mai mare de disconfort, anxietate, etc. Poate exista atât tensiune emoţională cât şi psihică. Relaxarea este cheia care uşurează emoţional şi fizic procesul naşterii. Începe să afli cum îi place să fie atinsă şi/sau masată pentru a se relaxa înainte de travaliu! Găseşte cuvinte de mângâiere pe care să i le şopteşti la ureche în timp ce ea îţi poate spune ce îi place şi ce nu. Fii întotdeauna pozitiv! Nu spune „Nu mă asculţi, nu te concentrezi, etc.…!” Spune-i „Te descurci grozav şi te iubesc, sunt mândru de tine, te admir”, şi aşa mai departe. Nu-ţi fie teamă s-o atingi, iar dacă nu-i place ce spui sau ce faci, nu te simţi ofensat! În etapele de început ale travaliului, încearcă să-i distragi atenţia de la durere. Încearcă un joc, o plimbare, un film. Travaliul va progresa, la fel şi durerea, dar distragerea atenţiei poate fi un instrument eficient pentru ea – şi pentru tine! Pe măsură ce contracţiile devin mai puternice şi mai dese, rolul tău devine din ce în ce mai important. Dacă ai participat la un curs de naştere, acum este momentul să pui în aplicare toate acele lecţii. Dacă nu ai asistat la cursuri, cere asistentei câteva îndrumări. În acest moment, treaba ta este să menţii concentrarea partenerei. Ea nu trebuie să renunţe sau să se panicheze. Dacă începe să fie neliniştită sau agitată în timpul unei contracţii, priveşte-o în ochi şi spune-i să respire adânc. Ţine-o de mână şi spune-i că se descurcă foarte bine. Dar fii pregătit pentru momentul în care este posibil ca încurajările tale să nu fie atât de bine primite. Un medic din San Francisco îşi aminteşte de un tătic a cărui soţie a ţipat la el să tacă din gură când acesta i-a spus – în mijlocul unei contracţii – că se descurca grozav.

19

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Între contracţii, vei fi îngrijitorul şi servitorul partenerei. Dacă vrea fulgi de gheaţă, o să-i aduci imediat! Dacă vrea un masaj pe spate, o să-ţi sufleci mânecile şi…la treabă! Spune-i să mănânce ceva înainte de a pleca la spital sau înainte să înceapă partea dificilă a travaliului. Nu ne referim la o masă cu cinci feluri de mâncare, ci la ceva uşor care să căptuşească puţin stomacul. Vor trece multe ore până va reuşi să mănânce ceva consistent, aşa că trebuie să aibă ceva în stomac. Alege mâncăruri care sunt uşor de digerat şi care nu provoacă greaţa. Ajunşi în sala de naşteri, creaţi un mediu confortabil, cu lumină discretă şi puţină muzică. Puteţi încerca aromoterapia, dar trebuie să ştiţi că simţurile se intensifică în timpul travaliului, aşadar mirosurile nu trebuie să fie copleşitoare şi nici invazive. Foloseşte cuvinte drăgăstoase şi atinge-o cu un sărut sau două, sau trei sau mai multe! Du-o să înoate într-un loc imaginar, sau la o plimbare pe plajă pentru a o ajuta să se relaxeze. Fii pregătit pentru momentul în care se va răzgândi dacă ceva nu va funcţiona pentru ea. Oricât de bine ai planificat totul, s-ar putea să fii nevoit să schimbi planurile la un moment dat, şi nu contează daca eşti pregătit sau nu. Calmează-te. Vei sta acolo timp de cinci sau zece ore, sau mai mult, fără multe pauze. Aminteşte-ţi că trebuie să ai grijă şi de tine. Foloseşte-ţi mai degrabă corpul, decât braţele, pentru a asigura contragreutatea. Aşează-te ori de câte ori ai ocazia. Aceste măsuri nu inhibă travaliu, ba chiar de multe ori îl intensifică. Mobilitatea şi activităţi ca balansarea pelvisului ajută fătul să se aşeze în poziţia corectă pentru naştere. Posturile verticale ajută fătul datorită gravitaţiei care îl face să deschidă cervixul şi să coboare în canalul de naştere. Strategiile pentru relaxarea muşchilor lasă uterul să lucreze. Unele activităţi fizice care ajută în cazul durerii includ plimbarea, aşezarea pernelor în jur pentru o poziţie confortabilă, masajul. Multe femei au dureri mari de spate în timpul travaliului. Masarea spatelui ajută la uşurarea durerii. Unul dintre trucurile pe care le-am aflat este masarea spatelui cu o minge de tenis . Îi iei durerea cu mâna şi o ajuţi cu travaliul spatelui. Ai putea să înveţi despre acupresură. Acupresura este foarte diferită de masaj. Este aplicarea unei presiuni pe anumite puncte pentru a uşura durerea fără ace şi fără a freca pielea. Poate fi o tehnică foarte eficientă. 20

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

În timpul perioadelor de stres fizic intens, corpul produce anestezice naturale numit endorfine. În cazuri de tipul „fără durere nu există victorie”, endorfinele sunt responsabile pentru euforia şi bucuria care urmează după aceste perioade. Când se exercită o presiune pe anumite zone, corpul eliberează endorfinele în mod natural. De multe ori, balansul ajută la scăderea durerii. Pentru ca aceasta să aibă efect, trebuie să te aşezi în spatele ei şi să-ţi pui braţele în jurul umerilor ei. Ţine-o strâns şi legănaţi-vă uşor înainte şi înapoi, ritmic. Ritmul o va ajuta să se calmeze. Poate părea un clişeu, dar respiraţia în timpul contracţiilor va ajuta considerabil. Respiră cu ea şi fii atent ca ea să inspire pe nas şi să respire pe gură. Astfel se previne hiperventilarea. Deseori, duşurile sau băile calde pot ajuta în timpul travaliului. Un instrument grozav care trebuie confecţionat este un ciorap umplut cu orez crud. Acesta poate fi încălzit în cuptorul cu microunde pentru a furniza căldura care o poate ajuta să-şi relaxeze muşchii. Alternativa este o cârpă rece sau o pungă cu gheaţă, pusă pe frunte sau pe gât pentru puţin confort. După cum am mai zis, travaliul este o muncă grea, iar posibilitatea ca ea să se înfierbânte este foarte reală. O altă tehnică bună este găsirea unui punct în cameră asupra căruia ea să se concentreze în timp ce respiră la contracţii. Acest punct poate fi un obiect din cameră sau ceva ce aţi pregătit împreună înainte. Încearcă să pui sonograma bebeluşului vostru pe perete. Respiraţia poate uşura cu întârziere durerea naşterii. În timpul travaliului activ, scopul este ca mama să fie cât de relaxată posibil pentru ca cervixul să continue să se dilate, şi să furnizeze bebeluşului o cantitatea generoasă de oxigen pregătindu-l pentru naştere. Următoarele tehnici de respiraţie, folosite singure sau în combinaţie, pot avea efect în timpul travaliului. Practicaţi aceste tehnici în timpul sarcinii. Dacă le stăpâneşti bine înaintea travaliului propriu-zis, acestea pot ajuta la modificarea ritmului respiraţiei pentru a uşura cât mai eficient durerea. Respiraţii profunde, de curăţare. Respiraţi lung şi profund la începutul şi la sfârşitul fiecărei contracţii.

21

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Respiraţii lente, din piept. Concentraţi-vă şi respiraţi lent, de 8-10 ori pe minut în timpul primelor contracţii mai blânde din prima etapă a travaliului. Respiraţie rapidă din piept. Folosind aceeaşi tehnică din travaliul de început, dublaţi viteza acestora pe măsură ce prima etapă a travaliului progresează iar contracţiile cresc în frecvenţă şi intensitate. Respiraţie superficială din piept. Foloseşte această tehnică superficială în momentul de vârf al celor mai intense contracţii. Aducerea pe lume a bebeluşului este o treabă grea şi de lungă durată. La un moment dat în timpul travaliului, tu şi partenera ta veţi descoperi ceva – poate un ritm de respiraţie, o pată pe tavan, un animal împăiat adus de acasă – asupra căruia ea să se concentreze în timpul contracţiilor. Cu metoda Lamaze, treaba ta este să distragi atenţia partenerei tale şi să o calmezi atunci când ea începe să creadă că nu o va scoate la capăt. Cere întotdeauna permisiunea înainte de a încerca ceva nou; paşii pe care îi face trebuie să o ajute şi să-i aducă alinare. Oferăi sprijin emoţional. Spune-i mereu că face o treabă bună. Folosirea acestor metode de relaxare întârzie administrarea medicamentelor. Acestea pot cauza probleme dacă sunt administrate în doze repetate, sau dacă se amestecă diverse medicamente cu efect îndelungat. Prin folosirea măsurilor de relaxare, poţi avea nevoie numai de o doză de narcotic în loc de trei, poţi evita folosirea unui narcotic şi a unui epidural, sau poţi întârzia momentul epiduralului. Despre epidurale vom vorbi mai târziu. Avantajul este că aceste practici pot fi oprite dacă nu sunt de ajutor sau în eventualitatea că ar putea cauza probleme. De exemplu, dacă bebeluşului nu-i place o anumită poziţie, găseşte alta. Analgezicele, odată administrate, nu pot fi anulate, şi vei avea nevoie de alt medicament sau altă procedură pentru a remedia efectele adverse. Acestea, la rândul lor, prezintă şi ele riscuri. Măsurile de confort nu pot anula complet durerea. Aceasta poate da naştere sentimentului de eşec personal dacă mama a dorit o naştere fără medicamente.

22

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Cu toate acestea, acest lucru nu se întâmplă foarte des dacă respecţi şi sprijini dorinţa mamei de a evita analgezicele, dacă recunoşti eforturile sale şi dacă o susţii în deciziile sale. Multe lucruri se pot schimba când începe etapa grea a travaliului aşa că, dacă începe să ţipe în spital indiferent de motiv, trebuie s-o laşi cu orice preţ! Toate acestea necesită o serie de pregătiri, aşa că va trebui să faci o listă înainte să înceapă travaliul. De multe ori lista este numită „trusa” travaliului. Ce lucruri trebuie incluse?

23

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

TRUSA PENTRU TRAVALIU
În calitate de partener la naştere, vei fi responsabil cu strânsul lucrurilor de care vei avea nevoie în sala de naştere pentru mai mult confort. Chiar dacă viitoarea mămică este în centrul atenţiei, vei avea nevoie de câteva lucruri şi pentru tine. Travaliul durează mult timp, în mod normal între 12 şi 18 ore, poate şi mai mult. În cele mai multe cazuri travaliul are loc în timpul nopţii, deci şi tu, tatăl, trebuie să te simţi confortabil. Ţinând cont de acest lucru, este bine să ai un bagaj pregătit şi pentru tine, când va fi momentul de plecare, în afară de cel al partenerei tale. Un bagaj complet pentru travaliu conţine multe lucruri. Iată câteva sugestii: • • Un tricou în plus sau un schimb de haine pentru tine. Sar putea să stai mai mult, iar confortul tău contează! Un costum de baie în caz că vei intra cu partenera în cadă sau la duş. Crede-mă, imaginea unui bărbat gol în timp ce eşti în travaliu nu este tocmai binevenită, orice aţi crede voi, bărbaţii! Fă-ţi câteva sanvişuri să le ai la îndemână. După cum am spus, s-ar putea să stai pe acolo ceva timp, şi chiar dacă McDonald’s este „chiar după colţ”, nu cred că ea ar fi încântată să dispari pentru un Big Mac, mai ales când tot ce poate ea să-şi permită sunt fulgi de gheaţă sau îngheţată pe băţ! Este neapărată nevoie de o minge de tenis pentru travaliul spatelui! Un CD-player portabil „atmosferă” în cameră. sau un casetofon, pentru

• • • •

Lumânări pentru lumină discretă. Asigură-te mai întâi că spitalul îţi dă voie. Ceva cu care tu şi mama să vă petreceţi timpul. Cărţi, jocuri, scrabble, rebusuri şi altele asemenea pot fi o sursă de distracţie în faza de început a travaliului. 24

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

• •

Dacă doctorul îţi permite, adu-i acadele în caz că i se face foame. O listă cu numerele de telefon ale persoanelor pe care vrei să le suni odată ce va avea loc evenimentul binecuvântat.

De regulă, bărbaţii vor să ştie două lucruri: care este sexul copilului şi dacă totul este în regulă cu mama. Detaliile nu sunt importante. Femeile, în schimb, cer detalii. Naşterea unui copil este un eveniment definitoriu în viaţa unei femei; este şi un etalon după care femeile se compară între ele. Prin urmare, femeilor trebuie să le dai mai multe informaţii. Ceea ce le spui tu nu este nici pe departe destul, dar faptul că informaţiile vin de la un bărbat este de apreciat; în plus, te vor lăuda în faţa soţiei tale. • • Uleiurile aromate pot calma nervii mamei în timp ce se masează anumite zone NU UITA APARATUL DE FOTOGRAFIAT! Majoritatea spitalelor nu mai dau voie cu camere video în sala de naştere, dar permit fotografierea – mai ales după ce vine pe lume copilul. Dacă ai un aparat digital, nu uita să ai baterii de rezervă! Bani mărunţi pentru automate. În cazul în care ţi se termină tartinele de acasă!

Ce se întâmplă dacă măsurile pentru confort nu îşi fac efectul şi Mami are nevoie de un medicament? Cel mai sigur va fi vorba de un epidural. Hai să vedem ce este un analgezic artificial.

25

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

MINGEA DE TENIS NU A FUNCŢIONAT
Luarea deciziei de a naşte natural este una personală, dar deseori unele dintre femei se răzgândesc atunci când sunt lovite de realitatea durerii. Copiii mei au fost născuţi amândoi pe cale naturală, dar eram tânără şi naivă. Dacă ar fi să mai rămân însărcinată, aş alege medicaţia. Cu tehnologiile medicale existente în zilele noastre, şi cu progresele făcute în medicină, un mic ajutor este foarte indicat. Există două medicamente de bază pentru diminuarea durerii care pot fi administrate în timpul travaliului. Acestea sunt analgezicele (mult mai puternice decât Tylenol) şi epiduralul. O să vorbim despre ambele. Analgezice Toate medicamentele ajung, prin placentă, la bebeluş, de asta trebuie utilizate numai când este necesar şi în doza cea mai mică dar totuşi eficientă. Nubain şi Demerol, de exemplu, sunt medicamentele obişnuite care se administrează în timpul travaliului. Sunt administrate în doze mici dar tind să diminueze efortul uterului şi pot da somnolenţă fătului dacă momentul naşterii este foarte aproape. Morfina intratecală este un sistem mai nou de diminuare a durerii, din ce în ce mai acceptată. Morfina este introdusă printr-un cateter lângă, dar nu în, măduva spinării din regiunea lombară. Efectele fetale sunt minime iar mama obţine o diminuare excelentă a durerii fără pierderea efortului uterin în timp ce îşi păstrează reflexul de a împinge. Ca efecte colaterale s-au înregistrat mâncărimi şi greţuri la unele paciente. Doctorul îţi poate face un blocaj para-cervical. Medicamentul este injectat în cervix, de obicei în prima parte a travaliului, diminuând durerea provocată de contracţii, fără a interfera cu nevoia sau puterea de a împinge. Medicamentul nu are efectul scontat la aproximativ o treime dintre femei, şi trebuie repetat în fiecare oră. Astăzi nu mai este folosit în mod frecvent. Blocarea Pudendal este altă opţiune. Anestezia este injectată prin peretele vaginal în timpul celei de-a doua faze a travaliului pentru a uşura durerea din perineu (zona dintre vagin şi rect). Poate fi folosit la naşteri fără alte medicamente. Medicamentul nu afectează nevoia sau puterea de împingere şi, în general, 26

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

maschează efectele şi remedierea epiziotomiei – incizia executată pentru lărgirea deschiderii vaginale. În sfârşit, avem blocarea spinării sau a şalelor. Se face o singură injecţie cu anestezie locală în măduva spinării, amorţind complet abdomenul inferior şi zona perineală. Acest tip de anestezie este rar utilizată în timpul travaliului dar este o opţiune în cazurile care necesită forceps sau cezariană. Blocarea spinării elimină complet nevoia de a împinge şi poate scădea tensiunea. În unele cazuri, rare, provoacă o durere de cap severă când trece efectul. Epidurale Epiduralul câştigă în popularitate în cazul diminuării durerilor naşterii. Un ac cu un tub subţire şi flexibil este înşurubat în spaţiul dintre măduva spinării şi vertebră. La îndepărtarea acului, anestezicul curge continuu prin tub. La fel ca şi la blocarea spinării, această procedură elimină total durerea din zona perineului. Dozajul poate fi uşor modificat sau întrerupt. Majoritatea medicilor consideră blocarea epidurală ca fiind cea mai bună metodă de diminuare a durerii în cazul travaliului fără complicaţii sau a cezarienei fără urgenţă, deoarece permite femeii să fie permanent atentă la ce se întâmplă. Cu toate acestea, anestezicul are nevoie de circa 20 de minute pentru a-şi face complet efectul şi poate lăsa un „punct fierbinte” dureros. În plus, poate diminua contracţiile uterine, generând nevoia de ocitocină. De asemenea, creşte riscul de naştere cu ajutorul forcepsului. Pentru administrarea medicamentului şi pentru plasarea tubului va fi chemat anestezistul. În general, singurele persoane care au voie în sală în timpul procedurii sunt mama, asistentul de naşteri şi doctorul. Poţi rămâne şi tu dar, în caz contrar, nu trebuie să-ţi faci griji. Anestezistul îi va spune mamei să se aşeze pe pat pentru inserţia tubului. Mai întâi i se poate face o injecţie pentru amorţire, în zona coloanei. Este important ca ea să nu se mişte în timpul procedurii, pentru a evita orice probleme la inserţia acului şi a tubului. Procedura nu durează mult, deci asta nu ar fi o problemă. Epiduralele sunt necesare şi sunt o alegere excelentă pentru unele femei. Cel mai bun efect îl au în cazul femeilor cu travaliu îndelungat. Majoritatea femeilor pot tolera un travaliu 27

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

progresiv. Dar, după multe ore de progres minim, când persoanele care o ajută sunt extenuate, când ea însăşi simte că tot efortul ei nu are niciun rezultat, tipul de analgezic epidural îi dă mamei un răgaz pentru odihnă şi recuperare a forţelor. Mama trebuie avertizată să se aştepte la intravenoase, ruptura artificială a membranelor, repaus la pat, mărirea ocitocinei, şi din acest moment va fi necesară monitorizarea fetală externă sau internă. Asemenea intervenţii au dezavantajul naşterii cu medicaţie şi pierderii controlului mamei asupra procesului. Pentru unele este un preţ mic pentru uşurarea durerii şi simt că recâştigă controlul când durerea este diminuată. Aproape toate femeile care au ales epiduralul au spus că sunt bucuroase că au făcut-o. Este vorba mai ales de femeile care mai au copii şi care au refuzat epiduralul prima dată. Cred că cea mai frecventă părere pe care am auzit-o este „Dacă ştiam că era atât de bine, nu aş fi ezitat!” Bine, deci până acum am ajuns în sala de naşteri şi ştim cum să o facem pe Mami să se simtă comod, avem chiar şi posibilitatea de a alege un medicament. Dar ce se întâmplă când vine momentul să împingă?

28

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

VINE COPILUL!
Când cervixul femeii este complet dilatat, la 10 cm, a venit momentul să împingă. Pentru mulţi bărbaţi, asta poate părea uşor. Ce mare chestie să împingă? Ei bine, nu uita că bebeluşul este mult mai mare decât orificiul prin care iese. Am auzit odată un comic spunând că este ca şi cum un bărbat ar încerca să scoată o bilă de bowling pe nas. În orice caz, nu e chiar atât de rapid pe cât ai crede. Venirea pe lume a copilului este partea cea mai grea – chiar mai grea decât lupta cu contracţiile! Este momentul când intră în joc elasticitatea femeii. Lucrul cel mai important pe care bărbaţii trebuie să şi-l amintească în legătură cu naşterea unui copil este că e ceva urât, dar în acelaşi timp minunat. Mulţi bărbaţi au spus că a fost în regulă cu contracţiile şi partea dificilă a travaliului, dar când a venit vorba de naşterea propriu-zisă, au fost total depăşiţi de situaţie. Sfatul cel mai des auzit în vestiare când vine vorba despre prezenţa lor la naştere ar putea fi să stea la capul patului şi să nu se uite în jos. Poţi să faci cum vrei, însă e o chestie unică în viaţă aşa că, dacă chiar nu vrei să te uiţi, nu te uita. Dar să ştii că poţi să pierzi ceva minunat! În acest moment picioarele îi vor fi îndepărtate şi tot ce i-a dat Dumnezeu va fi expus vederii. Crede-mă, nu-i pasă. Toată ruşinea a zburat pe fereastră când copilul a coborât în pelvis încercând să iasă. Când are o contracţie trebuie să împingă. Asistentul de naştere va fi de mare ajutor în această fază şi este important să-l ascultaţi. Curând veţi găsi un ritm. Poziţia normală pentru împins este cea cu picioarele depărtate – surpriză mare, nu? Ea trebuie să respire profund, pe gură, să-şi ţină respiraţia, să bage bărbia în piept şi să împingă. Scuze pentru descriere, dar e ca şi cum ai elimina – hm – un intestin foarte încărcat (ca să-şi facă toată lumea o idee!) De câte ori împinge, copilul mai înaintează puţin pe canalul de naştere. Respiraţia în timp ce împinge face ca bebeluşul să retrocedeze puţin şi împiedică înaintarea, aşa că încurajaţi-o să împingă cât de mult poate.

29

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

Când travaliul este în plină desfăşurare, i se va spune să împingă de trei ori la rând câte 10 secunde. Asta înseamnă că procesul se va desfăşura în felul următor: respiraţie adâncă, împins în timp ce numeri până la zece (unu-Mississippi, doi-Mississippi, etc.), o scurtă pauză şi încă de două ori. Cu cât face asta mai mult, cu atât mai mult înaintează copilul. Va împinge cu mai multă forţă Dacă-şi ţine respiraţia. Totuşi, nu există o metodă „corectă” de împingere sau de respiraţie. Depinde de ce-i spune corpul. Trebuie numai să fii lângă ea şi să o sprijini cu orice are nevoie pentru ca lucrurile să progreseze. Ce faci în acest moment? Apucă-i picioarele din spatele genunchilor, adu-le până la piept, numără şi încurajeaz-o! Niciodată nu vei mai spune de atâtea ori „Poţi să o faci!”. Poţi să încerci şi expresii de genul „Ţine-o tot aşa”, „Te descurci de minune”, „Aşa se face”, etc. Fraze de evitat: „Vai, ce scârbos”, „Nu eşti în stare de mai mult?”, „Nu cred că doare chiar aşa de tare”, şi „Hai, scoate-l o dată, pentru Dumnezeu, începe meciul”. (Scuze, am simţit nevoia de puţin umor în acest moment!) În timp ce ea împinge şi tu numeri, asistentul de naştere va monitoriza din nou înaintarea copilului cu mănuşa lubrifiată. Vor face probabil şi o mişcare circulară în jurul cervixului pentru a face loc pentru copil. Doctorul poate realiza o epiziotomie pentru a face mai mult loc pentru copil. Nu este nici pe departe atât de dureros precum pare, dar trebuie să ştii despre ce este vorba.

30

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

TAIE-MĂ DOCTORE!
Epiziotomia se face prin tăierea deschizăturii vaginale cu foarfecele pentru a o lărgi pentru naştere. Pentru o epiziotomie mediană, în Statele Unite şi Canada medicul taie în jos, spre anus. Pentru o epiziotomie mediolaterală, metoda preferată în alte părţi ale lumii, tăietura se duce într-o parte. Unii medici din Statele Unite şi Canada fac mereu epiziotomii mediolaterale, iar unii le fac în cazul folosirii forcepsului. În comparaţie cu epiziotomiile mediolaterale, epiziotomiile mediane sunt mai uşor de reparat, dor mai puţin după, se pierde mai puţin sânge, cauzează mai puţine complicaţii în timpul vindecării, dau rezultate anatomice mai bune, şi este mai puţin să simţi durere în timpul relaţiilor intime. Totuşi, epiziotomiile mediane sunt însoţite de riscul de a se extinde în sau prin sfincterul anal. Dacă bebeluşul are probleme aproape de naştere, medicul sau moaşa nu vor mai aştepta timpul normal pentru o naştere fără epiziotomie. În unele cazuri, femeia este extenuată sau nu se întinde bine ş medicul recomandă o epiziotomie. Dacă motivul este extenuarea, trebuie să ştii că epiziotomia scurtează naşterea în medie cu 9 minute – ceea ce e minunat! Mulţi asistenţi de naştere ezită când vine vorba de epiziotomie. Unii cred că duce la slăbirea podelei pelviene. Podeaua pelviană este un grup complex de muşchi care formează un fel de hamac suspendat între osul pubian din faţă şi baza coloanei din spate. Pe aici trec uretra, vaginul, şi anusul. Slăbirea podelei pelviene sau rănirea poate duce la disfuncţii sexuale, incontinenţă urinară, incontinenţă anală. Dar, dacă bebeluşul nu se naşte fără epiziotomie, devine absolut necesar, şi multe femei se recuperează repede prin exerciţiul Kegel pentru întărirea muşchiului tăiat. În primele zile va exista un anumit disconfort, chiar şi fără epiziotomie. Este normal să existe o durere generală sau chiar o mică rană a perineului. Totuşi, dacă se face o epiziotomie, există mult mai multe şanse de durere în timpul mersului şi când se aşează comod. De asemenea, mama poate simţi înţepături

31

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

puternice în timpul urinării, iar eliminarea intestinelor poate fi extrem de neplăcută în primele câteva zile. Dacă ai ghinionul să apară complicaţii în urma epiziotomiei – se extinde sau se infectează – vei avea o perioadă prelungită de durere, sau probleme precum incontinenţă anală care ar putea afecta calitatea vieţii tale în mod serios sau chiar permanent, în special în ceea ce priveşte relaţiile sexuale. Răul făcut de epiziotomie poate să nu apară imediat. Incontinenţa anală şi urinară se poate declanşa după câţiva ani, când vârsta şi căratul în braţe al copiilor au efecte ce se adaugă celor ale epiziotomiei. Apoi soseşte copilul.

32

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

BINE AI VENIT PE LUME!
Nu este mult de spus despre naşterea copilului. După cum v-am spus, înainte de sosirea lui se împinge, se ţipă, se vorbeşte printre dinţi şi se răcneşte (în majoritatea timpului). Vom face tot ce ne stă în putinţă. După tot acest împins, capul copilului va începe să se vadă la marginea vaginului. În acest moment mama va trebui să împingă cu toată forţa. Este greu de adus pe lume un copil, şi în acel moment devine şi mai greu. Pentru taţi, vezi din nou tipul cu mingea de bowling! Copilul a călătorit prin canalul de naştere şi este aproape de a intra în lumea reală. Odată ce a ieşit capul, mamei i se cere să nu mai împingă, iar asistentul de naştere absoarbe, cu o pompiţă de plastic, mucusul din nasul şi gura bebeluşului. După cap ies şi umerii şi copilul este aici! Totul se întâmplă foarte, foarte repede, deci dacă vrei să fii martor la naşterea copilului, concentrează-te acolo. Mama începe să simtă o uşurare imensă chiar şi după apariţia capului, semn că este în regulă. Copilul va fi acoperit cu mucus, nu vă alarmaţi. Iese la spălat. Mulţi bărbaţi au impresia că văd în nou născuţi imaginea tradiţională a extratereştrilor. Te rog să te abţii de la astfel de comentarii. Mama a muncit pe brânci ca să aducă extraterestrul pe lume, aşa că ţine-ţi impresiile pentru tine. Şi apoi, aspectul acesta dispare rapid iar bebeluşul se transformă în cea mai frumoasă fiinţă umană. Crede-mă! Cordonul ombilical va fi pensat şi apoi tăiat. Te vor întreba dacă vrei să tai cordonul. Este decizia ta, dar trebuie să ştii că nu afectează în niciun fel mama sau copilul. Sunt momente când este nevoie să se intervină cu un forceps sau cu un extractor cu vacuum. Forcepsul seamănă cu două linguri mari pentru salată, iar doctorul le foloseşte să scoată capul copilului din canalul de naştere. Extragerea cu vacuum se face cu o cupă mare de plastic care arată ca un con de îngheţată, se aplică pe capul copilului şi rămâne fixat prin aspirare. Pe cupă există un mâner care îl ajută 33

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

pe doctor să scoată copilul prin canalul de naştere. Alegerea între forceps şi vacuum este de obicei făcută de doctor. Niciuna dintre aceste proceduri nu va afecta bebeluşul, deci nu te alarma. Acesta este marele moment, un eveniment de care-ţi vei aduce aminte tot restul vieţii. Şi iată partea cea mai grea: Trebuie să RĂMÂI CALM. Încearcă să-ţi înfrânezi lacrimile şi isteria până după naşterea copilului. Soţia ta are nevoie de ajutorul tău, la propriu şi la figurat. O vei încuraja la fiecare împingere, şi îi poţi susţine spatele pentru ca ea să poată împinge mai comod. Dacă eşti în stare, acordă-ţi câteva momente pentru a privi naşterea cu adevărat. Când vezi primul centimetru din capul copilului, poţi să-i spui partenerei că aproape a terminat. După naştere, copilul va fi aşezat pe abdomenul mamei şi îl vei putea vedea bine pentru prima dată. Există şi un motiv pentru care medicii fac asta. Când nou-născuţii sunt ţinuţi aproape de corpul mamei, ei se simt aparent în siguranţă şi astfel, tranziţia de la viaţa în uter la cea din afara uterului este mult mai uşoară pentru ei. Nounăscutul recunoaşte vocea şi mirosul mamei, iar corpul ei îl încălzeşte mai repede şi mai sănătos decât păturile sau incubatorul. Când copiii născuţi la termen simt pielea mamei lor, aproape că nu plâng în primele 90 de minute de viaţă. Dar dacă sunt puşi în coşul de lângă mamă, plâng cam 20 – 40 secunde la fiecare cinci minute în următoarele 90 de minute. Nou-născuţii au percepţia destul de dezvoltată pentru a face diferenţa între un coş şi mama lor! Odată născut bebeluşul, întreabă mama dacă are nevoie de ceva. Vrea să înceapă să dea telefoane sau vrea să doarmă? Sau ambele? Ajut-o să se relaxeze. Încă îi fac bine masajele pe spate, şi încă va mai simţi un pic de durere. Mai presus de toate, bucură-te de moment! În afara faptului că trebuie hrănit şi iubit, este o perioadă de odihnă. Mai târziu veţi avea destul timp să vă gândiţi la ultimele 18 ore şi la următorii 18 ani.

34

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

În general, bărbaţii au două reacţii după naşterea copilului. Mai întâi, plâng. Apoi înşfacă aparatul de fotografiat. Când partenera voastră va ţine pentru prima dată bebeluşul în braţe, vei declanşa bliţul de nenumărate ori. După câteva poze, o să laşi camera la o parte şi o să vrei să iei copilul în braţe. Ţine-l aproape şi lasă-l să-ţi studieze faţa. Dacă bebeluşul pleacă la incubator în timp ce partenera se reface, du-te cu el şi ţine-i companie. Când adoarme, poţi da prima rundă de telefoane la prieteni şi familie. Nu uita să vezi ce face partenera ta. Dacă este trează, va vrea să afle ultimele veşti despre starea bebeluşului şi cât de bine s-a descurcat ea. Cam asta ar fi tot. După atâta muncă şi chin, vine momentul sărbătoririi unei noi vieţi! Ce se întâmplă cu bebeluşul imediat după naştere? Perioada imediat următoare naşterii bebeluşului este o experienţă minunată. În aceste momente, cu bebeluşul lângă tine, toate visele, speranţele şi planurile se îngrămădesc în capul tău. La un minut după naştere, pediatrul sau asistentul de naştere îi va da bebeluşului un scor Apgar. Acest scor ajută echipa medicală să evalueze dacă bebeluşul are nevoie de oxigen sau altă formă de asistenţă medicală. După 5 minute va primi alt scor Apgar. Este foarte important pentru bebeluşi să aibă căldură. Copilul tău va fi învelit în pături şi este posibil să fie pus într-un pătuţ cu încălzire. Clama chirurgicală de la cordonul ombilical va fi schimbată cu una de plastic, care seamănă cu o agrafă de păr, iar capătul cordonului va fi tăiat cu grijă. În prima zi după naştere, bucata de cordon ombilical va fi tratată cu un pigment purpuriu pentru nu se infecta. Asistentul de naştere va verifica semnele vitale ale bebeluşului şi posibilele complicaţii. Bebeluşul va fi curăţat, cântărit şi măsurat. Legile statului spun că în ochii copilului trebuie pus un antibiotic, pentru a preveni complicaţiile posibile datorită 35

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

vreunei infecţii vaginale materne. Majoritatea spitalelor folosesc Eritromicină, dar unele încă mai folosesc nitrat de argint, care poate fi mai iritant. I se va face o injecţie cu Vitamina K în coapsă. Această vitamină este cerută de ficat pentru coagularea sângelui. La adult, bacteria din intestine fabrică vitamina K. Nou-născuţii nu au bacterii în intestine; prin urmare, nu pot produce singuri vitamina K. Injecţiile cu vitamina K previn problemele de sângerare la nou-născuţi. Este necesar un test al glucozei din sânge dacă bebeluşul este foarte mare sau foarte mic sau dacă Mama a avut diabet gestaţional. De obicei, asistenta sau tehnicianul recoltează o picătură de sânge din călcâiul bebeluşului. Dacă nivelul glucozei este prea scăzut, mamei i se poate spune să alăpteze copilul sau să-i dea lapte praf sau apă îndulcită. Poţi câştiga o apreciere imensă din partea Mamei, dacă o răsfeţi după sosirea bebeluşului. Mama a trecut prin multe experienţe, atât fizice cât şi emoţionale. Acum este cel mai potrivit moment pentru a-i arăta cât de mult o iubeşti. Adu-i flori, ciocolată, sau scrie-i un bilet de dragoste. Orice ai face, încearcă să marchezi momentul într-un mod special. Chiar şi cele mai bine întocmite planuri pentru naştere pot avea rezultate greşite, şi totul se va termina cu o cezariană.

36

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

CARE SUNT MOTIVELE PENTRU O CEZARIANĂ?
Rata naşterilor prin cezariană în Statele Unite a explodat de la 5% în anii 60 la aproape 25% în anii 80. La această creştere au contribuit mulţi factori, inclusiv frecvenţa naşterilor repetate prin cezariană, folosirea monitorizării fetale electronice, folosirea în scădere a breşei vaginale şi a forcepsului, şi tendinţa de a interveni chirurgical când travaliul „nu progresează”. Naşterea prin cezariană este cu certitudine mai sigură astăzi decât în 1960, şi este indicată în mod evident în situaţii extreme sau urgenţe, deşi provoacă mai multe leziuni materne decât naşterea vaginală. Naşterea prin cezariană este acceptată ca soluţie inevitabilă în cazul unor complicaţii apărute în timpul travaliului. Din experienţa ultimelor două decenii, majoritatea experţilor spun că naşterea prin cezariană nu este întotdeauna benefică pentru femeie sau copil. Pentru a lua o hotărâre în cunoştinţă de cauză, trebuie să înţelegem unele dintre complicaţiile cele mai frecvente care pot apărea în timpul travaliului. Ruperea prematură Majoritatea femeilor încep travaliul în mod spontan când rupturile membranelor şi sarcina au ajuns la termen. Când travaliul nu începe între 12 şi 24 de ore, situaţia este descrisă ca „ruperea prematură a membranelor” (RPM). Deoarece RPM este una dintre cauzele numărului mare de cezariene, majoritatea doctorilor induc travaliul după RPM la termen. Deşi abordarea „aşteaptă să vezi” a fost asociată cu mai puţine naşteri prin cezariană decât folosirea ocitocinei pentru stimularea contracţiilor, un studiu de amploare a conchis că inducerea travaliului cu supozitoare vaginale ce conţin prostaglandina E2 este o opţiune viabilă pentru rezolvarea RPM – în special la femeile aflate la primul copil. În studiu, numărul de cezariene la femeile care au primit prostaglandină a fost la jumătate faţă de cele care au primit oxitocină sau au aşteptat începerea travaliului. Lipsa progresului În general medicii sunt de acord că, odată început travaliul, cervixul femeii trebuie să se dilate cu 1,2 cm până la 1,5 cm pe oră. Uneori dilatarea lipseşte în faza activă, în ciuda contracţiilor 37

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

regulate. Această situaţie este cunoscută sub numele de „lipsa progresului”. Dat fiind că travaliul se poate întrerupe dintr-o mulţime de motive, cauza imediată nu este întotdeauna clară femeii sau medicului. Dacă se întâmplă acest lucru, doctorul va efectua un examen pelvian, va verifica semnele vitale şi va monitoriza fătul pentru o scurtă perioadă de timp. Dacă totul pare în regulă, el sau ea poate aborda problema fără a interveni sau poate lua în considerare posibilitatea de a „ghida activ” travaliul tău. Există un număr de proceduri eficiente pentru restabilirea travaliului. Dacă sacul amniotic nu este încă rupt, doctorul îl poate rupe manual, printr-o procedură numită amniotomie. Deoarece, după ruptura membranelor, femeia este gata să nască, poate fi o strategie riscantă în timpul fazei latente, când există posibilitatea unui travaliu fals. Mai multe studii de cercetare au conchis că amniotomia efectuată în timpul travaliului activ scurtează durata sa cu aproximativ 2 ore. Mai mult, creşte rata naşterii vaginale, şi nu există riscul leziunilor la femeie sau copil. Medicii nu se pun de acord în privinţa modului de abordare a sarcinilor care depăşesc 40 de săptămâni, în proporţie de 10%. Scopul principal este evitarea leziunilor sau morţii copilului ca urmare a lipsei de oxigen sau a pătrunderii meconiului în plămâni – riscuri stabilite în sarcinile trecute de termen. Unii doctori sunt în favoarea inducerii travaliului în săptămâna 41 – 42, în timp ce alţii recomandă monitorizare fetală până la începerea spontană a travaliului. Într-un studiu amplu pe femeile cu sarcini prelungite dar fără complicaţii, inducerea travaliului a generat un număr mai mic de naşteri prin cezariană, în principal deoarece a existat mai puţin stres fetal. În orice caz, puţini medici lasă o sarcină mai mult de 42 săptămâni. În aceste situaţii rare, travaliul este indus de multe ori cu prostaglandină gel sau ocitocină. Dimensiunea pelvisului Anumite diferenţe în anatomia femeii pot duce la complicaţii în timpul travaliului. În timpul naşterii vaginale, fătul trebuie împins prin zona pelvisului cu ajutorul contracţiilor uterului. În general, pelvisul unei femei este destul de încăpător şi are forma adecvată pentru a permite trecerea fătului. Dacă nu a avut fractură de pelvis sau de os sau o boală neuromusculară, 38

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

medicul nu trebuie s-o descurajeze de la încercarea unei naşteri naturale numai pe baza dimensiunilor pelvisului. Chiar dacă zona pelvisului este mai mică decât media, poate fi îndeajuns de mare pentru făt dacă restul travaliului a decurs normal. Cu toate acestea, în unele cazuri, dimensiunile capului fătului depăşesc dimensiunile canalului de naştere. Dacă se întâmplă asta, travaliul nu va progresa în a doua etapă; la fel, prima etapă a travaliului poate fi neregulată. Dacă dimensiunea copilului este cauza lipsei de progres a travaliului, va fi nevoie de cezariană. Poziţia copilului În peste 95% din sarcinile la termen, capul copilului este îndreptat spre cervix. În mod normal, capul copilului este orientat către piept, cu coroana capului înspre canalul de naştere, pregătit pentru naştere. În unele situaţii neobişnuite, iese faţa, fruntea sau partea de sus a capului copilului. Dacă fătul rămâne în una din aceste ultime două poziţii în timpul travaliului, este necesară cezariana deoarece partea cea mai îngustă a capului copilului poate fi prea mare pentru pelvisul tău. O ieşire cu faţa este foarte rară. Dacă ai avut mai mulţi copii, medicul va insista, mai mult ca sigur, asupra cezarienei. Naşterea vaginală măreşte riscul de lezare a gâtului sau coloanei vertebrale a copilului. Poziţia – sau atitudinea – copilului reprezintă un alt considerent în stabilirea celei mai sigure metode de naştere. Peste 99% din cazuri sunt cele în care fătul este aşezat vertical în uter. În restul cazurilor, avem aşezarea transversală, când fătul stă cu spatele la canalul de naştere. Când copilul este în această poziţie la începutul travaliului, totul se termină de obicei cu o cezariană. Cezarienele sunt nişte operaţii, deci trebuie luate în considerare alte proceduri decât cele pentru naşterea vaginală. Poţi să asişti la naştere, dar trebuie să ştii la ce să te aştepţi.

39

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

CEZARIANA PENTRU TAŢI
Pregătirea pentru operaţie include administrarea unui intravenos la început, raderea părului pubian care se vede când ţii picioarele lipite şi inserarea unui cateter în vezică. Burta va fi spălată cu antiseptic iar în jurul inciziei se va crea un câmp steril. Pe piept şi pe deget se vor pune senzori pentru monitorizarea tensiunii sanguine, a ritmului cardiac şi a gradului de oxigenare a sângelui. Pe piept se pune o perdea transversală pentru ca mama să nu vadă operaţia. Majoritatea cezarienelor se fac sub anestezie epidurală deoarece este mai sigură decât anestezia generală. Dacă s-a făcut deja un epidural, anestezistul îl va întări astfel încât pacienta să fie amorţită de la degetele picioarelor până la stern. Mai întâi va trebui să te schimbi în haine chirurgicale. După ce intri în sala de operaţie, ţi se va da un loc în capul mesei de operaţie. Ţi se va spune să nu atingi nimic din câmpul steril, ceea ce este foarte important, ca un pilot aerian care îţi spune să nu atingi niciun buton în timp ce avionul este în aer! Veţi putea vorbi între voi pe măsură ce operaţia progresează. Dacă doreşti, poţi să priveşti peste perdea şi să vezi o parte din cezariană; doctorul ei vă va ghida. Este un moment extraordinar să vezi cum iese bebeluşul din uter, nu este aşa de scârbos cum sună. Amândoi veţi auzi primul plânset al copilului la scurt timp după naştere; dacă nu aţi aflat sexul copilului după naştere, doctorul vă va anunţa acum. Bebeluşul este predat echipei pediatrice pentru a fi uscat, evaluat, şi pentru a primi medicaţiile. Sunt aceleaşi operaţiuni ca şi în cazul naşterii vaginale. Dacă se foloseşte anestezie generală, i se va introduce prin IV. Odată inconştientă, anestezistul îi va introduce un tub pe gât pentru menţinerea căilor respiratorii şi eliberarea gazului anestezic. Operaţia durează în general una sau două ore. Timpul de la începutul operaţiei până la naşterea copilului este de circa cinci minute. Cea mai mare parte din timpul petrecut după naştere este pentru suturarea ţesuturilor. Cu rare excepţii, incizia de aproximativ 10 cm se face orizontal chiar deasupra zonei pubiene. Se preferă incizia uterină orizontală deoarece cicatrizarea este mai puternică. Totuşi, în anumite situaţii, ca de exemplu când placenta acoperă cervixul, incizia se face vertical.

40

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

În timpul operaţiei, va simţi cum este trasă şi împinsă dar fără durere. Manipulările ar putea-o face să se simtă incomod, deci trebuie să o asiguri că aşa este normal. După naştere, medicul predă bebeluşul pentru a fi examinat. Unele spitale permit bebeluşilor sănătoşi să rămână cu tine şi cu partenera ta în timpul acestor operaţiuni. În altele în schimb, personalul va duce bebeluşul în incubator, indiferent de starea de sănătate a copilului. În timp ce personalul medical examinează nou-născutul, obstetricianul scoate placenta prin incizie, absoarbe fluidul şi începe să închidă cu copci uterul şi straturile interne de ţesut. Incizia din piele poate fi cusută cu copci convenţionale, capse, sau chiar cu bandă. În final, rana chirurgicală este acoperită cu un bandaj. După operaţie mama ajunge în salonul de recuperare unde poate fi monitorizată îndeaproape în următoarele două ore. În unele spitale, bebeluşul îi este adus mamei pentru a fi alăptat. Politicile sunt diferite, poţi sta cu copilul la recuperare sau în incubator. A doua zi, mama continuă să se vindece după intervenţie şi va începe să aibă grijă de noul bebeluş. Procesul de recuperare începe prin mers, suportarea durerii după operaţie, restabilirea activităţii „intestinelor” pentru a putea mânca. Încurajarea şi prezenţa ta va fi necesară mai tot timpul. Şederea post-operatorie în spital durează, în medie, trei zile, dar soţia ta va mai resimţi efectele operaţiei mult timp după ce ajunge acasă – de la cinci la şapte săptămâni. Dorinţa ta de a o ajuta, înţelegerea faptului că este epuizată şi nu se simte bine, vor fi vitale pentru începerea unei noi familii. Dacă Mama fost supusă unei cezariene neplanificate – cu alte cuvinte s-a hotărât cezariana deoarece travaliul nu a avut cursul scontat – va trebui să lupte şi cu sentimentul că nu a putut avea o „naştere naturală”. Multe femei interpretează această situaţie ca pe un EŞEC, chiar dacă nu ar fi putut face nimic pentru a preveni asta (care este adevărat în aproape majoritatea cazurilor). Trebuie să fii conştient de reacţia ei emoţională şi să o încurajezi să vorbească despre acest lucru. Cea mai bună reacţie la comentariile ei este să o asculţi fără să o întrerupi. Dacă sentimentele negativiste durează mai mult de câteva zile, anunţă doctorul. Acestea sunt nişte situaţii obişnuite. Care sunt părţile negative ale şederii tale în camera de naştere? 41

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

DA SAU NU?
Chiar dacă majoritatea bărbaţilor ar trebui să fie prezenţi la naşterea copilului lor, mulţi sunt mai mult decât reticenţi. Credem că este important să vedem şi părţile negative ale prezenţei lor în camera de naştere. După cum am spus anterior, motivul numărul unu pentru care bărbaţii nu vor să fie prin preajmă în momentul naşterii este probabil faptul că încep să-şi vadă altfel partenera după ce bebeluşul a ieşit prin „zona plăcerii”. Să ne gândim în felul următor: dacă o zonă destinată recreerii se transformată în zonă de afaceri, este dificil să-i schimbăm la loc destinaţia şi să redevină ce a fost înainte. După ce un bărbat a văzut cum naşte partenera sa, el suferă o modificare psihologică foarte importantă. În pat, ea devine mama cuiva în loc de partenera sexuală care era odată. Din fericire, aceasta nu este o problemă pe termen lung. Bărbaţii sunt fiinţe sexuale şi când ea doreşte să aibă relaţii intime, ei pot trece peste orice şi se predau instinctelor lor sexuale. Când nu ai relaţii, ai tot timpul să te gândeşti de ce nu, şi poţi găsi o mie de motive. Dar fii sigur că atunci când ea este pregătită, toate motivele vor zbura direct pe fereastră. Să fii martor la naştere tinde să înlăture misterul sexului şi a părţii ei „intime”. Cu alăptatul, problema se poate complica şi mai mult. Când o femeie alăptează, sânii devin arme. Laptele matern este fabricat prin stimulare, şi dacă tu iei parte la asta, rişti să fii „împroşcat” din când în când – oricât de neplăcut ar suna. Dacă ţi se pare că nu mai ai nicio speranţă, ei bine, nimic mai fals. Senzaţiile pot fi depăşite. Nu trebuie să faci terapie intensă pentru a-ţi recâştiga viaţa sexuală după naşterea copilului. În general, medicii recomandă abstinenţa până la şase săptămâni după naştere. Iată câţiva paşi pentru tine, să poţi recăpăta plăcerea vieţii sexuale. Mai întâi, aminteşte-ţi că ai participat la conceperea acelui copil. Dumnezeu a făcut ca ea să poată naşte. Corpul ei a fost construit în acest scop, dar şi pentru a purta copii, deci trebuie să priveşti situaţia ca fiind cursul normal al lucrurilor. Corpul său îşi va recupera forma în timp şi vei fi din nou atras de ea. Aşa ne

42

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

putem explica perechile cu mai mulţi copii! Fiind un bărbat sensibil şi iubitor, şi iată ce paşi poţi face. Sprijin-o în eforturile sale de a fi mamă (mai ales dacă este primul copil). Natura îi spune că prioritatea sa este asigurarea unui început bun în viaţă copilului, şi nu va avea linişte până nu va reuşi. Dacă pare excesiv de îngrijorată sau deprimată de rolul ei ca mamă, anunţă doctorul. Împărţiţi sarcinile legate de copil, atât cât doreşte ea, chiar şi noaptea. Nu uita că are un copil, şi încă se vindecă după operaţie, deci va fi obosită şi nu se va simţi prea bine – iar acest lucru nu este tocmai romantic. În plus, asta va arăta că eşti un partener căruia îi pasă şi care vrea să se implice în activitatea părintească. Încurajeaz-o să facă exerciţii. Sprijin-o în toate eforturile sale şi ajut-o să-şi facă timp pentru exerciţii. Când va începe să se simtă bine cu corpul său, va reapare dorinţa sexuală. (Nu uita că trebuie să urmeze sfatul doctorului în ceea ce priveşte exerciţiile, care îi sunt interzise pentru cel puţin şase săptămâni). Nu uita să fii romantic! Este uşor să pici în rutina treburilor părinteşti şi să uiţi de atracţia reciprocă datorită căreia aţi făcut un copil. Deşi este nevoie de răbdare, la momentul potrivit, o cină în oraş sau un week-end departe numai voi doi ajută la reaprinderea flăcării. Aminteşte-ţi ce te-a atras în primul rând la ea. Vrem să credem cu tărie că are prea puţin de-a face cu „partea intimă”. Concentrează-te pe asta şi când intri în dormitor lasă la uşă amintirile din ziua naşterii. Odată ce deveniţi părinţi, este foarte greu pentru ambii să găsiţi un pic de timp liber pentru voi doi. Deşi pare că bebeluşul vă afectează relaţia, nimic mai fals. Un copil nu strică o relaţie bună şi nici nu îmbunătăţeşte una rea. Partenerii trebuie să găsească timp pentru ei oricât de greu este şi oricât de obosiţi ar fi. Încearcă să te gândeşti în fiecare zi la partenerul tău ca la iubitul tău /iubita ta şi nu ca la tatăl/mama copilului tău. Petreceţi timp cu copilul împreună, jucaţi-vă cu el împreună. O să petreceţi timp de calitate împreună şi ca familie. O dată pe săptămână rugaţi un prieten sau un membru al familiei să aibă grijă de copil 43

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

pentru câteva ore, astfel veţi avea un pic de timp doar pentru voi doi. Relaţiile sexuale pot fi afectate în mare parte odată cu naşterea copilului şi din această cauză relaţia voastră de cuplu poate avea de suferit. Ca proaspătă mămică, solicitarea din partea copilului, epuizarea, nefericirea dată de modificările corpului după naştere şi efectele alăptării asupra libidoului, toate acestea afectează dorinţa sexuală după naştere. Partenerul poate avea impresia că ai timp numai pentru copil, iar pentru el nu. Totodată tu simţi că toţi cer ceva de la tine, iar tu nu ai deloc timp să te odihneşti. Dacă găsiţi timp să vă îmbunătăţiţi relaţia sexuală vă va ajuta pe amândoi. Nu există un moment exact pentru a reîncepe viaţa sexuală. Actul sexual nu este necesar mereu. Puteţi să staţi împreună în pat, să vă îmbrăţişaţi, să petreceţi timp împreună, şi astfel relaţia se va îmbunătăţi şi te vei simţi bine în corpul tău. Dacă ai dureri în timpul relaţiilor sexuale, chiar şi după vindecare, atunci nu o face. Întreabă doctorul şi îţi va spune ce este de făcut. Vaginul este un ţesut elastic şi suplu, care se vindecă repede, iar corpul femeii a fost creat pentru a purta copii. Corpul uman are puteri de recuperare nebănuite. Din păcate, mintea omului stă la alte lucruri. Încearcă să-ţi vezi altfel partenera când vine vorba de romantism şi de a face dragoste.

CONCLUZIE
Cum am spus şi mai înainte, decizia de a fi sau nu prezenţi la venirea pe lume a copilului este una foarte personală care trebuie luată individual. Nu vrem să te influenţăm în niciun sens. Se discută permanent acest subiect: dacă bărbaţii trebuie lăsaţi sau nu în sala de naştere. Unii spun că fac mai mult rău decât bine. S-a spus chiar că viitorii taţi super-neliniştiţi sunt cauza numărului mare de cezariene deoarece nu suportă să-şi vadă perechea în chinuri. Pe de altă parte, mulţi bărbaţi se simt inutili în sala de naştere. Sunt aceia care nu-şi pot imagina sau înţelege prin ce trece consoarta lor şi pur şi simplu aşteaptă să le zică cineva ce trebuie să facă. Miracolul unei noi vieţi care se naşte poate fi înspăimântător şi chiar deranjant pentru unii. În timp ce 44

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

majoritatea taţilor pot uita în cele din urmă imaginile văzute, nu toţi bărbaţii reuşesc. Chiar dacă eşti în sala de naştere, nu înseamnă că trebuie să ai acelaşi avantaj ca şi medicii sau asistentele, dacă asta te preocupă. Poţi să participi la bătălie fără să fii în prima linie. Este nemaipomenit să vezi cum apare capul bebeluşului, dar poate fi şi şocant. Este uimitor să vezi cordonul ombilical care leagă bebeluşul de mamă, dar poate fi şi foarte dezgustător. Este emoţionant când doctorul te lasă să tai cordonul ombilical, dar poate fi şi foarte înspăimântător, chiar şi pentru bărbaţii în general neînfricaţi. E ciudat să auzi un bărbat că îşi doreşte să nu fi luat parte la naşterea copilului său. Singura situaţie în care un bărbat ar putea crea probleme în sala de naştere este când nu poate suporta să o vadă pe soţia sa în chinuri, şi din cauza asta atribuie actului naşterii o durere anormală pe care a simţit-o soţia sa şi se gândeşte că este vina sa. Nimănui nu-i place să fie inutil când persoana iubită are dureri mari. De aceea sunt foarte importante cursurile pregătitoare. Partenerul joacă un rol cheie când o asistă pe femeie la naştere şi o ajută să colaboreze mai eficient. Dar dacă simţi că nu mai suporţi să-ţi vezi partenera în chinuri, nu o face. Dacă eşti „sensibil” numai când te gândeşti la naştere, stai în sala de aşteptare. Cel mai important este să vorbeşti deschis despre asta cu partenera ta. S-ar putea ca reacţia ei să te surprindă plăcut. Se poate simţi uşurată şi o va chema pe mama sa sau pe cea mai bună prietenă, ştiind că ele pot trăi cu imaginile drastice şi tulburătoare care însoţesc venirea pe lume a unei noi vieţi. Travaliul şi naşterea nu reprezintă ceva ce i se întâmplă unei femei, ci femeia însăşi face totul. Nu există o „forţă” exterioară care coboară asupra ei pentru a-i aduce experienţa naşterii şi neplăcerile asociate cu ea! Este un proces înnăscut, natural, psihologic! Corpul unei femei este proiectat minunat, fizic şi chimic, pentru a da naştere unui copil. Neplăcerea vine în urma diverselor procese psihologice inclusiv presiunea pe organele anatomice, întinderea ţesuturilor şi de la contracţiile naturale care sunt mult mai blânde decât cele stimulate prin pitocină. Iar hormonii 45

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

din corpul ei fac să se întâmple toate aceste lucruri! Treaba ta este să o ajuţi să treacă prin acest proces cât de bine poţi. Fii protectorul său. Protejează-i intimitatea, dorinţele. Pune-i întrebări şi fă ceea ce doreşte EA să faci. Dacă nu ai mai fost în sala de naştere, se poate să te simţi nesigur. Vei fi majoretă, antrenor sau asistentă neoficială? De obicei câte puţin din fiecare. Partenera ta va avea nevoie de tine în fiecare fază, de la primele contracţii până la naştere şi după. Cartea aceasta este un bun început, dar pentru a avea experienţă trebuie să vă înscrieţi la un curs de naştere. Aveţi acces la acesta prin intermediul spitalului local şi aproape întotdeauna vă pot oferi un orar convenabil. Aşa cum am mai subliniat, vei învăţa cum să o relaxezi şi să o masezi, ce poziţii să adopţi, când trebuie să foloseşti cald şi rece pe corpul ei pentru a reduce disconfortul şi aşa mai departe! Trebuie să PRACTICI, şi să PRACTICI, şi să PRACTICI ceea ce ai învăţat! Aceste cursuri sunt nepreţuite deoarece învăţarea este proactivă! Când înveţi ceva nou, ai încrederea că trebuie să faci ce ai învăţat. Când eşti un participant activ, ai sentimentul de control, precum şi satisfacţie personală. Imaginează-ţi cât de bine te vei simţi ştiind că ai putut să o ajuţi pentru că ai ştiut cum. (De asemenea, tehnicile de relaxare pe care le-ai învăţat le poţi face şi tu! Te vor ajuta să te relaxezi de-a lungul vieţii). Rolul tău este foarte important. Prezenţa fizică şi tăria emoţională contează foarte mult pentru sentimentul de siguranţă al partenerei tale. Şi ceea ce faci pentru a veni în sprijinul partenerei în timpul travaliului şi al naşterii îi vor da siguranţa că îi vei fi mereu aproape. Nu lăsa teama să te priveze de şansa de a fi alături de partenera şi de copilul tău! Fii proactiv pentru acest eveniment incredibil! Învaţă cât poţi din el! Pe măsură ce înveţi, te vei simţi mai confortabil cu rolul tău în experienţa partenerei tale în timpul travaliului. La sfârşit, veţi avea ceva minunat de împărtăşit amândoi – venirea pe lume a copilului vostru! Sunt O MULŢIME de lucruri pe care le poţi face! Când vine momentul, ai doar o şansă să întâmpini noua viaţă la conceperea căreia ai ajutat, şi acel moment se află la câteva secunde după naştere. Locul este sala de naştere. Îndată ce vei 46

www.bebelusi.org

Ghidul tatălui în sala de naştere

putea auzi, atinge şi mirosi nou-născutul, intri într-o nouă lume – lumea părinţilor. Va fi plină de încercări, dar şi cel mai frumos dar al vieţii!

Îţi mulţumim pentru interesul cu care ai parcurs aceste pagini. Nu uita să verifici ultimele titluri care apar pe www.bebelusi.org

47

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful