UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR SPECIALIZAREA DE MASTERAT: ANUL UNIVERSITAR SEMESTRUL

I.

Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator

a) Informaţii despre curs:

Titlul disciplinei: Principiile guvernanţei corporative Codul: Anul şi semestrul de desfăşurare a cursului: Tipul cursului: Pagina web a cursului: Număr de credite: Locul de desfăşurare: Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor Programarea în orar a activităţilor: conform orarului afişat la sediul facultăţii
b) Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator:

Curs şi seminar: Nume şi titlul ştiinţific: Informaţii de contact: Prof.univ.dr. ILIEŞ LIVIU birou sala 204, etaj 2, e-mail: lilies@econ.ubbcluj.ro, tel. 0264418652 int. 5832 – vă rog să utilizaţi acest număr de telefon între orele 9.00-15.00 Ore de audienţă: Conform cu orarul afişat la sala 204

c) Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Pentru buna desfăşurare a acestui curs, participanţii trebuie să aibă cunoştinţe de bază de management strategic, management comparat, leadership.
d) Descrierea disciplinei:

Obiectivele cursului / disciplinei:
1

Cursul vizează descrierea principalelor probleme legate de guvernanţa corporativă. Scopul acestui curs este evidenţierea intereselor tuturor părţilor implicate în conducerea firmelor. Un alt scop este aducerea la cunoştinţa masteranzilor a modului de conducere corporative din Uniunea Europeană. Un alt punct atins în cadrul acestui curs este reprezentat de organele de conducere de tip participativ ale guvernării corporative. Conţinutul disciplinei: Disciplina se axează pe expunerea următoarelor aspecte: 1. Prezentarea conceptelor legate de guvernanţa corporativă;
2. Prezentarea

intereselor

acţionarilor,

directorilor

executivi,

angajaţilor,

creditorilor, clienţilor, furnizorilor, comunităţii şi autorităţilor, dar şi a modelelor de guvernare corporatistă; 3. Evidenţierea principiilor guvernării corporative în Uniunea Europeană; 4. Prezentarea studiilor de caz referitoare la guvernanţa corporatistă la nivel internaţional. Competenţe dobândite prin absolvirea disciplinei: Formarea de competente specifice stiintei guvernanţei corporative: analiza intereselor tuturor stake-holderilor implicaţi în viaţa firmei, stabilirea unor principii solide privind guvernarea corporative a unei firme, asimilarea unor cunoştinţe utile pentru evaluarea politicilor statului referitoare la guvernarea corporatistă.
e)

Organizarea temelor în cadrul cursului Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Materiale bibliografice obligatorii Wiley&Sons, New-Jersey, 2005;

f)
g)

1. Green, S., Techniques and Best Practices for Corporate Governance, John

2. Prisecaru, P., Guvernanţa Uniunii Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2005,

Mod de accesare: Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor;
3. Newquist, S., Russell, M., Putting Investors First: Real Solutions for Better Corporate

Governance, Bloomberg Publishing, 2003;
4. Tenev, S., Zhang, C., Brefort, L., Corporate Governance and Enterprise Reform in

China Building the Institutions of Modern Markets, The World Bank and the International Finance Corporation, Washington, 2002;

2

h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs i) Calendar al cursului

j)

Politica de evaluare şi notare

Evaluarea studenţilor se va efectua conform detalierii de mai jos: Examen scris în sesiunea de examene – 50 % din nota finală; Teste pe parcursul semestrului – 50% din nota finală; k) Elemente de deontologie academică l) Studenţi cu dizabilităţi

m) Strategii de studiu recomandate

3

Guvernarea corporatistă. e vitală funcţionării unei afaceri moderne. proprietatea şi acţionarii. c) Conţinutul informaţional detaliat 1. delimităm zonele majore ale eticii în afaceri: guvernarea corporatistă (GC). cu perceperea grupurilor implicate în acest proces. cum este interpretată aceasta de către mai mulţi autori şi mai multe instituţii. Suportul de curs Modul 1: Conceptul de guvernare corporatistă a) Scopul şi obiectivele modulului Scopul acestui modul este familiarizarea cursantului cu conceptul de guvernare corporatistă. în sfera cea mai largă. ordonate ca nişte cercuri concentrice: în centru. Prezentarea evoluţiei guvernării corporatiste la nivel mondial. responsabilitatea socială corporatistă (RSC). se vor atinge următoarele: • • Prezentarea conceptului de guvernare corporatistă. apoi celelalte grupuri implicate şi afectate direct şi. b) Schema logică a modulului Acest modul este compus din două subcapitole: primul subcapitol are ca scop evidenţierea conceptului de guvernare corporatistă – ce înseamnă. 1997. În management sunt întalnite trei sfere de responsabilitate. societatea. Astfel. fiind 4 . Shleifer and Vishny. Definirea guvernării corporatiste Guvernanţa corporatistă poate fi definită ca suma modalităţilor prin care furnizorii de resurse financiare ai unei companii se asigură că vor primi beneficiile la care se aşteaptă făcând această investiţie -”The Journal of Finance".1. dar şi a impactului la nivel global a acestui concept – prin prezentarea conflictelor dintre grupurile organizaţionale la nivel internaţional. acoperind problemele antrenate de raportul dintre proprietate şi management. Al doilea subcapitol are ca scop evidenţierea evoluţiei guvernării corporatiste la nivel internaţional şi naţional. Celelalte depind de cea dintâi. Ca obiective. managementul orientat către grupurile cointeresate (stakeholderi) şi.II. respectiv.

Responsabilii finaciar etc. nu putem vorbi de un management sănătos şi de o piaţă funcţională. a determinat profesionalizarea procesului de conducere. Apar profesionişti ai administrării companiilor. Conducerea 4. după caz. Distingem un sens larg al guvernanţei corporatiste. Simplificând. instrumentele de decizie care reglează raporturile dintre manageri şi acţionari. pot fi enumeraţi astfel: 1.Consiliul Director 3. Această separare. Clienti d. dar şi pe incercarile de a clarifica relatia dintre diversii participanti la determinarea conducerii şi functionarii corporatiilor. Angajati b. precum şi cheltuielile legate de delegare. fără practici organizaţionale care să asimileze aceste principii. de directorii diferitelor departamente funcţionale ale companiei. Pornind de la dreptul de proprietate al actionarilor. 5 . Întrebările puse în acest tip de decizie sunt: Cum decid astfel încât să maximizez profitul acţionarilor? Cum să decid astfel încât să ţin seama de interesele celorlalţi şi să nu încalc drepturile grupurilor afectate? Guvernarea corporatistă se bazeaza pe teoria organizatiei şi pe cheltuielile pe care le implica. Fără un cadru legislativ care să definească principiile fundamentale ale guvernării corporatiste. Guvernarea corporatistă este modalitatea modernă de a conduce o afacere. referitor la deciziile luate de directorii executivi ai firmei precum şi la impactul acestor decizii asupra acţionarilor.strategii opţionale de management. definim responsabilitatile managerilor fată de aceştia. impusă de nevoia de creştere a eficientei managementului. guvernanţa corporatistă reuneşte principiile. precum finanţe ori marketing. Se poate vorbi. Creditori c. Diversii participanti. de obligaţia managementului de a administra în mod transparent. Putem vorbi aici de drepturile acţionarilor de a decide în ceea ce priveşte utilizarea proprietăţii lor. de directorii regionali. oameni plătiţi să conducă o firmă în mod ştiinţific. dar şi pentru a-şi asuma responsabilităţi. de obligaţia managerilor de a trata diferitele grupuri de acţionari în mod echitabil.Acţionarii 2. La baza ei stă separarea netă dintre acţionariat şi administrare. Furnizori e. Alti investitori : a.

Guvernanţa corporativă specifică distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor dintre diferitele categorii de persoane implicate în companie cum ar fi consiliul de administraţie.a. În sens restrâns. organigramele şi cadrul legislativ. Această structură trebuie să încurajeze utilizarea eficientă a resurselor şi responsabilizarea celor care le gestionează. Guvernarea corporativă este ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele constitutive. Această ramură se limitează în cele mai multe cazuri la studii privind modul în care deţinătorii de acţiuni pot să asigure şi să motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma investiţiilor lor. corporaţiilor şi societăţii.de directorii de produs ş. Valoarea firmei se maximizeaza în masura în care managerii reusesc sa identifice şi sa armonizeze conflictele de interese care apar între partenerii sociali ai firmei. şi stabileşte regulile şi procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei companii. percepţia investitorilor asupra schimbării şi reformei economice. Prin urmare. Guvernarea corporatistă reflecta modul în care o societate este condusa şi controlata.acţionarii şi alte categorii. În definirea acestui concept se merge pe ideea ca performanta globala a companiei are la baza teoria detinatorilor de interese. sau mai pe larg. Guvernarea Corporativă (Corporate Governance) este o condiţie pentru: • • • stabilitatea economică. între cele comune şi cele individuale. cadrul "corporate governance" are scopul de a mentine echilibrul între obiectivele economice şi cele sociale.m. cuvintele cheie pentru guvernarea corporatistă sunt "echilibrul şi responsabilizare Mai există o serie de definiţii cum ar fi: Guvernanţa corporativă poate fi definită ca ansamblu relaţiilor unei companii cu acţionarii săi. Scopul "corporate governance" este acela de a aduce cât mai aproape interesele indivizilor. 6 . reforma instituţională (investitorii preferă ţările „bine guvernate”) Conform unei definiţii a Băncii Mondiale. GC acoperă strict deciziile luate la nivelul consiliului de administraţie.d.directorii. Armonizarea acestor interese se asigura prin intermediul sistemului de guvernare corporatistă. cu societatea pe ansamblu. Global Corporate Governance Forum). în special între actionari şi manageri. (Sir Adrian Cadbury.

este rezultatul unor norme. cel din urma poate dori sa majoreze fondul de investitii pentru a întarii competitivitatea (investitii în cercetare si dezvoltare. In sistemele economice functionale. între un fond mutual sau unul de pensii si un actionar majoritar (companie industriala. convergente catre un anumit scop. guvernarea corporativa reprezinta ansamblul de norme si mecanisme de control aplicate. tradiţii şi modele comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ. pentru ca. în functie de tipul strategiei si timpul alocat acesteia. Deci modificarile care se produc în fizionomia guvernarii corporative au consecinte deloc neglijabile asupra relatiilor industriale. Stricto sensu. respectiv maximizarea profitului si realizarea functiei sociale (vânzarea produsului sau al serviciului la un pret cât mai scazut. si de aici rolul deosebit de important al tipurilor de investitii din economia unui stat în orientarea si sustinerea unei guvernari corporative puternice si echilibrate. transparenţei şi responsabilităţii la nivel de companie. precum si relatia administrator-creditor (investitor institutional.Guvernanţa corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate. cât si pe piata fortei de munca. pot exista divergente de opinie. tehnologii. Iar în functie de anumite circumstante. Abordarea în sens larg a guvernarii corporative are avantajul ca releva ansamblul efectelor pe care diferitele aranjamente institutionale create pentru apararea cu precadere a intereselor investitorilor le au atât pe piata capitalului. în multe cazuri contradictorii ale tuturor categoriilor de participanti la activitatea economica (stakeholderi). desfasurata în cadrul firmelor. banca). Guvernanţa corporativă se referă la promovarea certitudinii. desi scopul comun sa fie acelasi: maximizarea profitului. banca comerciala). de cele mai multe ori exista cazuri în care caile ce definesc politica firmei sa difere. În acest fel guvernarea corporativa se constituie în fapt ca una dintre expresiile regimului drepturilor de proprietate. Dar. Respectivul regim exista în orice tip de mecanism economic si are în principal rolul de întarire al caracterului specific al mecanismului economic. In sens restrâns guvernarea corporativa se poate defini drept panoplia de mijloace de natura economica si legislativ – institutionala prin care sunt salvgardate interesele investitorilor. In sens larg. cu scopul de a proteja si a armoniza interesele. Este de la 7 . scurt în cazul primei situatii sau pe termen lung în cazul celei de-a doua. în timp ce primii urmaresc marirea dividendelor. protectia salariatilor etc). guvernarea corporativa desemneaza „sistemul prin care o companie este condusa si controlata”. fiecare dintre acestia poate avea interese specifice. formare profesionala etc). guvernarea corporativa se detaseaza ca si concept de baza pentru intarirea functiei de control în relatia actionar-administrator. De exemplu.

a partenerilor sociali şi politica firmei.ca si concept cu o arie mai restrânsa de abordare. ansamblu de relaţii. Daca organizatiile diferitelor categorii de participanti la activitatea economica îsi propun. El poate contribui la cresterea performantei economice numai în masura în care se articuleaza în mod coerent cu celelalte componente ale sistemului institutional. interventia autoritatii publice se poate manifesta pe multiple planuri tinzând sa avantajeze sau sa protejeze în mod diferit pe creditori.sine înteles ca în practica nu se va generaliza pornind de la un singur exemplu. a administraţiei. este „ un sistem care confera un rol dirijat si putere de reglementare unor sindicate unice (patronale sau muncitoresti). ramură a economiei. apararea propriilor interese. avându-se în vedere caracteristicile institutionale. Hawley şi Andrew T. întarirea controlului prin management în cadrul firmei. Un alt aspect important îl reprezinta gradul de corporatism al economiei nationale. Williams la cererea OECD/OECD au efectuat o cercetare documentară privind literatura ce a apărut în Statele Unite ale Americii cu privire la guvernanţa corporativă şi au concluzionat că aceasta are la bază patru izvoare teoretice: teoria acţiunii (a celor care investesc). Rezulta deci ca gradul de extindere al corporatismului este determinat nu doar de interventia statului pentru reglarea unor aspecte ale vietii economice. iar în România nu poate face exceptie. Prin corporatism se întelege acel mod de organizare social în care grupurile functionale si mai putin indivizii exercita puterea si desfasoara tranzactii. ce cuprind costurile de monitorizare. exista uneori tentatia ca administratorul sa intre în divergenta cu actionarul datorita modalitatilor diferite de definire a politicii firme. Corporatismul nu este prin el însusi bun sau rau pentru desfasurarea vietii economice. actionari minoritari sau salariati. Toate se bazează pe teoria deţinătorilor de interese. poate fi de asemenea abordata prin intermediul functiei de control al relatiei administrator-actionar si prin analizarea structurii formale birocratice si a culturii de intreprindere. costurile de stabilire a unei relatii speciale (bonding costs) si pierderea reziduala. Interpretările date guvernanţei corporative se referă la modalităţi. după cum urmează: 8 . distribuirea drepturilor. Sub alta lumina. dupa cum este firesc. constituite pe profesii”. De aceea se poate spune ca intarirea functiei de control în structura guvernarii corporative prezinta un mare interes în tarile occidentale. ci si de intensitatea activitatii confederatiilor sindicale si a organizatiilor patronale. Totusi. Nu mai putin. în cazul economiei de piata. gradul de extindere al corporatismului în cadrul guvernarii corporative si mai ales al relatiilor industriale. corporatismul. În 1961 James P. set de reguli. conduce la existenta mai multor tipologii ale economiei de piata. Totodata. divergentele totusi fiind limitate prin costurile de agentie.

transparenţei şi responsabilităţii la nivel de companie (J. • • Guvernanţa corporativă poate fi definită ca ansamblul relaţiilor unei companii cu acţionarii săi sau. criza economica asiatica din 1978 şi retragerea investitorilor din Asia şi Rusia au pus comunitatii de afaceri internationale probleme legate de consecintele pe care le are neincrederea investitorilor în managementul companiilor. 1. (OECD aprilie 1999. cu societatea pe ansamblu. 15) • Guvernanţa corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate. Wolfensohn. p. Financial Times. care aveau insa caracter optional. p. este rezultatul unor norme. Pe de alta parte. 2002). Evoluţia guvernanţei corporatiste Conceptul de guvernare a inceput sa se contureze mai clar dupa 1997. acţionarii şi alte categorii. Impulsul adoptarii acestor coduri au fost scandalurile financiare legate de falimentul unor companii britanice cotate pe piata de capital. şi stabileşte regulile şi procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei companii. directorii.2. mai pe larg. Vishny. cand majoritatea tarilor au adoptat coduri de guvernare corporatistă. organigramele şi cadrul legislativ. • Această ramură se limitează în cele mai multe cazuri la studii privind modul în care deţinătorii de acţiuni pot să asigure şi să motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma investiţiilor lor (Mathiesen. 1992. în Uniunea Europeana. 21 iunie 1999). 1997. 9 . • Guvernanţa corporativă este ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele constitutive. Guvernanţa corporativă specifică distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor dintre diferitele categorii de persoane implicate în companie cum ar fi: consiliul de administraţie.• Guvernanţa corporativă reprezintă modalităţile prin care furnizorii de surse financiare ai unei companii se asigură că vor primi beneficiile la care se aşteaptă făcând această investiţie (Shleifer. tradiţii şi modele comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ. • Guvernanţa corporativă se referă la promovarea corectitudinii. 737). preluată din Cadbury Cod.

a investitorilor şi chiar a marelui public asupra fragilitatii regimului de guvernare a societatilor şi a necesitatii regandirii acestui sistem. Principiile care stau la baza guvernarii corporatiste. dezvoltarea şi transparenta informatiei/cadrul guvernarii corporative trebuie sa asigure informatii acurate şi în timp util privind corporatia. devenind referinta internationala în materie de guvernare corporatistă. Adaptarea principiilor guvernării corporatiste în sensul asigurarii transparentei. Acestea formuleaza propuneri practice în atentia autoritatilor bursiere. salariati şi creditori sunt o garantie a cresterii economice şi stabilitatii financiare.Diferite scandaluri care au avut loc în legatura cu mari companii. principiile au fost revizuite în 2003. Pentru a tine cont de evolutia intervenita dupa 1999. precum Enron. în cadrul unui vast proces de consultari regionale. Ahold. Noile principii au fost aprobate de guvernele tarilor OECD în aprilie 2004. de natura sa amelioreze reglementarile juridice. 10 . drepturile şi rolul actionarilor în cadrul companiei/structura guvernarii corporative trebuie sa protejeze şi sa faciliteze exercitarea drepturilor actionarilor. Principiile guvernării corporatiste au fost publicate pentru prima oara în 1999. WorldCom. Regulile şi practicile care reglementeaza relatiile dintre conducerea şi actionarii societatilor comerciale. Acestea au avut ca efect şi mobilizarea atentiei guvernelor. Adeco şi multe altele au dus la criza de incredere a investitorilor. responsabilitatile consiliului de administratie/cadrul guvernarii corporative trebuie sa asigure conducerea strategica a companiei. Parmalat. Aceasta permite intarirea increderii şi integritatii pietei de capital şi a eficientei economice. a societatilor. monitorizarea eficace a mamagementului de catre consiliu şi raspunderea consiuliului fata de actionari şi companie. tretarea echitabila a actionarilor/ structura guvernarii corporative trebuie sa asigure un tratament egal tuturor actionarilor. a autoritatilor de control. cum ar fi . Principiile guvernarii corporatiste elaborate de OECD ( Organizatia pentru Cooperare Economica şi Dezvoltare) aduc indicatii specifice. rolul actionarilor în guvernarea corporatistă/ cadrul guvernarii corporative trebuie sa asigure recunoasterea drepturilor actionarilor stabilite prin lege sau acorduri mutuale şi sa incurajeze coorporarea activa intre corporatie şi actionari pentru crearea de bogatie la locurile de munca. a investitorilor şi a altor pioni care intervin în guvernarea companiei.asigurarea bazei pentru un cadru/context eficient al guvernarii corporative. al raspunderii şi al tratamentului echitabil al actionarilor s-a concretizat în elaborarea Principiilor OECD de Guvernare corporatistă.

investitorii deveneau tot mai pretenţioşi iar managerii companiilor au devenit tot mai conştienţii de problemele cheie cu care se confruntă afacerile lor. respectiv situaţia financiară. să fie compatibilă cu statul de drept şi să definească în mod clar repartiţia responsabilităţilor între instanţele competenţe în materie de supraveghere. precum şi responsabilitatea şi loialitatea Consiliului de Administraţie faţă de societate şi de acţionarii ei. Potrivit principiilor OECD. acţionariatul şi guvernarea acestei societăţi. drepturi stabilite prin reglementările în vigoare sau prin acorduri mutuale. inclusiv al acţionarilor minoritari şi străini. dar şi a autoritatilor. La capitolul referitor la responsabilităţile Consiliului de Administratie se arată ca guvernarea corporatistă trebuie sa asigure conducerea strategică a intreprinderii şi supravegherea efectivă a gestiunii de către Consiliul de Administraţie. Un regim corporatist trebuie să garanteze transparenţa şi diseminarea în timp util a unor informaţii exacte despre toate subiectele semnificative care privesc intreprinderea. în ultimii ani. de reglementare şi de aplicare a dispoziţiilor legale. Era o problemă destul de importantă pentru directorii executivi guvernanţa corporativă. ceea ce le face mai atractive.Principiile guvernanţei corporatiste implica o serie de masuri care duc. în principii se arată că un regim de guvernare corporatistă trebuie să recunoască drepturile diferitelor părţi participante. Trebuie să încurajeze o cooperare activă între societăţile şi diferitele părţi participante. un regim de guvernare corporatistă trebuie să protejeze şi să faciliteze exerciţiul drepturilor acţionarilor şi să asigure un tratament echitabil al tuturor acţionarilor. La capitolul referitor la rolul diferitelor părţi care iau parte la guvernările corporatiste. A existat o perioadă când guvernanţa corporativă era într-o continuă agitaţie sau revoluţie. În perioada respectivă consiliile exercitau o tot mai multă influenţă. la cresterea transparentei societatilor listate. Astfel că sau desfăşurat mai multe acţiuni care totuşi au avut un rezultat şi anume: s-a ajuns la concluzia că managerii au o mai bună înţelegere a aspectelor reale ale afacerilor în cadrul societăţii lor ca rezultat al accentului pus pe guvernanţă şi că procedurile 11 . De aceea implementarea codului de guvernanţa corporatistă al OECD i-a preocupat. În plus. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine reparaţia efectivă a oricărei violări a drepturilor lor. rezultatele. implementarea acestuia este o preocupare a managerilor companiilor listate la alte Burse. implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparenţa şi eficienţa pieţelor. în final. pentru a crea bogăţie şi locuri de muncă şi a asigura perenitatea societăţilor sănătoase din punct de vedere financiar. pe reprezentantii Bursei de la Bucuresti. Deasemenea.

Nestor. pe măsura creşterii rolului sectorului privat în întreaga lume. În studiul caracteristicilor diferitelor constructii institutionale. Între septembrie 2001 şi martie 2003 au fost organizate patru mese-rotunde cu scopul de a se discuta îmbunătăţirea administrării corporaţiilor în Europa de Sud-Est. America Latină şi Europa de Sud-Est. Bursa de Valori din Zagreb a organizat cea de-a treia masă-rotundă la Zagreb în noiembrie 2002. a remunerarii corespunzatoare a diferitelor categorii de participanti la procesul productiv. Cea de-a patra masă-rotundă a fost organizată la 12 . Asigurarea premiselor unei cresteri economice durabile nu se poate realiza fara o continua preocupare pentru sporirea eficientei utilizarii factorilor de productie.de guvernanţă au un impact pozitiv asupra capacităţii organizaţilor de a forma alianţe şi parteneriate. iar crizele financiare de pe pieţele în curs de formare şi îndelungatul proces de tranziţie de la economia etatistă planificată la economia de piaţă din multe ţări au arătat importanţa acestei probleme. în contextul unei accentuari a raritatii resurselor naturale si a implementarii pe o scara tot mai extinsa a tehnologiilor informationale. Experientele internationale releva faptul ca performantele economice ale diferitelor tari sunt tot mai mult dependente. ca o cheie a structurii instituţionale a unei economii de piaţă funcţionale. OECD şi Banca Mondială şi-au combinat eforturile pentru a crea şi sprijini mese-rotunde pe tema administrării corporaţiilor în Rusia. Unii analişti (Burgeat. împreună cu Agenţia internaţională pentru cooperare din Turcia au organizat cea de-a doua masă-rotundă la Istanbul. Masa-rotundă privind administrarea corporaţiilor în Europa de Sud-Est a fost lansată în primăvara anului 2001. Eurasia. la Bucureşti. o importanta aparte revine cercetarii sferei de cuprindere a conceptului de guvernare corporativa. Respectarea cerintelor mentionate anterior impune generarea si intretinerea unui proces inovational atât înplan tehnologic si al organizarii concrete a diferitelor activitati economice si sociale cât si al functionarii institutiilor. Asia. fiind o iniţiativă locală din cadrul Acordului pentru Investiţii în Europa de Sud-Est. Mesele-rotunde au fost organizate în cooperare cu parteneri locali şi gazde al căror sprijin a fost nepreţuit pentru asigurarea succesului întâlniri. Centrul OECD pentru dezvoltarea sectorului privat.de calitatea si coerenta functionarii institutiilor. 2001) arătau că problema guvernanţei corporative a devenit din ce în ce mai importantă în ultimul deceniu. în mai 2002. Comisia Naţională pentru Valori Mobiliare din România şi Bursa de Valori din Bucureşti au organizat împreună prima masărotundă în septembrie 2001.

cu sprijinul USAID (United States Agency for International Development). Folosind Principiile OECD ca pe un cadru conceptual. Conceptul de „guvernanţă corporativă” s-a dezvoltat ulterior în practica europeană şi internaţională. iar în anul 2002 România a elaborat un cod. privind structurarea şi organizarea companiilor şi respectarea principiilor OECD privind armonizarea intereselor între proprietarii. de către Comisia pentru Valori Mobiliare a Federaţiei Bosnia Herzegovina. a conceput şi a publicat un program de îmbunătăţire a guvernanţei corporative în România. reuniunile organizate sub forma meselor rotunde au examinat cele cinci elemente-cheie ale unui cadru puternic de administrare a corporaţiilor: 1) drepturile acţionarilor 2) tratarea echitabilă a acţionarilor 3) rolul părţilor sociale în administrarea corporaţiilor 4) oferirea de informaţii şi transparenţă 5) responsabilitatea Consiliului de Administraţie. În 2001 OECD/OECD.Sarajevo în martie 2003. d) e) Sumar Sarcini şi teme ce vor fi notate Bibliografie modul f) 13 . Au fost treptat perfecţionate Principiile OECD/OECD şi s-a constatat extinderea guvernanţei şi asupra reglementărilor legislative şi administrative. perfectibil. Fiecare masă-rotundă a elaborat o Carte Albă a administrării corporaţiilor specifică regiunii respective. managementul şi executivul firmelor. cu excepţia mesei-rotunde din Eurasia. care a realizat o lucrare comparativă privind administrarea corporaţiilor în Eurasia. inclusiv structurile administraţiei publice („Regulatory Governments” şi „Institutional and Administrative Reform towards UE Structures”).

Modelele variază în funcţie de raporturile care se stabilesc între grupurile de interese referitoare la activitatea firmei. sa adopte masuri in consecinta. procesul de globalizare este într-o continua expansiune.1. directorii examinand mecanismul prin care contextu guvernantei corporative in care fiecare dintre ei influenteaza deciziile asupra aspectelor cheie ale globalizarii. Grupurile de interese legate de activitatea firmei Actorii guvernantei care pot afecta globalizarea sunt considerati a fi angajatii. ceea ce determina companiile. Se poate observa dependenţa de stilurile şi modelele de management a acestor modele. mai mari sau mai mici.Modul 2: Modele de guvernare corporatistă a) Scopul şi obiectivele modulului Scopul acestui modul este prezentarea principalelor modele de guvernare corporatistă existente la nivel internaţional. internationalizarea pietelor si activitatilor intreprinderilor fiind un fenomen profund si ireversibil. Desi mult criticat. se vor atinge următoarele: • • • Prezentarea grupurilor de interese referitoare la activitatea firmei. Sistemele de guvernanta corporativa difera mult de la o tara la alta si aceste diferente afecteaza direct atât procesul de dezvoltare al strategiilor globale cât si tipurile de strategii 14 . Prezentarea modelelor de guvernare corporatistă. Prezentarea corelaţiilor dintre modelele de guvernare existente şi modelele de management existente. Ca obiective. echipa de top management. b) c) Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior Schema logică a modulului d) Conţinutul informaţional detaliat 2. actionarii.

− guvernele care impun reguli nationale privind guvernanta corporativa. juristi si politicieni incearca diverse clasificari ale capitalismului. strategia globala se refera la adoptarea unei strategii extinse dincolo de granitele tarii lucru care ar putea afecta puternic acele parti care au legaturi stranse cu compania din tara de origine. Prin definitie. Germania este localizata. Suediei. Economisti. firma-guvern. Elvetiei. firma-sindicate. Robert Boyer prezinta patru tipuri de capitalism: capitalismul orientat spre piata (specific pentru Statele Unite). Olandei. creditor manager. − comitetul director. clasificari care au la baza în principal relatiile dintre proprietar-manager. Yusuke Fukada si Ronald Dore notează: ”Pe plan mondial sunt mai multe curente de capitalism: unul este cel de tip anglo-american care se centrează în jurul Statelor Unite si a Marii Britanie iar altul diferă de cel anglo-american in diferite feluri si se regaseste în cazul Germaniei. − consiliile de administratie care reprezinta organul de conducere a intreprinderii si care aproba strategia companiei. Rolul si puterea pe care o poate exercita fiecare dintre partile mai sus mentionate depind în mare masura de mediul economic si de sistemul de guvernanta corporativa a tarii din care provin. managementul de varf care este responsabil cu transpunerea în practica a deciziilor strategice luate. Daca ar fi sa clasificam aceste curente doar în doua tipuri acestea ar fi : tipul anglo-american si japonezogerman”. Deciziile de strategie globala reprezintă o piatra de incercare grea pentru eficacitatea sistemelor de guvernanta corporativa care urmaresc maximizarea profitului si a competitivitatii globale cel mai adesea pe seama unora dintre participantii la guvernare. Cercetatori în domeniul guvernantei corporative comparate au identificat cinci jucători importanti: − angajatii împreuna cu structurile în care acestia actioneaza (sindicate sau blocuri sindicale). Japoniei etc. în opinia autorului. Danemarcei. 15 .care pot fi adoptate. − actionarii care se pot exprima prin intermediul votului garantat de detinerea de actiuni dar care au si posibilitatea de a iesi din firma prin vanzarea actiunilor in cazul in care nu sunt de acord cu decizia luata. Norvegiei. capitalismul orientat spre companie (specific Japoniei). capitalismul cu orientare social-democtratica (statele din nordul Europei) si capitalismul dirijat de stat (Franta). între ultimele două tipuri.

1. Este evident că situatiile in care angajatii au o mobilitate redusa si o voce puternica în cadrul companiei se vor implica mai activ in deciziile privind strategia de globalizare. a studiilor absolvite. ca Germania sau Japonia. Angajaţii Poziţia angajaţilor în cadrul economiilor mondiale diferă în funcţie de mai mulţi factori: In primul rând piata fortei de muncă natională este cea care influenteaza flexibilitatea si mobilitatea angajatilor. In al doilea rand este problema organizatiilor sindicale si a puterii pe care acestea o pot exercita diferit de la tara la tară. Un exemplu recent privind opozitia salariatilor este cel al firmei germane Volkswagen AG care in ciuda costurilor ridicate pe care le are cu forta de munca a trebuit să ajunga la un compromis cu cartelul sindical IG Metall si sa promita angajatilor ei vest germani securitatea postului până în anul 2011 în schimbul inghetarii salariilor până în 2007 si a unui program mai flexibil de muncă. angajatii avand competente generale si transferabile la un alt loc de munca.2. Companiile japoneze sunt caracterizate prin sindicate la nivelul intreprinderii ceea ce conduce la negocieri colective la nivel de companie care de asemenea asigura o pozitie ferma a angajatilor. uniunile sindicale pot avea o influenta mai mare în luarea deciziilor corporatiei decat în SUA sau Marea Britanie unde doar membrii uniunii sindicale beneficiaza de întelegerile colective negociate. legislatia americana permitand usor rezilierea contractului de munca. 16 .1. Echipa manageriala Diferente transnationale în ceea ce priveste echipa managementului de varf se intalnesc în special in experienta internationala pe care acestia o au precum si în pregatirea profesionala. O putere influenta marita o au lucrătorii mai ales în sistemul de guvernanta corporativa care presupune obligativitatea consultarii angajatilor in luarea deciziilor.1. Ei doresc să-si pastreze locurile de munca acasa si tind să se opună oricarei tendinte de globalizare. 2. companiile investesc multi bani în dezvoltarea profesionala a angajatilor ceea ce conduce la o forta de munca specializata cu competente specifice companiei care îi fac mai greu transferabili de la o firma la alta. De pilda în Franta drepturile sindicale sunt extinse asupra tuturor angajatilor indiferent de afiliere. În tari cu piete rigide ale fortei de munca.2. Tari ca Statele Unite au la dispozite o piata a muncii foarte flexibila cu contracte de muncă de scurta durata. Consecinta acestui fapt este că pregatirea profesionala se face în afara companiei.

In Marea Britanie un procent important il reprezinta actionarii institutionali. De asemenea mobilitatea managerilor in SUA si Marea Britanie este mult mai mare spre deosebire de Franta si Japonia unde managerii tind să ramana o lunga perioada de timp in cadrul companiei. E. joacă un rol neutru spre deosebire de activismul investitorilor institutionali americani. cu o bogata experienta internationalta in combinatie cu o piata muncii deschisa creaza premisele unei deschideri din partea echipei manageriale spre adoptarea unor strategii globale. Pentru angajatii actionari este tipica reactia de blocare a globalizarii. Japonia este caracterizată print-un procent ridicat de investitori institutionali care nu au deloc o atitudine neutrala ci dimpotriva. Această atitudine se manifesta chiar si in Statele Unite unde United Airlines ofera unul din rarele exemple de companie publica mare cu actionari 17 . Neville Isdell de la Coca Cola care este irlandez. In Statele Unite tot mai multe companii au sau au avut directori executivi (CEO) nascuti in afara tarii: Charles Bell de la McDonald’s care este australian. atat ca si creditori cat si ca actionari ai acesteia. Italia si Japonia care se afla la capatul opus. echipele manageriale dintr-o piata a muncii închisa. majoritatea preferand sa mentina controlul acasa.3. In Germania bancile sunt cele care joaca un rol important în influentarea politicii companiei.1. Prezenta unor manageri de nationalitate străina.Managerii din SUA si Marea Britanie tind să aibă o pregatire profesionala cu specializare în finante sau marketing (cel mai des absolvent de universitati cu profil de afaceri) spre deosebire de managerii germani care au mai degraba o educatie în domeniul tehnic. ca de pilda fondurile de pensii. În Franta managerii sunt absolventi ai unei „grandes ecoles” comune cu o pregatire ideologică si provin adesea din pozitii guvernamentale. din companii cu stranse legaturi guvernamentale (Franta) sau fondate si controlate de familii (Italia. 2. La o extrema se afla Statele Unite care are cea mai dispersata structura a actionariatului caracterizata prin neutralitatea ei in ceea ce priveste conducerea si strategiile adoptate de acestea atâta timp cât acestea aduc profit si valoarea actiunilor este ridicata. actioneaza ca parte a unei retele sau keiretsu in sprijinirea managementului. Actionarii Diferentele nationale privind structura actionariatului sunt de asemenea foarte mari . In ceea ce priveste experienta internationala Statele Unite este tara care are cei mai multi top manageri nascuti în afara tarii spre deosebire de Franta. Dimpotriva. care. de regula aici. Japonia) vor fi mult mai rezervate in a se angaja în strategii globale.

furnizori) în consiliul supervizor (Aufsichtsrat). Guvernul Diferente între tari apar si în functie de gradul de interventie al statului in economie si de protectionismul pe care il aplica pe propriile piete. Din cei 15 membri ai consiliului doar 7 sunt alesi de catre adunarea generală a actionarilor deoarece 3 sunt reprezentanti ai angajatilor iar ceilalti 5 sunt reprezentanti ai guvernului. in tarile continental europene Franta. Italia si Franta sunt considerate a avea consilii de dimensiuni medii dar tot ineficiente datorita lipsei sau a numarului redus al directorilor nonexecutivi independenti. Germania. In contrast. Interventia guvernului ia. Cele mai active borduri sunt considerate cele din Marea Britanie si Statele Unite in mare parte si datorita eforturilor în domeniul îmbunatatirii legislatiei corporative care s-au făcut. France Telecom înca sufera de interventia guvernului francez.Germania reprezintăa un caz special prin numarul mare de reprezentanti ai părtilor interesate (angajati.5.4. banci. companiile japoneze sunt renumite pentru numarul foarte mare de membrii ai consiliului si implicit ineficienta acestora. cel mai adesea. forma regulatorilor de piata. Spre exemplu. 2. O masura reprezentativa de interventie guvernamentalt in economie o reprezinta reglementarile referitoare la preluare (takeover). Italia si în Japonia interventia guvernului in a ridica bariere puternice de anti-preluare este mare inclusiv prin instituirea asa numitelor „golden shares” care dau autoritatilor guvernamentale dreptul de veto asupra unor decizii strategice. In ciuda faptului ca a fost privatizata în 1997. Astfel angajatii acestei companii au reusit să blocheze planurile conducerii de a marii numarul de zboruri de la baza cu costuri mai scazute din Taiwan. 2. In timp ce in Europa si Asia legislatia referitoare la societatile pe actiuni este atributul 18 .1. Acestea pot fi compuse din peste 50 de membri intre care foarte putini externi care sa monitorizeze activitatea managerilor si directia strategica a companiei. ramane la latitudinea companiilor sa-si ia masuri anti-preluare.majoritari angajatii proprii (55%). Consiliul de administratie Compozitia consiliilor de administrtie arata de asemenea contraste puternice între tări.1. Legislatia in Statele Unite si intr-o mai mica masura Marea Britanie nu prevede in mod special bariere impotriva preluarilor. France Telecom ofera un exemplu despre cum pot influenta interesele nationale componenta consiliului de administratie.

2. Dominique de Villepin. Societaţile 19 . Pentru solutionarea situatiilor conflictuale.celui mai inalt for legislativ. consumatori.Este de notorietate scandalul iscat cu ocazia preluarii ostile în 2001 de catre compania de telefonie britanica Vodafone a operatorului german Mannesmann. armonizarea regulamentelor proprii cu legislatia din Uniunea Europeana in domeniu. angajaţi. preluare care desi a fost considerata cea mai mare tranzactie din istoria corporatista a lumii a ingrijorat atat guvernul german. lucru care ar conduce la cresterea competitivitatii nationale. Conflictele de interese apar la : proprietarii cu un număr mic de acţiuni. Cel mai recent caz de implicare guvernamentala este cel al firmei Danone. în care apare o separare între proprietate şi administrarea efectiva a afacerii. dar si a industriei tarii. Mecanismele guvernarii corporative sunt relevante pentru organizaţiile economice mari. precum si intreaga opinie publica de posibilitatea ca si alte companii germane să treaca in „maini straine”. Un alt caz particular este Franta care de asemenea depune eforturi de mentinere a capitalului national in marile firme franceze. Conflicte de interes între manageri-acţionari-creditori şi modalităţi de soluţionare Corporaţiile guvernamentale se concentrează asupra conflictelor de interese dintre manageri şi proprietari. Diferitele obstacole pe care multe dintre tarile europene le ridica in calea preluarilor ostile fac firmelor straine dificila achizitionarea de companii europene. manageri. guvern şi societatea ca întreg. El a declarat reporterilor ca Danone este unul dintre "stindardele" industriei franceze si ca "orice solutie strategica trebuie să aiba la baza protejarea intereselor grupului". Primul-ministru francez. reprezentantii guvernelor ar trebui sa fie mai deschisi in ceea ce priveste acceptarea capitalului strain si să folosesca acest prilej pentru îmbunatatirea relatiilor la nivel global. se recomanda. Pe de alta parte. creditori. de la caz la caz. a afirmat că guvernul pe care il conduce este ingrijorat de o posibila preluare a grupului Danone de către PepsiCo si a avertizat ca va proteja interesele Frantei in aceasta problema. sa incerce realizarea unei situatii de echilibru între toate partile implicate. in SUA reglementarile de constituire ale unei corporatii este la nivel de stat federal.2. In 2001 planul de fundamentare a unui cod european privind achizitiile prin preluare a fost amanat in urma obiectiilor ridicate de guvernul german. conducatorii companiilor trebuie sa recunoasca si sa se adapteze la dificultătile pe care procesul de globalizare le presupune. In concluzie. Guvernele au nu numai responsabilitatea ci au in mana si instrumentele politice pentru imbunititirea sistemelor de guvernanta corportativa din tarile lor . proprietarii cu mari drepturi de proprietate.

clienţi) aflaţi în relaţie cu întreprinderea. în care investitorul sau un numar mic de investitori sunt direct implicaţi în conducerea societăţii.  care îşi pot proteja mai bine interesele.  promovarea transparenţei. furnizori. combaterea corupţiei şi a evaziunii fiscale. acestea sunt listate pe pieţe organizate de genul burselor de valori. având posibilitatea să le în felul acesta întreprinderea dobândeşte capacitatea de a-şi finanţa rapid şi ieftin dezvoltarea. ca alternativă de investiţie faţă de sistemul bancar.comerciale pe acţiuni reprezinta forma specifica de organizare juridica a acestui tip de aranjament. De regula.  plaseze pe piaţa de capital. Interrelaţiile dintre “stakeholders” la nivelul întreprinderii: Acţionari majoritari Acţionari minoritari Salariaţi Clienţi Întreprindere Consiliul de Administraţie Adunarea Generală a Acţionarilor Furnizori Creditori Comunitate Guvern/Societate civilă 20 . conducerea corporativă eate relevantă doar sub anumite aspecte.  mecanismelor de protecţie asigurate în acest cadru. cum ar fi relaţiile cu salariaţii. Pieţelor de capital care nu ar putea să existe şi să funcţioneze normal în lipsa Tertilor (salariaţi. Autorităţilor publice care prin promovarea unor standarde corespunzătoare de Asociaţiilor profesionale şi organismelor non-guvernamentale care au interes în Populaţiei care îşi poate gestiona mai bine economiile. Mecanismele guvernării corporative servesc mai multor categorii de “stakeholders”. după cum urmează:  Investitorilor care îşi pot supraveghea şi proteja investiţia în condiţii mai bune. creditori. creditorii. Pentru organizaţiile economice mici.  guvernare corporativă pot să îmbunătăţească mediul de afaceri şi să stimuleze investiţiile.

Atât managerii. O astfel de decizie poate cauza reacţii adverse din partea salariaţilor . avuţia acestora poate fi risipită şi dispare chiar obiectul controlului. 6. Reforma constituţionalã şi instituţionalã a Uniunii Europene. Furnizorii. Băncile. care se reflectă în decizii greu de armonizat. Drept urmare. la rândul lor. iar fondurile destinate investiţiilor ar trebui limitate la un nivel care să asigure o creştere a dividendelor. sunt interesate ca întreprinderile să fie suficient de profitabile pentru a putea rambursa creditele şi dobânzile aferente. Comunitatea locală este şi ea interesată de efectul prosperităţii întreprinderii asupra altor întreprinderi din zonă şi de impactul său asupra pieţei locale a forţei de muncă. desigur creşterea salariilor şi dobândirea de interese proprii în activitatea desfăşurată şi mai puţin îmbunătăţirea nivelului de viaţă al acţionarilor. uneori chiar contradictorii. Statul. 3. Acţionarii doresc o creştere a dividendelor distribuite pentru a-şi recupera rapid investiţia şi pentru a obţine o rentabilitate personală cât mai ridicată. Editura Economicã. la rândul lor. O reacţie a firmei poate fi ruperea relaţiilor contractuale cu aceştia . în lipsa unui control rifuros din partea acţionarilor. 4. ca structură ce reprezintă prin organismele sale interesele de ansamblu ale naţiunii. respectiv economia naţională în ansamblul său. 2. Astfel. cheltuielile cu dobânzile şi ratele scadente la credite le plăresc înaintea dividendelor 1 Petre Prisecaru. În acest context se pot invoca drept exemple o serie de decizii financiare raţionale dintr-un anumit punct de vedere. cât şi salariaţii au drept obiectiv rămânerea în continuare în funcţie şi.Fiecare dintre “stakeholders” are propriile aspiraţii şi interese. dar care gererează ostilitate din alte puncte de vedere. urmăresc încasarea rapidă a contravalorii materiilor prime sau serviciilor prestate şi încasarea unui preţ cât mai ridicat. 2003 21 . Proprietarii şi managerii au tendinţa de a-şi asuma un risc ridicat comparativ cu alţi agenţi. în condiţiile depunerii unui efort minim. din câştigul total ce revine acţionarilor şi creditorilor. salariile ar trebui reduse. În acest context. motiv pentru care această decizie trebuie luată la momentul oportun. nu este nici el indiferent faţă de buna funcţionare a întreprinderilor şi de efectul propagat al activităţii acestora asupra funcţionării macrosistemului din care fac parte.dar poate genera dificultăţi până la găsirea unor furnizori înlocuitori. fenomen explicat având în vedere că. astfel:1 1. Guvernanţa europeanã şi doctrinele integrãrii. prioritate au creditorii. 5.

face o ofertă publică de cumpărare a acţionarilor. schimbă statutul companiei dintr-una publică într-una privată. acţionari. Acest stimulent managerial s-a practicat în anii 1950-1960 dar. bănci . intermediari financiari. O primă cale de soluţionare a conflictului dintre acţionari şi manageri o reprezintă acordarea de stimulente managerilor în funcţie de performanţele obţinute. 2. fapt care îi motivează să acţioneze în aşa fel încât să maximizeze preţul acţiunilor firmei pe piaţă. stat. opţiunile dovedindu-se neprofitabile. Un conflict potenţial dintre cele două părţi apare în urma unei achiziţii pe datorie ce descrie o situaţie în care echipa managerială: 1.  Opţiuni pentru manageri de a achiziţiona acţiuni ale societăţii respective. după 1970 a căzut în disgraţie. în vederea cumpărării acţiunilor care nu sunt în posesia echipei manageriale. pe de o parte. în sens larg. obţine o linie de credit. pe de altă parte. într-un moment viitor. Conflictul de interes dintre acţionari şi manageri a existat dintotdeauna şi se bazează pe faptul că managerii sunt prea puţin motivaţi pentru distribuirea de dividende acţionarilor. 22 .  Acordarea de prime managerilor în funcţie de profitul obţinut de societate. Planurile de stimulare a managerilor iau următoarele forme:  Planul de stimulare managerială prin „acţiunile-performanţă” constă în oferirea de acţiuni managerilor pe baza evaluării performanţei obţinute de companie prin: profit pe acţiune. nesalariaţi. clienţi etc. asupra întregii comunităţi de afaceri. rata de rentabilitate a activelor. armonizarea tuturor acestor interese nu se poate realiza de la sine ci. 3. după cum o dovedeşte practica firmelor din ţări cu economie de piaţă avansată. controlul insiderilor(salariaţii şi managerii întreprinderii) iar.Prin urmare. preferând reinvestirea profitului net chiar şi în proiecte cu rentabilitate mică pentru a conserva controlul resurselor importante. Practica a generat apariţia unor mecanisme care să îi silească pe manageri să acţioneze în interesul acţionarilor. al outsiderilor (investitori strategici. în urma cumpărării pachetului de acţiuni. rata de rentabilitate a capitalului propriu.) asupra activităţii întreprinderii şi are rolul de a preveni şi evita manifestarea unor conflicte de interese între diferiţii stakeholderi ce pot avea efecte dăunătoare asupra performanţei companiei şi. dar la un preţ stabilit în prezent. printr-un sistem adecvat de guvernare corporativă ce presupune.

constă în alegerea unei structuri financiare particulare. De obicei. de talie mare care. iar cei care reuşesc să se menţină îşi pierd autonomia pe care o aveau înainte de preluare. În practică această operaţiune este dificil de realizat deoarece un singur acţionar nu reuşeşte să adune un număr suficient de voturi de la ceilalţi acţionari pentru a schimba echipa managerială. 2003 23 . tot mai mult. Un alt mod de soluţionare a neînţelegerilor acţionari-manageri o reprezintă votul prin procură. Consiliul de Administraţie are drept de veto şi conservă puterea de revocare a preşedintelui său. 2 Conflictul dintre acţionari şi creditori se rezolvă prin decizia de introducere a unor clauze suplimentare de protecţie în contractul de creditare care armonizează interesele celor două părţi. O ultimă cale posibilă de soluţionare a conflictului dintre acţionari şi manageri. Preluările de companii prin cumpărarea acţiunilor -o altă cale de rezolvare a divergenţelor – au loc mai ales atunci când capitalul social al firmei este subevaluat datorită unei succesiuni de decizii greşite ale echipei manageriale. prin concedierea echipei manageriale sau forţarea acesteia să-şi schimbe politica de operare sau să revină asupra unor decizii. pot să exercite o influenţă considerabilă asupra operaţiilor unei firme. Deţinerea de acţiuni. au obligaţia asigurării calităţii activităţii şi obţinerii unor rezultate financiare favorabile. Bucureşti. în mâinile unor investitori instituţionali. De obicei. pentru a rambursa datoria şi a evita falimentul.Altă modalitate de soluţionare a conflictului dintre manageri şi acţionari constă în puterea de decizie a Consiliului de Administraţie care dispune de prerogative importante în materie de control al managerilor. se constată că într-o asemenea operaţiune se implică un acţionar care deţine un procent scăzut din capital. Aceste clauze se referă la: a) Politica de finanţare. Editura Luceafãrul. Decizia de finaţare prin îndatorare îi motivează pe manageri care. concretizată în trei tipuri de decizii financiare: 2 Laura Marinaş. Un alt mecanism de control al managerilor îl constituie „ameninţarea cu concedierea”. Prezenţa acţionarilor de referinţă constituie o modalitate mai eficientă de control al managerilor. În unele ţări. în urma preluării managerii firmei preluate sunt concediaţi. Sistemul de guvernare al Uniunii Europene. dacă doresc. Aceştia sunt pe deplin motivaţi ca întreprinderea în care au investit sume importante să fie rentabilă şi de aceea exercită o presiune asupra managerilor materializată în decizii importante şi cu efect scontat. se concentrează.

manager. c) publicarea informaţiilor ca o componentă a contractelor de îndatorare. f) convertibilitatea şi utilizarea titlurilor hibride. „co-determination model”. Modelul traditional (in sistemul nord-american traditional) are la baza doua raporturi juridice si trei nivele: unul se stabileste între actionari si administratori. Modele de guvernare corporatistă In structura guvernarii corporative se regasesc. dupa caz. iar unul între administratori si manageri. urmatorii constituenti interni : actionar. În acest model. salariat. b) politica de dividend care nu interzice plata acestora. dupa cum am mentionat. ca urmare a încălcării prevederilor din contract. d) politica de producţie şi de investiţie prin care se pot limita fuziunile. modelul codeterminarii si modelul riscului asumat („traditional model”.Creditorii solicită în contract acţionarilor ca. întregul risc al firmei se 24 . administrator. în baza unui contract de mandat (agentie în common law). Documentele care trebuie furnizate sunt situaţiile financiare şi fiscal auditate de un cabinet specializat şi independent de întreprindere. managerii dispun de o autoritate derivata din cea a administratorilor. iar în functie de aceste subiecte de drept. furnizor. „stakeholder model”): a. dacă există un transfer de bogăţie în favoarea acţionarilor.3. în cazul falimentului societăţii. În aceasta ultima relatie. obligaţiunile rambursabile în acţiuni. e) rambursarea anticipată ce permite creditorilor să solicita rambursarea anticipată a unei părţi sau a totalităţii creanţei înainte de scadenţă. dar prevede posibilitatea indexării lor corespunzător cu nivelul profitului obţinut. utilizarea activelor şi menţinerea unei anumite structuri ale acestora. creditor. . .Se poate recurge la clauze mai sofisticate care pot interzice o nouă emisiune de obligaţiuni. cum sunt obligaţiunile convertibile în acţiuni. creditorii vor beneficia în egală măsură prin exercitarea opţiunilor lor şi se rezolvă conflictele între furnizori/aportatorii de capitaluri.. numit si modelul maximizarii veniturilor actionarilor. datoria să aibă aceeaşi prioritate ca şi celelalte datorii prezente sau viitoare.Creanţierii restrâng prin anumite clauze posibilitatea întreprinderii de a oferi în viitor garanţii reale asupra activelor sale care ar putea să diminueze capacitatea de rambursare a datoriilor deja existente. sistemul de guvernare corporativa cunoaste trei forme: modelul traditional. 2.

întrucât exercita functia de control. al codeterminarii (în sistemul tarilor vest europene) exista trei raporturi juridice si patru nivele: unul se stabileste între actionari cu administratori plus reprezentanti ai salariatilor. Obiectivul esential al luarii deciziilor manageriale este de a imbunatatii atat veniturile cât si puterea corporationala a firmei. În cazul relatiei dintre actionari si consiliul de administratie propriu-zis se interpune un „consiliu superior”. sistemul de luare a deciziilor se bazeaza pe: o actiune înseamna un vot. care deriva din profitul net. In acest caz. In cel de al doilea model. valoarea actiunilor se fundamenteaza pe valoarea prezenta a proiectiei dividendelor viitoare. prin extinderea subiectelor de drept ce se gasesc în modelul codeterminarii: un raport între actionari cu reprezentantii salariatilor. cu clienti. acest model introduce un sistem de management participativ. modelul riscului asumat extinde în fapt sistemul de management participativ. pornind de la premisa ca riscul afacerii pentru actionari este mai mic decât pentru salariati. compus din reprezentantii actionarilor si salariati. Între actionari si administratori nu trebuie sa se interpuna un alt organism. cu toate ca nu reflecta suficient gradul de exprimare a drepturilor si obligatiilor fiecarei persoane în pastrarea unui echilibru între procesul decizional si nivele în baza caruia se structureaza. c. cu banci. care este în acelasi timp solicitantul veniturilor reziduale. cu furnizori si manageri. cu furnizori. cu statul sau administratia publica si administratori. Iar comparativ cu modelul codeterminarii. facand dificil controlul managementului de catre actionari.concentreaza asupra furnizorului de capital. b. Actionariatul selecteaza consiliul director al firmei. cu banci. In ultimul model de guvernare corporativa („stakeholder model”) exista doua raporturi juridice si patru nivele. iar cel de al treilea între administratori cu managerii. precum si un raport între administratori cu reprezentantii salariatilor. iar consiliul director alege managementul care se presupune ca ia decizii în scopul maximizarii valorii actiunilor detinute de actionari. Rolul consiliului superior se suprapune rolului actionarului în anumite privinte. datorita imposibilitatii de diversificare a portofoliului de investitii a acestora din urma. prin care investitorii nu intervin direct în 25 . votul bazat pe „one share-equals one vote” (o actiune egal un vot) nemai functionand. Comparativ cu modelul traditional. Motivatia acestui model se regaseste în necesitatea ca activitatea unei companii sa nu fie afectata de relatiile care se creeaza între toate aceste persoane cu interese si riscuri diferite. unul între administratori plus reprezentanti ai salariatilor cu administratorii. analizeaza obiectivele strategice ale companiei si formuleaza recomandari consiliului de administratie. în mod obligatoriu. Din punct de vedere a controlului activitatii firmei s-a consactrat forma de guvernare prin obiective (finantarea de la distanta). cu clientii.

În acelasi sens actioneaza. chiar daca acestea nu sunt întotdeauna bine calculate. stabilita prin contract. De aici decurge înca o serie de avantaje potentiale. pe de o parte si implicarea unei parti însemnate a populatiei în activitatea pietei de capital. Investitorii vor urmarii sa ofere firmelor lor disponibilitatile de numerar în perioadele de boom economic. a unei retele bogate de firme de audit. Atunci când apar nevoi de finantare externa a activitatii firmei. Totodata. Astfel se acorda managerilor o mai mare libertate de actiune. ceea ce are ca efect. un sistem institutional în care sunt incorporate elemente fiabile de monitorizare indirecta a activitatii firmelor sub forma unei transparente ridicate si a unui sistem informational bine pus la punct. ceea ce evident determina un grad ridicat de instabilitate al activitatii economice. presupunand o structura dispersata a actionariatului. cu un risc mai mare (industria farmaceutica) detin o pondere însemnata în PIB. apar premisele pentru o mobilitate sporita a factorilor de productie. Totodata se încurajeaza dezvoltarea spiritului antreprenorial. fiind reticienti în a le avansa în perioadele de recesiune. tarile central si est europene. iar calificarea lucratorilor prezinta 26 . Acest tip de guvernare este caracteristic mai cu seama economiilor anglo-saxone. ei solicitând plata unui anumit nivel al dividendelor. însusirea regulilor jocului unei economii de piata si crearea unei clase mijlocii de dimensiuni consistente. se vor realize mai mult prin emiterea de actiuni si mai putin prin contractarea de credite bancare. care se confrunta cu transformari sensibil acute si de o lichidiate redusa în conditiile unei restructurari a activitatii firmelor.activitatea firmei. Dezavantajele acestui tip de guvernare corporativa constau în principal în viziunea pe termen scurt asupra evolutiei fenomenelor economice. În acest caz. concomitent cu o structura dispersata a proprietatii. cointeresându-i la cresterea ratei profitului. existenta unui mediu economic stabil. dintre care se pot aminti: rapida transformare a economisirilor în investitii. Tipul de guvernare corporativa (anglo-saxon) prezentat anterior da rezultate foarte bune atunci când este aplicat într-o economie în care serviciile sau unele subramuri industriale. apare pericolul extinderii peste un nivel acceptabil a activitatilor speculative. Organizarea muncii este în mod predominant de tip fordist. De asemenea. în anumite situatii si tendinta firmelor specializate în analiza conjuncturii economice de a pune la dispozitia publicului o cantitate tot mai mare de informatii care nu arareori pot fi contradictorii. asumarea de catre manageri a unor riscuri mai mari. Pentru acest motiv. starea generala a economiei influenteaza în mod accentuat succesul finantarii. vor fi dezavantajate de aceasta forma de control si finantare.

a unor instituţii de reglementare corespunzătoare. falimentul firmelor etc. sau exercitarea intereselor acestora în procesul de adoptare a deciziilor la nivelul întreprinderilor strategice. cerinţele de raportare financiar-contabilă.mari diferentieri. De exemplu. Luând în considerare prioritatea acestor obiective şi condiţiile politice şi economice specifice. respectiv de viteza. ca rezultat al procesului de privatizare şi restructurare desfăşurat în perioada ultimilor 13 ani. Aoki analizează cauzele apariţiei acestui model al ţărilor europene în tranziţie. Structurile de guvernare ale întreprinderilor din ţările europene în tranziţie au fost influenţate semnificativ de obiectivele procesului de privatizare. stabilirea unor mecanisme corespunzătoare de guvernare corporativă a întreprinderilor privatizate din aceste ţări. salariaţilor şi a celorlalţi parteneri sociali. Deşi nu agreează preluarea modelelor de guvernanţă corporativă a ţărilor dezvoltate. deţinerea unor blocuri substanţiale de acţiuni de către persoane din interior (insider . Inevitabil.i) în caz de privatizare. au avut probleme privind funcţionarea şi eficientizarea activităţii întreprinderilor. procesul de privatizare a înregistrat forme relativ diferite în ţările Europei Centrale şi de Est. precum şi necesitatea eficientizării acestuia prin dezvoltarea pieţelor de capital şi a sistemelor bancare ca modalităţi de influenţă externă sau internă a sistemelor de guvernare corporativă a firmelor din economiile de tranziţie. Economistul Aoki (1994) definea modelul bazat pe controlul intern ca o formă de organizare a firmelor rezultată prin acapararea drepturilor de control de către manageri sau salariaţi ale fostelor întreprinderi deţinute de stat în cadrul procesului de privatizare. precum şi a lipsei cadrului legislativ privind drepturile de proprietate. ţările care s-au bazat pe fondurile de investiţii în procesul de privatizare. Controlul intern este considerat o problemă esenţială deoarece managerii care deţin un control excesiv al întreprinderilor pot acţiona în defavoarea acţionarilor. a fost dificilă în condiţiile inexistenţei unei infrastructuri legale. răspunderea politică. punând astfel în pericol sănătatea financiară şi performanţa firmelor. Sisteme de guvernanţă corporativă utilizate de firmele din Europa Centrală şi de Est Spre deosebire de modelul germa bazat pe influenţa internă (insider . 27 . atunci când întreprinderile rămân încă în proprietatea statului. reglementarea legală si eficienţa privatizării.based model). întreprinderile din ţările Europei Centrale şi de Est au un model comun de guvernanţă bazat pe controlul intern.

C. încetinesc procesul de restructurare a producţiei şi a personalului sau chiar conduc firmele către faliment. şi a lipsei controlului din exterior sau interior exercitat de ceilalţi acţionari importanţi. autonomia decizională şi operaţională a echipei manageriale este ridicată. structurile organizatorice şi sistemele informaţionale sunt flexibile. salariaţi şi stat. Companiile privatizate sau deschise. Managerii nu urmãresc cu prioritate maximizarea valorii firmei. ceea ce determinã obiective contradictorii: maximizarea profitului. menţinerea locurilor de muncã. În cadrul acestor întreprinderi se manifestã un conflict între management şi acţionarii minoritari sau între acţionarul majoritar şi acţionarii minoritari Ca şi în cazul firmelor private închise. B. mijlocii sau mari).Rezultă că sistemele de guvernare corporativă din ţările Europei Centrale şi de Est sunt ineficiente. Forţele dominante. creşterea veniturilor din taxe. 3 *** Corporate Governance in Romania OECD Report. precum salariaţii şi managerii formează coaliţii în scopul satisfacerii predominante a intereselor lor. totuşi restructurarea se realizează în ritm lent. în care statul este încă acţionar. precum băncile.regiile autonome sau societăţile neprivatizate complet. Deşi există semne că rezultatele economico-financiare ale firmelor privatizate sunt în medie superioare celor ale fostelor întreprinderi de stat. Firmele private închise (întreprinderi mici. In România există urmãtoarele tipuri de guvernare3 a întreprinderii ca rezultat al procesului A. deci nu existã un conflict de interese între aceştia. de la cele cu un acţionariat foarte dispersat ale cãrui drepturi sunt de obicei neglijate. ca urmare a concentrării puterii fie în mâna salariaţilor. 2001 28 . ale cãror acţiuni nu sunt tranzacţionate pe o piaţã oficialã. ci mai degrabã extinderea afacerii. de privatizare: Firmele deţinute de stat . fie a managementului. investitorii instituţionali. Performanţa economică nu este obiectivul major al acestor entităţi economice. În schimb existã numeroase conflicte între asociaţi care denatureazã în procese civile. În cadrul acestora existã în mod inevitabil un conflict de interese între manageri. Proprietarii sunt de regulã şi manageri. interesele directorilor acestor întreprinderi sunt rareori subordonate intereselor acţionarilor. sau prin intermediul pieţelor de capital active. satisfacerea intereselor politice sau individuale. iar procesul de investire este foarte scăzut. care cunosc o varietate de forme. ceea ce va afecta performanţele pe termen lung ale firmelor respective. pânã la cele în care acţionarii majoritari au un control puternic asupra întreprinderii.

dinamice şi eficiente. România ocupa locul 7. Rusia. Principala problemă a societăţii corporatiste din România este însă conflictul de interese între acţionarii majoritari şi acţionarii minoritari care degenerează în divergenţe între management. Maroc. Tactica “scoicii goale“ D. organele de conducere ale firmei – Consiliul de administraţie. sunt subordonate proprietarului majoritar şi acţionează în scopul satisfacerii intereselor acestuia. cele mai importante forme de încălcare a drepturilor acţionarilor constau în: 1 2 3 4 5 6 A. cu un scor total de 20. Transferul profiturilor în afara companiei C. în cadrul unui eşantion format din 10 ţãri: Grecia. Existã cinci categorii de investitori majoritari care controlează firmele listate la Bursa de Valori Bucureşti şi RASDAQ: investitorii strategici. Cehia. În condiţiile unui grad ridicat de concentrare a acţionariatului. investitorii instituţionali. Potrivit studiilor instituţiilor internaţionale privind piaţa de capital din România. Diluţia averii acţionarilor minoritari B. Întârzierea în acordarea dividendelor F. statul reprezentat de APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrare a Proprietãţii de Stat) şi persoane fizice.6 puncte din 36 maxim posibile. Ţinând cont de eficienţa sistemului său de guvernare şi calitatea relaţiilor dintre firmã şi partenerii săi sociali. Printre punctele slabe cele mai importante ale guvernanţei corporative din România relevate de acest studiu sunt cele legate de accesul inegal la informaţie al tuturor acţionarilor. Accesul limitat al acţionarilor minoritari la informaţii. Ungaria. asociaţiile de salariaţi (PASurile). Una dintre explicaţiile acestor situaţii este autoritatea excesivă a acţionarilor majoritari şi lipsa unui control şi a unei monitorizări puternice din partea celorlalţi parteneri de afaceri ai întreprinderii. se poate aprecia că guvernarea corporatistă a întreprinderilor româneşti este deficitară. România. în concordanţă cu standardele de guvernanţă corporativă. Comitetul directorilor şi managerii. care asigură premisa îmbunătăţirii performanţelor firmelor în condiţii de perenitate. Turcia. Polonia. în urma unui studiu realizat de SG Emerging Markets Equity Research în februarie 2000. Alocarea abuzivă a profiturilor E. specifice mai ales economiilor în tranziţie determinând degradarea performanţelor pe termen lung ale companiilor şi chiar falimentul acestora. rolul scãzut al 29 . Egipt. Consiliul de Administraţie şi acţionarii minoritari. Israel. iar pârghiile economico-financiare se utilizează predominant ca instrumente manageriale. precum şi între acţionarii majoritari şi partenerii de afaceri ai companiei. Astfel. interzicerea de tranzacţii în favoarea acţionarilor interni sau majoritari.

scorul de -1 indicând un abuz privind acest aspect al guvernării corporative în România. Rezultă că guvernarea ineficientă a întreprinderilor cotate influenţează nefavorabil rezultatele economico-financiare şi posibilităţile lor de dezvoltare viitoare prin prisma următoarelor pârghii: • • • • • • • • • urmărirea prioritarã a intereselor pe termen scurt ale salariaţilor şi managerilor. productiv al întreprinderilor. În concluzie companiile româneşti cotate pe piaţa de capital au rezultat în urma procesului de privatizare prin MEBO (Management Employee Buyout). în sensul imposibilităţii reale a solicitării respectării drepturilor acestora în justiţie. unor programe de promovare şi stimulare după criterii de valoare. Deşi nu se diferenţiază foarte mult de celelalte ţări analizate. a determinat apariţia unui grup puternic de acţionari majoritari sau semnificativi. 30 . lipsit de activism în administrarea firmelor. unor firme aflate în dificultate financiară. Aceste societăţi deschise au o formã de guvernare dominatã de controlul managementului şi al salariaţilor sau al acţionarilor majoritari. scopul acordării de stimulente salariaţilor şi managerilor la sfârşitul anului. nerealizarea de investiţii de modernizare. iar pe de altã parte. a unui acţionariat extrem de dispersat. diminuarea ritmului restructurãrii şi a reorganizării sau amânarea falimentului vânzarea abuzivă a activelor firmelor conduse sau aflate în proprietate. ceea ce a condus la formarea pe de o parte. accesul la alte mijloace de informare a investitorilor etc. privatizarea în masă sau vânzarea de acţiuni. problema cea mai acută este însă în domeniul executării silite a drepturilor acţionarilor în justiţie. stabilitatea şi protecţia locurilor de muncă etc. valoarea reală creată. acţionarii majoritari. în defavoarea intereselor acţionarilor minoritari şi ale celorlalţi parteneri sociali. menţinere sau dezvoltare a potenţialului preluarea abuzivă a unor ponderi din ce în ce mai mari de capital de către satisfacerea intereselor acţionarilor majoritari prin metode distructive de imposibilitatea utilizării unor programe de remunerare a managerilor în funcţie de mobilitatea excesivă a personalului ca urmare a conflictelor interne şi a lipsei distribuirea cu întârziere sau nedistribuirea de dividende celorlalţi acţionari în adică creşterea salariilor şi a altor indemnizaţii.Consiliului de administraţie. diminuare şi transfer a averii acţionarilor minoritari.

• • restricţionarea tranzacţionării de titluri de valoare pe piaţa de capital. în scopul eficientizării activităţii firmelor respective. dar şi aşteptările investitorilor privind oportunităţile viitoare de dezvoltare ale acestora. sau a conflictului dintre acţionarii majoritari şi acţionarii minoritari. de exemplu a bãncilor. e) f) Sumar Sarcini şi teme ce vor fi notate Bibliografie modul g) 31 . în accesul redus la credite bancare datoritã furnizării defectuoase de informaţii şi a imposibilitatea efectuãrii de achiziţii sau preluãri de către alte firme din domeniu scăderea prestigiului pe piaţă a firmelor cotate etc. calităţii acestora şi inexistenţei suficiente a garanţiilor. Sistemul de guvernare corporativă a întreprinderilor cotate condiţionează hotărâtor nivelul performanţelor economico-financiare curente. ceea ce menţinerea unei atmosfere tensionate ca urmare a conflictului dintre management determină majorarea volatilităţii şi a riscului investiţiei în titlurile respective. pe de o parte calitatea modului de administrare şi conducere reprezintă o variabilă non-financiară esenţială de apreciere a performanţei globale a companiilor cotate pe piaţa de capital. • • • • imposibilitatea implicării active a altor parteneri sociali. Astfel. şi/sau salariaţi şi acţionarii minoritari. procesul de conducere a companiilor.

Ca obiective. 32 . iar în 1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). se vor atinge următoarele: • Prezentarea principiilor de guvernare corporatistă ale OECD. sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC).1. Europene. Principiile de guvernare corporatistă ale OECD OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) este o organizaţie internaţională a acelor naţiuni dezvoltate care acceptă principiile democraţiei reprezentative şi a economiei de piaţă libere. sociale. Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană. pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucţia Europei după Cel de-al Doilea Război Mondial. Uniunii Prezentarea principiilor de guvernare corporatistă ale României. • b) c) Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior Schema logică a modulului d) Conţinutul informaţional detaliat 3. Cadrul desfăşurării guvernării corporatiste în România este direct dependent de principille guvernării corporatiste la nivel european. Mai târziu calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei. Se poate vorbi în condiţiile integrării europeane de o convergenţă a acestor condiţii legislative din România la condiţiile guvernării corporatiste din Uniunea Europeană. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică este un forum unic unde guvernele a 30 de democraţii conlucrează pentru a răspunde provocărilor economice. Organizaţia îşi are originile în anul 1948.Modul 3: Guvernanţa corporatistă în România a) Scopul şi obiectivele modulului Scopul acestui modul este prezentarea principalelor condiţii de desfăşurare a guvernanţei corporatiste în România.

sănătatea. pot conduce la semnarea unor tratate. cum ar fi conturile naţionale. să identifice practicile bune şi să-şi coordoneze politicile interne şi internaţionale. OECD face eforturi pentru a înţelege şi a ajuta guvernele să răspundă la noi dezvoltări şi preocupări. ocazional. 33 . Obiectivul de aderare la OECD este menţionat în Programul de Guvernare pentru perioada 2005 – 2008.România Unul dintre obiectivele de politică externă în plan multilateral îl reprezintă dezvoltarea şi intensificarea relaţiilor cu OECD în vederea îndeplinirii condiţiilor de admitere a României în grupurile şi structurile de lucru ale organizaţiei. Schimburile de informaţii şi analize dintre guvernele OECD sunt puse la dispoziţie de un secretariat din Paris. ocupaţia. taxele şi impozitele. guvernare curată şi efectivă. şi mediul. Acestea cuprind comerţul şi ajustarea structurală. stabilitate economică. Organizaţia oferă un cadru în care guvernele pot să îşi compare experienţele politice. comerţul. energia. Aceasta este un forum. unde presiunea egală poate acţiona ca un stimulent puternic pentru îmbunătăţirea politicii şi pentru implementarea instrumentelor independente care. uniunile comerciale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. migraţia.a celor ce ţin de globalizare şi de exploatare a oportunităţilor globalizării. adâncindu-şi legatura cu afacerile. economice şi legate de mediu.De-a lungul ultimei decade. anteprenoriat şi cooperare în scopul dezvoltării. Bazele de date OECD cuprind o arie largă şi diversă. tehnologia. Relaţiile OECD . Acesta cercetează şi schimbările sociale sau modelele comerciale dezvoltate. OECD a rezolvat o serie de probleme sociale. statistică economică şi date sociale. securitatea online şi provocările legate de reducerea sărăciei în lumea dezvoltată. mediul. OECD este una dintre cele mai mari şi mai de încredere surse de statistică comparată. industria. echitate socială. OECD ajută guvernele în direcţia creşterii prosperităţii şi a luptei împotriva sărăciei prin creştere economică. Cea mai mare parte a studiilor şi analizelor sunt publicate. inovaţie. tehnologie. Negocierile de la OECD în privinţa taxelor şi a preţurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale în jurul lumii. educaţia. forţa de muncă. dezvoltarea socială şi protecţia mediului sunt obţinute împreună. taxele şi alte domenii. Alte scopuri includ crearea de locuri de muncă pentru toţi. comerţ şi investiţii. să caute răspunsuri la problemele comune. indicatorii economici. monitorizează trenduri şi analize şi prognozează dezvoltările economice. De mai mult de 40 de ani. Trebuie să existe asigurarea că creşterea economică. agricultura. Secretariatul culege date.

România participă în cadrul următoarelor structuri de lucru ale OECD: 1. Comitetul Turismului. 2. co-prezidarea celei de a treia Conferinţe Ministeriale (Viena. adoptarea. Comitetul pentru Dreptul Nuclear din cadrul Agenţiei pentru Energia Nucleară. 8 – 9 iulie 2004) a Investment Compact. Grupul de Lucru pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii. a Declaraţiei Ministeriale referitoare la Cadrul Regional de 34 . 5. 10. fapt demonstrat prin realizarea cu succes a următoarelor proiecte principale: 1. cu statut de observator. 11. Centrul de Dezvoltare OECD. 7. a seminţelor de legume şi Regimul OECD de aplicare a normelor internaţionale pentru legume şi fructe). (DIICM) Declaration and Decisions on International Investment and Multinational Enterprises (alături de celelalte 38 de ţări semnatare). cu statut de observator. cu Schema II a Comitetului pentru Agricultură (Sistemele OECD de certificare a Locală (LEED) al OECD – "Local Economic Employment Development".La 28 aprilie 2004 Guvernul României a transmis oficial candidatura României de aderare la OECD. Grupul de lucru al Comitetului pentru Construcţii Navale. Comitetul Transporturilor Maritime cu statut de observator. cu statut de membru. 6. În prezent. 26 – 27 iunie 2006. Există de asemenea o serie de proiecte de colaborare cu alte structuri şi iniţiative ale OECD. având ca principale coordonate: deschiderea Biroului OECD – Investment Compact la Bucureşti (februarie 2004). Participarea la programul Investment Compact for South East Europe (IC). cu statut de membru cu drepturi depline şi. statut de observator. la Reuniunea Ministerială a Investment Compact de la Viena. Ultimii ani au reprezentat o perioadă eficientă în dezvoltarea relaţiilor cu OECD. 3. cu statut de observator. 8. cu statut de membru cu drepturi depline. a cerealelor. cu statut de observator. Membru cu drepturi depline în cadrul Programului de Dezvoltare Economică Comitetul Oţelului. Comitetul pentru Concurenţă cu statut de observator. seminţelor furajere. 4. a sfeclei de zahăr. având Declaraţia OECD privind investiţiile internaţionale şi companiile multinaţionale un loc în cadrul "Governing Board" (organismul de coordonare al Centrului). 9.

în conformitate cu statutul 35 .Investiţii în Europa de Sud-est. având ca obiectiv promovarea unei monitorizări şi evaluări sistematice a performanţelor economice în regiunile Asiei Centrale şi Mării Negre. 26-28 aprilie 2006).organismul de coordonare al Centrului. pe 16 decembrie 2004 şi implicarea României în domeniile LEED axate pe politici de inovare şi iniţiative locale în sfera dezvoltării economiei şi a forţei de muncă de plan local. adoptarea. viitoare membră a OECD. 2. În luna iunie 2007. În colaborare cu LEED. cooperarea în domeniul reformei investiţionale pe baza instrumentului de monitorizare al Investment Compact privind reforma politicilor investiţionale în ţările din Europa de Sud-est. În mai 2005. România ocupă poziţia de vice-preşedinte al Comitetului Director al DEV. s-a deschis oficial Punctul Naţional de Contact . a proiectului de constituire a Comitetului pentru Investiţii în Europa de Sud-est. la reuniunea Echipei de Proiect a IC de la Paris. Centrul de Dezvoltare este un organism semi-autonom al OECD. 4. Employment and Economic Development”. Ministerul Muncii. Declaraţia reprezintă unul din codurile strategice de liberalizare urmărite de organizaţie ca etapă obligatoriu de parcurs pentru examinarea oricărei ţări candidate. Aderarea la DIICM . 3. Începând cu 2007. denumit „Investment Reform Index”. misiunile desfăşurate de IC în România având ca scop evaluarea stadiului reformei investiţionale (26–28 octombrie 2005. lansarea la Bucureşti a Raportului privind reforma politicilor investiţionale în regiune (25 ianuarie 2007). seminarul „Building Partnerships for Social. Aderarea la Programul LEED (Local Economic and Employment Development). Aderarea la Centrul de Dezvoltare OECD (la 30 martie 2004) şi participarea la "Governing Board" . 2 aprilie 2007. în data de 8 noiembrie 2006.Declaraţia OECD privind Investiţiile Străine şi Companiile Multinaţionale (aprilie 2005). este programată a avea loc la Bucureşti cea de-a 50-a sesiune a Comitetului Director al LEED. România contribuie la proiectul DEV pentru realizarea Studiului economic asupra zonei Mării Negre şi a Asiei Centrale (Black Sea Central Asian Economic Outlook – BSECAO). Din martie 2007. al cărui obiectiv este colaborarea cu parteneri ne-membri – ţări în tranziţie şi ţări în dezvoltare – pe linia definirii şi susţinerii politicilor în domeniul dezvoltării. în cadrul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine. Solidarităţii Sociale şi Familiei a organizat la Bucureşti. pentru a facilita transferul de informaţii şi dialogul politic bazat pe date concrete. atât la nivel naţional cât şi regional. organism înfiinţat în vederea aplicării Ghidului OECD pentru Întreprinderi Multinaţionale.

5. accesul la documentele şi publicaţiile elaborate şi să devină principala interfaţă între experţii români şi Organizaţie. Statutul este acordat pentru o perioadă de doi ani. admiterea României ca observator la Grupul de Lucru pentru IMM-uri din cadrul OECD. Participarea. Inaugurarea oficială. Consiliul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a aprobat. în luna mai 2005 a Centrului Român de Informare şi Dezvoltare OECD. Centrul îşi propune să asigure în timp real. la Comitetul pentru Concurenţă. România a fost admisă ca ţară membră cu drepturi depline în cadrul Comitetului Oţelului al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD). 8. În cadrul reuniunii din data de 20 martie 2007.României de ţară aderantă la Declaraţie. La reuniunea Grupului de Lucru a Comitetului pentru Investiţii din 12-13 aprilie 2006. începând cu decembrie 2005. cu statut de observator. fiind în acest sens singurul centru din Europa de Sud – est. 7. 6. a fost prezentat Raportul de progres al României la un an de la aderarea la Declaraţia pentru Investiţii Internaţionale şi Companii Multinaţionale (DIICM) “Follow-up to the 2004 Investment Policy Review of Romania: Progress Report By the Romanian Authorities” . Priorităţile recomandate României prin raportul OECD 2006 pentru îmbunătăţirea climatului investiţional sunt:  elaborarea unei Strategii de Promovare a Investiţiilor. în mod oficial. La reuniunea Consiliului OECD din 27 octombrie 2005. cu înfiinţarea şi funcţionarea CRID în cadrul Academiei Române şi a Punctului de Informare (PI) al OECD în cadrul MAE. corelată cu Strategia Naţională de Export şi Strategia de Politică Industrială     introducerea Analizei de Impact a Reglementărilor realizarea unui sistem de monitorizare a implementării legii achiziţiilor publice creşterea transparenţei şi monitorizarea inspecţiilor fiscale adaptarea strategiei privind educaţia şi formarea profesională la necesităţile viitoare ale pieţei muncii 36 . până la sfârşitul anului 2007.

principiile OECD trebuie incluse în Guvernanţa Corporativă. Principiile OECD pentru Guvernanţa Corporativă sunt abordări sintetice. simple şi directe ale unor experienţe şi practici internaţionale şi naţionale îndelungate. inclusiv al acţionarilor minoritari şi străini. La capitolul referitor la responsabilitatile Consiliului de Administraţie se arată ca guvernarea corporatistă trebuie să asigure conducerea strategică a întreprinderii şi supravegherea efectivă a gestiunii de către Consiliul de Administraţie. implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparenţă şi eficienţa pieţelor. Pentru a menţine atractivitatea firmei. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine reparaţia efectivă a ori-cărei violări a drepturilor lor. iar transparenţa este o cerinţă fundamentală Principiile OECD cu privire la Guvernanţa Corporativă asigură un „limbaj global”. efective. Un regim corporatist trebuie să garanteze transparenţa şi diseminarea în timp util a unor informaţii exacte despre toate subiectele semnificative care privesc întreprinderea. rezultatele. acţionariatul şi guvernarea acestei societăţi. La capitolul referitor la rolul diferitelor părti care iau parte la guvernările corporatiste. să fie compatibilă cu statul de drept şi să definească în mod clar repartiţia responsabilităţilor între instantele competente în materie de supreveghere. un regim de guvernare corporatistă trebuie să protejeze şi să faciliteze exerciţiul drepturilor acţionarilor şi să asigure un tratament echitabil al tuturor acţionarilor. în principii se arată ca un regim de guvernare corporatistă trebuie să recunoască drepturile diferitelor părţi participante. Trebuie să încurajeze o cooperare activă între societăţile şi diferitele părţi participante. respectiv situaţia financiară. de reglementare şi de aplicare a dispoziţiilor legale. care facilitează comunicarea şi asigură compatibilizarea structurilor instituţionale la nivel naţional şi internaţional. De asemenea. pentru a crea bogăţie şi locuri de munca şi a asigura perenitatea societăţilor sănătoase din punct de vedere financiar. drepturi stabilite prin reglementarile în vigoare sau prin acorduri mutuale. precum şi responsabilitatea şi loialitatea CA faţă de societate şi de acţionarii ei. întărirea capacităţii Agenţiei Române pentru Investiţii Străine Principiile Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) pentru formarea şi consolidarea mediului de afaceri în România. Principiile OECD-Aspecte generale Potrivit principiilor OECD. Acestea implică 3 planuri de abordare: • Efectele asupra creşterii pieţelor financiare 37 .

Promoveze valorile companiei în rândurile angajaţilor prin programe de training. Nu discrimineze şi să nu sancţioneze indivizii sau instituţiile care atenţionează echipa de management asupra practicilor incorecte ale companiei. cercetarea desfăsurată în tările membre cât şi non-membre OECD a dus la identificarea unor elemente comune aflate la baza unei bune guvernanţe corporative Pentru a coordona acţiunile companiilor în vederea atingerii dezvoltării durabile la nivel global OECD a elaborat. vizănd drepturile omului. în 1976. 4. 5. 38 . protecţia mediului înconjurator.• • Dialogul politic – suportul Globalizarea – înţelegerea unitară a valorilor Rolul acestor principii este să ofere asistenţă în vederea îmbunătăţirii modului de practicare a guvernării corporative atât pentru ţările membre cât si non-membre în OECD. susţinând principiul dezvoltării durabile. 2. 3. Dezvolte şi să aplice sisteme de management eficiente în construirea unei relatţi de încredere cu societăţile în care activează. corupţia şi concurenţa. Aceasta oferă cadrul/contextul prin intermediul careia se stabilesc obiectivele companiei precum şi modalităţile de atingere a acestor obiective. Contribuie la dezvoltarea economică. sănătatea. Conform “OECD Guidelines” companiile trebuie să: 1. 7. “Guidelines for Multinational Enterprises” – o serie de directive ce trebuie luate în considerare de orice companie. indiferent de domeniul în care activează. Încurajeze dezvoltarea comunităţilor locale. Nu accepte dispense care nu sunt incluse în cadrul legislativ local privind mediul. siguranţa. munca şi taxarea. 8. Existenţa unui sistem eficient de guvernare corporativă atât în cadrul unei companii cât si al economiei în general oferă încredera necesară pentru funcţionarea corespunzătoare a economiei de piaţă. Guvernanarea corporativă este un element cheie în îmbunatăţirea eficienţei si creşterii economice precum şi în sporirea încrederii investitorilor. Respecte drepturile omului în toate activităţile pe care le desfăşoară. Cu toate că nu există un anumit model pentru o bună guvernanţă coorporativă. interesle consumatorului. Sprijine şi să aplice principii şi practici echitabile de conducere a companiei. În anul 2000 a fost publicată varianta revizuită a “Guidelines for Multinational Enterprises”. socială şi de mediu. 6.

Autorizarea de acţiuni suplimentare. 2. 3. 39 . Participarea şi votul în adunările generale ale acţionarilor. la timp şi pe baza reglementărilor. Tranzacţiile extraordinare ce au ca efect vânzarea firmei. 2. Acţionarul trebuie să aibă posibilitatea să voteze personal sau.9. 4. 6. inclusiv a procedurilor de votare. contract de societate sau documente similare care guvernează firma. 5. Acţionarii au dreptul să participe la. Îşi încurajeze partenerii de afaceri să aplice “OECD Guidelines”. Alegerea membrilor Bordului de conducere. Obţinerea informaţiilor relevante privind firma. cum sunt: 1. şi să fie suficient de bine informaţi asupra deciziilor privind schimbările fundamentale din cadrul firmei. b. locul şi agenda adunărilor generale. în absenţă. Cota parte din profiturile firmei. care guvernează adunările acţionarilor: 1. c. Transferul sau înstrăinarea acţiunilor. cu efecte egale pentru ambele tipuri de vot. Drepturile fundamentale ale acţionarilor includ: 1. Acţionarii trebuie să aibă posibilitatea să participe efectiv la vot în adunarea generală a acţionarilor şi să fie informaţi asupra regulamentelor. Informaţii suficiente şi la timp privind: data. 3. cu respectarea limitărilor rezonabile. 10. 2. 3. Nu se implice nejustificat în activităţi politice locale. Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure cadrul pentru protecţia drepturilor acţionarilor. aşa cum sunt ele prevăzute prin lege şi să verifice respectarea lor: a. PRINCIPIILE OECD 1. Amendamente la statut. în cadrul adunării. precum şi informaţii complete privind problemele asupra cărora urmează să fie luate decizii. Asigurarea posibilităţilor ca acţionarii să adreseze întrebări către bord şi să fixeze teme (subiecte) pe agenda adunărilor generale. Asigurarea metodologiei pentru înregistrarea proprietăţii.

Orice modificare a drepturilor de vot trebuie să facă obiectul votului acţionarilor. Toţi acţionarii din aceeaşi categorie trebuie trataţi egal: 1. în maniera convenită cu proprietarul acţiunilor care beneficiază de vot. Comercializarea în interior şi auto-tranzacţionarea abuzivă trebuie prohibite. toţi investitorii trebuie să poată obţine informaţii asupra drepturilor de vot cuvenite tuturor categoriilor de acţiuni. Cadrul creat prin Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor. Procedurile societăţii nu trebuie să facă dificilă sau costisitoare exercitarea dreptului de vot. Tranzacţiile trebuie realizate la preţuri transparente şi în condiţii de concurenţă loială.d. Regulile şi procedurile ce guvernează achiziţionarea pachetului de control pe piaţa de capital şi tranzacţiile extraordinare. Voturile pot fi exercitate prin procură generală sau nominală. 2. Nu vor fi utilizate mecanisme de blocare a înstrăinării (transferului) pentru a proteja managementul de răspundere. Procesele şi procedurile pentru adunările generale ale acţionarilor trebuie să permită tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor. inclusiv investitorii instituţionali să-şi asume costurile şi beneficiile rezultate din exercitarea drepturilor de vot. trebuie coroborate cu claritate şi dezvăluite. cum sunt fuziunile şi vânzarea unor cote substanţiale din acţiunile societăţii. inclusiv al celor minoritari sau străini. 2. 3. f. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine compensarea efectivă pentru violarea drepturilor lor (transparenţa / cooperarea în cadrul Guvernanţei Corporative): a. Pieţele controlate de firmă trebuie lăsate să funcţioneze într-o manieră eficientă şi transparentă. înainte de cumpărarea acestora. 40 . 2. b. În cadrul fiecărei categorii. toţi acţionarii trebuie să aibă aceleaşi drepturi de vot. trebuie făcute publice. potrivit categoriei lor de încadrare. Acţionarii. astfel încât investitorii să-şi înţeleagă drepturile şi să poată face recurs. 1. care protejează drepturile acţionarilor. e. Structurile de capital şi aranjamentele care permit anumitor acţionari să obţină un grad disproporţionat de control faţă de cota sa parte din total acţiuni.

d. 7. Materiale privind factorii de risc previzibili. Acţionariatul majoritar şi drepturile de vot. 4. În cazul participării acţionarilor majoritari la procesul de Guvernanţa Corporativă. 3. Membrilor Bordului şi directorilor (managerilor) trebuie să li se ceară să dezvăluie orice interese materiale privind tranzacţiile sau problematica ce afectează societatea. aceştia trebuie să aibă posibilitatea să obţină reparaţiile efective pentru violarea drepturilor lor. oportunitatea şi acurateţea tuturor materialelor şi documentelor ce privesc situaţia societăţii. 4. În cazul intereselor acţionarilor majoritari. Membrii Bordului. b. Structurile de conducere şi politicile. inclusiv situaţia financiară. Cadrul pentru Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure transparenţa. aceştia trebuie să aibă acces la informaţii relevante. protejate de lege.c. protejate de lege. Cadrul Guvernanţei Corporative trebuie să permită stimularea performanţei şi mecanismele pentru participarea acţionarilor majoritari. performanţele. Materiale pe problematica privind salariaţii şi alţi acţionari majoritari. 2. Cadrul creat pentru Guvernanţa Corporativă trebuie să recunoască drepturile acţionarilor majoritari. Obiectivele societăţii. Transparenţa trebuie să includă. 6. dar să nu se limiteze la materialul de informare privind: 1. raportările financiare şi ne-financiare şi auditul. funcţiile executive cheie şi remuneraţia acestora. Informaţiile trebuie pregătite. c. Cadrul Guvernanţei Corporative trebuie să asigure ca drepturile acţionarilor majoritari. aşa cum sunt reglementate prin lege şi să încurajeze cooperarea activă dintre societăţi şi acţionarii majoritari pentru a crea bogăţie locuri de muncă şi suportul firmelor consolidate financiar: a. 5. Rezultatele activităţii şi cele financiare ale societăţii. auditate şi diseminate în conformitate cu cele mai ridicate standarde de calitate privind: contabilitatea. 3. b. 41 . patrimoniul şi conducerea societăţii: a. să fie respectate.

reglementat. înlocuirea personalului executiv cheie şi supravegherea planificării succesiunii de personal. Anual trebuie realizată o auditare de către un auditor independent. 2. pentru a furniza o garanţie obiectivă şi neutră asupra bilanţurilor financiare care au fost întocmite şi prezentate de societate. atunci când este necesar. 4. Bordul trebuie să asigure conformitatea cu legea aplicabilă şi să ia în considerare interesele acţionarilor majoritari. Bordul trebuie să îndeplinească anumite funcţii cheie. de bună credinţă. de nominalizări pentru Bord. recompensarea. Canalele pentru diseminarea informaţiilor trebuie să asigure accesul corect la timp şi în condiţii de eficienţă al utilizatorilor la informaţii relevante. Bordul trebuie să trateze în mod corect pe toţi acţionarii. diverse grupe de acţionari. 42 . previziunile privind cheltuielile majore de capital. d. stabilirea obiectivelor de performanţă. achiziţii şi investiţii. bugetele anuale şi planurile de afaceri. a planurilor de acţiuni majore. c.c. Selectarea. cu diligenţa necesară şi solicitudine. aplicarea monitorizării şi performanţele societăţii. 5. politicile de risc. 3. în interesul societăţii şi al acţionarilor. d. Cadrul pentru Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure orientarea strategică a societăţii. incluzând: 1. Analiza remuneraţiei Bordului şi a personalului executiv cheie şi asigurarea unui proces transparent. Membrii Bordului de conducere trebuie să acţioneze pe bază de informaţii complete. monitorizarea şi. monitorizarea efetivă a managementului de către Bordul de conducere şi răspunderile Bordului faţă de societate şi de acţionari: a. În cazurile în care deciziile Bordului de conducere ar putea afecta diferit. a membrilor Bordului şi acţionarilor incluzând utilizarea eronată a activelor corporale şi abuzurile în legătură cu tranzacţiile la care este parte. Monitorizarea şi controlul asupra conflictelor de interese potenţiale. Analiza şi orientarea strategiei societăţii. în cadrul managementului. b.

OECD a stabilit o colaborare cu Grupul de institutii al Băncii Mondiale. Pentru îndeplinirea responsabilităţilor lor. în principal. Bordul trebuie să fie capabil să exercite o judecată obiectivă asupra afacerilor societăţii. independent. Pentru promovarea unei Conduceri corporative de calitate în cadrul ţărilor cu economie în tranziţie. 2. controlul financiar şi avizul juridic. 6. f. relevante şi prompte. în mod deosebit sistemele de monitorizare a riscului. este necesară o fundaţie legală corespunzătoare în baza căreiea să-şi coordoneze relaţiile toţi participanţii pe pe piaţă.5. cu scopul organizării unui FORUM universal (global) privind „Guvernanţa Corporativă” (Corporate Governance). capabili să exercite un raţionament independent faţă de sarcinile la car. nominalizarea personalului executiv şi remunerarea membrilor Bordului. Acest cadru al guvernării corporative elemente legislative. Asigurarea integrităţii sistemelor de raportare financiară şi contabilă a societăţii. sa fie în conformitate cu legislaţia în vigoare si să articuleze clar modul de distribuiere a responsabilităţilor între persoanele cu au autoritate pentru indeplinirea sarcinilor intr-o manieră obiectivă şi profesională. Ţările care doresc implementarea acestor Principii trebuie să-şi monitorizeze cadrul propriu al guvernării corporative având ca obiectiv menţinerea şi consolidarea contribuţiei lor 43 . de management: 1.Pentru a asigura un cadru eficace al guvernantei corporative. Cadrul guvernării corporative trebuie sa promoveze pieţe eficiente şi transparente. Monitorizarea eficacităţii practicilor de conducere în cadrul cărora operează şi efectuarea modificărilor necesare. Examinarea procesului de deschidere (transparenţă) şi a comunicaţiilor e. practici de afaceri si angajamente voluntare rezultate din istoria şi tradiţiile specifice ale unei ţări.e există un potenţial pentru conflict de interese. membrii bordului trebuie să aibă acces la informaţii cu acurateţe. Exemple de astfel de responsabilităţi cheie sunt raportările financiare. Membrii Bordului trebuie să aloce timp suficient responsabilităţilor ce le revin. incluzând auditul independent şi sistemele adecvate de control. Bordul trebuie să ia în considerare desemnarea unui număr suficient de membri ne-executivi ai săi. 7.

deoarece atâta vreme cât structurile de creare şi implementare a politicilor converg. procesul integrativ. Se pune problema dacă industrializarea va permite ţărilor periferice atingerea performanţelor economice ale ţărilor dezvoltate. Ea se realizează în principal prin aplicarea unor politici structurale în scopul obţinerii unor parametri de creştere economică accentuată în regiunile periferice (denumite aşa nu ca localizare geografică ci prin prisma dotării cu factori şi a performanţelor economice în utilizarea acestora) care au parcurs o perioadă de declin economic sau nu au reuşit să atingă performanţele economice ale zonei din care fac parte. integrităţii pieţei precum şi stimulii pe care îi creează pentru participanţii pe piaţă şi proporţia de pieţe transparente şi eficiente.la integritatea pieţei. Principiile guvernării corporatiste din România Conceptul de convergenţă Convergenţa reprezintă un proces dinamic la baza căruia se află aplicarea unor politici socio-economice menite să diminueze disparităţile dintre regiuni şi ţări într-un spaţiu dat. iar agricultura este considerată drept un stimulent al creşterii. 3. pe tehnologiile de vârf şi pe creştere economică. Regulamentele legale care afectează practicile guvernării corporative trebuie sa fie în conformitate cu legea. Distribuirea responsabilităţilor între autorităţile dintr-o juristicţie trebuie să fie clar specificate pentru a asigura servirea interesului public. având drept unităţi de bază firmele mixte de producţie şi de servicii.O altă definire a convergenţei este cea legată de creşterea similitudinilor şi performanţelor economice ale economiilor regionale şi naţionale în cadrul unui spaţiu dat. Deseori.2. convergenţa e privită ca o precondiţie a integrării. mai ales prin procesarea produselor. acţionarii externi nu vor să se implice în finanţarea proiectelor de investiţii deoarece mijloacele de control sunt ineficiente. Procesul de 44 . din cauza metodelor de privatizare care au permis un acces foarte mare al managerilor şi al salariaţilor la capitalul societăţii. Noua paradigmă a industrializării pune accentul pe dezvoltarea companiilor mici şi mijlocii. Legislaţia din România în faţa principiilor de guvernanţă corporativă În România. Dezvoltarea guveranţei corporative trebuie realizată luând în considerare impactul său asupra performanţei economice. strategiile acestuia şi crearea de instituţii funcţionale comune sunt mult mai uşor de atins. transparente şi aplicabile.

rolul membrilor care iau parte la guvernarea corporativă. punctual. tratamentul echitabil al acţionarilor. modificările ce se au în vedere în materia statutului administratorilor şi a structurii Consiliului de Administraţie şi cele în materia drepturilor acţionarilor. conflictul de interese dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari este inevitabil. Aceasta înseamnă trasarea unor reguli clare. Principalele etaloane ale acestei reforme sunt principiile în materie elaborate de OECD/OECD în 2004. imperative. Pe lângă acestea. În ceea ce priveşte statutul administratorilor. referitoare la drepturile acţionarilor. în principal cu privire la clauza de neconcurenţă. precum şi o serie de norme comunitare (în special recomandări ale Comisiei Europene). în 45 . Pe de altă parte. 31/1990 la principiile OECD/OECD privind guvernarea corporativă şi la normele comunitare în materie. Prin actul constitutiv vor putea fi stabilite criterii adiţionale de eligibilitate a administratorilor referitoare la profesionalismul şi independenţa acestora. modificările au în vedere prevederi clare cu privire la durata mandatului administratorilor numiţi prin actul constitutiv şi al celor desemnaţi ulterior. Consiliul de Administraţie şi acţionarii minoritari. precum şi între acţionarii majoritari şi partenerii de afaceri ai companiei. De cele mai multe ori. tranzacţii cu părţi implicate. responsabilitatea Consiliului de Administraţie.privatizare a dus la formarea unui acţionariat neimplicat în activitatea firmei şi fără mijloace eficiente de control. transparenţa şi difuzarea informaţiilor. În aceste societăţi. conflictul îşi are sursa în încălcarea drepturilor acţionarilor minoritari şi diminuarea averii acestora de către acţionarii majoritari. cumulul de mandate. Ministerul Justiţiei a supus recent dezbaterii publice un set de modificări legislative în scopul adaptării Legii societăţilor comerciale nr. Aplicarea principiilor guvernării corporative este de natură să aplaneze astfel de conflicte. ca şi reforme care au avut loc recent în statele occidentale şi în cele est-europene. În documentul de poziţie al Ministerului Justiţiei cu privire la aceste modificări sunt arătate. Principiile guvernării corporative impun introducerea unor obligaţii de loialitate a administratorilor faţă de societate (exercitarea mandatului cu bună-credinţă şi diligenţă. Conflictul dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari degenerează de obicei în alte conflicte. în lipsa unei guvernări eficiente. privatizarea a dus la formarea unui grup puternic de acţionari majoritari sau semnificativi. regândirea sistemului de garanţii ce trebuie constituite de către administratori. precum şi noi reglementări în materia conflictului de interese. Proiectul prevede criterii mai transparente de stabilire a remuneraţiei administratorilor. între management. sunt luate în considerare legislaţia modernă în materia societăţilor comerciale.

se aduc amendamente în vederea facilitării convocării adunării generale la solicitarea acţionarilor minoritari şi modernizării regulilor cu privire la acţiunile „derivate“. Potrivit acestui principiu. În acest scop. unele prevederi au fost aspru criticate. modificările propuse vizează protecţia şi facilitarea exercitării drepturilor acţionarilor. În organizarea funcţiei executive se are în vedere clarificarea rolului directorului general şi a raporturilor dintre actualii „directori executivi“ şi consiliu. delegarea funcţiei executive către un comitet executiv sau unor membri determinaţi ai Consiliului de Administraţie sunt directive care fac parte din principiile guvernării corporative şi care urmează să fie implementate şi în legislaţia noastră. publicarea propunerilor acţionarilor. Amendamentele au în vedere consolidarea poziţiei membrilor nonexecutivi ai consiliului prin acordarea unor drepturi specifice: de a adresa întrebări. reforma dreptului de cesionare a acţiunilor şi de retragere din societate. ceea ce ar permite ca. clar determinate. Principalele propuneri privesc asigurarea unui tratament echitabil al tuturor acţionarilor şi crearea condiţiilor pentru ca acţionarii să participe la adunările generale (îmbunătăţirea sistemului de notificare. Distincţia dintre funcţiile executive şi nonexecutive ale administratorilor. 31/1990. se are în vedere. introducerea unor noi prevederi în Legea nr. dreptul general al acţionarilor minoritari de a adăuga puncte pe ordinea de zi. noi termene de convocare. în măsura în care au acţionat cu bună-credinţă. Uniunea Naţională a Patronatului Român (UNPR) a 46 . în numele societăţii. administratorii sau acţionarii majoritari să răspundă pentru datoriile societăţii.interesul prioritar al societăţii). votul în absenţă. Consolidarea drepturilor acţionarilor minoritari este un alt punct important vizat prin modificări. votul electronic). atunci când introducerea unei acţiuni directe a fost omisă. Modificările au în vedere şi instituirea unei reguli cu privire la înlăturarea „valului corporativ“. pe de-o parte. De exemplu. pe de altă parte. prin care acţionarii depun plângere. Deşi opinia majoritară cu privire la Proiectul de lege este una pozitivă. în anumite cazuri. dreptul de participare la adunările generale al deţinătorilor de acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot. director general sau ambele? În privinţa drepturilor acţionarilor. În compensaţie. administratorii. nu sunt răspunzători personal pentru o decizie de afaceri care se poate dovedi ulterior greşită. modernizarea normelor existente. împotriva administratorilor pentru acoperirea pierderilor. principiul judecăţii de afaceri („business judgment rule“) trebuie luat în considerare. precum şi asigurarea unui tratament echitabil al acestora. iar. de a supraveghea controlul intern şi extern (prin cenzori şi auditori) şi clarificarea rolului preşedintelui consiliului: coordonator al consiliului. În acest scop.

Astfel. Codul Fiscal. Potrivit reprezentanţilor Consiliului naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (CNIPMMR). decizii majore. cum sunt examinate de Proiectul de lege. Conform UNPR. Proiectul de lege va permite unui număr mic de acţionari deţinând 20% să aibă cvorum în Adunarea Acţionarilor. cerinţa prezentă de cvorum redus. Dacă Proiectul va fi aprobat în această variantă. Din păcate. în 2001. pentru a asigura un management efectiv al societăţii. şi anume Electroaparataj Bucureşti. astfel cum prevede legea actuală. această măsură va crea dezechilibre luând în considerare propunerea de impozitare cu 16 %. în opinia UNPR noile reglementări privind dividendele vor cauza o fiscalitate mai mare decât în 2004. care au atacat prelungirea perioadei pentru a convoca Adunarea (de la 15 zile la 30). doar o singură societate figurează la această categorie.afirmat în presă că reducerea cvorumului cerut pentru adunarea acţionarilor va constitui o relaxare injustă a formalităţilor societăţii. principii ale Guvernanţei Corporative au început să se regăsească şi în legislaţia românească. 47 . BVB a înfiinţat. În opinia UNPR. când probleme urgente vor trebui dezbătute şi aprobate de acţionari. participarea membrilor cu drept de vot va trebui încurajată şi nu redusă. iar aceştia sunt importanţi pentru dezvoltarea pieţei româneşti de capital. UNPR este de asemenea împotriva reducerii perioadei de plată a dividendelor de la 8 la 6 luni. va lipsi de conţinut în primul rând organizarea unei adunări a acţionarilor. în 2001. Dacă Proiectul va fi aprobat. La recomandarea OECD/OECD. ci cu majoritate simplă. vor trebui luate cu majoritatea absolută de voturi a acţionarilor prezenţi. propunerea în speţă va acţiona împotriva interesului societăţii în situaţii extraordinare. în care sunt listate companiile cele mai transparente din piaţă. Încercările Proiectului de lege de a reglementa adunările acţionarilor a atras de asemenea critici din partea reprezentanţilor UNPR. Legea privatizării. Legea societăţilor comerciale sau Legea pieţei de capital. Având în vedere că o serie de investitori instituţionali străini urmăresc să includă în portofoliu companii ce îndeplinesc criterii le de guvernanţă corporativă. Recomandarea OECD/OECD privind crearea unui institut pentru formarea managerilor în spiritul respectării codului de transparenţă a fost pusă în practică în iulie 2003. în acte normative precum Legea falimentului. o adunare a acţionarilor „trebuie să stabilească politica şi să supravegheze activităţile adoptate de societate”. Codul Guvernanţei Corporative şi categoria Plus. când a luat fiinţă Institutul de Guvernanţă Corporativă al BVB – cu scopul de a schimba cultura managerială în concordanţă cu normele internaţionale privind guvernanţa corporativă prin creşterea standardelor profesionale a managerilor. împreună cu adoptarea hotărârilor nu cu majoritate absolută. autorităţile Bursei s-au preocupat în ultimii ani de implementarea acestui cod.

condiţiile impuse pentru listarea la categoria „Plus“ fiind prea restrictive pentru piaţa de capital din România. În sarcina Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare revin elaborarea regulamentelor pentru aplicarea legii privind piaţa de capital şi asigurarea implementării acestora. doar pentru companiile listate. Recomandările OECD/OECD la nivel instituţional se concretizează în crearea unui Comitet pentru dezvoltarea pieţei de capital şi controlul de către Camera Auditorilor Financiari a activităţii auditorilor. plata dividendelor în termen de 60 de zile. Organizaţia consideră că Legea societăţilor comerciale ar trebui să prevadă excluderea conducerii executive din consiliul de administraţie şi separarea funcţiei de preşedinte de cea de director executiv. nu şi Consiliul de Administraţie. elaborat în 2001. Pentru Bursa de Valori Bucureşti recomandările se referă la începerea activităţii Institutului de Guvernanţă Corporativă şi modificarea Codului de Guvernanţă Corporativă. instruirea personalului în domeniul guvernanţei corporative şi îmbunătăţirea conţinutului paginii de internet a instituţiei. includerea în raportul anual a structurii consolidate a acţionarilor care deţin mai mult de 5% din capitalul social. Elaborarea de către Institutul de Guvernanţă Corporativă al BVB a unui cod al membrilor consiliului de administraţie. sunt alte recomandări ale organizaţiei. potrivit unui raport al instituţiei. OECD/OECD apreciază că încheierea unui contract între companii şi directori ar duce la creşterea asumării responsabilităţii de către aceştia. Alte recomandări se referă la faptul că numai AGA poate decide majorarea capitalului social.Institutul va organiza cursuri privind piaţa de capital. Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) ar trebui să facă publice contractele de privatizare pentru companiile listate. precum şi numirea în cadrul companiilor mari a unor directori independenţi. Institutul va fi administrat de către membri ai comitetului BVB şi ai Rasdaq. Referitor la legea societăţilor comerciale. OECD/OECD apreciază că recomandările de guvernanţă corporativă au fost parţial implementate în România în perioada 2001-2004 şi recomandă instituţiilor pieţei de capital să coopereze pentru elaborarea legislaţiei şi preluarea practicilor internaţionale. De asemenea. organizaţia recomandă ca în campania de atragere a companiilor pentru listarea pe acest segment să se dea prioritate companiilor mari şi foarte mari şi sugerează însuşirea conceptelor de guvernanţă corporativă de către managerii companiilor listate la categoria I a BVB şi Rasdaq. în următorii doi-trei ani. într-o primă fază. De asemenea. OECD/OECD apreciază că aceasta trebuie să prevadă delimitarea exactă a responsabilităţilor între organismele de control intern şi 48 .

probabil. Dintr-un motiv sau altul. printre altele. Schimbarile ar viza. atata timp cat actionarii nu se plang cu glas tare de managementul societatii. inca de anul trecut. o necesitate. Justitia incearca sa forteze modernizarea afacerilor Chiar si cand e vorba de propriul management. iar în cadrul lor se pot identifica anumite elemente comune. clarificarea atribuţiilor auditorilor financiari şi detalii cu privire la obligaţiile şi responsabilităţile membrilor Consiliului de Administraţie. Este motivul pentru care Bursa de Valori a realizat un cod de management modern. Pornindu-se de la concluzia că diferitele coduri şi modele practice de guvernare prezintă flexibilitate. In viziunea administratorilor. Aplicarea acestuia constituie. inseamna ca lucrurile nu trebuie schimbate.extern. Experienta le-a aratat acestora ca pot fi indeajuns de atractivi pentru investitorii de pe piata de capital. De ce sa te complici cu reguli de guvernanta corporativa cand se gasesc investitori care sa-ti cumpere actiunile!? Societatile sunt departe de a avea un management care sa tina cont de interesele tuturor actionarilor. Ideea unei administrari cu un grad ridicat de transparenta nu prea incanta administratorii societatilor. totusi. fara sa urmeze neaparat exemplul Electroaparataj. Societatile nu sunt obligate sa aplice sistemul amintit pentru a se lista la bursa. Nu in ultimul rand. tratamentul echitabil al tuturor actionarilor. respectarea drepturilor actionarilor. guvernanta corporativa presupune un sistem de control bine pus la punct. precum si o comunicare suficienta si transparenta. apreciem că guvernanţa corporativă este un element de convergenţă atât în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană cât şi în cel de integrare în economia globală ce se prefigurează a se dezvolta în acest secol. “Institutul de guvernanta corporativa va functiona. mai ales ca autoritatile au tot interesul ca societatile din cadrul Fondului Proprietatea sa fie conduse dupa reguli de guvernanta 49 . desi este vehiculata in mediul bursier de mai bine de doi ani. Majoritatea companiilor considera complicata adoptarea regulilor de guvernanta corporativa. desi institutul trebuia sa funtioneze incepand de anul acesta. Oficialii Bursei nu mai vor sa-si asume singuri rolul de “educatori” si asteapta implicarea statului. deoarece presupune modificarea actului constitutiv al societatii. ca va infiinta si un institut care sa scoleasca administratorii in domeniu. Institutia a anuntat. emitentii de la Bursa merg pe sintagma “merge si asa”. Principiile de guvernanta corporativa sunt ignorate de emitentii mai mici si aplicate cu inconsecventa de cei mari. Speram insa sa se implice si Guvernul. anul acesta. legea pietei de capital fiind realizata dupa Directive ale Uniunii Europene care fac referire la o buna guvernanta corporativa. companiile nu considera o prioritate trecerea la categoria Plus. singura companie de la categoria Plus. unde ajung doar emitentii care si-au insusit aceste principii. Planul nu a fost deocamdata concretizat.

tratamentul echitabil al acţionarilor. precum şi o serie de norme comunitare (in special recomandari ale Comisiei Europene). conflictul de interese dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari este inevitabil. Pe lânga acestea. Implementarea principiilor OECD în România În România. erau luate în considerare legislaţia modernă în materia societăţilor comerciale. Conflictul dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari degenerează de obicei în alte conflicte. referitoare la drepturile acţionarilor. transparenţa şi difuzarea informaţiilor. Aceasta înseamnă trasarea unor reguli clare. Procesul de privatizare a dus la formarea unui acţionariat neimplicat în activitatea firmei şi fără mijloace eficiente de control.corporativa”. Stere Farmache. Aplicarea principiilor guvernării corporatiste este de natură să aplaneze astfel de conflicte. din cauza metodelor de privatizare care au permis un acces foarte mare al managerilor şi al salariaţilor la capitalul societăţii. ca şi reforme care au avut loc recent în statele occidentale si în cele est-europene. conflictul îşi are sursa în încălcarea drepturilor acţionarilor minoritari şi diminuarea averii acestora de către acţionarii majoritari. Pe de altă parte. imperative. în lipsa unei guvernări eficiente. modificările ce se au în vedere în materia 50 . De cele mai multe ori. Principalele etaloane ale acestei reforme sunt principiile în materie elaborate de OECD in 2004. precum şi între acţionarii majoritari şi partenerii de afaceri ai companiei. BCR se afla printre putinele companii (daca nu chiar singura) care se va lista la Bursa si care si-a eficientizat deja managementul. Consiliul de Administratie şi acţionarii minoritari. Ministerul Justiţiei a supus dezbaterii publice un set de modificări legislative în scopul adaptării Legii societăţilor comerciale 31/1990 la principiile OECD privind guvernarea corporatistă şi la normele comunitare în materie. punctual. În documentul de poziţie al Ministerului Justiţiei cu privire la aceste modificări sunt arătate. Ministerul Justiţiei a propus reformarea legislaţiei societăţilor comerciale în scopul implementării principiilor guvernării corporatiste ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). privatizarea a dus la formarea unui grup puternic de acţionari majoritari sau semnificativi. În aceste societăţi. între management. Adoptarea acestor principii era prevăzută şi în planul de acţiuni pentru dezvoltarea şi consolidarea mediului de afaceri în România pe perioada 20052006. rolul diferitelor părţi care iau parte la guvernarea corporatistă. responsabilitatea Consiliului de Administraţie. acţionarii externi nu vor să se implice în finanţarea proiectelor de investiţii deoarece mijloacele de control sunt ineficiente. afirma directorul general al BVB.

e) f) Sumar Sarcini şi teme ce vor fi notate Bibliografie modul g) 51 .statutului administratorilor şi a structurii Consiliului de Administraţie şi cele în materia drepturilor acţionarilor.

Ca obiective. cu variantele de stat-reţea (Castells 1998). capabile să definească complexitatea şi particularităţile acestui nou sistem de guvernare. tipologie reţea a guvernantei (Kohler-Koch 1999). Jachtenfuchs. originală. Hooghe. Kohler-Koch. iar actorii de la nivelurile 52 . am putea spune înrudite cu cel al sistemului de guvernare multinivel. toate abordările respective subliniază faptul că arhitectura instituţională şi procesul de elaborare a politicilor în UE sunt caracterizate de două dimensiuni: a) dimensiunea politică. J Weiler. revoluţionară de guvernantă. sui generis. b) distribuirea puterii şi capacitatea de rezolvare a problemelor de către factorii de decizie (policy makers) comunitari. în 1993. Gary Marks lansează conceptul de guvernantă multinivel. Unul dintre ele este cel al guvernantei tip reţea folosit de Borzei în 1997. J. s-au folosit şi alte concepte. Heritier. Scharpf aprecia în 1999 că acest concept relevă. Eberlein. UE fiind dominată de un mod neierarhic de luare a deciziilor (de politică). se vor atinge următoarele: • • Prezentarea studiului de caz de guvernanţă a Uniunii Europene. în pofida unor mici nuanţări inerente. Peters. la care şi-au adus o contribuţie notabilă şi autori ca Grande. Leibfried. anume guvernarea Uniunii Europene. Pentru a analiza mai detaliat rolul instituţiilor în sistemul de guvernare comunitar. cât şi un caz de guvernare corporatistă a unei bănci. în contrast cu teoria neofuncţionalistă şi cu cea a interguvernamenta-lismului liberal. Scharpf. 4. sistem de guvernare în formă de (tip) reţea (Ansell 2000).1. Guvernarea Uniunii Europene Contextul guvernării Uniunii Europene Descrisă de unii autori drept o construcţie particulară. Pierson. care necesită utilizarea unor concepte noi.Modul 4: Studii de caz referitoare la guvernarea corporatistă a) Scopul şi obiectivele modulului Scopul acestui modul este prezentarea unor studii de caz referitoare la guvernarea corporatistă la nivel mondial. Pierre. Benz. Prezentarea studiului de caz a unei bănci. problemele esenţiale pentru guvernanta comunitară: a) legitimitatea democratică a procesului politic comunitar. Comunitatea Europeană se caracterizează printr-o formă unică. Peterson.

b) dimensiunea socială. în privinţa importanţei rolului lor. Olson. orientate către soluţii instituţionale. dintre care cel mai important ar fi neglijarea variabilelor de ordin instituţional. Rolul instituţiilor în procesul de elaborare şi implementare a politicilor a fost relevat de promotorii insti-îuţionalismului în cadrul ştiinţelor politice. unde nu sunt ierarhii ideale şi unde grupurile de interese sunt un factor important în procesul de elaborare a politicilor. Taylor). ci ele joacă un rol deosebit de activ prin stabilirea de reguli şi norme. ca şi cei ai sistemului de guvernare multinivel.inferioare . participarea la luarea deciziei se extinde dincolo de birocraţii îndreptăţiţi s-o facă. Actorii guvernamentali cu o poziţie centrală în păienjenişul conexiunilor mterorganizaţionale vor asigura o conducere (leadership) adecvată în alcătuirea şi ghidarea acestor echipe de proiect. puterea de decizie şi responsabilitatea de ordin democratic3. instituţionalismul se poate aplica foarte bine studiului instituţiilor europene şi procesului de integrare europeană (Bulmer. Pollack). economice. trebuie precizat că actori de genul lobby-iştilor şi grupurilor de interese nu pot fi asimilaţi cu uşurinţă aşa-numitei societăţi civile. Hali. cât şi cea societală sunt dezagregate vertical şi orizontal (ca în pluralism). Un sistem de guvernare tip reţea 53 . Jactenfuchs. ele sunt esenţiale pentru relevarea specificului guvernantei comunitare. Aceste echipe de proiect ar depăşi limitele de ordin organizaţional şi graniţele dintre interesul public şi cel privat. Conceptul guvernantei tip reţea aplicat UE are şi unele minusuri. cum sunt.naţional şi subnaţional -constituie o parte integrantă a procesului de decizie la nivel supranaţional. Conceptual. totuşi. în pofida unor deosebiri. ONG-uri -joacă un rol proeminent în elaborarea politicilor publice. opiniile sunt destul de divergente. prin structurarea oportunităţilor pentru acţiunea politică. Partizanii conceptului de guvernare tip reţea. iar actorii privaţi . prin alocarea de resurse şi exercitarea unei anumite autorităţi. şi opinii comune privind sistemul de guvernare comunitar şi aspectele procesului politic comunitar. Pierson. ONG-urile şi sindicatele (ultimele făcând parte şi din aşanumiţii parteneri sociali). interdependenţa între actori şi instituţii. dar conexate prin schimb cooperativ (ca în corporatism). de exemplu. Totuşi. Deşi aceste trăsături ale guvernantei tip reţea se întâlnesc şi la nivel naţional. cu solide argumente pro şi contra. în logica acestui tip de guvernantă stă reunirea unor actori diferiţi în jurul unor proiecte specifice.lobby-işti. care consideră că instituţiile nu sunt doar locuri unde-şi desfăşoară activitatea actorii politici. în funcţie de politicile comunitare luate în discuţie. în cazul UE. în special legate de fragmentarea şi descentralizarea puterii. Chris Ansell consideră că un sistem de guvernare tip reţea este o structură în care atât organizarea statală. dar şi privind eficacitatea. Kerremans. sociale (March. iar aspectele instituţionale au fost bine evidenţiate de teoreticienii sistemului de guvernare multinivel. grupuri de interese. au.

Caracterul pregnant regulator al guvernantei comunitare a afectat sistemul juridic din statele membre şi a conferit un caracter juridic semnificativ managementului economic. a complexităţii şi diferenţierii sale. Studiul guvernantei comunitare implică analize la nivel macro.şi micro-. care încearcă să explice repartizarea competenţelor şi interacţiunea între nivelurile guvernantei. Agregarea intereselor naţionale prin adoptarea de reglementări comunitare este mai dificil de realizat pe baza unor decizii luate prin consens sau în unanimitate la nivel european. pentru a se obţine armonizarea lor şi convergenţa cu interesul comunitar. putem distinge două fenomene majore. B. investigarea elaborării politicilor şi administrării acestora. care a consacrat aplicarea principiului subsidiarităţii şi un anumit grad de descentralizare a deciziei şi de eficientizare a politicilor respective. Kohler Koch consideră că au fost afectate rolul statului.sau multinivel trebuie analizat prin prisma funcţionării sale eficiente. teza fuziunii (Wessels). Al doilea fenomen este legat de reforma unor politici comune din ultimii 15 ani. în opinia lui Tanya Borzei şi Thomas Risse5. care s-a modificat substanţial sub influenţa integrării regionale. Adepţii neoinstituţionalismului au luat în considerare nu numai rolul instituţiilor comunitare. interguvernamentalismu-lui liberal (Moravcsik). a evoluţiilor managementului economic (mai ales pe linia activităţii regulatorii) şi a impunerii noului management public (pentru perfecţionarea activităţilor administrative). a celor care au puterea de decizie şi a beneficiarilor politicilor. structura interacţiunii. implică agregarea şi/sau transformarea intereselor naţionale ale statelor membre. regulile comportamentale. Curtea de Justiţie a UE a introdus principii esenţiale pentru mediul economic. analiza unor aspecte de ordin politic şi juridic. dar a creat şi o 54 . a globalizării. Subsidiaritatea este conceptul care sprijină poate cel mai bine teoria sistemului de guvernare multinivel. conduce la creşterea interdependenţelor între ţările membre şi se realizează prin influenţa determinantă a nivelului supranaţional6. a responsabilităţii democratice a instituţiilor sau actorilor implicaţi. Transformarea intereselor naţionale. Primul este cel al transferului de prerogative ale suveranităţii sau de competenţe de la nivel naţional la nivel supranaţional (aşa-numita integrare pozitivă) care. Sistemul de consultări şi dezbateri în cadrul comitetelor de pe lângă instituţiile comunitare contribuie la acest proces de transformare a intereselor naţionale. ci şi rolul statelor naţionale. Simon Bulmer a acceptat ideea că în explicarea ecuaţiei sistemului de guvernare sau guvernantei comunitare în afara conceptelor de reţea şi multinivel şi-au adus contribuţia concepte sau teorii de genul neoinstituţionalismului. nivelul de acţiune. Totuşi. în privinţa rolului jucat de statele naţionale (comunitare).

în viziunea lui Joseph Weiler. cât şi de evoluţia jurisprudenţei comunitare. în 2004. toate putând fi considerate instrumente specifice ale guvernantei.jurisprudenţă bogată şi a rezolvat dispute importante între instituţiile comunitare sau între acestea şi ţările membre. cu mici modificări. În primul caz. de metoda deschisă de coordonare. Dacă o metodologie comună a acestor teorii n-a putut fi identificată pentru a se realiza o analiză corectă. de marile linii directoare de acţiune. totuşi neoinstituţionalismul asigură o punte de legătură între cercetările efectuate. neoinstituţionalismul care evidenţiază schimbările instituţionale. Evoluţia pe o pantă continuu ascendentă a politicii comunitare constituie o trăsătură notabilă a guvernantei comunitare şi poate fi ilustrată de programele pe termen mediu. cum sunt cele cadru. a problemelor investigate şi pentru a se asigura succesul cercetărilor la diferite niveluri. Prevederile tratatelor şi dezvoltarea dreptului comunitar au avut. Simon Bulmer a analizat schimbările în structura guvernantei comunitare prin prisma a trei parametri care relevă tipul schimbării: a) incrementale sau de etape b) negociate politic sau juridice c) afectând tot sistemul sau doar anumite părţi. însă un cadru constituţional bine structurat şi având la bază o legitimitate democratică solidă a fost propus doar de Convenţia Europeană în 2003 şi a fost validat de Conferinţa Interguvemamentală. de programele de acţiune în domeniul mediului şi socialului. cât şi la nivel orizontal. abordarea pe baza conceptului de reţea pentru analiza politicii la nivel mezzo (Peterson). nivelul comunitar nu poate funcţiona fără această repartizare a puterii 55 . chiar dacă empirică. mai precis cu jurisprudenţă creată de Curtea Europeană de Justiţie. conferit atât de schimbările negociate politic. Evidenţierea caracterului supranaţional al guvernantei comunitare ridică chestiunea împărţirii puterii între principalii actori atât la nivel vertical.care tratează schirhbările majore in dinamica procesului de integrare (neofuncţionalismul şi interguvernamentalismul). Guvernanta supranaţională a găsit soluţii comune prin intermediul parteneriatului multinivel şi prin rolul ei moderator. Sigur că guvernanta sau sistemul de guvernare comunitar a avut un caracter dinamic. care a clarificat unele aspecte juridice şi a facilitat activitatea de reglementare şi de elaborare a politicilor de către Comisia Europeană. cum sunt teoriile macro. Diverse teorii au tangenţă cu acest caracter sistemic al guvernantei. Instituţiile asigură un cadru sistemic guvernantei comunitare. Procesul dinamic de elaborare a politicilor comunitare s-a împletit strâns cu dezvoltarea dreptului comunitar. iar în acest cadru găsim un spectru larg de reglementări şi proceduri instituţionale corespunzătoare unor anumite politici. efecte notabile asupra guvernantei comunitare şi au consolidat în timp constituţionalizarea UE.

şi societatea civilă s-au preocupat intens de chestiuni de ordin constituţional. rămâne de analizat. care privesc aspecte regulatorii ale integrării pieţelor. cetăţenia europeană şi integrarea flexibilă sau diferenţiată (cooperarea întărită). UE se bazează în mare măsură pe guvernele naţionale (ministere şi agenţii) pentru a transpune şi implementa politicile şi dreptul comunitar (sau aşa-numitul acquis comunitar). Consiliul şi Parlamentul au susţinut interese specifice şi de multe ori contradictorii. unde de multe ori mass-media a recurs la manipulări şi mistificări grosolane. Ea este caracteristică nu doar fazei legislative (procesului de elaborare a politicilor). împărţirea puterii între UE şi guvernele naţionale este vizibilă în cazul Consiliului European. organizate la nivel comunitar. în chestiuni de luare a deciziilor. ci şi diverse alte forţe politice. în ce măsură nivelul subnaţional este implicat în conceperea şi implementarea politicii structurale. De aceea se poate afirma că procesul de elaborare a politicilor este influenţat de reţele orientate spre politici sau probleme care au atât o existenţă neoficială. în principal Consiliului UE şi Comisiei Europene. Instituţiile comunitare sunt asociate cu valori şi norme care au evoluat treptat în decursul timpului prin acumularea de experienţă şi care sunt influenţate prin schimbări sau decizii de ordin politic. în plus. iar Tratatul de la Amsterdam. Partidele politice. Programul pieţei unice a ranforsat valorile neoliberale. cât şi una instituţionalizată. diferitele tipuri de schimbări specifice acestui sistem. ceea ce fundamentează temeinic teoria guvernantei multinivel. cum sunt grupurile de interese şi societatea civilă. deşi unii autori au rezerve serioase în acest caz. atât la nivel naţional.la alte niveluri. Există anumite dimensiuni ale guvernantei comunitare pe care orice teorie sau doctrină serioasă trebuie să le releve. ci şi fazei prelegislative. împărţirea puterii nu implică doar instituţiile. principiul subsidiarităţii. cum ar fi caracterul ei politic şi juridic. Tratatul de la Maastricht. de exemplu. cât şi la nivel comunitar. Dacă Comisia a promovat interesele generale ale Comunităţii. grupurile de interese s-au organizat foarte bine la nivel comunitar şi şi-au promovat interesele împreună cu guvernele naţionale în cadrul dezbaterilor organizate de instituţiile comunitare. La nivel orizontal. încadrarea structurilor guvernantei la nivelul politicilor în 56 . toate aceste dezvoltări punându-şi amprenta asupra structurii guvernantei comunitare. în care au loc consultări neoficiale între funcţionarii civili naţionali şi experţii Comisiei. Consiliului de Miniştri şi puzderiei de comitete interguvernamentale din cadrul celor trei piloni. dar este valabilă şi pentru faza de execuţie a politicii care implică diverse ipostaze ale comi-tologiei. termen folosit pentru a reliefa rolul şi importanţa tuturor comitetelor asociate instituţiilor comunitare. Dar şi nivelul subnaţional intervine în acest proces complex.

Chris Ansell consideră că guvernanta multinivel este focalizată pe întrepătrunderea unor reţele suprapuse care acţionează simultan în sfere funcţionale multiple şi la scări geografice multiple11. instituţii şi sfere de luare a deciziei. care au subestimat rolul unor actori şi au supraevaluat rolul altora. Conceptul de guvernantă multinivel a fost introdus relativ recent în strânsă legătură cu teoria institutionalistă şi pentru a contracara minusurile teoriei neofuncţio-naliste şi îndeosebi ale celei interguvemamentaliste. Hooghe şi Grande). Totuşi.cadrul unei structuri sistemice mai cuprinzătoare. cât şi orizontal. actorii şi decidenţii majori sunt instituţiile comunitare şi statele membre. dimensiunea normativă a guvernantei7. Comisia consideră că guvernanta multinivel sau multistratifi-cată înseamnă coexistenţa şi impletirea câtorva niveluri de guvernantă. care au rolul şi influenţa cea mai mare în cadrul guvernantei europene. Puterea politică este distribuită peste diverse niveluri teritoriale şi peste diverse sfere funcţionale de luare a deciziei. fiind constituită dintr-un mare număr de actori juridic independenţi şi funcţional interdependenţi. depăşind jurisdicţiile formale. ci pentru că reprezintă un tip distinctiv de sistem multinivel cu trei caracteristici principale (Marks. în cazul specific al UE. Ea a definit într-o comunicare recentă guvernanta europeană drept un set de principii şi instrumente pentru procesul de luare a deciziei pe fondul existenţei unor straturi multiple de actori şi decidenţi în cadrul UE: instituţiile europene la nivel supranaţional (comunitar). Comisia Europeană este preocupată de analiza guvernantei comunitare şi a modalităţilor de perfecţionare a sa. autorităţile regionale şi locale la nivel subnaţional. UE se deosebeşte de alte organizaţii internaţionale de tip instituţional nu prin diferenţierea internă sau prin faptul că este un sistem multinivel. Diferenţierea instituţională se regăseşte în organizaţii ierarhice. Gary Marks şi Edgar Grande au evidenţiat trei trăsături principale ale guvernantei multinivel: 57 . dar şi actori ca grupurile de interese şi societatea civilă. Guvernarea multinivel a Uniunii Europene Conceptul de guvernantă multinivel îşi trage seva din analiza cadrului instituţional al elaborării politicilor comunitare şi a procesului politic comunitar şi pleacă de la prezumţia că sistemul de guvernare comunitar are un grad înalt de diferenţiere şi integrare atât vertical. guvernele şi parlamentele naţionale la nivel naţional (statelor membre). Toate aceste dimensiuni sunt abordate de către neoinstitu-ţionalism. dar nu orice sistem multinivel este neapărat ierarhic. Evitând cu grijă abordările de tip doctrinar şi exprimarea preferinţei pentru vreuna dintre teoriile fundamentale ale integrării europene.

Edgar Grande apreciază că instituţiile supranaţionale nu sunt superioare ierarhic statelor membre. Peters şi Pierre consideră că actorii regionali şi locali (nivelul subnaţional) pot ocoli nivelul naţional pentru a-şi promova interesele la nivel supranaţional. ceea ce înseamnă că actorii naţionali sunt omniprezenţi în negocierea şi luarea deciziilor la nivel comunitar. cât şi a actorilor economici şi sociali. proces care se bazează pe negocieri între actorii principali şi pe principiul consensului şi al votului nemajoritar. b) principiul repartizării competenţelor.a) arhitectură instituţională neierahizată. în timp ce grupurile de interese. B. guvernele naţionale şi executivul UE (Comisia) nereprezentând culmea ierarhică în luarea deciziilor. În opinia lui Scharp. ci doar mediatori în arbitrarea unor interese concurente şi catalizatorii proiectării politicilor comune. O coordonare a politicilor naţionale se face la nivel supranaţional prin metoda deschisă de coordonare şi marile linii directoare. la un acord pe baza consensului. alţi actori recurg la o activitate intensă de lobby la nivel european. Indiferent că sunt implicate competenţe exclusiv comunitare. nemaivorbind de politicile comune. cu implicarea atât a instituţiilor comunitare. exclusiv naţionale. societatea civilă. având un rol consultativ prin cele două instituţii specifice. Raporturile între diferitele niveluri şi/sau domenii sunt caracterizate printr-un grad înalt de interdependenţă instituţională şi funcţională. Andrew 58 . există deci o interacţiune puternică între diferitele niveluri de guvernantă în procesul de luare a deciziei. b) caracterul neierarhic al procesului de luare a deciziilor. întrebarea firească este dacă şi nivelul subnaţional are un rol important în procesul decizional la nivel comunitar. însă actorii naţionali şi cei subnaţionali au şi un rol decisiv în implementarea deciziilor (politicilor) luate la nivel supranaţional. iar acestea din urmă şi regiunile din cadrul lor nu sunt subordonate instituţiilor supranaţionale. partajate în comun. bazat pe negocieri cuprinzătoare. unde autoritatea nivelului supranaţional pe lina elaborării şi supravegherii implementării lor este evidentă. în deciziile sau domeniile de importanţă majoră se ajunge. Această interdependenţă între UE. care are la bază şi două principii structurale esenţiale ale dreptului comunitar: a) principiul cooperării între UE şi statele membre. Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. ceea ce înseamnă că actorii şi domeniile nu sunt ierarhizate ca în cazul relaţiilor sau organizaţiilor interguvernamentale tradiţionale. caracterul ierarhic ar afecta legitimitatea deciziilor şi ar ridica sensibil costul implementării lor. în cazul unei aranjament instituţional integrat. actorii şi instituţiile supranaţionale şi naţionale formează un sistem integrat de luare a deciziei. unde regăsim şi subsidiaritatea. statele membre şi regiunile din cadrul lor reprezintă o strânsă cuplare instituţională între instituţiile supranaţionale şi cele naţionale. Kohler-Koch vede sistemul comunitar ca unul nemajoritar. de regulă.

Peterson face o distincţie clară între tipurile de decizii luate. pe de o parte. c) Dispersia dinamică a autorităţii. nici nu vor fi fixate precis. Votul cu majoritate calificată suplimentează acest caracter consensual şi facilitează luarea mai rapidă a deciziilor printr-o majoritate reprezentativă şi relevantă. a fost dată ca exemplu funcţionarea pieţei interne. ar fi trebuit să constituie o barieră în calea extinderii votului cu majoritate calificată. şi cele curente. Edgar Grande afirmă că guvernanta multinivel ar avea un caracter dinamic datorită faptului că funcţiile şi competenţele la diferite niveluri nu au fost şi. Pentru a ilustra această concurenţă pentru competenţe. instituţiile comunitare au armonizat legislaţia statelor membre pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei unice. caracteristică UE şi accentuată de valurile succesive de lărgire. Pentru că interacţiunile între diferitele niveluri ale guvernantei (multinivel) nu sunt disciplinate de norme constituţionale ar exista o puternică concurenţă pentru competenţe. Impunerea votului cu majoritate calificată în Consiliul de Miniştri şi chiar în Consiliul European ridică chestiunea caracterului consensual al luării deciziilor. iar pe baza prevederilor tratatului. probabil. Peters. În analiza guvernantei multinivel sau multistratificate J. însă mai puţin pentru deciziile legate de procesul de elaborare a politicilor comune. Primele implică mai mult Consiliul European. Trebuie totuşi precizat că tratatul constituţional redactat de Convenţia Europeană în perioada martie 2002-iulie 2003 şi finalizat 59 . dar realitatea a demonstrat că această procedură este deosebit de eficientă şi necesară pentru progresul mai rapid al integrării şi pentru asigurarea operativităţii luării deciziilor în domenii extrem de importante de politică sectorială. unde autoritatea statelor membre ar fi una limitată sau îngrădită. care conferă dinamism guvernantei (Grande.Moravcsik conexează caracterul neierarhic cu rolul major al guvernelor naţionale în procesul de luare a deciziei la nivel supranaţional (vezi importanţa Consiliului European şi a Consiliului de Miniştri). Pierre). Desigur că eterogenitatea de ordin economic. competenţele de luare a deciziei sunt împărţite între actori situaţi la diverse niveluri teritoriale (Marks şi Hooghe). între cele constituţionale şi strategice. Maynitz. ci una variabilă în timp şi în funcţie de domeniile de politică împlicate13. cultural. care se menţine în domeniile de mare importanţă şi mai ales pentru Consiliul European. pe de altă parte. Abordări doctrinare de tipul neofuncţionalismului şi interguvernamentalismului sunt utile pentru explicarea deciziilor istorice majore în cadrul UE. iar ultimele mai mult Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European. sistemul mutinivel al UE bazându-se pe negociere. social. iar Beate Ko&Jsers-Roch nu vede guvernanta europeană drept o structură stabilă. în care competenţa şi calificarea determină rezultatele şi nu puterea ierarhică.

al transferurilor către şi dinspre alte jurisdicţii. Schmitter. investigând alocarea jurisdicţională a autorităţii. care poate schimba reglementările oficiale privind puterile în materie de luare a deciziilor. trebuie analizată interacţiunea sau raporturile dintre diferitele jurisdicţii. prin caracterul obligatoriu sau discreţionar. care pot fi de ordin ierarhic. Autori ca Marks. îndeosebi fiscale. în cazul UE. au focalizat pe numărul de jurisdicţii asupra persoanelor fizice pe un anumit teritoriu. divizată între autorităţi aflate la diferite niveluri. într-o guvernantă multinivel de tip federal. deşi există tratate şi jurisdicţii. de dependenţă reciprocă sau asimetrică. sarcini şi resurse între diferitele niveluri ale guvernantei comunitare. prin influenţa jurisdicţiei asupra definirii bazei de impozitare sau impunerii de impozite. este extrem de importantă. Pentru a înţelege mai bine complexitatea şi natura luării deciziei într-o guvernantă multinivel. Pentru a înţelege mai bine dispersia dinamică a autorităţii sau caracterul dinamic al guvernantei. Polack au analizat alocarea autorităţii în domeniul politicilor şi îndeosebi rolul autorităţilor comunitare şi cel al autorităţilor naţionale. este. relaţiile de putere oficiale şi neoficiale între jurisdicţii. sistemul centralizat al partidelor politice influenţează luarea deciziei la diferite niveluri şi conferă guvernantei un caracter mai 60 . Gary Marks şi Liesbet Hooghe. Hooghe. Un analist al federalismului de talia lui William Riker a sesizat destul de corect că. or. de independenţă relativă. autoritatea constituţională. relaţiile şi interacţiunile între diferitele niveluri ale guvernantei sunt mult mai variabile şi mai flexibile. iar măsurarea precisă a rolului fiscal al unei jurisdicţii se poate face prin intermediul nivelului veniturilor şi cheltuielilor fiscale (înainte şi după transferuri). interacţiunile între diferitele niveluri sunt disciplinate de norme constituţionale. Deutsch. iar conflictele de ordin instituţional legate de distribuirea competenţelor sunt permanente şi acute. cu caracter oficial sau neoficial. Dispersia dinamică a autorităţii a fost analizată în corelaţie cu aranjamentele jurisdicţionale. în cazul guvernantei federale. puterea fiscală. Scheingold. care provine din coexistenţa şi interacţiunea diferitelor niveluri ale guvernantei. Lindberg. Într-un sistem de guvernare multinivel puterea exercitată asupra resurselor. Numărul de jurisdicţii nu este relevant în privinţa alocării competenţelor în materie de politici. condiţionat sau necondiţionat.de Conferinţa Interguvernamentală în 2004 încearcă o delimitare mai precisă a competenţelor între nivelul comunitar şi cel naţional. Maynitz a apreciat că suprapunerea de jurisdicţii şi puterile partajate au condus la această concurenţă acerbă pentru competenţe. în opinia lui David Elazar. Totuşi. diverşi autori fac trimitere la dinamica sistemelor politice federale.

în cazul UE partidele politice sunt mai influente la nivel naţional decât la nivel supranaţional. 61 . În condiţiile integrării europene şi regionalizării se ridică chestiunea rolului (autorităţii) statului naţional în luarea deciziei. diminuează autoritatea statului naţional. mai ales în domeniul politicilor economice şi sociale. Conceptul de guvernantă multinivel ar fi menit să aducă nivelul subnaţional în ecuaţia puterii politice din UE sau a sistemului de guvernare. grupurile politice din Parlamentul European exercită o anumită tutelă politică asupra partidelor din ţările membre. dispersia autorităţii peste jurisdicţii multiple este mai eficientă şi normativ superioară monopolului statului naţional centralizat. Se naşte întrebarea firească: care ar fi eficienţa şi influenţa acestui nivel? Dacă guvernanta mul-tinivel înseamnă împărţirea autorităţii şi influenţei între câteva niveluri. Tipul de guvernantă multinivel. este specific atât statelor federale.centralizat decât apare în mod oficial. ce rol au nivelul subnaţional şi cel supranaţional în raport cu nivelul naţional? Oricum. jurisdicţii care se evidenţiază a fi permanente sau stabile şi cu sarcini multiple. a doua politică în ierarhia politicilor comunitare. acesta continuă să joace un rol-cheie în guvernanta naţională. importanţa şi influenţa nivelului subnaţional sau regional este extrem de vizibilă în cadrul politicii de dezvoltare regională. comunitare şi globale. Un anumit transfer al autorităţii acestuia la nivel supranaţional (comunitar) şi subnaţional este evident. ci doar acompanierea sa de alţi actori semnificativi ai acestei guvernante. naţional şi subnaţional dar şi pe un spectru larg de actori (publici şi privaţi). dar sistemul nu este comparabil cu cel din SUA sau Canada. Într-o guvernantă multinivel de tip federal sau comunitar. Guvernanta comunitară este un sistem multinivel cu particularităţi distincte în care autoritatea în materie de decizie şi/sau politică specifică este dispersată sau împărţită pe cele trei niveluri teritoriale: comunitar. în care dispersia autorităţii este limitată la un anumit număr de jurisdicţii nesuprapuse pentru un număr limitat de niveluri. dar rolul autorităţilor guvernamentale naţionale se menţine deosebit de important în cadrul Comunităţii Europene prin prisma intergu-vernamentalismului reprezentat de Consiliul European şi Consiliul de Miniştri. Francis McGowan15 vede rolul statului naţional în cadrul guvernantei multinivel ca fiind estompat de o coaliţie de forţe subnaţionale şi supranaţionale şi trage concluzia logică că statul nu mai este singura verigă de legătură între politicile interne şi cele internaţionale. iar disoluţia sa pe continentul european este greu de anticipat într-un viitor previzibil. Robert Keohane şi Joseph Nye nu vedeau înlocuirea statului naţional ca instrument esenţial al guvernantei naţionale. comunitară şi globală. cum sunt globalizarea şi integrarea regională. cât şi Comunităţii Europene. Deşi fenomene majore.

abordarea centrată pe guvernantă (guvernantă multinivel sau sistem de guvernare tip reţea). pe rolul central al instituţiilor comunitare şi pe căutarea compatibilităţii cu regimurile multilaterale. abordarea centrată pe stat (interguvernamentalism şi supranaţionalism). celălalt spre exterior. un punct de cotitură în transformarea statalităţii în Europa. Primul model este bazat pe negocierea politicilor. fiind aplicată statului. Metoda relaţional strategică subliniază interdependenţa materială a aparatului de stat şi a 62 . prin oferirea unor canale suplimentare pentru participarea politică şi prin oferirea de noi jocuri strategice. rezultând din diferenţierea puterii de luare a deciziei. statul ar fi un ansamblu de instituţii. De asemenea. În opinia lui Francis McGowan. Pentru a reconsidera rolul statului în cadrul acestui tip particular de guvernantă şi de controversată entitate politică s-au folosit unele abordări sau teorii. forţe sociale şi activităţi organizate în scopul adoptării unor hotărâri colective obligatorii pentru o anumită colectivitate politică. cum sunt abordarea relaţional strategică. unul orientat spre interior. Al doilea model care are tangenţă cu guvernanta globală s-ar baza pe negocierea politicilor. ar exista două modele ale guvernantei multinivel. pe rolul central al instituţiilor comunitare şi pe atribuţiile sau puterile semnificative ale nivelului subnaţional. atât în ceea ce priveşte diversele instituţii cu competenţe oficiale. ci reprezentând mai degrabă o relaţie socială complexă. cât şi privind gama largă de actori sociali implicaţi într-un anumit domeniu (de politică). Abordarea relaţional strategică vizează structura şi strategia la diverse paliere ale vieţii sociale şi. se constată o redistribuire parţială a puterii în cadrul organizaţiilor implicate în favoarea actorilor care acţionează la interfaţa dintre nivelurile şi domeniile de luare a deciziei. O altă consecinţă ar fi creşterea importanţei efectelor interacţiunii între diferite niveluri şi domenii de luare a deciziei. Astfel ar exista o cerinţă imperioasă pentru coordonarea politicilor. Se observă şi o creştere sensibilă a numărului de opţiuni strategice pentru actorii implicaţi prin oferirea mai multor oportunităţi pentru organizarea şi mobilizarea „coaliţiilor de susţinere". O chestiune importantă este cea a legitimităţii democratice pe fondul lipsei de deschidere şi transparenţă a sistemelor de negociere şi al deficienţelor structurale în procesul de control democratic al luării deciziilor. ea nu-1 consideră pe acesta un subiect politic unitar şi nici un instrument pasiv.În viziunea lui Edgar Grande. UE se bazează pe o guvernantă multinivel şi reprezintă. cele trei caracteristici ale guvernantei multinivel a UE au unele consecinţe importante asupra sistemului de guvernare. care pot fi şi negative şi pozitive. organizaţii. pe un mod redistributiv al guvernantei. în această viziune. fără îndoială. pe un mod reglementator al guvernantei.

incluzând pieţe. parteneriate. diferenţiat asupra abilităţii diferitelor forţe politice de a-şi promova interesele şi strategiile în contexte spaţiotemporale specifice prin controlul sau accesul la anumite capacităţi ale statului. capacităţi a căror eficacitate depinde de legăturile cu forţele şi puterile existente şi operaţionale dincolo de frontierele oficiale16. tipologie care are efecte asupra procesului politic şi eficienţei puterii statului. cu societatea civilă. Abordarea relaţional strategică nu examinează statul în izolare. în raporturile sale cu alte sisteme instituţionale şi funcţionale. ca atare prevalează relaţiile interguvemamentale şi nu se întrevede o nouă formă statală. ci în termenii cuplării structurale şi evoluţiei acompaniatoare cu o gamă largă de instituţii şi practici sociale. reţele. asociaţii. Guvernanta este prezentă în toate domeniile sociale şi ea cuprinde o gamă largă de mecanisme şi strategii. arhitecturii instituţionale şi formelor organizatorice specifice. Statul trebuie examinat deci într-un cadru politic mai larg. aceasta contează acolo unde puterea statului suferă transformări majore şi îşi pierde unele atribuţii ierarhice şi constituţionale.practicilor statului cu alte aranjamente (sisteme) instituţionale şi practici sociale. Exercitarea puterilor statului depinde de echilibrul de forţe relaţionat cu aparatul de stat şi selectivitatea sa strategică. Legat de această abordare a fost introdus conceptul de selectivitate strategică. care se referă la modul în care statul ca ansamblu social are un impact specific. ca o variabilă independentă. Ea este identificată cu un mod specific de coordonare: autoorganizarea bazată pe dialog continuu şi împărţirea resurselor între actori independenţi pentru a dezvolta proiecte comune reciproc avantajoase şi a rezolva contradicţiile şi dilemele inevitabil apărute. Concluzia de ordin metodologic ar fi că puterea statului trebuie analizată nu numai în termenii structurii sale de bază. organizaţii şi sisteme funcţionale autonome. state. Lumea contemporană este divizată în diferite tipuri de state şi societăţi. carteluri. Primul ar fi acela că în condiţiile suprana-ţionalismului în ascensiune statele naţionale încearcă să-şi promoveze propriile interese. Circulaţia puterii se realizează prin intermediul unor relaţii sociale mai largi şi mai complexe în cadrul statului şi dincolo de el. Constituţionalizarea şi centralizarea puterii statului dau posibilitatea atribuirii de responsabilităţi oficiale unor organisme şi oficialităţi. Abordarea centrată pe stat pleacă de la statul naţional suveran ca punct de referinţă şi examinează UE în două moduri. Guvernanta este văzută ca un fenomen general care implică mai mult chestiuni de coordonare strategică decât probleme specifice de stat şi ea se referă la mecanisme şi strategii de coordonare adoptate în contextul unor interdependenţe reciproce complexe între actori. ci şi din punctul de vedere al capacităţilor sale strategice. alianţe. Această abordare ar fi 63 .

Emergenţa unui superstat european ar însemna o armată europeană. ar fi adecvată definirea existenţei acestei guvernante multinivel sub cupola guvernantelor naţionale. incomplet realizat şi statele naţionale existente. iar prin unirea suveranităţilor se promovează interesele comune. o politică europeană externă şi de securitate axată pe interesele de ansamblu ale Europei. Dată fiind complexitatea puterii statului în astfel de circumstanţe. Pentru interguvernamentalişti. Un alt mod de examinare îl reprezintă constatarea translatării formei tradiţionale a statului de la nivel naţional la nivel supranaţional. deşi în cazul UE se vehiculează tot mai mult conceptul de neofederalism care implică unele nuanţări faţă de federalismul clasic dezvoltat începând cu secolul XIX.caracteristică interguvernamentalismului liberal (Andrew Moravcsik). Supranaţionaliştii văd. ele nu abandonează suveranităţile şi au un mandat constituţional consistent în contrast cu puterile limitate ale UE. în schimb. Autori ca Pinder. care ar culmina până la urmă cu o formă statală supranaţională. precum şi transformarea statelor respective în unităţi administrative subordonate noului stat. un proces de tranziţie în care statele naţionale militează pentru formarea statului supranaţional. un sistem fiscal şi financiar european. statele naţionale continuă să joace rolul dominant. Taylor. Andrew Moravcsik crede că integrarea regională măreşte puterea şi autoritatea statelor naţionale. statele naţionale rămân actorii-cheie ai spaţiului politic european. o poliţie europeană. Dacă acest superstat ar îmbrăca o formă federală. Weiler consideră că realocarea puterilor de decizie oficiale conduce la o formă mai mult sau mai puţin complexă de guvernantă multinivel sub autoritatea generală a unui superstat supranaţional. o constituţie europeană explicită. raporturile între nivelurile guvernantei ar putea fi analizate prin prisma teoriilor federaliste. Apariţia statului supranaţional (superstatului) pe calea lărgirii teritoriale a Comunităţii Europene presupune un acord între statele naţionale independente pe linia cedării suveranităţii lor şi transferului către o autoritate mai înaltă. un mare buget centralizat. Dezvoltarea guvernantei multinivel ar reprezenta un efect temporar al tranziţiei către glisarea suveranităţii. în timp ce nivelul UE are importanţa sa nodală în exerciţiul total al puterii statale. Federaliştii susţin că UE are toate aceste 64 . Interacţiunile dintre ele iau forma relaţiilor internaţionale orientate spre promovarea intereselor naţionale. care implică redistribuirea teritorială a puterii politice. guvernanta multinivel poate fi asociată cu trăsăturile distinctive ale aranjamentelor instituţionale inter guvernamentale stabilite de statele naţionale şi/sau ale strategiilor de guvernantă specifice promovate de ele în decursul timpului. ar reflecta relaţii între un superstat (sau stat supranaţional) emergent. un sistem monetar european. în cazul relaţiilor internaţionale tradiţionale.

trăsături, unele în mod sigur, iar interguvernamentaliştii (liberali), că de lipsesc în mare măsură. Adevărul este că UE are o politică externă şi de securitate comună pe baze interguvemamentale, o constituţie în curs de ratificare, un sistem monetar bazat pe o monedă unică, dar îi lipsesc celelalte trăsături menţionate pentru a putea spune cu temei că avem de-a face cu un stat supranaţional sau un nou tip de stat federal. Interguvernamentaliştii susţin că UE este o arenă unde statele naţionale suverane concurează între ele pentru a influenţa politicile comunitare, politica UE şi regimurile politice. Ambele tabere fetişizează trăsăturile juridice şi constituţionale oficiale şi ignoră capacităţile defacto ale statului de a guverna şi modalităţile de exercitare a puterii statului. Este greu de găsit un model statal adecvat pentru a analiza construcţia statală a UE, în nici un caz nu poate fi vorba de statul liberal idealizat din secolul XIX, ci mai curând ar putea fi statul de la sfârşitul secolului XX, bazat pe concurenţă, reglementare, bunăstare, coeziune socială. Din punctul de vedere al democraţiei politice, sistemul de guvernare al UE nu poate fi comparat nici cu statul liberal, nici cu cel intervenţionist, nici măcar cu statul postbelic al bunăstării inspirat de ideile lui Keynes. Statul de la sfârşitul secolului XX este unul autoritar, cu executiv puternic, democraţie bazată pe parlament şi pe referendumuri, partide politice de masă cu autoritate şi influenţă pe scena politică. Deficitul democratic, dacă există un astfel de defcit în UE, poate fi legat de forma contemporană a statalităţii, deficitele la diferite paliere potenţându-se reciproc, ceea ce conduce la ideea că încercările de a dezvolta forme mai democratice de reprezentare şi de sporire a răspunderii democratice sunt destul de dificile şi presupun o înţelegere diferită a naturii şi fezabilităţii democraţiei. Chestiunea distincţiei între stat şi societate este importantă, graniţa dintre cele două ţine de sfera socialului, se circumscrie sistemului politic şi este supusă schimbării. Schimbările din UE pot fi interpretate şi ca mutaţii în reorganizarea şi reorientarea statalităţii contemporane, dar trebuie analizate organizarea mai largă a sistemului politic şi modul în care schimbările în graniţele teritoriale contribuie la reorganizarea mai generală a puterii statului. UE n-ar fi o formă fixă de statalitate, ci una flexibilă, legată de un cadru instituţional specific şi de un nou echilibru de forţe între principalii actori politici. Abordarea centrată pe guvernantă pune accentul pe tendinţa de destatalizare a politicilor (sau de dezierarhizare a statului) decât pe cea de deznaţionalizare a statalităţii şi ea subliniază rolul sporit al autoorganizării în rezolvarea problemelor complexe care implică o gamă largă de parteneri sau acţionari în cadrul statului şi din afara sa. In contrast cu caracterul ierarhic al starului, cu activităţile sale clar definite şi delimitate teritorial, cu cordoonarea sa

65

imperativă, guvernanta se bazează pe autoorganizare (reţele, negocieri, coordonare) şi pe managementul interdependenţelor funcţionale. Pe baza acestei abordări, UE este percepută ca având o guvernantă implicând o pluralitate de state şi de actori nestatali la diferite niveluri care încearcă să-şi coordoneze activităţile în jurul unei game largi de probleme funcţionale. întrebarea ar fi cum reuşesc actorii statali şi nestatali să-şi organizeze interesele lor comune pe câteva niveluri teritoriale sau pe o gamă de domenii funcţionale. Cele două dimensiuni - verticală şi orizontală - ale guvernantei multinivel sunt evidente. Actorii statali cooperează ca parteneri de negocieri întro reţea complexă, prin gruparea autorităţii lor suverane şi a altor capacităţi distincte pentru a atinge în colectiv ţeluri şi obiective în numele reţelei. Suveranitatea statelor este asimilată unei resurse nu neapărat dominantă, ci mai mult simbolică şi/sau materială. Din perspectiva guvernantei multinivel, suveranitatea este mai bine interpretată ca o serie de capacităţi statale specifice (legislative, fiscale, coercitive) decât drept o trăsătură definitorie a statului. Implicarea statului naţional devine mai puţin ierarhică, mai puţin centralizată şi mai puţin îndrumătoare. Şi alţi acţionari sau grupuri de interese contribuie cu alte resurse simbolice şi/sau materiale (fonduri, capacităţi organizaţionale, informaţii, expertiză, legitimitate) pentru a realiza în colectiv ţelurile şi obiectivele convenite. în contrast cu ierarhia clară a puterilor teritoriale ale statului naţional (suveran), guvernanta multinivel implică ierarhii mai puţin clare şi interdependenţă complexă. UE funcţionează mai puţin ca un aparat statal supranaţional, ci mai mult ca un punct nodal într-un păienjeniş de operaţiuni ale guvernantei menite să orchestreze politica economică şi socială în cadrul şi pe multe paliere de acţiune cu participarea unei game largi de actori oficiali, cvasioficiali, privaţi şi reprezentanţi ai societăţii civile. În privinţa caracterizării sistemului politic al „statului" european, ar fi trei abordări importante conexate în special la conceptul de reţea, menţionat deja în subcapitolul 2.1. Corelate cu chestiunea sistemului politic sunt însă problema eşecurilor guvernantei multinivel şi răspunsul unor actori la acestea prin angajarea în diferite forme de metaguvernanţă (Bob Jessop). în acest context se ridică chestiunea compatibilităţii sau incompatibilităţii relative a regimurilor diferite de guvernantă implicate pentru unitatea proiectului european şi pentru statalitatea europeană. Procesul de coordonare generală a interdependentelor complexe a suferit unele schimbări importante, ceea ce s-a reflectat în disputele privind dinamica procesului integrării europene şi a formării statului european; problematica aceasta a fost chiar pe agenda UE îndeosebi legată de etapele integrării şi s-a reflectat prin recurgerea crescândă la parteneriate, comitologie, dialog social, mobilizarea ONG-urilor şi mişcărilor
66

sociale. Strategia de la Lisabona cu pledoaria pentru extinderea Metodei Deschise de Coordonare şi Cartea Albă a Guvernantei Europene sunt ultimele etape în căutarea unor mecanisme adecvate ale metaguvernanţei. În ce măsură un sistem de guvernare tip reţea rămâne ancorat în termenii teritorialităţii? Philippe Schmitter a analizat acest aspect, identificând patru scenarii posibile pentru apariţia sistemului european de guvernare (Europolity), bazate pe două dimensiuni ale formării regimului politic: a) o formă de organizare teritorială de tip esenţial westfalian faţă deforma neomedievală; b) reprezentarea funcţională eterogenă şi flexibilă faţă de una pregnant ordonată şi i tabilă. Scenariile cele mai interesante şi mai plauzibile implică flexibilitatea din a doua dimensiune, ele fiind condominium - sistem statal neomedieval cu caracter flexibil al reprezentării funcţionale şi elaborării politicilor - şi consortium - o Europă a patriilor, interguvernamentală cu reprezentare funcţională şi elaborare a politicilor de tip policentric şi flexibil. Un statde tip westfalian la nivel european (forma clasică a statului naţional) ar echivala cu un superstat supranaţional european, iar o confederaţie ar ( chivala cu un aranjament teritorial de tip neomedieval, ambele scenarii de integrare politică nu sunt însă plauzibile în opinia lui Philippe Schmitter. Concluzia pe care o trage Bob Jessop este că studiul guvernantei multinivel nu trebuie să ignore problema organizării statale şi că chestiunile metaguvernanţei multinivel au dobândit o importanţă deosebită atât din punct de vedere practic, cât şi teoretic. O altă concluzie trasă este de fapt o întrebare: actorii politici din UE pot fi limitaţi teritorial la statele membre şi funcţional la in.erese şi mişcări organizate din spaţiul politic controlat de UE şi statele membre? Este evident pentru oricine că evoluţia guvernantei comunitare este strâns conexată cu evoluţia statului capitalist contemporan şi a guvernantei sale, fiind vorba de procese care se împletesc şi se influenţează reciproc. Totuşi, complexitatea celor două procese ridică gradul de dificultate a analizei lor indiferent de metodologia adoptată. Pe fondul acestei interdependenţe, Jessop a identificat trei tendinţe sau fenomene caracteristice evoluţiei statelor naţionale comunitare carte sunt strâns legate de dezvoltarea economiei capitaliste europene. Prima ar fi deznaţionalizarea statalităţii teritoriale prin transferarea puterilor de decizie şi reglementare? către nivelul supranaţional şi descentralizarea autorităţii în favoarea nivelurilor teritoriale subordonate, cu efectul unei proliferări instituţionale în luarea deciziei, creşterii complexităţii legăturilor între actori şi al unei mari varietăţi de relaţii transnaţionale. A doua ar fi destatalizarea sistemului politic, care implică translaţia de la guvernare clasică la guvernantă la diverse paliere teritoriale şi pentru variatele domenii funcţionale, rolul central al aparatului de stat se atenuează în favoarea parteneriatului
67

ani de avânt economic. condiţiile de acţiune ale statului suferă modificări substanţiale. regionalizării. factori şi procese extrateritoriale şi transnaţionale au impact asupra acţiunii statelor. promovarea consumului colectiv ca motor al creşterii economice bazate pe producţia de masă. Bob Jessop. consideră că în perioada postbelică statul capitalist european a evoluat pe baza a două modele. asigurarea prosperităţii tuturor cetăţenilor. Statul keynesian s-a caracterizat prin faptul că politicile economice şi sociale au fost aplicate în matricea istorică specifică a economiei naţionale.între organizaţiile guvernamentale. dar şi actori străini. în promovarea iniţiativei private şi crearea de locuri de muncă. deşi spest lucru pare foarte greu de realizat. a statului naţional şi a societăţii 68 . A treia tendinţă ar fi internaţionalizarea regimurilor politice. Redefinirea rolului statului naţional este necesară prin prisma nivelurilor diferite de organizare economică şi pcjitică şi a interacţiunii lor complexe. instituţii şi sisteme autonome operaţional. În anii '50 şi 60. Se remarcă deci un rol sporit al guvernelor în meiaguvernanţă. Poate cel mai important rol al statului naţional ar fi implicarea lui în metaguvernantă. Date fiind constrângerile şi consecinţele transnaţionalismului. statul naţional rămâne actorul politic cheie şi rolul său depinde atât de matricea instituţională în schimbare. Acest tip de stat s-ar apropia de statul naţional keynesian al bunăstării sociale. Statul naţional este tot mai implicat în modelarea regimurilor interna onale şi în modul în care acestea sunt implementate. în combaterea eşecurilor pieţei. cât şi de modificarea echilibrului de forţe datorat globalizării. statul a avut un rol important în politica macroeconomică. dezvoltării guvernantei locale. unul inspirat de Keynes. dar şi cuplate structural prin diverse forme de interdependentă reciprocă. influenţează proiectarea politicilor şi implementarea lor. şi nu numai el. Politicile economice şi sociale pun accentul tot mai mult pe competitivitatea la nivel internaţional. în asigurarea reproducerii forţei de muncă şi în politica socială. Politicile interne sunt influenţate sensibil de regimurile internaţionale consolidate. adică în coordonarea diferitelor forme de guvernantă şi asigurarea unei minine coerenţe între ele. altul de Schumpeter. S-au dezvoltat reţele globale de politică publică şi s-au armonizat regimurile politicilor în nulte domenii. îndeosebi instituţii şi firme transnaţionale. Guvernanta implică arta complexă de a dirija agenţii. alte organizaţii publice şi organizaţii neguvernamentale. care a avut ca obiective combaterea şomajului şi angajarea forţei de muncă prin politici axate pe latura cererii (demandside policies) şi prin dezvoltarea puternică a infrastructurilor. care înseamnă proliferarea formelor de coordonare şi a diferitelor forme de autoorgan şiare. Până când organizarea politică transnaţională nu dobândeşte puteri guvernamentale şi legitimitate democratică populară.

instituţiile statului la diferite niveluri suplimentau şi corectau forţele pieţei într-o economie mixtă în care creşterea economică era asociată integrării sociale. liberală. dezvoltarea economiei flexibile. iar proiectul pieţei unice ar fi o încercare eşuată de restaurare a modelului keynesian bazat pe supranaţionalism. politic. A urmat apoi proiectul pieţei unice şi dezvoltarea unor noi moduri de coordonare economică şi politică care au condus la noul model de tip schumpeterian de integrare şi coordonare axat pe promovarea competitivităţii structurale a UE într-o economie mondială globalizată bazată pe cunoaştere. Ziltener a detaliat fazele dezvoltării sistemului de guvernare european (Europolity). Modelul de integrare al lui Jean Monnet urmărea crearea unei statalităţi keynesiene de tip corporatist la nivel european care să asigure condiţii proprice dezvoltării capitalismului producţiei de masă pentru statele membre. Statul naţional teritorial a fost responsabil cu dezvoltarea şi ghidarea politicilor keynesiene de bunăstare socială. Sistemul de guvernare european este coincident cu deznaţionalizarea statului. Teritoriul naţional nu mai este aşa de important din punct de vedere economic.respective. cultural şi acest stat postnaţional este asociat trecerii de la guvernarea clasică la guvernantă şi apoi la metaguvernanţă. potenţarea cunoştinţelor antreprenoriale. care promovează inovaţia şi flexibilitatea permanentă în tipul de economie deschisă. în statul keynesian. deşi nu i se poate nega o puternică componentă liberală. angajării acesteia şi concurenţei internaţionale (cu accent pe reducerea continuă a costului forţei de muncă şi creşterea productivităţii). Trecerea la modelul schumpeterian este asociată cu schimbarea în linia dominantă de conflict în jurul formelor adecvate de guvernantă multinivel 69 . de aici şi un anumit grad de protecţionism economic. iar regimurile internaţionale de după cel de-al Doilea Război Mondial au urmărit restaurarea stabilităţii economice şi relansarea creşterii economice a statelor naţionale. actorii regionali şi locali acţionând ca ştafete pentru aceste politici. statul keynesian a fost înlocuit de regimul postnaţional schumpeterian al ocupării sociale. cu intervenţii pe latura ofertei (supply-side policies) şi cu obiectivul competitivităţii globale. cu momente de criză acută. subordonând politica socială cerinţelor privind flexibilitatea forţei de muncă. social. Încă de la începutul procesului de integrare. la început integrarea vesteuropeană a fost menită să promoveze reconstrucţia postbelică şi să integreze Europa de Vest în circuitul politic şi economic al capitalismului producţiei de masă (de tip american). După perioada de criză 1973-1983. Statul a încercat să găsească parteneri pentru activităţile ino-vative. destatalizarea politicii şi internaţionalizarea regimurilor politice. dar strategiile (divergente) de dezvoltare şi de răspuns la crizele economice au produs o stagnare a integrării europene. conflictul dominant a fost între supranaţionalişti şi interguvernamentalişti.

hipercom-plex şi oarecum haotic al guvernantei sau metaguvernanţei globale. Guvernele naţionale joacă un rol major în toate aspectele metaguvernanţei. publicată de Comisia Europeană în iulie 2001. Consiliul European este reţeaua politică de metaguvernanţă a primilor miniştri care decide asupra dezvoltării politicii generale implicând obiective economice şi sociale. metaguvernanţa multinivel poate fi văzută ca o instanţă supranaţională majoră în raport cu o gamă largă de probleme complexe şi înrudite. asigurarea continuităţii şi coerenţei activităţii preşedinţiilor Consiliului. iar Consiliul Afacerilor Generale este actorul principal în metaguvernanţă care coordonează celelalte Consilii şi activitatea lor împreună cu preşedinţia Consiliului. de asemenea jucând un rol-cheie pe plan interguvernamental şi de monitorizare. Consiliile de Miniştri specializate şi Comisia Europeană. sociale angrenate în consultarea multinivel. Statul este unul dintre participanţi într-un sistem pluralistic. Cartea Albă a Guvernantei Europene. implicându-se în reproiectarea pieţelor. întrucât amploarea problemelor depăşeşte spaţiul UE.şi de sistem de guvernare de tip reţea. promovarea învăţării reciproce. implicând conferinţe interguvernamentale şi dezbateri de ordin constituţional. Există o divizare sinergică a metaguvernanţei între Consiliul European. Continuităţile şi discontinuităţile în dezvoltarea UE sunt legate de transformarea structurală şi reorientarea strategică a statalităţii într-o lume unde există o guvernantă globală. Consiliile de Miniştri specializate asigură coordonarea unor politici specifice şi utilizarea eficientă a reţelelor respective implicate. care trebuie să joace un rol important şi complex în sistemul emergent. în asigurarea condiţiilor pentru autoorganizare. de modele de guvernantă economică şi politică. Aceasta este asociată cu proliferarea reţelelor în domeniul vechilor şi noilor politici la nivel european. 70 . asigurarea de expertiză şi recomandări privind dezvoltarea de etaloane. monitorizarea progresului. parteneriate. formularea politicilor şi implementarea lor. Dezvoltarea metaguvernanţei multinivel este un proces de reflecţie. în schimbarea constituţională şi rereglementarea juridică a formelor şi obiectivelor organizaţionale. unde există o gamă de reţele. precum şi dezbaterile pe tema tratatului constituţional au pus în discuţie viitorul guvernantei europene şi ajungerea la o formă de compromis a meta-guvernanţei multinivel pe fondul trecerii la forma post-naţională a statalităţii. s-au căutat soluţii adecvate şi de aceea UE a dezvoltat Strategia de la Lisabona ca un instrument de racordare la cerinţele acesteia. Comisia Europeană deţine un rol-cheie în metaguvernanţă prin organizarea reţelelor paralele de putere. cât şi cu extinderea gamei de forţe politice. schimbul celor mai bune practici. Pentru UE. economice.

economici. Telo şi Schmitter întrevăd pentru UE un nou sistem de legitimitate democratică şi guvernantă: multinivel (internaţional. În general. naţional.1. ceea ce implică şi schimbări suplimentare în selectivităţile strategice ale statelor naţionale şi nivelurile subordonate de guvernantă. ierarhie. culturali. o multitudine de actori (politici.Scott şi Trubek apreciază că au fost dezvoltate noi metode ale guvernantei multinivel într-un sistem complex al metaguvernanţei. inovare tehnologică şi societate informaţională. Pe fondul structurii evolutive a metaguvernanţei multinivel în UE şi al eşecurilor tipice ale tuturor formelor majore de guvernantă (piaţă. improvizaţiile şi adaptările. reformă structurală şi piaţă internă. reţea) şi de metaguvernanţă vor continua experimentele. Actori – cheie în guvernanţa corporatistã în domeniul bancar 4. instituţionali şi extrainstituţionali). Această alegere este determiată de multe ori de bazele filozofice ale economiei ca întreg. fie supranaţionale. aceasta implică o schimbare în selectivităţile strategice ale modurilor de guvernantă şi metagu-vernanţă din UE. acest sistem complex de guvernantă este mult mai plauzibil pentru exprimarea statalităţii UE decât un model politic clasic. supranaţional. 71 .2. Mediul de reglementare se concretizează într-o filozofie generală şi principii care ghidează atât conţinutul. aplicate la alte politici importante aflate tradiţional sub competenţa autorităţilor naţionale şi subnaţionale: învăţământ. solicitând noi forme de coordonare strategică şi noi forme de (meta)guver-nanţă pe o gamă largă de politici. procesul de integrare are particularităţile sale şi se evidenţiază deja un recul al formelor mai ierarhice de coordonare. în opinia celor doi. cei ce reglementează pot prefera o abordare cu orientare de piaţă pentru îndeplinirea sarcinilor lor. cum este cel federal/constituţional. multifaţat (teritorial. sociali. cât şi implementarea reglementărilor specifice. Din perspectiva abordării relaţional strategice. Deşi constituit pe structurile anterioare ale interguvernamentalismu-lui liberal şi ale efectului de antrenare neofuncţionalist. transnaţional). Autorităţi de reglementare: Stabilirea unui cadru pentru guvernanţa corporatistă Un cadru de reglementare cuprinde mai mult decât reglementări destinate îndeplinirii unor obiective specifice. fie interguvernamentale. funcţional. cercetare şi protecţie socială. modern şi post-modern).

Tabelul oferă informaţii cu privire la responsabilităţile actorilor-cheie implicaţi în guvernanţa băncii şi în managementul riscului: Actori cheie Responsabilităţi managementul riscului Sistemic Autorităţi legislative şi de Optimizare reglementare Supraveghetori bancari Instituţional Acţionari Consiliul Director Conducerea executivă Desemnarea actorilor-cheie Stabilirea politicilor Implementarea politicilor Indirectă Critică Critică Indirectă Indirectă Critică Critică Monitorizare Indirectă (monitorizare) Indirectă pentru Importanţa La nivelul politicilor La operaţional Critică Nu se abordează nivel (implementarea) Comitetul de audit/ auditul Testează conformitatea cu Indirectă intern politicile C. de aceea. prin definiţie.O abordare prescriptivă limitează. Auditorii externi Consumatori Beneficiari externi/public control Evaluare opiniei Acţionează responsabil Nu se abordează şi sistemele exprimare de a Indirectă(evaluare) Indirectă În contrast. de obicei. rolul celui ce face reglementările se concentrează pe facilitarea îmbunătăţirii managementului riscului. Cu o abordare orientată spre piaţă. cred că pieţele. Atunci când întocmeşte reglementări. sunt capabile să gestioneze riscurile financiare aferente şi. ar trebui să li se permită să opereze cât mai liber posibil.A. cei ce fac reglementările bancare conform abordării reglementării orientate spre piaţă. funcţionează eficient. autoritatea responsabilă trebuie să ia în considerare opiniile participanţilor pe piaţă. aria de aplicabilitate a activităţilor instituţiilor financiare şi deseori are ca rezultat încercări de promulgare a reglementărilor pentru toate riscurile cunoscute de cei ce fac reglementările. Responsabilul cu emiterea reglementărilor şi entitatea reglementată trebuie să se pună de acord asupra obiectivelor comune pentru a se asigura de existenţa unui proces eficient. pentru a evita emiterea unor reglementări insuficiente sau 72 . şi furnizează (conformitatea) asigurări privind guvernaţa corporatistă.

2003 73 . inclusiv stabilirea obiectivelor corporaţiei şi a profilului riscului băncii. ascunderea registrelor si înregistrărilor. Reforma constituţionalã şi instituţionalã a Uniunii Europene.care nu sunt practice. cadrul legal din SUA stabileşte câteva baze de înterventie pentru autorităţile de reglementare. având in vedere profiturile sau pierderile foarte mari implicate. reglementarea din majoritatea ţărilor importante combină ambele abordări. În practică. Odata ce s-a ajuns la un consens că exista o problemă care nu poate fi rezolvată eficient de conducerea băncii. eforturile organelor de reglementare se concentrează în mod normal pe menţinerea încrederii publicului în sectorul bancar şi pe crearea unor pieţe echitabile pentru instituţiile financiare si pentru furnizorii de servicii financiare. urmărirea penală. alinierea activităţilor corporatiste şi a comportamentelor la ipoteza că managentul va opera într-o manieră sigură şi solidă. 4. De exemplu.2. Alţi factori includ natura foarte tehnică a maşinaţiunilor financiare şi influenţa politică negativă. Elemenele cheie ale guvernaţei corporatiste într-o bancă Guvernanţa corporatistă se referă la maniera în care este guvernată activitatea băncii. De asemenea frauda poate aparea şi la instituţii supravegheate de multiple autoritaţi de reglementare. în identificarea problemelor într-un stadiu incipient. La nivelul sistemului. uneori chiar ca rezultat al unor legi nefavorabile. şi acolo unde sunt implicate fraude. condiţii instabile şi nesigure. ele ar trebui să menţină un cadru legal flexibil si să se mişte decisiv atunci când sunt identificate probleme bancare. Guvernanţa europeanã şi doctrinele integrãrii. Acestea cuprind capitalizarea critică sau pierderi suficient de mari pentru a epuiza capitalul. în timp ce 4 Petre Prisecaru. active insuficiente sau incapacitatea de satisfacere a obligaţiilor. Dezvoltările care au avut loc începând cu 1980 au fost martore ale unei întoarceri către abordarea orientată spre piaţă. utilizarea greşită a poziţiei manageriale şi încălcarea legii. metoda tipică a fost inlocuirea managerilor şi directorilor responsabili. Editura Economicã. sau chiar corupţia.2. conducând operaţiunile de zi cu zi în cadrul unui profil de risc stabilit. apar şi situaţii în care autorităţile de reglementare eşuează.4 Având în vedere că autorităţile de reglementare sunt cel mai bine poziţionate pentru a acţiona în interesul deponenţilor. amendarea acestora. disiparea substanţiala a activelor. Din nefericire.

Acest fapt este reflectat prin 5 Corporate Governance in Romania. conducerii şi angajaţilor. adoptării deciziilor şi alte responsabilităţi care sunt potrivite pentru profilul de risc al băncii. oferite Consiliului de Administraţie. inclusiv plăţile si compensările este in joc.2. dar si faţă de deponenţi. a comitetului de audit şi auditorilor externi. inclussiv compensaţii. sisteme adecvate de Valori corporatiste. orientate spre piaţă. faţă de care să se poată evalua Stabilirea şi asigurarea aplicării unor responsabilităţi clare.3 Acţionarii: Numirea persoanelor potrivite insărcinate cu politicile Actionarii joaca un rol cheie în promovarea guvernanţei corporatiste. OECD Report. Consiliul acesteia. Deponenţii sunt diferiţi de creditorii comerciali obişnuiti.5 e) penalizări. acţionarii pot determina modul de conducere al unei bănci. Guvernanţa corporatistă este definită de un set de relaţii între managementul băncii. f) către public. cât şi Stimulentele financiare şi manageriale pentru bună conduită. Prin alegerea consiliului de supraveghere şi prin aprobarea consiliului de administraţie. care oferă capital suplimentar faţă de capitalul propietarilor. Băncile sunt diferite de alte companii prin aceea că responsabilitaţile managementului şi consiliului de admnistraţie nu sunt numai faţă de acţionari. 2001 74 . acţionarii şi alţi beneficiari. pentru că intreaga funcţie de intermediere din economie. coduri de conduită şi alte standarde de comportament contribuţia individuală şi interesul general. autoritatea O funcţie puternică de gestionare a riscului finaciar. Elemenele cheie ale unei guvernaţe corporatiste solide într-o bancă includ: a) b) c) d) O strategie corporatistă foarte bine articulată. importanţa acordată responsabilităţii fiduciare a acţionarilor a crescut semnificativ. promovări şi 4. adecvat şi siteme eficiente utilizate pentru asigurarea conformităţii. Transparenţa şi informaţiile potrivite care circulă atât la nivel intern.protejează interesele deponenţilor şi ale altor beneficiari. Organele de reglementare bancare recunosc importanţa acţionarilor. Acestea includ monitorizarea specială a expunerilor la risc ale unei bănci acolo unde se aşteaptă să apară conflicte de interese. În abordarea modernă a reglementării bancare. control intern şi proiectarea funcţională a proceselor. cu verificările şi soldurile necesare.

Probabilitatea ca o bancă să se angajeze in practici imprudente este mai mare dacă este deţinută de către stat decât dacă este deţinută de către sectorul privat. În realitate. de către sectorul cooperatist şi de catre management şi angajaţi. o analiză a acţionariatului trebuie să încludă şi o evaluare a procentului de acţiuni deţinute direct sau indirect de către stat. acţionarii s-ar putea să nu fie capabili să-şi exercite funcţia de supraveghere în cazul unor bănci foarte mari. În aceste cazuri. O atenţie specială trebuie acordată oricărei situaţii în care mai mult de 50% din voturile acţionarilor şi administratorilor sunt necesare pentru a aproba o moţiune. şi trebuie să precizeze orice drepturi speciale sau scutiri ataşate acţiunilor. În mod normal. acţionariatul poate deveni atât de difuz. consiliul de administraţie trebuie sa fie capabil sa adopte o strategie de afaceri potrivite pentru banca. Procesul de evaluare. ai cărui membri să fie experimentaţi si calificaţi pentru a stabili politici şi obiective solide pentru bancă. în care toti acţionarii care deţin mai mult de doua procente din capitalul unei bănci trebuie sa fie identificaţi nominal. Măsurile care pot fi luate înpotriva acţionarilor care eşuează în îndeplinirea responsabilităţilor de a numi persoane potrivite pentru procesul de guvernanţă corporativă au devenit mai largi. De asemenea. cu o structura dispersată a acţionariatului. cat şi în întreaga bancă. pe măsură ce o bancă devine mai mare şi acţiunile au propietari din ce in ce mai diverşi. să menţina o capitalizare rezonabilă si să prevină practicile de auto-servire între ei. supravegherea eficientă devine critică. Determinarea structurii de propietate şi de control al unei bănci şi situaţia capitalului său sunt elemente cheie pentru evaluarea bancară. În timp ce fondatorii unei bănci treubuie sa îndeplinească anumite standarde.mai multe moduri inclusiv prin cerinţe mai stringente pentru obţinerea licenţelor bancare si standarde pe care fondatorii băncii şi acţionarii mai importanţi trebuie să le indeplinească pentru a fi consideraţi potriviţi. se aşteaptă ca ei sa selecteze un consiliu de administraţie competent. Trebuie 75 să supravegheze afacerile bancii şi poziţia financiara a acesteia. Acţionarii ar trebui sa joace un rol cheie în supravegherea afacerilor unei bănci. . Acest proces trebuie să includă o analiză a registrului propietarilor. Astfel. Statutul corporatist al băncii cât si alte documente de infiinţare şi hotărârile corporatiste trebuie sa fie analizate pentru a determina natura exactă a relaţiei dintre acţionari şi bancă. neavând altă variantă decât sa-şi vânda acţiunile în cazul în care nu le place cum este condusă banca. Alte informaţii valoroase se referă la cei mai improtanţi acţionari şi pe cei ce îi controlează. încât acţionarii individuali să ajungă sa nu mai aiba nici o putere în ceea ce priveşte managementul băncii.

dar nu pot renunţa la răspundere în cazul unor politici şi practici imprudente şi instabile privind procesul de creditare. în cazul în care există.4 Consiliul de Administraţie: Responsabilitatea finală pentru activitatea băncii Conform majorităţii legilor bancare. consiliul de supraveghere(administratorii) şi consiliul de conducere(conducerea executivă) ar trebui. există legi şi reglementări care guvernează alegerea. în mod normal. informaţie. protecţia împotriva fraudelor interne. De obicei. de asemenea. sau orice altă activitate bancară. ca şi dacă exista sau nu opţiuni de achiziţionare de capital suplimentar. consiliului de administraţie. penalizări pentru contribuţii politice şi alte asemenea probleme. Nivelul de implicare directă. inclusiv a frecvenţei adunărilor acţionarilor. 76 . de obicei. Alte legi şi reglementări se ocupă de restricţii. acest lucru poate fi concluzionat prin analizarea aspectelor selectate. achiziţii şi vânzări de la şi către membrii consiliului de administraţie. calificarea. a numărului de acţionari care sunt prezenţi în mod normal şi a procentului din totalul acţiunilor pe care aceştia îl reprezintă. răspunderea şi demiterea membrilor consiliului şi a ofiţerilor. numărul necesar. 4. În termeni practici. conducerea de zi cu zi a activităţilor băncii ofiţerilor şi angajaţilor. comisioane şi cadouri pentru procurarea de credite.luată in considerare existenţa unor prevederi care limitează drepturile de vot sau care. delapidare. pe care acţionarii îl au în ceea ce priveşte banca. eficienţă şi experienţă. dinpotrivă. Membrii consiliului delegă. înregistrări false.2. ca şi cerinţele de prezentare pentru cei din afară interesaţi de afacere. Un alt element esenţial este acela dacă acţionarii îşi exercită eficient responsabilităţile fiduciare şi dacă au avantaje de pe urma faptului că sunt acţionari ai băncii. Un Consiliu de Administraţie atrage un interes semnificativ. aplicare voit greşită. investiţiile. prohibiţii. alocă drepturi de vot acţionarilor individuali sau claselor de acţionari disproporţionate faţă de numarul acţiunilor deţinute. luate în considerare. furt. prin intermediul unei administrări a instituţiei bazată pe lege. din partea autorităţilor de reglementare. responsabilitatea finală revine. Consiliul răspunde în faţa deponenţilor şi acţionarilor cu privire la apărarea intereselor acestora. având în vedere că o abordare bazată pe risc a supravegherii bancare întăreşte responsablităţile fiduciare ale consiliului de administraţie şi caută să se asigure că directorii sunt calificaţi şi capabili să îndeplinească în mod eficient asemenea responsabilităţi.

Un director general puternic şi un consiliu slab reprezintă cea mai bună reţetă pentru dezastru. cunoştinţele. Deşi administratorii băncii nu vor neapărat experţi în domeniul bancar. 1987) Responsabilităţile Consiliului de Administraţie. supraveghează şi sprijină eforturile managementului. operaţiunilor sale care devin mai complexe şi modificării ţelurilor acesteia. Consiliul angajează conducerea băncii şi stabileşte politicile sub care aceasta va opera.Alcătuirea consiliului de administraţie este crucială. Consiliul poate delega operaţiunile de zi cu zi ale managementului. Rolul consiliului de Administraţie Consiliul de Administraţie al oricărei instituţii financiare deţine răspunderea finală pentru protecţia consumatorului şi pentru gestionarea riscurilor financiare ale instituţiei respective. având în vedere că aceste conflicte indică faptul că sunt luate în considerare ambele feţe ale monedei. să aibă o bună toleranţă la conflicte. dar rămâne responsabil cu asigurarea că aceste operaţiuni sunt efectuate în conformitate cu legile şi reglementările în vigoare şi sunt consecvente cu practicile bancare solide şi sigure. 77 . ori nu aveau cunoştinţele necesare din domeniul bancar. Studiile relevă că aproape 60% din băncile care au falimentat aveau membri ai consiliului de administraţie care. ( oficialul însărcinat cu controlul monedei din SUA. Consiliul de administraţie al unei bănci este responsabilul final pentru conducerea activităţii băncii. independent şi implicat activ în afacerile băncii. ori erau neinformaţi şi pasivi în ceea ce priveşte supravegherea activităţilor băncii. testând şi probând recomandările înainte de a le aproba şi se asigură că există sisteme şi moduri de control adecvate pentru a identifica şi rezolva problemele. Consiliul monitorizează operaţiunile băncii şi se asigură de faptul că managementul acesteia poate face faţă noilor cerinţe apărute odată cu dezvoltarea băncii. consiliul stabileşte tonul şi direcţia de acţiune. chiar mai important. şi experienţa care să le permită să îşi ducă sarcinile la capăt în mod eficient. cât şi conducerea executivă trebuie să adere la standarde etice înalte şi să fie gata şi capabili să acţioneze în interesul băncii. Un consiliu de administraţie trebuie să fie puternic. Atât administratorii băncii. Este esenţial ca acest consiliu să încurajeze discuţiile deschise şi. Consiliul controlează conducerea băncii şi determină modul în care vor evolua afacerile acesteia. Un consiliu cu un preşedinte neexecutiv puternic are mai multe şanse să fie capabil să ofere idei obiective faţă de un consiliu de administraţie care să fie puternic şi experimentat. aptitudinile. În momentele bune. ei trebuie să aibă.

New-Jersey. 5.. Putting Investors First: Real Solutions for Better Corporate Governance. Washington. The World Bank and the International Finance Corporation. 2005. S.pdf. Prisecaru. Corporate Governance and Enterprise Reform in China Building the Institutions of Modern Markets. JOHN S. C.PORTER. Editura Economică. Brefort. Green.b) c) d) Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior Schema logică a modulului Conţinutul informaţional detaliat Sumar Sarcini şi teme ce vor fi notate Bibliografie modul e) f) g) III. Tenev. 3. Mod de accesare: Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor. Bucureşti. L. LESLIE. M.. S.. 1998. Oxford: Butter . S.. 2005. Bloomberg Publishing. P. 6. 2. John Wiley&Sons. . Guvernanţa Uniunii Europene. 4. Zhang.md/act%20norm/CGC. 2003. Total quality management. Newquist.. OAKLAND. Bibliografia completă a cursului http://www.cnvm. Russell.. b) c) Glosar Alte informaţii relevante pentru curs Scurtă biografie a titularului de curs d) ŞEF CATEDRĂ TITULAR DE DISCIPLINĂ 78 . Anexe a) 1..Worth Heinemann. Techniques and Best Practices for Corporate Governance. 2002.

79 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful