UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA ENERGETICA
 
 
 
 
 
CREŞTEREA PUTERII SI A PRODUCŢIEI DE
ENERGIE ELECTRICĂ IN CENTRALELE
HIDROELECTRICE

POWER STEP-UP IN PERFORMANCE IN THE

CURRENT HYDRO POWER PLANTS

Teză doctorat

Autor
ing. TIRIPLICĂ PETRE

C
Coonndduuccaattoorr şşttiiiinnţţiiffiicc
PPrrooff.. ddrr.. iinngg.. IISSB
BĂĂŞŞO
OIIU
UEEU
UGGE
ENNC
COON
NSST
TAAN
NTTIIN
N

Buuccuurreeşşttii
B
22001100
 2

 
 CUPRINS

PARTEA I - SITUAŢIA ACTUALĂ A SECTORULUI ENERGETIC PE PLAN MONDIAL ŞI NAŢIONAL –

I.1. SITUAŢIA ACTUALĂ A SECTORULUI ENERGETIC

I.2. PROMOVAREA SURSELOR REGENERABILE DE ENERGIE

I.3. ENERGIA HIDRO ÎN ROMANIA

I.4. CREŞTEREA GRADULUI DE VALORIFICARE A RESURSELOR ENERGETICE REGENERABILE

PARTEA I I - CREŞTEREA PUTERII ŞI ENERGIEI ELECTRICE ÎN CENTRALELE HIDROELECTRICE

II.1. ANALIZA CREŞTERII PUTERII ŞI ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE ÎN CENTRALELE HIDRO

II.2. ANALIZA TEHNICĂ A TIPURILOR DE BARAJE CONSTRUITE IN ROMÂNIA

II.3. ANALIZA TEHNICĂ A DEVERSOARELOR CE ECHIPEAZĂ BARAJELE

II.4. ANALIZA TEHNICĂ A SISTEMELOR DE BARARE A CÂMPULUI DEVERSOR

II.5. PREZENTARE STAVILE (BARAJE) GONFLABILE

II.6. PREZENTARE BARAJ , CENTRALĂ HIDROELECTRICĂ ŞI ACUMULARE TISMANA – AVAL

II.7.CALCULE DE VERIFICARE DUPA CRESTERAE LUI HBRUT

PARTEA III – ANALIZA DE REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE A UNEI STAVILE GONFLABILE 

III.1. DIMENSIONARE FUNCŢIE DE ÎNĂLŢIMEA DE RETENŢIE ŞI PRINDEREA LA BAZĂ

III.2. DETERMINAREA POZIŢIEI DE ECHILIBRU A STAVILEI SUB PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI

GREUTATE PROPRIE

III.3. DETERMINAREA POZIŢIEI DE ECHILIBRU A STAVILEI ŞI ANALIZA DE TENSIUNI SUB

PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI ÎNCĂRCARE CU PRESIUNE HIDROSTATICĂ

Analiza pentru modelul de stavilă gonflabilă cu o singură fixare

Analiza pentru modelul de stavilă gonflabilă cu două prinderi la d = 850 mm

Analiza pentru modelul de stavilă gonflabilă cu două prinderi la d = 2000 mm

III.4. CALCULUL REACŢIUNILOR ÎN PRINDERI

III.5. ANALIZĂ MODALĂ SIMPLIFICATĂ

III.6. CONCLUZII GENERALE LA PARTEA III

PARTEA IV - CONCLUZII FINALE

PARTEA V - BIBLIOGRAFIE

 
 PARTEA I - SITUAŢIA ACTUALĂ A SECTORULUI ENERGETIC PE PLAN
MONDIAL SI NATIONAL
I.1. SITUAŢIA ACTUALĂ A SECTORULUI ENERGETIC
Având în vedere dezvoltarea într-un ritm accentuat al omenirii , din punct de vedere
demografic cât şi al dezvoltării tehnice , consumul de energie electrică a crescut într-un ritm alert fapt
care pune întrebări serioase referitoare la asigurarea resurselor energetice la nivel planetar .
Pe plan internaţional şi naţional , SITUAŢIA ACTUALĂ A SECTORULUI ENERGETIC
prezintă următoarele particularităţi şi aspecte :
EVOLUŢII ŞI PROVOCĂRI GLOBALE ÎN SECTORUL ENERGETIC :

¾ Cererea mondială de energie va creşte cu 50% iar cea de petrol cu 46 % în 2030 faţă de 2003 ;
¾ Rezervele mondiale de petrol asigură consumul până în 2040 iar de gaze naturale până în 2070;
¾ Rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani de exploatare ;
¾ Dependenţa energetică a Uniunii Eeuropene va duce la creşterea importului de gaze naturale
de la 57 % (actual) la 84% în anul 2030 , iar de petrol de la 82 % (actual) la 93% în anul 2030 ;
¾ Cererea de energie şi de resurse energetice primare pe plan internaţional ia în calcul : creşterea
preţului al energiei pe termen lung , îmbunataţirea eficienţei energetice , creşterea ponderii surselor
regenerabile şi diversificarea surselor de alimentare cu energie primara .
OBIECTIVE ALE DEZVOLTĂRII SECTORULUI ENERGETIC (IPOTEZE ŞI PROGNOZE) :

¾ Creşterea relativ constantă a consumului naţional de energie , cu circa 3 % pe an ;

¾ Creşterea exportului de energie electrică după anul 2015 ;
¾ Încurajarea utilizării surselor regenerabile , cu atingerea ţintei de 33 % din consumul intern
brut de energie al anului 2010 , de 35 % în anul 2015 şi de 38 % în anul 2020 ;
¾ Utilizarea combustibililor solizi (tehnologii curate) şi reducerea folosirii celor lichizi şi gazoşi ;
¾ Realizarea unei balanţe energetice excedentare, după 2012, producţie mare faţă de consum ;
¾ Retehnologizări în hidro, 2008 – 2010 cca. 1135 MW ; 2010 – 2020 cca. 2417 MW instalaţi ;
¾ Realizarea de proiecte noi în hidro, 2008 – 2020 cca. 759 MW , şi posibile de realizat 895 MW;
¾ Realizarea de noi proiecte - CHEAP Tarniţa - 1000 MW şi AHE râul Tisa de 30 MW instalaţi;
¾ Realizarea în 2008 – 2020 a 3000 MW instalaţi in termo , şi casarea a cca. 2900 MW .
¾ Realizarea a două unitaţi nucleare , Unităţile 3 si 4 Cernavodă , cu putere de 706 MW fiecare .
I.2. PROMOVAREA SURSELOR REGENERABILE DE ENERGIE , ca obiectiv al
dezvoltării sectorului energetic poate fi realizat prin :
• Creşterea gradului de valorificare , în condiţii de eficientă economică , a resurselor
energetice regenerabile pentru producţia de energie electrică şi termică ;
• Promovarea unor mecanisme de susţinere a utilizării resurselor energetice regenerabile;

 
 • Utilizarea de fonduri structurale şi perfecţionarea pieţei de certficate verzi ;
• Promovarea utilizării biocarburanţilor, ţintă de 5,75 % în 2010, din consum, şi 10 % în 2020 ;
• Realizarea de investiţii în surse regenerabile de energie, de cca. 1800 mil. Euro în 2006 – 2015;
În România , sursele regenerabile (SRE) de energie luate ţn calcul sunt : energia solară ,
energia eoliană , hidroenergia , biomasa şi energia geotermală .
În cadrul SRE , energia hidro deţine cea mai mare pondere şi este considerată energie
furnizată de unităţi hidroenergetice cu puterea instalată mai mică de 10 MW („ hidroenergie mică ”) ;

I.3. ENERGIA HIDRO ÎN ROMANIA

SC Hidroelectrica administrează hidrocentralele şi microhidrocentralele amenajate în ţara
noastră şi asigură producţia şi livrarea de energie electrică , asigurarea serviciilor de sistem şi servicii
de interes public – gospodarirea apelor , protecţia împotriva viiturilor , etc.
Hidroelectrica are în administrare 275 CHE şi staţii de pompare , din care 209 CHEMP cu
puteri sub 10 MW , iar dintre acestea 142 MHC cu puteri sub 4 MW .
Micropotenţialul amenajat la 01.01.2005 totalizează 380 de CHEMP şi MHC având puterea
instalată de 500 MW şi energia medie de proiect 1503 GWh/an , şi cuprinde :
• microhidrocentrale aflate în exploatare 296 - 365 MW instalaţi - 1082 GWh/an ;
• microhidrocentrale aflate în execuţie 49 - 127 MW instalaţi - 391GWh/an ;
• microhidrocentrale casate 35 - 8 MW instalaţi - 30 GWh/an .

I.4. CREŞTEREA GRADULUI DE VALORIFICARE A RESURSELOR

ENERGETICE REGENERABILE
Potenţialul hidroenergetic teoretic din România a fost inventariat , de către institute specializate
ISPE şi ISPH , acesta ridicându-se la o valoare de peste 11.000 MW , respectiv 70.000 GWh/an .
Deşi nu au fost intocmite studii de detaliu pentru reactualizarea valorilor caracteristice ale
potenţialului hidroenergetic , există estimari din care rezultă că potenţialul tehnic amenajabil al ţării
este de 36.000 GWh/an , respectiv 11.600 MW , din care :
- potenţial economic amenajabil 28.000-32.000 GWh/an , respectiv 9.100-10.300 MW ;
- potenţial exploatabil 24.000-26.000GWh/an , respectiv 7.000-8.200 MW ;
- potenţial în operare cca 17.000 GWh/an , respectiv 6100 MW .
Potenţialul economic amenajabil, care mai este de executat, reprezintă 40-45% (11.000-15.000
GWh/an , respectiv 3.500-4.500 MW) , din care peste 50 % se referă la potenţialul fluviului Dunarea) .
România trebuie să facă demersuri pentru valorificarea în continuare a micropotenţialului
hidro, deşi ca investiţie specifică este destul de costisitor , dar trebuie să pună accent în mod deosebit
pe creşterea eficienţei energetice şi valorificarea superioară a surselor regenerabile .

 
 Acest lucru comportă şi ia în considerare mai multe aspecte de eficientizare şi de mărire a
producţiei de energie electrică din surse regenerabile , după cum urmează :
- Reanalizarea şi inventarierea potenţialului hidroenergetic tehnic amenajabil , în vederea
relansării investiţiilor din domeniul energetic prin asigurarea unor facilitaţi fiscale ;
- Creşterea randamentelor de transformare a energiei hidraulice în energie mecano -
electrică prin retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor de producţie a energiei electrice;
- Creşterea puterii în funcţionare , prin optimizarea parametrilor de funcţionare printr-o
planificare mai riguroasă a funcţionării echipamentelor ;
- Creşterea energiei electrice produse în centralele hidroelectrice prin executarea unor
lucrări suplimentare de creştere a parametrilor de funcţionare (debit , cădere) a echipamentelor .

PARTEA I I - CREŞTEREA PUTERII ŞI ENERGIEI ELECTRICE ÎN

CENTRALELE HIDROELECTRICE
II.1. ANALIZA CREŞTERII PUTERII ŞI ENERGIEI ÎN CENTRALELE HIDRO
Plecând de la formula generală , ce reprezintă puterea unei turbine hidraulice :
P=γ*Q*H*η
putem constata că este posibilă şi realizabilă creşterea puterii şi implicit a producţiei de energie
electrică în centralele hidroelectrice , dacă se creşte unul sau mai mulţi din termenii ecuaţiei .
Făcând o analiză a creşterii fiecărui termen al ecuaţiei , putem concluziona :
Creşterea debitului instalat ( Q ) prin turbină se face prin reproiectarea turbinei , ce trebuie
să aibă ca efect principal modificarea profilului palelor rotorice , modificarea dimensiunilor arborelui
turbinei cât şi modificarea palelor statorice .
Un exemplu de creştere a debitului instalat prin turbină este retehnologizarea hidroagregatelor
de la CHE Porţile de Fier . Performanţele tehnice obţinute în urma retehnologizării hidroagregatelor
au fost destul de mulţumitoare , printre care enumerăm :
- Creşterea randamentului maxim şi mediu ponderat ;
- Creşterea debitului instalat pe turbină ;
- Creşterea puterii nominale la cupla turbinei şi a puterii maxime ;
Decizia de mărire a debitului instalat prin turbină trebuie să ţina seama de curba de asigurare a
debitelor din sectiunea discutata şi să aibă în spate studii hidrologice multianuale care să confirme un
grad de asigurare mare pentru debitele instalate mărite .
Creşterea căderii nete ( H ) prin turbină se poate face prin scăderea pierderilor de sarcină pe
traseul acumulare – turbină cât şi prin creşterea căderii brute dintre nivelul de retenţie al apei şi
nivelul înbieful aval . Această cea de a doua variantă , de creştere a căderii brute , se face prin
ridicarea nivelului de retenţie în lacul de acumulare , acolo unde este posibil sau acolo unde se pot
înalţa barajele şi digurile acumulărilor .

 
 Creşterea randamentului (η) al turbinei se poate face prin optimizarea funcţionării turbinei .
Funcţionarea optimă a turbinei este asigurată atunci când , pentru anumite căderi nete ( Hnet )
sarcina tubinei este astfel aleasă încât randamentul de funcţionare să fie maxim .

Pentru a putea răspunde dezideratului de valorificare superioară a surselor regenerabile ,

această lucrare va analiza creşterea puterii şi energiei produse în centralele hidro prin metoda de
creştere a căderii brute dintre nivelul de retenţie al apei şi nivelul înbieful aval .
Această variantă , de creştere a căderii brute , se face prin ridicarea nivelului de retenţie în lacul
de acumulare , acolo unde este posibil sau acolo unde se pot înalţa barajele şi digurile acumulărilor .
Analiza posibilităţii realizării acesteia se face prin parcurgerea următoarelor etape :
- Analiza barajelor ce permit creşterea NNR ;
- Analiza deversoarelor ce echipează barajele sau acumulările existente ;
- Analiza elementelor de barare montate pe deversoarele existente ;
- Analiza tranzitării viiturii în aval , plecând de la NNR ridicat cu o anumită înălţime ;
- Recalcularea parametrilor energetici de funcţionare la NNR ridicat ;
- Analiza stabilităţii elementelor de barare montate pe deversoare cât şi stabilirea poziţiei de
lucru prin analiză cu metoda elementelor finite .

II.2. ANALIZA TEHNICĂ A TIPURILOR DE BARAJE

O clasificare generală a tipurilor de baraje construite în lume cât şi în România cuprinde :
¾ - BARAJE DE GREUTATE
¾ - BARAJE DIN MATERIALE LOCALE :
• DIN ANROCAMENTE

• DIN PĂMÂNT

¾ - BARAJE DE GREUTATE ŞI DE PĂMÂNT

¾ - BARAJE ÎN ARC
¾ - BARAJE CU CONTRAFORŢI .
Dacă analizăm barajele clasificate anterior , privind asigurarea creşterii căderii brute ,
concluzionăm că tipul construcţiei barajului nu influenţează direct acest lucru , însa trebuie facută o
analiză a deversorului (dacă este inclus sau nu în baraj) şi a existenţei posibilităţii de creşter a NNR .
Barajele de greutate , de greutate şi de pământ , în arc şi cele cu contraforţi , în general au
incluse în corpul lor toate elementele ce concură la tranzitarea apei din amonte spre aval : deversoare ,
prize de apa , goliri de fund . În principiu toate aceste baraje sunt pretabile pentru aplicarea soluţiei
de creştere a căderii brute .
Barajele din anrocamente şi cele din pământ , în general nu au incluse în corpul lor elementele
ce concură la tranzitarea apei din amonte spre aval : deversoare , prize de apa , goliri de fund , acestea

 
fiind construcţii separate amplasate în cuveta lacului sau pe malurile laterale . În principiu aceste
baraje sunt mai puţin pretabile pentru aplicarea soluţiei de creştere a căderii brute, însa sunt cazuri
când pot fi pretabile numai dacă sunt echipate cu deversoare laterale , libere sau cu vane . Pentru
barajele la care se doreşte creşterea NNR se vor analiza următoarele aspecte ;
- dacă construcţia existentă a barajului permite creşterea NNR sau permite supraînălţarea sa;
- dacă digurile de închidere şi laterale pot asigura creşterea NNR sau supraînălţarea lor ;
- dacă acumularea este exploatată la nivele apropiate de NNR, pentru perioade lungi de timp;
- dacă tranzitarea undei de viitura maximă se face în condiţii de siguranţă , la NNRcrescut .
Unul din barajele pretabile aplicarii soluţiei de creştere a căderii brute este barajul - centrală
TISMANA AVAL , acesta fiind baraj stăvilar din beton tip cuvă , pentru acesta se vor face în
continuare toate calculele şi verificările necesare ridicării NNR .

II.3. ANALIZA TEHNICĂ A DEVERSOARELOR CE ECHIPEAZĂ BARAJELE

Evacuatorii de ape mari asigură tranzitarea, din bieful amonte în bieful aval, a debitelor
maxime ce apar pe cursurile de apă în perioadele de ape mari, precum şi descărcarea apei din lac în caz
de revizii sau avarii ale barajului sau chiuvetei lacului de acumulare.
Ansamblul uvrajelor care formează evacuatorii de ape mari este format din: deversoare de
diferite tipuri, goliri intermediare sau de fund şi disipatori de energie.
Deversoarele pot fi considerate ca fiind orificii mari, deschise la partea superioară, practicate într-
un perete vertical prin care curge un lichid cu suprafaţă liberă.
Aceşti deversori pot fi liberi sau obturaţi de elemente de reglaj , cum sunt stavilele . Cota
pragului deversor de obicei se pune la cota retenţiei normale .
Reglajul debitului evacuat prin secţiunea deversorului se face prin reglajul manual al
deschiderii stavilelor , la deversoarele obturate , şi prin creşterea nivelului apei deci implicit creşterea
lamei deversante , la deversoarele libere . Teoretic deversoarele se clasifica după cum urmează :
„ Dupa încadrarea în baraj : deversor liber sau deversor obturat cu stavila
„ Dupa secţiunea transversală : deversor dreptunghiular , triunghiular , parabolic şi
circular sau proporţional
„ După poziţia în plan : deversor drept , circular , inelar sau poligonal
„ După muchia deversorului : deversor cu muchie ascuţită , cu prag lat sau cu profil practic -
ce poate fi de două feluri: cu profil fără vacuum şi cu profil cu vacuum.
„ După nivelul aval şi sistemul de aerare al pânzei : deversor cu lamă liberă , cu vid parţial ,
cu pânză lipită sau cu lamă înecată
Dacă facem o analiză tehnică a posibilitaţii montării unor organe de inchidere a câmpului
deversor ( stavile , vane , elemente de baraje fuzibile sau baraje gonflabile ), pe deversorii existenţi,

 
trebuie să ţinem cont de urmatorii factori determinanţi ai deversorilor : încadrarea în baraj ,secţiunea
transversală , poziţia în plan şi tipul muchiei deversorului .
Ţinând cont de aceşti factori , se poate uşor concluziona că deversorii pretabili pentru montarea
de organe de inchidere a câmpului deversor pot fi :
- deversoarele libere – la care secţiunea de curgere a apei, nu este obturată;
- deversoarele dreptunghiulare – cu secţiunea de curgere a apei de forma dreptunghiulară, la
care se poate asigura uşor etanşarea laterală între organele de închidere şi pereţii laterali ai deversorului
- deversoarele drepte – ce permit ca elementele organelor de închidere să se monteze mult mai
simplu , în aliniament drept decât în aliniament curb sau poligonal .
- deversoarele cu prag lat cît şi deversoarele cu profil practic (Creeger – Offiţerov) – la care
pragurile late şi profilele practice permit montarea elementelor organelor de închidere mult mai uşor
decât deversoarele cu vârf ascuţit , unde este aproape imposibilă montarea lor .
În lucrarea de faţă se va face analiza unui deversor cu prag lat , construit în aliniament drept ,
cu sectiune de curgere dreptunghiulară si câmp deversor liber , cum este cel încorporat în barajul
TISMANA AVAL , pentru care se vor face toate calculele şi verificările necesare ridicării NNR .

II.4. ANALIZA TEHNICĂ A SISTEMELOR DE BARARE A CÂMPULUI DEVERSOR

Pentru asigurarea creşterii căderii brute , trebuie sa se creasca nivelul de retenţie peste NNR
existent , prin bararea câmpului deversor al deversorului liber pe înalţimea dorită .
Plecând de la ipoteza că analiza ce va urma se va face pentru deversorul cu prag lat , construit
în aliniament drept , cu secţiune de curgere dreptunghiulară si câmp deversor liber , se pot enunţa
câteva soluţii de barare a câmpului deversor, printre care :
- Soluţia tehnica cu stavile sau vane sector ;
- Soluţia tehnica cu elemente fuzibile ;
- Soluţia tehnica cu baraje gonflabile .
Fiecare soluţie prezintă particularităţile ei tehnice , atât în faza de montaj cât şi în faza de
exploatare , având totodată avantaje şi dezavantaje specifice ce vor fi analizate .
Soluţia tehnică de barare cu stavile sau vane segment
Bararea câmpului deversor cu stavile sau vane
segment prezintă următoarele inconveniente :
- punctul de reazem din articulaţia braţelor
stavilelor trebuie fixat pe construcţii rigide din beton,
care nu există la deversoarele libere ;
- acţionarea acestora se face cu reductoare ,
care sunt dificil de montat pe deversorul existent ;

 
 - timpul de acţionarea , la depaşirea NNRcrescut , este mare , îngreunând tranzitarea viiturii ;
- manevrarea stavilelor sau vanelor segment se face cu consum de energie .
Ca avantaj al soluţiei tehnice de barare cu stavile sau vane segment poate fi specificată
constructia rigidă fapt ce asigură o exploatare sigură a acestora . Faţă de acestea putem concluziona că
soluţia tehnică de barare cu stavile sau vane segment , nu este pretabilă aplicării .
Soluţia tehnică de barare cu elemente fuzibile
Elementele fuzibile sunt dispozitive construite din oţel , beton sau alte materiale rezistente
mecanic , cu rolul de rezervoare deschise , de formă trapezoidală care se montează pe crestele barajelor
deversoare pentru a creşte nivelul de retenţie al apei în acumulare .
Sunt construite asimetric , conform figurii alăturate,
iar când nivelul apei din acumulare creşte de la NNRiniţial
(nivelul crestei deversorului) până la înălţimea H apa nu
este deversată . Nivelul apei în acumulare crescând în
continuare, până la înălţimea H + h , începe deversarea cu
înalţimea maximă h peste elementul fuzibil, care îsi
mentine echilibru . Dacă nivelul apei creşte în
continuare peste înălţimea H + h , apa va intra prin sifonul
elementului fuzibil , acesta îşi pierde echilibrul şi se răstoarnă prin basculare spre aval .
În acest moment înalţimea lamelei deversante va creşte la valoarea H + h .
Bararea câmpului deversor cu elemente fuzibile
prezintă multe avantaje , de natură diferită , cum ar fi :
- uşor de montat pe creasta deversorului ;
- pot fi montate în orice aliniament ;
- timp foarte mic de trecere de la deversarea
cu înălţimea h la deversarea cu înălţimea H + h ;
- bascularea este foarte rapidă şi sigură , lucru
care ajută la tranzitarea viiturii ;
- bascularea are loc fără consum de energie .
Dezavantajul major al soluţiei tehnice cu
elemente fuzibile constă în faptul că acestea basculează
spre bieful aval , iar de multe ori nu se mai pot recupera . Soluţia tehnică cu elemente fuzibile , este
pretabila aplicării , dar în acest proiect nu se va analiza această variantă .
Soluţia tehnică cu baraje gonflabile
Ca terminologie, „Barajul Gonflabil” reprezintă o membrană flexibila gonflabilă ce realizează
inchiderea unei secţiuni si reglează nivelul apei in acumulare.

10

 
 Elementul gonflabil prins pe structura de beton în unul sau două sisteme de prindere, pe
lungimea barajului deversor cât şi pe părţile laterale , este gonflat cu aer sub presiune sau apă .
În timpul exploatării barajul este gonflat şi asigură bararea apei în acumulare pâna la nivelul
superior al său , deci asigură ridicarea NNR cu înălţimea H . Când nivelul apei în lac creşte peste
muchia superioară a barajului gonflabil începe deversarea peste membrana elastică cu înălţimea h
(prestabilită la proiectarea barajului gonflabil) . Dacă nivelul apei creşte peste această înălţime h ,
printr-o instalaţie de comandă şi control barajul se degonflează, pliindu-se pe suprafata deversorului ,
astfel înălţimea lamelei deversante va fi h + H .
Bararea câmpului deversor cu baraj sau
membrană gonflabilă , prezintă multe avantaje, de
natură diferită, cum ar fi :
- uşor de montat pe creasta deversorului
existent , prinderea lor făcându-se cu prezoane ;
- pot fi montate în orice aliniament ;
- timp foarte mic de trecere de la
deversarea cu înălţimea prestabilită h , la
deversarea cu înălţimea h + H (prin degonflare);
- degonflarea este foarte rapidă şi sigură , lucru care ajută la tranzitarea în siguranţă a viiturii ;
- degonflarea se face fără consum de energie ;
Ca dezavantaje , considerate
minore faţă de avantaje , pot fi
specificate urmatoarele :
- membrana elastică este mai
fragilă de întreţinut , putând fi
deteriorată de acţiunea voită a oamenilor
sau de trecerea peste baraj a unor obiecte
ascuţite ce pot să taie membrana ;
- manevrarea , la gonflare , se
face cu consum mic de energie .
Soluţia tehnică de barare cu baraje gonflabile , este pretabilă aplicării pentru
scopul propus iar toate analizele ce urmează se vor face pentru soluţia tehnica cu baraje gonflabile

II.5. PREZENTARE STAVILE (BARAJE) GONFLABILE

„Barajul sau stavila gonflabilă” se compune dintr-o construcţie de beton ce reprezintă
infrastructura , echipată cu diferite instalaţii electromagnetice şi/sau electrohidraulice şi o membrană
flexibilă gonflabilă ce realizează inchiderea unei secţiuni si reglează nivelul apei in acumulare.

11

 
 Soluţia de echipare a barajelor , cu elemente gonflabile fixate pe un prag de beton , a fost
gândită din necesitatea de a reduce investiţiile mari pe care le impunea echiparea clasică a acestora,
cu stavile din metal sau din lemn , cat şi din dorinţa de a reduce timpul realizarii si punerii in folosinţă
a barajelor. Principiul de funcţionare si ideea dezvoltarii acestor soluţii sunt destul de vechi, înca din
anul 1947 si aparţine unui inginer francez Mr. Mesnager de la „Compagnie Naţionale du Rhone”, ce
lucra in domeniul cercetarii şi dezvoltarii activitaţii din cadrul companiei EDF.
Deşi dezvoltată în Franţa , ideea a ramas fară realizare practică în aceasta ţară , primul Baraj
Gonflabil fiind realizat în 1956 de catre Mr. Imbertsen de la Departamentul Apelor din Los Angeles.
În anul 1960 Franţa prin EDF comandă primul baraj gonflabil, iar în urmatoarea decadă înca 10 baraje
gonflabile au fost puse în funcţiune în Franţa .
Perfecţionarea solutiilor tehnice de realizare a membranelor flexibile gonflabile, in sensul
asigurării unui înalt grad de fiabilitate a acestora , a fost facuta de firme japoneze ca SUMINOTO
ELECTRIC , SATUJO şi BRIDGESTONE.
Acest lucru a facut ca în ultimii 20 de ani realizarea de baraje gonflabile să cunoască o
puternica crestere materializată în punerea în funcţiune a peste 100 de baraje gonflabile în Statele
Unite ale Americii si a peste 1500 baraje gonflabile în Japonia.
În Europa ideea barajelor gonflabile nu a fost la fel de bine primită in sensul că, deşi ea provine
de aici , realizarile sunt de mică importanţă şi în numar relativ redus. Firmele din Europa ce pot
reclama o anumită specializare in domeniul membranelor flexibile gonflabile , sunt :
FLOECKSMUHLE – Germania ; RUBENA – Cehia ; HYDROCONSTRUCT – Austria .

Barajele gonflabile sunt alcătuite din trei parţi componente principale , dupa cum urmează:
- barajul din beton (infrastructura);
- instalaţiile electromecanice sau electrohidraulice;
- elementul gonflabil (membrana flexibilă gonflabilă).

12

 
 Barajul din beton (infrastructura) , este o construcţie betonată, ce realizează :
- asigură stabilitatea construcţiei faţă de locul de amplasare;
- asigură etanşarea zonei amonte (zona de acumulare) spre aval;
- asigură disiparea energiei apei în aval de baraj;
- asigură prinderea membranei flexibile gonflabile cât şi etanşeitatea prinderii spre aval;
- conţine înglobată în beton o parte a instalaţiilor electromecanice sau electrohidraulice.
Instalaţiile electromecanice sau electrohidraulice , au rolul principal de a asigura agentul sub
presiune (aer sau apă) , pentru umplerea (gonflarea) membranei elastice şi de a da posibilitatea golirii
(degonflării) membranei în caz de necesitate , acestea purtând denumirea de instalaţie de umplere –
golire şi este compusă din urmatoarele parţi:
- ventuzele de intrare - ieşire a elementului de umplere , în şi din corpul principal;
- conductele de legatură cu instalaţia de umplere si cu instalaţia de golire;
- instalaţia de umplere propriu - zisă formată dintr-o pompă (în cazul umplerii cu apa) sau un
compresor (în cazul umplerii cu aer);
- vanele de izolare si conductele de legatura;
- instalatia de golire a membranei gonflabile;
- instalatia automata de comanda si control , folosita in general la amenajari la care cunoaşterea
poziţiei membranei flexibile gonflabile este importanta .
In general , barajele gonflabile obişnuite nu au instalaţie automată de comandă şi control ci
numai un dispozitiv care comandă degonflarea automată la atingerea unui nivel de apă in amonte.
Elementul gonflabil (membrana flexibilă gonflabila) , este în fapt un tub lung gonflabil, de o
constructie specială , dintr-o fibră clasica , ancorat în partea inferioară în corpul de beton , pe suprafaţa
de aşezare şi care are posibilitatea degonflării uşoare şi rapide .
Gonflat
Membrana flexibila gonflabilă poate avea mai multe
poziţii în funcţionare şi anume :
- poziţia total umflată , în care asigura acumularea
apei la cotă maximă ; Degonflat
- poziţia total dezumflată , în care asigură deschiderea
totală a secţiunii de curgere , apa fiind tranzitată în aval ;
- poziţii intermediare de gonflare , prin care se asigură diferite nivele ale apei în acumulare .
Dimensiunile caracteristice ale membranelor folosite până în prezent acoperă, în general , plaja
dimensională de până la 100 metri lungime şi 5 metri înălţime . În cazuri cu totul speciale aceste limite
dimensionale pot fi crescute până la 200 metri lungime şi 10 metri înălţime . Aşa cum s-a mai
specificat , membranele flexibile gonflabile au drept agent de umplere apa , aerul cît şi ambele

13

 
împreună . Schemele simplificate din această pagină ne prezintă două din soluţiile de umplere a
membranelor , şi anume umplerea cu apă şi umplerea cu aer .
Primele membrane flexibile gonflabile apărute , au fost umplute cu apă , fapt ce a cauzat la
apariţia unor deficienţe în funcţionare . Trecerea la umplerea cu aer a dus la eliminarea multor
deficienţe dintre acestea .

Debitul total scurs peste o membrană gonflabilă aflată în poziţie ridicată se poate determina
utilizând formula :
Q = C*B*h3/2 (1)
unde: B = lăţimea lamei deversante (m)
h = înălţimea apei peste creasta membranei
C = coeficient de debit
Din studiile si cercetările efectuate ( 1 ) s-a constatat că valoarea lui C se schimba în funcţie de
raportul între înălţimea lamei deversante si înălţimea barajului.
Pentru reglarea nivelului de apă în amonte de membrană este necesară coborârea membranei în
poziţii intermediare . Daca la membrana umplută cu apă aceasta manevră se realizează uniform , la
membranele umplute cu aer se constată o fază intermediară sub 70 % din înalţimea initială . Astfel o
parte a structurii cilindrice a membranei flexibile se coboara mai mult realizând o deformare a

14

 
suprafeţei exterioare a cilindrului sub forma literei ”V” . Această deformare poate apare în unul sau
două locuri pe deschiderea (lungimea) unei membrane gonflabile .
În acest caz , apa curge mai mult pe zona formaţiunilor “V” , deteminarea debitului evacuat
devine dificilă , iar reglarea nivelului nu mai are precizia necesară prin utilizarea instalaţiilor automate.
Deoarece nu s-a găsit pâna în prezent o soluţie acceptabilă de prevenire a apariţiei
formaţiunilor “V” s-a impus ca reglajele de nivel sa se facă numai in limitele ( 1 - 0,7 ) * H .
Pentru deteminarea exactă a momentului când pot să apară formaţiuni “V” s-au făcut analize
teoretice şi teste pe diferite membrane. Astfel s-a stabilit că înaltimea membranei la apariţia
formatiunii “V” depinde de : presiunea internă , lungimea membranei , distanţa între punctele de
fixare, înalţimea lamei deversante şi nivelele de apă în amonte şi aval .
Relaţiile de dependenţă se prezintă astfel:
Teoretic ( K. Oghiuvara )
h / H =(3/4)*(P/H) – 3/2 + (3/4)*((P/H)2 + 2)1/2 (2)
Experimental( Sumitomo )
P/H = 0,81 * (h/H) + 0,54 (3)
Din încercări pe modele s-a constatat că între formulele (2) si (3) nu există diferenţe
substanţiale cât şi faptul că pe parcursul degonflării nu se realizează oscilaţii bruşte ale nivelului
amonte si nici a debitului evacuat chiar si după apariţia formaţiunilor în formă de “V” .
S-a constatat că dacă se menţine membrana în poziţie ridicată şi lama de apă deversată
depăşeşte anumite limite , apar vibraţii în corpul barajului . Aceste limite sunt:
h = 0,2 * H – pentru membranele umplute cu aer şi h = 0,5 * H – pentru cele umplute cu apă ;
Pentru evitarea acestor vibraţii , la înălţimi ale lamei deversante care depăşesc aceste limite ,
firma SUMITOMO recomandă mărirea distanţei dintre cele două rânduri de ancorare a materialului
gonflabil pe placa de fundaţie precum şi a presiunii din interiorul membranei flexibile.
Tot pentru evitarea acestor vibraţii firma BRIDGE STONE aplică o serie întreagă de elemente
constructive care permit aerarea lamei deversante .
Domenii de utilizare a membranelor gonflabile
Analizând totalitatea amenajărilor la care s-au folosit membranele gonflabile se poate spune că
nu este domeniu de utilizare a apei în care acestea să nu-şi semnaleze prezenţa în cei 46 de ani care au
trecut de la prima realizare. Astfel , în ordinea numărului de amplasamente realizate cu astfel de
membrane se semnalează următoarele folosinţe :
- Producţie de energie electrică
- Irigaţii
- Alimentări cu apă
- Refaceri periodice a stocurilor de apă

15

 
 - Controlul şi protecţia împotriva mareelor
- Acumulări mari de apă
- Crearea canalelor de navigaţie
- Activitaţi sportive şi recreative
- Înălţarea crestei deversoare
În cadrul acestor tipuri de folosinţe , aplicarea membranelor gonflabile s-a făcut atât la
amenajări noi , cât mai ales la amenajări existente la care a fost nevoie sa se execute lucrări de
reabilitare sau de mărire a eficienţei .

II.6. PREZENTARE AMENAJARE TISMANA – AVAL

Amenajarea hidroenergetică TISMANA AVAL este pretabilă aplicării soluţiei de creştere a
căderii brute, prin creşterea NNR cu bararea câmpului deversor cu baraj gonflabil deoarece :
- barajul este de greutate şi are încorporat în el deversorul liber ;
- deversorul existent încorporat în baraj este deversor cu prag lat , drept , dreptunghiular şi
câmp deversor liber , permiţând montarea de baraj gonflabil pe creasta deversoare ;
- barajul şi digurile laterale au fost executate cu Nmax _max mare faţă de NNR ( 217,000mdM)
(Nmax _max = 219,800 mdM – cu grindă sparge val) , ce a ce permite creşterea NNR cu 1 metru ;
- înalţimea existentă a barajului permite creşterea NNR cu 1 metru ;
- acumularea creată de barajul Tismana Aval este o acumulare cu volom mic (700000 mc apă)
şi regularizare zilnică , care pe perioada unui an calendaristic (365 zile) menţine nivelul apei
apropiat de NNR (217,000 mdM) un numar de zile destul de mare , ce a ce face rentabilă aplicarea
metodei de creştere a NNR pentru obţinerea unui spor de producţie electrică .
Prezentare acumulare Tismana Aval
Acumularea Tismana Aval este situată pe cursul mijlociu al râului Tismana , la 26 Km amonte
de confluenţa cu râul Jiu , şi asigură următoarele funcţiuni :
- acumularea şi regularizarea zilnică a debitelor afluente provenite din râul Tismana ;
- acumularea şi regularizarea zilnică a debitelor provenite de la centrala Tismana ;
- realizarea căderii de apă pentru centrala Tismana Aval ;
- redistribuirea debitelor în aval de centrala Tismana Aval ;
- asigurarea alimentării cu apă a păstrăvariei Tismana .
În această acumulare debitul mediu multianual afluent are valoarea de 13,8 mc/s .
Lacul de acumulare prezintă următoarele caracteristici :
- volumul util - 0,7 mil. mc ;
- nivel normal de retenţie - 217,000 mdM ;
- nivel maxim extraordinar - 219,800 mdM , cu grindă sparge val ;
- nivel minim de exploatare - 213,000 mdM .

16

 
 Prezentare baraj deversor
Barajul Tismana Aval este de tip stăvilar (de joasă cădere) , racordat cu un dig de închidere în
versantul drept , cu centrala electrica şi un dig longitudinal de protecţie pe malul stâng , amplasat pe
cursul râului Tismana la cota 207,00 mdM în albia majoră a acestuia , şi are următoarele caracteristici :
- lungime front barare - 16,50 m ;
- înălţime constructivă - 21,60 m ;
- lăţime la coronament - 3,50 m ;
- cota coronament - 219,90 mdM ,
- cota radier baraj - 207,00 mdM ,
- cota crestei deversorului - 217,00 mdM ;
- nivelul aval - 204,55 mdM .
Barjul deversor este din beton , tip cuvă , care se compune din descărcător de suprafaţă
(deversor) , şi descărcător de fund (golire de fund) , echipat cu două vane segment de 4 x 3 mp .
Descărcătorul de suprafaţă (deversorul) , are următoarele caracteristici :
- tip descărcător de suprafaţă - cu prag lat cu o deschidere
- lungimea frontului deversor - 10,50 m :
- laţimea pragului - 3,50 m :
- cota crestei deversorului - 217,00 mdM :
- capacitate de evacuare la cota 220,00 - 102,0 mc./s .
Descărcătorul de fund (golirea de fund) , are următoarele caracteristici :
- dimensiuni - 2 deschideri a 4 x 3 mp
- cotă prag - 207,00 mdM :
- capacitate de evacuare la NNR - 252,0 mc./s .
- capacitate de evacuare la cota 220,00 - 294,6 mc./s .
Prezentare centrală hidroelectrică
Centrala hidroelectrica aste o construcţie de suprafaţă , de joasă cădere , alăturată barajului
deversor , echipată cu două turbine Kaplan verticale şi două hidrogeneratoare sincrone .
Caracteristicile principale ale centralei hidroelectrice sunt :
- puterea instalată - 3,0 MW ( 2 x 1,5 MW ) ;
- debit instalat - 40 mc./s ( 2 x 20 mc./s ) ;
- cădere brută - 12,00 m ;
- producţia de energie în anul mediu - 6000 MWh ;
- turbine tip Kaplan - 2 bucăţi - KVB 2,17 - 10,3 ;
- cădere maximă turbină - 14,05 m ;
- cădere netă / minimă turbină - 10,30 / 8,30 m ;

17

 
 - generatoare sincrone - 2 bucăţi - HVS 305 / 35 – 28 ;
- tensiune borne generator - 6,3 KV ;
- putere transformator ieşire - 6,0 MVA ;
- tensiuni de lucru trafo - 20,0 / 6,3 KV .
 

Regimul hidraulic , pentru o anumita perioada de timp (anul 2006)

Pentru a putea face analiza creşterii puterii şi a cantităţii de energie electrică obţinută în CHE
Tismana Aval , după creşterea căderii brute , facem referire la anul 2006 , pentru care se cunoaşte
regimul hidraulic al acumulării cât şi producţia de energie a centralei, după care vom simula noul
regim hidraulic al acumulării , pentru NNR mărit cu 1 metru , şi vom calcula producţiile zilnice de
energie electrica pentru funcţionarea cu Hbrut mărit .

Parametrii de functionare Tismana Aval , pe anul 2006

218,00 30,00
NNR

216,00
25,00
Cota_lac

214,00
Nivel Minim
20,00
Cota_lac [mdM]

212,00
Debit [mc/s]

Q_asigurat 15,00

210,00

10,00
208,00

Q_afluent
5,00
206,00

204,00 0,00
1 31 61 91 121 151 181 211 241 271 301 331 361
Timp [zile]

18

 
 Evolutia energiilor produse in CHE Tismana Aval pe anul 2006
40000

E_prod_2006 = 5057,0 Mwh

35000

30000

25000
Energie [ Kwh ]

20000

15000

10000

5000

0
1 31 61 91 121 151 181 211 241 271 301 331 361
Timp [ zile ]

II.7.CALCULE DE VERIFICARE DUPA CREŞTEREA LUI HBRUT

In calculul de verificare a tranzitarii viiturilor , pentru cazul ridicarii NNR cu 1 metru
(NNRcrescut = 218,00 mdM) , se are in vedere si se iau in considerare urmatorii factori :
- gradul de asigurare a viiturii , marimea si forma de propagare a acesteia (conform figură) ;
- nivelul apei in lac la care se face tranzitarea viiturii (NNR+1 m = 218,00 mdM) ;
- situatia disponibilitatii hidroagregatelor (funcţionare cu 0 , 1 sau 2 hidroagregate) ;
- situatia pregolirii acumularii la aparitia viiturii ( cu pregolire 6 ore şi fără pregolire lac) ;
- modalitatea de tranzitare a viiturii ( cu atenuare în aval şi fără atenuare) ;
- modul de manevra al vanelor golirii de fund ( deschidere progresivă sau totală ) .
Prezentarea undei de viitură 400
HIDROGRAFUL UN DEI DE VIITUR A - A CUMULAREA TISMANA AVAL

Hidrograful undei de viitură, pentru 350

acumularea Tismana Aval este cel din figura 300

alaturata şi corspunde unei asigurări de 0,01 % .

250
mc / s

200

Verificarea tranzitarii undei de viitură 150 T cr = 12 ore

T t = 65 ore
În cele ce urmează se vor face calculele 100 Q max. = 380 mc/s
p = 0.1 %
de tranzitare a viiturii si se vor arata rezultatele , 50

pentru anumite cazuri tipice si anume :

0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 4 0 42 44 46 48 50 52 54 56 58 60 62 64
O re

- Cazul 1 , 2 , 3 – tranzitarea viiturii cu pregolire şi cu 0 , 1 sau 2 hidroagregate in funcţiune ;

- Cazul 4 ,5 , 6 – tranzitarea viiturii fără pregolire şi cu 0 , 1 sau 2 hidroagregate in funcţiune ;
- Cazul 7 ,8 , 9 – tranzitarea viiturii cu deschiderea la maxim a vanelor de golire de fund si
menţinerea acestora deschise la maxim şi cu 0 , 1 sau 2 hidroagregate in functiune .
19

 
 Tranzitarea undei de viitura , cu asigurarea p = 0,1 % , in acumularea TISMANA AVAL
Cazul 1 - Cu pregolire lac si fara functionare hidroagregate
400,00 220,00

350,00 NNR + 1m = 218,000 mdM

218,00

300,00
216,00
Date caracteristicile tranzitarii
Caracteristicile undei de viitura Q_afl_max = 380.00 mc/s
250,00 Q_af_max = 380 mc/s Q_defl_max = 364.85 mc/s
Timp_crestere ( T_cr )= 12 ore Cota_max_lac = 219.500 mdM
Timp_total ( T_tot ) = 64 ore 214,00
δ = 0.26
N_min_expl = 213,000 mdM
Debit [mc/s]

200,00

Principii de tranzitare a viiturii 212,00

La depasirea cotei max. 218.00 mdM - barajul gonflabil se
150,00 desumfla de tot (automat) Q_dev = 20 mc/s
Se face pregolirea lacului odata cu viitura - deschiderea
golirilor de fund se face in 6 ore
Nu se functioneaza cu hidroagregatele
Reglajul de debite tranzitate se face la 15 minute , cu datele
210,00
100,00 calculate pe intervalul anterior
Principiul de tranzitare folosit este "pregolire lac ptr. atenuare
viitura" , se face atenuare a viiturii
Nu se face pregolirea lacului inainte de viitura .
208,00
50,00

0,00 206,00
0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60
Timp [ore]

Tranzitarea undei de viitura , cu asigurarea p = 0,1 % , in acumularea TISMANA AVAL

Cazul 4 - fara pregolirea lacului si nu functioneaza nici un hidroagregat
400,00 220,00

NNR + 1m = 218,000 mdM

350,00
218,00
Caracteristicile undei de viitura
Date caracteristicile tranzitarii
Q_af_max = 380 mc/s
300,00 Timp_crestere ( T_cr )= 12 ore
Q_afl_max = 380.00 mc/s
Q_defl_max = 371.20 mc/s 216,00
Timp_total ( T_tot ) = 64 ore
Cota_max_lac = 219.600 mdM
δ = 0.26
250,00 Nivel lac [mdM]
214,00
Debit [mc/s]

N_min_expl = 213,000 mdM

200,00

Principii de tranzitare a viiturii 212,00

La depasirea cotei max. 218.00 mdM - barajul gonflabil se
150,00 desumfla de tot (automat) Q_dev = 20 mc/s
Nu se pregoleste lacul la aparitia viiturii
Nu se functioneaza cu nici un grup Q_uz = 0 mc/s
Reglajul de debite tranzitate se face la 15 minute , cu datele 210,00
100,00 calculate pe intervalul anterior
Principiul de tranzitare folosit este "tot ce vine - trece" , nu
se face atenuare a viiturii
Nu se face pregolirea lacului inainte de viitura
208,00
50,00

0,00 206,00
0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60
Timp [ore]
Q_afl Q_uz Q_dev Q_gol_fund Q_aval Cota_lac Deschid_gol_fund NNR + 1 m N_min_expl
 

20

 
 Tranzitarea undei de viitura , cu asigurarea p = 0,1 % , in acumularea Tismana Aval
Cazul 7 - golirea de fund se deschide la maxim si nu se functioneaza cu nici un hidroagregat
400,00 220,00
Principii de tranzitare a viiturii
La depasirea cotei max. 218.00 mdM - barajul gonflabil se
desumfla de tot (automat) Q_dev = 20 mc/s NNR + 1m = 218,000 mdM
350,00 Deschiderea golirilor de fund se face progresiv - timp de
deschidere 9 ore 218,00
Nu se functioneaza cu nici un hidroagregat
Reglajul de debite tranzitate se face la 15 minute , cu datele
300,00 calculate pe intervalul anterior
Caracteristicile undei de viitura 216,00
Q_af_max = 380 mc/s
Timp_crestere ( T_cr )= 12 ore
250,00 Timp_total ( T_tot ) = 64 ore
δ = 0.26

Nivel lac [mdM]

214,00
Debit [mc/s]

N_min_expl = 213,000 mdM

200,00
Date caracteristicile tranzitarii
Q_afl_max = 380.00 mc/s 212,00
Q_defl_max = 371.67 mc/s
150,00 Cota_max_lac = 219.600 mdM

210,00
100,00

208,00
50,00

0,00 206,00
0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60
Timp [ore]
Q_afl Q_uz Q_dev Q_gol_fund Q_aval Cota_lac Deschid_gol_fund
 

TRANZITAREA UNDELOR DE VIITURA ÎN ACUMULAREA TISMANA AVAL pentru

toate cazurile descrise s-a făcut cu luarea in calcul a urmatorilor parametrii ;
- gradul de asigurare a viiturii , mărimea şi forma de propagare a acesteia ;
p = 0,1 % , Q_af_max = 380 mc/s ; Timp_crestere ( T cr )= 12 ore ; Timp_total (T_tot) = 64 ore
- nivelul apei în lac la care se face tranzitarea viiturii ;
NNR_calcul = NNR + 1 metreu = 218,00 mdM
- situaţia disponibilitatii hidroagregatelor – cu 0 , 1 sau 2 hidroagregate în funcţiune ;
- situaţia pregolirii acumularii înainte de viitură – funcţie de fiecare caz în parte ;
- modalitatea de tranzitare a viiturii - cu reglaj de debit tranzitat prin golirile de fund , sau fără
reglaj prin deschiderea acestora la maxim ;
- modalitatea de calcul a tranzitării viiturii - calculele de bilant al debitelor la 15 minute ;
- modalitatea de degonflare a membranei flexibile – degonflare totală , la depasirea NNR ,
producind o deversare de 20 mc/s .
Analizând toate cele noua cazuri de tranzitare a viiturii se constată că nivelul maxim al apei în
acumulare la tranzitarea viiturii atinge N_max_max = 219,600 mdM (Cazul 4) , însa nivelul grindei sparge
val este situat la 219,800 mdM , fapt ce denotă că tranzitarea undelor de viitură la nivelul apei în
acumulare NNR + 1 metru , se face în siguranţă faţă de construcţiile hidrotehnice existente .

21

 
 Simularea noului regim hidraulic , cu creşterea NNR la cota 218,00 mdM

Evolutia cotelor si debitelor uzinate pe anul 2006 in CHE Tismana Aval , si evolutia cotelor si
debitelor uzinate recalculate
220,00 3000

Thousands
218,00 2500

216,00 2000

Vol_uzinat [mii_ mc ]
Cota lac [ mdM ]

214,00 1500

212,00 1000

210,00 500

208,00 0
1 31 61 91 121 151 181 211 241 271 301 331 361
Timp [ zile ]
Cota_reala_2006 Cota_recalculata V_uz_real_2006 V_uz_recalculatl
 
 
Evolutia energiilor produse in CHE Tismana Aval pe anul 2006
si evolutia energiei suplimentar calculata ptr. cota ridicata
0
00
50

E_prod_2006 = 5057,0 Mwh

E_prod_supl = 800,3 Mwh
Procent_crestere = 15,83 %
0
00
40
0
00
Energie [ Kwh ]
30
0
00
20
0
00
10

1 31 61 91 121 151 181 211 241 271 301 331 361

0

Timp [ ore ]
E_prod E_prod_supl
 

22

 
 III. ANALIZA DE REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE A UNEI STAVILE GONFLABILE
O stavilă gonflabilă este o structură care se încadrează în categoria învelişurilor subţiri
deoarece rigiditatea la încovoiere este foarte redusă. De regulă forma acesteia depinde esenţial de
presiunea interioară şi forţele care lucrează din exterior asupra ei. Abordarea analitică pentru calcule de
dimensionare, determinarea formei în poziţie de echilibru, etc. este foarte dificilă în special din cauza
neliniarităţilor, din acest motiv s-a recurs la abordarea numerică a problemei.
Neliniaritatea se poate pune în evidenţǎ prin următoarele situaţii: deplasǎrile sunt mari, şi deci
ecuaţiile de echilibru trebuie scrise pentru structura deformatǎ; forţele şi presiunile îşi schimbǎ orientarea
odatǎ cu deformarea structurii; materialul poate avea o comportare neliniarǎ; în timpul încǎrcǎrii anumite
porţiuni din structurǎ pot veni în contact sau pot desface o legătură cu altele componente sau cu zonele de
fixare. Din punct de vedere teoretic neliniaritaţile se consideră de douǎ categorii: a) neliniaritaţi
geometrice, produse de plasǎri mari care pot fi însoţite şi de fenomene de contact şi b) neliniarităţi de
material, care pentru calculul stavilei se pot neglija.
Una dintre metodele cele mai folosite pentru astfel de calcule este metoda elementelor finite
(MEF). Aceasta este o metodǎ generalǎ de rezolvare aproximativǎ a ecuaţiilor diferenţiale cu derivate
parţiale. Principial MEF constǎ în descompunerea domeniului de analiză în porţiuni de formă geometrică
simplă, analiza acestora şi recompunerea domeniului respectând anumite cerinţe matematice. Problema
derivatelor parţiale este redusǎ la un sistem de ecuaţii algebrice, la o problemǎ de valori şi vectori proprii
sau la un sistem de ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul unu sau doi. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii
sau a problemelor de valori si vectori proprii ar fi practic imposibilǎ dacǎ nu s-ar dispune de calculator şi
soft (totalitatea programelor de calcul care realizeazǎ funcţionalitatea şi folosirea calculatorului).
Pentru a rezolva problema cu MEF, domeniul de analiză, notat V, se împarte într-un număr NE
de subdomenii de formă geometrică relativ simplă Ve, numite elemente finite. Deoarece elementele
NE
finite nu se intersectează între ele se poate scrie că V = ∑ V e Elementele finite se definesc geometric
e =1

prin intermediul unor puncte, denumite noduri. Elementele finite interacţionează între ele prin
intermediul nodurilor comune. În domeniul de analiză există un număr finit de noduri şi elemente, de
obicei definite de utilizator. Operaţia de împărţire a anui domeniu în noduri şi elemente finite poartă
denumirea de discretizare. Fiecare nod din domeniul de analiză are un număr de grade de libertate,
adică parametri independenţi care definesc configuraţia sistemului. De obicei gradele de libertate ale
tuturor nodurilor reprezintă necunoscutele problemei. Din cele prezentate rezultă că un domeniu
continuu cu un număr infinit de grade de libertate este transpus într-un model discret cu N grade de
libertate, deci necunoscutele problemei se limitează, metoda este deci aproximativă dar poate conduce
la rezultate corecte dacă este folosită cu discernământ.

23

 
 Programul cu elemente finite folosit pentru rezolvarea acestei probleme este ANSYS. Acesta
este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite programe pentru analiza numerică.
Calculul prezentat în continuare se adresează unei stavile gonflabile cu înălţimea maximă de
retenţie 1 m, dar modelele prezentate, dezvoltate parametric, pot fi folosite şi pentru alte înălţimi,
funcţie de posibilităţile barajului şi necesitatea practică. În afară de metoda elementelor finite, o serie
de calcule sunt efectuate pe baza relaţiilor stabilite de disciplinele de mecanică şi rezistenţa
materialelor. O atenţie deosebită a fost acordată interpretării şi comentării rezultatelor.

III.1. DIMENSIONARE FUNCŢIE DE ÎNĂLŢIMEA DE RETENŢIE ŞI

PRINDEREA LA BAZĂ
Se consideră un baraj (Fig. 1) pentru care se doreşte creşterea înălţimii de retenţie folosind o
stavilă gonflabilă fixată în unul sau
două puncte (linii longitudinale). 
Învelişul barajului gonflabil
are o comportare de membrană,
efectul de încovoiere este neglijabil
deoarece membrana din cauciuc
sintetic, armată cu unul sau două
straturi de tesătură din fibre de Fig. 1. Baraj supraînălţat cu stavilă gonflabilă
nylon şi eventual tesătură metalică pentru protecţie anti-vandalism, este subţire relativ la dimensiunile
învelişului.
Alegerea dimensiunilor de bază
Pentru o stavilă gonflabilă care trebuie să asigure o înălţime de retenţie H şi este fixată în două
puncte la distanţa d (Fig. 2), în lipsa încărcărilor laterale şi în prezenţa unei presiuni interioare suficient
de mari (10 – 50 kPa) ca să menţină stavila în
poziţie de lucru se impune alegerea lungimii
circumferenţiale active L a învelişului. În poziţie
de lucru, fără încărcare laterală forma învelişului
este circulară (cilindrică) deoarece presiunea
interioară a aerului este constantă şi grosimea
învelişului este mică. Conform Fig. 2 se pot
scrie relaţiile geometrice
d
H = Rc + Rc cos α ; (1). sin α = (2)
2 Rc
Din relaţiile (1) şi (2) se obţine raza de curbură Fig. 2. Secţiune prin stavila gonflabilă în poziţie
umflată şi fără presiune

24

 
 d2
H2 +
a învelişului Rc Rc = 4 . (3)
2H
Folosind relaţia (3) din (2) rezultă unghiul α iar lungimea activă a învelişului rezultă
L = ( 2π − 2α ) Rc . (4)

În poziţie deschisă, stavila se „aşează” ca în Fig. 3. Raza r şi respectiv distanţa dintre cele două
porţiuni de înveliş suprapus este funcţie de grosimea stratului interior de protecţie la actiunea
materialelor mânate de apă. De regulă grosimea acestui strat este de 40 – 360 mm funcţie de mărimea
stăvilarului gonflabil.

Fig. 3. Secţiune prin stavila gonflabilă în poziţie (baraj gonflabil deschis)

Porţiunea x care se aşează pe barajul de beton şi poziţia y de mijloc a stăvilarului (punctul M)
rezultă din relaţiile ;

L−d −
( 3π − 4 ) r
2 L
x= . (5) y= − x − (π − 1) r . (6)
2 2
Pentru dimensionarea grosimii active a învelişului t, având în vedere că membrana lucrează
numai la întindere, în ipoteza echivalării materialului stratificat cu unul omogen de aceeaşi grosime
pentru care tensiunea de cedare este σr se poate folosi relaţia obţinută [4, 8] pentru tensiunea maximă
Rc
în învelişuri cilindrice cu pereţi subţiri solicitaţi la presiune interioară pi, adică σ max = pi , (7)
2t
din care prin considerarea unui factor de siguranţă c (de regulă mai mare sau egal cu 8 din cauza
concentrării tensiunilor în zona prinderilor, situaţiilor de încărcare neprevăzută, oboseală, etc), rezultă
cRc pi
tmin = . (8) Deoarece stavila se construieşte de regulă
2σ r
dintr-un material de cauciuc stratificat cu inserţii din nylon, metal sau alte materiale, relaţia (8) se
foloseşte pentru determinarea grosimii straturilor de rezistenţă deoarece cauciucul este mult mai elastic
şi practic preia o mică cantitate din tot efortul care apare în secţiune.

25

 
 Influenţa distanţei dintre fixări asupra necesarului de material
Necesarul de material pentru o stavilă gonflabilă este direct proporţional cu circumferinţa L a
secţiunei stavilei şi grosimea învelişului. Folosind
relaţiile (1) – (4) se poate trasa graficul din Fig. 4 .
În ipoteza că grosimea învelişului se menţine
constantă, pentru asigurarea unei înălţimi de retenţie de
1 m rezultă că pentru d cuprins între 500 şi 1200 mm
lungimea activă a circumferinţei, şi deci consumul de
material, este sensibil mai mic decât pentru cazurile
limită în care d = 0 şi d = 2000 mm . Fig. 4. Variaţia lungimii active a circumferinţei

III.2. DETERMINAREA POZIŢIEI DE ECHILIBRU A STAVILEI SUB

PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI GREUTATE PROPRIE
Deoarece stavila trebuie să lucreze atât în poziţie deschisă cât şi închisă, se pune problema
determinării poziţiei de echilibru la umflare plecând din poziţia iniţială în care stavila este dezumfaltă.
Această poziţie de echilibru poate folosi la calculul poziţiei de echilibru în prezenţa încărcării active
adică a presiunii hidrostatice. Dacă grosimea stavilei este relativ mare şi învelişul este armat cu fibre
metalice atunci încovoierea poate fi importantă şi deci poziţiile de echilibru nu mai corespund unui
înveliş cilindric.
Pentru aceste calcule se consideră un model tip felie de grosime arbitrară B care nu prezintă
deformaţii în lungul stavilei gonflabile, adică se consideră stare plană de deformaţie.
Se poate ţine seama de greutatea proprie, prinderile se consideră articulaţii în planul secţiunii
ca în Fig. 2 şi Fig. 3. Geometria modelului se consideră în poziţie neumflată ca în Fig. 3, şi se caută
poziţia de echilibru la încărcarea cu presiune interioară şi greutate proprie. Pentru acest model
grosimea şi materialul învelişului se consideră mai puţin importante.
Modelul care s-a implementat în ANSYS, este un caz particular al modelului prezentat şi
descris în detaliu în Fig. 14, pentru care se neglijează contactul şi se folosesc elemente finite de tip
înveliş cu patru SHELL63, prezentate în Fig. 5. 
Se menţionează că pentru a
asigura convergenţa modelului s-
au folosit doi paşi de încărcare:
iniţial (la t =1) se aplică presiunea
interioară şi o deplasare controlată
pentru a asigura convergenţa şi
apoi (la t = 2) se include efectul Fig. 5. Elementul finit SHELL63 din programul ANSYS.

26

 
greutăţii proprii şi deplasarea controlată se înlătură pentru a obţine poziţia de echilibru numai pentru
încărcarea cu presiune interoară şi greutatea proprie.
Prin rularea comenzilorANSYS, la parametrii menţionaţi, printre care pi = 20 kPa, d = 500 mm
şi H = 1000 mm, se obţine poziţia de echilibru prezentată în Fig. 6. Se observă că, la echilibru, stavila
gonflabilă tinde către forma cilindrică, mai puţin zonele iniţial curbate foarte mult care nu se îndreaptă
(curbează) complet deşi grosimea învelişului în model a fost considerată 2 mm.
Aceasta se datorează materialului cu proprietăţi constante pe grosime, în realitate la suprafeţe
materialul este din cauciuc iar fibrele de rezistenţă sunt la mijlocul grosimii.

Fig. 6. Poziţia modelului în poziţie iniţială barajul gonflabil „deschis”

şi în poziţie de lucru sub presiunea de 20 kPa
Dacă se urmăreşte deplasarea maximă pe verticală (Fig. 7), de 960 mm, plus înălţimea iniţială
de 40 mm conduce la înălţimea ce retenţie cerută de 1000 mm. Dacă se înlătură efectele de încovoiere
prin examinarea rezultatelor numai în fibra mediană a elementelor shell, se observă în Fig. 8 că
tensiunea maximă este de circa 5 MPa, valoare care se poate obţine analitic prin folosirea relaţiei (7).
Se menţionează că raza Rc se poate obţine din relaţia (3), sau direct din modelul cu elemente finite.

Fig. 7.Câmpul deplasărilor verticale pentru încărcarea din Fig. 8. Distribuţia tensiunilor principale maxime în fibra
Fig. 6 din model pentru încărcarea din Fig. 6

27

 
 Programul de calcul ne arată că dacă există zone importante de curbură iniţială pe modelul
neumflat de grosime apreciabilă (2 mm în cazul de faţă), prin umflare aceste zone se comportă ca nişte
concentratori de tensiune.
III.3. DETERMINAREA POZIŢIEI DE ECHILIBRU A STAVILEI ŞI ANALIZA DE
TENSIUNI SUB PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI ÎNCĂRCARE HIDROSTATICĂ
Poziţia şi forma geometrică a stavilei depinde esenţial de presiunea interioară şi încărcarea cu
presiune hidrostatică. În continuare se are în vedere numai partea cilindrică a stavilei, eventualele
efecte şi modificări de formă de la capete se
neglijează.
Dacă umflarea stavilei se face liber, adică
atunci când nivelul apei în amonte nu depăşeşte
barajul din beton, din cauza rigidităţii foarte mici la
încovoiere a învelişului, forma acesteia tinde către un
Fig. 9. Model conceptual parametrizat
înveliş cilindric, aşa cum a rezultat şi din modelul precedent. 
Obţinerea poziţiei de echilibru sub presiune interioară, plecând de la un model dezumflat s-a
dovedit a fi dificilă din cauza deplasărilor foarte mari şi a rigidităţii neglijabile la încovoiere şi în
continuare este evitată. Se propune un model cilindric ca în Fig. 9 pentru stavila gonflabilă, de rază Rc
şi distanţa dintre prinderi d care trebuie să asigure un nivel suplimentar de retenţie de înălţime H. Acest
model se încarcă într-un prim pas (la timpul t = 1), cu presiunea interioară şi deoarece forma către care
tinde modelul este cilindrică, practic poziţia de echilibru se suprapune peste poziţia iniţială a
modelului, binenţeles că există o creştere de rază dată de întinderea învelişului dar aceasta este
suficient de mică. În pasul doi (la timpul t = 2), se aplică presiunea hidrostatică variabilă p = ρ gh , în
care h este înălţimea curentă măsurată de la suprafaţa apei. Această încărcare deplasează lateral stavila
şi dacă jocul celor două variabile: distanţa d şi presiunea interioară pi permite, stavila se poate aşeza pe
suprafaţa laterală a betonului. Această situaţie complică problema deoarece zona pe care se aşează
stavila este iniţial necunoscută şi trebuie determinată folosind elemente suplimentare de contact.
Învelişul stavilei gonflabile este un material compozit stratificat.
Pentru a modela acest înveliş se foloseşte elementul finit SHELL91 (din figura alăturată). Acest
tip de element finit permite modelarea unui număr de maxim 16 straturi de grosimi şi materiale
ortotrope diferite, are şase grade de libertate pe nod, translaţii
şi rotiri pe cele trei direcţii ale sistemului de referinţă global,
permite încărcări cu presiune pe cele două feţe „Top” şi
„Bot”, lucrează în domeniul neliniar al deplasărilor mari şi de
material şi deci se pretează foarte bine scopului acestei
analize. Acest tip de element determină şi starea de tensiune Fig.10. Secţiune prin învelişul stavilei

28

 
din fiecare strat (layer) pe cele două feţe.
Pentru analizele prezentate mai jos, învelişul se consideră stratificat, din trei straturi, două de
cauciuc sintetic şi unul de rezistenţă, dintr-o ţesătură din fibre de nylon Fig.10.
Cele trei straturi pot avea grosimi diferite, dar în continuare, având în vedere înălţimea de
retenţie H = 1m, s-a considerat t1 = t3 = 2 mm şi t2 = 1 mm. Cauciucul poate fi asimilat cu un material
liniar,izotrop şi omogen pentru deformaţii mici cum este cazul în această aplicaţie. Tesătura din fibre
de nylon este un material compozit
ortotrop, dar, deoarece solicitarea
preponderentă este de întindere şi
proprietăţile elastice ale tesăturii sunt
egale pe cele două direcţii principale,
acest strat de rezistentă pentru înveliş,
se poate considera în calcule ca fiind
Fig.11. Elementul finit stratificat SHELL91 din programul ANSYS izotrop. Discretizarea modelului de
stavilă gonflabilă se face pentru o felie de grosime arbitrară B care lucrează în stare plană de
deformaţie având în vedere lungimea foarte mare a stavilei. Valoarea lui B se alege funcţie de
dimensiunea elementelor finite, deoarece
pentru reducerea modelului de calcul un
singur strat de elemente pe lungimea
stavilarului este suficient. 
Pentru a putea modela aşezarea
stavilei pe beton (suprafaţa de aşezare),
peste elementele de tip SHELL91 – Fig. Fig. 12 . Elementul TARGE170 şi CONTA174 din programul ANSYS

11 , care pot veni în contact cu suprafaţa de aşezare, se suprapun elemente de contact compatibile cu
discretizarea iniţială CONTA174. Pentru modelarea
suprafeţei de aşezare, care se consideră rigidă, se
foloseşte un singur element finit de tip target,
patrulater cu patru noduri TARGE170 – Fig. 12 .
Modelul cu elemente finite care rezultă,
pentru o discretizare cu elemente finite de
dimensiune medie 25 mm se prezintă în figura de
mai jos , iar acesta are 627 de noduri şi 124 de
elemente de tip SHELL91, 62 de elemente de tip
CONTA174 şi un singur element TARGE170.
Modelul cu element finite folosit în programul ANSYS Se menţionează că geometria modelului a

29

 
fost realizată prin puncte, linii şi arii, iar condiţiile la limită au fost aplicate entităţilor geometrice şi
apoi transferate modelului cu elemente finite. S-a folosit ipoteza că distribuţia încărcării cu presiune
hidrostatică, aplicată pe modelul nedeformat nu se modifică esenţial pe modelul deformat. În general
această distribuţie iniţială este acoperitoare deoarece în poziţie deformată cota H se reduce. Unităţile
de măsură coerente folosite au fost [mm]; [N] şi [tone].
Analiza pentru modelul de stavilă gonflabilă cu înălţime de 1 metru
În cele ce urmează se va analiza stabilitatea unei stavile gonflabile cu înălţimea de 1 m , aşezată
pe un deversor liber şi cu prag lat , şi ancorată de acesta cu două rânduri de prezoane metalice montate
la distanţa de 50 mm , 850 mm şi 2000 mm . Analiza se va face pentru câte 3 presiuni interioare de
lucru , pentru fiecare caz de prindere specificat .
Dacă în modelul din Fig. 9 se consideră d = 0, atunci acesta corespunde unei singure fixări.
Deoarece fixarea într-un singur punct implică folosirea unor întărituri atât în învelişul gonflabil cât şi
în zona de prindere în continuare, acest caz se consideră pentru d = 50 mm.
Deoarece soluţiile acestui model se pot obţine cu uşurinţă numai pentru o anumită presiune
interioară în continuare se prezintă soluţiile obţinute pentru diverse presiuni interioare în domeniul
uzual al presiunilor raportate în literatură. Se menţionează că pentru presiuni mici convergenţa soluţiei
nu este posibilă deoarece modelul şi deci structura învelişului barajului gonflabil nu prezintă stabilitate
mecanică sau altfel spus există mai multe poziţii de echilibru dintre care unele schimbă complet
configuraţia proiectată a stavilei. În cele ce urmează se prezintă situaţiile comportarii membranei
elestice , pentru cele trei cazuri de prindere , fără a lua în calcul prinderea laterala a membranei .
CAZUL I . Distanţa de prindere a membranei pe prag d = 50 mm.
Rezultate la presiunea interioară pi = 10 kPa (timpul t = 1)
Se prezintă: a)Distribuţia deplasărilor totale [mm]; b)Distribuţia tensiunilor echivalente [MPa].

a. b.

Rezultate la presiunea interioară pi= 10 kPa (timpul t = 2)

Se prezintă grafic distribuţia următoarele mărimi: la timpul t = 2, c) deplasările totale [mm];
d)tensiunile echivalente [MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în
stratul 2 din ţesătură .
30

 
 c. d.

e. f.
Rezultate la presiunea interioară pi= 20 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

c. d.

e. f.
Rezultate la presiunea interioară pi= 40 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

31

 
 c. d.

e. f.
CAZUL II . Distanţa de prindere a membranei pe prag d = 850 mm.
Rezultate la presiunea interioară pi = 5 kPa (timpul t = 1)
Se prezintă: a)Distribuţia deplasărilor totale [mm]; b) Distribuţia tensiunilor echivalente [MPa].

a. b.
Rezultate la presiunea interioară pi= 5 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

c. d.

32

 
 e. f.
Rezultate la presiunea interioară pi= 10 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

c. d.

e. f.
Rezultate la presiunea interioară pi= 40 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

c. d.

33

 
 e. f.
CAZUL III . Distanţa de prindere a membranei pe prag d = 2000 mm.
Rezultate la presiunea interioară pi = 3,5 kPa (timpul t = 1)
Se prezintă : a)Distribuţia deplasărilor totale [mm]; b)Distribuţia tensiunilor echivalente [MPa].

a. b.
Rezultate la presiunea interioară pi= 3,5 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

c. d.

e. f.

34

 
 Rezultate la presiunea interioară pi= 10 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

c. d.

e. f.
Rezultate la presiunea interioară pi= 20 kPa (timpul t = 2)
Se prezintă grafic următoarele mărimi: c) deplasările totale [mm]; d) tensiunile echivalente
[MPa]; e) deplasările în mm pe direcţie verticală; f) tensiunile echivalente în stratul 2 din ţesătură .

c. d.

e. f.

35

 
 Faţă de cele prezentate mai sus în cele ce urmeauă se prezintă comparativ poziţiile de stabilitate
a membranei elestice pentru fiecare caz de prindere în parte şi pentru cele trei presiuni interioare de
lucru aplicate fiecărui caz . Se constată că membrana elastică încărcată hidrostatic ocupă poziţii ale
înălţimii pe verticală de la - 240 mm la + 20 mm faţă de înălţimea de calcul de 1 metru .

III.4. CALCULUL REACŢIUNILOR ÎN PRINDERI

Reacţiunile din prinderi sunt folosite la dimensionarea prinderilor în beton. Funcţie de valorile
maximale se stabileşte dimensiunea şuruburilor de fixare şi pasul de amplasare. În Fig. 52 se prezintă
reacţiunile care apar în prinderi şi cele care pot apare atunci când stavila gonflabilă se aşează pe
suportul lateral. Sensul real al forţelor care acţionează asupra stavilei (figurate în desen) se obţin cu
semnul plus, cele care sunt în sens invers se obţin cu semnul minus.

a. - timpul t = 1 b. - timpul t = 2
36

 
 Forţele care lucrează asupra prinderilor în beton sunt egale şi de semn opus cu cele din figură.
Deoarece modelul prezentat anterior permite şi calculul reacţiunilor, acestea se extrag din fişierul de
rezultate folosind secvenţa de comenzi ANSYS , şi se obţin pentru pi = 10 kPa următoarele valori :
Reacţiunea d = 50 d = 850 d = 2000
pi = 10 kPa t=1 t=2 t=1 t=2 t=1 t=2
R1X 5004 -1816 4107 -447 46 -3517
R1Y -250 -3305 -4250 -5157 -10000 -8162
R2X -5004 -3790 -4107 -4904 -46 -1315
R2Y -250 -244 -4250 -1933 -10000 -8767
R3X 0 0 0 0 0 0
R3Y 0 7694 0 0 0 0
III.5. ANALIZĂ MODALĂ SIMPLIFICATĂ
Sub acţiunea unor forţe exterioare perturbatoare şi inclusiv din interacţiunea fluid structură în
special la deversările peste barajul gonflabil, acesta vibrează. Acordarea frecvenţelor forţelor
perturbatoare la frecvenţele proprii ale barajului gonflabil pot conduce la rezonanţă. De regulă
frecvenţele forţelor perturbatoare (rafale de vânt, cutremure, fenomene de curgere) sunt mici, în
domeniul unităţilor şi uneori al zecilor de Hz, deci este de dorit ca frecvenţele proprii ale stavilei să fie
cât mai mari. Deoarece stavila este o membrană, frecvenţele proprii cresc odată cu presiunea
interioară. Întrucât o analiză completă este dificil de abordat în continuare se prezintă un calcul
simplificat pe acelaşi model 2D .Calculul se bazează pe analiza modală din programul ANSYS.
Modelul care se poate analiza corespunde deci stavilei umflate, dar neîncărcată cu presiune
hidrostatică, adică la timpul t = 1 din analizele precedente .
Din analiza modală pentru toate cazurile de calcul anterior prezentate rezultă că masa stavilei
distribuită pe lungime pentru cele trei variante de fixare la d = 50, 850 şi 2000 mm este 19,8 , 17,7 şi
20,1 kg/m. Primele nouă moduri proprii pentru varianta cu o singură fixare d = 50 mm se prezintă în
figura ce urmează :

Modul #1 Modul #2 Modul #3

37

 
 Modul #4 Modul #5 Modul #6

Modul #7 Modul #8 Modul #9

Fig. 53. Moduri proprii în plan pentru modelul stavilei cu o singură prindere (pentru d = 50 mm), încărcat cu
presiune interioară
Similar , în cadrul lucrării se prezintă şi primele nouă moduri proprii pentru varianta
costructivă cu două puncte de fixare la d = 850 mm cât şi pentru varianta costructivă cu două puncte de
fixare la d = 2000 mm . Deasemenea în cadrul lucrării se prezintă şi frecvenţele proprii pentru cele trei
moduri de fixare iar la fiecare mod pentru cele trei presiuni de calcul .
Se observă că odată cu creşterea presiunii interioare stavila devine mai stabilă, adică
frecvenţele fundamentale cresc.

III.6. CONCLUZII GENERALE LA PARTEA III

Folosirea metodei elementelor finite permite dezvoltarea unor modele de calcul din care prin
analiză statică neliniară se pot obţine configuraţile de echilibru ale stavilei în diverse condiţii de
încărcare. Deasemenea se pot obţine presiunile de operare minime necesare din stavila gonflabilă
pentru a asigura o configuraţie de lucru, forţele necesare în zonele de fixare precum şi tensiunile
maxime din învelişul stavilei. Folosind analiza modală se pot estima frecvenţele şi modurile proprii ale
stavilei pentru diverse presiuni de operare.
Analizele prezentate pentru trei variante constructive şi trei situaţii de încărcare pentru fiecare
variantă, arată că există posibilitatea de a optimiza soluţiile alese funcţie de situaţiile concrete existente

38

 
pentru fiecare baraj care se doreşte a fi dotat cu o stavilă gonflabilă pentru creşterea înălţimii de
retenţie şi controlul deversărilor.
Din analiza simulărilor prezentate rezultă că varianta de fixare în două puncte este mai stabilă
decât cea de fixare într-un singur punct. Presiunile de operare minim necesare pentru a asigura buna
funcţionare a stavilei scad odată cu creşterea distanţei dintre punctele de fixare. Dacă se are în vedere
consumul de material s-a arătat că există o distanţă optimă dintre reazeme de circa 850 mm.
Pentru o presiune de operare constantă, pi = 10 kPa şi stavila de înălţime constantă H = 1 m,
construită din acelaşi material, în tabelul următor se prezintă rezultatele esenţiale obţinute anterior şi
care vin în sprijinul afirmaţiilor precedente.

Tensiunea Reacţiunea maximă în

Deplasare reazeme Masa pe Frecvenţa
maximă în
totală lungime proprie
Varianta de fixare ţesătura de
maximă Orizontală Verticală liniară fundamentală
nylon
[mm] [MPa] [N/m] [N/m] [kg/m] [Hz]
O singură prindere
1191 7,44 5606 3549 19,8 6,00
d = 50 mm
Două prinderi la
288 7,42 4904 5157 17,7 6,05
d = 850 mm
Două prinderi la
103 9,57 3517 10000 20,1 7,87
d = 2000 mm

PARTEA IV - CONCLUZII FINALE

Lucrarea de faţă a plecat de la idea creşterii cantităţii de energie electrică produsă in
centralele hidroelectrice existente , prin aplicarea metodei de creştere a căderii brute dintre nivelul
apei în acumulare şi nivelul apei în bieful aval .
Acest lucru se realizează prin creşterea NNR existent , lucru ce se pune în practică prin bararea
câmpurilor deversoare ale deversorilor încastraţi în baraj cu elemente de barare suplimentare (în cazul
nostru baraj gonflabil) .
În cadrul lucrării s-a simulat aplicarea metodei la amenajarea hidroenergetică Tismana Aval , la
care s-a crescut NNR cu 1 metru (NNRcrescut = 218,00 mdM) , nivel pentru care s-a verificat şi s-a
confirmat tranzitarea viiturii cu asigurare de 0,1 % , în condiţii de siguranţă a uvrajelor , pentru nouă
cazuri distincte de tranzitare , specificate anterior .
S-a determinat că faţă de o producţie de energie electrică de 5057 MWh , realizată la nivelul
anului 2006 , în cadrul CHE Tismana Aval , într-o exploatare normală cu NNR = 217,000 mdM , la o
exploatare cu creşterea NNR cu un metru (NNRcrescut = 218,000 mdM) se obţine un spor de energie de
800,3 MWh , ce a ce reprezintă o creştere a producţiei de energie electricăde 15,83 % .
Deasemenea , prin metoda elementelor finite (MEF) , s-a simulat poziţiile de stabilitate ale
membranei elastice pentru trei moduri de prindere a acesteia şi pentru diferite presiuni de lucru .

39

 
 În urma simulării s-a constatat ca poziţia cea mai stabilă a membranei corespunde distanţei de
prindere d = 2000 mm şi presiunii interioare de lucru de 20 kPa .
S-au determinat deasemenea presiunile interne minime de lucru necesare membranei pentru a
păstra forma determinată prin MEF , pe toată lungimea ei , astfel încât să nu apară deformaţii mari
necontrolabile aceste presiuni fiind : la d = 50 mm - pi = 10 kPa ; la d = 850 mm - pi = 5 kPa ; la d =
2000 mm - pi = 3,5 kPa .
Pentru toate cazurile de stabilitate analizate s-au determinat şi frecvenţele proprii de vibraţie .
Metoda de creştere a cantităţii de energie electrică produsă in centralele hidroelectrice este
pretabilă aplicării şi în alte amenajări hidroenergetice existente din ţara noastră , dar pentru stabilirea
acestora trebuiesc făcute analize complete , ca în lucrarea de faţă , de către specialişti ai institutelor de
cercetare şi proiectare în domeniul hidroenergetic .

CONTRIBUŢII PROPRII LA ELEBORAREA TEZEI

- Dezvoltarea unui concept nou , de creştere a energiei electrice produse în centralele
hidroelectrice existente în România ;
- Prezentarea în mod detailat , ca o noutate în domeniu pentru România , a barajelor
(membranelor) gonflabile şi specificarea a două tipuri de baraje gonflabile ;
- Efectuarea calculelor matematice de tranzitare a viiturii maxime ( p = 0,1 % ) în acumularea
Tismana Aval pentru trei cazuri diferite (cu pregolire lac , fără pregolire lac şi cu pregolire şi
deschidere vane golire fund la maxim) în câte trei variante posibile (făra hidroagregate , cu un
hidroagregat şi cu două hidroagregate în funcţiune) ;
- Simularea matematică a noului regim hidraulic al acumulării Tismana Aval , pentru
exploatarea cu creştere a NNR cu un metru şi reprezentarea grafică a acestuia ;
- Calculul producţiei de energie electrică suplimentară din CHE Tismana Aval , pentru
exploatarea cu creştere a NNR cu un metru ;
- Efectuarea calculelor de dimensionare a barajului gonflabil ;
- Verificarea stabilităţii barajului gonflabil şi determinarea formelor de aşezare şi a înălţimilor de
retenţie , prin metoda elementelor finite (program ANSYS) ;
- Estimarea frecvenţelor şi modurile proprii ale stavilei pentru diverse presiuni .

BIBLIOGRAFIE

[1] *** STRATEGIA NATIONALA ENERGETICA - Ministerul Economiei şi Finantelor –

BUCURESTI - ” NATIONAL ENERGY STRATEGY - Ministry of Economy and Finance -
Bucharest ” – 2007

40

 
 [2] H. CHANSON – Minimum Specific Energy and Critical Flow Conditions in Open Channels.
Journal of Irrigation and Drainage Engineering., ASCE, Vol. 132, No. 5, pp. 498-502 ; Vol. 134, No.
6, pp. 883-887 (ISSN 0733-9437) – 2006
[3] H. CHANSON – The Hydraulics of Open Channel Flows, 2nd edition, Oxford, UK (ISBN 0
7506 5978 5) – 2004
[4] *** UNIVERS INGINERESC , publicatie bilunara a Asociatiei Generale a Inginerilor din
Romania - numarul 23 - ” WORLD OF ENGINEERING - bi-monthly publication of the General
Association of Engineers in Romania - number 23 ” – 1-15 decembrie 2003
[5] *** RAPORTURILE DE EXPLOATARE ale SC HIDROELECTRICA SA Bucuresti , pe anii
2000 , 2001, 2002 si 2003 - ”REPORTS OF EXPLOITATION of SC HIDROELECTRICA SA
Bucharest , in 2000, 2001, 2002, 2003 ”
[6] Adrian Popovici - BARAJE PENTRU ACUMULARI DE APA - ” ACCUMULATION OF
WATER DAMS ”– Editura tehnica – Bucuresti 2002
[7] *** ENERGETICA , revista Asociatiei Ştiintifice si Tehnice a Energeticienilor din Romania –
ianuarie si octombrie 2001 - ” ENERGETICA - Magazine of Engineers' Scientific and Tehnical
Association - January and October 2001 ”
[8] *** REGLEMENTAREA GESTIONARII NIVELELOR DIN PRINCIPALELE LACURI DE
ACUMULARE in vederea acoperirii rezervelor energetice minime necesare pentru siguranta
functionarii SEN – cod ANRE: 720.2.007.0.30/07/01 - ” Management of levels in in main
accumulation lakes reglementation in view of cover minimum energy/energetic reserves necessary for
safe operation of SEN ” – 2001
[10] *** REVISTA ENERGETICA – Optim izarea functionarii centralelor hidroelectrice de medie
si mare cadere, avand ca functie obiectiv de optimizare, obtinerea maximului de energie pentru apa
uzinata – Diacon Al., Isbasoiu C., Constantinescu Mihaela – octombrie 2001 - ” ENERGETICA
MAGAZINE - optimization of medium and large hydropower plants fall operation , with the main
optimization objective to obtain the maximum power for water plant - octomber 2001 ”
[11] *** HGR 647 – Hotarare privind aprobarea Strategiei nationale de dezvoltare energetica a
Romaniei pe termen mediu 2001-2004 - ” HGR 647 - Decision upon the approval of national energy
development strategy of Romania on medium term 2001-2004 ” – 07.08.2001
[12] *** STRATEGIA DE DEZVOLTARE a Societatii Comerciale de Producere a Energiei
Electrice – HIDROELECTRICA SA, pentru perioada 2001-2010 ” Development strategy of the
producing electricity company - HIDROELECTRICA SA for 2001-2010” – 2001
[13] *** PRODUCEREA, TRANSPORTUL SI DISTRIBUTIA ENERGIEI ELECTRICE SI
TERMICE , revista lunara de informare tehnico-stiintifica , numar omagial , martie 2000 ” THE

41

 
PRODUCTION, TRANSPROT AND DISTRIBUTION OF ELECTRIC AND TERMIC ENERGY,
monthly magazine of technical-scientific information, reverential number, march 2000”
[14] ***DAMS IN ROMANIA - Roumanian National Committee on large Dams – Bucharest
2000
[15] H. CHANSON and J.S. MONTES – Overflow Characteristics of Circular Weirs : Effect of
Inflow Conditions." Jl of Irrigation and Drainage Engrg., ASCE, Vol. 124, No. 3, pp. 152-162 (ISSN
0733-9437) – 1998
[16] H. CHANSON – Hydraulics of Rubber Dam Overflow : a Simple Design Approach -
Proc. 13th Australasian Fluid Mech. Conf., Melbourne, Australia, 13-18 December, M.C.
THOMPSON & K. HOURIGAN Ed., Vol. 1, pp. 255-258. – 1998
[17] H. CHANSON – A Review of the Overflow of Inflatable Flexible Membrane Dams. Aust.
Civil/Struct. Engrg Trans., I.E.Aust., Vol. CE41, No.2 & 3, pp. 107-116 (ISSN 0819-0259) – 1997
[18] H. CHANSON – Some Hydraulic Aspects during Overflow above Inflatable Flexible
Membrane Dam - Report CH47/96, Department of Civil Engineering, University of Queensland,
Australia, May, 60 pages (ISBN 0 86776 644 1) – 1996
[19] *** LEGEA APELOR - ” THE LAW OF WATERS ” L 106/1996
[20] DAKSHINA MOORTHY, C.M., REDDY, J.N., and PLAUT, R.H. – Three-Dimensional
Vibrations of Inflatable dams. Thin-Walled Struct., Vol. 21, pp. 291-306 – 1995
[21] Diaconu Alexandru – Centrale Hidroelectrice – NOTE DE CURS - ” Hydro power plants -
course notes ” –1992
[22] U. DUMONT, – The Use of Inflatable Weirs for Water Level Regulation. Intl Water Power
& Dam Construction, Vol. 41, No. 10, Oct., pp. 44-46 – 1989
[23] K. OGIHARA and T. MARAMATSU – Rubber dam : Causes of Oscillation of Rubber Dams
and Countermeasures. Proc. 21st IAHR Congress, Melbourne, Australia, pp. 600-604 – 1985
[24] Julieta Florea , Ion Seteanu , Valeriu Panaitescu , Gheorghe Zidaru - MECANICA
FLUIDELOR SI MASINI HIDROENERGETICE – probleme – ” FLUID MECHANICS AND
HYDROPOWER MACHINERY ” - Editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti 1982
[25] Ioan Anton – TURBINE HIDRAULICE – ” HYDRAULIC TURBINES ” – Editura Facla –
Timisoara 1979
[26] Dumitru Dumitrescu – MANUALUL INGINERULUI HIDROTEHNICIAN –
”HIDROTEHNICIAN ENGINEER'S MANUAL” – volumul I - Editura Tehnica 1970
[27] Dumitru Dumitrescu – MANUALUL INGINERULUI HIDROTEHNICIAN –
”HIDROTEHNICIAN ENGINEER'S MANUAL” – volumul II - Editura Tehnica 1969

42

 
 [28] Dorin Pavel si Stefan Zarea – TURBINE HIDRAULICE SI ECHIPAMENTE
HIDROENERGETICE – ” HYDRAULIC TURBINES AND HYDROPOWER EQUIPMENT ” –
Editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti 1965
[29] Julieta Florea , Valeriu Panaitescu – MECANICA FLUIDELOR – ” FLUID MECHANINCS”
– Editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti
[30] Radu Priscu – CONSTRUCTII HIDROTEHNICE – ” HIDROTEHNIC CONSTRUCTIONS”
– Editura Didactica si Pedagogica - Bucuresti
[31] *** BARAJE DIN ROMANIA - Registrul Roman al Marilor Baraje - ” ROMANIA DAMS -
Romanian register of large dams” – www.baraje.ro/rrmb/rrmb_idx.htm
[32] *** BARAJE GONFLABILE - ” INFLATABLE RUBBER DAMS ” -
www.bridgestone.co.jp/english/.../fax.html
[33] *** BARAJE GONFLABILE - ” INFLATABLE RUBBER DAMS ” -
http://www.sumigate.com/
[34] Blumenfeld, M., Introducere în metoda elementelor finite, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995
[35] Blumenfeld, M., Ioniţa, A., Mareş, C., Metoda elementelor finite - aplicaþii şi programe
introductive - U.P.B., 1992
3. Brătianu, C., Metode cu elemente finite în dinamica fluidelor, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti,
1983
[36] Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1986
[37] Ciofoaia, V., Botiş M., Dogaru, F., Curtu, I., Metoda Elementelor Finite, Editura
INFOMARKET, Braşov, 2001
[38] Cook, R. D., Malkus, D. S., Plesha, M. E., Concepts and Applications of Finite Element
Analysis, John Wiley & Sons, University of Wisconsin-Madison, Third edition, 1989.
[39] Gârbea, D., Analiză cu elemente finite - aplicaţii pe microcalculatoare, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1990
[40] Mocanu, D. R., Rezistenţa materialelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980
[41] Pascariu, I., Elemente finite. Concepte-Aplicaţii, Editura Militară, Bucureşti, 1985
[42] Sorohan, Şt., Constantinescu, I. N., Practica modelării şi analizei cu elemente finite, Editura
Politehnica Press, Bucureşti, 2003
[43] Chanson, H., A review of the Overflow of Inflatable Flexible Membrane dams, Australian
Civil/Structural Engineering Transactions, Vol. CE39, No. 2 and 3, 1997
[44] Chanson, H., Hydraulics of rubber dam overflow: a simple design approach, 13th Australian
Fluid Mechanics Conference Monash University, Melbourne, Australia, 13-18 December, 1998
[45] ***, ANSYS Structural Analysis Guide, 3rd Edition, SAS IP.
 

43

 
 44