STRUCTURA ORGANIZATORICA A INTREPRINDERII

CUPRINS
ARGUMENT……………………………………………………………………………2 Capitolul 1 Structura organizatorica a intreprinderii-abordari conceptuale, elemente….3 Capitolul 2 Structura organizatorica expresie formala a Intreprinderii…………………11 2.1 Definirea noţiunii şi componentele de baza………………………………….11 2.2. Elemente ale structurii funcţionale (de conducere)…………………………12 2.3. Structura operaţională (de producţie şi concepţie) ………………………….13 Capitolul 3 Cerinte si etape in organizarea unei structuri eficiente……………………..16 Capitolul 4 Documente de formalizare a structurii organizatorice ……………………..18 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………..19

2

implicit. 3 . Cea mai bună structură este aceea care face capabilă firma de a interacţiona cu mediul ei prin canalizarea. a resurselor pentru ca astfel să întâlnească nevoile consumatorilor şi realizarea obiectivelor ei. să accelereze circulaţia informaţiilor şi procesul de luare a deciziilor. mărimea profitului etc. Organizarea şi funcţionarea firmei este orientată spre realizarea obiectivelor sale. gama metodelor şi tehnicilor de management utilizate etc. funcţionarea şi dezvoltarea firmei. rezultate din obiectivele acesteia. Structura organizatorică asigură postura sistemului managerial. configuraţia şi funcţionalitatea subsistemelor informaţional şi decizional. condiţiile de vânzare a produselor şi. dirijarea efectivă şi eficientă a eforturilor oamenilor ei. Lucrarea asceasta încearcă sa prezinte într-o modalitate cât mai succintă a structurii organizatorice a inteprinderii fără să aibă pretenţia unei lucrări cu complexitate mare. volumul cheltuielilor. să asigure desfăşurarea noilor activităţi şi noilor strategii axate pe inovaţii şi progres. procesele comunicaţionale. între implicaţiile „strict economice” şi cele „strict umane” ale structurii organizatorice există o legătură organică. Structura organizatorică trebuie să favorizeze realizarea de cât mai multe contacte cu mediul. de raţionalitatea sa depinzând într-o proporţie apreciabilă conţinutul şi îmbinarea sistemului de obiective. Aceasta din urmă implica o serie de activităţi cum ar fi:elaborarea deciziilor. Elementele care formează cadrul organizaţional sunt decisive pentru existenţa.ARGUMENT Structura organizatorică este o parte a organizării de ansamblu a întreprinderii. În fapt. toate acestea determină modul de folosire a resurselor. etc. în sensul că fiecare componentă organizatorică sau acţiune trebuie să corespundă unor cerinţe clar definite. La finalul acestei lucrări nutresc speranţa că cititorul a reuşit să îşi însuşească căteva noţiuni elementare despre tema propusă. ele întrepătrunzându-se şi determinând ceea ce numim eficienţa social-umană a organizării structurale a organizaţiei. O întreprindere este o colectivitate umană legal constituită în vederea cooperării pentru realizarea în comun a unor produse. Evident. de asemenea. acestea combinate pot conduce la nivelul dorit de profit şi la îndeplinirea misiunii firmei . servicii sau lucrări destinate vânzării la un preţ care să acopere cheltuielile şi să aducă profit. sistemele de stimulare.

persoană juridică. care se bazează pe aplicarea principiilor de este un organism complex. strategii de rezervă. ˇ este un organism economic deoarece urmăreşte gestionarea resurselor în cele mai bune condiţii în vederea satisfacerii obiectivelor urmărite. financiară şi umană se combină în scopul realizării unor obiective. adică direcţii şi compartimente între care există legături funcţionale şi autoconducere. Ea reprezintă un agent economic. elemente Întreprinderea este o organizaţie umană în care se combină factori de producţie în vederea obţinerii de bunuri şi servicii. financiare şi umane în vederea funcţionării continue şi permanente potrivit profilului şi perspectivelor de dezvoltare. metode de conducere cunoscute de factorul uman. ˇ ierarhice. metode de lucru adecvate schimbărilor de mediu. adică administrarea eficientă a patrimoniului. direcţii de acţiune consecvente. ˇ este un organism tehnico-productiv deoarece foloseşte mijloace materiale. care formează un sistem bine definit. Întreprinderile se pot clasifica astfel: 4 . în care elementele de natură materială. care devine cea mai importantă în alegerea şi practicarea metodelor de management. autogestionare şi autofinanţare în derularea funcţiilor managementului. construit din mai multe subsisteme. orice întreprindere funcţionează prin implicarea resursei umane. care utilizează elemente materiale. ˇ este un organism cu reglare proprie. care dincolo de tehnicile şi direcţiile constante de acţiune utilizează instrumente noi.Capitolul 1 Structura organizatorica a intreprinderii-abordari conceptuale. ˇ este un organism dinamic. tehnici şi tehnologii de producţie potrivit profilului activităţii. ˇ este un organism stabil. Indiferent de baza tehnico-materială de care dispune. instrumente de lucru adecvate. Trăsăturile întreprinderii sunt: ˇ este un organism social deoarece cuprinde activităţi umane cu finalitate bine determinată.

întreprinderi prestatoare de servicii (comerciale. în baza Legii nr. energetică. societatea cu răspundere limitată este o societate de capitaluri la care se poate face aportul asociaţilor în natură până la cel malt 60% din capitalul social.). ˇ societatea în comandită simplă se caracterizează prin garantarea obligaţiilor sociale cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. etc. după forma de proprietate pe baza căreia se constituie. exploatare a minelor şi gazelor. există: întreprinderi de producţie (industriale. ceilalţi răspunzând limitat. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale: ˇ societatea în nume colectiv se constituie prin asocierea persoanelor pe bază de încredere reciprocă. de transport. agricole. etc. întreprinderi private (de forma societăţilor comerciale). transport feroviar etc. Regiile autonome se constituie în domenii de importanţă strategică naţională cum ar fi: industria de armament. ˇ societatea în comandită pe acţiuni se formează prin împărţirea capitalului social în acţiuni şi se caracterizează prin răspunderea nelimitată şi solidară a acţionarilor comanditaţi. Societăţile comerciale se regăsesc sub mai multe variante. iar asociaţii comanditari răspund până la limita aportului la capitalul social. întreprinderi mixte. bancare. poştă. ˇ membri.). Conducerea întreprinderii este asigurată de consiliul de administraţie care cuprinde între 7 şi 15 persoane şi de directorul general şi directorii de profil care se ocupă de managementul operativ. există: întreprinderi publice (de tipul regiilor autonome). asociaţii răspunzând numai pentru obligaţiile asumate sub formă socială. de construcţie.a) ˇ ˇ b) ˇ ˇ ˇ după natura activităţii. şi cuprinde cel mult 50 de 5 .

Întreprinderea este un sistem care funcţionează folosind elemente de intrare numite factori de producţie sau resurse utilizate în vederea obţinerii unor rezultate sub forma ieşirilor din sistem de natura producţiei de bunuri şi servicii.ˇ societatea pe acţiuni reprezintă o societate de capitaluri care cuprinde cel puţin 5 acţionari şi se constituie fie prin subscripţie publică. agentul economic având preocupări multiple privind determinarea necesarului de resurse. ˇ Consiliul de Administraţie care cuprinde administratori aleşi din rândul acţionarilor sau din afara societăţii şi are ca preşedinte directorul general al societăţii. Sistemul de conducere al societăţilor comerciale este ca şi la regiile autonome. În aceste condiţii asigurarea cu resurse reprezintă condiţia de bază a funcţionării întreprinderii. modificarea formei juridice a societăţii. schimbarea sediului. adică există o conducere colectivă cu atribuţii şi competenţe ce decurg din strategia folosită. stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli. În acest scop. intervine managementul prin procesul decizional. nr. recepţia. încheierea de contracte de aprovizionare. Societatea pe acţiuni este condusă de următoarele organe de management: ˇ Adunarea Generală a Acţionarilor care cuprinde totalitatea acţionarilor şi se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe an şi în şedinţe extraordinare. 6. Deciziile adoptate de Adunarea Generală a Acţionarilor vizează modificarea bilanţului. economisirea lor. ori de câte ori este nevoie. între manager şi subalterni în scopul corelării intrărilor cu ieşirile se prezintă ca în fig. fie pe contul propriu al acţionarilor. Conducerea la societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă este realizată de unul sau mai mulţi administratori prin majoritate absolută. prospectarea pieţei furnizorilor de resurse. astfel de legături. etc. Sintetic. eventual depozitarea resurselor. tot pe baze participative. 6 . ˇ ˇ Comitetul de direcţie care cuprinde mai mulţi administratori. fuziunea cu alte societăţi. schimbarea obiectului de activitate. Directorii executivi care asigură conducerea operativă a întreprinderii.. creşterea capitalului social. apoi. modificarea contractului de societate sau statutului. emisiunea de obligaţiuni. transportul. gestionarea corectă şi raţională a resurselor. etc.

asigurarea aprovizionării ritmice. În acest context. Fayol defineşte procesul de organizare prin aprovizionarea întreprinderii cu resursele necesare pentru funcţionarea ei: materii prime. inclusiv a celor auxiliare. H. material-tehnice. informaţionale.. etc. financiare. Funcţiunile de bază dintr-o întreprindere sunt: ˇ funcţiunea de cercetare-dezvoltare care cuprinde activităţile de studiere. preocupările agenţilor economici includ încheierea unor contracte economice avantajoase. 7 . concepere şi elaborare a cadrului tehnic şi tehnologic. prezentarea produselor şi publicitatea. Funcţiunea întreprinderii reprezintă un ansamblu de activităţi omogene sau complementare. Ea vizează aspecte cum ar fi proiectarea produselor. asemănătoare sau înrudite care au o logică în manifestarea lor propriu-zisă şi contribuie la o mai bună gestionare a resurselor şi creşterea eficienţei de ansamblu a întreprinderii. ca de altfel întregul volum de resurse existente pot fi: a) b) c) d) e) naturale. ˇ funcţiunea de producţie se referă la activităţile de bază ale întreprinderii şi include acţiuni care contribuie la desfăşurarea normală a proceselor de producţie. bani şi personal. Organizarea procesuală grupează activităţile după criterii de omogenitate şi complementaritate în funcţiuni.. asimilarea de produse noi. etc. etc. respectiv identice.Resursele atrase. Organizarea reprezintă un proces esenţial al activităţii într-o întreprindere şi depinde de capacitatea întreprinzătorului de a asigura gruparea proceselor de muncă pe formaţii de lucru. utilaje. prospectarea pieţei. elaborarea planurilor şi previziunea activităţii. compartimente pentru simplificarea realizării lor şi creşterea eficienţei. Organizarea întreprinderii poate fi procesuală şi constă în determinarea unor activităţi diferite şi coordonate ce au loc într-o organizaţie şistructurală sub forma stabilirii componentelor de lucru sub forma direcţiilor şi altor subdiviziuni organizatorice. umane.. respectiv activităţile de aprovizionare şi desfacere. ˇ funcţiunea comercială include totalitatea activităţilor care vizează relaţiile întreprinderii cu exteriorul.

structura organizatorică este un sistem care include mai multe componente. pregătirea şi specializarea angajaţilor. promovarea. ˇ funcţiunea de personal reprezintă un ansamblu de activităţi care urmăresc procesele la care se supun resursele umane cum ar fi asigurarea întreprinderii cu forţă de muncă calificată. Postul este cea mai simplă verigă organizatorică care cuprinde obiective. relaţiile organizatorice. esenţa funcţiei de conducere este decizia privind munca altor persoane. iar a funcţiei de execuţie. Înseamnă că titularul postului urmăreşte realizarea anumitor scopuri pentru care se îndeplinesc anumite activităţi a căror finalitate este influenţată de competenţa. funcţia. sarcini. cu competenţe şi responsabilităţi adecvate poziţiilor pe care le ocupă. dar şi persoanele implicate în desfăşurarea activităţii acestora. Funcţia reprezintă totalitatea sarcinilor de un anumit fel ce trebuie realizate în mod obişnuit de un salariat. de secretariat şi protocol. ponderea ierarhică. nivelul ierarhic. decizia privind propria activitate. retribuirea salariaţilor. încadrarea. şi sunt incluse activităţi administrative. Structura organizatorică desemnează un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite prin gruparea unor activităţi corelate în vederea funcţionării normale a întreprinderii precum şi relaţiile care se manifestă între acestea. recrutarea personalului. competenţe şi responsabilităţi. controlul operaţiilor în care s-au investit fonduri băneşti. de asistenţă medicală şi raporturile manager-salariaţi. Într-o întreprindere există funcţii deconducere care vizează o sferă largă de competenţe şi responsabilităţi şi funcţii de execuţie care se concretizează într-o arie mai restrânsă de competenţe şi responsabilităţi. selecţionarea. De asemenea. Altfel spus.. etc. în cadrul acestei funcţiuni sunt analizate problemele sociale. compartimentul. Organizarea structurală a unei întreprinderi se concretizează în structura organizatorică a acesteia. relaţiile dintre acestea. 8 . Prin urmare. stabilirea necesarului de mijloace financiare şi găsirea de noi surse de finanţare a activităţii. Componentele structurii organizatorice sunt: ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ ˇ postul. Desigur.ˇ funcţiunea financiar-contabilă înglobează activităţile de obţinere şi folosire raţională a disponibilităţilor băneşti. adică de autoritatea formală care exprimă limitele dreptului de acţiune pentru care există obligaţia de îndeplinire. pe o anumită treaptă ierarhică o funcţie de conducere se completează cu una sau mai multe funcţii de execuţie în sensul că un manager poate fi şi executant al unor sarcini potrivit poziţiei pe care o ocupă în organizaţie.

competenţa managerilor. adică un manager are mai mulţi salariaţi în subordine. etc. Ele pot fi: relaţii ierarhice atunci când exprimă raporturile dintre titularii posturilor de conducere şi titularii posturilor de execuţie. atelierelor. complexitatea activităţilor. Relaţiile de cooperare sunt legăturile dintre organismele întreprinderii situate pe acelaşi nivel ierarhic dar care au conducere diferită şi desfăşoară activităţi corelate. relaţii de stat major atunci când exprimă raporturile dintre diverse organisme între care unul dispune de autoritate delegată din partea conducerii privind anumite activităţi. La rândul lor. Relaţiile de autoritate sunt legăturile care se manifestă în procesul managerial între manageri şi salariaţi inclusiv ca urmare a delegării de autoritate. Numărul nivelelor ierarhice diferă de la o întreprindere la alta în funcţie de natura activităţii. Compartimentul este un grup de indivizi reuniţi pe criterii de omogenitate şi complementaritate a activităţilor pe care le desfăşoară sub o singură autoritate. Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care se situează diverse organisme ale întreprinderii situate la aceeaşi distanţă faţă de vârful piramidei manageriale. Relaţiile organizatorice exprimă totalitatea relaţiilor dintre diferite organisme ale întreprinderii care vizează fluxurile de materii prime. La baza conceperii. de control. Într-o întreprindere se pot identifica relaţii organizatorice: ˇ ˇ ˇ de autoritate. proiectării şi construirii structurii organizatorice a unei întreprinderi se află câteva principii şi anume: ˇ ˇ principiul supremaţiei obiectivelor şi unităţii de acţiune. cu atât dimensiunea ponderei ierarhice creşte. compartimentele de bază pot fioperaţionale (sub forma secţiilor. produse finite.Ponderea ierarhică reprezintă totalitatea persoanelor aflate în subordinea directă a unui manager. şi funcţionale (sub forma birourilor. există compartimente de bază care vizează atât nivelul de conducere cât şi de execuţie şi în care se desfăşoară activităţi omogene şi compartimente de ansamblu care cuprind mai multe organisme de bază. serviciilor) vizând activităţi de îndrumare organizatorică şi pregătire a deciziei. 9 . relaţii funcţionale atunci când exprimă legăturile dintre două organisme în care unul dispune de autoritate funcţională asupra celuilalt. În general. laboratoarelor) şi vizează activitatea care conferă profilul întreprinderii. dimensiunea firmei. bani. informaţii şi resurse umane şi sunt determinate de regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii sau alte documente oficiale. Cu cât managerul se situează pe o treaptă spre baza piramidei managerială. principiul aprofundării conducerii de producţie. de cooperare. Relaţiile de control se manifestă între organismele cu atribuţii de control şi celelalte verigi ale întreprinderii supuse activităţii de verificare.

responsabilitatea. competenţa profesională şi încrederea colegilor în raţionamentele acestuia. competenţele şi responsabilităţile specifice funcţiilor existente în întreprindere. obiectivele detaliate şi responsabilităţile diverselor funcţii şi o descriere amănunţită a compartimentelor existente. Sistemul de conducere al unei întreprinderi si componentele sale se prezinta astfel: Exista un sistem alcatuie din doua componente principale: 10 . regulamentul de organizare şi funcţionare şi fişa postului. deoarece autoritatea informală a unui individ reflectă prestigiul şi popularitatea. Sistemele de conducere a unei întreprinderi reprezinta totalitatea elementelor componente si a relatiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfasoara proceslee de conducere ale activitatii în ansamblul sau. Aceasta. ˇ În o întreprindere există o structură organizatorică formală stabilită în mod oficial şi având caracter obligatoriu consfinţit prin regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii şi o structură organizatorică informală care este neoficială şi neobligatorie şi se stabileşte prin relaţiile interumane spontane în funcţie de preocupările şi afinităţile indivizilor. formal şi informal.ˇ ˇ ˇ ˇ principiul unităţii de conducere. etc. Funcţionarea eficientă a unei întreprinderi necesită o suprapunere între structura formală şi cea informală. principiul economiei de personal şi realizării unui grad raţional de ocupare a personalului. în timp ce autoritatea formală este conferită de poziţia oficială pe care o ocupă individul în piramida managerială. autoritatea. Fişa postului este documentul care descrie toate elementele activităţii unui salariat sub forma aspectelor specifice: denumirea postului. obiectivele. relaţiile la care se supune. organigrama. sarcinile. dar aceasta este o raritate în practică. Organizarea si functionarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale în sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa corespunda unor cerinte clar definite reiesite din obiectivele acesteia. Organigrama este o reprezentare grafică a structurii organizatorice sub forma unor cadrane corelate care exprimă relaţiile organizatorice dintre diverse organisme ale întreprinderii. Schema pune în evidenţă elementele de organizare a unei întreprinderi din punct de vedere procesual şi structural. principiul interdependenţei minime principiul economiei de comunicaţii. Regulamentul de organizare şi funcţionare este o detaliere a structurii organizatorice în care se includ atribuţiile. El cuprinde o bază legală care vizează obiectul de activitate. Structura organizatorică a firmei se exprimă în câteva documente esenţiale pentru funcţionarea normală a activităţii şi anume organigrama.

ansamblul funcţiilor de conducere.1. procesul de conducere. subsistemul operational sau condus. structura de conducere 2. Sistemul de conducere a unei întreprinderi reprezintă ansamblul elementelor şi al relaţiilor dintre acestea. c) subsistemul informaţional dirijează acţiunile subsistemului operaţional către cel decizional. stilurile de conducere precum si metodele de fundamentare si transmitere a deciziilor. structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfăşoară procesele de conducere.structura informala.1 11 . metodele si tehnicile de conducere utilizate. Elementele care formeaza cadrul organizational sunt decisive pentru existenta. b) subsistemul operaţional . structura de conducere cuprinde structura organizatorica si sistemul informational. Procesul de conducere este structurat în 4 componente si anume: . Organizarea şi funcţionarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor propuse. În figura 1este prezentat sistemul de conducere al unei întreprinderi şi componentele sale. Fig . subsistemul informational sau de legatura. Se mai poate spune ca sistemul de conducere a unei întreprinderi este definit de urmatoarele componente si anume: subsistemul decizional sau conducator.ansamblul funcţiilor de execuţie. functionarea si dezvoltarea întreprinderii. Sistemul de conducere este definit de următoarele subsisteme componente: a) subsistemul decizional . La rândul sau.

evaluarea corectă a resurselor de materii prime şi a modului cum acestea se exploatează. În figura 2 este prezentată structura generală a unei întreprinderi cu componentele sale. reguli. . precum şi relaţiile dintre ele. influenţe ce trebuie tratate pe fondul dinamismului accelerat al mutaţiilor de amploare care au loc în economia contemporană.explozia" informaţională..adâncirea cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice.anatomia întreprinderii”.. economice. orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii. Ea se proiectează pe baza unor norme. .creşterea exigenţei calităţii produselor şi serviciilor. modul de constituire şi grupare a acestora. luându-se în consideraţie următoarele elemente: .creşterea competitivităţii economice.Capitolul 2 Structura organizatorica expresie a formalizarii intreprinderii 2. Structura funcţională este alcătuită din: 12 . principii şi documente oficiale. Structura organizatorică este o componentă a structurii generale a întreprinderii şi reflectă . Fig. administrative. Structura organizatorică este influenţată de anumiţi factori (strategia dezvoltării întreprinderii. subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea. .2 2. tipul şi complexitatea producţiei. calitatea resurselor umane).. dimensiunea întreprinderii. .1 Definirea noţiunii şi componentele de baza Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor. ştiinţifico-tehnice şi educaţionale.2 Elemente ale structurii funcţionale (de conducere) Structura de conducere reprezintă ansamblul cadrelor de conducere şi compartimentelor tehnice.

competenţele şi relaţiile pe care salariatul trebuie să le manifeste. După modul de participare la realizarea obiectivelor întreprinderii.contribuie direct la realizarea obiectivelor derivate şi generale ale întreprinderii (secţiile de producţie. 1. sarcini. componente. Funcţia unei persoane este definită prin: atribuţiile şi sarcinile de îndeplinit. .nivelul de pregătire. autorităţii şi responsabilităţii pe care le implica o funcţie.autoritate formală . ordinea componentelor. responsabilităţile asociate. omogene din punct de vedere al naturii şi complexităţii lor. unei persoane angajate în întreprindere.funcţionale 13 .obligaţia titularului de a îndeplini sarcini şi atribuţii derivate din obiectivele individuale ale postului. responsabilităţi din domenii mai largi de activitate.1. depozitele. . responsabilităţile pe care aceasta le implică. 2. compartimentele sunt: . ♦ de execuţie . După natura competenţelor.limita în care titularul postului are dreptul de a acţiona pentru realizarea obiectivelor. Trăsăturile obligatorii ale unui post de muncă sunt: . 3. Totalitatea posturilor care sunt definite prin aceleaşi caracteristici principale formează o funcţie.ansamblul atribuţiilor şi sarcinilor.responsabilitate . relaţii.competenţa profesională . atelierele de service). prestigiul profesional. b) Funcţia . însoţite de competenţe şi responsabilităţi mai reduse. care revin spre exercitare. desemnate în mod regulat şi organizat unui angajat al întreprinderii. Componentele structurii funcţionale sunt următoarele: a) Postul . se disting două tipuri de funţii: ♦ de conducere . . cu sarcinile.operaţionale .obiective individuale limitate. cărora le revin permanent sarcini bine definite. 4. în mod regulat. c) Compartimentul .ansamblul obiectivelor. sistem de obiective.competenţe. competenţele. experienţa.o reunire sub aceeaşi autoritate ierarhică a unui anumit număr de persoane.

precum şi prin relaţiile de cooperare ce se stabilesc între acestea în vederea realizării directe a obiectului de activitate al întreprinderii.compartimentul de bază.raporturile instituite între componentele organizatorice. 2. exploatări. responsabilităţilor de către conducere unor persoane pentru rezolvarea unor probleme complexe. În funcţie de natura şi modul de manifestare a competenţelor şi responsabilităţilor. Relaţiile organizatorice . Ponderea ierarhică (sau norma de conducere) . . .3 Structura operaţională (de producţie şi concepţie) Concept şi componente Structura operaţională reprezintă acea componentă a structurii organizatorice definită prin numărul şi componenţa unităţilor de producţie. modul de organizare internă. Relaţii de control D. Relaţii de autoritate – relaţii a căror manifestare este obligatorie.compartimentul de ansamblu. Ele cuprind: .relaţii de stat major . Relaţii de cooperare . Verigile structurale ce pot fi integrate într-o structură de producţie şi concepţie sunt: uzine. Nivelul (treapta) ierarhic(ă) . a volumului acestora şi a nivelului de delegare a autorităţii unei activităţi. 14 . Relaţii de reprezentare .relaţii ierarhice .relaţii între titularul unui post situat pe acelaşi nivel ierarhic cu titularul altui post. se disting: A.. studii etc. 2.între titularul postului de conducere şi cei ce deţin posturi de execuţie. fabrici. se pot distinge: .legăturile dintre manageri şi reprezentanţii diferitelor organizaţii profesionale. sindicate din interiorul întreprinderii sau din afară. Aceasta este realizată prin: A.ansamblul subdiviziunilor plasate la aceeaşi distanţă de conducerea superioară.numărul de persoane subordonate nemijlocit unui cadru de conducere. prin mărimea şi modul amplasării spaţiale a acestora.participă la fundamentarea strategiilor şi politicii globale a întreprinderii (diviziile. locuri de muncă.de către compartimente specializate care emit o serie de indicaţii metodologice. Ordinea componentelor organizatorice. După natura atribuţiilor.ca urmare a delegării sarcinilor. 3. serviciile). B. secţii de producţie.relaţii funcţionale . C. B. .

c) structura de producţie şi concepţie de tip mixt. dotată cu mijloace de muncă şi organizate pentru realizarea unei operaţii sau a unei lucrări de către un muncitor sau un grup de muncitori. cum ar fi producţia în flux. prelucrare. . servicii sau activităţi necesare secţiilor de bază şi auxiliare (depozitele şi magaziile întreprinderii. se pot întâlni şi procese de producţie auxiliare.Veriga structurală de producţie de bază a unei întreprinderi o constituie secţia de producţie. Într-o secţie de producţie de bază. Avantajul acestui tip de structură îl reprezintă flexibilitatea sporită în organizarea şi desfăşurarea proceselor de producţie. 15 . În secţiile de servire se execută lucrări. secţiile pot fi: . montaj-finisaj. probe şi încercări. ceea ce permite introducerea mai rapidă în fabricaţie a unor produse noi sau modernizate. unde predominant este procesul de producţie de bază.de servire. care reprezintă o unitate de producţie bine determinată sub aspect administrativ. Atelierul de producţie reuneşte mai multe locuri de muncă. În secţiile auxiliare se realizează produse sau servicii auxiliare producţiei de bază care ajută la realizarea în bune condiţii a produselor de bază. activităţile de transport intern). Această structură impune anumite caracteristici: ♦ utilajele folosite vor fi universale. Este specifică întreprinderilor cu producţie individuală sau de serie mică. Fiecare secţie de bază execută o anumită etapă a procesului tehnologic – pregătire. b) structura de producţie şi concepţie de tip obiect. fie efectuează un ciclu de operaţii tehnologice necesare obţinerii unei piese sau produs. Dezavantajul principal constă în dificultatea aplicării unor soluţii organizatorice moderne pentru producţia de bază.o anumita suprafaţă de producţie. Structura de producţie şi concepţie de tip tehnologic. care fie execută aceeaşi operaţie tehnologică. În funcţie de rolul pe care îl au în procesul de fabricaţie a produselor incluse în programul de producţie. ♦ locurile de muncă vor fi amplasate pe grupe omogene de locuri de muncă. Locul de muncă .auxiliare. În secţiile de bază se realizează produsele de bază care dau profilul de producţie al întreprinderii. ♦ lucrătorii vor avea o calificare superioară. ce fabrică o gamă largă de produse. fie o fază a procesului tehnologic.de bază . în cadrul căreia se execută fie un produs. Tipuri de structură de producţie concepţie Se disting trei tipuri de structură de producţie şi anume: a) structura de producţie şi concepţie de tip tehnologic.

asigură folosirea în condiţii eficiente a unor SDV-uri specializate.oferă posibilitatea utilizării unor metode moderne de organizare a producţiei şi a muncii .imposibilitatea utilizării complete a utilajelor şi a forţei de muncă.forţa de muncă este specializată pentru efectuarea produselor respective. . Principalele caracteristici sunt: .amplasarea locurilor de muncă se face conform fluxului tehnologic.locurile de muncă sunt specializate în efectuarea unei anumite operaţii tehnologice. . iar stadiile de prelucrare. Acest tip de structură prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje specifice structurii de producţie şi concepţie de tip tehnologic.permite reducerea duratei ciclului de producţie.Structura de producţie şi concepţie pe obiect Fiecare secţie de bază este specializată în fabricarea unui singur reper sau produs. secţiile pregătitoare sunt organizate după principiul tehnologic. Este specifică întreprinderilor cu producţie în serie mare. . Structura de producţie şi concepţie de tip mixt În general. iar volumul de producţie este ridicat pentru fiecare produs. Dezavantajele acestui tip de structură sunt: . respectiv celei pe obiect de fabricaţie. 16 .o flexibilitate redusă în reînnoirea producţiei. probe sunt concentrate în secţii după principiul obiectului de fabricaţie. ce fabrică o gamă restrânsă de produse. Este specifică întreprinderilor cu producţie de masă sau în serie mare. de montaj. Avantajele acestui tip de structură sunt: .cum ar fi producţia în flux.creează condiţiile pentru creşterea productivităţii muncii. . . .

ateliere etc. Analiza. numărul de muncitori etc. 17 şi concepţie sunt .asigurarea unui stat major şi a unor servicii funcţionale competente –presupune existenţa unor interlocutori responsabili.specificul procesului tehnologic utilizat şi particularităţile produsului fabricat. . ♦ stabilirea unor proporţii optime între capacităţile de producţie ale diferitelor secţii de bază. proiectarea şi îmbunătăţirea structurii organizatorice presupun respectarea unor cerinţe.Capitolul 3 Cerinte si etape in organizarea unei structuri eficiente Factorii care se au în vedere la proiectarea unei structuri de producţie următorii: .volumul producţiei ce urmează a fi fabricată.formele şi nivelul specializării şi cooperării. numărul de utilaje. . • proporţia dintre capacitatea de producţie a diferitelor secţii de bază. . independenţa acestora. operaţionali.asigurarea unui evantai optim al subordonărilor – un şef poate avea numai un număr limitat de subordonaţi direcţi. amplasarea raţională a diferitelor secţii. cum ar fi: . fapt care va conduce la evitarea apariţiei deficienţelor sau excedentelor de capacitate. foarte competenţi. competenţa şefului şi limbajul comun. cum ar fi: • proporţia dintre secţiile de bază şi cele auxiliare.zona de amplasare a întreprinderii. auxiliare şi de servire. activi şi eficienţi. . stabilită în raport cu suprafeţele de producţie. Serviciile funcţionale şi de stat major trebuie să fie suple.. Căile de perfecţionare a structurii de producţie şi concepţie sunt: ♦ stabilirea unor proporţii optime între secţiile de bază. ♦ adâncirea specializării secţiilor de bază şi implicit a cooperării. .crearea şi dependenţa compartimentelor – cele patru criterii de corelare a serviciilor specializate sunt: importanţa lor. . • proporţia verigilor structurale organizate după principiul tehnologic şi principiul obiectului de fabricat. În aprecierea unei structuri de producţie şi concepţie se pot utiliza o serie de indicatori.frecvenţa legăturilor dintre ele. precum şi capacitatea de producţie a secţiilor de bază şi cea a secţiilor auxiliare şi de servire. ♦ raţionalizarea legăturilor de producţie dintre diferitele verigi structurale prin perfecţionarea organizării transportului intern.

asigurarea economiei de comunicaţii – minimalizarea comunicaţiilor nestandardizate şi necodificate dintre grupuri separate. pentru obiectivele strategice pe termen lung. şi se accelerează 18 . gruparea lor şi stabilirea relaţiilor dintre ele.analiza obiectivelor întreprinderii. . .. se produc modificări importante în conţinutul structurii organizatorice considerabil ritmul reorganizărilor structurale. responsabilităţile pot fi delegate funcţiunilor calificate. .folosirea delegării – pentru problemele curente puterea de decizie şi responsabilitate trebuie să fie descentralizată. .evaluarea atât a funcţionalităţii. pentru problemele de gestiune generală. Structura organizatorică nu este dată pentru totdeauna.definirea activităţilor necesare şi stabilirea conţinutului lor. deciziile nu se pot delega. pe termen scurt. Sub impactul schimbărilor contemporane. .proiectarea propriu-zisă a structurii organizatorice.proiectarea compartimentelor. Procesul de analiză şi proiectare a structurii organizatorice a unei întreprinderi presupune următoarele etape: . cât şi a laturii constructive a întreprinderii.

Din punct de vedere al modului de ordonare a compartimentelor şi a relaţiilor dintre ele pot fi: organigrame piramidale. .Capitolul 4 Documente de formalizare a structurii organizatorice Pentru formalizarea unei structuri organizatorice se pot folosi următoarele documente:  Regulamentul de organizare şi funcţionare cuprinde cinci părţi. şi anume: .partea I – organizarea întreprinderii şi prezentarea structurii organizatorice. organigrame orientate de la stânga spre dreapta etc.compartimentul.partea a II-a – atribuţiile întreprinderii. .competenţele. de regulă: .partea a III-a – conducerea întreprinderii. . 19 .partea a V-a – dispoziţii generale  Fişa postului prezintă în detaliu elementele impuse unui salariat pentru a putea exercita în condiţii normale activitatea. . vechime. organigrame circulare. aptitudini).partea a IV-a – atribuţiile şi diagrama de relaţii pentru fiecare compartiment funcţional şi de producţie.  Organigrama este reprezentarea grafică a structurii organizatorice. Ea cuprinde.organigrame parţiale.responsabilităţi. .denumirea şi obiectivele postului. .cerinţe (studii. . . Din punct de vedere al sferei de cuprindere. pot fi: .organigrame generale. .

GH.TUDOR NISTORESCU. Craiova.Ed.COLECTIA TRIBUNA ECONOMICA "Monitoarele Oficiale" .Ed. Tribuna Economica. DELIA SILVIA OLARU "Economia Si Gestiunea Intreprinderii" .BIBLIOGRAFIE 1.Reviste De Specialitate 20 . MERISAN "Economia Intreprinderii" . 1999 3. 1995 2. Scrisul Romanesc. Bucuresti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful