Universitatea Babeş-Bolyai

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE
CURS - SEMESTRUL II -

Adrian Opre Aurora Szentagotai-Tătar

CUPRINS
Modul 1. CREATIVITATEA ŞI ARHITECTURA COGNITIVĂ 1.1. INTRODUCERE 1.2. PRODUSUL CREATIV. DEFINIłIA CREATIVITĂłII 1.3. PROCESUL CREAłIEI ŞTIINłIFICE 1.4. MODELAREA FACTORILOR INTELECTUALI AI PROCESULUI DE CREAłIE 1.5. PROCESUL DE CREAłIE COLECTIV 1.6. PERSONALITATEA CREATOARE Modul 2. MOTIVAłIA 2.1. NOłIUNEA DE MOTIVAłIE: MOTIV, TREBUINłĂ, SCOP 2.2. GAMA MOTIVAłIILOR CONDUITEI UMANE 2.3. CLASIFICAREA MOTIVELOR 2.4. FORMAREA ŞI DINAMICA SCOPURILOR: ASPIRAłIE ŞI EXPECTANłĂ 2.5. RELAłII SEMNIFICATIVE ÎNTRE MOTIVAłIE ŞI PERFORMANłĂ Modul 3. PROCESELE EMOłIONALE 3.1. FORMELE VIEłII AFECTIVE 3.2. CARACTERISTICILE PROCESELOR AFECTIVE 3.3. DIMENSIUNILE PROCESULUI EMOłIONAL 3.3.1. Modificări organice, vegetative 3.3.2. Manifestări comportamentale 3.3.3. Trăirile afective 3.4. TEORII ASUPRA EMOłIILOR 3.4.1. Teoria intelectualistă 3.4.2. Teorii fiziologice periferice 3.4.3. Teorii fiziologice centrale 3.4.4. Teorii cognitive fiziologice 3.5. CARACTERUL ADAPTATIV/NONADAPTATIV AL VIEłII EMOłIONALE 3.6. EMOTIVITATEA – TRĂSĂTURĂ DE PERSONALITATE Modul 4. PERSONALITATEA ŞI DIMENSIUNILE EI PSIHOLOGICE 4.1. DEMERSURI TIPICE ÎN ABORDAREA PERSONALITĂłII 4.1.1. Modelul trăsăturilor 4.1.2. Modelul factorial 4.2. TEMPERAMENTUL 4.2.1. DefiniŃie şi clasificare 4.2.2. Tipologia activităŃii nervoase superioare 4.2.3. Determinarea temperamentului şi a tipului de sistem nervos 4.3. CARACTERUL 4.3.1. DefiniŃie 4.3.2. Structura caracterului 4.4. APTITUDINILE 4.4.1. DefiniŃie 4.4.2. PredispoziŃiile native 4.4.3. Aptitudini şi deprinderi 4.5. INTELIGENłA 4.5.1. DefiniŃie 4.6. APTITUDINI SPECIALE Anexe 7 7 8 9 16 20 20 24 24 27 28 31 36 40 40 43 45 47 49 51 52 52 53 54 55 57 59 61 61 62 66 70 70 72 73 76 76 77 80 80 83 85 87 87 90 94

2

I. InformaŃii generale 1.1. Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs: Nume: Prof univ. dr. Adrian Opre Conf.univ.dr. Aurora SzentagotaiTătar Birou: Birou 12 sediul Fac. de Psihologie şi ŞtiinŃele EducaŃiei, str. Republicii 37 Telefon: 0264-590967 Fax: 0264-590967 E-mail: auraszentagotai@psychology.ro ConsultaŃii: Miercuri, 10-12

Date de identificare curs şi contact tutori: Numele cursului – Psihologie Generala Codul cursului – PSY 1012 Anul, Semestrul – anul 1, sem. 2 Tipul cursului - Obligatoriu Pagina web a cursului- http://www.psychology.ro Tutori – Dr. Opre Adrian, Dr. Aurora Szentagotai-Tătar, Drd. łincaş Ioana, Drd. Cheie Lavinia, Psih. Topuzu Mihaela, Psih. Lobonea Liliana, Psih. Sorina Negrilă GeneralaTutor@psychology.ro

1.2. CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite Cursul de faŃă continuă cursul Introducere în Psihologie început în semestrul I, iar parcurgerea şi promovarea sa cu succes este influenŃată de promovarea disciplinei din semestrul I. Totodată, cursul de faŃă condiŃionează alte discipline din cadrul specializării Psihologie, precum Psihologie Cognitivă, Psihologia Dezvotării sau Psihologie Socială. De asemenea, cunoştinŃele dobândite în cadrul cursurilor din anul I sporesc considerabil accesibilitatea temelor pe care vi le propunem. În totalitatea lor, aceste prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea lucrărilor de evaluare ce încheie fiecare modul, respectiv în promovarea examenului de evaluare finală. 1.2.Descrierea cursului Cursul Introducere în psihologie face parte din pachetul de discipline fundamentale ale specializării psihologie, nivel licenŃă, din cadrul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Disciplina constituie punctul de pornire în familiarizarea studenŃilor cu problematica psihologiei umane, reprezentând baza pe care se vor construi cunoştinŃele aferente cursurilor de Psihologie cognitivă, Psihologia personalităŃii, Psihologia dezvoltării, respectiv Psihologie socială. Tematica tuturor acestor discipline se completează reciproc. Asemenea cursului din semestrul I, acest curs are rolul de a familiariza studenŃii cu cele mai importante concepte şi procese psihice, însă în acest semestru accentul cade asupra psoceselor şi mecanismelor afectiv-motivaŃionale, respectiv asupra personalităŃii. ÎnŃelegerea acestora depinde însă de asimilarea cu succes a cunoştinŃelor prezentate în semestrul anterior. Totodată, fiind un curs introductiv, disciplina Introducere în psihologie încearcă să acopere conceptele esenŃiale aferente fiecărui proces psihic, fără însă a avea pretenŃia de a face o prezentare exhaustivă a acestora. La finalul cursului, studenŃii vor deŃine cunoştinŃele necesare pentru a putea aborda fără dificultate cursurile din anii următori. 1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului Tematica ce corespunde semestrului II al cursului de Introducere în Psihologie include patru module de învăŃare. În acest semestru tematica se focalizează asupra unor procese psihice a căror funcŃionare depinde de procesele mai elementare (senzaŃii, percepŃii) sau cele cognitive studiate în smestrul I. Cursul începe prin discutarea problematicii creativităŃii, prin analiza procesului şi a produsului creativ. Următoarele două module abordează două categorii de procese strâns legate –
3

Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea secvenŃelor de formare reclamă accesul studentilor la urmatoarele resurse: • calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secventele de formare interactivă on line) • imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport sau a temelor redactate) • acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”) 4 . comprehensiunea fiecărei teme. Editura Sincron. care constituie principalele resurse bibliografice: Atkinson. 1..6. 1993). R. rezolvarea lucrărilor de verificare şi a proiectului de semestru. Reperele de timp şi implicit perioadele în care veŃi rezolva fiecare activitate (lucrări de verificare.. Cluj-Napoca. Consultatiile. cât şi cele facultative. folosind mijloace auditive şi vizuale explicaŃii alternative. în nota finala vă sunt precizate în secŃiunea politică de evaluare şi notare precum şi în cadrul fiecărui modul. D. Pe durata acestora vom recurge la prezentari contrase a informatiilor nucleare aferente fiecarui modul dar mai cu seama vă vom oferi. proiect etc) sunt monitorizate de către noi prin intermediul calendarului disciplinei. Dincolo de aceste două surse. L. I. ponderea acestor activităŃi obligatorii. respectiv inteligenŃa. 1. Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere posibilitatea adâncirii nivelului de analiză si.5. E. Bem. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă. reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului si a tutorilor. aceasta o veŃi gestiona dumneavoastra şi se va concretiza în parcurgera tuturor materilelor bibliografice obligatorii.. Modalitatea de notare şi. Parcurgerea acestora va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). R. Atkinson. C. (2002). respectiv. la finalul fiecărui modul există o bibliografie minimală pe care studenŃii o pot parcurge pentru a-şi completa cunoştinŃele şi de la care pot porni în realizarea diferitelor Teme de verificare obligatorii. având în vedere particularităŃile învăŃământului la distanŃă dar şi reglementările interne ale CFCID al UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi: a. Bucureşti. Smith. J.procesele motivaŃionale. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Aşa cum am menŃionat mai sus prezentul suport de curs este structurat pe patru module. Dintre materialele recomandate ca bibliografie pentru acest curs atragem atenŃia asupra volumelor citate în cele ce urmează. forumul de discuŃii – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de titularul disciplinei. pentru care prezenta este facultativa. Toate lucrările menŃionate la bibliografia obligatorie se regăsesc şi pot fi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”. (coord. Editura Tehnică. prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă. Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. răspunsuri directe la întrebările pe care ni le veŃi adresa. Ultima temă abordată este cea factorilor care determină diferenŃele individuale – personalitatea şi dimensiunile ei. implicit. cât şi muncă individuală. În ceea ce priveşte activitatea individuală. 1. Pe scurt. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice obligatorii. E.7. realizarea unui proiect de semestru pe o temă anunŃată cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei de depunere a acestuia. Introducere în psihologia contemporană.. b. respectiv cele emoŃionale. Radu. Introducere în psihologie. c.

avem în vedere. StudenŃi cu nevoi speciale: Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea. asemenea datei de predare a proiectului. în limita constrangerilor tehnice si de timp. punctajul obtinut la acest examen în proporŃie de 70% (7 puncte) şi b.11. în care se studiaza disciplina de faŃă. Pentru predarea proiectului se vor respecta cu stricteŃe cerintele formatorilor. nemediate. a oricaror nelamuriri de continut sau a celor privind sarcinile individuale. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului II. 1. Politica de evaluare şi notare Evaluarea finală se va realiza pe bază unui examen scris desfasurat in sesiunea de la finele semestrului II. trebuie să păstraŃi în variantă electronică. cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. 1.8. in anumite conditii. 1. Altfel spus. toate temele pe care le-aŃi realizat în cadrul acestei discipline. • Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic.12. evaluarea proiectului de semestru 30% (3 puncte). ca o prioritate. De asemenea. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. Nota finală se compune din: a. • Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau. În cazul în care nu primiŃi mesajul de confirmnare în maxim 48 de ore.ro). se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual. Pentru a valorifica maximal timpul alocat celor doua intalniri studenŃii sunt atenŃionaŃi asupra necesităŃii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a cel putin a uneia dintre sursele bibliografice de referinta. examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă. de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral. Orice abatere de la acestea aduce după sine penalizări sau pierderea punctajului corespunzator acestuia. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: • Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. până când vi se confirmă primirea temei. mediate de reŃeaua net. Datele celor doua întâlniri se regăsesc în anexe (vezi Anexa A3) şi vor fi anunŃate şi pe site-ul facultăŃii (www.9. prin exmatriculare. in cazul in care nu au reusit singuri. coroborată cu secvenŃe de dialog. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii.• acces la echipamente de fotocopiere 1. La primirea temei tutorele vă va trimite un mesaj de confirmare. • ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii.psychology. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a 5 . ele sunt destinate solutionarii. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor patru module. De asemenea in cadrul celor doua intalniri studentii au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor lucrari de verificare sau a proiectului de semestru.10. Proiectul se trimite exclusiv pe o adresa de e-mail care va fi comunicată pe site. trebuie să trimiteŃi tema din nou. 1. facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare. la cea de a doua întâlnire se discuta ultimele trei module si se realizeaza o secventa recapitulativa pentru pregatirea examenului final.

lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline. 6 .

1960 şi 72. creaŃia de tip artistic. În anii ’50 J. Pe lângă sporul cantitativ.Guilford putea inventaria doar 186 de lucrări dedicate creativităŃii în perioada 1927-50.Modul 1 CREATIVITATEA ŞI ARHITECTURA COGNITIVĂ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptul de creativitate. Să prezinte modelul structurii intelectuale elaborat de Guilford. Să explice modelul triadic al factorilor intelectuali ai creativităŃii. adică 0. cursanŃii vor putea: Să definească creativitatea şi produsul creativ reliefând caracteristicile celui din urmă.5% apărute în perioada 1960 . precum şi principalele modele ale factorilor intelectuali implicaŃi în procesul de creaŃie.5% până în 1950. În ultimele decenii. Vom discuta principalele caracteristici ale acesteia.1 INTRODUCERE În mod tradiŃional psihologia a luat ca prototip al creaŃiei.970. creativitatea a devenit una din problemele de bază ale psihologiei. cele mai multe referiri vor fi la acest gen de creaŃie. b) explozia internaŃională si rapida ei perimare. Să descrie procesul de creaŃie după Wallas şi fazele rezolvării creatoare după Ponomariov. de aceea. ca apoi să analizăm factorii de personalitate implicaŃi în procesul creativităŃii. studiile actuale asupra creativităŃii dovedesc încă două mutaŃii esenŃiale. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Actualmente însă creaŃia ştiinŃifică ocupă prim-planul cercetărilor. Datorită notei ridicate de subiectivitate şi de aleatoriu a creaŃiei artistice. considerat ca prototip. c) problemele vitale cu care se confrunta omenirea (ex.transferarea intereselor de cercetare de la creaŃia artistică spre creaŃia de tip ştiinŃific. Douăzeci de ani mai târziu. relaŃia dintre creativitate şi problematizare. Printre cauzele interesului susŃinut pentru creaŃia ştiinŃifică menŃionăm: a) prestigiul deosebit de care se bucura ştiinŃa în lumea contemporană. apoi 18%între 1950 . precum şi aspectele de care trebuie să Ńinem seama atunci când evaluăm măsura în care un produs este sau nu creativ. Să argumenteze relaŃia dintre creativitate şi problematizare.153% din totalul cercetărilor psihologice.: limitele resurselor naturale) a căror rezolvare reclama eforturi creative fără precedent. Să cunoască factorii de personalitate implicaŃi în procesul creativităŃii.P.Hlavsa identifica 2419 titluri referitoare la psihologia creativităŃii. exprimând o creştere exponenŃială: 9. ce poate fi contracarată doar prin intensificarea creaŃiei. J. În ultima parte a modulului vom trece în revistă principalele caracteristici ale procesului de creaŃie colectiv. În cadrul acestui modul vom studia creativitatea pornind de la modalitatea în care aceasta se regăseşte descrisă în studiile actuale.aşa cum s-a arătat . Vor fi prezentate principalele modele care descriu procesul de creaŃie (modelul lui Wallas şi Ponomariov). Mai întâi se constată . rezultatele cercetărilor consacrate acestui subiect Ńin mai curând de: „documentul 7 . 1.

dacă prin el se rezolvă o problemă. Având în minte cele afirmate mai sus. în condiŃii favorabile. Deocamdată nu există un consens asupra vreunei definiŃii a creativităŃii generale.se realizează prin îmbogăŃirea definiŃiei generale cu note specifice. În replică. 2) procesul de creaŃie. prin referire la produsele creaŃiei. Ca rezultantă a întregii personalităŃi. ştiinŃifică. apanajul oamenilor de geniu. necorespunzătoare pentru surprinderea complexităŃii creaŃiei. Ea nu este o dimensiune în plus a personalităŃii. 4) climatul creativ. poate fi numit “proces creator”. ci este rezultanta organizării optime a unor factori de personalitate diferiŃi. 8 . Toate formele creativităŃii posedă însă trăsături comune care fac posibilă o definiŃie minimală a creativităŃii în general. 3) personalitatea creativă. DEFINIłIA CREATIVITĂłII. definirea creativităŃii specifice --. sporeşte adaptabilitatea la mediu a creatorului/grupului său sau schimbă condiŃiile existenŃei acestuia. dacă este un unicat. noŃiunea de creativitate nu se referă atât la un construct teoretic precis cât la o rubrică generală. Produsele creaŃiei pot fi reprezentări creativităŃii artistice. alături de limitele cercetării psihologice în problema menŃionată. S-ar putea ca.limitele rutinei si umană cuprinde măcar un dram de noutate. generează Definirea produse noi şi de valoare pentru societate. tehnologii. Această definiŃie este o primă aproximaŃie.singura care are referent real --. PRODUSUL CREATIV. teorii. creativitatea se poate defini ca un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care. DiferenŃa de produse creative nu înseamnă neapărat diferenŃă de procese de creaŃie. Tema de reflecŃie nr.2. însăşi forma logică a definiŃiei să fie prea îngustă. Definirea creativităŃii se face. ci înŃelegerea faptului că procesele de creaŃie sunt analoage sau chiar identice. ci efectul conlucrării unor efecte psihice variate în condiŃii favorabile. Principalele aspecte psihologice ale creativităŃii sunt următoarele: 1) produsul creativ. în ultimă instanŃă ele dau marca personalităŃii creative. aşadar. Aceasta nu înseamnă estomparea diferenŃelor calitative dintre produsele creaŃiei geniale şi a celei cotidiene. creaŃia ştiinŃifică se dovedeşte mult mai abordabilă din perspectiva aparatului conceptual de care dispune psihologia. creativitatea există numai sub forme specifice: creativitate artistică.anecdotic” decât de date probante.în viaŃa de toate zilele . CreaŃia este manifestarea acestei disponibilităŃi în condiŃii prielnice. Aşa cum scrie trăsătură generalVigotsky tot ceea ce depăşeşte . Un produs e nou dacă nu este simpla reproducere a unor produse anterioare. 1 Pornind de la caractersticile produsului creativ. ToŃi oamenii pot fi distribuiŃi—la nivele diferite – pe o scală continuă a creativităŃii – susŃine Guilford. gândiŃi-vă la 5 exemple de astfel de produse care au avut un impact puternic asupra civilizaŃiei. idei. tehnică etc. Un produs este valoros. va face obiectul unor reproduceri ulterioare. în care sunt incluse procese psihice variate. Creativitatea nu este o capacitate psihică autonomă. o potenŃialitate a personalităŃii. Privită în ansamblu. constă în renunŃarea la concepŃia potrivit căreia aceasta este un fenomen de excepŃie. Teoria “omului de geniu” a făcut loc concepŃiei Creativitatea ca potrivit căreia creativitatea este o trăsătură general-umană. etc. transformarea în act a unei potenŃialităŃi. care poate. Creativitatea este deci o disponibilitate. 1. Cealaltă caracteristică a cercetărilor recente din psihologia creativităŃii.

constituie premisa creativităŃii sociale. modalităŃile de realizare a unui produs nou şi valoros pentru societate sunt variate purtând amprenta personalităŃii creatoare.în ştiinŃă în particular . Sub raport psihologic. valoros etc). ci să răspundă şi unor cerinŃe de eleganŃă în prezentare etc. “stearpă şi inutilă” (Poincaré) iar psihanaliza “ un scandal public”. Judecata Nota de subiectiv (ireductibil) a acestui tip de judecată o face să fie fluctuantă. în ultima instanŃă. Galois la ecuaŃiile algebrice. Ipostazierea comunităŃii ştiinŃifice drept instanŃă de identificare şi apreciere a creaŃiei.în cazul creaŃiei ştiinŃifice . De pildă cu toată opoziŃia pe care părŃi însemnate ale societăŃii au arătat-o teoriei lui Darwin.3. Nu importă dacă produsul ştiinŃific este creativ în raport cu prestaŃiile personale anterioare (criteriul psihologic) sau cu realizările culturale ale întregii societăŃi (criteriul sociologic). creatorii de sisteme formale caută ca teoriile lor să fie nu numai logic consistente. Descoperirea D D T a fost socotită o creaŃie ştiinŃifică de primă mărime. Procesul de creaŃie în general . Debusolarea criticii artistice faŃă de arta plastică a secolului XX este un exemplu semnificativ în acest sens. variabilă. îmbină creativitatea artistică cu cea ştiinŃifică. i-a conferit marca valorii. cel puŃin în principiu) şi criteriul consistenŃei logice. Creativitatea individuală este vitală pentru dezvoltarea individului. de pildă. Landau . ArhitecŃii creativi de pildă. comunitatea ştiinŃifică a fost cea care. 1.Creativitatea poate fi individuală sau socială. Academia franceză a considerat neinteligibile soluŃiile propuse de E. Comunitatea ştiinŃifică a respins secole de-a rândul teoria heliocentrică a lui Aristarch din Samos în favoarea teoriei lui Ptolemeu. Se poate observa faptul că definiŃia creativităŃii se întemeiază pe o judecată de valoare asupra produsului creaŃiei (prin care el e considerat nou. indispensabilă oricărei societăŃi sau oricărei culturi”. aducându-i biochimistului Paul Müller premiul Nobel.atunci când avem de-a face cu noul raportat la sfera experienŃelor individuale.diferenŃele dintre criteriul psihologic şi cel sociologic în definirea creativităŃii. Nici una din aceste ultime cerinŃe nu trebuie satisfăcute de produsul creaŃiei artistice. Pe lângă criteriul noutăŃii şi al valorii. Este de subliniat faptul că formele specifice ale creativităŃii nu sunt ireconciliabile.notează E. produsul creaŃiei ştiinŃifice trebuie să satisfacă criteriul verificabilităŃii (ipoteza. recunoscându-le valoarea abia după 15 ani. ceea ce nu înseamnă că identificarea creaŃiei de către comunitatea ştiinŃifică este lipsită de erori. Logica matematică a fost socotită. aspectul cel mai important al creativităŃii este procesul de creaŃie. PROCESUL CREAłIEI ŞTIINłIFICE. soluŃia creată trebuie să poată fi confruntată cu realitatea. de valoare variabilă. la început. În schimb. aprecierea produsului ca produs creativ este ea însăşi fluctuantă. În consecinŃă. Evaluarea produsului e realizată de comunitatea ştiinŃifică pe baza paradigmei în care se află la un moment dat. ci contează dacă el este nou si valoros în raport cu “ştiinŃa normală” practicată de comunitatea ştiinŃifică. dar în ultima vreme numeroşi oameni de ştiinŃă socotesc DDT drept o adevărată calamitate. Criteriile pe baza cărora se face aprecierea sunt obiective şi validate intersubiectiv.nu urmează un tipar unic. teoria. fapt ce complică şi mai mult detectarea mecanismelor creaŃiei şi discriminarea ei faŃă de alte opere umane. în practica ştiinŃifică normală este mult mai uşor de stabilit. Mai jos vor fi expuse câteva din cele mai cunoscute demersuri ale procesului creator. 9 . DefiniŃia creativităŃii generale constituie o definiŃie minimală pentru creaŃia ştiinŃifică. identificarea creativităŃii este mai puŃin problematică. „Vorbim de creativitate individuală . estompează . despre creativitate socială atunci când acest nou este raportat la cultură. în ştiinŃă. Deşi dificultăŃile teoretice cu care se confruntă încercările de definire a creativităŃii sunt importante.

într-un continuu feed-back cu mediul si se bazează pe gândire secundar memoria semantică (referitoare la sensul si semnificaŃia impersonală a noŃiunilor). Gândirea cotidiană. ele nu există niciodată în formă pură ci doar ca extreme ale unui continuum. formez produsul lor N= 2*3*5*7*11 3. Procesul de gândire secundar desemnează gândirea logică. în preconştient converg două procese de gândire: primar şi secundar. fac dovada conlucrării în proporŃii diferite. printr-un raŃionament recursiv simplu se poate demonstra T1. Procesul de gândire primar este Procesul de esenŃialmente metaforic. simbolizează un obiect prin altul. în incubaŃie inconştient sau preconştient marcând trecerea în faza de incubaŃie. 3. Hadamard. guvernată de Procesul de “principiul realităŃii”. care scapă controlului conştiinŃei.Fazele procesului de creaŃie. care prin preparare şi mecanismul psihanalitic al reprimării împinge problema în penumbră. Conform unor explicaŃii psihanalitice mai noi. a celor două procese. deşi în această fază convergenŃa lor --. Conlucrarea dintre procesul de gândire primar şi cel secundar în procesul creaŃiei este ilustrată printr-un exemplu preluat după J. Etapele demonstraŃiei (procesul de gândire secundar) 1. 11 2. consider toate numerele prime de la 2 la 11. Aceste tipuri de gândire sunt idealizări. că faza de incubaŃie este utilă dacă activitatea conştientă premergătoare a fost suficient de susŃinută şi eficace. fanteziile. În faza de preparare. NoŃiunea ca atare exprimă “limitele introspecŃiei noastre…” iar travaliul inconştient „nu este pur automat.cu preponderenŃa procesului de gândire primar --. imaginaŃia etc. alături de primul 10 . El face tentative repetate de rezolvare a problemei utilizând deprinderile şi cunoştinŃele Fazele de achiziŃionate. Inconştientul nu creează nimic prin sine însuşi. Eşuarea tentativelor rezolutive generează frustrare. procedează prin forme sui generis de raŃionament. analizează datele problemei. Se poate presupune că în această fază au loc o mulŃime de prelucrări paralele. adun la acest produs o unitate N+1 Imaginile mentale (procesul de gândire primar) 1. deci. enunŃă şi testează diferite ipoteze rezolutive. Într-o terminologie cognitivă am spune că acest tip de gândire pune în lucru memoria episodică. 7. Multă vreme creaŃia ştiinŃifică individuală a fost concepută în paradigma propusă de G. Rezultă. întregul gândire primar prin parte sau partea prin întreg. Aceasta se poate reduce la a demonstra că există un număr prim mai mare de cât 11.este mai mare. b) incubaŃia. adică acele conŃinuturi mnezice colorate de experienŃa anterioară şi specificul personalităŃii noastre.. ci dirijat. analogic. N nefiind destul de mare îmi imaginez un punct mai îndepărtat de această masă confuză 3. 5. de procesul de gândire secundar. după care. cu o direcŃie precisă impusă în timpul fazei de preparare.Wallas (1926). cercetătorul sesizează problema. Aceasta înseamnă că manifestarea lor nu e legată de faza incubaŃiei. potrivit căreia procesul creator subîntinde patru faze: a) prepararea. c) iluminarea şi d) verificarea. văd al doilea punct. specifice unei logici autiste. modelate. analogiile şi metaforele procesului primar sunt sintetizate. Imagistica. Se pune problema de a demonstra teorema (T1): Şirul numerelor prime este infinit. văd o masă confuză de semne 2. adică 2.

ci este un rol prohibitiv. psihologul amintit schiŃează o serie de faze ale rezolvării creatoare. favorizând ipotezele neglijate în această fază. în care subiectul analizează datele Analiza logică şi problemei. dar neglijate pe considerentul că nu slujesc rezolvării problemei. 2 AnalizaŃi fazele procesului de creaŃie expus de Wallas şi specificaŃi mecanismele psihologice care intervin în fiecare fază. care reapare brusc în câmpul conştiinŃei ca o intuiŃie nepregătită.relatări autobiografice. Strauss mărturiseşte că întotdeauna înainte de a ajunge la expresia conceptuală. Iluminarea (inspiraŃia.4. Tema de reflecŃie nr. şi cu deosebire al creaŃiei. Ele au rămas preconştiente fiind considerate produse laterale ale gândirii.care nu se pretează la validare experimentală. rolul inconştientului în faza de incubaŃie nu este acela de a favoriza convergenŃa gândirii logic-conceptuale cu cea analogic-metaforică. După alŃi autori. A. În acest moment capătă importanŃă o serie de intuiŃii. Prelucrările inconştiente ale acestor “produse laterale” duc la soluŃia corectă. Beveridge arăta că dintre subiecŃii creativi investigaŃi de verificare el. intuiŃia) desemnează momentul în care soluŃia problemei apare brusc în câmpul conştiinŃei sau problema este privită dintr-un unghi de Fazele de vedere total diferit. ipoteze produse în faza analizei logice. Verificarea este stadiul în care soluŃia găsită anterior este testată logicomatematic şi /sau experimental. MotivaŃia pentru investigarea problemei creşte în ciuda eşecului tentativelor de rezolvare. 17% au declarat că n-au primit nici un ajutor din partea intuiŃiei 50% au răspuns “ocazional’. Prin probleme de tip divergent se înŃeleg acele probleme care permit mai multe soluŃii sau care oferă mai multe căi de rezolvare. Mai recent I. că are la bază “documentul anecdotic” --. Prima fază este analiza logică. iar 33% “frecvent”. iar succesiunea fazelorneconfirmată. produce şi verifică ipoteze rezolutive. Leray. deşi încă în circulaŃie. conştientizează şi rezolvarea intuitivă controlează operaŃiile şi strategiile pe care le pune în joc. formală a unor structuri antropologice (ex: relaŃii de rudenie) avea imaginea tridimensională vagă a acestora. văd un punct undeva între masa confuză şi primul punct Se poate observa cum înlănŃuirea logică. S-a reproşat paradigmei lui Wallas. conceptuală şi periplul “cinematografic” al imaginilor se sprijină reciproc în procesul gândirii. a fost supusă unor numeroase critici. problemele trec în penumbră. Pe baza acestor cercetări. etapa iluminării-controversată. mărturii ale introspecŃiei --. Această descriere a procesului de creaŃie. Ponomariov (1987) a încercat să surprindă fazele creaŃiei prin cercetări experimentale asupra rezolvării unor probleme de tip divergent de către elevi. Rezolvarea intuitivă este etapa în care eforturile conştiente de rezolvare a problemei sunt temporar suspendate. Un creator în topologie. 11 . Fenomenul de iluminare (intuiŃie) nu este obligatoriu în iluminare şi activitatea de creaŃie. Necontestate sunt prepararea şi verificarea”. susŃine de pildă că inconştientul şterge ipotezele încercate în faza de preparare care nu au dat satisfacŃie. “Etapa incubaŃiei a fost contestată. L. acest număr dacă nu este prim trebuie să admită un divizor prim care este numărul căutat 4.

Datele din psihologie şi istoria ştiinŃei arată că creaŃia ştiinŃifică (sub forma invenŃiei sau descoperirii) urmează şi alte traiectorii. Ea se deosebeşte de serendipitie prin aceea că ApariŃia factorul aleatoriu nu mai provine din mediul extern ci este imanent subiectului. b) ApariŃia întâmplătoare a unei asociaŃii este o altă modalitate de a accede la un produs nou şi de valoare. Ele pot deveni însă eronate în măsura în care se erijează în scheme universale. Se citează cazul lui Descoperirea prin Fleming care a descoperit penicilina observând mucegaiul (ciupercile) şansă sau de pe mediul de cultură. În data de 17 februarie 1869 --.Kedrov. Se remarcă importante suprapuneri între schema lui Wallas şi etapele identificate de Ponomariov. a “experienŃei pentru a vedea” revendicată de un cercetător de talia lui Cl. Verbalizarea rezolvării intuitive şi formalizarea rezolvării reale Tema de reflecŃie nr.scrie Kedrov --. aceste etape sunt verbalizate şi ordonate logic. Ca ilustrare. cazul lui Pavlov. cazul lui Roentgen care a descoperit razele X în perspicacitate timp ce studia descărcările electrice prin tuburi cu gaze rarefiate. 3 AnalizaŃi suprapunerile dintre etapele din modelul lui Wallas privind procesul de creaŃie şi cele identificate de Ponomariov. vom oferi cazul lui Mendeleev. Rolul întâmplării nu trebuie însă exagerat. care studiind secreŃia digestivă ca efect al unor stimulări directe a observat că glanda salivară a câinelui secretă chiar şi numai la auzul paşilor laborantului ce îi aducea hrana. studiat de B. idee ce a deschis calea 12 . Aşa cum spunea Pasteur. Bernard de pildă. identificabile în orice proces de creaŃie (ştiinŃifică). Dincolo de denumirile diferite ambele evidenŃiază aproximativ aceeaşi gamă de fenomene psihice care intervin în procesul creaŃiei. care nu se lasă “orbit” de ipotezele iniŃiale ale cercetării sale. Treptat încep să fie conştientizate şi etapele rezolvării. a) Descoperirea prin şansă sau perspicacitate (ceea ce se numeşte serendipitie) a unor rezultate pe care nu le-ai căutat este o modalitate de creaŃie adesea prezentă în ştiinŃele experimentale. “şansa nu ajută decât minŃile pregătite”. Aceste încercări nu sunt însă niciodată complet “oarbe’. Ca variantă a descoperirii prin şansă putem considera metoda încercării şi erorii. ale cărui rezultate ştiinŃifice au fost obŃinute prin şansă şi perspicacitate.Verbalizarea rezolvării intuitive constă în exprimarea discursivă verbală a soluŃiei obŃinute.M. după mărimea greutăŃii lor atomice. pe care le menŃionăm în continuare. Descoperirea prin şansă nu se încadrează în schema creaŃiei aşa cum apare la Wallas sau Ponomariev. lui Mendeleev i-a venit ideea comparării elementelor chimice neasemănătoare. Unele faze pot fi eludate altele comprimate. nu numai soluŃia finală.în timp ce scria lucrarea Bazele chimiei. Ele reprezintă un caz rar întâlnit în practica cercetării ştiinŃifice. însăşi mulŃimea lor este circumscrisă de setul mental al omului de ştiinŃă. întâmplătoare fiind rezultatul combinării fericite a unor conŃinuturi mentale până atunci a unei asociaŃii disparate. etc. Acesta din urmă a fost punctul de plecare al cercetărilor asupra reflexului condiŃionat. Concomitent. Cu alte cuvinte chiar întâmplarea îşi relevă virtuŃile sale creative numai pentru un om cu propensiune spre creaŃie. Formalizarea rezolvării reale constă în exprimarea logico-matematică a soluŃiei obŃinute şi a procedurii rezolutive corespunzătoare. Ponomariov face observaŃia că succesiunea acestor faze nu este identică la toŃi subiecŃii şi în toate situaŃiile.

Nicolle vaccinul contra tifosului exantematic. c) Strategiile euristice. dar poate fi un nucleu generativ al creaŃiei. euristicile--. Euristicile ca şi algoritmii (vezi capitolul desper gândire) sunt proceduri de rezolvare a problemelor. B . D .). odată cu emergenŃa psihologiei Strategiile cognitive. i-a oferit o asociaŃie pentru găsirea procedeului său.1 care reprezintă procedurile rezolutive aflate la dispoziŃia rezolvitorului. Tot prin asociaŃie a descoperit C.1. În timp ce algoritmii asigură obŃinerea soluŃiei printr-un număr finit de paşi. chiar dacă nu garantează că e cea optimă. tific la poarta unui spital din Tunis. privind un cerşetor. pe care Mendeleev o cunoştea şi care. Cea mai mare parte a problemelor care apar în practica ştiinŃifică presupun împletirea strategiilor algoritmice (rutine) cu cele euristice (creative). Opusul algoritmului este metoda încercării şi erorii – aşa cum se vede în figură – nu euristica. 1. alt pattern al procesului de creaŃie. de ex: problema de şah) limitează sensibil alternativele de căutare a soluŃiei. De exemplu. oferind o soluŃie problemei. C . “orice pas al demonstraŃiei trebuie să satisfacă principiul necontradicŃiei!” etc.încercări “oarbe”. Euristicile sunt mai aproape de încercările “oarbe” dar se deosebesc tocmai prin faptul că limitează drastic numărul acestor încercări.rezolvare cotidiană. dar aceasta nu înseamnă că demonstraŃia sau rezultatul ei sunt necesarmente noi 13 . Mendeleev a recurs la un procedeu de înscriere a elementelor pe cartonaşe şi la operarea cu ele pe verticală şi pe orizontală. 1. Vom înŃelege mai bine rolul euristicilor dacă privim fig. probabil. FrecvenŃa rezolvării B A C D Tipuri de rezolvare Fig.rezolvare creativă. Rămânea acum problema comparării tuturor elementelor după criteriul masei atomice. DistribuŃia procedurilor rezolutive: A .descoperirii tabloului elementelor. au făcut obiectul unor intensive investigaŃii în ultimii ani. Utilizarea unor strategii euristice nu garantează înscrierea subiectului într-un proces de creaŃie ştiinŃifică.rezolvare algoritmică Se poate observa că sunt foarte puŃine probleme ştiinŃifice rezolvabile prin proceduri strict algoritmice sau prin încercări “oarbe” (experienŃe de dragul de a vedea). “asociaŃia întâmplătoare” este rezultatul intersecŃiei unor eforturi îndelungate. Ca şi serendipitia. Cercetările asupra rezolvării de probleme i-au făcut pe unii cercetători euristice de prestigiu să considere că “procesul creator este identic cu procesele obişnuite de rezolvare de probleme”. cum se considera adesea în mod eronat.în condiŃiile unor probleme de tip divergent (= nerezolvabilă algoritmic. în demonstrarea unei teoreme logicianul apelează la euristici care îi limitează căutările (ex: “lungimea secvenŃelor logice trebuie sa fie finită!”. analog “ pasienŃei” cu cărŃile de joc.

după cum urmează: 14 . SperanŃele puse în astfel de programe de simulare a creativităŃii au fost temperate pe măsură ce a fost tot mai evident că creaŃia ştiinŃifică implică foarte mulŃi factori specifici unui context conceptual sau experimental. procesul de creaŃie ştiinŃifică nu este reductibil la proceduri euristice. Există însă numeroase studii de psihologie care evidenŃiază diferenŃele Problem solving dintre rezolvarea de probleme şi creativitate. Deşi recunosc importanŃa momentului problematizării în dinamica creaŃiei. neinteligentă. 4 GândiŃi-vă la exemple de produse creative ştiinŃifice generate în urma descoperirii prin şansă sau perspicacitate. Ele susŃin ideea că versus problem manifestarea cea mai adecvată a creativităŃii ştiinŃifice nu apare în finding rezolvarea de probleme (problem-solving). deci nu avem nevoie de o teorie separată a formulării problemei. E mult mai plauzibil. descoperirea de noi probleme să fie diferită de procesul de rezolvare a problemelor existente. Deşi conferă utilizatorului un coeficient mai înalt de creativitate. “Sarcina formulării unei probleme poate fi ea însăşi pusă ca problema unui sistem de rezolvare de probleme. Euristicile puternice constituie marca specifică a experŃilor si principala deosebire faŃă de începători (novici) sau cercetători de valoare medie. Astfel în 1978 Simon şi Langley au creat programul BACON. În caz de eşec se selecta o altă relaŃie de variaŃie concomitentă. În s-a stabilit o tipologie a problemelor (ştiinŃifice) în funcŃie de resursele psihice pe care acestea le reclamă.. În acest caz ele “oferă posibilitatea de a obŃine anticipatul într-un chip nou”. Producerea de probleme este diferită de producerea de soluŃii iar sensibilitatea la probleme este una din formele principale de manifestare a creaŃiei ştiinŃifice. unii cercetători tind să reducă procesul de formulare a problemei la cel de rezolvare de probleme. Cea mai importantă euristică utilizată constă în detectarea variaŃiei concomitente a unor variabile. descoperirea de probleme) este esenŃa procesului de creaŃie. Această covarianŃă era apoi testată în diverse situaŃii pentru a vedea dacă nu cumva este o constantă. Multe euristici sunt folosite în ştiinŃa normală. “Problematizarea (=generarea. asociaŃiei întâmplătoare şi strategiilor euristice. Dacă se consideră că o soluŃie inteligentă se obŃine prin mobilizarea minimului de resurse (psihice. Se invocă în acest sens aserŃiunea lui Einstein că “ formularea problemei este adesea mult mai importantă decât soluŃionarea sa. Acest program putea să redescopere unele legi ale mecanicii. nediferenŃiat. Literatura dedicată problematizării (problem-finding) este mult mai săracă decât cea referitoare la rezolvarea de probleme (problem-solving). care poate fi nimic altceva decât o chestiune de deprinderi matematice sau experimentale”.) atunci se conchide că apelul la euristică în cazul unei probleme rezolvabile algoritmic este neoptimală. …. Considerarea creaŃiei ştiinŃifice din perspectiva euristicilor s-a finalizat tehnologic în programe de simulare a creativităŃii. ca dincolo de anumite similitudini. Fazele şi patternurile procesului de creaŃie abordate în paragraful anterior au la bază ideea că procesul creaŃiei ştiinŃifice se declanşează după apariŃia unei probleme ştiinŃifice. Cercetările de până acum susŃin însă ideea că problematizarea nu este un proces simplu. În acelaşi timp nu orice rezolvare euristică este şi o rezolvare inteligentă. Creativitate şi problematizare. Tema de reflecŃie nr. El se bazează pe implementarea unor euristici. materiale etc. totuşi.si valoroase. ci în capacitatea de a găsi probleme (problem-finding). De aici rezultă că manifestarea plenară a creativităŃii are loc în cazul rezolvării unor probleme nesoluŃionabile prin metode obişnuite.

Tabel 1. invenŃia). Ele reclamă invenŃia.0. devenind chiar negativ pe măsură ce sarcina de problematizare sporeşte în complexitate. CorelaŃia performanŃelor la sarcinile de problematizare Categorii de probleme r Pf / Pi Pi / Piv Pf / Piv 0.Tipologia problemelor ştiinŃifice Probleme formulate (Pf). exemplu: lipsa mijloacelor pentru atingerea unui scop determinat. care nu sunt încă verbalizate dar situaŃia problematică obiectivă este evidentă. eterogenă. exemplu: problemele din manualele şcolare.2).1) Aceasta dovedeşte că problematizarea este o activitate psihică neunitară. CorelaŃia performanŃelor obŃinute la problematizarea şi rezolvarea de probleme Problematizare / rezolvare r Pf / S Pi / S Pinv / S 0.19 . care sunt expuse în faŃa subiectului şi îi reclamă doar efortul de rezolvare. care nu sunt nici formulate nici evidente ci sunt “scufundate” în contextul situaŃional sau discursiv.37 0. Ele reclamă din partea subiectului un efort de descoperire. nemotivată de acesta. descoperirea.2.1. care antrenează procese psihice diferite.0. Probleme inventate (Piv) care apar ca o atitudine faŃă de o situaŃie sau context. Se poate observa că resursele psihice reclamate de cele 4 modalităŃi de existenŃă a problemelor sunt tot mai complexe. Cercetările experimentale efectuate de Dillon au arătat că performanŃele obŃinute la cele trei nivele de problematizare nu corelează între ele.16 Este interesant de remarcat că coeficientul de corelaŃie e tot mai mic. Problematizarea (ultimele trei categorii de probleme) apare ca un proces complex. în funcŃie de nivelul de problematizare (recunoaşterea. care odată descoperite de cititor apar ca întrebări notate pe marginea textului. exemplu: problemele implicite unui text. ierarhizat pe trei nivele: recunoaşterea-descoperirea-invenŃia. ele trebuie recunoscute ca atare de către subiect. Probleme implicite (Pi).13 Tabel 1. exemplu: problemele imediate generate de ultimele descoperiri ştiinŃifice. (tabel 1.39 0. (tabel 1.15 . Tot pe baza analizei de corelaŃie Dillon a stabilit că procesele psihice implicate în problematizare sunt diferite de cele antrenate în soluŃionarea problemei (notate cu S) deoarece performanŃele obŃinute la problematizare şi soluŃionare de probleme nu corelează semnificativ. Altfel spus diferenŃele dintre procesele psihice implicate în problematizare şi cele rezolutive sunt cu atât mai mari cu cît procesul de 15 . Probleme evidente (Pe).

Deşi cercetările lui Dillon s-au făcut pe un număr redus de subiecŃi (N=50). Tot aici intră şi capacitatea de transferare a cunoştinŃelor de la un domeniu la altul şi modificarea uşoară şi rapidă a atitudinii mintale. Aceste operaŃii acŃionând asupra unui conŃinut (figural. duc la un anumit produs. sisteme. în conformitate cu cerinŃele noii situaŃii. implicaŃii) adică şase forme diferite pe care informaŃia le dobândeşte ca rezultat al prelucrării. conŃinuturi şi produse. transformări. memoria. etc. adică de faptul că aceasta este generatoarea de noi FuncŃia constituantă a structuri cognitive (în cazul în care nu se mărgineşte la corectarea celor existente).2. P.4. Fluiditatea este fluenŃa ideilor. Există şase tipuri de produse (unităŃi. 1. din care psihologul american a identificat 82 până la data apariŃiei cărŃii sale. motivaŃionali. ConstelaŃia acestor factori fiind extrem de complexă. relaŃii. MODELAREA FACTORILOR INTELECTUALI AI PROCESULUI DE CREAłIE CreaŃia este rezultatul convergenŃei factorilor cognitivi cu cei emoŃionali. Cu titlul de ilustrare a modului de căutare a fost separat un cubuleŃ reprezentând factorul flexibilitate adaptativă a gândirii. F (figural). 1. “miopia ipotezei”. Pornind de la aceste date Dillon susŃine că nivelurile de problematizare pot fi considerate ca niveluri de creativităŃi. ele constituie totuşi un punct de plecare interesant pentru studierea relaŃiilor dintre problematizare şi creativitate. S-a dovedit însă experimental incongruenŃa dintre diferite tipuri de fluiditate (exemplu: Originalitatea 16 . asociaŃiilor şi cuvintelor este considerată de Fluiditatea Guilford drept o altă componentă a gândirii divergente. T (transformări). Din produsul componentelor intelectuale stabilite de Guilford (5 operaŃii*6 produse*4 conŃinuturi) rezultă 120 de factori intelectuali. fluenŃă şi originalitate. el a descompus intelectul în trei categorii de componente: operaŃii. problemei Cercetările de psihologie genetică au arătat că în al doilea stadiu al operaŃiilor concrete (9-10ani) subiecŃii îşi pun o mulŃime de probleme de cinematică sau dinamică pe care nu le pot rezolva prin acest tip de operaŃii.problematizare e mai complex. modificarea modului de abordare a problemei când cel anterior nu se dovedeşte eficient. a sistemului de cunoştinŃe. ImportanŃa problematizării în dinamica creativităŃii este reliefată de funcŃia constituantă a problemei. Spre deosebire de gândirea convergentă pentru care informaŃia de intrare sau datele problemei sunt suficiente pentru a obŃine un răspuns gândirea divergentă se caracterizează prin flexibilitate. Pe baza analizei factoriale J. Flexibilitatea gândirii socotită uneori ca principala componentă cognitivă a Flexibilitatea creativităŃii se manifesta prin “restructurarea promptă şi adecvată a gândirii informaŃiei. producŃia (gândirea) convergentă şi evaluarea. În sarcinile de gândire divergentă informaŃia iniŃială nu este suficientă pentru rezolvarea problemei. Modelul lui Guilford. Începe atunci o serie de dezechilibre cognitive fecunde care se finalizează prin dobândirea operaŃiilor formale. Ca operaŃii Guilford a identificat: cogniŃia. repetarea stereotipă a aceleaşi abordări a problemei. deocamdată avem la dispoziŃie doar modele ale factorilor intelectuali implicaŃi în procesul de creaŃie. producŃia (gândirea) divergentă. Rezumând o experienŃă psihometrică vastă. clase. Guilford a elaborat un model al structurii intelectului capabil să cuprindă şi dimensiunea creativităŃii. comportamental) care reprezintă diferite tipuri de informaŃie. Pe baza acestui model general Guilford considera că creativitatea este asociată în mod deosebit cu gândirea (producŃia) divergentă. Aceşti factori sunt exprimaŃi în modelul tridimensional din fig. etc. semantic. El are trei dimensiuni: D (gândirea divergentă). simbolic. 1. Opusul ei este fixitatea funcŃională.

(de exemplu pentru a dobândi algoritmul rezolvării ecuaŃiei de ordinul doi. Cota maximă se acordă răspunsurilor celor mai rare. 5 SelectaŃi un factor intelectual care contribuie la creativitate din modelul lui Guilford. într-o ordine bine stabilită. Pentru însuşirea lor individul are nevoie de o serie de cunoştinŃe despre aceste operaŃii. (2) metacomponenŃial. normativ). există două mari categorii de proceduri: algoritmice şi euristice. Aceste operaŃii se numesc componente Nivelul “o componentă este o prelucrare elementară a informaŃiei ce operează componenŃial asupra simbolurilor sau reprezentării interne a obiectelor’. d) datele din istoria şi psihosociologia ştiinŃei. De exemplu: pentru a afla suma a două numere recurgi la operaŃia de adunare. Modelul triadic al factorilor intelectuali ai creativităŃii. 2. pe care îl consideraŃi a fi deosebit de important. Modelul cuboidal al intelectului. c) studiile de epistemologie genetică. pe scurt orice prelucrare care aplicată asupra unei stări cognitive îi modifică parametrii o transformă în altă stare. Nivelul metacomponenŃial are o structură ierarhică: anumite strategii. în general se consideră că ea desemnează raritatea (nonfrecvenŃa) răspunsurilor. De cele mai multe ori însă problemele ştiinŃifice sunt extrem de complexe. înmulŃirea. Strategiile rezolutive împreună cu cunoştinŃele ce stau la baza lor formează nivelul metacomponenŃial al gândirii. ArgumentaŃi-vă alegerea. subiectul trebuie să posede cunoştinŃe despre proprietăŃile tuturor operaŃiilor cuprinse în acest algoritm: adunarea. Prin introducerea unei relaŃii de ordine în mulŃimea operaŃiilor se formează o strategie rezolutivă (procedura). După cum am văzut. Rezolvarea lor presupune folosirea mai multor tipuri de operaŃii. iar cota minimă răspunsurilor celor mai frecvente. deşi are limite însemnate are meritul de a fi identificat câŃiva factori ai creativităŃii. (3) epistemic (paradigmatic. Originalitatea este un parametru greu cuantificabil. Multe probleme pot fi rezolvate prin recurs la repertoriul de operaŃii achiziŃionate de subiect. Pe baza acestor cercetări se poate conchide că activitatea cognitivă se desfăşoară pe trei registre sau niveluri: (1) componenŃial. Aceasta permite economisirea unor importante resurse cognitive şi este o condiŃie esenŃială a dezvoltării gândirii. pentru a afla rădăcina pătrată la operaŃia radical. ridicarea la putere. scăderea. Dezvoltările recente din psihologia cognitivă fac posibilă schiŃarea unui nou model al factorilor intelectuali implicaŃi în procesul de creaŃie ştiinŃifică. depăşind “empirismul brut” al cercetărilor iniŃiale. La baza lui se află: a) teoria triarhică a inteligenŃei. La nivel componenŃial activitatea intelectuală constă într-o mulŃime de operaŃii de prelucrare a informaŃiei. mai exact subteoria componenŃială elaborată de Sternberg. Componente sunt de pildă operaŃiile matematice. operaŃiile logice. b) cercetările asupra schemelor epistemice ale subiectului. În acest caz subrutinele sunt etichetate printr-un nume: procesul gândirii se desfăşoară sprijinindu-se pe aceste etichete fără să mai reclame parcurgerea pas cu pas a subrutinelor. fiind puternic influenŃată educaŃional. Tema de reflecŃie nr. pentru încadrarea unui fenomen la operaŃia logică de clasificare etc.verbal-ideativă) se consideră de asemenea că ea poate intra la fel de bine în structura gândirii convergente. extragerea radicalului). prin utilizarea repetată se Nivel automatizează şi intră ca subrutine în strategiile rezolutive de nivel metacomponenŃial superior. 17 .

De obicei acestea sunt subconştiente sau implicite dar pot fi evidenŃiate printr-un efort de reflexie al omului de ştiinŃă asupra temeiurilor practicii sale. teoria relativităŃii ar fi fost imposibilă fără geometriile neeuclidiene. În ştiinŃa contemporană se pare că tot mai multe performanŃe creative se leagă de stăpânirea limbajelor formale şi a operaŃiilor de programare. dar mai ales de euristici sporeşte creativitatea metacomponenŃiale individuală. Beth şi Piaget le numesc atitudini normative sau fapte normative. Dimpotrivă intuiŃioniştii (Brower. circumscriind genul de soluŃie acceptată. În fine. formaliştii recunosc primele două pretenŃii impuse soluŃiei. prin parcurgerea manualelor şi literaturii de specialitate dintr-un anumit domeniu. SoluŃia pe care Russell o oferă problemei paradoxurilor cuprinsă în teoria tipurilor logice. Orice revoluŃie ştiinŃifică constă în schimbarea de paradigmă deci în schimbarea registrului epistemic implicit al unui cercetător. Şansa de a rezolva o problemă în mod creativ este de partea celui care e în posesia unui repertoriu mai larg de operaŃii. În acest sens un repertoriu cît Proceduri mai bogat de rutine. dar renunŃă la a treia pretenŃie oferind soluŃii artificiale.) renunŃă la a doua cerinŃă oferind o soluŃie care pune sub semnul întrebării o parte însemnată a matematicii contemporane. 18 . A rezolva o problemă de orice fel ar fi ea presupune în primul rând stăpânirea unor operaŃii (prelucrări ale informaŃiei). satisface toate aceste criterii. etc. A doua cerinŃă recomandabilă în cel mai înalt grad dar neobligatorie din punct de vedere logic este ca rezolvarea să menŃină intactă o parte cît mai mare a matematicii.Orice activitate ştiinŃifică se desfăşoară după cum se ştie într-o paradigmă. prin studierea modului de rezolvare a problemelor de alŃi cercetători. Paradigma cuprinde o mulŃime de presupoziŃii (angajamente ontologice) norme şi valori de cercetare împrăştiate de o comunitate ştiinŃifică. Mai clar se poate ilustra acest lucru printr-o analiză de caz extrasă din istoria ştiinŃei. De pildă cunoştinŃele despre limitele strategiilor rezolutive sau despre modul cum trebuie să arate soluŃia la o problemă ştiinŃifică cuprinse în registrul epistemic influenŃează selecŃia operaŃiilor şi strategiilor puse în joc pentru a rezolva problema respectivă. Un registru componenŃial optim. ProiecŃia pe care o are o paradigmă în mintea oricărui cercetător individual Nivel epistemic exprimă registrul epistemic al activităŃii intelectuale. Prin faptul că sunt luate ca atare aceste conŃinuturi au o funcŃie normativă. Aceste cerinŃe sunt expresia registrului epistemic la care gândea logicianul englez. În fine marile creaŃii ştiinŃifice presupun modificarea registrului paradigmic (epistemic) al cercetătorului. Prima cerinŃă absolut imperioasă este anihilarea contradicŃiilor. A treia cerinŃă este ca rezolvarea să apeleze la bunul simŃ logic. Newton de pildă nu ar fi putut elabora mecanica fără cunoaşterea calcului diferenŃial. Acest registru se dobândeşte prin practica efectivă a cercetării. Prin 1925 B.Russell ocupându-se încă odată de problema paradoxurilor logico-matematice formula cerinŃele pe care trebuie să le satisfacă soluŃia la această problemă. Ce relevanŃă are acest model pentru creativitate? Se poate afirma că diferenŃele individuale de creativitate şi procesul de creaŃie (ştiinŃifică) au la bază diferenŃe individuale localizabile la cele trei niveluri ale activităŃii intelectuale. operaŃiile şi procedurile utilizabile pentru atingerea ei. Aceste conŃinuturi epistemice sau paradigmatice supradetermină activitatea intelectuală la nivel componenŃial şi procedural. Un pas înainte constă în completarea lui cu cunoştinŃe şi proceduri metacomponenŃiale. deşi necesar este adesea insuficient pentru realizarea creaŃiei ştiinŃifice. Heyting. ConŃinuturile paradigmatice teleghidează oarecum procesul de rezolvare a problemelor ştiinŃifice. inteligenŃa artificială fără cunoaşterea şi aplicarea operaŃiilor de programare.

gândire convergentă D – gândire divergentă M – memorie C . Modelul structurii intelectului propus de Guilford Analiza factorilor intelectuali participanŃi la procesul de creaŃie din perspectiva celor trei niveluri ale funcŃionării intelectuale (componenŃial.cunoaştere PRODUSUL: U – unităŃi Cl – clase R – relaŃii S – sisteme T – transformări I .F R S T I CvE D D T Flexibilitate adaptativă F Sb Sm C M OPERAłIA: E – evaluare Cv . Tema de reflecŃie nr. paradigmatic) are consecinŃe practice indicând mult mai exact locurile unde trebuie să aibă loc intervenŃiile de inginerie cognitiva pentru sporirea creativităŃii ştiinŃifice. Totodată acest model explică irelevanŃa testelor curente de creativitate pentru detectarea creativităŃii ştiinŃifice prin faptul că acestea nu iau în considerare nivelurile activităŃii cognitive în funcŃie de care se manifestă creativitatea.2. 1.implicaŃii CONTINUTUL: F – figural S – simbolic Sm – semantic C .comportamentul Fig. 19 . 6 ConcepeŃi câte un exemplu de problemă pentru fiecare nivel de activitate cognitivă expus în modelul triadic al factorilor intelectuali ai creativităŃii. Deşi necesită elaborări ulterioare socotim acest model cel puŃin ca un cadru de analiză a factorilor intelectuali ai creativităŃii. metacomponenŃial.

Cel puŃin încă două aspecte mai trebuie menŃionate atunci când luăm în considerare relaŃia dintre inteligenŃă şi creativitate. Pentru creativitatea ştiinŃifică acest minim este fixat de unii autori la 110 CI de alŃii la 115 CI şi de alŃii la 120 CI. inteligenŃa semantică (=capacitatea de a opera cu 20 .I mai ridicat nu garantează o creştere concomitentă a creativităŃii. condiŃiile de mediu etc. PERSONALITATEA CREATOARE Aşa cum s-a arătat. cum s-a spus. la un moment dat. un feed-back extrem de util care optimizează procesul individual de creaŃie. Realizarea unei performanŃe creatoare presupune un minim de inteligenŃă --. Minimul necesar mai ridicat îl găsim.1. vom spune că munca de cercetare în colectiv face ca anumite segmente ale procesului creaŃiei ştiinŃifice individuale să se exteriorizeze. munca în colectiv oferă oamenilor de ştiinŃă şansa de a avea pretestul ideilor. Întâi inteligenŃa nu e omogenă ci există mai multe tipuri de inteligenŃă: inteligenŃa spaŃială (=capacitatea de a percepe şi de a opera cu aranjamente spaŃiale).care nu poate fi nicidecum sub medie. 1. În aceste condiŃii produsul creativ este legitimat de întreg colectivul ştiinŃific. După cum se ştie conform scalelor curente de evaluare a inteligenŃei (Wechsler) grosul populaŃiei se situează între CI=80 şi CI=125.5.6. aptitudinile speciale şi motivaŃia. În acelaşi timp. să se deschidă “imixtiunilor” membrilor colectivului ştiinŃific ceea ce conferă procesului creaŃiei particularităŃi specifice. în creativitatea ştiinŃifică (matematică. Transcriind grafic cele spuse mai sus se obŃine reprezentarea din figura 1. Creativitatea ştiinŃifică de grup nu o exclude însă pe cea individuală. soluŃiilor avansate. creativitatea este o rezultantă a întregii personalităŃi. Colectivul ştiinŃific vehiculând o cantitate de informaŃie mult mai mare decât cercetătorul individual. Rezumând. mergând rareori până la Ci=140-150. favorizează fluxul asociaŃiilor care poate duce la apariŃia unor produse creative. Prin coliziunea ideilor proprii cu opiniile grupului se disipă fixităŃile funcŃionale care pândesc pe oricare cercetător. Colectivul ştiinŃific face ca circuitele creaŃiei să nu mai fie închise în mintea cercetătorului individual ci. PROCESUL DE CREAłIE COLECTIV Complexitatea ştiinŃei actuale a făcut ca cercetarea ştiinŃifică să se realizeze adesea în colective ştiinŃifice. Datele furnizate de studiile lui Pelz şi Andrew arată că cercetătorii care întreŃin contacte şi schimburi de informaŃii frecvente realizează performanŃe ştiinŃifice superioare.3. Grupul va fi întotdeauna superior individului numai dacă asigură valorificarea maximă a potenŃialului tuturor membrilor. iar creativitatea e socotită ca proprietate a grupului. RelaŃia dintre inteligenŃă şi creativitate este liniară până la un punct critic --situat deasupra nivelului mediu --.diferit de la un domeniu la altul --. Limita inferioara în artă ar fi în zona CI 95-100 iar limita superioară 115 CI. Întâlnirile schimbul de idei şi munca individuală sunt la fel de vitale pentru creaŃia ştiinŃifică. Dintre factorii de personalitate cei mai importanŃi care îşi pun amprenta asupra creativităŃii sunt: inteligenŃa. inteligenŃa simbolică (=capacitatea de a opera cu simboluri). Hudson consideră că limita inferioară pentru domeniul ştiinŃei ar putea fi în regiunea lui CI =115 şi că un coeficient de inteligenŃă mai ridicat nu înseamnă neapărat un plus de creativitate. testele de creativitate şi analiza factorială. fizica teoretică) şi mai redus în unele domenii ale creativităŃii artistice unde intervin aptitudini speciale deasupra mediei. Intervin alŃi factori: motivaŃia. În asemenea condiŃii se vorbeşte tot mai mult de colectivul de cercetare ca subiect al creaŃiei ştiinŃifice. La elaborarea portretului InteligenŃa robot al personalităŃii creatoare concură: analiza datelor biografice. Aici ponderea aptitudinilor speciale este mult mai mare. InteligenŃa.dincolo de care un C. Creativitatea de grup o include pe cea individuală pe care o valorifică. îmbogăŃindu-se astfel cu contribuŃiile grupului care optimizează procesul ulterior al creaŃiei.

Acest lucru e cu atât mai valabil pentru creativitatea ştiinŃifică (contemporană) care presupune cunoştinŃe şi deprinderi a căror achiziŃie necesită ani de studiu îndelungat.în speŃă cea ştiinŃifică --. “Creativitatea atât la cercetători. CI Fig. care însă nu se actualizează întotdeauna. semnificaŃii ataşate simbolurilor). în timp ce unul nefavorabil le inhibă.au relevat faptul că inteligenŃa este relativă la un domeniu de preocupări sau de interes. de supradotaŃi) şi c) îmbogăŃirea (dobândirea de cunoştinŃe suplimentare. ci de la 21 . nu dintre creativitatea specifică şi inteligenŃă în general (factorul g). Supradotarea este o creativitate potenŃială. La cei mai mulŃi aceste aptitudini s-au manifestat abia în clasele de liceu. inteligenŃa socială (=aptitudinea de a înŃelege acŃiunile celorlalŃi şi de a le proiecta pe ale noastre).ca grup--. Efortul creator.concepte. arhitecŃii creativi --. Prin urmare corelaŃia dintre inteligenŃă şi creativitate trebuie analizată relativ la un domeniu de cunoştinŃe adică trebuie analizată corelaŃia dintre creativitatea specifică şi inteligenŃa specifică. RelaŃia aproximativă dintre inteligenŃă şi creativitate Manifestarea pretimpurie a unor aptitudini speciale remarcabile --. Creativitatea --.corelează diferit cu aceste tipuri de inteligenŃă. Aptitudinile speciale.). MotivaŃia. Nivel creativ 6 0 5 0 4 0 80 130 90 110 115 120 Coeficient de inteligenŃă. De pildă. Pentru valorificarea potenŃialităŃilor creative ale copiilor supradotaŃi. perseverenŃa deosebită a cercetătorilor creativi se sprijină pe o puternică motivaŃie intrinsecă. Chiar la maturitate operaŃiile formale nu se constituie decât relativ la anumite conŃinuturi informaŃionale care circumscriu domeniul de interes. dar obŃin cote modeste la testele de inteligenŃă verbală (simbolică).3. Valorificarea aptitudinilor speciale în procesul de creaŃie este mediată de climatul creativ.continuate de descendenŃa piagetiană --. În ceea ce priveşte Aptitudinile speciale creativitatea ştiinŃifică. În al doilea rând ultimele cercetări ale lui Piaget --. aceştia urmează în unele Ńări programe şcolare speciale care au ca scop: a) accelerarea (parcurgerea mai rapidă a programei şcolare obişnuite b) gruparea (formarea unor grupe şcolare omogene. 1. cele mai relevante aptitudini speciale sunt: aptitudinea matematică. CorelaŃia dintre aptitudinile speciale şi creativitate este diferită în funcŃie de forma creativităŃii vizate. Munca îndârjită pare să fie MotivaŃia caracteristică generală a artiştilor şi oamenilor de ştiinŃă creativi. aptitudinea pentru programare. cît şi la artişti. Beveridge a arătat că numai 20% din cei 40 de matematicieni creativi investigaŃi şi numai 30% din cei 30 de fizicieni au dovedit interese şi aptitudini pentru disciplinele respective pe toată durata şcolarizării.indiciu al supradotării --.nu reprezintă un predictor cert nici pentru precocitate (=creaŃie de excepŃie în raport cu vârsta) nici pentru creaŃia de maturitate. nu vine de la nici o inspiraŃie care ar invada brusc o minte inertă sau o mână inertă. Într-o cercetare asupra creativităŃii. aptitudinea tehnică. Un climat favorabil le poate stimula. relaŃii cu cercetători valoroşi etc.realizează performanŃe superioare la testele de inteligenŃă spaŃială.

este liberă de convenŃii şi constrângeri. 5) curiozitatea 6) acceptarea sacrificiului. aderenŃa la valori teoretice (ex. încredere în sine. verbalizarea rezolvării intuitive. Manifestarea cea mai adecvată a creativităŃii ştiinŃifice se regăseşte în problematizare. formalizarea rezolvării reale. Procesul de creaŃie nu urmează un tipar unic. aptitudinile speciale. o puternică priză de conştiinŃă asupra vieŃii interne. strategiilor euristice. arată că principalele motivaŃii ce favorizează creaŃia sunt: 1) nevoia de autoexpresie (nevoia de a excela) 2) căutarea senzaŃiilor tari. Chiar atunci când dă dovadă de anumite tulburări psihice (îndeosebi psihopatice sau nevrotice) creatorul are puternice mecanisme de a face faŃă acestor tulburări. În accepŃiunea psihologiei contemporane creativitatea nu este o capacitate psihică autonomă. verificarea. 3) nevoia de ordonare a situaŃiilor complexe. incerte. SUMAR Creativitatea a suscitat interesul cercetătorilor în ultimele decenii mai ales în direcŃia studierii creativităŃii ştiinŃifice.: adevărul) şi estetice (ex. La acestea. valoros. de a le converti în folosul propriei sale creaŃii. produsul creativităŃii ştiinŃifice trebuie să satisfacă şi criteriul verificabilităŃii şi pe cel al consistenŃei logice. G. eleganŃa discursului etc. incubaŃia. În general suntem de părere că în timp ce aptitudinile intelectuale. ca şi perfecŃionarea instrumentelor pentru identificarea ei. Dintre 22 . Deocamdată. Imaginea integrală a personalităŃii creatoare rămâne un obiectiv al cercetărilor psihologice viitoare. CreaŃia este rezultatul participării unei multitudini de factori intelectuali şi de personalitate.). factorii motivaŃionali şi atitudinali constituie factori dinamizatori. apariŃiei întâmplătoare a unei asociaŃii. R. cei mai buni predictori ai creativităŃii (ştiinŃifice) sunt datele biografice şi analiza intereselor sau preocupărilor anterioare ale persoanei.: frumosul. Această idee este susŃinută de datele furnizate de 11 artişti şi oameni de ştiinŃă canadieni cuprinşi în studiu. CreaŃia ştiinŃifică nu urmăreşte cu necesitate fazele amintite anterior. iluminarea. o potenŃialitate a personalităŃii. 7 Pornind de la principalele motivaŃii considerate a favoriza creaŃia. Este probabil ca această imagine să rezulte din suprapunerea mai multor imagini parŃiale. Tema de reflecŃie nr. în generarea şi descoperirea de probleme. ci este rezultatul: descoperirii prin şansă sau perspicacitate. Într-un bilanŃ al cercetărilor experimentale referitoare la relaŃia dintre motivaŃia intrinsecă şi creativitate. 4) tendinŃa de a-Ńi asuma riscuri. autoarea adaugă “nevoia urgenta de exprimare a emoŃiilor interne pentru a preveni un dezechilibru psihic sau a redobândi echilibrul pierdut. Wallas desprinde patru faze: prepararea. expuneŃi principalele 3 astfel de motivaŃii despre care consideraŃi că v-ar susŃine efortul creator. calităŃile şi strategiile gândirii (cu deosebire cele euristice) reprezintă instrumentul creativităŃii. de Grace (1981). iar însuşirile temperamentale reprezintă componente esenŃiale ale stilului creativ. rezolvarea intuitivă.munca unei persoane tenace”. Vom adăuga la factorii vizaŃi de mai sus că o personalitate ştiinŃifică creativă are o mare capacitate de a suporta lipsa de soluŃie. Un produs creativ este unicat. ArgumentaŃi-vă alegerea. Alternativ modelului lui Wallas. ci o disponibilitate. în baza unor cerecetări experminetale Ponomariov schiŃează şi el fazele ale rezolvării creatoare: analiza logică.

Manual de creativitate.factorii intelectuali. Bucureşti.. Radu. 1993). J. 23 . cel mai important este gândirea divergentă. Editura Sincron. Bem. W W Norton & Co Inc. Introducere în psihologie. Atkinson. aptitudinile speciale şi motivaŃia. New York. L. ArgumentaŃi-vă alegerea bazându-vă pe descrierea unui exemplu concret (situaŃie imaginară) din care să transpară avantajele unuia în detrimentul celuilalt. Sternberg. OpŃională Gleitman. Bibliografie de referinŃă Obligatorie Atkinson. E. Cluj-Napoca. (2005). C... iar dintre factorii de personalitate – inteligenŃa. Smith. I. Basic psychology. (coord. E. Iaşi: Polirom. (1992). R. Introducere în psihologia contemporană.. Editura Tehnică. (2002). D. H. Temă de autoevaluare OptaŃi pentru una dintre cele două forme de procese de creaŃie: individual versus colectiv. J.. R. R.

fie că sunt înnăscute sau dobândite. impuls. Nu rareori determinarea sau motivul acŃiunii nu devin transparente nici pentru observatorul din afară şi nici pentru persoana care efectuează acea acŃiune. intenŃie.iar pe de altă parte nevoile interne. imediat i se adresează întrebarea: de ce ai întârziat? O infracŃiune a avut loc. Vom încerca apoi să discutăm despre relaŃia între expectanŃă şi performanŃă. sarcinile de adaptare ale 24 . ÎnŃelegem prin motivaŃie în prima aproximaŃie – “totalitatea mobilurilor interne ale conduitei. simple trebuinŃe fiziologice sau idealuri abstracte”. Comportamentul uman nu se află la discreŃia stimulilor din mediu. apare de îndată întrebarea asupra mobilului ei. De pildă. Nu în ultimul rând. nu este o jucărie a momentului.1. De regulă. cauza sau determinarea acesteia. dorinŃă.obiectele şi evenimentele externe . SCOP ExperienŃa curentă ne îndeamnă să căutăm explicaŃie pentru orice faptă omenească. în încercarea de a înŃelege funcŃiile pe care trebuinŃele şi motivele le îndeplinesc în determinarea comportamentului uman. 2. aspiraŃie. Să clasifice motivele conduitei umane identificând de fiecare dată criteriul de taxonomizare. conştientizate sau neconştientizate. aspiraŃiile. O distincŃie se impune cu uşurinŃă atenŃiei noastre: avem.Modulul 2 MOTIVAłIA Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu tematica motivaŃiei Obiective: Să definească motivaŃia Să delimiteze funcŃiile motivelor în determinarea conduitei umane Să distingă diferenŃele conceptuale şi practice dintre trebuinŃă. ne vom concentra atenŃia şi asupra situaŃiilor în care blocarea scopurilor devine sursă de stres şi frustrare. dar şi despre modul în care nivelul de activare influenŃează performanŃa în sarcină. intenŃiile. orice act de conduită este motivat. introducând noŃiunea de optim motivaŃional. discutând şi despre cunoscuta piramidă a motivelor descrisă de Maslow. un elev intră la oră după ce lecŃia a început. Să schiŃeze relaŃia de ordine în structura trebuinŃelor şi a motivelor Să diferenŃieze conceptele de nivel de performanŃă si nivel de aspiraŃie Să ofere exemple prin care să se evidenŃieze relaŃia dintre nivelul de activare neuropsihică şi cel al performanŃei în diferite categorii de sarcini În acest capitol ne vom familiariza cu tematica motivaŃiei. O asemenea întrebare priveşte motivul acŃiunii. scop. ideal. datele mediului . o investigaŃie metodică o poate pune în evidenŃă. Dacă uneori nu ne dăm seama de ce facem o acŃiune sau alta nu înseamnă că motivaŃia este absentă. NOłIUNEA DE MOTIVAłIE: MOTIV. pe de o parte. şi ne întrebăm de ce întreprinde o persoană cutare sau cutare acŃiune. TREBUINłĀ. Vom aborda diferitele clasificări ce au fost propuse în literatură.

În determinismul complex al conduitei. motivul nu “proiectează” nemijlocit acŃiunea pe un anumit “obiect-scop”. în timp ce motivele Ńin de factorul intern. scopul Ńine şi el de conceptul motivaŃiei. La începuturile ei – aşa cum s-a arătat – psihologia explică faptele şi procesele psihice prin noŃiunile clasificatorii care le subsumează: omul gândeşte pentru că are gândire. Stimulii din afară nu furnizează energie organismului. La noi în Ńară F1. Scopul acŃiunii se va concretiza deci în funcŃie de obiecte. care adesea se interpun între stimulii externi şi reacŃiile persoanei.în condiŃii externe date – declanşează susŃin şi orientează activitatea. dar nu se identifică automat cu motivul. datele mediului constituie. situând astfel faptele de conduită . Psihologia modernă aşează la baza actelor psihice vectorul motiv-scop. ea va întreprinde anumite acŃiuni. fără raportarea sa la o necesitate. pe de altă parte o funcŃie de direcŃionare a conduitei.). În funcŃie de ceea ce persoana are la dispoziŃie sau îi lipseşte. TrebuinŃa. de mobilizare energetică.individului. Exemplu: printre motivele activităŃii se numără incontestabil trebuinŃele de ordin fiziologic: foamea. Motivul se concretizează practic.inclusiv cele intelectuale . prezente în câmpul acŃiunii sau evocate memorial. InteracŃiunea individ-mediu Tema de reflecŃie nr.. “De motivul activităŃii .scrie B. apariŃia secreŃiei salivare la un stimul sonor care precede cu puŃin hrana . semnale care declanşează un impuls spre acŃiune (funcŃia de energizare). Fireşte. cauzele externe. Motivele sunt factorii care . susŃinând şi direcŃionând conduita. Chiar şi în formarea reflexelor condiŃionate simple . declanşează. Comportamentul alimentar îmbracă forme felurite dacă este dimineaŃa.Factorul extern în sine care declanşează (sau stopează) un proces oarecare . în general. ci în interacŃiunea dintre individ şi mediu. se opune influenŃei din afară pentru că are independenŃă. o intenŃie sau aspiraŃie a subiectului". 1 ComparaŃi această abordare cu cea deterministă promovată de perspectiva freudiană asupra personalităŃii. Leontiev . Ştefănescu-Goangă a fost acela care în '30 a făcut pasul hotărât spre studiul motivaŃiei.în contextul vieŃii reale a individului. condiŃii etc. nevoia de oxigen. Sursa acŃiunii trebuie căutată propriu-zis nu numai înafara sau numai înăuntrul organismului. foamea apare ca un complex de semnale subiective despre starea internă a organismului. Ele îndeplinesc două funcŃii: pe de o parte o funcŃie de activare. Întotdeauna cauzele externe acŃionează prin intermediul condiŃiilor interne. dulceaŃă etc. N. în experienŃa pavloviană clasică. foamea) şi punctul de sosire în satisfacerea ei. Pe scurt. FuncŃiile motivelor 25 . cât pun în mişcare.avem dea face cu acte de conduită care îşi au originea într-o trebuinŃă (de exemplu.depinde numai zona scopurilor virtuale obiectiv posibile”. .nu poate fi considerat motiv al fenomenului declanşat. Acest impuls direcŃionează acŃiunea spre un obiectiv. o energie acumulată şi sistematizată în organism.. înscriindu-se pe coordonatele unei investigaŃii moderne. motivul prezintă două laturi solidare: o latură energetică şi alta vectorială. Astfel. respectiv cu abordarea behavioristă. de somn etc. factori de incitare sau precipitare. Era o “psihologie a facultăŃilor” de inspiraŃie aristoteliciană. Zorgo . de condiŃiile interne. într-un scop. La întrebarea de ce întreprinde omul cutare sau cutare acŃiune suntem Vectorul motiv-scop tentaŃi să răspundem adeseori indicând scopul. acŃionează pentru că are voinŃă. la amiază sau seara: de asemenea dacă dispunem de anumite categorii de alimente (unt. setea. obiectivul acŃiunii. care se defineşte în funcŃie de cunoaşterea condiŃiilor sau a posibilităŃilor.cum ar fi.scrie A. pâine.

Tema de reflecŃie nr. multe din actele din copilăria timpurie devin previzibile graŃie cunoaşterii stimulilor ce au acŃionat în momentul respectiv sau într-un moment imediat anterior.. conexiunile dintre stimuli şi reacŃii (S R) sunt mai directe. fără ele. viaŃa psihică transformă cauzele externe.a. În trebuinŃă sau motiv este cuprinsă o cerinŃă faŃă de mediu. sunt mediaŃi de un moment cognitiv. Motivul circumscrie. radio etc. de somn. nevoia de activitate. De asemenea. Gama motivaŃiilor umane se extinde şi se nuanŃează în felul acesta foarte mult. într-un fel. Ansamblul condiŃiilor interne nu se originează total în sine însuşi. trebuinŃa sexuală s. de a avea televizor. Odată cu înaintarea în vârstă. pe o anumită treaptă omul devine sursa propriului comportament. în ultimă analiză produsul interacŃiunii în timp dintre organism şi mediu. apare autodeterminarea. care anticipează modul de finalizare a acŃiunii. reacŃia comportamentală dobândind progresiv mai multă autonomie în raport cu stimulii externi. Interioritatea motivaŃiei este deci relativă. Vectorul motivscop este factorul operant în dinamica acŃiunii. nici individul şi nici specia n-ar putea rămâne în viaŃă. Astfel la copilul mic. Deşi supus determinismului extern. de amânare sau chiar de suspendare a faptului extern de conduită în funcŃie de semnificaŃia ataşată stimulilor. în funcŃie de oferta economică şi culturală a mediului apar trebuinŃe derivate în legătură cu modul de satisfacere a nevoii de hrană. de lectură. scopul constituind o concretizare în acest câmp. de autorealizare. Ńin de moştenirea filogenetică şi sunt determinate în primul rând de factorul ereditar. scopul o detaliază. Dimpotrivă. ceea ce se exprimă. Asemenea trebuinŃe comune şi animalelor superioare.a. În timp ce motivele rămân uneori netransparente pentru individ. proiecŃia “punctului terminus” al acŃiunii în funcŃie de informaŃia cu privire la datele situaŃiei. istorice şi individuale. de apreciere socială.trebuinŃa de hrană. 2 Cum înŃelegeŃi medierea cognitivă în contextul motivaŃiei? ArgumentaŃi. care la adult se amplifică atât de mult. modificându-se în aceeaşi timp şi nevoile primare. factorul extern . fiind determinat prin antecedente filogenetice. uniform şi continuu. MotivaŃia (ca factor intern) este condiŃionată de existenŃa obiectului ei. modifică liniaritatea relaŃiei cauză-efect. îndeplineşte o funcŃie de selecŃie. scopul este anticiparea. apărare etc. o gamă largă de trebuinŃe noi. la om s-a dezvoltat în procesul social-istoric. cheia explicării acestuia. precum şi moduri inedite de satisfacere. Caracterul vectorial al motivului devine evident odată cu stabilirea scopului. scopurile sunt întotdeauna conştiente. ConsideraŃiile expuse pot fi precizate mai mult prin următoarele: nevoia organismului de a dispune de anumite condiŃii de viaŃă apere în cerinŃele sale vizavi de mediu. Aşa sunt: nevoia de statut. ÎnfăŃişând raportul de cauzalitate în sfera psihică. factorul intern este. cu acumularea şi sistematizarea experienŃei. 26 . o concretizează. MotivaŃiile psihologice şi sociale alcătuiesc de regulă un labirint foarte complicat.la rândul său . la evantaiul posibilităŃilor din mediu. dorinŃe. conturând “ciclul” acŃiunii. o preferinŃă. Hegel arată că viaŃa spirituală nu este doar un canal prin care cauza s-ar propaga liniar. În cursul dezvoltării social-istorice apar noi necesităŃi. confort. Alături de trebuinŃele naturale. de apartenenŃă la un grup ş. MediaŃia cognitivă este prezentă. iar concretizarea efectivă a Ńelului presupune adesea un proces de aproximări. de joc. în trebuinŃele elementare ale individului . stingându-se apoi în efectul ei. avem şansa de a le surprinde în forme mai simple. de succes. aspiraŃii.Termenii în care se formulează scopurile sunt daŃi oarecum de condiŃiile obiective. „Lumea internă". Privind lucrurile sub unghi psihogenetic. intervin tot mai multe verigi mijlocitoare. În timp ce motivul este factor declanşator al acŃiunii. Vectorul motiv-scop constituie suportul acestei determinări. Într-un asemenea context se iveşte nevoia de instruire. de adăpost. o zonă în “câmpul psihosocial”.are efect declanşator numai în report cu anumite trebuinŃe.

care desemnează anumite stări interne. în trăirea unei stări de activare. o relaŃie de prietenie satisface nevoia de afiliere (asociere).energia vitală. La P. MenŃionăm de asemenea şi încercarea de a atribui omului în genere. Cele două aspecte nu pot fi separate. indică deficitul de substanŃe alimentare în organism: se modifică compoziŃia chimică a sângelui.dincolo de care prelungirea chestionării prin “de ce?” este lipsită de sens.2. de siguranŃă etc. impuls sau propensiune. Un inventar al acestor nevoi este greu de alcătuit. Există tendinŃe reducŃioniste (Freud . pentru a deveni ulterior autonome. de somn.a permis sesizarea motivelor în forme mai simple. de tensiune.ajungem din răspuns în răspuns la câteva motive elementare. De exemplu. ideal. Odată cu trebuinŃa se naşte impulsul sau propensiunea care constă. GAMA MOTIVAłIILOR CONDUITEI UMANE AcŃiunile umane sunt de regulă. . Schopenhauer – voinŃa de a trăi. contracŃiile muşchilor netezi ai stomacului etc. În felul acesta se nasc dorinŃele care devin motive autonome de 27 . Jung . trebuinŃa şi impulsul (propensiunea) alcătuiesc o unitate. scop.. sunt două laturi ale aceluiaşi fenomen. aspiraŃie.tabloul trebuinŃelor” inventariate într-o anumită etapă istorică. de preparare a acŃiunii. iar psihologic. În exemplul dat. Motivele unei acŃiuni/relaŃii alcătuiesc uneori un ghem complicat de condiŃionări interne şi externe. Considerând marea varietate a acŃiunilor umane şi întrebându-ne cu fiecare act de conduită. plurimotivate. obiect întrevăzut sau proiectat conştient. se accentuează mişcările peristaltice. Un minim sau optim de tensiune comportă orice activitate.). de recunoaştere sau de statut. nevoia semnifică adesea o anumită lipsă sau TrebuinŃa deficit. Nu găsim practic o deosebire între trebuinŃă şi impuls (propensiune). Termenul de trebuinŃa indică. de apărare. Pentru omul de ştiinŃă studiul psihogenetic . După DorinŃa Ştefănescu-Goangă fiecare individ. Nietzsche . de protecŃie. conceptul de tensiune nu este negativ. în prezenŃa acestora. după cum există şi tendinŃe contrare. o activare emoŃională orientată spre obiectul ei. Janet. de ce citim ziare etc.de hrană. fiziologic. Tensiunile psihice superioare îşi împrumută iniŃial forŃa de la cele inferioare printr-un mecanism de drenaj sau de derivare. de ce anume călătorim.aplicat la nivel infrauman şi la copil . pe care nu le mai putem reduce la altele. de a exclude orice cadru de clasificare. Aşadar. deficitul unor substanŃe (alimentare) din sânge provoacă apariŃia impulsului. sau un anumit nivel al hormonilor sexuali (în sânge) provoacă propensiunea sexuală. dorinŃă. constând sub unghi psihofiziologic din excitabilitatea accentuată. originare. TrebuinŃa este un concept psihofiziologic fundamental. De exemplu. Moraliştii de totdeauna s-au aplecat cu atenŃie asupra acestui fenomen complex.2. La nivelul SNC se realizează o excitabilitate crescută a centrilor alimentari. Conturându-se spectrul obiectelor sau situaŃiilor care satisfac o trebuinŃă. ulterior. după care investigaŃia s-a extins la omul adult. cantitatea de zahăr se reduce sub un anumit nivel.voinŃa de putere etc. semnale ce ajung la creier (talamus şi scoarŃă). semnalizată prin complexul senzorial numit foamea. în apariŃia unei excitabilităŃi accentuate a centrilor nervoşi corespunzători. intenŃie. aspectul de conŃinut iar termenul de impuls desemnează aspectul procesual al trebuinŃei. de comunicare etc. DorinŃa este o trebuinŃă conştientizată. Rezultă astfel reacŃii vegetative care provoacă excitaŃii. învaŃă până ajunge să repereze obiectele sau situaŃiile care satisfac o trebuinŃa sau alta. trebuinŃa de hrană. . se produce simultan semnalizarea unui dezechilibru şi o activare internă. Aceşti termeni (finali) ai analizei constituie trebuinŃele de bază .libido. Gama motivaŃiilor umane poate fi descrisă în suita de noŃiuni: trebuinŃă. în efortul de satisfacere a trebuinŃelor face anumite tatonări. individul trăieşte dorinŃa de apropriere.

ci se menŃine sub formă de impuls (cvasitrebuinŃă) pentru continuarea preocupării de problemă. interesul reuneşte trebuinŃe.3. dorinŃele sunt evident mai numeroase. Interesele relevă “corespondenŃa între tendinŃele subiectului şi o serie de obiecte şi acŃiuni. IntenŃia marchează trecerea de la motive spre scopuri sau IntenŃia proiecte.o atitudine stabilizată de natură emotiv-cognitivă faŃă de obiecte şi activităŃi". chiar dacă pe parcurs intervine indicaŃia de a nu o mai continua.. 3 FaceŃi o paralelă între conceptele de intenŃie. Tema de reflecŃie nr. Odată cristalizate dorinŃele. tendinŃe. În dicŃionare de psihologie. astfel încât subiectul se orientează activ şi din proprie iniŃiativă spre obiecte sau acŃiunile respective. îl atrag şi-i dau satisfacŃie. Chircev adaugă o notă de pregnanŃă: interesul este . după un criteriu de ordin utilitar”. Scopul un gând prezent asupra a ceea ce urmează să se obŃină în viitor (J. În timp ce trebuinŃele sunt limitate. idealul presupune o opŃiune valorică de perspectivă. care capătă expresie în programul de viaŃă al individului. intenŃia nu s-a realizat. să trecem în revistă clasificările cunoscute în acest domeniu.. Deci. pentru că fiecare trebuinŃă poate fi satisfăcută de o gamă mai mare de obiecte / situaŃii. 2. motive. modele. O primă distincŃie . Configurat în imagine sau formulat prin idei. Idealul îşi are originea în sistemul de valori al persoanei sau grupului. De notat că. scopuri într-o modalitate relativ stabilă de raportare activă la ceva. indicând cristalizarea aspectului direcŃional al motivului. A.. Drăgan interesul este. în primul rând biologice. năzuinŃa spre AspiraŃia scopuri ce depăşesc condiŃiile la care a ajuns subiectul. care sunt înnăscute.se face între trebuinŃele primare.curentă în psihologie . dorinŃă şi scop. tensiunea psihică nu se stinge. iar acestea prezintă o valenŃă majoră pentru subiect. CLASIFICAREA MOTIVELOR Rămânând la conceptul generic de trebuinŃă sau motiv. a efectului dorit.acŃiune. Scopul este prefigurarea mintală a rezultatului.după Ch. AspiraŃia este . care sunt implicate într-o cultură. Dacă scopul propus nu a fost atins. Drever). interesul este definit ca o tendinŃă de a acorda atenŃie anumitor obiecte şi de a se orienta spre anumite activităŃi. Acceptarea unei sarcini impune intenŃia de a o duce până la capăt. de Lauwe – “dorinŃa activată de imagini.”. Spectrul de aspiraŃii ca şi modurile de satisfacere a dorinŃelor şi aspiraŃiilor sunt prefigurate social. activă şi perseverentă faŃă de anumite obiecte (fenomene) sau activităŃi”. Pentru I. Idealul prefigurând în funcŃie de realităŃi un scop final al acŃiunii lor. ca obiect al aspiraŃiei. În familia de noŃiuni care descriu motivaŃii umane se înscrie şi aceea de Interesele interese. fiind nemijlocit legate de menŃinerea organismului şi trebuinŃele secundare apărute pe 28 . ceea ce era antecedent ajunge să fie proiectat în viitor. o “componentă motivaŃională a personalităŃii care se exprimă printr-o atitudine pozitivă. dorinŃa se extinde şi la obiecte / situaŃii propuse de grupul social.

Conceptul de trebuinŃă aparŃine în acelaşi timp psihofiziologiei şi ştiinŃelor economice. S-a pus întrebarea de unde îşi iau motivele derivate forŃa lor de determinare a acŃiunii? Freud susŃine că motivele derivate sunt forme travestite. 4 PuteŃi aduce argumente şi exemple pentru afirmaŃia lui Freud? Dar pentru abordarea lui Allport? Allport arată mecanismul formării unor motive secundare citând câteva exemple. McDougall arată că motivele derivate îşi trag seva din sursele primare native. 29 . de investigaŃie ş. de activitate. ca trebuinŃa de explorare. automobilul etc. Psihologul român Fl. de variaŃie. Stimularea senzorială nu îndeplineşte doar funcŃia de a aduce informaŃii care să servească adaptării. trebuinŃa de autorealizare şi autodepăşire etc. conturează sfera tot mai largă a motivelor. exercită o influenŃă stresantă asupra conduitei. Din grupul trebuinŃelor secundare amintim: secundare trebuinŃa de comunicare. la care se adaugă şi nevoia de securitate. Allport susŃinea autonomia funcŃională a motivelor derivate: motivele adultului . aceleaşi trebuinŃe sunt satisfăcute . precum şi o stimulare variată. de alternanŃă etc. .graŃie învăŃării . el va admite că motivele secundare sunt amplificări. dar şi aceea de a menŃine creierul activ. Ceea ce era un mijloc în vederea unui scop. de succes. întreaga motivaŃie rămânând în fond infantilă şi arhaică.a. o presiune asupra producŃiei materiale şi spirituale a societăŃii. care exercită. Motive. Un elev învaŃă la început pentru a face plăcere părinŃilor. dar se susŃin singure. Oferta economică . MenŃinerea unei activităŃi psihice normale. De realitatea acestor motive ne conving experienŃele de privare senzorială a omului. la rândul lor. apoi se pomeneşte treptat absorbit de material (subiect) poate pentru multă vreme. devine un scop în sine. izolarea socială.aduce şi trebuinŃele umane pentru acestea. îşi au sursa energetică în ele însele. pe baza cărora se formează numeroase alte trebuinŃe secundare. Tema de reflecŃie nr. de pildă. necesită un anumit nivel al stimulării externe. teoriei personalităŃii şi filozofiei culturii. sunt funcŃional autonome. ŞtefănescuGoangă va încerca să concilieze cele două poziŃii: între reducŃia la motivele primare şi autonomia funcŃională a motivelor derivate cu varietatea lor originală. Cele spuse se extind şi asupra motivaŃiei umane. experienŃele de izolare socială. În acest sens autorul face o comparaŃie sugestiva: “ViaŃa unui copac este conŃinută în raport cu ceea a seminŃei sale..de obiecte şi modalităŃi din ce în ce mai variate. Tot aşa şi în sfera culturii: anumite produse spirituale creează un public capabil să le recepteze şi care să resimtă apoi nevoia de a le cultiva sau promova. Din categoria trebuinŃelor primare fac parte trebuinŃele de hrană. care se soldează cu trăiri subiective de nesuportat pe termen lung.se dezvoltă din cele infantile. Motivele derivate se dezvoltă din motivele primare dar devin funcŃional autonome. complicări graduale ale celor primare. Realitatea motivelor se relevă deci cu deosebire prin absenŃa obiectului lor. de odihnă. Numeroase trebuinŃe umane au o origine socială.radio-ul. de vs trebuinŃe afiliere. manifestări sublimate ale pulsiunilor biologice primare. dar sămânŃa nu mai susŃine şi nu mai hrăneşte copacul demult crescut complet”. o dată cu lărgirea experienŃei de viaŃă a fiecăruia şi în funcŃie de condiŃiile socio-culturale în care el trăieşte. pulsiunea TrebuinŃe primare sexuală etc. alert. televizorul. Tot aşa.parcursul vieŃii sub influenŃa factorilor socio-culturali. De la o etapă la alta. de afecŃiune. de aprobare socială. Realizări în sfera producŃiei şi a culturii generează noi trebuinŃe.spunea el . se mai numesc trebuinŃe funcŃionale. pikap-ul. În contrast cu aceştia.

Forma ei iniŃială este curiozitatea. Ce motive comportamentul angajatului? pot determina MotivaŃia cognitivă O specie particulară a motivaŃiei intrinseci este motivaŃia cognitivă sau epistemică. fumatul.motive care o fac să muncească . Berlyne face distincŃie între curiozitatea perceptivă. chiar după ce nevoile sale au fost reduse. Un şcolar învaŃă iniŃial sub presiunea unor cerinŃe externe. sau de teama legii . fără nici un fel de urmări dăunătoare. dintr-un interes cognitiv. O altă distincŃie. când faci o treabă care nu-Ńi aduce mulŃumire. O seamă de deprinderi devin premise pentru apariŃia unor trebuinŃe: deprinderea de a citi devine o premisă a nevoii de lectură. curentă în literatura de MotivaŃie intrinsecă vs. De exemplu. de 30 . Energia care-i susŃine activitatea este sentimentul de respect pentru părinŃi iar scopul nemijlocit este obŃinerea unor note bune. MotivaŃia intrinsecă nu cunoaşte saturaŃie. limita efortului se plasează şi ea foarte sus. 5 GândiŃi-vă la situaŃiile de muncă. este aceea dintre motivaŃia intrinsecă şi cea extrinsecă. Aşadar. Aceasta este o minunată însuşire a organismului uman”.O mamă care îşi îngrijeşte iniŃial copilul doar de teama vorbelor critice ale vecinilor. de variaŃie. Desfăşurarea acŃiunii este susŃinută de o recompensă exterioară acesteia. limita aceasta este foarte joasă. dar avariŃia persistă şi devine mai puternică cu timpul. să ajungă să înveŃe din plăcere. Tema de reflecŃie nr. ulterior. de asemenea. prin exerciŃiul devotamentului. o reacŃie la proprietăŃile stimulilor. Avarul a deprins probabil obiceiul economiei din cauza unei necesităŃi dure. intrinsecă este motivaŃia care se satisface prin însăşi îndeplinirea acŃiunii adecvate. recompensa rezidă în terminarea cu succes a acŃiunii sau chiar în activitatea în sine. privită ca o trebuinŃă de a obŃine informaŃie fără a avea nevoie de adaptare imediată. de a cunoaşte. proprie numai omului. Prima formă. declară. ca povara ei să devină o bucurie. În aceste exemple. care se relevă din compararea/relaŃionarea informaŃiei: elementul de noutate.ajunge cu timpul. specialitate. curiozitatea perceptivă. extrinsecă Motivele extrinseci sunt exterioare acŃiunii în cauză. activitatea umană este motivată atât intrinsec. este un impuls spontan. De exemplu. elevul învaŃă vizând să obŃină note bune. ajuns la vârsta de 88 de ani. Cu alte cuvinte motivul (scopul) se află în esenŃă în afara acestei activităŃi. activitatea care devine ulterior motivaŃională era la început instrumentală faŃă de un alt scop (de regulă. pasiunea pentru un domeniu ne face să investim o muncă neobosită pentru satisfacŃia ce ne-o oferă activităŃile respective. faŃă de un motiv primar). Forma superioară a motivaŃiei este cea intrinsecă.intrinsecă. adică nevoia devenită autonomă de a şti. Semionov. consumul de alcool se transformă. să producă satisfacŃie părinŃilor. în trebuinŃe învăŃate. În practică. “când omul de ştiinŃă se ocupa de lucruri care îi plac foarte mult. În cazul acesta este vorba de motive care nu depind de vreo recompensă din afara activităŃii. MotivaŃia extrinsecă . Invers. laureat al Premiului Nobel. N. care este o simplă prelungire a reflexului înnăscut de orientare şi curiozitatea epistemică. pentru ca. cât şi extrinsec.

. 5) motive de autorealizare: obiectivare şi sporire a potenŃialului creativ. Nevoia de cunoaştere devine în acest caz independentă şi se satisface graŃie activităŃii însăşi.chiar şi în extensia sa psihosocială . ambiguitate etc. asigurarea condiŃiilor de muncă şi de viaŃă. optimizată dincolo de anumite standarde. Berlyne a numit colative aceste proprietăŃi ce se relevă graŃie relaŃionării cu alte informaŃii. Piramida trebuinŃelor sau motivelor. nevoia de statut. legate de menŃinerea echilibrului emoŃional. Dacă parcurgem acest inventar. principiu care a dominat multă vreme acest capitol de psihologie. Cannon. corespunzând trebuinŃei de afiliere. rămânând la regimul strict de homeostazie aceasta acoperă . proiectele noastre pe o “scară” ipotetică de rezultate posibile. 3) motive sociale. de adăpost. autorealizare. autodepăşire.acceptată ca punct de plecare . simetrie. apare şi motivaŃia de dezvoltare. alte două noŃiuni: aceea de aspiraŃie . M. Studiul experimental al acestei probleme pune în circulaŃie. apartenenŃă la un grup.4. Piramida motivelor umane. În spatele acŃiunilor umane este Maslow – piramida postulată o piramidă a trebuinŃelor cu mai multe paliere. ci privesc mişcarea ascensională. de stimă şi aprobare socială. Această clasificare . simŃire şi acŃiune. schiŃată de Maslow încă din anii '50 prinde în ordine opt nivele: 1) motive fiziologice amintite mai sus. disonanŃă dar pe plan intelectual: elementul problematic. 8) motive de concordanŃă între cunoaştere. Dar omul transformă mediul şi odată cu acesta se transformă şi pe sine. Odată satisfăcute aceste trebuinŃe de bază la un prag raŃional se creează o fâşie de siguranŃă. descrisă mai sus. 2) motivele de siguranŃă.numai activitatea de adaptare. de identificare cu alŃii. P.surpriză. îndrăzneŃe sau dimpotrivă.are doar statut de primă aproximaŃie a lucrurilor. intelectual”. Problema care se pune în legătură cu prefigurarea scopului unei acŃiuni este aceea a nivelului. a unei cote de nefamiliar etc.standardul pe care o persoană se aşteaptă şi speră să-l atingă într-o performanŃă dată”. de echilibrare cu mediul. FORMAREA ŞI DINAMICA SCOPURILOR: ASPIRAłIE ŞI EXPECTANłĀ Aşa cum s-a precizat. a “ştachetei” la care situăm scopurile. Curiozitatea epistemică presupune şi ea conflict. puritate. social. 6) motivaŃia cognitivă. restabilindu-le nivelul când acesta este perturbat de o influenŃă externă. pe lângă motivaŃia homeostatică. 2. Prin extensiune s-a vorbit de homeostazie şi cu privire la relaŃia individ-mediu social. de odihnă. E. conştiinŃa unei lacune. sub influenŃa fiziologului W. ceea ce înseamnă reechilibrări ale conduitei şi integrarea personalităŃii sub unghiul validităŃii. 2. un câmp disponibil pentru reliefarea motivelor supraordonate. Se propune un motivelor model ierarhic care are la bază motivele fiziologice: trebuinŃa de hrană. Robaye: „scopurile pe care subiectul îşi propune să le atingă într-o activitate sau sector de activităŃi în care este angajat… profesional. 31 . autodepăşire nu se mai referă la compensarea deficitelor. alături de noŃiunea de valenŃă. Prezentăm în această privinŃă câteva definiŃii propuse iniŃial pentru nivelul de aspiraŃie. de complexitate.a. un prag de satisfacere dincolo de care apar în lumină nevoi de ordin imediat superior. Fraisse: rezultatul scontat de o persoană înainte de a executa o activitate. Ne putem fixa scopuri/proiecte ambiŃioase. Faverge schiŃează relaŃia de ordine în structura trebuinŃelor operante în acest domeniu (Fig. 7) motive estetice: orientarea spre frumos. scopuri modeste. Motivele de dezvoltare şi autorealizare. Pe baza studiilor privind motivaŃia pentru muncă.şi de expectanŃă. 4) motive relative la eu: nevoia de apreciere. F. Prin homeostazie se înŃelege tendinŃa organismului de a menŃine constanŃi parametri mediului intern.mai exact nivel de aspiraŃie . puŃin ambiŃioase. Deci. Ori. stabilirea scopului este adesea rezultatul unor aproximări succesive. Hurlock:. Pentru fiecare palier sau categorie există un minim necesar.1). pulsiunea sexuală ş. putem constata depăşirea principiului homeostaziei în explicarea motivaŃiei umane.

care a avut în vedere motivaŃia în şi pentru muncă. apartenenŃă la un grup Nevoia de statut şi apreciere Nevoia de iniŃiativă Nevoia de dezvoltare Fig 2. Abordarea cognitivă a motivaŃiei propune ca punct de plecare ecuaŃia: valenŃă X expectanŃă = motivaŃie. probabilitatea estimată ca efortul investit să ducă la rezultatul aşteptat. dacă unul din factori este zero.a. motivaŃia însăşi va deveni nulă. probe de perspicacitate de performanŃă fizică (exemplu: aruncarea mingii la coş de la distanŃe variabile) ş. În raport cu evantaiul de rezultate scontate sau posibile se conturează setul de expectanŃe organizate ierarhic. întrucât reprezintă şansa. ExperienŃă: Subiectul este pus în faŃa unor sarcini sau probe de dificultate diferită: probleme de matematici. rezultatele viitoare situându-se 32 . în timp ce aspiraŃia rămâne o proiecŃie în planul dorinŃei.TrebuinŃe fiziologice TrebuinŃa de siguranŃă TrebuinŃa de afiliere. Nivelul de expectanŃă. ca două modalităŃi de prefigurare a performanŃei expectanŃă viitoare. Operantă este cu deosebire noŃiunea de expectanŃă.a fost dezvoltată mai ales de V. o gamă întinsă de rezultate care să fie scalabile. 2) între performanŃele succesive să existe un paralelism. Fiind vorba de un produs. Vroom. de speranŃă de autorealizare. a trebuinŃei de realizare sau performanŃă. pe un calcul al şansei. i-ar plăcea să-l obŃină. al speranŃei. DefiniŃiile citate sugerează o distincŃie între nivelul de aspiraŃie şi cel de AspiraŃie vs.1. ar fi rezultatul pe care individul estimează că-l va obŃine. RelaŃia de ordine în structura trebuinŃelor P. Nivelul de aspiraŃie ar fi rezultatul pe care un individ speră. expectanŃă (aşteptare). În cele ce urmează ne referim mai mult la situaŃii şcolare. Se menŃionează explicit gradele de dificultate. expresie a probabilităŃii subiective. Pentru ca o probă sau o activitate să devină test pentru nivelul de aspiraŃie/expectanŃă ea trebuie să satisfacă o serie de cerinŃe: 1) să înlesnească rezultate diferite. Această teorie a expectanŃei . nivelul de expectanŃă are în vedere întotdeauna situaŃii concrete şi se bazează pe o estimare. pornind de la o apreciere realistă. În timp ce nivelul de aspiraŃie ar constitui o proiectare a personalităŃii. doreşte. Popescu-Neveanu: „nivelul calitativ de îndeplinire a scopului la care subiectul se declară satisfăcut”. situându-se într-un context de dorinŃă.

Aşadar. Protocolul redat surprinde secvenŃe comportamentale. ca să nu mai scriu degeaba”. V. spune ceva pentru sine.). exclamând din timp în timp: “Asta da problemă. Atunci a exclamat: “Ha. aruncă creionul. 33 . iar ultimele 7-9 sunt grele. în sensul că acestea prezintă un grad de atracŃie conturat nemijlocit pentru subiectul în cauză sau definit social.numărul de ordine al problemelor (de la 1 la 9). Iar acum ziceŃi că e greşit. subiectului i se dă posibilitatea de a face 4-5 alegeri consecutive. Vam spus doar să vă uitaŃi. 5. fie că a rezolvat problema. un nivel al autoaprecierii. O asemenea dorinŃă sau speranŃă de performanŃă. care îşi au punctul de plecare într-o sarcină sau solicitare din afară. se adresează experimentatorului: “Ei. După 10 minute a rezolvat-o şi s-a bucurat foarte mult. Am rezolvat eu probleme şi mai grozave”. Asta da. care merg la început paralel cu performanŃa. În cursul experimentului. În final.ca expresie a expectanŃei .totuşi într-o “zonă” previzibilă.” A ales apoi problema nr. fie că nu a rezolvat-o i se propune să aleagă o altă problemă.I. dar de greutate diferită.ceea ce indică un decalaj evident între nivelul de aspiraŃie şi cel al performanŃei . note şcolare etc. Apoi iese supărat. iată. rezolv bine sau nu. Pentru ilustrare. Alteori acŃiunea îşi are originea în intenŃii sau proiecte asumate de individ în baza unei dorinŃe sau aspiraŃii de realizare. Pe abscisă se pot nota alegerile succesive. În cadrul instrucŃiei verbale se menŃionează explicit: problemele sunt aşezate în ordinea greutăŃii crescânde şi anume. (clasa a V-a) S-a oferit singur pentru experienŃă. V. 6 pe care a rezolvat-o însă greşit. am să mă uit”. citim în spatele opŃiunilor succesive. Si din nou nu a reuşit să rezolve. Trec 15 minute. 4) sarcina să prezinte o valoare intrinsecă pentru a trezi interesul subiecŃilor. subiectul necăjit şi aproape plângând. 3) să permită apariŃia efectelor învăŃării. Subiectului i se impune apoi să aleagă pentru rezolvare o problemă oarecare. Acum o rezolv”. Se enervează. numerele 1-3 indică problemele uşoare. Atât nivelul de aspiraŃie cât şi nivelul de performanŃă trebuie să fie exprimabile în limitele şi termenii aceleiaşi scale (puncte. vom prezenta o variantă a acestei metodici. Altminteri aş fi rezolvat-o. numerele 4 –6 problemele de greutate mijlocie. redăm un protocol şi graficul corespunzător. ca măsură a încrederii în sine şi ca rezultantă a experienŃei anterioare. Se întocmeşte un protocol al experienŃei şi un grafic al alegerii şi rezolvării problemelor. adică sugerat de grup (familie. Ce mai problemă! Un fleac. a făcut mereu pe viteazul.făcând transparentă tendinŃa de supraapreciere personală. . La prima alegere a luat sigur de sine problema nr. Peste 20 de minute arătă experimentatorului hârtia supărat: “UitaŃi-vă. e o problemă”. subiectul trăieşte intens succesul sau eşecul. Pentru exemplificare. hârtia. grupul de muncă etc. În cadrul experienŃei. rezolvă problema greşit. găsindu-şi încheierea într-un rezultat: proporŃia de probleme rezolvate într-un timp dat. S-a gândit câtva timp asupra problemei. Deşi încearcă eşec după eşec subiectul face alegeri ulterioare la un nivel superior celorlalte .). În întocmirea graficului se poate adopta o notare convenŃională (de exemplu. strigând tare: “Vai ce bine! Ura! Am rezolvat-o. Subiectului i se prezintă un şir de 9 cartonaşe pe care sunt scrise probleme de aritmetică de acelaşi tip. “Când ai să termini. pe experimentator se refugiază în final în opŃiunea extremă (problema cea mai grea). chiar devine transparent şi din protocolul prezentat. Eu am s-o iau pe asta (ia numărul 9). datele discuŃiei şi alegerile consecutive rezolvării sau nerezolvării unei probleme. după ce acesta expiră. 4. Din relatarea de mai sus rezultă suita de alegeri. iar pe ordonată . Sarcinilor propuse din exterior ori proiectului asumat de individ i se ataşează o anumită valenŃă. adaptată condiŃiilor şcolare. se supără pe probleme. I se acordă un timp anumit pentru rezolvare. Nici n-am s-o rezolv! Este o problemă pentru începători. Ceea ce interesează în cadrul probei este comportarea subiectului. I.apoi în dezacord cu rezultatul efectiv. cu cerculeŃe pline problemele rezolvate şi cu cerculeŃe goale cele nerezolvate). S-a întristat foarte mult. a ales problema nr.

Potorac ş. În absenŃa oricărei comparaŃii cu alŃii nivelul de aspiraŃie urmează fluctuaŃiile performanŃei efective. când s-a prezentat un cadru de comparaŃie. Prin reacŃie tipică înŃelegem răspunsul modal. Graficul alegerilor succesive ExperienŃa demonstrativă ia o formă simplă: pe foi de hârtie se oferă subiecŃilor exerciŃii de calcul. E. au urmărit influenŃa grupului de comparaŃie asupra fixării şi oscilaŃiei nivelului de aspiraŃie. Introducerea cadrului de comparaŃie stabilizează elementele predicŃiei. aşteptările polarizându-se în jurul reperelor înfăŃişate. proba se repet în condiŃii schimbate: se oferă un cadru de referinŃă. fiind vorba. care 34 . Grupul la care individul se raportează a fost numit grup de referinŃă. Se obŃin iniŃial răspunsuri caracterizate printr-o mare dispersie. După ce se înregistrează aceste estimări. 6 În lumina acestor rezultate. indicându-se câte exerciŃii au rezolvat elevii foarte buni şi slabi (la matematică) dintr-o clasă paralelă. de adunarea unor numere formate din 2-3 cifre.a. Festinger. în motivarea actelor de conduită intervine o supradeterminare socială: fiecare tinde să-şi reediteze statutul. atitudini şi valori pentru persoana în cauză. li se cere doar să estimeze câte exerciŃii se aşteaptă să rezolve timp de 10 minute. autoaprecierea fiind instabilă. Fiecare se raportează la un reper corespunzător imaginii de sine: nivelul de aspiraŃie sau expectanŃă se situează uşor deasupra mediei propuse a grupului apreciat ca având posibilităŃi comparabile.De regulă. L.2. performanŃele se menŃin congruent cu statusurile. Se constată o reducere considerabilă a dispersiei estimărilor făcute de aceiaşi subiecŃi în această a doua fază. Standardele de grup constituie un sistem de referinŃă.. în funcŃie de care individul apreciază rezultatele proprii. dar este şi sursă de norme. el oferă nu numai termenii de comparaŃie. Tema de reflecŃie nr. de pildă. Desfăşurarea acŃiunii este punctată de succese sau eşecuri parŃiale şi finale. 2. ce părere aveŃi despre practica unor profesori de a citi cu voce tare notele întregii clase? Poate acest lucru influenŃa motivaŃia? Cum anume? Rezumând cercetările efectuate: reacŃia tipică la succes este ridicarea . poziŃia în grupul de apartenenŃă sau de referinŃă.ştachetei” nivelului de aspiraŃie /expectanŃă în timp ce la insucces coborârea acesteia. În protocolul nostru au lipsit asemenea repere. Supradeterminare socială Probleme 9 8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 Seria alegerilor succesive Fig.

individul este Ńinut sub presiune se produce supramotivarea cu efectele ei de blocaj. fiecare tinde să îşi menŃină nivelul de aspiraŃie. Potorac remarcă: în general. în raport cu prestaŃiile anterioare în limitele unei . de ceea ce subiectul scontează să realizeze. Asistăm la o evoluŃie în spirală ascendentă (din succes în succes) sau la o evoluŃie în spirală regresivă (din eşec în eşec). mărginită de două repere: pe de o parte. După eşec. la nivelul de aspiraŃie anticipat. există o rezistenŃă interioară faŃă de reflectarea eşecului pe planul aspiraŃiei.în experienŃe efectuate cu elevi . reperul minim. S-au numit atipice aceste tipuri de reacŃii constatate şi în experienŃa cotidiană.cu atât sentimentul succesului este mai mare. în condiŃiile succesului relaŃia dintre aspiraŃie şi performanŃă este statistic liniară. ecoul afectiv depinde de expectanŃă. scade implicit şi efortul de învingere a dificultăŃilor. Există persoane pentru care eşecul se transformă în stimulent.. nivelul maxim al prestaŃiei estimat de elev ca posibil. descrieŃi cum aceasta poate influenŃa traiectoria academică a unui student.întruneşte frecvenŃa maximă într-o populaŃie. Cu cât prestaŃia individului se înscrie la limita superioară a scării de dificultate . obŃinut “gratuit” sau cu preŃul unui efort neînsemnat este trăit ca o “bomboană amară”.fâşii de siguranŃă” unde şansa de eşec nu este prea mare. Tema de reflecŃie nr. care acŃionează preconştient. 7 Cunoscând relaŃia între performanŃa obŃinută şi motivaŃia ulterioară. îi inhibă. Odată cu scăderea nivelului aspiraŃiei. Intervine aici un joc al mecanismelor de protecŃie şi raŃionalizare. 64% coboară nivelul de aspiraŃie. Scopurile imediate se modelează după sentimentul succesului / eşecului anterior. în nivelul de aspiraŃie / expectanŃă se ascunde şi imaginea de sine. caracterul liniar al relaŃiei respective se estompează. Caracterul liniar al relaŃiei amintite se relevă în faptul că succesul cu cât este mai mare cu atât şansa ridicării nivelului de aspiraŃie sporeşte mai sensibil şi cu cât este mai puternic eşecul cu atât apare mai mare şansa scăderii nivelului de aspiraŃie. nivelul autoaprecierii. Se poate aprecia deci că succesul şi eşecul. ca şi în viaŃă. L. la alŃii . arată . Când cea din urmă prevalează. Festinger. pe unii insuccesul îi demobilizează. Efectele depind şi de perspectiva apropiată sau mai îndepărtată a scopului. Cu alte cuvinte. în cazul nereuşitei..dorinŃa de a evita eşecul. în condiŃiile insuccesului sistematic dispersia reacŃiilor creşte sensibil. ecoul subiectiv al eşecului se dovedeşte contradictoriu.unde şansele de succes / insucces par a fi egale . în timp ce succesul generează reacŃii contrare. 29% şi-l menŃin iar 7% îl urcă. din unghiul de vedere al individului care le trăieşte. sunt relative la scopul fixat. acestea depind la rândul lor de gradul de dificultate al sarcinilor / proiectelor. devine mobilizator. în timp ce Ńelurile îndepărtate pot fi relativ independente de aceste condiŃii. Dimpotrivă succesul ieftin. Mai corect este să vorbim de o zonă a aspiraŃiilor pe o scară ipotetică a realizărilor. E. Desigur. linearitatea este tulburată. Boros M.ştacheta" nivelului de aspiraŃie. Ori. În şcoală. adică nivelul admis în eventualitatea eşecului. Rezultatul este declinul aspiraŃiei: persoana în cauză se aşteaptă la mai puŃin pentru a evita decepŃia. În genere. Ce motive concură la aceasta? 35 . cu consecinŃele lor în investiŃia de efort. Evident. în urma unor experienŃe ajungea la concluzia: după atingerea scopului fixat 51% din Succes/eşec şi nivelul subiecŃi urcă . înfruntând în acest scop toate riscurile.cum fiecare îşi decupează parcă pe scara de notare şcolară “zona de aspiraŃie”. În orice rezolvare de probleme sau sarcini de adaptare concurează două tipuri de motive imediate: dorinŃa de succes şi teama de eşec. în timp ce pe alŃii îi îndârjeşte în a-şi încorda forŃele: la unii domină dorinŃa de a obŃine succesul. pe de altă parte. nivelul aspiraŃiei tinde să rămână aproape de nivelul performanŃelor anterioare dar răspunde mai repede la succes decât la nereuşită. 41% îşi menŃin aceleaşi de aspiraŃie aspiraŃii iar 8% şi le coboară.

iar ca vectori de durată: interesul. stereotipe care se pretează la automatizare mai rapidă. care este o zonă între nivelul minim şi cel maxim şi care diferă de la o persoană la alta.3 aproximează în mod intuitiv această relaŃie: linia ascendentă a nivelului de activare este dublata de o curbă în formă de U inversat a performanŃei. dincolo de care un plus de motivare antrenează un declin al prestaŃiei.ca într-un paralelogram al forŃelor . Se citează în acest sens mobilizarea energetică maximă a hiperemotivului . ca gând de a excela.ca nivel de aspiraŃie pentru o notă. 36 . evitarea corigenŃei etc. de a cuceri aprecierea profesorului sau a clasei. în timp ce un exces de motivare se soldează cu efecte negative. ori ca teamă de eşec. supramotivarea prezintă deci efecte negative. randamentul efectiv creşte paralel cu nivelul activării până la un punct sau nivel critic. ca dorinŃă de a se autodepăşi.. comportamentul nu are loc. Aceste motive se compun . Optimum motivaŃional Nivelul prestaŃiei Nivel critic Curba performanŃei Nivelul de activare Fig.2. intrinsecă. de echilibrul emotiv şi temperamental etc. opŃiunea profesională. Mai întâi relaŃia înfăŃişată în graficul de mai jos. Şcolarul se angajează deci în sarcina de învăŃare cu un anumit grad de motivare care se poate concretiza .dând o rezultantă care capătă expresie într-un anumit nivel de activare sau mobilizare energetică.2. BineînŃeles. RestricŃia asupra activării de nivel mediu nu mai rămâne în picioare pentru acest gen de motive. sub un nivel minim de activare. nivelul de activare eficace poate fi unul mai scăzut (Fig. Există deci un optimum motivaŃional. În constelaŃia motivaŃională putem distinge factori de moment şi vectori de durată.4.plurimotivat.în conştiinŃa sa . în funcŃie de gradul de dificultate a sarcinii. De ex. Această lege a optimului motivaŃional comportă însă o seamă de corecŃii. RelaŃia dintre nivelul de aspiraŃie şi performanŃă Pe de altă parte când este vorba de sarcini uşoare.).în raport cu orice sarcină – ceea ce duce la dezorganizarea conduitei. 2.5. 2. RELAłII SEMNIFICATIVE ÎNTRE MOTIVAłIE ŞI PERFORMANłĀ Individul acŃionează de regulă sub influenŃa unei constelaŃii motivaŃionale: comportamentul este . nivelul de aspiraŃie exprimat în nota aşteptată.aşa cum s-a spus . de capacităŃi. curba c). Între nivelul de activare şi prestaŃia efectivă nu există o relaŃie liniară (un paralelism) decât până la un punct. Cu cât pasiunea pentru un anumit domeniu de cunoaştere este mai mare cu atât eficienŃa activităŃii este maximă. timpul avut la dispoziŃie etc. Aşadar. trăsăturile de caracter (sârguinŃa. Fig. exigenŃa etc. de saturaŃie. nu este valabilă pentru motivaŃia cognitivă. în actul de învăŃare şcolară recunoaştem uşor ca motive imediate: şansa calculată de a fi chestionată starea de oboseală.3.

în timp ce experienŃele noi şi complexe cer o dispoziŃie normală.fiecare lucru îşi are însemnătatea sa"). Urmărind dinamica motivaŃiei se impune se considerăm şi versantul opus. în al doilea caz . persoanele capabile să facă faŃă unor solicitări complexe şi dificile. De asemenea.şi sub-activare? OferiŃi exemple concrete. Studiile făcute pe această temă au propus noi concepte: barieră. Popescu Neveanu). conflict. preferă situaŃii familiare pe care le pot controla cu uşurinŃă. Activitate dificilă neautomatizată mică Scăzut Nivelul activării Crescut Fig. În consecinŃă. Tema de reflecŃie nr. stres ş. În viaŃa cotidiană când oamenii se află sub tensiune sau depresie. La baza conştiinciozităŃii se găseşte probabil o astfel de uşoară supramotivare în raport cu actele simple. În primul caz apare iar riscul submotivării anticipative care duce la neglijarea sarcinii.spre supraestimare. pentru obŃinerea unui optimum de execuŃie în cazul sarcinilor uşoare este necesară o oarecare exagerare a motivării prealabile şi actuale (după dictonul: .. legate de sarcini mai dificile.. reversul medaliei: ce se întâmplă când motivele. cunoscând acum fenomenele de supra. 2. aspiraŃiile sunt blocate.a.riscul supramotivării anticipative care aduce după sine stresul sau starea de trac în faŃa acŃiunii efective. iar perceperea dificultăŃii unei sarcini .4. Anxietate şi performanŃă În contextul schiŃat mai sus a fost studiat şi efectul anxietăŃi asupra acŃiunii.În acelaşi timp perceperea facilităŃii (unei sarcini) duce la subestimare. mare a Activitate uşoară complet automatizată b. pot să nu se mobilizeze în consecinŃă suficient în faŃa unor sarcini mărunte pe care să le rateze. dorinŃele. care va face obiectul capitolului următor. SituaŃia este contrarie în cazul tipului slab. contrariate. aparent neînsemnate (P. persoanele care aparŃin tipului puternic echilibrat pot să suporte tensiuni psihice mari. Anxietatea este un fel de auto-întărire negativă care produce energetic o supramotivare perturbatoare cu efecte de blocaj. PerformanŃele persoanelor cu anxietate ridicată sunt grevate calitativ de acest sentiment. Astfel. frustrare.Activitate mai complexă neautomatizată EficienŃa c. 37 . 8 Ce strategii de optimizare a performanŃei aŃi sugera. în timp ce sistemul nervos slab şi cel dezechilibrat nu reuşesc o asemenea prestaŃie. Raportul dintre nivelul de activare şi performanŃă în diferite categorii de sarcini Cercetările existente relevă dependenŃa optimum-ului motivaŃional de particularităŃile tipului de sistem nervos. care se mobilizează excesiv în raport cu toate sarcinile de adaptare.

mai exact distresul . Pe de altă parte. care face obiectul normării sociale. individul se blochează complet. întrucât implică o privaŃiune (de un drept sau un bun). Stresul . De exemplu. rezultând o piramidă a trebuinŃelor umane. bariera este faptul apariŃiei piedicii ca atare. ecoul emoŃional sau afectul puternic este un însoŃitor al frustrării. dorinŃa. Succesul unei acŃiuni se datorează angajării unui nivel optim al motivaŃiei. Nu orice tensiune nervoasă înseamnă stres. idealul. Luând conceptul generic de trebuinŃă sau motiv se realizează clasificări astfel: trebuinŃe primare – trebuinŃe secundare. a trebuinŃei de autorealizare sau performanŃă. ci “P” în sens de persoană ca un anumit status şi rol. Dacă fracŃionăm sarcina şi o repartizăm în timp sau pe mai multe persoane dispare şi blocajul amintit. aspiraŃia.Există şi bariere de ordin social-moral. Sursa acŃiunii este dată de interacŃiunea dintre individ şi mediu. Cu alte cuvinte. Reuşita unei acŃiuni depinde de prefigurarea scopului unei acŃiuni şi a nivelului la care se situează scopurile. conştiinŃa acută a contrarietăŃii. nivelul de expectanŃă are în vedere întotdeauna situaŃii concrete şi se bazează pe o estimare. Doi tineri nu se pot de pildă. nota diferenŃială este prezenŃa / absenŃa afectului. ci numai una deosebită. înscriindu-se pe o scară a rezistenŃei psihofiziologice. În exemplele date. individul se poate afla. motivaŃie intrinsecă – motivaŃie extrinsecă. de pildă. pe un calcul al şanselor. în condiŃii externe date. impulsul sau propensiunea. Are loc o blocare a dorinŃei noastre. AcŃiunile umane sunt plurimotivate. Pentru a-l depăşi putem alege un drum de ocol care prelungeşte mult itinerarul sau înfruntă direct obstacolul.conflict.P) în care P este individul luat izolat. de echilibrul temperamental şi cel emoŃional. . contrarierea convingerilor. existând o gamă largă de motivaŃii umane: trebuinŃa. de exemplu. cursul acŃiunii. Nu orice blocare sau contrariere constituie o frustrare. Obstacolul. a statutului unei persoane constituie fenomene de “frustrare secundară”. secvenŃa de acte îndreptate spre un scop este blocată. Motivele. o inaptitudine te pot împiedica să exerciŃi o anumită profesiune sau activitate. de pildă. a imaginii de sine. înnăscute sau dobândite care determină individul să acŃioneze. frustraŃie şi stres – prezintă o anumită gradaŃie. sursa fiind o barieră a mediului fizic. scopul. . susŃin şi orientează activitatea. definit în funcŃie de dificultatea sarcinii. Aici se impune distincŃia între nivelul de aspiraŃie şi cel de expectanŃă.Barierele pot apare din cauza absenŃei resurselor interne: o infirmitate. din pricina opoziŃiei părinŃilor. Maslow organizează trebuinŃele pe mai multe paliere. . O astfel de lege a 38 .apare într-o situaŃie prelungită de conflict care nu-şi găseşte rezolvarea sau într-o situaŃie nocivă care ameninŃă însăşi integritatea somatopsihică a persoanei. întreruptă sau amânată iar individul trăieşte sentimentul de frustrare. o deficienŃă organică. Vorbim de frustrare primară şi secundară. În timp ce nivelul de aspiraŃie ar constitui o proiectare a personalităŃii. căsători. un râu mic cu apele umflate. simetric dihotomiei trebuinŃe biologice şi trebuinŃe spirituale. frustrarea nu se explică doar prin relaŃia liniară S-R sau numai prin formula R= f (S . Cele trei noŃiuni . în cazul acesta vorbim de bariere interne. indiferent dacă obiectiv este întemeiată sau nu. Nivelul minim de activare şi excesul de motivaŃie se soldează cu efecte negative asupra acŃiunii. în faŃa unei sarcini /probleme care-l depăşeşte total. interdicŃiile de pulsiunea sexuală. declanşează. de capaciŃăŃi. intenŃia. SUMAR MotivaŃia reprezintă totalitatea mobilurilor interne ale conduitei. a inechităŃii. datorită acestui decalaj resimŃit în mod acut.Exemple: PorniŃi într-o excursie vrem să atingem un obiectiv: în calea noastră se iveşte un obstacol.În sfârşit.

R. Bucureşti. Cluj-Napoca. L. D. (coord. Bibliografie de referinŃă Obligatorie Atkinson. aspiraŃiilor generează conflict. Editura Tehnică. Bucureşti. Editura Sincron.. (2002). Smith. medie. H. Bem. 39 .. Introducere în psihologie. E. Introducere în psihologia contemporană. C. Blocarea satisfacerii motivelor. scopurilor. stres. Radu. frustrare. I. J. grea). Atkinson.. (2007). 1993). Temă de autoevaluare RedaŃi grafic şi explicaŃi relaŃia dintre nivelul de activare şi performanŃă în funcŃie de dificultatea unei sarcini alese de dumneavoastră (cu trei paliere de dificultate: uşoară.. Editura Trei. A. MotivaŃie şi personalitate. R. OpŃională Maslow. E. trebuinŃelor.optimumului motivaŃional se aplică puŃin diferit motivaŃiei cognitive şi în cazul sarcinilor cu dificultate scăzută.

Modul 3 PROCESELE EMOłIONALE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu modelele si teoriile asupra emoŃiei. Unele situaŃii/evenimente ne bucură. Pentru descrierea trăirilor subiective vizavi de aceste situaŃii repetate s-au oferit liste de cuvinte. au identificat astfel un set de 11 stări emoŃionale distincte: bucurie. gândirea sunt procese de cunoaştere a realităŃii obiective. printr-o conduită Procesele marcată de expresii emoŃionale (gesturi. Omul nu înregistrează însă evenimentele lumii externe în mod indiferent. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. S-au consemnat răspunsuri emoŃionale tipice în situaŃii bine definite. studenŃii trebuie: Să poată prezenta cele trei moduri de abordare a procesului emoŃional Să realizeze taxonomia proceselor afective Să asimileze caracteristicile proceselor emoŃionale descrise de V. mimică etc. studiul înscriindu-se în schema S-R. S-au conturat trei moduri de abordare a procesului emoŃional. Prima parte îşi propune să realizeze o taxonomie a proceselor afective. C. FORMELE VIEłII AFECTIVE PercepŃia. în sensul larg al cuvânt Procesele afective sunt fenomene psihice complexe. surpriză. Claparede observa: .E.Pavelcu Să explice dimensiunile procesului emoŃional Să descrie aspectul subiectiv al procesului emoŃional. acestea au anumite repercusiuni asupra trebuinŃelor şi intereselor sale. în sensul că le împiedică desfăşurarea .) şi printr-o trăire emoŃionale subiectivă.creând noi sarcini de adaptare . asupra aspiraŃiilor. curiozitate..sau dimpotrivă le oferă condiŃii optime de manifestare.1. în timp ce altele trezesc indignare. mai întâi. şi Izard. înlesnind astfel echilibrarea cu mediul. Marshall A.EmoŃia apare când adaptarea este împiedicată din diferite motive". E. Individul. de la ceea ce individul “simte” în chip nemijlocit. unele fapte produc entuziasm. altele ne întristează. 3. obŃinându-se relatări tipice în împrejurări determinate. Să-şi însuşească principalele teorii asupra procesului emoŃional În acest modul ne vom familiariza cu diverse abordări ale procesele emoŃionale. să denumească caracteristicile si dimensiunele acestora. convingerilor sau obişnuinŃelor formate. reprezentarea. urmând ca în a doua parte să trecem la prezentarea principalelor teorii asupra emoŃiilor şi la discutarea caracterului adaptativnonadaptativ al trăirilor afective. 40 . fiind confruntat cu diferite situaŃii sau împrejurări de viaŃă. S-a pornit. caracterizate prin modificări fiziologice mai mult sau mai puŃin extinse. În funcŃie de aceste relaŃii iau naştere anumite procese afective sau emoŃii. mai precis de la raportul său introspectiv pus în relaŃie cu o anumită situaŃie concretă.

Luând ca termen generic procesul emoŃional vom putea distinge: a) procese emoŃionale primare: dispoziŃii organice şi afecte. vină oboseală. Ele sunt însoŃite de o anumită îngustare a câmpului de conştiinŃă. însoŃită de o diminuare a controlului conştient. în contrast cu modul său obişnuit de comportare. Numărul stărilor afective ar fi practic nelimitat. cu o desfăşurare puternică unipolară. în timp ce cercetătorul-psiholog este interesat să pătrundă structura sa de adâncime. ipoteză care nu s-a validat decât parŃial în plan fiziologic. Afectele sunt izbucniri emoŃionale caracterizate prin apariŃia bruscă şi de scurtă durată.a. S-a presupus că fiecare din aceste emoŃii de baza s-ar caracteriza printr-o combinaŃie unică de reacŃii nervoase şi fiziologice. bolile cardiovasculare produc. disperarea. OferŃi exemple. O abordare mai completă a procesului afectiv impune şi considerarea componentei cognitive. de oboseală. întrucât combinaŃiile celor trei factori. Exemple de afecte: furia până la abandonul de sine. 41 .. Potrivit teoriei cognitive. starea de groază.). afectul uimirii (sursă a investigaŃiei) ş. subiectul interpretează această combinaŃie unică drept o emoŃie particulară. ci prelucrate prin filtrul cognitiv. nivelul de activare fiziologică şi nota de plăcere/neplăcere. TBC-ul pulmonar e însoŃit de euforie şi excitabilitate. d) sentimentele. afecŃiunile gastrointestinale – de stări de ipohondrie. de unde dificultatea acordului intersubiectiv. Dominarea sau stăpânirea unui afect este posibilă dacă efortul de inhibiŃie se plasează în stadiul său iniŃial. mânie. cu expresia emoŃională a individului (mimica. Persoana umană este considerată numai prin prisma sistemului . Janet interpretează afectul ca o regresiune spre conduite inferioare. c) dispoziŃiile afective. Fără a se epuiza inventarul lor. potrivit căruia emoŃia ar reprezenta o combinaŃie de trei factori: atenŃia.brută”. Mărturia introspectivă nu poate întemeia până la capăt investigaŃia. b) emoŃiile propriu-zise. acesta fixându-se asupra cauzei care a provocat procesul afectiv. stări primare anxioase. ori. bucurie. neliniştea. s-au identificat şase emoŃii de bază: mânie. întemeiate pe concordanŃele între trăirea subiectivă şi expresia comportamentală. 1 ReflectaŃi asupra modului în care interpretarea aceleaşi situaŃii de viaŃă de către persoane diferite. respectiv al unei limbi. Tema de reflecŃie nr. dezgust.a. de boală. tristeŃe.. DispoziŃiile organice sunt stări afective difuze care însoŃesc starea de sănătate starea de sănătate. etc. încă la nivelul percepŃiei.. poate conduce la experienŃierea unor emoŃii diferite.. Studiul comportă astfel dificultăŃi însemnate. S-au reperat pe această bază categorii emoŃionale distincte. Reglajul cortical fiind redus. ruşine. modificările organice sunt deosebit de vii şi au un caracter dezorganizator mai pronunŃat. Sub imperiul afectului omul poate săvârşi fapte necugetate. dorinŃa Procese emotionale sexuală etc. de regulă. teamă.ieşiri".dezgust. Corelarea simplă între mărturia introspectivă şi expresia comportamentală ignoră însă momentul cognitiv. stres. S-a propus în această privinŃă un model tridimensional. interpretarea situaŃiilor de viaŃă cu care individul este confruntat. P. Metoda de analiză aplicată face studiul dependent de vocabularul unei persoane. gesturi etc. dispreŃ. Termenul de afect este utilizat uneori ca termen generic: afectul aşteptării. stimulii sau evenimentele externe îşi au efectele lor nu doar în formă . Adesea descrierea verbală surprinde structura de suprafaŃă a unui proces afectiv. precum şi valorile acestora ar fi nenumărate. accesele nestăpânite de râs sau de plâns ş. absenŃa fidelităŃii datelor. Consumându-se în expresii şi gestică vie. A doua cale de studiu a fost aceea a corelării trăirii subiective a raportului introspectiv. De exemplu. frică şi surpriză. agresivitatea oarbă. relatările verbale fiind instabile.intrări" .

ValenŃa afectivă a datelor ambianŃei este în parte determinată de informaŃia obiectuală (emoŃia nu este trăită izolat. care comunică o anumită tonalitate DispoziŃiile afective întregii noastre vieŃi psihice. evenimente. relativ discrete dar durabile. simpatie--antipatie. Spre deosebire de afecte. ele se pretează la învăŃare. EmoŃii propriuzise Tema de reflecŃie nr. valori. b) ca expresie rezultantă a unor desfăşurări emoŃionale. într-o dublă ipostază: a) ca premise pentru dezvoltarea unor noi formaŃii afective. precum şi climatul psihosocial dominant într-un colectiv.şi emoŃii astenice. colorând specific relaŃiile individului cu ambianŃa. Această polaritate rezultă din corespondenŃa. amintirile şi gândurile. EmoŃiile se asociază în cupluri contradictorii (bucurie-tristeŃe. EmoŃiile au o orientare determinată.care sporesc activitatea. De aici dihotomia clasică: emoŃii stenice . fond pe care se dezvoltă procese locale. Ele apar.). prin starea afectivă se dezvăluie mai ales relaŃia dintre natura şi trebuinŃele subiectului pe de o parte. procesual şi posedă un grad mai mare de diferenŃiere şi interiorizare. care diminuează energia şi activismul persoanei. aşadar. De exemplu. Un anumit rol joacă şi fenomenele de contagiune din grup. În dispoziŃiile afective se tematizează selectiv . Sentimentele constituie formaŃii afective complexe şi durabile. emoŃiile se înscriu în tipare socio-culturale. dispoziŃiile sunt premise dar şi rezultat al acumulării şi aglutinării proceselor afective. DispoziŃiile afective.evenimentele. o referinŃă obiectuală sau situaŃională: Ńi-e frică de o situaŃie anumită. Sub unghi 42 . admiraŃiedispreŃ.EmoŃiile propriu-zise sunt procese sau desfăşurări emoŃionale moderate în care funcŃiile conştiinŃei nu sunt blocate sau îngustate ca în afecte. emoŃiile sunt tranzitive şi pluritonale.graŃie indicelui de stabilitate şi generalizare – adevărate atitudini afective faŃă de obiecte. În sfârşit. convingerile. te mânie o întâmplare precisă etc. persoane semnificative pentru un individ sau grup. ci în context cognitiv). După cum arăta Popescu-Neveanu. măresc forŃa şi energia persoanei . mânie-relaxare. care devin . dispoziŃiile nostalgice încadrează amintirile într-o atmosferă idilică. depind de acŃiunea nemijlocită a situaŃiei emoŃionale şi apar frecvent ca efect al satisfacerii sau nesatisfacerii unor tendinŃe biologice. haloul lor emoŃional. ca efect sumatoriu al împrejurărilor psihosociale pe care le parcurge persoana. modelare socială. zilele de sărbătoare par să dobândească o luminiscenŃă aparte. percepŃiile. Sunt stări emoŃionale difuze şi generalizate. şi proprietăŃile evenimentelor externe pe de altă parte. obişnuinŃele individului şi situaŃiile sau evenimentele vieŃii. a unor constante ale acestor împrejurări. Aşadar.puŃin intense. care se cristalizează într-un plan de fundal în raport cu câmpul actual al conştiinŃei. se dezvoltă gradat. în timp ce afectele nu. respectiv discordanŃa dintre nevoile. Ele sunt efectul confruntării dintre nevoile individului şi datele reale sau prezumtive ale mediului. de Sentimentele intensitate moderată. emoŃiile au un caracter situaŃional. DispoziŃiile alcătuiesc un fel de fond emoŃional care colorează comportamentul într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. plăcere-insatisfacŃie etc.după Murray . imprimând acea polaritate caracteristică vieŃii afective. 2 OferiŃi trei exemple de situaŃii în care emoŃiile ar putea interfera cu realizarea eficientă a unei sarcini.

iubirea e fiica romanelor".procesele afective relevă gradul de potrivire/contrariere între nevoile subiectului şi datele lumii externe. fapt ce denotă că sunt trăite la fel. Pe scurt sentimentul este o formaŃiune atitudinală caracterizată prin stabilitate. 3. sentimentul imprimă la rând său nota specifică trăirilor particulare în situaŃii ulterioare. La fel. emoŃiile repetate legate de succesul/insuccesul unei activităŃi duc la formarea unei atitudini stabile faŃă de acea activitate. reprezentarea sau gândirea constituie imagini ale obiectelor .zefir care aleargă uşor la suprafaŃa lucrurilor. Tema de reflecŃie nr. în sensul că aparŃine unui subiect. De exemplu.ca şi emoŃiile .. ci este prezent în permanenŃă sub forma unei atitudini afective. Sentimentele sunt denumite . în expresie poetică el sugerează nu numai imagini. ele reflectă relaŃia între individ şi evenimentele ambianŃei. recunoştinŃă etc.cuplu care priveşte mai ales 43 . Primul model este sugerat de nume.prin termeni similari: dragoste/ură. el se ştie văzut în momentul în care se vede". CARACTERISTICILE PROCESELOR AFECTIVE V. evenimente centrale. Orice fenomen psihic este subiectiv. de cuvânt . sentimente.. a punctat câteva din notele caracteristice ale proceselor emoŃionale. Şi cum dumneavoastră îi daŃi un nume acestei conduite în acelaşi timp faŃă de toŃi ceilalŃi. persoane semnificative etc. mândrie. “InformaŃia afectivă se traduce prin plăcere-neplăcere” . J.. 3 Un om aflat departe de patrie nu încetează să o iubească.P.se colorează” în nuanŃe de “plăcut” şi “neplăcut”.întrunesc această caracteristică prin excelenŃă. sentimentul patriotic chiar se accentuează. uneori într-o asemenea situaŃie. sentimentul patriotic . dar si trăiri cu rezonanŃe adânci. Etichetarea verbală devine suport al conştientizării. în lucrările sale asupra vieŃii afective. sentimentul matern rămâne acelaşi. Dacă daŃi conduitei unui individ un nume i-o revelaŃi: el se vede pe sine însuşi. Pavelescu.prin aspectul lor de trăire . Istoria consemnează un val de sinucideri după apariŃia lui Werther de Goethe.deci furnizează informaŃia obiectuală ..mărturia" publică modifică statutul faptului.observă Stendhal . La aceste note definitorii se adaugă caracterul social al expresiei sentimentelor. Cuvântul decantează emoŃii.nu are un caracter episodic.notează V. El persistă latent şi se activează în funcŃie de condiŃii.2. fiind rezultatul generalizării emoŃionale în funcŃie de situaŃii repetitive.. adesea inedite. ReflectaŃi asupra acestor exemple si comentaŃi rolul adaptativ sau dezadaptativ al generalizării emoŃionale. atitudinile emoŃionale stabile apar mai târziu decât trăirile situative. O mamă deşi se supără adesea pe copil în diverse situaŃii. Subiectivitatea dar stările afective . condensare emoŃională şi caracter habitudinal. În timp ce percepŃia. aflându-se în consonanŃă. Format pe baza generalizării trăirilor situative repetate.. acestea îmbracă formă concretă în funcŃie de modelul social al ambianŃei în care ia naştere.scrie Pavelcu .. iar .. Stările afective .format dintr-un sistem de reprezentări şi emoŃii . Sartre avertizează asupra erorii de a considera cuvântul doar ca un . Pavelescu.psihogenetic. La Paris .

Astfel se creează câmpul afectiv.. nu doar un moment de conştiinŃă reflexivă. Ca atitudini emoŃionale.. de pildă. Trebuie însă evidenŃiată o neînŃelegere: aceea de a reduce starea afectivă la rangul de epifenomen.. rezervându-se procesului emoŃional caracteristica de câmp. decât o forŃă. 4 Pornind de la următorul exemplu: un elev anxios sau depresiv este mai puŃin motivat să participe la ore. Sartre sublinia faptul că emoŃia este o trăire. impuls sau motivaŃie singulară”. rămânând starea ca atare. unele iubiri neîmplinite şi întrerupte îşi reiau uneori firul după decenii. de informaŃia obiectuală. deşi fizic nu diferă în intervale apropiate.şi de mobilizare energetică.d. dublet gratuit al proceselor fiziologice de “rezolvare” a trebuinŃelor.referinŃă la persoane. este totdeauna şi o Nota evaluativă atitudine. ExperienŃele de laborator au dovedit. care să nu posede şi un grad motivaŃională energetic. faptul că frustraŃia devine vector motivaŃional. Cauzele unei supărări sunt adesea uitate. ziua “Anului nou” ş. automate nu comportă afectivitate. procesele emoŃionale apar ca “umbre” ale celor dintâi. favorabilă sau nefavorabilă. simplă traducere în conştiinŃă a unei anumite stări ale trebuinŃei. procesele afective implică un moment relaŃional. “zi de sărbătoare”. Faptele dezmint însă o asemenea interpretare. Nu există afect. respectiv nesatisfacerea trebuinŃelor individului se poate ajunge la afirmaŃia că stările afective reprezintă simple reflectări în conştiinŃă a momentelor de tensiune sau de destindere a trebuinŃelor. proprietăŃile motivaŃionale certe ale sentimentului frustrării. fără a fi independent de contextul cognitiv. o tensiune gata de descărcare. de convertire într-o acŃiune sau de fixare într-o anumită postură". reflectaŃi asupra relaŃiei emoŃiemotivaŃie in explicarea propriei performanŃe academice. 44 . de fapt secund. o relaŃie cu lumea. Evenimentele trăite comportă un halo afectiv. Procesul afectiv nu este doar un însoŃitor al motivului acŃiunii.Orice stare afectivă Valoarea posedă o tensiune relativă. Se poate conchide: impulsul (trebuinŃa) şi starea afectivă în relaŃiile lor dinamice. Lipsite de eficienŃă şi consistenŃă reală. pentru că ele includ elementul de direcŃionare . un reziduu emoŃional. ci poate deveni el însuşi un motiv. Tema de reflecŃie nr. Reflexele simple. cauza şi efectul îşi pot schimba locurile. de pildă.. Stările afective prezintă valoare motivaŃională .m. chiar omise din interpretarea fenomenelor psihice.subiectul şi trebuinŃele sale. Asociind procesele emoŃionale de satisfacere. emoŃiile şi sentimentele – ca fapte subiective . externă sau internă. Sentimentele dobândesc statutul de vectori motivaŃionali ai conduitei. . tensiunea afectivă.ar putea fi astfel puse între paranteze. o raportare implicită la valori. Succesiunea zilelor..Starea afectivă relevă o relaŃie dinamică şi valorică între subiect şi obiect". de pildă. Altfel spus. Se poate deci sublinia. În ciclul neîntrerupt al acŃiunii. Tensiunea este mai mult un câmp afectiv. Un sentiment. faŃă de un eveniment sau situaŃie. În raport cu trebuinŃele. evenimente. repliată asupra sa însăşi. “Afectul ia naştere în momentul în care impulsul este frânat sau suspendat de o altă forŃă. când efect.a. capătă nuanŃe particulare: “zi de lucru”. pentru diferenŃiere caracterul vectorial al motivului. Momentul valorizării este solidar cu cel al cunoaşterii. este fiecare când cauză. idei . procesele afective devin fapte de conştiinŃă fără nici o funcŃie.

emoŃia poate fi studiată prin mijloace experimentale analitice şi pe baza autoobservaŃiei. în funcŃie de experienŃa sa. Mobilitatea vieŃii afective este reflexul dinamicii relaŃiilor cu lumea reală. tendinŃa de a forma cupluri contrare. Cele trei laturi alcătuiesc o unitate. iubirea se transformă în contrarul ei când intervine defecŃiunea.m. gelozia apare drept “energia iubirii convertită în ură”. a descripŃiei fenomenologice când este vorba de a surprinde aspectul de trăire subiectivă. Trăirea afectivă a relaŃiei cu lumea. 3. Tema de reflecŃie nr.3. Modificări organice. excesul de bucurie ne apropie de tristeŃe. intereselor şi obişnuinŃelor omului. Cum s-a arătat.vorbim de ambivalenŃă afectivă. o interacŃiune sincronă. De exemplu.a. înregistrează. antrenează şi schimbări pe plan afectiv. În dinamica vieŃii afective întâlnim alternanŃa Polaritatea vieŃii în contraste. Manifestări comportamentale: gesturi. cu cât tensiunea lui este mai înaltă”. desigur. graŃie reacŃiei de apărare. emoŃia nu se reduce la aspectul de trăire subiectivă ci formează o configuraŃie complexă. vegetative. V. Modificarea trebuinŃelor.Fenomenul afectiv trebuie considerat ca fiind atitudine care în acelaşi timp reflectă. Ca fenomen psihofiziologic complex. Dinamica afectivă confirmă dictonul “extremele se ating”: iubirea este mai aproape de ură decât de indiferenŃă. depăşirea limitei în exprimarea simpatiei duce în pragul antipatiei. Pavelcu face în această privinŃă câteva observaŃii interesante.reprezintă o abatere de la normal. Se îmbină adesea mărturia introspectivă (self-report technique) cu înregistrări obiective paralele de fineŃe. după cum odihna prelungită cere parcă implicarea în activitate ş. procesului 2. care a fost supusă în timp unei analize ştiinŃifice sistematice. De asemenea. mimică. un răspuns psihofiziologic multidimensional vizavi de evenimente. cum ar fi înregistrările electrofiziologice: electroencefalograma 45 . Când în loc de succesiune sau alternanŃă individul trăieşte simultan sentimente contradictorii . situaŃii.ceea ce se numeşte instabilitate emotivă . Apar fenomene de compensare şi supracompensaŃie: “Un câmp afectiv este cu atât mai labil. dragoste şi ură etc. mai susceptibil de a-şi schimba tonalitatea afectivă în una contrarie. expresii vocale emoŃional schiŃate sau desfăşurate. dar şi orientează. echilibrarea cu mediul. şi o meditaŃie cognitivă: semnificaŃia stimulilor emoŃionali în funcŃie de experienŃa individuală şi sensurile sociale. Polaritatea vieŃii afective. Intervine. o modalitate extremă a trăirilor afective . a pretinde unei persoane un sentiment care nu-l are.d. o stare de oboseală atrage aspiraŃia spre odihnă. 3. înseamnă a favoriza un sentiment opus. afective cristalizarea afectivă aduce după sine “decristalizarea”. 5 AmintiŃi-vă o situaŃie cu încărcătură emoŃională puternică şi analizaŃi reacŃiile emoŃionale pe care le-aŃi avut. DIMENSIUNILE PROCESULUI EMOłIONAL Când se discută în psihologie despre natura afectivităŃii se consideră ca fenomen tipic emoŃia. reglează conduita.atracŃie şi repulsie. . Printre dimensiunile procesului emoŃional distingem: Dimensiunile 1. care face mai dificile relaŃiile cu ceilalŃi. trăirea subiectivă având la bază mecanisme neuro-somatice. fără care nu poate să apară.

(EEG), electromiograma (EMG), reacŃia electrodermală (EDG) etc. În studiul proceselor emoŃionale raportul introspectiv rămâne indispensabil şi nu poate fi suplinit de înregistrări obiective. Prima întrebare pe care ne-o punem este în legătură cu substratul Substratul neurofiziologic al emoŃiei. Există oare un circuit comun repetitiv pentru neurofiziologic răspunsul emoŃional al persoanei în raport de fapte, evenimente, persoane? În această privinŃă dispunem de datele unor experienŃe efectuate mai ales pe animale: înlăturarea unor porŃiuni din sistemul nervos central, efectuarea unor leziuni, practicarea unor secŃionări (separări) ale unor segmente, implantarea de electrozi şi stimularea electrică a unor zone precise, microinjectări cu substanŃe chimice etc. ExperienŃele cu animale la care s-au extirpat emisferele cerebrale au scos în relief participarea diencefalului în conduita emoŃională. Astfel un câine, lipsit de emisferele cerebrale prezintă totuşi reacŃii de mânie (mârâie, latră) când este atins. De asemenea, pisica decerebrată păstrează complexul de reacŃii agresive la stimuli ameninŃători. S-a conchis că hipotalamusul integrează somatic şi vegetativ expresivitatea emoŃională în frică, mânie etc. Proba: stimularea electrică a acestei formaŃiuni reproduce tabloul agresivităŃii exterioare. Ceea ce diferenŃiază mânia falsă, de cea autentică este absenŃa atacului direcŃionat, lipsa orientării (în agresivitate), caracterul neselectiv al reacŃiei. De asemenea, s-a scos în evidenŃă rolul unor nuclei talamici în conduita emoŃională, precum şi a formaŃiei reticulare, responsabilă de nivelul de activare al creierului. Însumându-se datele experimentale, J. W. Papez şi alŃi autori leagă procesele emoŃionale de, “circuitul limbic”, în care este inclus inelul de substanŃă cenuşie situat pe faŃa internă a emisferelor cerebrale, în jurul hilului cerebral. Este vorba de un sistem subcortical complex format din talamusul anterior, hipocampul, cortexul cingulat, amigdala, aria septală. La aceasta, se adaugă hipotalamusul, considerat cel mai înalt nod al vieŃii vegetative. Desigur, sistemul limbic se leagă cu restul creierului, în particular cu scoarŃa cerebrală. Stimularea electrică a cortexului cerebral produce indirect reacŃii emoŃionale. De asemenea experienŃele de condiŃionare în sfera emoŃională scot în relief participarea scoarŃei cerebrale, având un rol esenŃial în apariŃia trăirii subiective. De exemplu, copilului mic animalele nu-i produc frică. O astfel de emoŃie a fost însă provocată în mod experimental prin condiŃionare. În timp ce un copil în etate de 11 luni atingea fără nici o teamă un iepure de casă s-a produs un zgomot puternic care, aşa cum s-a văzut, trezeşte în mod necondiŃionat reacŃiile de frică. Ulterior vederea iepurelui era suficientă pentru a-l înspăimânta pe copil. Mai mult, prin generalizare difuză, şi alte animale au început să provoace aceeaşi reacŃie la copil (J.B. Watson şi R. Rayner). Tema de reflecŃie nr. 6 Atunci când informaŃia este transmisă de la organele de simŃ la talamus si apoi la amigdală, persoanele răspund instantaneu; astfel de exemplu persoanele cărora le este frică de şerpi, vor avea tendinŃa de a fugi imediat ce văd unul. AŃi putea identifica si alte exemple? ApariŃia reacŃiilor emotive la stimuli învăŃaŃi este posibilă şi datorită faptului că funcŃia organelor interne este susceptibilă de condiŃionare. Pe o astfel de cale copiii împrumută preferinŃe afective sau chiar reacŃii fobice ca şi ale părinŃilor lor. Producerea emoŃiilor la stimuli care au dobândit valoare afectivă prin asocierea lor cu un obiect emoŃional sau cu anticiparea unei situaŃii emoŃionale atestă participarea scoarŃei cerebrale. În concluzie, sistemul limbic, inclusiv hipotalamusul, în conexiune cu scoarŃa cerebrală alcătuiesc substratul nervos al proceselor emoŃionale.
46

Este de aşteptat ca rafinarea tehnicilor de explorare a creierului, cum ar fi utilizarea radioizotopilor cu timpi scurŃi de înjumătăŃire în combinaŃie cu tomografia cu emisie de pozitroni, va aduce noi precizări în substratul nervos al emoŃiilor. Datele recente vorbesc de anumite diferenŃe în participarea celor două emisfere cerebrale la desfăşurarea stărilor emoŃionale cronice şi fazice. Emisfera dreaptă are o contribuŃie ridicată în stările afective negative, în particular depresie, iar emisfera stângă este implicată mai mult în producerea emoŃiilor pozitive. Sedarea sau lezarea emisferei stângi exagerează neliniştea, nota pesimistă, plânsul, în timp ce sedarea sau vătămarea emisferei drepte generează euforia, râsul, indiferenŃa. 3.3.1. Modificari organice, vegetative Încercând în continuare o inventariere a modificărilor organice vegetative ce au loc în procesul emoŃional rezultă o configuraŃie destul de complexă. a.) Modificări în tabloul EEG sub forma unei “treziri” bioelectrice, a unei activări cu blocarea consecventă a ritmului alfa sincronizat; reacŃia este nespecifică indicând doar nivelul de activare şi aspectul de desincronizare, asociate emoŃiei în genere. b.) Modificări apar în activitatea cardiacă şi a sistemului circulator (pulsul, tensiunea sanguină, reacŃiile vasomotorii); ca urmare se modifică temperatura pielii (aspect periferic). c.) Schimbări mai mult sau mai puŃin accentuate intervin în respiraŃie (durată, ritm, amplitudine, raportul inspiraŃie-expiraŃie); apare suspinul, blocarea etc. d.) Se produc schimbări în motilitatea gastrointestinală (în situaŃia de teamă, iritare, neplăcere mişcările se inhibă; la surpriză - se accentuează). e.) Apar modificări în tensiunea musculară, decelabile prin electromiograma; în stări emoŃionale marcante apare tremurul, datorită acŃiunii necoordonate a muşchilor antagonişti, fapt care duce la dezorganizarea răspunsului motor. f.) Sub influenŃa emoŃiei se modifică rezistenŃa (conductanŃa electrică) a pielii, un indiciu al activării simpatice (aceste variaŃii sunt puse în relief prin reacŃia electrodermală). g.) CompoziŃia chimică a sângelui se schimbă sub aspectul conŃinutului de adrenalină, zahăr, al echilibrului acid-bază; de asemenea mânia, frica, depresia, anxietatea măresc nivelul colesterolului. Aceste modificări sunt atestate de analize biochimice paralele. h.) SecreŃia salivară descreşte în emoŃii de frică sau de mânie, în schimb se accentuează transpiraŃia, apare tendinŃa de a eşua în lacrimi. Întreaga gamă de reacŃii are loc graŃie participării (excitării) sistemului ReacŃii vegetative nervos vegetativ, cu cele două ramuri ale sale: simpatic (SNS) şi parasimpatic (SNP). De aceea, ele se mai numesc reacŃii vegetative. În acest circuit complex intervine şi sistemul endocrin. GraŃie relaŃionărilor neuronale şi neuroendocrine modificările vegetative formează configuraŃii sincrone. Tema de reflecŃie nr. 7 DenumiŃi modificările organice, vegetative care apar în cazul fricii.

Desfăşurarea procesului emoŃional, sesizată în substratul ei neuroendocrin, este aproximată în figura 3.1. Urmând sugestiile figurii, punctul de plecare al procesului emoŃional îl constituie în mod obişnuit un eveniment extern, care este înregistrat şi evaluat la nivel cortical. Procesul real începe în scoarŃa cerebrală, unde materialul brut al situaŃiei externe este prelucrat, etichetat. Există o relaŃie
47

imediată între cortex şi sistemul limbic, inclusiv hipotalamusul, formaŃiuni nervoase implicate nemijlocit în emoŃie. O dată sistemul limbic pus în acŃiune, un mesaj electrochimic este trimis spre sistemul nervos simpatic (SNS). Comunicarea se realizează prin neurotransmiŃători, graŃie lanŃului complex de sinapse. Transmisiunea are loc foarte rapid astfel încât SNS primeşte mesajul în câteva secunde. După intrarea în acŃiune a SNS, devine activ şi sistemul nervos parasimpatic (SNP), procesul emoŃional fiind caracterizat printr-o descărcare variabilă a celor două ramuri, deci o anumită balanŃă neurovegetativă. După ce SNS este activat, sunt stimulate glandele suprarenale – intervine Activare deci un releu neuroendocrin - care produc hormoni (epinefrina, fiziologică norepinefrina etc.). Aceştia intră în fluxul sanguin exercitând o acŃiune lentă şi continuă asupra organelor-Ńintă (inimă, plămâni, vase sanguine etc.). Hormonii menŃionaŃi acŃionează în acelaşi sens ca şi descărcările SNS. În timp ce mesajul electrochimic - purtat de neurotransmiŃători pune foarte rapid în acŃiune SNS şi organele vizate, hormonii acŃionează lent şi continuu, ceea ce face ca procesul o dată angajat să nu fie uşor reversibil. În ansamblu se produce o stare de activare fiziologică. Un circuit paralel este cel endocrin: neurotransmiŃătorii stimulează Circuitul hipofiza, glandă ce produce hormoni antrenaŃi în fluxul sanguin. Aceşti endocrin hormoni – se pare – dau nota de plăcere sau neplăcere a procesului emoŃional cu prelungiri în sfera învăŃării şi memoriei. ScoarŃa cerebrală intervine în această desfăşurare cel puŃin în două momente: în recunoaşterea stimulului extern şi etichetarea lui, apoi în etichetarea (evaluarea) stării de activare, respectiv a tabloului de modificări fiziologice reflectat prin semnale interoceptive. În acelaşi timp cortexul controlează, reglează răspunsul emoŃional, putând determina chiar suspendarea acestuia. (Răspunsul emoŃional constă din modificări fiziologice şi comportamentale). Se pune întrebarea dacă există configuraŃii de modificări fiziologice specifice fiecărui tip de emoŃie? Altfel spus, dacă fiecărei stări introspective - de frică, mânie, tristeŃe, bucurie etc. - îi corespunde un tablou specific de evenimente neurovegetative? Primele cercetări (W. Cannon) pledau pentru ideea nespecificităŃii modificărilor fiziologice. În aceste investigaŃii se manipulau 4--5 situaŃii experimentale - care să provoace frică, mânie, durere etc. şi se constata acelaşi complex de reacŃii difuze, deşi într-un caz (mânie), animalul devenea gata de luptă, iar în altul (frică)- de fugă. Într-un experiment pe subiecŃi umani, A.F. Ax (1953) a creat într-o prima fază - o situaŃie de teamă, iar în cea de-a doua - o situaŃie de indignare (mânie), înregistrând 14 indicatori în ambele faze. La 7 din aceşti indicatori diferenŃele în reacŃiile la cele două situaŃii s-au dovedit notabile, în timp ce modificările la restul de 7 indicatori au fost nesemnificative. Reluarea experienŃelor lui Ax au putut scoate în relief diferenŃieri cardiovasculare stabile între stări emoŃionale induse imaginativ – stări de bucurie, tristeŃe, mânie, teamă şi relaxare. P. Ekman şi colaboratorii săi, pe baza inducerii unor expresii emoŃionale determinate şi a evocării experienŃelor afective corespunzătoare, a consemnat configuraŃii vegetative diferite pentru emoŃii pozitive şi negative pe de o parte, ca şi pentru stări emoŃionale negative diferite, pe de altă parte. Este greu de spus dacă este vorba în acest caz de dificultăŃi instrumentale de analiză sau de o realitate. Unii autori vorbesc despre o componentă nespecifică a modificărilor fiziologice în diferite emoŃii ca de un factor stabilit (o particularitate a sistemului nervos simpatic este caracterul difuz al activităŃii sale). Pe de altă parte, pentru câteva emoŃii fundamentale (teamă, mânie, supărare ş.a.) s-au înregistrat obiectiv variaŃii specifice chiar şi în perioada pregătitoare, de anticipare a emoŃiei. Indiciile componentei specifice din răspunsul emoŃional pot fi destul de uşor mascate, înecate intr-o activitate difuză, nespecifică. Este posibil ca în înregistrările fiziologice să se surprindă doar o rezultantă.
48

3. devine tot mai plauzibilă concluzia că diferenŃele fiziologice dintre emoŃii sunt mai puŃin semnificative (relevante) comparativ cu rolul diferenŃiator mai net al factorilor cognitivi din aceleaşi emoŃii. în timp ce apariŃia ritmului alfa indică o comutare a balanŃei către latura trofotropică. mişcarea sau imobilitatea corporală.N. Fig. Tema de reflecŃie nr. În sfârşit. Aceste efecte vegetativ-somatice se asociază cu modificări bioelectrice centrale: desincronizarea EEG este indiciul activării ergotropice.N.EVENIMENTE EXTERNE CORTEX Identificare Etichetare InhibiŃie Sistem limbic Hipotalamusus ReacŃii: S.. Aceste manifestări se îmbină în configuraŃii specifice . Neurovegetative. accesibile observaŃiei şi anume: gestul. Când activarea SNS este predominantă avem de-a face cu balanŃa ergotropică iar când activarea parasimpatică devine dominantă avem de-a face cu o balanŃă trofotropică. după cum vom vedea în subcapitolul următor. Se verifică încă o dată că recurgând numai la datele fiziologiei nu putem explica o funcŃie psihică. Comportamentale etc. expresia vocală.2. vocale. în timp ce ramura parasimpatică tinde să inverseze manifestările vegetative amintite. Manifestāri comportamentale Procesul emoŃional prezintă manifestări comportamentale externe.faciale. 8 Pornind de la relaŃia mentionată mai sus între modificările fiziologice si emoŃii specifice discutaŃi eficienŃa utilizării tehnicii poligrafului în detectarea minciunii.3.S. tremurul muscular ş.3. Circuitul neuroendocrin al emoŃiei În procesele emoŃionale intervine un fel de balanŃă a celor două ramuri ale sistemului nervos vegetativ. gestuale. a tensiunii sanguine etc. Hipofiza Hormoni S.P. posturale 49 BalanŃă Hormoni adrenalinici . expresia facială.1.a. Activarea SNS determină creşterea ritmului cardiac.

Coloritul epidermic formează şi el un indiciu imediat al emoŃiei (“alb ca varul” . Expresia facială pare a fi cea mai elocventă pentru observator. P. râsul.în stări de mânie etc. ar mai putea avea expresiile faciale asupra expresiei emotionale. timbru.aflate sub incidenŃa unor stări emoŃionale diferite . oftatul în de durere. bucuria sau mânia se pot citi de pe faŃă. Rezumând datele obŃinute. un zgomot puternic produce la copilul mic tresărirea şi modificările fiziologice proprii emoŃiei. InfluenŃa stării emoŃionale asupra vorbirii a fost evidenŃiată şi cu metode obiective. Oster au studiat expresiile faciale în emoŃii la populaŃii din triburi izolate. autorii constată: . la orbii nativi expresia voluntară este mai săraca şi regresează cu vârsta. S-au făcut înregistrări foto şi cinematografice. strigătul. I. Se constată modele spectrale semnificativ deosebite în emoŃia de teamă faŃă de spectrele aceluiaşi fragment de limbaj în condiŃii de relaxare. determinând încruntări. Tema de reflecŃie nr. 10 Cât de uşor credeŃi că este să identificăm emoŃia trăita de cineva. care nu sunt expuse la modele variate de răspunsuri emoŃionale frecvente în reviste sau emisiunile de televiziune. Dumas. Formele Expresii elementare de conduită emoŃională sunt reductibile la reflexe emoŃionale necondiŃionate ce apar independent de orice experienŃă.. Tema de reflecŃie nr. reacŃia de frică. doar observând reacŃiile sale comportamentale. Expresiile emoŃionale se realizează prin complexe de reacŃii înnăscute. În ansamblu. apare râsul în stări de bucurie.în caz de vasoconstricŃie periferică “roşu ca para” – în caz de vasodilataŃie periferică). De exemplu.şi analizează spectral în audiofrecvenŃe profilul acestora. constatându-se ca surâsul. Thompson şi Fulcher au studiat comparativ expresiile emoŃionale la orbii din naştere şi la văzători. pauze. inflexiuni. Expresia vocala traduce şi ea . se ridică vocea la mânie.anumite stări emoŃionale. relaxări.cerinŃa de a mima anumite expresii emoŃionale particulare duce la expresii identice în culturi diferite. Ekman şi H. bucurie sunt aceleaşi la cele două loturi. De exemplu. De pildă. datele pledează pentru concluzia că integrarea evenimentelor comportamentale şi a celor vegetative are loc în sistemul nervos central. Sistemul nervos central este responsabil pentru controlul muşchilor faciali. Este posibil să traim o emoŃie fără însă a o exprima comportamental? OferiŃi cel puŃin 2 exemple pentru ambele situaŃii. OferiŃi cel puŃin trei exemple. mânie. disfonii .pe baza cărora se poate recunoaşte o stare emoŃională sau alta. . tremurul vocal . accent. se scoate un Ńipăt în situaŃii de frică. Ciofu înregistrează fragmente de limbaj .etichetele verbale ataşate expresiilor emoŃionale sunt universale şi nu depind de interpretarea culturală. fără ca el să fi avut în prealabil o experienŃă negativă în legătură cu zgomotul. tremur.prin variaŃii de tonalitate. reacŃii care se împletesc cu reacŃii condiŃionate şi voluntare. grimase. 9 GandiŃi-vă ce alte efecte în afară de cel al recunoaşterii stării emoŃionale. intensitate. Urmărind rolul imitaŃiei vizuale. 50 .

Pentru analiza şi descrierea trăirilor emotive abordarea fenomenologică îşi susŃine privilegiul de-a avea accesul la esenŃă. Pavelcu devin limbaj. comunicarea sau exprimarea stărilor emoŃionale? Este vorba.. În “SchiŃă a unei teorii a emoŃiilor” J. la legi abstracte. expresia emoŃională devine tehnică de schimb social: un zâmbet plăcut poate dispune pe interlocutor. între trăirea subiectivă şi comportamentul obiectiv. Variabilitatea gesturilor în arii socioculturale diferite este cunoscută. 12 IdentificaŃi şi comparaŃi „ teoriile” asupra emoŃiilor deŃinute de către persoanele din jurul dvs. . ele creează un adevărat limbaj mimic în care gesturile convenŃionale şi semnele prelungesc şi diversifică expresiile spontane. 11 CunoaşteŃi diferenŃe în expresia emoŃionala la membrii aparŃinând unor culturi diferite? Dacă da.este posibilă graŃie unei intuiŃii care transcede faptele. P. de un gen de adâncire introspectivă. Posibilitatea modulării voluntare a expresiei emoŃionale creează premisele disjuncŃiei între planul extern şi cel intern. plânsul atrage compasiunea ş. Nu este vorba de o raportare la concepte prealabile.a.expresiile de bază. care poate oferi o relatare nuanŃată a trăirilor afective. Sartre critică demersul clasic al psihologului centrat pe culegerea de fapte. în ce măsură credeŃi că este important să fim conştienŃi de aceste diferenŃe? GraŃie suprapunerii elementului învăŃat. dezgustul. ci de efortul de inducŃie urmărind să dezvăluie esenŃa.3.în cursul dezvoltării sale istorice .3.după cum pretinde metoda fenomenologică . Trāirile afective Aspectul subiectiv Trăirile afective constituie aspectul subiectiv al procesului emoŃional şi Ńin de experienŃa intimă a persoanei. omul a creat .. bucuria. tristeŃea. o mimică de nemulŃumire poate opri pe cineva de la un gest reprobabil. 3.. ca şi cuvântul articulat. ele se învaŃă luând forma socială a tiparelor şi modelelor create de generaŃii". “După ce a pus realul între paranteze va studia emoŃia ca fenomen pur. Tema impune o dezvoltare mai amplă. dansul etc. care ar depăşi însă cadrul capitolului de faŃă. printre care amintim poezia (îndeosebi poezia lirică). nu cercetând emoŃii particulare..recunoaşterea emoŃiilor în grupuri culturale diferite este destul de exactă.o gamă largă de mijloace rafinate de exprimare a stărilor afective. oferind “etichete” verbale corecte.m. deci. Cum afectează aceste teorii. Mediul social selecŃionează . Tema de reflecŃie nr. relatare demnă de toată atenŃia dacă este opera unui condei înzestrat. 51 .Mimica şi pantomimica – scrie V.par să fie universale: mânia..aşa cum s-a arătat .prin mecanismul condiŃionării instrumentale . teama şi surpriza. muzica. Mimica ascultă de o dublă comandă: o comanda nativă si una voluntară. În sfârşit. ca şi acesta. Sesizarea esenŃei .. în general mijloace artistice. Tema de reflecŃie nr.cel puŃin şase emoŃii de bază . dezvoltând unele şi inhibând altele.d. ci căutând să atingă şi să elucideze esenŃa emoŃiei ca tip organizat de conştiinŃă” spune autorul citat.

gest. Problema este la ce nivel. în timp ce copiii mai mari se adresează mai ales celor de o vârstă cu ei (A. Se mai constată că la vârstele mici copiii îşi împărtăşesc trăirile de preferinŃă adulŃilor. Leroy-Boussion). ceea ce ar însemna că sensul scapă introspecŃiei pure. cărora li se proiecta un film.o anumită distanŃare. În faptul trăit nu sunt date toate semnificaŃiile “căci în asemenea caz ştiinŃa întreagă ar fi preformată în acest contact originar”. Trăirile afective pot fi cunoscute în mod obiectiv graŃie comunicării lor de către subiect (prin cuvânt. expresii faciale. Teoria intelectualistă Teoria intelectualistă considera emoŃiile. Uneori. Trăirile afective nu pot fi definite prin izolarea lor de context.cum arăta L. “ConştiinŃa .4. care sesizează episodul si nu întreg contextul. privirea în 16%.). Propriu unei semnificaŃii este de a se contura în raport cu alte semnificaŃii. 52 .Nu se poate confunda trăirea unui fenomen psihic cu cunoaşterea sa. ConstataŃi diferenŃe? Dacă da. unde apar acestea cel mai pregnant şi cum explicaŃi apariŃia lor? În replica sa la abordarea fenomenologică a emoŃiei. un proces de mijlocire complexă. 13 UrmăriŃi pentru câteva zile modul în care are loc comunicarea emoŃiilor(verbal. 3. alteori poate constitui o potenŃare. în 79% prin privire şi în 2% prin gest.1. ci prin integrarea în ansamblul emoŃional în care apar ca o dimensiune. la 8 ani cuvântul a fost utilizat în 74% din cazuri. stările afective în general. În continuare.mai ales a celor puternice .. fie accentuează suferinŃa. TEORII ASUPRA EMOłIILOR 3.. înregistrându-se în paralel comportamentul.. ea creşte o dată cu vârsta şi cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare a persoanei. conştient sau subconştient? Autorul optează pentru ultima alternativă. iar gestul în 10% din cazuri.este atestată experimental. De pildă..”. Nevoia de comunicare afectivă este susŃinută şi de trebuinŃa de a obŃine aprobare.. de îndată ce este aprinsă.spune el – nu poate fi comparată cu o lumină care. Putem cita o experienŃă cu copii de 4. respectiv de 8 ani. S-ar putea răspunde: conştiinŃa. Trăirile afective odată apărute dau naştere unei serii de modificări organice. înŃelegere. ConcepŃia intelectualistă era unilaterală şi simplistă făcând emoŃia reductibilă la actul de cunoaştere. drept efecte ale acordului/conflictului dintre reprezentări. ar produce un univers de semnificaŃii gata făcute. Piaget făcea o seamă de observaŃii pertinente.4. ea este un mijloc de descărcare a tensiunii nervoase.. Blaga . în timp ce conflictul dintre ele generează tristeŃea. psihicul înglobează în ele propria lor istorie. precum şi înregistrării manifestărilor fiziologice şi comportamentale care le însoŃesc în contextul procesului emoŃional unitar. Tema de reflecŃie nr.. comportamentale) la persoane de vârste diferite. simpatie din partea semenilor. de pildă. acelaşi autor notează: “dacă experienŃa are un sens înseamnă că ea este solidară cu o istorie” care ar trebui desluşită. J. În timp ce la 4 ani comunicarea trăirilor afective s-a realizat în 19% din cazuri prin cuvânt. acordul dintre reprezentări produce bucurie. adică de a comporta un minimum de sistem sau de organizare. De îndată ce ne punem problema cunoaşterii fenomenelor psihice ca “trăiri” intervine . fie o reduce (descărcare). Plânsul. TrebuinŃa de comunicare a trăirilor afective de către om .

emoŃia era cauzată de feed-back-ul modificărilor organice (somatice şi vegetative) . fiind proiecŃia simplă a acesteia.de separare a creierului de viscere au arătat că reacŃiile emoŃionale nu se suprimă. Aceleaşi date fiziologice arată că modificările viscerale 53 . care au pierdut capacitatea de expresie mimică. 3.2). emoŃia este redusă la percepŃia schimbărilor corporale (“Schimbările corporale sunt emoŃii” .şi proprioceptive furnizate de periferia organismului. atinşi de râs şi plâns spasmodic. o colecŃie de semnale interoceptive. o cenestezie somatică. un fapt subiectiv fără eficienŃă. păstrează viaŃa emotivă nuanŃată. conştiinŃa ar fi un simplu dispozitiv de înregistrare a datelor intero. În sens mai larg. La întrebarea: ce este primar şi ce este secundar în emoŃie. emoŃia nu poate fi redusă la conştiinŃa reacŃiilor viscerale şi glandulare periferice.3. În consecinŃă. Aproximativ în acelaşi timp . Ea ar avea doar funcŃia de a dubla. Această teorie a fost infirmată de fapte.deceniul ultim al secolului trecut medicul fiziolog danez Lange reducea emoŃia la modificările vasomotorii. întrucât reduce conŃinutul emoŃional la senzaŃii de ordin periferic şi în acelaşi timp. Teoria lui James a fost numită periferică. succesiunea evenimentelor apare astfel: stimulul (S) perceperea stimulului (PS) excitaŃia reflexă a organelor interne şi a musculaturii striate (EO) percepŃia reacŃiilor viscerale şi somatice (= emoŃia E). În consecinŃă.după James . succesiunea cauzală în determinismul emoŃiei ar fi: stimulul (situaŃia) percepŃia situaŃiei emoŃia expresia emoŃiilor (mimică.fiind trăirea subiectivă a acestor modificări -la K.2. W. pentru că reacŃiile fiziologice apar ca fiind determinante în constituirea semnificaŃiei afective conştiente. fiziologică. gesturi). Trăirea emoŃională nu ar fi decât o reverberaŃie a viscerelor.excitaŃiile. adică la ceea ce simte individul ca efect al dilatării şi constricŃiei vaselor sanguine. Fiziologic. CORTEXUL CEREBRAL Receptor Viscere Muşchi Scheletici Fig. muşchi etc. a modificării afluxului sanguin în organe.4. Lange acest feed-back era doar vascular. o stare organică. emoŃia apare ca un simplu epifenomen. Dacă la James. pe planul conştiinŃei. James răstoarnă această ordine şi propune alta: stimul percepŃia stimulului expresia emoŃională emoŃia. Dovadă sunt faptele din clinică: bolnavii parkinsonieni. se constată uşor râsul fără bucurie şi lacrimile fără tristeŃe. vasomotor.3.Lange a emoŃiei (după Cannon) ExperienŃe . Teorii fiziologice periferice Potrivit versiunii clasice. Schema teoriei James. Sursa emoŃiei o constituie . reflectate în creier ca senzaŃii.spunea Lange). Se pare deci că se aşează căruŃa înaintea cailor.). (Fig.făcute pe animale . De asemenea. Tot aşa la bolnavii zişi pseudobulbari.2. ea nu poate fi redusă la conştiinŃa expresiilor motorii (mimică. modificări fiziologice etc. semnalele provenite de la viscere. Oricum. se răspunde: primar este evenimentul neurovegetativ iar secundară este trăirea emoŃională.

asemenea sunete autorul le avea înregistrate dinainte şi le oferea subiecŃilor în două variante: a) pentru 5 diapozitive ritmul cardiac creşte. de pildă. decupate din reviste. este potenŃată sau diminuată de feed-back-ul vegetativ în funcŃie de gradul de emotivitate al individului.au o apariŃie şi o evoluŃie destul de lentă pentru a putea fi considerate sursă de emoŃie. transpiraŃia ca efect al emoŃiei prin faptul ca este înregistrată de alŃii. trăirea emoŃională constituie prin excelenŃă un eveniment central.. Faptul că tânărul roşeşte uşor . intensifică emoŃia inclusiv sensibilitatea organică. EmoŃia având un caracter procesual. se transformă oarecum în cauză intensificând reacŃia însăşi . într-o experienŃă. Stimularea la nivelul receptorului determină impulsul (1) către talamus. vegetativ fenomenul de ereutotofobie (teama de a roşi) la adolescenŃi.nu aduce după sine trăirea univocă a unei emoŃii specifice. Este vorba de un aspect de simultaneitate în principiu. Teoria fiziologică periferică include totuşi o parte de adevăr. iar simultan – graŃie descărcării ascendente spre cortex . Conform schemei înfăŃişate modificările organice apar aproape simultan cu trăirea 54 .3. Având în vedere caracterul procesual al emoŃiei. În mecanismul de producere al emoŃiei talamusul ar avea un rol important.prin injectarea de substanŃe de tipul adrenalinei . În realitate. S. Teorii fiziologice centrale Pornind de la experienŃele de extirpare a unor porŃiuni din creier – Teoria talamică a experienŃe care au scos în evidenŃă rolul diencefalului în producerea emoŃiei reacŃiilor afective . Valins a prezentat subiecŃilor (studenŃi de sex masculin) un set de 10 diapozitive cu seminuduri feminine.ceea ce eclipsează aspectul adaptativ al vieŃii de relaŃie (prin concentrarea asupra sa). feed-back-ul vegetativ al organelor efectoare joacă un anumit rol: acesta întreŃine şi uneori Feedbackul exagerează într-o anumită măsură emoŃia. adăugându-se la şocul emotiv iniŃial. Potrivit acestei teorii.apare trierea emoŃională. Constatarea: perceperea activării simpatice influenŃează în sensul prevăzut indicele de atracŃie al imaginilor proiectate proporŃional cu emoŃionabilitatea subiecŃilor.cuparea" procesului emoŃional. 3.3. 14 IdentificaŃi cel puŃin trei contraargumente la teoria asupra emoŃiilor după James – Lange. S-a verificat apoi că producerea artificială a unor modificări viscerale tipice . Administrarea de blocante beta-adrenergice de tipul propanolului duce la diminuarea sau .a le înregistra" bătăile inimii. Tema de reflecŃie nr. s-au aplicat electrozi falşi pentru . care să fie apoi amplificate pentru a deveni perceptibile. Succesiunea evenimentelor ar fi – după Cannon – cea redată în figura 3. InfluenŃa feedback-ului vegetativ a fost demonstrată şi experimental.4. În grupele de control un asemenea efect lipseşte. b) pentru alte 5 diapozitive ritmul cardiac descreşte. De aici descărcările talamice produc – la nivelul viscerelor şi muşchilor striaŃi (2) – modificările vegetative şi motorii caracteristice. se accelerează.Cannon şi apoi Bard an propus teoria talamică a emoŃiei.creează un sentiment negativ care. Tot aşa. Paralel.ceea ce devine perceptibil pentru alŃii .. Este cunoscut. Sursa trăirii afective rezidă – după Cannon – în procesele talamice nu în cele vegetative.

Schema teoriei talamice a emoŃiilor (după Cannon) 3. care ajung să fie depăşite progresiv prin integrarea unor informaŃii inedite în modele mai cuprinzătoare. cât şi controlul. stărilor vegetative şi comportamentale.3. Cercetările ulterioare au scos în relief participarea şi a altor regiuni ale creierului în elaborarea emoŃiei. Rămâne deschisă problema dacă varietatea şi complexitatea emoŃiilor umane admite o asemenea extindere. Oricum diversitatea trăirilor emoŃionale este departe de a fi egalată de varietatea relativ redusă a tablourilor fiziologice corelate. cea vegetativă şi manifestările motorii comportamentale îşi au fiecare importanŃa lor.3) a fost treptat completată şi validată. 16 ArgumentaŃi afirmaŃia „emoŃia este un sindrom organizat”.emoŃională. Papez şi apoi McLean au propus explicaŃii bazate pe conexiuni corticotalamice. Caracteristic acestui grup de teorii este faptul că pun pe seama activităŃii sistemului nervos central atât componenta subiectivă. fără a fi cauza acesteia. Teorii cognitive fiziologice Sistematizarea datelor culese în experienŃe fiziologice au dus la modele parŃiale. 3. Cortexul cerebral 3 4 1 TALAMUS 2 1 Receptor Muşchi scheletic i Viscere Fig.4. 3. autorii amintiŃi extrapolează la om concluziile unor experienŃe efectuate pe animale. Mecanismul fiziologic al emoŃiei se transferă – în optica lui Cannon – între diencefal şi scoarŃa cerebrală. în timp ce hipotalamusul rămâne centrul efector al expresiei emoŃionale. Tema de reflecŃie nr.4. arătând că participarea scoarŃei cerebrale este esenŃială în ceea ce priveşte aspectul subiectiv al emoŃiei. 55 . De regulă. Se conturează ideea că emoŃia reprezintă un sindrom organizat în care dimensiunea cognitiv-subiectivă. Ipoteza sistemului limbic (Fig.

Rezultatul a fost. cele trei condiŃii experimentale s-ar putea nota: Epi-Inf. S. pe baza acceptului benevol. adică era avertizat asupra urmărilor injecŃiei în termeni inexacŃi. produce aproximativ aceleaşi efecte cu acelea ale descărcărilor sistemului nervos simpatic: creşte tensiunea sistolică. fapt contestat cel puŃin pentru emoŃiile fundamentale (mânie. ca substanŃă adrenalinică. Sarcina persoaneicomplice era de a simula fie o stare de euforie. Cel de-al doilea grup experimental nu primea nici o explicaŃie cu privire la efectele fiziologice ale injecŃie în timp ce al treilea grup experimental era dezinformat. determină tipul de evaluare subiectivă în procesul emoŃional. Schachter şi J. În acelaşi timp. Rezumând: teoriile cognitiv-fiziologice susŃin că o stare emoŃională este produsul interacŃiunii între două componente: o activare fiziologică (marcată de o activare simpatică ridicată) şi o cunoaştere asupra cauzei activării. Primului lot . “complice” al cercetătorului. Singer au organizat un experiment interesant care a fost reluat apoi în diferite variante. Epinefrina. Reluarea în alte variante a experimentului au adus corecŃii şi nuanŃări. Grupe de subiecŃi. se bazează pe datele unor experienŃe .). frică. În camera de experienŃă se introducea . SubiecŃii neinformaŃi etichetau starea lor emoŃională – creată prin activarea simpatică . în cadrul lotului experimental – împărŃit la rândul său în trei grupe .în primul rând în funcŃie de sugestia contextului cognitiv. injectaŃi cu Dublajul informaŃional 56 . în fapt un. se măreşte concentraŃia de zahăr în sânge. fie una de mânie . Pe marginea acestei experienŃe s-a făcut imediat remarca de ordin critic: explicaŃia propusă de autori postulează caracterul nespecific al activităŃii simpatice.se va obŃine o activare a sistemului simpatic. la care s-a utilizat o soluŃie placebo.cel experimental – i s-a administrat sub formă de injecŃie o soluŃie de epinefrină. ceea ce va lipsi în lotul de control. poate să apară doar atunci când cei doi factori . Se urmăreşte modul în care un anumit dublaj informaŃional ce însoŃeşte modificări fiziologice controlate.un partener.ea determină numai intensitatea procesului emoŃional . Primul grup din lotul experimental a primit o informaŃie exactă despre simptomele fiziologice pe care le va resimŃi fiecare subiect într-un interval de circa 20 minute.în vederea creării unui context sugestiv controlat.în care se manipulează doi factori: componenta neurovegetativă şi contextul cognitiv-social.activarea fiziologică şi momentul cognitiv – sunt integraŃi într-o unitate.alături de subiectul experimental . se accelerează pulsul şi ritmul respirator. Pe scurt.Teoriile cognitiv-fiziologice care domină scena psihologiei emoŃiei în ultimii 20 de ani.în funcŃie de programul stabilit . Epi-Noninf şi Epi-Dezinf. eventual tremur muscular etc. Reiese că o stare de activare pentru a fi încadrată într-o emoŃie de frică sau de bucurie etc. ei au format două loturi de comparaŃie dintre studenŃi.. marcată de modificările amintite. cunoaşterea este aceea care determină calitatea stării afective. subiecŃii din grupul informat (Epi-Inf) şi cei din lotul de control s-au lăsat mult mai puŃin influenŃaŃi de comportarea persoanelor-complice. în care injecŃia urma să-si facă efectul s-a adăugat o noua procedură. EmoŃia cu eticheta ei. Aşadar. Cotele de euforie. În perioada de 20 de minute. Al doilea factor mânuit în experiment a fost informaŃia furnizată subiecŃilor. respectiv mânie în situaŃiile experimentale au fost sensibil mai mari decât ale grupului informat şi ale celui de control. Sensul procedurii era uşor de întrevăzut: în condiŃiile în care subiectul experimental nu-şi va putea explica starea sa psihofiziologică va accepta probabil sugestia contextului cognitiv creat ad-hoc. care era prezentat a fi în aceeaşi situaŃie. cât şi ale dublajului informaŃional. ceea ce relevă importanŃa dublajului informaŃional în evaluarea tipului de emoŃie.informaŃia. În timp ce prima componentă este privită ca emoŃional nespecifică . trăită diferenŃiat ca “mânie” sau “dezgust” etc. că grupul “Epi-Noninf” şi “Epi-Dezinf” au împrumutat în mai mare măsură sugestia contextului. Sub titlul că testează un produs farmaceutic.efectuate mai ales cu subiecŃi umani . respectiv al persoanei-complice. a scos în evidenŃă atât rolul modificărilor vegetative. iar lotului de control . este necesar să fie dublată de anumiŃi factori cognitivi.o soluŃie salină cu efecte neutre (placebo). bucurie etc.

A reieşit. mirarea). Tot aşa. apariŃia stării de frică. servind strămoşilor umani în luptă directă unul cu altul. rânjetul. 17 Pornind de la următorul exemplu: „te plimbi pe o cărare în pădure. În condiŃiile unei activări fiziologice puternice aceasta induce afecte negative indiferent de sugestiile contextului. scoate ghearele.după Darwin . În opinia lui Ch. tresărirea în momente de spaimă ar fi constituit .pierzându-şi finalitatea iniŃială.accidente sau scene de operaŃii fără anestezie . conduita emoŃională are un caracter predominant reflex-necondiŃionat. SubiecŃii asistau la proiecŃia unui film stresant . Lazarus şi colaboratorii săi timp de peste 10 ani. conduita emoŃională se realizează în forme şi în limite social-istoric condiŃionate. ceea ce face ca ea să fie stabilă şi tipică pentru indivizii aceleiaşi specii de animale. precum şi emoŃiile legate de intelect (curiozitatea. orice pisică furioasă îşi arcuieşte spinarea. Rezultatul: impactul emoŃional a fost diferit în cele două condiŃii. strângerea pumnilor. Darwin expresiile emoŃionale sunt reziduuri ale unor acte odinioară adaptative şi desfăşurate. Dublajul cognitiv sugera într-un caz un efect stresant iar în al doilea caz . Tema de reflecŃie nr. îşi zbârleşte părul etc. Repertoriul de reacŃii de care dispun animalele în situaŃii generatoare de emoŃii este limitat. sau combinat mărturiile introspective şi înregistrările fiziologice. mânia. umflarea nărilor în cazul mâniei au fost iniŃial necesare. Simpla prezenŃă a semenilor modifică manifestările afective ale unei persoane. Ludîghina-Kohts a urmărit . eşti singur(ă) şi la un moment dat auzi zgomote ciudate în spatele tău. frica.inclusiv mişcările expresive din emoŃii . tandreŃea. de asemenea.epinefrină (care activează SNS). S-a înregistrat paralel conductanŃa pielii şi ritmul cardiac. tristeŃea. Într-o serie de experienŃe. S. DiferenŃele însă sunt evidente: la cimpanzeu predomină excitaŃia. se fac resimŃite mai ales în condiŃiile unui nivel de activare redus până la moderat a activării simpatice. dar continuând să se manifeste graŃie legăturilor durabile statornicite anterior la strămoşii omului. că efectele dezinformării sau noninformării.pe băiatul ei de la 1. 3. în timp ce copilul are tendinŃa mai puternică de a exprima bucuria. care îşi pun amprenta şi asupra definirii spectrului de stimuli emoŃionali. Gradul de amuzament a depins de nivelul activării simpatice: subiecŃii injectaŃi cu epinefrină s-au amuzat cel mai mult. inima îŃi bate mai tare şi respiri mai greu”. De pildă.în timp ce banda sonoră care însoŃea imaginile sublinia caracterul dăunător al evenimentului ori valoarea informaŃiilor ştiinŃifice obŃinute. Un om care trăieşte o emoŃie de frică se comportă altfel când este 57 . cu clorpromazină (care blochează SNS) şi substanŃe placebo au fost puse să vizioneze un film distractiv. dublajul informaŃional a decis coloratura afectivă în sensul sugerat de contextul cognitiv.momentul iniŃial al saltului efectuat pentru a evita primejdia. centrale şi cognitive. De exemplu.pe bază de observaŃie . În procesul dezvoltării istorice s-au modificat sensibil relaŃiile interumane ca şi numeroase reacŃii de adaptare ale omului . tandreŃe şi tristeŃe. CARACTERUL ADAPTATIV/NONADAPTATIV AL VIEłII EMOłIONALE La nivel infrauman. La om.5. Studii efectuate timp de 2 ani în Japonia au scos în evidenŃă variabilitatea expresiei emoŃionale în diferite culturi. În procesele afective fuzionează aşadar informaŃia despre situaŃia care produce emoŃia. Lazarus a extins cercetarea dându-i şi o tentă transculturală. începi să tremuri. efectuate de R. relaŃia persoanei faŃă de situaŃie şi modificările vegetative şi comportamentale care apar în organism. Un eşec împărŃit cu alŃii atenuează sensibil emoŃia negativă.5 la 4 ani comparativ cu un mic cimpanzeu de aceeaşi vârstă.o detaşare intelectuală. ca şi ale feed-back-ului vegetativ. Autoarea a constatat identitatea în emoŃiile de frică şi asemănări în expresiile de furie. explicaŃi prin intermediul teoriilor fiziologice periferice. (Nici unul din grupurile de subiecŃi nu a fost avertizat asupra efectelor injecŃiei).

alteori încremenire. aspectul energizant tipic procesului emoŃional. Sartre. Modificările organice. împingând oarecum la limită această concepŃie. Janet face din emoŃie o conduită de dezadaptare. într-un fel “o pregătire pentru luptă”. faŃă de care individul nu are încă elaborate modalităŃi adecvate de acŃiune. mobilizarea energetică eşuează în emoŃie. Accelerarea circulaŃiei şi a respiraŃiei. Activarea sistemului nervos vegetativ face să se descarce unitar resursele organice astfel ca prin energizarea musculară organismul să facă faŃă unor situaŃii de alertă. Astfel. conduita unui om cuprins de mânie nu este aceeaşi când domină o situaŃie şi are aprobarea celor din jur. Fiziologul W. supra-motivarea antrenează un declin al prestaŃiei. mobilizarea somatovegetativă. refugiul într-o “conduită magică” – după Sartre. Duffy ş. adaptativ.a. decât atunci când se ştie observat şi judecat prin prisma noŃiunilor de curaj-laşitate. având în vedere şi aportul sistemului activator al trunchiului cerebral. motiv pentru care intervine reflexul înnăscut de apărare. activarea simpatică reprezintă o preorganizare energetică a adaptării. Tema de reflecŃie nr. D. Când drumurile astfel trasate devin prea dificile sau când nu vedem drumul (ieşirea).mai exact conduita emoŃională – de excesul de motivaŃie. acŃiuni ratate. de asemenea. Lindsley şi E. 18 Cât de mult din experienŃa noastră emoŃională consideraŃi că este produsul evoluŃiei prin selecŃie naturală? ArgumentaŃi. Se constat în acelaşi timp evoluŃia spre simbol a expresiilor emoŃionale.constituie modificări utile organismului. Cu alte cuvinte.mărindu-le capacitatea de lucru -. dând reacŃia dezadaptată. Lewin şi elevii săi.singur. Sartre – este brăzdat de drumuri. un efect dinamizant. H. mobilizarea energetică atinge limita în emoŃie. adică să vadă 58 . Ulterior. Tensiunea psihică. dincolo de optimum-ul motivaŃional. neaşteptate. Duffy au subliniat. "o descărcare anormală de energie nervoasă. P. Pe de altă parte. B. Este stabilit că între nivelul de activare fiziologică şi randamentul în acŃiune nu există practic o relaŃie liniară decât până la un punct. în timp ce emoŃiile de intensitate maximă au ca efect dezorganizarea conduitei (prin agitaŃia inutilă. paralizare în faŃa primejdiei etc. AlŃi autori (E. în lucrarea sa. coagularea mai rapidă a sângelui în caz de rănire etc. de regulă.). Cum “surplusul de energie nu mai este reversibil în emoŃie” (V. de impas. Se apreciază că emoŃiile de intensitate medie au. toate acestea sunt reacŃii utile organismului în condiŃii dificile. de eşec. Pavelcu). Asociind procesul emoŃional .”Esquisse d'une theorie des émotions”. prelungindu-se dincolo de un nivel critic. scăderea oboselii musculare sub influenŃa adrenalinei.) privesc activarea fiziologică drept un continuum al cărei formă limită este emoŃia. înfăŃişează emoŃia drept o conduită critică. aceşti psihologi subliniază caracterul ei de dezorganizare şi dezadaptare. P. o descărcare ce excede cantitatea ce poate fi utilizată pentru reacŃiile normale ale individului". Cannon tratează emoŃia ca un ansamblu de reacŃii cu caracter adaptativ. P. eliberarea unei cantităŃi sporite de zahăr care este distribuit muşchilor striaŃi . noi nu mai putem rămâne într-o lume aşa de presantă şi dificilă. Janet şi de la modelul incintei cu bariere propus de K. J. dezorganizarea conduitei. se notează că frica. Subiectul încearcă “să schimbe” lumea. apare eşuarea în emoŃie. De asemenea. acesta se descarcă ineficient. de căi de acces spre rezolvarea nevoilor noastre.în primul rând al ramurii sale simpatice . De asemenea. decât atunci când este singur şi fără putere. Piéron defineşte emoŃia ca un proces critic. Autorul porneşte de la P.că emoŃia are un caracter dezadaptativ. mânia şi alte emoŃii mai ales în situaŃii inedite. Universul în care trăim – spune J. dezorganizată. De aici teza – răspândită în rândul unor psihologi . care se produc ca efect al descărcării sistemului nervos vegetativ ..

Sartre pentru că sub condeiul său trăsăturile modelului incriminat capătă acuitate. extensia si durata lor. Tema de reflecŃie nr. pozitive şi negative) este echilibrată. Autorul a stabilit că o stare precară de sănătate antrenează creşterea reacŃiilor emotive. Dezechilibrul emoŃional restrânge şi perturbă economia activităŃii. promovându-se un model parŃial. Se pune întrebarea dacă se poate vorbi de o constituŃie emotivă caracterizată . ConştiinŃa se transformă anume pentru “a transforma” obiectul. agresivitate. însuşirea modalităŃilor adaptative la situaŃiile cu care ne confruntăm în viaŃa. Fraisse). 3. “sau-sau” şi de aceea. De unde. Cele două concepŃii opuse cu privire la sensul procesului emoŃional una care vede în mobilizarea energetică pregătirea acŃiunii şi cealaltă care reŃine numai aspectul dezorganizator al descărcării emotive – se sprijină pe fapte reale. în timp ce grupul de emotivi devine din ce în ce mai emotiv. Stratton a studiat dosarul medical a 1000 de studenŃi urmărind relaŃia dintre frecvenŃa unor boli şi emotivitate. afectivitatea trebuie privită în mecanismul general al echilibrării organismului cu mediul. depresie.scrie Sartre conştiinŃa se precipită în lumea magică a emoŃiei. Fobiile sunt adesea sechele ale unor şocuri emoŃionale iar complexul pare a corespunde unui nod de sentimente şi atitudini rău integrate personalităŃii (P. energizantă a stărilor afective nu e cuprinsă în ecuaŃie. stenică este ignorată. EMOTIVITATEA . L-am citat pe J.6. 19 DaŃi trei exemple de consecinŃe pe care l-ar putea avea experienŃierea îndelungată a unor emoŃii negative asupra sănătăŃii. ca nucleu al teoriei asupra emoŃiei. valoarea mobilizatoare. EmoŃia pozitivă. BalanŃa celor două categorii de trăiri afective polarizate (stenice şi astenice. ci reglate de magie. Persoanele care în cursul vieŃii au suferit de o boală gravă prezintă o reactivitate emoŃională exagerată. indignare. pentru a-i conferi o existenŃă minoră. 59 . situaŃiilor neprevăzute..după Dupré prin dezechilibrul sistemului nervos. grupul de nonemotivi rămâne stabil. Or. în virtutea căreia individul prezintă reacŃii anormale prin vivacitatea.TRĂSĂTURĂ DE PERSONALITATE În experienŃa curentă echivalăm emotivitatea cu hiperemotivitatea. O persoană echilibrată sub aspect emoŃional se caracterizează printr-o “stare de tensiune relativ omogenă. Numai că ele pleacă de la o alternativă falsă. ci o conduită magică. ci îi conferă acestuia un “minus” de realitate. de abandon. Există apoi o emotivitate dobândită în cursul vieŃii. nivel de activare moderat cu evitarea excesului sau deficitului de mobilizare energetică”. fie iritare. incapabil de a se adapta.nu este una efectivă. În schimb dezechilibrul emoŃional este marcat fie de indispoziŃie. în funcŃia generală de reglare a conduitei care revine fenomenelor psihice. supărare. Anxietatea se asociază statistic cu maladii în perioada preadolescenŃei. tristeŃe. inedite? ExperienŃe făcute pe animale sugerează ideea determinării ereditare a emotivităŃii aşa cum a fost definită mai sus. Conduita emotivă spune acelaşi autor . considerând o categorie de fapte sunt nevoite să închidă ochii asupra celeilalte. ea nu acŃionează real asupra obiectului.raporturile dintre lucruri ca şi cum n-ar mai fi deterministe. cu faptul de a avea reacŃii emotive mai puternice şi mai frecvente decât media populaŃiei. mânie. limitat. P.”. concluzia asupra existenŃei unei constituŃii fiziologice predispuse la emotivitate.. Maturitatea afectivă indică prezenŃa controlului de sine. “Când toate drumurile sunt barate . hiperiritabilitatea difuză şi insuficienŃa inhibiŃiei voluntare. În cadrul unor loturi paralele.

Oxford. (1991). Cluj-Napoca. Editura Tehnică. teorii fiziologice centrale (trăirea emoŃională constituie prin excelenŃă un evenimnt central în care cel mai important rol îl deŃine talamusul). Principalele teorii asupra emoŃiilor sunt: teoria intelectualistă (emoŃia este redusă la actul de cunoaştere). printr-o conduită marcată de expersii emoŃionale şi printr-o trăire subiectivă.. R. OpŃională Lazarus. Editura Sincron.SUMAR Procesele afective sunt fenomene psihice complexe. sentimentele. nota evaluativă. E. (2002). dispoziŃiile afective. Emotion and adaptation. E. I. C. teorii cognitiv-fiziologice (emoŃia este un sindrom organizat în care se integrează dimensiunea cognitiv-subiectivă. Bem. adică stimulii emoŃionali dobândesc semnificaŃie în funcŃie de experienŃa individuală şi de sensurile sociale. vegetativă şi manifestările motorii comportamentale). 60 . condiderând în acelaşi timp că reacŃile fiziologice sunt determinante în construirea semnificaŃiei afective conştiente). Bibliografie de referinŃă Obligatorie Atkinson.. Bucureşti. Aceste dimensiuni sunt mediate cognitiv. ci formează o configuraŃie complexă ce integrează trei dimensiuni: manifestări organice. H. Atkinson. Introducere în psihologia contemporană. valoarea motivaŃională şi polaritatea. D. Introducere în psihologie. Notele caracteristice ale procesului emoŃional sunt : subiectivitatea. L. Conduita emoŃională este condiŃionată social-istoric şi reprezintă un mecanism general al echilibrării organismului cu mediul. R. UK. emoŃiile propriu-zise. (coord. teorii fiziologice periferice (reduce conŃinutul emoŃional la senzaŃii de ordin periferic. vegetative. Temă de autoevaluare RealizaŃi un eseu în care să argumentaŃi teza: „emoŃiile sunt evenimente postcognitive”. Luând ca termen generic procesul emoŃional. manifestări comportamentale şi trăirea afectivă a relaŃiei cu lumea. J. EmoŃia nu se reduce la aspectul de trăire subiectivă. DiferenŃele fiziologice dintre emoŃii sunt mai puŃin relevante comparativ cu rolul diferenŃiator al factorilor cognitivi din acelaşi tip de emoŃii.. Oxford University Press. se disting: procese emoŃionale primare dispoziŃii organice şi afecte. Smith. Radu. caracterizate prin modificări fiziologice.. R. 1993).

Temele de reflecŃie vă vor ajuta să sesizaŃi interacŃiunea dintre fenomenele prezentate şi totodată să puteŃi aplica cunoştinŃele la situaŃii şi probleme concrete. caracterul şi aptitudinile. Pentru ştiinŃa psihologică. cu accent pe familiarizarea cu noŃiunile de trăsătură psihică. tip psihologic. Apoi vom analiza modul în care se structurează personalitatea . personalitatea poate fi privita ca o 61 . “personalitatea reprezintă îmbinarea unitară nonrepetitivă a însuşirilor psihice care caracterizează mai pregnant şi cu un mai mare grad de stabilitate omul concret şi modalităŃile sale de conduita”.sub influenŃa factorilor sociali şi culturali acŃionând asupra datelor biologice şi factorilor psihologici. Obiectivele modulului: După parcurgerea acestui modul cursanŃii trebuie: Să poată defini personalitatea. DEMERSURI TIPICE ÎN ABORDAREA PERSONALITĂłII În accepŃia simŃului comun personalitatea este echivalata cu “individul de excepŃie”. cu persoana creativă pe plan social sau cultural. punct de vedere care nu este deplin însuşit în psihologie.1. personalitatea este o calitate. 4.şi anume în perioada adolescenŃei avansate . factor psihic. fiind descrise cele mai cunoscute abordări şi analizate critic prin prisma utilităŃii lor în explicarea şi predicŃia comportamentului uman.Modul 4 PERSONALITATEA ŞI DIMENSIUNILE EI PSIHOLOGICE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu problematica personalităŃii şi diversele faŃete ale acesteia. În continuare vor fi prezentate pe larg temperamentul. conform diferitelor paradigme Să sesizeze diferenŃele şi asemănările dintre modelul trăsăturilor şi cel factorial Să poată defini temperamentul şi să releve caracteristicile comportamentale ale fiecărui tip temperamental Să explice relaŃia dintre temperament şi tipologia activităŃii nervoase superioare Să facă distincŃia între echilibrul/dezechilibrul temperamental şi emoŃional Să poată defini caracterul şi modul în care acesta se structurează Să ofere exemple de trăsături negative mai frecvente şi să sugereze modalităŃi de corectare a lor Să ilustreze rolul predispoziŃiilor genetice în formarea aptitudinilor Să-şi formeze o reprezentare a conceptului de inteligenŃă Să surprindă relaŃia dintre succesul profesional şi aptitudinile speciale În acest modul vom aborda personalitatea.întrunind anumite note sau caracteristici definite. Sub unghi psihologic. În acelaşi timp. în diferitele sale accepŃiuni şi detaliind dimensiunile sau faŃetele sale. În prima parte vor fi descrise modelul trăsăturilor şi modelul factorial ca demersuri tipice în studierea personalităŃii. pe care o poate dobândi virtual orice individ într-o anumită etapă a dezvoltării sale .

care-l caracterizează sub aspectul includerii lui în relaŃiile sociale. cu precădere. în roluri sau funcŃii diferite pe care le îndeplineşte o persoană. având implicaŃii atât pentru practica socială (educaŃie.Sillamy "personalitatea este în esenŃa elementul stabil a1 conduitei unei persoane.de a porni de la fapte . relaŃiilor sale cu lumea o anumită identitate sau unitate. Petrovski şi M. 4. Pe plan comportamental o trăsătură este indicată de predispoziŃia de a răspunde în acelaşi fel la o varietate de Trăsătura psihică stimuli.1. modul său obişnuit de a fi ceea ce o diferenŃiază de altele.pornind de la fapte . activităŃile pe care le desfăşoară. După G. În psihologie problematica personalităŃii în ansamblul ei ocupă un loc central. În ce măsură credeŃi că inferenŃele pe care le-ati extras sunt o "construcŃie" sau reprezintă o "realitate"? Dar dacă aŃi fi extras inferenŃele printr-o metodă ştiinŃifică ? Numărul definiŃiilor date personalităŃii este de ordinul zecilor astfel încât enumerarea lor ar fi deconcertantă. asemănător cu alŃi indivizi din grupul său cultural şi diferit de ei prin caracterul unic al experienŃelor trăite. V.“construcŃie ştiinŃifica”. prestaŃiile la care ajunge etc.în legătură cu o persoană . care conferă comportamentului.G. Pornind de la aceste convergenŃe constatate se impune noŃiunea de trăsătură psihică. InformaŃia de start este aici. cât şi pentru domenii învecinate ale ştiinŃei psihologice. O trăsătură psihică este o însuşire sau particularitate relativ stabilă a unei persoane sau a unui proces psihic. Iarosevski propun definiŃia: "Personalitatea (în psihologie) este o calitate sistemică dobândită de individ în activitatea obiectuală şi de comunicare. formată iniŃial din date de ordin calitativ despre activităŃi. La prima vedere. Guilford). Tema de reflecŃie nr. după N. Orice om este. ceea ce se impune atenŃiei . aceste fapte/relaŃii . Cităm câteva.1. prezintă cum se spune o variabilitate situaŃională.sunt faptele sale de conduită. De exemplu. Allport "personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic". Aşadar. relevă deci anumite invarianŃe. luând cina cu familia) şi faceŃi inferenŃe privind personalitatea sa. în acelaşi timp. aceasta manifestă atitudini şi calităŃi sau defecte asemănătoare. relaŃiile cu ceilalŃi. adeseori identice. Multitudinea de acte.). fie combinarea acestor surse laolaltă. una observaŃională. timiditatea este un mod relativ stabil de comportare 62 . fie probe psihologice standardizate (teste). Aceasta trimite la ideea de personalitate. aspectul fizic (postura. În condiŃii diferite şi într-un interval de timp mai lung se impune însă observaŃiei o anumită consistenŃă internă dincolo de varietatea situaŃiilor. fie experienŃa clinică. fracŃiunea cea mai originală a eului său constituie esenŃialul personalităŃii sale”. ca "o constelaŃie de trăsături” (P. cultură etc. relaŃii. Însuşindu-şi cerinŃa elementară pentru ştiinŃă .cu excepŃia aspectului fizic . Tot aşa. Modelul trăsăturilor Luând drept cadru de observaŃie viaŃa cotidiană. atât variabilitatea situaŃională a conduitei cât şi alternanŃa în timp a rolurilor unei persoane se înscriu într-un cadru de relativă stabilitate şi consistenŃa. 1 ObservaŃi comportamentul unei persoane nefamiliare într-o situaŃie concretă (de ex.diferă parcă de la o situaŃie la alta. un tablou elaborat prin abstracŃie ştiinŃifică . şi apoi cea de personalitate.studierea personalităŃii şi-a ales ca punct de plecare fie observaŃia în condiŃiile vieŃii cotidiene. Ńinuta). înŃeleasă în primă aproximaŃie. A. realizări ale unui individ se înscriu într-un cadru unitar.cu care abordăm individul concret analizând modul său de a fi şi de a se comporta în condiŃii diferite. singularitatea sa.

În continuare.a unei persoane în situaŃii noi şi în raport cu ceilalŃi. acesta este demersul clasic . întâlnite în viaŃa cotidiană. construit prin schematizare şi aglutinarea notelor comune. Boring. hiperemotivitate. După cum se vede. intervine Tipul noŃiunea de tip psihologic. respectiv de tipologie. Acesta este modul aristotelic de abordare propriu simŃului comun. Trăsăturile sunt în primul rând noŃiuni descriptive. emotiv etc. le grupăm în anumite noŃiuni sau categorii. NoŃiuni construite astfel prin abstracŃie clasificatorie devin apoi explicative.al abstracŃiei clasificatorii . situat între concretul-singular şi generalul-abstract. Rezumând. mod de comportare marcat de stângăcie. 63 . Fapte de conduită. Tema de reflecŃie nr. crede că fetele vor observa că are coşuri pe faŃă). Luând act de comportamentele unei persoane. onest. care s-a menŃinut . şi realizează o îmbinare de trăsături în genul unui portret-robot sau portret ideal. le subsumăm unor etichete verbale (sincer. 2 ÎntrebaŃi o cunoştinŃă de ce crede că un tânăr roşeşte. reacŃiile emoŃionale exagerate .în proximitatea simŃului comun. se fâstâceşte şi evită privirea fetelor de vârsta sa.1. mobilizarea energetică exagerată. care constituie un psihologic cadru de clasificare mai larg. dar şi psihologiei tradiŃionale. Tipul este un concept de generalitate medie. sunt explicate prin noŃiunile care le rezumă: încăpăŃânarea este explicată prin negativism. Procesul de abstractizare prin care ne ridicăm de la variabilitatea situaŃională a conduitei la trăsături psihice şi apoi la personalitate poate fi redat grafic prin figura 4. în procesul de abstractizare şi continuă regrupare. dar ele dobândesc în practică şi o valoare explicativă.prin care avansăm spre structura esenŃială a persoanei.). având la bază grupaje de trăsături. E. nivelul de start este acela al răspunsurilor comportamentale specifice consemnate în situaŃii diferite.cel puŃin în punctele ei de plecare . ImaginaŃi-vă mai multe posibile explicaŃii pentru comportamentului tânărului (ex. regrupate apoi în trăsături psihice.prin timiditate etc. Nivelul tipurilor Nivelul trăsăturilor Fig 4. În diversitatea acestor comportamente observaŃia sistematică degajă anumiŃi “numitori comuni”: deprinderi şi obişnuinŃe de conduită care vor fi reunite. ExplicaŃi-i diferenŃa dintre valoarea descriptivă şi cea explicativă a trăsăturilor de personalitate. fără a avea certitudinea că o sesizăm în mod efectiv. Demersul abstracŃiei clasificatorii NoŃiunea de trăsătură este un concept-pivot în această abordare.1. Cel mai probabil vă va răspunde că tânărul este timid.

apoi echilibrul emoŃional. umor. exces ponderal. corporale. Acest grupaj de trăsături formează un profil temperamental numit de Kretschmer ciclotimic. De pildă cunoscând o persoană care aparŃine unui anumit tip constituŃional ne 64 . Tipul astenic se caracterizează mai curând prin dezvoltarea pe verticală: corpul mai alungit şi slab. Preluând. De regulă. Acestor două tipuri li se adaugă un al treilea . Tema de reflecŃie nr.). faŃa plină. mâinile şi picioarele mai lungi şi subŃiri. Problema este dacă acestei construcŃii cognitive în trepte îi corespunde o ierarhizare reală sau este vorba mai degrabă de simple cadre cu valoare euristică. analizând comportamentul unor persoane apropiate care se încadrează în cele 3 tipuri somatice. sistem osteomuscular firav. intermediar intre tipurile extreme menŃionate. Tipul atletic. Demersul abstracŃiei clasificatorii sau modelul trăsăturilor se întregeşte astfel ca unul de tip structural. această clasificare E. mobilitate. bazate pe parametrii constituŃiei fizice. La indivizii cu constituŃie fizică de tip astenic întâlnim: înclinaŃie spre abstractizare. abdomenul şi toracele bine dezvoltate. tipul longilin (înalt) şi tipul intermediar sau mediu. NoŃiunile. meticulozitate dusa uneori până la pedanterie. interiorizare. ci un grupaj unitar. respectiv categoriile construite prin abstractizare sunt reificate. greutate inferioara celei normale în raport cu înălŃimea respectivă. După o clasificare cunoscută. capacitate de a stabili uşor contacte. 3 VerificaŃi asocierea dintre tipurile somatice (picnic. mâini şi picioare scurte.după aspectul lor fizic . Vom ilustra cele spuse pe baza tipologiilor constituŃionale. Această intuiŃie a dus la schiŃarea unor tipologii constituŃionale. propusă de Pende. Kretschmer asociază . în esenŃă. prezintă ca trăsături psihice: înclinaŃia spre activităŃi care reclamă un volum mare de mişcări şi un mare consum de energie (ramuri sportive. optimism. a arătat ca modelul aristotelian a rămas multă vreme predominant în gândirea şi metodologia psihologică. trăiri afective stenice (bună dispoziŃie). un simŃ acut al onoarei. E. Acest profil temperamental a fost numit schizotimic. încredere în sine. În cadrul Tipologiile experienŃei clinice s-au remarcat anumite paralelisme frapante între constituŃionale constituŃia somatică sau corporală a unei persoane şi manifestările de ordin psihic. Ca aspect fizic. ce capătă statut de primă aproximaŃie. Avem de-a face cu o explicaŃie idem per idem (adică tautologică).pe baza experienŃei clinice . gâtul mai scurt. tipologiile psihologice pornesc de la sesizarea intuitivă a unor fapte sau relaŃii remarcabile care duc la schiŃarea unui cadru de clasificare provizoriu. astenic şi atletic) descride de E. o îmbinare calitativ specifică.în trei categorii: tipul brevilin (scund). urmează apoi studiul cantitativ. spontaneitate în gesturi şi vorbire. înclinaŃie către concesii şi compromisuri. deşi ele nu fac decât să eticheteze aceste conduite. persoanele cu o constituŃie picnică prezintă statistic un grupaj tipic de trăsături psihice: vioiciune. diferite de conduitele care le desemnează. care nu mai este o simplă compunere aditivă de trăsături. Astfel. sensibilitatea pentru forma exterioară a relaŃiilor dintre oameni. adică sunt proiectate ca suporturi psihice reale.cunoscut istoric al psihologiei. tipul astenic şi tipul atletic. chiar şi numai statistică. Kretschmer utilizează alŃi termeni: tipul picnic.tipul atletic: bine proporŃionat fizic. manifestări de ambiŃie ascunzând adesea un complex de inferioritate etc. oamenii se împart . autoapreciere realistă etc. Kretschmer şi profilurile temperamentale corespunzătoare. Asemenea tipologii prezintă interes în măsura în care prezintă o valoare predictivă. dar şi o anumită superficialitate în relaŃiile sociale. activităŃi desfăşurate pe spaŃii mari cu schimbări rapide de situaŃie etc. cu mijloace statistice menite să scoată în relief asocieri sau corelaŃii statistic semnificative Aceasta ne apropie de aproximarea unei configuraŃii sau structuri.anumite portrete psihologice tipurilor somatice descrise mai sus. spirit mai practic etc. având toracele şi musculatura bine dezvoltate. tipul picnic se caracterizează printr-o siluetă de statură mijlocie.

respectiv a sistemului nervos central. Axa definită prin radicalii schizo-ciclo a devenit curentă în terminologia psihopatologică. BineînŃeles. ParticularităŃi temperamentale la ciclotimi şi schizotimi Trăsătura Ciclotimi Ritmul personal Oboseala manifestă ReacŃia la formă şi culoare Extensiunea câmpului de observaŃie Reprezentările PerformanŃă şi atenŃie Lent Se manifestă progresiv Receptiv la culori Larg Asociative Calitativ slabă.scrie I. Tabel 4. din recunoaşterea unora să poată fi deduse celelalte”. G. Demersul structuralist cere ca atunci când abordăm o persoană să desprindem anumite dimensiuni sau trăsături-pivot (în număr de 2-3). Urmează apoi un grup de trăsături principale (10-15) care pot fi recunoscute cu uşurinŃă la o persoană fiindu-i caracteristice. este vorba aici de relaŃii pe planu1 informaŃiei. Holban. Sintetic şi orientat spre ansamblu Se schimbă uşor Halo afectiv fără repercusiuni prelungite exploziv Schizotimi Rapid Se manifestă brusc Receptiv la forme Îngust Perseverative Calitativ bună. perStructura trăsăturilor psihice 65 . Anumite asocieri statistice semnificative între caracteristici ce Ńin de aspectul corporal şi variabile psihologice sugerează clasificări orientative în examenul psihologic al unei persoane . în aşa fel încât. stabilite pe bază experimentală (după Rohracher) “Tipul constituŃional . în sfârşit există sute şi mii de trăsături secundare şi de fond.1 sunt condensate câteva particularităŃi temperamentale la ciclotimi şi schizotimi. Nu este vorba însă de a deriva. al cunoaşterii şi nu de planul relaŃiilor cauzale. Controlul experimental al tipologiei lui Kretschmer. Allport estimează că la fiecare individ se pot descoperi 2-3 trăsături cardinale. Cantitativ slabă. personalitatea apare ca "o structură specifică de însuşiri care determină o formă proprie de conduită în contact cu realitatea înconjurătoare” . cât este pentru cazurile patologice. pe plan ontologic. aspectul fizic. În tabelul 4. în jurul cărora se organizează celelalte însuşiri. care domină şi controlează pe celelalte.întrebăm asupra informaŃiei prezumtive referitor la profilul temperamenta1 sau a şansei de apariŃie a unor tulburări psihice. însuşirile psihice din tipul somatic fără medierea chimismului intern al organismului. întrevăzută iniŃial mai mult pe bază intuitivă. a fost realizat de continuatorii acestuia. CorelaŃia dintre portretele psihologice şi tipul somatic nu s-a dovedit a fi atât de bine stabilită pentru personalitatea normală.1.menŃionează autorul citat.reprezintă un anumit mod de îmbinare a caracteristicilor fizice cu cele psihice. Înseamnă că simpla inventariere analitică a trăsăturilor unei persoane nu ne spune mare lucru. Analitic şi orientat asupra unor anumite părŃi Se schimbă greu Coloratură afectivă lentă cu repercusiuni de durată Stăpânire de sine Adaptabilitatea la situaŃii noi Comportamentul însoŃit de: În situaŃii excitante Oricum. corporal Ńine de "simptomatica stabilă” sesizabilă direct prin observaŃie. Ceauşu . Cantitativ bună.arată V. Pornind de la ansamblul de trăsături. care sunt mai palid exprimate (dicŃionarul unei limbi cuprinde mii de termeni ce desemnează trăsături).

2. un om de caracter de un om pe care nu-l poŃi preŃui. un om sociabil. Fireşte.dată în formă numerică . aprecieri prin punctaj sau note (pe o scală convenŃională). Diversitatea reuşitei şcolare este redusă la anumiŃi factori. 4 IdentificaŃi-vă trăsătura sau trăsăturile pivot şi câteva trăsături principale şi secundare. adică o caracteristică centrală sau câteva prin care se exprimă pregnant personalitatea cuiva şi care susŃine. Fiecare din aceşti factori participă la producerea rezultatului considerat cu o anumită pondere.se aplică apoi un aparat statistico-matematic.spune I. talentul subordonează multe din mobilurile activităŃii cotidiene. E vorba deci. Întreg demersul consta în a reduce diversitatea rezultatelor brute la anumiŃi factori comuni sau mai specifici. Pornind deci de la o informaŃie iniŃială . în speŃă calculul de corelaŃie şi analiză factorială. un timid de un îndrăzneŃ. reliefând fie o direcŃie de orientare. Intr-o asemenea configuraŃie urmează să desprindem trăsătura sau trăsăturile-pivot. de tendinŃe fireşti în gândirea naturală. ca o simplă sumă de trăsături. prin prezenŃa impulsivităŃii în relaŃiile sociale”. respectiv inhibă celelalte însuşiri. InformaŃia de start pe care se sprijină această strategie este psihometrică. a doua cale în studierea personalităŃii ia ca noŃiune-pivot noŃiunea de factor iar strategia aplicată poate fi numită strategia factorială. ea îmbracă. ştiinŃei. Dominanta psihică aduce o ierarhizare şi interdependenŃă a trăsăturilor. de regulă. un fenomen complex . notele obŃinute de elevi la matematici (x) tind să Factorii şi strategia factorială 66 . prin nerezistenŃă la stări de aşteptare sau muncă de migală. uneori fără suficientă informare. forma de date numerice: rezultate la teste. ObservaŃi relaŃia dintre ele. tehnicii.de pildă impulsivitatea . pe care persoana respectivă o stăpâneşte şi care devine valoarea centrală a conduitei sale. exprimată într-o diversitate de rezultate încercăm să o explicăm. Modelul factorial Dacă primul demers metodologic avea ca noŃiune centrală pe aceea de trăsătură. numai aceasta permite o predicŃie valabilă. prin trecerea la acŃiune fără suficientă deliberare. precum şi a unor condiŃii externe (metoda de predare etc. 4.sonalitatea nu trebuie concepută în mod aditiv. comunicativ de un om retras. de a pune în legătură fapte care apar şi se modifică (evoluează) paralel.persoana va exterioriza această caracteristică "prin aspectul precipitat şi intens al mişcării. artei etc. realizând indirect o formă de echilibru proprie unui individ. În felul acesta . fie o modalitate de reacŃie a unei persoane. Important este surprinderea configuraŃiei. arătând că ea e rezultatul unor factori de ordin intelectual (inteligenŃă. de a căuta într-un sens "simplu” sau "complex”.1. etc. a unor factori nonintelectuali (motivaŃie. Dacă luăm. prin caracterul sacadat al vorbirii. evaluarea produselor activităŃii etc. a structurii. Dacă trăsătura-pivot sau dominantă va fi una temperamentală . Holban se distinge un impulsiv de un echilibrat. De exemplu. NoŃiunea de corelaŃie sau asociere corespunde tendinŃei fireşti de a CorelaŃia asocia. Tema de reflecŃie nr. memoria. fie un talent deosebit. În acest din urmă caz. căutăm în spatele acesteia factorii care o explică: percepŃia.reuşita la învăŃătură. gândirea etc. aptitudini). dacă analizăm performanŃa cognitivă a omului în toată diversitatea şi complexitatea ei. spre exemplu. numărul de factori postulaŃi este mai mic decât ansamblul de date sau variabile brute de la care plecăm. sârguinŃă).). Tot aşa.

b. Explicăm în mod firesc acest paralelism postulând un factor comun. care degajă factorii subiacenŃi urmând o procedură bine definită numită pe scurt analiză factorială. de modificare în acelaşi sens (valori ale lui r tinzând spre 1) sau de variaŃie în sens opus (valori negative) precum şi aspectul de independenŃă. sunt supuşi în continuare unei analize în trepte. y y r→0. La vârful diagramei avem un factor comun (g). anumite teste verificate. se extrag factorii implicaŃi încercând deci să precizeze compoziŃia corelaŃiei. dacă vom aplica unui lot de persoane. rezultatele lor ne apar în formă numerică. care determină corelaŃia. urmează factori de grup şi apoi factori specifici. indicat de valori ale lui r apropiate de 0 (vezi fig. fără a putea preciza natura cauzelor. Puse în paralel. vor reieşi tendinŃe de asociere a variabilelor.“meargă” în paralel. ÎncredinŃată în zilele noastre unui calculator. trecând prin zero. 5 Dacă între perfomanŃa la matematică şi cea la fizică există o corelaŃie directă. Digrame stilizate de corelaŃie: a – corelaŃie directă. care ia valori intre -1 şi +1. prezentată de autor ca o aproximare a investigaŃiilor factoriale asupra capacităŃilor. disociind elementele. În figura 4.00 r→1. c. în cazul nostru un mod de raŃionament tipic. mai exact în acelaşi sens cu cele de la fizică (y).2).2. c – nonccorelaŃie Tema de reflecŃie nr. 4. respectiv factorilor. mai frecvent la un factor general (g) apoi la factori care joacă un rol într-un grup de activităŃi (numiŃi factori de grup) şi în cele din urmă la factori specifici implicaŃi doar într-o activitate particulară sau alta. În mod analog. CoeficienŃii de corelaŃie (r) indică doar paralelismul (covariaŃia). Se poate estima gradul de asociere între cele două mulŃimi de note (x şi y) cu ajutorul unui indice numeric numit coeficient de corelaŃie (rxy). iar de la un nivel legătura între variabile.00 r→ 1. identificaŃi posibile comportamente/ performanŃe între care există mai degrabă o corelaŃie inversă şi altele care sunt independente. 4. procedura permite să se reducă diversitatea rezultatelor brute iniŃiale la câŃiva factori comuni. Un şcolar care are note bune la una din materii are şanse mari dea obŃine note de acelaşi nivel şi la cealaltă disciplină. Aceşti coeficienŃi reuniŃi într-o matrice.3 este redată o asemenea diagramă ierarhică. Fig.00 x a. dintr-un ansamblu de coeficienŃi de corelaŃie aşezaŃi intr-o matrice. respectiv factorii care o compun. Analiza factorială este o procedură matematică prin care. b – corelaŃie inversă. Analiza factorială 67 . presupus de ambele materii de învăŃământ. în cadrul colecŃiei de date.

4. ObiecŃia astfel nu este întemeiată.de la răspunsuri specifice spre tipuri psihologice .3. Care credeŃi că este explicaŃia acestui fapt? DefiniŃia personalităŃii nu este independentă de anumite opŃiuni filozofice. în ceea ce priveşte prezicerea comortamentului? Studiile arată că trăsăturile de personalitate explică o parte redusă din varianŃa comportamentului. ea este neutră în raport cu interpretările psihologice care se formulează. Ambele încearcă să reducă diversitatea iniŃială a datelor la trăsături / factori subiacenŃi în număr mai redus decât variabilele prezente în start (date ale observaŃiei sau informaŃii-test). că cele două demersuri tipice în abordarea personalităŃii .iar figura 13 se parcurge de sus în jos. În continuare demersul factorial procedează analitic prin sub-divizare în factori comuni şi specifici iar celălalt prin regrupare în sensul condensării. În final. Diagramă factorială Tema de reflecŃie nr. cercetătorul nu se opreşte la ecuaŃiile matematice. copilul nu ajunge să fie propriu-zis om – fără însuşirea acestor date – rămânând mai degrabă un “candidat la umanitate”. dar şi particularităŃi diferenŃiatoare. prin ele raŃionamentul său poartă asupra fenomenelor reale.la fel ca şi cea iniŃială urmează a fi interpretată psihologic pe baza ipotezelor de start. Deşi se naşte cu un creier uman care-i înlesneşte învăŃarea.cea psihologică -. Cele două figuri (4. interpretări tributare opŃiunilor teoretice ale psihologului. adică de la factori comuni spre cei specifici. în încheiere. adică achiziŃia datelor cuprinse în oferta socială. nu o teorie. de a atribui factorilor o altă existenŃa decât aceea de simbol. sintetizării. care exprimă . O formulare cunoscută spune că omul este un sistem bio-psiho-social. Or situaŃia este aceeaşi ca şi în fizică. rezultanta inedită a unui ansamblu de relaŃii sociale. ceea ce probează validitatea datelor şi concluziilor psihologice. Analiza factorială este o metodă. Este de menŃionat convergenŃa rezultatelor obŃinute prin cele 2 strategii. Antropologia socială şi culturală subliniază în această sintagmă determinaŃia socialitaŃii.într-un mod comod datele experimentale”. eventual în cadrul unei ipoteze psihologice. personalitatea fiind mai întâi un produs social.Întreaga această informaŃie finală. Să observăm. în "rezumatul matematic” obŃinut urmează să se aproximeze o structură sau configuraŃie a factorilor întrevăzută. fenomen cunoscut în psihologie. fiind dată în formă numerică . Factori majori de grup Factori minori de grup Factori specifici Fig. Anastasi contestă psihologului . ŞtiinŃa trebuie să se menŃină însă în vecinătatea faptelor.3) pot sugera acest lucru: figura 11 se "citeşte” de jos în sus .modelul trăsăturilor şi modelul factorial – prezintă anumite note şi segmente comune. centru de intersecŃie a unui câmp de înrâuriri sociale.în numele unui empirism sever . 6 CredeŃi că există diferenŃe între abordarea prin prisma trăsăturilor şi modelul factorial. Dovadă apropiată este experienŃa negativă şi dramatică a creşelor şi leagănelor de copii de la noi. o metodă de condensare a datelor în proximitatea teoriei psihologice.“dreptul de a trece de la un concept matematic la o altă realitate . sau sugerând o nouă teorie. când privarea de oferta socială Conceptul de personalitate 68 .1 şi 4.

Sociologismul vulgar. privirea în oglindă nu-i oferă – fără raportarea la alŃii – imaginea de sine. Spunând că personalitatea este un produs social. apoi predispoziŃiile native ce stau la baza aptitudinilor şi a altor însuşiri. De asemenea. atitudini. 69 . acestea s-au constituit graŃie interacŃiunii între factorul intern şi condiŃiile externe. În absenŃa contactelor sau a relaŃiilor cu ceilalŃi nu s-ar ajunge la ideea de fire închisă ori deschisă. trăsăturile fizice înălŃimea. În realitate. . aspiraŃiile sau sentimentele prin prisma acestui fapt. în cursul vieŃii străbate o unitate şi consistenŃă internă (individul nu este o marionetă la discreŃia rolurilor sociale). reductibilă la învelişul sociologic de status şi rol. trebuie să precizăm că Autodeterminarea ea nu este o simplă amprentă sau un ecou al relaŃiilor sociale. onestitatea. fiinŃa conştientă care alege un drum de viaŃă sau altul. aspiraŃii. AnalizaŃi-vă intelesele. înfăŃişare generală . Datele de ordin biologic.subiect al cunoaşterii şi transformării realităŃii. capătă contur şi se formează în acelaşi timp. fiind. Ceea ce numim trăsături de caracter şi produs social temperament . La aceste propoziŃii poate subscrie oricine independent de poziŃia sa filozofică. Datele de ordin psihologic adică formaŃiuni psihice structurate în procesul dezvoltării: sentimente. Cadrul socio-cultural înglobează cuceririle generaŃiilor precedente – sub forma bunurilor materiale şi a valorilor culturale . un spectru definit de solicitări şi imbolduri din partea ambianŃei. graŃie ansamblului de relaŃii sociale. Luat în sine individul nu posedă nici un privilegiu.capătă semnificaŃie prin raportare la alŃii. modestia. aceasta din urmă nu este un dat imediat. Se poate spune pe scurt: personalitatea se defineşte. se răsfrâng prin intermediul condiŃiilor interne. Personalitatea este un centru de acŃiune . Un asemenea mediu cuprinde nu numai oferta culturală şi socială formativă. Structura socială.adecvată duce în mod evident la subdezvoltarea psihică. interese etc.temperamentul).de exemplu. din comparaŃia cu ceilalŃi. în alternanŃa rolurilor pe care o persoană le îndeplineşte. În situaŃii normale. solidar cu marxismul dogmatic. fiind rezultatul interiorizării unor date externe. capătă contur în contextul Personalitatea ca relaŃiilor interpersonale şi sociale. În afara acestui cadru nu poate fi vorba de dezvoltarea personalităŃii. ci o construcŃie. influenŃele externe. acestea controlează în primul rând constituŃia somatică.. firea închisă sau deschisă. Întotdeauna. Tema de reflecŃie nr. personalitatea se defineşte. scufundat de la început într-un sistem de relaŃii sociale pe care le găseşte gata constituite.care constituie mijloacele formării personalităŃii. echipamentul nativ transmis prin psihologic patrimoniul de gene. 7 ReflectaŃi asupra faptului că datele de ordin psihologic sunt rezultatul interiorizării unor date externe. impulsivitatea etc. a ignorat acest aspect. la noŃiunea de impulsivitate sau calm. greutate. Prin condiŃii interne înŃelegem: Date de ordin biologic şi 1. 2. ci şi o relaŃie activă. onestitate sau absenŃa acesteia. copilul este inclus. Persoana nu se constituie printr-un simplu efect de amprentă (a relaŃiilor sociale). sistemul de relaŃii este preexistent în raport cu individul. stimulativă. tipul de sistem nervos (şi graŃie lui .se relevă ca fapte sau forme ale relaŃiilor interpersonale şi nu pot fi definite în afara acestora. Toate aceste însuşiri rezultă din contactele cu alŃii şi capătă un nume graŃie cadrului social. în acelaşi timp suport al înrâuririlor externe dar şi agent al transformării. În acelaşi timp. considerând personalitatea un simplu ecou al relaŃiilor externe. relaŃiilor cu ceilalŃi.

un sistem bio-psiho-social. comparabile. culturii.o calitate particulară pe Când este structurată care individul o dobândeşte la un moment al dezvoltării sale şi anume în personalitatea? cursul adolescenŃei avansate. Încercări de clasificare a temperamentelor au fost destul de numeroase. exploziv. Ne interesează cu deosebire tipologiile care au la bază criterii apropiate. Însăşi formularea de mai sus ne sugerează că temperamentul se defineşte: a) prin nivelul energetic al acŃiunii. 8 Putem identifica încă din copilărie anumite caracteristici ale "personalităŃii"? Personalitatea îmbină trăsături generale şi particulare.a.lent etc. cum se spune. mod de acumulare şi descărcare a energiei. general şi nici nu poate fi redusă numai la ceea ce deosebeşte pe un individ de altul.2. laturi biologice şi psiho-sociale. achiziŃie care permite judecata independentă.1. când are loc inserŃia activă în universul social. Dimensiunea energetico-dinamică a personalităŃii 70 . Piaget). rezistent. Aşa cum s-a arătat. a omului în unitate cu activitatea sa. în care tânărul joacă efectiv un rol sau proiectează să joace un asemenea rol. Psihologia studiază structura lumii interioare. având deci în structura sa. mediind încercările de sinteză. marcând integrarea eului într-un rol social asumat (J.2. 4. filosofiei. în zilele noastre se iniŃiază studiul complex al omului. aptitudinile fizice şi spirituale ale individului. antropologiei.Omul este – aşa cum s-a spus . Eysenck ş. • Când intervine alegerea drumului de viaŃă (autodeterminarea) inclusiv schiŃarea proiectului profesional. devenind stăpân pe instrumentele deductive ale inteligenŃei. el formează. Tipologia lui Kretschmer a fost deja prezentată mai sus. Tema de reflecŃie nr. • Sub unghi afectiv este vorba de instituirea opŃiunilor axiologice şi construcŃia unei scări de valori care să depăşească persoana şi anturajul imediat. TEMPERAMENTUL 4.). etc. apoi totalitatea proceselor. Când vorbim practic de o personalitate? Pentru a răspunde la această întrebare putem stabili câŃiva indici: • Când adolescentul dobândeşte maturitatea de gândire. În sfârşit. Vom prezenta în continuare diverse faŃete ale personalităŃii. dimensiunea energetico-dinamică a personalităŃii. expansiv şi contrarele lor) şi b) prin dinamica acŃiunii (rapid . începând cu Hippocrate şi terminând cu H. capacitatea de a discerne şi de a evalua autonom. • În ansamblu. stărilor şi însuşirilor psihice. ea nu poate fi redusă la ceea ce este comun. DefiniŃie şi clasificare Temperamentul se referă la dinamica externă a acŃiunii. înscriindu-se prin activitate şi profesie în dinamica socială. în consecinŃă personalitatea formează nu numai obiectul psihologiei ci şi al sociologiei. (de unde atributele energic. personalitatea este – aşa cum s-a spus . iar psihologia realizează o punte de legătură între aceste domenii. începând cu laturile psihobiologice şi trecând spre cele psiho-sociale.

tendinŃă spre dominare în grup. tendinŃă spre impulsivitate. fire deschisă. pe baza înregistrării faptelor de conduită. puternic afectat de insuccese. În psihologie se consideră ca nici un temperament nu poate fi considerat ca fiind privilegiat. dar impresionează neplăcut prin înclinaŃia spre dispersiune. Kant i-a adăugat un plus de prestigiu . cumpănire în ceea ce 71 . sangivinicul se impune prin dinamism. i. capabil de munci de fineŃe şi acŃiuni de migală cu preŃul epuizării mai rapide. dependenŃă în condiŃii de grup. tablou comportamental sărac în manifestări. incapabil să desfăşoare munci de migală. procese afective cu adânci rezonanŃe. randament progresiv. ce prezintă doar un interes istoric. fire deschisă. emoŃii intense dar sentimente superficiale. flegmaticul se remarcă prin lipsa de precipitare. toleranŃă. lipsa de aprofundare. stereotipie chiar pedanterie. tempoul activităŃii Temperamentul Temperamentul lent. pe care le prezentam în continuare.printre care Im. slabă rezistenŃă neuropsihică. reacŃii rapide. sentimente de durată. nestăpânire de sine. prudenŃă exagerată în situaŃii noi. Temperamentul nereŃinut. capacitate de lucru îndelungată. investiŃie de energie. fiecare prezintă calităŃi. răbdare. Temperamentul sangvinic: hiperreactiv pe plan motor. agresivitate (duritate). în sensul adaptabilităŃii. Temperamentul flegmatic: prezintă aspectul de calm. cugetat în tot ceea ce face. La prima vedere. capacitate de lucru redusă în condiŃii de suprasoliocitare. abundenŃa expresiei verbale. sangvinic dispoziŃie stenică. angajare uşoară în activitate. temperamentul sangvinic pare cel mai valid sub unghi biologic. dificultăŃile de adaptare le compensează prin închidere în sine (refugiul în plan imaginar. îşi menŃine rezistenŃa şi echilibrul psihic în situaŃii dificile. treptat dar calitativ comparabil cu al celorlalŃi. sentimente durabile.s-au acumulat şi verificat pe parcurs noi date şi observaŃii. explozii emoŃionale. uneori. resimte nevoia de variaŃie în decor şi în activitate.Cadrul de clasificare a temperamentelor mai des întâlnit este cel oferit de medicul grec Hippocrate (sec. colericul se remarcă prin activism. În cadrul de clasificare propus iniŃial de Hippocrate şi reluat apoi de mai mulŃi autori . reactivitate emoŃională flegmatic melancolic mai redusă. platitudinea trăirilor afective. Spre exemplu. adaptabilitate. sensibilitate ridicată.). Hippocrate a dat prima descripŃie şi clasificare a temperamentelor în termeni care se menŃin şi astăzi. propunând în acelaşi timp o ipoteză explicativă. înclinaŃie spre stări de alarmă şi spre exagerare. lentoare în mişcări şi limbaj. Temperamentul co1eric: reactivitate motorie accentuată. cu expresivitate manifestă. suportă fără “crize” insuccesele. Neurofiziologia modernă i-a oferit un fundament verificat în experienŃe de laborator.n. echilibru emoŃional. plăcerea de a opune rezistenŃă. decizie rapidă. Temperamentul tempo rapid în activitate. înclinaŃie spre rutină. dar şi prin impulsivitate.e. refuzul schimbărilor le compensează prin capacitate de muncă îndelungată şi tenace. întâlnite în viaŃa cotidiană. V. dar şi riscul unor însuşiri negative. volumul activităŃii este mai mic (incapabil de a duce “suprasarcini”). conturându-se portretele tipice ale celor patru temperamente fundamentale. energic. etalarea rapidă a posibilităŃilor. Temperamentul melancolic: hipoton. se “decompensează” mai uşor în situaŃii critice. comunicativă. agitaŃie. procese afective intense. neînarmat pentru luptă în împrejurări mai grele ale vieŃii. adaptabilitate maximă. uneori coleric agresivitate. într-o sarcină îşi etalează rapid posibilităŃile. activism crescut. capabil de munci de migală. alternanŃă între activism impetuos şi perioade de delăsare.

La baza acestor tablouri de conduită. întrucât împrejurarea dată nu implică riscuri sau ameninŃare. CorespondenŃa nu înseamnă identitate. ForŃa.. Aşadar.: inteligenŃa poate compensa până la un punct non-echilibrul emoŃional ş. în timp ce nervoase caracteristica echilibrului este secundară şi se referă la raportul de forŃă (balanŃa) între excitaŃie şi inhibiŃie. Procesele şi însuşirile psihice au la bază “programe” la nivelul sistemului nervos central. prin mecanismele sale. am schiŃat portretele caracteristice. dar – în situaŃii dificile – se închide în sine. Sistemul de deprinderi şi obişnuinŃe bine consolidate şi în acelaşi timp flexibile.). De asemenea. o funcŃie a creierului este firesc să se asocieze aceste portrete tipice de anumite complexe de însuşiri ale sistemului nervos central.m. Aceşti parametri ai sistemului nervos capătă expresia specifică în modurile de comportare ale individului. Tema de reflecŃie nr. tablouri de conduită tipice. dar devine supărător prin lentoare. Tipul de activitate nervoasă superioară este dat de forŃa (energia). I. etc. apatie. acelaşi temperament se caracterizează prin închidere în sine.a.a. printr-un reflex prelungit de prudenŃă.P. Psihicul fiind. În determinarea temperamentului trebuie să Ńinem seama de gradaŃia: situaŃie curentă (obişnuită) → situaŃie inedită → situaŃie critică (dificilă) → situaŃie limită. într-o situaŃie critică apare “decompensarea” ş. echilibrul şi echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitaŃia şi mobilitatea proceselor inhibiŃia). 4.întreprinde. melancolicul ne apare sensibil. ForŃa şi mobilitatea sunt proprietăŃi principale. celelalte calităŃi ale individului pot compensa deficitul pe anumite laturi (de ex. Mai degrabă este vorba de temperamentele combinate în care devin mai accentuate sau predominante trăsăturile unui anumit tip. În condiŃii identice. Tipologia activităŃii nervoase superioare Prezentând cele 4 temperamente fundamentale. programe în care se traduce informaŃia genetică purtată de molecula AND. ceea ce extinde controlul genetic şi asupra temperamentului. Între genă şi comportament se interpune mediul şi istoria individuală. capabil de trăiri afective profunde. tipuri temperamentale pure se întâlnesc rar. feresc persoana de dispersiune şi instabilitate în diferite împrejurări ale vieŃii. un tip sangvinic reacŃionează prin mobilizare energetică şi replică promptă. viguroasă. CorespondenŃa dintre tipurile de sistem nervos şi temperament este redată în tabelul 4. Notăm că tipul de sistem nervos este determinat ereditar. Componenta genetică acŃionează în chip mediat asupra însuşirilor psihice prin mijlocirea sistemului nervos. se “decompensează” uşor. prin tipul de activitate nervoasă superioară.2. coincidenŃă. Într-o ambianŃă familiară un temperament melancolic poate da dovadă de calm.pe baza unor studii de laborator – corespondenŃa între tipurile de activitate nervoasă şi clasificările temperamentelor. sociabilitate.2. încredere în sine etc.2. este evident şi situaŃii în care acesta nu are un rol atât de important în influenŃarea comportamentului sau performaŃei dvs. neurofiziologia modernă aşează particularităŃile tipice ale sistemului nervos central. 9 GăsiŃi situaŃii în care temperamentul dvs.d. În practică. tipul de sistem nervos este o noŃiune fiziologică iar temperamentul este un concept psihologic. Pavlov şi elevii săi au stabilit . Într-o situaŃie nouă. 72 . Fireşte. există mecanisme de compensare învăŃate în cursul vieŃii. În procesul învingerii greutăŃilor individul se fortifică. devine anxios. determinarea genetică asupra trăsăturilor de temperament se realizează indirect. Temperamentul este manifestarea pe planul conduitei a tipului de activitate nervoasă superioară..

de pildă. ReflectaŃi asupra interacŃiunii dintre aptitudini şi temperament.Tabel 4.. Temperamentul colorează într-un mod caracteristic conduita şi prestaŃiile unui individ. dar cu destulă acurateŃă X XX X XX X XX XX XX X 73 . Talente şi prestaŃii de înaltă creativitate se întâlnesc la toate categoriile temperamentale. are gesturi şovăielnice Îşi pierde răbdarea aşteptând să-i vină rândul. Determinarea temperamentului şi a tipului de sistem nervos Pentru a identifica un tip temperamental sau altul vom putea găsi în activitatea şi viaŃa cotidiană situaŃii care să aibă caracterul de test psihologic. Asemenea situaŃii conŃin indici de temperament pe care îi putem sistematiza într-un tabel de analiză a comportamentului (tabelul 4. inhibiŃia vioi slab ……………… . Dimpotrivă. din rândul acestei categorii s-au recrutat creatori de valoare în domeniul artelor. îi place parcă să înfrunte necunoscutul Se decide greu pentru acŃiune. arătând în dreptul faptelor de conduită ipotezele plauzibile cu privire la categoria prezumtivă de temperament. 10 GăsiŃi persoane creative apartinând celor patru tipuri tempermanetale (ex. Tabel de analiză a comportamentului Fapte de conduită Temperament Coleric Sangvin X XX Flegmatic Melancolic Doreşte să fie primul care încearcă. o situaŃie competiŃională. dinamica lor.3).lent (inert) ……………… Tipul de temperament Coleric Flegmatic Sangvinic Melancolic Studiile psihologice arată că particularităŃile tipului de sistem nervos nu predetermină zestrea aptitudinală a individului. Ar fi complet greşit să se spună. o sarcină de reprezentare a colectivului într-o confruntare (de opinii) sau în faŃa autorităŃii. CorespondenŃa între tip de sistem nervos şi temperament Procese ForŃa Echilibrul Mobilitatea nervoase ExcitaŃia puternic .3. 4. de exemplu: o situaŃie tipică de aşteptare. studiind biografia lor). Tema de reflecŃie nr. Se notează cu “xx” clasificarea cea mai plauzibilă şi cu “x” încadrarea doar plauzibilă în analiza unui caz sau altul. dar nu predetermină nivelul lor valoric. o activitate cuprinzând un element de imprevizibil şi dificultate (de pildă un traseu mai dificil de excursie). inteligenŃa sa.echilibrat . că tipul slab este lipsit de inteligenŃă şi aptitudini. etc.neechilibrat ……………. se agită Este vădit emoŃionat înainte de probe Precipitat în acŃiune. se corectează cu viteza actului reflex.2.3. Tabel 4. execuŃia lipsită de acurateŃe mai ales spre sfârşit Execută activitatea în ritm lent.2. de exemplu.mobil. şi .

câŃiva indicatori. Pe baza instrumentului de lucru prezentat se formulează concluzii asupra tipului temperamental. Abandonează când eşecurile se cumulează XX Tăcut în momentele critice (dificile). are nevoie de încurajare pentru a relua lucrul Cu fiecare succes exclamă de bucurie.4. plusul de energie se descarcă la încheierea acŃiunii TendinŃă de supraevaluare proprie şi subestimare a XX sarcinii TendinŃă de supraestimare a sarcinii. persistă. schiŃează doar un zâmbet Abandonează la primul eşec. CompletaŃi un tabel de analiză a comportamentului similar cu cel de mai sus şi extrageŃi tipul de temperament dominant.ReacŃii verbale abundente. încurajându-se. prezintă reacŃii vegetative. Prezintă valoare diagnostică mai ales reacŃiile involuntare care nu pot fi uşor controlate prin cuvânt. se închide în sine şi se “blochează” total. Enumerăm. plusul de energie s descarcă cu fiecare act Execută activitatea/proba în tăcere. se îndeamnă pe sine (“haide!”. reia proba de la capăt. 11 AlegeŃi o situaŃie test şi observaŃi comportamentul unei persoane în situaŃia respectivă. “acuma-i acum!”) ReacŃii motorii abundente. tensiunea. dă semne de oboseală Derută emoŃională sub presiunea timpului După terminarea lucrului relatează colorat cele petrecute Eşecul produce un “halo afectiv” de durată XX XX XX XX X XX XX X XX XX XX XX XX XX XX XX Însumând pe coloane clasificările prezumtive se va putea conchide asupra apartenenŃei individului considerat la un tip temperamental sau altul. mobilizare excesivă în raport cu sarcina. pornind de la interpretarea faptelor de conduită. Cum temperamentul este expresia tipului de sistem nervos în “tabloul comportării” devin transparente indicii asupra forŃei. Tema de reflecŃie nr. “nu te lăsa!”. devine nervos când greşeşte. echilibrului şi mobilităŃii proceselor nervoase fundamentale. duce la bun sfârşit sarcina În caz de eşec se pierde. gesturile şi cuvintele sunt aproape absente Execută proba cu o încordare nervoasă. dar de subapreciere personală În caz de eşec nu se dă bătut. în continuare. Tabel 4. Dimensiunile temperamentului ForŃa proceselor nervoase Tipul puternic Tipul slab 74 . XX apar violenŃe verbale. bate din palme Rămâne indiferent la reuşită.

stimulii supraadăugaŃi exercită o influenŃă inhibitivă accentuată Suprasolicitarea inhibiŃiei duce la suprimarea reacŃiilor învăŃate. DiferenŃele reies mai ales când este vorba de aspectul negativ. al doilea la relaŃia dintre scoarŃa cerebrală şi formaŃiunile subcorticale implicate în procesele emoŃionale. sensibilitate redusă sensibilitate ridicată BalanŃa proceselor nervoase Tipul echilibrat Tipul neechilibrat Efectuarea în mod egal în timp a EvoluŃie sincopată a activităŃii aceleiaşi activităŃi Coordonarea motorie Coordonare mai dificilă CocurenŃa (suprapunerea) a două Suprapunerea de activităŃi activităŃi nu are efecte negative.Capacitate de lucru intensă şi prelungită. Praguri senzoriale joase. dificultatea atenŃiei distributive. reacŃii de orientare se asociază cu predominarea excitaŃiei Mobilizarea proceselor nervoase Tipul vioi. inerŃia deprinderilor şi formarea reacŃiilor noi stereotipiilor Trecerea uşoară de la repaus la Trecerea anevoioasă de la repaus activitate şi invers la activitate şi invers Mobilitate motorie verbală Lentoare în mişcări şi limbaj Capacitate de lucru în regim de dozare uniformă a efortului. (sarcini) perturbă sarcină de bază uşurinŃa atenŃiei distibutive Suportă situaŃii de aşteptare TendinŃă spre supraexcitare. prelungite suportă greu “efectul aşteptării prelungite” Dezvoltă uşor stăpânire de sine Izbucniri nervoase frecvente. mobil Tipul inert Adaptare rapidă la împrejurări Ritm lent de adaptare la situaŃii noi de viaŃă. inclusiv în condiŃii de suprasolicitare şi stres Restabilirea rapidă după efort/oboselă Capacitate de a cuprinde sarcini complexe. la conduită haotică Mobilizare excesivă în raport cu sarcina Trebuie să facem distincŃie între echilibrul/dezechilibrul temperamental şi cel emoŃional. consum mic de unitate de timp dar eşalonat în continuitate. a platoului atins prin exerciŃiu RelaŃie aproximativ lineară între nivelul mobilizării energetice şi dificultatea sarcinilor (indice de echilibru) Praguri senzoriale ridicate. Primul se referă la raportul dintre excitaŃie şi inhibiŃie. 75 . viteză sporită în noi. adică absenŃa echilibrului necesar. rezistenŃă la stimuli supraadăugaŃi MenŃinerea îndelungată în probe de învăŃare. declin rapid în situaŃii de stres Oboseala se instalează rapid şi se dovedeşte persistentă Volum mai mic al activităŃii (nu poate duce “suprasarcini”).

În această accepŃiune caracterul ar corespunde unui gen de prag al moralităŃii. întrucât. însuşiri ca: onestitatea. etc. juridice. care este exemplul tipic de dezechilibru temperamental şi tipul numit obişnuit emotiv sau hiperemotiv. Aşadar. În timp ce temperamentul nu implică referire la valoare. fiind mereu în alertă. Tipul coleric şi tipul emotiv Tipul excitabil. mişcări impulsive. normele şi valorile etice fiind cele dintâi care dau chip concret profilului complex al omului societăŃii noastre. spiritul colectiv. care figurează şi în limbajul curent. conştiinciozitate. se consumă în munci de răspundere. pătrunse de norme etice. Pleşu.89).Putem pune în paralel tipul excitabil. DefiniŃie Caracterul constituie profilul psihomoral al individului. În practică se vorbeşte de un caracter Profilul psihomoral 76 . ceea ce ar putea fi definit ca fiind “strictul necesar”.5. şocurile emoŃionale produc dezordine şi blocaje în funcŃiile organice şi mintale 4. iar caracterul reprezintă limita până la care putem “slăbi” ca fiinŃe morale (“Elanul insulei”. Tabel 4. care poate fi socotit un tip de personalitate grefat mai ales pe tipul slab de sistem nervos. nu putem defini caracterul în afara orientării axiologice a persoanei. de la ce nivel se instituie sau dispare caracterul? Un aforism al lui Lucian Blaga spune: “SubstanŃa noastră morală este fluctuantă. se corectează cu viteza actului reflex. solicitudinea. de aici uzură nervoasă prematură.3. simŃul de răspundere.3 CARACTERUL 4. nu ar putea refuza atributul de “caracter ferm” unui infractor hotărât şi organizat în actele antisociale pe care le întreprinde. Constituie trăsături de caracter. SimŃul comun tratează lucrurile în chip tranşant: un om are sau nu are AccepŃiuni caracter. psihologii care propun un concept “deevaluat” al caracterului.1. ajung la inconsecvenŃă. Însuşi scopul educaŃiei se formulează în termeni de caracter. într-o asemenea optică. nestăpânit(coleric) Descărcarea surplusului de energie mobilizată se face prin fiecare act Nu rezistă în stări de aşteptare. sârguinŃa.pentru că relaŃiile interpersonale sunt normate. Dihotomia este aici simplistă. nestăpânit.fără referire la valori etice . p. cântăreşte mult prudenŃă. 1988). minimul ce stă în puterea fiecăruia de a fi respecta şi împlinit (A. Conduită imprudentă Tipul emotiv Tensiunea persistă şi ea se descarcă o dată cu terminarea acŃiunii Rezistă în stări de aşteptare şi execută bine munci de migală Se decide greu pentru acŃiune. Se ridică întrebarea: dacă o persoană are sau nu are caracter. manifestat în consistenŃa relaŃiilor interpersonale şi în activitatea sa. caracterul nu se poate defini numai în sens psihologic . modestia. munci de migdală FrecvenŃă sporită a reacŃiilor precipitate. O asemenea minima moralia ar constitui deci esenŃa caracterului.

2. instituŃii. idei. omul exemplar apare proiectat ca o situaŃie limită spre care tinde în mod constant omul fără a o atinge decât în mod excepŃional. ceea ce sugerează o anumită gradare în sfera caracterului. situaŃii. responsabilitatea) şi una temperamentală (ex. orele suplimentare plătite. voinŃa fiind coloana de susŃinere a caracterului. Fireşte.o sumă de principii -care dă consistenŃa interioară a individului în varietatea de situaŃii ale vieŃii. format din Ńelurile caracterului activităŃii. care cuprinde mecanismele voluntare ale conduitei. drumul de viaŃă ales. Structura caracterului Caracterul prezintă . Tema de reflecŃie nr. eroul. ÎnŃelegem prin atitudine o predispoziŃie psihică sau propensiune de a Atitudinea acŃiona într-un chip caracteristic în diferite situaŃii. ci moduri constante. valorile pe care individul le recunoaşte şi le ilustrează practic prin conduită. labil. caracterul nu cuprinde comportamente aleatoare sau situaŃionale. astfel încât . 12 AnalizaŃi relaŃia dintre o trăsătură de caracter (ex. Caracterul se dezvăluie în primul rând în faptele de conduită în relaŃiile Caracterul cu ceilalŃi. care comportă o continuitate şi o gradare.puternic şi de un caracter slab.3.după N. de orientare. stabilizate de conduită.două segmente: Segmentele a) un segment direcŃional. cu grupul mai restrâns sau mai larg. la însuşiri de detaliu. egalitatea dintre sexe. persoana nu se mai raportează separat la fiecare din obiectele unei categorii. exprimate de el constant în comportament. faŃă de date şi evenimente ale realităŃii. pe drumul care duce la exemplaritate. Aceste poziŃii reflectă ceea ce numim atitudini iar caracterul ne apare ca un sistem de atitudini şi trăsături. ea este simultan fapt de conştiinŃă. Prin atitudini şi valori. Popescu-Neveanu: caracterul este un sistem de atitudini proprii subiectului.A. Eticul rămâne referinŃa sistematică a comportării fiecăruia. relaŃie. De aici. faŃă de muncă şi faŃă de sine. Caracterul este acel "minim” moral . b) un segment efector. ci la clasa de obiecte sau fenomene ca unitate.pe baza acestora. valori etc. care prefigurează o formă mai generală de reacŃii fată de persoane. 4. Levitov . partidul politic de la putere? Comportamentul dvs. Majoritatea se înscrie în vecinătatea pragului. Aşadar. în atitudine vedem nu o dispoziŃie de moment. un principiu unificator al actelor de conduită. Opinia este o expresie verbală a atitudinii. Tema de reflecŃie nr. 13 Care sunt atitudinile dvs.să putem prevedea cu o anumită probabilitate comportarea viitoare a unei persoane. având o relevantă semnificaŃie social-umană şi definindu-l individual pe subiect din punct de vedre axiologic. faŃă de ceilalŃi oameni. De aici. este influenŃat de aceste atitudini? 77 . definiŃia dată de P. impulsivitatea) urmărind comportamentul unei persoane apropiate sau propriul comportament. de unde şi definiŃia: caracterul=voinŃa moral organizată. ci o propensiune stabilă. faŃă de "oamenii străzii". înŃelegerea sa ca dimensiune a personalităŃii. Aceste acte de ca sistem de conduită/relaŃii cu alŃii relevă “poziŃiile” specifice pe care persoana le atitudini adoptă faŃă de societate.

În procesul activităŃii. Unii autori reduc valorile la atitudini. 14 GândiŃi-vă la unul dintre personajele dvs. Dar valorile sunt mai mult decât însuşiri ale fenomenelor sau actelor externe. Formarea atitudinilor 78 . colectivul devenind “creuzetul” în care se formează caracterul. aşadar cu valorile: ele constituie mai curând recunoaşterea valorilor. valorile apar ca date externe ce trebuie însuşite. însuşirea sau “interiorizarea” lor de către individ. însuşindu-şi treptat şi conŃinutul lor normativ sub formă de reprezentări/noŃiuni despre ceea ce este “bine” şi “rău”. IluŃ). De regulă. dreptatea etc.Linton. Cunoaşterea atitudinilor şi valorilor proprii unui individ sau grup constituie practic un instrument de previziune a comportamentului. Integrat în chip obiectiv în aceste relaŃii.Definitoriu pentru ceea ce numim atitudini este referinŃa implicită sau explicită la valori. deci la un dat subiectiv. GraŃie sistemului de recompense şi penalizări aplicat de mediu (familie. altele sunt flotante. ale unor grupuri sociale etc. individul cu trebuinŃele şi aspiraŃiile sale intră în relaŃie cu obiecte sau cu acte externe ale semenilor având anumite proprietăŃi. copilul intră în mod practic într-un “câmp” de relaŃii normale. Valorile se relevă la intersecŃia dintre nevoile şi propensiunile umane pe de o parte şi calităŃile obiectelor sau faptelor externe inclusiv a celor de conduită . să formeze un sistem. Unele idei şi valori sunt centrale. alcătuind un ansamblu unitar. al aspiraŃiei: există o ipostaziere a valorilor ceea ce face ca grupul social să le preia ca idealuri şi să le propună membrilor săi. Atitudinile nu se confundă. preferate. care i se propune ca principiu de conduită (P. Valorile rezultă din relaŃia subiect-obiect înfăŃişându-se iniŃial cu valenŃe adică proprietăŃi ale obiectelor sau actelor de a satisface anumite trebuinŃe sau aspiraŃii umane. atitudinile. frumosul. În Valorile realitate valorile au un caracter relaŃional. copilul preia moduri de comportare aprobate. Fiecare resimte nevoie de ancorare în jurul unui nucleu de idei şi valori centrale ce definesc orientarea persoanei. Pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică. ca şi însuşirile caracterului se formează şi se structurează în contextul relaŃiilor ce se Ńes între copil şi adulŃi. Care sunt valorile sale şi ce trăsături de caracter transpar în comportamentul său? Ce relaŃie există între ele? Sub unghi psihogenetic. Cuplul atitudini-valori Ńine de nucleul persoanei – remarcă R. IniŃial. adevărul. Tema de reflecŃie nr. “permis” şi “nepermis” etc. o anumită tehnologie şi cultură. marginale. eveniment etc.. omul le proiectează ca obiect al dorinŃei. în anumite condiŃii fiind privat de ele. opiniile şi atitudinile unei persoane tind să se armonizeze. alcătuind ceea ce se numeşte un câmp formativ. A lua poziŃie înseamnă a fi pro sau contra în raport cu un fapt. În consecinŃă pentru individul concret. prezent la un moment dat pe scena istoriei. în sensul că se relevă în interacŃiunea dintre subiect şi obiect.pe de altă parte. Aceste principii au apărut din anumite motive şi nevoi ale speciei umane. ele s-au conturat ca principii . în adolescenŃă capătă semnificaŃie particulară grupul de aceeaşi vârstă (peer group). dintre individ şi fenomene sau fapte externe. ceea ce se exprimă în caracterul selectiv al opiniilor şi al modului de comportare.binele. copilul sau tânărul găseşte un sistem de valori recunoscut prin aprecierea colectivă. având un conŃinut general-uman şi unul în funcŃie de contextul social-istoric concret. Aşa cum găseşte o structură socială determinată.

emoŃionalitatea dă suport bunei-cuviinŃe şi solicitudinii etc. dar se şi formează prin activitate. Modelele şi de persoanele semnificative pentru copil. Omul disciplinat – arată S. de la conduită spre conŃinutul de conştiinŃă corespunzător.. adolescentul RelaŃia temperment caracter 79 . Rubinstein . inclusiv tipul de sistem nervos.anturaj). Un rol important în formarea atitudinilor îl au modelele oferite de mediu. un cuvânt au de spus trăsăturile de temperament. Trăsăturile de caracter reprezintă totodată cauza şi efectul comportării reale a omului în situaŃiile concrete ale vieŃii. Alegerea sau făurirea unui model – tendinŃă prezentă încă la preadolescenŃi (63%) – implică dorinŃa. recompensate social. 15 OferiŃi exemple de trăsături negative mai frecvente şi câteva modalităŃi de corectare a lor. Stăpânirea de sine se poate grefa mai uşor pe un fond de echilibru al proceselor nervoase. În consecinŃă. constituind o formă de generalizare a experienŃei afective în strânsă corelaŃie cu noŃiunile şi ideile ce privesc releŃiile interumane. din “haloul” emoŃional al relaŃiilor copilului. aprobat. rezistenŃa. inerŃia proceselor nervoase favorizează tendinŃa spre rutină. Echilibrul proceselor nervoase. sub unghi psihogenetic. De ex. de fiecare ceas unei discipline riguroase. Tema de reflecŃie nr. Aşadar. Impulsul imitaŃiei este învăŃarea binecunoscut la copii şi tineri.L. devenind deprinderi şi obişnuinŃe. El se află iniŃial la baza învăŃării sociale. atitudinile se formează pornind de la Trăsăturile activitate.a. În preluarea modelului primează statusul persoanei ce “oferă” (G. energia în activitate. copilul selectează comportamentele valorizate. în uşurinŃa sau greutatea adaptării la situaŃiile mereu noi ale vieŃii. Ca de caracter fenomen de conştiinŃă.m. sârguinŃa se dezvoltă în procesul unei activităŃi care solicită trăsătura respectivă. Tarde a vorbit de o lege pe care o intitula “cascada modelului”). În formarea caracterului. Cele 2 aspecte ale conduitei: conŃinutul (ceea ce face omul) şi forma (felul cum o face)deci caracterul şi temperamentul – se află în strânsă unitate. dar cum devine el disciplinat? Numai subordonându-şi comportarea în fiecare zi.prin însumarea a numeroase acte de disciplină ş. Atitudinile stabilizate devin trăsături de caracter. precum şi forŃa lor se răsfrâng în relaŃiile interpersonale. prin exerciŃiu. “stereotipizare”. disciplina . RelaŃiile şi atitudinile privite în timp alcătuiesc un cuplu reversibil: relaŃiile interiorizate devin atitudini iar traducerea lor în comportamente. Regăsim aici ideea fecundă a unităŃii dintre conştiinŃă şi activitate.se poartă de obicei disciplinat. a obişnuinŃei (= morala ascultării). Structura psihică a persoanei nu numai se manifestă. efortul de a fi asemenea modelului. Moralitatea copilăriei – arată Piaget – este moralitatea deprinderii. care. atitudinea se decantează din ecoul subiectiv al evenimentelor. Acestea din urmă sunt dublate pe plan subiectiv de cristalizarea atitudinilor. În formarea trăsăturilor de caracter punctul de plecare îl constituie faptele. dobândesc statornicie. forŃa acestora îşi pune amprenta asupra unor trăsături ca fermitatea. suportul lor îl constituie deprinderile şi obişnuinŃele. socială fiind vorba în practică de un proces de învăŃare prin învăŃarea conduitei altuia şi preluarea comportamentului socialmente recompensat.d. în acte ale relaŃiilor interpersonale constituie însăşi relaŃiile. curajul se formează prin acte de curaj.

Această accepŃie . spiritul de observaŃie etc.d.ia asupra lui standardele de conduită. Tema de reflecŃie nr. Aptitudine vs Intr-un dicŃionar de psihologie de mare circulaŃie se defineşte aptitudinea capacitate ca fiind “substratul constituŃional al unei capacităŃi.care vede aptitudinea ca fiind înnăscută .1 DefiniŃie Aptitudinea este o însuşire sau un complex de însuşiri psihice şi fizice care asigură succesul. importantă este combinarea aptitudinilor.este proprie în bună măsură şi a simŃului comun. prietenie. care permite aptitudinilor compensarea unei însuşiri deficitare prin altele. care devine la rândul lui subiect al educaŃiei. Preluarea unui model devine astfel formativă. o judecată fină poate suplini un deficit de informaŃie ş. ExperienŃa arată că una şi aceiaşi aptitudine poate constitui o premisă a reuşitei în activităŃi diferite.).m.a. dar şi botanistului. Orice însuşire sau proces psihic privit sub unghiul eficienŃei devine aptitudine (de exemplu: memoria. aptitudinea fiind o virtualitate”. reuşita intr-o activitate sau alta. dexteritatea manuală şi a degetelor este implicată în asamblarea pieselor în industria electronică. Munca educativă se sprijină pe 2 pivoŃi: relaŃia personală şi influenŃa grupului 4. Singură capacitatea poate fi obiectul evaluării.4. E. Dacă ne referim la anumite aptitudini profesionale. trecute şi prezente? Ce aŃi preluat de la acestea? În formarea caracterului este greşit să se abuzeze de relaŃia personală (aprobare. dobândind o anumită autonomie faŃă de recompense sau penalizări din afară. rezultate din sinteza de procese şi însuşiri psihice. ci grupul.4. de efectele dinamicii de grup. În cele ce urmează luăm aptitudinea în conŃinutul stabilit prin definiŃia iniŃială dată fără nici o referire la originea şi formarea ei. potrivit cărora urmează să acŃionăm asupra individului influenŃând colectivul care-l înglobează. preexistent acesteia. dar şi în chirurgie. 80 . Makarenko). memoria chinestezică este o componentă a reuşitei în coregrafie. de randament. O aptitudine izolată nu poate să asigure singură succesul într-o Cominarea activitate. scriitorului etc. DefiniŃia subliniază aspectul de deficienŃă. 16 Care sunt modele dvs. afecŃiune) pt. păstrând pentru componenta genetică termenul de (pre) dispoziŃie în sens de potenŃialitate. spiritul de observaŃie este cerut profesorului. dar şi în diferite ramuri sportive. Unii autori numesc capacitate ceea ce am definit mai sus a fi aptitudine. În materie de formare morală se dovedeşte util complementul adus de “principiul acŃiunii paralele” (A. O bună memorie poate compensa până la un punct inteligenŃa. Obiectul nemijlocit al acŃiunii apare astfel nu individual izolat. Clapar÷de insistă asupra structurii specifice a aptitudinilor. Talentul este combinarea originală a aptitudinilor asigurând prestaŃii creative într-un domeniu sau altul. Unul şi acelaşi rezultat poate fi obŃinut poate fi obŃinut prin mecanisme psihice diferite. APTITUDINILE 4. că aceasta “riscă să amplifice excesiv mediul social calchiat pe constelaŃia familială”.

umane îi aparŃine lui E. Fleishman.A. pot fi descrise numeroase performanŃe umane indicându-se astfel aptitudinile cerute pentru exercitarea reuşită a unei activităŃi sau alta. Tabel 4. Aptitudinea implică. aptitudinile prezintă şi un aspect procesual. APTITUDINEA ÎnŃelegere verbală Exprimare verbală FluenŃa ideilor Originalitate DESCRIERE a înŃelege mesajul verbal scris sau oral. Taxonomia aptitudinilor umane. În consecinŃă aptitudinile trebuie considerate sub dublu aspect: al eficienŃei sau reuşitei în activitate şi sub aspect procesual. sensibilitatea la probleme (=a sesiza elementul problematic sub aparenŃă de rutină.aptitudinile necesare lucrătorului de poliŃie: înŃelegere verbală (=a sesiza rapid mesaje-radio de la maşina de patrulă).pe baza unor studii extensive . o bună memorie (=a întocmi rapid harta mintală a unei întâmplări). structural. raŃionament deductiv (=a decide rapid asupra conduitei unei persoane suspecte). concurând sinergic la realizarea prestaŃiei. în produsele materiale şi spirituale. timp de reacŃie. în care se obiectivează aptitudinile găsim într-o formă condensată şi fuzionată.Alături de eficienŃă (funcŃionalitate).6. ordonarea informaŃiei. exprimare verbală (=a da dispoziŃii deplin inteligibil).6.nu neapărat soluŃia . forŃă explozivă. redăm un extras din această listă reluată de altfel de numeroşi autori. a improviza soluŃii în situaŃiile în care procedurile standard nu sunt operante a reŃine informaŃia nouă cu privire la o parte de rutină dintr-o activitate a detecta problemele în situaŃii curente sau inedite. a ajunge la o explicaŃie logică pentru fapte/evenimente aparent necorelate disparate a aşeza informaŃia în cea mai bună succesiune. raŃionament inductiv (=a alinia o suită de acte ca aparŃinând aceleaşi persoane). de obişnuit). corelarea adecvată a regulilor sau procedurilor cunoscute la o situaŃie dată 81 Memorie bună Sensibilitatea la probleme RaŃionament deductiv RaŃionament inductiv Ordonarea informaŃiei Flexibilitatea în clasificare . în acelaşi timp combinare de însuşiri dar şi un nivel funcŃional al însuşirii psihice. forŃă statică.6.în termenii tabelului dat .ca întreg şi elementele sale a aplica reguli/propoziŃii generale la cazuri particulare. enumerăm . a înregistra în mod adecvat descrierea unui eveniment a utiliza în chip reuşit limbajul oral sau scris pentru a comunica celorlalŃi idei/informaŃii a produce un număr de idei pe o temă dată. În performanŃe. Tentativa de a întocmi . care abordează problema în termeni relativ simpli: cum receptează o persoană informaŃia. la structura acesteia. a proceda de la principii stabilite la concluzii logice a aproxima o regulă sau un concept care subsumează o situaŃie. acele procese psihice care alcătuiesc elementele aptitudinii. contează numărul ideilor. cum o prelucrează şi ce răspunsuri dă pe această bază? În tabelul 4. Rezultatele şcolare identice la matematici sau la muzică presupun combinaŃii aptitudinale diferite. nu atât calitatea acestora a propune răspunsuri/soluŃii neuzuale intr-o temă sau situaŃie dată. Cu ajutorul listei din tabelul 4. care se referă la cunoaşterea proceselor psihice care compun aptitudinea. a recunoaşte problema .o taxonomie a aptitudinilor . Pentru ilustrare.

idei etc. a împinge) a investi energia în acte musculare explozive care cer o izbucnire energetică concentrată într-un moment. Important este a opera cu informaŃia ce parvine rapid de la surse diferite volumul forŃei exercitate asupra unui obiect greu.Orientarea spaŃială Vizualizare Rapiditatea de cuprindere Flexibilitatea cuprinderii AtenŃie selectivă Viteza perceptivă Dozarea timpului ForŃa statică ForŃa explozivă ForŃa dinamică RezistenŃa fizică Flexibilitate corporală Timp de reacŃie Timp de reacŃie la alegere Dexteritatea degetelor Dexteritatea manuală abilitatea de a găsi moduri de grupare sau categorii alternative pentru un set de lucruri. a ridica. a dobândi rapid o idee clară asupra spaŃiului în care te afli. viteza nefiind importantă a îndeplini o sarcină/activitate în condiŃiile prezenŃei unor factori distractori sau a monotoniei rapiditatea cu care însuşiri ale unor obiecte sau persoane sunt comparate cu însuşiri ale altor persoane sau lucruri.greutatea corpului (exemplu: a te căŃăra cu frânghia) a menŃine efortul fizic pentru o perioadă lungă de timp. a te descurca într-un spaŃiu nou a anticipa mintal înfăŃişarea lucrurilor după o modificare sau o transformare ce va surveni rapiditatea cu care un număr mai mare de elemente sau informaŃii pot fi organizate sau combinate într-o configuraŃie cu sens fără a avea o idee prealabilă despre aceasta a găsi un element/obiect ascuns într-o mulŃime de elemente. a găsi apropieri/asemănări între obiecte/evenimente a aborda cu atenŃie două surse de informaŃie. 17 Pe baza tabelului de mai sus. nu atât în efort static a utiliza mâinile şi trupul pentru a mişca . efort static (a trage.un anumit timp sau o distanŃă . persoane. promptitudinea reacŃiei a alege rapid răspunsul corect într-o situaŃie precisă când două sau mai multe răspunsuri sunt posibile a utiliza degetele în mod îndemânatic şi coordonat a utiliza îndemânatic mâinile Tema de reflecŃie nr. aceste lucruri pot fi obiecte. care credeŃi că sunt aptitudinile necesare jurnalistului? Dar psihologului? 82 . a desprinde o latură particulară într-un mănunchi de însuşiri. a utiliza informaŃiile separat sau împreună. antrenamentul cardiovascular a executa mişcări flexionare continue sau repetate (cu mâna sau piciorul) cu o anumită rapiditate viteza cu care este dat un răspuns la un stimul.

iar nivelul inteligenŃei “B”-accesibil evaluării psihometrice. Repin a manifestat aptitudini pentru desen şi pictură de la trei-patru ani ş. respectiv copilul să se manifeste. componenta genetică şi participarea mediului rămân indistincte. Nu se poate postula o relaŃie liniară între inteligenŃa “B” şi inteligenŃa “A” . reprezintă un dat al experienŃei curente. prezumtiv foarte ridicat.stare nevidă despre care nu putem spune mare lucru înainte de comunicarea individului cu mediul. Nu putem avea.a. aşa cum întâlnim în exemplele citate.în stare latentă. aptitudinile sunt întotdeauna un rezultat al Formarea dezvoltării. Goethe a scris la opt ani lucrări literare cu o maturitate de adult.a.4. ereditară în stare pură. Reiese că patrimoniul genetic constituie numai una din sursele varianŃei interindividuale. există şi o înzestrare generală sugerată de existenŃa unui C. de receptarea şi prelucrarea unei informaŃii. Enescu a început să cânte la vioară la patru ani. cealaltă sursă fiind mediul. Dihotomia ereditate-mediu în determinarea aptitudinilor. relaŃia genă-comportament/performanŃă este departe de a fi liniară.). acesta este expresia sau măsura inteligenŃei “B” în care se 83 . deocamdată o “radiografie” psihologică a înzestrării genetice iniŃiale înainte ca individul.nu indică în mod necesar nivelul inteligentei “A”.după cum arată experienŃa . În chip simetric vorbim deci de creativitate generală şi creativitate specifică. În aceste diferenŃe sau variaŃii. Alături de o înzestrare specifică.).în inteligenŃa “B”.între InteligenŃa "A" potenŃialul înnăscut al dezvoltării mintale (numit inteligenŃa “A”) şi şi "B" nivelul efectiv atins. Ceea ce numim coeficient de inteligenŃă (C. este doar o aproximaŃie a lucrurilor. nu putem surprinde componenta nativă.cum face de pildă Eysenck – de vreme ce există atâtea contra-exemple în această privinŃă: grupuri sau persoane dezavantajate cultural sau educaŃional nu-şi realizează potenŃialul lor intelectual. eficienŃa mintală a persoanei în diverse etape ale dezvoltării sale: inteligenŃa “B”. uneori sensibile sub unghiul capacităŃilor. Există o stare iniŃială (S) a creierului . D. Mai întâi.Iorga avea o lectură deosebită înainte de a intra în şcoala primară (citise V. un “aliaj” între elementul înnăscut şi cel dobândit prin aptitudinilor experienŃă în sens larg. iar la 23 de ani era profesor universitar. T. pentru că la noul născut ea nu este conturată încă. Fireşte dezvoltarea inteligenŃei “B” este determinată de influenŃe externe şi în acelaşi timp de inteligenŃa “A”. lanŃul de mijlociri între cele două extreme presupune mai multe paliere. prin rezultatele sale: însuşirea noŃiunilor.O. educaŃia informală şi cea formală. în afara oricărui conŃinut datorat “absorbŃiei” prin experienŃă (=învăŃare).I. Kogălniceanu). studiile universitare le-a făcut într-un singur an. care se investeşte necontenit . Conform definiŃiei enunŃate. ş. ca şi a altor însuşiri psihice. Încă din anii ’50.2. stabilit pe baza unor probe psihologice (Binet-Simon.genetic determinată . Mozart a compus un menuet la cinci ani. InteligenŃa “B” poate fi cunoscută practic cu deosebire la vârsta şcolară. să desfăşoare o activitate sau o prestaŃie. InteligenŃa “A” nu poate fi măsurată. precum şi de răspunsuri la situaŃiile externe. Hugo şi alŃi scriitori francezi. Precocitatea manifestării unei aptitudini este un indiciu pentru existenŃa unor predispoziŃii native aflate la baza aptitudinilor. Wechsler. evaluată. precum şi letopiseŃele lui M.graŃie procesului învăŃării . iar la şapte ani a intrat la Conservatorul din Viena.cu privire la inteligenŃă . principiilor etc.I. întrucât inteligenŃa “A” poate rămâne . Estimarea inteligenŃei native constituie o problemă deschisă. Maiorescu a absolvit la Viena Academia Theresianăechivalentul colegiului-la 18 ani cu premiul cel mai mare pe şcoală (“Primus Omnium”) apoi susŃine un an mai târziu teza de doctorat iar la 22 de ani ajunge profesor universitar (era în anii ’60 ai secolului XIX) N. Hebb distingea .4. PredispoziŃiile native DiferenŃele sau variaŃiile interindividuale.

sunt produsul activităŃii creierului. Genotipul există numai la nivelul elementar al celulei: componenta genetică acŃionează asupra însuşirilor psihice printr-un lanŃ de medieri. psihologici .cum ar fi: atitudini. Palierele ce se interpun – încă incomplet dezvelite – modifică “puritatea influenŃei genetice". Studiile cu trimiteri la substratul cromozomial privesc doar funcŃii elementare (percepŃia cromatică. Modelul ierarhic al factorilor ce influenŃează aptitudinile 84 . Traducerea şi influenŃa informaŃiei genetice este diferită în situaŃiile amintite. acela al sistemelor de receptare şi prelucrare imediată a informaŃiei: procesele de codare. programe aflate sub incidenŃa directă a informaŃiei genetice purtate de molecula AND. Sistemul nervos central . La vârful acestor sisteme neurofiziologice se află un nou nivel. Nivele de funcŃionare inferioare se integrează celor superioare influentele operând în ambele sensuri: ascendent şi descendent.pe scurt de la celulă la societate continuum în care evantaiul influenŃelor de mediu se lărgeşte. De exemplu. de convingerile sale etc. Procesele şi însuşirile psihice. Există “programe“ şi “cablaje” neurofiziologice preformate care se impregnează doar de experienŃă şi există “cablaje” nou formate ce se constituie în întregime graŃie experienŃei (învăŃării). când discuŃia se poartă asupra fenomenelor psihice. procesele şi însuşirile psihice au la bază “programe” la nivelul sistemului nervos central. pană când în final devine predominant. InfluenŃele sunt şi inverse: stresul are răsfrângeri fiziologice. gena – este fără acoperire. Ce se poate spune despre cele 2 tipuri de inteligenŃă în cazul lor? Ce măsuri aŃi propune la nivel educativ şi social pentru asigurarea unui mediu adecvat de învăŃare pentru aceşti copii? DistanŃa.mai exact sistemele şi structurile neuronale – sunt cele ce mediază această influenŃă. afectând de pildă mecanismele imunobiologice (psihoneuro-imuno-modulaŃia). uneori decisive. apoi şcolaritatea afectează nivelele de procesare a informaŃiei.şi inteligenŃă “A”. Altfel spus. Aceşti factori personali şi cei sociali conturează alte două nivele. a factorilor nutriŃionali etc. în cazuri particulare. ale sistemului nervos central. Tomlinson-Keasy propune un model ierarhic al factorilor ce influenŃează inteligenŃa. C. biochimice. Se adaugă apoi factorii personali.iar în final factorii sociali constând dintr-un câmp de relaŃii psihosociale şi din oferta de mijloace şi facilităŃi de formare individuală. procese mnezice simple). precum şi unele procese logice (clasificare. în particular neurofiziologice. InfluenŃa mediului şi a istoriei individuale aduc inflexiuni semnificative. seriere. imaginea eului . 18 GandiŃi-vă la cazul copiilor instituŃionalizaŃi. unele senzaŃii gustative. Urmează palierul sistemelor fiziologice. conservare) aplicată în viaŃa cotidiană. motive. S-ar putea doar presupune că în condiŃii optime de mediu şi educaŃie relaŃia amintită să fie liniară ceea ce rămâne doar o ipoteză. respectiv intervalul dintre celula purtătoare a patrimoniului de gene şi comportamentul manifest sau performanŃa individului se compune dintr-o serie de verigi mijlocitoare multe încă necunoscute. Palierul de bază este cel al funcŃionării celulare aflat sub incidenŃa imediată a patrimoniului de gene. o situaŃie devine stresantă în funcŃie de evaluarea subiectului. privite sub aspectul mecanismelor lor. Se poate vorbi de un continuum mergând de la funcŃionarea celulară la comportamente individuale şi sociale . memorare. Pentru majoritatea însuşirilor şi aptitudinilor nu se poate însă sesiza o filiaŃie liniară între comportamentul manifest sau performanŃa individului şi palierul funcŃionării celulare.într-o proporŃie necunoscută . Ipoteza conform căreia cheia explicaŃiei proceselor psihice s-ar afla la nivelul scării celei mai reduse a viului – molecula. ceea ce se extinde în principiu şi asupra celorlalte aptitudini.află înglobată . o anomalie cromozomială sau un deficit nutriŃional sever afectează întreaga construcŃie ca în deficienŃa mintală. reprezentare a informaŃiei. Tema de reflecŃie nr.

Seashore care a făcut studii asupra aptitudinilor muzicale a identificat câteva componente senzoriale simple – auzul absolut. de obicei.3. V. dar este foarte mare când este vorba de cazuri de înzestrare excepŃională a matematicienilor savanŃi. În acelaşi timp. în timp ce deprinderile se limitează de obicei la o acŃiune sau la o operaŃie. care s-a ocupat cu aptitudinile matematice. ascendentă – în cazul formării deprinderilor se constată o scădere treptată. Determinări precise asupra pragurilor senzoriale scot în evidenŃă valori diferite ale pragului în analizatori diferiŃi. deprinderile – care sunt acŃiuni automatizate – Aptitudini vs comportă o simplificare. trimit. probabil. în componenŃa aptitudinilor se cuprinde. de fatigabilitatea mai redusă ca efect al muncii depuse. deprinderile de gimnastică. o întreagă familie de acŃiuni variate. angajează în final cu precădere doar canalul chinestezic. în timp ce aptitudinile matematice sau verbale profită mereu de pe urma activităŃii multiple în domeniul respectiv. 19 AlegeŃi o aptitudine şi încercaŃi să particularizaŃi factorii care o influenŃează pe baza modelului ierarhic descris mai sus. muzicale. 4. simŃul înălŃimii. de desen. acestea nu sunt doar premise iniŃiale. Indiciul aptitudinii apare aici în uşurinŃa de a învăŃa. astfel încât se presupune că seturile de informaŃii genetice sincrone vor conŃine trăsături în combinaŃii cu totul surprinzătoare. dar le presupun ca premise necesare. etc. sunt implicate în aptitudinile muzicale sau pentru arte plastice. a) Sub aspect procesual.) c) Sub aspect formativ spre deosebire de aptitudini – caracterizate printr-o dezvoltare continuă. Aptitudinile constituie totodată prin premise şi rezultate ale învăŃării. fiind atât de complexe. b) Sub aspect funcŃional. aplicarea reuşită a informaŃiilor dobândite în domeniul respectiv. de pildă în analizatorul vizual şi cel auditiv. Astfel. structura aptitudinilor – pe măsura dezvoltării lor – devine din ce în ce mai complexă. – care ar fi înnăscute. spre o condiŃionare poligenică. Aptitudini şi deprinderi PrezenŃa unei aptitudini este indicată de uşurinŃa cu care sunt învăŃate Indicii aptitudinii cunoştinŃele şi deprinderile dintr-un anumit domeniu. KruteŃki. sportive. ca urmare a realizării lor sub forma performanŃelor situate la limita superioară a posibilităŃilor de dezvoltare. susceptibile de a fi înglobate în ansamblul unei activităŃi (tehnice. în funcŃie de aptitudinile despre care este vorba. Deprinderile de calcul mintal sau cele motorii. respectiv de la performanŃe observabile. Fireşte. 85 . o reducŃie treptată a proceselor psihice deprinderi implicate în componenŃa lor. matematice. De aici dificultatea distincŃiei dintre aptitudini şi deprinderi. al ritmului etc. controlate de gene. Categoriile şi noŃiunile cu care operează psihologia s-au constituit pornind de la comportamentul manifest. este de părere că rolul dispoziŃiilor înnăscute este diferit. dincolo de o anumită limită. nu se mai ameliorează nici chiar în cazul supraînvăŃării. cele implicate în activităŃi practice etc. Acest rol este minimal în cazul dezvoltării aptitudinilor obişnuite pentru matematică. Aptitudinile muzicale nu se reduc însă la aceste capacităŃi senzoriale simple. de a profita de exerciŃiu intr-o anumită activitate. A. Nu ne putem aştepta însă ca transmiterea genetică să se facă pe baza capitolelor de psihologie. întrucât ea implică un număr crescând de procese psihice. FormaŃiunile psihice. la un algoritm. Aceste deosebiri sunt reale şi le evidenŃiem în continuare.4. literare. înglobând ca momente chiar şi unele deprinderi. preoperaŃionale ale aptitudinilor. Aceste diferenŃe la nivel psihofiziologic. o epuizare a rezervelor potenŃiale..Tema de reflecŃie nr.

). Toate aceste exemple – preluate după Al. Notele şcolare nu au valoare predictivă notabilă în ceea ce priveşte creativitatea. Napoleon a fost un elev mediocru în şcoala militară. Ceea ce apărut imposibil la o anumită etapă de dezvoltare a copilului se dovedeşte posibil într-o etapă următoare. există şi alte relaŃii între aptitudini şi deprinderi.ne arată de ce trebuie să fim prudenŃi în prognoza negativă în ceea ce priveşte posibilităŃile copiilor. creatori în diferite domenii. În anumite împrejurări. Roşca . În domeniul ştiinŃei cele mai valoroase lucrări au fost elaborate între 30-50 de ani. După natura proceselor psihice implicate în aptitudini vorbim de Tipuri de aptitudini senzoriale (de exemplu: acuitate vizuală. etc. deprinderile formate se pot integra în structura aptitudinilor. Moli÷re mult timp nu a putut învăŃa să citească. cum sunt cele sportive. Scott a scris primul său roman la 34 de ani. Aptitudinile se pot manifesta şi mai târziu (de ex. îmbogăŃirea repertoriului lor. performanŃele în acest domeniu se plafonează pe la 25-29 de ani. care a adus contribuŃii atât de însemnate în domeniul chimiei organice. Este de reŃinut cum din anumite şcoli au ieşit absolvenŃi care au devenit mari personalităŃi. scriitorul rus Aksakov a scris prima sa carte la 56 de ani). aptitudini speciale (aptitudinile profesionale) Ne oprim în continuare asupra unor aptitudini de interes particular pentru şcoală. coordonarea ochi-mână etc. aptitudine şcolară). ceea ce nu poate fi explicat doar printr-o concentrare a talentelor datorată hazardului în aceste şcoli. auditivă etc. Metodele de lucru. Newton era ultimul din clasă.). Verdi a fost respins la examenul de admitere la Conservatorul din Milano. Vârsta apariŃiei aptitudinilor 86 . stilul de muncă al şcolii au pondere însemnată. După orientare sau grad de specializare vorbim de: aptitudini generale (inteligenŃa. iar juriul care l-a examinat i-a trimis o scrisoare în care era sfătuit să-şi aleagă altă carieră. memorie chinestezică. aptitudini aptitudini psihomotorii (dexteritate manuală.). ceea ce este în defavoarea aptitudinii. în scoală era socotit slab tocmai la chimie.) aptitudini fizice (forŃă fizică. pe de altă parte. ca o consecinŃă a unei acŃiuni educative juste. În cursul acestui proces. Astfel aptitudinile senzoriomotorii. Pasteur. se transformă însăşi dispoziŃiile native. aptitudini intelectuale (inteligenŃă. 20 Ce deprinderi susŃin aptitudinea literară? ExperienŃa ne învaŃă că trebuie să arătăm prudenŃă în prognoza negativă. deprinderile pot duce la stereotipizarea şi schematizarea unilaterală a acŃiunilor.Desigur. Tema de reflecŃie nr. sfera producŃiei şi a culturii. Aptitudinile sunt premise ale formării rapide a deprinderilor şi totodată ale restructurării lor în condiŃii diferite. contribuind la amplificarea. Aptitudinile se pot manifesta la vârste diferite în funcŃie de specificul lor.: W. slab înzestrat. aptitudini matematice etc. Dezvoltarea aptitudinilor se realizează în spirală: obŃinerea unui nivel înalt de dezvoltare deschide posibilităŃi noi pentru dezvoltarea aptitudinilor de un nivel mai înalt. Humboldtt era socotit în copilărie ca mărginit. existând şi excepŃii. se exprimau îndoieli dacă va primi instrucŃia necesară. cunosc perioade de înflorire la vârsta tânără. Linn÷ era considerat de către tatăl său ca fiind capabil numai “să coasă cizme”.

inteligenŃa ar fi capacitatea minŃii noastre de a stabili legături. potrivit experienŃei şcolare. între organism şi lucruri”. Oricum. coeficientul de corelaŃie. fiind consacrat – se pare – de către Cicero. inteligenŃa este capacitatea de achiziŃie. Ca mijloc de evaluare. IniŃial s-a pornit . inteligenŃa “n-are nimic comun dintr-un absolut independent. cotidiană. memorie. – inteligenŃa însăşi reprezentând un nivel de funcŃionare a acestui ansamblu compozit. INTELIGENłA CA APTITUDINE GENERALĂ PuŃine au fost temele de psihologie care să egaleze interesul manifestat pentru problematica inteligenŃei. între etatea mintală estimată prin teste şi reuşita şcolară fiind în medie de 0. psihologia a împrumutat şi primele cadre conceptuale din filosofie. generală. În sfârşit. de unde creditul ei de validitate. Se ştie ca Binet n-a pornit de la o teorie unitară a inteligenŃei. a făcut să se accepte conŃinutul testului ca definiŃie provizorie a inteligenŃei. 4. înŃelegere. al abstractizării şi combinării (sintezei). relaŃii. a pune împreuna.13). Sub aspect procesual. Aşadar. 21 GândiŃi-vă la o aptitudine profesională şi analizaŃi modul în care aceasta se formează. Această validitate predictivă a setului de probe atestată de practică. De la o definiŃie abstractă. ordonate pe vârste. A. deşi referinŃa cea mai frecventă pare a fi gândirea. reunea două sensuri: a discrimina şi a lega. aşa cum precizează Piaget. Se resimte aici un ecou sau o prelungire a biologiei.Tema de reflecŃie nr. care reprezenta o aproximare a conceptului respectiv pe baza ideilor de atunci asupra domeniului. Tot din cunoaşterea comună provine în bună parte şi accepŃia larg răspândită: inteligenŃa este capacitatea de adaptare la mediu. ci este o relaŃie. instrument cerut de nevoi de ordin practic: departajarea la începutul şcolarităŃii între copiii în stare să facă faŃă programelor de studiu şi cei care urmează a fi dirijaŃi pe o filieră şcolară aparte (învăŃământul primar devenind obligator). uneori contrariat. Simon. este instrument al cunoaşterii.Binet.1 DefiniŃie Termenul de inteligenŃă figura în vocabularul curent.5. aproximează compoziŃia operatorie a inteligenŃei – spirit de observaŃie. Toate definiŃiile citate reprezintă propoziŃii destul de generale pentru a putea întruni un consens mai larg. ci a creat testul ca un instrument de predicŃie a reuşitei şcolare. 4. InteligenŃa în accepŃia a numeroşi gânditori.70 (maximum teoretic fiind 1.00). deci instrument al reuşitei. din care derivă termenul de inteligenŃă (intelligentia). au nteligenŃei propus în urmă cu 6 decenii un test. vocabular etc. Cuvântul latin inter-legere. un “termen generic desemnând formele superioare de organizare sau de echilibru a structurilor cognitive” (Psihologia inteligenŃei. Desprinsă din trunchiul mare al filosofiei. cercetarea psihologică trebuia să OperaŃionalizareai treacă la o definiŃie operaŃională. printre altele. de fapt. ea este un punct de sosire. p. în accepŃia etimologică. de învăŃare şi în prelungire: capacitatea de a dobândi alte capacităŃi/aptitudini în funcŃie de conŃinuturile învăŃării. ci şi de transformare a mediului. raŃionament. împreună cu Th. ea înglobează toate procesele de cunoaştere. aptitudinea de a găsi soluŃii în situaŃii inedite. Suita de probe. AccepŃiuni 87 .ca şi în alte situaŃii – de la cunoaşterea comună. prima scară metrică a inteligenŃei.5. scara Binet-Simon s-a dovedit a fi destul de predictivă. În cazul omului nu este vorba numai de adaptare. acceptată ca punct de plecare provizoriu care va fi treptat depăşit.

încotro s-a dus etc. Au fost puse astfel bazele unui model psihometric. gândeşte-te cum să o cauŃi pentru a o găsi. numit astăzi – de prelucrare a informaŃiei. memoria. diferit de la o sarcină la alta. Este vorba de o capacitate constitutiv omogenă. fie deductiv. zilele săptămânii. în scara Binet-Simon au fost incluse şi întrebări simple de informaŃie: numeşte culorile. limbajul – constituie decupaje practicate de analiza psihologică pentru studierea unuia şi aceluiaşi proces. autorul susŃine ipoteza existenŃei unui factor g – inteligenŃa generală – care constă din “educaŃia relaŃiilor”. În consecinŃă. găseşte 8 factori comuni în Factorii spatele inteligenŃei generale: raŃionamentul deductiv. Într-un grupaj de probe destinate a evalua inteligenŃa.Tema de reflecŃie nr. În funcŃie de varietatea activităŃilor în care inteligenŃa operează. potrivit căreia fiecare Teoria capacitate parŃială – respectiv fiecare test care o evaluează – reprezintă o bifactorială combinaŃie liniară a doi factori: un factor general (g) care ar fi omogen şi un factor specific (s) legat de varietatea activităŃilor. Comportamentul inteligent este aproximat prin ansamblul de răspunsuri la spectrul de sarcini date. generale aptitudinile spaŃiale. Nu cunoaştem nici un reper. Ch. Indică traseul cu creionul!”. prin “educaŃie” înŃelegând mişcarea gândirii fie inductiv. un termen ce regrupează o sumă de capacităŃi/operaŃii mintale în timp ce componentele ei – observaŃia. 22 ComparaŃi definiŃia operaŃională a inteligenŃei cu accepŃiunile descrise anterior. ansamblu condensat într-o măsură globală. La baza acestei ierarhizări se află un factor comun. omogenă sau prezintă o compoziŃie multifactorială. Având o singură intrare. InteligenŃa devine un concept-umbrelă.I. raŃionamentul inteligenŃei inductiv.I. înŃelegerea verbală şi fluenŃa verbală. Ce observaŃi? Scara Binet-Simon - Scara Binet-Simon constituie un eşantion de sarcini/solicitări de felul următor: a descoperi asemănări/deosebiri între obiecte date sau evocate din amintire a numi elemente-lipsă în desene lacunare a găsi antonimele unor cuvinte date a explica proverbe a memora şi reproduce în ordine inversă un material verbal sau de cifre a efectua raŃionamente procedurale (de tipul “daca…atunci”) a rezolva probleme de genul: “Într-un câmp închis (de forma unui cerc) s-a pierdut în iarbă mingea. adăugiri etc. CunoştinŃele actuale în legătură cu organizarea şi dezvoltarea capacităŃilor intelectuale merg pe această linie. gândirea. intervine şi un factor s. care trimite astfel la o capacitate unitară. din ce parte a sărit mingea. ele pledează pentru o teorie multifactorială a 88 . (în limba engleză Q. Spearman a susŃinut teoria bifactorială. făcându-se amendări. aptitudinea numerică. PerfecŃionările aduse scării Binet-Simon păstrează în esenŃă crochiul iniŃial. Cum nu se pot disocia deplin operaŃiile de conŃinuturile de informaŃie care le susŃin. maestru al analizei factoriale. Un mozaic de probe se rezumă astfel într-un indice unic. un indice prescurtat C. Nivelul corelaŃiei exprimă gradul de saturaŃie în inteligenŃă a diverselor probe. Thurstone. L. Problema care se punea imediat era aceea dacă inteligenŃa este practic o capacitate unitară. în orice sens ar avea loc.). memorie brută. etc. există o ordine ierarhică a coeficienŃilor de corelaŃie dintre probe. rapiditatea percepŃiei.

a. În această privinŃă H. probe de clasificare ş. care nu sunt sensibile la învăŃare. în particular latenŃa şi amplitudinea potenŃialelor evocate.a. Se punea problema de a găsi indicatori pentru CI care să nu fie Timpul de reacŃie dependenŃi cultural şi să se situeze în vecinătatea a ceea ce se numeşte şi potenŃialele genotip. De asemenea. corelaŃia fiind inversă. În modelul ierarhic al influenŃelor care determină inteligenŃa. Tema de reflecŃie nr.70. pe un lot de adulŃi s-a găsit o corelaŃie de 0. H.60 iar pentru inteligenŃa cristalizată este 0.Cattell susŃine. Eysenck ajunge la valori r în vecinătatea lui 0. autorul stabileşte coeficienŃi de eritabilitate (H) în populaŃia generală: pentru inteligenŃa fluidă H = 0.L. De aici 89 . ca şi între inteligenŃa “B” şi cea cristalizată. Prin rafinarea metodelor de analiză şi cristalizată factorială. cărora le asociază două concepte: inteligenŃa fluidă şi inteligenŃa cristalizată.50. întreg repertoriul testelor de inteligenŃă era considerat a acoperi InteligenŃa fluidă un singur factor “g” (Spearman). care au făcut carieră în psihologie.83 pe un lot de 200 de elevi cu o medie CI şi abatere standard foarte apropiate de populaŃia generală. deci o corelaŃie foarte semnificativă. Şi anume. între timpul de reacŃie şi CI s-a constatat o corelaŃie semnificativă. Cum valorile TR prezintă o mare variabilitate la acelaşi individ – ceea ce atenuează corelaŃia – se aplică o corelaŃie a efectului de atenuare datorat lipsei de stabilitate a datelor.). întâlnită la Hebb. R. existenŃa a doi factori pe care-i notează gf şi ge. încă din deceniul V. între potenŃiale evocate şi măsuri ale inteligenŃei cu teste standard (scara Wechsler). Eysenk propune ca predictori ai evocate inteligenŃei: timpul de reacŃie (TR) şi anumite date EEG.inteligenŃei generale (Guilford ş.B. IniŃial. Panta definită astfel diferă de la o persoană la alta în sensul că ea creşte lent la persoane cu CI ridicat şi creşte rapid la indivizi cu CI scăzut. Această disjuncŃie este susŃinută de tehnicile de separabilitate factorială.Cattell distinge în informaŃia furnizată de testele acreditate de inteligenŃa două faŃete. Folosind această pantă (paradigma lui Hick) sau simpla corelare a CI cu timpii de reacŃie. De asemenea.Horn). Hendrickson găseşte o corelaŃie de 0. E. un “amalgam” de atribute (J. Pe de altă parte.45. Asemenea probe ar fi de pildă “Matrici progresive” (Raven) probe de operare cu relaŃii spaŃiale. Ceea ce este regrupat sub termenul de inteligenŃă reprezintă de fapt o configuraŃie a capacităŃii parŃiale. indicatorii amintiŃi se situează undeva la jumătatea distanŃei dintre celula purtătoare a informaŃiei genetice şi comportamentul manifest. amploarea acestei corelaŃii crescând odată cu complexitatea timpului de reacŃie.B. Reluând cercetarea în 1980 pe baza metodei gemenilor.84 între potenŃialele evocate şi rezultatele la testul matrici progresive (Raven). el separă testele saturate cultural – cum sunt testele verbale de inteligenŃă – şi testele libere de elementul cultural (“free culture tests”) în care diferenŃele individuale datorate experienŃei sunt mici. Eysenck a obŃinut valori r în vecinătatea lui 0. Apare întemeiată tendinŃa de a se face o apropiere între inteligenŃa fluidă şi inteligenŃa “A”. Aplicând un asemenea calcul de corecŃie. R. 23 Care credeŃi că ar fi utilitatea şi implicaŃiile considerării timpului de reacŃie ca predictor valid al inteligenŃei? Se ştie că legea lui Hick stabileşte relaŃia liniară (de proporŃionalitate) între creşterea timpilor de reacŃie şi logaritmul în baza 2 a numărului de stimuli prezentaŃi.

s-a evocat că datele obŃinute în aceeaşi problemă nu se confirmă reciproc. Pe de altă parte se contestă că potenŃialele evocate – alături de măsurătorile TR – ar putea da seama singure de întreg spectrul de sarcini şi capacităŃi pe care le implica scara Wechsler. ceea ce reduce puterea lor demonstrativă. Datele acumulate arată că valoarea predictivă a TR pentru potenŃialul intelectual nativ se află în medie aproximativ la limita semnificaŃiei. o bună memorie (a reŃine chipurile elevilor). procedee. originalitate. raŃionament deductiv didactică (tipic pentru procesul de predare). datorată schimburilor dintre organism şi mediu pe fondul înnăscut. lumea lui interioară. acoperind – ca şi scara Wechsler – 80% din varianŃa genotipică a CI. 24 IlustraŃi relaŃia genetic-dobândit în determinarea comportamentului inteligent.20.70 între TR şi CI sunt efectul unui calcul de corecŃie (de la 0. Jensen (1983) constată corelaŃii de –0. capacitatea de ordonare a informaŃiei (progresia logică a expunerii). preocuparea de a învinge rutina. de a găsi mijloace. Carlson şi C. InteligenŃa este o construcŃie (fenotipică). 4. O anumită combinaŃie de capacităŃi şi însuşiri asigură succesul într-o activitate profesională sau alta. P.spirit de observaŃie şi atenŃie distributivă pentru a avea simultan sub control mai multe lucruri. neputând fi vorba la om de structuri cognitive apriori sau înnăscute. InteligenŃa este o construcŃie relativ încheiată abia în adolescenŃa avansată şi este greu să admitem că ar fi prefigurată în potenŃialele evocate. AlŃi autori detaliază aptitudinile pedagogice în termeni mai specifici: . J.aptitudini organizatorice. 90 . având în vedere că profesorul lucrează cu un colectiv de elevi. fluenŃa ideilor (a găsi exemple alternative şi versiuni multiple ale aceleiaşi prezentări). Replica dată lui Eysenck – care anunŃă cu emfază o revoluŃie în teoria şi măsurarea inteligenŃei – a fost destul de severă. că valorile r în vecinătatea lui 0. care trebuie să fie organizat şi totodată trebuie să-şi organizeze şi să-şi planifice propria muncă cu elevii (de exemplu. respectiv –0. ceea ce – arată cercetările piagetiene – nu are loc.30 între panta de regresie a timpilor de reacŃie şi evaluări ale CI cu testul Matrici Progresive (Raven). J. mai întâi. atestate de la o vârstă fragedă. sensibilitate la probleme. Când inteligenŃa atinge palierele superioare de echilibru influenŃa factorului genetic ar fi deci mult mai redusă. cu aceeaşi probă corelaŃii de –0.70) şi nu un dat experimental. organizarea lecŃiei.a cunoaşte şi înŃelege elevul. după unii autori eritabilitatea CI ar fi de 67% la copii şi de numai 21% la adulŃi. ele sunt lipsite de uniformitate.09. .concluzia optimistă preluata de Eysenck: potenŃialele evocate reprezintă o măsură aproape perfectă a inteligenŃei native (genotipice). exprimare verbală.sentimentul noului. psihologia lui. Or. Tema de reflecŃie nr. Deci substratul ei neurofiziologic. Ar fi de aşteptat ca odată cu potenŃialele evocate să apară şi ansamblul de capacităŃi/operaŃii subsumate conceptului de inteligenŃă.6.Vernon găsise la debilii mintali. metode care să facă munca instructiv educativă mai eficace (ceea ce se numeşte creativitate în munca pedagogică). încadrarea în timp a predării materialului). În al doilea rând. ceea ce pentru un studiu de validitate predictivă este cu totul insuficient.6 profesorului i s-ar cere următorul set de Aptitudinea aptitudini: înŃelegere verbală. În termenii listei din tabelul 4. Piaget consideră că singură “funcŃionarea nervoasă” a inteligenŃei este ereditară. . S-a observat. . dexteritate manuală (utilizare reuşită a mijloacelor tehnice de instruire). APTITUDINI SPECIALE Printre aptitudinile speciale se numără în primul rând aptitudinile profesionale.a preda în mod accesibil. .50 la 0.

capacitatea de a prescurta (condensa) rapid un raŃionament sau un şir de raŃionamente şi operaŃii. Metodologia matematică psihologică de studiu este încă destul de empirică. Să adăugăm că există o mare varietate de aptitudini profesionale. de pildă. prezintă tendinŃa de pictură fixare a întregului cu o înclinare mai redusă spre analiză. Studiile făcute (V. Subiectul este pus să aprecieze care tablou din fiecare pereche este mai bun. trecerea rapidă de la raŃionamentul direct la cel invers. Se pretinde doar ca însuşirile şi capacităŃile individului să se înscrie într-un interval al normalităŃii.capacitatea de simbolizare. să pună elevii în faŃa unui material inedit sau recent însuşit. enunŃă judecăŃi de valoare întemeiate. pentru desen şi precis şi durabil imaginile vizuale ale obiectelor. să conŃină un element de creativitate. Din fiecare pereche unul din tablouri este o copie a originalului iar celălalt diferă de această copie printr-o singură particularitate prezenŃa sau absenŃa unui obiect. exerciŃiul practic va favoriza prin fondul de informaŃii şi deprinderi câştigate.atracŃia spre problematic. călătorii. restructurarea informaŃiei. . O precizare este necesară: numeroase profesiuni nu impun cerinŃe deosebite cu privire la nivelul aptitudinal al persoanei care aspiră la exercitarea lor. fireşte alături de motivaŃia în muncă. dezvoltarea unor aptitudini latente. în nivelul de performanŃă care va fi atins ulterior. găsirea rapidă a unor reguli de organizare a datelor. formarea asociaŃiilor reversibile (asociaŃii directe şi inverse). se alege un set de probe psihologice dar şi de matematici. care să fie discriminative. subiecŃilor li se dau spre apreciere perechi de tablouri (reproduceri) aparŃinând unor artişti cunoscuŃi.capacitatea de “privire” şi reprezentare spaŃială a figurilor şi relaŃiilor spaŃiale. Pe baza probelor se aleg apoi indicii care separă net cele două loturi. de utilizare a notaŃiilor. Activitatea ca atare. Constituirea loturilor se bazează pe aprecierea curentă. Ńinând seama de trăsătura diferenŃiatoare care-i atrage atenŃia. . .capacitatea de a generaliza rapid şi extensiv materialul matematic. care să-l facă să vorbească despre descoperiri. care se conturează mai ales pe la 14-16 ani. O aptitudine care trezeşte un interes crescând este aptitudinea la Apritudinea la matematici. apreciază corect abaterile liniilor de la verticală sau orizontală. KruteŃki ş. proporŃiile unui copac etc. un anumit patos. De pildă pentru însuşirea unei profesii din domeniul prelucrării prin aşchiere a metalelor nu se cer aptitudini specifice. . apreciază şi reproduc corect proporŃiile obiectelor. Se constituie loturi contrastante de persoane. de a desprinde dintr-un caz dat sau din compararea mai multor relaŃii un mod de rezolvare aplicabil şi altor relaŃii similare. Cu atât 91 - . entuziasm. dincolo de o medie se va resimŃi însă prezenŃa unor aptitudini. ca şi când ar fi participat el însuşi la ele. poziŃia unui element din tablou. găsirea mai multor soluŃii la o problemă dată. a unui algoritm.limbaj clar şi expresiv. A. să zicem elevi cu rezultate remarcabile la matematici şi elevi cu rezultate slabe. mai precis însuşiri sau combinaŃii de însuşiri cu directivare profesională. În continuare. În scopul determinării acestei din urmă dimensiuni. îmbinarea şi separarea figurilor. Aptitudinea pentru desen şi pictură este o altă aptitudine specifică.flexibilitatea gândirii.a.) relevă ca elemente ale aptitudinii matematice: . Tot aşa şi în multe alte sectoare de muncă apreciate ca fiind clasice trebuie adăugat însă că în prestaŃia profesională propriu-zisă. expediŃii. . Cercetări efectuate în legătură cu talentul la desen şi pictură au arătat că Aptitudinea subiecŃii care obŃin succes în această direcŃie reuşesc: să fixeze rapid. vocabular bogat.

modelul factorial. investiŃia de energie va fi – în raport cu sarcinile – mai mare decât este necesar. 92 . prezintă riscul de a produce relaŃii conflictuale. neputând fi redusă nici la ceea ce este comun. pentru care nu se cere – din punct de vedere psihologic – ca persoana în cauză să se detaşeze prin însuşiri ieşite din comun. comparativ cu selectarea persoanei celei mai apropiate de profilul postului. fapt care va aduce cu vremea la epuizare. 26 În prezent se vorbeşte tot mai mult despre restructurarea mediului profesional în funcŃie de caracteristicile persoanei care ocupă o funcŃie dorită. adică atitudinile şi calităŃile morale îşi vor spune cuvântul. modul său obişnuit de a fi. Tema de reflecŃie nr. ele se pot educa şi modifica. accidente etc. Un temperament excitabil nestăpânit (coleric). Problema psihologiei este în primul rând nu atât de a face selecŃie. sangvinic. al performanŃei ca atare. Personalitatea îmbină trăsături generale şi particulare. ReflectaŃi asupra balanŃei beneficii-costuri în acest caz. general. – însuşirile personale. Trăsăturile indezirabile de temperament nu sunt o fatalitate. reprezintă dimensiunea energeticodinamică a personalităŃii. incidente. Ea îmbină laturi psihobiologice şi laturi psihosociale. în producerea energiei nucleare. aceleaşi sarcini vor apărea mai degrabă “curente”. Caracterul reprezintă profilul psihomoral al individului. ci de a dirija oamenii spre domenii cu şanse bune de reuşită în funcŃie de oferta de locuri de muncă ale societăŃii. El se defineşte în cadrul orientării axiologice a unei persoane şi apare ca un sistem de atitudini şi trăsături exprimate în faptele de conduită. Tipurile temperamentale se întâlnesc rar. Temperamentul se referă la dinamica externă a acŃiunii.mai mult în situaŃii critice sau în situaŃii limită – avarii. flegmatic. Tema de reflecŃie nr. aceste tipuri temperamentale se pot situa la nivele comparabile. mai degrabă se poate vorbi de temperamente combinate în care se exprmă mai accentuat trăsăturile unui anumit tip. caracterizat prin impulsivitate şi explozii emoŃionale. Studierea personalităŃii ocupă în psihologie un rol central. în esenŃă. o funcŃie de conducere va aduce o mobilizare energetică în exces: sub “povara” răspunderii persoana va fi mereu în alertă. Se pot distinge patru portrete temperamentale fundamentale: coleric. cu solicitări psihofiziologice deosebite – de exemplu în aviaŃie. melancolic. în sectoare în care se impune un grad mai mare de fiabilitate – unde apar şi necesităŃi de selecŃie psihologică. fără o mobilizare energetică în exces. nici la ceea ce deosebeşte un individ de altul. 25 Există profesii în care factorii motivaŃionali sau atitudinea faŃă de muncă pot compensa lipsa unor aptitudini specifice? În termeni asemănători se pune problema şi pentru sarcini de conducere socială. ExperienŃa arată însă că pentru o persoană ce aparŃine tipului de sistem nervos slab. În schimb pentru un tip de sistem nervos puternic şi echilibrat. SUMAR Personalitatea este. elementul stabil al conduitei unei persoane. realizându-se din mai multe perspective şi elaborându-se mai multe modele: modelul trăsăturilor. Sub aspectul competenŃei. Există şi posturi de muncă sau profesii cu un risc mai mare de accidentare. manifestat în consistenŃa relaŃiilor interpersonale şi în activitatea sa.

Una dintre cele mai complexe teorii asupra inteligenŃei este teoria triarhică a lui Sternberg. reuşita în activitate. Introducere în psihologia contemporană. rezultat al îmbinării componentei genetice cu influenŃa mediului. ele sunt foarte diverse şi reprezintă mai degrabă însuşiri sau combinaŃii de însuşiri cu directivare profesională. 1993). J. I. putându-se realiza o serie de taxonomii. Editura Tehnică. E. Printre aptitudinile speciale se amintesc mai ales aptitudinile profesionale. L. Cluj-Napoca. InteligenŃa este o aptitudine generală. (2002). trasaŃi influenŃele semnificative care au dus la conturarea personalităŃii sale (descrisă sub toate dimensiunile). o subteorie componenŃială. Aptitudinile sunt rezultatul dezvoltării predispoziŃiilor native în contextul social-istoric. Temă de autoevaluare Pornind de la o persoană reală sau imaginară. C. E. R. R. fără a se putea evalua cu exactitate contribuŃia fiecărui element. Introducere în psihologie. Editura Sincron.. 93 . Editura ASCR. (coord. o subteorie a celor două faŃete ale inteligenŃei.Aptitudinile constau într-un complex de însuşiri fizice sau psihice care asigură succesul.. Bibliografie de referinŃă Obligatorie Atkinson. După gradul de specializare se disting: aptitudini generale şi aptitudini speciale. Aptitudinile se pot clasifica după mai multe criterii.. Ea cuprinde trei subteorii care oferă baze pentru modelele specifice ale conduitei umane inteligente: o subteorie contextuală. Personalitatea în abordările psihologiei contemporane. subliniind interacŃiunea acestor influenŃe. Bem. Bucureşti. A. Atkinson. Între facorul social şi cel natural există o interdependenŃă dialectică. S. OpŃională Opre. Cluj-Napoca. (2006). & Boroş. Smith. Aceeaşi aptitudine poate constitui o premisă a reuşitei în activităŃi diferite.. Radu. D.

ANEXE
ANEXA A1

Bibliografia cursului Allport, G. (1971). Attitudes. In K. Thomas (Ed.), Attitudes and behavior. New-York: Penguin Books. Allport, G. W. (1981). Structura şi dezvoltarea personalităŃii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem, D. J. (2002). Introducere în psihologie. Editura Tehnică, Bucureşti. Benjamin, L. T. (2007). A brief history of modern psychology. Blackwell Publishing, Malden, MA. Berlyne, D. (1973). Motivational problems raised bz exploratory and epistemic behavior. In S. Koch (Ed), Psychology: A study of a science, Vol. V. New York: McGraw-Hill. Cattell, R. B. (1971). Abilities: Theory, structure, growth and action. Boston: Houghton Mifflin Company. Drăgan, I. (1975). Interesul cognitiv şi orientarea profesională. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Ekman, P. & Oster, H. (1979). Facial expressions of emotions. Annual Review of Psychology, 30. Eysenck, H. (1982). Personality, genetics and behaviour. Journal of Personality Assessment, 46, 437439. Eysenck, M. J., (1967). The biological basis of personality, Springfield, Ch.C. Thomas. Faverge, J. M. (1965). Méthodes statistiques en psychologie apliquée. Paris: P.U.F. Festinger, L. Théorie des processus de comparaison sociale. In C. Facheux & S. Moscovici (Eds.), Psychologie sociale theoretique et experimentale. Paris: Mouton. Gleitman, H. (1992). Basic psychology. W W Norton & Co Inc., New York. Guilford, J. P.(1967). The nature of human intelligence. New-York: McGraw-Hill. Hadamard, J. (1975). Essai sur la psychologie de l’invention dans le domain mathematique. Paris: Bordos. Hayes, N., & Orrell, S. (2003). Introducere în psihologie. Editura All, Bucureşti. Hudson, J. (1966). Contrary immaginations. London: Methuen. Hurlock, E. B. (1967). Adolescent development. New-York: McGraw-Hill. Kazdin, A. E. (coord., 2000). Encyclopedia of psychology, Vol I. Oxford University Press, New York. Kuhn, Th. (1976). Structura revoluŃiilor ştiinŃifice. Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Tehnică. Landy, F. (1986). Psychology: The science of people. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. Pavelcu, V. (1972). Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităŃii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Piaget, J. (1970). ÎnŃelepciunea şi iluziile filozofiei. Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică. Pleşu, A. (1988). Minima moralia. Bucureşti: Cartea Românească. Popescu-Neveanu, P. (1978). DicŃionar de psihologie. Bucureşti: Editura Albatros. Radu, I. (coord, 1993). Introducere în psihologia contemporană. Editura Sincron, Cluj-Napoca. Robaye, F. (1957). Niveau d’aspiration et d’expectation. Paris: P.U.F. Roşca, A. (1976). Psihologia generală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Rubinstein, S. L. (1960). ExistenŃă şi conştiinŃă. Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică.
94

Sartre, J. P. (1965). Equisse d’une théorie des émotions. Paris: Herrman. Schachter, S. & Singer, J. E. (1962). Cognitive, social and physiological determinants of emotional state. Psychological Review, 69, 379-399. Sillamy, N. (1965). Dictionnaire de psychologie. Paris: Libr. Larousse. Simon, H. A. (1980). Research goals for cognitive psychology. XXth International Congress of Psychology, Berlin, 1980. Sternberg, R. J. (1985). Beyond I.Q. New York: MIT Press. Sternberg, R. J. (2005). Manual de creativitate. Iaşi: Polirom. Vernon, P. E. (1973). The hierarchy of ability. In Wiseman (Ed.), Intelligence and ability. Penguin Books. Zuckerman, M., (1983). Sensation seeking: Optimal levels of arousal or reward systemneurotransmitters, în R. Sinz, M. R. Rosenyweig (edit.), Psychophysiology, Jena, VEB Gustav Fischer Verlag.

95

ANEXA A2

Glosar Analiza factorială = o procedură statistică prin care, pornind de la relaŃiile dintre un număr de variabile, se extrag o serie de factori comuni capabili să explice o proporŃie cât mai mare din varianŃa variabilelor de pornire. BalanŃa ergotropică = situaŃia în care în activarea organismului predomină influenŃa sistemului nervos simpatic (SNS). BalanŃa trofotropică = situaŃia în care în activarea organismului predomină influenŃa sistemului nervos parasimpatic (SNP). Coeficient de inteligenŃă (C.I.) = scorul derivat pe baza unui test de inteligenŃă. De obicei se obŃine pe baza scorului brut obŃinut de către subiect la test, care se raportează la vârsta cronologică a subiectului. Coeficient de eritabilitate = un coeficient care exprimă proporŃia de varianŃă fenotipică dintr-o populaŃie care poate fi atribuită variabilităŃii genetice interindividuale. ConsistenŃă logică = o caracteristică a unei teorii care nu conŃine afirmaŃii contradictorii. VerificabilităŃii = o caracteristică a unei teorii care poate fi testată empiric. DefiniŃie operaŃională = o definiŃie a unui construct în termeni observabili şi măsurabili. EmoŃie = trăire caracterizată printr-un nivel de activare fiziologică, cogniŃii specifice, reacŃii comportamentale şi o trăire subiectivă. Fixitate funcŃională = tendinŃa de a utiliza un obiect doar în scopul pentru care a fost creat, fără a sesiza alte posibile modalităŃi de utilizare a acestuia. Gândire divergentă = modalitate de gândire orientată către stabilirea de conexiuni între domenii diferite, pentru a ajunge la o înŃelegere mai profundă a unei probleme. Gândire convergentă = modalitate de gândire orientată către identificarea soluŃiei corecte (de obicei una singură) la o problemă bine definită. Imaginea de sine = reprezentarea mentală pe care o persoană o are faŃă de sine însăşi. InteligenŃa = un concept-umbrelă utilizat pentru a descrie capacitatea de a raŃiona, de planificare, rezolvare de probleme, gândire abstractă, înŃelegere a ideilor abstracte, utilizare a limbajului şi învăŃare. Nivel componenŃial = (conform teoriei triadice a inteligenŃei propusă de Sternberg) nivelul la care se desfăşoară operaŃiile gândirii. Nivel metacomponenŃial = (conform teoriei triadice a inteligenŃei propusă de Sternberg) nivelul la care se situează procesele de monitorizare a operaŃiilor gândirii şi a produselor lor. Optimum motivaŃional = nivelul optim de activare motivaŃională, la care performanŃa este maximă. Strategii algoritmice = proceduri rezolutive caracterizate printr-un număr finit de paşi, clar specificaŃi, care garantează obŃinerea soluŃiei optime pentru categoria respectivă de probleme. Strategii euristice = proceduri rezolutive aplicabile unor probleme slab definite, care limitează numărul de soluŃii posibile, şi duc la alegerea rapidă a unei soluŃii, chiar dacă nu este cert că e soluŃia optimă.

96

06.05. ora 10.03.com va fi anuntat) 97 .2011.ANEXA A3 Calendarul sintetic al disciplinei ModalităŃi de evaluare Proiect de semestru Examen Termen de predare 02. Sindicatelor Nr. Str.2011 --- Punctaj 3 puncte 7 puncte ConsultaŃii Întâlnirea I Întâlnirea II Data 27. Sala Mărgineanu 8. ora 10. 7. Sindicatelor Nr.2011. 7. Str. Sala Mărgineanu ConsultaŃii online: (orarul ID yahoo: introducerepsihologietutore@yahoo.

(vezi www. univ. Adrian Opre este coordonatorul a două programe de studiu de nivel universitar. Aurora Szentagotai a beneficiat de mai multe stagii de cercetare şi formare în străinătate (Anglia. dr. 6 carti in calitate de coautor. a publicat ca autor sau coautor peste 50 de studii stiintifice in reviste de specialitate. Szentagotai-Tătar Aurora este titular la Catedra de Psihologie din cadrul Universitatii Babes Bolyai. cercetare. Conf. a participat in calitate de director. psihologie cognitiva şi educationala (cerceatre fundamentala si aplicativa). indexate ISI. 98 .ro).ANEXA A4 Scurtă biografie a titularului de curs Prof. a editat şi coordonat 2 volume (cu participare internationala) centrate pe problematica personalitatii. aplicatii ale stiintelor cognitive in educatie. diagnoza si interventie). 8 manuale didactice etc. Domeniile sale de competenŃă sunt: psihologia personalitatii (teorie. a publicat 3 cărŃi ca unic/prim autor (dintre care 2 in domeniul personalitatii). recenzate in baze de date internaŃionale şi/sau recunoscute CNCSIS. a publicat mai multe capitole la edituri naŃionale şi internaŃionale şi 3 carŃi (1 ca prim autor şi 2 ca şi co-autor). Domeniile sale de competenŃă sunt ştiinŃele cognitive (ex. coordonator sau membru în 10 poiecte de cercetare naŃionale şi internaŃionale.psychology. univ. a participat în calitate de director. De asemenea. coordonator sau membru in 12 proiecte de cercetare naŃionale şi internaŃionale. SUA) şi este autorul a peste 20 de articole în reviste de specialitate. Opre Adrian Nicolae este titular la Catedra de Psihologie din cadrul Universitatii Babes Bolyai. strategii de autoreglare emoŃională) şi aplicaŃiile acestora în domeniul psihopatologiei şi psihoterapiei. dr.