MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÂRGU MUREŞ Programul de masterat: CONSILIERE ŞI PSIHOTERAPIE

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Îndrumător ştiinţific, Conf.univ.dr. Camelia Stanciu

Autor, Halmágyi Gerlinda-Ildikó

Târgu Mures

2011

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÂRGU MUREŞ Programul de masterat: CONSILIERE ŞI PSIHOTERAPIE

Implicaţiile agresivităţii părinţilor în dezvoltarea personalităţii copiilor

Îndrumător ştiinţific, Conf.univ.dr. Camelia Stanciu

Autor, Halmágyi Gerlinda-Ildikó

Târgu Mures 2011
2

CUPRINS
CAPITOLUL 1. Implicaţiile violenţei domestice în dezvoltarea copiilor ............. 4 1.1. Definirea conceptelor ........................................................................................ 4 1.2. Rolurile şi aşteptările de rol în grupul familial ................................................ 7 1.3. Violenţa în familie ........................................................................................... 13 1.3.1. Grupuri expuse riscului de violenţă ...................................................... 14 1.3.2. Consecinţe ale expunerii la acte violente ............................................ 15 1.4. Influenţele violenţei domestice asupra copiilor ........................................... 17 CAPITOLUL 2. Studiul de caz. ............................................................................... 30 CAPITOLUL 3. Concluzii finale ............................................................................... Bibliografie ...............................................................................................................

3

„Omul are nevoie de dragoste. Viaţa fără duioşie şi fără iubire nu e decât un mecanism uscat.” (Victor Hugo) 4 . scârţâitor şi sfâşietor.

S.ro/ accesat la data de 23. care are manifestări nestăpânite. impulsivă.L. însuşirea. 2006. în timp ce în sociologie este mai des evocat conceptul de violenţă. vehemenţă. faptă violentă. Larousse. tărie. care se înfurie uşor. Trei.”1 Marele Dicţionar al Psihologiei2 notează la termenul “agresivitate”. E.12. 598-599 5 . care se lasă condus de mânie..CAPITOLUL 1.” Conform aceluiaşi dicţionar un om “violent” este cel: “1. 2.) comportament ostil. coleric. Conform “Introducerii în psihologie”. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele. destructiv al unui individ. intens. Bucureşti. nestăpânire. siluire.”3 Conceptul cheie în această definiţie este intenţia. Tehnică. intensitate. la termenul “agresivitate” dă următoarea definiţie: 1.E. 2. Ed. “tendinţă de a-l ataca pe celălalt sau orice obiect susceptibil de a sta în calea unei satisfaceri imediate” sau “ansamblu al manifestărilor reale sau fantasmatice ale pulsiunii de agresiune”. însuşirea de a fi agresiv. faptul de a întrebuinţa forţa brutală. 2.1. ostilitate a animalelor. (despre fiinţe) care are accese de furie. putere mare. (psih. traducere din limba franceză. agresiunea este un comportament care are ca intenţie lezarea altei personae (fizic sau verbal) sau distrugerea proprietăţii. cu violenţă. Implicaţiile violenţei domestice în dezvoltarea copiilor 1. violentare. 3. impulsiv. furtunos. nestăpânit. agresiune. furie. Fredrickson. Loftus. G. puternic. caracterul a ceea ce este violent. care se face cu forţa. Nolen-Hoeksema. Ediţia a XIV-a. constrângere. silnic. 3.R. B. tare. pg.2010 Marele Dicţionar al Psihologiei. Bucureşti. (despre manifestări ale fiinţelor) care arată violenţă. încălcare a ordinii legale. 44 3 Smith. care se produce sau acţionează cu putere. 2005. 1 2 http://dexonline. Ed. Definirea conceptelor În psihologie se foloseşte mai ales conceptul de agresivitate. Dicţionarul explicativ al Limbii Române. – Introducere în psihologie. brutal. iar la termenul “violenţă” 1.. pg. impulsivitate. lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte. cu intensitate..

mulţi oameni au adesea impulsuri sau gânduri agresive. Aceste acte au un caracter provocator.Lagache orice comportament omenesc are o legătură cu agresivitatea. critici. anumite antecedente personale de agresivitate faţă de ceilalţi. dar îşi are originile în cercetările comportamentului animal. În ceea ce priveşte comportamentul agresiv patologic. Când exprimarea acestor instincte este frustrată. Tendinţa de acţiune asociată cu furia este atacul. Câteva elemente pot fi identificate ca factori ce predispun la o mai mare potenţialitate agresivă: existenţa unor violenţe suferite în copilărie. iar teoria învăţării sociale o consider un răspuns învăţat. Ea urmăreşte pattern-urile de comportament 6 . rezultate şcolare proaste. Începând de la gesturile ameninţătoare şi până la crimă. Teoria psihanalitică a lui Freud priveşte agresivitatea ca pe o pulsiune. ci că se poate manifesta prin numeroase comportamente diferite. Oamenii care dau curs acestui impuls devin fizic sau verbal agresivi. insulte. iritabilitate. psihanaliştii insistă asupra rolului carenţelor afective precoce şi al violenţelor exercitate foarte devreme de către tată. iar felul în care le gestionează are un efect major asupra sănătăţii şi relaţiilor interpersonale. răutăţi. Pentru D. De toleranţa mai mică sau mai mare a societăţii în privinţa actelor agresive depinde pragul pornind de la care ele se transformă în delicte sau crime. majoritatea acţiunilor umane sunt determinate de instincte. Actele agresive sunt cele care atrag cel mai adesea atenţia pentru că au un caracter spectacular şi un potenţial periculos. La nivel individual. Conform teoriei psihanalitice enunţate de Freud. labilitatea emoţională. precum impulsivitatea. ironii etc. dar şi faţă de propria persoană. ele utilizează forţa agresorului sau un mediator (o armă) şi se pot exercita în mod indirect (prin obiecte). este indusă o pulsiune agresivă. Teoria învăţării sociale vizează interacţiunile umane. pot declanşa o agresivitate şi mai activă şi se concretizează în ameninţări. tulburări alimentare. ca şi unele trăsături de personalitate. conduite marginale etc. ducând la o tulburare a identificării şi la o defectuoasă elaborare simbolică: agresivitatea nu poate să-şi afle sensul pozitiv. fugă de acasă.Autorii Marelui Dicţionar al Psihologiei consideră că agresivitatea nu este sinonimă cu violenţa. mai ales de instinctul sexual. La copil şi la adolescent numeroase tulburări de comportament pot avea o conotaţie agresivă latentă: minciuni. abandonism) etc. intoleranţă la frustrări (neglijenţă.

care îşi au propriul tratament.. agresivitatea poate fi învăţată prin observare sau imitaţie şi cu cât este întărită mai des. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care copiii ai căror părinţi folosesc pedepse fizice au o probabilitate mai mare de a fi mai agresivi decât media. Această teorie propune că agresivitatea este similară cu orice altă reacţie învăţată. De obicei reacţia aleasă va fi cea care a dus la modul cel mai eficient de descărcare a frustrării în trecut. Lucrările lui A. Frustrarea declanşează agresiunea mai ales la persoanele care au învăţat să răspundă situaţiile adverse printr-un comportament agresiv. Multe pattern-uri comportamentale sunt învăţate prin urmărirea acţiunilor altor indivizi şi observarea consecinţelor lor. funcţie de tipurile de răspuns pe care individul este învăţat să le folosească pentru a răspunde unor situaţii stresante. Cercetătorii au descoperit că observarea modelelor de agresiune pe viu sau în film măreşte probabilitatea ca privitorul să dezvolte un comportament agresiv. văzută din această perspecitvă. aşa cum este definită de Marele Dicţionar al Psihologiei. Violenţa. pg. Reacţia pe care această emoţie o declanşează va fi diferită. Teoria învăţării sociale subliniază rolul modelelor în transmiterea comportamentelor specifice şi a reacţiilor emoţionale.Gorceix disting între violenţa elementară şi violenţa modificată. În afara cazurilor bolilor psihiatrice dovedite. cu atât mai mare probabilitatea ei de apariţie este mai mare. Prima este legată de stările confuzionale de destructurare şi tratamentul ei poate 4 Ibid.4 Violenţa. 1295 7 . acte de violenţă asupra partenerului (femei bătute) sau chiar acţiuni criminale putând merge până la viol sau omor. agresivitatea poate necesita o intervenţie terapeutică. putând merge până la constrângere exercitată prin intimidare sau teroare”. reprezintă “forţă brutală pe care o fiinţă o impune altora. este reprezentată prin toate conduitele agresive la care un subiect mai puternic fizic sau moral îl supune pe unul mai slab: rele tratamente (copii maltrataţi).dezvoltate de oameni ca reacţie la evenimentele din mediul lor înconjurător. Astfel. Teoria învăţării sociale presupune că: agresivitatea este numai una dintre multitudinea de trăiri aversive ale frustrării şi că agresiunea este o reacţie care nu are proprietăţi de pulsiune şi care este deci influenţată de consecinţele anticipate ale comportamentului. O persoană frustrată de un obiectiv blocat sau deranjată de un eveniment stresant trăieşte o emoţie puternică.

2. adică trecerea de la poziţia abstract acreditată la comportamentul concret. Rolurile şi aşteptările de rol în grupul familial Statutul ori statusul. cum este numit de unii autori. Practica socială a instituit legi scrise şi nescrise pentru statusurile şi rolurile dintr-o anumită cultură. psihologia socială preconizează o definire a celor două noţiuni în acest spirit. a opiniilor. dar şi informale. A fi tată. atunci când vorbim despre status şi rol. Statutul ar fi totalitatea atitudinilor. după cum şi unele drepturi asupra copiilor. În sens larg. reacţiilor comportamentale la care un individ se aşteaptă din partea celorlalţi în virtutea poziţiei pe care o ocupă.W. statutul reprezintă poziţia pe care o ocupă indivizii în spaţiul social. poziţie legitimată social şi acompaniată de o suită de reguli. locul sedativelor este mai delicat şi soluţionarea crizei rămâne în prim-planul conduitei de urmat. deoarece rolul este mai aproape de comportamentul concret s-a împământenit expresia de “aşteptări de rol”. indicat este să discutăm în termeni de aşteptări. Rolul. reprezintă aşteptările celorlalţi faţă de o persoană ce deţine o anumită poziţie. existent în afara individului concret). de exemplu. de drepturi şi îndatoriri pe care ocupanţii trebuie să le respecte. mai ales în reacţiile sale cu anturajul. Altfel spus. presupune responsabilităţi legale.respecta anumite reguli. Allport (1981). ele sunt privite ca interşanjabile. rolul perceput (cum îşi imaginează fiecare individ rolul cerut de societate). Rolul ar însemna aspectul dinamic al statusului. Întrucât conţinutul noţiunilor de statut şi rol sunt. rolul asumat (rolul perceput. 1. ca aşteptări. a cărui intoleranţă sau agresivitate sunt adesea factorii declanşatori ai crizei. De altfel. G. pe de altă parte. formale şi informale. În violenţa modificată. la care se adaugă componenta evaluativ-afectivă) şi rolul efectiv jucat (unde importante sunt capacităţile individului de a transcrie comportamental cerinţele de rol). vorbeşte despre rolul prescris (rolul dat social. examinând relaţia dintre rol şi personalitate. perfect simetrice. şi rolul persoanei sunt două noţiuni centrale în disciplinele socioumane. Ea necesită analiza plângerilor pacientului. 8 . iar în literatura de specialitate.

ci induse prin diverse mecanisme psihosociale. ele sunt în general pozitive în favoarea bărbatului şi mai puţin pozitive pentru femeie. mai puţin obiective şi mult mai puţin interesate de ştiinţă. în schimb. pentru cultura modernă occidentală. cu extrem de puţine excepţii. mai puţin agresive şi competitive. Cercetările (Baron. Specificitatea şi claritatea aşteptărilor sunt mai accentuate. mai competitivi. faţă de cei interni asupra vieţii lor decât bărbaţii. ci şi prin cât de clar sau de vag sunt definite ele. dar care la nivelul conştiinţei comune circulă cu valoare de adevăr şi au consecinţe acţionale. impuse. mai raţionali şi mai puţin interesaţi de sentimentele altora. mai mult preocupate de felul cum arată. Este vorba de efectele etichetării. faţă de. Ceea ce indivizii dintr-o anumită cultură se aşteaptă din partea unui bărbat sau din partea unei femei. cele mai multe caracteristici de personalitate şi acţionale atribuite prin stereotipii nu sunt naturale. să fie mai independenţi. Altfel spus. cultura din vestul Europei. De la bărbaţi se aşteaptă.În diferite culturi şi în etape istorice diferite. mult mai emoţionale. Mai mult. în general. mai evidente deci. aşteptările de rol se concretizează nu numai prin conţinuturi deosebite. unde diferenţele sunt predominant de ordin biologic. de obicei. de exemplu. termenul respectiv este destul de larg. o deosebire pertinentă între bărbaţi şi femei referitor la locul de control: femeile atribuie o mult mai mare însemnătate controlului factorilor externi. ascultarea. 2000) nu arată însă diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei în multe dintre trăsăturile de personalitate. Respectivele stereotipii şi clişee sunt de multe ori afirmaţii false. în special prin socializare. în cazul rolurilor înnăscute. Cercetările lui J. de asemenea. stereotipiile de sex sunt foarte pronunţate şi. Diferenţe marcante s-au confirmat experimental şi prin observaţii sistematice pe linia stereotipiilor în ceea ce priveşte agresivitatea şi dominanţa la bărbaţi şi tendinţa mai pronunţată de afiliere (grija de contact cu alte fiinţe umane) la femei. înclinaţia de a-i ajuta pe alţii. mai puţin aventuroase. În cele mai multe culturi şi societăţi. cum sunt dependenţa. Există. legea previziunilor (profeţiilor) care se autoîndeplinesc. Byrne. Money şi A. Rolul de „mamă bună” are un conţinut sensibil diferit la anumite culturi exotice din Africa. mai controlaţi emoţional. Astfel. Erhard (1972) au arătat că hermafrodiţii devin fete sau băieţi în funcţie de sexul (fetiţă sau 9 . mult mai uşor influenţabile. Aşteptările de rol creează diferenţe reale între comportamentele bărbaţilor şi ale femeilor. femeile sunt descrise ca fiind mult mai supuse. biopsihologice. de la un tată sau de la o mamă se confundă în mare măsură cu stereotipiile care circulă în legătură cu aceste aşteptări.

vârstă. iar acesta. dintre rolurile anticipate şi rolurile efective. al felului în care se definesc unul pe altul. la cote acceptabile. dar prin intermediul imaginilor. imagine şi temă familială. Membrii familiei interacţionează perpetuu între ei. se încerca explicarea armoniei sau a dizarmoniei cuplului conjugal prin magnitudinea diferenţei dintre „la ce s-au aşteptat” partenerii vizavi de viaţa de familie şi „ceea ce au găsit” în realitate. Viaţa de familie este rezultatul acestei mereu construite-reconstruite realităţi simbolice. G.va trebui să se ocupe în principal de copii. iar femeia nu) face bărbaţii căsătoriţi mai sănătoşi fizic şi mental decât cei necăsătoriţi. Aşteptările şi etichetările ce privesc rolurile de sex au serioase consecinţe. Or. S-a constatat că mariajul tradiţional (în care bărbatul lucrează.. mai ales în ceea ce priveşte puterea într-un cuplu conjugal. înţelegătoare. având „natural” o înclinaţie mult mai pronunţată faţă de ştiinţă şi cunoaştere. acţionează continuu asupra personalităţii indivizilor (mai ales asupra celor în formare). al percepţiilor reciproce. Stephan. femeile sunt mult mai puţin angajate în câmpul muncii. Abordarea psihosocială integralistă6 vede în familie un sistem psihosocial puternic integrat. directe şi indirecte.. – Two Social Psychologies. C. ele ocupă posturi mult mai slab plătite decât bărbaţii. Adică profilurile de personalitate în care datele biopsihologice (caracteristicile de sex. televizorului. în psihologia socială americană. grijulie. Chicago. – Family Worlds. 5 6 Stephan. 1974 10 . Conceptele fundamentale ale acestei orientări sunt cele de interacţiune. aceasta fiind legată direct de câştigul financiar pe care femeia îl aduce în bugetul familial. 1985 Hess. va aloca un timp mai mare cititului.5 Încă din anii ‘40. Diferenţele prin stereotipie afectează şi indirect viaţa în familie.indiferent dacă lucrează sau nu . University of Chicago Press. Caracterizată ca fiind mai afectivă. în timp ce la femeie situaţia este inversă. ceea ce a fost „programat” să fie. Homewood. câştigă mai puţin comparativ cu bărbaţii. asupra vieţii de familie. la aceleaşi munci efectuate. Dorsey Press. temperament. W. bărbatul. Handel. Odată ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) şi a fost crescut în acord cu cerinţele legate de el. la rândul lui. trăsături fizico-constituţionale) contează în mare măsură determină în interacţiunea lor un anumit profil al familiei. mama . în care trăsăturile de personalitate ale membrilor sunt într-un feedback (de regulă pozitiv) de mare intensitate cu realitatea psihosocială a familiei ca întreg. B. individul a şi devenit.băiat) care le-a fost desemnat înainte de a împlini 18 luni.

această dispersie în afară a afecţiunilor şi comportamentelor membrilor familiei o afectează în special pe mamă. la tendinţa de a se sustrage situaţiei presante. înţelese ca o configuraţie de simţăminte. În cadrul abordării psihosociale integraliste putem încadra şi teoria comunicării în familie care explică. Comunicarea disonantă sistematică din familie. adică modelul de comunicare în care individul primeşte în familie mesaje cu sens contradictoriu. opus. prin pattern-urile de comunicare din familie. conduce la stres psihic. La familiile centrifuge. este subliniată importanţa temelor dominante ale familiilor. motive. exprimă sintetic mentalitatea unei familii în legătură cu „cine suntem noi” şi „ce trebuie să facem”. unde este prezent un amestec complex de dificultăţi emoţionale şi sociale. la depresii şi. atât la familiile centrifugale. după cum afirmă W. fie de la diferite persoane autoritare din familie. fantezii şi moduri mai mult sau mai puţin convenţionale de a înţelege lumea. Ea îşi vede subminat rolul de soţie şi mamă autoritară şi. mecanismele psihice fac ca rolul de părinte (în special cel de mamă) să fie suprasolicitat şi să conducă la o invazie brutală în viaţa adolescentului din familie. în cazul familiilor integrative.De asemenea. şi constituie elementele fundamentale ce o individualizează în raport cu mediul social general şi cu alte familii. în aceeaşi teorie. ale membrilor ce o compun. Contradicţia este în numeroase cazuri între comunicarea verbală şi cea nonverbală. Cerinţele contradictorii de comportamente foarte concrete sau de aşteptări mai abstracte de rol sunt prezente. Jordan (1972). presiunile asupra copilului (preadolescent sau adolescent) se manifestă tocmai din cauza izolării respectivei familii şi a obsesiei părinţilor de a păstra cu orice preţ „armonia” familiei şi intimitatea ei emoţională. unele tulburări psihice. 11 . iar contactul (afectiv) cu lumea exterioară este redus. trimiţându-1 (involuntar. Temele afectează comportamentele familiei ca întreg. Acest dublu mesaj poate veni fie de la aceeaşi persoană într-un interval de timp scurt. în particular de copii şi adolescenţi. care. bineînţeles) în afara vieţii de familie. în final. unde legăturile emoţionale dintre membri sunt foarte puternice. Astfel. În situaţiile problematice. Conceptul central este aici cel de situaţie de cerinţă dublă contradictorie. unde relaţiile din cadrul acestora fac parte dintr-o reţea mai vastă de rudenie sau socială. în loc să-şi asume respectiva condiţie. resimţită ca atare de individul în cauză. proiectează insatisfacţia asupra fiului (de neîmplinire a rolului). cât şi la cele integrative.

dacă unul sau amândoi soţii au diverse resurse şi roluri de activităţi în afara familiei. prieteni. venituri etc) şi încearcă să descrie şi să explice aşteptările şi comportamentele de rol cu ajutorul unor variabile economice mai ales. Bott7 susţine că rolurile de soţ şi soţie sunt în strânsă corelaţie cu faptul că unul sau amândoi soţii au legături cu reţeaua socială (rude. părinţi-copii. Dimpotrivă. rolurile masculine şi feminine sunt mai puţin segregate şi ierarhizate. Tavistock. atunci rolurile celor doi soţi sunt discriminative şi ierarhizate. – Family and Social Network. segregarea de roluri este în funcţie de diferenţa de investiţie de capital dintre cei doi 7 Bott. Pe de altă parte. cu atât cerinţele de rol sunt mai omogene şi suportul extrafamilial pentru un anumit tip de comportament este mai mare. cât şi rolurile sunt determinate de un al treilea factor. la rândul ei. 1998). iar cea a femeii pe funcţia emoţional-expresivă. cu cât reţeaua este mai densă.O altă viziune este abordarea dezvoltării sistemice (Strong. Autorii includ aici modele tranzacţionale. reţeaua este mai laxă. cum ar fi angajarea femeii în activităţi extracasnice. Sayad. rolurile au devenit şi ele mai puţin discriminative. E. Una dintre ele este aceea că atât densitatea reţelei. Astfel. La explicaţia presiunii reţelei în tipurile de roluri există şi alte alternative. vecini etc. de obicei. după modelul comportamentului microeconomic. În acest context. Dacă soţii sunt puternic integraţi în reţea şi dacă. în termenii maximizării beneficiului (fie el material sau psihospiritual). colegi) extrafamilială şi cu natura acestei legături. Principiul de bază comun este că dezvoltarea are loc în contextul familial mai larg al rudeniei (chiar dacă gospodăria nu cuprinde decât familia nucleară). Teoria presiunii de reţea face afirmaţii mai precise cu privire la segregarea rolurilor în familie. Explicaţia este dată de presiunea culturală: cu cât reţeaua este mai densă. T. contextuale. vecini. 1971 12 . E. În mediul urban. reţeaua este densă (similarităţile şi legăturile dintre rude. ecologice. atunci discriminările de rol se pot menţine. Astfel. unde accentul se transferă pe evoluţia familiei. între care interacţiunile soţ-soţie. dar integrarea în ea a soţilor mai slabă. fraţi-surori sunt cele determinante. Abordarea microeconomică a rolurilor din familie pune accent deosebit pe importanţa aspectelor economice ale grupului domestic (avere. care se petrece într-un context interacţionist. DeVault. unde. Parsons (1955) a pus pe seama industrializării şi a modernizării centrarea rolului bărbatului pe funcţia economico-instrumentală („câştigă pâinea”). unde funcţionează diferite subsisteme. sunt mari). Londra. în particular a dezvoltării copiilor.

Cele două variabile economice au fost: raportul costurilor de oportunitate (salariul soţului supra salariului potenţial al soţiei) şi raportul de dotare în capital uman (numărul de ani de şcolaritate ai soţului supra numărul de ani de şcolaritate ai soţiei). presiunea familială şi socială a reţelei. Teoria echităţii aplicată la rolurile conjugale se întemeiază pe ideea că aşa cum căsătoria este o „afacere”. – „Les types d’interaction dans la familie”. numărul de copii. Kellerhals9 ataşează dimensiunii economice una culturală în înţelegerea strategiilor de roluri: o normă considerată cultural dezirabilă este menţinerea unei distanţe economice între soţ şi soţie. şcolaritatea. estimează raportul dintre „ce primesc eu în derularea vieţii de familie” şi „ce dau”. 1987 13 . La rândul lui. Calculând contribuţia fiecărei variabile la timpul alocat treburilor profesionale şi celor casnice. cei doi parteneri îşi ajustează conduitele şi aşteptările potrivit felului în care văd schimbul de bunuri şi activităţi ca fiind echitabil sau nu. – Le marché du marriage et de la familie. Paris. frecvenţa certurilor. Astfel. 37. În momentul în care unul din membrii familiei apreciază că nu există egalitate între raporturile respective. salariul şi alte venituri. autorul descoperă că variabilele de natură economică evidenţiază foarte bine diferenţierile de roluri conjugale şi stabilitatea maritală. J. Se pot face şi observaţii pe marginea acestui model. iar structurarea şi dinamica de roluri se face după principiul echităţii. Lemennicier8 a construit un tablou al comportamentelor de rol în familie în care a introdus două variabile economice şi mai multe variabile sociodemografice: vârsta. B. Dacă acest raport este egal sau foarte apropiat ca mărime cu cel dintre „ce primeşte celălalt” şi „ce dă”. Segalen (1987) formula o serie de întrebări între care: „Cum se construieşte un indice reprezentativ al „certurilor” din familie?”. Soluţiile sunt comportamentale. Chiar dacă nu la modul riguros cantitativ. cum ar fi averea prealabilă. ei vor adopta diverse strategii pentru a rezolva inegalitatea. membrii familiei. situaţia este considerată echitabilă. Paradigma costuri-beneficii şi a schimbului social ce are loc în spiritul ei serveşte ca bază pentru noi nuanţări în înţelegerea rolurilor şi a comportamentele maritale. capitalul personal investit depinde de o serie de variabile. „Este îndreptăţită opunerea sarcinilor domestice celor profesionale?”. B. căsnicia este o continuă „negociere de roluri”.soţi în capitalul marital. „Este posibil să se măsoare insatisfacţia şi instabilitatea maritală doar prin indicele „ceartă”?”. atunci când individul în cauză modifică ceva în acţiunile lui faţă de 8 9 Lemennicier. PUF. Astfel. mărimea localităţii. 1988 Kellerhals. în L’année sociologique.

în timp ce la femei două fenomene pot marca semnificativ starea lor de spirit: ponderea mult sporită în activitate cu disonanţă emoţională şi expunerea la hărţuirea sexuală.celălalt în vederea restabilirii egalităţii. În raportul muncă salarială-activitate domestică intervin alte câteva aspecte importante: este necesar de luat în calcul consecinţele pe care le are munca asupra altor dimensiuni ale vieţii. pe când cele din clasa de mijloc sunt foarte sensibile la echitatea de tip modern. sau psihologice. În primul caz. e firesc ca el să participe mai puţin la treburile gospodăreşti. cum afectează şi viaţa de familie. consideră că munca în gospodărie trebuie să reflecte acest lucru. femeile din spaţiul nord-american. cu responsabilităţile de conducător. Prezenţa tot mai pregnantă a femeilor pe piaţa de muncă a dus la schimbări dramatice în viaţa de familie. adică modificarea prin diferite tactici justificative a percepţiei mărimii elementelor din ecuaţie. Bărbaţii vin cu stresuri legate de grija de a avansa şi de a câştiga mai mulţi bani. S-a constatat că în materie de participare la treburile gospodăreşti. nici unul. în al doilea. Sunt destule femei şi în SUA care aprobă diviziunea tradiţională de roluri casnice. În consecinţă. pe când soţul da. influenţând relaţiile conjugale şi raporturile cu copiii. Este greu să se surprindă prin cercetări pe bază de anchete şi sondaje comportamentul efectiv al bărbaţilor şi femeilor în spaţiul domestic şi în ceea ce priveşte participarea la treburile casnice. În vreme ce bărbaţii au început să fie mai dornici să participe la treburile casei. Aceasta caracterizează femeile din rândul muncitorimii. doar pe plan mental. Întrucât multe femei nu lucrează cu normă întreagă. se transformă ceva efectiv în comportament. femeile continuă de fapt să presteze marea majoritate a serviciilor domestice. deşi pe ansamblu sunt înclinate mai mult decât bărbaţii pentru egalitate. cum ar fi gătitul sau îngrijirea copiilor şi a casei. alte femei sunt de părere că dacă soţul câştigă mult mai bine. puţine femei au în prezent mai mult de doi copii. Intenţionat sau nu. la modul concret practică prioritar principiul echităţii. Acum. o femeie căsătorită nu munceşte doar pentru propria ei satisfacţie. fiindcă ceea ce se obţine de fapt sunt declaraţiile subiecţilor. tot mai multe au doar unul. sunt aduse acasă bucuriile şi necazurile de la locul de muncă. iar unele. Sarcina şi îngrijirea copilului se află în evident conflict cu munca în afara gospodăriei. ci şi pentru a menţine standardul de viaţă al cuplului într-o societate în care locuinţele sunt scumpe şi standardul de confort cere achiziţionarea unui număr sporit de bunuri de consum. Contextul 14 .

majoritatea guvernărilor au considerat violenţa domestică (în particular violenţa domestică săvârşită de soţ sau de partenerul de viaţă) o problemă socială minoră. Family and Community Health.3. Women and Health. 2005. iar violenţa provocată de un membru al familiei reprezintă cea mai comună formă de violenţă. Naţiunile Unite definesc violenţa domestică astfel: “orice act de violenţă care rezultă din sau care este probabil să rezulte din lezarea fizică. 2002 15 . Ed. în unele cazuri ea fiind grav rănită sau chiar ucisă. P. Violenţa domestică reprezintă o problemă socială majoră şi o violare a drepturilor omului. În unele limbi nici nu există expresia de “violenţă domestică”.” 12 Până de curând. Această situaţie de fapt este cauzată de multitudinea definiţiilor atribuite sintagmei. dar şi de ambiguitatea conceptului de comportament violent. 140 Addressing violence against women and achieving the Millennium Development Goals. – Sociopsihologia şi antropologia familiei. Switzerland. Uneori. şi îndeosebi soţului. inclusiv ameninţări cu privire la astfel de acte. astfel de definiţii ori tipologii pot fi neadecvate atunci când sunt aplicate unor diverse grupuri culturale. A cerceta domeniul violenţei în lume poate reprezenta o adevărată provocare. 10 11 Iluţ.World Health Organization. experienţele de hărţuire la locul de muncă. sexuală sau mentală sau care provoacă suferinţă. Iaşi. 2005.domestic poate compensa aceste stări. Investigaţiile întreprinse arată că femeile din România nu dezvăluie decât rar familiei. chiar în cadrul aceleiaşi culturi. 1 12 World Report on Violence and Health. pg. pg.10 1. Geneva. dar este şi marcat negativ de ele. Polirom. World Health Organization. Department of Gender. Violenţa în familie Violenţa reprezintă un “obstacol major în calea dezvoltării sociale”11. Cea mai mare problemă este însă faptul că o mare parte dintre victimele acestor abuzuri nu caută ajutor şi nici nu depun plângeri împotriva agresorilor. ambiguitate ce provine din specificul cultural al fiecărei zone. fiind în joc frica de gelozie şi de culpabilizare. “Se estimează că una din cinci femei se confruntă cu o anumită formă de violenţă de-a lungul vieţii.

Printre trăsăturile membrului familei sau partenerului capabil de violenţă domestică includ: consumul de alcool şi droguri. potenţialii factori de risc pot fi: 15 • la nivel de societate: un risc crescut se întâlneşte în societăţile cu norme diferenţiate funcţie de gen. 2003. 15 http://www. pe parcursul vieţii. UNIFEM. sunt adesea practicate în state din Asia. • la nivel individual: atribute personale asociate cu un risc mai crescut la expunerea la violenţă includ: educaţia limitată. nivelul scăzut de educaţie. în lume.int/mediacentre/factsheets/fs239/en/ accesată la data de 21.2010 14 16 . Orientul Mijlociu sau Africa. aproximativ una din cinci femei şi unul din zece bărbaţi spun că au fost supuşi abuzurilor în timpul copilăriei.12. Peste tot în lume.who. • • la nivel de comunitate: riscul este mai mare cu cât este mai mare inegalitatea dintre sexe şi lipsa coeziunii sociale sau a resurselor. cu toate acestea.3. Astfel. Grupuri expuse riscului de violenţă Deşi factorii de risc pot varia. dominaţia masculină.12.constrângeri sau lipsire de libertate. personalitatea partenerului. existenţa unui istoric de abuzuri sau de consum de substanţe interzise.2010 Not a minute more: ending violence against women.”13 În fiecare an. pg. 39 şi urm.int/mediacentre/factsheets/fs239/en/ accesată la data de 21. atitudinea negativă cu privire la 13 http://www. aproximativ 5000 de femei sunt ucise de către membri ai familiei în numele onoarei. riscul creşte şi din cauza apariţiei unor conflicte sau dezastre.14 1. şi. statusul socioeconomic inferior. anumite caracteristici sporesc posibilitatea apariţiei unor abuzuri la anumite grupuri. indiferent că se petrec în public sau în viaţa privată. Copiii care au fost expuşi la abuzul sexual sunt mai predispuşi la apariţia altor forme de abuz mai târziu. Traficul de carne vie care implică obligarea femeilor sau a fetelor la muncă forţată sau la acte de natură sexuală este răspândit în toată lumea şi de obicei afectează grupurile cele mai vulnerabile. în care se manifestă lipsa autonomiei femeii şi unde există legislaţie limitativă cu privire la divorţ şi la proprietatea de bunuri. De asemenea.who. stresul economic şi slaba funcţionare a familiei. vârsta fragedă. la nivel familial: riscul de violenţă creşte odată cu sporirea conflictelor conjugale.1. Căsătoriile forţate sau căsătoriile între minori încalcă flagrant drepturile omului.

uciderea pruncilor de sex feminin imediat după naştere ori moartea provocată de avorturile desfăşurate în condiţii nesigure. 2003.3. Se pot include aici: crimele pentru onoare (săvârşite de membri ai familiei din cauze culturale). a unor sarcini nedorite. HB. a avorturilor spontane. Abuzurile de natură fizică sau sexuală venite din partea unui membru al familiei sunt asociate adesea cu leziuni.ids. . probleme ale tractului gastro-intestinal.. expunerea la violenţă şi abuz împotriva familiei încă de la vârstă fragedă. sănătate şubrezită. inclusiv apariţia de cefalee cronice. Watts.12. de stres post-traumatic. Abuzul poate duce şi la apariţia unor probleme de sănătate fizică. apariţia unor probleme ginecologice. 1. C.2. University of Sussex. Consecinţe ale expunerii la acte violente Există o serie întreagă de consecinţe ce decurg direct din actele violente sau din efectele pe termen lung ale expunerii la violenţă.bridge. per total. AIDS. C. Violenţa domestică poate fi asociată şi cu17 afectarea sănătăţii organelor reproductive.ac. suicidul. de deficienţe de odihnă. Fiecare dintre aceste comportamente expuse mai sus cresc riscul apariţiei problemelor de sănătate. Institute of Development Studies. 14:5000-8000 17 .2010 17 Garcia-Moreno. Vorbim întâi de leziuni fizice.Violence against women: its links with HIV/AIDS prevention.Gender and Budgets: Overview Report. Violenţa venită din partea partenerului intim reprezintă cauza principală a leziunilor neletale suferite de femei în SUA16. de boli de alimentaţie precum şi de apariţia altor probleme mentale. cu contractarea de infecţii transmise pe cale sexuală. a pierderilor de sarcină sau a greutăţii scăzute a fătului la naştere ori moartea infantilă a copilului. existenţa unor parteneri multiplii. dureri de spate. 16 Balmori. violenţa şi abuzul sporesc riscul de depresie. la adresa: http://www. 2000. dureri stomacale. mobilitate scăzută şi.femeie. Abuzul sexual suferit în copilărie este asociat cu rate mai ridicate ale riscului de natură sexuală precum: contacte sexuale dezvoltate la vârste fragede. Moartea este cea mai gravă consecinţă cauzată de violenţa domestică. consumul de substanţe halucinogene şi expunerea la alte tipuri de victimizare. practicarea sexului neprotejat.uk/reports/spanish-budgetsor-doc accesată la data de 21. Astfel. .

precum şi scăderea inegalităţilor de gen existente în societate. Mai mult decât atât. Măsurile întreprinse în acest domeniu sunt concepute astfel încât să se asigure ajutor de “natură medicală. de expunere la scăderea salariilor. de lipsă a participaţiei la activităţi de zi cu zi şi de o abilitate limitată de a-şi purta de grijă sau de a-şi îngriji corespunzător proprii copii. Violenţa domestică are deci repercursiuni majore pe mai multe planuri.Costurile de natură socio-economică ale violenţei domestice sunt enorme şi au repercursiuni nefavorabile ce se extind către întreaga societate. precis şi de calitate. psihologică şi legală supravieţuitorilor atacurilor sexuale”18.asp?Site=sexex accesată la data de 21. parte a vieţii obişnuite. persoanele care depun plângere pentru atacuri de natură sexuală neglijează examinarea medicală post-factum şi nici nu există instituţii care să răspundă unor astfel de nevoi. de incapacitatea de a munci.12.org/webpage. Cu toate acestea.un. ci mai degrabă ca problemă personală a familiei. unele sisteme juridice şi norme culturale nici nu încadrează violenţa domestică ca faptă penală. O evaluare pertinentă este necesară pentru atingerea eficienţei în asigurarea prevenţiei în cazul violenţei domestice. Intervenţiile care au generat rezultate promiţătoare includ creşterea nivelului de educaţie şi sporirea oportunităţilor pentru tineri. Violenţa de natură sexuală reprezintă o altă problemă cu consecinţe asupra sănătăţii fizice şi psihice a victimelor.2010 18 . îmbunătăţirea respectului de sine şi a tehnicilor de negociere. De multe ori. Printre aceste iniţiative se numără dezvoltarea de măsuri directoare pentru asigurarea de sprijin victimelor abuzurilor de natură sexuală şi construirea unor planuri cadru pentru ghidarea politicilor sectoriale din domeniul sănătăţii. În diverse zone au existat iniţiative în sensul îmbunătăţirii răspunsului sectorului medical la violenţa sexuală. 18 Protection from Sexual Exploitation and Abuse: http://ochaonline. Ea este săvârşită de către un membru al familiei şi de cele mai multe ori este invizibilă societăţii deoarece se petrece în spatele uşilor închise. Femeile ori fetele abuzate pot suferi de izolare. Cadrul general care doreşte îmbunătăţirea răspunsului venit de la sectorul de sănătate împotriva violenţei de natură sexuală constă din îndrumări adresate guvernanţilor în sprijinul dezvoltării unui serviciu specializat comprehensiv. în multe locuri nu există servicii disponibile care să încerce rezolvarea situaţiilor de această natură şi care să ajute victimele.

denigrări.int/violence_injury_prevention/violence/global_campaign/en/chap4. ameninţări. în relaţiile maladive nu există un echilibru. îşi pot vorbi sincer şi deschis unul altuia şi iau împreună decizii.2010 19 . Prin contrast. izolarea de familia extinsă sau de prieteni. campanii majore de presă. 1. accesat la data de 22. Ceea ce trebuie cunoscut este faptul că violenţa domestică chiar neregulată se va tranforma într-un tipar de comportament.pdf . O dispoziţie proastă sau o zi groaznică la serviciu nu sunt argumente pentru folosirea violenţei domestice. violenţă sexuală. Sună destul de simplu. însă nu se întâmplă mereu aşa. onestitate şi compromis. constând din insulte. dar nu cunosc că sunt de fapt victime ale violenţei domestice. ea se poate referi la agresiunea fizică. Desigur. Ei îşi ajută partenerul căruia îi respectă independenţa. Oamenii implicaţi în relaţiile sănătoase se respectă reciproc. instruirea băieţilor şi a bărbaţilor în sprijinul modificării atitudinilor referitoare la inegalităţile de gen şi neacceptării violenţei. Multe persoane nu cunosc faptul că violenţa domestică nu se referă numai la violenţa fizică.12. Nenumărate femei şi nenumăraţi copii sunt supuşi abuzului verbal sau emoţional.Alte acţiuni cu consecinţe pozitive includ: lucrul cu tinerii în sensul informării şi consilierii pentru reducerea violenţei manifestate în relaţiile adolescentine de cuplu. foloseşte un limbaj injurios şi maliţios şi recurge şi la violenţă fizică. înfiinţarea unor programe care ajută copii ce au fost martorii violenţei domestice.who.4. Una dintre persoane încearcă să o controleze pe cealaltă sau să o manipuleze astfel încât aceasta din urmă să se comporte într-un anumit mod. Influenţele violenţei domestice asupra copiilor Relaţiile sănătoase se bazează pe încredere. Recurgerea la violenţă nu trebuie iertată chiar dacă apare doar din când în când. Printr-un studiu bazat realizat în 48 de state din toată lumea19. s-a constatat că între 10% şi 69% dintre persoanele care au răspuns chestionarului au fost agresate fizic de un membru al familiei sau de către partenerul lor de sex masculin la un 19 http://www. control asupra fiecărui aspect al vieţii. Astfel de iniţiative pot micşora consecinţele violenţei. intimidări. dar nu se limitează la aceasta.

iar alţii privind la nivel de societate. la 27% dintre persoanele din Leon. Oficiali din India mărturisesc că multe din omorurile femeilor sunt notate în statistici ca “arsuri accidentale”. femeile sunt ucise cu arme de foc. unii referindu-se la individ sau la cuplu. Africa de Sud şi SUA arată că între 40-70% din femeile ucise au fost ucise de soţii sau iubiţii lor în contextul unor relaţii abuzive. onoarea unui bărbat este legată de obicei de percepţia “purităţii” sexuale a femeii. Procentajul victimelor care au fost agresate de un membru al familiei sau un partener în ultimele 12 luni a variat de la 3% printre persoanele din Australia. Datele rezultate din aceste sondaje sugerează că violenţa domestică este principala cauză a morţilor prin omor în rândul femeilor. ori din cauza unui viol ori din cauza unor raporturi sexuale voluntare în afara căsătoriei. suprasolicitarea sunt expresii ale abuzului emoţional asupra copilului. Nicaragua.anumit moment al vieţii. ignorarea. De exemplu. Dacă fata sau femeia este “deflorată”. agresiunea fizică nu a fost un act izolat. neglijenţa. singura modalitate de recâştigare a onoarei familiei este prin uciderea fetei sau a femeii. Israel. În multe locuri ale lumii noţiuni precum onoarea bărbaţilor şi castitatea femeilor expun fetele şi femeile la mari riscuri. fie că au loc în public. a formării conceptului de sine. ameninţarea. armele sunt rare. Pentru majoritatea acestor persoane. În anumite societăţi. dar morţile cauzate de loviri agresive sau de arsuri cu cherosen sunt foarte răspândite. În India. Canada şi Statele Unite. sau în mediul exclusiv al familiei. în prezenţa unor martori. Canada. Studiile din Australia. este considerată o ruşine ce afectează onoarea familiei. Bărbaţii sunt mai frecvent 20 . 38% dintre femeile căsătorite şi copii lor din Republica Koreea şi 52% dintre femeile palestiniene căsătorite care au dorit să răspundă aflate în Fâşia Gaza şi Orientul Mijlociu. izolarea. Factorii culturali şi accesul la arme influenţează profilul crimelor domestice din diferite state. Studiile au demonstrat că violenţa fizică din relaţiile intime este de obicei însoţită de abuzul psihologic şi într-o parte din cazuri de abuzul sexual. Respingerea. în SUA. umilirea. ironizarea. De exemplu. Numeroşi experţi au încercat să construiască teorii valabile cu privire la cauzele violenţei domestice. Mediul emoţional al familiei este decisiv în procesul dezvoltării stimei de sine. necesară construcţiei identitare. în zona estică a sudului Mării Mediteraneene. ci parte a unui comportament abuziv.

violenţa fizică este asociată cu copilăria. Copiii raportează mai frecvent victimizarea lor de către taţi. neglijenţa. (Dutton şi Golant. concretizată în relaţii afective şi de comunicare adecvate. lipsa unui climat preponderent ordonat. Mai mult.agresori ai copiilor. într-un raport copleşitor. lipsa supravegherii. traumele suferite în copilărie.20 Numeroase cercetări arată că. vor deveni agresori. adesea stabilizate şi structurate. vor transfera violenţa ca firească în relaţiile cu alţii. fie ca definind raporturile între părinţi. Agresivitatea unor adulţi are uneori rădăcinile şi în modul în care au fost trataţi de către părinţi sau în expunerea repetată la scene de violenţă între părinţi. Contează deci funcţionalitatea familiei. taţi vitregi sau o rudă de sex masculin. devianţei. Această perspectivă care pune accentul pe interacţiunile din cadrul familiei acordă importanţă potenţialului parental de agresivitate. afectuos în familie contribuie la diminuarea şanselor de exprimare a criminalităţii infantile. chiar atunci când copiii au tendinţe native către comportamente violente. sănătăţii mentale. . toate acestea pot determina comportamente violente. carenţele de alocaţie psihologică.E. S-a pus în evidenţă şi faptul că dincolo de diferenţele interindividuale. persistente în timp. indiferenţa şi lipsa de implicare afectivă.H. 1986 21 . dar şi stilului şi conţinuturile comunicării intrafamiliale. New York. Proximitatea şi vizibilitatea publică redusă explică de ce familia este factor de risc a apariţiei violenţei domestice şi de ce vorbim despre prevalenţa criminalităţii în familie. Analiza cazurilor de abuz şi de neglijenţă parentală a evidenţiat faptul că violenţa în familie este o cauză a relaţionării inconsistente sau defectuoase între membrii familiei.The secret trauma: Incest in the lives of girls and women. fie ca experienţă personală. prezenţa unui climat pozitiv. dar. au consecinţe de ordin psihologic bine conturate în psihologia dezvoltării. totuşi. folosind violenţa fizică ca modalitate de gestionare a conflictelor şi a divergenţelor. felul în care este tratat în copilăria timpurie un individ poate fi definitoriu pentru destinul său. Trebuie ţinut minte că nu orice victimă devine agresor. 1995) 20 Russell. Copiii care provin din familii violente vor tinde să reproducă violenţa din familie . ca reacţie a copiilor la felul în care trăiesc şi sunt trataţi. Teoriile psihologice au ca fundament violenţa care îşi are originile în psihopatologia individuală sau în structurile disfuncţionale de personalitate care sunt deprinse şi conturate în copilăria timpurie. Basic Books. D. Părinţii absenţi sau devianţi.

De exemplu. Acestea includ teoriile feministe şi teoriile de status. (O’Leary. scuză violenţa şi crează coduri diferite de conduită pentru femei şi bărbaţi (Sugarman şi Frankel. Washington. care afectează noile familii şi care provoacă schimbări de dinamică între bărbaţi şi femei. crescând vulnerabilitatea femeii şi a copiilor la expunerea la violenţa domestică. Încă din 1990 expunerea copiilor la forme ale violenţei domestice a fost considerată abuz psihologic21. inegalitatea de gen şi dominaţia masculină se află la baza violenţei domestice (Dobash şi Dobash. copiii deprind agresivitatea de la părinţi şi reproduc aceleaşi comportamente în timpul propriilor relaţii ca adulţi. 1988) Teoria interacţiunii de cuplu sugerează că violenţa îşi are esenţa în dinamica relaţională disfuncţională. se pare că abuzul din partea unui membru al familiei sau din partea partenerului de viaţă apare mai des în societăţile patriarhale unde valorile culturale. 1980) Teoriile structurale pun în relaţie apariţia violenţei cu structurile sociale ca opuse însuşirilor individuale sau dinamicii familiale. Schimbările de status apar de obicei prin migraţie. discriminarea. Study findings: national study of incidence and severity of child abuse and neglect. lipsa unui loc de muncă. Aceste studii confirmau extinderea consecinţelor unui astfel de comportament la nivel de societate. izolarea. 1996 22 . DC: Department of Health. Potrivit teoriilor de status. fiind însoţite de agenţi cauzatori de stres precum sărăcia. Gelles şi Steinmetz. 1979). familia reprezintă un sistem de putere în care distribuţia resurselor diferă între membri. iar ca remediu este propusă terapia. inclusiv moravurile sociale şi credinţele religioase. (Strauss. dictează dominaţia masculină în relaţiile de cuplu. Vârsta fragedă la căsătorie sau factorii de stres de natură socială sunt două componente majore ale modelelor care explică asocierea dintre expunerea la violenţa dintre părinţi în copilărie şi consecinţele ei pe termen lung la nivel de sănătate mentală. 1996). Potrivit celor dintâi.Conform teoriei de învăţare socială. and Welfare. Se presupune că violenţa provine din rolul inferior şi devalorizat al femeii în familie şi societate. Există şi o serie de studii care susţin astfel de afirmaţii. inclusiv expunerea copiilor la aceasta. de exemplu. au fost analizate în studiile de cercetare americane din ultimele trei decade. În Franţa. Education. Cei care sunt ameninţaţi de lipsa de resurse sau care percep propriul status ca în contradictoriu cu normele sociale se pot folosi de violenţă ca strategie de compensare pentru lipsa de putere (Campbell. 1992). primul studiu referitor la răspândirea violenţei 21 National Center on Child Abuse and Neglect (NCAAN). Violenţa domestică.

. .The co-occurrence of spouse and physical child abuse: a review and appraisal. din cauza răspândirii experienţelor ce pot fi clasificate ca expuneri la violenţa domestică. AE.W. Holden. C. o serie de studii 24 au demonstrat şi efectele adverse pe termen lung ale expunerii la violenţa domestică cu privire la sănătatea mentală şi funcţionarea socială în perioada adultă. . mai ales cei care au fost expuşi pe termen lung. maladaptive şi sunt mai expuşi la apariţia tulburărilor emoţionale. R. dar violenţa interparentală nu este recunoscută ca formă de tratament necorespunzător asupra copiilor.. New York: Taylor and Francis.. cognitive sau sociale în timpul copilăriei..Prevalence and effects of child exposure to domestic violence.B. Future Child. 2003.25 Violenţa domestică produce. W.The effects of intimate partner violence on children.Violence against women: an integrated. situaţională şi socio-culturală interacţionează. Levinson W. de comportament. rezultate dăunătoare asupra societăţii însăşi.Interventions for intimate partner violence against women: clinical applications. în toate cazurile. M. eds.K. GW. la aceste comportamente maladive suferă de probleme de sănătate mentală. 21–32.Children and interparental violence: the impact of exposure. B. Spurling Igelman. J. pg. ecologic în care factorii de natură personală.. L. Expunerea la violenţă provoacă sporirea riscului de apariţie a depresiei. ci numai ca factor de risc. Rhodes KV. Zellner. Conform ultimelor descoperiri s-a arătat că violenţa domestică şi tratamentele rele aplicate minorilor co-există în familii. pg.M.domestice în interiorul familiei a fost organizat în anul 2000. consecinţele acestui tip de violenţă au fost cercetate în contexte ca terapiile familiale sau în centrele de adăpost pentru victimele abuzurilor. . 4. pg. 11–45 26 Heise. New York: The Haworth Press. 89-121 27 Heise. Rosenberg. tentativelor de suicid.22 În ciuda opiniilor divergente. bolilor psihosomatice şi în general tot felul de afecţiuni psihice. J Fam Psychol 1998. pg.L. R. Într-un asemenea cadru. – “Violence by intimate partners” în World Report on Violence and Health.. Garcia-Moreno. 1999. 1998.12:578–99 23 Fantuzzo..R. Mohr. Astfel de studii23 relevă faptul că acei copii care au fost expuşi la violenţa dintre părinţi denotă un factor mare de risc în dezvoltarea de comportamente negative.S. Are efecte dăunătoare din punct de vedere fizic şi psihic şi produce consecinţe pe termen lung. J. L. 2000 25 Geffner. 2002. . 262–290 23 . Hughes. JAMA 2003. 601–605 24 Rossman. Mai mult. traiectoriile de la expunerea la violenţa dintre părinţi către manifestarea de comportamente ostile în viaţa de adult au fost cercetate potrivit a două modele conceptuale. Violence Against Women. Copiii care au fost expuşi. pg..27 22 Appel. . ecological framework . 26 Violenţa dintre partenerii de cuplu a fost descrisă ca într-un cadru integrat. H. .

rezultatele cercetărilor sunt surprinzătoare.29 S-a descoperit de asemenea că factorii de stres de la nivel familial. caracteristicile individuale precum temperamentul pot contribui ca mediator al asocierii dintre violenţa dintre părinţi şi sănătatea mentală negativă de mai târziu28. iar băieţii de extroverţie. reprezintă factori mediani în ceea ce priveşte asocierea dintre expunerea la violenţa domestică şi tentativele de suicid în perioada adultă. 782– 788 24 . ca deteminanţi atât pentru violenţa domestică.. cu cât scade vârsta expunerii la violenţe. 1995. Al doilea model scoate în relief factorii sociali de stres. pg.E. K. mărginaşe. 131–133 29 Osofsky.K. În mod surprinzător.. Factorii de stres de natură familială includ personalitatea părintelui implicat în procesul violent şi evenimentele de familie strâns legate de apariţia violenţei. în ciuda corectărilor factorilor de stres familiali şi de natură socială din copilărie. Caspi. Vârsta şi sexul au de asemenea efect de moderator şi. Moffitt. cât şi pentru funcţionarea defectuasă a vieţii de adult. Fără îndoială. J. T. Raportul nu este atât de covârşitor în acest sens. dacă ne-am aştepta ca evenimentele negative din copilăria timpurie să aibă loc mult mai frecvent în sânul familiilor care locuiesc în cartiere sărace. pg.D.Unul dintre aceste modele scoate în evidenţă factorii de stres de natură familială ca declanşatori ce determină parcursul personal de dezvoltare de la violenţa domestică din copilărie la comportamente psihologice ostile în viaţa de adult. chiar şi actele de violenţă moderată precum cele actele de violenţă verbale duc la producerea de consecinţe negative în viaţa de adult. Expresia acestor probleme diferă funcţie de gen: fetele se dezvoltă tulburări de introspecţie. – “Comorbidity between abuse of an adult and DSM-III-R mental disorders: evidence from an epidemiological study” în Am J Psychiatry. 155. – “The effects of exposure to violence on young children” în Am Psychol. 1998. S-a mai stabilit şi că adulţii care au fost martori la violenţa dintre părinţi în timpul copilăriei au fost victime ale altor experienţe ostile familiale şi sociale şi au manifestat un risc mai crescut de dezvoltare de comportamente maladaptive ca 28 Danielson. cu atât sporesc probelemele în viitor. 50. Din punct de vedere psihologic. Multe persoane subestimează însă implicaţiile evenimentelor din copilărie asupra vieţii prezente. A. precum relaţiile defectuoase părinte-copil ce au loc înaintea vârstei de 18 ani şi psihopatologia părinţilor. precum certurile sau despărţirile. Pentru alte comportamente ostile există o asociere puternică cu violenţa dintre părinţi. şomajul şi problema locuinţei. precum sărăcia.

. – “Adverse childhood experiences and personal alcohol abuse as an adult” în Addictive Behav . V. de obicei. 2006. Ridder. Copiii proveniţi din părinţi alcoolici şi violenţi vor manifesta acelaşi tipar comportamental ca adulţi din cauza geneticii sau a normelor familiale greşite. prin coroborare cu factori de stres. – “Interparental discord. G. D. pg. 2005.. pg. E.M. disorder.. .M. Depresia stabilită în adolescenţă care îşi are originile în conflictele dintre părinţi duce şi la instaurarea unor alte probleme psihologice..F. K. 2nd edn.M. 66 33 Dube. abuzul fizic şi/sau dezavantajele socioeconomice sunt asociate cu un risc mai crescut la dezvoltarea depresiilor. and developmental psychopathology” în Cichetti. D. Astfel de asocieri pot fi explicate prin ipoteza securităţii emoţionale dezvoltate de Davies şi Cummings30. D.J.. J.Family processes that shape the impact of interparental conflict on adolescents.J. eds. R. Cohen.. 2004.Developmental psychopathology. consumul de substanţe interzise sau tulburări de comportament. Insecuritatea emoţională rezultată de aici. în familii disfuncţionale. Astfel. Astfel de experienţe pot conduce la tulburări posttraumatice sau la instalarea de stări anxioase... J. 713–725 34 Grych.J. S. Dev Psychopathol. Experienţele traumatice din trecut care apar în familii disfuncţionale pot avea un efect cumultativ cu adicţia de alcool. S.T. Cummings... Numeroase tipuri de experienţe ostile din copilărie. Cohen. precum divorţul părinţilor..R.J..Subthreshold depression in adolescence and mental health outcomes in adulthood. L.. . D. Vol.31 Alte studii32 atestă că violenţa din familie reprezintă factor puternic în dezvoltarea tulburărilor introspective în adolescenţă. violent şi abuziv în propria familie. Felitti. Raynor. .33 Rezultatele cercetărilor34 mai arată şi legătura dintre expunerea la violenţă în copilărie şi adoptarea unui comportament deviant. family process. ca adulţi.adulţi. violenţa interparentală este asociată şi cu adicţia de alcool şi cu diverse tulburări de comportament familial în viaţa de adult. C. 27. D.H. pg. and adaptation. Czaja. 649–665 25 . De asemenea. abuzul sexual. 2007. Arch Gen Psychiatry. poate conduce la constituirea unor căi de dezvoltare la limita dintre violenţa domestică şi inadaptarea psihosocială ulterioare. ca axietatea. pg.M.A prospective investigation of major depressive disorder and comorbidity in abused and neglected children grown up. S. pg. 3: Risk. P. E. 49–56 32 Fergusson. Horwood.S. New York: Wiley & Sons. violenţa este transmisă între generaţii. Davies. Fosco. 86–128 31 Widom. 2002. Dumont. Acest ciclu de tratamente defectuase şi 30 Cichetti.R. Arch Gen Psychiatry. Această ipoteză spune că acei copii care au fost expuşi la conflicte familiale trăiesc. în care simţămintele de ordin fizic sau psihic sunt ameninţate. Anda. . Consumul excesiv de alcool este asociat şi altor probleme de sănătate şi comportament antisocial.

mai ales prin felul în care se exprimă.Partner. Expunerea la o disciplină prea strictă în timpul copilăriei şi asistarea la comportamente violente ale tatălui asupra mamei la vârste fragede sunt factori care sunt puternic asociaţi cu riscul crescut al slăbirii sănătăţii psihice. Trăsături de personalitate. . National Network for Health. – “Alcohol and other drugs are key causal agents of violence” în Current Controversies on Family Violence (eds R. profilul psihologic al abuzatorului conţine unele trăsături speciale funcţie de anumite tipuri de criminalitate. New Zealand. Loseke).37 Motivele trecerii la un act violent diferă. Ar fi prea simplu să afirmăm că o anumită trăsătură de personalitate este aceea răspunzătoare de comportamentul violent.36 Mulţi cercetători au afirmat că alcoolul operează ca factor situaţional. 1999 37 Flanzer. A. A. J. T. R. Conform teoriei sistemului familial.35 Ceea ce trebuie menţionat aici este faptul că acei copii expuşi la violenţa domestică sunt.Findings About Partner Violence From the Dunedin Multi-disciplinary Health and Development Study. precum insuficienta dezvoltare sau chiar absenţa autocontrolului sau accentuata reprezentare a controlului altei persoane. nivelul 35 Moffitt. O importantă descoperire este că nivelul ridicat de educaţie se comportă ca zonă tampon împotriva bolilor psihice. 171 -181 26 .. expuşi şi la apariţia unui parcurs academic scăzut. disfuncţiile din familie afectează practicile de părinte şi deci reglările de comportament ale copilului. Totuşi. întunecarea judecăţii şi diminuarea capacităţii individuale de interpretare corespunzătoare a faptelor. de obicei. J.. Caspi. J. trăsăturile de personalitate nu determină ele însele în sine comportamentul violent. Child Abuse Risk Factors Literature Review. P. Schumacher. Thousand Oaks.Washington.violenţă care se transmit perpetuu au fost explicate de specialişti prin intermediul paradigmelor cognitive. National Network of Family Resiliency. al consumului de alcool şi al apariţiei violenţei domestice. DC: National Institute of Justice. Conform teoriei învăţării sociale. Aceasta implică faptul că un nivel ridicat de educaţie ajută la dezvoltarea competenţelor privitoare la rezolvarea situaţiilor cauzatoare de stress. Aşadar. D. Smith. care creşte probabilitatea apariţiei violenţei prin reducerea inhibiţiei. . 1999 36 Black. 1993. ceea ce sugerează rolul important al educaţiei în reducerea violenţei şi de aici a afecţiunilor psihice. S.Gelles & D. A. Studiile au arătat că rezultatele academice scăzute reprezintă unul dintre factorii de risc care prezic apariţia abuzurilor fizice. învăţarea prin observaţie constituie principalul proces prin care copiii deprind căi maladaptive de raportare la conflict şi prin care îşi orientează propriile comportamente.. CA: Sage. E. pg. de unde deducem că ne aflăm într-un cerc vicios.

predispuşi să intre în conflicte. conduce la structurarea unei hiperactivităţi cronice în care creierul şi corpul sunt solicitate. prin însăşi strutura personalităţii.469-470 Silveryn. – “The `battering syndrome': prevalence and clinical symptoms of domestic violence in primary care internal medicine practices” în Annals of Internal Medicine. D. în special dacă aceasta se petrece în copilărie. în timp aceste răpsunsuri devin maladaptative şi. ostili. L. asigură dovada incontestabilă a efectelor foarte dăunătoare pe termen lung a violenţei. Totuşi. . Toate aceste răspunsuri sunt adaptative şi urmăresc un scop precis: supravieţuirea. indiferent dacă este real sau imaginar. Kolodner. 10. Waelde. în cele din urmă. psihice sau sexuale în copilărie au arătat un risc mai crescut de apariţie a diferitelor tipuri de deficienţe în funcţionarea fizică sau psihologică.39 Mai mult.“Retrospective reports of parental abuse: relationships to depression. J. persoanele care au fost victime ale abuzurilor fizice.38 În literatura de specialitate se fac din ce în ce mai dese referiri la aşa numitul tip de controlor. Aceste persoane au fost diagnosticate ca suferind de depresii... Astfel. 1995. 177 -202 40 McCauley.. la fel ca şi între expunerea la orice violenţă în copilărie şi sănătatea mintală deficientă la femeia adultă. adicţiile. J. iritativi. emoţionale. care se află în pericol sau se confruntă cu un pericol. vindicativi. 1995. K. conflictualitatea şi agresivitatea. nivelul de inteligenţă şi cel de instrucţie şi educaţie. pg. pg. personalitatea psihopată reţine atenţia pentru că indivizii de acest gen sunt aroganţi. 1984. astfel încât reacţiile de protecţie devin disfuncţionale. 123. Cercetătorii au oferit dovezi puternice care atestă efectele negative pe termen la nivel psihologic asupra persoanelor care îşi amintesc violenţe între părinţii lor. care poate dezvolta forme de comportament violent mergând până la omucidere. E.. sociale şi comportamentale comune tutoror persoanelor. au consecinţe negative. Karyl. apar răspunsuri fiziologice. Pericolul prelungit. competenţe sociale scăzute şi nivel mic al respectului de sine. L. Kern. Dintre toate tipurile şi categoriile de personalităţi care tind către agresiune şi violenţă. imaginea de sine negativă.40 Asocierea puternică dintre asistarea la violenţe ale tatălui asupra mamei şi sănătatea psihică slăbită. Înfricoşarea cronică produce modificări la nivel cognitiv şi 38 39 M. pg.Cusson – “Le contrôle sociale du crime” în Encyclopaedia Universalis France. intoleranţa la frustrare. sunt ingredientele frecvente ale criminopatului. trauma and self-esteem among college students” în Journal of Family Violence. apare o pierdere a controlului intern faţă de stimulii exteriori. 737 -746 27 . cognitive. În situaţii de pericol..redus sau chiar absenţa empatiei.

de obicei soţii sau membrii mai în vârstă ai familiei. D. la nevoie. MD. ea intervenind doar în circumstanţe extreme. K. – “Violence against women: an integrated ecological framework” în Violence Against Women. În plus.475 42 Maeve. în anumite limite.. legală sau consensuală. caracteristice violenţei domestice. 4. K. nr. pg. pg. 41 Maeve. 262–290 28 .cit. adică dacă devine prea violent pentru greşeala respectivă. 21. 2000. F. apare intervenţia celorlalţi. nevasta şi copiii reprezentând un gen de bunuri pe care bărbatul le administra şi admonesta fără protecţia comunităţii. Numai dacă bărbatul depăşeşte aceste limite. agresiunea este mai facilă în mediul privat şi pentru că îi este “mai uşor” să recurgă la violenţă decât să negocieze sau comunice stresul şi tensiunile din cadrul relaţiei. şi natura relaţiilor interpersonale în contextul violenţei fac din victimizarea domestică o realitate extrem de complexă şi consecinţe îndelungate.emoţional şi duce la afectarea capacităţii de decizie. pg. locuitorii sunt de obicei de acord cu ideea că bărbaţii au dreptul de a-şi disciplina soţia şi copiii.41 Proximitatea.45 În aceste societăţi tradiţionale şi în familia clasică din interiorul lor. în care trauma devine “principiu organizator al gândirii. şi.43 Toate studiile pe această temă demonstrează răul ce poate decurge din violenţa domestică şi trag semnalul de alarmă privitor la repercursiunile grave ce se manifestă în viaţa adultă a copilului care a fost expus la mediul violent şi abuziv. New York.Child sexual abuse. L. comportamentului şi semnificaţiilor”. accesul şi vulnerabilitatea. Finkelhor afirmă că bărbatul agresează pentru că partenera lui.42 Conform “teoriei activităţii de rutină”. diminuarea abilităţii de a categoriza informaţia. 1998. – Art. de exemplu. – “Egypt demographic and health survey 1995” în Calverton. anumiţi indivizi. The Free Press. au dreptul de a pedepsi fizic o fata sau o femeie din familia lor. Macro International.475 43 Finkelhor. emoţiilor. – “Speaking unavoidable truth: Understanding earlychildhood sexual and physical violence among women in prison” în Issues in Mental Health Nursing. în asemenea condiţii. Astfel. . pentru anumite greşeli. 1984 44 El-Zanaty. iar persoana are un comportament “organizat în jurul traumei”. Consecinţele fricii şi ale stresului lasă urme pe termen lung. peste 80% din femeile din zona rurală declară că bătăile sunt justificate în anumite circumstanţe.44 Aceste societăţi de obicei disting între motive juste şi injuste pentru abuz şi între niveluri acceptabile sau inacceptabile ale violenţei. de obicei bărbaţi. de a folosi forţa în acest scop.M. În Egipt.M. Ce este foarte grav este faptul că în multe ţări în curs de dezvoltare. este disponibilă spaţial. 1996 45 Heise. şansa de a fi raportat poliţiei este redusă. autoritatea bărbatului şi a tatălui este de la sine înţeleasă.

Violenţa familială este de obicei un răspuns dat la anumite condiţii care includ sărăcia. oamenii se comportă diferit şi în privinţa violenţei. rasă şi etnie există o corelaţie destul de strânsă. 29 . personalitatea dizarmonică. Se prezumă că indivizii recurg la violenţă atunci când. masculii violenţi sunt apreciaţi şi aplaudaţi fiindcă reuşesc să-şi impună autoritatea. dar este şomer sau are o slujbă de mic prestigiu şi salariu. constatându-se că mulţi dintre bărbaţii înclinaţi spre pedofilie şi incest sunt timizi şi stângaci în relaţiile cu adulţii. Toţi aceşti factori contează foarte mult. nu au resurse oficiale (situaţie materială. la disoluţia familială. prestigiu social) pentru a le obţine sau păstra. Astfel încât. La familiile cu un status socioeconomic scăzut. nu are şcoală şi nici înalte abilităţi intelectuale şi comunicaţionale va recurge la violenţă. socializarea emoţională defectuoasă şi experienţele traumatice de viaţă. consumul de alcool şi droguri. mai mult decât copiii. încât formează un sindrom al incapacităţii de convieţuire normală care duce. adesea şi economică faţă de soţii şi de copii. iar între condiţia socioeconomică. Femeile sunt victime ale agresivităţii bărbaţilor. lipsa de putere sociopolitică. În asemenea familii. Un tată care vrea să-şi impună cu orice preţ dominanţa în familie. de gelozie. Imaginea „bărbatului adevărat” contribuie la sporirea violenţei domestice în sensul că. iar la noi. ci de un potenţial psihoemoţional favorabil agresivităţii. Aceste caracteristici sunt atât de interdependente. bărbaţii având mai multă forţă fizică. dorind autoritatea şi dominanţa. şi certurile sunt mai grave. în multe subculturi. Inegalitatea de putere. în toate mediile sociale şi la toate rasele şi etniile. Dar nu în aceeaşi proporţie şi cu aceeaşi intensitate. ideologia dominaţiei şi a agresivităţii masculine etc. fiind determinate de consumul de alcool şi droguri. dezavantajate apar în SUA femeile afro-americane şi hispanice. La abuzul sexual faţă de copii se invocă neputinţa de expresivitate normală a masculinităţii. toate acestea determină reţinerea din partea celor agresaţi să ceară ajutor din afară şi stânjeneala celor din exterior de a interveni. în marea majoritate a cazurilor. Nu e vorba neapărat de boli mentale. cele din comunităţile de rromi. de lipsa de bani. dar variabilele psihologice „de blamare” nu trebuie neglijate pentru că situaţiile cotidiene arată că la aproximativ aceleaşi condiţii sociale. promovarea în mass-media a violenţei domestice. bătăile sunt mai frecvente şi mai severe. caracterul privat al familiei. Au fost enumeraţi ca factori principali ai iniţierii violenţei tulburările psihice şi emoţionale. ce ţine de combinaţia dintre datele biogenetice. de inegalitatea flagrantă în efectuarea treburilor gospodăreşti.

fiind rezultatul unor grave neînţelegeri pe care le întreţine şi le amplifică căci majoritatea femeilor nu raportează în niciun fel actele de agresiune. însă factorul cel mai important cauzator de violenţă domestică este faptul că adulţii şi precumpănitor copiii învaţă să fie agresivii din societate în general. dar şi o variabilă intermediară. în sensul că ea cumulează efectele unor factori sociali şi psihologici (situaţie materială precară.În acest spirit. mentalitate de dominanţă etc). violenţa domestică este considerată o chestiune de privtată. tradiţional. copilul care nu se potriveşte cu aşteptările părinţilor (este neascultător. în speţă poliţia şi procuratura. Sănătatea psihică a victimelor care au mărturisit că se bucură de un sprijin social puternic este net superioară celei specifice victimelor care nu beneficiază de acest tip de ajutor. decid să se despartă. din mediul familial încărcat de violenţă. deliberat sau nu. uneori. unii cu totul circumstanţial. Coker 30 . au tendinţa de a fraterniza cu soţul agresor. violenţa familială poate fi considerată o cauză directă a divorţului. În multe state se manifestă o implicare foarte scăzută a organelor în drept. după care regretă şi îşi cer iertare în genunchi. are dizabilităţi emoţionale ori comportamentale de dezvoltare) şi familia supusă unor presiuni economice şi sociale care nu are susţinerea comunităţii (îngrijirea copiilor. cu intensităţi şi frecvenţe diferite. atunci când e vorba de arestare sau condamnare îşi retrag plângerile. astfel încât poliţiştii şi procurorii ajung la concluzia că e o pierdere de vreme să intervină. iar poliţiştii fiind de regulă bărbaţi. lipsind-o de cel ce aduce bani în casă. De foarte multe ori. lipsă de afectivitate. explicabilă prin faptul că. ajutor material) măresc extrem de mult riscul de violenţă între soţi şi abuzul faţă de copii. Autorităţile merg şi pe ideea că arestarea soţului şi trimiterea lui la închisoare provoacă rău tot familiei. toţi aceşti factori expuşi de-a lungul capitolului împing la violenţă familială. Se cunosc efectele benefice ale sprijinului social. soţiile deşi doresc ajutor. multe femei rabdă supliciile la care sunt supuse „până nu mai pot suporta” şi abia văzându-se în această situaţie şi spunându-li-se şi din exterior că le este ameninţată viaţa. asistenţă socială şi medicală. ofiţerii de poliţie se confruntă cu acte de agresivitate din partea celor ce înainte se băteau între ei. de dragul copiilor şi de gura lumii. iar alţii cu sadism şi repetat. consum de alcool. iar copiii vor suferi mai mult. În societăţile tradiţionale. incompatibilitate de statut educaţional. în particular. Soţii agresează. Mai mult. În plus. Conlucrând. suportată şi rezolvată de membrii familiei. dând o palmă.

04%) din care:   cu vârsta între 0-14 ani . La cele 2. reprezentând un procent de 7. tâlhărie.46 Din studiul situaţiei infracţiunilor săvârşite în România anului 200247 rezultă că majoritatea faptelor comise între membrii familiei le constituie cele de omor. pen.96 (77 femei + 19 bărbaţi).890 asemenea infracţiuni.943. prin expunerea la suferinţe fizice sau morale) şi vătămările corporale. Mureş .554). pg. Bacău . Watkins. A.86%. vătămare corporală gravă. • majori – 1.387.852 (39. corupţie sexuală. Mehedinţi . K. iar împreună reprezintă 73. respectiv: • minori . Astfel.295 (259 + 36). „a” .182 persoane.570. Smith. cu vârsta între 14-17 ani .115 autorii şi victimele au fost soţi sau rude apropiate. bărbaţi ..părăsirea. – “Social support reduces the impact of partner violence on health: application of structural equation models” în Preventive Medicine. pruncucidere. act sexual cu un minor. P.186. Bacău . viol. din care:   femei . perversiune sexuală. din totalul de 26.76 (54 + 22). Brăila . 259 -267 47 Documentarul “Dinamica violenţei intrafamiliale în anul 2002” 31 .31. L.. numai lit.029 (48. tentativa de omor.282.W.115 infracţiuni intrafamiliale au fost victime 2. Mai mulţi minori care au fost victime ale infracţiunilor intrafamiliale au avut Direcţiile Generale ale Poliţiei din: Bucureşti . respectiv 1. rele tratamente aplicate minorului şi punerea în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji. în 2.330 (60. abandon de familie. 37.65%) şi 525 (24. iar majori victime au avut Direcţiile Generale ale Poliţiei din: Bucureşti .56. De remarcat că ponderea infracţiunilor comise cu violenţă în familie o deţin abandonul de familie (art.şi colaboratorii săi au descoperit că un nivel superior de sprijin emoţional poate modifica efectul negativ al violenţei domestice asupra sănătăţii victimei şi au sugerat că intervenţiile pentru creşterea ajutorului emoţional şi social acordat victimelor violenţei pot reduce repercursiunile şi mai ales cele de lungă durată asupra sănătăţii fizice şi psihice. 305 C. loviri cauzatoare de moarte. Bistriţa – Năsăud 332 (330 femei şi 2 bărbaţi). vătămare corporală.56. Dolj . H.37.95%). 2003. Cluj .82 %) fapte. alungarea sau lăsarea fără ajutor. incest. Bihor 51.47% (1.182. 46 Coker.

În 372 de asemenea cazuri. în unele state din SUA. ca o crimă majoră împotriva societăţii. Doar 25% dintre agresiunile raportate au fost către Poliţie şi se consideră că. Marea Britanie are totuşi în vigoare legislaţie specială privind violenţa domestică.41%) sau împărţirea unor terenuri agricole (49 cazuri .31%). Poliţia percepe violenţa ca fiind o problemă socială şi nu o crimă. în SUA s-a înfiinţat un departament în scopul de a întări aspectele legale de protejare a victimelor şi de acuzare a suspecţilor. de fapt. Statistica Marii Britanii arată că la nivelul anului 1991 au avut loc în Anglia şi Wales . Ca şi în România. Aici. ce reprezintă 17. Pe de altă parte.26%).42.au fost foarte grave. Ceea ce se cunoaşte reprezintă numai vârful icebergului.1. Copiii abuzaţi de părinţi comit de 6 ori mai multe sinucideri şi abuzează de 5 ori mai mult de alcool decât cei neabuzaţi. din cauza unor discuţii conflictuale privind situaţia financiară şi materială precară. Se consideră că victimelor violenţelor domestice trebuie să li se acorde maximă protecţie legală. acestora le sunt raportate numai 5% din totalul agresiunilor.40%).58%. dar ale căror consecinţe în majoritatea cazurilor .Important de menţionat este faptul că dintre infracţiunile intrafamiliale. dintr-un fenomen greu de stăpânit. mobilul este constituit de gelozie (196) şi răzbunare (176). 770 au fost comise spontan (36. ce nu poate fi tolerată. 32 . violenţa domestică este privită.2. acolo unde există suficiente elemente care să indice prezenţa unei atare crime. începând cu anul 1984. moşteniri (30 cazuri .000 de incidente din domeniul violenţei domestice. etc. în Marea Britanie incidentele au loc „în spatele uşilor închise”. Printr-un ordin general adoptat în 1995. lipsa unui loc de muncă.530. nemulţumirea că un membru al familiei nu s-a conformat la anumite solicitări sau a încălcat o anumită cerinţă (894 cazuri .

33 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful