IMPOZITE ŞI TAXE ÎN EUROPA

CAPITOLUL IV. CAPITOLUL III. Impozitul pe profit Secţiunea 3. Prezentare generală Secţiunea 2. CAPITOLUL II.Cuprins 1. Contribuţii sociale obligatorii 2 . Impozite pentru deţinerea sau transmiterea de imobile Secţiunea 6. Impozite şi taxe pe activitatea economică a întreprinderilor Secţiunea 4. Impozite şi taxe curente pe venit şi pe avere Secţiunea 4. Contribuţii sociale 3. ALTE CATEGORII DE IMPOZITE. Impozit pe avere Secţiunea 2. CAPITOLUL I. Impozite şi taxe pe capital Secţiunea 5. Impozite şi taxe asupra producţiei şi importurilor Secţiunea 3. Clasificarea impozitelor şi a taxelor conform Sistemului European de Conturi Secţiunea 2. PRINCIPALELE IMPOZITE ŞI TAXE ÎN EUROPA Secţiunea 1. Impozitul pe venit 4. Accizele Secţiunea 7. Impozite şi taxe asupra succesiunilor şi a donaţiilor Secţiunea 5. FISCALITATEA Secţiunea 1. TAXE ŞI CONTRIBUŢII ÎN EUROPA Secţiunea 1. TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ÎN EUROPA Secţiunea 1. Noţiuni introductive 2. Taxe ecologice Secţiunea 3.

reglementate prin norme juridice.impozitelor. poate avea consecinţe negative: . Fiscalitatea este definită ca fiind acel sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului naţional cu ajutorul impozitelor şi a taxelor. de exemplu. 3 . instituţii publice sau alte entităţi pentru diferite categorii de acte şi serviciile prestate solicitanţilor.a taxelor. FISCALITATEA Secţiunea 1. al schimburilor economice internaţionale . . Conceptul de finanţele internaţionale poate fi definit pornind de la conceptul de fiscalitate. Impozitul reprezintă prelevarea fiscală aşezată asupra patrimoniului şi a circulaţiei bunurilor şi serviciilor.a contribuţiilor . . Taxele sunt sume băneşti încasate de către organele de stat. (există unele asemenea prelevări numite impropriu taxă. aplicată pe baza unei politici fiscale nechibzuite. . fiscalitate se bazează pe două mari componente: .creşterea fiscalităţii poate accentua o tendinţă de a găsi căi „neortodoxe” de recuperare a sumelor plătite cu titlu de impozit.normele juridice – prin care se stabileşte cadrul general de desfăşurarea a activităţii şi relaţiilor economice. Printre factori care au determinat dezvoltarea relaţiilor internaţionale se numără: .şi a celorlalte categorii de venituri publice provenite de la persoane fizice şi juridice care alimentează bugetele publice. deoarece reprezintă tot un impozit.creşterea fiscalităţii poate avea consecinţe negative asupra competitivităţii întreprinderilor economice în sfera relaţiilor economice internaţionale.factori de ordin moral – în general.dreptul fiscal (componenta juridică) – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate în scopul reglementării tuturor activităţilor privind colectarea contribuţiilor obligatorii.factori impuşi de legile economice obiective. . TVA. Noţiuni introductive Procesul de globalizare nu ar fi fost posibil fără internaţionalizarea relaţiilor economice şi mai ales a relaţiilor financiare. Fiscalitatea poate fi considerată un „rău necesar”. . taxa asupra mijloacelor de transport).creşterea fiscalităţii determină şi o creştere a evazionismului. . revendicarea unor salarii mai mari care să compenseze scăderea puterii de cumpărare.politica fiscală (componenta socială) – constând în ansamblul de decizii prin care se definesc şi se determină prelevările obligatorii. de exemplu. potrivit cărora dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii depinde de lărgimea pieţei de desfacere.CAPITOLUL I. . de exemplu: creşterea preţurilor. O fiscalitate excesivă. Acest sistem este alcătuit din totalitatea: . activităţi social-economice umanitare.

pentru veniturile sau averea 4 . prelevate de către autorităţile publice sau de către instituţiile Uniunii Europene. prelevate periodic de către autorităţile administraţiei publice şi de alte entităţi. impozite pentru utilizarea mijloacelor fixe. pentru bunurile importate sau pentru serviciile furnizate rezidenţilor de către nerezidenţi. colectate în etape şi suportate integral de către consumatorul final. trimiteri de fonduri în străinătate. clădire sau a unui alt activ utilizat în procesul de producţie indiferent dacă se realizează sau nu profit. tranzacţii similare cu nerezidenţi). impozite sau taxe pentru tranzacţiile internaţionale încheiate în cadrul procesului de producţie (călătorii în străinătate. cu excepţia TVA: sunt contribuţii obligatorii. impozite şi taxe datorate pentru masa totală a salariilor plătite sau pentru muncitorii angajaţi. Se pot împărţi în mai multe categorii: a. clădiri sau alte construcţii utilizate de întreprinderi în procesul de producţie. alte impozite şi taxe asupra producţiei – sunt toate impozitele şi taxele pe care o întreprindere le suportă ca urmare a angajării sale într-o activitate de producţie. 2223 din 1995 (cu modificările ulterioare). în bani sau în natură. Impozite şi taxe asupra producţiei şi importurilor Sunt contribuţii obligatorii fără contraprestaţie. Aceste impozite şi taxe pot fi datorate pentru terenurile deţinute. TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ÎN EUROPA Secţiunea 1. Clasificarea impozitelor şi a taxelor conform Sistemului European de Conturi Prin intermediul Regulamentului nr. colectate de autorităţile administraţiei publice sau de instituţiile UE.taxe de tip TVA: taxe asupra bunurilor şi serviciilor. independent de cantitatea sau de valoarea bunurilor produse sau vândute. Uniunea Europeană a elaborat Sistemul European de Conturi în scopul asigurării funcţionării eficiente a Uniunii Economice şi Monetare. Se datorează pentru producţia sau importul de bunuri sau servicii. CAPITOLUL II. în bani sau în natură. pentru mâna de lucru angajată în procesul de producţie ori pentru alte activităţi sau tranzacţii.Contribuţiile sociale (numite şi cotizaţii sociale) reprezintă sume colectate în beneficiul organismelor de securitate socială pentru alimentarea fondurilor publice destinate acoperirii cheltuielilor privind ocrotirea socială. Impozite şi taxe curente pe venit şi pe avere Sunt contribuţii obligatorii. mijloacele fixe. impozite şi taxe asupra produselor: în cadrul cărora distingem: . pentru deţinerea în proprietate sau folosirea unui teren.impozite şi taxe asupra importurilor. Secţiunea 3. Secţiunea 2. taxe pentru autorizarea de a exercita activităţi comerciale sau profesionale. pentru angajarea forţei de muncă. taxe şi impozite datorate pentru emisiile poluante rezultate din activitatea de producţie. . b. de exemplu: impozite pentru deţinerea în proprietate a unor terenuri. fără contraprestaţie.

impozitul pe veniturile persoanelor fizice sau pe veniturile unei familii 2. donaţiei. impozit pe venit– se datorează pentru venituri. familiilor. precum şi anumite impozite şi taxe periodice. impozitele pentru câştigurile obţinute la loterii şi pariuri b. b. Secţiunea 5. societăţilor sau instituţiilor fără scop lucrativ: de exemplu: 1. impozite şi taxe asupra transferului de capital: impozitele şi taxele pe succesiuni şi pe donaţii inter vivos. taxe asupra tranzacţiilor internaţionale Secţiunea 4.subiecţilor impozabili. permis de vânătoare sau de pescuit 9. foştilor salariaţi. Impozite şi taxe pe capital Sunt acele impozite şi taxe care se percep în mod neregulat. societăţilor de asigurare sau fondurilor de pensii care gestionează sistemele de asigurări sociale. câştigurile din deţinerea de active financiare sau non-financiare 4. impozite şi taxe asupra cheltuielilor efectuate 8. ca rezultat al unei succesiuni. taxe achitate la nivelul unei familii pentru autorizarea de a deţine sau folosi vehicule. ori pentru obţinerea de permise de port-armă. Contribuţii sociale a. care nu se aşează asupra venitului sau averii. a. 2.contribuţii sociale efective în sarcina lucrătorilor independenţi şi a şomerilor: contribuţii sociale obligatorii şi contribuţii sociale voluntare. profit sau câştiguri din capital. impozitul pe veniturile societăţilor 3. contribuţii sociale imputate – reprezintă contrapartida prestaţiilor sociale furnizate direct de angajator angajaţilor. se stabilesc în raport de veniturile concrete sau prezumate ale persoanelor fizice. taxe pentru exercitarea dreptului de vot 7. prelevări de capital – sunt prelevări excepţionale asupra valorii activelor deţinute de subiecţii impozabili. impozite curente asupra capitalului 6. bărci sau avioane. în raport cu valoarea activelor (sau de valoarea netă a acestora) deţinute de subiecţii impozabili sau în raport cu valoarea activelor transferate între subiecţii impozabili. în scopul de a asigura efectuarea unor prestaţii sociale în beneficiul angajaţilor. contribuţii sociale efective: 1. care sunt prelevate asupra capitalului beneficiarului b.contribuţii sociale efective în sarcina angajaţilor: contribuţii sociale obligatorii şi contribuţii sociale voluntare 3. alte impozite şi taxe curente – de exemplu: 5. a. 5 .contribuţii sociale efective în sarcina angajatorilor – includ sumele vărsate de angajatori organismelor de securitate socială.

impozitul pe salariu .reţinerile la sursă asupra plăţilor efectuate în contul unor beneficiari nerezidenţi .sarcini fiscale specifice numai anumitor state din UE. Prezentare generală În cadrul statelor din Uniunea Europeană există două mai categorii de sarcini fiscale: A. . Sarcinile fiscale care privesc beneficiile realizate sunt reglementate în toate statele membre ale UE şi impunerea lor presupune parcurgerea unei proceduri formată din trei etape: .TVA (considerat singurul impozit european veritabil) .evaluarea bazei de impunere (sau a profitului impozabil). taxa profesională în Franţa.drepturile de înregistrare (drepturile percepute de stat privind aporturile aduse la capitalul unei societăţi) . sarcini fiscale independente de rezultatele economice realizate.alte impozite (de exemplu.determinarea impozitului pe profit datorat şi stingerea obligaţiilor contribuabilului respectiv. impozitul particular asupra veniturilor realizate din extracţia de petrol sau gaz. din Marea Britanie. Sarcinile fiscale independente de rezultatele economice realizate – în cadrul acestei categorii trebuie făcută distincţie între: .sarcinile aferente salariilor plătite . B. entităţile plătitoare ale impozitului pe profit în statele europene sunt: 6 .determinarea societăţilor a căror profit este impozabil conform legii şi localizarea beneficiilor impozabile. Principalele sarcini fiscale specifice anumitor state membre UE sunt: .sarcinile fiscale comune tuturor statelor comunitare (devenite obligatorii şi pentru Românie şi Bulgaria începând cu 1 ianuarie 2007) şi .) Secţiunea 2. sarcini fiscale care privesc beneficiile realizate B.accizele. Danemarca etc. A.impozitul asupra patrimoniului global (reprezintă un impozit pe avere datorat de societăţi .impozitele sau taxele pe activitate (de exemplu.CAPITOLUL III. Impozitul pe profit În general. PRINCIPALELE IMPOZITE ŞI TAXE ÎN EUROPA Secţiunea 1.Luxemburg) . impozitul comercial din Germania sau Luxemburg) . Principalele sarcinile fiscale comune tuturor statelor comunitare sunt: . .

în Marea Britanie. În privinţa cheltuielilor generale.societăţile comerciale . Olanda). Sunt scutite de la plata impozitului pe profit persoanele juridice de drept public (statul. a unor beneficii impozabile (de exemplu. decât pentru beneficiile care au sursă locală. În toate ţările europene. este considerat impozit cu sursă locală. În toate statele europene. este reglementată posibilitatea ca societăţile de persoane să poată opta pentru plata impozitului pe profit (de exemplu. Având în vedere obligaţia de a plăti impozitul pe profit. impozitului pe profit se calculează luându-se în considerare profitul sau beneficiile realizate la nivel mondiale. cât şi de sucursale sau filiale aflate în străinătate. Imperativele concurenţei au obligat statele membre să-şi reducă progresiv 7 . Conform Convenţiei-model pentru evitarea dublei impuneri elaborată de Organizaţie pentru Cooperare şi dezvoltare Economică. Italia). Situaţiile conflictuale. fiecare stat stabilindu-şi categoriile de venituri pentru care se face impozitarea (de exemplu. se soluţionează prin intermediul unei convenţii fiscale (de exemplu. societăţile nerezidente nu sunt impozitate. cu excepţia situaţie în care desfăşoară activităţi industriale sau comerciale. În legătură cu deducerea cheltuielile legate de stabilirea unei societăţi pe un anumit teritoriu se practică două metode: deducerea imediată (Germania) şi deducerea eşalonată.. fonduri de asigurări mutuale . sub rezerva luării în considerare.5%. societăţile de persoane). în Germania. Mai mult. unităţile administrativ-teritoriale. se aplică regula generală că toate cheltuielile care contribuie la realizarea profitului impozabil sunt cheltuieli deductibile. Italia). în principal. impozitul datorat pentru veniturile din proprietăţi imobiliare).societăţile civile. Deşi. cheltuieli de transport etc. se face distincţie între societăţile care datorează acest impozit (în special societăţile de capital) şi societăţile care nu datorează impozitul pe profit (în special. ajustat în funcţie de regulile fiscale specifice fiecărui stat. în cazul cărora prelevarea se face sub impozitului pe venit plătit de asociaţii respectivei societăţi. în Franţa). Pentru ca impozitul pe profit aferent desfăşurării unor activităţi industriale sau comerciale să poată fi perceput este necesar ca entitatea să aibă sediul permanent pe teritoriul statului. în câţiva ani (Franţa. La nivelul UE s-a optat.persoanele juridice de drept public sau alte persoane de drept privat care desfăşoară activităţi industriale sau comerciale (indiferent dacă au sau nu scop lucrativ). convenţii privind evitarea dublei impuneri). Germania. Belgia. societăţile cooperative. ulterior. Irlanda aproximativ 12. cheltuieli de protocol. în unele state europene. pentru două metode: • metoda imputării – din impozitul datorat se scade impozitul plătit în străinătate (de exemplu. Belgia. În majoritatea statelor europene. atât de sediul central. şi acestea sunt obligate să plătească fie impozit pentru profitul realizat (de exemplu. în general. Cota de impunere – variază sensibil de la stat la stat – Franţa . amenzi. Din punct de vedere teritorial. o societate este considerată rezidentă în statul unde se află sediul sau efectiv de conducere. respectiv când două sau mai multe state revendică dreptul de a percepe impozitul pe profit.). anumite categorii de cheltuieli sunt considerate nedeductibile sau deductibile parţial (de exemplu. Italia) • metoda deducerii cu reintegrare ulterioară – permite o deducere a pierderilor.aproximativ 35%. pentru societăţile rezidente. entităţile fără personalitate juridică nu sunt plătitoare de impozit pe profit. beneficiul impozabil se determină pornind de la bilanţul contabil. autorităţi publice). în unele state.

cota de impunere. ca în cazul impozitelor indirecte. Grecia) colectivităţilor locale. Chiar a fost înaintată o propunere de a se institui în UE un nivel minim de impozitare. dar atât Comisia. Destinaţia impozitului pe venit (cine are dreptul de a stabili şi colecta) – variază. Plata se poate face fie prin reţinere la sursă. Impozitul pe venit În privinţa impunerii veniturilor fizice. „inventat” în Anglia în 1799 a început să fie perceput încă înainte de primul război mondial şi în SUA. Impozitul pe venit. extinzându-se apoi în întreaga Europă. În unele state europene se practică impozitarea la nivelul cuplului (opţional sau chiar obligatoriu) a veniturilor obţinute de cei doi soţi sau chiar de persoanele care coabitează în mod legal.impozitarea limitată – numai asupra beneficiilor realizate de o persoană fizică dintrun anumit stat – sunt vizate persoanele nerezidente. Irlanda şi Regatul Unit se practică plata întregului impozit pe profit la sfârşitul fiecărui an fiscal. la o cotă medie de 25-35%. nivelul maxim admis urmând să fie de 40% pentru toate statele membre. fie prin mai multe plăţi anticipate efectuate la anumite intervale de timp în cursul anului fiscal. de 30%. 8 . soldele militarilor)  venituri din activităţi independente  venituri din exercitarea unor profesii liberale  venituri comerciale  venituri din exercitarea unor profesii care nu au caracter comercial (beneficii necomerciale)  venituri funciare  venituri din activităţi agricole sau forestiere  venituri din valori mobiliare  venituri din capital (dividende. dobândi. la nivelul UE nu există o armonizare fiscală. fenomen început în anii ’80. Japonia şi Germania. obligatoriu. luându-se în calcul toate veniturile realizată din ţară şi din străinătate – sunt vizate persoanele rezidente . În unele state membre acest drept revine colectivităţilor regionale sau locale. ajungându-se astăzi. Baza de impunere cuprinde mai multe categorii de venituri:  salarii şi alte venituri similare (indemnizaţiile demnitarilor sau funcţionarilor public. când s-a plecat de o cotă medie de 45-55%. redevenţe)  câştiguri din cesiunea cu titlu oneros a unor bunuri sau drepturi de orice natură  venituri din drepturi de proprietate intelectuală etc. chiar şi în caz de deficit. În Franţa se plăteşte un impozit pe profit minim. apreciind că o asemenea propunere ar încălca principiul subsidiarităţii şi ar face statele membre mai vulnerabile în faţa concurenţei statelor terţe.impozitarea nelimitată – asupra beneficiului mondial. în alte state veniturile publice din această sursă sunt colectate la nivel central şi apoi distribuite în cote mai mari (Danemarca) sau mai mici (Italia. În Danemarca. Modalităţile de plată – majoritatea statelor europene percep plăţi eşalonate de-a lungul anului fiscal. Secţiunea 3. cât şi Parlamentul European s-au arătat sceptice. Pentru stabilirea categoriilor de subiecţi care datorează impozit pe venit – se practică două metode: .

Taxele europene sunt percepute de UE. Taxele ecologice sunt folosite fie direct pentru protecţia mediului înconjurător. rente viagere. iar între impozitul pe avere şi impozitul pe profit există o relaţie de deductibilitate. drepturi de proprietate intelectuală. Impozitul pe averea persoanelor fizice – este reglementat în cinci state din UE (Spania. drepturile de pensii private.redevenţele percepute pentru extracţia de ţiţei sau gaze naturale etc. impozitul pe profit datorat în acelaşi an fiscal este deductibil din impozitul pe avere.2% şi 2.7% (Grecia). fie sunt destinate să reducă povara fiscală exercitată de alte impozite (de regulă. Sunt împărţite în trei mari categorii: . . TAXE ŞI CONTRIBUŢII ÎN EUROPA Secţiunea 1.taxele plătite diverselor instituţii pentru serviciile de canalizare sau colectare a deşeurilor menajere. Au o pondere de 71% din totalul taxelor ecologice. Taxele ecologice reprezintă 7. la bugetele locale sau într-un fond special destinat protecţiei mediului.5%. bunuri de patrimoniu. Suedia).CAPITOLUL IV. automobilele deţinute în proprietate. Taxe ecologice Taxele ecologice sunt definite ca totalitatea contribuţiilor obligatorii percepute în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului. cât şi de cele nerezidente. Franţa.taxa pe valoarea adăugată care ar avea o bază de impunere similară. 9 . Nu sunt considerate taxe ecologice: . indiferent dacă acestea sunt colectate la bugetul de stat. alăturate reglementărilor în domeniu. Impozit pe avere Impozitul pe averea persoanelor juridice – este practicat la ora actuală doar în Grecia şi Luxemburg şi presupune un impozit asupra bunurilor imobile situate pe teritoriul statelor respective şi asupra drepturilor legate de aceste bunuri. îngroparea deşeurilor. . gaze naturale) sau asupra electricităţii. opere de artă până la o anumită valoare care variază de la stat de stat. Cota de impunere este de 0.5% (Luxemburg). dar sunt reglementate multe scutiri (de exemplu. ca mijloace complementare de acţiune. Materia impozabilă o reprezintă de regulă: combustibilii pentru transport. ALTE CATEGORII DE IMPOZITE. impozita datorat atât de societăţile rezidente. pesticidelor etc. Grecia. inclusiv taxele percepute pentru emisii de dioxid de carbon. în cadrul programelor sale de acţiune în domeniul protecţiei mediului. respectiv 0. Luxemburg. emisiile poluante în aer şi apă. Secţiunea 2. Cota de impunere variază între 0. Reprezintă aproximativ 26% din totalul taxelor ecologice. bijuterii şi obiecte din metale preţioase până la o anumită valoare). Baza de impozitare este formată din patrimoniul mondial al persoanei fizice rezidente sau patrimoniul situat în statul respectiv al persoanei nerezidente. . impozite pe venit). iar în alţi ani se procedează invers.taxe asupra transporturilor – sunt percepute pentru deţinerea sau folosirea unui autovehicul (inclusiv avioane) sau pentru anumite servicii de transport (taxa de aeroport pentru zboruri regulate sau charter). respectiv în unii ani.5% din totalul impozitelor şi a taxelor colectate de statele UE.taxe asupra energiei – sunt percepute asupra combustibililor folosiţi în transporturi (în special benzină şi motorină) ori asupra altor combustibili (cărbune.

comercială sau profesională nesalariată.4%  Spania . gestionarea reziduurilor solide şi poluare fonică.impozitul regional asupra activităţilor locale (Italia) – este perceput de la persoanele fizice sau juridice care desfăşoară o activitate profesională. iar cota de impunere este de 4. . 10 .impozitarea doar a activelor aflate pe teritoriul statului în cazul defunctului nerezident. Ponderea în Produsul intern brut a veniturilor colectate din taxele ecologice variază de la stat la stat:  Danemarca – 4. Impozite şi taxe pe activitatea economică a întreprinderilor Aceste categorii de venituri bugetare sunt destul de rare.9% Secţiunea 3.impozitarea averii mondiale a defunctului rezident. Reprezintă aproximativ 3% din totalul taxelor ecologice. Italia. Secţiunea 4. Cipru). instituţii caritabile sau religioase). fiind percepute doar în câteva din statele membre UE.2  Estonia – 2%  Franţa – 1. Este percepută de obicei ca venit la bugetele locale. De obicei se aplică un barem progresiv. iar baza de impunere o reprezintă valoarea locativă a construcţiilor şi a celorlalte imobilizări corporale. Cea mai mare cota din prelevări constituie venit la bugetele locale (80%). asupra valorii adăugate produce.7%  Cipru – 3.taxe asupra poluării şi resurselor – se percep pentru emisiile nocive măsurate sau estimate în aer sau apă. De exemplu: . . persoană juridică. . Impozite şi taxe asupra succesiunilor şi a donaţiilor Această categorie este una din cele mai frecvente impozitări practicate în statele din UE. cota de impunere variind între 6 şi 10%. în funcţie de gradul de rudenie al succesorilor sau de categoria succesorală (persoană fizică. restul revenit bugetelor landurilor (15%) sau bugetului federal (5%).impozitul comercial (Germania) – este datorat de toate întreprinderile comerciale şi industriale care îşi desfăşoară activitatea în această ţară. Cota de impunere variază între 15 şi 30%. .perceperea doar a unei taxe de timbru asupra bunurilor transmise mortis causa situate în ţară. statul. .7%  Malta şi Slovenia – 3. .impozitarea averii formată doar din bunuri imobile a defunctului.. Constituie venit la bugetul regiunilor.8%  Olanda – 3. Cota de impunere variază între 12 şi 20%. Se practică mai multe sisteme: .25%. cu foarte puţine excepţii (de exemplu.impozitul comercial general (Luxemburg)– reglementata asemănător celui din Germania.taxa profesională (Franţa) – este datorată de persoanele fizice sau juridice care desfăşoară o activitate industrială.2.

. Secţiunea 6.accize (taxe parafiscale) pentru produse energetice şi electricitate – Belgia. Impozite pentru deţinerea sau transmiterea de imobile Mai toate statele comunitare (cu excepţia Maltei) impozitează deţinerea sau transferul de bunuri imobiliare. România – 0. ţigări de foi. mai rar şi o cotă unică. 92/84/EEC. obiecte de artă sau de colecţie etc. fie valoarea cadastrală. Se ia în considerarea fie valoarea de piaţă a imobilului. stabilite prin Directiva nr.5 euro/MWh în cazul electricităţii folosite în scop comercial. Unele state membre pot institui accize naţionale pentru produse din aceeaşi categorie: . fie sub forma impozitului funciar. până la o anumită valoare.87 euro/hl/grad alcool) stabilite prin Directiva nr.succesiunile sau donaţiile făcute copiilor. accize la băuturi fermentate altele decât vin sau bere.) de la 14 la 60 euro/kg sau bucăţi. de 20% (Irlanda). 11 . accize la gaze naturale pentru încălzitul locuinţelor (0. Sunt reglementate foarte multe scutiri şi facilităţi în această materie: . Secţiunea 5. printre altele impactului economic pe care îl pot avea.7% (Regatul Unit).Franţa .2% pentru clădiri din mediul urban.3 euro/gigajouli). drepturile de pensii.Cotele de impunere variază de la stat la stat şi în funcţie de baremul progresiv stabilit – de la 2 la 80%.accize la băuturi alcoolice: accize la bere (între 0. Operaţiunile de transfer al proprietăţii imobiliare pot fi sau nu scutite de plata TVA-ului. importul sau desfacerea anumitor categorii de produse. accize la electricitate (0. 0. venit la bugetul statului (la fel şi în România).025% (Cipru) la 43. datorită. Germania. nu se impozitează.accize pentru produse energetice şi electricitate – reglementate prin Directiva nr.taxă adiţională pentru băuturile mixte (băuturi alcoolizate amestecate cu băuturi nealcoolozate) .accize pentru tutunul manufacturat – nivelul acestor accize a fost negociat separat de fiecare stat (în special la ţigarete). . . accize la produse intermediare. 359 euro/1000 l benzină fără plumb). Cote de impunere variază foarte mult de la stat la stat: de la 0.legatele în favoarea instituţiilor de caritate. accize la alcool etilic. impozitul este datorat de cumpărător. Olanda. Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru producţia. fie a unei taxe percepută la valoarea declarată a unei tranzacţii. nepoţilor sau cele în favoarea soţului supravieţuitor. de la stat la stat. Există accize reglementate la nivel comunitar: . 2003/96/EC: accize la benzină (421 euro/1000 l benzină cu plumb. în funcţie de tip (ţigaretă. alte produse din tutun etc. de regulă. accize la vinuri.748 şi 1. Suedia . Se practică. şi nivel minim stabilit variază. 92/83/EEC. De regulă.1% pentru clădiri din mediul rural.Reprezintă. fie sub forma perceperii unei cote din valoarea bunului imobil deţinut sau transferat. 1 euro/MWh în cazul electricităţii folosite de consumatorii casnici). Finlanda.taxă adiţională pentru produs alcoolic comercializat într-un ambalaj care nu poate fi refolosit – Belgia. Accizele Reprezintă o categorie de impozite indirecte deosebit de importantă.

totalul contribuţiilor sociale plătite de angajat este de 17.95% din salarul brut).asigurări de sănătate. confecţii din blănuri naturale. în Austria.65% din salariul brut.6%. Statul membru UE care colectează cele mai multe venituri din contribuţiile sociale obligatorii este Franţa (totalul contribuţiilor plătite atât de angajat.asigurări de şomaj.. în Irlanda cota contribuţiilor angajatului atinge 12. iar angajatorul 24. valoarea este egală. contribuţiile datorate de angajaţi şi angajatori pentru: . cât şi de angajator este situat între 64. care variază de la 5% (Irlanda) la 29.pensii. . la polul opus se află Irlanda cu 16.4%. Contribuţii sociale obligatorii Se au în vedere.8% (Spania).75%.95%). Secţiunea 7. În Malta. de 10%. iar cel plătit de angajator este de 40. angajatorul este cel care plăteşte o cotă mai mare decât angajatul. Cuantumul acestor prelevări variază foarte mult de la stat la stat. în Slovenia angajatul 37. De regulă. cafea. .asigurări de accidente de muncă. datorează o cotă fixă. bijuterii din aur. iar a angajatorului 4%. lucrătorii independenţi. .asigurări sociale. De exemplu. produse de parfumerie.75 şi 86. 75% din salariul brut.accize speciale reglementate de legislaţia română: pentru uleiuri minerale. . De obicei. 12 . Dar în alte state angajatul suportă o povară mai mare decât angajatorul (de exemplu. articole din cristal. în principal.

Elemente de drept finaniciar international. Editura Economică.M.C. Preda. 2001 .P. 2004 . Armonizarea impozitelor directe cu dreptul comunitar.B. FRM. Accent. Bruxelles.Bibliografie . „Rosetti”. Codecs. Edit. Communier. Edit.1/2003 . Bucureşti.PUF. Şt. Corduneanu. revista „Studia” nr.M. Ed. Minea. St. 1998 . 1995. Finanţe internaţionale. Fiscalitatea in Europa la inceputul mileniului III.J. F. Cluj-Napoca. „Bruylant”. Ed. .M. St. Bucureşti. Droit fiscal communautaire. „PressesUniversitaires de France” .Gaftoniuc Simona. Costaş.M. Droit fiscal europeen compare. Di Malta. Dreptul fiscal comunitar şi construcţia europeană.F. 2006 . Minea. Paris. 1995 . Edit. Bucureşti. Bucureşti. Minea. C. 2001 13 . Edit. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful