Conducător ştiinţific: Şef lucr. dr. ing. Zoltan German

Candidat: Gherman Valentin



and the general factors to be considered in the choice and design of a system. to provide corrosion control. zinc or tin.Corrosion is an electro-chemical process that involves the passage of electrical currents on a micro or macro scale. 4. Davy found that he could preserve copper in seawater by the attachment of small quantities of iron. The cathodic protection of reinforcing carbon steel in reinforced concrete structures can be applied in a similar manner. This action is called corrosion and the most common example is the rusting of steel. The principle of cathodic protection is in connecting an external anode to the metal to be protected and the passing of an electrical dc current so that all areas of the metal surface become cathodic and therefore do not corrode. or it may be an impressed current anode. The copper became. which is the most common material used in construction. from the initial success of the method as used from 1952 onwards to protect about 1000 miles of wartime fuel-line network. The external anode may be a galvanic anode.0 The Principles of Cathodic Protection Metal that has been extracted from its primary ore (metal oxides or other free radicals) has a natural tendency to revert to that state under the action of oxygen and water. as Davy put it. In the discussion that follows it is assumed that the metal to be protected is carbon steel.0 History The first reported practical use of cathodic protection is generally credited to Sir Humphrey Davy in the 1820s. hence reducing the streamline of the ships. as well as reinforced concrete structures. in part. or . as they began to collect marine growths.0 Advantages and Uses of Cathodic Protection The main advantage of cathodic protection over other forms of anti-corrosion treatment is that it is applied simply by maintaining a dc circuit and its effectiveness may be monitored “impressed” current. to a value at which the corroding (anodic) reactions are stifled and only cathodic reactions can take the use of galvanic (sacrificial) anodes. where the current is a result of the potential difference between the two metals. where the current is impressed from an external dc power source. the electrical potential between the metal and the electrolyte solution with which it is in contact is made more negative. It was quickly abandoned because by protecting the copper its antifouling properties became retarded. Cathodic protection can be achieved in two ways: . 2. “cathodically protected”.0 Introduction This Guide describes the basic principles of cathodic protection. the areas of use. It may be applied to existing 4 . by the supply of negative charged electrons. The method is now well established and is used on a wide variety of immersed and buried facilities and infrastructure. It gives a basic introduction and simple technical data on cathodic protection. 3. The increasing use of cathodic protection in modern times has arisen. In electro-chemical terms.Cathodic Protection 1. Cathodic protection is commonly applied to a coated structure to provide corrosion control to areas where the coating may be damaged. Davy’s advice was sought by the Royal Navy in investigating the corrosion of copper sheeting used for cladding the hulls of naval vessels.

stability in the environment. Also required. minimum resistance and secure conductors between anodes and power source. A combination of applying both a coating and cathodic protection will normally result in the most practical and economic overall protection system.Electrically well insulated.0 Basic Requirements for Cathodic Protection The essential features of cathodic protection to metals that are surrounded by a conducting electrolyte. and their distribution on the structure. as the concrete itself contains sufficient moisture to act as the electrolyte. connected together often in a backfill. Insulating flange kits are sometimes used though they often require regular maintenance. and compatibility with the alkaline environment created or enhanced by cathodic protection. and between conductor and anode.Inert anodes (clusters of which. The provision of a protective/insulating coating to the structure will greatly reduce the current demanded for cathodic protection of the metallic surface. It cannot be used to prevent atmospheric corrosion on metals. in principle. be applied to any metallic structure in contact with a bulk electrolyte (including concrete). in each of the two types of system are as follows: a) A galvanic system requires: . . increases the effective spread of cathodic protection current. Cathodic protection can. . its main use is to protect steel structures buried in soil or immersed in water. is the determination of the size and number of the power sources.Direct welding to the structure or a conductor connecting the anode to the structure . 5. Ideal coatings are those that have a high electrical resistance. b) An impressed-current system requires: . are continuous and will adhere strongly to the surface to be protected.Secure and minimum resistance connections between conductor and structure. In both cases. Other requirements that must be met to ensure that cathodic protection is applied in the most economic and reliable manner are: a) Electrical continuity. In practice. It may be used to afford security where even a small leak cannot be tolerated for reasons of safety or environment. are called the “groundbed”).Sacrificial anodes . this may be achieved by the insertion of monolithic electrical isolation joints in the structure.A dc power source. It is often desirable to limit the spread of cathodic protection. For pipelines and tanks. or sacrificial anodes. However.Secure and minimum resistance connections between power source and structure. abrasion resistance. b) Coatings. . Polarisation cells that restrict low voltage cathodic protection dc 5 . The use of a well-applied and suitable coating. The resistance of the conductor and structure should be such as to minimise the potential drop of the return protective currents through the structure.structures to prolong their life. it can be used to protect atmospherically exposed and buried reinforced concrete from corrosion. fundamental design decisions must be made to select the type of system and the most suitable type of anode appropriate to that system. Specifying the use of cathodic protection initially will avoid the need to provide a “corrosion allowance” to thin sections of structures that may be costly to fabricate. c) Structure isolation. Other desirable coating characteristics include.

and additions to. d) Test facilities. a decision must be made as to whether the scheme will be a galvanic or impressed-current system. measurement of existing structure-to-soil potentials is essential to give valuable information as to which areas are anodic and which are cathodic. the use of both types of systems may be appropriate. permanent half cells (reference electrodes). but care is required to avoid interaction between them.Resistance to earth of the anodes . In addition.Current demand . will attenuate towards the natural corrosion potential as the distance from the anode or groundbed increases.0 Design Factors 6. However.2 Potential level and distribution In practice.currents. Enables it to be used in most types of electrolytes c) able to provide a flexible output that may accommodate changes in. Galvanic systems have the advantage of being – a) simple to install b) independent of a source of external electric power c) suitable for localised protection d) less liable to cause interaction on neighbouring structures Impressed-current installations have the advantage of being – a) able to supply a relatively large current b) able to provide of high dc driving voltages (up to 50V). Design of a cathodic-protection system for a new structure should include the calculation of: .3 Economics of decisions At the design stage of a cathodic-protection scheme. corrosion monitoring coupons.Quantity and location of anodes or anode systems . It is important to consider the location of test facilities.1 Initial considerations If the structure already exists. using any convenient dc source and a temporary anode system (groundbed). The potentials will generally be most negative at a point nearest to the anode or groundbed and. and the manner that data can be routinely collected or viewed. with the application to the structure of temporary cathodic-protection current. but allow passage of high voltage ac currents. the provision of a protective coating will have by far the greatest effect on the potential for a given applied current. a more accurate assessment of current demand and the likely spread of protection to the structure may be assessed. and internal electrical resistance. the structure-to-electrolyte potentials are measured using a standard halfcell (reference electrode). the structure being protected 6 . 6. 6. The potential values measured on a cathodically protected structure will be dependent on the anodic and cathodic reactions. structural geometry. may be used to isolate low-resistance earthing systems from a well-coated protected structure. test stations. for pipelines.Electrical supply requirements .Test and monitoring facilities 6. In specific circumstances.

For most applications. This phenomenon is called "stray current corrosion". Corrosion will be accelerated on the secondary structure at any point where current is discharged to the electrolyte. result in hydrogen embrittlement of the steel. rod or wire forms. with subsequent loss of strength. closed-cycle vapour turbines. They must.5 Types of equipment Various galvanic anode alloys of magnesium.or gasengine. as they are self-regulating and are often regarded as systems that can be ‘fit and forget’. the most popular is the selenium plate or silicon-diode rectifier with transformer unit in conjunction with an existing ac supply or diesel. It is an advantage of sacrificial-anode schemes that they are not prone to creating severe interaction problems and therefore they are popular for protection in congested and complex locations. Any secondary structure residing in the same electrolyte may receive and discharge the cathodic protection direct current by acting as an alternative low-resistance path (interaction). It may also cause disbondment of coatings. Interaction may be minimized by careful design of the cathodic protection system. Methods and procedures are available for overcoming interaction. Impressed-current groundbeds in soils have traditionally consisted of high-silicon cast iron. 7 . 6. be inspected at periodic intervals to ensure they are capable of supplying continued protection.driven alternator. The choice is dependent on power requirements. however. the coating would then act as an insulating shield to the cathodic-protection currents. and solar or wind generators. There are also automatic control units available that will adjust current output in accordance with potential changes at a half cell. and testing should be carried out in the presence of interested parties. maintenance capabilities.4 Problems to be avoided There are certain limitations to the use of cathodic protection. There are many possible sources of dc power. On some high strength steels. In particular. by design of a scheme to operate at the lowest possible current density and by maintaining good separation between the protected structure and the secondary structure. this may lead to catastrophic failures. These alkaline conditions may also be detrimental to certain coating systems. However. Hydrogen evolution at the cathode surface may. Generally sacrificial anode systems do not cause problems. In remote areas. Consideration must also be given to spark hazards created by the introduction of electric currents into a structure situated in a hazardous area. Excessive negative potentials can cause accelerated corrosion of lead and aluminium structures because of the alkaline environments created at the cathode. a constant dc voltage or constant current systems are used. on high-strength steels. power sources include thermo. so that the choice of remedial measures may be agreed. and between the groundbeds or anodes and the secondary structure. The latter two are used in conjunction with leadacid or similar storage batteries. if and when the acceptable limit of interaction is exceeded.6. and environmental conditions. mixed metal oxide (MMO) anodes are becoming increasingly popular for all environments because of their good mechanical and electrical characteristics and compact size. aluminium or zinc are available in a variety of block. and may cause loss of adhesion of the coating.electric generators.

using a high input impedance voltmeter and suitable halfcell. as can currents in electrical bonds between structures. silver/silver chloride/seawater.soil potentials to be monitored from a helicopter or light aeroplane. 8 . Many cathodic protection systems are increasingly being controlled and monitored by remote computers and modem links. Maintenance includes the mechanical maintenance of powersupply equipment and the maintenance of painted surfaces of equipment. are available Galvanic-anode outputs may also be monitored. Adjustments are made to the cathodic-protection current output to ensure that protective potentials are maintained at a sufficiently negative level as defined by the project specification. Other communication systems that enable. It is good practice to inform all owners of cathodic protection systems and infrastructure in the area of influence of any new cathodic protection systems. The level of protection in soils and water is accepted at steel potentials of minus 850 mV (wrt Cu/CuSO4) or minus 800 mV (wrt Ag/AgCl/seawater). for example.7. so that the effect on these facilities may be assessed. or of significant changes to existing systems. The standard practical half-cells are copper/copper sulphate.0 Monitoring and Maintenance Cathodic-protection systems may be monitored effectively by the measurement of structure-to-electrolyte potentials. Transformer rectifier outputs may be displayed by telemetry at central control stations. pipe-to. Tests to measure interaction are usually conducted annually where areas are at risk or after adjustments to cathodic-protection current output. silver/silver chloride/ potassium chloride and zinc.

1. 9 . Chiar și conductele de apă pentru răcire. Această protecție activă se realizează cu ajutorul unei surse de curent continuu denumită stație de protecție catodică (SPC). Introducere Principala problemă la conductele metalice o constituie coroziunea. sa fie în plaja de valori de -850 -1250mV pe toată lungimea ei. Fenomenul duce la micșorarea grosimii de perete a materialului tubular și ulterior la perforarea ei. la un flux de un amper pe an se uzează 9 kg de fier. a crescut și cererea pentru conservarea acestor conducte expuse coroziunii. fie că sunt conducte de transport. Protecția catodică se bazează pe fenomenul pilei galvanice în care se urmărește deplasarea potențialului de electrod la valori mai electronegative decât potentialul natural al metalului conductei astfel încât. procedurile de izolație exterioară și de protecție catodică a conductelor metalice devin factori esențiali în exploatare. Conform Legii lui Faraday. potențialul conductă-sol. potențial ce asigură "imunitate la coroziune". Aceste 9 kg nu se distribuie pe întreaga suprafață a conductelor. chiar și în timpul montajului pot aparea defecte de izolație. Odată cu creșterea importanței conductelor ca mijloace economice de transport pentru multe medii vitale. conductele industriale de aprovizionare sau conductele de directionare pentru instalații de reglare a presiunii gazelor sunt prevazute cu protecție catodică anticorozivă. Numărul stațiilor de protecție catodică necesare pentru a proteja o conductă de o anumită lungime este dat de calitatea izolației și agresivitatea solului în care este montată conducta. Acesta este factorul determinant al fiabilitatii și siguranței în exploatare a conductelor metalice subterane. numită protecție activă. conducte de distribuție sau conducte regionale de aprovizionare. Pe lângă protecția globală a acestora. cum nici o izolație nu este perfectă. numită protecție pasivă. măsurat cu electrodul de referință Cu/CuSO4. Izolația exterioară constituie principalul mod de protecție anticorozivă. prin care conducta metalică este supusă corodării încă de la punerea în funcțiune. deosebit de importantă este evitarea pierderilor în timpul transportului. ci uzura are loc în anumite puncte. protecție ce-i conferă conductei "imunitate" la coroziune. Realizarea protecției catodice se face conform prevederilor din EN 12954-2001 și respectând "Normativul pentru protecția contra coroziunii a conductelor metalice îngropate" 114. motiv pentru care este obligatorie și aplicarea protecției catodice. În consecință. fără a mai pune în discuție daunele ecologice cauzate de conductele de gaz și petrol neetanșe. care poate fi generată de o baterie stationară sau un redresor de curent continuu alimentat de la rețeaua electrică monofazată. Astăzi sunt protejate catodic toate conductele de otel. Însă.

• Coroziunea sub suprafaţă. depinde de atât de natura metalului.2. care pornesc de la suprafaţa metalului respectiv.1 Istoric Prima aplicare a protecției catodice datează din anul 1824. care se repartizează pe suprafeţe relativ mari. sau obiectelor metalice. care începe la suprafaţă dar se extinde de preferinţă sub suprafaţa metalului provocând umflarea şi desprinderea metalului (pungi de coroziune). Astfel. sub acţiunea agenţilor chimici din mediu. cât şi a vecinătăţii lui. dar adâncimea lor este mică.1 Coroziunea metalelor Prin coroziune se înţeleg procesele de degradare şi deteriorare a metalelor. au fost create materiale de anozi de sacrificiu mai bune și au fost create circuite electrice pentru controlul curentilor aplicați. coroziunea poate fi clasificată în : coroziune continuă (când întreaga suprafaţă metalică a fost cuprinsă de acţiunea mediului agresiv) şi coroziunea locală (când distrugerea se produce numai pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalului sau aliajului). In practică. coroziunea se bazează pe o reacţie de forma: _ M →Mn+ + ne După aspectul distrugerii. dizolvîndu-se gradual datorită procesului galvanic. Aplicații moderne ale protecției catodice asupra vaselor de cruazieră au fost descrise pentru prima dată în 1950. Davy a descoperit că mici „protectori” din fier reușesc să pastreze intact cuprul. Instabilitatea metalelor în contact cu atmosfera este determinată de reacţii de transfer de sarcină. • Pete de coroziune. argintul işi pierde luciul. care au loc la interfaţa lor. Cauza acestor modoficări nedorite ale metalelor sunt reacţii chimice şi în special electrochimice. Faptul că multe metale reacţionează cu vecinătatea lor este cunoscut de multă vreme. care se localizează pe suprafeţe mici (puncte de coroziune). ca şi gradul în care ea apare. Din punct de vedere chimic. Coroziunea locală poate fi de mai multe feluri: • Coroziunea punctiformă. Descoperiri considerabile în tehnologia protecției catodice au fost făcute. toate celelalte metale sunt nestabile în contact cu aerul atmosferic. 2. În 1925 Davy reușește să pună în practică testele de laborator la bordul unui vas. 10 . fenomenele de coroziune sunt în mod frecvent extrem de complexe şi apar sub diferite forme. Modul în care se manifestă această nestabilitate.2. Noțiuni teoretice asupra protecției catodice 2. care împiedică reacţia mai departe). aluminiul se oxidează (formând un strat foarte subţire de oxid.2 Bazele fizice ale protecției catodice 2. fierul rugineşte. când Humphry Davy reușește să protejeze invelișurile de cupru prin utilizarea de anozi din fier. zincul şi plumbul îşi pierd treptat luciul metalic. De atunci progresul a fost rapid. cuprul capătă o patină. Cu excepţia metalelor aşa zise nobile. motiv pentru care o clasificare riguroasă a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.

Coroziunea chimică a metalelor sau aliajelor se produce prin reacţii ce se desfasoară la suprafaţa acestora în contact cu gaze uscate sau soluţii de neelectroliţi. concentraţia . Suprafaţa curată a multor metale expusă la aer se oxidează rapid. benzoli etc. Urmele de hidrogen sulfurat prezente în atmosferă la temperatura camerei catalizează coroziunea. acţiunea cea mai dăunătoare asupra metalelor o are oxigenul.mărirea sau reducerea particulelor. După mecanismul de desfăşurare se pot distinge două tipuri de coroziune : a). CO2. care se caracterizează prin distrugerea selectivă a metalului la limita dintre cristale. Caracteristic la acest fel de coroziune este faptul că fisurile se propagă nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traversează. precum şi în lichide fară conductibilitate electrică şi în majoritatea substanţelor organice . a). b). Dintre factorii externi. natura materialului corosiv. . benzine.dizolvarea părţilor componente şi pierderi de material. CO. H2S. După aceasta are loc unirea atomilor de oxigen cu atomii de metal şi formarea primului strat monomolecular de oxid. sub formă de pelicule de grosimi şi compoziţii diferite. . în prezenţa umidităţii. Produsele care rezultă sub acţiunea acestor medii rămân. SO2.spălarea componenţilor. H2) sau lichide rău conducătoare de electricitate (alcooli. Molecula de oxigen este absorbită şi concomitent scindată în atomi. 11 . Dacă pelicula de oxid formată prezintă proprietăţi protectoare.viteza iniţială ridicată scade rapid în timp. fiind procese ce se desfasoară la interfaţa metal-gaz.dezagregarea materialului de către cristalele sărurilor care se formează în porii săi. la locul interacţiunii metalului cu mediul coroziv. putându-l frâna într-o măsură mai mare sau mai mică. • Coroziunea transcristalină. coroziunea electrochimică se referă la procesele de degradare a metalelor şialiajelor în soluţii de electroliţi. Intensitatea procesului de coroziune chimică este condiţionată de:natura materialului.• Coroziunea intercristalină. coroziunea chimică care se referă la procesele de distrugere a metalelor şi aliajelor care se produc în gaze uscate. deci şi a întregii mase a metalului. Coroziunea chimică Coroziunea chimică se produce din cauza afinităţii dintre metal şi unele gaze (O 2. În funcţie de proprietăţile lor fizico-chimice peliculele de corziune exercită o influenţă importantă asupra desfăşurării ulterioare a procesului de coroziune. în general. HCl(g). dacă reacţia respectivă de oxidare : Me + nO → MeOn are loc cu scăderea energiei libere. fac parte din categoria reacţiilor eterogene şi se supun legilor generale ale cineticii acestor reacţii. care reprezintă un caz tipic de coroziune locală la care distrugerea corozivă este determinată de direcţia tensiunilor mecanice de întindere. a cineticii acestuia.) provocând modificări ale metalului manifestate prin: . Atât coroziunea chimică cât şi cea electrochimică. . fiind însoţite de trecerea curentului electric prin metal. temperatura şi presiunea mediului corosiv şi durata de contact.

dintre care se cunosc 2 faze: . metalele în contact cu soluţiile bune conducătoare de electricitate (electroliţi) se corodează electrochimic. Aşadar. din care cauză. În funcţie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugină şi anume: 1. pe suprafaţa metalului apar elemente galvanice în care impurităţile din metal funcţionează ca microcatozi cu descărcare de hidrogen pe suprafaţa lor. Când apare oxigenul atmosferic. fiind denumită şi magnetită din cauza proprietăţilor sale magnetice şi este considerată ca fiind forma cea mai stabilă a oxidului de fier. se pot considera ca fiind alcătuite din electrozi electrici scurtcircuitaţi prin însăşi corpul metalului respectiv. În prima treaptă de oxidare a fierului. Coroziunea electrochimică Spre deosebire de coroziunea chimică. un electrolit şi un conductor. Rugina neagră. După cum în practica industrială metalele folosite în mod curent. Dintre principalele cauze care determină apariţia elementelor locale pot fi menţionate : impurificări cu metale nobile. coroziunea electrochimică nu se produce. se formează FeO. de un curent electric. . în comparaţie cu coroziunea chimică. oxidul feros. deci un elament galvanic. care se formează după reacţia: Fe+2H2O→Fe(OH)2+H2 Acest tip de rugină trece rapid. în acest caz. Rugina brună. cu structură omogenă şi aderentă. cea electrochimică are o importanţă mai mare. Soluţia şi metalul sunt străbătute. Pentru apariţia acestui tip de coroziune este necesar să existe un anod. sunt eterogene.b). oxizi ai metalelor heterogenităţi chimice. Rugina albă Fe(OH)2 . un catod. apare în urma reacţiei: 4Fe(OH)2+O2→4FeO*OH+2H2O 3. Reacţia decurge astfel: 12 . este formată din oxid feros şi feric. Exemple tipice de coroziune electrochimică se întâlnesc în cazul coroziunii atmosferice (ruginirea fierului) şi la coroziunea provocată de curenţii electrici de dispersie din sol numiţi şi curenţi vagabonzi.Faza 2 caracterizată prin o cantitate de oxigen. oxidarea evoluează încet. Prin înlăturarea uneia dintre aceste condiţii. Coroziunea electrochimică este rezultatul apariţiei unor elemente locale (microelemente) la suprafaţa metalului. Ea formează pe suprafaţa metalului un strat protector.Faza 1 care corespunde unui exces mare de oxigen. insuficientă. oxidul feros se transformă în hidroxid de fier (Fe2O3H2O) sau FeO(OH). funcţionând ca anod se dizolvă. de aceea se observă foarte rar. în rugină brună. generat de procesele electrochimice care se desfăşoară la limita celor două faze. Prin introducerea metalului în apă sau în mediu cu proprietăţi electrolitice. care pot sa apară ca urmare a unui tratament mecanic sau termic neuniform. în timp ce metalul. Ruginirea fierului În cazul fierului oxidarea în atmosferă a acestuia cu formarea oxizilor de fier (rugina) are loc în trepte. 2. prin oxidare. de exemplu : existenta mai multor faze heterogenităţi fizice. care este stabil numai în absenţa oxigenului.

Metodele şi mijloacele de protecţie anticorosivă sunt foarte variate şi numeroase. bronz în contact cu oţelul etc. care de multe ori se realizeaza la preturi mici. Electrometalizarea (placarea metalelor) este un process electrochimic de depozitare a unui strat subtire de metal pe un alt element.2. Cadmiul. Alte metode de camasuire includi sudarea sau turnarea metalului topit in jurul nucleului intarit. Un exemplu de metal de acest gen este asa-numitul aur suflat. metalele camasuite sunt produse si sub forma de fire. cuprul. pentru purificarea metalelor sau pentru separarea metalelor pentru analiza cantitativa. • evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ decât el. în prezenţa unui electrolit corespunzător. Componentele camasuite ale unui avion pot avea un strat gros de aliaj de aluminiu dur in interior si apoi straturi subtiri de foi de aluminiu pur care este rezistent la coroziune. deoarece din cauza diferenţei de potenţial electrochimic dintre ele. din punct de vedere al rezistenţei la coroziune. inafara de foi si dungi. • prelucrarea mai îngrijită a suprafeţei metalului. • metode de acţionare asupra mediului corosiv. de obicei de origine metalica si acesta. care consista din nucleu de alama sau otel acoperit de un strat de aur la suprafata. bari si tuburi.2FeO*OH+Fe(OH)2→Fe3O4+2H2O În problemele practice de coroziune importantă este cunoaşterea vitezelor reale cu care procesul se desfăşoară. zgârieturile favorizează şi accelerează coroziunea. Combinatia rezultata.1 Metode de protecţie anticorosivă a materialelor metalice Protecţia împotriva coroziunii reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru a feri materialele tehnice de acţiunea agresivă a mediilor corosive. de exemplu aluminiu alături de aliajele cuprului sau oţelurilor aliate. pentru a obtine o suprafata dura sau o finisare atractiva. • la fel se va evita punerea în contact a metalelor ecruisate cu metalele recoapte sau turnate.1. 2. argintul si cositorul sunt 13 . Alte metode de prevenire a coroziunii: Camasuirea este un process metalurgic de legare a straturilor ale acelorlasi sau diferite metale. Straturile diferite de metal sunt de obicei incalzite si rulate una peste alta. se poate considera că materialul este rezistent la coroziune.deoarece adânciturile. Obiectele sunt electrometalizate pentru a preveni coroziunea. conductivitate si rezistenta impotriva coroziunii care nu pot fi intalnite intr-un metal pur. nickelul. principial ele se pot grupa în următoarele categorii: • metode de prevenire a coroziunii • utilizarea metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune. dar are o viteză de desfăşurare foarte mică. • metode de acoperire a suprafeţelor metalice. aurul. poate avea proprietati de duritate. cromul. Dacă procesul de coroziune este posibil. Viteza de coroziune se exprimă prin masa de metal distrus pe unitatea de suprafaţă în unitatea de timp g/m2h sau adâncimea la care au ajuns degradările în unitatea de timp mm/an. Metodele de prevenire a coroziunii constau în: • alegerea corectă a materialelor utilizate în construcţia de aparate şi utilaje industriale. primele se corodează.

pentru a proteja o conducta de apa ingropata in pamant aceasta se leaga la o bara de magneziu fixate in sol. Smaltuirea a fost introdusa in Statele Unite acum jumatate de secol pentru a inlocui placarea cu cositor.0.reduc considerabil viteza de coroziune (ex. introducerea Cu de 0. micşorează sau anulează complet viteza de coroziune a acesteia. CO2) care măresc viteza de coroziune a mediilor corosive. Metalul mai active joaca rol de anod (“anod de sacrificiu”). obiectul metallic este acoperit cu praf de zinc si incalzit intr-un spatiu ingust la o temperatura ce variaza intre 300 si 420 grade Celsius. Utilizarea metalelor și a aliajelor rezistente la coroziune Din grupa metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune fac parte metalele nobile şi aliajele lor. folii ondulate pentru acoperis. Zn) si obiectul care se protejeaza. Exemple de produse galvanizate in mod curent sunt cosuri de gunoi. Fierul sau alt element pe baza de metal este cufundat in acid pentru curatarea de praf.dar utilizarea lor devine dificilă din cauza costului lor ridicat. Stratul de zinc protejeaza metalul chiar si in locurile unde s-au format fisuri sau mici gauri pe invelis. Alte metode de galvanizare includ depunerea electrolitica a zincului pe metal sau aplicarea zincului topit cu ajutorul unui pulverizator.a Fe în HNO3 concentrat etc) In majoritatea cazurilor se recurge la alierea metalelor cu un component adecvat.Cr sau Ni în oţeluri etc. Se pot utiliza. • utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor.2. De exemplu. accesoriile de masina cromate. cum ar fi fierul sau otelul. oalele placate cu cositor. care introduse în cantităţi minime în mediul corosiv. Cele mai intalnite produse realizate prin aceasta metoda sunt tacamurile argintate. mizerii sau grasimi. Apoi este spalat si inmuiat in zinc topit.. Cea mai intrebuintata metoda de galvanizare este procesul de inmuiere la cald. mai ieftina si mult mai atractiva pentru consumator. cu un strat subtire de zinc pentru a-l proteja de actiunea coroziunii.adică metalele şi aliajele care în urma coroziunii iniţiale se acoperă cu o peliculă izolatoare datorită fenomenului de pasivare (exemplu pasivarea Ag în HCl prin formarea peliculei de AgCl. cromul. atunci fiind cea mai intalnita metoda de placare a metalelor.. • Protectia catodica se realizeaza prin crearea in mod artificial a unor pile cu un metal mai activ (Mg. 14 . Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal. smaltuirea este intrebuintata pe fier turnat sau pe folii de otel care au fost mai intaI matritate in forma dorita. mai ales a apei.în schimb. fierul conductei devine catod si practice nu este atacat.Uneori concentraţii relativ scăzute ale componentului de aliere. ce sunt substanţe organice sau anorganice. tevi din fier si sarma. Zincul este intrebuintat cu mai multa usurinta decat alte metale de protectie cum ar fi cositorul. Smaltuirea este considerata a fi mai practica decat cealalta metoda. Al. In industrie. in alt proces galvanic.metalele şi aliajele autoprotectoare. pentru ca oxigenul reactioneaza mai mult cu zincul decat cu metalul care trebuie protejat. Smaltuirea in industrie este folosit in mod obisnuit pentru protectia suprafetelor impotriva coroziunii sau frecarii.3%.) Metode de acționare asupra mediului coroziv Printre metodele de acţionare asupra mediului coroziv amintim: • modificarea PH-ului mediului de coroziune (exemplu neutralizarea apelor reziduale cu substanţe chimice) • îndepărtarea gazelor (O2. nickelul sau aluminiul.metalele cele mai des folosite in electrometalizare.

Unele piese din oţel folosite la automobile sunt placate pe cale electrică cu nichel şi apoi cu crom. Stratul autoprotector trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . precum piuliţele şi şuruburile. dezvoltarea tehnicii moderne pune în faţa tehnicienilor şi oamenilor de ştiinţă nu numai sarcina de îmbunătăţire a calităţilor materialelor existente.vopselelor. etc. Galvanoplastia Metalele sunt adesea acoperite cu un strat subţire de alt metal prin procesul de galvanoplastie.2. . numit galvanizare.tehnologiile de aplicare şi posibilităţile de execuţie a protecţiei anticorosive. când amândoua sunt scufundate într-un electrolit si conectate între ele. se pot economisi anual mii de tone de materiale metalice. Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice. Procesele electrochimice care au loc când trece curentul.parametrii tehnologici de funcţionare a instalaţiei. ci şi aceea de descoperire a celor mai eficace mijloace de protecţie a acestora. 2. De aceea. sârmele. . Aceasta se face pentru a conferi suprafeţei una sau mai multe caracteristici diferite de cele ale materialului aflat dedesubt.grosimea lui să fie cât mai uniformă. Prin aplicarea metodelor de protecţie catodică cât şi a altor mijloace de protecţie împotriva coroziunii.să fie suficient de elastic şi plastic. . determină depunerea metalului de placare pe suprafaţa obiectului. plăcile metalice şi drugurile.emailurilor sau a foliilor de masă plastică. Obiectul care trebuie placat este drept electrod negativ. Acest proces.forma şi dimensiunile obiectului protejat. iar electrodul pozitiv este făcut din metalul de placare. . Această combinaţie previne ruginirea oţelului şi conferă o suprafaţă rezistentă şi atrăgătoare. 15 . . asigură un înveliş care este strict destinat protecţiei în potriva coroziunii.calitatea materialului suport. Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic. Alegerea uneia sau alteia dintre metodele de protecţie este funcţie de: . sunt învelite în zinc. Potențiale cerute pentru protecția catodică.amplasarea obiectului de protejat în instalaţie. pe cale termică şi prin placare. a).realizate prin utilizarea lacurilor. de aici și termenul de „protecție catodică”. Procesul constă din trecerea unui curent electric printr-o soluţie chimică prin intermediul a doi electrozi. .2 Concepte privind protecția catodică. cele metalice depuse pe suprafaţa metalului protejat se pot realiza: pe cale galvanică. În acest caz.să fie compact şi aderent. Multe piese din oţel utilizate pentru lucrări de structură. care altfel ar fi distruse. întreaga suprafață a metalului ce urmează a fi protejat devine catodul.Metode de acoperire a suprafețelor metalice în învelișuri anticorozive Protecţia prin învelişuri anticorosive se realizează prin acoperirea metalului cu un strat subţire de material autoprotector. Bazele electrochimice ale protecției catodice Protecția catodică utilizează un flux de curent continuu pentru a intervenii cu activitatea electrochimică responsabilă de coroziune. Coroziunea poate fi prevenită conectând un metal cu un altul mai activ.

Deoarece electronii se pot deplasa din zone cu potențial mare (negativ) în zone cu potențial mic (pozitiv).pe stâlp de beton. În acest caz deplasarea electronilor va fii de la sursa externă de curent la metalul ce va fii protejat.2. Protecția catodică ar trebui folosită pe cât posibil împreună cu alte forme de protecție precum invelișurile electroizolante formate din bitum și straturi de armare din țesături de fibra de sticlă.Orice metal scufundat într-un electrolit determină un potențial electrochimic datorită energiei libere ai atomilor din metal. structura ce urmează a fii protejată trebuie să fie continuuă din punct de vedere electric și scufundată întrun electrolit cu suficient volum pentru a permite distribuția curentului prin structură. Protecția catodica ar trebui luată în considerare atunci când: . Normativele cer ca și conductele ce transportă unele lichide sau gaz comprimat să fie protejate cu o protecție catodică combinată cu alte mijloace de control a coroziunii. b). consumul de curent necesar protecției nu trebuie să depășească o limită peste care exista pericolul de înrăutățire a funcționării aparatului și a securității personalului de deservire. Principii constructive ale protecției catodice Așa cum protecția catodică este aplicată pentru prevenirea coreziunii a unei largi varietați de structuri într-o largă varietate de medii. Funcționarea oricărui sistem de protecție catodică este dependentă de condițiile mediului de-a lungul fiecărui punct de pe suprafața ce trebuie protejată. După modul de amplasare a ansamblului transformator redresor: . . Protecția catodică este fezabilă atunci când soprafața ce trebuie protejată este scufundată sau îngropată.este fezabilă. conectarea metalului ce urmează a fii protejat la o sursă cu potențial mai negativ poate preveni eficient reacția anodică în metalul ce trebuie protejat deci poate astfel oprii coroziunea. electronii trebuie sa fie „împiedicați” să părăsească metalul. .) Cerințe de funcționalitate pentru protecția catodică Pentru ca protecția catodică să fie fezabilă din punct de vedere tehnic. Atunci când se construiește un sistem ingropat sau scufundat. c. Aceasta are aplicabilitate limitată în suprafețe închise și conducte cu diametru mic deoarece fluxul de ioni în electrolit este restricționat de rezistența acestuia. Pentru a preveni apariția reacțiilor anodice cauzate de reacțiile electrochimice din metal. 16 .pe fundație turnată de beton. coroziunea mediului trebuie considerata ca unul din factorii principali in realizarea lucrării. fiecare situație va necesita cerințe particulare. Clasificarea stațiilor de protecție catodică a).pe perete.este indicată în urma experienței acumulate.este cerută de normativele în vigoare. . construcția de protejat nu trebuie să aibă o configurație prea complicată. Aplicațiile protecției catodice ar trebui evaluate în bazele: fezabilității. . analizei economice și ale cerințelor de funcționare ale sistemului precum fiabilitatea și rata de eroare. Aplicații practice ale protecției catodice Protecția catodica este doar una din multele metode de protecție anticorozivă.de exterior. 2. .3.

d). . Curentul ajungând pe conducta protejată este colectat în punctul de drenaj de unde. . g). 17 .cu reglare automată.orizontală. . În figura 1 este prezentată schema protecției catodice cu sursă exterioară de curent aplicată la o conductă îngropată.1 Protecția catodică cu sursă exterioară de curent Protecția catodică cu sursă exterioară de curent se realizează practic prin polarizarea catodică a instalației metalice de protejat de la o sursă de curent continuu cu ajutorul unui electrod auxiliar care are rolul de anod în circuitul de polarizare.3. După modul de acționare a ansamblului transformator-redresor: . b). printr-un conducto special.protecție catodică cu anozi reglare mixtă. După modul de așezare a anozilor: . f). După adâncimea de îngropare a anozilor: .de suprafață.cu reglare manuală.multiplă. . . Curentul care se scurge de la priza anodică în sol.protecție catodică cu sursă exterioară de curent. este dirijat spre polul negativ al sursei de curent.2.mixtă.de adâ priză anodică concentrată.simplă. După varianta tehnologică: . Polul pozitiv al sursei de curent este legat la o priză anodică specială.de interior.. . După numărul anozilor: .După varianta constructivă protecția catodică poate fi realizată pe două căi: . se răspândește în aceasta și ajunge pe conducta protejată polarizând-o catodic pâna la o marime oarecare necesară a potențialului. . .cu priză anodică cu anozi distribuiți. introdusă în pământ în apropierea construcției protejate. c).verticală. e). 2.

se supune unei legi exponențiale. 2).) protecția conductei este asigurată de o singură stație.Sursă de curent continuu Sol - + Conductă de protejat Anod Fig.) protecția conductei este asigurată de mai multe stații. Polarizația catodică scăzând de la valoarea maximă E 0 (în punctul de drenaj) până la o valoare minimă de protecție. 1 Schema simplificată a protecției catodice cu sursă exterioară de curent Sistemul de protecție catodică cu sursă exterioară de curent are două variante: a. Ep (polarizația protecției) continuă să se micșoreze și mai departe. 18 . stație de lungime infinită (fig. apropiindu-se asimptotic de valoarea zero pe care o atinge teoretic la infinit. Fig. b. 2 Schema de repartizare a potențialului pe un sector de lungime infinită. Stația de lungime infinită. în cazul stației de lungime infinită. Stația de lungime finită. stație de lungime finită(fig. Repartiția potențialului de-a lungul conductei. 3).

3 Schema de repartizare a potențialului pe un sector de lungime finită. îi dă proiectantului și operatorului sistemului de protecție o flexibilitate ridicată în a compensa modificarea condițiilor de mediu. și de a le ajusta după instalarea sistemului.Dacă de-a lungul conductei se montează mai multe stații de protecție. Dezavantajele protecției cu sursă exterioră de curent. începe din nou să crească pâna la valoarea maximă a stației vecine. 2.2. Posibilitatea de a selecta potențialele necesare. zincul.2 Protecția catodică cu anozi activi Protecția catodică cu anozi activi în legarea la construcția de protejat. condițiilor izolației și modificări aduse structurii de protejat. aluminiul aliat cu magneziu. cu un minim de interferențe. 19 . Întâiul beneficiu operațional al posibilității de modificare a potențialului aplicat protecției este posibilitatea de a ajusta sistemul la survenirea unor schimbări în rezistivitatea solului. Materialele folosite în mod curent sunt: magneziul. Principalul dezavantaj este posibilitatea de apariție a interferențelor la trecerea structurii protejate pe lângă alte structuri neprotejate. condițiile anodului. precum și problema curenților alternativi induși care apar la trecerea conductei protejate prin apropierea unei linii electrice de înaltă tensiune. Principalul avantaj al acestui tip de protecție este abilitatea de a selecta locația sistemului de anozi pentru a selecta o distribuție optimă a curenților protectivi. Avantajele protecției cu sursă exterioară de curent. Aceste probleme necesită costuri suplimentare pentru remedierea problemelor. Astfel pentru același curent. lungimea porțiunii de conductă protejată de la o stație în cazul stației de lungime finită. În figura 4 se prezintă schema protecției catodice cu anozi activi. Polarizația catodică scăzând de la valoare E0 (în punctul de drenaj) până la valoarea polarizației minime de protecție Ep.3. unui număr de anozi (blocuri sau plăci de metal) cu un potențial mai electronegativ decât al metalului construcției. este mai mare decăt în cazul stației de lungime infinită. fiecare dintre ele influențează asupra potențialului stației vecine și repartizarea potențialului de-a lungul conductei se supune unei legi hiperbolice. Fig.

Trebuie stabilite mărimea. apoi se stabilesc cele mai bune mijloace de aplicare a curentului asupra structurii. Aceasta limitează curentul care ar trebui să ajungă la anod și limitează porțiunea de structură care ar putea fi protejată folosind un singur anod. structurii ce urmează a fii protejate pentru a obține informațiile necesare proiectarii sistemului de protecție catodică. forma.3. Alt avantaj ale protecției cu anozi activi ar fi numărul mai mic de lucrări de întreținere necesare și nivelul redus de interferențe datorită curenților mici și distanțelor anod-structură mici. O vizualizare a terenului este în mod normal cerută pentru a stabilii condițiile ce urmează să fie întâlnite. este costisitor și greoi.3 Proceduri genereale de proiectare Acestea sunt similare atât pentru sistemul de protecție catodică cu sursă exterioară de curent cât și pentru cel cu anozi de sacrificiu. Dezavantaje ale sistemului de protecție cu anozi activi.Sol Anod Conductă Fig. Trebuie realizat un plan de încadrare în zonă incluzând toate structurile metalice aflate în apropiere. Principalul avantaj al acesteui tip de protecție asupra celei cu sursă exterioară de curent este simplitatea în realizare și siguranța în exploatare. În primul rând se determină cantitatea de curent necesar protejării conductei. Avantajele sistemului de protecție cu anozi activi. În multe cazuri. Alt dezavantaj ar fi ca anozii activi nu pot fi folosiți în soluri cu rezistivitate electrică mai mare de 3000 Ω. Cablul anod-structură este la un potențial negativ care ajută la protejare. materialul și condițiile de suprafață ale structurii ce urmează a fi protejate. Această afirmație este adevărată pentru cerințe de curent de până la 0. a). Vizualizarea terenului. 20 . a conductelor lungi în special. 4 Schema protecției catodice cu anozi activi. Trebuie facută o revizuire a desenelor și a specificațiilor. pentru a stabili prezența și locația structurilor care ar putea afecta proiectarea sistemului. Desene și specificații. Principalul dezavantaj este asociat cu limitarea potențialului dintre structură și anodul folosit. Totodată anozii pot fi utilizați în zone în care nu se dispune de energie electrică. Consumarea anozilor este de asemenea o problemă inerentă și necesită o înlocuire periodică a anozilor. 2. b).5 A sau mai puțin pe 30 m liniari de structură. amble metode menționate mai sus sunt fezabile și un proiect aproximativ este creat pentru fiecare în parte urmând a stabili metoda stabilită în funcție de particularitățile sistemului. verificarea sistemului de protecție.2.

În urma experimentelor s-a constatat că necesarul de curent pentru a proteja o conducta neizolată este mai mare decât pentru o conducta neizolată. c).4. pH-ul are valori între 0 și 14 cu specificațiile că în intervalul 0-7 avem aciditate. Ecuația necesară determinării necesarului de curent este prezentată mai jos. 2. Alegerea între protecție catodică cu sursă exterioară de curent și protecție catodică cu anozi activi (de sacrificiu). p Unde: i – ieșirea de curent a unui singur anod (mA).. Curentul necesar protecției catodice a structurilor ingropate. sunt folosite pentru a stabili curentul necesar protejarii structurii. Masurătorile curentului furnizat și ale potențialului structură-electrod. Se definesc caracteristicile solului: sulfuri. Decizia în alegerea uneia din aceste două metode este bazată pe doi factori: fezabilitate și cost. Astfel nivelul redus de curent necesar protejarii conductelor izolate reduce costul protecției catodice precum și alte probleme precum interferența cu alte structuri. se folosește mai degrabă sursa exterioară de curent. 21 . i= C⋅ f ⋅y . Acele structuri cu curent mai mare (1 A sau mai mult pe 30 metrii liniari de structură).4 Proceduri de proiectare a sistemelor de protecție catodică 2.2. 7 însemnând neutru și 7-14 însemnând alcalin. Cerintele de curent. În acest caz se instalează o protecție catodică temporară. pH și alți elemenți chimici. Acestea vor afecta cerințele de curent necesare protecției. Rezistivitatea solului este cea mai importantă caracteristică în proiectarea protecției catodice a structurilor ingropate.Se colectează monstre de apă și se testează pentru pH. pH-ul solului sau al apei este măsurat pentru a i se determina aciditatea sau alcalinitatea.5 A sau mai puțin pe 30 de metrii liniari de structură) se folosesc mai degrabă sisteme cu anozi de sacrificiu. sulfuri și rezistivitate. iar sistemele sunt comparate pentru a determina cel mai bun sistem. sau unde curentul necesar variază considerabil în timp. este cel mai bine determinar prin teste la fața locului. d). analiza economică ar trebui să includă aspecte privind durata de viață. costurile de întreținere și de inlocuire a sistemului de protecție catodică. Cantitatea totală de curent necesară este determinată înmulțind densitatea de curent necesară cu suprafața structurii ce trebuie protejată. În majoritatea cazurilor se proiectează un sistem de protecție catodică utilizănd ambele metode pentru aceeași sructură. Această ecuație presupune ca structura ce trebuie protejată să fie într-un electrolit cu rezistivitate de peste 500 0hm-centimetrii și distanța anod-structură este de 3 metri. În general la sistemele cu cerințe mici de curent (0. cloride.1 Procedura de proiectare a sistemelor cu anozi activi Pentru sistemele cu anozi activi. sulfați. Pentru a determina sistemul care implică cel mai mic cost. Cerințele curentului necesar protecției și compoziția anodului sunt dependente direct de rezistivitatea solului. primul pas este determinarea necesarului de curent fie prin masurătorile de curent sau înmulțind necesarul de curent pe unitatea de suprafață cu suprafața ce trebuie protejată. cloruri.2. costurile de operare.

33 Anozii (cm) Anozi standard Standard Standard Standard Standard Standard 20 cm (diametru) x 40 (lungime) 13x13x79(lungime) Anozi Lungi 7x7x66 3.35x152 9.C – constantă egală cu următoarele valori.7 4 4.28 2.8 9 11.6x198 Anozi foarte lungi 4 (diametru)x305 3.60 0.53 0.71 1.3x610 5.27 4 7.5x9. Greutatea anodului (Kg) 1.7 22.71 1.60 1. Durata de viață a anodului este determinată din experiențele practice ale materialului ce urmează a fii utilizat. 22 .36 2. Zinc Protecția structurilor cu izolație bună Protecția structurilor cu izolație slabă 40000 50000 Aliaj standard de magneziu 96000 120000 Aliaj de magneziu cu potențial înalt 120000 190000 Zinc de puritate ridicată 40000 50000 f – factorul de marime al anodului din tabelul 1 p – rezistivitatea electrolitului y – factor de potențial Tabelul 1.5x152 7.7 14.29 1.8x183 5x5x183 6.35x6.06 1.01 1.81 Numărul de anozi este apoi determinat împărțind curentul total la curentul de pe un anod.09 1.5 8.2 9 18 19 6.6x7.51 22.00 1.1x305 Factorul de mărime (f) 0.72 1.81 1.61 4.90 2.8x3. Procedura de proiectare a sistemelor cu sursă exterioară de curent
Se parcurg următorii pași: a). Determinarea curentului total. Primul pas este același ca și la sistemul cu anozi activi, se determină necesarul de curent total prin măsurători la fața locului sau înmulțind o valoare normalizată a curentului pentru diferite tipuri de materiale cu suprafața structurii ce urmează să fie protejată. b). Determinarea rezistenței totale. După ce s-a determinat curentul necesar sistemul de protecție catodică următorul pas este determinarea potențialului necesar. După ce necesarul de curent a fost stabilit potențialul solicitat va fi determinat din rezistența totală a circuitului și potențialul structură anod. Rezistența totală a circuitului este formată, așa cum se arată în figura 5, dintr-o serie de rezistențe separate legate în serie.

Fig. 5 Schema echivalenată a rezistențelor circuitului, protecției catodice cu sursă extrioară de curent. Unele din aceste rezistențe au valoare mică, încât ele pot fi neglijate. Practic rezistența totală a sistemului de protecție catodică este dată de relația: Rt=Rc+Rm+Ri+Ra; unde: Rc=(Rc1+Rc2) – rezistența însumată a conductorilor de legătură; Rm – rezistența metalului conductei; Ri – Rezistența izolației; Ra – rezistența prizei anodice. Rezistența conductorilor se calculează cu relația:
Rc =

ρ ⋅l ; s

unde: Rc – rezistența electrică a conductorilor; ρ – rezistivitatea specifică materialului; l – lungimea conductorilor de legătură. Rezistența electrică a conductei se calculează cu rrelația:
Rm =

ρm ; S

unde: Rm – rezistența electrică a conductei cu lungimea de 1 m; ρm – rezistența electrică specifică metalului conductei, în mm2/m; S=0,785( De2 − Di2 ) - aria secțiunii metalice a conductei, în mm2.


Rezistența electrică a izolației, Ri, care acoperă 1 m din lungimea conductei, se calculează cu relația:
Ri = Ri, ⋅ 1000 , Ωm; De

unde: Ri, - rezistența electrică a izolației pe secțiunea de 1 m2; De – diametrul exterior al conductei în mm. Dacă izolația conductei este puternic deteriorată sau nu există atunci R i din ecuația de mai sus se înlocuiește cu rezistența electrică a solului, R s, :
Rs, = 0,366 ⋅ ρ s r ⋅ lg 2 ; , r1 L

unde: , R s - rezistența electrică a solului pe secțiunea de 1 m2 suprafață conductă; ρs – rezistența electrică a solului, Ωm2/m; L’ = D - lungimea conductei, care are suprafața de 1 m2 în m;


r2 – distanța de la centrul conductei la suprafața solului, în m; r1=
De - raza exterioară a conductei, în m. 2

În majoritatea cazurilor rezistența anodului sau a grupurilor de anozi este procentul acestei rezistențe în rezistența totală a circuitului și este factorul cel mai ușor de controlat prin adaugarea de noi anozi. Numărul acestora depinde în primul rând de rezistivitatea solului. Costul acestor anozi este comparat cu costul puterii necesare și cu costul reglajului care este determinat de cerințele de curent și tensiune ale sistemului. O rezistență a prize de 1 ohm este de dorit. De asemenea o tensiune ridicată aplicată poate rezulta în deteriorarea prematură a componentelor sistemului precum anozii, cablurile de conexiune și de unde se cere evitarea acestora pe cât se poate. Legarea anodică la pământ se construiește din prize de pământ izolate și așezate în trei poziții principale: orizontală, verticală și combinată. Expresia pentru calculul unei prizei anodice verticale este următoarea:
rav = 0,366 ⋅  4 ⋅ q + 3 ⋅ l  ρ   2⋅l  1 ⋅  log      d  + 2 ⋅ log 4 ⋅ q + l   ; l    

unde: r – rezistența unui anod în ohmi; ρ – rezistivitatea solului în ohmmetri; l – lungimea anodului vertical; d – diametrul anodului vertical; q – adâncimea până la capătul superior al anodului. Pentru calculul prizei anodice orizontale (cazul în care se utilizează platbandă) se utilizează relația:
rao = 0,366 ⋅


⋅ lg

2 ⋅l 2 ; b⋅g

b – lățimea platbandei;

g – grosimea platbandei. Rezistența totală a prizei orizontale sau verticale este Rat = u – coeficient de utilzare dat în tabele n – numărul de electrozi.
ra unde: u⋅n

În cazul în care avem o priză complexă rezistența acesteia este: R at =
Rav ⋅ Rao ; Rav + Rao

Unde: Rav – rezistența totală a prizei verticale; Rao – rezistența totală a prizei orizontale. Coeficienţii de utilizare verticali şi orizontali sunt daţi în tabelul 2 în funcţie de tipul prizei (pe contur închis sau contur deschis), numărul de electrozi şi distanţa dintre doi electrozi consecutivi. Tabelul 2. u1 pentru prize verticale, cu electrozi aşezaţi Pe contur linear închis n e=2*l e=3*l e=2*l e=3*l e=2*l e=3*l e=2*l 0,55 0,52 0,6 e=3*l 0,68 0,7 0,75 e=l e=l e=l e=l 0,42 0,45 0,5 u2 pentru prize orizontale, cu electrozi aşezaţi Pe contur linear închis









0,9 0,88 0,85































2 - - - - - - 0.66 0.56 0. argilă Pământ cu pietriş Loess.8 0.5 0.7 0.4 0.54 40 0. la care procesul de coroziune încetează.6 0. în Ω ⋅ m Valori Limitele de variaţie recoman-date în funcţie de umiditate şi pentru calcu-le conţinutul de săruri preliminare 20 15 ÷ 20 50 10 ÷ 70 50 40 ÷ 60 80 40 ÷ 150 200 100 ÷ 500 250 100 ÷ 300 300 150 ÷ 400 400 100 ÷ 500 1000 500 ÷ 6000 1000 1000 ÷ 2000 Pământ.6 0.39 0.5 0.55 0.7 0. Determinarea tensiunii de reglaj a protecției catodice. Dacă în procesul de exploatare a 26 0.55 0.44 0.75 0. pământ de pădure Pământ nisipos Nisip foarte umed Balast cu pământ Nisip. Natura solului Rezistivitate. Pentru construcții din oțel potențialul minim de protecție.44 0. egal cu potențialul reversibil al fierului.65 0.78 0.52 0.62 60 Pentru rezistivitatea solului se iau valorile recomandate în tabelul 3: Tabelul 3.45 0.25 20 0.27 0.3 10 0. turbă Cernoziom Pământ arabil Pământ argilos. depinde de pH-ul mediului.5 . Folosind rezistența totală a circuitului și curentul necesar.6 0.8 0.7 0.75 0.82 6 0. nisip cu pietriş c).8 0.8 0.61 0.75 0. tensiunea de reglaj a protecției catodice se calculează utilizând legea lui Ohm: U=I∙R Potențialul minim de protecție este valoarea potențialului metalului.56 0. humă.65 0.0.29 0.6 0.2 0.75 0.75 0.65 0.36 0.68 0.2 - - - 0.4 0.33 0.2 0.38 0.

4. Aceasta include o determinare a rezistivitații electrolitului. Diferența între valoarea calculată a potențialului de protecție și potențialul inițial al oțelului în electrolitul dat dă valoarea polarizației catodice. εm.9 V.541 la -0.3 Analiza factorilor de proiectare Următorii factori ar trebui mereu analizați la proiectarea oricărui sistem de protecție catodică: a) Rezistența anod-electrolit. Is – curentul sursei de alimentare a stației de protecție catodica (A). gi=9. ε 0 0 0 Potențialul maxim de protecție este limitat de natura izolației. posibilitatea de extindere ulterioară a sistemului. d) Efectele variațiilor sezoniere asupra rezistivității electrolitului datorită umezelii. efectele orientării anozilor și așezarea anozilor cu privire la ambele structuri(cea care trebuie protejată și structurile metalice din zonă) b) Greutatea anodului care ar trebui să-i confere durata de viață necesară. în ani.39. c) Folosirea de umplutură specială în jurul anozilor.58 V în raport cu electrodul normal de hidrogen.1 kg). gi – greutatea medie a metalului care se consumă sub un curent de 1 A în timp de un an (pentru Fe.58 −( − . Aceasta poate fi calculată cu relația: G=K∙gi∙τ∙Is . τ – timpul de funcționare pentru care se calculează protecția catodica.formând Fe(OH)2 – greu solubil) și rămâne constant valoarea corespunzătoare a potențialului de echilibru poate fi calculată cu ecuația: ε Fe / Fe = −(0. efectele diferitelor tipuri de anozi și distanța dintre ei.050 + 0. f) Vulnerabilitatea la daune fizice.30 ) = − . rezistenței unui singur anod.3 V se obține valoarea polarizației catodice: 2 ∆ c =E p = − .2. Este în mod normal justificată de creșterea eficienței anodului și trebuie folosită cu excepția cazurilor când nu este justificată din punct de vedere economic. valoarea potențialului de protecție nu trebuie să fie mai negativă decât -0.5). e) Rezistența cablurilor. ceea ce ar avea ca urmare o creștere a densității curentului de protecție. pentru oțel în sol (pH =8. îmbătrânirea sistemului și inexactitățile în proiectarea sistemului. Unde: G – greutatea metalului pentru priza anodică (Kg). Astfel.618 V. tensiunea de reglaj se proiectează supradimensionat pentru a permite: deteriorarea izolației sistemului.6) variază în limitele -0. În sistemele cu sursă exterioară de curent. (V) Valoarea teoretică a potențialului minim de protecție .0592 ⋅ pH ). K – coeficient de siguranță (≈1. considerând potențialul oțelului în sol uscat egal cu -0.28 V . g) Inspecția periodică pentru întreținere f) Disponibilitatea și costul de întreținere 27 . având valoarea medie -0. Valori prea mari ale polarizației pot să ducă la distrugerea adeziunii izolației de bitum a conductei care se află sub protecție catodică. 2. În practică.construcțiilor din oțel pH-ul este mai mare de 5.5 (valoare la care ionii de Fe reacționează co ionii OH. dimensionarea cablurilor trebuie facută în baza unei analize economice prealabile. Astfel.

sub nivelul dorit pentru acele zone.Coroziunea este accelerată în locațiile unde ionii pozitivi sunt forțați să trecă în mediul ambiant din suprafața metalului. Deși în mod normal coroziunea nu este accelerată în structura protejată. Protejarea structurilor cu izolație buna care necesită cantități mici de curent pentru protecție vor cauza mai puține probleme.1 Interferențele Curgerea curentului prin căile nedorite rezultând în atacul accelerat asupra părților adiacente se numește interferență. în mod normal determină o oarecare protejare a majorității părților structurii de protejat și nu determină degradarea structurilor vecine. datorită treceri curentului prin căi nedorite. prin măsurarea curentului de-a lungul structurii. să aceelereze coroziunea structurilor din vecinătatea acestor sisteme de protecție.2.2. Structurile adiacente se numesc în mod obișnuit structuri „străine”. Potențiale mai mari decât 1230 mV pot deteriora sistemele vecine.5. 6 Priza de potențial 1 – capac din fontă.5 Precauții in proiectarea stațiilor de protecție catodică Sistemele de protecție catodică depind de aplicarea curentului electric pentru a contracara tendința naturală a metalelor de a reveni un nivel energetiv inferior. decât protejare structurilor cu izolație slabă care necesită curenți substanțial mai mari pentru protecție.Pentru asigurarea unei eficacități a protecției catodice este necesar un control riguros și competent. 3 – bitum 2. Fig. Sistemele de rotecție catodică pot. Problemele de interferență ale protecției catodice sunt în mod uzual detectate prin măsurarea potențialului structură-electrolit. În acest scop se montează pe conductă prize de potențial (figura 6 ) la distanță maximă de 300m una de alta. 2 – conductor de cupru izolat. interferențele catodice pot afecta distribuția normală de curent în structura de protejat și poate reduce gradul de protecție a unelor zone. 28 . prin măsurarea căderii de potențial IR cauzată de trecerea curentului prin rezistența structurii. Potențiale mai mici decât acele necesare protecției totale a sistemului. 2. Atât la punerea în funcțiune cât și la exploatarea instalațiilor de protecție catodica este necesar să se măsoare. periodic potențialul conductei în raport cu solul.

Figura 6 arată o situație tipică unde apare interferența și arată punctele unde s-au măsurat potențialele structură-electrolit. Punctul de test Potențialul Punctul de test Potențialul 29 . de asemenea ilustrate în figura 7. 7 Test de interferență Tabelul 4 ne arată potențialele măsurate. Fig.

Legarea directă. face ca ambele părți să fie structura protejată.5.Fig. O metodă de a corecta interferențele este de a lega structura care trebuie protejată de structura străină.1 Controlul interferențelor a). b). 30 . Locația structurii de anozi.1. Cel mai important factor în controlarea interferențelor este locația structurii de anozi. 8 Afișarea potențialeleor in urma testului de interferență 2. Legarea ambelor structuri împreună. Legătura poate fi o legatură cu rezistență scăzută sau o legătură cu rezistență mare. c) Legarea rezistivă.2. O stație de testare este instalată la locul legăturii pentru a măsura trecerea curentului prin legătură. Legarea directă este de multe ori de evitat deoarece sistemul existent de protecție catodică nu poate furniza suficient curent pentru a proteja ambele structuri. În general structurile de anozi folosite la protecția catodică cu sursă exterioară de curent cauzează mai multe probleme decât cele cu anozi activi unde potențialele sunt mai mici și distanțele între anod și structură sunt in jur de 3m. În acest caz se realizează o legătură rezistivă între aceste două structuri și reglată de o așa rezistență încât să corecteze curentul prin structura străină pentru a aduce potențialul acesteia la același potențial care l-ar fi avut fară structura străină în vecinătate. sau structura străină și cea protejată nu sunt deținut de același proprietar.

Pe scurt un anod legat pe linia străină la locul de intersecție a acesteia cu linia protejată va ajuta în unele cazuri la rezolvarea în întregime a problemelor legate de interferență. 2. În multe cazuri. Potențiale excesive pot fi rareori întâlnite la sistemele de protecție cu anozi activi dar acestea pot fi corectate ușor prin instalarea unor rezistențe pe circuitele care duc la anozi. structura poate fi separată în secțiuni iar distribuția de curent va fi îmbunătățită prin instalarea legăturilor rezistive între secțiuni.5. Aceștia ar putea aduce potențialul structurii străine din vecinătatea structurii protejate la celași potențial sau la unul mai mare decât structura protejată. În unle cazuri.5. datorită unor limitări cum ar fi: construcţii industriale sau particulare. Datorită influenţei reţelei prin inducţie. bazele formate în jurul catodului de către protecția catodică. existenţa unor linii electrice sau a altor conducte.2. În aceste situații este necesară folosirea izolațiilor de foarte bună calitate combinate cu protecția catodică.4 Influența liniilor electrice aeriene de înaltă tensiune asupra conductelor metalice îngropate. la locul de intersecție a acestora. 2. dar nu poate funcționa în toate cazurile și astfel se va folosi în concomitent și o legare rezistivă. Astfel linia straină va avea un curent de sens contrar cu curentul de interferență.5. indiferent de tensiunea reţelei LEA.5. sau de cea mai apropiată priză de pământare. Această situație se poate corecta prin instalarea unor anozi suplimentari sau relocarea celor existenți pentru a obține o distribuție mai egală a curentului.1 Introducere În ultima perioadă. necesarul de curent pentru protecția oțelului poate fi cu pânăla 10 ori mai mare decât curentul care ar fi fost necesar în condiții de sol neutru. Metode de combatere a acestora 2.4. întârzierea acordului proprietarilor pentru amplasarea conductei pe un domeniul privat. în unele situaţii. vor crește pH-ul la valori foarte ridicate și vor determina atacuri chimice severe asupra metalului de protejat.2. În soluri cu pH mai mic decât 3.2. Aceste condiții extreme fac ca realizarea protecției catodice să fie dificil de realizat și foarte costisitoare. Anozi de sacrificiu.2. stabilirea traseului conductelor pentru transport gaze naturale (montate subteran sau aerian) a devenit extrem de dificilă.3 Efectele pH-ului electrolitului În soluri precum cele lutoase. 31 .2 Efectele densității mari de curent Densități de curent excesive pot cauza degajări de hidrogen sau deteriorări ale izolației. 2. S-a ales astfel varianta ca amplasarea conductei să se facă. În unele cazuri metoda de control a interferențelor este de a instala anozi de sacrificiu pe structura străină. Pozarea conductelor subterane faţă de liniile electrice aeriene este admisă în condiţiile normativului NTE 003-2004 la distanţa minimă de 2 m faţă de fundaţia unui stâlp LEA. Condiții cu pH scăzut (mediu acid) pot cauza probleme legate atât de protecția catodică cât și de coroziune. potenţialul de protecţie catodică EIR free se deplasează spre zone încare conducta nu mai este protejată catodic contra coroziunii. pe trasee comune cu liniile electrice aeriene (LEA).d). locația structurilor de anozi la un sistem cu sursa externă de curent sau interferența cu structurile straine poate duce la o distribuție inegală a curentului pe structura de protejat.

Timpul de răspuns al dispozitivului este mai mic de 0. nu sunt necesare dispozitive de drenaj a curenţilor de dispersie.Curenţii induşi în conducte de LEA (sau de tracţiunea electrică) se numesc în literatura de specialitate „curenţi de dispersie alternativi”. pe lângă o coroziune intensificată. S-a dovedit experimental că la aproximativ 3 km de punctul in care conducta se apropie cel mai mult de LEA. din sistemul Isaccea-Negru Vodă). în dreptul staţiilor de protecţie catodică (locaţia Saun). a fost pusă in evidenţă influenţa curenţilor de dispersie generaţi de liniile electrice aeriene pentru conductele T2 şi T3 de gaz metan îngropate. curenţii induşi sunt prezenţi pe o lungime mai mare în conducta îngropată. Mediaş. 1230mV. În această parte a lucrării se prezintă măsurările executate pentru punerea în evidenţă a efectului nefavorabil al curenţilor de dispersie a. Absenţa porilor în aceste izolaţii presupune lipsa contactelor cu solul a părţilor metalice ale conductelor. şi limitează „superior” alternanţa negativă la tensiunea de descompunere a apei. prin depăşirea tensiunii de descompunere a apei. În această parte a lucrării se prezintă rezultatele utilizării unui dispozitiv de drenaj al curenţilor de dispersie alternativi. poate produce impulsuri (spike-uri) de 5 – 6 V. şi degajări de hidrogen. la două conducte cu traseu paralel (Tranzit 3 şi Tranzit 2. Practic. ştiut fiind că în primul moment este posibilă apariţia unei supratensiuni induse în conductă. S-au obţinut practic pe prize de pământ cu rezistenţa de dispersie de aproximativ 10 ohmi o deplasare negativă a potenţialului conductă-sol de peste 150 mV. Curenţii de inducţie sunt dependenţi de calitatea izolaţiei: când izolaţia este mai performantă. inducţia apărută şi nedrenată către sol. Este suficientă montarea unui dispozitiv de drenaj a curenţilor de dispersie la 2 km unul de altul. Dacă priza de pământare are rezistenţe de dispersie la valori de 4 ohmi sau mai mici.1 s. dăunătoare protecţiei catodice. extrem de periculoase.A. Din sinusoida indusă în conductă dispozitivul DDCD1 face posibilă drenarea spre sol numai a alternanţei pozitive. Dispozitivele de drenaj mai prezintă avantajul că practic nu mai trebuie păstrată o distanţă minimă de protecţie între LEA şi conductele îngropate. Ca rezultat a unui studiu anterior. chiar dacă linia electrică se îndepărtează de conductă. Aceşti curenţi de amplitudini necontrolate produc. realizat practic şi testat (simbolul DDCD1). asupra conductelor subterane de tranzit gaze de înaltă presiune. Dacă nu există aceste paralelisme la distanţe mai mici de 30 m de LEA cu 20 kV. Linia de alimentare cu energie electrică. o parte din alternanţa negativă. Dispozitivele de drenaj studiate au avantajul că vor proteja orice conductă aflată în apropierea LEA. în cazul în care există paralelisme cu LEA având tensiunea mai mare de 20 KV. se suprapune peste semnalul de protecţie catodică.c. care nu este limitată de dispozitiv. sunt influenţate puternic chiar şi conductele cu izolaţia de calitate superioară. cu care se interferă conductele de gaze. inducţia era încă prezentă în conductă. se poate presupune că numai utilizând aceste dispozitive se poate proteja catodic o conductă în apropierea liniilor electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 20 kV. sau 100 m pentru paralelisme cu alte LEA cu tensiunea mai mare de 20 kV. producând un efect de protejare catodică a conductei. la căderea accidentală a firelor de înaltă tensiune. Ar trebui astfel ca protecţia catodică să fie aplicată şi chiar să fie suficientă numai pe baza semnalului indus în conductă de liniile LEA. Din păcate. această situaţie fiind recunoscută şi de standardul SR EN 12954-2003. de 1250 mV. aparţine Societăţii “Electrica” şi are o tensiune de 400 kV. Măsurările au fost executate de Laboratorul Diagnosticare Conducte al Transgaz S. De 32 . care amplifică defectele deja existente în izolaţie. încadrate din punct de vedere calitativ în categoria “izolaţii bune şi foarte bune”. Influenţa curenţilor de dispersie induşi în conducte îngropate este încă puţin studiată.

2. şi procesul continuă. fiecare ciclu al curentului alternativ conduce la o oxidare a metalului. • raportul dintre curenţi ac/dc • mărimea defectelor de izolaţie. pentru dispozitivul testat s-au efectuat o serie de simulări de funcţionare. la un nou proces catodic pelicula de oxid apărută se transformă din nou în hidroxid de fier. compoziţia solului. dacă tensiunea indusă în conductă este suficient de mare. • rezistivitatea solului. • distanţa dintre conductă şi linia electrică (sau sistemul de tracţiune). 2. • starea de coroziune deja existentă. În timpul semialternanţei negative. cel mai probabil Fe3O4. cu ajutorul programului ORCAD. eficienţa protecţiei catodice. un curent indus va trece prin sol şi va ajunge la suprafaţa metalică prin defectele de izolaţie. Curentul care părăseşte suprafaţa metalică poate duce la încărcarea capacităţii electrice a stratului dublu şi. iar amplitudinea tensiunii induse în conductă depinde de următorii parametri: • configuraţia conductorilor de fază ai liniilor şi a conductorilor de nul. • polarizarea în curent continuu (potenţiale conductă-sol: potenţialul ON şi potenţialul OFF). • densitatea curentului alternativ la suprafaţa expusă a metalului. • curentul care trece prin LEA (sau prin conductorii de fază ai sistemului de tracţiune).2 Procesele de coroziune la conductele subterane în prezenţa curenţilor de dispersie alternativi În cazul simplu al folosirii unei staţii de protecţie catodică. rezultând astfel o peliculă pasivă formată din oxizi de fier. 33 . acest film pelicular pasiv se reduce la hidroxid de fier (în care fierul este bivalent). de asemenea. Din experienţa practică aceasta s-a constatat pentru tensiuni induse mai mari de 4-10 V. rezistenţa electrică a izolaţiei la defectul respectiv. Interacţiunea permanentă. riscul coroziunii fiind minim chiar în condiţiile în care izolaţia este deteriorată. la degajarea hidrogenului şi apariţia de produşi de reducere în procesul de coroziune. Prin urmare. care se suprapune peste pelicula de hidroxid existentă. factorii care influenţează procesele de coroziune sub acţiunea curenţilor de dispersie alternativi sunt următorii: • tensiunea alternativă indusă. se va produce coroziunea metalului. • compoziţia chimică a solului. În următorul proces anodic se formează o nouă peliculă pasivă. suprafaţa metalică neizolată se oxidează. se injectează un curent astfel încât potenţialul EIRfree măsurat în orice punct al conductei este cuprins între -850 mV şi -1100 mV. cum sunt: amplitudinea defectelor. prin curentul alternativ. coroziunea unei conducte subterane poate fi intensificată sub influenţa curenţilor de dispersie alternativi induşi de LEA în modul următor: Dacă apare o tensiune indusă în conducta protejată catodic. În timpul semialternanţei pozitive a curentului alternativ (suprapus peste curentul de protecţie catodic). • rezistivitatea solului.asemenea.5.4. Conform proiectului de standard european 15280-2005. Pot influenţa coroziunea şi alţi parametri. care pe termen lung poate duce la pierderi semnificative de metal. • rezistenţa medie a izolaţiei conductei. În timpul semialternanţei pozitive a tensiunii. În acest sens. dintre suprafaţa de metal expusă a conductei şi solul (electrolitul) exterior depinde de tensiunea liniei electrice din apropiere.

Distanţa dintre electrozii de măsură va reprezenta adâncimea solului la care se doreşte măsurarea rezistivităţii. Pentru cazurile când solul a prezentat straturi subţiri de îngheţ. Dispozitivul DDCD1 pentru drenarea curenţilor de dispersie a. pentru determinarea rezistivitatea solului (R) s-a folosit formula: R = f × k × r = 2 π a k r (Ωm) (1) unde: f – coeficient care ţine cont de distanţa dintre electrozi. distanţele dintre electrozi fiind egale şi notate în figură cu a. Fig. S-a constatat că indicaţia testerului este afectată de gradul de îngheţ al solului şi de umiditatea acestuia. Fig. prin ”metoda celor 4 electrozi”. Indicaţia testerului folosit in măsurarea rezistivităţii va fi înmulţită cu un coeficient de corecţie f = 2π a.9 pentru sol dezgheţat şi k = 0.2. Schema de montaj este prezentată în figura 10. a – distanţa dintre electrozi. dar dacă 34 . sau a electrozilor prizei anodice. Măsurătorile s-au efectuat în raport cu adâncimea de pozare a conductei.c.5. 9 Schema pentru modelarea dispozitivului DDCD Măsurarea potenţialului conductei s-a realizat prin intermediul unui electrod de referinţă Cu/CuSO4 Rezistivitatea solului s-a determinat cu un tester specializat. În practică.2. r– indicaţia testerului. cu introducerea coeficientului k=0. 10 Schema de montaj „metoda celor 4 electrozi” Pentru evitarea erorilor mai mari de 5%. este cuplat între conductă şi o priză de pământare. iar grosimea să nu depăşească valoarea a/25. k – coeficient care variază cu gradul de îngheţare al solului (k = 0.4.65. specifică procedurii Wenner de măsurare. măsurătorile de rezistivitate au fost posibile.65 -pentru sol îngheţat).3 Partea experimentală Principiul metodelor de măsurare în astfel de experimente este cunoscut şi prezentat în literatura de specialitate. adâncimea la care se introduc electrozii nu trebuie să fie mai mare de a/20.

tactate simultan. Măsurătorile de potenţial sunt de tip EOn. Cu/CuSO4.solul a fost îngheţat la mai mult de 20 cm adâncime. ce are legătură cu structura metalică. s-a executat montajul din fig 11. De asemenea. Măsurarea potenţialului în zonele în care este detectată prezenţa curenţilor de dispersie (în care coroziunea este intensă) poate da informaţii preţioase asupra naturii acestora. Distanţa minimă de la anod la primul electrod de măsură a fost 20 m. Curenţii de dispersie apar în prezenţa liniilor electrice aeriene. Prezenţa curenţilor de dispersie s-a evidenţiat fie utilizând două milivoltmetre. dispozitivele de tactare au avut timpii On/Off de 12/3 secunde. 11 Metoda celor 2 milivoltmetre 35 . Potenţialul unei conducte îngropate se măsoară cu ajutorul voltmetrului electronic. iar până la al doilea electrod de 40m. De aceea. cu domeniul de măsurare 0. Determinările de rezistivitate electrică a solului pot fi influenţate de piese metalice neizolate aflate in pământ. Aparatul utilizat pentru determinarea rezistivităţii solului şi a rezistenţei de dispersie a prizelor de împământare este tip Megger DET 5/4 R (Anglia).02 – 20 kΩ (incertitudine de măsurare 0.3 Ω). liniilor electrice de tramvai. iar dacă măsurările diferă semnificativ sa luat în considerare rezistivitatea cea mai mare. Fig. staţiilor de sudură. perpendiculare una pe cealaltă. În toate determinările.când staţia de protecţie catodică este oprită. anozi galvanici. Măsurarea potenţialului conductă-sol. Aparatul utilizat a fost un multimetru digital de tip FLUKE 189 (SUA).3 mV (în domeniul 0-3000 mV). incertitudine de măsurare –0. pe sol umed fără vegetaţie. Măsurarea rezistenţelor de dispersie ale prizelor de pământare. atunci nu s-au efectuat măsurători. De menţionat că măsurările de potenţial OFF s-au realizat la timp mai scurt de 1 sec de la întreruperea staţiei. iar aparatul este acelaşi ca în cazul măsurătorilor de rezistivitate a solului. Testerul pentru acest tip de măsurători are prevăzută trecerea la metoda celor trei electrozi prin scurtcircuitarea a două din bornele sale. cu următoarele caracteristici: tensiune continuă 0 –1000V. liniilor feroviare electrificate. în sensul că se citesc rezistivităţi prea mici faţă de cele reale. în măsurătorile în aceste zone s-au ales două direcţii de măsurare a rezistivităţii solului. care are o impedanţă de intrare mai mare decât 1 MΩ/V: una din bornele aparatului se conectează la priza de potenţial. şi de tip EOff . precum şi la prizele de pământ. plasat cât mai aproape de axa conductei. sau la producerea curenţilor telurici. când determinările sunt destul de afectate. Aceasta se întâmplă adeseori în zona oraşelor cu densitate mare de clădiri sau în zonele industrializate. În metoda celor două milivoltmetre. când staţia de protecţie catodică este în stare de funcţionare. mai ales pentru conductele cu defecte de izolaţie.Măsurările de potenţial de-a lungul conductei s-au efectuat la prizele de potenţial dintre două staţii de protecţie catodică. iar cealaltă este conectată la electrodul de referinţă. fie cu osciloscopul portabil. s-au evitat măsurătorile în timpul ploilor sau ninsorilor. Rezistenţele de dispersie se măsoară la prize anodice. Metoda de bază a fost “metoda celor 3 electrozi”.

EOff şi EIR free.cele două conducte de tranzit. De electrodul nepolarizabil. Timpii de tactare au fost de 12 s pentru potenţial On şi 3 s pentru potenţial Off. determinându-se potenţialele EOn. care au fost drenate către sol prin dispozitivul de drenaj a curenţilor de dispersie.44 kHz.5 % pentru a.4. Osciloscopul portabil memorează formele de undă relativ la electrodul de referinţă Cu/CuSO4. clasa de precizie: ± 0.5 % . cu staţiile de protecţie catodică oprite şi fără injecţie de curent În momentul iniţial al execuţiei măsurătorilor situaţia existentă a fost următoarea: . astfel stabilindu-se numai efectele liniilor electrice LEA. . s-au instalat. Indicaţiile osciloscopului prin înregistrarea instantanee a diferitelor forme de undă pot fi interpretate rapid.+300 V tensiune continuă şi 250 V tensiune alternativă. Metoda de măsurare a fost metoda cu 3 electrozi. timp de 24 h. putere maximă 200 W reglabilă în trepte. Deoarece în anumite zone apar des atacuri prin coroziune şi prezenţa curenţilor de dispersie nu a fost sesizată prin aplicarea metodelor de mai sus. cu următoarele caracteristici: frecvenţe 491 Hz. prin conectarea uneia din borne la priza de potenţial. clasa de precizie fiind –0.c.5. Germania). Osciloscopul utilizat în măsurători a fost de tip Fluke 105 Scopemeter. Măsurarea potenţialelor EOn .S-a măsurat potenţialul conductă – sol cu cele două milivoltmetre de precizie. cu ajutorul unor întrerupătoare tactate corespunzător. şi 1. S-a utilizat aparatul Modata 2 (Weilekes Electronik. . valorile efective sau medii ale potenţialului conductă . Dispozitivele de măsură cu memorie utilizate au fost de tip Minilog. Se pot pune în evidenţă: amplitudinea maximă a semnalului. conducând la stabilirea unor măsuri eficiente de drenare.sol.pentru c. EOff şi EIR free de-a lungul conductei. recomandată în special în cazul curenţilor de dispersie.12 şi Fig. având domeniu de măsură: -300 . Germania). a naturii lor şi a amplitudinii.c. cu impedanţă de 100 Mhz.13): 36 .staţiile de protecţie catodică erau oprite. dând informaţii asupra naturii curenţilor de dispersie. Din analiza computerizată a datelor înregistrate. se găsesc pozate subteran la o distanţă de aproximativ 70 m de mijlocul traseului LEA 400 kV. prin faptul că forma de undă este neregulată şi evident diferită faţă de forma de reprezentare a potenţialului normal al conductei. 2. 982 Hz şi 8. sau putut trage concluzii asupra momentului apariţiei curenţilor de dispersie. firma Weilekes Electronik (Germania).05%. dispozitive de înregistrare şi memorare a potenţialului conductă – sol. Injecţia de semnal pentru identificarea traseului de conductă a fost asigurată de un generator de ton tip AF UNIT 2000 (firma SEBA KMT. La utilizarea osciloscopului portabil în locul multimetrelor. cu osciloscopul catodic (Fig. T2 şi T3. prezenţa curenţilor de dispersie este observată instantaneu pe ecranul acestuia. Măsurări în timp cu ajutorul dispozitivelor cu memorie. impedanţe de ieşire reglabile. atunci când se variază distanţa de la conductă. fiecare având impedanţa minimă de 1MΩ/V. iar cealaltă .potenţialele EOff au fost măsurate între conductă şi electrodul de referinţă Cu/CuSO4. Distanţa faţă de conductă a electrozilor nepolarizabili Cu-CuSO4 trebuie să fie aceeaşi. Prezenţa curenţilor de dispersie este evidenţiată prin diferenţe fluctuante între cele două aparate. într-o direcţie perpendiculară pe conductă. cu ajutorul acestui aparat au fost generate o serie de semnale considerate a fi perturbatoare.4 Rezultate şi discuţii a) Măsurători executate cu osciloscopul portabil.

menţionăm că în acord cu standardul SR EN 13509. Pe una din conducte (T3) amplitudinea maximă a semnalului este de peste 3 V.3. Potenţialele de protecţie catodică suntconsiderate a fi EIR free. valoarea efectivă a tensiunii induse fiind de 2.rezistivitatea solului a fost de 44. Schema pentru procedura de măsurare intensivă cu 3 electrozi este prezentată în Fig.4 Ω.2. apare o tensiune continuă (potenţialul EOff) de valori apropiate la fiecare din cele două conducte: – 1. potenţiale care se calculează cu formula: . Ca o observaţie importantă. prezenţa unor curenţi de dispersie de amplitudini mari. frecvenţă care provine de la linia electrică aeriană.14.076 V.ΔEOn – suma gradienţilor laterali la măsurarea cu 3 electrozi cu staţia de protecţie catodică pornită (potenţiale măsurate în perioada de 12 s în care staţia de protecţie catodică este în Off).sol. 5conductă 37 . . Deşi staţiile de protecţie catodică sunt oprite. 13 EOff pentru T3 Se observă din formele de undă evidenţiate de figurile 3 şi 4.m.ΔEOff – suma gradienţilor laterali la măsurarea cu 3 electrozi în cazul staţiei de protecţie catodică oprită (în cele 3 s în care staţia de protecţie catodică este în Off). cu o frecvenţă purtătoare de 50 Hz.3’ – poziţiile electrozilor de referinţă. potenţialele EOff nu pot fi considerate ca potenţiale de protecţie catodică ale conductei.022 V şi -1. 4.933 V. Fig.. Fig. 14 Măsurare cu 3 electrozi: 1. 12 EOff pentru T2 Fig.

Formele potenţialelor EOn şi EOff pe conducta T3. 38 . 15 Eon pentru T2. fără dispozitiv DDCD Fig. pe care s-a montat staţia de protecţie catodică şi pe care s-a injectat semnalul de identificare a conductei. la priza de potenţial din dreptul staţiei de protecţie catodică sunt redate de figurile 6-9. cu următorii parametri iniţiali: a) U= 16. sau cu achiziţie automată (Minilog) a datelor privind potenţialul Pentru verificarea eficienţei dispozitivului de drenare a curenţilor de dispersie alternativi (DDCD 1) au fost executate măsurători de potenţiale On.1) Măsurări prin injectare de curenţi de dispersie pe conducta T3 S-a realizat o staţie de protecţie catodică cu injecţie de curent pe conducta T3. De exemplu.9 A şi semnal injecţie identificare conductă 491 Hz cu 12.16 faţă de Fig. I = 3. doar cu 47 mV (vezi comparativ Fig.5 V.8 A Potenţialele On şi Off măsurate cu osciloscopul. aceasta s-a dovedit insuficientă pentru o drenare corespunzătoare a curenţilor de dispersie. b)modularea peste purtătoarea de 50 Hz a semnalului de identificare a conductei T3 este de 491 Hz.c. s-a evidenţiat că potenţialele EOn şi EOff pe conducta T2 (figurile 15 şi 16) sunt influenţate de staţia de protecţie catodică de pe T3 şi de semnalul de identificare a conductei T3. nereuşind să dreneze eficient frecvenţe de ordinul kHz. fără dispozitiv DDCD Din figurile 15 şi 16 se pot face următoarele observaţii: a)potenţialului EOff al conductei T2 (măsurat în c. De aceea.b) Testarea dispozitivului de drenare prin citiri la osciloscop. în măsurătorile cu o priză de pământare având rezistenţa de dispersie de 13 ohmi.5V şi 0. Ca o primă constatare. 16 Eof pentru T2.12). Off şi IR free. Fig. cu aparatul Modata 2. În determinări anterioare s-a dovedit că dispozitivul de drenare a curenţilor de dispersie alternativi este cu atât mai eficient cu cât priza de pământare utilizată are rezistenţa de dispersie mai mică.) este modificat destul de puţin. precum şi de gradienţi de potenţial laterali pe ambele conducte atât fără acest dispozitiv de drenare cât şi cu dispozitivul DDCD 1. sunt prezentate în Figurile 17 şi 18. b. în toate măsurările s-a utilizat o priză de pământare cu rezistenţă de dispersie mult mai mică.

c) modularea peste purtătoarea de 50 Hz a semnalului de identificare a conductei T3 de 491 Hz. Distanţa de la priza de pământare la conducta T3 a fost de peste 200 m.13).Fig. S-au efectuat apoi măsurători cu metoda celor 3 electrozi timp de 2 ore.19 și 20) şi în prezenţa (Fig. în absenţa (Fig.21 şi 22) dispozitivului DDCD 1. timp în care nu a fost montat un dispozitiv de protecţie.c.78 ohmi. fără dispozitiv DDCD Sunt de notat din aceste figuri: a) modificarea potenţialului EOff al conductei T3. 21 Eon pe T3. Fig. în sensul că valoarea efectivă a potenţialului conductă–sol. în prezenţa dispozitivului de protecţie DDCD 1 şi în sensul invers al curgerii gazului în conducta T3. 19 EOn pe T3. 18 Eoff pentru T3. VRMS. creşte cu 170 mV. VRMS pe conducta T3 scade. lucru care a afectat măsurătorile. b) la pornirea staţiei de protecţie catodică. iar potenţialul măsurat în c. în sensul că eficienţa în funcţionare nu a fost la nivelul aşteptărilor. S-a introdus apoi o priză de pământare cu rezistenţă de dispersie de 2. este modificat doar cu 34 mV (vezi comparativ fig. circa 2 ore. S-au efectuat şi măsurători automate pe conducta T3 în spaţiul între două prize de potenţial. fără dispozitiv DDCD Fig. cu metoda celor 3 electrozi.în prezența DDCD 39 . fără DDCD Fig. fără DDCD Fig. 17 Eon pentru T3.18 faţă de fig. În figurile 18-21 sunt prezentate formele pentru potenţialele EON şi EOff înregistrate cu osciloscopul catodic. 20 EOff pe T3.

Influenţa nu poate fi însă neglijată. Din analiza datelor achiziţionate în toate măsurările executate. Aceeaşi tendinţă sa constatat şi pentru potenţialul EOff.452 V.4 A corespunde dispozitivului de drenaj a curenţilor de dispersie. influenţează şi funcţionarea staţiei de protecţie catodică (3.422 V. de la -1. 12.185 V în On şi 3. Off. oarecum neaşteptat. La fel. EOn.Acest rezultat se explică prin poziţia conductei T2 mai apropiată de priza de pământare. Din evoluţia potenţialelor EOn şi EOff măsurate cu ajutorul osciloscopului în dreptul prizei de potenţial de pe conducta T2 (figurile 15 şi 16) se observă.5 V şi 0.5 V. precum şi ale gradienţilor de potenţial laterali.203 V în Off (figurile 17 şi 18). cu osciloscopul catodic şi cu Modata 2. cu ajutorul căreia se injectează semnal de identificare. se poate deduce că potenţialele On şi Off sunt relativ stabile şi au doar mici 40 . potenţialele On şi Off sunt relativ stabile ca valoare. vârfurile formei de undă fiind modificate cu aproximativ 0. Se mai observă o amplitudine mare a tensiunii induse de reţeaua LEA pe conducta T3.383 V la -1. iar valoarea efectivă a tensiunii induse scade cu circa 0. aceasta aflându-se la depărtare de 70 m. unde polarizarea negativă este 40 mV.9 A şi 16. respectiv cu Minilog (cu o rată de eşantionare de 1 s). conducta T2 este mai puţin influenţată atât în On cât şi în Off de LEA. curentul a crescut la 1. valorile efective ale tensiunii alternative induse fiind de 3. În cazul când pe conducta T3 a fost injectat acelaşi semnal de identificare al conductei (491 Hz. au rezultat următoarele: În cazul când pe conducta T3 nu a fost instalat dispozitiv de drenaj a curenţilor de dispersie. defect care devine protejat catodic. semnal care poate fi considerat de dispersie. dar cu instalarea unui dispozitiv de drenaj a curenţilor de dispersie alternativi la priza de potenţial din dreptul staţiei de protecţie catodică.2 A.4 V. IR free. scade de la 2.8 A). Din înregistrările de potenţiale On. Se mai observă şi o deplasare în sens negativ a potenţialului de protecţie. ceea ce denotă că 0. principala cauză a nefuncţionării în parametri a dispozitivului DDCD 1 în această situaţie este distanţa mare dintre locul montării şi priza de pământare. Pe această conductă s-a depistat un defect de izolaţie (la 55 m de priza de potenţial). 22 EOff pe T3. influenţarea acestei conducte de către semnalul de identificare a conductei T3 (cu frecvenţa 491 Hz).8 V) instalată pe conducta T3.Fig. în prezența DDCD Din aceste figuri se constată că la instalarea dispozitivului de drenare. ceea ce indică o calitate bună a izolaţiei. În general.851 V la 2. valoarea efectivă a tensiunii alternative induse în dreptul prizei de potenţial. Aşa cum se va vedea în continuare.

la început fără montarea dispozitivului de drenaj.25 EOff pe T2.8 A. care nu este insă spectaculoasă. Forma potenţialului EOn pe conducta T2. 35 V şi 2 A. I = 4. este prezentată în Fig. formele de undă ale potenţialelor EOn şi EOff pe conducta T2 se prezintă ca în figurile 26 şi 27. De asemenea. b.modificări faţă de cele fără DDCD1 montat (totuşi ele există). Măsurări prin injectare de curenţi de dispersie pe conducta T2 În această serie de determinări s-a realizat o staţie de protecţie catodică. arată că nici aceştia nu se modifică foarte mult. zonele de defect prin care curentul de protecţie tinde să părăsească suprafaţa conductei şi deci să apară coroziunea. conducta T2 este puţin influenţată.23. prin montarea unui astfel de dispozitiv de drenaj. cu şi fără dispozitiv DDCD1 montat. O analiză a gradienţilor de potenţial pe conducta T3. obţinută cu osciloscopul înaintea intrării în funcţiune a staţiei de protecţie catodică. Explicaţia ar fi legată de faptul că priza de pământare pentru drenarea curenţilor de dispersie în acest caz este situată la aproximativ 200 m de conducta T2. 26 EOn pe T2. fără DDCD cu funcţionarea SPC Fig. în prezenţ DDCD (cu funcţionarea SPC) După montarea dispozitivului de drenaj a curenţilor de dispersie.2). b) Semnal injecţie pentru identificare conductă: 491 Hz.6 V . iar în figurile 24 şi 25 sunt redate potenţialele EOn şi EOff pe conducta T2 după pornirea staţiei de protecţie catodică. Graficele măsurate cu sistemul Minilog la conducta T3 arată o influenţă a dispozitivului. Parametrii acestei staţii au fost : a) U= 12. Fig. Ceea ce este surprinzător este că se modifică semnul acestora.24 EOn pe T2. fără DDCD cu funcţionarea SPC Fig. Deci. DDCD 1. fără DDCD şi fără funcţionarea SPC Fig. 27 EOff pe T2. 41 . devin zone prin care curentul intră în conductă şi devin protejate catodic. în prezenţa DDCD (cu funcţionarea SPC) Fig.23 E pe T2. Potenţialele au fost măsurate la priza de potenţial din dreptul staţiei de protecţie catodică.

Curentul suplimentar (faţă de 2 A iniţial) de 3. în condiţiile în care a fost injectat un semnal de identificare (491 Hz. Off. Tot din analiza datelor achiziţionate automat. Practic. Înregistrările de potenţiale On. c) diminuarea amplitudinii tensiunii induse. se poate observa că EOff este puternic influenţat de semnalul de injecţie. ceea ce indică o calitate bună a izolaţiei. Măsurătorile au fost executate în sens invers celor fără dispozitiv de drenaj. S-au executat apoi măsurători pe conducta T2 cu metoda celor 3 electrozi ½ ore. defect care devine protejat catodic. precum şi ale gradienţilor de potenţial laterali se pot deduce următoarele:. trece prin dispozitivul DDCD1. în special în timpul în care a fost montat DDCD 1 pe conducta T2. acesta putând fi considerat un curent de dispersie în aceste condiţii. 35 V şi 2 A) şi în prezenţa unui dispozitiv de drenaj a curenţilor de dispersie au indicat un curent de 5. precum şi de gradienţi de potenţial laterali permit următoarele interpretări: Potenţialele On şi Off sunt relativ stabile după ieşirea din conul anodic.1 A. Se observă influenţarea conductei T2 de semnalul de identificare a conductei de 491 Hz. potenţialul catodic al conductei s-a modificat cu 500 mV în dreptul prizei de potenţial şi peste 200 mV în orice punct măsurat. semnal care poate fi considerat de dispersie. Potenţialele On şi Off sunt relativ stabile după ieşirea din conul anodic. S-au executat măsurători de înregistrare automată pe conducta T2 între două prize de potenţial. cu metoda celor 3 electrozi timp de o oră. timp în care a fost montat un dispozitiv DDCD1.166 V.c. Din analiza graficelor date de sistemul Minilog se observă că pe conducte există influenţe importante asupra potenţialelor. era de numai -0.1 A. Off. De asemenea. mai insemnată la EOn. Eficienţa deosebită a dispozitivului este astfel dovedită .Observaţiile la funcţionarea dispozitivului de drenaj au fost următoarele: a) modificarea potenţialelor EOn şi EOff ale conductei T2 şi menţinerea lor în parametrii corespunzători unei protecţii catodice de foarte bună calitate (valori foarte negative.78 ohmi. S-a utilizat o priză de pământare pentru drenaj cu o rezistenţă de dispersie de 2.6 V.8 A şi 12. se observă că gradienţii de potenţial au amplitudini mult mai mici. în sens contrar curgerii gazului. Măsurători executate cu metoda celor 3 electrozi pe conducta T2 în condiţiile în care pe aceasta a fost injectat un semnal de identificare (491 Hz. ceea ce indică o calitate bună a izolaţiei. timp în care nu a fost montat un dispozitiv de drenaj. ceea ce conduce la stabilirea unor parametri recomandabili din punct de vedere al protejării ulterioare a conductei. Măsurătorile pe conducta T2. S-a depistat un defect de izolaţie la aproximativ 70 m de priza de potenţial. defect protejat catodic. se observă că potenţialele On şi Off sunt foarte apropiate ca valori. b) de menţionat că şi potenţialul EOff are o valoare în domeniul optim. În dreptul prizei de potenţial de pe conducta T2. Din potenţialele EOn şi EOff măsurate cu ajutorul osciloscopului pe conducta T2 (figurile 18 şi 19). se observă că dispozitivul DDCD1 a readus potenţialul de protecţie EOff în parametrii corespunzători unei corecte protejări catodice. IR free. au fost efectuate operând cu staţia de protecţie catodică de 4. -1. ceea ce reprezintă încă o calitate deosebită a dispozitivului utilizat. 42 . de peste –1. Se evidenţiază un defect de izolaţie la aproximativ 70 m de priza de potenţial. loc în care s-au măsurat potenţialele pe conductă cu osciloscopul. chiar dacă iniţial valoarea în d. IR free. Din evoluţia valorilor potenţialelor On. 35 V şi 2 A) fără instalarea dispozitivului de drenaj a curenţilor de dispersie.1 V. Potenţialele EOn şi EOff din dreptul prizelor de potenţial pe cele două conducte rămân în parametrii excelenţi din punct de vedere al protecţiei catodice.606 V.

Aceste modificări semnificative trebuie privite ca având eficacitate maximă. o negativare a potenţialului conductă-sol de peste 200 mV (chiar 500 mV) în orice punct al conductei măsurate. Dispozitivul de drenaj testat are o eficienţă certă. este posibil ca utilizând numai dispozitivul de drenaj să se poate proteja catodic o conductă în apropierea liniilor electrice aeriene cu tensiuni mai mari sau egale cu 20 kV. 43 . alternanţa negativă (o parte din ea. contribuind la protejarea catodică a conductei. Practic.c) Concluzii Au fost executate măsurări privind comportarea dispozitivului de drenaj DDCD1 pe două conducte de transport gaz metan şi a fost pus in evidenţă faptul că influenţa curenţilor de dispersie generaţi de inducţia liniilor electrice aeriene este prezentă în conductele îngropate. Dispozitivul DDCD1 are avantajul că din sinusoida indusă în conductă face posibil drenarea spre sol numai a alternanţei pozitive. aflate la distante mai mici de 30 m. Pentru ca dispozitivul să fie eficient. Este indicată utilizarea dispozitivelor la paralelisme ale conductei cu LEA 20 kV. priza de pământare trebuie amplasată la maxim 5 m de conductă. A fost simulată funcţionarea DDCD1 în laborator prin utilizarea de programe specializate. bine pusă în valoare. Funcţionarea dispozitivului a fost foarte clar evidenţiată de rezultatele măsurătorilor executate cu aparate performante. indiferent de frecvenţa semnalelor de dispersie. S-a obţinut practic. pe prize de pământ cu rezistenţa de dispersie de 3 ohmi. Dispozitivul limitează „superior” alternanţa negativă. dăunătoare protecţiei catodice. Este suficientă montarea unui dispozitiv de drenaj al curenţilor de dispersie la 2 km unul de altul in cazul în care exista paralelisme cu LEA având tensiunea mai mare de 20 KV. rezultând o funcţionare corespunzătoare a acestuia. Instalând dispozitivul DDCD 1 nu mai trebuie păstrată o distanţă minimă de protecţie între LEA şi conductele îngropate. Dacă priza de pământare are rezistenţe de dispersie sub 3 ohmi sau mai mici. sau 100 m pentru paralelisme cu alte LEA cu tensiunea mai mare de 20 kV. care nu este limitată de dispozitiv) se suprapune peste semnalul generat de staţia de protecţie catodică.

Având in vedere aceste considerente. -curenți de dispersie în curent alternativ. pentru structuri metalice îngropate în pamant ( conducte gaz. poluare atât chimică (scurgeri de ape reziduale.ceea ce reprezinta un risc deosebit de explozii și incendii. produși de linii de transport de energie electrică. Coroziunea electrochimica a metalelor in sol Coroziunea metalelor constă în distrugerea partială sau totală a acestora. în sol. cu permeabilități diferite pentru oxigen).1. Statii de protectie catodica ( SPC ). -curenți de dispersie în curent continuu. metrou). ape reziduale. emițători radio.) cât și electromagnetică (curenți de dispersie). soluții de sãruri. TV. apa. GSM. etc. în urma unor reacții chimice. complexitatea proceselor de coroziune rezultă în primul rand din multitudinea rețelelor metalice subterane (gaze. în regim liniar sau deformant.1 Cinetica coroziunii fierului în sol Coroziunea electrochimică. rețele ce pot interacționa galvanic. economice si ecologice deosebite. În acest caz. Conditii si factori de favorizare si accelerare a coroziunii -aerare diferențială. cabluri electrice).). rezervoare ) 3. substanțe acide sau bazice dizolvate în apa din sol. cu implicații sociale. -suprafețe mari cu acoperiri de straturi nepermeabile pentru oxigen (planșee din beton sau asfalt alternând cu sol afânat). fiind factorul determinant al mentenabilitatii si fiabilității conductelor metalice subterane de distribuție a gazelor naturale. plasate în sol cu încarcare mineralogică și bacteriologică dată. -alternare de roci de naturi diferite (argile. microorganisme care transformã compoziția solului. fiind considerată « plaga secolului XX «. zone puternic industrializate (instalații de producere a electrolizei. 3. electrochimice sau biochimice care se produc între metal și agenti din mediul exterior. grohotișuri. încarcarea bacteriologică a solului. etc.3.1. apa. . căi ferate electrificate. presupune desfășurarea a două reacții care au loc paralel și simultan: procesul anodic de ionizare a metalului și procesul catodic de depolarizare a oxigenului: Procesul anodic de ionizare a metalului: Fe → Fe2++2e(1) 44 . Coroziunea subterană este de natură electrochimică și afectează toate structurile îngropate. Un alt factor hotărâtor în evidențierea complexității acestei probleme îl reprezintă poluarea excesivă a solului.aciditatea solului. produși de transportul urban în curent continuu (tramvai. respectiv implicațiilor ce decurg din aceasta. scurgeri și infiltratii necontrolate de gaze . expuse degradarii. acționari cu tiristoare. Solul conține o gamă foarte variată de compuși: apa în combinație cu oxigenul existent în sol. medie și înaltă tensiune (dezechilibre ale rețelei de transport de energie electrică). problematica de combatere a coroziunii rețelelor metalice subterane are o importanta deosebita. total sau parțial.

2 Criterii de concepție a sistemului. care în mediu umed decurge prin reacția: O2 + 2H2O + 4e. 3. în mediu neutru (sol aerat. ρ .76 3. Amplasarea rețelelor de distribuție gaze naturale și conformația acestora .8 ⋅ z (5) c) indicele de penetrație. 2. crește cu creșterea Ecor.27*10 * icor . [g/cm3]. rezistivitatea electrică a solului care trebuie să fie corespunzătoare amplasării anodului de injecție pentru o durată de funcționare de minimum 30 de ani și care să permită obținerea unei raze de acoperire satisfăcătoare. produșii de coroziune pot fi oxizi de fier Fe2O3. 45 . icor (relația 12)-densitatea de curent de coroziune [µ A/cm2]. ρ vcor ⋅ 8. ∆m -diferența de masă [g]. p [mm/an] Echgram -3 p = 3. Viteza de coroziune Viteza de coroziune se poate exprima sub mai multe forme : a) densitate de curent de coroziune (A/m2)-rezistența de polarizare –relația Stern ba ⋅ bc 1 –Geary în cazul coroziunii electrochimice.+ 2H+ (3) Viteza de coroziune. S ⋅t v cor = icor ⋅ A 26 . b) 1 B (4) indicele gravimetric [g/m2h]. icor-densitatea de curent de coroziune [A/m2]. Performanțe solicitate La concepția unui sistem de protecție catodică este necesar să se aibă în vedere mai multe aspecte tehnico-economice: 1. umed) este dat de ecuația (3).→ 4HO(2) Procesul global de coroziune. icor = 2. vcor = ∆m . Starea tehnică a rețelelor din punctul de vedere al numărului de defecte de coroziune. a izolației existente.303 ( b + b ) R = R p a c p pantele Tafel se obțin din curbele de polarizare. posibilitatea de tronsonizare prin separare din punct de vedere electric . Ke este echivalentul electrochimic al metalului.Procesul catodic de depolarizare în sol (mediu neutru aerat) are loc pe seama oxigenului.1. vcor-viteza de coroziune exprimată ca indice gravimetric [g/m2h].2. FeO(OH) : Fe + 2H2O ↔ Fe (OH)2 + 2e. p= ρ (6) 2 unde: Ig-indicele gravimetric [g/m h]. S-suprafața metalului corodat [m2].densitatea metalului. p-indicele de penetratie [mm/an]. localizată în zona mai puțin aerată. Caracteristicile fizico-chimice ale solului. z-numărul de electroni schimbați în procesul de coroziune. 3. t-timpul de expunere [h]. efectul distructiv cu atât mai puternic cu cât zona mai puțin aerată este mai redusă.

fapt care implică funcționarea sistemului la tensiune minimă și totodată consum minim de energie. injecția de curent catodic se va face pe conducta cu diametrul cel mai mare. prin injecția unui curent catodic în acestea prin intermediul anozilor de injecție. Criterii de selecție a parametrilor protecției catodice a) Sursa de curent catodic se alege în funcție de necesarul de curent catodic și de tensiunea la borne. respectiv de a asigura contactul dintre mediu electrolitic şi borna plus a sursei de curent catodic. Suprafața anodului trebuie să fie suficient de mare pentru a se asigura o rezistență mică a sistemului. în fiecare punct al rețelelor protejate. existența spatiului necesar pentru amplasare . curentul total de protecție necesar. de adâncime. Astfel. respectarea distanțelor (impuse de norme) față de alte utilitați metalice îngropate.costuri de materiale şi de implementare (lucrări de construcţii-montaj) minime.2V/Cu/CuSO4) (off). b) Tensiunea la bornele redresorului trebuie să fie suficient de mare ca să asigure injecția curentului maxim de protecție prin circuitul : redresor-anod-sol-conductă. Dimensionarea anozilor de injecţie Principala funcţie a anodului constă în asigurarea trecerii si repartiției curentului de protecţie de la sursă spre structura metalică de protejat prin mediul electrolitic-solul. În cazul orașelor aglomerate. rezistența de dispersie a anodului. suprafața conductei de protejat. se vor executa anozi verticali. este de preferat execuția de anozi orizontali. -asigurarea posibilităţii de monitorizare a funcţionării.85 ÷ -1. Existența unei surse de curent electric pentru alimentarea stației de protectie catodică . neprotejate catodic. Electroprotecția rețelelor împotriva încărcărilor accidentale prin utilizarea de dispozitive specifice. În măsura posibilităților. d) La alegerea tipului de anod de injecție orizontal sau vertical trebuie să se aiba în vedere considerații tehnico -economice cum ar fi: -amplasarea acestora în domeniu public. 5. care întrunesc condițiile de mai sus. b. c) Stabilirea punctului de injecție cu curent catodic pentru o rețea de conducte interconectate ohmic între ele se face în raport cu geometria rețelei de protejat.. cu o rezistență de dispersie mai mică de 1Ω . Sistemul de protecție catodică trebuie să asigure următoarele performanțe: a. -durata normală de exploatare (dimensionarea masei anodice). De mare importanță este ordinea așezării anozilor. unde nu există spații publice care să întrunească condițiile de mai sus. O funcționare corespunzătoare a anodului de injecție pe toată perioada prevazută. care trebuie plasați astfel încât pe suprafață sa fie o densitate de curent uniformă. Acesta se face în raport cu: rezistivitatea solului.4. natura izolației de bază. c. -rezistivitatea corespunzătoare a solului. gradul de izolatie al conductelor. -existența spatiului necesar anodului orizontal. etc. în vederea eliminării posibilelor perturbări a acestora. 46 . în cazul în care există spații suficiente în domeniul public. cuprins în domeniul (-0. în măsura posibilităților. Potențial de protecție față de sol. Posibilitatea amplasării anozilor de injectie. .

aceasta presupune o masă mare a materialului anodic. Cablul de record pentru electrod se poate poza în acelați șant cu cablul catodic. la distanță de cca.Rezistenţa de dispersie anodică Rezistenţa de dispersie a anozilor este determinată de: conductibilitatea electrică a mediului electrolitic. În practica proiectării şi realizării anozilor de injecţie. suprafaţa activă a materialului anodic în contact cu electrolitul. evitându-se astfel contactul direct dintre metalul anodului şi mediul electrolitic (solul). Capătul cablului de legatură se dezizolează și se conectează la stația de protecție catodică. electrodul se activează prin umectarea solului din jurul acestuia. la borna corespunzatoare acestuia. de tipul Cu/CuSO4. conform STAS 7335/4-88. la nivelul conductei de gaz. În scopul reducerii rezistenţei de dispersie precum şi pentru a diminua procesul de dizolvare a materialul anodic.5 – 3 m față de conductă. grosimea şi calitatea patului anodic. Acesta se îngroapa în sol. pozarea materialului activ se realizează într-un pat electroconductor format din cocs metalurgic. în pozitie verticală. de construcție specială. la distanța cuprinsa între 0. 28 Schema integrală a SPC cu sursă exterioară de curent 47 . cât mai aproape de aceasta. 40 l apă/electrod. astfel încât să funcționeze în condiții bune pe toată durata de exploatare a sistemului. Înainte de punerea în funcțiune.10cm Fig. Electrodul de referință Este utilizat drept senzor de viteză de coroziune. ceea ce arată că suprafaţa materialului anodic să fie cât mai mare. se urmăreşte ca rezistenţa lor de dispersie să fie de maxim 1 Ω. cca.

Fig. 29 Schema electrică a SPC cu sursă exterioară de curent Unde: 1 – contor electric monofazat de curent alternativ pentru energia actică 2 – priză pentru măsurarea tensiunii de alimentare 3 – conductor monofilar din cupru 4 – electrod de referință de lungă durată Cu-CuSO4 5 – ansamblu transformator-redresor 6 – priză pentru măsurarea tensiunii redresate 7 – priză pentru măsurarea intensității curentului de protecție 8 .cablu electric pentru conexiune la construcția metalică îngropată protejată catodic 9 – cablu electric pentru conexiune la priza anodică 48 .

executat la adâncimea de cca.3. Unitatea transformator/redresor a stației de protecție catodică va furniza un curent continuu cu parametrii de maximum 40Vsi 25 A. 1. Deplasarea potențialului se obține prin injectarea unui curent catodic în conducta. cu anozi galvanici de sacrificiu. înconjurati de un pat de cocs metalurgic. cu lungimea de aprox. stația de protecție catodică va fi montată în domeniul public. 60 m (din calcul) și lățimea de 0. astfel : 49 . sau conform indicațiilor furnizorului de energie electrică.1 Soluția Aplicarea eficientă a protecției catodice implică realizarea criteriului de protecție catodică.3. În acest caz.4 m. -cabluri anodice. -sistemul transformator/redresor –sursă exterioară de curent. cu sursă exterioara de curent.) Stația de protecție catodică și sursa de curent electric Stația de protecție catodică se va alimenta de la rețeaua electrică de 220 V existentă.3. catodice. După acoperirea acestora cu cocs. -electrod de referință. Având în vedere particularitățile proiectului de față precum și criteriul eficientei economice. șantul se umple cu pământ. în care se introduc cca. 2. în special a rezistivității solului.2 Amplasare echipamente.) Priza anodică orizontală Pe baza parametrilor masurați în teren. s-a adoptat soluția prizei anodice orizontale pentru SPC studiată. Exemplu practic de realizare a unei stații de protecție catodică 3. sistemul de protecție catodică este un ansamblu de instalații compus din: -branșament electric cu bloc de masură și control a energiei electrice. formată din anozi din fontă silicioasă. b. care se poate realiza prin doua metode: 1. Priza anodică orizontală constă într-un șant. 10 -12 anozi de fontă silicioasă. într-o cabină de protecție din fibră de sticlă. Cabina cu stația de protecție se va amplasa pe un soclu din fibră de sticlă. din stâlpul de joasă tensiune din apropiere.10 – conductor de legare la pământ de protecție 11 – masă izolantă nebituminoasă 12 – conexiune prin alămire (în cazul conductoarelor de cupru) 13 – întreruptor ciclic 3. a. și terenul se aduce la starea inițială. Având în vedere necesitatea încadrării sistemului de protecție catodică în conformitate cu planul urbanistic al localității. s-a adoptat metoda “cu sursă exterioară de curent”. măsurat față de un electrod de referință Cu/CuSO4. 3. partea subterană a soclului se va stabiliza prin umplere cu beton. -priză anodică orizontală.60 m. Execuție și montaj. De la cabina stației de protecție catodică se instalează cablurile anodic și catodic. respectiv deplasarea potențialului natural conductă/sol înspre valori mai negative – în domeniul de imunitate al acestuia: de –850 mV ÷ -1200 mV.

amplasarea. f. starea izolației fiind relativ bună spre nesatisfăcătoare.) Posturi de masură Având în vedere faptul că se vor proteja conducte de presiune redusă și joasă. se montează îngropat.) Cablul anodic.8 m.) Electrodul de referință permanent Acesta constă dintr-un recipient care conține o bară de cupru pur în soluție saturată de sulfat de cupru. Acolo unde situația o cere. c) concepția si dimensionarea anodului de injecție: -alegerea materialului și calculul masei active. -determinarea tensiunii la borne. -determinarea numarului de locații și de anozi. se vor monta doua posturi de masură. Premize a. din conducte relativ noi (pozate în perioada 1981-1985). în domeniul public.5-2 mA/m2. Amplasarea echipamentelor de protecție catodică se face. acolo unde potențialul conductă-sol se poate masură direct pe branșament.3 Breviar de calcul Concepția și proiectarea echipamentelor și amplasamentelor de protecție catodică presupune parcurgerea următoarelor etape: a) stabilirea izolației conductelor. 3. amplasat la cca. la adâncimea de pozare a acesteia.5 m lateral de conducta de gaze. care face legătura între stația de protecție catodică și priza anodică orizontală. de preferință. la adâncimea de 0.5 mm2. conform planurilor de situație anexate. nu este neaparat necesară amplasarea a două posturi de masură a curentului pe conductă pentru fiecare stație de protecție catodică. Rolul acestui electrod este de a măsura potențialul coductei față de sol.8 m. de o parte și alta a acesteia. se monteaza îngropat. conform STAS 7335/3-1986 necesită o densitate de curent cuprinsă între 0. d. Legătura electrod de referință –stație de protecție catodică se face printr-un cablu de cupru tip CYY 2 ∗ 2. b) dimensionarea sursei de curent: -determinarea curentului maxim debitat. e. Cablul anodic se va realiza din cablu tip CYY 4 ∗ 6 mm2. 0. -calculul rezistenței de dispersie.3. a cablurilor de legatură și a redresoarelor. d) dimensionarea cablurilor de legatură. 50 .) Cablul catodic de injecție care face legătura între stația de protecție catodică și conducta de gaze de presiune redusa. Cablul catodic de injecție și masură: cabina redresoare – conducta de gaze se va realiza din cablu tip CYY 4 ∗ 6 mm2.c. densitate de curent prestabilita Având în vedere faptul că rețeaua de protejat este compusă. pozat în același șant cu cablul catodic. pozarea anozilor. la adâncimea de 0. -stabilirea geometriei anozilor.

curentul maxim de protecție (A).Numărul de stații de protecție catodică Numărul de stații de protecție catodică se va calcula ținând seama de următoarele 2 criterii: . d – diametrul anodului vertical. Astfel. pentru rețeaua veche.89 = 2. Ipmax = k x Ic = 2. q – adâncimea la capătul superior al anodului. b.densitatea de curent se stabilește diferit.89 A.366 ⋅ ρ  Unde: r – rezistența unui anod în ohmi. c. .35 x 10-3) ∙ 2538.curent de calcul (A).5) 2) Determinarea dimensiunilor prizei anodice Se alege o priză verticală din anozi Dimensiuni : anozi din fontă silicioasă Dn= 80 mm și lungimea L=1. având în vedere că deteriorarea izolației va continua în timp. jk.curentul de protecție necesar și având în vedere că este necesară o rezervă curent și tensiune de 100 % pentru fiecare stație. ρ – rezistivitatea solului în ohmetri.5 x 0. Calculul SPC 1) Calculul necesarului de curent de protecție (Ipmax) Densitatea de curent de protecție care se va lua în calcul în funcție de starea de izolație a conductei este de 0.5 m Adâncimea de montaj = 1 m de la suprafața solului la capătul superior.densitatea de curent de protecție.lungimea rețelei de protejat cu o stație: o stație la fiecare 10 Km de rețea în zone urbane respectiv la 20 Km în zone rurale. Rezistența de dispersie a prizei anodice trebuie sa fie sub 1Ω iar atunci când nu se poate obține această valoare nu trebuie să depășească 2Ω . luând în considerare valorile maxime menționate mai sus. Relația de calcul: r = 0. 2 ⋅l 1 4 ⋅ q +3⋅l  ⋅  log( ) + ⋅ log( )  l  d 2 4⋅q +l   51 .9 = 0.22 A. S-suprafața rețelei de protejat (m2) = 2538. densitatea de curent de protecție se stabilește la 2mA/m2. Ic. din diverse cauze. Rezistența de dispersie necesar de obținut Rp= 1 Ω.9 m2. unde: Ipmax . Ic = jk x S1 = (0.35 mA/m2 . l – lungimea anodului vertical. k-coeficient de siguranță – k = 2 – 4 (aleg k= 2.

EA – potențialul anodic (2 V).5 m factorul  poate neglija și rezultă r = 0.22) x (1+2) = 3.31 km.22A).40V -curentul maxim de protecție injectat-25A UA-C = (EM + Ic )∙ (Rd +EA) = (1.66 [mm]). la bornele redresorului. în ceea ce priveste tensiunea la borne și curentul de protecție. unde UA-C. NSPC – necesarul de SPC LR – lungimea totala a rețelei de protejat (LR = 11283. diametrul mediu ponderat D = 71.67 Ω < 1Ω. necesară.31 ≅ 0.Pentru valori ale q = 1m și l = 1. Rezistența totală a prizei R p = u – coeficient de utilizare dat în tabele.366 ⋅ ⋅  log 1 4 ⋅ q +3 ⋅l ⋅ log 2 4⋅q +l în raport cu log Pentru dimensiunile considerate în condițiile inițiale rezultă r = 0. Rd – rezistența de dispersie a anodului (1 omh).tensiunea la borne necesară EM – potențialul maxim de protectie (1. LP – lungimea rețelei protejată care se determină cu formula de calcul de mai sus . n – numărul de electrozi.7 rezultă: u ⋅ n = 14 > 9. 4) Calculul lungimii protejate și a numărului de stații de protecție catodică 2 LP = 8 ⋅ s ⋅ k ⋅ ∆U L = 11.85 V). 3) Calculul tensiunii la borne-UA-C Parametrii unității transormator/redresor sunt: -tensiunea maximă. 52 . i unde: s = 4 mm grosimea peretelui conductei (pt.42 [V].6 x 106 (s/m) – constanta oțelului ∆UL = 0. k = 5.5 Ωm.4 m). r p ρ l  2 ⋅l d se 2⋅l   d  r unde: u ⋅n Pentru Rp ≤ 1 Ω rezultă u ⋅ n ≥ R = 9.31 Ω.42 + 3= 6. 14 Deci priza va corespunde și se va executa din 20 electrozi dispuși vertical la distanța de 3 m unul de celălalt. i = 0.31 și R p = 9. În punctele unde se vor monta SPC-urile rezistivitatea solului este ρ = 24.35 mA/m2 densitatea curentului.2 V) și minim (0.31 .2 + 2.35 V diferența de potențial de protecție maxim (1. Pentru n = 20 și u = 0. Se observa ca parametrii stației de protecție catodică permit o rezerva de 100%.38 ⋅ ρ . Ic – Intensitatea de calcul a curentului (2.2 V). Rezistența de trecere a unui electrod este r = 9.

N SPC = LR 11283 .4 = = 0.99 ≈ 1 statie 2 ⋅ LP 11310 4. Studiu privind alimentarea SPC din surse fotovoltaice 53 .

Valoarea general acceptată pentru constanta solară este de aproximativ 1350 W/m2. Prin reflectare. o parte din radiaţia solară este disipată. Radiaţia absorbită este în general transformată în căldură. denumită radiaţie atmosferică. sunt absorbţia şi difuzia. chiar dacă în realitate există mici diferenţe. Figura prezintă proporţia dintre radiaţia difuză și radiația directă. pentru condiţiile în care cerul este perfect senin şi 54 . contribuind la menţinerea temperaturii planetei mult peste valoarea de aproape 0 K. Mecanismele prin care se modifică intensitatea radiaţiei solare. iar acest fenomen reprezintă radiaţia bolţii cereşti. Constanta solară reprezintă fluxul de energie termică unitară primită de la Soare.Soarele reprezintă sursa de energie a Pământului. indiferent de orientarea suprafeţei receptoare. perpendicular pe direcţia razelor solare. faţa de cele două mecanisme de modificare a intensităţii radiaţiei solare. intensitatea radiaţiei solare este redusă treptat. la traversarea atmosferei. În atmosferă este absorbită (reţinută. Radiaţia globală ajunsă de la Soare. Radiaţia solară difuză poate fi considerată aceeaşi. filtrată) aproape total radiaţia X şi o parte din radiaţia ultravioletă. Radiaţia solară directă depinde de orientarea suprafeţei receptoare. atmosfera se încălzeşte şi produce la rândul ei. sau de unele componente ale sale (moleculele de aer şi anumite categorii de nori). o parte din radiaţia solară este reflectată de atmosfera terestră. mecanismul acestui proces fiind denumit difuzie Rayleigh. cu o grosime de peste 50 km. o radiaţie cu lungime de undă mare. 30 Raportul dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă Energia termică unitară primită de la Soare. Vaporii de apă. măsurată cu ajutorul sateliţilor de cercetare ştiinţifică. bioxidul de carbon şi alte gaze existente în atmosferă. Fluxul de energie radiantă solară. iar radiaţia difuză astfel obţinută este retrimisă în toate direcţiile în atmosferă. Prin aceste procese. întâlnită în spaţiul interplanetar şi este singura sursă de energie a planetelor. care ajunge la suprafaţa Pământului este mai mic decât constanta solară. Fig. reprezintă suma dintre radiaţia directă şi radiaţia difuză. reprezentând o valoare medie anuală. măsurată la nivelul suprafeţei Pământului. În plus. contribuie la absorbţia radiaţiei solare de către atmosferă. perpendicular pe direcţia razelor solare. pe o suprafaţă orizontală la nivelul solului într-o o zi senină. măsurată în straturile superioare ale atmosferei terestre. deoarece în timp ce traversează atmosfera terestră.

1. uşor excentrică. Fig. depinde sensibil de acest parametru. • latitudinea geografică. Puterea electrică a celulelor fotovoltaice se calculează ca produs dintre tensiunea U şi intensitatea curentului electric I. având în vedere că aceste echipamente generează curent continuu. Caracteristici ale celulelor fotovoltaice Cele mai importante caracteristici ale celulelor fotovoltaice sunt ca şi în cazul bateriilor: tensiunea. pentru diferite situaţii atmosferice. • unghiul de înclinare a axei Pământului. la diferite intensităţi ale radiaţiei solare Se observă că tensiunea maximă care poate fi asigurată de celulele fotovoltaice realizate din acest material este de aproximativ 0. 4. • modificarea distanţei Pământ – Soare (aproximativ 149 milioane km pe o traiectorie eliptică. depinde foarte puţin de intensitatea radiaţiei solare. depind semnificativ de natura materialului semiconductor utilizat la fabricaţie. poate asigura maxim 1000 W/m2. ca şi intensitatea curentului electric asigurat. Radiaţia solară este influenţată de modificarea permanentă a câtorva parametrii importanţi. cum sunt: • înălţimea soarelui pe cer (unghiul format de direcţia razelor soarelui cu planul orizontal). intensitatea curentului electric. Această valoare reprezintă suma dintre radiaţia directă şi difuză.). În figura este reprezentată variaţia densităţii radiaţiei solare în funcţie de înălţimea Soarelui. Europei Centrale şi Europei de Est. În figura este reprezentată variaţia tensiunii şi a intensităţii curentului electric asigurate de o celulă fotovoltaică realizată din siliciu şi având dimensiunile de 10x10cm. dar valoarea intensităţii curentului electric.lipsit de poluare. ca şi de dimensiunile acestor celule. în jurul prânzului.2A în cazul unei radiaţii solare de 1000W/m2. în zonele Europei de Vest. prezentând o variaţie între 0. Valoarea tensiunii maxime care poate fi asigurată. P=U∙I 55 . adică unghiul format de direcţia razelor solare cu planul orizontal. Tensiunea utilă a celulelor fotovoltaice. puterea electrică.4A în cazul unei radiaţii solare de 200W/m2 şi 2. 31 Tensiunea şi intensitatea curentului electric asigurate de o celulă fotovoltaică din Si.5V.

10…250W. Fig. cu atât scade şi eficienţa panourilor fotovoltaice de a converti energia radiaţiei solare în curent electric. unde temperatura este apropiată de 0K. este numit punct de putere maximă PPM. ceea ce sugerează din nou necesitatea legării în serie a mai multor celule în vedrea obţinerii unor panouri fotovoltaice. Astfel cu cât creşte temperatura.5∙2=1W. se poate calcula puterea asigurată de o celulă din Si de 100cm2: P=0. Considerând un panou realizat din 10x10 celule fotovoltaice de tipul celor prezentate anterior.5V şi intensitatea curentului electric este I=2A. cu intensitatea radiaţiei solare. Se observă că şi în condiţiile în care s-a considerat că intensitatea curentului electric este de 3A. puterea maximă pe care o poate atinge celula fotovoltaică este de cca. dimensiunile acestuia vor fi 100x100cm=1m2. se pot trasa curbe de variaţie a puterii furnizate de celulele fotovoltaice. Din acest motiv şi dimensiunile panourilor sunt semnificative. 4. iar acest panou va putea să asigure o putere de 10x10=100W. Această valoare redusă a puterii. Este evident că din acest punct de vedere. Acel punct de pe curba de variaţie a intensităţii curentului electric. poartă denumirea de putere în punctul de putere maximă PPPM. cea mai eficientă conversie a energiei solare în energie electrică este realizată în spaţiul cosmic. pentru a se obţine panouri fotovoltaice capabile să asigure o putere electrică semnificativă. şi calculând valoarea puterii ca produs dintre tensiune şi intensitate. ca cel din figura 4.3%. asemenea panouri fiind capabile să asigure puteri de cca. ca valoare orientativă. Se poate considera. Pornind de la curbele de variaţie a intensităţii curentului electric. reprezentate în figura. pentru fiecare grad de creştere a temperaturii.35W. Tipuri de sisteme fotovoltaice 56 . arată că este evidentă necesitatea de a lega mai multe celule fotovoltaice în serie. o reducere a eficienţei panourilor fotovoltaice cu 0. ceea ce corespunde unei intensităţi foarte mari a radiaţiei solare şi unei construcţii foarte performante a celulei fotovoltaice. Trebuie menţionat şi faptul că performanţele panourilor fotovoltaice sunt dependente de temperatură.2.10.Considerând că tensiunea este de U=0. de tipul celei din figura . 1. 32 Curba de variaţia puterii electrice a celulelor fotovoltaice Analizând această curbă se observă că valoarea maximă a puterii se obţine în punctul în care intensitatea curentului electric generat de celula fotovoltaică începe să scadă. iar puterea maximă corespunzătoare. De regulă performanţele electrice ale panourilor fotovoltaice sunt indicate la temperatura de 25°C.

Ca regulă generală. furnizând-o pe durata nopţii sau când radiaţia solară este insuficientă. Sisteme autonome Sistemele autonome se bazează doar pe energia solară pentru a asigura necesarul de energie electrică. Fig. de asemenea. de asemenea. să corespundă nevoilor unei aplicaţii (cum ar fi pomparea apei). care înmagazinează energia produsă pe timpul zilei. din motive de mediu. în cazul în care nu este suficientă lumină pe durata unor perioade ale anului sau pentru reducerea investiţiei în ceea ce priveşte modulele fotoelectrice şi bateriile de acumulatori. care sunt. fără să se utilizeze acumulatori. 57 . sau cu ambele.Există trei tipuri de sisteme fotoelectrice: sisteme autonome. Un astfel de sistem se dovedeşte util în cazul aplicaţiilor care necesită alimentarea continuă cu putere relativ mare. poate. 33 Sistem de pompare jără acumulatori. Oricând se poate opta. sistemele FV autonome se instalează acolo unde reprezintă sursa cea mai economică de energie electrică. independente de reţeaua electrică de distribuţie. pentru un sistem hibrid. hibride şi conectate la reţea. asociat cu o eoliană sau grup electrogen cu motor cu ardere internă. sau pentru a asigura un sistem mai fiabil fără conectare la reţea. depinde de tipul consumatorului şi de modul dorit de funcţionare. Aşa cum s-a arătat mai înainte. Sisteme hibride Sistemele hibride. ele pot conţine acumulatori. Acest tip de sistem. se compun dintr-un generator fotoelectric. Gestionarea consumatorilor alimentaţi direct de la grup sau de la baterie.

Cea mai mare parte a costului unui sistem conectat la reţea o reprezintă fabricaţia modulelor fotoelectrice din componenţa acestuia. Sisteme conectate la reţea Sistemele de producere a energiei fotoelectrice. conectate la reţea. costul kWh de electricitate produsă de sistemele fotoelectrice conectate la reţea. 58 . În consecinţă. pentru a putea deveni competitive economic cu distribuţia "clasică" de energie.Fig. Aceasta se comportă ca o baterie de acumulatori fără limită de capacitate. este comparabil cu cel produs prin alte metode "clasice". Sistemele mai mari presupun un invertor de putere mare ce poate fi conectat la mai multe panouri (ca în cazul sistemelor neconectate la reţea). În timp. elimină necesitatea achiziţionării şi întreţinerii bateriilor de acumulatoare. Există un cert potenţial al pieţei de sisteme rezidenţiale fotoelectrice conectate la reţea. 35 Sistem fotoelectric conectat la reţea. acest tip de sistem este mai puţin interesant. sincronizat cu reţeaua. sunt rezultatul tendinţei de descentralizare a reţelelor electrice. relativ ieftină şi disponibilă. acest tip de sistem devine din ce în ce mai abordabil: În unele regiuni urbane cu climat cald. vor reduce necesitatea creşterii capacităţii liniilor de transport şi distribuţie. 34 Sistem hibrid cu grup electrogen. Curentul continuu este transformat în curent alternativ. Un sistem conectat la reţea asigură necesarul local de energie electrică. Energia este produsă mai aproape de locul unde se consumă şi nu numai în termocentrale sau hidrocentrale mari. iar eventualul excedent îl debitează în reţea. Aceste costuri au cunoscut reduceri importante pe parcursul ultimilor ani şi este de aşteptat ca această tendinţă să continue. dar trebuie ca preţul lor să mai scadă. acest transfer. sistemele conectate. În regiunile cu radiaţie solară redusă. Fig.

Aceasta înseamnă că. Aceasta deoarece. sub 12 %). randamentul conversiei energiei solare în energie electrică este slab (cel mai adesea. Un sistem fotoelectric cuprinde: Celulele solare Baterii de acumulatoare Regulatoare de sarcină Convertoare statice Alte componente Celulele solare vor fi detaliate ulterior. Componentele unui sistem fotovoltaic Componentele unui sistem fotoelectric depind de aplicaţie: locuinţă izolată sau în apropierea reţelei. Există două tipuri de astfel de baterii cu plumb: a) Baterii cu electrolit lichid Aceste baterii sunt constituite dintr-un recipient în care se alternează plăci pozitive şi negative. de baterii de acumulatoare.4. celula fotoelectrică nu este nici sursă de tensiune constantă.3. pentru o durată de exploatare de douăzeci de ani.3. Acestea nu pot fi asimilate cu nici un alt tip de generator clasic de energie electrică de curent continuu. pe toată durata de viaţă. Acestea controlează fluxul de energie. stocarea energiei este asigurată. Alegerea tipului de baterie se face în funcţie de puterea medie zilnică şi în funcţie de timpul necesar de stocare. Dezavantaj: Produsul este mai tehnic (gelul). sunt necesari 12 m2 de panouri FE pentru a furniza 1 kWv.1. Avantaj: Construcţie simplă. utilizarea unei baterii sau doar a enrgiei solare. Avantaje: Acest tip de baterii nu necesită întreţinere. 4.15% din investiţia iniţială. Recipientul este închis cu un dop. electrolitul nu mai este lichid. altfel electrolitul se scurge prin orificiul de egalizare a presiunii din dop. ci sub formă de gel. b) Baterii cu electrolit stabilizat Aceste baterii se mai numesc cu recombinare a gazului. Dezavantaj: Bateriile trebuiesc păstrate şi utilizate în poziţie orizontală. deci nu există degajări de gaze. într-o zonă cu expunere nominală de 1000 W/m2. 4. separate de distanţoare izolante. trebuind să protejeze bateria de supraîncărcare (solară) şi de descărcare gravă (consumatori). deci mai scumpe. Elementele de stocare reprezintă 13 . asigură etanşeitate totală. Regulatoarele de sarcină În sistemele fotoelectrice se pot utiliza mai multe tipuri de regulatoare. pentru a evita corodarea internă şi scurgerea electrolitului. deci ieftine. nici sursă de curent constant. Bateriile de acumulatoare sunt de tipul plumb-acid. existenţa convertoarelor statice de putere. ceea ce determină un cost ridicat al wattului-vârf. plăcile nemaifiind scufundate în electrolit. Bateriile de acumulatoare În sistemele electrice autonome. Acestea sunt esenţiale pentru buna funcţionare a sistemelor autonome. în general. De asemenea.3. Bateriile se utilizează în cazul în care există un decalaj între perioadele când este solicitată energie şi perioadele însorite. În cazul acestora. regulatoarele asigură supravegherea şi siguranţa instalaţiei. În prezent. Există trei categorii principale de regulatoare: 59 .2.

ce ar putea să apară între baterie şi panou. Când acestea sunt încărcate. Dezavantaje: Întreruptorul este solicitat de întreaga tensiune a panoului. a maximului de putere. Fig.Regulatoare paralel.Maximum Power Point Tracking). 60 . Se deschide când bateria este încărcată. Avantaj: tensiunea la bornele întreruptorului este mică. care conţin un întreruptor între generatorul fotoelectric şi bateria de acumulatoare. Solicitarea termică a întreruptorului poate fi importantă la valori mari ale curentului. . 36 Schema de principiu a regulatorului paralel Pe durata încărcării. pentru a nu scurtcircuita bateria atunci când întreruptorul este închis. care scurtcircuitează generatorul fotoelectric la finalul încărcării bateriei de acumulatoare. Fig. Această diodă asigură şi blocarea curentului nocturn. panourile solare sunt conectate direct la baterii. putând deci apare probleme de protecţie la supratensiuni. 36 Schema de principiu a regulatorului serie Întreruptorul de încărcare este în serie cu bateria.Regulatoare serie.Regulatoare ce urmăresc punctul de putere maximă (MPPT . Întreruptorul static este de cele mai multe ori un tranzistor MOSFET. Dezavantaj faţă de regulatoarele de tip paralel: întreruptorul determină o cădere de tensiune suplimentară între panouri şi baterie.. pentru întreruperea încărcării. care permit extragerea din câmpul de celule. în permanenţă. . Dioda de separare trebuie neapărat să fie prevăzută în schemă. panourile sunt scurtcircuitate.

Regulatoarele MPPT sunt concepute pentru a asigura extragerea puterii maxime din panourile solare.-c. se utilizează convertoare statice pentru adaptarea puterii generate la necesităţile sarcinii. în c.c. indiferent de temperatură şi iluminare. împreună cu sursa. Dezavantaj: Investiţia devine rentabilă în urma analizei pierderilor induse de regulatorul MPPT şi de convertoarele c.. tensiunea de autoinducţie a bobinei. Există două tipuri de astfel de VTC: ridicător şi coborâtor. tot în tensiune continuă. În permanenţă. . Aceasta permite recuperarea maximului de energie. Dioda (numită "de separare") împiedică descărcarea condensatorului pe intervalele când întreruptorul este închis. în bobină se înmagazinează energie de la baterie. (Variatoare de Tensiune Continuă . Aceste convertoare.. tensiunea şi curentul sunt măsurate. Randamentul unor astfel de convertoare este de 70%.-c. În principal.VTC ridicător Fig. pentru deducerea puterii extrase din panou. 37 Schema de principiu a unui VTC ridicător.c.c.c. 61 .a. ceea ce asigură recuperarea excesului de energie pe durata iernii. cu valoare medie diferită.c. reducându-i pulsaţiile.VTC coborâtor Tensiunea la ieşire este mai mică decât a bateriei. Avantaj: Funcţionează într-o plajă foarte largă de temperaturi.VTC). ce este transferată condensatorului şi sarcinii. La deschiderea întreruptorului.3. 4. care adaptează tensiunea de c. .-c.c. tensiunea la bornele panoului este crescută sau redusă.-c. pentru alimentarea sarcinilor de c.c. furnizată de panourile fotoelectrice la necesităţile sarcinii şi convertoare c.. determină apariţia unei supratensiuni. pentru alimentarea sarcinilor corespunzătoare. putând atinge 85 . Convertoarele statice În funcţie de aplicaţie.90% pentru cele mai performante.a. Puterea este comparată cu valoarea anterioară a acesteia. care transformă energia de c.3.c.c. În urma comparării. transformă o tensiune continuă (a bateriei). Condensatorul filtrează tensiunea continuă la ieşire. Convertoare c. există convertoare c.c. fiind utilizate pentru alimentarea sarcinilor cu tensiune mai mică decât a bateriei (aparate radio). Pe intervalele când întreruptorul este închis.

Când întreruptorul este deschis.90%. energia înmagazinată în bobină.Diodă Condensator Fig. asigură menţinerea nenulă a curentului. Randamentul acestor convertoare este de 80 . ce parcurge bobina. 62 . ce se va închide pe aceste intervale. bateria debitează curent sarcinii. Pe intervalele când întreruptorul este închis. prin diodă (numită "de nul"). 38 Schema de principiu a unui VTC coborâtor.

Cablurile nu se vor instala cu ajutorul clemelor pentru cablu direct la placa de oţel. STATIE DE PROTECTIE CATODICA MANUALA Parametru Tensiune de alimentare Frecventa Tensiune de iesire. 3. cablurile se vor poza separat. in partea inferioara Clasa precizie aparate de masura analogice-voltmetru. Pentru ameliorarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei.+ 50) max. (cap. ajustabila continuu Curent de iesire. ampermetru Rezistenta interna a voltmetrului Performante Protectie la tensiune mica Protectie la supracurent Protectie la temperatura mare Efectuarea probei de comportare la temperatura in sarcina maxima (temperatura ambiantă de 20 °C). 70 cu aer 1.5 KΩ / V >=20 da da da da da modular (o componenta defecta se poate lua separat pentru a fi reparata) Montarea cablurilor Cablarea internă se va realiza astfel încât să se evite apropierea cablului de componentele care se încălzesc la funcţionare (transformator. Realizarea conexiunilor se va face prin cleme în serie cu bucşă de măsurare şi cleme despărţitoare Cabina va fi dotata cu un sistem de inchidere cu yala si maner rabatabil 63 IP 56 .. ci în elemente din material sintetic sau în canale pentru cablu.5.) staţia de protecţie catodică este proiectată la o ptuere de 1KW. Proiectarea echipamentelor: Cum reiese din calcule. ajustabil continuu Putere Precizia de ajustare Modul de operare Temperatura de operare Temperatura de functionare in sarcina maxima Sistem de racire natural-pe ambele parti laterale. între tensiunea joasă şi partea protejată catodic împotriva coroziunii. radiator de răcire). Protectie la trasnet atat in primarul cat si in secundarul transformatorului Constructia sistemului transformator/redresor Unitate de masura V Hz V A W % ºC ºC Valoare solicitata 220-230 50 0-40 0-25 1000 5 manual (-35.

În continuare calculez alimentarea acestei staţii cu energie regenerabile.Materialul cabinei Dimensiuni aproximative ale cabinei Materialul soclului Dimensiuni aproximative ale soclului.soclul se va monta partial ingropat inaltime latime adancime inaltime soclu subteran/sup rateran latime adancime fibra de sticla 840 590 310 fibra de sticla 425/495 590 310 Alte cerinte Certificat de calitate Certificat de garantie Instructiuni de montare O staţie de protecţie catodica consuma energie de 24KWh/zi. 5. 64 . Dimensionarea bateriilor de acumulatoare: Se calculeaza un set de baterii pentru o rezrvă de 18 ore.1.

2KWh/zi.2KWh/zi (încarcarea bateriilor) = 43. Se înseriaza căte 4 bucaţi si se alcatuiesc 2 seturi în paralel. Încarcarea lor se calculează cu 35A . înmulţit cu 31zile. Consumul de energie pe luna: 24KWh/zi (consum al protecţiei catodice)+19. rezultă 1331KWh/lună. 400Ah. 65 .Astfel se aleg 8 bucaţi de baterii de 12 V şi 200Ah fiecare. 5. În acest caz avem un bloc de baterii de 48V. Puterea necesară pentru încarcarea bateriilor este: 48V * 40A = 1920W Energia necesara încărcării bateriilor se estimează pe o durat de 10 ore/zi (1920W*10ore=19.2. Proiectarea panourilor solare Proiectarea panourilor solare se face astfel ca să acopere 60% din necesarul energiei electrice: 1331KWh/lună*60%=803KWh/luna.2KWh/zi). Încarcarea acestor baterii se face cu aproximativ 10% din capacitatea lor.

Reiese din graficul de mai sus că acel 60% din energie electrica necesară este acoperit doar din Martie până în Octombrie. 66 . Diferenţa necesarului de energie electrică va fii acoperit din surse conventionale.

208 0. b) Viața economică a unei conducte de apă este de 25 de ani c) Numărul de spărturi datorate coroziunii cresc exponențial după prima spărtură pentru următorii 15 ani d) Numărul de spărturi anticipat la conducta prevăzută cu protecție catodică este zero.6.228 0. Sunt prevăzute întrețineri permanente și o reabilitare completă a sistemului la fiecare 15 ani. Alternative: a) Conductă din oțel fără protecție catodică b) Conductă din oțel cu protecție catodică c) Conductă din plastic Presupuneri a) Rezistivitatea solului este egală cu 5000 ohm-cm.107 0. datorită loviturilor mecanice este de două pe an f) această analiză nu ține cont de inflație Analiza costuri/beneficii 1) Conductă de oțel fără protecție catodică. Ani 0 1-14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 Cost element Instalare Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Reparare spărturi Suma 320000 6000 6000 12000 12000 18000 18000 24000 30000 36000 42000 54000 Factorul de discount 1 0. Analiza economică 6.251 0.142 0. e) Numărul anticipat de reparații la conducta de plastic. Analiza economică: conductă cu sau fără protecție catodică și conductă din plastic Instalarea unei conducte de apă de 4 țoli în diametru și cu lungimea de 3300 m.129 0.097 Costul total 320000 1506 1368 2496 2268 3096 2808 3408 3870 4212 4494 5238 Valoarea totală a costurilor: 354764 dolari ≈248335 euro 67 .156 0.189 0.1. Costul de reparare a spărturilor este de 6000 dolari fiecare. parametrii ce corespund unui sistem cu o agresivitate moderată.117 0. Costul conductei de oțel fără protecție catodică este de 320000 de dolari.172 0. pH-ul este 6.

Reabilitare majoră a sistemului la fiecare 15 ani 4300 dolari. Costul reparării spărturilor 6000 dolari. aceasta rămâne în condiții de funcționare și poate fi menținută în această stare la nesfărșit și cu costuri reduse. 6.524 Costul total 256000 114288 Valoarea totală a costurilor: 370288 dolari ≈259200 euro Un beneficiu esențial în folosirea protecției catodice este ca la sfârșitul vieții economice a structurii.251 1079 Valoarea totală a costurilor: 351022 dolari ≈245715 euro Suma 3) Conductă din plastic Costul conductei din plastic 256000 dolari. Costul anual de întreținere a sistemului este de 1800 dolarei. Ani 0 1-25 15 Cost element Factorul de Costul total discount Instalare 332800 1 332800 Întrținere 1800 9. Costul cu alimentare din surse regenerabile a unei surse de protecţie catodice de 1000 W: Set de acumulatori PANOURI FOTOVOLT AICE 103576 30 Invertor Regulator de tensiune pt. Ani 0 1-25 Cost element Instalare Reparare spărturi Suma 256000 12000 Factorul de discount 1 9.2.2) Conductă din oțel cu protecție catodică.524 17143 Reabilitare 4300 0. Costul conductei de oțel cu protecție catodică este de 332800 dolari. panou fotovoltaic 1200 10 3 Total Preţ Durate de viaţai(în ani) De căte ori se instaleză sau se reînnoiește in perioada de 30 ani Manopera de instalare sau de reînnoiere Cost de întreţinere pe ani COST TOTAL PE 30 ANI 3520 3 10 6900 10 3 310 20460 200 155 400 42300 2390 179056 68 22700 4065 299685 RON . Analiza economică: alimentarea SPC din surse regenerabile versus alimentare din surse convenționale Analiza economica se fefectueaza pe termen de 30 de ani.

Program MATLAB pentru calculul lungimii protejate 69 .49RON/KWh=128772RON Costul cu alimentare de pe LEA de joasa tensiune a unei surse de protecţie catodice de 1000 W. timp de 30 de ani este egal cu: COST TOTAL PE 30 ANI + plata facturii de enegiei electrice pe 30 (153980 RON+128772RON=282752 RON ) Costul cu alimentare din surse regenerabile: 299685 RON Costul cu alimentare de pe LEA de joasa tensiune la distanţa de 2Km : 282752ON ) 7.Costul cu alimentare de pe LEA de joasa tensiune a unei surse de protecţie catodice de 1000 W: Linia de alimentare L=2km Preţ Durate de viaţai(în ani) Cost de intreţinere pe ani COST TOTAL PE 30 ANI 62480 RON 30 RON 3050 RON 153980 RON Plata facturii de enegiei electrice pe 30 de în cazul în care se alimentează de la o reţea de joasă tensiune: 24KWh*365zile*30ani*0.

85).>> %CALCULUL LUNGIMII PROTEJATE function [f]=distanta(x. k= 5.35 %mA/m^2 densitatea curentului. 6*10^6 % (s/m) – constanta otelului U=0.35V% diferenta de potential de protectie maxima (1.u.35 i= 0. i=0.31 70 .6*10^6 k= 5600000 >> u=0.k. L=(sqrt((8*s*k*u)/i))/1000 %L=Lungimea protejata s=4 %mm grosimea peretului conductei (pt.s. diametrul mediu ponderat D=71.i). >> s=4 s= 4 >> k= 5.2V) si minim (0.35 >> i=0.66[mm]).3500 >> L=(sqrt((2*s*k*u)/i))/1000 L= 11.

Pămăntul capturează 5x 10 11 ZJ /an. doar dacă aceaste se află la o distanţa mai mare de 2 km de la o posibilitate de racordare la o reţea de joasă tensiune. Totodată se demonstrează că este mai rentabilă construcția unei conducte metalice îngropate prevăzută cu protecție catodică decât una fără protecție sau una din plastic. 4 000 000t de masă în fiecare secundă. Dispozitivul DDCD1 are avantajul că din sinusoida indusă în conductă face posibil drenarea spre sol numai a alternanţei pozitive. interurbane. contribuind la protejarea catodică a conductei. ca urmare a deplasării potenţialului staţionar la valori mai negative sau cel puţin egale cu potenţialul de echilibru al metalului. iar consumul de energie a omenire este de 0. deci în acest caz devin rentabili. Prin spectru larg de radiaţii se emite în spaţiu o energie gigantică. Practic. resultănd 1x 10 12 ori mai multă energie regenerabilă faţă de căt consuma omenirea. producţii compromise în nrma contaminării cu produse de coroziune. apar cheltuieli suplimentare legate de oprirea unor instalaţii pentru înlocuirea părţilor corodate.c. Importanţa SPC: În afara pagubelor ce pot fi direct determinate. dăunătoare protecţiei catodice. Conductele îngropate subteran.5 ZJ/an. care nu este limitată de dispozitiv) se suprapune peste semnalul generat de staţia de protecţie catodică.8. alternanţa negativă (o parte din ea. Soarele reprezintă totalitatea surselor de energie a Pământului. Dispozitivul limitează „superior" alternanţa negativă.(Aceste date aparţin Agenţiei Internationale pentru Energii Regenerabile (IRENA)) Analiza economică: prin calcule se demonstrează că sursele de energie regenerabilă la o staţie de protecţie catodica nu sun rentabile. se află cu mult peste 2 km de la o reţea de joasă tensiune. Concluzii Protecţia catodică este metoda de reducere a vitezei de coroziune.(cu excepţia surselor nucleare) În soare se află o ardere termonucleară care rezultă dispariţia a c. 71 .

și proiecte realizate de Eon Gaz. Teodor Badea – Editura didactică.C. Bucureşti – 1986 Military Handbook – Electrical Engineering Cathodic Protection Standard Român (SR 7335-11) – Protecția contra coroziunii. Proiecte realizate pentru Romgaz de către S. Construcții metalice ingropate. ing.Bibliografie Coroziune şi protecţie anticorosivă – Dr.Editura tehnică.Editura tehnică. Bucureşti – 1979 Coroziunea metalelor – Ştefan Ivăşcan. Bucureşti – 1978 Coroziunea şi protecţia anticorosivă – Laurenţiu Goia. Insta Grup S. 72 .R. Maria Constantinescu.L. ing. Maria Apostolescu – Editura ştinţifică şi enciclopedică. Dr. Bucureşti – 1970 Protecţia anticorosivă a metalelor – Dr. Constantin Cruceru . Maria Constantinescu . ing.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful