I.1.

Procentul
PROCÉNT - Dobândă calculată la o sută de unități monetare pe interval de un an. Noţiunea de procent, reprezentând o evaluare „la sută”, este utilizată pentru obţinerea datelor comparative în operaţii cu date financiare, economice, demografice, etc. Procentele sunt folosite pentru a exprima cât de mare sau mică este o cantitate în raport cu o altă cantitate. De exemplu, o creştere cu 0,15 € a unui preţ de 2,50 € reprezintă o creştere cu o fracţiune de 0,15⁄2,50 = 0,06. Pentru a exprima acest raport ca procent, se mută virgula zecimală cu 2 poziţii spre dreapta; creşterea va fi atunci de 6 %. Dacă însă preţul iniţial ar fi fost de exemplu de 8 €, atunci aceeaşi creştere cu 0,15 €, raportată acum la cei 8 €, ar reprezenta numai 0,15⁄8 = 0,01875 sau 1,875 %.

I.2. Preţ de cost
PREŢ DE COST - Parte din valoarea mărfii sau a produsului care înglobează preţul factorilor de producţie (capital fix, circulant şi forţa de muncă). Această valoare este folosită ca factor-cheie în determinarea profitabilităţii, iar în unele teorii privind bursele de valori – la stabilirea valorii acţiunilor. Preţul de cost apare în mai multe forme : costul real, costul final, costul mediu şi valoarea netă realizabilă. Costul real este adăugarea la costul articolelor a cheltuielilor suferite la achiziţionarea unui articol în vederea stabilirii costului real al bunurilor. De obicei, adaosurile la cost presupun transportul de mărfuri, impozitul etc. Costul mediu – la combinarea stocului vechi cu cel nou, preţul nou de multe ori exagerează valoarea stocului generat. Cea mai bună metodă este combinarea valorii totale a investiţiei în stocul întreg şi dividerea acestuia la numărul total de unităţi. Valoarea netă realizabilă – de obicei indică valoarea medie a unui articol în cadrul pieţei.

I.3. Profitul
PROFIT este partea rămasă din venitul total ce revine întreprinzătorului după ce s-au scăzut toate cheltuielile aferente venitului respectiv. De aici, rezultă că profitul este avantajul realizat în formă

bănească dintr-o acţiune, operaţie sau activitate economică. Prin urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta dacă nu obţine profit.
Profitul poate lua următoarele forme : a)profitul brut este reprezentat de partea ce rămâne din venitul total după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie; b)profitul net este partea din profilul brut care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi chiria pentru terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit; c)profitul normal, legitim sau justificat, care reprezintă remunerarea serviciilor întreprinzătorului, recompensa pentru priceperea sa şi răspunderea pe care şi-o asumă, prima pentru risc şi incertitudine; d)profitul pur sau supraprofitul este acel profit generat de împrejurări deosebite care nu au legătură cu activitatea întreprinzătorului. Este obţinut de acei întreprinzători care au o poziţie de monopol în producerea şi/sau vânzarea produselor. Se realizeazã pe baza unor preţuri de vânzare mai ridicate.

Pentru intelegerea continutului profitului normal poate fi dat urmatorul exemplu: într-un an venitul total al unui agent economic este de 500.000 u.m., din care 480.000 u.m. reprezintă costuri de producţie cu factorii de producţie utilizaţi. Agentul economic utilizează echipamente de producţie si alţi factori similari, pentru care obţine un profit de 80.000 u.m. El poate închiria echipamente de producţie pentru un an unor terţi de la care poate primi o chirie de 80.000 u.m., sau se poate folosi de echipamente de producţie pe timp de un an, închiriate de la terţi, pentru care plăteşte o chirie de 80.000 u.m. ţinând seama de cele trei ipostaze prezentate mai sus. Rezultă că cele 80.000 u.m. reprezintă profit normal, în timp ce 100.000 u.m. constituie profitul total, din care 20.000 u.m. este profit economic.

3

precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor. se desprinde concluzia că în condiţiile procesului inflaţionist rata dobânzii implică două ipostaze: • dobânda nominală. sau ca formulă mai mult utilizată. organizatorul unităţii şi beneficiarul bunurilor produse de respectiva unitate. Ca o componentă a profitului total. Subiecţi impozabili se consideră: • persoanele juridice şi fizice înregistrate. • persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări impozabile. • dobânda reală. atunci el n-ar obţine profit normal. serviciilor de către subiecţii impozabili. importate de către persoanele fizice. Astfel. ca diferenţă între dobânda reală şi gradul de eroziune a capitalului. care se vind la preturi mai mari decit costul de productie (adica. I. cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice. recuperarea integrală a valorii avansate. dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel. Riscul capitalurilor se referă la posibilitatea pierderilor pe care creditorul le poate suferi prin faptul că valoarea reală (la momentul de referinţă) a ratelor de rambursare a împrumutului să nu poată acoperi integral capitalul împrumutat. închiriindu-i pe toţi. cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal. Obiecte impozabile sunt: • livrarea mărfurilor. a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare. I. Dobânda DOBÂNDA este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele timp şi risc.Dacă întreprinzătorul. În sens restrâns. incluzându-se în costul de producţie.112. determinat de evoluţia procesului inflaţionist. serviciilor în Republica Moldova. 4 . la expirarea termenului împrumutului. respectiv o putere de cumpărare echivalentă momentului acordării împrumutului. atunci el n-ar obţine nici un profit economic. • persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri. Dobânda nominală şi dobânda reală Aprecierile privind nivelul dobânzilor sunt valabile atât timp cât stabilitatea monetară asigură.5. TVA TAXĂ PE VALOARE ADĂUGATĂ – este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate. permanente şi generalizate procese inflaţioniste influenţează evident acest proces şi pune pe prim plan riscul capitalurilor. dobânda poate fi considerată ca o remunerare pe care capitalistul o primeşte pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat altor persoane spre utilizare (dobânda împrumutului) pe o durată dată. chiria plătită terţilor. profitul economic reprezintă venitul ce se obţine de o întreprindere (agent economic) care este administratorul. a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare. serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.4. inclusiv profitul normal). • importul mărfurilor. în calitate de cost real. pentru o folosire oarecare. sau care trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile art. evaluat în aceeaşi termeni. Dacă marfa astfel obţinută s-ar vinde la un preţ egal cu costul de producţie. Perioada actuală caracterizată prin intense. reprezentând rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. exprimată ca atare (prin rata curentă de piaţă). într-un sens. agentul economic n-ar fi proprietar de nici un factor de producţie.

.poate contribui la sporirea capitalului real. Tipuri de credite CREDITUL reprezintă un împrumut în bani în general cu o dobândă stabilită în funcţie de riscul pe care şi-l asumă creditorul sau de reputaţia debitorului. lipsit de capital. .credite de leasing – acordate pentru operaţiuni de leasing ce vizează procurarea unor utilaje. . achiziţionarea unei maşini). care se plătesc în rate (de exemplu. mijloace de transport sau echipamente industriale.credite de echipament – necesare pentru proiecte de investiţii ce privesc reînnoirea echipamentelor existente sau dobândirea de noi capacităţi de producţie.credit de consum – folosit pentru procurarea unor bunuri de folosinţă personală sau pentru satisfacerea unor nevoi immediate de trezorerie a persoanelor fizice 4) După perioada de creditare.obiectul creditului îl constituie transmiterea de capital de împrumut în formă bănească. .credite de exploatare – pentru acoperirea cheltuielilor din activitatea curentă şi circulaţia mărfurilor.credit pe termen mediu – cu perioada de 3-5 ani. în care nu există posibilitatea achitării integrale a contravalorii acestora în momentul achiziţiei lor 3) În funcţie de destinaţia creditului: a) credit de producţie. ci la o dată ulterioară.părţile implicate în relaţia de credit sunt. credite pentru locuinţe.credit pe termen lung – cu perioada de peste 5 ani. credit personal.credit de investiţii. pe de o parte băncile. când vizează proiecte de investiţii sau poate servi doar la mişcarea capitalului. Creditul pentru locuinţe (creditul ipotecar) : Scopul acestui credit este de a facilita accesul populaţiei la locuinţe. la rândul lor. care la rândul său. b) creditul bancar care are următoarele caracteristici: . În acest fel se vizează a se asigura locuinţe corespunzătoare pentru cât mai multe persoane şi a se sprijini dezvoltarea comunităţilor locale. pot fi . . prosperitatea populaţiei. Creditul pentru consum este destinat procurării de bunuri de folosinţă îndelungată de mare valoare. avem: . credit pentru consum.obiectul creditului îl constituie transmiterea de capital de împrumut sub formă de marfă (vânzarea pe datorie a mărfurilor). când vizează acoperirea unor nevoi curente: . 2) În funcţie de calitatea debitorului distingem: a) credite acordate particularilor (persoane fizice) care pot fi: credite de trezorerie. fără a le plăti imediat. de a le procura.nu există limite în ceea ce priveşte posibilii beneficiari. b)credite acordate întreprinzătorilor (persoane juridice). care se împrumută reciproc. . . uneori de 15. . .credit pe termen scurt – a cărui scadenţă nu depăşeşte un an. care pot fi grupate după anumite criterii: 1)În funcţie de calitatea creditorului a)creditul comercial care prezintă următoarele caracteristici: . . 5 . după caz.20 de ani.îmbină interesul furnizorului de a asigura vânzara mărfurilor sale cu interesul beneficiarului.credit de circulaţie – reprezentând un avans pentru mărfurile ce vor fi vândute. prin oferirea de resurse financiare (fonduri) şi asistenţă tehnică necesară. În economia de piaţă există o mare varietate de forme ale creditului. .I.credite de prefinanţare – acordat în special celor ce produc mărfuri sezoniere sau pe stoc.părţile implicate sunt agenţii economici.6. iar pe de altă parte agenţii economici şi populaţia. poate fi: .

Scopul său este planificarea pe termen fix a unor economii in vederea achiziţionării de case.I. Buget personal. Întrun buget personal sunt identificate toate sursele de venit si cheltuieli si este dezvoltat un plan pentru veniturile în exces care trebuie cheltuite sau economisite.7. Buget familial BUGETUL se referă în general la o listă cu toate veniturile si cheltuielile. maşini sau trimiterea copiilor la şcoli bune. Buget. ori constituie o sursă de finanţare în cazul unei penurii (lipsă a mijloacelor de trai). BUGETUL PERSONAL este printre cele mai importante concepte ale finanţelor private. BUGETUL FAMILIAL este un calcul foarte exact. meticulos si cît se poate de real al posibilităţilor financiare ale unei familii. 6 .

respectiv. fiecare din noi şi-o asumă. de aceea pentru a forma o instituţie familială sănătoasă şi prosperă socialmente este absolut necesar de a deprinde anumite abilităţi în întocmirea unui buget cât mai rezonabil din punctul de vedere al cheltuielilor şi cât mai accesibil conform veniturilor . restaurant). astfel încât echilibrul şi armonia să domine atât în plan financiar. îmi este un pic dificil să-mi imaginez cum aş gestiona bugetul familial pentru că nu am experienţa unei căsnicii. mai devreme sau mai târziu. să pot optimiza la maxim ideea de buget familial. să zicem 3000 de lei şi. pe viitor. viitorului copil sau perioadelor de criză (40% şi. În concluzie am ajuns la părerea că întemeierea unei familii este o responsabilitate foarte mare pe care. 7 .II. deoarece astfel am şansa să analizez punctele forte şi cele slabe ale planului lor financiar. dar păstrându-se. Spre exemplu. totuşi o mică parte din buget pentru perioadele de criză. venitul lunar ca rezultat al salarizării ambilor soţi ar fi împărţit cam în felul urmator. Personal. în dependenţă de mărimea salariilor. cheltuielile personale reducându-se la 5%. Restul de 75% se distribuie astfel: 10% pentru cheltuielile personale (teatru. astfel crescând ponderea cheltuielilor referitoare la copil bazate pe cele 25% a economiilor aferente concediilor. 25%). 25% s-ar cuveni cheltuielilor pentru întreţinerea locuinţei şi abonamentele pentru telefoanele mobile. ar fi nulă dacă familia nu ar pune bazele ideii despre un buget comun din momentul convieţuirii partenerilor. respectiv. în timp ce 65% sunt destinate alimentaţiei zilnice şi economiilor aferente concediilor. Bugetul viitoarei familii Instituţia familiei cuprinde aspectul economic al rolului său de celulă de bază a societăţii umane reprezentând un grup ai cărui membri sunt înrudiţi între ei prin căsnicie sau prin legpturi de sânge. Până la apariţia copilului. Monitoring. însă. La apariţia copilului raporturile în bugetul familial se schimbă. însă părinţii sunt un model destul de valoros. 5000 de lei. aşa încât. cât şi în cel al relaţiilor dintre membrii viitoarei familii. Această valoare economică.

8 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful