sau

Cum să facem ca să nu ne mai temem de alții?

Dr. Albert Ellis - un psihiatru cu voință puternică

Ce este anxietatea socială?

Anxietatea . dar. valabil în întreaga lume animală.o reacție comună oamenilor și animalelor  Este o componentă a răspunsului automat la o ameninţare.  Se declanşează astfel o serie de modificări fiziologice care au rolul de a-i conferi animalului forţe suplimentare şi un plus de viteză. evident. situația este una socială.  Acesta este cunoscut sub numele de răspuns de tip „luptă sau fugi“. reacția (la nivel fiziologic) este similară.  La om. .

fiind gata să intre în acţiune. pentru ca aerul să pătrundă mai repede. Nările şi căile respiratorii se dilată. Ritmul respiraţiei creşte. Muşchii se încordează. .Modificări declanşate de reacţia de tip „ luptă sau fugi”  Vigilenţă sporită.  Creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale. pentru o     mai bună irigare a muşchilor. Intensificarea vascularizării pielii şi a transpiraţiei.

Anxietatea bună vs. ținem sub control sau să ieșim cu bine din situații de viață dificile (consecințe: vigilență. anxietatea rea  Anxietatea bună (sănătoasă) = prudență și activare care ne ajută să facem fa ță situațiilor sociale să le . performanță bună în situații sociale).  Anxietatea rea (nesănătoasă) = mobilizare excesivă cu diminuarea controlului asupra propriei persoane și a situației sociale (consecințe: dificultăți în a face fa ță riscurilor și problemelor ridicate de diverse situații sociale) .

.

umilinţă sau respingere. Anxietatea socială este o preocupare crescută (teamă. îngrijorare) pentru situațiile sociale în care propria persoană este sau se presupune a fi evaluată. supărătoare şi adesea incapacitantă de situaţii sociale în care o persoană este îngrijorată că ar putea să facă ori să spună ceva ce ar cauza stânjeneală. .  Fobia socială este teama excesivă.  Albert Ellis: Anxietatea socială este hiper-îngrijorare sau îngrijorare exagerată pentru persoana noastră în diverse situații sociale.

individul interpretează reacţia sa drept negativă Atunci când nu e sigur.Anxietatea socială: un continuum Anxietate socială normală (dezirabilă) Dorinţă moderată de a fi aprobat Anticiparea aprobării Toleranţă rezonabilă a dezaprobării Uitarea rapidă a greşelilor de tip social Anxietatea socială care trece peste limitele normalității (fobia socială) Dorinţă intensă sau nevoia imperioasă de a fi aprobat Anticiparea unei evaluări negative Disconfort intens cauzat de dezaprobare Meditare îndelungă asupra greşelilor sociale. supărare intensă determinată de acestea Atunci când nu e sigur. individul interpretează reacţia sa drept pozitivă .

 Vorbitul în public. cafea). tutun. drog.  Conștientizarea anxietății.  Probleme de sănătate sau de aspect fizic.  Bâlbâiala sau alte defecte de vorbire.Situații și factori favorizanți cu efect anxiogen  Participarea la o întrunire socială. alcool.  Evenimentul traumatizant (o intervenție chirurgicală).  Căutarea unei slujbe (interviul de angajare). .  Abuzul de unele substan țe (medicație.

) CONCENTRAREA ATENŢIEI ASUPRA SINELUI (a te vedea prin ochii celorlalţi) GÎNDURI CARE PROVOACĂ ȘI AMPLIFICĂ ANXIETATEA (de exemplu. „Colegii își vor da seama că sunt emotiv și mă vor disprețui”) PERICOL SOCIAL („O. „Data viitoare mă voi așeza mai în spate”) . „Nici nu am vorbit și deja am roşit”. poate n-o să mă numească să vorbesc”. „Este mai bine să tac. bine că am făcut prezența”. ca să mă numească”. „Să nu privesc profesorul în ochi. „Nu mai rezist. respiraţia se accelerează. „Nu mă descurc în asemenea situaţii”.SITUAŢIE SOCIALĂ (de exemplu. atunci s-ar putea să mă blochez și să mă fac de râs”. nu!”) REACŢIA DE TIP „LUPTĂ SAU FUGI” (inima bate mai repede. a lua cuvântul la un seminar) PRESUPUNERI ACTIVATE (gânduri negative) (de exemplu. am să plec la pauză. transpiră etc. „Ezitarea îmi confirmă că am o problemă serioasă”) EVITAREA SITUAŢIONALĂ ŞI COMPORTAMENTELE DE SIGURANŢĂ (de exemplu. „Dacă mă voi emoționa. individul roşeşte.

De ce se întâmplă? (spre cauze) .

reacţia fiind însoţită de anxietate sau nervozitate. experiențe traumatizante. stimă de sine joasă. intensificarea unor preocupări. . sensibilitate dobândită la critică).  Un comportament învă țat(un pattern greșit de gândire care are drept cauze: mediul familial. În plan comportamental: unii oameni au tendinţa de a reacţiona mai puternic faţă de orice tip de eveniment extern.Cum explicăm?  O vulnerabilitate genetică (o sensibilitate şi capacitate accentuată de reacţie a sistemului nervos). atenție exagerată față de sine.

cea mai mare parte din anxietatea dumneavoastră este autoindusă şi poate fi deconstruită”  Mod inadecvat de a gândi lucrurile:  Negativ.În ce constă modul greșit de gândire (gândirea disfuncțională.  Exagerat. . gândirea nerealistă)?  Ellis: „Din fericire.  Generalizat.

2. Generalizarea absolută (a trata un singur eveniment drept o serie de evenimente)  De exemplu. a cataloga o întâlnire drept ratată din cauza unui amănunt neplăcut: „Am greşit în clipa aceea și atunci am distrus totul". . Gândirea de tip „totul sau nimic” (a împărţi lucrurile în două categorii: alb şi negru)  De exemplu. Niciodată nu mă descurc bine la întâlnirile cu fetele”. la o întâlnire a unui băiat cu o fată: „Nu m-am descurcat prea bine la întâlnirea cu fata aceea.Câteva „erori" cognitive mai frecvente 1...

Filtrarea gândurilor (concentrarea asupra aspectelor negative)  De exemplu. nenegociabile în termeni de scopuri obligatorii) .3. la un interviu de angajare. „La întrebarea aceea nu am răspuns bine. Tirania impunerii imperativelor (fixarea unor standarde rigide. iar aceasta va conta cel mai mult la evaluare”. 4.

pentru că e șeculmă va transforma într-un ratat.  Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu. Imperative orientate spre sine  Exemple: „Trebuie neapărat să am succes în orice sarcină importantă pe care o îndeplinesc".Tirania impunerii imperativelor (sursa suferințelor noastre) 1. „Trebuie să fiu iubit sau cel puţin aprobat de oamenii pe care îi consider importanţi pentru mine". nesiguran ță). . „Trebuie să fiu deosebit în realizarea proiectelor pe care le am”. deprimare. desconsiderarea de sine sau inadecvarea personală): „Trebuie neapărat să reuşesc la examen. o persoană lipsită de orice valoare. sentimentul lipsei de valoare."  Consecințe anticipate ale formulării imperative: sentimente negative orientate spre sine (anxietate.

. „Ceilalţi oameni trebuie să mă iubească pentru că și eu îi iubesc”.  Consecințe anticipate ale formulării imperative: sentimente negative orientate spre al ții (supărare. violenţă). Imperative orientate spre al ții  Exemple: „Ceilalţi oameni trebuie să mă ajute să obţin ceea vreau”. furie.  Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu. desconsiderarea sau condamnarea celorlalţi): „Oamenii sunt subiectivi și nedrepți deoarece nu mă în țeleg sau nu mă apreciază”. mânie.2.

 Consecințe anticipate ale formulării imperative: lipsă de toleranţă la frustrare. dependenţă de mediu. Imperative orientate spre mediu  Exemple: „Trebuie să fiu plătit pe măsura capacită ților mele”.3. nerăbdare. tergiversare. . depresie. „Numai într-un colectiv cu oameni plăcuți mă pot realiza la locul de muncă”  Convingeri rezultate din imperative: (de exemplu. criticarea condițiilor de muncă): „Lucrez într-un mediu insuportabil”. „Trebuie să fie o vreme frumoasă ca să lucrez cu randament”.

„Persoana aceea pare incompetentă sau proastă!” „Ce om necreativ!”." . „Ce tip lipsit complet de umor!” „Iată un om slab!” „Mai bine tăcea!” „Tipul acesta se comportă cam ciudat.Imperative pentru vorbitul în public Eșecul presupus – Opinii atribuite imaginar celorlalți Imperative cu privire la propria persoană „Trebuie să arăt că sunt competent!” „Trebuie să fiu distractiv!” „Nu trebuie să-și dea seama că sunt anxios” „Trebuie să spun ceva" „Trebuie să fiu simpatic" Opinii atribuite imaginar celorlalți „Omul acesta este prost!”.

Cum recunoaștem anxietatea? .

Să ne observăm pe noi înșine!  Cum mă comport cu câteva zile înainte de o situație socială mai deosebită (discurs public. interviu de angajare. prezentare în fa ța unui public)?  Cum mă comport atunci când sunt în situația socială respectivă (cum ac ționez)?  Ce cred despre comportamentul meu din acea împrejurare (cum mă evaluez)? . examinare.

SEMNELE CELE MAI OBIŞNUITE ALE ANXIETĂŢII Semne intestinale Pierderea poftei de mâncare Greaţă Disconfort abdominal Vomă Semne respiratorii Respiraţie întretăiată Respiraţie accelerată Respiraţie slabă Gâfâit Presiune în piept Senzaţii de sufocare Semne musculare Zbaterea pleoapelor Tremurul mâinilor Reacţii de tresărire Tremurul picioarelor Înţepenire Semne cardiace şi de circulaţie Senzaţie de leşin Hipertensiune Hipotensiune Bătăi puternice de inimă Palpitaţii Semne epidermice Transpiraţie Mâncărimea pielii Uscarea buzelor Senzații de cald Senzaţii de frig Îmbujorare Semne ale activității mentale Nervozitate (iritabilitate) Gânduri negative Insomnie Bâlbâială .

Ce-i de făcut? .

 Medicația specifică.  Restructurarea cognitivă (apelul la gândirea logică) .  Relaxarea musculară.  Sport.  Terapia de grup. etc. condiții optime de viață și lucru.  Meditația.Modalități principale de intervenție  Controlul respirației.  Expunerea gradată (desensibilizare). igienă mentală. viață sănătoasă.

Restructurarea cognitivă (apelul la gândirea logică) CONVINGERI RAȚIONALE (gândire realistă) CONVINGERI IRAȚIONALE (gândire nerealistă) CONSECINȚE raționale anticipate CONSECINȚE iraționale anticipate SITUAȚIA SOCIALĂ CONVINGERI IRAȚIONALE (gândire nerealistă) CONSECINȚE iraționale anticipate CONSECINȚE raționale anticipate CONVINGERI RAȚIONALE (gândire restructurată) DISPUTAREA convingerilor iraționale .

Studiu de caz: Alexandru Situația socială (evenimentul activator): o întâlnire romantică  Gândul principal al lui Alexandru față de situație: cum să facă întâlnirea cât mai reușită? Convingeri iraționale (formularea unor imperative orientate spre sine)  „Trebuie să fiu la înăl țime. să arăt căsunt deosebit”.  „Am doar o șansă ca s-o conving și nu trebuie s-o ratez”.  „Trebuie să-i arăt că am umor. . fetele apreciază aceasta”.

Consecințe iraționale (anticipări negative)  „Mă voi pierde pentru că așa mi se întâmplă ori de câte ori intru în discuție cu fetele”  „Ea va avea mari a șteptări de la mine. iar umorul nu va părea spontan”  „Voi rata șansa de a o impresiona de la prima întâlnire” . Dacăo voi dezamăgi?”.  „Sunt un maestru al gafelor și în mod sigur îmi va scăpa una”  „Glumele mele vor arăta cât sunt de stângaci.

înseamnă că sunt un ratat?”  „Este chiar atât de groaznic să ratezi întâlnirea cu o fată?” .”  „Este o primă întâlnire și trebuie să arăt totul de la început?”  „Dacă nu mă va plăcea.Disputarea convingerilor ira ționale (punerea în discuție a gândurilor negative)  „De ce trebuie să mă arăt un tip deosebit? Oare nu mă va plăcea și așa?”  „Este obligatoriu să arăt umor? Poate apreciază și alte calități.

 „Alte relații nu au mers pentru că nu a existat compatibilitate”.Convingeri ra ționale (reformularea convingerilor inițiale)  „Îmi propun ca la această întâlnire să fiu eu însumi.  „Nu este o tragedie să nu te placă cineva” . cu calitățile și defectele mele”.  „Dacă nu mă acceptă a șa cum sunt. înseamnăcă nu este fata potrivită pentru mine”.

pozitive)  „Nu există motive obiective pentru ca întâlnirea să nu decurgă bine”.  „Există șanse mari să mă accepte a șa cum sunt”  „Am anumite calită ți și probabil că ea le va observa”  „Îi voi propune să ne mai întâlnim pentru a ne cunoaște mai bine” .Consecințe raționale (anticiparea unor efecte noi.

dar indiferent de situa ție voi câștiga experiență” Evitarea gândirii amăgitoare .(exemplu: anxietate în anticiparea derulării interviu de angajare)  Gândirea nerealistă  „Dacă nu primesc slujba. nimic n-o să-mi meargă cum trebuie!”  Gândirea amăgitoare  „Oricum nu-mi doresc foarte tare slujba asta”  „Nu-i nimic dacă nu primesc slujba asta”  Gândirea realistă  „Voi da tot ce pot din mine”  „Orice rezultat este posibil. sunt un ratat”  „N-am să obțin niciodată o slujbă.

O scurtă perspectivă spirituală .

 Care sunt consecin țele spirituale? (1) Blocarea dinamismului spiritual.  = o patimă care atestă iubirea de sine. (4) Înșelarea. robirea minții de imaginație. . teama excesivă de a fi disprețuit. teama privitoare la pierderea aprecierii celorlal ți. (2) Frânarea elanului spre desăvârșirea duhovnicească.Frica (phobos)  Frica de Domnul vs.  Ce arată frica rea? (1) Mândrie. (2) Slava deșartă (3) Bazarea pe forțele proprii (și nu încrederea în Dumnezeu). frica imaginară de a nu fi „rănit”. frica rea (frica la șă). (3) Daune aduse lucrării duhovnicești.

clătinată și speriată de nenorociri îndoielnice” (Filocalia. […] o simțire plină de tremurare a inimii. vol. IX).  Rugăciunea . IX).  Lupta gândurilor.  Ioan Scărarul: „Frica lașă este o simțire copilărească în sufletul îmbătrânit” (Filocalia. Ioan Scărarul: ”Frica lașă este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înainte de primejdie.  Soluții creștine:  Discuția cu părintele spiritual (sau măcar cu o altă persoană).  Părinții Bisericii vorbesc și despre atacul celui rău. vol.

2009.. ia și. 2007.Sugestii de lectură  Pentru inițiere:  Albert Ellis.. Editura Polirom. „Cum să vă controla ți anxietatea”. . „Psihoterapia tulburărilor anxioase”.  Pentru aprofundare:  Ronald Rapee & col. Editura ASCR. „Tratamentul anxietă ții la copii și adolescenți”. Editura Meteor Press. Cluj-Napoca. Bucure ști. 2009.  Gavin Andrews & col.