1

Universitatea Bucureşti – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA CERCETĂRILOR ACTUALE
- Rezumat -

Sus inător: Pr. Drd. Adrian Cazacu Coordonator ştiin ific: Prof. Dr. Remus Rus Disciplina: Istoria şi Filosofia Religiilor

Bucureşti 2010

2

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA CERCETĂRILOR ACTUALE Cuprins
Introducere .................................................................................................................................... 1 I.Dispute metodologice ................................................................................................................. 8 I.1. Gnosticism sau gnosticisme............................................................................................... 11 I. 1.1. Ereziologii ................................................................................................................. 15 I.1.2. Religionsgeschichtliche Schule ................................................................................... 37 I.1. 3 Hans Jonas – Ugo Bianchi – Ioan Petru Culianu......................................................... 45 I.2. De la Hydra cu o mie de capete la arborele gnozei ............................................................ 57 I.2.1. Invaria ii si seturi de opozi ii ....................................................................................... 60 I. 2. 2. Perspectivă şi perspective .......................................................................................... 65 II.O istorie zbuciumată ............................................................................................................... 71 II.1. Simon Magul – primul eretic ............................................................................................ 72 II.1.1 Mărturia din Faptele Apostolilor ................................................................................. 84 II.1.2. Acta Petri şi victoria adevărului ................................................................................. 93 II.2. Marcion şi canonul Sfintei Scripturi ............................................................................... 100 II.2.1. Ce ne spun Părin ii Bisericii? ................................................................................... 107 II.2.2. Harnack şi apologia lui Marcion .............................................................................. 119 II.2.3. Marcion astăzi .......................................................................................................... 123 II.3. Iudeo-gnosticii ................................................................................................................. 126 II. 3. 1. Nicolai ii ................................................................................................................. 132 II. 3. 2. Cerint ...................................................................................................................... 134 II. 3. 3. Menandru ............................................................................................................... 137 II. 3. 4. Satornil ................................................................................................................... 138 II. 3. 5. Basilide ................................................................................................................... 142 II. 3. 6. Carpocrate .............................................................................................................. 147 II. 3. 7. Barbelognosticii ..................................................................................................... 152 II. 3. 8. Ofi ii şi Sethienii .................................................................................................... 157 II. 3. 9. Caini ii .................................................................................................................... 163 II.4. Valentin şi apogeul gnosticismului ................................................................................. 165 II.4.1. Gnosticismul sistematizat ......................................................................................... 169

3 II.4.2. Între Orient şi Occident ............................................................................................ 182 III. Fundamentele ..................................................................................................................... 192 III.1. Dualismul ....................................................................................................................... 193 III.1.1. Istoria unui concept ................................................................................................. 195 III.1.2. Gnosticismul: dualism sau pseudo-dualism? .......................................................... 200 III.1.2.1. Principiul persoană şi principiul concept ......................................................... 205 III.1.2. 2. Unul şi multiplul ............................................................................................. 210 III.2. Sophia ............................................................................................................................ 217 III.2.1. Voin a de putere ...................................................................................................... 219 III.2.1.1. Diferite variante ale mitului ............................................................................. 223 III.2.1.2. Drama Sophiei ................................................................................................. 230 III. 2. 2. Iluzia unui principiu: Demiurgul .......................................................................... 236 III.2.2.1. Arhon ii şi imaginea inversată ......................................................................... 242 III.2.2.2. Durerea crea iei ................................................................................................ 247 III.3. Omul şi lumea ................................................................................................................ 250 III.3.1. Ambiguitatea existen ei: crearea omului ................................................................ 251 III.3.2. Exterioritate şi interioritate ..................................................................................... 255 III.3.2.1. Întuneric şi lumină ........................................................................................... 259 III.3.2.2. Cunoaştere şi pseudo-cunoaştere ..................................................................... 263 III.3.3. Valen ele materiei ................................................................................................... 268 III.3.3.1. Cosmosul.......................................................................................................... 273 III.4. Eliberarea ....................................................................................................................... 279 III.4.1. Imersiunea în materie.............................................................................................. 280 III.4.2. Lumina prizonieră ................................................................................................... 285 III.4.3. Iisus ......................................................................................................................... 288 III.4.4. Puterea cuvântului şi puterea cunoaşterii ................................................................ 294 III.4.5. Gradele ascensiunii ................................................................................................. 299 III.4.6. Restitutio in integrum ............................................................................................. 304 III.5. Continuatorii .................................................................................................................. 310 Concluzii .................................................................................................................................... 316 Bibliografie ................................................................................................................................ 328 Cuprins

4

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA CERCETĂRILOR ACTUALE
Rezumat – Pr. Drd. Adrian Cazacu Proiectul de teză doctorală cu titlul „Gnosticismul primelor trei secole creştine din perspectiva cercetărilor actuale” cuprinde 363 de pagini, fiind structurat în trei mari capitole: I. „Dispute metodologice”, II. „O istorie zbuciumată” şi III. „Fundamentele”, care la rândul lor cuprind mai multe sec iuni şi sub-sec iuni. Captilolul I: Dispute metodologice Primul capitol este dedicat exclusiv prezentării diferitelor metodologii de analiză ale fenomenului gnostic, formulate şi aplicate de la sfârşitul secolului al XIX-lea până astăzi. Înaite de analiza propriu-zisă a acestor metodologii ne-am oprit asupra subiectului extrem de delicat al defini iilor gnosticismului şi asupra diferitelor muta ii pe care acestea le-au cunoscut de-a lungul timpului. Astfel, se poate vorbi la fel de bine despre gnosticism, în elegând prin acesta fenomenul religios a cărui manifestare a cunoscut maxima putere de răspândire în primele trei secole creştine, fenomen caracterizat printr-o serie de aspecte comune indiferent de modul de reprezentare, precum şi despre gnosticisme, ca maniere cu totul diferite de exprimare a ideii de gnoză, luând în calcul aspectele cultural-sociale ale epocii. Ambii termeni – gnosticism şi gnosticisme – sunt valabili dacă avem în vedere multiplele expresii ale gnozei, analizată din perspectivă religioasă. Următorul pas al analizei noastre l-a constituit investigarea principalelor direc ii de interpretare a gnosticismului. Am pornint firesc, credem noi, de la cercetarea informa iilor oferite de Părin ii Bisericii, defini i generic în literatura de specialitate ca ereziologi. Pozi ia noastră se sus ine prin faptul că indiferent de numărul şi ineditul descoperirilor recente, ereziologi ne prezintă cele mai clare radiografii nu doar asupra modului în care gnosticii gândeau, ci şi asupra felului în care au fost percepu i în societatea greco-romană a primelor trei secole. Mai mult, disputa dintre Biserică şi gnosticism reprezintă prima etapă a unui conflict de durată între credin a creştină şi filosofie, ale cărui consecin e nu trebuie să ne scape din vedere. Mul i ar putea obiecta faptul că atitudinea ereziologilor este unanim intransigentă fă ă de

ne-am oprit asupra unuia dintre cele mai importante momente în . 4. pozi ia tinerei Biserici este radicală: falşii propovăduitori ai dreptei credin e trebuie combătu i şi elimina i fără drept de apel. care ne oferă două descrieri amănun ite ale sistemului marcionit şi valentinian. astfel că un dialog pe picior de egalitate cu filosofia elenistică ar fi fost imposibil. primul care ne oferă informa ii despre Simon Magul. apoi am insistat pe marele tratat anti-eretic al Sfântului Irineu de Lugdunum. pe cât posibil. doar învă ătura de credin ă putea să facă o diferen iere clară. Cap al Bisericii. ci împotriva persoanei lui Hristos. ci o situa ie concretă. zadarnică şi credin a voastră. 3. – nu are în vedere un simplu aspect teoretic al doctrinei. formularea concisă şi bine argumentată atât scripturistic cât şi filosofic a pozi iei creştinilor în raport cu aceştia. Şi dacă Hristos nu a înviat. Atunci când primele grupări gnostice încearcă să (re)interpreteze kerigma apostolică. În acest context. Statutul primelor comunită i creştine este mai mult decât incert. nici Hristos nu a înviat. Lecturarea textelor ereziologilor ne-a condus către identificarea unui tipar comun acceptat în analiza oricărei erezii în general şi a gnosticismului în special: 1. O aten ie deosebită am acordat-o lui Tertulian. 2. 15. ci de contestarea înseşi a legitimită ii structurale a credin ei creştine. dintr-o perspectivă mistic-filosofică. După identificare şi explicarea strategiei pe care Părin ii Bisericii au abordat-o în combaterea gnosticismului. Virulen a primilor autori creştini nu este de mirare dacă luăm în calcul faptul că primele atacuri nu se îndreaptă împotriva Bisericii în sine. Cercetarea noastră s-a îndreptat pentru început către Apologiile Sfântului Justin Martirul şi Filosoful. prezentarea. creată de cei care într-un fel sau altul contestau realitatea învierii lui Hristos. zadarnică este atunci propovăduirea noastră.5 gnosticism . conturarea unei strategii misionare de combatere a acestora şi de evitarea a oricărei forme de prozelitism. Cel pe a cărui morte şi înviere se fundamentează întreaga vie uire creştină. sistematică a doctrinei acestuia. însă acest aspect nu trebuie tratat cu superficialitate. prima etapă o reprezintă investiga ia istorică asupra persoanei şi operei unui eretic anume şi pozi ionarea lui în raport cu Biserica. continuând cu emulii acestuia Sfântul Ipolit Romanul şi Sfântul Epifanie al Salaminei. 13 – 14 – Dacă nu este înviere a mor ilor. De această dată nu mai este vorba de o simplă dispută filosofică. Afirma ia Sfântului Apostol Pavel din I Cor.

1926). al patrulea aspect constă în identificarea (Entdekung) credin elor creştine primare (urchristlichen Glaubens) cu elementele psihologice. Tocmai această atitudine a fost cea care a dus la încetarea influen ei acestei şcoli asupra studiului creştinismului timpuriu şi istoriei religiilor. Ein religionsgeschichtliche Versucht – Goettingen. 2. altfel spus. Finalul Religionsgeschichtliche Schule – afirmă Kurt Rudolph – după sfârşitul celui de-al doilea război mondial se datorează nu doar schimbări sociale prin care trecea Germania. Schaeder. . critica istorică radicală. Lectura acestor lucrări pune cititorul avizat sau nu în fa a unui material impresionat. 1897). prin care critica istorică radicală a Religionsgeschichtliche Schule conduce în chip necesar către o adaptare concomitentă a fenomenelor religioase înrudite în cadrul creştinismului timpuriu. Marele merit al acestui curent de cercetare este totuşi acela că a reuşit să ofere un număr impresionant de date.6 analiza acestui fenomen: Religionsgeschichtliche Schule. continuând cu Wilhelm Bousset (Hauptprobleme der Gnosis – Goettingen. Bonn. aşa cum este cazul celor produse de Karl Barth şi de teologia dialectică. (Das iranische Erlösungsmysterium Bonn. în colaborare cu Heinrich H. Pentru a putea observa modul în care această metodologie a evoluat de-a lungul timpului. identificarea evlaviei populare şi a cultului ca principii generatoare (Erzeugern) ale tradi iei religioase (religiösen Überlieferungen). conceptul „religionsgeschichtlich” presupune aplicarea unei metode comparative a religiilor. am analizat principalele lucrări reprezentative ale curentului „religionsgeschichtlich”. dar şi în fa a unei atitudini îndrăzne e în faport cu fundamentele tradi ionale ale învă ăturii creştine. în strânsă legătură cu comparatismul religios. 1921 şi Studien zum antiken Synkretismus aus Iran und Griechenland. esen iale pentru în elegerea fenomenului religios. 4. pornind de la Wilhelm Anz (Zur Frage nach dem Ursprung des Gnostizismus. are drept consecin ă identificarea unui element sociologic. gestionat cu rigoarea proprie cercetătorilor germani. motoda istorico religioasă presupune o cercetare istorică radicală a fiecărei religii. cu influen ă creştină şi filosofică şi inclus în categoria sistemelor religioase ce evoluează către o unitate clară din punct de vedere doctrinar. ci şi noilor tendin e radicale din cadrul teologiei. prin intermediul cărora gnosticismul a fost scos din sfera curentelor religioase marginale. La aceste transofrmări trebuie să adăugăm şi moartea preamatură a multora dintre reprezentan ii de seamă ai acestei şcoli. Metodologia formulată şi dezvoltată de reprezentan ii acestui curent poate fi rezumată în patru puncte: 1. 3. 1907) şi finalizând cu Richard Reitzenstein.

formulează o primă variantă viabilă de defini ie a gnosticismului. potrivit unor repere bine formulate (seturile de opozi ii) şi tot el este cel care. pre-gnostic în care Simon înlocuie persoana Mântuitorului Hristos. fără a ataca în vreun fel miezul problemei. cu toate acestea. în care seturile de opozi ii şi exegeza existen ialistă îşi găsesc finalitatea într-o metodologie nouă. în Aduersus Haereses a Sfântului Irineu şi în Faptele apocrife ale lui Petru. el este aproape în unanimitate inclus. pe baza discu iilor de la Messina. Hans Jonas.părintele tuturor ereziilor descris de părin ii Bisericii ne îndreptă esc să afirmăm că avem de-a face cu o evolu ie profundă nu doar a imaginii magului. trecând de la simplele forme de magie la o adevărată teologie. însă. sintetizată prin lucrarile colocviului de la Messina (1966) şi prin studiile lui Ugo Biachi. în problema spinoasă a gnozei şi gnosticismului. de această dată axată în primul rând pe analiza fenomenologică. 9 – 24 şi cele existente în prima Apologie a Sfântului Justin Martirul şi Filosoful. în timp ce Culianu propune practic o sinteză. Hans Jonas şi Ioan Petru Culianu. Capitolul al II-lea: O istorie zbuciumată Capitolul al II-lea ia în discu ie istoria diferitelor curente gnostice. la fel de controversat ca şi Simon Magul. nu la fel se poate spune despre mărturiile patristice. a gnosticismului. optează pentru o abordare existen ialistă. Raportat la orice defini ie a gnosticismului. de date nu realizează decât inadverten e formale. Un alt personaj. ca dată esen ială. dat fiind faptul că la ora actuală cercetătorii nu pot fixa apartenen a clară a acestuia la gnosticism. iar Elena ocupă locul Sophiei – În elepciunea. Dacă textul scripturistic este lacunar. respectând în mare pozi ia lui Biachi. inspirată de structurile geometrice de tip fractal. până la structurile extrem de bine sistematizate existente în şcolile valentiniene. heideggeriană. pornind de la primele manifestări. este Marcion. 8. operându-se cu o exegeză inversă a textelor scripturistice şi cu o demonizare radicală a întregului Vechi Testament. ci şi a doctrinei sale. Diferen ele majore dintre Simon neo-testamentar şi Simon. Primul personaj analizat este cel al enigmaticului Simon Magul şi spun enigmatic pentru că există o diferen ă covârşitoare între informa iile oferice de textul din F. Ugo Bianchi schimbă practic traiectoria studiilor de la investiga iile asupra originilor la studierea fenomentului în sine. Aici ne este descris un veritabil sistem. cu evidente trăsături gnostice.7 Critica metodei religionsgeschichtlich a dus la naşterea unei noi metodologii. Marcion şi doctrina sa par să iasă din aceste cadre. De unde această asociere? În primul rând diferen ele de informa ii. Cei mai mul i . A.

4. am optat pentru analizarea unei liste de grupări iudeo-gnostice. 3. extrem de utile pentru în elegerea fenomenului gnostic în general: 1. De această dată. axată deopotrivă pe alegorie şi literalism. în centrul căruia se află un strămoş mitic. Analiza cea mai există din cea de a doua parte a lucrării noastre este dedicată iudeognosticilor. Yamauchi are probabil pozi ia cea mai echilibrată în sensul că deşi admite existen a unui gnosticism pre-creştin. Sethienii. şarpele etc. Privite în ansamblu. valentinianismului. un rol important îl joacă interpretarea textelor evanghelice şi a celor pauline într-o cheie cu profunde valen e platonice şi neoplatonice. Satornil. identificat fie cu Barbelo. În al doilea rând. Carpocrate şi 9. Din această categorie face parte şi marcionismul. ele se caracterizează prin câteva trăsături comune. Gedaliahu Guy Stroumsa sau Edwin Yamauchi. însă relativizat de Gilles Quispel. existen a unui mit unitar. Date fiind aceste ambiguită i ce îşi aşteaptă încă rezolvarea. uşor de identificat şi. el fiind intru totul agreat de savan i redutabili precum Birger Pearson. Basilide. decât un fenomen ce poate fi definit cu precizie. evolu ia istorică a acestei categorii a dus la o serie de schimbări greu de asociat atât în categoria genului proxim cât şi în cea a diferen elor specifice. teologice. În cazul valentinienilor vechile preocupări exegetice ale grupărilor iudeo-gnostice sunt amplificate. Menandru. Cerint. abordarea alegorică a Vechiului Testament. adevărata dezvoltare a acestuia are loc doar în mediul creştin. formulată în lucrarea sa Biserica Primară: 1. folosirea surselor apocrife iudaice. Marcion rămâne astfel gnostic. 5. 3. 2. 2. 6. considerat de către cei mai mul i cercetători drept sistemul gnostic cel mai evoluat şi mai bine sistematizat. Termenul este discutabil printre istoricii gnosticismului. nu atât prin doctrina sa stricto sensu.8 cercetători ai gnosticismului îl consideră a fi mai degrabă o categorie. Chiar terminologia folosită este preluată din sfera filosofiei şi încărcată cu semnifica ii suplimentare. ini iindu-se un tip nou de hermeneutică biblică. Între aceştia. urmând într-o mare măsură pe cea a cardinalului Jean Danielou. de influen ă iudaică. Un loc aparte l-am alocat. Încercând să delimităm câteva trăsături principale ale gnozei valentiniene. Barbelognosticii. 7. Simonienii. putem concluziona următoarele: . Nicolai ii. totodată. de asemenea. cât prin asocierea cu un curent religios extrem de labil. chiar dacă acestuia îi lipsesc elemente gnostice esen iale aşa cum sunt preeminen a cunoaşterii sau prezen a şi implicarea directă a divinului în lume. numit în modul cel mai generic cu putin ă drept gnosticism. Seth. Exegeza vetero-testamentară este încetul cu încetul trecută în plan secundar. 8.

ci o creştine şi cultura elenistică. ci un produs al unei erori a ultimului aeon al Pleromei. nu s-a bucurat de prea mare succes. am apelat la seturile de opozi ii radical / moderat şi anticosmic . Dacă în cazul prezentării istoriei curentelor gnostice am utilizat în cea mai mare parte izvoarele patristice. am încercat să realizăm o investiga ie la zi a unei probleme extrem de importante pentru în elegerea locului gnosticismului printre celelalte curente religioase: dualismul şi raportul gnsoticismului cu acesta. dualismul a constituit un subiect delicat. Sophia.9 1. este o gnoză de tip aproape exclusiv intelectualist. putând fi identificată atât la multe dintre sectele medievale. La fel de problematică este raportarea gnosticismului la dualism datorită faptului că multe dintre sistemele gnostice nu prezintă în mod necesar o opozi ie radicală a principiilor. precum şi la curentele moderne de gândire. cu unele trăsături stoice mitul gnostic este prezentat într-o formă sistematizează ce urmăreşte invariabil o scindarea în diferite curente de gândire nu reprezintă o ruptură la nivelul mitului. 2. Pornind de la cercetătările etnologilor ruşi Veselovski şi Dragomanov şi până la investiga iile lui Bianchi şi Culianu. şi epicureice. 4. 5. Înainte de analiza propriu-zisă a principalelor elemente de doctrină gnostică. de această dată principalele surse le-au reprezentat textele de la Nag Hammadi. baza acesteia o reprezintă coabitarea dintre mitul gnostic în formele sale iudeoterminologia folosită este de factură preponderent platonică. precum Michael Allan Williams. Capitolul al III-lea Ultima parte şi cea mai dificilă a cercetării o reprezintă analiza fundamentelor doctrinare ale gnosticismului. încercare de adaptare la o realitate culturală anume şi de impunere a autorită ii diferi ilor reprezentan i. cu multiple poten e. 3. deşi interesantă. primind criticile unor reputa i specialişti în problema gnosticismului. mai mult în majoritatea cazurilor demiurgul nu este un principiu egal Tatălui descris ca nenăscut. serie de puncte fundamentale din punct de vedere doctrinar. Pentru a putea răspunde acestei probleme. greu de circumscris istoric şi cu atât mai mult fenomenologic. Ideea lui Culianu că acesta s-ar comporta asemenea unui organism viu. 6. necuprins şi necunoscut. influen a sistemului valentinian asupra evolu iei ulterioare a gnosticismului este covârşitoare.

statutul de curent religios dualist. filosofico-ştiin ifică precum cea a lui Raymond Ruyer. cu insisten ă pe importan a cunoaşterii în soteriologia gnostică şi. începând cu teogonia. supravie uitorilor gnosticismului din primele trei secole creştine. apari ia omului şi locul său în cosmos. Mergând pe aceleeaşi filieră fenomenologică. fără a pierde prin această solu ie. problema dualismului moderat a celor mai multe dintre scrierile gnostice). În acest fel. formulate de Bianchi. în elese sub aceeaşi umbrelă a no iunii de restitutio in integrum. Concluzia noastră este că la baza gnosticismului stă o abordare de tip dualist a întregii realită i. am optat pentru o hermeneutică inversă. raportul dintre mântuire şi gnoză. constituind un subiect extrem de delicat şi de important în în elegerea modului în care evoluează via a spirituală a societă ii contemporane Noutatea adusă de cercetarea noastră se regăseşte în primul rând în metodologia folosită. trecât prin diferitele curente religioase ca teosofia şi New Age şi culminând în noile forme de gnoză. antropologie. mai bine zis. ignoran a şi trufia. explicând apoi mitul Sophiei şi resorturile ce duc la generarea acestuia şi continuând apoi firesc cu elementele de cosmologie. Ultimul sub-capitol al acestei păr i este dedicat continuatorilor sau. Blake. am ales să abordăm problemele potrivit unui tipar aparte: analiza principiului gnostic şi a aspectelor implicate (raportul unu / multiplu. cu trăsăturile sale principale. Sophia. Manifestările acestuia în spa iul culturii moderne sunt extrem de diverse. or multe dintre sistemele gnostice operează cu o formă moderată a acestuia. insistând asupra faptului că la baza actelor sale nu stă atât greşeala sau îndepărtarea de Cel ce a generat-o. soteriologie şi eshatologie. Götthe sau Thomas Mann. pornind nu de la căutarea originilor. De asemenea. fie din manuscrisele de la Nag Hammadi. elementele de eshatologie. înstrăinarea omului de lume) prezente în crea iile literare ale unor autori precum Milton. am luat în calcul .10 / procosmic. Sophia ca personaj principal al mitului gnostic. gnosticismul îşi face încă sim ită prezen a în sfera cultural-religioasă a umanită ii. Pentru o mai bună sintetizare. diavolul. prezentarea şi explicarea principalelor elemente de doctrină gnostică. Odată clarificate aceste elemente preliminare. cunoscută sub numele de Gnoza de la Princeton. ci de la datele concrete pe care le de inem fie din textele Părin ilor Bisericii. ci propria dorin ă de putere. imaginea demiurgului. Presupunerea unui pseudo-dualism al gnosticismului nu poate fi verificată decât dacă pornim de la ideea că singurul dualism existent este cel radical. am purces la delimitarea. pornind de la utilizarea diferitelor mituri gnostice (dualismul principiului. în fine.

potrivit căreia gnosticismul a fost şi a rămas una dintre cele mai versatile erezii cu care aceasta s-a confruntat. La fel de important este însă faptul că pozi ia eclezială nu se fundamentează doar de datele ob inute în urma analizei ştiin ifice. Astfel. Cercetările intreprinse asupra acestuia nu au reuşit încă să îl încandreze în mod definitiv în sfera religiosului. grupate în 8 sec iuni. considerăm că mitul gnostic este o îmbinare subtilă de elemente cosmologice. Din această perspectivă. la care se adaugă o serie de resurse on-line. Resortul ce pune în mişcare tot acest mecanism mitic nu-l reprezintă nici pornirile către desfrânare ale Sophiei. rămâne un fenomen pe cât de interesant. în ansamblul său.11 toate impotezele de interpretare emise. vom întâlni un număr impresinonant de studii în care gnosticismul este definit fie ca sistem religios. ci voin a de putere pe care o manifestă aceştia şi. formulându-ne propria opinie cu privire la istoria şi evolu ia mitului gnostic. Ca notă finală. nici înlocuită cu o pozi ie mai mult sau mai pu in tolerantă. opusă radical atât creştinismului cât şi iudaismului sau filosofiei eleniste. pe atât de contradictoriu în ceea ce priveşte percep iile asupra lui. după cum urmează: . ci şi pe tradi ia sa dogmatică. istorică şi duhovnicească. întreagul univers. Un alt element de noutate îl constituie faptul că în analiza noastră am abordat pentru prima dată în spa iul teologic românesc o studiere comparativă atât a mărturiilor Părin ilor Bisericii cât şi a documentelor gnostice propriu-zise. învă ătura Bisericii. ne-a dat posibilitatea conturării unei viziuni de ansamblu asupra gnosticismului. O atare abordare. nici ignoran a demiurgului. În toate miturile gnostice avem de-a face cu o exarcebare a acestei dorin e pe diferite planuri şi cu multiple efecte. prin ei. am concluzionat că gnosticismul. Nu trebuie să scăpăm din vedere. Bibliografia utilizată însumează un număr de 444 de titluri. Astfel. atitudinea sa intransigentă nu poate fi nici condamnată. ca structură religioasă compozită sau chiar ca religie de sine stătătoare. soteriologice şi eshatologice menite să eviden ieze preeminen a cunoaşterii (gnozei) ca principal element al restaurării naturii umane în cadrele bine stabilite ale dualismului.

traduction et introduction Giles Quisppel. I – Traités I – XII”. Poimandres – The Shepherd of Men. 2003. Gnosis. Westminster: John Knox Press.text critique. Pistis Sophia. Pistis Sophia. Acts. Wilson. vol. Biblia sau Sfânta Scriptură. Festugiere et A. 1945. translated by Richard Laurence. Învă ătura tainică a lui Iisus cel Înviat către Toma Apostolul. 2. Bucureşti: Ed. 9. 3. 8. Oxford: Claredon Press. în „The Coptic Gnostic Library”. McL. Nouum Testamentum Graece. traducere Alexandru Anghel. 5. . 7. 3. Ed. postfa ă Prof. Paris: Les Belles Lettres. Univers Enciclopedic. Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft. Bucureşti: Ed. în SCh. 4. 2005. 1966. edited by Montague Rhodes James. Remus Rus. 6. edité par A. Lettre a flora. 19792. Herald. studiu introductiv şi note de Anton Toth. D. traducere. The Apocryphal New Testament. Till. Epistles and Apocalypses. Heracleonis Fragmenta.12 Edi ii ale Sfintei Scripturi şi colec ii de texte apocrife: 1. 1292 – 1321. Die gnostishce Schriften des koptisches Papyrus Berolinensis 8502. 5. introducere. english translation adited by R. 7. 24. erste Band (Die Zeugnisse der Kircheväter). Nock. Paris: Cerf. Dr. 1978.G. 18383. edited by Wilhelm Schneemelcher. Massuet. but discovered at the close of the last century in Abyssinia. în „Corpus Hermeticum. Herald. 1972 Evanghelii gnostice. Berlin: Akademie Verlag. vol. vol. 4. Zürich und München: Artemis Verlag. IBMBOR. W. 1924. 2007. ed. ANDRESEN. J. 1990. Surse gnostice: 1. col. Bucureşti. 2002. New Testament Apocrypha. translation and notes by Violet Macdermot. în P. 2. Leiden: Brill. being the apocryphal Gospels. Carl (hg. text edited by Carl Schmidt. The Book of Enoch the Prophet: an apocryphal production supposed for ages to have been lost. traducere. Oxford: S.). 19948. Ptolémée. Collingwood Printer. edited by Barbara & Kurt Aland.. Bucureşti: Ed. colec ia „Texte und Untersuchungen 60”. editit E..

vol. G. 3. IBMBOR. Leiden – Boston – Köln. Nicolae Chi escu. edited by Garry W. în „Sf. Leuven: Peeters Press. Piscataway NJ: Gorgias Press. vol. 4. 139. 8. 1999. edited by James M. Dumitru Fecioru. Paris: Cerf. Theodor Bodogae. introducere. vol. colec ia PSB. CLEMENT ALEXANDRINUL. Despre rai. general editor James M. col. Bucureşti: Ed. David Popescu. text grec. Gnoza şi gnosticii – Fragmente din Theodot şi din Şcoala numită „Orientală” în vremea lui Valentin. Brooke. Scrieri – partea I”. 12 volumes. în P. 9. Apologe i de limbă latină. I – V. CHONIATES. Thesaurus orthodoxae fidei. Bucureşti: Ed. Scrieri – Partea a II-a. ADAMANTIUS – Dialogue on the True Faith in God (De Recta in Deum Fide). Sf. IBMBOR. 1997. Bucureşti: Paideia. introducere. Ambrozie al Milanului. 3. Bucureşti: Paideia. traducere de Prof. Robinson et allii. The Coptic Gnostic Library – A Complete Edition of the Nag Hammadi Codices (NHC). traducere Pr. CLEMENT ROMANUL. 1248 sq. traducere de Pr. Sagnard. 1972 – 1984. 6. Cornel Savu. introduction. SCh. 1970. translated with Commentary by Robert A. 7. Robinson. 5. 1999. Brill. 2006 . 5. traducere Pr. IBMBOR. The Fragments of Heracleon. Izvoare patristice: 1. Cluj-Napoca: Eikon. Nicolae Neaga şi Maria Hetco. Extraits de Théodote.. 1982. traduction et notes par F. Leiden. vol. CLEMENT ALEXANDRINUL. Sf. colec ia PSB. Paul Papadopol şi Prof. traducere şi note Lucian Grozea. E. tom. traducere şi note Lucian Grozea. The Facsimile Edition of the Nag Hammadi Codices.13 10. CLEMENT ALEXANDRINUL. Bucureşti: Ed. Memorii. 2007. 11. AMBROZIE al MILANULUI. 2000. 52. 23. Trompf. 2. în PSB. J. 12. Pretty. CLÉMENT D’ALEXANDRIE. Gnoza şi gnosticii: Fragmente din Theodot şi din şcoala numită „orientală” în vremea lui Valentin. edited by A. E. Eliodor Constantinescu. Brill. 1981. 2004 (prima edi ie în 1891). Niketas.

cartea a III– introduction. Sf. de la religion des perses. Sancti Hippolyti Episcopi et Martiri Refutationis omnium haeresium librorum decem quae supersunt. traducere şi note de Oana Coman. Dunckler et F. notas adiec. Theodor Bodogae. Iaşi: Polirom. On the promises. Paris: Librairie religieuse de Lecoffre. vol. texte latin. 293. Timişoara: Amarcord. James Donaldson. 20. EUSEBIU AL CEZAREEI. rec. cartea a II-a. introduction matter and greek text by Miroslav Marcovich. fragments grecs. 16. Rousseau. Marcion and Bardaisan şi The discourses adressed to Hypatius. în „Ante-Nicene Christian Library: Translations of the Writings of the Fathers down to A. Blanchard. 1986. note şi comenatrii Pr. 1987. Despre bărba ii iluştrii. étude et édition critique par Paul Nautin. Walter de Gruyter. 20. Berlin & New York. P.14 10. 2007. 22. Rousseau. Leuven: Peeters Press. EPIFANIE al SALAMINEI. col. traduit par M. Panarion. edi ie bilingvă. 173 – 1199. Refutatio omnium haeresium. 21. D. edited by Alexander Roberts. introduction. L. Ancoratus”. Nag Hammadi Studies. 15.C. L. Doutreleau – vol. Prose refutations of Mani. EPIPHANIOS of SALAMIS. edited by A. introduction. în „Sources Chretiennes”. 13. IERONIM. IBMBOR. Schneidewind Göttingen. DIONYSIOS of ALEXANDRIA. fragment. Edinburgh: T & T Clark. traducere.A. EZNIC din KOLB. introduction. traduction et notes par Adelin Rousseau et Louis Doutreleau. Colec ia „Părin i şi Scriitori Bisericeşti” (PSB). edidit L. 1863. 9 volume (cartea I. traducere Dan Negrescu. 12. 18. Contre les hérésies. de la religion des sqges de la grèce et de lq secte de Marcion. latine vert. 2 – vol. Burkitt. „Patrologia Graeca Cursus Completus”. Istoria Bisericească. vol. 1853. 1912. Paris: Cerf. 263. 1859. Réfutation des différentes sectes des païens. notes justificatives et tables A. Sf.. 1871. On God. edited and translated by Frank Williams. tom 41. 1997. EZNIK of KOŁB. cartea I. notes justificatives et tables A. Migne. EPIPHANIUS. 1949. 11.. 1994. Le Vaillant de Florival. Paris. HIPOLLYTE. 14. 1998. „Patristische Texte und Studien”. studiu.. 17. edited by Monica J. notes justificatives et tables . 13. 264. Bucureşti: Ed. 35 – 36. IRÉNÉE de LYON. în „ J. Band 25. HIPPOLYTUS. London. EFREM SIRUL. Leiden: Bril. Contre les hérésies. Doutreleauvol. Panarion. G. 19. 325”. 1. vol. Bevan şi F.

TERTULLIAN. Paris: Cerf. 1. texte critique par Claudio Moreschini. 1971. latin edition and translation by E. edidit E. 27. vol. vol. TERTULLIEN.. Bindley. text critique. ORIGEN. tom 12. 24. L. tome I-ere et II-eme introduction. 33. traduceri de Pr. Quaestio CCXVII (Coisl. 2001 25. TERTULLIAN. 26. H. vol. Demonstra ia propovăduirii apostolice I. Bucureşti: Ed. Oxford: Claredon Press. Dr. 29. e codice Parisino nunc primum. Ad martyras. CCXXXVII) De differentia imaginum. în SCh. tome II (livre II). tome I (livre I). Rousseau. Prof. 1984. Sagnard – vol. 1994.introduction. tome I-ere et II-eme . 1969 – 2006. Mercier – vol. Aduersus omnes Haereses. Aduersus Marcionem. 1851. Sf. Prof. în „Apologe i de Limba Greacă”. introducere şi note Remus Rus. tome V (livre V). Liber de haeresibus. 32. traduction et commentaire par René Braun. Prof. notes justificatives et tables A. 456. 152 . Olimp Căciulă şi Pr. în P. . 34. 23. cartea a IV-a. IUSTIN MARTIRUL şi FILOSOFUL. Theodor Bodogae. vol. tome III (livre III). vol. Evans. Paris: Cerf. 1990. Bucureşti: Ed. Paris: Cerf. 31. tome I. Sf. 2001. Miller Oxford. IRINEU de LUGDUNUM. 1893. Împotriva lui Celsus. traduction et notes par René Braun. Bucureşti: Ed. introduction. edited by W. Wigan Harvey. CCXLVI. edited with introduction and notes by T. De praescriptione haereticorum. C. Doutreleau – vol. în SCh. în PSB. 2004. Doutreleau etC. 365. IBMBOR. 399. vol. IBMBOR. Quini Septimii Florentis TERTULLIANI. L. în SCh. în SCh. Oxford: Claredon Press. Chirică şi Teodosia La cu. Paris: Cerf.153 ). Canthabrigiae: Typis Academicis. Paris: Cerf.15 G.. Aduersus Marcionem. Theodor Bodogae în colaborare cu N. 19972. vol. traduction et notes par Jean Claude Fredouille. 483. Origenis Philosophumena siue omnium haeresium refatatio. PHILASTRIUS. reeditate în 2006. cartea a V-a. Dr. PHOTIUS. Dr. introduction. Dr. IRINEU de LUGDUNUM. Taur. Ad Scapulam. 100. Pr. Paris: Cerf. reeditat în volumele 210 – 211. vol. Olimp Căciulă. Rousseau. 1991. text critique. Sf. Apologia I. Aduersus Valentinianos. Libros quinque aduersus haereses. 1 şi 2. traducere. Mercier. Hemmerdinger. 1111 – 1302. 9. Prof. IBMBOR. 28. PL. col. în SCh. B. G. 1980. traducere şi note Pr. 18571. introduction. traducere Pr. 101. Paris: Cerf. notes justificatives et tables A. 6. Dumitru Fecioru. F. 30. în SCh. 280. tome IV (livre IV). 368.

traduction et notes par Yvan Azéma. 2004. Bucureşti: Ed. VI. traducere Tudor Măinescu şi Alexandru Hodoş. Hasefer. traducere Ştefan Bezdechi. Paris: Cerf. 2. Iaşi: Polorom. 36. Satire. traducere Sorin Vieru în Platon. I. Univers. traduction de Pierre de Labriolle. TERTULLIANO. Despre natură (fragmente). 9. FLAVIUS JOSEPHUS. Iri. recognouit Ioannes Henricus Christianus Schubart. Bucureşti: Ed. 38. La Chair du Christ. traducere Ion Acsan. TERTULLIEN. 1989. 6. în Filosofia greacă până la Platon. Teubneri. Alexandru sau profetul mincinos. Antichită i iudaice. Consilio et Auctoritate Academiae Litterarum Regiae Borussicae editum. Correspondence. vol. I. Metafizia. M. 217. traducere Adelina Piatkovski şi Ion Banu. Fragmente. IUVENAL. 1990. Corpus inscriptionum Latinarum. text critique ét notes de R. Bucureşti: Ed. în Filosofia greacă până la Platon. în „Lucian din Samosata. Traité de la prescription contre les hérétiques. 1885. 1975. editione Giovanna AZZALI BERNARDELLI. text critique. Opere alese”. Ştiin ifică şi Enciclopedică. TERTULLIAN. VI. în SC. . 37. Berolini apud Georgium Reimerum. Mar ial. Lipsiae: Sumptibus et Typis B. 35. studiu introductiv. THÉODORET de CYR. 1979. vol. în SCh. 2. Paris: Cerf. vol. 1957. 8. Bucureşti: Editura pentru literatură. Tratate dogmatice şi apologetice. 98.. Biblioteca patristica 14. tome I. vol. Ştiin ifică şi Enciclopedică. Firenze: Nardini. tome II. Paris: Cerf. Iuvenal. HERACLIT. Satire şi epigrame”. PAUSANIAS. 1999. 216. Refoulé. 3. Izvoare antice istorice. literare şi filosofice: 1. Descriptio Greciae. PLATON. volumen secundum. 1964. traduction et commentaire de Jean-Pierre Mahé. introduction. Bucureşti: Ed. 1975. 2007. traducere Radu Hâncu. F. LUCIAN din SAMOSATA. 1854. Pippidi.16 34. Scorpiace. 4. 7. Parmenide. 5. TERTULLIEN. Opere. Paris: Cerf. edi ie bilingvă. vol. G. 46. traducere D. 1967. ARISTOTEL. 1979. vol. traducere şi note Silviu Pârvuloiu. vol. în „Persius. text critique. Bucureşti: Ed. PARMENIDE. SCh. Bucureşti: Ed. în SCh. 1983. vol. Ştiin ifică şi Enciclopedică. introduction. 2.

VII. Iaşi: Polirom. Ecclesiastical Parties and Schools of religious thought. lexicoane: 1. A Patristic Greek Lexicon. Juan Francisco Martinez. PLATON. PLATON. enciclopedii. LAMPE. Iri. 4. 20004. Iaşi: Ed. în Platon. A Greek – English Lexicon. 11. Theaitetos. în Platon. 1961. Smith. Dictionnaire Étymologique de la Langue Grecque. W. Paris: Klincksieck.edite by William Smith Boston: Littl. 8. Wipf & Stock Publishers. Downer Grove IL – Nottingham: IVP Academic – Inter Varsity Press. 2009. BAILLY. 1874. vol. Oxford: Claredon Press. Partenie. PLOTIN. Dictionary of Sects. A. în. A Dictionary of Gnosticism. 2005. 2008. 1986. traducere Ioana Costa et alii. 1993. Opere. Ştiin ifică şi Enciclopedică. A Dictionary of Greek and Roman Antiquities. 1999. Paris: Hachette. compiled Henry George Liddell. Ştiin ifică şi Enciclopedică. CRUM. VI. Eneade. în Platon. Brown & Co. Dyrness. Opere. Heresies. Wheaton IL – Chennai India. 1989. Robert Scott and Henry Stuart Jones.. Alexander Baumgarten şi Gabriel Chindea. vol. Bucureşti: Ed. Walter & McCONKEY ROBINSON. Opere. edited by John Henry Blunt. Oxford: Claredon Press. James.edited by A. CHANTRAINE. Simon Chan. Liliana Peculea. Bucureşti: Ed. edited by William A. Ştiin ifică şi Enciclopedică. Naturalis Historia – Enciclopedia cunoştin elor din Antichitate. traducere C. Theosophical Publishing House. traducere Marian Ciucă. P. London – Oxford – Cambridge: Revingtons. 13. 7. 9. Pierre. 2004. Veli-Matti Kärkäinen. Dic ionare. Timaios. A Coptic Dictionary. Dictionnaire grec – français. 5. PLATON. 6. 1859. Republica. 3. 14. 2003. traducere Vasile Rus. 1996. A Global Dictionary of Theology.17 10. vol V. edited by G. . 2. H. Bucureşti: Ed. 12. traducere Andrei Cornea. PLINIVS MAIOR.

edited by Kocku von Stuckrad. Encyclopeaedia of Religion and Ethics. 18. Encyclopedia of early Christianity. New York. 11. herausgegeben von Friederich Michael Schiele. vol. Michael P. NELLI. Gheorghe. 23. 13. Aziz S. Tübingen: J. Bucureşti: Ed. Theological Dictionary of the New Testament. Atiya editor in chief. GU U. 12. Alfred et MEILLET. Antoine. 5.18 10. Mohr (Siebeck). Bucureşti: Humanitas. 20. Dictionnaire des Hérésies medieval et des mouvements hétérodoxe au independents apparus dans le Midi de la France depuis l’établissement du Christianisme. Lexikon für Theologie und Kirche. Freiburg am Breisgau: Herder Verlag. 1960.). 19972. 1 . Encyclopedia of Religion. 1964. The Brill Dictionary of Religion. 2003. 19. translated and edited by Geoffrey W.. vol. Dic ionar latin – român. Dic ionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu. 14. 21. Dictionnaire étymologique de la langue latine – histoire de mots. Encyclopedia of Philosophy. McHUGH and Frederick W. 16. Toulouse: Privat. Donald M. 22. René. 15. MacMillan. Borchert Editor in Chief. 1991. New York – Edinburgh: Charles Scribners’s Sons / T & T Clarlk. The Coptic Encyclopedia. Michigan: Eerdmans Publishing & Co. 20014. 17. Remus. 2006. Leiden . zweite Auflage. 2nd Edition. MacMillan. 1985 ş. II. 2nd Edition. NORRIS. . New York – Toronto – Oxford – Singapore – Sydney: Macmillan Publishing Company. New York. Paris: Klincksieck. Lidia. Josef Höfer und Karl Rahner (hgs. Lindsay Jones editor in chief. 2006. vol. Berlin – New York: Walter de Gruyter. 1914. 20032. u. Die Religion in Geschichte und Gegenwart. edited by Everett FERGUSON. RUS. Bromiley. 1968. edited by Gerhard Kittel & Gerhard Friederich. ERNOUT. Theologische Realenzyklopädie. edited by James Hastings. 2005. New York: Garland Publishing Inc.C.Boston: Brill.B. 1909.

1 – 2. studii: 1. 1997. 20042. ACHIMESCU. 3. Daniel. „Neue Literatur zum Problem der Gnosis”. Idem. Leuven: Peeters. Cluj-Napoca: Limes. 7.). Idem. James Robinson & Frederik Wisse (eds.). „Bibliographia Gnostica: Suplementul II / 8. u. Die Theologie des Herakleon als Schlüssel zum Veständnis der christlicher Gnostis?“. Bremmer (ed. Idem. nr. colec ia „Nag Hammadi Studies”.. 1999. 1978. în Jan N. Werner. Nag Hammadi Bibliography 1970 – 1994. Festschrift für Hans Jonas. „The Image of Simon Magus in the Christian Tradition”. Gnosis and Gnosticism: Papers read at the Seventh International Conference on Patristic Studies (Oxford. Potentialities: Collected Essays in Philosophy. 2. Leuven: Peeters. 8. 9. 70 (1973). „Gnosticism: Historiy of Study”. în Encyclopedia of Religion. . articole. september 8th – 13th 1975). Pr. 1977. miracles and gnosticism. Berlin – New York: Walter de Gruyter.19 24.. Nicolae. Nag Hammadi Bibliography 1995 – 2006. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. Idem. Dictionnaire étymologique de la langue copte. ADAM. ALBRILE. Noile mişcări religioase. 6. 3. 1985 ş. Bibliografii: 1. Tamás. 2nd Edition. The Apocryphal Acts of Peter: magic. 1962. Leiden: Brill. Lindsay Jones editor in chief. ADAMIK. vol. Ezio. 1983. 2. Stanford CA: Stanford University Press. 8. Leiden: Brill. vol. 5. Alfred. vol. New York. 4. Barbara (ed. vol. 2005. „Marcion – Marcioniten”. „Markion: Versucht einer neuen Interpretation”. 22. în Zeitschrift für Theologie und Kirche. ALAND. în Theologische Realenzyclopädie. 5. în Göttingishce Gelehrte Anzeigen. MacMillan. Prof.). Căr i.pp. Idem. 2009. Giorgio & HELLER – ROAZEN. David M. „Erwälungstheologie und Mänschenklassenlehre. AGAMBEN. 1998. 159 – 202. VYCICHL. 1”. SCHOLER. în Nouum Testamentul 50 (2008). în Martin Krause. Leiden: Brill.

pp.erste Band. răspândirea şi influen a 12. 13. 23. în colec ia „Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament 2. . 22. Jan & STROUMSA. A. BARNES. Ferdinand Christian. Freiburg im Breisgau: Herder & Co. Heinrichs. Timothy David.. Freiburg im Breisgau and St. 24. BARBARD. Whose Acts of Peter?. 35 – 46.”. maniheismului”. 1938. G. 196. R. Idem. Matthew C. Apocalypticism.vol. ANZ. Cambridge: University Press. Die christliche Gnosis oder die christliche Religions-Philosophie in ihrer geschichtlichen Entwiklung. Theodor. Leslie William. BASTIANSEN. Herder. ALTANER. Shahan. Wilhelm. ff. 18.3 (1988). 21. 14. The Church History of the First Three Centuries. Religionssystem. translated by Thomas J. s. a. Tübingen: Mohr (Siebeck). 1985. Freiburg im Breisgau: Herder. 20. Gordon & MORRIS. 15. vol. I. 16.. Die Geschichte der Altchristlichen Literatur. London – Edinburgh: Williams and Norgate. ASSMANN. Transformation of the Inner Self in Ancient Religions. BAUR. London & New York: Routledge. translated by Allan Menzies. 1999... nr. Drd. BARDENHEWER. Tübingen: Mohr Siebeck. doctrina. AUNE. Descartes’ Dualism. 1967. David.20 10. 31 (1977).. Zur Frage nach dem Ursprung des Gnostizismus. Berthold. BALDWIN.C. 1897. BACONSKY. în Vigiliae Christianae. Patrologie. A. 1928. 1878. Otto. Idem. prophecy and magic in early Christianity. in „Texte und Untersuchungen”. Patrology. 19. 19132. Das Manichäische Göttingen:Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. 1. „Originea. Ein religionsgeschichtlicher Versucht. XV/4. Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft. în Studii Teologice. BAKER. 2006. 11. Tertullian: A Historical and Literary Study. 2002. Louis: B. Justin Martyr: his life and thought. 19082. 2005. Idem. Reihe”. nr. Leiden: Brill. 17. „Tertullian’s argumentation in „De praescriptione haereticorum 20. Oxford: OUP. Katherine J. Leipzig: J.

Idem. Glafire – nouă studii biblice şi patristice. Iaşi: Polirom. Orfeo. Il dualismo religioso. Karlmann. BIANCHI. în Revue de l’histoire des religions.). New York. 1978. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. 1967. 26.21 25. BEHR. BAUSANI. „Le dualisme en histoire des religions”. Yuri. 13 – 18 april 1966. Roma: Edizioni dell’Ateneo e Bizzarri. traducere Mihail Neam u. 2008. vol. Leiden: Brill. Ugo (ed. 29. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. 1974. „Letture iraniche per l’origine e la definizione tipologica di gnosi”. BIANCHI. 30. Idem. I: „Drumul spre Niceea”. „Le péché originel et le péché antécédent”. 1967. „Marcion: théologien biblique ou docteur gnostique?”. 36. în Ugo Bianchi (ed. nr. 1978. Leiden: Brill. „Dualism”. Dualism and Mysteriosophy. în Encyclopedia of Religion. Tübingen: Mohr (Siebeck). MacMillan. Ugo Bianchi (ed. BEYSCHLAG. în Ugo Bianchi (ed. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. Formarea teologiei creştine. „Il dualismo come categoria storico-religiosa”.). 13 – 18 april 1966. Simon Magus und die christliche Gnosis. 13 – 18 april 1966. 31. Idem. în Revue de l’histoire des religions. 159 / I (1961). Lindsay Jones editor in chief. 170 (1966). Allesandro. Idem. Selected Essays on Gnosticism. Adamo – Tematiche religiose sul destino. Dualism and Mysteriosophy. 27.). 37. Dualism and Mysteriosophy. 32. Prometeo. Selected Essays on Gnosticism. BĂDILI Ă. Leiden: Brill. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. 2nd Edition. Leiden: Brill. 34. „Le problème des origines du gnosticisme”. vol. 5. 19832. Idem. Idem.). Cristian.). 1976. 2005. 28. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. . 33. Ugo & STOIANOV. în Ugo Bianchi (ed. Idem. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. John. 38. Leiden: Brill. 1967. nr. Roma: Edizioni dell’ Ateneo. 35. Idem. la salvezza. Leiden: Brill. Bucureşti: Sophia. il male. Saggio storico ed etnologico. Selected Essays on Gnosticism.

Idem. 44. vol. Matthew. Poetry. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. nr. Roma şi destinul ei.22 39. Harold. 13 – 18 april 1966. BLACK. H. Leuven: Peeters. în Byzantion. 25 – 27 (1955 – 1957). The Apocryphal Acts of Peter: magic. Alexander. 50. Logan. 1981. 1981. Darmstadt. „An Aramaic Etymology for Jaldabaoth?”. Studies in Gnosticism and Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday. „Die Himmelreise der Seele”. BRAUN.). B. Istvan (eds. BLACKMAN. Van den and VERMASEREN. Dualism and Mysteriosophy. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht. Mohr . Leiden: Brill. BLOCH. Bucureşti: Meridiane. 2004. Marcion and His Influence. M. Jan N. 2007. 136 – 169. Selected Essays on Gnosticism. New Haven. Leuvain: Peeters. B. Hauptprobleme der Gnosis. Criticism”. J. 1985.. C. 42. Tübingen: J. M. Raymond şi CUSIN. BREMMER. J. M.Siebeck. . 52. Idem. „Lying Against Time: Gnosis. în Ugo Bianchi (ed. BÖHLING. în Bentley Layton (ed. 47. 1971. Jan N. 49. în Archiv für Religionswissenschaft. (ed. 40. Connecticut – March 28 – 31. în A.). Leiden: Brill. 46. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. BOEKELS. 1948.). vol. E. „Der jüdische und judenchristliche Hintergrund in gnostischen Texten von Nah Hammadi”. Kirchengeschichtler. Schleiermacher als 41. & CZACHESZ. 1994. BROCK. 48.). C. pp. London – New York: T & T Clark International. retipărit în „Wissenschaftliche Buchgesellschaft”. Gnosis und Synkretismus. Idem. Wedderburn. Wilhelm. 1989. 4 (1901). miracles and gnosticism. 51. 1998 BREMMER. The Visio Pauli and the Gnostic Apocalypse of Paul. 1907. BOUSSET. 43. Joachim & HAGENBACH. traducere Barbu şi Dan Sluşanschi. Jean. Rudolf. Leiden: Brill. 45. Wilson.proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. BLOOM. R.. 1978. (eds. „Marcion et la gnose simoniene”. II (Sethian Gnosticism). The Rediscovery of Gnosticism . The New Testament and Gnosis – Essays in honour of Robert McL. Leiden: Brill.). F. I. Berlin: Walter de Gruyter Verlag. London: SPCK. 1967..

De. 62. Downer Grove IL – Nottingham: IVP Academic – Inter Varsity Press. vol. CHARENCEY. Dyrness. Das Urchristentum im Ramen der Antiken Religionen. Rudolf. BRUMLIK. 1949. Havre. trad. M. „Eschatology”. Iaşi: Polirom. „Şamanismul şi călătoria în imperiul mor ilor. CAYRÉ. Biserica şi gnoza. H. Roelof van den & Heertum. 1996. 1884. 63. 2003. „Karpokratianer“. 64. Van Den Broek. 5. „The Challange of Gnostic Thought for Philosophy. Leiden: Brill. în Mircea Eliade. Die Entstehung der christlichen Bibel. „The Creation of Adam’s Psychic Body in the Apocryphon of John”. 2008. Tübingen: Mohr – Siebeck. în Josef Höfer und Karl Rahner (hgs. Une legende cosmogonique. CAMPENHAUSEN. Fulbert. R. Th. Juan Francisco Martinez. 61. 1960. BROEK.Frankfurt am Main: Einchorn. 56. From Poimadres to Jacob Böhme: Gnosis.). 1931. Francis C. Istoria credin elor şi ideilor religioase. Peter. 57. 2000. 39. în Bentely Layton (ed. CHIA. M.23 53. CAMELOT. 2007. zweite Auflage. 4: De la epoca marilor descoperiri geografice până în prezent. Lexikon für Theologie und Kirche. Proceedings of the 54. 2008. Paris – Tournai – Rome. Studies in Gnosticism and Alexandrian Christianity¸Leiden: Brill. 65. 1981. Freiburg am Breisgau: Herder Verlag. Patrologie et histoire de la théologie. A Global Dictionary of Theology. BROEK. R. vol. Cis van. traducere Alexandru Anghel. 66. Maria Susana. livre I. Hans von. Amsterdam: Pelikaan. Desclée et Cie. Bucureşti: Herald. CIPOLLETTI. J.. Hermetism and Christian Tradition. Die Gnostiker: Der Traum von der Selbsterlösung des Menschen. 1994. P. Vermaseren (eds. Cezar Baltag. 2006. BURKIT. Veli-Matti Kärkäinen. în R. vol. Simon Chan. Alchemy and Literature”. 55. Ideile religioase ale indienilor din câmpia sud-americană”. 59. Magie in neutestamentlicher Zeit. BUSH. 58. Carsten. Idem. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. COLPE. BULTMANN. Micha.). The Rediscovery of Gnosticism. 60. cordonator Ioan Petru Culianu. Van den. Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions– presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday. în William A. Zürich: Zolikon..). în „Beiträge zur historischen Theologie“. .

DÄHNHARDT. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. New Haven. 74. Prof. CZACHESZ. Leipzig und Berlin: B. . Idem. 67. Idem. 75. DAHL. Ioan G. 1907 1912. The Apocryphal Acts of Peter: magic. Éléments d’une mythopée gnostique dans la Gréce classique. Darstellung und Kritik ihres Bildes vom gnostischen Erlösermythus. Ioan Petru. 1967. Vermaseren (eds. Gnozele dualiste ale Occidentului. Arborele Gnozei – mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern. Leuven: Peeters. 2006. 71. Iaşi: Polirom. 69. 1984. Gnosticism şi gândire modernă: Hans Jonas. Pr. 73. 1981. postfa ă Horia Roman Patapievici. Van den Brock and M. Bucureşti: Nemira. I – IV. Patrologie. Eine Sammlung naturdeutender Sagen Märchen Fabeln und Legenden. I.). miracles and gnosticism. Leiden: Brill. The Rediscovery of Gnosticism . vol. Connecticut – March 28 – 31. Bucureşti: Nemira. 72. Experien e ale extazului – extaz. „The Arogant Archon and the Lewd Sophia – Jewish Traditions in Gnostic Revolt”. Bucureşti: Ed.). în Ugo Bianchi (ed. 76. 20052. Bremmer (ed. 1980. 1998.).. Jan N. Sfânta Mănăstire Dervent. 1998. „Who is Deviant? Entering the Story-World of the Acts of Peter”. Leiden: Brill. Idem. 1981. 68. ascensiune şi povestire vizionară din elenism până în Evul Mediu. vol. vol. traducere Dan Petrescu.). The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. 1978..proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. „The Angels of the Nations and the Origins of Gnostic Dualism”. 77. CULIANU. în R. Leiden: Brill. Studies in Gnosticism and Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday. traducere Maria Magdalena Anghelescu şi Şerban Anghelescu. Natursagen. Leiden: Brill. 70. Idem.24 International Conference on Gnosticism at Yale New Haven. Patrologie. István. Oskar (ed. Die religionsgeschichtliche Schule. Teubner. COMAN. March 28 – 31. Iaşi: Polirom. traducere Thereza Petrescu. II (Sethian Gnosticism). G. CRAHAY.). traducere Corina Popescu. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht. în Bentley Layton (ed. Idem. 2000. J. Nils. R. 13 – 18 april 1966. IBMBOR. Connecticut. 1961. Idem. 1995. 78.

„Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”. The Gospel of Thomas and Christian Wisdom. Lindsay Jones editor in chief. Leiden – New York: Brill. DONIGER. Lous Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds. The Middle Platonist. H-I. 2008. A Study of Platonism 80 B. Joseph. Univers Enciclopedic. J. W. ROGIER. Madrid: Ediciones Cristianidad. L. traslated by E. 82. 1961. 86. vol. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”. par. vol. Istoria filosofiei. DANIELOU. 7. Mandaeism and Merkabah Mysticism. P. par. în Jaqueline Russ (ed. Idem. DANIÉLOU. DELCOURT. seria „Lux Perpetua”. 89. DEUTSCH. D. în Encyclopedia of Religion. DRAGOMANOV. Stevan. . MARROU. 2006. în Lous Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds. DILLON... Wendy & ELIADE. vol. The Gnostic Imagination: Gnosticism.). traducere Dan Constantin Cârciumaru. Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. ed. 1995. 84. 2006. Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk. I. 2nd Edition. 7. 87.. Sterilită i misterioase şi naşteri malefice în Antichitatea clasică. „Presocraticii”.. Ismo. traducere Aliza Ardeleanu şi Margareta Sfirschi. DAN.C. 91. 80. 1989. DAVIES. Marie. vol. 1974. 88. 85. 5)”. London: Duckworth. 2005. „Androgynus”. P. Symposion. I – Gândirile fondatoare. Madeleine. 2000. DUMONT. 81. Bucureşti: Ed. Biserica primară – de la origini până la sfârşitul secolului al IIIlea. Count. Studies in Jewish thought. „Autours des anges: traditions juives et relecteures gnostiques” .. Mircea. Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk. New York. Herald. traducere George Scrima. Beyond Gnosticism: Myth. Cécile et SCOPELLO. New York – Westport – London: Greenwood Publishing Group. DOGNEZ. ed.25 79. Jean.. 83. 2008. M. DUNDERBERG. Notes on the Slavic Religio-Ethnical Legends: The Dualistic Creation of the World (1892 – 1894). 2005. Nueva historia de la Iglesia. New YorK: Chichester. 2001. „Lust for Power in the Tripartite Tractate (NHC I.). Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters. California: Burdic Press. 90. to 220 A. Nathaniel. John. Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters. West Sussex: Cambridge University Press. Lifestyle and Society in the School of Valentinus. Jean.). 1982. MacMillan.. Mouton: The Hague.

Manual de Istoria Religiilor. 98. Idem. Bucureşti: Humanitas. 2003. Reproductive Conflict and Human Emergence. vol. Istoria credin elor şi ideilor religioase. Paolo. Otto. Nag Hammadi Studies. în col. Chris. De.C. 2007. 1997. Cezar Baltag. „The Transformation of the Inner Self in Gnostic and Hermetic Texts”. FILORAMO. 1999. „Simon Magus: The Patristic – Medieval Tradition and Historiography”. Alberto. Idem. 105. FERREIRO. p. Chişinău: Universitas. FALLON. MASSENZIO. Lulu Press. Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului. Albany: State University of New York Press. Cambridge – Grand Rapids: Wm. vol. (Religiile antice). 94. in Die Religion in Geschichte und Gegenwart. EISSFELD. Antoine. Transformation of the Inner Self in Ancient Religions.). 344. Mohr (Siebeck). 103. Iaşi: Polirom. 2006. Mircea. vol. 101. 1909. Massimo şi SCARPI. FERGUSON. Backgrounds of Early Christianity. trad. Sexual paradox: Complementarity. London & New York: Routledge. RAVERI.B. 2003. Paris: Libraire Orientaliste „Paul Geuthner”. 93. Jewish Elements in Gnostic Creation Myths. cordonator Ioan Petru Culianu. I şi III. Philip (ed. 95. Giovanni (ed. Tübingen: J. vol. 10”. herausgegeben von Friederich Michael Schiele.. Giovanni. ELIADE. Leiden: Brill.26 92. Marcello. trad. 2000. E. I şi II.). Brânduşa Prelipceanu şi Cezar Baltag. 4: De la epoca marilor descoperiri geografice până în prezent. 97. ESLER. traducere Cezar Baltag. vol. Everett. vol. 7 (1996). Christine & KING. 1992. 1994. 1978. Idem. Iaşi: Polirom. FAYE. traducere Smaranda Scriitoru şi Cornelia Dumitru. Leiden: Brill. Stroumsa. Francis T. Acces to Western Esotericism. în Apocripha. FAIVRE. 104. 99. The Enthronement of Sabaoth. 1925. 102. 2008. 1 – 3. 96. FIELDER. FILORAMO. 100. .. în Jan Assmann & G. „Religionsgeschichtliche Schule”. The Early Christian World. traducere Mihai Elin. Istoria credin elor şi ideilor religioase. Gnostiques et gnosticisme.Erdmans Publishing Co. 4. nr. Istoria religiilor. Humanitas: Bucureşti. edited by. B.

Idem. Mentalită i şi rituri magico-religioase – Studii şi eseuri de sociologie a sacrului. în Ephemerides Theologicae Lovanienses. 118. „v. Filosofia în Evul Mediu. GASPARO. 116. Samaritan and Jewish Concepts of Intermediation and the Origin of Gnosticism. Etienne. 2000. Copenhaga: Det Kongelige Danske Videnskabernes Selskab. vol. în „Wissenschaftliche Untesuchungen zum Neuen Testament”. PETERSEN. „Fractals. 108. 110. Washington: Taylor & Francis.).). Jørgen (eds.). Idem. GIVERSEN. 115. FOSSUM. „The Origin of the Gnostic Concept of the Demiurge”. Istoria religiilor. 107. Jarl E. Idem. 112. în Aland D. 1995. Idem. prefa ă de Moshe Idel. 1998. în Journal for the Study of Judaism. 114. nr. Crown (ed. Der vorchristliche jüdische Gnosticismus. XVI. Proceedings of the Second International Conference on Theories of Carcinogenesis. GAGER.. „Marcion and Philosophy”. Polirom. Moritz. Culianu – jocurile min ii şi lumile multidimensionale. 1985. 7 in Judaism. nr. Ivar. GAVRILU Ă. traducere Smaranda Scriitoru şi Cornelia Dumitru. 1995. Iaşi.). „Religiile lumii elenistice”. Samaritanism and Gnosticism”. 1993. GIAEVER.“The origin of the Gnostic Concept of Demiurge”. Tübingen: Mohr . M. în Ephemerides Theologicae Lovanienses 61 (1985). Chaos and Cancer”.Siebeck. The Nag Hammadi Texts in the History of Religions – Proccedings of the International Conference at Royal Academy of Science and Letters in Copenhagen. Giulia Sfameni. în Olav Hilmar Iversen (ed. Tübingen: Mohr . I (Religiile antice). 1898. vol. 36. traducere I. Iaşi. Polirom. 117.27 106. Stănescu. 109. J. „Sects and Movements”. September 19 – 24. nr. . Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. Tage and PODEMANN SØRENSEN. GILSON. On the Occasion of the 50th Anniversary of the Nag Hammadi Discovery. Pier. 1989. 111. The Name of God and the Angel of the Lord. în Vigiliae Christianae. 26 (1972). New Frontiers in Cancer Causation. 119. 113. Gen 1.. FRANCO BEATRICE. Nicu. Idem. 2002. 71: 2 (2002). Søren.. 26 and 2. The Samaritans. în Church History.Siebeck. Bucureşti: Humanitas. FRIEDLÄNDER. Iaşi: Polirom. 2008. „The Word Homoousios from Hellenism to Chtistianity”. în Giovanni Filoramo (ed. 1985.

vol. Deirdre.). „Cainites”. Beckers’schen Buchdruckerei. Michael P. Robert M. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. nr. „Beiträge zur Erforschung des Altes Testaments und des antiken Judentums”. Schöpfung und Chaos. a Study in Methodology”. vol. Ilsetraut. New York: Garland Publishing Inc. „Gnosis and Gnosticism. The Modern Revival of Gnosticism and Thomas Mann’s Doktor Faustus. Kirsten J. Amsterdam: Philo Press. „Les êtres intermédiaires dans le judaïsme tardif”. în Ugo Bianchi (ed. Merkavah Mysticism and Gnosticism. 121. 122. Leiden: Brill. GOODENOUGH. Ithamar. Leiden: Brill. traduction par Jeanne Henri Marrou. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina.. 1864. Die Ophiten. col. Bucureşti: Paideia. Studies in Apocalypticism. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. Studies on the Neoplatonist Hierocles. 19682. GRUBER. 126. 1967. GRIMSTAD. Würzburg: Druck der C. Philadelphia: Westminster Press. 2004. Norris.28 120. 129. Supliment Series no. Yair. La Gnose et les origines chrétiennes. Lucian. London: Sheffield Academic Press. J. 128. 24. GOOD. 2002. 2001. Form Apocalypticism to Gnosticism. HADOT.. Paris: Seuil. 1986. GRUENWALD. 1998. 127. Philadelphia: American Philosophical Society. 19972. 1964. GROZEA. 131. 133. . 119 (2003). 13 – 18 april 1966. 132. „Simon Magus: the Firs Gnostic?”. 1895. The Theology of Justin Martyr. McHugh and Frederick W. GRANT. 130. fascicolul 2 (1977). Encyclopedia of early Christianity. Idem. 319 of Journal for the Study of the Old Testament. în Numen. translated from the French by Michael Chase. Creation in Jewish and Christian Tradition. Gnoza – jocurile fiin ei în gnoza valentiniană orientală. Henning & HOFFMAN.. Idem. Erwin Ramsdell. J. God and One God. Henry A. Herman. 124. în Everett Ferguson. S. Rochester NY: Camden House. GREEN. 2002. HAAR. 14. GRAF REVENTLOW. teză de doctorat. 123. 125. GÜNKEL. în Beihefte zur Zeitschrift für neuentestamentlische Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche (BZNW)..

Idem. în R. Wilson (ed. 2002. în R. 1978. Katharina Grescht und Marin Meiser (hgs. II. HAPP. J. 146. Charles W.) Apocalypticism in the Mediterranean World and the Near East. herausgegeben von Friedemann Steck und Christoph Markschies. traducere Walter Fotescu. Plotin sau simplitatea privirii. C. 144. And HODGSON. Adolf von. Eine Monographie zur Geschichte der Grundlagen der katolischen Kirche. Gnosis and Hermeticism from Antiquity to Modern Times. 1986.. HARNACK. 2006. Berlin: Walter de Gruyter. HANEGRAAFF. HEDRICK. 15 Band. 1971.29 134. Leipzig: J. Marcion: das Evanghelium vom Fremden Gott. HELDERMAN. December 1976). 135. . Studien zum aristotelischen Materie Begriff. Adolf. în „Texte und Untesuchungen zur Geschichte der Altchristliche Literatur“. 141. 1979). Jan. „Gnosticism”. Herald. HELLHOLM. 2003. 140. Bucureşti: Ed. colec ia „Nag Hammadi Studies”. „Anapausis in the Epistula Jacobi Apocrypha”. HAGE. Istoria dogmelor – introducere în doctrinele creştine fundamentale. Nag Hammadi and Gnosis: Papers read at the Firs International Congress of Coptology (Cairo. der erste Reformator. McL.). HILGENFELD. 145. Peabody MA: Hendrickson. Proceedings od the International Colloquium on Apocalyticism (Upsala. Heinz. August 12 – 17. Berlin – New York: Walter de Gruyter. 142.). Jeanne. 14. HERSCH. Hanegraaff. în The Brill Dictionary of Religion. Gnosticism and Early Christianity. 19242. Idem. 1998. 2007. erkundlich dargeschtellt.Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History. Bucureşti: Humanitas. Berlin – New York: Walter de Gruyter. 137. Leiden: Brill. Tübingen: Mohr – Siebeck. edited by Kocku von Stuckrad. Mirarea filosofică – Istoria filosofiei europene.Boston: Brill. vol. Leiden . Der Dorpater Preisschrift (1870). Nag Hammadi. Hinrichs’sche Buchhandlung. Albany: NY State Universtity Press. Marcion – Der moderne Gläubige des 2 Jahrhunderts. 143. David (ed. van den BROEK. „The New Age Movement and the Esoteric Tradition”. traducere Drăgan Vasile. Wouter J. Robert (eds. Idem. Darmstadt: Olms. 3 Reihe. Wolfgang. 136. vol. Iaşi: Polirom.). „Marcion bei Eznik von Kolb”. Die Ketzergeschichte des Urchristentums. 139. 1998. 138. 1997 . Idem. în Gerhard May. 19892. traducere Lauren iu Zoicaş. 1963. edited by.

43 (1989).. Hans Jochen.). Agathe elpis: studi storico-religiosi in onore di Ugo Bianchi. 36 (1986). JAKOBSON. Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk.. JASCHKE. 2002. HIMMELFARB.. Diffusion and Independent Invention”. trad. par. HOLROYD. House. Jung and the lost Gospels: Insights into the Dead Sea Scrolls and the Nag Hammadi Libray. IVANKA. Jesper. Von. Moshe. 155. 151. scări. The Elements of Gnosticism. „Text and Reader in Eugnostos the Blessed (NHC III. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. 1967. 3 and V. House.. 148. 158.). ed. 7. „Religion. Philosophie und Gnosis: Grenzfälle und Pseudomorphosen in der Spätantike”. „Gnostic Parallels in America? A Problem of Identity. XVI. în Lous Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds. Wheaton: Theosophical Pub. HULTKRANTZ. nr. Iaşi: Polirom. traduit par Monette Ribeyrol. „Irenäus von Lyon” în Theologische Realenzyklopädie. vol. 1994. 1994. Stuart. 150. Leiden: Brill. în Zeitschrift für wissenschaftliche Teologie. 149.. M. Åke. 1989. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”. New York – Berlin: Walter de Gruyter. 2008. The Origin of Demythologizing: Philosophy Historiography in the Theology of Rudolf Bultmann. HYLDAHL. Livre et légendes bogomiles. 1976.). în Semeia. . în Ugo Bianchi (ed. IVANOV. vol. H. Selected Writings: Phonological Studies. Roman. E. Stâlpi. Idem. Shaftesbury Dorset – Rockport Mass. IDEL. HOELLER. 11 (1868). în Giulia Sfameni Gasparro (ed. 1974.30 147. „The Experience of the Visionary and Genre in the Ascension of Isaiah 6 – 11 and the Apocalypse of Paul”. 156. Stephan A. Wheaton: Theosophical Pub. Paris: Maisonneuve-Larose. 157. „The Origin in Ancient Incantatory Voces Magicae of Some of the Names in the Sethian Gnostic System”. „Der Magier Simon”. M. Gnosticism: New Light on the Ancient Tradition of Inner Knowing. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. and 153.: Element Book Limited. 154. Roma: L’Erma di Bretschneider. JACKSON. Roger A. 159. 160. în Vigiliae Christianae. 13 – 18 april 1966. Leiden: Brill. Idem. Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters. Maria Magdalena Anghelescu. linii. 152. JOHNSON. 1)”. 2006. 2002. nr. Ascensiunea la cer în mistica evreiască. Iordan.

The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina.a Study of Objectification and Interiorization in Religious Though. Leiden: Brill. KIPPENBERG. Myth and Mysticism . 164. Karen L. I Gnosis und spätantiker Geist. „Delimitation of the Gnostic Phenomenon – typological and historical”. KING.. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht. Baine Harris ed. KENNEY. 17 (1970). 5)”. John N. în Eranos Jahrbuch (1941). New York: State University of NY Press. 2000. 2000. 19884. KELLY. Richard T. (ed. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi . The Early Christian World. Neoplatonism and gnosticism. KLUTZ.). London & New York: Routledge. dem. Idem. 2000. Wallis and Jay Bregman. 20002. Québec – Louvain – Paris: Les Presses de L’Université Laval – Peeters. vol. 170. John Peter. New Jersey: Englewood Cliffs. The Gnostic Religion – The Message of the alien God and the Beginnings of Gnosticism. 1967. vol 6 in Studies in Neoplatonism: Ancient and Modern (R. Kark. în Ugo Bianchi (ed. „Mytologie und Gnosis”. 1967. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. traduit et introduit par Jean Marc Rosenstiehl. London: Continuum Press.). Boston: Beacon Press. Harrisburg (Pennsylvania): Trinity Press International. 168. D. Hans. 1974. 173. in Philip Esler (ed. „Paul and the developement of the gentile Christianity”. 2). vol. 165.). în Apocalypse de Paul. Idem.Études”. Helmut. col.. Image of the Feminine in Gnosticism. 172. „Commentaire sur L’Apocalypse de Paul (NH V. edited by. G.). în Ugo Bianchi (ed. vol. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. Hans. 2005. „The Platonism of Tripartite Tractate (NHC I. 1972. Todd. „Considerazioni sulle origini dello gnosticismo in relazione al giudaismo”. 13 – 18 april 1966. 31. Early Christian Doctrines. 163. JONAS. 1992. JOSSA. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII.). KOESLER. 167. KALER. „Versucht einer soziologischen Verortung des antiken Gnostizismus”. Leiden: Brill. 166. I. KÉRÉNY. în colec ia „Philosophical Essays”.31 161. în Numen. 171. Berlin: Walter de Gruyter. . Michael. 169. 13 – 18 april 1966. 162. texte établi. Introduction to the New Testament and Literature of Early Christianity.

). 1972. 181. The Gnostic Scriptures. .). Leiden: Brill. LEVI STRAUSS. 175. LECLERC. 8. Jaan. 4 (2003). II. „Overcoming Gnosticism: Hans Jonas. 183. Alaistair H. 176. 1981. vol. vol. ROBINSON. Klaus. KROLL. Idem. Gnosis and Gnosticism: Papers read at the Seventh International Conference on Patristic Studies (Oxford. The Rediscovery of Gnosticism . H. 1978. Der Mythos vom Descensuskampfe. 8 (1952). Connecticut – March 28 – 31. Hans Blumenberg and the Legitimacy of the Natural World”. în Journal of the History of Ideas. KOSCHKORE. LOGAN. 1955. Antropologie structurale. LAYTON. A New Translation with Annotations and Introductions. Gnostic truth and Christian heresy: a Study in the History of Gnosticism. II (Sethian Gnosticism). H. KRAFT. „Gnostic Instructions on the Organization of the Congregation: the Tractate Interpretation of Knowledge from CG XI”. 186. 185. LAHRE. în Bentley Layton (ed. Plon: 1958. Edinburgh: T & T Clark. Garden City – New York – London. Bentley (ed. Idem. Darmstadt.. 64. II (Sethian Gnosticism). în Theologische Zeitschrift. september 8th – 13th 1975). LAZIER. nr. The Rediscovery of Gnosticism . Stuttgart: Kröner Verlag.. 180. B. „Ist die Gnosis aus dem Christentum ableitbar ? – Eine kritische Auseinendersetzung mit einem Ursprungsmodell der Gnosis”. Leiden: Brill. The Nature of Physical Existence. J. Connecticut – March 28 – 31. Ivor. London – New York: George Allen & Unwin LTd – Humanities Press Inc. 1981.. Gott und Hölle. Benjamin.). James & WISSE. 3 (2006). în Trames. Frederik (eds. 184. vol. 178. 2004..32 174. New Haven. KRAUSE. New Haven. 177. Die Gnosis.proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. Martin.proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. 10 (60 / 55). vol. Leiden: Brill. Paris. colec ia „Nag Hammadi Studies”. Die Polemik des Gnostiker gegen das kirchliche Christentum. 19632. colec ia „Muirhead Library of Philosophy Series”. vol. 182. „Gab es einen Gnostiker Karpokrates?”. 1977. 179. LEISEGANG. 1987. Claude. Leiden: Brill.

1979). 188. Martin. George.. LUTTIKHUIZEN. LÜDEMANN. Gerd und SCHRÖDER. miracles and gnosticism. 198. in Theologische Realenzyclopädie. în William Smith (ed. Idem. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. Gerd und ÖZEN. Seria „Studii Teologice”. 1995. Idem. . 2006. Gnostic Revision of Genesis Stories and Early Jesus Tradition. col. 1987. Leiden: Brill. vol. 58.. Gnostic Revision of Genesis Stories and Early Jesus Tradition. Idem. Alf. LOVEJOY. 1996. An Introduction to the Philosophy of Mind. „The Jewish Background of the Gnostic Sophia Myth”. (ed. 199. „Nag Hammadi and Manichaean Studies – vol.1. „Restitutio in integrum”. Westminster John Cnox – Presbyterian Publication.). 200. MacRae (ed. LÜDEMANN. 189. MANOLACHE. 192. 194. 190. Piteşti-Braşov-Bucureşti-Cluj Napoca. 196. Boston: Littl. 19892. August 12 – 17.33 187. Essay on the Coptic Gnostic Library.). Jonathan. u. Paralela 45. The Apocryphal Acts of Peter: magic. LOWE. Essay on the Coptic Gnostic Library. Heretics – The Other Side of Early Christianity. 28. în „Nag Hammadi and Manichaean Studies”.).. „Simon Magus as a Narative Figure in the Acts of Peter”. George W. E. 193. 2006.). Die religionsgeschichtliche Schule in Göttingen – eine Dokumentation. în Jan N. Proceedings od the International Colloquium on Apocalyticism (Upsala. 1985 ş. A Dictionary of Greek and Roman Antiquities. MacRAE. „Apocalyptic Eschatology in Gnosticism”. Leuven: Peeters. Leiden: Brill. în George W. 195. „Untesuchungen zur simonianischen Gnosis”. Arthur O. Tübingen: Mohr – Siebeck. Religionsgeschichtliche Schule. 1970. 1975. Berlin – New York: Walter de Gruyter. Leiden: Brill. Brown & Co. Gerd. Stelian. no. Bremmer (ed. Gerard P. 2001. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. 191. Idem. Cambridge: Cambridge University Press. 1998. New Brunswick (NJ) & London: Translation Publishers. Leiden: Brill. LONG. 58”. în Göttinger Theologische Arbeiten. Dualismul gnostic şi maniheic din perspectivă teologică. vol. în David Hellholm. 1859. LÜDEMANN. Idem. Apocalypticism in the Mediterranean World and the Near East. The Revolt Against Dualism: An Inquiry Concerning the Existence of Ideas. 197. 1996. 1970. Ed.

206. Idem. „Marcion ohne Harnack”. Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History. în Ugo Bianchi (ed. 1992. Oxford: Blackwell Publishers Ltd. Heresiography in Context: Hippolytus Elenchos as a Source for Greek Philosophy. The Nag Hammadi Library after fifty years.. MAY. London: Mowbray. Turner & Anne McGuire (ed. în R. Berlin – New York: Walter de Gruyter. R. Bucureşti: Herald. 44. 1967. Leiden: Brill. J.34 201. traducere Laurian Kertesz. . Die Gnosis. 1981. Christoph. Leiden: Brill. Alister E.. 1981. Katharina Grescht und Marin Meiser (hgs.). 2002. MANSEL. în Gilles Quispel. 2001. Van den Brock and M. McGRATH.. 2001. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. MANSFELD. Studies in Gnosticism and Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. Christoph. MANSOOR. „Gnosis ant the Mysteries”. Jaap. MARKSCHIES. GRESCHT. 203. Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History. în colec ia „Studien und Texte zu Antike und Christentum 24“. MASTROCINQUE. colec ia „Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament (65)”. vol. „Bad World and Demiurge: A Gnostic Motif from Parmenides and Empedocles to Lucretius and Philo”. The Gnostic Problem. 213. „Valentinian gnosticism toward the anatomy of a School”. Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration. C.). Beck Verlag. 1992. From Jewish magic to Gnosticism. Studies in Gnosticism and Hellenistic religions presented to Gilles Quispel on the Occasion of his 65th birthday. 1958. 212. 1997. 210. Leiden: Brill. în Gerhard May. 204. 2005. 202. Robert. în John D. Vermaseren (eds. Marin (hgs. Valentinus Gnosticus?Untersuchungen zur valentinianischen Gnosis mit einem Kommentar zu den Fragmenten Valentinus. München: H. Berlin – New York: Walter de Gruyter. Idem. „The Nature of Gnosticism and Qumran”. colec ia „Nag Hammadi and Manichaean Studies”. McLACHALAND WILSON. 207. Attilio. Henry L. Idem. 209. 211. 13 – 18 april 1966. 205. Gerhard. MAY. Van den Broek. Christian Literature – an Anthology. Philosophia Antiqua Series. 208.). Leiden: Brill. Tübingen: Mohr – Siebeck. 2002. Katharina und MEISER. Gerhard. Maarten Josef Vermaseren. Tübingen: Mohr – Siebeck. M.). Ereziile gnostice din primele două veacuri.). Idem. 2008. Leiden: Brill.

Louisville – Kentucky: Westminster / John Knox Press. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. 217. 76.. December 1976). 215. u. MORESCHINI. „Basilide”. Claudio. 13 – 18 april 1966. Nag Hammadi and Gnosis: Papers read at the Firs International Congress of Coptology (Cairo. Dimitri. Istoria filosofiei patristice. 2003. 225. Winslow (ed. 220. 1997. vol. 1993. Günther (eds. 1985 ş. în D. MÜHLENBERG. McQUEEN GRANT. Cambridge MA: Philadelphia Patristic Foundation. 7 (1966). „Some Notes on a Sociological Approach to Gnosticism”. în Theologische Realenzyclopädie. MORESCHINI. „Tertullien: l'anthropologie de la résurrection. MENDELSON. Series Théologie. Bruce M. MÜLLER. Karlheinz und STEMBERGER. 221. vol. . Helmut. Frankfurt am Main: Anton Haim. „Marcion’s Jealous God”. Strasbourg: Université Marc Bloch. Festschrift für Johann Maier zum 60 Geburtstag. The Canon of New Testament. Bibel in jüdischer und christlicher Tradition. Paris: Aubier. Leiden: Brill. în Studia Patristica. Berlin – New York: Walter de Gruyter. Claudio şi NORELLI. Idem. Disciplina nostra: Essay in Memory of Robert F. MOUTSOULAS.). 1969. colec ia „Nag Hammadi Studies”. METZGER.35 214. 224. 223. 216. Evans. MÜHLENBERG. F. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. Oxford: Claredon Press. 1967.. E. 1979. trad. 222. 7. E. vol. 14. I – De la Apostolul Pavel până la epoca lui Constantin cel Mare. MERKLEIM. La résurrection chez les Pères”. vol. 219. Leiden: Brill. écriture et tradition ou Les „praescriptiones” chez Tertullien. traducere Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc.). no. 5. Iaşi: Polirom. Roland.. Ugo Bianchi (ed. Ekehardt. 2001. 1978. MICHAÉLIDÈS. Heresy and Criticism – The Search of Authenticity in Early Christian Literature. Iaşi: Polirom. în Cahiers de Biblia Patristica. Ekehardt. 2009. Michael. Robert. 218. MINNERATH. „Der Begriff Häresie bei Epiphanius von Salamis”. nr. Enrico. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Mihai Silviu Chirilă şi Doina Cernica. edited by. Alexandra Cheşcu. Foi. 1993.).

Mohr (Paul Siebeck). Rethinking Early Greek Philosophy: Hippolytus of Rome and the Presocratics. NAUTIN. Harrisburg PS: Tinity Press International. 2006. Pierre. Uri. Tertullian. Gnosis und Spätantiker Geist”. 1987. Enrico. vol. MUNZ. OORT. „Rewiew on Hans Jonas. Bizantină. „Der Gott der Philosophen: Güte und Logos“. Justin Martyr. Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk. vol. 227. 232. Eric Francis. 15. Johannes van (ed.36 226. C.). în Gerhard May. 2002. în Numen. 7. 235. New York: Random House. London: Duckworth. B. 229. in Beiträge zur Historischen Theologie 47. Cambridge: Cambridge University Press. David . „The Problem of Die Sozilogische Verortung des antiken Gnostizismus”. Gottfried. A.).Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History. The Gnostic Paul: Gnostic Exegesis of the Pauline Letters. PAGELS. The Attraction of Opposites: Thought and Society in the Dualistic Mode. 1989. Idem. 231. Idem. Louis et POIRIER. Catholica.). Judaica. . vol. nr.LEWIS and ALMAGOR. 2003. 238. Bucureşti: Ed. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”. Peter. 19 (1972).. NORELLI. 2008. Elaine H. Supliment Series no. Creation in Jewish and Christian Tradition. Paul Hubert (eds. 236. traducere Adrian Marinescu. 1963. Gnostica. PAINCHAUD. 228. 319 of Journal for the Study of the Old Testament. par. vol. Patrologie. First Theologian of the West. OSBORNE. The Gnostic Gospels. NEBE. Katharina Grescht und Marin Meiser (hgs. 234. Leiden : Brill. Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters. în Gnomon. în Dictionnaire d’histoire et de géographie ecclésiastique. University of Michigan Press. 1979. MYBURY. Stylianos. 1992. 230. 233. 2006. ed. Berlin – New York: Walter de Gruyter. 12 (1936). PAPADOPOULOS. „Creation in Paul’s Theology”. 1973. C. 239. NOCK. Paris: Letouzey et Ané. în Henning Graf Reventlow & Yair Hoffman. D. London: Sheffield Academic Press. Tübingen: J. 237.. OSBORN. I. 2002. Collected Essays of Gilles Quispel.. „Épiphane (saint) de Salamis”.

PEARSON. Nag Hammadi.). The Nag Hammadi Texts in the History of Religions – Proccedings of the International Conference at Royal Academy of Science and Letters in Copenhagen. Judaism and Egyptian Christianity. Idem. 241. „Adam. 1986. Mineapolis: Fortress Press. adn Egyptian Christianity. 243. 247.. (eds. Brill. 242. 248. 252. MacRAE. New Haven. Gnosticism. Assen. vol. Pearson (ed.. Mineapolis: Fortress Press. „The Figure of Seth in Gnostic Literature”.37 240. Hedrick and Robert Hodgson (eds. în Birger A. The Roots of Egyptian Christianity. 251. Gnosticism and Early Christianity.). PEEL.. în Studia Philonica. Connecticut – March 28 – 31. în Michael E. în Søren Giversen. „Gnostic Eschatology and the New Testament”. 1995. 1990. Tage Petersen and Jørgen Podemann Sørensen (eds. Pearson (ed. 1990. Gnosticism. „The Problem of Jewish Gnostic Literature”. 250.). în George W.). On the Occasion of the 50th Anniversary of the Nag Hammadi Discovery. Judaism. 245. Minneapolis: Fortress Press. PEARSON. Philadelphia: Fortress Press. Gnosticism and Christianity in Roman and Coptic Egypt. Birger A. Idem. Copenhaga: Det Kongelige Danske Videnskabernes Selskab. în Charles W. PARROT. adn Egyptian Christianity. în Birger A. PEARSON. . „Biblical Exegesis in Gnostic Literature”. Idem. (ed. „From Jewish Apocalypticism to Gnosis”. Gnosticism. Birger and GOEHRING. Idem. 1990. 1970. Essays on the Coptic Gnostic Library. Fortress Press. 1981. 2 (1973). 2004.proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. Judaism and Egyptian Christianity. nr. the Eye of Light”. „Jewish sources in gnostic literature”.). Gnosticism. edited by. Stone (ed. II (Sethian Gnosticism).). 95 (1989). 2002. Philadephia: Fortress Press. 1986. 1984.). 246. 2006. în Bentley Layton (ed. în American Academy of Religion / Society of Biblical Literature Abstracts. Idem. Leiden. Jewish Writings of the Second Temple Period. Idem. 249. Idem.). J. Malcolm L. Birgen A. New York – London: T & T Clark – Continuum Press. Leiden: Brill. Peabody MA: Hendrickson. Idem. Douglas M. „Friedländer Revisited: Alexandrian Judaism and Gnostic Origins”. „Cain and Cainites”. 244. Judaism. The Rediscovery of Gnosticism . Philadelphia: Van Gorcum. September 19 – 24. nr.

256. V: Doctrina creştină şi cultura modernă (de la 1700).. Henri Charles et QUISPEL. Le Dieu séparé – les origines du gnosticisme. 13 – 18 april 1966. Monika. Leiden: Brill. 5 – 21. l. PÉTREMENT. 1996. Iaşi: Polirom. Idem. „Le mythe des sept archontes créateurs peut-il s’expliquer à partir du christianisme?” în Ugo Bianchi (ed. 263. „Les écrits gnostiques du Codex Jung”. „Sophia as Goddess in the Nag Hammadi Codices”. Jaroslav. traducere şi note Mihai Silviu Chirilă. 254. POUDERON. la gnostici şi la manihei. PUECH. POURKIER. 2008. PETERSON. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. Simone. „Earthly Tribunal in the Fourth Heaven (NH V. Judentum und Gnosis. în Karen L. Harrisburg (Pennsylvania): Trinity Press International. Despre gnoză şi gnosticism. Image of the Feminine in Gnosticism. Iaşi: Polirom. Istvan Czachesz (eds. D’Athenes à Alexandrie – etudes sur Athénagore et sur les origins de la philosophie chrétienne. Freiburgm am Breisgau. Frühkirche. 2007. 259. 2. traducere Ioana Munteanu şi Daria Octavia Murgu. 260. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. Pheme. Idem. Aline. Idem. L’ hérésiologie chez Epiphane de Salamine. 4.). 1992. 1984. 1959. în Vigiliae Christianae 9 (1955). Paris: Cerf.). 20. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”. 264. PESTHY. 2004. Bremmer. PUECH. în Jan N. 1997. Tradi ia creştină – vol. vol. traducere Cornelia Dumitru. Bucureşti.38 253. 1967. 265. s. 262. 22). 257. „Le quatrième écrit gnostique du Codex Jung”. 261. Eseu asupra dualismului la Platon. 255. I (Naşterea tradi iei universale 100 – 600). în Vigiliae Christianae 8 (1954). Henri Charles. PELIKAN. 2007. 258. Leuvain: Peeters. Tradi ia Creştină – O istorie a dezvoltării doctrinei. Gilles. KING (ed. Idem.). PERKINS. 2000. traducere Silvia Palade. Paris: Beauchesne. Quebec – Leuvain – Paris: Lavan – Peeters. . vol. The Visio Pauli and the Gnostic Apocalypse of Paul. col. Bucureşti: Herald. Symposion. Erik. Bernard.

„The Original Doctrine of Valentinus the Gnostic”. Leiden: Brill. Idem. VERMASEREN. Sethianism and the Nag Hammadi Library”. Albany: State University of New York Press. 279. 2001. H. Man and his Salvation. Idem. Brandon (eds. Amsterdam: Pelikaan. QUISPEL. 272. „Ophite Gnosticism. BROEK. în Vigiliae Christianae. Gnosis als Weltreligion. Idem. Johanes. Cis van Heertum. vol. a division of Thomas More Publishing. în Aziz S. RICHARD. 271. Judaica. . „Gnosticism”. Patrology. „The Demiurge in the Apocriphon of John”. Collected Essays of Gilles Quispel. 2000. QUISPEL.39 266. Hinnells. Idem. 273. Connecticut – March 28 – 31. în Johannes van Oort (ed. 270. Machester: Manchester University Press. Leiden: Brill. A History of Ancient Philosophy: The System of the Hellenistic Age. 267. Catholica. The rediscovery of gnosticism: proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. Zürich: Origo. John R. 4. în Mélanges de Science religieuse. 1985. 1991. studies in memory of S. I – The Beginnings of The Patristic Literature from the Apostles Creed to Irenaeus. Idem. The Coptic Encyclopedia. Gnostica. R. 268. Tuomas. 1973. „Gnosticism and the New Testament”. Gilles. Allen – Texas: Christian Classics. în Evanghelische Theologie. 1980. Giovanni. „Christliche Gnosis und Judische Heterodoxie“. Idem. 1978. F. Gnosticism from its Origins to the Middle Age în „Encyclopedia of Religion” vol. 276.. 277. 1951. Brandon. nr. Gilles. Van den. Samuel G. 19 (1965). în Vigiliae Christianae 59 (2005). „Psyche and Destiny – On the question of correspondences between Gnostic soteriology and Orphic – Platonic soteriology”. QUASTEN. Maarten Josef (eds. Idem. G.). în Eric J. 6 (1949). From Poimadres to Jacob Böhme: Gnosis. Sharpe. Atiya et alii (eds. M.). New York – Toronto – Sydney: Macmillan Publishing Company.). în Roelof Van den Broek. New Haven. 269. „Un opuscule méconnu de Marcel d’ Ancyra”. Idem. Leiden: Brill.). 274. 14 (1954). REALE. V RASIMUS. Hermetism and Christian Tradition. 275.). 1981. în Bentley Layton (ed. „Gnosis and Psychology”. 278. vol. 2008. Studies in Gnosticism and Hellenistic religions presented to Gilles Quispel on the Occasion of his 65th birthday.

Panorama ideilor filosofice: de la Platon la contemporani. „ Nag Hammadi: the First Fifty Years”. Julien. Bucureşti: Nemira. în Helmut Merkleim. SCHENKE. Lindsay Jones editor in chief. Recherches sur Simon le Mage I: l’Apophasis megalè. ROBINSON. Anne McGuire (eds. 11. Idem. Syntaxe Grecque. 286. 287. RIES. Gnoza de la Princeton. Sacrul în istoria religioasă a omenirii. 1969. 290. 289. Proceedings of the International Colloquium on Gnosticism. Gnosis – the Nature and History of Gnosticism. 1993. 284. 1998.). 285.. New York. „Bibel und Gnosis: Zum Verständnis jüdisch-biblischer Texte in der gnostischer Literatur. nr. Leiden: Brill. RIGGI. 1977. Idem. nr.). . . 2nd Edition. Jacqueline. vol. Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration. 2002. Istoria filosofiei. Jaqueline (ed. A. RUDOLPH. „The Three Steles of Seth and the Gnostics of Plotinus”. J. 7 (1965). în Theologichal Review. no. Klincksieck”. MacMillan. vol.). Gabalda. Hans Martin. în John Douglas Turner. 291. 2005. Paris: Librairie „C. „Das Problem der Beziehung zwischen Judentum und Gnosis”. 36 (1971). Festschrift für Johann Maier zum 60 Geburtstag. Univers Enciclopedic. SALLES-DABADIE. James M. 2000. C. Polirom. I – Gândirile fondatoare. RUSS. Timişoara: Amarcord. traducere de Margareta Gyurcsik. M. RUYER. The Nag Hammady Library after Fifty years. 293. 288. 1998. Leiden: Brill. Bibel in jüdischer und christlicher Tradition...). Bucureşti: Ed. I – De fine)”. 2000. 1997. „Il termine „hairesis” nell’accezione di Epifanio di Salamina (Panarion t. 281. Karlheinz Müller und Günther Stemberger (eds. vornehmlich aus Nag Hammadi“. Raymond. Kurt 280. Iaşi. Frankfurt am Main: Anton Haim. traducere Roxana Utale. 1932. in Encyclopedia of Religion. 1 (1967). 283.. 292. Edinburgh: T&T Clark. et CUCUEL. Idem. în Salesianum 29. Religionsgeschichtliche Schule. „Gnosis und Gnostizismus – ein Forschungsbericht”. Paris: J. RUSS. Ch. 282. O. Idem. în Kairos. traducere Dan Constantin Cârciumaru. în Geo Widengren (ed.40 RIEMANN.

SEGAL. New York: State University of NY Press. 301. „Jaldabaoth Reconsidered”. vol. John R. I. 306. HINNELLS. Carl. 1974. 1992. John H. Paris. SKARSAUNE. vol. „Gnosticism”. în Zeitschrift für Antikes Christentum. 1999.proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. în Richard T. BRANDON. 1914. provenance. H..). 1987. „The Barbelo Aeon as Sophia in Zostrianos and Related Tractates”.Leiden: Brill. SCOTT. SIEBER. 302. . Heinrich „hairomai. SCHLIER. edited by Gerhard Kittel & Gerhard Friederich. 305. 10 (2006). 1964. Brandon. 298. New York. „Heresiology as Universal History in Epiphanius Panarion”.. Leiden: Brill. în Theological Dictionary of the New Testament. Neoplatonism and gnosticism. 304. 299. SCHOLEM. F. Layton. Theorizing about Myth. SCHMIDT. 1994. 29 (1930).. Connecticut – March 28 – 31.. Machester: Manchester University Press.). Merkavah Mysticism and Talmudic Tradition. Encyclopeaedia of Religion and Ethics. Agathe elpis: studi storico-religiosi in onore di Ugo Bianchi. Michigan: Eerdmans Publishing & Co. SEGAL. translated and edited by Geoffrey W. Boston .. „Zur Datierung der alten Petrusakten”. Gerschon. 303. 1981. G. SFAMENI GASPARRO. 297. Roma: L’Erma di Bretschneider. 1973. studies in memory of S. nr. Jewish Gnosticismus. Eric J. SCHOTT. Oskar. 296. Wallis and Jay Bregman. vol 6 in Studies in Neoplatonism: Ancient and Modern (R. theological profile. vol. hairesis”. SISMANIAN. Bromiley. J. New York – Edinburgh: Charles Scribners’s Sons / T & T Clarlk. Ara Alexandru. Robert Alan. în B. 11. 2002. SHARPE.). „Le Nombre et son Ombre (Résumé). 1960. Idem.41 294. 300. în James Hastings (ed. New Haven. Two Powers in Heaven: Early Rabbinic Reports about Christianity and Gnosticism. The Rediscovery of Gnosticism . Alan F. F.). Samuel G. în Mélange d’histoire des Religions offerts à Henri Charles Puech. Baine Harris ed. The proof from prophecy: a study in Justin Martyr’s prof-text tradition: text-type. (eds. în Zeitschrift für Neutestamentliche Wissenschaft. Amherst: University of Massachusetts Press. Giulia (ed. E. II (Sethian Gnosticism). Leiden: Brill. 295. Man and his Salvation..

Fortress Press. Goehring (eds. în B. . 311. în Nouum Testamentum. 315. Michel. TURNER. Michael E. Eerdamns Grand Rapids. Paris: Cerf. 318. TARDIEU. 1984. 1.). Eros et les animaux d’Egypte dans un écrit de Nag Hammadi (II. 309. Andrew Phillip. Ecrits gnostiques: Codex Berlin. Kenji Die Auseinendersetzung mit den Markioniten im Adamantios-Dialog. THUNDY. Jewish Writings of the Second Temple Period. Simon Magul în literatura creştină a primelor secole. „Trois Mythes Gnostiques: Adam. THOMASSEN. 316. „The Manichaean Challenge to Egyptian Christianity”. Philadelphia: Fortress Press. TREBILCO. 22 (1980). New Haven – London: Yale University Press. 2004.: W. Yuri. STOYANOV. Dualist Religions from Antiquity to the Cathar Heresy. edited by. Woodstock VT: Sky Light Paths. Gnostic Writings on the Soul annotated and explained. Michigan – Cambridge UK. Zacharias P. (ed. The Roots of Egyptian Christianity. 10 (1985). 1986. în colec ia „Patristische Texte und Studien”. Leiden: Brill.. Philadelphia: Van Gorcum. 320. Savoir et salut: traditions juives et tentations dualistes dans le christianisme ancienne. Hiden Wisdom: Esoteric Tradition and the Roots of Christian Mysticism.).. Idem. 2006. vol. 308. 1984. Leiden: Brill. The Early Christianity in Ephesus from Paul to Ignatius. 1 (1974). STONE. TOTH. 2006. Anton Daniel. vol. Anothe Seed – Studies in Gnostic Mythology. Gedaliahu. nr. SMITH. 314. Idem. STROUMSA. D. Leiden – Boston: Brill. Idem. în Etudes Augustiniennes. 321. 1984. „Gnosticism and Manichaeans in Byzantine Palestine”. 2000. The Other God. 2007. 313. nr. The Spiritual Seed: the Church of the „Valentinians”. 5)”. 1993. nr. 319. Bucureşti: Paideia. „The Gnostic Threefold Path to Enlightenment: The Ascent of Mind and the Descent of Wisdom”. Pearson and J. 1992. Einar. 312.42 307. Idem. TSUTSUI. 310. Leiden – Boston: Brill. J. colec ia „Sources Gnostiques et Manichéennes”. 2007. Paul. Berlin – New-York: Walter de Gruyter Verlag. 55. în Studia Patristica. Paris: Cerf. Buddha and Christ: nativity stories and Indian traditions. 20052. Assen. 317.

Merold. 2001. vol 6 in Studies in Neoplatonism: Ancient and Modern (R. TURNER. and BREGMAN. M. Waterloo . 327. 1992. Inovation in Religions Traditions. . 1912.. VESELOVSKI. Anne (eds.Ontario: Wilfried Laurier University Press. God. Berlin – New York: Mouton de Gruyter. 1987. 1999. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. 329. 330. Sethian Gnosticism and the Platoni Tradition.. Martin S. WILLIAMS. John D. Jay. N.43 TURNER. The Nag Hammadi Library After Fifty Years. Wisdom’s Children. colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. 2008. Baine Harris ed. COX. 325. Theodor P. 1992. Gerard. 324. Searle’s philosophy of mind. Hippolytus and Epiphanius. 334. mental causation and holism in John R. New York: State University of NY Press. Leiden: Brill.. 1857. 1967..). Berlin. Die Religion Jesu. Geo. 1997. 328. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi .). Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration. G. WILLAMOVITZ-MOELLENDORF.). VERSLUIS. VICARI. 333. VALLÉE. WALLIS. Razyskaniia v oblasti russkogo dukhnogo stikha. 323. (eds. & McGUIRE. „Towards a Definition of Gnosticism”. Québec – Louvain – Paris: Les Presses de L’Université Laval – Peeters. 13 – 18 april 1966. „Les origines du gnosticisme et l’histoire des religions”. Collett and JAFFE. The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina. A Christian Esoteric Tradition. 13 – 18 april 1966.). colec ia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII. Sitzungsberichte der Preussischen Akademie der Wissenschaften. Van BAREN. WESTPHAL. 322.. St. Ugo Bianchi (ed. 331. Albany: State University of New York Press. Leiden: Brill. Amsterdam – New York: Rodopi. Leiden: Brill. 1967. A. Beyond conceptual dualism: ontology of consciousness. 1981. Leipzig. Studies in Christianity and Judaism 1. Neoplatonism and gnosticism. în Ugo Bianchi (ed. A. Petersburg. Giuseppe. 332. vol. Philologische – Historische Klasse. 1889. Arthur. VOLKMAR. col.). Richard T. WIDENGREN. 326. Guilt and Death: An Existential Phenomenology of Religion. Bloomington: Indiana University Press.Études”. Ulrich von. John D. A Study in Anti-Gnostic Polemics: Irenaeus. 6.

Jaffe (eds. 340. Grand Rapids: Baker Book House. 339. „The Issue of Pre-Christian Gnosticism Reviewed in the Light of the Nag Hammadi Texts”. Chr.). WILSON. The Imovable Race. Leiden: Brill. 2002. Idem. 1933.44 335. Rethinking „Gnosticism” – an argument for dismantling a dubious category. 337. Robert Smith. Idem. 1996. .). 1880 (reeditat de Eugene. Berlin – New York: Mouton de Gruyter. Pre-christian gnosticism: A Survey of the Proposed Evidence. 1985. 338.). Collett Cox and Martin S. Festschrift für Hans Jonas. 1992. 341. „The Nag Hammadi Library and the Heresiologists”. 12 (1970). în Barbara Aland (ed. WILLIAMS. dem. J. nr. 1981. Edwin. New Heaven. Michael Allan. „The Redeemer Figure in the Paraphraze of Shem”. „Stalking those elusive Sethians”. 1997.. 346. nr. 1983. and the Trimorphic Protennoia”. Leiden: Brill. „Jewish Gnosticism? The Prologue of John. OR: Wipf & Stock Publishers. The Nag Hammadi Library After Fifty Years. Vermaseren (eds. Idem. 2001). London: Rivingtons. 343. WUCHERPFENNIG. Ferdinand. Leiden: Brill. 347. în John D. 142. Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag. 344. Leiden: Brill. 345. 1978. WISSE. I 336. London: James Clarke & Co. în Vigiliae Christianae 25 (1971). Mandaean Parallels. Idem. Heracleon Philologus: Gnostische Johannesexegese im zweiten Jahrhundert. Turner & Anne McGuire (eds. YAMAUCHI. în Roelof van den Broek & M. Ansgar. 1980. 342. colec ia „Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament”. New Jersey: Priceton University Press. „Gnosticism and Early Monasticism in Egypt”. March 28 – 31. „The demonizing of the Demiurge: The inovation of Gnostic Myth”. în M. 1978. A Gnostic Designation and the Theme of Stability in Late Antiquity. Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions Presented to Gilles Quispel on the Occasion of his 65th Birthday.). Tübingen: Mohr Siebeck. Marcion: A Study of a second Century Heretic. Idem. A. Connecticut. Idem. Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration. în Bentley Layton (ed.). Williams. Hippolytus and the Church of Rome. în Nouum Testamentum. The Rediscovery of Gnosticism: proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale. WORDSWORTH. Inovation in Religions Traditions.

documentacatholicaomnia. Bible Works 8.eu/_index.perseus.45 348. Surse electronice: 1. Die Apostelgeschichte nach ihrem Inhalt kritisch untersucht. 1854..gnosis.html .org/library.utk.html http://www.tufts. 2. 3.cs. ZELLER.edu/~mclennan/OM/grk-lat. 6.html http://www. Stuttgart. 4.edu/hopper/ http://www. 5. 0 Tesaurus Linguae Graecae (TLG) http://www. E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful