You are on page 1of 44

AMPLIFICAREA.

AMPLIFICATOARE

1.4. Amplificatoare operaţionale.

1.4.1. Introducere.

Amplificatoarele operaţionale AO reprezintă o categorie de


circuite analogice amplificatoare cu performanţe deosebite.
Denumirea are o justificare istorică fiind datorată faptului că au fost
create şi utilizate pentru realizarea unor operaţii matematice în
calculatoarele anlogice. Primele tipuri de AO aveau componente
discrete şi performanţe relativ modeste. Tehnologia circuitelor
integrate a condus la variantele actuale de AO care au performanţe
spectaculoase.
Un AO integrat este un circuit integrat monolitic care conţine
tranzistoare, diode, rezistoare şi condensatoare realizând:
 O amplificare în tensiune de valoare ridicată : în buclă
deschisă, în regiunea liniară de funcţionare: A0  104  106 ;
 O impedanţă de intrare foarte mare : Z in  106  1015  ;
 O impedanţă de ieşire foarte mică : Z ieş  102  103  ;
 O bandă de trecere începând din curent continuu şi cuprinsă
uzual între 0Hz  106 Hz ;
 Două intrări şi o ieşire pentru semnal: intrarea neinversoare la
care un semnal aplicat este regăsit la ieşire cu aceeaşi fază şi
intrarea inversoare la care acelaşi semnal aplicat este regăsit
la ieşire defazat cu  ;
 Un raport semnal zgomot foarte bun în procesul de amplifi-
care ;
 Sensibilitate deosebită la intrare : 108  106 Vef ;
 Consum redus de putere şi alimentare la tensiuni joase  12V 

În fig.1.22 este prezentată schema bloc a unui AO. Aceasta


conţine trei blocuri distincte, fiecare putând fi constituit din unul sau
mai multe etaje de amplificare realizate cu tranzistoare.
- 45 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Fig.1.22. Schema bloc a unui AO : AD-amplificator diferenţial de


intrare ; AI -amplificator intermediar ; AE - amplificator de ieşire.
Blocul de intrare, (AD), este un amplificator diferenţial numit
astfel deoarece amplifică diferenţa semnalelor Vin  şi Vin  . Acesta
este cel mai important bloc realizând o amplificare ridicată în condiţii
de derivă minimă şi un raport semnal-zgomot favorabil. Blocul de
intrare, prin structura sa , permite şi amplificarea semnalelor de curent
continuu , fapt extrem de important în multe aplicaţii. Blocul
intermediar, (AI), are rol de adaptare spre blocul de ieşire, (AE), care
trebuie să asigure curenţi tipici de ordinul zecilor de miliamperi. O
particularitate a AO este alimentarea cu tensiune simetrică faţă de
masă astfel încât atât tensiunile de intrare cât şi tensiunea de ieşire pot
fi pozitive sau negative. În fig.1.23 se prezintă simbolul AO în care
sunt figurate bornele de conexiune principale. (Toate tensiunile sunt
aplicate faţă de masa comună ; AO nu are de regulă bornă de masă).

Fig 1.23. Simbolul AO cu principalele borne de conexiune.


IN- -intrarea inversoare ; IN+- intrarea neinversoare; E - ieşirea; +Vcc ,
bornă alimentare cu tensiune pozitivă; - Vcc , bornă de alimentare cu
tensiune negativă.

- 46 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

1.4.2. Mărimi caracteristice AO .

1) Amplificarea.
Pentru un AO tensiunea de ieşire este de forma:

V0   A0Vd  AMCVMC  VD0 ( 1.88 )

unde :
 A0 reprezintă amplificarea diferenţială pe modul diferenţial şi
simetric de excitaţie în buclă deschisă ;
 AMC reprezintă amplificarea pe mod comun de excitaţie în buclă
deschisă ;
 V d reprezintă tensiunea de excitaţie pe modul diferenţial şi
simetric de excitaţie ,

 
Vd  Vin  Vin (1.89)

 VMC este tensiunea de excitaţie pe modul comun de excitaţie ;

 
VMC  Vin  Vin / 2

 (1.90)

 V D 0 este o tensiune de decalaj care apare la ieşire când tensiunile


de intrare sunt nule.

Neliniaritatea amplificării este definită ca abaterea maximă a


tensiunii de ieşire faţă de răspunsul liniar ideal : V0  A0Vd ,
măsurată pe întreg domeniul de variaţie al V d .

- 47 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Fig.1.24. Caracteristica de transfer a unui AO.

2) Factorul de rejecţie a modului comun , CMR, este definit ca :

A0
CMR  (1.91)
AMC

Acest factor se exprimă de obicei în dB :

A0
CMR dB  20 log (1.92)
AMC

CMR nu are o valoare constantă ci este o funcţie neliniară de


tensiunea de mod comun şi variază cu temperatura. Concluzia este că
trebuie specificate clar condiţiile în care este măsurat. Trebuie
menţionat că măsurătorile indică o scădere a CMR cu creşterea
frecvenţei de lucru AO.

3) Tensiunea de decalaj la ieşire , V D 0 , se raportează de obicei


la intrare pentru a putea fi comparată cu mărimea de intrare ce

- 48 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

urmează a fi amplificată. V D 0 poate fi considerată ca o perturbaţie în


cazul amplificării tensiunilor continue. Se determină o tensiune V D
care, aplicată pe una din intrări, cealaltă intrare fiind conectată la
masă, conduce la anularea tensiunii de decalaj V D 0 . Această tensiune
se numeşte de decalaj sau offset (în limba engleză-aducere la zero) la
intrare. Tensiunea de offset depinde de temperatură şi pentru o
funcţionare corectă AO trebuie adus la zero periodic.
Valori tipice: VD  1  3mV cu o derivă termică de ordinul 10V / 0 C .

4) Curentul de polarizare la intrare, I B , este valoarea medie a


 
curenţilor de intrare: I B -curentul în intrarea neinversoare, I B -
curentul în intrarea inversoare (curenţi care sunt capabili să aducă
ieşirea la zero)

 
IB  IB
IB  (1.93)
2
Valori tipice :
 la AO cu tranzistoare bipolare TB în etajul de intrare:
I B  10  100nA ;
 la AO cu tranzistoare cu efect de câmp (TEC) în etajul de intrare :
I B  1  10 pA .

5) Curentul de decalaj la intrare , I 0 , este diferenţa curenţilor


de polarizare la intrare când tensiunea de ieşire devine nulă.

 
I0  I B  I B (1.94)

Valori tipice :
 la AO cu TB : I 0  0,05  100nA ;
 la AO cu TEC: I 0  0,05  10 pA .

- 49 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Observaţii importante:
a)Tensiunea de offset , curenţii de polarizare la intrare şi curentul
de decalaj se schimbă cu temperatura , adică suferă un fenomen de
"drift". Acest element concură la principalele erori introduse de AO în
aplicaţii de precizie. Driftul este neliniar în raport cu temperatura şi
evoluează când are loc o abatere faţă de temperatura de lucru a
laboratorului de cca 25C. De obicei producătorii de AO indică driftul
la două temperaturi extreme TH şi TL (temperatura înaltă şi respectiv
joasă) de funcţionare. Suma celor două drifturi trebuie să fie mai mică
decât rata specificată în V / 0 C sau nA / 0 C .
b) Tensiunea de offset, curenţii de polarizare şi curentul de decalaj
suferă o modificare şi datorită timpului de funcţionare a AO.
Componentele electronice suferă o îmbătrânire care conduce la
alterarea funcţionării acestora.

6) Impedanţa de intrare.
Impedanţa diferenţială de intrare este definită ca impedanţa între cele
două intrări la 250C în condiţiile unei tensiuni de ieşire nulă. Ca
schemă echivalentă aceasta poate fi modelată de un rezistor de valoare
ridicată în paralel cu un condensator de valoare redusă
 
ex.Rd  109  C d  1 pF .
 Impedanţa de mod comun se defineşte ca fiind impedanţa între
fiecare intrare şi masa tensiunilor de alimentare a AO la 25 0 C .
Schema echivalentă poate fi modelată la fel ca la impedanţa
diferenţială. Impedanţa de mod comun este o funcţie neliniară de
temperatură şi de tensiunea de mod comun. În raport cu temperatura
suferă o scădere la creşterea acesteia (ex. la AO cu TEC în intrare
impedanţa de mod comun scade la jumătate la fiecare creştere a
temperaturii cu 10 0 C ).

7) Factorul de rejecţie al tensiunilor de alimentare, SVR (în


limba engleză supply voltage rejection) reprezintă raportul dintre
variaţia tensiunii de alimentare care antrenează o anumită variaţie a

- 50 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

tensiunii de ieşire şi o variaţie de tensiune aplicată între intrări pentru


a anula (contracara) modificarea tensiunii de ieşire,adică pentru a
readuce tensiunea de ieşire la valoarea avută înainte de variaţia
tensiunii de alimentare.
Valori tipice: 90 ÷ 110 dB

8) Viteza de variaţie a semnalului de ieşire, SR, (în limba


engleză slew rate) reprezintă viteza maximă de variaţie a semnalului
de ieşire la aplicarea unui semnal treaptă de nivel mare la intrarea AO.

dV0
SR  (1.95)
dt

Valori tipice : 0,11000V/s.

Fig.1.25 Comportarea AO la aplicarea unui semnal de intrare


tip trea

- 51 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Mărimile notate în fig. 1.25 reprezintă:


t0 - timpul mort este timpul din momentul aplicării impulsului la
intrare până ce răspunsul creşte la 10% din valoarea maximă;
td - timpul de întârziere reprezintă timpul după care răspunsul
creşte la 50% din valoarea finală;
tr - timpul de creştere reprezintă intervalul de timp în care
răspunsul creşte de la 10% la 90% din valoarea finală;
tp - timpul de atingere a supracreşterii ,P0;
ts - timpul de stabilizare reprezintă timpul după care valoarea
răspunsului diferă cu 2% faţă de valoare finală de regim staţionar
V0.

9) Caracteristica de frecvenţă .
La AO sunt definite trei frecvenţe caracteristice:
 fS -frecvenţa corespunzătoare funcţionării în regim sinusoidal şi la
semnal mic pentru care amplificarea în buclă deschisă se reduce cu
3dB faţă de valoarea maximă.
Valori tipice : 700kHz1MHz.

Fig.1.26. Caracteristica de frecvenţă la AO.

fu - frecvenţa corespunzătoare amplificării unitare (Au=0dB).


Valori tipice : 510MHz.
f0max -frecvenţa maximă corespunzătoare unui semnal sinusoidal
aplicat la intrare pentru care se obţine tensiunea de ieşire maximă
nedistorsionată.

- 52 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

10) Factorul de zgomot ,F, este definit prin :

P0 R
F (1.96)
P0 I

unde P0 R este puterea de ieşire de zgomot a amplificatorului şi P0 I


puterea de ieşire a amplificatorului ideal, lipsit de zgomot. Alegerea
AO privind zgomotul propriu este extrem de importantă în aplicaţiile
de prelucrare a semnalelor slabe. De obicei sursele de semnal cu
impedanţă ridicată provoacă un zgomot mare la intrare care se
sumează cu zgomotul propriu al AO. Există şi zgomote captate în
amplificator prin cuplaj inductiv sau capacitiv : prin firele de
conexiune, prin sursele de alimentare sau terminalele de ieşire. Se iau
măsuri pentru reducerea influenţei acestora prin: ecranarea AO şi a
conductoarelor de semnal , decuplarea alimentărilor cu condensatoare
cât mai aproape de terminalele amplificatorului, utilizarea unor filtre
de bandă, de regulă trece-jos, care să reducă ponderea zgomotelor în
spectrul amplificat.
Temperatura este foarte importantă pentru mărimea zgomotului
generat. Creşterea acestuia înrăutăţeşte raportul semnal/zgomot.

11) Temperatura de funcţionare, Ta. AO sunt produse pentru a


acoperi diferite domenii de aplicaţii din punct de vedere al
temperaturilor de funcţionare în care parametrii nu se schimbă
semnificativ.
domeniul comercial (bunuri de larg consum) Ta = 0700C ;
domeniul profesional (industrial) Ta = -25C  850C ;
domeniul militar Ta = -550C 1250C.

- 53 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.4.3. Amplificatorul operaţional ideal.

În cele mai multe analize AO este considerat un dispozitiv ideal.


Intrările sunt reprezentate prin două fire care se termină în gol, iar
ieşirea este conectată la o sursă de tensiune a cărei valoare este dată de
relaţia:

 
V0   Vin  Vin

 (1.97)

Fig.1.27. Schema echivalentă a unui AO ideal.

Proprietăţile AO ideal .

1. Impedanţă de intrare infinită. Pe schema echivalentă firele din


intrare se termină în gol,deci nu vor exista curenţi de intrare.Această
proprietate este satisfăcută bine de AO real cu tranzistoare TEC de
intrare.
2. Impedanţă zero la ieşire. Terminalul de ieşire fiind comandat de o
sursă de tensiune cu impedanţă internă nulă va avea în el o impedanţă
nulă.
3. Amplificare infinită. Prin definiţie, pentru un AO ideal :

V0
 
 (1.98)
Vin  Vin
4. Amplificare zero de mod comun. Amplificarea de mod comun este
definită ca raportul dintre tensiunea de ieşire şi cea de intrare când pe

- 54 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

ambele terminale de intrare sunt aplicate tensiuni identice. Prin


definiţie, la AO ideal amplificarea de mod comun este zero.
5. Bandă de trecere infinită. În schema echivalentă neexistând element
care să stocheze energia AO va răspunde din curent continuu până la
frecvenţe oricât de ridicate.
6. Tensiune de offset la intrare nulă. Legând bornele de intrare la masă
tensiunea de ieşire este nulă.
7. Curent nul de polarizare la intrare.
8. Zgomot echivalent la intrare zero. Nu există zgomot la ieşirea
circuitului când bornele de intrare sunt legate la masă.

Reguli de bază la analiza AO ideal.

RI. În intrările AO nu circulă curenţi. Aceasta este o


consecinţă a impedanţei de intrare infinită.

RII. Tensiunile pe terminalele de intrare sunt egale.


 
Vin  Vin .
Aceasta este o consecinţă a reacţiei negative în circuitele cu AO
la care o parte din tensiunea de ieşire este aplicată direct sau indirect
pe intrarea inversoare prin elemente ajutătoare.
Pentru ca ieşirea AO să fie la o valoare de tensiune finită (să nu se
ajungă la saturaţie) Vin  trebuie să fie egal cu Vin  . AO este un circuit
activ care îşi ajustează mereu valoarea tensiunii de ieşire până când
 
Vin devine egal cu Vin pentru orice configuraţie de circuit (atâta
timp cât funcţionează reacţia negativă şi AO nu se saturează).

RIII. Impedanţa de ieşire a AO este zero. AO poate comanda


orice sarcină.

- 55 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.4.4. Configuraţii de bază pentru AO ideal.

A. Amplificatorul neinversor.

Un semnal pozitiv aplicat la intrare produce o tensiune de ieşire


pozitivă. Există o rezistenţă de reacţie R f conectată între ieşire şi
intrarea inversoare care asigură o reacţie negativă cu efect de reducere
a amplificării.

Fig.1.28 a) Schema electrică a AO neinversor; b) Schema


echivalentă pentru AO ideal neinversor. Aplicând RI. se poate
scrie:


Vin  Vin (1.99)


Deoarece nu circulă curent în terminalele de intrare, Vin este
tensiunea pe Ri produsă de tensiunea de ieşire :

 V0 Ri
Vin  I f  Ri   Ri   V0 (1.100)
R f  Ri R f  Ri

Trebuie observat că există reacţie negativă, deci se aplică regula II şi


 
Vin  Vin :

- 56 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

V0 Ri
Vin  (1.101)
R f  Ri

sau :

V0 R f  Ri Rf
 1 (1.102)
V IN Ri Ri

Concluzia este că AO în montaj neinversor are întotdeauna


amplificarea mai mare ca 1 pentru valori nenule ale rezistoarelor R f
şi Ri .

B. Repetorul.

Repetorul este un amplificator neinversor particular care are


ieşirea conectată direct la intrarea inversoare. Dacă R f  0 rezultă o
amplificare unitară. Schema unui repetor se prezintă în fig.1.29.

Fig.1.29. Schema electrică a unui repetor cu AO.

Acest montaj realizează o amplificare semnificativă în putere.

- 57 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

2
V IN
PIN  ( 1.103)
R IN
2
V0
P0  ( 1.104)
R0

2
P0 V R
 0 2  IN (1.105)
PIN V IN R0

Deoarece amplificarea în tensiune este 1, rezultă că V0  VIN şi


P0 R
 IN (1.106)
PIN R0
AO având R IN de ordinul 109  şi R0 de ordinul 102  rezultă
o amplificare în putere de ordinul 107 . Acesta este motivul pentru
care repetorul este folosit ca transformator sau adaptor de impedanţă
care poate cupla traductoare cu impedanţă foarte ridicată la sarcini de
impedanţă joasă.

C. Amplificatorul inversor.

În fig.1.30 se prezintă configuraţia AO ca amplificator neinversor.

Fig.1.30. a) Schema electrică a AO inversor;


b) Schema echivalentă a AO inversor ideal.

- 58 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Fig.1.31. Reprezentarea circuitului intrare-ieşire a AO inversor.

Pentru a calcula amplificarea se aplică regulile stabilite anterior.


Existând reacţie negativă se aplică regula II Vin   Vin  .
 
Vin fiind egal cu zero, rezultă că Vin  0 . Pentru că în intrări nu
circulă curent, înseamnă că I IN  I f .

 VIN  V0
Vin  Vin  I in  Ri  Vin   Ri ( 1.107)
Ri  R f


Dar Vin  0 , deci :

 
Vin Ri  R f  VIN Ri  V0 Ri (1.108)

 Ri  R f 
V0  Vin 1  
 (1.109)
 Ri 

Rf
V0  V IN  (1.110)
Ri

La AO inversor amplificarea poate fi pozitivă sau negativă, mai


mare sau mai mică decât unitatea.
Trebuie de observat că la AO inversor intrarea neinversoare
conectată la masă conduce la micşorarea impedanţei de intrare până la
- 59 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

valoarea Ri . Vin  reprezintă o masă virtuală pentru că Vin  este


conectat direct la masă.

D. Amplificatorul diferenţial.

Schema electrică a amplificatorului diferenţial cu AO este


prezentată în fig.1.312.

Fig.1.32.Schema electrică a amplificatorului diferenţial realizat cu


un AO.

 V2
Vin   R4 ( 1.111)
R2  R4

 V1  V0
Vin  V1  I 1 R1  V1   R1 (1.112)
R1  R3

Egalând ecuaţiile precedente se obţine:

R1  R3   R4 R
V0   V2  3  V1 (1.113)
R2  R4 R1 R1

- 60 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Pentru ca circuitul să rejecteze semnalele de mod comun (pentru


care V2  V1 ) coeficienţii mărimilor V1 şi V 2 din relaţia precedentă
trebuie să fie egali. Efectuând calculele algebrice rezultă condiţia :

R1 R4  R2 R3 (1.114)

Cu această restricţie pentru valorile rezistoarelor circuitul va fi un


amplificator diferenţial adevărat. Tensiunea de ieşire este :

R3
V0  V2  V1  (1.115)
R1

Amplificarea este dată de raportul :

R3
Ad  (1.116)
R1

Impedanţa de intrare diferenţială este :

Rind  R1  R2 (1.117)

Dacă condiţia (1.114) nu este satisfăcută amplificarea devine :

R 4 R1  R2 R3
ACm  (1.118)
R1 R2  R4 

- 61 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.4.5. Aplicaţii principale ale AO .

a) Circuitul sumator .

Sumatorul cu AO este un amplificator inversor cu mai multe


intrări ca în fig.1.33.

Fig. 1.33. Schema unui sumator cu AO.

Tensiunea la ieşire va fi dată de relaţia:

 Rf Rf Rf Rf 
v0    v1   v2   v3  ...   v n  (1.119)
 R1 R2 R3 Rn 

Dacă se aleg valorile:

R1  R2  R3  ...  Rn  R  R f (1.120)

Atunci relaţia devine :

v0  v1  v2  v3  ...  vn  (1.121)

- 62 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Pentru a micşora dezechilibrul provocat de curenţii de intrare se


introduce rezistorul RC , între intrarea neinversoare şi masă, care
satisface relaţia :
RC  R1 R2 R3 ...Rn (1.122)

Pentru cazul satisfacerii condiţiei (1.120) rezultă :

R
RC  (1.123)
n

O aplicaţie directă a sumatorului este "mixarea semnalelor" cu


avantajul că fiecare semnal este amplificat independent fără a afecta
celelalte semnale.
Montajul sumator cu AO este folosit la realizarea convertorului
numeric - analogic, circuit de mare interes care va fi analizat în cap.4.
Se poate realiza şi un circuit sumator-scăzător ca în fig.1.34. care
conţine două AO în montaj inversor conectate în cascadă. La intrarea
inversoare a AO1 se aplică tensiunile de adunat, iar la intrarea
inversoare a AO2 se aplică tensiunea de la ieşirea lui AO1 care are
faza schimbată şi tensiunile care se scad. Formula de calcul a tensiunii
de ieşire este :
v0  v1  v2  v3  v4  v5  v6 

Fig.1.34. Schema unui circuit sumator-scăzător cu 2 AO.

- 63 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

b) Circuitul de integrare cu AO.

În fig. 1.35 se prezintă schema circuitului de integrare cu AO.


Intrarea inversoare fiind conform RII masă virtuală, curentul de intrare
este:
v
i  in (1.124)
R

Curentul i circulă şi prin condensator (conform RI) :

dv0
i  iC  C (1.125)
dt

Se obţine :
t
1
v0  
RC 0vin dt  v0 (0) (1.126)

Unde v0 0 este valoarea iniţială a tensiunii de ieşire.

Fig.1.35.Schema circuitului de integrare cu AO.

- 64 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

În fig.1.36. se prezintă acţiunea unui circuit integrator cu AO


asupra unui semnal de tip impuls negativ de tensiune cu condiţia
iniţială v0  0 .

Fig.1.36. Integrarea unui impuls negativ prin montajul din fig.1.35.

Analizând funcţionarea circuitului de integrare cu AO se înţelege


importanţa reglării offsetului deoarece existenţa unui dezechilibru
între intrări conduce la intrarea amplificatorului în saturaţie. Se vor lua
măsuri de compensare a offsetului în funcţie de AO folosit. Se poate
de asemenea introduce o reacţie negativă prin introducerea rezistorului
suplimentar R f în paralel cu condensatorul.
Exemplu de constantă de timp tipică pentru un circuit de
integrare:   RC  0,01s cu elemente : C  1F , R  10K .
Circuitul va integra doar în domeniul f  f 0 deoarece doar acolo
R f nu contează fiind şuntată de reactanţa condensatorului C .

1
f  f0  (1.127)
2R f C

Circuitul de integrare are o comportare de "filtru trece jos cu


amplificare".

- 65 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

c) Circuitul de derivare cu AO.

Acest circuit este prezentat în fig.1.37. Dacă se aplică RII, punctul


A este masă virtuală iar conform RI curentul iC care circulă prin
condensator este acelaşi cu cel care străbate rezistenţa R .

iC  i (1.128)

dvin
iC  C (1.129)
dt

v0
i (1.130)
R

Se poate scrie :

dvin
v0   RC (1.131)
dt

Fig.1.37.Schema circuitului de derivare cu AO.

- 66 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Din relaţia (1.30) se constată că prin acţiunea circuitului de


derivare realizat tensiunea de ieşire este proporţională cu viteza de
variaţie (derivata) semnalului aplicat la intrare.
În fig.1.38. se prezintă efectul aplicării unui circuit de derivare
asupra unui semnal dreptunghiular pozitiv de perioadă T0 .

Fig.1.38. Acţiunea unui circuit de derivare asupra unui semnal


dreptunghiular pozitiv.
Exemplu de constantă de timp tipică pentru un circuit de
derivare:   RC  0,1ms cu elemente C  10nF, R  10K .
Se observă că amplificarea depinde de frecvenţă iar la frecvenţe
mari, datorită creşterii acesteia circuitul devine instabil.
Pentru creşterea stabilităţii se introduce o rezistenţă serie la
intrare care va limita amplificarea la frecvenţele la care reactanţa
condensatorului C devine neglijabilă, iar circuitul se comportă ca un
amplificator inversor. Trebuie deci ca frecvenţa semnalelor derivate să
satisfacă condiţia :
1
f  f0  (1.132)
2Ra C

Circuitul de derivare are o comportare de filtru trece sus cu


amplificarea dată de raportul R .
Ra

- 67 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

d) Redresorul de precizie.

În circuitele de măsurare a tensiunilor alternative mici nu pot fi


folosite redresoare simple cu diode deoarece tensiunile măsurate sunt
comparabile cu tensiunea de deschidere a diodelor (tipic 0,6V).
Redresoarele de precizie cu AO se bazează pe obţinerea unei
caracteristici de diodă ideală prin introducerea unei diode în bucla de
reacţie a amplificatorului care reglează automat căderea de tensiune la
bornele acesteia ,ca în timpul conducţiei să existe o dependenţă liniară
între tensiunea de intrare care se redresează şi tensiunea redresată,
pentru tensiuni mici de ordinul sutelor de microvolţi. În fig.1.39. se
prezintă un circuit de redresare monoalternanţă cu AO.

Fig.1.39. Circuit de redresare monoalternanţă cu AO.

În semiperioada pozitivă a tensiunii de intrare aplicate, vin , bucla


de reacţie negativă se închide, amplificatorul funcţionând ca repetor
de tensiune, iar tensiunea de ieşire v 0 este identică cu vin . În
semiperioada negativă dioda D este polarizată invers, bucla de reacţie
se întrerupe, iar AO se saturează la  VCC . Tensiunea de ieşire devine
nulă deoarece dioda D nu conduce. La acest montaj tensiunea minimă
de deschidere a redresorului de precizie, v p , este:
VD
vp  (1.133)
A0
unde V D este tensiunea de deschidere a diodei D iar A0 este
amplificarea AO în buclă deschisă.

- 68 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Luând ca exemplu un amplificator cu A0  10 5 şi o diodă cu


siliciu cu VD  0,6V rezultă o tensiune de deschidere de 6V ceea ce
reprezintă o performanţă.
Un dezavantaj major al circuitului prezentat este intrarea în
saturaţie a AO în semiperioada negativă a semnalului, fapt care reduce
frecvenţa maximă de funcţionare (la cca 103 Hz pentru AO uzuale).
Dacă se utilizează schema de redresare din fig.1.40. se înlătură
intrarea în saturaţie a AO fapt care creşte frecvenţa de lucru. Este un
montaj inversor.

Fig.1.40. Circuit de redresare de precizie inversor.

Semnalul de ieşire în semiperioada negativă este :

R2
v0    vin (1.134)
R1

În semiperioada pozitivă AO are o reacţie negativă care limitează


tensiunea de ieşire la valoarea tensiunii de deschidere a diodei D2 , iar
tensiunea de ieşire v 0 este nulă deoarece D1 nu conduce. AO nu mai
intră în saturaţie şi astfel frecvenţa de lucru a redresorului creşte de
cca 10 ori. (la 104Hz pentru AO uzuale).

- 69 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

În fig.1.41. se prezintă schema unui circuit de redresare


bialternanţă. AO1 funcţionează ca circuit de redresare monoalternanţă
iar AO2 este sumator şi inversează tensiunile vin şi 2v1 producând
tensiunea v 0 cu valoarea medie pozitivă. Diagramele care descriu
funcţionarea sunt date în fig.1.42.

Fig.1.41. Circuit de redresare bialternanţă de precizie cu AO.

Fig.1.42.Diagramele de funcţionare ale redresorului din fig.1.41.

- 70 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

e) Convertorul tensiune-curent.

Acest tip de circuit, care se mai numeşte şi sursă de curent


comandată în tensiune, asigură o dependenţă liniară între o tensiune
de comandă şi curentul care trece prin impedanţa de sarcină,
independent de valoarea acesteia. Convertorul tensiune-curent poate fi
realizat în configuraţia neinversoare sau în configuraţia inversoare
având sarcina conectată cu un capăt fie la masă, fie la una din bornele
surselor de alimentare.
În fig. 1.43. se prezintă convertoare tensiune-curent cu sarcină
flotantă în cele două variante de amplificare.

Fig.1.43. Convertor tensiune-curent: a-cu amplificator inversor ;


b-cu amplificator neinversor.

Aplicând RI pentru cele două variante. Se poate scrie:

vin
iS  (1.135)
R

ceea ce înseamnă că există o independenţă a curentului i S faţă de


impedanţa de sarcină Z S şi o liniaritate a acestuia faţă de tensiunea de
intrare, vin .
Practic trebuie de reţinut că la AO uzuale curentul de sarcină nu
poate depăşi 10mA, fapt dictat de puterea etajului de ieşire cu care
este echipat.

- 71 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Pentru a realiza o extindere a curentului de ieşire se utilizează


montaje în care se introduc pe partea de ieşire tranzistoare bipolare sau
tranzistoare cu efect de câmp.

f) Convertorul curent-tensiune.

Există numeroase aplicaţii în care trebuie măsurate semnale de la


surse de curent (ex. celula fotoelectrică, fotodioda, diferite
traductoare). Cu AO se poate realiza direct o sursă de curent-tensiune
ca în fig.1.43.

Fig.1.43.Convertor curent-tensiune.

Dacă curentul de polarizare la intrare I B al AO este neglijabil


faţă de curentul măsurat i , atunci se poate scrie relaţia:

v0  iR (1.136)

Pentru a se reduce zgomotul în circuit , de regulă se introduce un


condensator de reacţie negativă a cărui valoare se determină în funcţie
de frecvenţa maximă a curentului pe baza relaţiei:

1
C (1.137)
2 10 f max RC

- 72 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

1.4.6. Caracterizarea performanţelor unor AO reale .

Pentru o mai bună înţelegere a celor discutate despre


amplificatoarele operaţionale, se prezintă în continuare caracteristicile
unui AO real şi câteva aplicaţii ale acestuia. Caracteristicile şi
performaţele sale pot fi luate ca exemplu pentru AO actuale.

Amplificatorul operaţional LF156 National Semiconductor .

Seria completă este:


LF155/LF156/LF256/LF257/LF355/LF356/LF357 – tipurile diferă
prin capsulă, putere disipată, domeniul temperaturilor de funcţionare
şi o serie de performanţe electrice. Pentru simplificare vom prezenta
doar caracteristicile amplificatorului LF156. Schemele de utilizare
sunt identice pentru toate tipurile.

Descriere generală

Este un amplificator operaţional în structură monolitică care


conţine în intrare trazistoare TECJ (JFET) iar în etajele următoare
tranzistoare bipolare. Este caracterizat prin curenţi de intrare reduşi (<
30pA), curent de decalaj la intrare mic (< 3pA), impedanţă ridicată la
intrare (>1012Ω), printr-o tensiune de offset mică şi o derivă extrem de
redusă cu temperatura. Are o rată mare de creştere (12V/μs), bandă
largă (5MHz) zgomot redus în funcţionare.
Aplicaţii principale:

 Amplificatoare de bandă largă cu zgomot şi drift reduse.


 Repetoare cu impedanţă foarte mare.
 Integratoare de precizie.
 Convertoare analog numerice şi numeric analogice de precizie
 Amplificatoare logaritmice
 Circuite de filtrare
 Circuite de eşantionare şi memorare

- 73 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Fig.1.45 Conectarea terminalelor.

Fig. 1.46 Schema electrică a AO tip LF156.


Caracteristici electrice principale .
Simbol Marimea Condiţii de test Min. Typ. Max. U.M.
VD0 Tensiunea de offset TAmb=250C 3 5 mV
ID0 Curent de offset TAmb=250C 3 20 pA
IB Curent de polarizare TAmb=250C 30 100 pA
RIN Rezistenţa de intrare TAmb=250C 1012 Ω
Av0L Amplificarea la Vcc = ±15V, 50 200 V/mV
semnal mare TAmb=250C
V0 = ±10V, RS = 2KΩ
VCM Tensiunea de mod Vcc = ±15V ± +15,1 V
comun 11V -12

- 74 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

CMMR Factorul de rejectie 85 100 dB


a modului comun
PSSR Factorul de rejectie 85 100 dB
al alimentarilor
ICC Curent de 2 4 mA
alimentare
SR Viteza de variatie 12 V/μs
AB Amplif.x banda 5 MHz
ts Timp stabilire La 0,01% 1,5 μs
en Tensiune de zgomot Rs = 100Ω,f = 100Hz 15 nV/√Hz
in Curent de zgomot F = 100Hz 0,01 pA/√Hz
CIN Capacitate de intrare 3 pF
Vcc Tensiuni de ±15 ±20 V
alimentare
0
Tamb Temp. ambianta -55 +125 C

a. b.

c. d.

- 75 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

e. f.

g. h.

In figurile notate a-h sunt prezentate doar câteva dintre


caracteristicile furnizate de producător pentru proiectarea corectă a
circuitelor cu LF156. În funcţie de aplicaţia concretă trebuie studiate
performanţele circuitului şi identificată posibilitatea acestuia de a
funcţiona în parametrii impuşi.
Compensarea tensiunii de offset a circuitului se face prin
utilizarea unui potenţiometru de precizie conectat între două terminale
speciale şi tensiunea de alimentare pozitivă. Prin reglarea cursorului
atunci când intrările AO sunt conectate la masă se aduce tensiunea de
ieşire la zero. Trebuie alese potenţiometre cu un coeficient de

- 76 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

temperatură mai mic de 100 ppm/0C. Se poate obţine un drift tipic de


5μV/0C ± (0,5μV/0C/mV ajustat).

Fig.1.47 Compensarea tensiunii de offset .

Aplicaţii ale AO tip LF156 .

1) Amplificator inversor de bandă largă.

În fig. 1.48 se prezintă un asemenea amplificator care are


amplificarea egală cu 10 , o bandă de frecvenţe de 500 kHz la un
factor de distorsiuni mai bun de 1%, asigurând o excursie a tensiunii
de ieşire de 20VVV.

Fig.1.48 Amplificator inversor de bandă largă .

- 77 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

2) Detector de vârf.
Acest circuit realizează redresarea şi memorarea valorii maxime a
unui semnal alternativ.

Fig.1.49 Detector de vârf .


3) Comanda sarcinilor capacitive.
Prin structura etajului de ieşire circuitul este capabil să comande
capacitaţi până la 10 nF cu un timp de stabilire de max..5μs. În figura
1.51 este prezentată o altă configuraţie cu performanţe mai mari.

Fig.1.50. Circuit de comandă al unor sarcini capacitive .

- 78 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Fig.1.51 Izolarea unor sarcini capacitive mari .

4) Referinţă de tensiune de precizie.


Montajul asigură o stabilitate a tensiunii mai bună de
±0,002%/OC. Potenţiometrele şi rezistoarele sunt bobinate. P1
ajustează driftul, iar P2 tensiunea furnizată de circuit.

Fig. 1.52 Referinţă de tensiune de precizie

- 79 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.5. Amplificatoare speciale .

Există numeroase aplicaţii în care trebuie amplificate semnale


slabe de la surse diferite cu impedanţe specifice (de cele mai multe ori
foarte ridicate) în prezenţa zgomotelor externe şi a unor tensiuni mari
de mod comun. Pentru a realiza o amplificare corectă se utilizează
tipuri speciale de amplificatoare destinate câte unei categorii de
aplicaţii. În continuare se face o prezentare a celor mai importante
tipuri de amplificatoare speciale din care unele au în structură
amplificatoare operaţionale integrate sau sunt circuite hibride.

1.5.1. Amplificatoare de instrumentaţie (AI)

Amplificatoarele de instrumentaţie sunt amplificatoare cu intrare


diferenţială prevăzute cu reacţie negativă, cu o amplificare în tensiune
finită, precis determinată şi reglabilă  A  1  1000 , cu impedanţă de
 
intrare foarte ridicată Z in 109  , cu un coeficient de rejecţie a
tensiunii de mod comun ridicat RMC100dB . Neliniaritatea AI este
mai mică de 0,01%.

Fig.1.53. Variantă simplă de AI cu trei AO.

În fig.1.53 se prezintă o variantă de AI cu trei AO în care AO1 şi


AO2 sunt repetoare, realizând o creştere semnificativă a impedanţei de

- 80 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

intrare, iar AO3 este un amplificator diferenţial care realizează


amplificarea propriu-zisă şi rejecţia de mod comun. O atenţie specială
trebuie acordată preciziei rezistoarelor folosite în montaj pentru a se
asigura condiţia de rejecţie. Dacă se completează schema din fig.1.53
cu câteva rezistoare se obţine un AI cu posibilitatea reglării
amplificării prin acţiunea unui singur rezistor.
Existând reacţie negativă se aplică RII pentru fiecare AO astfel
încât curentul care trece prin circuitul de reacţie i F poate fi scris :

v1  v 2
iF  (1.138)
Ra

Fig.1.54. AI cu trei AO cu posibilitatea reglării amplificării


dintr-un singur rezistor.

Ştiind curentul de reacţie se poate calcula tensiunea la ieşirea


fiecărui AO :

v1  v 2
v01  v1  i F Rb  v1  i F Rb  v1   Rb (1.139)
Ra

- 81 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

 R  R
v01  v1 1  b   v 2 b (1.139 *)
 Ra  Ra

v1  v 2
v02  v 2  i F  Rc  v 2  i F  Rc  v 2   Rc
Ra

 R  R
v02  v 2 1  c   v1 c (1.140)
 Ra  Ra

Pentru amplificatorul AO3 se foloseşte relaţia (1.113) în care se


introduc expresiile găsite pentru v 01 şi v 02 obţinându-se :

 1  Rc Ra R1  R3   R4 Rb  R3 
v0  v 2   
 R2  R4   R1 Ra  R1 
(1.141)
 R R R  R3   R4  R  R 
 v1  c a 1  1  b   3 
 R2  R4   R1  Ra  R1 

Pentru ca amplificarea de mod comun să fie zero, coeficienţii


tensiunilor v1 şi v 2 trebuie să fie egali, ceea ce conduce la condiţia :

R1 R4  R2 R3 (1.142)

Din relaţia precedentă , identică cu (1.114) rezultă că amplificarea


de mod comun nu depinde de rezistenţele Ra , Rb , Rc şi cu această
condiţie satisfăcută se obţine :

R3
v0  v 2  v1  Ra  Rb  Rc  (1.143)
Ra  R1

- 82 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Amplificarea diferenţială devine:

v0 R3
Ad   Ra  Rb  Rc  (1.144)
v 2  v1 Ra  R1

Dacă se impune : Rb  Rc rezultă :

R3 R  2R 
Ad   Ra  2 Rb   3 1  b  (1.145)
R1  Ra R1  Ra 

Dacă se alege R1  R3 rezultă :

2 Rb
Ad  1  (1.146)
Ra

Din ultima relaţie se constată că amplificarea diferenţială poate fi


modificată prin acţiunea asupra unei singure rezistenţe.
În fig.1.55. se prezintă schema unui AI la care amplificarea se
modifică, conform relaţiei precedente, prin varierea rezistorului Ra .

Fig.1.55. Schema unui AI cu modificarea amplificării prin


varierea unui singur rezistor .

- 83 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Utilizând AO LF156, prezentat anterior, se poate realiza un AI


conform specificaţiilor producătorului ca în fig.1.56.

Fig.1.56. Schema electrică a AI realizat cu 3 AO tip LF156 .

Schema electrică a AI cu trei AO se pretează foarte bine la


realizarea sub forma unui circuit integrat care să permită o utilizare
uşoară şi performantă. În fig.1.57 se prezintă circuitul integrat
specializat INA 101 produs de firma Burr-Brown. Acesta realizează
caracteristici deosebite. Modul de comandă al amplificării permite
reglarea automată a amplificării prin interfaţarea cu o reţea de
rezistoare programabilă numeric.

- 84 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Fig.1.57. Amplificator de instrumentaţie de precizie INA 101


Burr-Brown. Caracteristici principale: tensiune de offset = 25 μV
max; drift tensiune de offset = 0,25μV/0C max; curent de intrare =
2nA, RMC = 106dB min/60 Hz ; impedanţa de intrare 1010Ω;
protecţie pe intrare; neliniaritate redusă < 0,002%, domeniu larg
pentru tensiunile de alimentare între 2,25 şi 18V, zgomot redus =
13nV√Hz ;

1.5.2. Amplificatoare izolatoare (AII) .

AII se utilizează în două cazuri principale :


a) Semnalul care trebuie măsurat este suprapus peste tensiuni de
mod comun de valori ridicate, periculoase pentru utilizator sau
aparatura de măsurare şi prelucrare.
b) Semnalul supus amplificării este preluat de la fiinţe şi există
pericolul ca, prin distrugerea unor componente sau străpungerea unor
izolaţii electrice, tensiunea de alimentare să ajungă în intrare devenind
periculoasă pentru viaţa subiectului.
AII elimină cuplajul galvanic între partea de intrare şi partea de
ieşire. Transmiterea semnalului amplificat între cele două părţi se face
prin câmp electromagnetic, asigurându-se protecţia, fie a aparaturii de

- 85 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

măsură cuplată în ieşire (cazul a), fie a fiinţelor de la care se culege


semnalul (cazul b). AII sunt realizate în prezent mai ales sub formă de
circuite integrate, existând însă şi variante hibride. Etajul de intrare
este de tip amplificator de instrumentaţie şi este izolat de etajul de
ieşire prin transformator sau prin cuplaj optic (optocuplor). O altă
modalitate de separaţie este de a transmite semnalul amplificat prin
purtătoare radio la partea de înregistrare sau prelucrare.

Fig.1.58. Schema electrică a AII .


În montajele cu AII se remarcă trei tipuri de borne de masă
independente galvanic: masa circuitelor de intrare, masa pentru
alimentarea în curent continuu a circuitelor de ieşire, masa circuitelor
de alimentare din ieşirea amplificatorului. În fig.1.58 se prezintă
schema generală a unui amplificator de instrumentaţie izolator la care
nu este explicitat modul de transfer al semnalului din partea de intrare
spre ieşire, dar este arătat modul în care se face alimentarea în curent
continuu a părţii de intrare prin intermediul unui sistem de separaţie
cu transformator special.
Caracteristicile care definesc şi deosebesc un AII faţă de un AI
sunt :
1) Tensiunea de izolaţie, Viz reprezintă tensiunea continuă care poate
fi aplicată în mod permanent în bariera de izolaţie în timpul utilizării
fără distrugerea circuitului (domeniu de valori uzual 400V5000V).

- 86 -
AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

2) Tensiunea de test, VTEST reprezintă tensiunea continuă care


poate fi aplicată un timp scurt (0,15s) în bariera de izolaţie fără a
provoca străpungerea.

VTEST  1000V  2Viz  (1.147)

3) Rejecţia modului de izolaţie , RMI arată dependenţa tensiunii


de ieşire de tensiunea existentă în bariera de izolaţie.

Viz
RMI  20 log (1.148)
V0

(Valorile uzuale ale RMI sunt de 120160dB)


4) Rezistenţa de izolaţie , Riz este valoarea rezistenţei electrice a
barierei de izolaţie la aplicarea tensiunii continue în bariera de izolaţie
egală cu Viz . (Valorile uzuale sunt : Riz 1012  )
5) Capacitatea barierei de izolaţie, C iz reprezintă capacitatea
măsurată la aplicarea unei tensiuni în bariera de izolaţie egală cu Viz .
(Valorile tipice sunt de 312pF)
Pentru un AII în configuraţie de AD tensiunea de ieşire poate fi scrisă
ca :

R2  V  V
V0  VID  IC   iz (1.149)
R1  RMC  RMI
AII se realizează în prezent sub formă integrată. În fig. 1.59. este
prezentat circuitul Burr-Brown 3652 care realizează : 0,05%,
liniaritate, bandă de 15 kHz, SR = 1,2V/μs , tensiune de izolaţie de
2000V continuu , tensiune de test 5000V (10s) , rejecţia modului de
izolaţie mai bună de 140 dB.

- 87 -
FLORIN MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Fig.1.59. Amplificatorul izolator integrat Burr-Brown 3652


utilizat la preluarea unor biopotenţiale.

Fig.1.60. Structura interna şi terminalele la AO 3652.

- 88 -