Psihopatologie psihanalitică -referat

Diferenţierea personalităţii psihotice de cea nepsihotică în viziunea lui Wilfred Bion
Claudia Dan – grupa 3, UTM, Psihologie zi 1) Câteva date biografice Wilfred Bion poate fi considerat un echivalent modern al eroului clasic datorită isprăvilor sale din primul război mondial, dar şi un geniu (în definiţia lui Bion geniul este omul care este capabil să aibă experienţa Adevărului, fără să trebuiască să-l gândească (falsifice)). Cei care s-au aflat în preajma sa vorbeau despre uriaşa sa vitalitate, despre puterea prezenţei sale, despre umorul şi inteligenţa sa ascuţită, despre penetranţa gândirii sale, dar şi despre blândeţea ce se ascundea sub politeţea şi respectul său faţă de oameni. S-a născut în India în 8 septembrie 1897. Numele său este hughenot. Strămoşii săi veniseră în Anglia cu câteva secole în urmă, când începuse persecuţia lor în Franţa. Tatăl său era un inginer civil cu o oarecare faimă, şi a fost pentru o vreme secretar de stat al Congresului Indiei. Serviciile pe care le-a adus Coroanei au fost atât de apreciate încât i s-a oferit un titlu de nobleţe, pe care el l-a refuzat. Mama lui Bion provenea dintr-o pătură socială mai umilă, dar calităţile ei de empatie şi căldură sufletească aveau să-i lase acestuia o impresie adâncă. A fost crescut şi de către o doică şi o guvernantă, ambele indiene, care-i povesteau adesea legende din Mahabharata, al căror limbaj îi era greu de înţeles,dar care au lăsat şi ele un impact profund asupra lui. Wilfred Bion a fost ofiţer militar, jucător de fotbal, matematician, pictor, filosof, savant în studii clasice, medic, psihanalist, cunoscător al limbilor franceză, chineză, greacă, latină şi ebraică. - A urmat Colegiul Bishop Storford din Anglia între 1906 şi 1915, s-a înrolat în Regimentul Regal de tancuri în 1915 şi a fost decorat cu Distinguished Service Order de către regele George V pentru meritele sale ca maior în cadrul Regimului Regal de tancuri în bătăliile de pe frontal de vest din primul război mondial. - În 1919 s-a înscris la colegiul Queens de la Oxford pentru a studia istoria modernă, dar în această perioadă are contact cu un preparator de filosofie (H.J. Paton) care-i îndrumă paşii în această direcţie şi în acelaşi timp se face remarcat la colegiu ca rugbist şi înotător. - În 1921, după absolvirea istoriei moderne, se întoarce la colegiul Bishops Storford unde predă istoria şi franceza. - În 1923 (sau 1924) se înscrie la University College Hospital pentru a studia medicina, încheind studiile în 1929. - Bion a obţinut Medalia de Aur pentru chirurgie clinică şi a primit o Diplomă cu dublă specializare în 1930. - În perioada când studia medicina a fost fascinat de psihologia de grup şi de instinctele de turmă (aşa cum acestea erau expuse de chirurgul Wilfred Trotter – care va avea o influenţa asupra operei de mai târziu a lui Bion). - A profesat o perioadă ca medic militar în Royal Air Force - În 1932 pleacă la Londra şi începe să practice psihiatria. 1

lucrările: Note asupra teoriei schizofreniei(1953). Aici scrie prima lui lucrare psihiatrică intitulată “Tensiuni intra-grup în terapie: studiul lor ca o sarcină a grupului”.Geamănul Imaginar (1950) – dezvoltă ideea că sânul este primul geamăn imaginar al copilului mic şi studiază legătura dintre dezvoltarea privirii şi complexul Oedip .Lucrează la Institutul pentru Tratamentul Ştiinţific al Delicvenţei ca ofiţer militar în Departamentul de Psihoterapie al Spitalului pentru Tulburări Nervoase. iar din a doua căsătorie.ultimele lucrări ale lui Bion deplasează accentual pe natura minţii: O teorie a gândirii (1962). Învăţând din experienţă (1962). Atenţie şi interpretare (1970). analiză întreruptă de cel de-al doilea război mondial în septembrie 1939. cu Francesca. Transformări (1965). care vor fi reunite într-o monografie intitulată “Experienţe în grup” (făcându-l cunoscut astfel şi în afara Angliei) . Atacuri împotriva legăturii (1959) – examinează experienţa schizofrenică a negândirii datorată atacurilor legăturii dintre gânduri şi obiecte .şi-a luat calificarea ca analist în 1947 .după cele 6 săptămâni la Northfield.în 1947 a fost preşedinte al Secţiei de Medicină a Societăţii de Psihologie Engleză . devenind directorul Clinicii londoneze de Psihanaliză între 1956 şi 1962 . În timpul războiului a fost timp de şase săptămâni ofiţerul comandant al Regimentului de instrucţie Militară de la Northfield Military Hospital unde pune în evidenţă (cu ajutorul colegilor) utilitatea muncii de grup (descoperise o cale de restabilire a moralului de grup prin impunerea unui scop comun – denumită mai târziu metoda Tavistock).Experienţe de grup .Diferenţierea personalităţii psihotice de cea nepsihotică (1957) în care este descris clivajul macroscopic al personalităţii . apărută în 1943 . În această perioadă publică o serie de lucrări.a trecut în nefiinţă la 8 noiembrie 1979 2 . În această perioadă îl cunoaşte pe John Rickman şi îşi începe analiza personală.a fost căsătorit de două ori. Despre aroganţă (1957).a jucat un rol important în Societatea Britanică de Psihanaliză.A fost asociat la Clinica Tavistock între anii 1933 şi 1948. prima soţie murind la naşterea unicului copil (Parthenope care se specializează în psihanaliză). are doi copii (Julian care practică acum medicina şi Nichola care este lingvistă şi editoare) . Elemente de psihanaliză (1963). inovând metoda de selectare în funcţii a ofiţerilor (contribuţiile lor au fost foarte bine primite şi foarte preţuite). 1976) şi trilogia de ficţiune psihanalitică Jurnal din viitor (1977) . Lecturi braziliene (1975. Gânduri secunde (1967). Bion şi Rickman trec ca ofiţeri psihiatri cu vechime la Comisia de selecţie a Departamentului de Război. Dezvoltarea gândirii schizofrenice (1956). Despre halucinaţie (1958) .lucrări publicate: . .

îndeosebi. Dezvoltarea schizofreniei nu este pusă exclusiv pe seama unor mecanismelor separate ale personalităţii după părerea lui Bion. Câteva elemente care privesc transferul în cazul pacienţilor schizofrenici Relaţia cu psihanalistul este prematură.personalitatea caracterizată prin patru trăsături principale: a) o preponderenţă atât de accentuată a pulsiunilor distructive.2) Diferenţierea personalităţii psihotice de cea nepsihotică În urma contactului psihanalitic cu pacienţi schizofrenici Bion ajunge la concluzia că „diferenţierea personalităţii psihotice de cea nepsihotică depinde de clivajul minuţios al părţii de personalitate care are funcţia de a lua cunoştinţa de realitatea internă şi externă. precipitată şi intens dependentă. pacientul îşi lărgeşte contactul şi două fenomene concurente devin manifeste: 3 . 1946) d) o formare prematură şi precipitată a relaţiilor cu obiectele.mediul . ci există nişte precondiţii care favorizează apariţia acestor mecanisme: . încât chiar impulsul de iubire este inundat de ele şi transformat în sadism b) o ură a realităţii interne şi externe care cuprinde tot ceea ce este legat de conştientizarea lor c) o groază de anihilare iminentă (Klein. îndeosebi a aparatului conştiinţei realităţii. a acelei părţi a cărei sarcină constă în conştientizarea informaţiilor organelor de simţ . dintre care cea mai importantă este transferul. prematuritatea. din perioada paranoidschizoidă .a treia: descoperirea de către Melanie Klein (1946) a identificării proiective prin care pacientul clivează o parte a personalităţii sale şi o proiectează într-un obiect. pe care Freud l-a descris ca intrând în funcţiune la porunca principiului realităţii şi la proiecţia excesivă a acestor fragmente de personalitate asupra obiectelor externe. a cărui fragilitate este în contrast marcant cu tenacitatea cu care ele sunt menţinute Din punctul de vedere a lui Bion. şi de evacuarea fragmentelor rezultate.a doua: descrierea de către Melanie Klein (1928) a atacurilor sadice fantasmatice ale copilului mica supra sânului. vlăguind psihicul din care a fost clivată. Diferenţa constă că această combinare de calităţi duce la o minuţioasă fragmentarea a personalităţii. Sub presiunea pulsiunilor de viaţă şi de moarte. fragilitatea şi tenacitatea sunt patognomice şi duc la un conflict între pulsiunile de viaţă şi cele de moarte. în care se instalează uneori un persecutor. conflict care la schizofrenie nu este rezolvat niciodată. în aşa fel încât ele să intre in obiecte sau să le sufoce” Bion a ţinut cont în studiul său de 3 lucrări: . Aceste patru caracteristici intrinseci personalităţii schizofrenicului fac ca acesta să progreseze prin poziţiile paranoid-schizoidă şi depresivă într-o manieră diferită de a celor cu personalităţi neînzestrate cu aceste caracteristici.prima: descrierea de către Freud (1911) a aparatului mental activate de cerinţele principiului realităţii şi.

Această fantasmă este atât de dominantă. urmate de stări confuzionale (descrise de Rosenfelt. acelaşi eu. toate trăsăturile de pesonalitate. Psihoticul îşi clivează obiectele şi. pe când în psihoze. memoria. fie cea de moarte. personalitatea psihotică. fenomenele pe care suntem obişnuiţi să le asociem cu nevrozele nu sunt niciodată absente şi prin prezenţa lor în materialul psihotic servesc la complicarea analizei. acea parte a personalităţii sale care l-ar face conştient de realitatea pe care o urăşte. se retrage în el însuşi dintr-o parte a realităţii “ Din experienţa clinică a lui Bion în cazul pacienţilor cu schizofrenie. pacientul se întoarce la o relaţie mai strânsă. O altă diferenţă văzută de Bion este aceea că retragerea din realitate este o iluzie. Deoarece contactul cu realitatea nu este niciodată pierdut complet. partea nepsihotică fiind umbrită. Toate funcţiile descrise de Freud ca reacţii evolutive la principiul realităţii. se străduieşte să se exprime. Existenţa personalităţii nepsihotice depinde de menţinerea eului cu realitatea. care ar fi trebuit să asigure fundaţia înţelegerii intuitive de sine şi a altora. judecata. fie cea de viaţă. în fragmente excesiv de minuţioase. când se realizează suficient progres. sunt supuse mutilării de către pulsiunea temporar subordonată.activităţile mentale şi de altă natură prin care pulsiunea dominantă. şi tocmai acest proces este acela care îl determină pe psihotic să simtă că nu poate să-şi restaureze obiectele sau eul propriu. suprimă o parte a subeului (pulsiunea vieţii). concomitent. Hărţuit de mutilări şi făcând eforturi de a scăpa de stările confuzionale. provenită din mobilizarea identificării proiective împotriva aparatului mental descris de Freud. dar umbrită de. Oscilaţia între lărgirea contactului şi cea de restrângere a lui continuă pe întreg parcursul analizei. Cu alte cuvinte psihoticii conţin în psihicul lor o parte nepsihotică de personalitate (pradă mecanismelor nevrotice) şi o parte psihotică de personalitate care.. Ca urmare a acestor atacuri prin clivaj. 1952) . ci mai degrabă. atenţia. paralelă cu. şi nu un fapt. sunt periclitate de la început. al cărei scop este să distrugă realitatea sau conştiinţa ei. ci ca un fapt.. acesta afirmă că eul acestora nu este vreodată complet retras din realitate. contactul eului cu realitatea este mascat de dominarea în minte şi în comportamentul pacientului a unei fantasme de atotputernicie. gândirea au 4 . cu alte cuvinte conştiinţa senzaţiilor. pentru a atinge o stare care nu este nici viaţă şi nici moarte. 1924) nevrozele de psihoze prin aceea că în nevroze “eul.clivajul personalităţii sale şi proiecţia fragmentelor rezultate în analist (adică identificare proiectivă) devin excesiv de active. încât este evident că pacientului nu îi apare ca fantasmă. Puncte de vedere diferite ale lui Bion faţă de teoriile lui Freud şi Melanie Klein in ceea ce priveşte personalitatea schizofrenicilor Freud diferenţia (în Nevroză şi psihoză. la care reacţionează ca şi cum aparatul său perceptual ar putea fi clivat în fragmente minuţioase şi proiectate în obiectele sale. În cazul pacienţilor grav bolnavi partea psihotică domină. în virtutea supunerii sale la realitate. fiind în serviciul subeului.

această acoperire a părţii de personalitate de către obiectul conţinut. Fiecare particulă este simţită ca fiind constituită dintr-un obiect real. Gândirea primitivă este atacată nu numai pentru că leagă impresiile sensibile ale realităţii cu conştiiţa. Astfel se adaugă la confuziile descrise de Segal (1955). gramofonul care cântă este simţit că trage cu urechea la pacient. mai curând pe ideograme şi văz decât pe cuvinte şi auz. Atât Melanie Klein (în Importanţa formării simbolice în dezvoltarea eului. Conştiinţa realităţii psihice depinde de dezvoltarea unei capacităţi de gândire verbală a cărei bază este legată de poziţia depresivă. o existenţă independentă şi necontrolată. Natura acestei particule complete va depinde în parte de obiectul real. La un stagiu şi mai avansat. Această gândire aparţine părţii nepsihice a personalităţii. în forme incipiente. Dacă partea de personalitate se referă la văz. în parte datorită clivajului şi evacuării aparatului conştiinţei. ca şi cum calvarul la care au fost supuse ar fi servit să le crească numai numărul şi să le provoace ostilitatea faţă de psihicul care le-a evacuat. Folosirea de către pacient a acestor obiecte bizare în generarea gândirii ridică o nouă problemă. Bion ajunge. ele sunt conţinute fie de obiectele externe. ci datorită supraînzestrării psihoticului cu tendinţa de distrugere. confuzii care sunt datorate egalizării pe care pacientul o face în locul simbolizării. care a existat încă de la început. gramofonul care cântă este simţit că-l urmăreşte pe pacient. iar formarea simbolurilor care depinde de capacitatea împreunării pe baza asemănării manifeste a obiectelor dar cu păstrarea diferenţei dintre ele. acoperă şi controlează partea de personalitate care l-a înghiţit. la concluzia că există o anumită gândire bazată. devine clar că el poate obţine maxim de separare de realitate cu minim de efort dacă lansează aceste atacuri distrugătoare împotriva legăturii senzaţiilor cu conştiinţa. În consecinţă pacientul se simte înconjurat de obiecte bizare. Dacă partea de personalitate se referă la auz.mobilizat împotriva lor. atacurile sadice prin clivajul devitalizator. că necazul care devine evident în poziţia depresivă a fost de fapt iniţiat în poziţia schizo-paranoidă în care ar trebui puse bazele gândirii primitive. fie primele de conţin pe cele din urmă. de exemplu un gramofon şi în parte de caracterul particulei de personalitate care-l înghite. pe baza experienţei. Particulele expulzate ale eului au. dar stăpânitor. Aceste legături sunt atacate până când două obiecte nu mai pot fi puse laolaltă. încapsulat în partea de personalitate care l-a înghiţit. Ele continuă să-şi exercite funcţiile. 1930) cât şi Segal (1957) demonstrează importanţa formării simbolice şi relaţia ei cu gândirea verbală şi cu impulsurile reparative asociate de obicei cu poziţia depresivă. 5 . îl determină să simtă cuvintele ca lucruri prezente pe care le denumesc. în fantasma pacientului. Bion crede însă. Deoarece pacientul depinde de aceste particule pentru a le folosi ca prototipuri de idei (formând matricea în care sunt generate cuvintele). devine dificilă. procesele de clivaj fiind extinse asupra legăturilor dinăuntrul procesului de gândire însuşi. care conduc la fragmentarea lor minuţioasă şi apoi la expulzarea lor din personalitate în scopul penetrării sau închistării obiectelor. Considerând că unul din obiectivele pacientului în folosirea clivajului şi a identificării proiective este de a scăpa el însuşi de conştiinţa realităţii. Obiectul care e mânios din cauză că a fost înghiţit se umflă.

Capacitatea de împreunare este resimţită. Orice împreunare este făcută cu răzbunare. dar complexe. când se încearcă aducerea înapoi a acestor obiecte expulzate. Gradul extrem în care a realizat clivajul obiectelor şi al eului face să fie periculoasă orice încercare de sinteză. el simte intrarea obiectului ca un asalt. atacurile sadice. dar nu împreuna. atât conştiente cât şi în alte forme de manifestare şi activitate. infinit mai rea decât în momentul evacuării ei. adică într-o manieră expres contrară dorinţelor pacientului la acel moment. asupra eului şi asupra matricei gândirii. ca rezultat al evacuării ei. asigură că. Concluzii Bion spune că. Reacţia acestor obiecte la materialul gândirii ideografice îl conduce pe pacient la confundarea dintre obiectele reale cu ideile primitive şi prin urmare la confuzie când ele se supun legilor ştiinţelor naturale şi nu celor ale funcţionării mentale. există o divergenţă lărgită între părţile psihotice şi cele nepsihotice ale personalităţii până când prăpastia dintre ele este simţită ca fiind de netrecut. că a devenit ca toate celelalte particule expulzate. dar nu articula. ca substitute ale refulării. în încercarea de restituire a eului. Partea psihotică a personalităţii încearcă să scape de aparatul pe care se bazează psihicul în îndeplinirea refulărilor. Experienţa practică l-au convins că acestea au o valoare reală şi conduc la ameliorări în terapia 6 . simţurilor. au în comun calităţi care în partea nepsihotică a personalităţii sunt caracteristice materiei. deoarece îi lipseşte aparatul conştientizării realităţii. Cu alte cuvinte. care este atât cheia evadării cât şi libertatea către care el ar evada. În timpul analizei. Când simte că unul din aceste obiecte a fost pus în el de analist sau că el însuşi l-a luat înăuntru. Acest proces de comprimare sau aglomerare îşi pierde în cursul analizei ceva din malignitatea lui. El se simte încarcerat în starea sa mentală şi este neputincios să evadeze. poate fuziona. clivajul şi identificarea proiectivă. de la acest punct înainte. inconştientul pare a fi înlocuit cu o lume cu conţinuturi de vis. pe când partea nepsihotică a personalităţii apelează la refulare ca mijloc de întrerupere a anumitor tendinţe din minte. capacitatea lui de articulare şi metodele disponibile pentru sinteză sunt simţite ca slăbite. pacientul trebuie să le aducă înapoi prin identificarea proiectivă în revers şi pe aceeaşi cale pe care ele au fost expulzate. la pacienţii psihotici. personalitatea psihotică sau o parte a personalităţii foloseşte. Ca urmare el poate comprima. Pacientul se mişcă acum nu într-o lume de vise ci într-o lume de obiecte care sunt de obicei materialul viselor. obiectelor anale. Diversitatea acestor obiecte. Aceste obiecte primitive. care au loc la începutul vieţii pacientului. împiedică comunicare între ele. ideilor şi supraeului. dependente de organul de simţ de care aparţin. El a renunţat la ceea-ce-uneşte. Senzaţia de încarcerare este intensificată de prezenţa ameninţătoare a fragmentelor expulzate înăuntrul acestor mişcări orbitale în care el este conţinut. împreună cu identificarea proiectivă a fragmentelor.rezultatul acestor atacuri prin clivaj este observat în negarea articulării ca principiu al articulării cuvintelor.

Bion reuşeşte să demonstreze şi să reconstruiască faptul că începutul experienţei psihotice constă în eşecul mamei de a conţine frica de moarte a copilului mic (percepută astfel de copilul mic pe cale de a deveni psihotic). că psihoza presupune un “subeu” cu erupţii pulsional. Concepţiile lui Bion asupra acestui subiect sunt paralele celor ale lui Winnicott şi Fairbairn şi preced şi anticipează lucrările lui Kohut. Noţiunea lui Bion este. pe măsura descoperirii conceptelor de conţinător şi conţinut şi de atacuri împotriva legăturilor. iar pentru a fi trataţi acest lucru trebuie descoperit. În lucrările (amintite în biografie) publicate între 1953 şi 1959. Funcţia alfa corespunde proceselor primare freudiene şi reprezintă în concepţia lui Bion un mecanism-ecluză care recepţionează informaţiile senzoriale din experienţa afectivă. ce urmează să fie “digerate” în scopul de a fi gândite sau de a deveni elemente de vis pentru amânare şi stocare. Iniţial el credea că psihoza se datorează unui clivaj şi unei identificări proiective violente a gândurilor pacientului şi a minţii care leagă între ele gândurile. El a înţeles că simţurile psihoticului “nu mai comunică unul cu altul pentru a se pune de acord” şi că psihoticii îşi folosesc organele de simţ pentru a-şi proiecta 7 . el începe să susţină că psihoza s-ar putea datora incapacităţii copilului mic de a cliva şi proiecta adecvat. datorită eşecului ei în a diminua impactul acestor informaţii. Această deficienţă a funcţiei alfa predispune la vulnerabilitate. Pentru ca progresul cu psihoticii să fie real trebuie să se dea importanţa cuvenită naturii divergenţei dintre personalitatea psihotică şi cea nepshotică şi. care dirijate de procese extrem de primitive. Bion a fost interesat şi de alterarea funcţiei organelor de simţ în psihoze. folosind pentru prima dată conceptele “conţinător” şi “conţinut”. Bion completează teoriile lui Melanie Klein adăugând principiul adaptării la înţelegerea reciprocităţii şi mutualităţii mentale şi anticipează importanţa acordată de Winnicott şi apoi de Kohut empatiei în ataşarea copilului mic de mamă. aşa cum personalitatea nevrotică este ecranată de psihoză în psihotic. din cauza lipsei conţinătorului pentru a conţine produsele clivate. tind să copleşească eul. Implicită în această concepţie este presupunerea că ceea ce Freud numeşte “pulsiuni ale subeului” sunt mesaje haotice ale unei funcţii alfa în declin (proces primar). aparent. O altă contribuţie a lui Bion este asupra deficienţei funcţiei alfa în psihoze. De-a lungul acestor lucrări se produce o modificare în atitudine a lui Bion despre identificarea proiectivă şi clivaj în psihoză. în general. Cu alte cuvinte. la psihoză. ca substitut pentru regresia din partea nevrotica a personalităţii. Aceasta este valabilă şi pentru bolnavii sever nevrotici în care există o personalitate psihotică ascunsă de nevroză. Analiza clasică recunoaşte.psihoticilor. Treptat. Atacurile distructive ale pacientului asupra eului sau şi înlocuirea refulării şi interiorizării prin identificare proiectivă trebuie supuse preelaborării. le procesează şi le transformă în elemente alfa. incapabilă de a mai visa în mod adecvat despre realitatea internă şi externă. opusă: o funcţie alfa deficitară care este mai pu-in aptă să recepteze şi prin urmare să viseze despre informaţiile senzoriale din experienţa afectivă. în special rolului jucat de identificarea proiectivă în partea psihotica a personalităţii. psihoza e cauzată de un clivaj deficient şi de o identificare proiectivă deficientă.

Bion a reuşit să identifice un triunvirat al simptomelor ce apar în cazurile de psihoză şi de stări limită. care reprezintă transformarea interiorizată a imaginii materne. pe care noi îl numim “omul obişnuit”. ca o consecinţă a curiozităţii sale epistemofilice arogante de “a cunoaşte totul”.senzaţiile în obiecte. transformarea lui Oedip într-un infirm mental. care transformă mai apoi aroganţa curiozităţii în aroganţa stupidităţii. care rezultă în urma unei proiecţii masive a sentimentelor şi percepţiilor copilului mic psihotic.obiectul obstrucţionist. Bibliografie: Wilfred R. mintea. curiozitate şi stupiditate. Scoţâdu-şi ochii şi devenind un infirm mental. precum şi a organului perceptiv şi a organului de gândire. care constă în aroganţă. Freud. senzaţiile devenind apoi halucinaţii din cauza tendinţei de identificare proiectivă anormală. Oedip ajunge să reprezinte paradigma acelui invalid mental pe termen lung. Odată interiorizat acest obiect nu numai că refuză să conţină proiecţiile. rezultatul fiind vidarea copilului mic şi mutilarea corespunzătoare a imaginii în care toate aceste rămăşiţe sunt violent proiectate. Editura S. Bion consideră că obiectele interne invariabile ale minţii psihotice sunt: . Ele trădează prezenţa catastrofei infantile. avertismentele date de mama sa şi de orbul Tiresias nu fuseseră de niciun folos. 1993 8 . în urma atacurilor de tip holocaust ale copilului mic psihotic împotriva imaginii materne şi în strânsă îmbinare cu ea. Aroganţa gândirii în schizofrenie constă în îngâmfarea de a crede că poate să “gândească” evacuând gândurile şi organul cu care gândeşte. Gânduri secunde.obiectul bizar. transformare facilitată de evacuarea gândurilor din minte pe calea identificării proiective. Bion extinde (în lucrarea “Despre aroganţă”) formulările lui Klein asupra complexului Oedip spre o perspectivă mai largă asupra catastrofei infantile universale. El reaminteşte că tragedia cea mai adâncă a lui Oedip – dincolo de incest şi paricid – era orbirea ochilor în faţa Adevărului. ci ajunge să atace şi să obstrucţioneze încercările copilului mic de a fi curios sau încercările de a conţine sau dobândi cunoaştere . Bion.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful