You are on page 1of 175

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

BULETINUL POMPIERILOR
Nr. 1(17) – 2008 (serie nouă)

EDITURA MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE BUCUREŞTI - 2008

1

Publicaţie editată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Fondată în 1955 Apare semestrial www.revista.pompieri.go.ro/alte publicaţii

COLEGIUL DE REDACŢIE:

Preşedinte: general-locotenent Vladimir SECARĂ Editor coordonator: general de brigadă drd. Constantin ZAMFIR

Redactor-şef: colonel Valentin UBAN Secretar responsabil de redacţie: locotenent-colonel drd. ing. Cristian DAMIAN Traduceri: sociolog Florina Rizoaica, ec. Valentin Th. MARINESCU Difuzare: Nicoleta MARIN

ISSN 1222-1325 © Copyright: I.G.S.U.

® Drepturile asupra materialelor publicate aparţin autorilor

2

CUPRINS
Secţiunea 1 Lucrări cu caracter profesional general 1. Procesul de răspuns la urgenţe – autor: ing. Marin BÎLDEA, Centrul Zonal de Pregătire de Protecţie Civilă Craiova…………………………………………………………………………… 5 2. Studiu teoretic de management pentru identificarea riscurilor la subunităţile de pompieri şi stabilirea măsurlor de diminuare a acestora – mr. ing. Dan Manciulea, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Neron Lupaşcu“ al judeţului Buzău………………………………… 9 3. Hazarde naturale – autor: col. ing. Mihăiţă-Liviu DUMITRAŞCU, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Lt. col. „Dumitru Petrescu“ al judeţului Gorj……………………………………………...….….17 4. Concepte conexe fenomenului incendiu – autori: lt. col. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIE; lt. col. lector univ. dr. ing. Garibald POPESCU, Dragoş-Pavel IULIAN, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie Al.I.Cuza; lt. Voicu Ionuţ- Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea“ al judeţului Constanţa……………………………………………………………………………………………25 5. Prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure - autor: maior ing. Constanţa ENE, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspecţia de Prevenire, Direcţia Pompieri…………………….…………..33 6. Consideraţii privind prevenirea incendiilor la hoteluri şi celelalte structuri de primire turistică – autor: - lt. Ing. Victor-Mugur GRAURE, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspecţia de Prevenire, Direcţia Pompieri……………………………………………………………………….61 7. Măsuri de prevenire a incendiilor la instalaţiile de producere şi îmbuteliere a acetilenei – autor: colonel Dinel Pop, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Horea“ al judeţului Mureş………………70 8. Analiza comparativă a sistemelor de prevenire/stingere a incendiilor la transformatoarele de mare putere. Riscuri la funcţionare şi conexe - autori: şef lucrări univ. dr. ing. Eleonora DARIE - Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Instalaţii; lt. col. lector univ. dr. ing. Garibald POPESCU lt.col. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIE, asist. univ. drd. ing. Lt. Dragoş-Iulian PAVEL, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al. I. Cuza“………………………………………………………………………………………………………..…….….75 9. Marcajul CE. Introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii (clădiri şi instalaţii aferente acestora) – partea a III-a – autori: col. dr. ing. Ioan VALE, mr. ing. Constanţa ENE, cpt. ing. Ionel, Puiu GOLGOJAN, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspecţia de Prevenire, Direcţia Pompieri……………………………………………………………………….81 10. Pericolul prezenţei fumului produs al unui incendiu asupra ocupanţilor unei clădiri şi managementul său – autori: colonel Dinel Pop, căpitan Daniel Lazăr, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Horea“ al judeţului Mureş………………………………….……….85 11. Dispozitiv de avertizare a producerii unui cutremur S.O.S.-LIFE - autori: colonel Costică Ungureanu, cpt. Filip Ciutac, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ al judeţului Suceava………………......................................................................................................................90 3

ing.. Facultatea de Pompieri. Accidente chimice.…. Facultatea de Pompieri ………………………………………………………………………………………………….Cristian DAMIAN. dr.…96 13. Aparatura folosită în măsurători electrostatice – autor: mr.I. Garibald POPESCU. Niculae NEGOIŢĂ.Algoritmul de optimizare Particle Swarm Optimization (PSO) – o metodă modernă utilizată în managementul situaţiilor de urgenţă . ing. Universitatea Politehnică Bucureşti. Valentin TIMOFTE. Ion CHIRA. ing. univ. drd.. Dan CAVAROPOL. ing.Cuza“. Facultatea de Pompieri. ing. ing. lt. ing. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Delta“ al judeţului Tulcea…………………………………………100 14. Emanuel DARIE.autori: prof. Cuza“…. Manuel Şerban.Secţiunea a 2-a Lucrări cu caracter ştiinţific 12. Inspecţia de Prevenire…………………………………………………………………………………………. Metode alternative de evaluare . Detecţia incendiilor prin intermediul echipamentelor video – autor: mr. Academia de Poliţie „Al. dr. lt.134 19. dr.autor: lt. univ.col.col. drd. Şcoala de Subofiţeri Pompieri şi Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu “– Boldeşti……………………………………………………160 4 . Cristian DAMIAN. Dumitru Petrescu“ al judeţului Gorj…………………………………………………………………. col. dr. conf. Academia de Poliţie „Al. conf. Inspecţia de prevenire……………………………………155 22. Univ.121 17. col. lt. lector univ. Studii privind utilizarea sorbenţilor naturali pentru depoluarea solului contaminat cu ţiţei şi produse petroliere . univ. Cristea Gugoaşă. drd. ing. lect. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Lt. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. drd. lector univ. Sorin ALEXE. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Delta“ al judeţului Tulcea……………………………………………………………………………126 18. ing. ing.Varia 21. univ. Termoprotecţia structurii metalice de rezistenţă a unui depozit cu sisteme intumescente – autor: colonel Ion Popescu. Mărirea puterii de calcul într-un sistem informatic prin introducerea conceptului de calcul în grid – autor: lt. Emanuel DARIE. Achiziţia automată a temperaturilor în structurile cu risc ridicat de incendiu – autori: lt. dr. Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti……………………. conf. Monitorizarea locală a parametrilor critici atmosferici în situaţii de urgenţă – autori: lt. Garibald POPESCU. prof. dr.I. ing.118 16. Dan CAVAROPOL. ing. col. ing. Riscuri determinate de influenţe specifice ale unor poluanţi gazoşi asupra organismului uman şi regnului vegetal . col. conf. I. Academia de Poliţie „Al. lt. Dragoş PAVEL. dr.autor: lt. col. lt. col.140 20. asist.autor: cpt. Mihăiţă-Liviu DUMITRAŞCU. drd. ing. univ. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Matei Basarab“ al judeţului Olt……105 15.148 Secţiunea 3 . col. evenimente antropice care pot afecta populaţia şi mediul – autor: col.Cuza“………………………………………………………….col. univ.

Procesul de răspuns la urgenţe Oamenii aşteaptă de la autorităţi să fie protejaţi. Rezultatul este o structură complexă. grupuri umanitare sau private. trebuie să aparţină autorităţilor publice. apă. Acestora li se alătură organizaţii non-profit şi non-guvernamentale . trebuie examinat rolul autorităţilor şi procedurile de management al situaţiilor de urgenţă la nivel local. Autorităţile de la acest nivel pot pune în aplicare planuri de răspuns la urgenţe. asistenţă medicală. voluntari .pompieri. Pe ansamblu. magnitudinea şi locaţia dezastrului. Echipe de management al urgenţelor . managementul situaţiilor de urgenţă este un proces proactiv. Intervenţia resurselor locale se poate prelungi ore sau zile şi. Şi aceste aşteptări au motive întemeiate. MARIN BÎLDEA Centrul Zonal de Pregătire de Protecţie Civilă Craiova Abstract In the paper are presented in detail the stages of response to emergencies. În managementul situaţiilor de urgenţă. în funcţie de natura. Biserică.PROCESUL DE RĂSPUNS LA URGENŢE Ing. sociale sau comunitare. în astfel de situaţii. Când răspunsul vine de la asemenea niveluri sunt concentrate pe scena evenimentului o largă varietate de servicii de urgenţă. înainte ca aceasta să ajungă în faza de criză. poliţie. care sunt angrenate în procesul de răspuns la dezastre. Arealul de responsabilitate. personal de căutare-salvare – se deplasează pe scena evenimentului pentru a furniza protecţie şi asistenţă de urgenţă oamenilor şi proprietăţii. caz în care sunt activate resurse de la nivel administrativ superior (judeţean. acţiuni şi informaţii de la nivel local la nivel statal. asistaţi şi informaţi când un dezastru ameninţă să se declanşeze sau s-a declanşat deja. conform cărora pot fi disponibilizate resurse care să sprijine în zona afectată acţiunile de răspuns şi restabilire. Multe ore de muncă şi mulţi bani au fost investiţi în dezvoltarea de planuri de răspuns care să asigure managementul acţiunilor înainte. Când un dezastru loveşte. reacţia eficientă se bazează pe două principii fundamentale: identificarea şi evaluarea din timp a urgenţei şi procesul decizional organizat în vederea asigurării răspunsului la urgenţă. Pentru o înţelege mai bună a acestui proces. regional). instrucţiuni. unde responsabilităţile sunt împărţite între organizaţii publice şi private. precum şi cetăţeni. descentralizată. precum şi rolul fiecărei organizaţii este de cele mai multe ori subînţeles mutual. anticipativ şi planificat. protocoale etc. ajutorul vine de la nivel guvernamental. Echipe ale companiilor de utilităţi publice se deplasează în zona afectată pentru restabilirea sistemelor vitale pentru societate – energie electrică. echipat şi are atribuite sarcini şi responsabilităţi precise. evenimentele urmează un curs natural. menit să influenţeze evoluţia unei situaţii de urgenţă. Există situaţii în care comunitatea locală are nevoie de asistenţă suplimentară. Atunci când şi la acest nivel resursele sunt insuficiente. controlul. apar dispute jurisdicţionale. îmbrăcăminte şi adăpost. transport şi comunicaţii. protecţie civilă. Managementul situaţiilor de urgenţă este puternic influenţat de principiul potrivit căruia. 5 . există un lanţ neîntrerupt de structuri.Crucea Roşie. aceasta poate fi completată cu răspuns de la nivel regional sau naţional. Care organizaţii şi ce fac acestea pe scena unui dezastru este uzual stipulat şi formalizat prin legi. dar sunt uzual rezolvate prin proceduri legale. Ocazional. Astfel.care pot furniza alimente. prin structurile naţionale de management al urgenţelor. Personalul din structura de management al urgenţelor de la nivel local şi naţional este antrenat permanent. respectiv naţional. în timpul sau după ce dezastrele lovesc.

Aceasta reflectă o schimbare de orientare. Priorităţile acestor structuri în fazele incipiente ale unui dezastru sunt: alarmarea şi evacuarea cetăţenilor. Guvernul.inspectorate. precum alimentarea cu apă sau energie electrică. pe care. din cauza faptului că timpul este foarte important. răspunsul şi restabilirea prin programe special elaborate pentru aceste riscuri. În orice moment. Serviciilor vitale ale comunităţii. factorii de decizie au nevoie de un ghid strategic privind tipurile de acţiuni necesare. 6 . Multe dintre acestea pot acţiona rapid. unităţi. asigurând corespunzător acestor planuri resursele necesare. iar alocarea resurselor este decisivă. autoritatea locală trebuie să asigure securitatea şi ordinea publică. firme cu profil chimic sau de echipament greu şi transporturi. comunicaţii şi transport. Ele reprezintă oportunităţi de creare a unui renume de competenţă. Pe timpul unei urgenţe. medicamente. De asemenea. este responsabilitatea managerului general al urgenţelor de la toate nivelurile de a asigura prevenirea. Cu privire la tipurile de riscuri. pregătirea. De asemenea. autorităţile locale sau cele judeţene pot solicita implicarea în acţiunile de răspuns a structurilor de la nivel naţional. formaţiuni – localizate. În majoritatea situaţiilor de urgenţă. le pun la dispoziţie autorităţilor administraţiei publice locale. Autorităţi naţionale Când o situaţie de urgenţă generată de un dezastru depăşeşte capacităţile de răspuns locale sau regionale. este cel care aprobă strategia naţională în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă şi planul naţional de asigurare cu resurse umane. servicii de transport. Asistenţă valoroasă este furnizată. trebuie să li se asigure funcţionarea neîntreruptă. punctul central fiind potenţialele ameninţări la adresa vieţii şi proprietăţii. asistenţă medicală. precum şi acordarea de ajutoare de urgenţă şi despăgubiri persoanelor fizice şi juridice afectate. sau să fie restabilite cât mai repede cu putinţă dacă sunt avariate. Acestea au un rol important pe timpul unei urgenţe. localităţi şi zone sunt cuprinse în planurile de asistenţă directă furnizată de structurile specializate ale sistemului naţional pentru managementul situaţiilor de urgenţă . fără mandat sau autorizare specială. precum şi serviciilor profesioniste constituite în cadrul acestora. de instituţii şi organizaţii precum Crucea Roşie. cu aceştia se încheie protocoale de cooperare. Pot fi completate astfel domenii precum siguranţa şi protecţia publică. potrivit competenţei sale. la conceptul de abordare „total hazard“. Dacă administraţia locală nu poate gestiona cu resurse proprii situaţia de urgenţă. companii din domeniul gaze şi electricitate. reţele de comunicaţii sau transport. de la pregătirea pentru un singur tip de risc sau pentru o categorie asemănătoare. Tot la acest nivel sunt create bazele de date şi informaţii cu privire la riscuri specifice domeniului propriu de activitate şi pun la dispoziţie aceste date autorităţilor de reglementare în domeniul managementului urgenţelor. dacă este posibil. gestionarea tuturor tipurilor de riscuri la nivelul administrativ central implică îndeplinirea de funcţii de sprijin pentru structurile specializate care asigură răspunsul efectiv în cadrul managementului urgenţelor. suplimentate de organizaţii voluntare şi private. ministerele. în caz de urgenţe. medicale. ajutorul poate fi solicitat de la nivel judeţean. Astfel. pe timpul unei urgenţe. managementul situaţiilor de urgenţă. de cele mai multe ori. de asemenea. materiale şi financiare. autorităţile publice autonome şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale constituie capacităţi operaţionale de intervenţie. asistenţă medicală sau adăpostire temporară. Situaţiile de urgenţă sunt deseori momente de cotitură în existenţa unei administraţii. voluntari şi organizaţii caritabile care participă la susţinerea eforturilor post-dezastru. îmbrăcăminte sau asigurarea de adăpost. în reşedinţele de judeţ. formaţiuni de intervenţie. Încă din faza de planificare. ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice sunt cele care planifică în domeniul propriu de competenţă.Autorităţi locale Responsabilitatea şi autoritatea la urgenţe pentru administraţia locală este centrată în jurul primarului şi a consiliului local. Acestea cooperează în acţiunile lor cu servicii de poliţie. Astfel. de modelare a structurii şi de abordare a problemelor importante. La nivelul central. Cele mai vizate sectoare sunt serviciile medicale. atunci se poate solicita ajutor de la nivel naţional. Biserică sau alte grupuri caritabile şi non-profit. mai ales pentru distribuirea de alimente. protejarea vieţii şi proprietăţii în general. oficialităţile locale primesc ajutor şi din sectorul privat.

Dan – Managementul sistemului de protecţie civilă pentru prevenirea şi înlăturarea efectelor dezastrelor pe timp de pace. criză şi război. 1st edition. Auf der Heide . and disasters.. University of Denver. .Natural hazards. Theaker. Bland. 2002. Craiova.Principles of Emergency Planning and Management. 2003. – Răspuns la urgenţe: planificare. proceduri asigurare resurse OPERATOR NIVEL NAŢIONAL AUTORITĂŢI PUBLICE NIVEL NAŢIONAL Fig. Planificare. Routledge. CV Mosby. într-un mod coerent şi eficient.ro. 7 . Cannon. coordonare.: ICMA. comunicare. D. Florea. San Diego. poliţie Politici.Emergency Response Planning: For Corporate and Municipal Managers. Paul A. . Boulder. P. este o calitate apreciată la lideri şi manageri. cu atât mai mult cu cât aparenta siguranţă a acestora este atât de reconfortantă pentru subordonaţi.. Este nevoie de o strategie pentru a decide când să defineşti o anumită stare drept situaţie de urgenţă. Un asemenea simţ strategic este în sine un avantaj în momentul creşterii tensiunii şi a iminenţei ameninţării. people’s vulnerability. Louis. M. in Disaster Management Region Conference. Editura Reprograph. OPERATOR NIVEL LOCAL PREGĂTIRE DECIZIE ACŢIUNE AUTORITĂŢI PUBLICE NIVEL LOCAL Formaţiuni de intervenţie Servicii de Urg. Academic Press. C. St. Thomas E. California. I. . Drabek. James Cook University. Editura Comunicare. Thomas E. Washington. Davis.Emergency management: Practice and principle. Buckle. Blaikie. 1989. Editura Spirit Romanesc. Erickson. 2001.. când să acţionezi şi să colaborezi cu alţii în cazul unui răspuns efectiv. G. T. P – Redefining community and vulnerability in the context of emergency management. medicină urg. CO. 2003. Erik . Drabek. Natural Hazards Research and Applications Information Center. D – Relaţiile eficiente cu mass-media. 1991. Bîldea.Strategies for Coordinating Disaster Responses. & Hoetmer. Evans John . London and New York. 1999.Procesul decizional într-o situaţie de urgenţă este o activitate plină de riscuri. David .Disaster Response: Principles of Preparation and Coordination. Wragg. 1994. 2 Bibliografie: Alexander. M. Nov 1998. Craiova. Oxford University Press. planuri. când totul se prăbuşeşte în jur. Capacitatea de a lua decizii. Queensland. A.. 2006.

. New York.Responding to "Routine" Emergencies. Paul G. vol 1.Security Planning and Disaster Recovery. 1 edition. Comunicare. Roundtable on Environmental Health Sciences.Elements of Crisis Intervention: Crises and How to Respond to Them. Frank C. – Grasping the ‘Big Picture’. Sieglein. 2002. issue 1. Stillwater. London and New York. Wadsworth Publishing. McQuail. 2001. Comunicare. Iacob. Assenssing risk and reducing disaster. Larry . – Managementul crizelor si al situatiilor de risc.. Washington. Research. 2001. Denis. Regester. W. Eric.Public Health Risks of Disasters: Communication. – Enviromental hazards. Collins. 2nd edition. Hooke. . Sharon C.C. James L. J. Montagna. . and Medicine. Pennwell Books. K.ro. Phillips. William . M. John C. 2001. 2003. Lewis Publishers Inc. Leviton. Journal of Homeland Scurity and Emergency Management. and Preparedness. . Thomas D. Diana-Maria – Organizaţia inteligentă: 10 teme de managementul organizaţiilor. Sven – Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. National Research Council. Rogers.ro. – Research needs to support emergency manager of the future. D. 2004. 8 . Larkin. McGraw-Hill Osborne Media. 20001. Pine. Oklahoma University Press. Schneid. 2002. Cismaru. National Academy of Sciences.Greenstone. 1999.Disaster Management and Preparedness.. Editura Comunicare. Dumitru.ro. 2003. 2000. Maiwald. Brenda D.. Routledge. 2005. Windahl. Smith. Infrastructure.

pe lângă dotare şi reglementări.S.U. strategii. 9 . pus pe fundamente care să ţină seama de realităţile prezente. de o conducere suplă şi relativ autonomă care să utilizeze resursele în mod optim pentru a ajunge la obiective fără ca riscurile ce pot pune în pericol atingerea lor să se petreacă. să determine conduita acesteia în raport cu eşalonul superior. împiedicarea producerii. manifestată atât printr-un efort logistic de dotare cât şi printr-unul de reglementare care să vizeze toate aspectele activităţii subunităţilor. meteorologice sau geologice. Introducere – pledoarie pentru o abordare detaliată a problematicii managementului la nivelul subunităţii de pompieri Scopurile pentru care sunt înfiinţate structurile profesioniste pentru intervenţii în situaţii de urgenţă vizează în ultimă instanţă prevenirea. fiecare aspect al activităţii subunităţii trebuie abordat în detaliu şi gândit până la ultimul amănunt. metodologii se sprijină pe modul practic în care ele sunt puse în aplicare în situaţii de urgenţă de către membrii subunităţilor profesioniste. sistemul în care subunităţile au funcţionat până nu demult nu trebuie doar completat. Primul pas este opţiunea între „CONDUCERE DE TIP MANAGERIAL” şi „CONDUCERE MILITARĂ DE TIP EXECUŢIONAL” la nivelul subunităţilor. mai departe. distructive asupra societăţii în ansamblul ei şi a mediului înconjurător. pentru a conferi un statut structurii de comandă care. Având în vedere această finalitate clară. ing. a propagării ori minimalizarea efectelor periculoase ale activităţilor umane scăpate de sub control şi ale fenomenelor naturale. cu toate componentele lor. Întreaga gamă de acte normative emise. este necesar ca nivelului execuţional să îi fie acordată o atenţie deosebită. De modul în care acest „scut” îşi duce sarcinile la îndeplinire depinde însăşi performanţa întregului sistem.STUDIU TEORETIC DE MANAGEMENT PENTRU IDENTIFICAREA RISCURILOR LA SUBUNITĂŢILE DE POMPIERI ŞI STABILIREA MĂSURILOR DE DIMINUARE A ACESTORA Mr. de conţinut . având implicaţii cu ecouri în nenumărate domenii – subunitatea devine interfaţa dintre sistemul creat pentru intervenţia în situaţii de urgenţă şi „ţintele” fenomenelor periculoase – societatea şi mediul înconjurător. tactici şi tehnici de intervenţie. Un al treilea pas esenţial este punerea la punct a unui sistem de evaluare a performanţei individuale şi colective . care ar putea crea premisele lipsei de performanţă. dar şi cu substructurile şi resursele sale . Pentru punerea la punct a unui sistem acordat perfect între realităţi şi scopuri pe de o parte şi acţiuni şi finalităţi. ci regândit. 1. DAN MAN CIULEA I. Pentru a putea pune într-o lumină nouă această problematică. Cel de-al doilea pas este reprezentat de elaborarea unor reglementări a căror utilitate este solicitată de realităţile apărute în viaţa subunităţilor şi experimentate zi de zi în perioada de iniţiere şi cea de dezvoltare a aptitudinilor (septembrie 2006 – martie 2007). O astfel de „celulă de bază” are nevoie. În contextul profesionalizării – fenomen de mare importanţă şi de anvergură naţională. De asemenea. pe de altă parte. este necesară o relativă stabilitate a reglementărilor fundamentale dar şi a celor detaliate. „Neron Lupaşcu” al Judeţului Buzău Abstract The paper presents a detailed theoretical study of management in order to identify the specific risks in firefighters territorial units and establish the necessary measures to reduce them. astfel încât să se înlăture orice element ambiguu sau arbitrar. pentru acumularea în timp a experienţei manageriale la nivelul comenzii subunităţii.

care să cumuleze : • strategia de intervenţie în situaţii de urgenţă. • atribuţiile personalului de conducere a intervenţiei şi ale servanţilor pe tipuri de autospeciale şi utilaje. cât şi colectivă – pe niveluri ierarhice operative. 10 .S. • descrierea relaţiilor ierarhice şi a cooperării în diferite situaţii.U. Obiectivele manageriale ale subunităţilor şi riscurile la care este supusă realizarea acestora Intervenţia pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă este obiectivul operaţional cel mai important pe care subunităţile trebuie să îl urmărească în activitatea lor şi căruia i se subordonează toate celelalte. în mod planificat. viaţa personalului. • anexe cu proceduri pe tipuri de riscuri operaţionale şi intervenţii. pentru ca factorii de conducere să poată să le ducă la bun sfârşit . • descrierea organizării operative a unităţilor şi subunităţilor. raportate la tipurile de intervenţii la care subunităţile intervin. Exemplu: • neaprovizionarea spumogenului pune o subunitate în situaţia de a nu putea interveni la stingerea unui incendiu izbucnit la mijloace de transport a lichidelor combustibile pe cale ferată sau rutiere.S. • sistem de introducere a corecţiilor în activitatea de instruire şi intervenţie. • scopurile şi obiective generale urmărite de I. • principalele manevre tactice specifice. Ele pot fi contracarate prin : • elaborarea unor proceduri detaliate de executare a activităţilor.2. Tuturor acestor momente trebuie să le fie alocat timp în bugetul de timp al subunităţii. • neobţinerea avizului I. • operaţiunile de intervenţie. Riscurile cărora le sunt supuse măsurile organizatorice sunt variate şi ţin într-o foarte mare măsură de mediul intern al instituţiei. Măsurile fizice sunt de natură tehnologică şi constau în portul mijloacelor de protecţie individuale atunci când este vorba de personalul de intervenţie sau de operaţiunile de întreţinere/reparaţie planificate când este vorba despre autospeciale. neverificarea la timp. • controlul permanent al modului de desfăşurare a instruirii. neobţinerea la timp a unor autorizaţii. De respectarea strictă a acestora de către personalul subunităţilor depinde apariţia riscurilor pe timpul intervenţiilor sau a programului de pregătire pentru intervenţie. şi ghidul pentru definirea celor pe care trebuie să le urmărească unităţile şi subunităţile. cât şi operaţiunile pe care acestea le desfăşoară pentru a obţine finalitatea dorită. Măsurile organizatorice sunt reprezentate de reglementări şi reguli tactice. corelate cu statele de organizare ale unităţilor şi subunităţilor.R. Pentru a îmbunătăţi acest aspect este necesar să fie elaborat un Regulament de instrucţie şi intervenţie nou. asupra buteliilor de aer comprimat. • principiile fundamentale ale intervenţiei pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă. Pentru a elimina/diminua riscurile ce se profilează asupra acestui obiectiv avem la îndemână măsuri de protecţie fizice şi organizatorice. întârzierile în aprovizionare. pe etape de evoluţie profesională. dar şi rezultatul misiunilor . • regulile după care să fie elaborate procedurile de intervenţie pentru diferitele tipuri de intervenţie în acord cu specificul unităţilor. din lipsa de fonduri.C.I. integritatea corporală. tehnica de intervenţie. după o analiză aprofundată.G. pe orizontală şi pe verticală. utilaje şi accesorii. La rândul lor. poate duce la apariţia de evenimente negative pe timpul intervenţiei sau la imposibilitatea intervenţiei pentru salvarea unor persoane blocate într-o clădire unde altfel nu se poate pătrunde. • evaluarea atât individuală. • instruirea personalului subunităţilor de intervenţie în situaţii cât mai aproape de realitate. Riscurile care pot afecta acest obiectiv sunt diverse ca natură şi vizează atât personalul. • modele pentru întocmirea documentelor operative de toate categoriile. aceste măsuri pot fi şi ele afectate de riscurile instituţionale cum ar fi lipsa fondurilor. Necunoaşterea sau aplicarea lor eronată se poate solda cu evenimente nedorite care pun în pericol sănătatea.

şi se subordonează celui de intervenţie pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă. permanentă – aceea de menţinere a unei capacităţi de intervenţie optime de a rezolva situaţiile de urgenţă apărute pe un teritoriu determinat. Finalitatea este una continuă. schimbări de destinaţie şi de procese tehnologice sau construcţia de noi clădiri. pentru verificarea modului de cooperare a mai multor subunităţi între ele şi cu alte forţe participante la intervenţie .S. cu trupe. • conţinutul actelor normative care reglementează activitatea. să fie tratată separat. creându-le celor dintâi obligativitatea furnizării periodice. Toate aceste tipuri de riscuri se pot acoperi prin reglementări care să facă legătura explicit între operatorii economici şi subunităţile de intervenţie. să nu stagneze în forme fără fond. • nerespectarea de către conducerea operatorilor economici a actelor normative care prevăd obligativitatea furnizării datelor către sistemul din care facem parte. Faptul că acest obiectiv depinde în procent de cel puţin 50% de mediul extern al subunităţii.. având ca finalitate întocmirea/reactualizarea fişelor operative .I. 11 . ca importanţă. este necesar. Totodată. planificare şi conducere a activităţii. însă fără o reglementare generală precisă. necesare cunoaşterii elementelor de interes operaţional din raioanele de intervenţie. la nivelul subunităţilor este necesară înfiinţarea unei structuri de gestionare şi prelucrare a bazei de date create prin acţiunile menţionate mai sus. • gradul de pregătire al personalului care execută activitatea. în timp real. Riscurile care pot afecta calitativ şi cantitativ realizarea acestui obiectiv sunt. • recunoaşterile preliminare. deoarece aici se îmbină primele două obiective operaţionale detaliate mai sus . pe tipuri de raioane de intervenţie. duce la raţionamentul că. sunt mai greu de controlat din interior. dată fiind importanţa ei. având ca finalitate reactualizarea permanentă a informaţiilor despre starea căilor de comunicaţie şi a surselor de apă din raionul de bază. să fie prevăzute standarde generale de performanţă şi criterii care să precizeze. Strângerea şi prelucrarea informaţiilor. se face în scopul creării unei baze de date care să vină în sprijinul intervenţiei. organizate de subunităţi sau cele organizate de unităţi. În conformitate cu reglementările în vigoare. indicatorii care trebuie urmăriţi la executarea activităţilor de cunoaştere a raioanelor de intervenţie precum şi conţinutul documentului final. de natură internă şi se referă la : • modul de organizare. având ca finalitate întocmirea/reactualizarea planurilor de intervenţie . deşi face parte din categoria pregătirii continue a cadrelor. Concepţia de viitor este aceea de constituire a unei baze de date. • lipsa. • viteza cu care activitatea operatorilor economici îşi schimbă direcţia prin înfiinţări. a operatorilor economici şi a instituţiilor este al doilea obiectiv operaţional. nefuncţionarea sau funcţionarea defectuoasă a interfeţei de comunicare interinstituţională pentru furnizarea datelor operative necesare subunităţilor. • patrula P. de bază. în conţinutul actelor normative care reglementează activitatea. Capacitatea unei subunităţi de a cunoaşte permanent. Mijloacele cu ajutorul cărora se realizează acest obiectiv sunt: • studiile tactice. acest obiectiv se realizează cu ajutorul exerciţiilor tactice pregătitoare şi a aplicaţiilor tactice de stingere. a datelor operative . care să permită dezvoltarea în viitor a acestei activităţi la niveluri superioare. pot apare ambiguităţi sau poate rezulta neacoperirea în totalitate a problematicii. Pregătirea intervenţiei pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă. • timpul la dispoziţie pentru executarea activităţii.Cunoaşterea raionului de intervenţie. în marea lor majoritate. • gradul de pregătire individuală a personalului care conduce şi individuală şi colectivă a celui care execută activitatea. fuziuni. Pentru a acoperi aceste riscuri este necesar ca. într-un format prestabilit. reale şi operaţionale. situaţia operativă din raionul de intervenţie este diminuată de : • numărul în creştere vertiginoasă a operatorilor economici. În contraargument s-ar putea spune că organizarea acestui sector este obligaţia comandanţilor de subunitate. Riscurile care ţin de mediul intern sunt legate de : • modul de planificare a activităţii. riscurile la care realizarea obiectivului este supusă.

de asemenea. ar fi indicată şi acordarea unei mai mari autonomii de organizare. un risc important îl reprezintă propunerea prea multor scopuri pentru o aplicaţie sau un exerciţiu tactic. identificarea problemelor. tot un obiectiv operaţional subordonat executării intervenţiei pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă. de necesitate. având în vedere direcţiile de dezvoltare viitoare la nivelul execuţional. • gradul de pregătire individuală a personalului care conduce şi a pregătirii individuale şi colective a celui care execută activitatea. analiza rezultatelor şi corectarea eventualelor greşeli sau omisiuni.• existenţa şi cantitatea de timp şi resurse materiale alocate executării activităţii. calitativ şi financiar. În acest scop. • existenţa şi cantitatea de timp şi resurse materiale alocate executării activităţii. cu factorii care contribuie la desfăşurarea propriu-zisă a acesteia (instructorii). foarte eficientă ar fi adoptarea unor standarde individuale. fixare în timp şi corespondenţă cu realitatea. planificare. • modul de organizare. şi evaluare către conducerea subunităţilor. în esenţă. În acelaşi scop. după necesităţile de cunoaştere ale fiecăruia. control şi autoreglare să fie cât mai realistă şi să genereze rezultate bune şi foarte bune. de către şefii grupelor de învăţământ. activităţi şi acţiuni relative la pregătirea intervenţiei. tipul de intervenţie vizat sau nivelul ierarhic la care se execută. pentru o evaluare realistă a nivelului calitativ şi cantitativ de executare. pe lângă cerinţele de conformitate specificului organizaţiei. • apariţia perioadelor din an când misiunile au o frecvenţă mare şi activităţile de pregătire continuă nu se pot desfăşura conform planificării. experienţă care dă siguranţă personalului în executarea unor activităţi importante. Obiectivele instituţiei sunt duse la îndeplinire de colectivul subunităţii. planificare şi conducere a activităţii. conducere. • acţiunea continuă şi consecventă de informare şi formare a personalului în condiţii cât mai aproape de realitate. De asemenea. la organizarea pregătirii. cu ajutorul căruia se elaborează diagnoza anuală de pregătire continuă şi se dirijează studiul individual. în timpul stabilit în documentele de planificare – organizare a muncii de către eşaloanele superioare şi de comanda subunităţii. Un risc major de neîndeplinire a obiectivelor de pregătire a intervenţiei este constituit de rutina care intervine de-a lungul timpului în întocmirea documentelor de organizare şi desfăşurare a activităţilor. • organizarea temeinică a activităţii de pregătire pentru intervenţie a personalului. Acest fenomen va determina ca activitatea de planificare. Riscurile la care este supus acest obiectiv se referă la : • interpretarea neuniformă a actelor normative de linie. • evaluarea realistă a nivelului de pregătire. Standardele individuale de performanţă – mijloace directe de realizare a obiectivelor instituţiei şi a evaluării personalului în mod individual şi colectiv Fiecare dintre obiectivele manageriale globale pe care le-am identificat. activităţile. Pentru realizarea acestor obiective globale şi. cu ajutorul dotării puse la dispoziţie. care să urmărească acţiunea fiecărui membru al subunităţii. pe baza unor criterii (regulamente. Riscul cel mai important derivat din această tendinţă este cel al imposibilităţii acumulării experienţei pozitive de rezolvare a sarcinilor la nivelurile de execuţie. organizare. 12 . Pentru a elimina aceste riscuri este necesar să existe o consultare referitoare la planificare şi performanţa mai apropiată atât în plan orizontal cât şi în plan vertical în cadrul instituţiei. Pregătirea continuă a cadrelor este. operaţiuni şi acţiuni individuale. raportat la etapa de pregătire. la începutul anului de învăţământ. Măsurile pentru diminuarea/eliminarea acestor riscuri sunt cu precădere organizatorice şi se referă la: • crearea cadrului necesar cunoaşterii permanente a nivelului de pregătire a fiecărui membru al organizaţiei. uneori însoţite de schimbarea limbajului de specialitate sau inconsecvenţă în utilizarea acestuia . ordine şi dispoziţii) mult mai bine precizate şi interconectate în vederea transformării instituţiei într-un mecanism viabil şi performant. 3. O tendinţă care prezintă riscuri la nivelul subunităţilor este aceea de schimbare frecventă a actelor normative care stabilesc obligaţii. trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi măsurabile şi verificabile cantitativ. operaţiunile şi acţiunile colective ce urmăresc realizarea obiectivelor globale sunt supuse următoarelor operaţiuni : • descompunerea în activităţi.

Conform OPIS-ului Accesoriile şi mijloacele de protecţie să fie în numărul menţionat în OPIS. care ar uşura evaluarea muncii şi i-ar conferi în acelaşi timp precizie şi profesionalism. utilajelor şi autospecialelor de stingerea incendiilor Pe tura de serviciu 6. Raportează deplasările în afara garnizoanei. actului normativ care guvernează activitatea respectivă şi a nivelul calitativ de executare. iar aspectul să fie acela de curăţenie. şef de garaj. Cunoaşte şi execută întocmai programul orar zilnic al subunităţii. R. Ia în primire serviciul prin verificare bucată cu bucată şi calitativă a accesoriilor şi mijloacelor de protecţie din dotarea postului său de la colegul din tura precedentă.U. utilajelor şi autospecialelor de stingerea incendiilor. care este utilizat de fiecare şef. Este în măsură să se prezinte la subunitate.S.. pe nivelul ierarhic pe care se găseşte. • concentrarea membrilor subunităţii pe îndeplinirea standardelor.I. acestea să funcţioneze şi să fie curate. Periodicitate Permanent Nu este cazul Permanent Manualul pentru cunoaşterea accesoriilor. pe direcţii de acţiune. 3. accesoriile şi mijloacele de protecţie din dotarea postului său . • evaluarea corectă de către fiecare şef (comandant detaşament. 1. Toate acestea aduc un plus de organizare şi determinare în activitatea subunităţii. pe categorii de militari. locţiitor. Pe tura de serviciu 5.P. Cunoaşterea accesoriilor să respecte algoritmul şi conţinutul manualului. iar calitativ. Rezultă un document ataşat fişei postului. Starea şi gradul de întreţinere al sectorului să permită funcţionarea optimă a instalaţiilor şi mecanismelor (dacă există). a muncii subordonaţilor.• stabilirea finalităţii şi a nivelului calitativ şi cantitativ până la care să fie executate. 2. ori de câte ori este nevoie. Completarea fişei postului cu standardele individuale are următoarele implicaţii: • informarea aprofundată a fiecărui membru al subunităţii asupra sarcinilor de executat. pe nivelul său. periodicităţii. Executarea individuală a momentelor programului să fie îndeplinite cu diligenţă pentru a contribui la executarea scopurilor colective . Bibliografie Nu este cazul Standard de performanţă Menţine permanent un canal de comunicaţie cu subunitatea (telefon fix sau mobil).U. şi Centrul Operaţional al I. Acest instrument poate fi transformat într-o grilă de evaluare lunară. Manualul pentru cunoaşterea accesoriilor. şefi G. Raportează comandantului de echipaj lipsurile şi defecţiunile constatate la schimbarea gărzii de intervenţie. raportează defecţiunile constatate. eliminându-se arbitrariul şi ambiguitatea.I. Se prezintă la subunitate în timpul operativ stabilit prin documentele de alarmare. Dispunerea în bancheţi. Permanent 13 . Cunoaşte accesoriile şi mijloacele de protecţie din dotarea postului său.S. deoarece timpul de lucru este grevat de sarcini concrete.G. pentru a controla realizarea obiectivelor globale. solicită materiale şi remediază micile defecţiuni apărute la instalaţii şi mecanisme. la chemarea expresă ori la constatarea personală a unor evenimente care să presupună aceasta. a căror eventuală neexecutare ar fi vizibilă. Întreţine sectorul repartizat. starea şi gradul de întreţinere al acestora să permită funcţionarea optimă a lor la intervenţie. STANDARD DE PERFORMANŢĂ INDIVIDUALĂ (MODEL) FUNCŢIA – SERVANT Nr. operaţiuni şi acţiuni individuale pe niveluri ierarhice şi direcţii de acţiune. • defalcarea acestor activităţi.S. SARCINI crt.M. iar aspectul lui să fie acela de curăţenie şi ordine. Documentele emise de I. • fundamentarea teoretică prin ataşarea bazei regulamentare fiecăruia dintre ele.S. comandanţi de echipaje). Verifică şi întreţine zilnic. Pe tura de serviciu 4.

Cunoaşte şi aplică în părţile ce îl privesc individual şi în cele care presupun acţiune colectivă. • O. 407 / 1995 • Dispoziţiile nr. Executarea individuală a acţiunilor să fie făcută cu diligenţă pentru a contribui la executarea scopurilor instrucţiei. Documentele emise de Centrul Operaţional şi comanda subunităţii Documentele emise de Centrul Operaţional şi comanda subunităţii privitor la pregătirea continuă • Regulamentul nr. Cunoaşte şi execută operaţiunile de intervenţie pe urgenţe şi pe cele de desfăşurare a intervenţiei şi execută atribuţiunile servanţilor 1 – 4 de pe autospecialele subunităţii. funcţii în serviciul operativ.7.S. Buzău • O.I nr. Informarea privitor la noile acte normative şi a noutăţilor pe linie profesională să aibă ca scop permanenta actualizare a cunoştinţelor şi deprinderilor . • Extras din planul de prevenirea scurgerii de informaţii clasificate • Extras din planul de comunicaţii • Planul de acţiune pentru 8.I. 459 / 2003. • Dispoziţiile C.A. actele normative referitoare la serviciul de permanenţă şi îndeplineşte. Pe tura de serviciu Permanent Permanent 10. interior şi de pază. Îndeplinirea individuală a atribuţiilor menţionate să ducă la o foarte bună desfăşurare a serviciului de permanenţă şi a activităţilor prevăzute în documentele precizate. nr. Rezultatul acestor acţiuni să fie executarea activităţilor şi misiunilor fără evenimente pe linia protecţiei muncii şi prevenirii accidentelor. • Ghidul măsurilor de urgenţă – Transportul substanţelor periculoase.I.A.S. Cunoaşte. • Extras din Planul de alarmare • Extras din planul de pază şi control al accesului • Planul de intervenţie pentru stingerea incendiilor • Extras din planul de protecţie şi intervenţie • în situaţii de urgenţe civile • Extras din planul dislocării subunităţii în • situaţii de dezastre • Extras din planul de apărare împotriva incendiilor în masă . pe bază de planificare.U.U.S. 1134/2006. • Dispoziţiile I. pentru situaţiile de urgenţă la care subunitatea este solicitată . Participă activ la programul de pregătire pentru luptă.G.P.S. Permanent 11.M.M. 1366/2006 • R. • R.P. respectă şi duce la îndeplinire măsurile şi regulile privitoare la protecţia muncii şi prevenirea accidentelor în cazarmă şi în misiune.T. • Manualul de tactica stingerii incendiilor • Manualul de metodica instrucţiei tactice de specialitate nr 1 şi 2 .M. 9.M.P nr. nr. Permanent 14 . 1318 / 2005 • Dosarul cu atribuţiile personalului • din serviciul de permanenţă . 1117/1997 • Reglementările interne ale I. . Cunoaşterea şi modul de executare a operaţiunilor şi a atribuţiunilor să ducă la executarea cu succes a misiunii.I. Autoinstruirea prin studiu individual a noilor acte normative şi a noutăţilor pe linie profesională.

în părţile ce îl privesc. O.I. I.A. Prezentarea la subunitate. c.P. nr. conform planificării întocmite de comandantul detaşamentului. NOV.M. la concursurile profesionale ale pompierilor militari şi alte concursuri sportive organizate de I. 154 / 2004 – privind educaţia fizică Dosarul de pregătire fizică a cadrelor. IUL. specificul obiectivelor şi localităţilor. la ordin 2.. Participă la şedinţele de educaţie fizică a cadrelor. Permanent 16. recunoaşterea preliminară scrisă conform cerinţelor b. Întreţinerea sectorului repartizat 3.I.P. distrugeri. 535/2001 Documentele de organizare a aplicaţiilor şi exerciţiilor tactice pregătitoare. Buzău sau subunitate. sursele de apă şi căile de acces şi execută.A.M. MART. descompletări. OCT.M. Cunoaşterea şi aplicarea prevederilor programului subunităţi IAN FEB. nr. Mânuieşte şi întreţine în perfectă stare armamentul.S.U.U. APR. în conformitate cu avizul acordat şi este obligat să nu divulge conţinutul lor sau oricare informaţie cu caracter secret cu care vine în contact. recunoaşteri preliminare şi fişe operative ale acestora. verificarea şi întreţinerea accesoriilor şi mijloacelor de protecţie din dotarea postului său 4.A. 535/2001 13. Îndeplinirea baremelor individuale la nivelurile cerute în actul normativ de linie. AUG. SARCINI crt.S. nr. 15 . O.S. S/54/2005 Să îndeplinească întocmai operaţiunile de mânuire. carnetul patrulei P.M.I. Cunoaşterea. 1.12. MAI ANUL IUN.U. pentru realizarea scopurilor generale şi specifice ale educaţiei fizice. Participă la aplicaţiile şi exerciţiile tactice pregătitoare.M.I. Permanent şi conform planificării Bilunar Pe tura de serviciu 15. La nevoie GRILĂ ANUALĂ DE EVALUARE A INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ FUNCŢIA – SERVANT Nr. nr. DEC. fişa operativă scrisă conform cerinţelor. deteriorări sau degradări.I. S/389/2003 Extras din planul de prevenirea scurgerii de informaţii clasificate Să nu genereze scurgeri de informaţii clasificate cu care vine în contact. nr. SEPT.A. Ordinul C.S.M. Din activitatea de cunoaştere să rezulte: a. S/353/2002 O. Cunoaşte raionul de intervenţie. Îndeplineşte activităţi privind studierea documentelor clasificate secret de serviciu. O. manipulare şi întreţinere astfel încât să nu provoace pierderi. completat cu datele solicitate de formular.G. 14. organizate de subunitate sau de către Centrul operaţional – 2 al I. situaţii de alertă teroristă • Procedura privind raportarea evenimentelor grave şi deosebit de grave Ordinul C. Modul şi viteza de executare a atribuţiunilor individuale şi colective să ducă la îndeplinirea cu succes a scopurilor aplicaţiei (exerciţiului tactic). Buzău.

5. la concursurile profesionale şi sportive. Cunoaşterea şi executarea operaţiunilor de intervenţie pe urgenţe şi a atribuţiunilor servanţilor Cunoaşterea şi ducerea la îndeplinire a măsurilor privitoare la securitatea muncii Cunoaşterea şi aplicarea actelor normative referitoare la serviciul de permanenţă Cunoaşterea raionului de intervenţie şi executarea recunoaşterilor preliminare şi fişe operative Participă la aplicaţiile şi exerciţiile tactice pregătitoare Participă la şedinţele de educaţie fizică. 11. Participarea activă la programul de pregătire pentru luptă Autoinstruirea prin studiu individual al noilor acte normative şi a noutăţilor pe linie profesională. 14. 8. 9. 10. 6. 12. Respectarea obligaţiei de nedivulgarea a informaţiilor cu caracter secret de serviciu Mânuieşte şi întreţine în perfectă stare armamentul 16 . 13. 7.

recuperabile. 2002). factorii de decizie de la nivel naţional şi local sunt astăzi implicaţi în asigurarea condiţiilor optime de cercetare şi management al hazardurilor naturale. 2001). Pentru această ţară. 15 din ultimii 20 de ani ai secolului al XX-lea au fost marcaţi de câte cel puţin un dezastru atmosferic care a depăşit ca valoare a pagubelor 1 miliard de dolari americani (Ross şi Lott. 8.S. În timp ce ţările dezvoltate au trecut deja într-o societate post-industrială. Comunitatea ştiinţifică internaţională trebuie să răspundă astăzi cât mai convingător şi mai eficient unor întrebări pe care opinia publică le pune tot mai des: Se schimbă clima? Dacă da. Alexander (1995) consideră că niciodată în istoria omenirii decalajul dintre societăţi aflate în stadii de dezvoltare socio-economică diferite nu a fost atât de mare între nevoia de securitate şi securitatea reală faţă de hazarduri naturale.U.U.5 miliarde dolari americani(UNISDR. numărul de victime fiind în scădere. foarte mulţi locuitori ai planetei nu vor fi nici măcar martorii beneficiilor industrializării. numai între 1990 şi 1994 (Changnon şi Changnon. semnificativ pentru cercetarea actuală a hazardurilor naturale este reprezentat de situaţia S.N. prin efectele imediate şi pe termen lung se leagă de mediul înconjurător. cu peste 30 miliarde dolari americani.U. ing. Stadiul actual al cercetării hazardurilor naturale Începutul mileniului al III-lea găseşte omenirea în faţa unui număr considerabil de probleme nerezolvate. una dintre explicaţii rezidă în vulnerabilitatea diferită faţă de dezastrele naturale: ţările dezvoltate sunt mai vulnerabile în privinţa pagubelor materiale. perioada 1990…1996 a reprezentat un record al pierderilor produse bunurilor materiale asigurate. caracterul de dezastru pe care îl pot căpăta fenomenele menţionate. 1. Astfel.5 miliarde dolari americani produse de cutremurul şi alunecările de teren din Salvador (ianuarie 2001) au reprezentat 10. chiar atunci când pagubele materiale suferite de ţări dezvoltate sunt mari în valori absolute. cu 0.A. plecând de la desluşirea mecanismelor intrinseci care stau la baza fenomenelor extreme până la conturarea strategiilor de reducere a consecinţelor. 1998). MIHĂIŢĂ LIVIU DUMITRAŞCU I.08%. pierderile estimate la 1. Una din cele mai grave. Un caz elocvent în privinţa balanţei dintre pierderi materiale şi victime umane. informaţională. col. cât de repede şi cât de mult va fi afectată societatea umană? Creşte nivelul mării atât de mult şi de repede încât trebuie să mutăm oraşele costiere spre interior? Vom avea cutremure devastatoare mai frecvente? Este fenomenul “El Niño“ capabil să influenţeze caracteristicile vremii din regiuni foarte îndepărtate de locul său de manifestare? Pot fi reduse semnificativ pagubele provocate de precipitaţiile atmosferice de lungă durată sau torenţiale? Ceea ce leagă aceste probleme şi altele similare este influenţa directă şi negativă asupra societăţii umane. Organismele internaţionale.6% din PIB. inaugurând programul UNISDR (United Nations International Strategy for Disaster Reduction) Într-o lume în care problema lipsei de alimente. în timp ce furtuna tropicală Allison (iunie 2001) şi furtunile extratropicale din aprilie 2001 au afectat PIB-ul S. În plus. irecuperabile. În acest sens la 30 iulie 1999. Dumitru Petrescu” al judeţului Gorj Abstract The paper summarized a series of questions about some concepts related to the concept of hazard such as vulnerability. este încă departe de a fi rezolvată. ele pot avea o semnificaţie redusă faţă de produsul intern brut (PIB). a sărăciei în general. risk.HAZARDURI NATURALE Col. 17 . ceea ce în realitate înseamnă aprox. Consiliul Economic şi Social al O. iar societăţile sărace sunt mai vulnerabile la pierderi de vieţi omeneşti. Omenirea pare însă tot mai conştientă de semnificaţia profundă pe care hazardurilor naturale o au pentru dezvoltarea sa.U. această situaţie ilustrează necesitatea şi actualitatea cercetării hazardurilor naturale. a adoptat rezoluţia E/1999/L44 care prevede continuarea activităţilor legate de reducerea efectelor dezastrelor naturale după încheierea IDNDR (International Decade for Natural Disasters Reduction).A. „Lt.

astfel încât fiecare situaţie ridică probleme specifice.U..U. Pe de altă parte. acumularea de capital economic în zone predispuse a fi afectate de hazard. Studiile de caz publicate relevă potenţialul deosebit de aprofundare a acestei direcţii şi importanţa pe care o poate avea în acţiunile de management al hazardurilor. May. organizare etc. militarizarea şi politizarea ajutorului economic. Seceta din anii 1990 a făcut ca ţările din sudul Africii să treacă peste dispute teritoriale şi să acţioneze în comun. potenţialul în creştere pentru dezastre tehnologice (Alexander.000 persoane (Mileti. responsabil de decesul a cca. că nu poate face faţă singură unui dezastru natural şi acceptarea de ajutor extern.R. electorale. vol.. Această nouă formă de abordare urmăreşte îmbunătăţirea managementului dezastrelor/hazardurilor atunci când apar bariere politice/diplomatice şi. XIV. creşterea pagubelor materiale produse de dezastre naturale are mai ales cauze antropice (îndesirea populaţiei în regiuni predispuse la manifestări naturale extreme. 18 . Magnitudinea.A. 1999). ci mai ales unor cauze antropice precum creşterea populaţiei. 1995. Preşedintele de atunci. pe deo parte.în tot deceniul. pentru acţiune în timpul şi după eveniment. 2000) referitor la diplomaţia dezastrelor respectiv despre influenţele reciproce care există între dezastrele naturale şi relaţiile politice dintre state şi din interiorul aceluiaşi stat. o provocare extrem de actuală pentru cei care se ocupă cu managementul integrat al hazardurilor naturale. dar într-o măsură categoric mai redusă.). pentru prevenirea dezastrului.R. 1998. pre-existentă (Ribot. Creşterea vulnerabilităţii societăţii umane faţă de hazardurile naturale se datorează nu atât modificării modului de manifestare a fenomenelor. 1999). şi Cuba sunt depăşite doar de interesele comune în vederea reducerii efectelor manifestărilor climatice (El Niño. intensitatea şi frecvenţa uraganelor.A. În acelaşi sens. din aprilie 1986. Nutter. ar fi avut un rol de accelerare a proceselor de “perestroika” din U. statele insulare mici sunt profund îngrijorate de schimbarea climei şi de ridicarea nivelului mării. Mihail Gorbaciov. are astăzi manifestări care depăşesc limitele naturale. Atitudinea societăţii contemporane faţă de hazardurile naturale este de multe ori contradictorie. fondurile depinzând de interese politice imediate. dezvoltarea societăţii umane influenţează uneori declanşarea unor dezastre sau amplificarea consecinţelor.S.. atunci când se poate îmbunătăţi prevenirea sau măcar prognoza unor dezastre. Dezvoltarea şi extinderea spaţială a societăţii umane au drept consecinţă imediată valoarea tot mai mare a bunurilor materiale şi expunerea mai frecventă la manifestările extreme ale unor fenomene naturale. Cheltuielile pentru monitorizarea fenomenelor cu caracter de hazard natural. Cater (2000) susţine că acest cutremur a însemnat admiterea pentru prima dată de către U. Pe de altă parte. 2001). no. Spre exemplu. probleme care preocupă astăzi toată omenirea.FEMA) sunt influenţate politic mai mult decât de necesităţi reale (Garrett şi Sobel.S. tocmai datorită activităţilor antropice. 1. Rezolvarea acestora trebuie însă făcută cu rezultate optime în orice tip de societate. starea de sărăcie latentă.U. reversul. creşterea valorii proprietăţilor şi a sumelor asigurate). Aproape 50% din operaţiunile de salvare în caz dezastru ale Agenţiei Federale pentru Managementul Dezastrelor din S. ciclonii tropicali). cooperarea greco-turcă după cutremurul devastator din 1999 a fost foarte eficientă şi a deschis o cale de dialog între cele două ţări. din S. secetelor etc. 1996). inegalitatea socială. S-au organizat seminarii şi unele rezultate au fost publicate (Disaster Diplomacy Articles în “Cambridge Review of International Affairs”. Astfel. proces natural cu care planeta s-a mai confruntat de-a lungul evoluţiei sale. Relaţiile diplomatice foarte reci dintre S. furtunilor. a realizat şi admis ineficienţa infrastructurilor şi dotărilor sovietice comparativ cu cele occidentale. a contribuit şi dezastrul tehnologic de la Cernobâl.A. Abordarea actuală a cercetării hazardurilor naturale are în centrul atenţiei dimensiunea umană. determinarea rolului dezastrelor/ hazardurilor în evoluţiile politice interne şi internaţionale. tornadelor.S. se depun eforturi materiale şi umane imense pentru prevenirea şi reducerea efectelor. 2002). cu toate că manifestările hazardurilor naturale nu au limite “administrative” sau “politice”. fondurile pentru diminuarea efectelor hazardurilor naturale sunt alocate de multe ori post-dezastru şi nu în etapa predezastru. fapt fără precedent. (Federal Emergency Management Agency . în 7 decembrie 1988. nu au crescut într-o măsură care să justifice pagubele materiale din deceniul al IX-lea al secolului XX (Changnon şi Changnon. Există opinii conform cărora cutremurul care a avut loc în Armenia. şi pentru compensarea pierderilor sunt enorme. 1997). Unele evenimente naturale extreme scot în evidenţă. 126. Astfel.S. schimbarea climei. dar au ca rezultat reducerea substanţială a numărului de victime (White et al. cel mai grav accident nuclear din lume. Nici atitudinea lumii politice nu este întotdeauna adecvată necesităţilor pe termen lung. Gradul de pregătire a societăţilor pentru a face faţă evenimentelor naturale extreme este diferit în multe aspecte (educaţie. de influenţe strategice şi economice etc. infrastructură.

cum ar fi bunăstarea materială. vulnerabilitatea este un indicator al unei stări viitoare a unui sistem. Wilhite. ci de potenţialul unor astfel de consecinţe. cultură.) expuse unui anumit risc îl aşteaptă în urma producerii unui dezastru sau hazard. Vulnerabilitatea implică o combinaţie de factori care determină gradul în care viaţa şi proprietatea se găsesc la risc din cauza unui eveniment. Vulnerabilitatea (V) se referă la capacitatea unei persoane sau grup social de a anticipa. Terminologie utilizată în cercetarea hazardurilor naturale Adoptarea măsurilor pentru prevenirea efectelor negative ale manifestărilor naturale extreme datează probabil de la primele contacte între om şi natură. inclusiv pierderi de vieţi omeneşti. dificil de prognozat şi controlat. Se naşte oare o nouă ştiinţă? Hazardologia? Răspunusul la această întrebare îşi va găsi cu siguranţă răspunsul în următoarele decenii. Măsura în care cele trei aspecte se combină defineşte vulnerabilitatea complexă a unui spaţiu. înţelesul iniţial al termenului hazard a evoluat şi a căpătat un sens nou. 1994). utilizată astăzi de cea mai mare parte din cercetători implicaţi în această direcţie. rezervele etc. IPCC. 1992). În acest context. Smith. 1978). Vulnerabilitatea unui spaţiu are la bază cauze naturale ce ţin de caracteristicile intrinseci ale fenomenului. Sunt prezentaţi în continuare termenii relevanţi pentru obiectivele acestei lucrări (hazard. 1992) are un profund caracter cantitativ. definind gradul de (in)capacitate a sistemului de a face faţă stresului aşteptat (Smith. capital economic sau social etc. 1993. şi cauze socio-psihologice. conform Internationally agreed glossary of basic terms related to disaster management (DHA. 2000). 2000. el trebuie să ia în considerare factorii spaţio-temporali care caracterizează fenomenul respectiv. PAHO. 2001). într-un interval precizat de timp. cercetarea hazardurilor naturale este în prezent o acţiune extrem de complexă. ale problemelor legate de dezvoltare. ştiinţă şi tehnologie (White. Blaikie et al.. servicii. Definiţia propusă în Internationally agreed glossary of basic terms related to disaster management (DHA.Pierderile datorate hazardurilor naturale sunt uneori consecinţa abordărilor înguste. bunuri. Aşadar. 2. 2001). a rezista şi a se reface în urma impactului cu un hazard natural”. vulnerabilitatea poate fi înţeleasă ca predispoziţia sau susceptibilitatea unui element de a fi afectat negativ din cauze externe (IADB. Vulnerabilitatea se exprimă pe o scară de la 0 la 1.. 2000. s-a impus în literatura de specialitate şi este cea adoptată pentru această lucrare: vulnerabilitatea reprezintă nivelul pierderilor pe care un element sau grup de elemente (persoane.). în general. cauze economice. În acelaşi spirit. Probabilitatea statistică de producere a unui eveniment natural potenţial producător de efecte negative defineşte cantitativ hazardul. 1997. Multidisciplinaritatea poate fi asigurată prin respectarea anumitor principii manageriale care au la bază cercetarea integrată a fenomenelor naturale şi a mecanismelor care determină un hazard natural să devină dezastru. (1994) înţeleg prin vulnerabilitate „caracteristica unei persoane sau a unui grup de persoane de a anticipa. vulnerabilitate. ci doar manifestarea şi consecinţele sale sunt. atribuirea calităţii de hazard unui fenomen natural nu este condiţionată de producerea de pagube materiale sau victime. Mileti. dar şi alte elemente care afectează vulnerabilitatea mediului şi societăţii (Mitchell et al. Hazardul semnifică o manifestare externă sistemului afectat (PAHO. rezista şi reface în urma impactului unui hazard natural (Tobin şi Montz. Anderson. dar preocupările pentru a forma o terminologie unitară şi standarde sunt mult mai recente. vulnerabilitatea poate fi 19 . Hazardul natural (HN) implică probabilitatea ocurenţei într-un interval de timp şi un areal a unui fenomen natural cu potenţial de a produce pagube environmentale şi/sau socio-economice. sau de la 0% la 100%. Aşadar. În termeni generali. 1994. structuri. Wilhite. 1999. Ca şi hazardul. 1997. 2000). 2001). 2000. a face faţă. Contextul în care se desfăşoară un hazard natural este multistratificat pe verticală şi pe orizontală. Orice hazard implică un nivel preexistent de risc al spaţiului considerat (Alexander. mediu. 1995). De altfel. aceasta poate fi considerată caracteristica esenţială ce deosebeşte terminologic hazardul natural de evenimentele naturale extreme (Coppock. evoluând semnificativ doar în a doua jumătate a secolului XX şi mai ales în ultimul deceniu al acestuia. iar alăturarea termenului natural accentuează cauzalitatea exterioară omului (Burton et al. risc etc. 2000). cu metode specifice. Baker. de la organizarea administrativă până la psihologia maselor (Tobin şi Montz. hazardul (H) este un eveniment ameninţător sau probabilitatea de producere a unui fenomen potenţial producător de pagube într-un areal. cu un obiect precis şi individual de studiu. unilaterale. Mai precis. Hazardul nu este un fenomen întâmplător şi nici impredictibil. 2000). Încercările de a defini şi a denumi cât mai bine fenomenele naturale extreme au condus la dezvoltarea unei terminologii operaţionale.

1999): – mediul fizic terestru (clima. poduri etc. vârstă. efectele negative ale secetei sunt rezultatul vulnerabilităţii populaţiei faţă de acest fenomen. vulnerabilitatea implică reacţia societăţii umane. 2000). 1998.voluntară sau involuntară. Prognoza riscului implică posibilitatea precizării cât mai exacte a locului de apariţie a fenomenului respectiv (Bălteanu et al. Unii autori (Zăvoianu şi Dragomirescu. Din punct de vedere al societăţii. vulnerabilitate. 1994. 1999). ating nivelul de dezastru când sistemul local nu îşi poate reveni într-un interval rezonabil de timp fără ajutor extern (Blaikie et al. nivelul calitativ şi cantitativ al pregătirii şi reacţiei acesteia faţă de pericol. apoi apare riscul ca acesta să afecteze un areal vulnerabil. Se evidenţiază trei etape în evoluţia unui fenomen natural. de a-şi reveni şi a se reface. Înţelegerea corectă a relaţiilor dintre hazard. De altfel. populaţia ar fi invulnerabilă. Din perspectiva teoriei sistemelor. voluntar sau involuntar. Downing şi Bakker. 20 . 1994) consideră că termenul de dezastru natural este sinonim cu cel de catastrofă naturală. 1999). 2001). Consecinţele produse ca urmare a realizării riscului. Dacă populaţia şi bunurile nu ar fi expuse acţiunii unui fenomen. De asemenea. în care există un anumit risc de producere a unui dezastru. Unele grupuri sociale sunt mai vulnerabile decât altele. Dezastrul natural este un fenomen cu impact major asupra unei societăţi de o anumită dimensiune.. atât în privinţa momentului de producere. Riscul (R) este produsul matematic dintre hazard şi vulnerabilitate. Expunerea la hazard este relativ constantă într-un areal. capabil să afecteze major componentele mediului dintr-o regiune. în sensul că aceasta nu poate să facă faţă cu mijloace proprii) şi nivelul global. În privinţa scării dimensiunii afectat de un dezastru. care fac ca acel sistem să nu poată face faţă impactului cu propriile forţe.). culturi etc. rase. 1996). Persoanele sau societăţile înstărite găsesc mult mai uşor rezervele necesare pentru a face faţă unui dezastru. Ea depinde de infrastructura şi de condiţiile socio-economice dintr-un spaţiu. apa etc. 1989). risc şi dezastru condiţionează utilizarea corectă a terminologiei. Nu există o formulă/măsură universal acceptată pentru caracterizarea cantitativă a vulnerabilităţii. Etkin et al. 1996). pagubele produse de riscurile şi dezastrele naturale sunt rezultatul interacţiunii dintre trei sisteme principale şi mai multe subsisteme (Mileti. Cele mai mediatizate sunt dezastrele la scară naţională sau regională. 1994.). şi nu al fenomenului în sine (Ribot et al. 2000).. cât şi a arealului susceptibil a fi afectat. reducerea expunerii la hazard conduce implicit la scăderea vulnerabilităţii (Downing şi Bakker. neexistând până în prezent un fenomen atmosferic sau natural care să nu poată fi manageriat la nivel de planetă). exprimând relaţiile dintre un fenomen şi consecinţele lui (Slaymaker. fie ele pagube materiale sau umane. planetar (acest caz este deocamdată teoretic. în sensul antropocentrist. Aceste raporturi sunt sintetizate de Alexander (1993) astfel: „Hazardul poate fi privit ca situaţia predezastru. Smith (2001) consideră că expunerea la hazard (vulnerabilitatea) este rezultatul faptului că persoane sau bunuri materiale se găsesc la un moment dat. – populaţie (clase sociale. condiţie fizică etc.. Smith. cum au fost cutremurele care au afectat Turcia şi Grecia în 1999. trebuie remarcat în acest context progresul însemnat al capacităţilor de prognoză în cazul multor fenomene. ci amplificării vulnerabilităţii populaţiei (Mileti. – mediul construit (clădiri. Dezastrul natural implică existenţa iniţială a unui risc major. vulnerabilitatea este strâns corelată cu poziţia socio-economică. ori fenomenul respectiv nu s-ar produce. mai ales din cauza faptului că o comunitate umană este situată într-o poziţie de vulnerabilitate”.. aceasta poate oscila între nivelul personal sau familial (un fenomen poate reprezenta un dezastru pentru o persoană. iar combinaţia dintre cele două defineşte cantitativ riscul. furnizând un exemplu care ilustrează perfect raporturile dintre cei doi termeni: o persoană care traversează oceanul cu barca este supusă aceloraşi hazarde naturale ca şi o persoană care face acest lucru cu vaporul. Creşterea numărului de decese în unele ţări şi a valorii pagubelor materiale în altele nu se datorează unor hazarduri naturale mai puternice. sau ciclonii tropicali care afectează anual ţările din Marea Caraibelor şi din Golful Mexic. într-un loc unde nu ar trebui să fie. care are potenţialul să genereze consecinţe negative: etapa de hazard. însă cele două persoane sunt expuse unor grade diferite de risc ca urmare a vulnerabilităţii diferite.. tocmai caracterul relativ al acesteia este unul din conceptele-cheie care nuanţează descrierea vulnerabilităţii (Blaikie et al. în funcţie de: sex. Smith (2001) consideră că riscul reprezintă „expunerea reală a unei valori. iar în final se poate ajunge la dezastru.). Precizările făcute de UNISDR încă de la declanşarea programului arată că dezastrul natural trebuie privit din perspectiva consecinţelor pe care le are un anumit hazard asupra sistemului economico-geografic. la hazard”.. Conceptul de vulnerabilitate este utilizat în cercetarea hazardurilor naturale pentru identificarea entităţilor sociale cele mai predispuse a suporta efectele negative ale unor fenomene (Ribot et al.

Obiectivitatea are o componentă legată strict de măsurătorile efectuate în mod curent asupra unor fenomene naturale şi o alta legată de manifestarea fenomenelor respective ca hazarduri. În privinţa dificultăţii de identificare a caracteristicilor comune utilizate în clasificare. să devină realitate. caracteristicile de hazard există încă din faza iniţială. evoluţia în timp . un exemplu concludent este oferit de Burton et al. durata . Acelaşi autor compară hazardul cu cauza. dar există schimb şi diferenţă majoră care face dificilă încadrarea celor două evenimente în aceeaşi categorie: în S. pagubele materiale au avut şi ele valori foarte diferite.U. iar impactul cu societatea sau. (1978) referitor la două hazarduri de acelaşi tip care au afectat Bangladeshul şi S. nu se produc pagube semnificative.de la lentă la instantanee. motivaţia teoretică a clasificărilor rezidă în nevoia comunităţii ştiinţifice de a avea instrumente de lucru precise şi un limbaj comun. 2000). o asemenea abordare este încercată de Frampton et al.000 de persoane şi au murit peste 100. În cazul hazardurilor naturale există însă şi o multitudine de conotaţii practice care impun clasificări ordonate după mai multe criterii. au fost evacuate 250. De exemplu. În final. de multe ori. intensitate.A. dispersia . cu consecinţele pe care le poate avea. Cu alte cuvinte. clasificările pe criterii complexe sunt mai valoroase. se ajunge în faza post-impact care este. iar riscul cu consecinţa: „hazardul (cauza) reprezintă o ameninţare potenţială pentru societatea umană şi valorile ei. extinderea areală .de la evoluţia în salturi la cea constantă. şi prăbuşirile de roci sunt hazarduri care ocupă ultimele locuri. deficienţa principală a acestei clasificări rezidă din faptul că nu se precizează care au fost 21 . caracteristicile şi impactul unor fenomene considerate hazarduri naturale sunt notate gradat. acesta consideră că riscul include probabilitatea ca un anume hazard să se realizeze. iar curgerile de noroi.A. frecvenţă etc. pentru meteorolog analiza unor căderi masive de zăpadă urmăreşte curent parametri precum grosimea stratului. Se prezintă în continuare câteva dintre cele mai originale. mai importante frecvenţa cu care se produc căderi masive de zăpadă într-un areal. Pentru cuantificarea şi clasificarea hazardurilor naturale în termeni accesibili percepţiei umane poate fi utilizată o scară (modificată după Burton et al. fenomene în a căror definire sunt importante simultan cauzele. perioada dintre începutul ninsorii şi momentul de intensitate maximă. iar în Bangladesh au murit 250 de persoane. 1997) descriu succesiunea manifestărilor unui eveniment extrem astfel: hazard – risc – ameninţare – impact/dezastru – faza post-impact.U. Ciclonul tropical din noiembrie 1970 a provocat în Bangladesh cel puţin 225 de morţi şi pagube materiale în valoare de circa 63 milioane dolari americani.U.Această relaţie exprimă probabilitatea ca efectele să depăşească o anumită valoare în intervalul de timp considerat (PAHO.A..de la rar la frecvent. dezastrul reprezintă faza de apogeu a unui fenomen extrem. Până în prezent. conform acestei clasificări.de la difuză la concentrată. dar odată depăşite aceste praguri.000. 1978).5 miliarde de dolari americani şi circa 120 de morţi în S.de la redusă la mare. Rezultatele clasificărilor sunt dependente de acurateţea şi obiectivitatea criteriilor.. dar riscul se realizează numai acolo unde există oameni şi bunuri construite de aceştia. atunci când fenomenul este pus în relaţie cu societatea umană.1 Clasificarea după caracteristici şi impact Clasificarea fenomenelor naturale devine tot mai dificilă pe măsură ce creşte numărul şi complexitatea factorilor luaţi în considerare. Însă din punct de vedere al caracterului de hazard şi al reacţiei umane sunt.1978) care vizează următoarele aspecte: frecvenţa . interesante şi complexe clasificări. 3. cu efecte radical diferite. modul de manifestare şi efectele. momentul din zi sau ziua din săptămână în care se produce fenomenul. cu indici de la 1 (reprezentând valoarea maximă) la 5 (reprezentând valoarea minimă). vorbim deja de risc. La rândul său. desfăşurarea . 3. pagubele cresc substanţial (Burton et al. Cu atât mai mult în cazul hazardurilor naturale. cu modificări şi adaptări la specificul lucrării. (1996). secetele şi ciclonii tropicali sunt considerate hazarduri de cel mai înalt grad.de la limitată la mare. iar ciclonul tropical Agnes din iunie 1972 a determinat pierderi de 3.de la lentă la rapidă. în funcţie de scopul urmărit. Atât timp cât în evoluţia unui fenomen nu sunt atinse anumite praguri specifice de magnitudine. Hazardul seismic sau atmosferic poate exista într-o regiune nelocuită. la fel de importantă ca şi celelalte. în unele cazuri. Clasificarea hazardurilor naturale Fenomenele naturale sunt supuse clasificărilor după diferite criterii. Smith (1996) se opreşte asupra raporturilor dintre hazard şi risc. Alţi autori (Tobin şi Montz. Cercetătorii mai sus menţionaţi identifică şase caracteristici comune celor două hazarduri. declanşarea . iar riscul (efectul) este probabilitatea ca un anumit hazard să se producă”. echivalentul în apă etc. au fost elaborate mai multe clasificări. din multe puncte de vedere. de aluviunle.

însă pragul dintre “normalitate” şi ”manifestările extreme” ale fenomenelor este uneori dificil de surprins. rezultate ale acţiunii conjugate a unor factori complecşi cum sunt inundaţiile. 3. Grecu (1997) precizează că “hazardurile geomorfice” sunt datorate instabilităţii caracteristicilor suprafeţei pământului..2. determinate de manifestări ale componentelor biotice ale sistemului terestru (Burton et al.hazardurile climatice sunt cele care ţin de evoluţia globală a sistemului climatic terestru: modificările climatice.hazardurile meteorologice . Dezvoltarea unei asemenea abordări oferă o imagine interesantă asupra oportunităţii încadrării unor fenomene în categoria hazardurilor.1 Hazarduri geofizice Dintre acestea principalele tipuri de hazarduri sunt: .. Ultima clasificare. grindina. tsunami etc. creşterea nivelului mării etc.criteriile luate în considerare în acordarea gradaţiilor de la 1 la 5. rezultă o imagine realistă a faptului că unele aspecte ale unui hazard îl fac foarte important din anumite puncte de vedere. geomorfologice). invazii de dăunători etc.hazardurile hidrologice se referă la evoluţia reţelei hidrografice (meandrările rapide.).hazardurile florale şi faunale Clasificarea hazardurilor naturale după tipul fenomenului natural este foarte cuprinzătoare fiind utilizată şi de alţi autori în variante asemănătoare.hazardurile geomorfologice sunt fenomene care au ca mediu principal de desăşurare suprafaţa terestră (inclusiv cea submersă).au drept cauză declanşatoare un anumit context meteorologic: ciclonii tropicali. alunecările de teren. vulcanism.2 Clasificarea după fenomenul natural caracterizat drept eveniment extrem În raport cu un şir de valori care caracterizează manifestarea unui fenomen pot să apară perturbaţii. – hazarduri naturale determinate de fenomenele naturale obişnuite (meteorologice. . 3. . 22 . geofizice etc. calitativ. fenomenele respective pot fi împărţite în geofizice. sunt câteva hazarduri din această categorie.hazardurile complexe au cauze multiple. secetele. .1978). cei doi autori deosebesc: – hazarduri naturale determinate de fenomene naturale extreme.).2. incluzând modificările de volum ale sedimentelor. . abateri importante care îi conferă acestuia caractere extreme. curgerile de noroi etc.2 Hazarde biologice .). tornadele. O altă clasificare a hazardurilor se face după originea acestora. valurile de frig şi de căldură. detalierea celor două direcţii conduce la categoriile enumerate în continuare în lucrare: 3. eroziunea solului. geofizice. acumularea de gaze etc.) sunt cauzate de procese naturale care se desfăşoară în interiorul scoarţei terestre (deplasarea plăcilor tectonice. chiar dacă agentul determinant poate fi şi de altă natură. colmatarea de lacuri etc. eroziunea şi acumularea fluviatilă. împărţite la rândul lor în mai multe categorii (meteorologice. abraziunea marină. legate de fenomene ale mediului terestru biotic şi biologice. Frampton et al. în timp ce alte caracteristici sunt inferioare altor tipuri de hazarduri. declanşarea lor ţinând mai ales de conjunctura geomorfologică. şi înglobând fenomene de la alunecări de teren până la avalanşe). – hazarduri legate de instabilitatea versanţilor (cele legate de procesele de la suprafaţa terestră. de cele care sunt determinate de abateri importante în manifestarea unor fenomene.hazardurile geologice (cutremure. deosebeşte hazardurile naturale rezultate în condiţii de evoluţia considerată “obişnuită ” a fenomenelor naturale. . – geologice (localizate în interiorul scoarţei terestre şi determinate de procesele specifice).). ceaţa etc. în acest sens Mitchell şi Cutter (1999) ţine cont de evenimentul natural care stă la baza hazardului.. astfel. – hazarduri naturale determinate de agenţi biologici (epidemii. hidrologice. (1996) consideră trei tipuri principale de hazarduri naturale: – climatice (cauzate de fluctuaţiile proceselor din atmosferă).

2002. Adaptation.K. . S. D. Burton. J.. Magalhaes. Twelfth Conference on Applied Climatology. B.).L. 23 . UCL Press.). White. J. and around the world”. K. M. A global assessment.W.. N. vol.F. Routledge. D.J. Geogr.. A Report of Working Group II of the Intergovernmental Panel on Climate Change. – “A survey of the field of natural hazards and disaster studies ” în: Carrara. NC. J. Kelman. Wisner.. (eds. I.Cambridge Review of International Affairs. no. [7] Nutter. – “GIS and natural hazards: an overview from a GIS perspective”.S. Sobel. A. – “A brief climatology of extreme weather and climate events in the U. D. J. Guzzetti. – “The political economy of FEMA Disaster Payments”. 2001.. [2] Cater. S.. Kates. P. F.A. [12] Anderson.1994. D. –“Drought discourse and vulnerability”. Kluwer Academic Publishers.1995. (ed.T. 1.“A contextual model of natural hazard ” în: Cutter. D. Natural Hazards. (eds.. Pielke & Pielke (ed. M.“ Internationally agreed glossary of basic terms related to Disaster Management ”. Washington. 2000. Wahsington.C. (eds. [4] Garrett. XIV. DHA-Geneva – December 1992.W. [5] May. Lott. J. Storms. (ed.. Kates. “American hazardscapes: the regionalization of hazards and disasters”. A Report accepted by Working Group II of the IPCC but not approved in detail. 1999. – “Vulnerability to disaster and sustainable development: a general framework for assessing vulnerability”. Guzzetti. (1993). I. Kluwer Academic Publishers. [10] *** UNISDR – “Natural disasters and sustainable development: understanding the links between development. 2000... A reassessment of natural hazards in the United States”. T. T. Cioacă. D.. T.T. 2000. environment and natural disasters ”.. Changnon.. [3] Changnon. 42/1999. Alexander. Dordrecht. Climatic Change. S. – “The changing nature of risks and hazards”.1978. 3 (3/4). E. Climate Variability.S.A. [21] *** IADB – “Reducing Vulnerability to Natural Hazards: Lessons Learned from Hurricane Mitch. Davis. Sweden 25-28 May 1999 IPCC (2001). (ed. G. Panagides.N. [11] White.. in: Carrara. – “ Natural disaters and human activity.R. 2000.. –“Addressing Natural Hazards: Challenges and Lessons for Public Policy”. Team Coordinator: Alberto Uribe.. A contribution to the north American Commission on Environmental Cooperation State of the Environment Report ”. United Nations ISDR. Climate variability. Vazquez. Asheville. 2002. Working Paper Studies. Cannon. Climate Change 2001: Impacts. Routledge. Natural Disasters. [18] *** DHA . climate change and vulnerability: moving forward by looking back ”. Geographical Information Systems in Assessing Natural Hazards. Jospeh Henry Press. New York. [9] Ross.”Record-High Losses for Weather Disaster in the United States during the 1990s: How excessive and why?”. în: Cutter. . Louis. [17] Cutter. A Strategy Paper on Environmental Management” Working paper prepared by a team of the Regional Operations Department 2 of the Inter-American Development Bank. în: Ribot. Stockholm.) Drought.F. S.C. R. [22] Mileti. [8] Ribot. F. . R.S.L. D. A. A. Climate Change and Social Vulnerabilty in the Semi-arid Tropics.“Disaster Diplomacy Articles ”. Geographical Information Systems in Assessing Natural Hazards.1994. – “ âGlobal Climate Change: Why U. [14] Blaikie. 1995. United Nations..W. P.C. people’s Vulnerability. and disasters ”. 2.. Bakker..A. London. [19] Downing. Dordrecht. E. [20] Etkin. [15] Burton.vol..). D. R.. S.). Joseph Henry Press. F.1989. London and New York. Dinu.. and Vulnerability. The Federal Reserve Bank of St. [16] Coppock. XXXVI. Devine. American Meteorological Society. –“ Hărţile de risc”. vol. Environmental Hazards. S. and Technical Summary of the Working Group II Report. M. D.).). London and New York.C. A.S.Bibliografie [1] Alexander.“Disasters by design.B.2001. Background document for the World Summit on Sustainable Development (WSSD). K. NJ.“Introduction. 2001. Jagger. Environmental Risks and Hazards. The Australian Journal of Emergency Management.. Summary for Policymakers.. G. London and New York. N. . 18/1998. [13] Bălteanu. 4/1997. [6] Mitchell. Insurers Care”. L.E. I. T. –“ Natural hazards. I.. F. Routledge. – “Knowing better and losing even more: the use of knowledge in hazards management ”. Prentice Hall.. în: Wilhite. 11.1996.“The environment as hazard” Oxford University Press.

[23] ***PAHO – “Principles of disaster mitigation in health facilities”, Disaster Mitigation Series, Pan Amercian Health Organization, 2000. [24] Ribot, J.C., Najam, A, Watson, G. – “Climate variation, vulnerability and sustainable development in the semi-arid tropics ” În: Ribot, J.C., Magalhaes, A.R., Panagides, S.S. (eds.), Climate Variability, Climate Change and Social Vulnerabilty in the Semi-arid Tropics,1996. [25] Slaymaker, O. – “Natural hazards in British Columbia and inter-institutional challenge ”, Int. Jour. Earth Sciences,1999. [26] Smith, K. – “Environmental hazards. Assessing risk and reducing disaster”. Routledge, London and New York, 2001. [27] Tobin, G.A., Montz, B.E. – “Natural Hazards. Explanation and Integration ”, The Guildford Press, New York. [28] Wilhite, D.A. – “Drought as a natural hazard. Concepts and definitions”, în: Wilhite, D.A. (ed.) Drought, A. Global assessment vol. 1, Routledge , London and New York, 2000. [29] Zăvoianu, I., Dragomirescu, Ş. – “Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme”, SCGGG-Geogr., XLI, 1994. [30] Annan, K. – “Facing the Humanitarian Challenge. Towards a Culture of Prevention”, United Nations, New York. [31] Bălteanu, D. – “Natural hazards in Romania”. Rev. Roum. de Geogr., t. 36, 1992. [32] Bălteanu,D.- “Geomorpholgical hazards in Romania. Geomorphological Hazards of Europe ”, Edited by Embleton & Embleton, Elsevier, Amsterdam, 1997. [33] Bogdan, O., Niculescu, E. – “ Riscurile climatice din România”, Sega International, Bucureşti. [36]Burton, I. – “The Environment as Hazard”, Oxford Univ. Press, New York, 1978. [37] Ciulache, S., Ionac, N.- “Fenomene atmosferice de risc şi catastrofe climatice”. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995. [36] Frampton, S., Chaffey, J., Hardwick, J., McNaught, A. – “Natural Hazards. Causes, consequences and management”, Hodder & Stoughton Educational, London, 1996. [37] Grecu, F. – “Fenomene naturale de risc. Geologie şi geomorfologie” Editura Universitară Bucureşti, 1997. [38] Mitchell, J.T., Cutter, S.L. - “Global change and environmental hazards: is the world becoming more disastrous?”,1999. [39] Zăvoianu, I., Dragomirescu, S.- “Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme” , Studii şi cercetări de geografie, t. XLI, 1994. [40]* * * - “Internationally agreed glossary of basic terms related to disater management”, United Nations, Department of Humanitarian Affairs, IDNDR, DHA, Geneva,1992. [41] * * * - “World Map of Natural Hazards. Munchener Ruckversicherungs-Gesellschaft ”, 1998.

24

CONCEPTE CONEXE FENOMENULUI INCENDIU
Lt. col. lector univ. dr. ing. POPESCU GARIBALD*, lt. col. conf. univ. dr. ing.DARIE EMANUEL* DRAGOŞ PAVEL - IULIAN*, Lt. VOICU IONUŢ** *Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” - Facultatea de Pompieri **Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea“ al Judeţului Constanţa popescugaribald@yahoo.com edarie@yahoo.com Abstract The article presents a series of specific terms, some general issues/elements related to concepts such as fire: starting a fire, data about explosion, fire particularities, fire prevention, remission of a fire prevention measures, a unique Fire, fire. 1. Terminologie Aprindere – iniţiere a unei arderi. [1] A arde – a fi în stare de combustie. [1] Arson – incendiu generat/provocat cu intenţii răuvoitoare. [1] Ardere/combustie – reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant, însoţită în general, de emisie de flăcări şi/sau emisie de fum. [1] Ardere cu incandescenţă – ardere a unui material, în stare solidă, fără flacără, cu emisie de lumină în zona de ardere. [1] Ardere mocnită – arderea unor materiale, fără emisie vizibilă de lumină pusă în evidenţă, în general de fum şi creşterea temperaturii în masa acestora. [1] Atmosferă explozivă – amestec de gaze, vapori sau pulberi/prafuri combustibile cu aer, în condiţii atmosferice normale şi concentraţii cuprinse între limitele inferioară şi superioară de explozie, pentru care, la inflamare/autoinflamare, aprindere/autoaprindere, arderea se propagă în întregul amestec[1] Autoaprindere/aprindere spontană – aprindere rezultată în urma autoîncălzirii. unui material aflat într-o anumită stare de agregare. [1] Ardere fără flacără – ardere fără flacără a unui material în stare solidă. [1] Comburant – element sau compus chimic care poate produce oxidarea sau arderea altor substanţe. [1] Combustibil – material capabil să ardă. [1] Condiţii atmosferice normale – condiţii atmosferice determinate de: presiunile totale ale amestecului cuprinse între limitele 0,08 MPa şi 0,11 MPa; temperatura este necesar şi suficient să fie cuprinsă între limitele de temperatură –20°C şi +40°C. [3] Cauză a unui incendiu – rezultat/consecinţă a unui complex de fenomene fizico - chimice, constituită din patru subcategorii conceptuale principale; cuprinde fenomene şi procese cauzatoare (iniţiatoare), sediile materiale de apariţie şi dezvoltare ale acestor fenomene, agenţii materiali participanţi la iniţiere precum şi condiţiile de stare materială necesare să fie întrunite în timp şi spaţiu, pentru ca un astfel de eveniment, să se producă; stabilirea unei cauze de incendiu constă în identificarea: sursei probabile de aprindere, mijlocului probabil de aprindere, primului material care s-a aprins şi determinarea împrejurării determinante. [3] Foc – proces de ardere caracterizat prin emisie de căldură, însoţit de fum sau flăcări, dau ambele simultan sau ardere care se dezvoltă controlat în timp şi spaţiu. [1] Flacără – zonă de ardere, în fază gazoasă, cu emisie de lumină. [1] Flash-over – trecere bruscă în stare de ardere generalizată a tuturor suprafeţelor materialelor combustibile dintr-o incintă. [1] Incandescenţă – incandescenţă produsă fără ardere sau altă reacţie chimică, generată de exemplu, prin încălzirea electrică a unui filament de wolfram. [1] 25

Incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită intervenţia organizată în scopul întreruperii procesului de ardere. [1] Incendiu în masă – incendiul de mari proporţii care poate genera consecinţe negative majore asupra desfăşurării normale a activităţilor social - economice precum şi asupra mediului înconjurător şi care nu poate fi controlat şi lichidat, numai prin intervenţia serviciilor de pompieri, constituite potrivit legii. [2] Inflamabil – material capabil să ardă cu flacără. [1] Inflamare – perioadă de apariţie a flăcărilor. [1] Material/substanţă combustibilă – material care are proprietatea să ardă în condiţii predefinite; stările de agregare în care se poate afla sunt: solid, lichid, gaz. [1] Piroliză – descompunere chimică ireversibilă, fără oxidare, a unui material, datorată creşterii temperaturii în masa acestuia. [1] Punct de inflamabilitate – temperatură minimă, începând de la care în condiţii de încercare specificate, un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce o aprindere de scurtă durată, în contact cu o sursă de aprindere. [1] Temperatură de aprindere – temperatura minimă la care un material combustibil degajă vapori sau gaze combustibile într-o anumită cantitate, astfel încât după aprinderea/inflamarea acestora de la o sursă de aprindere, materialul continuă să ardă fără aport caloric din exterior. [1] Temperatură de inflamabilitate – temperatura minimă, începând de la care, în condiţii de încercare specificate, un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce o aprindere de scurtă durată, în contact cu o sursă de aprindere. [1] Temperatură de autoaprindere/aprindere spontană – temperatură minimă la care un material se aprinde spontan, în condiţii de încercare specificate. [1] 2. Scurtă clasificare a incendiilor. Puncte de vedere Principalele tipuri de incendii se pot clasifica după cum urmează: - din punctul de vedere al ramurii din cadrul economiei : - incendii în agricultură (incendii la : păduri, lanuri de cereale păioase, mirişti, păşuni etc.); - incendii în industrie (industria: chimică, minieră, uşoară, transporturi etc.) - din punctul de vedere al organizării administrativ - teritoriale: - incendii în mediul rural ; - incendii în mediul urban. - din punctul de vedere al cotei/ altitudinii faţă de nivelul mării: - incendii în sol ; - incendii de suprafaţă. - incendii în mine/abataje. - din punctul de vedere al zonei de iniţiere/izbucnire a incendiilor de pădure: [5] - incendii pe sol sau de litieră; - incendii de coronament ; - incendii subterane; - incendii de doborâturi. - din punctul de vedere al nivelului/gravităţii consecinţelor incendiilor: - incendii în masă; [2] - incendii convenţionale (categoria incendiilor care exclud incendiile în masă). - din punctul de vedere al fazelor de lucru prestabilite pentru o construcţie cu o anumită destinaţie: - incendii în faza de construcţie a unui operator economic, instituţie etc.; - incendii în faza de montaj a unei instalaţii tehnologice etc.; - incendii în faza de exploatare a unui operator economic, instituţie etc. - din punctul de vedere al impactului incendiilor asupra mediului înconjurător: - impactul asupra mediului înconjurător determinat de substanţele/efluenţii rezultate/rezultaţi din incendii; - impactul asupra mediului înconjurător determinat de utilizarea neconformă a substanţelor de stingere interzise. - din punctul de vedere al acţiunii incendiilor asupra spaţiilor/construcţiilor cu o anumită destinaţie: - incendii cu acţiune asupra construcţiilor/ spaţiilor cu destinaţie civilă; 26

spume.din punctul de vedere al regimului de înălţime al construcţiilor care pot fi supuse incendiilor: . x 2 . în general de natură organică. .incendii la clădiri /construcţii deschise . Din punct de vedere al relaţiei spaţio-temporale. . . . .incendii de gaze. semnifică iniţierea unui incendiu.incendii de materiale solide.din punctul de vedere al impactului incendiilor în raport cu formele de relief: .incendii la clădiri foarte înalte. . x31 ' .din punctul de vedere al categoriei de importanţă excepţională a construcţiilor/clădirilor care pot fi supuse incendiilor .incendii de lichide sau de solide lichefiabile. se poate defini şi prin intermediul ecuaţiei: 27 . Concept Fenomenul de iniţiere a unui eveniment de tip incendiu. . .incendii care se iniţiază şi se dezvoltă în zonele de munte. x 2 . . .incendii la clădiri civile /publice. . x32 ' ) . cu Δ arderii s-a notat triunghiul arderii.din punctul de vedere al tipului de clădire care poate fi supusă acţiunii unui incendiu. . x32 .din punctul de vedere al substanţelor de stingere utilizate pentru stingerea incendiilor: . clasificate cu destinaţiile / funcţiunile stabilite de legislaţia în vigoare. jet pulverizat).din punctul de vedere al acţiunii de stingere a incendiilor. .din punctul de vedere al încadrării incendiilor în raport cu clasele de incendiu:[6] .incendii la clădiri /construcţii închise . . se poate defini prin intermediul ecuaţiei : post iniţiere incendiu = Δ arderii = f ' ( x 2 ' .gaze inerte.incendii cu acţiune asupra construcţiilor/ spaţiilor cu destinaţie militară.apă (jet compact. . . dezvoltarea unui incendiu/unei arderi/unei combustii sau post iniţiere incendiu. . . a căror ardere are loc. x 4 ) .incendii la clădiri de producţie şi /sau depozitare. (1) iar.. Ecuaţia iniţierii a unui incendiu. x 4 ) = f ( x1 . x3 .din punctul de vedere al măsurilor de protecţie la incendiu care trebuie aplicate. .clasa D . relaţia (1) care.incendii la clădiri /construcţii blindate .incendii la clădiri/construcţii subterane.din punctul de vedere al activităţilor de prevenire a incendiilor. . .incendii la clădiri mixte.din punctul de vedere al tipului de clădire care poate fi supusă acţiunii unui incendiu: . .incendii la clădiri /construcţii monobloc.incendii la clădiri înalte .incendii care se iniţiază şi se dezvoltă în zonele de deal .clasa C . . apă cu aditivi polimerici .din punctul de vedere al comportării la incendiu a construcţiilor.clasa A .incendii care se iniţiază şi se dezvoltă în zonele de şes/câmpie .clasa B . .incendii la clădiri/construcţii supraterane.incendii cu acţiune asupra construcţiilor/ spaţiilor cu destinaţie industrială. . . (2) în care. într-un control de prevenire a incendiilor: . . 3.abur.incendii de metale. [4] . cu formare de jar. se poate defini prin intermediul ecuaţiei: iniţiere incendiu = f ( x1 . x31 .

mijlocul este/reprezintă sediul fenomenului. spre exemplu. să existe simultan următoarele condiţii: x (t . se deduce faptul. de către seria de standarde adoptate în România. poartă numele de ecuaţia cauzei unui incendiu/iniţierii unui incendiu. pentru i = 1. Variabilele care constituie ecuaţia cauzei de incendiu admit proprietatea că pot fi dependente sau independente. Pentru realizarea temperaturilor de: aprindere sau inflamare după caz. mijlocul nu este/nu reprezintă sediul fenomenului. nu mai are efect: d ( x 2 . unele în raport cu celelalte. s ) . un foc. este scurtcircuitul electric. ca un eveniment de tip incendiu să se dezvolte în timp şi spaţiu.din punct de vedere matematic. se încadrează. este necesar ca variabila x 2 să genereze energie suficientă pentru iniţierea unui eveniment de tip incendiu / explozie. în raport cu anumite condiţii de legătură. Egalitatea dată de relaţiile (1) şi (2) reprezintă condiţia de necesar şi suficient. Cauza unui incendiu poartă numele sursei.dacă x1 = f ( x 2 ) .dacă x1 ≠ f ( x 2 ) .aerul atmosferic care. atunci cauza acelui incendiu. adică acesta. Într-o astfel de situaţie. însoţit de fum sau flăcări. reprezintă. k ≥ 0 . Analizând termenii definiţi anterior. Definiţia admite şi următoarea formulare: “ardere care se dezvoltă controlat în timp şi spaţiu”. peste care influenţa dată de energia sursei.1 MPa). . la presiune atmosferică ( ≅ 0. 4. t. care reprezintă un caz particular. dacă un incendiu. atunci când i = j = k . are ca sursă un scurtcircuit electric.4 şi j . trebuie să fie cel puţin egală cu energia minimă de aprindere a materialului care participă/intervine la iniţiere: E min . sau ambele simultan”.variabilele/parametrii xi admit o dependenţă de timp şi spaţiu: xi = i j k . (3) care reprezintă valoarea minimă de timp la care se realizează intersecţia variabilelor puse în discuţie. conţine sursa.împrejurarea. .momentul de timp respectiv spaţiul(volumul) la/în care se realizează simultan condiţiile enunţate mai sus. cum este de exemplu. pentru a contribui la iniţierea unui incendiu este necesar şi suficient să conţină oxigen. reciproca este de asemenea adevărată. lucrări specifice anotimpurilor toamnă/primăvară. s i ) k =1 k =4 . i = 1. în raport cu legislaţia internaţională adoptată de partea română. un incendiu controlat. s .distanţa dintre sursă şi primul material care se poate aprinde admite o valoare maximă. operaţia de igienizare/curăţare a unei mirişti/lan de grâu. are loc fenomenul de iniţiere a evenimentului de tip incendiu.4 . că. nu conţine sursa. timpul /spaţiul: ti = t şi si = s . adică acesta. I x k (t i . în limitele (16…21)%. . spre exemplu. pentru care. ≤ Ei. 28 . raportat la apariţia/generarea lor: . această egalitate. din punct de vedere tehnic. (4) Variabilele care intervin în relaţia (1) sunt: x1 . x 32 . . .mijlocul sau elemente componente din structura sa . x 31 . x31 ) ≤ d max . după care urmează să se efectueze lucrări pregătitoare pentru însămânţarea grâului. 5. Condiţii de legătură pentru incendiu Pentru ca un incendiu să se iniţieze este necesar şi suficient. x 2 sursa (de natură electrică sau neelectrică).iniţiere incendiu = min .energia de aprindere.primul material care se poate aprinde. variabilele/parametrii xi pot să fie dependente/independente unele faţă de altele. . Conceptul de foc/incendiu controlat Focul se defineşte ca fiind „procesul de ardere caracterizat prin emisie de căldură. x 4 .

în anumite condiţii favorizante/împrejurări cum sunt unele condiţii meteo nefavorabile (generarea unor curenţi de aer cu intensitate mare. adică să conţină sau nu sursa de aprindere/inflamare. 6. ceţuri de G. de cele mai multe ori. pentru presiune şi temperatură la valori predefinite. unele în raport cu celelalte.L.momentul de timp respectiv spaţiul(volumul) la/în care se realizează simultan condiţiile enunţate mai sus. – x 2 . în limitele (16…21)%. – x 4 . x32 . – x31 . în sensul realizării operaţiei de descongestionare a zonei respective. x 2 . pentru fenomenul studiat. Ecuaţia cauzei unei explozii. în cazul materialelor combustibile de tipul lichide/vapori ai lichidelor. utilizatori etc. scame/suspensii de natură organică/anorganică. umiditate redusă/ grad de uscăciune mare etc. în sensul că un foc necontrolat reprezintă un incendiu. este concentraţia în aer a acestor substanţe.mijlocul sau elemente componente din structura sa (acesta poate sau nu să reprezinte sediul fenomenului. un factor important în acest sens.) deoarece. prezintă pericol/pericol potenţial pentru terenul agricol pus în discuţie şi cu atât mai mult pentru vecinătăţi (gospodării ale populaţiei. Referitor la cele arătate anterior. prafuri. pulberi. în scopul/sensul reducerii unor costuri etc. de către factorul uman. implică punerea în discuţie a conceptului de foc necontrolat. în procesul generării/realizării acestora.). care se aprind/se inflamează. prin depăşirea/majorarea acestei valori. prafuri. reprezintă o condiţie necesară. sunt întrunite principalele condiţiile de realizare pentru starea de pericol/pericol potenţial.Această situaţie. – t. păduri. cauza unei explozii poartă numele sursei..P. Pierderea controlului unui incendiu. aflat iniţial/ la un moment de timp dat. un alt exemplu. se consideră terminologic a fi în atmosferă deschisă sau în atmosferă închisă/atmosferă limitată din punct de vedere spaţial. plantaţii etc.. care admite o valoare maximă. este necesar şi suficient ca între sursă şi primul material de natură lichidă. (5) Variabilele care intervin în relaţia (5) sunt: – x1 . un incendiu. de foc controlat. se realizează de către proprietari. x 4 ) .aerul atmosferic care. Activităţile care se încadrează în această categorie. sub control. ).P. – x32 . ceţuri de G. Este necesar ca această aplicaţie să se realizeze utilizând metoda “flacără pe gaz “. să existe o condiţie de distanţă/lungime l caracteristică ( exp l .împrejurarea. Aceste activităţi.. Spaţiul în care are loc un incendiu sau o activitate cu foc deschis/incendiu controlat. este necesar ca variabila x 2 să genereze energie suficientă pentru iniţierea unei explozii . vapori ai lichidelor. aprinderea/inflamarea nu se mai poate realiza. reciproca este adevărată. gaze etc. scame/suspensii de natură organică /anorganică. temperaturi ridicate ale aerului atmosferic/mediului înconjurător. 29 .primul material care se poate aprinde/inflama. x 2 . îl constituie aprinderea/generarea flăcării la un aragaz. Raportat la teoria cauzei unui incendiu. în general ridicată.L. care din punct de vedere tehnic/juridic se traduce. x31 . care corespunde unei densităţi de sarcină termică. reprezintă un foc/incendiu controlat. de masa agricolă reziduală. ca fiind. Pentru generarea temperaturilor de: aprindere/inflamare după caz. admit proprietatea că pot fi dependente/independente. s . Spre exemplu. gaze etc.sursa (care poate fi de natură electrică sau neelectrică). Concept Un eveniment de tip explozie se poate defini utilizând ecuaţia dată de exprimarea implicită : iniţiere explozie = g ( x1 . într-un spaţiu bine definit. x 4 ) = g ( x1 . arderea controlată a resturilor de paie.. x3 . caracterizată de temperatura de aprindere/inflamare). Variabilele care constituie relaţia (5). pentru a contribui la iniţierea unei explozii este necesar şi suficient să conţină oxigen.. pulberi.

fapte corespunzătoare traduse prin neconformităţile identificate în teren. fiind astfel mai eficient. Datorită numărului mare de variabile. cum este de exemplu. determinat/generat de relaţiile (1) şi (5). întrun timp dat. materializate în economie de timp şi resurse financiare mai reduse pentru inspector şi. în acest sens. în funcţie/în raport cu situaţia pe care o relevă starea de fapt din cadrul operatorilor economici privaţi/de stat.. acela că. variabila x 2 . Operaţia/acţiunea de stingere. dacă se execută controlul de prevenire şi stingere a incendiilor în raport. în condiţiile. observaţia pusă în discuţie generează avantaje. măsuri care trebuie să reflecte situaţii. nu se pot realiza fizic şi chimic. Având în vedere importanţa acestui concept. dacă inspectorul specializat în prevenirea incendiilor evaluează corect starea de lucruri. Conceptul de unicitate a unui incendiu/a unei explozii Pentru a realiza analiza variabilelor care constituie un incendiu sau o explozie. să evalueze aceste variabile. 9. situaţie care implică susţinerea pe baze ştiinţifice a conceptului de unicitate pentru aceste tipuri de evenimente. identificate prin intermediul ecuaţiilor (1) şi (5). esenţa teoriei arderii/utilizării substanţelor de stingere. în sensul că. instituţii ale statului etc. stări. costurile cu investiţiile pe termen scurt şi mediu pentru beneficiari. ardere cu incandescenţă. neconformităţi/nerespectări ale normelor de prevenire şi stingere a incendiilor. ' – x 31 . Concept Pentru a implementa în practică acest concept. în utilizarea definiţiei iniţierii unui incendiu/unei explozii. aproximativ. după caz.verbale de control în domeniul prevenirii/stingerii incendiilor). Incendiul/explozia. implicit. se pot realiza/materializa/implementa mai uşor şi de cele mai multe ori cu costuri minime. situaţie care avantajează beneficiarul. cel puţin din acest punct de vedere. în documentele de control întocmite de inspector /planurile de măsuri întocmite de beneficiari. flacără închisă. Prevenirea incendiilor/exploziilor. Spre exemplu. beneficiarii acestor controale respectă termenele date măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute. reprezintă materialul supus combustiei/arderii. după caz.7. reprezintă sursa aceasta fiind de tipul: flacără deschisă. acesta. ca inspectorul de prevenire a incendiilor. simplifică foarte mult procedurile actuale. neconformităţile/nerespectările din domeniul prevenirii/stingerii incendiilor sunt mai reduse din punct de vedere numeric. doar în condiţii de laborator. este necesar. dacă cel puţin una dintre variabile nu este generată/realizată simultan cu celelalte. în urma controalelor/inspecţiilor de prevenire/stingere a incendiilor la: operatorii economici de stat /privaţi. se observă că intervenţia /operaţia de stingere a unui incendiu se realizează pin acţiunea cu substanţe de stingere. ardere mocnită. să se diferenţieze din punct de vedere al fenomenului în sine aceste cazuri/situaţii. doar asupra variabilelor: ' – x 2 . realizarea unui incendiu/unei explozii. Stingerea unui incendiu. se poate aprecia faptul că. doar asupra variabilelor care determină/formează triunghiul arderii. astfel că într-o perioadă de timp dată. situaţie. care necesită foarte mult timp pentru redactarea acestor documente (procese . fiind astfel important. 8. inspectorul poate controla mai multe entităţi lucrative. după caz. este necesar să se pună în discuţie iniţierea şi dezvoltarea unui incendiu/explozie. pentru beneficiar : – se realizează economie de timp la redactarea documentului de control. în care. informaţiile puse în discuţie. În concluzie.. Concept Plecând de la ecuaţia (2) care constituie practic. riscul de incendiu/explozie scade/este mai bine controlat (pericolul de incendiu/explozie se anulează). doar cu o anumită variabilă. instituţii ale statului etc. al treilea etc. 30 . fiind posibilă. niciun incendiu nu se poate regăsi/genera în mod identic în realitatea obiectivă în care trăim.sursa. în acest mod reducându-se probabilitatea de generare a unor evenimente de tip incendiu/explozie. material supus combustiei. – se reduc în acest mod. poate fi al doilea. prin utilizarea de substanţe pentru stingere. prin intermediul documentelor de control. – se realizează scopul principal al acţiunii de prevenire. se pot impune. rezolvarea problemei implică o soluţie unică care este determinată de condiţiile de necesar şi suficient. se poate realiza.

în sensul realizării stingerii/lichidării acestuia. Măsură de prevenire a unui incendiu/explozie. – în raport cu tipul măsurilor de protecţie la explozii: – măsuri de prevenire a exploziilor. . dacă cantitatea de lichid este foarte mare.măsuri de protecţie la incendiu. – măsuri de prevenire /stingere a incendiilor pentru faza de exploatare. prafuri.' – x 32 . din unul sau mai multe rezervoare. hârtie. 10. – măsuri de prevenire a incendiilor cu specific/caracter neelectric. – măsuri de prevenire/stingere a incendiilor pentru faza de construcţie/execuţie-montaj. Atunci când se intervine asupra unui incendiu. reprezintă oxigenul existent în volumul de aer /spaţiul. de ventilaţie. Dacă materialul care arde este lichid combustibil într-un spaţiu cu suprafaţă liberă. – măsuri de inhibare a exploziilor. – protecţia instalaţiilor tehnologice. termice. industriale. jet pulverizat etc. vehicule etc. – protecţia instalaţiilor (electrice.. este apa sub formă de jet compact. substanţa de stingere utilizată.).protecţia pasivă . Corespunzător ultimului exemplu. – în raport cu tipul /natura protecţiei la incendiu: . – mijloacele de aprindere. – primul material (gaze. pasaje auto etc. poduri de cale ferată/auto. spre exemplu. inflama/autoinflama. – măsuri specifice de prevenire a incendiilor/exploziilor (pentru o zonă/spaţiu anume delimitată). – a două variabile sau a trei variabile.măsuri de stingere a incendiilor. – în raport cu tipul măsurilor de prevenire la incendiu/explozie: – măsuri cu caracter general de prevenire a incendiilor/exploziilor.protecţia activă . aplicată la suprafaţa lichidului. de alimentare cu apă etc. – în raport cu tipul fazelor de lucru: – măsuri de prevenire/stingere a incendiilor pentru faza de proiectare. Dacă materialul care arde se află în stare de agregare sub formă de solid (lemn. vapori.). autovehicule. – în raport cu tipul entităţilor tehnice protejate: – protecţia construcţiilor (civile. astfel: – în raport cu tipul măsurilor de protecţie la incendiu: – măsuri de prevenire a incendiilor. – protecţia operaţiilor tehnologice. în care are loc/se dezvoltă arderea. substanţa de stingere se aplică după caz. în raport cu mediul înconjurător. stingerea se poate realiza prin utilizarea apei sub formă de jet compact. în raport cu mediul înconjurător. Concept Măsurile de prevenire/stingere a incendiilor/exploziilor se pot clasifica. este necesară inclusiv răcirea sa şi/sau a vecinătăţilor (vecinătăţile pot fi constituite. solide. jet pulverizat etc.) care se pot aprinde/autoaprindere. atunci substanţa de stingere utilizată este spuma chimică. de gaze. perdea de apă. – în raport cu tipul surselor de energie: – măsuri de prevenire a incendiilor cu specific/caracter electric. – împrejurările determinante.). având în conţinut lichide combustibile/inflamabile). sub presiune. 31 . tuneluri de cale ferată/auto. în mod simultan. – măsuri de protecţie la explozie. cazul unui rezervor de mare capacitate. deşeuri de cartoane etc. .) corelată cu protecţia ocupanţilor şi a entităţilor conexe/de la vecinătăţi (vagoane de cale ferată. pulberi. – în raport cu măsurile specifice de prevenire a incendiilor în funcţie de elementele care constituie cauza unui incendiu/unei explozii: – sursele de aprindere. . de exhaustare. după caz. scame etc.

– care sunt supuse evenimentului (incendiu. . Vocabular.1088/09 noiembrie 2000. 1999.P.R.Curs disciplina „Prevenirea incendiilor”. Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza “ .Facultatea de Pompieri. nr. Bucureşti. [6] *** SR EN 2/1995 . publicat în Monitorul Oficial al României nr. Bucureşti. 2005. [3] Popescu.– în raport cu tipul entităţilor umane protejate: – protecţia factorului uman: – care intervine la incendiu..Clase de incendiu. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ . A.(1…8)/1999 . Institutul Român de Standardizare.G. [5] Mocioi.Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor. Editura FAST . 2008. [2] *** H. Termeni generali şi fenomene ale incendiilor. ediţia a II-a. Bucureşti. Bibliografie [1] *** SR ISO 8421. Bucureşti. .PRINT I.T.Facultatea de Pompieri. 2008. 619/30 noiembrie 2000. [4] *** P118/1999 . 32 .C. explozie) şi urmează să fie salvate. pentru aprobarea Regulamentului de apărare împotriva incendiilor în masă. G.Protecţia împotriva incendiilor.Curs disciplina „Tehnica şi tactica stingerii incendiilor”.

de aceea 50% din pădurile României sunt încadrate în categorii de protecţie a apei. pe care le adăposteşte pădurea: fructe mici.PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR DE PĂDURE Maior ing. clean. vulpi. Situaţia existentă în Europa Peisajul Europei a trăit mari transformări de-a lungul timpului. cu o temperatură medie mai joasă şi o umiditate mai ridicată. De aceea. scobar etc.) reprezintă o bază folosită curent pentru pescuitul sportiv. Consideraţii generale Spaţiile forestiere constituie „zone de viaţă”. Este dificil să concepem că. cum ar fi avalanşe. 1. Rolul pădurilor Pădurile au un rol ecologic. cocoşi de munte. râşi. mistreţi. ea se bucură de un interes deosebit în politica de dezvoltare durabilă a oricărei ţări. Modul în care sunt gestionate pădurile poate afecta semnificativ calitatea mediului. pădurea joacă adeseori un rol protector împotriva eroziunii provocată de vânt dar şi în cazul eroziunii provocată de ape. lostriţă. stânci ce pot să cadă şi inundaţii. ce deschide perspective pentru practicarea vânătorii. populată natural cu specii de peşte (păstrăv. Deloc neglijabilă este şi bogăţia de produse secundare. lupi. mreană. În zonele montane. CONSTANŢA ENE Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Inspecţia de Prevenire – Direcţia Pompieri Abstract The work presents some issues of forest fire prevention. Reţeaua densă de râuri şi pâraie montane gestionate de organele silvice sau de asociaţiile vânătorilor şi pescarilor. de când este viaţă pe Terra în spaţiul european se afla o pădure vastă ce se întindea de la Oceanul Arctic la Marea 33 . plante medicinale dar şi marea varietate de animale sălbatice ca: urşi. pădurile au rol de protecţie împotriva catastrofelor naturale. ciuperci. Pădurea este cunoscută şi sub numele aurul verde al pământului. În regiunile cu sol fragil. de protecţie a mediului. a căror protecţie este la fel de importantă ca cel mai preţios tezaur cultural. lipan. Pădurea realizează şi un climat mai temperat decât cel care există în teren descoperit. capra neagră. Protecţia patrimoniului forestier este esenţială pentru ca gestionarea durabilă să devină realitate. a solului şi a climei.

care se pot apoi transforma în îngrăşământ organic sub formă de făină de carne.Mediteraneană. Cu toate acestea volumul normal al recoltărilor a scăzut iar tăierile ilicite sau amplificat. Peisajul Europei a fost modificat. Şi în acest sector este loc pentru investiţii şi retehnologizare. Statisticile devin realitate crudă în momentul în care bufniţa nu mai este auzită. Cel mai mare pericol cu care se confruntă pădurile este distrugerea prin tăieri necontrolate şi o dată cu retrocedarea altor păduri către foştii proprietari. poluării. salcâm. Studiile arată că omul a modelat aproape fiecare metru pătrat. iar cuiburile vulturilor şi şoimilor dispar. Datorită exploatării şi transportului lemnului cu mijloace deseori prea puţin adecvate.000 km2 – o suprafaţă egală cu cea a suprafeţei forestiere actuale a Canadei şi SUA). Se estimează că aceasta acoperea circa 80-90% din suprafaţa Europei (aproximativ 7.000. Din păcate. păşunatului excesiv s-a ajuns la o agravare a stării de sănătate a pădurilor în ultimii 10 ani. reţeaua de drumuri forestiere a avut mult de suferit. de dezvoltarea socio-economică. iar pădurile nu au făcut excepţie: în locul spaţiilor naturale virgine. Acesta este un pericol real pentru peşti. de îngrijire. Deosebit de gravă este depozitarea la întâmplare. deseori pe malul apelor. iar aproape 2 sunt grav bolnavi. se constată un regres în silvicultură. a rumeguşului care rezultă din prelucrarea lemnului. majoritatea sunt astăzi producţii silvice. S-a constatat că solul şi clima au contribuit la dezvoltarea pădurilor în majoritatea ţărilor din Europa. molid şi brad. concretizat în reducerea volumului lucrărilor silvice: de regenerare. Pădurea este afectată de diverse practici şi activităţi omeneşti. Rumeguşul ar putea fi folosit pentru creşterea râmelor de exemplu. de protecţie şi de reconstrucţie ecologică. Precară este şi starea de sănătate a pădurilor de stejar. în paralel. Acoperirile forestiere actuale din Europa variază de la 8% în Irlanda la 70% în Finlanda. de asemenea. 4 din 10 copaci sunt bolnavi. fenomenul va lua amploare dacă nu se iau măsuri. Din cauza secetelor. Tipuri de păduri dispărute în raport cu cele rămase 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Păduri aluviale Păduri boreale de confiere şi turbă Păduri umide şi termofile Păduri caracteristice zonei africane Păduri mediteraneene Păduri termofile şi mixte 34 . Acum.

Carpinus.23 milioane de ha sunt acoperite cu păduri (din care 4. în zona colinară cu precipitaţii abundente.6 mc Repartiţia pădurilor pe zone geografice: munte (30% din teritoriu) cu păduri de răşinoase şi fag 66 %.27 ha.5 % stejar 18. În proprietate privată se află doar circa 336 mii ha. Principalele tipuri de păduri din România sunt următoarele: arborete de Quercus pubescens. cu climă caldă şi precipitaţii scăzute.2 milioane ha se află în proprietatea publică a statului.0 % diverse alte specii tari 15. Quercus frainetto şi Quercus cerris în zona decâmpie din sudul ţării.9 % fag 31. boreale şi montane de mesteacăn Păduri xerofile de conifere Păduri mezofile şi mezohigrofile de confiere Vegetaţie forestieră de coastă Suprafeţe de pădure dispărute Suprafeţe de pădure rămase Sursă: European forests and protected areas: gap analysis. arborete de Quercus petraea.7 % diverse specii moi 4. Fraxinus şi Tilia. Suprafaţa pădurilor pe locuitor este de 0.9 % Volumul mediu de masă lemnoasă la hectar este de 217 mc Creşterea medie anuală la hectar este de 5. Din suprafaţa totală a fondului forestier naţional 6.1 milioane ha sunt în proprietatea publică a statului). din care 4. restul aparţin statului. iulie 2000 LEGENDĂ: Termofil: care poate trăi în locuri cu temperaturi ridicate Xerofil: care poate trăi în locuri lipsite de umiditate Mezofil: care se dezvoltă la temperatură moderată Higrofil: care se dezvoltă în condiţii de mare umiditate Aspecte generale privind fondul forestier al României Fondul forestier al României cuprinde 6. arborete de şleau compuse în principal din specii de Quercus. Unep-World Conservation Monitoring Centre. deal (37% din teritoriu) cu păduri de stejar şi fag 24 %.confiere/termofile Păduri mezofile şi mixte mezofile/confiere Păduri subacvatice. câmpie (33% din teritoriu) cu păduri de şleauri şi de luncă 10 %. arborete de plop şi salcie din Delta şi Lunca Dunării şi din luncile râurilor interioare. Compoziţia pădurilor României răşinoase 29.37 milioane ha (cam un sfert din suprafaţa ţării). 35 .

7 mii ha. cu mult peste posibilitatea prevăzută de amenajamentele silvice. fondul forestier domeniu public al statului este administrat de Regia Naţională a Pădurilor . 18/1991 au fost retrocedate. 4/1991 şi Legea nr.3 % din fondul forestier naţional.227. funcţii de producţie şi protecţie: 47. Repartizarea pădurilor pe clase de vârstă 36 .1 mii ha (5.9 %. arborete de Picea sp. din proprietatea publică a statului. 46/2008). respectiv reprezenta 66. În raport cu natura funcţiilor social .Romsilva. Structura pădurilor pe grupe funcţionale Distribuţia pădurilor pe clase de vârstă indică un deficit de arborete exploatabile şi preexploatabile. la data de 31. 1/2000). 355.1 %.12. În conformitate cu prevederile Codului silvic (Legea nr.2004 fondul forestier proprietate publică a statului era de 4. întregul fond forestier naţional se afla în proprietatea statului. ca efect al exploatărilor din trecut. Pinus sp.6%) iar 1.. În temeiul Legii nr. La nivelul anului 1990.723. şi Larix decidua în zonele de munte.. pădurile României se structurează astfel: funcţii speciale de protecţie: 52. Abies sp.economice.arborete de amestec cu Fagus sylvatica şi răşinoase în zona de munte. 1/2000. Ca urmare a aplicării legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra fondului funciar (Legea nr.6 mi ha au fost retrocedate în temeiul Legii nr.

Greenpeace a descoperit că în vestul Carpaţilor Meridionali din România se găseşte una dintre ultimele păduri intacte de pe planetă şi ultima de acest fel din Europa. vulpi. care adăposteşte printre alte specii endemice şi pinul negru de Banat (Pinus Nigra Banatica). Acoperind o suprafaţa de 4. şi trebuie protejat imediat prin lege de activităţile umane cu impact negativ". Podişul Transilvaniei este acoperit cu păduri de stejari şi fagi. găsite în Dobrogea. Aici se întâlnesc. de către Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice şi alte unităţi atestate. Zona alpină începe la aproximativ 1500 m altitudine şi constă în păduri de pini. se întâlneşte o situaţie unică: specii endemice care nu se mai găsesc în alt colţ de lume. Balcani. dar şi suprafeţe semnificative din apropiere. veveriţe. Pirinei sunt de o importanţă crucială pentru protecţia pădurilor în Europa. bancuri de nisip şi insule de stufăriş plutitor traversate de sute de canale de apă. Cel mai recent inventar al pădurilor virgine arată că în această zonă sunt concentrate cele mai multe păduri de acest fel din România. Apenini. situat în partea de vest a Carpaţilor Meridionali include cea mai mare parte a Parcului Naţional Retezat. cei mai înalţi arbori semi-naturali sau naturali din familia fagacee.Modalitatea practică de gestionare a fondului forestier se reglementează prin amenajamentele silvice. râşi. linxul. Aici apar şi multe căprioare. Păduri întinse de stejari pot fi. coordonator al campaniei Greenpeace. pe perioade de 10 ani şi sunt aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. şoimi şi bufniţe. Pădurile de conifere sunt presărate cu mesteceni şi arţari în zona joasă. tufişuri mici şi tufe împrăştiate în poieni şi pajişti muntoase. pe ocoale silvice şi unităţi de producţie. „Peisajul forestier intact din Carpaţii Româneşti reprezintă adăpostul unui număr semnificativ de păduri virgine şi de specii de floră şi faună endemice.340 km2. Este o extraordinară rezervaţie naturală constând în mlaştini. Parcurile Naţionale Retezat şi DomogledValea Cernei sunt vizate pentru a deveni parte din reţeaua europeană de arii naturale protejate "Natura 2000". Recent. face deja parte din reţeaua „Natura 2000”. Carpaţi. Fauna este reprezentată aici de vulturul bărbos şi capra neagră. încă neincluse în arii naturale protejate. de asemenea. Delta Dunării are o vegetaţie specială cu stufărişuri şi mii de specii de păsări care vin aici în fiecare an. în Carpaţi şi zona Balcanilor. În prezent. a declarat Gabriel Păun. Amenajamentele silvice se elaborează. Delta Dunării situată în estul ţării reprezintă un ecosistem unic în Europa. Peisajul forestier intact. În Polonia şi mai ales în sud. Diversitatea considerabilă a florei şi faunei României derivă din complexitatea reliefului. organizaţia a solicitat „Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor să 37 . forestieră şi de stepă. în Câmpia de vest şi în partea de nord a Câmpiei Române. Acestea constituie bază a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate a statului şi stabilesc. rare sau ameninţate. urşi. În acest sens. În aceste păduri se mai poate întâlni lupul. de asemenea. în raport cu obiectivele ecologice şi social-economice. suprafeţe din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei şi din Geoparcul Dinozaurilor Haţeg. Munţii Carpaţi posedă o concentrare de păduri rezervaţii naturale. ţelurile de gospodărire şi măsurile necesare pentru realizarea lor. Se pot distinge următoarele trei zone de vegetaţie: alpină. Pădurile din Alpi. pentru că ele participă la suprafaţa forestieră originală şi protecţia florei şi faunei propriei. diferite specii de pic şi bufniţe. habitatul din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei.

Nivelul de protecţie al pădurilor Analiza arată că reţeaua spaţiilor protejate ale Europei nu este suficientă şi nu garantează protecţia pe termen lung pentru toate tipurile de păduri şi speciile lor. Carpaţii au păduri bogate şi variate. Sudul Carpaţilor are o floră bogată de peste 3. în ţări precum Marea Britanie (0. Ce a rămas din pădurile naturale? Europa cuprinde încă 15-20 milioane de hectare de pădure virgină sau cu caracter natural.6%). Versantul oriental al Carpaţilor este ocupat de cei mai înalţi arbori din familia fagacee din Europa. Portugalia (1. în arii naturale cu cel mai ridicat nivel de protecţie şi Ministerului Agriculturii. Nivelurile de protecţie variază de la 11. 12% din flora Carpaţilor este endemică. doar ariile suficient de întinse pot conserva populaţiile de animale mari în starea lor naturală şi supravieţui în faţa dezastrelor precum incendiile şi furtunile.7% din suprafaţa forestieră (Belarus) la niveluri foarte slabe. studiul d fi i l Angajarea guvernului Reprezentativitat ea ecologică Calitatea managementului Repartizarea geografică naţională Distribuirea vegetaţiei Nota generală privind spaţiile forestiere protejate Planuri de gestionare Tendinţa protecţiei Slovacia Ungaria Belgia (Flandra) Finlanda Spania Grecia Olanda Franţa Polonia Turcia Austria Estonia Suedia Belgia (Valonă) 38 Calitatea protecţiei Ţara 66 58 55 55 55 53 50 48 47 47 45 45 40 40 . zonele intacte vaste sunt mai ieftin de întreţinut. întrucât acestea tind să se bazeze pe profunzimea lor ca principală garanţie a protecţiei“.includă imediat întreg peisajul forestier intact din vestul Carpaţilor Meridionali. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să ia toate măsurile ca această comoară a României să rămână intactă în continuare”. Indicatorii WWF privind starea de protecţie a spaţiilor forestiere protejate în diferite ţări ale Europei Calitatea datelor. Reprezentanţii Greenpeace spun că „există trei motive pentru a ne îndrepta atenţia către zonele naturale întinse. Europa a protejat 6. În primul rând. zonele intacte întinse pot servi drept referinţă pentru o mai bună înţelegere şi administrare a altor zone deja degradate sau fragmentate.200 de specii vasculare reprezentând 25% din flora europeană. Circa 10% din pădure este în zona rusă şi 2-3% din vestul Europei. În al treilea rând. ceea ce este echivalentul a jumătate din Germania.000 de hectare.2%) şi Franţa (1. Pantele vestice au cea mai mare concentrare de If (Taxus beccata) din Europa cu un total de 20.3% din păduri.2%). În al doilea rând.

În programele de acţiune pentru gestionarea durabilă a pădurilor din România s-au stabilit următoarele acţiuni strategice: Împădurirea de terenuri degradate şi abandonate din terenul agricol. cum sunt cele care îndeplinesc importante funcţii ecologice. Tăierile rase trebuie diminuate drastic. 39 . Aplicarea de tratamente intensive şi de tratamente cu perioadă lungă de regenerare. trebuie studiată posibilitatea acordării de compensaţii băneşti sau în natură. 4. Crearea de perdele forestiere de protecţie a câmpului. 2. cu structură mozaicată. Menţinerea volumului recoltelor anuale de lemn la nivelul posibilităţii pădurilor. schimbări de concepţie în sensul unei gestionări durabile a pădurilor. Pentru multe păduri. 3. în schimbul rămânerii acestor păduri în proprietatea statului. pentru promovarea unei silviculturi durabile vor fi necesare modificări fundamentale. Fără o legislaţie adecvată şi prevederi instituţionale specifice şi suport financiar din partea statului.-Utilizarea de instrumente variate pentru crearea şi gestionarea spaţiilor. În perspectiva unei gestionări durabile a ecosistemelor forestiere.-Gestionarea eficace a spaţiilor forestiere. care să asigure realizarea de arborete amestecate. Aşadar. Ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului şi reconsiderarea acestei activităţi ca importantă componentă a silviculturii.-Strategia de protecţie Organizaţia World Wilde Forests este convinsă că guvernele europene şi sectorul privat trebuie să se angajeze în următoarele acţiuni: 1. O problemă distinctă se referă la gestionarea durabilă a pădurilor retrocedate şi a celor care se vor înapoia foştilor proprietari. incendiile de pădure constituie una dintre problemele majore pentru pădurile din România. persoanelor fizice şi juridice.UK Elveţia Lituania România Norvegia Germania Letonia foarte slabă slabă bună excelentă 40 39 39 39 34 25 24 Sursa: WWF European Forest Scorecards 2000 3. această măsură necesară va avea consecinţe dramatice pentru echilibrul ecologic al ţării. a solului şi împotriva eroziunii.-Utilizarea criteriilor ecologice în definirea şi localizarea spaţiilor forestiere protejate.-Protejarea rezervaţiilor naturale. Reconstrucţia ecologică a pădurilor deteriorate structural de factorii naturali.

WWF şi guvernul României au organizat la Bucureşti prima Întâlnire la Nivel Înalt pe probleme de mediu şi dezvoltare durabilă din regiunea DunăreCarpaţi. la care au participat 18 şefi de stat şi de guvern. „Dunăre Carpaţi”. prin care Uniunea Europeană desemnează ariile naturale care trebuie protejate. întărirea capacităţii operaţionale a ONG-urilor. WWF a început să lucreze în România încă de la mijlocul anilor '90. schimbarea atitudinii proprietarilor privaţi de fond forestier şi a micilor întreprinzători din domeniul forestier cu privire la problemele legate de protecţia mediului.). WWF este implicată în România în cinci programe: „Coridorul verde al Dunării Inferioare“ (în cadrul căruia. însuşirea unor cunoştinţe privind exploatarea raţională a fondului forestier şi amenajarea celui tânăr. pe lângă restricţii trebuie introduse şi alternative (soluţii) pentru ca pădurea să nu fie afectată din punct de vedere ecologic. În anul 1998. în vederea asigurării unei campanii de informare şi instruire în rândul proprietarilor particulari de păduri şi micilor întreprinzători din domeniul forestier prin care se va urmări. instituţiile statului care acţionează în domeniul mediului şi silviculturii şi proprietarii particulari de terenuri forestiere şi micii întreprinzători din domeniul forestier. „Conservarea şi administrarea durabilă a pădurilor". organisme locale sau guvernamentale. în scopul schimbului de experienţă. Înfiinţarea. sensibilizarea segmentului privat şi al publicului cu privire la activităţile necesare de protecţie a mediului. promovarea conceptului de activitate on-line între persoanele fizice şi juridice. politici. în anul 2006. de către ocoalele silvice ale statului sau ocoale private strict controlate de către stat. sisteme noi etc. au fost iniţiate proiecte finanţate de Comunitatea Europeană prin programul PHARE ACCESS. a Asociaţiei WWF România înseamnă recunoaşterea importanţei pe care România o are în Europa . Principalele obiective ale proiectului sunt: întreţinerea şi exploatarea eficientă a fondului forestier din România de către proprietarii privaţi şi micii întreprinzători cu activităţi in domeniul fondului forestier. iar. pe bază de contract. crearea unui cadru de dialog în vederea consultării şi informării între organizaţiile neguvernamentale care acţionează în domeniul protecţiei şi prezervării mediului. având domeniul de activitate focalizat pe promovarea şi îmbunătăţirea tuturor aspectelor legate de fondul forestier (legislaţie. Prin Programul Dunăre Carpaţi. precum şi reţeaua 'Natura 2000'. prin posibilitatea apariţiei de parteneriate noi inter-regionale. Legea trebuie să conţină toate condiţiile pentru respectarea regimului silvic. tehnologii. hotărâri. WWF a creat Programul Dunăre-Carpaţi. De asemenea. pe de altă parte. „Dezvoltarea durabilă în mediul rural“ şi „Conservarea ariilor naturale protejate“. creşterea nivelului de cunoştinţe ale proprietarilor fondului forestier privind întreţinerea şi utilizarea corecta a pădurilor. În 2001. sprijinind proiecte de protecţie şi refacere a zonelor umede din Delta Dunării. organizaţia monitorizează şi punerea în practică a prevederilor Directivei Cadru Apa a UE).şi nu numai .O altă soluţie ar fi gestionarea pădurilor private. Cu o mare diversitate a florei şi a faunei. pe de o parte. cu specii de animale 40 . Organizaţia WWF urmăreşte refacerea şi integrarea zonelor umede ale României.în ceea ce priveşte bogăţia capitalului natural. reguli. cu scopul de a sprijini şi derula proiecte pentru conservarea naturii în două din cele mai importante 200 de eco-regiuni din lume. Având în vedere că veniturile populaţiei rurale din zona montană depind în mare măsură de valorificarea lemnului. Acest din urmă program are ca obiect parcurile naţionale şi naturale.

desfăşurarea activităţilor ce se impun şi organizarea conducerii. România are o moştenire naturală deloc de neglijat.R. 21/2001.ROMSILVA şi unităţile sale teritoriale. i) asigură reabilitarea zonei afectate în urma incendiilor de pădure prin instituţiile din subordinea sa (I. şi I. este o activitate de interes naţional. f) asigură transportul forţelor şi mijloacelor de intervenţie şi transportul pentru persoanele şi bunurile evacuate.S. cu aproximativ 250.000 ha de păduri virgine. d) asigură evacuarea animalelor. nr. fiind conduse de reprezentanţii I.urs. prealarmarea. animalelor sau bunurilor periclitate. Acţiunea de evacuare a populaţiei. În baza acestei reglementări şi a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nr. 2/2007. la evacuarea populaţiei. 4. În zonele afectate de incendii de pădure se va trece.T. h) asigură apa şi hrana necesare animalelor evacuate. 2288 din 2004. Atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale în gestionarea situaţiilor de urgenţă ca urmare a incendiilor de pădure Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: a) elaborează strategia naţională de protecţie împotriva incendiilor de pădure. Având în vedere particularităţile managementului situaţiilor de urgenţă generate de incendiile de pădure.R.-uri .T. din specialiştii cooptaţi cu responsabilităţi în acest domeniu.V. Monitorizarea situaţiilor de urgenţă. ca urmare a incendiilor de pădure. care se constituie în cadrul fiecărui Comitet judeţean.cu 27 de parcuri naturale şi naţionale şi rezervaţii ale biosferei. avertizarea. Evacuarea se realizează de către Ministerului Internelor şi Reformei Administrative împreună cu autorităţile administraţiei publice locale. g) asigură apa şi hrana necesare persoanelor evacuate în primele 72 de ore de la evacuare. constituit în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Este o zestre importantă pe care ţara noastră a adus-o Uniunii Europene.G. e) asigură localizarea şi stingerea incendiilor de pădure. care se subordonează Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. la nivel naţional. c) verifică modul de constituire a necesarului de mijloace. lup .V.V. animalelor sau bunurilor periclitate se va realiza atunci când incendiile de pădure se extind şi la localităţile. Elaborarea strategiei şi concepţiei de apărare împotriva incendiilor de pădure. – Grupuri de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de incendii la fondul forestier naţional. atunci când este cazul.S.pentru pădurile aflate în proprietatea altor proprietari decât statul şi Regia Naţională a Pădurilor – pentru pădurile proprietate publică a statului). alertarea la nivel naţional.R. revine Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.T. Aplicarea strategiei şi coordonarea tehnică de specialitate. incendiile de pădure constituie situaţie de urgenţă. Potrivit H. evaluarea informaţiilor.S. râs. înştiinţarea. coordonării şi cooperării se asigură prin: – Centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă constituite la nivelul direcţiilor silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA şi a I. Gestionarea situaţiilor de urgenţă ca urmare a incendiilor de pădure Gestionarea situaţiilor de urgenţă.V. Acesta a fost aprobat prin Ordinul comun al Ministerului Agriculturii.aproape dispărute în alte ţări ale Europei . aparatură şi substanţe chimice pentru dotarea unităţilor silvice cu scopul stingerii incendiilor de pădure.R. limitrofe fondului forestier. organ tehnic cu activitate permanentă. precum şi coordonarea aplicării unitare a măsurilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă sunt asigurate de Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă.S. pentru fondul forestier naţional pe care îl administrează.-urilor.R. pentru fondul forestier naţional pe care acestea îl administrează. 41 . b) asigură în domeniile sale de activitate organizarea activităţilor prevăzute de lege pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă: incendii de pădure. sub conducerea directă a directorului şi respectiv a inspectorilor şefi. a acţiunilor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor este asigurată de către Regia Naţională a Pădurilor .T. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a elaborat Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă ca urmare a incendiilor de pădure. 551/1475 din 8 august 2006 şi publicat în Monitorul Oficial nr.-uri pentru celelalte structuri silvice autorizate din raza lor de activitate. fermele etc. din categoria tipurilor de riscuri naturale. Ministerul Agriculturii.

Arborele: rar la originea unui incendiu. publicată în Monitorul Oficial al României. 31/2000. la originea unui număr mare de începuturi de incendiu. Partea I. Analiza riscurilor de incendii Tipuri de incendii Vorbim de incendii de pădure atunci când este distrusă suprafaţa minimă de un hectar şi cel puţin o parte a straturilor superioare ale arbuştilor sau arborilor. 5. Liziera: foarte inflamabilă. ele eliberează în general mari cantităţi de căldură. i) asigură apa şi hrana necesare persoanelor evacuate în primele 72 de ore de la evacuare. privind contravenţiile şi infracţiunile silvice. humus sau turbă. g) asigură localizarea şi stingerea incendiilor de pădure. Faptele care constituie contravenţii şi infracţiuni. d) asigură evacuarea persoanelor şi bunurilor periclitate. care ard straturile joase ale vegetaţiei. c)asigură întocmirea planurilor de apărare împotriva incendiilor de pădure. – incendii de coronament. Sunt cu atât mai intense şi dificil de controlat cu cât vântul este mai puternic. în condiţii de vânt. nr. animalele şi bunurile evacuate. care ard materia organică conţinută în litieră. – incendii de suprafaţă. subprefecţi. Straturile de vegetaţie existente în pădure sunt: 1. modul de sancţionare a acestora. iar viteza de propagare este foarte ridicată. Prefecţii şi primarii au următoarele atribuţii specifice pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de incendii de pădure: a) asigură mijloacele necesare înştiinţării şi alarmării populaţiei din zonele de risc ce pot fi afectate de incendii de pădure. b) elaborarea programelor de pregătire a populaţiei. Incendiile privesc. el propagă rapid incendiul spre straturile superioare. în afara pădurilor în sensul strict. Stratul de iarbă: foarte inflamabil. f) asigură transportul pentru persoanele. incendiul se poate propaga pe suprafeţe mari. precum şi afişarea în locuri vizibile a semnalelor folosite în situaţii de urgenţă. stratul de iarbă şi pitic de lemn. e) centralizează datele privind urmările incendiilor de pădure. precum şi organele împuternicite să le constate şi să le aplice sunt cele prevăzute în Legea nr. 584 din 30 iunie 2004. care ard partea superioară a arborilor şi formează o coroană de incendiu. 4. este vorba de incendiile de coronament. 238 din 19 martie 2008 şi în Legea nr. viteză mică de propagare. preşedinţi ai Consiliilor judeţene. h) asigură transportul forţelor şi mijloacelor de intervenţie şi transportul pentru persoanele şi bunurile evacuate. primari) asupra atribuţiilor ce le revin în gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de riscurile specifice. c) instruirea periodică a administraţiei publice locale (prefecţi. un incendiu poate lua diferite forme. publicată în Monitorul Oficial al României nr. formaţiunile subforestiere de talie mică. este dificil de detectat căci se consumă lent. 2. f) asigură transportul forţelor şi mijloacelor de intervenţie. fiecare fiind condiţionată de caracteristicile vegetaţiei şi condiţiile climatice (în principal forţa şi direcţia vântului). ele se propagă în general prin radiaţie. iar combustibilul mai uscat.Ministerul Internelor şi Reformei Administrative: Asigură prin Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă: a) urmărirea şi coordonarea realizării sistemelor de alarmare a populaţiei în localităţi şi verificarea periodică a stării de funcţionare a acestora. O dată produs. adică partea superioară a lizierei. el permite totuşi propagarea flăcărilor atunci când este atins. pentru protecţia şi intervenţia în cazul incendiilor de pădure. e) intervenţia operativă pentru înlăturarea efectelor incendiilor de pădure. d) asigură organizarea acţiunilor de limitare şi de înlăturare a efectelor acestor incendii. 42 . Arbustul: inflamabilitate medie. Astfel se disting: – incendii de sol. 3. 46/2008 – Codul Silvic. b) coordonează pregătirea populaţiei pentru realizarea acţiunilor de protecţie şi intervenţie în caz de incendii la fondul forestier naţional.

Persoanele juridice care îşi desfăşoară activitatea în limitele fondului forestier naţional au obligaţia dotării cu mijloace tehnice specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.Aceste trei tipuri de incendii se pot produce simultan într-o zonă. obiectivele sociale. care face parte din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (subunitate a ROMSILVA. ferme agrozootehnice. temperatură…. intravilanul localităţilor şi altele). Căldura usucă vegetaţia prin evaporare şi provoacă pe timpul perioadelor cele mai călduroase. cu orice titlu. mediul natural (păduri. specializată în cercetare-proiectare). direcţii silvice) fiind condus de Serviciul Paza şi Protecţia Pădurilor. reţelele de alimentare cu energie electrică/gaze. topografia zonei poate. De asemenea. precum şi bunurile sale mobile şi imobile. prin dispersarea elementelor incandescente şi arcelor electrice. capacităţile productive (societăţi comerciale. cu excepţia persoanelor cu handicap. 43 . amenajări piscicole şi altele). sursele şi sistemele de alimentare cu apă şi canalizare. mai ales în masivele muntoase şi pe timpul perioadelor cele mai calde ale anului. Personalul specializat care se ocupă de protecţia pădurilor este reprezentat în toate structurile administrative ale ROMSILVA (ocoale silvice. aflate la originea propagării flăcărilor. înlăturare sau contracarare a incendiilor de pădure constituie o obligaţie pentru organele administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în acest domeniu şi pentru toate persoanele juridice şi fizice. copiilor şi a altor categorii defavorizate. sunt obligaţi să ia măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi să se doteze cu mijloace tehnice specifice de prevenire şi stingere a incendiilor. obiectivele sociale şi capacităţile productive sau poate aduce prejudicii mediului ambiant. din cadrul Laboratorului de Protecţia Pădurii. eliberarea esenţelor volatile. primele putând avea o influenţă ce nu poate fi neglijată asupra caracteristicilor vegetaţiei. Influenţa factorilor naturali Condiţiile meteo şi caracteristicile vegetaţiei condiţionează dezvoltarea incendiilor. Vântul accelerează uscarea solului şi vegetaţiei şi creşte riscurile de incendiu. riscul de incendiu este rezultatul unei analize care ia în calcul diferiţi parametri precum: – previziunile meteorologice (ploaie.). Nivelul de risc este un instrument pentru cei care asigură gestionarea situaţiilor de urgenţă care le permite să anticipeze şi să se organizeze pentru a lua dispoziţiile operaţionale corespunzătoare. număr de incendii. de asemenea. Măsurile de limitare. Condiţii meteo Perioadele de secetă şi vânt puternic sunt favorabile izbucnirii incendiilor. – activităţi operaţionale. fulgerele sunt la originea a 4-7% din începuturile de incendiu. La acest personal se adaugă un număr important de cercetători. vânt. centrale electrice. – particularităţile zonei (arbori doborâţi de vânt. de ex). a bătrânilor. – măsuri operative urgente de intervenţie. căile de comunicaţii rutiere şi feroviare. reţelele de telecomunicaţii şi altele. suprafeţe arse. cantităţi mari de combustibil …). Ca urmare a incendiilor de pădure pot fi expuse direct sau indirect: populaţia. zone inaccesibile. Managementul situaţiilor de urgenţă se realizează prin: – măsuri preventive. RISC = PERICOL X PROBABILITATEA DE APARIŢIE A ACESTUIA Identificarea cauzelor de producere a incendiilor Printre cauze se disting factorii naturali legaţi de condiţiile de mediu şi factorii antropici legaţi de activităţi umane. de păduri a căror incendiere poate pune în pericol populaţia şi bunurile sale materiale. terenuri agricole. In anumite situaţii (vânt puternic. favoriza dezvoltarea incendiilor. – măsuri de reabilitare. Riscul incendiu de pădure Contrar termenului pericol de incendiu care defineşte capacitatea combustibilului de a se aprinde şi a dezvolta un incendiu. staţiile detratare şi de epurare. Deţinătorii.

un început de incendiu este uşor supus creşterii intensităţii vântului. jocul copiilor).esenţele pirofile (pinul. adică condiţiile de populare ale pădurii (dispunerea straturilor de vegetaţie. – zonă turistică (staţiuni) – turism necontrolat. – incendii intenţionate ca urmare a conflictelor privind proprietatea. Vegetaţia şi incendiul Când conţinutul în apă al vegetaţiei este scăzut. În zona cu relief neregulat. linii electrice. Starea generală a zonei forestiere. precum vântul sau seceta. La aceste cauze directe. picnic. capabile să reziste la incendii. esenţele prezente. conduce la apropierea zonelor locuite de pădure şi dispariţia zonelor tampon. castanul). Condiţii orografice Într-o zonă fără relief. . – construirea unor infrastructuri în vecinătate (baraje. esenţele) favorizează dezvoltarea incendiilor. favorizează creşterea necontrolată a vegetaţiei. incendiul este un factor de distrugere atât pentru oameni şi activităţile lor cât şi pentru mediu. 44 . Influenţa factorilor antropici Factorii antropici au un rol preponderent în declanşarea incendiilor de pădure. – vânătoarea în cadrul spaţiilor protejate (braconajul). Această temperatură poate fi asigurată de surse de căldură precum chibrituri. ţigări şi descărcări electrice atmosferice. efectele unui incendiu recent) şi compoziţia chimică a vegetaţiei (conţinutul în esenţe volatile sau răşini) joacă. el însuşi determinat de condiţiile meteo. de asemenea. propagarea incendiului este accelerată înspre partea de sus a pantei şi încetinită înspre partea de jos a pantei. Incendiile provocate de om pot fi din: – cauze accidentale. starea de întreţinere.Caracteristicile vegetaţiei Predispoziţia vegetaţiei pentru incendii este adesea legată de conţinutul în apă. ale căror caracteristici (răşina.esenţe pirorezistente (stejarul. iarba neagră). Factorii antropici pot fi agravaţi de factorii naturali. se adaugă fenomene agravante: – abandonarea unor terenuri agricole. un rol determinant în izbucnirea incendiilor. densitatea. aceasta se poate aprinde la temperaturi relativ joase. – nerespectarea regulilor şi măsurilor de prevenire a incendiilor (fumat. Temperatura de inflamare variază între 260OC şi 450OC. linii CF). – urbanizarea. Printre esenţele de arbori se disting: . Consecinţele incendiilor de pădure Prin efectele sale. – lucrări agricole şi forestiere. – nesupravegherea activităţilor specifice.

la costuri importante. Modalităţi de propagare Un incendiu de pădure nu este întotdeauna periculos. Ea depinde de perioada anului. legată de mişcările de aer cald. dispariţia animalelor sau vegetaţiei. Munca lor este eficientă pentru că rareori în România au fost victime în rândul populaţiei ca urmare a incendiilor de pădure. să conducă la situaţii favorabile iniţierii incendiilor. Statistica incendiilor de pădure în România Datele statistice existente la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă arată că în România. creşte o dată cu puterea vântului şi dimensiunea pantei. dar şi pe termen lung. Efectele conjugate ale secetei. Prin extinderea suprafeţelor agricole. Distrugerile din zonele de activitate economică. emisia de gaze inflamabile prin piroliză şi aprinderea. modifică direcţia focului şi transportă particule incandescente. condiţiile climatice. În zonele cele mai propice. – relieful: panta condiţionează înclinarea flăcărilor în raport cu solul şi astfel viteza lor de propagare. Prin reîmpădurire se „cicatrizează peisajul”. dar ambianţele originale ale pădurilor sunt foarte dificil de restaurat. Pe timpul arderii. Perioada anului cea mai favorabilă incendiilor de pădure este vara. în funcţie de structura pădurii şi esenţele vegetale existente. Inflamabilitatea masei vegetale este capacitatea acesteia de a se aprinde atunci când este expusă la o sursă de căldură. Acest proces poate contribui la transportul de particule incandescente în faţa frontului incendiului şi la declanşarea focarelor secundare (aşa numitele salturi de incendiu). – vântul acţionează în diferite moduri: el aduce oxigen. Ele pot fi afectate de o pierdere a elementelor minerale precum azotul. iniţierea unui incendiu poate fi imediată sau poate dura mai multe zile. impactul său depinzând de intensitatea şi suprafaţa sa de extindere. Este modul principal de propagare a incendiilor. reptilele şi animalele căţărătoare sunt cele mai afectate. activând astfel combustia. Gospodăriile din zonele forestiere sunt supuse riscurilor de producere a incendiilor. sociale. Anumite acţiuni antropice pot constitui factori agravanţi în propagarea incendiilor. incendiul este însoţit de o emisie puternică de energie şi poate fi descompus în trei faze: evaporarea apei din combustibil. fie prin prezenţa numeroşilor arbori calcinaţi. slabul conţinut de apă al solului şi prezenţa turiştilor. Aceste incendii atrag nu doar importante pierderi economice. Ele ameninţă diferitele funcţii ale pădurilor: economice. în numeroase zone periferice ale pădurii ce au servit drept „zone antifoc”. de asemenea. se eliberează cantităţi mai mult sau mai puţin importante de căldură. conduc. sunt factori care contribuie la producerea incendiilor. în general. circa 150 hectare de plantaţii sunt distruse.Riscuri pentru oameni În urma incendiilor de pădure. condiţiile meteo (ani secetoşi. precum şi a reţelelor de comunicaţie. 45 . s-au plantat diverse culturi. Căldura generată de un incendiu poate fi transportată prin trei procese: conducţia permite propagarea din aproape în aproape a energiei cinetice (produsă prin mişcare). starea vegetaţiei şi intervenţia umană. Ea poate fi la originea eroziunii solului. arbori doborâţi la sol după o furtună) pot. Indiferent de factori. condiţiile de mediu şi cauzele de producere (naturale sau umane). fie prin absenţa vegetaţiei. reconstituind masele verzi. radiaţia termică corespunde modului de propagare a energiei sub forma undelor infraroşii. Printre animale. Riscuri pentru mediu Impactul unui incendiu de pădure asupra faunei şi florei este legat de intensitatea sa şi interesul pe care-l prezintă speciile implicate. dar problema principală este degradarea masei vegetale. în fiecare an. în medie. uneori aparţinând speciilor rare). Consecinţele asupra solului sunt determinate de cantitatea umidităţii pe care o conţine şi prezenţa materiei organice. dacă luăm în considerare timpul necesar reconstituirii biotopului. În funcţie de tipul combustibilului. îndreaptă flăcările spre vegetaţie. ecologice. se disting: – structura şi compoziţia vegetaţiei: termenul de combustibilitate caracterizează proprietatea vegetaţiei de a propaga focul prin consumare. Peisajul va fi suspus la importante modificări. căci ele nu pot fugi de flăcări precum păsările şi vânatul. dar pot interveni şi factori antropici. Printre factorii naturali. Propagarea incendiului este cel mai adesea determinată de factori naturali. Un incendiu are consecinţe imediate (modificarea peisajului. ci prejudiciază grav patrimoniul forestier şi agricol. convecţia. cei mai afectaţi sunt pompierii care plătesc uneori cu viaţa pentru protejarea pădurilor şi populaţiei din vecinătate.

fumatului (5). 12:00 TU şi 15:00 TU cumulul cantităţii de precipitaţii între ora 15:00 TU din ziua Z-1 şi ora 06:00 TU din ziua Z Previziuni Cantitatea de precipitaţii RR Plaja de previzionare pentru ziua Z: cantitatea de precipitaţii prevăzută între ora 12:00 TU din ziua Z-1 şi ora 11:59 TU din ziua Z Indicatori de umiditate a combustibilului 46 . care au ars 174 ha litieră.8 ha puieţi. 19 copaci şi 577 ha vegetaţie uscată. Gorj (8). 4. 12:00 TU şi 15:00 TU (TU: timp universal. decembrie (17) ca urmare a focului deschis (10). molidul. 77 ha păşune. – indicatori complecşi.-Temperatura minimă (Tn) Plaja de previzionare pentru ziua Z: temperatura minimă prevăzută între ora 18:00 TU al zilei precedente Z-1 şi ora 17:59 TU din ziua Z 2. instalaţie electrică defectă (3). exprimată în km/h Momentul măsurării vitezei medii: 09:00 TU. instalaţiei electrice defecte (1) şi acţiunii intenţionate (1). Evaluarea riscului de incendiu La evaluarea riscului de incendiu de pădure se utilizează două categorii de indicatori: – indicatori simpli. 23 ha lizieră. fumatul (41). Majoritatea incendiilor s-au produs în lunile: noiembrie (30) ca urmare a focului deschis (20) şi fumatului (10).Statistica incendiilor existentă la IGSU arată că în anul 2006 s-au produs în România 117 incendii. Prahova (8). exprimată în % Momentul măsurării: 09:00 TU. 25 ha pădure. Braşov (6). 12:00 TU şi 15:00 TU (viteza medie se calculează pe un interval de 10 minute) Previziuni Viteza vântului (FF) Plaja de previzionare pentru ziua Z: viteza vântului prevăzută între ora 11:50 TU şi ora 12:00 TU din ziua Z Direcţia vântului DD. Indicatorii simplii sunt: Temperatura T exprimată în OC Momentul măsurării: 09:00 TU. fumatului (3). martie (19) ca urmare a focului deschis (13).-Temperatura maximă (Tx) Plaja de previzionare pentru ziua Z: temperatura maximă prevăzută între ora 06:00 TU al zilei Z şi ora 05:59 TU din ziua următoare Z+1 Umiditatea aerului Hu. Cele mai multe incendii au avut loc în judeţele: Mehedinţi (14). fumatului (6) şi acţiunii intenţionate (1) şi în aprilie (13) ca urmare a focului deschis (6). acţiune intenţionată (2) şi trăsnet (1). exprimată în mm (1 mm de ploaie reprezintă 1 litru de apă/m3) Momentul măsurării vitezei medii: cumulul a trei ore de dinaintea orei 09:00 TU. jocului copiilor cu focul (1) şi instalaţiei electrice defecte (1). Buzău (5) şi Vrancea (5). Cele mai afectate soiuri au fost: salcâmul. exprimată în O Momentul măsurării direcţiei medii: 09:00 TU. pinul şi bradul. 12:00 TU şi 15:00 TU Previziuni Umiditatea minimă (Un) Plaja de previzionare pentru ziua Z: umiditatea minimă prevăzută între ora 00:00 TU al zilei Z şi ora 23:59 TU din ziua Z Viteza vântului FF. 12:00 TU şi 15:00 TU (direcţia medie se calculează pe un interval de 10 minute) Previziuni Nu se fac previziuni cu privire la direcţia vântului Cantitatea de precipitaţii RR. jocul copiilor cu focul (3). fagul. se adaugă o oră iarna şi două ore vara pentru a obţine ora corespunzătoare) Previziuni 1. Cauzele care au stat la baza producerii incendiilor de pădure au fost: focul deschis (67).

risc foarte mare de aprindere . Timpul său de reacţie este mult mai lent: 10-20 zile c. IS nu are limită superioară. El intervine în 2-3 zile (pe timpul perioadei estivale) Interpretarea notei de severitate Notă de ICL Descrierea pericolului Recomandări severitate .a. Interpretarea notei de severitate Nota de Valori VP Descrierea Recomandări severitate (m/h) pericolului 1 <300 Propagarea Intervenţie obişnuită lentă a incendiului 2 >300 şi Propagarea Întărirea cu mijloace suplimentare de intervenţie <1000 medie a incendiului 3 >1000 şi Propagarea Întărirea supravegherii <1500 rapidă a Diminuarea timpului de amplasare a mijloacelor incendiului Creşterea cantităţii de mijloace terestre disponibile Anticiparea solicitării de sprijin în funcţie de valorile altor indicatori 4 >1500 Propagarea Întărirea la maxim a supravegherii Diminuarea timpului de amplasare a mijloacelor foarte rapidă a Creşterea la maxim a cantităţii de mijloace terestre disponibile incendiului Anticiparea solicitării de sprijin în funcţie de valorile altor indicatori Sprijin de supraveghere aerian 47 . Indice de uscăciune IS este o evaluare numerică a cantităţii de apă a solului atins de rădăcini (adâncime 18 cm).risc de salt moderat al incendiului indicatori Întărirea supravegherii . El trebuie interpretat ca indicator de risc destinat adoptării de mijloace preventive şi nicidecum pentru estimarea vitezei de propagare a focului pe timpul unui incendiu. El oferă indicaţii privind efectele sezoniere ale secetei asupra stresului hidric al vegetaţiei dar şi asupra gradului de latenţă al straturilor profunde ale humusului. El oferă o indicaţie privind inflamabilitatea combustibilului şi deci a pericolului de producere a unui incendiu.risc nul sau redus de aprindere 65-83 Nu este necesară supravegherea valorii 2 (conţinut în apă . Teoretic.risc ridicat de aprindere intensificarea în raport cu alţi indicatori 84-92 (conţinut .vegetaţie neinflamabilă şi greu Incendii de pădure cu probabilitate <65 (conţinut în inflamabilă 1 scăzută sau punctuale apă >30%) .risc moderat de aprindere ICL dar ar putea fi în raport cu alţi între 20 şi 15%) indicatori Supravegherea necesară şi . El reacţionează lent la secetă: între 20 şi 40 de zile. Indicele de humus IH este o evaluare numerică privind cantitatea de apă a humusului (adâncime 7 cm). trunchiurilor de arbori doborâţi sau ale cioturilor.riscul unui număr mare de incendii 93-101 Creşterea cantităţii de mijloace terestre 4 (conţinut în apă . Indicatori privind comportamentul la incendiu a.-viteza de propagare VP este o estimare pornind de la parametrii meteorologici.riscul mai multor incendii pe 3 în apă cuprins Creşterea cantităţii de mijloace terestre parcursul unei zile între 15 şi 7%) disponibile în funcţie de valorile altor . Indicele de combustibil uşor ICL este o evaluare numerică privind conţinutul de apă al litierei superficiale (1 cm în profunzime) şi al altor combustibili. aceasta fiind în mare parte legată de viteza locală a vântului în momentul incendiului.salturi de incendii foarte probabile disponibile şi dezvoltare rapidă (salturile la <7%) distanţe mari sunt legate şi de vânt) Sprijinul mijloacelor aeriene Conţinutul în apă CA este determinat prin formula CA = 100 x (masă vegetaţie proaspătă – masă vegetaţie uscată)/masă vegetaţie proaspătă b.

Diagrama de organizare a diferiţilor indicatori complecşi furnizaţi Temperatura Umiditatea aerului Viteza vântului Ploaie Temperatura Umiditatea aerului Ploaie Temperatura Ploaie ICL Indicele de combustibil uşor IH Indicele humus IS Indicele de secetă Viteza vântului VP Viteza de propagare Cantitatea de combustibil disponibil Tipul de combustibil IFM Indice PădureMeteo Niveluri de pericol meteorologic pentru incendii de pădure Scara de apreciere a pericolului meteorologic cuprinde 6 niveluri de pericol. El constituie un indice general al pericolului de incendiu. Producerea unui incendiu este improbabilă. Tabelul de mai jos defineşte pentru fiecare nivel de pericol sensibilitatea zonei la incendiu. IFM evoluează teoretic de la 0 la infinit. UŞOR Recomandare: orice activitate este autorizată cu condiţia respectării legislaţiei în domeniu. Definiţie: Zona este uşor sensibilă la incendiu. acesta se va propaga cu o viteză relativ uşoară. SLAB Recomandare: orice activitate este autorizată cu condiţia respectării legislaţiei în domeniu. 48 .Următorul tabel de date indică o estimare a suprafeţelor atinse după 20 de minute şi o oră de la producerea incendiului (estimare utilizând metoda canadiană de previziune a comportamentului incendiilor pentru un combustibil cu conţinutul în apă de 7% şi vânt progresiv) Viteza incendiului în m/h/Timp scurs 300 m/h 1000 m/h 1500 m/h 20 min 1 ha 2 ha 3 ha 1 oră 8 ha 37 ha 67 ha Indicele pădure-meteo IFM este o evaluare numerică a intensităţii incendiului care reprezintă o combinaţie a gradului de propagare iniţială a incendiului şi cantitatea de combustibil disponibil. În ipoteza producerii unui incendiu. Nivel Definiţie şi recomandări Definiţie: Zona este puţin sensibilă la incendiu. Pericolul meteorologic de producere a unui incendiu este foarte slab. în special gravitatea pericolului şi rapiditatea propagării incendiilor.

Citirea directă a valorii sale normalizate permite aprecierea nivelului de risc pentru fiecare zi. Recomandare: nu se recomandă accesul în pădure. Acest caz este întâlnit în situaţia în care umiditatea aerului este scăzută. pentru că a demonstrat slăbiciuni mai ales primăvara şi în perioadele în care precipitaţiile sunt neregulate). Această scară ar trebui consolidată cu studii de inflamabilitate şi combustibilitate pe teren pentru a analiza parametrii multiplii ce influenţează un incendiu de pădure: factorii meteorologici locali. -Pericolul meteorologic de producere a unui incendiu este ridicat. În caz de incendiu acesta se va propaga cu o viteză moderată. Pericolul de producere a unui incendiu este foarte ridicat. Viteza incendiului ar putea fi destul de mare. producerea unui incendiu este probabilă. 49 . MODERAT Recomandare: orice activitate este autorizată cu condiţia respectării legislaţiei în domeniu. Orice flacără sau sursă de căldură riscă producerea unui incendiu cu viteză ridicată de propagare. În prezenţa unei cauze de incendiu. Recomandare: accesul în pădure este interzis. Acest caz întâlnit în situaţiile în care umiditatea aerului este ridicată iar vântul este puternic. Orice cauză de incendiu riscă un incendiu de foarte mare intensitate cu viteză extrem de rapidă. În orice caz. Nivelul de secetă este extrem. vitezele reale de propagare ale incendiilor. în cazul producerii unui incendiu acesta ar putea să se propage cu viteză ridicată. SEVER FOARTE SEVER EXCEPŢIONAL Nivelul de risc de producere şi propagare al unui incendiu în funcţie de valorile ICL şi viteza de propagare VP/ICL VP<=300 m/h 300m/h <VP <=600 m/h 600m/h <VP <=1000 m/h 1000m/h <VP <=1500 m/h VP>1500 m/h <=83 SLAB UŞOR UŞOR MODERAT 84-89 UŞOR UŞOR MODERAT SEVER 90-92 UŞOR MODERAT MODERAT SEVER >=93 UŞOR MODERAT MODERAT SEVER FOARTE SEVER EXCEPŢIONAL SEVER SEVER SEVER Nivelul de risc EXCEPŢIONAL este un nivel de risc extrem de sever determinat prin expertiză Influenţa vitezei de propagare este esenţială în anticiparea unui incendiu de pădure şi în alegerea mijloacelor şi tehnicilor de intervenţie utilizate. Două cazuri principale: Producerea incendiului este puţin probabilă. Recomandare: accesul în pădure este interzis.Definiţie: Sensibilitatea la incendiu a zonei este moderată. Definiţie: Zona este foarte sensibilă la incendiu. Determinarea nivelului de risc meteorologic incendiu de pădure Metoda 1: Nivelul de risc de aprindere şi propagare în funcţie de ICL şi viteza de propagare Indicele IFM bazat pe previziunile meteorologice are utilizare limitată (valabil în anumite perioade ale anului. Definiţie: Zona este extrem de sensibilă la incendiu. Pericolul meteorologic de ecolziune este ridicat. Definiţie: Zona este sensibilă la incendiu. compoziţia vegetaţiei a pădurii şi variaţia reală a conţinutului ei de apă. Metoda 2: Utilizarea IFM normalizat Este un indicator de ambianţă general pentru determinarea pericolului meteorologic de incendiu.

şi în perioadele de maximă afluenţă turistică. prin zone tampon ceea ce permite reducerea riscului de propagare a incendiului.martie şi septembrie . în principal pe timpul perioadelor cele mai critice ale anului. pentru fumat şi parcare a autovehiculelor în pădurile de agrement şi de interes turistic. Condiţiile hidro-meteorologice. precum şi starea vegetaţiei. Controlul riscului de incendiu Menţinerea nivelului de risc de incendiu de pădure la cel mult un nivel de risc moderat se asigură prin măsuri de previziune şi prevenire. prin direcţiile silvice şi I. planifică. amenajate pe râuri. dar şi pentru a mobiliza preventiv forţele de intervenţie necesare în caz de incendiu. În plus. Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor de pădure Reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor în arborete Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA. organizează şi controlează efectuarea acţiunilor de patrulare pe bază de grafic şi în mod susţinut în perioadele de secetă şi în zilele nelucrătoare.V. marcându-le şi amenajându-le corespunzător. 50 .R. Prevenirea constă în punerea în practică a programelor de amenajare şi întreţinere a spaţiului forestier şi rural din vecinătate. gestionarii şi utilizatorii spaţiului forestier trebuie permanent sensibilizaţi privind prevenirea incendiilor de pădure. Direcţiile şi ocoalele silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA.octombrie. Se pot constitui rezerve de apă de stingere a incendiilor. în scopul atragerii turiştilor în zone cu organizare adecvată. piscine ori se pot amplasa cisterne cu apă. o măsură de prevenire a riscului de propagare a incendiilor. – canale şi şanţuri de drenaj: realizarea lor favorizează o mai bună portanţă a solului. – crearea de întreruperi ale masei combustibile.Nivel de pericol SLAB UŞOR MODERAT SEVER FOARTE SEVER EXCEPŢIONAL IFM normalizat 0–5 6 – 10 11 – 14 15 – 17 18 – 20 18 . pentru observarea şi alarmarea incendiilor. sunt periodic supravegheate. În lunile februarie . precum şi celelalte structuri silvice autorizate (ocoale silvice private). – posturi de incendiu: mijloace şi echipamente de intervenţie în caz de incendiu de pădure amplasate în puncte fixe.T. ce preced perioadele critice de producere a incendiilor la fondul forestier naţional. nu doar pentru a determina situaţiile în care riscul este cel mai ridicat. – puncte de alimentare cu apă: cu cât sunt mai numeroase cu atât mai repede se poate acţiona pentru stingerea incendiului. – marcajul: repertoriază pistele ce contribuie la orientarea forţelor de intervenţie pe timpul deplasării lor la locul incendiului.20 + expertiză 5. Prevenirea se efectuează prin diferite mijloace: – supravegherea: este asigurată la sol cu ajutorul a circa 40 de turnuri de supraveghere dispersate pe ansamblul zonei. Obiectivul este dispunerea unui punct de alimentare cu apă pentru fiecare 500 m2. amenajează locurile admise în pădure. de asemenea. în perioadele secetoase şi în zonele cu grad mare de periclitate.-urile pentru celelalte structuri silvice autorizate din raza lor de activitate (ocoale silvice private). Proprietarii. pentru popas. Previziunea şi prevenirea Previziunea constă în controlarea zilnică a parametrilor ce pot concura la producerea incendiilor. – reducerea biomasei combustibile prin activităţi pastorale sau agricole constituie. împreună cu Departamentul Aviaţiei Civile. Ea impune măsuri de protecţie la incendii a oamenilor şi de prevenire a incendiilor de pădure care trebuie luate de administraţiile publice locale în cadrul competenţelor lor. se vor curăţa uscăturile din apropierea construcţiilor (cantoane. cabane turistice) şi se va asigura întreţinerea liniilor izolatoare. crearea de treceri deasupra acestor şanţuri facilitează accesibilitatea utilajelor de luptă împotriva incendiilor.S. somiere şi parcelare. Pe baza planurilor de apărare împotriva incendiilor. se vor organiza acţiuni de patrulare aeriană.

. 100 . Prin proiectele de amenajare vor fi prevăzute zonele accesibile în care se vor putea realiza depozite de apă pe văile principale prin bararea cursurilor de apă. de brigăzi şi cantoane silvice. c) suprafeţele şi zonele destinate turismului. 51 .pe marginea masivelor de răşinoase . cu însemne asupra gradului de carosabilitate. Se face totodată instruirea muncitorilor pe bază de semnătură. ţinând seama de condiţiile ecologice. lichide inflamabile etc. la cantoanele silvice se va ţine evidenţa muncitorilor şi a sectoarelor de activitate a acestora. Pe drumurile interzise se montează bariere şi indicatoare corespunzătoare. Ocoalele silvice vor fi dotate cu hărţi topografice la scara 1:5000 şi 1:20000 cu scop special de apărare contra incendiilor şi care vor face parte din planul de intervenţie. În pădure este interzis accesul autovehiculelor proprietate personală pe drumurile forestiere. cu însemne asupra locurilor de foc şi a punctelor de apă pentru turişti. arbustivă. prin îndepărtarea lizierei şi a resturilor combustibile. b) drumurile de acces. pentru izolarea pădurii de zonele limitrofe şi apărarea în faţa unui eventual incendiu.în alte locuri decât cele amenajate în acest scop. fumatul şi focul deschis (în afara locurilor special amenajate) sau aruncarea la întâmplare a ţigărilor şi chibriturilor aprinse ca şi instalarea corturilor. linii parcelare şi somiere. de unde se pot aproviziona maşinile şi utilajele de stingere în caz de incendiu. Se ţine seama că pentru un versant sunt necesari cca. În aceleaşi condiţii . a şoselelor. Toate ocoalele silvice realizează linii somiere cultivate şi liziere compactizate prin culturi arbustive dense. se vor amenaja benzi izolatoare în zonele care prezintă pericol de incendiu. b) lizierele trupurilor de pădure ce se vor crea vor fi închise cu vegetaţie densă verde. e) la operaţiunile culturale. se va urmării scoaterea materialului rezultat pentru diminuarea potenţialului de combustie în cazul unui eventual incendiu. La proiectarea şi construirea drumurilor forestiere se va avea în vedere ca acestea să servească şi scopului de apărare a pădurilor din zona respectivă împotriva incendiilor. Măsuri silviculturale Pentru prevenirea declanşării incendiilor de pădure. a căilor ferate (normale sau forestiere) ce trec prin păduri.Se stabilesc şi marchează drumurile permise circulaţiei autovehiculelor. pe o lăţime de 5-10 m pe care este interzisă depozitarea materialului combustibil (vegetaţie ierboasă uscată. g) în pădure se va asigura o stare corespunzătoare de igienă prin extragerea arborilor uscaţi. La intrarea în pădure şi pe traseele turistice se vor plasa panouri şi pancarte cu texte adecvate privind prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure.). gunoaie.150 m3 apă. c) liniile somiere să fie cultivate şi întreţinute astfel încât să constituie benzi de prevenire a extinderii eventualelor incendii şi să satisfacă şi nevoile sectorului cinegetic. a autoturismelor şi a suprafeţelor de picnic. rupţi sau doborâţi de vânt. d) amestecul speciilor în culturile ce se vor crea se va face conform cerinţelor bioecologice. se vor respecta următoarele: a) plantaţiile de răşinoase se vor crea în amestec cu foioase acolo unde condiţiile bioecologice permit aceasta. asupra cunoaşterii măsurilor privind prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure. Pentru activitatea de recoltare a fructelor de pădure. d) sediile de ocoale.schemele de împădurire pentru viitoarele împăduriri vor avea prevăzută o bandă de 4-8 rânduri de foioase sau larice. Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în lucrările de amenajare a pădurilor Prin proiectele de amenajare a pădurilor se vor preciza măsuri şi mijloace de protecţie împotriva incendiilor. Pentru activitatea de păşunat în pădure se va ţine o evidenţă strictă a autorizaţiilor sau contractelor. f) pe marginea drumurilor. lâncezi. arderea resturilor vegetale rezultate din curăţirea păşunilor şi a terenurilor agricole limitrofe la o distanţă mai mică de 100 m de liziera pădurii. în scopul verificării şi controlului privind respectarea prevederilor măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor. Pe aceste hărţi ocoalele silvice marchează următoarele: a) punctele de apă pe firul văilor permanente. Aceste drumuri vor îndeplini condiţiile de carosabilitate şi pentru autovehiculele serviciilor pentru situaţii de urgenţă.

Materialul lemnos. puieţii se pun la şanţ. foioase sau amestec) trebuie respectate normele de prevenire şi stingere a incendiilor în fondul forestier. care se va mineraliza. se urmăreşte respectarea duratei şi a perioadei de exploatare conform instrucţiunilor în vigoare acordându-se deosebită atenţie prevenirii incendiilor în perioadele secetoase. În perioada 1 aprilie . limitele şi vecinătăţile parchetului (arborete de răşinoase. progresive. Clădirile pentru locuinţe. Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în pepiniere şi răchitării. Scoaterea materialului lemnos din pădure se face numai pe traseele stabilite de organele silvice. construcţii aferente definitive(cabane) sau provizorii (garaje. se sapă şanţuri de 0. 52 . anexându-se şi o schiţă de plan cuprinzând obiectivele care necesită măsuri speciale de prevenire şi stingere a incendiilor. dormitoarele şi anexele pentru animale vor fi izolate de pădure prin benzi mineralizate. Cabanele şi construcţiile temporare din parchet se izolează de pădure cu o bandă de 10 m lăţime de pe care se defrişează toată vegetaţia. bucătării etc. elaborate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. putând fi folosite ca drum de acces şi linie izolatoare pentru incendii. Independent de felul tăierii (tăieri rase. unităţi ale inspectoratului pentru situaţii de urgenţă). Această bandă va putea constitui drum de acces şi o eventuală bază de lansare contra focului. se prevăd toate lucrările şi materialele necesare pentru prevenirea incendiilor. nu se menţine în aceste depozite material de răşinoase necojit. ţinând seama de sensibilitatea la foc a speciilor forestiere şi de cerinţele bioecologice ale acestora. Lucrările de exploatare vor fi permanent supravegheate şi inspectate periodic de organele silvice. Depozitele de răchită se izolează de pădure sau de clădirile din incintă prin benzi de teren mineralizate. În jurul pepinierelor şi a răchităriilor se creează benzi de sol de 2 m lăţime permanent mineralizate. Coşurile de fum ale construcţiilor din pădure se echipează cu grătare (site) parascântei. foioase etc. Formulele şi schemele de împădurire se analizează. cât şi pentru evitarea formării de ogaşe prin dirijarea apelor din precipitaţii şi din pâraiele ce traversează versanţii.1 octombrie. f) obiectivele altor operatori economici ce îşi desfăşoară activitatea în fondul forestier. de igienă etc. eventualele stocuri fiind stivuite ordonat. În devizele de parchet ce se întocmesc înainte de începerea exploatării. direcţiile şi drumurile de acces în parchet. b) pentru micşorarea suprafeţelor de depozitare si a pericolului de foc se recomandă folosirea de furaje balotate si în cantităţi necesare pentru 2-3 zile. Scoaterea şi transportul lemnului din parchete şi curăţirea parchetelor trebuie să decurgă în paralel. În lungul traseelor ce delimitează zona pastorală de zona forestieră. Finalizarea exploatării trebuie să constituie şi finalizarea celorlalte operaţiuni.). succesive. iar răchita va fi cât mai urgent expediată beneficiarilor.e) vecinătăţile unităţilor de intervenţie în caz de incendii şi punctele de sprijin pe care se poate conta în caz de incendiu (serviciile publice voluntare/ private pentru situaţii de urgenţă. în cazul unui eventual incendiu de proporţii. Muncitorii vor fi instruiţi şi testaţi periodic asupra cunoştinţelor şi a sarcinilor ce le revin în cazul incendiilor. de minimum 5 m lăţime.). Hidranţii pentru stropire vor fi permanent echipaţi şi pentru stingerea incendiilor. indiferent de natura produselor. Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în parchetele de exploatare Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure în parchetele de exploatare se respectă toate regulile privind ordinea şi curăţenia. se stivuieşte pe solul curăţat de toate materialele combustibile. Materialul lemnos depozitat pe platformele din cuprinsul parchetelor este ritmic transportat. Pepinierele şi răchităriile instalate în incinta pădurii vor avea un regim aparte de cele din afara pădurii. accentuându-se asupra respectării măsurilor prevăzute de normele de prevenire şi stingere a incendiilor de pădure. ce se depozitează în parchete. La recoltarea materialului lemnos din pădure. Parchetele de exploatare se izolează de restul pădurii printr-o bandă izolatoare perimetrală de 10 m.) sau de structura arborelui (răşinoase. După recoltarea producţiei. operaţiuni culturale.5 m lăţime pe curba de nivel cu scopul atât de limitare a extinderii incendiilor. La manipularea furajelor pentru animalele de muncă din parchete se au în vedere următoarele: a) toate resturile de furaje rezultate în urma transporturilor sau a manipulării lor se vor strânge şi îndepărta.

respectându-se prevederile de prevenire şi stingere a incendiilor. cu lopeţi şi se arunca pământ sau nisip pe focul ce înaintează. Contrafocul este cea mai eficientă metodă de limitare a extinderii incendiului prin faptul că reduce puterea radiantă a focului ce înaintează. la distanţă apreciată astfel ca focul să nu surprindă muncitorii în plină acţiune. Depozitarea carburanţilor si lubrifianţilor pentru utilajele folosite în exploatarea parchetelor (tractoare. d) echipe de muncitori cu ajutorul paletelor şi lopeţilor urmăresc şi opresc răspândirea de frunze şi lujeri aprinşi şi duşi de curenţi de aer prin aceasta anihilând orice extindere a focului. b) dacă există un pârâu sau o vale.) se face în depozite special amenajate. fierăstraie mecanice. Reguli şi măsuri specifice şi operative de stingere a incendiilor de pădure. b) cu cai şi tractoare se scot arborii pe măsura doborârii lor în afara zonei cu pericol de incendiu şi se curăţă zona de uscături. cât şi în timpul arderii. în plantaţii sau arboret. se acţionează cu stropitoarele şi pulverizatoarele de apă şi la câţiva metri în faţa focului se intervine pentru formarea unui baraj prin mineralizarea solului şi încercarea aprinderii contrafocului. pe locuri orizontale. funiculare etc. Utilajele cu motoare cu explozie ce se folosesc în exploatare sunt prevăzute cu site parascântei la conductele de eşapament. c) utilizarea sistemelor de pulverizare a apei măreşte eficienţa acţiunii de stingere. iar barajul realizat prin eliminarea materialului combustibil opreşte înaintarea focului principal. folosirea de instalaţii electrice sau de forţă. În cazul incendiului de lizieră se bate cu măturoaie. îngrijindu-se ca lichidul inflamabil să nu curgă pe jos. în mod special. pe timpul şi după incendiile de pădure În vederea unei acţiuni rapide şi eficiente în cazul producerii unui incendiu de pădure. mineralizată. De asemenea. În parchetele de exploatare sunt interzise fumatul şi lucrul cu foc deschis. Grătarele şi cenuşarele locomotivelor se închid pe parcursul drumului prin pădure. Stingerea unui incendiu de coronament se bazează pe intervenţia prin metode deosebite: a) pe o linie transversală direcţiei de înaintare.. palete de răchită împletită. iar pe o rază de 50 metri se vor îndepărtarea toate materialele combustibile. puţin productive. în afara locurilor special amenajate.Măsuri de acţiune premergător. arborete etc. se doboară urgent arborii pe distanţa de 2-4 înălţimi de arboret. 53 . c) cu plugurile cu cai sau tractoare se mineralizează o bandă la 2-3 m lăţime pe mijlocul benzii formată prin scoaterea arborilor şi se încearcă aplicarea contrafocului. se va bara urgent cursul de apă şi se va organiza un lanţ de găleţi.). Bocşele de mangalizare sunt supravegheate permanent. pe culme de deal sau în vale etc. atât la înfiinţare. motorinei sau altor substanţe la lămpile de iluminat şi menţinerea mult timp a materialului lemnos în depozitele intermediare. ca şi scoaterea mangalului din bocşă pe timp de viscol sau furtună. este interzisă încărcarea mangalului nestins şi nerăcit complet sau cu resturi de lemn insuficient carbonizate. Transportarea carburanţilor de la depozite în locul de muncă se va face în canistre metalice. Izolarea de pădure a bocşelor se face printr-o banda de 10 metri lăţime. Alimentarea utilajelor cu combustibil se face cu pâlnii şi pompe şi nu prin turnarea directă din butoaie. iar acoperirea cu pământ este urmărită. autorităţile publice locale şi administratorii spaţiilor forestiere trebuie să ia următoarele măsuri specifice: ÎNAINTEA INCENDIILOR Identifică adăposturile şi căile de evacuare. inclusiv în zonele transfrontaliere Procedeele tehnice de stingere a incendiilor de pădure implică: a) utilizarea celor mai eficiente mijloace de stingere şi repartizarea celor mai mari forţe pe direcţia şi intensitatea cea mai mare a focului şi care să apere cele mai importante obiective (construcţii. în păşune sau poiană. pe teren plan sau pe versant cu pantă mare sau redusă.c) manipularea furajelor se va face numai la lumina zilei. care va sprijini eficient acţiunea de stingere. Metodele de intervenţie în condiţiile unui incendiu de pădure se stabilesc în funcţie de dimensiunea incendiului şi felul acestuia (incendiu de lizieră. Mangalizarea lemnului se face în bocşe special amenajate în acest scop şi amplasate la maximum 30 metri de surse de apă. cu coroanele paralele cu direcţia de înaintare a focului. folosirea benzinei. defecte sau improvizate. 6.). coronament.

000 ha.000 ha. dacă este posibil. Instruirea copiilor şi elevilor în unităţi de învăţământ privind măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor la păduri.R. 1. funcţie de suprafaţa împădurită. Veveriţa Riţa vă informează Măsuri de prevenire a incendiilor la păduri Pădurea .V.ROMSILVA şi a celorlalte structuri silvice autorizate (ocoale silvice private) cu mijloace pentru stingerea incendiilor de proporţii în fondul forestier.000 ha. se are în vedere numărul de incendii simultane ce pot izbucni.000 – 300. Informează populaţia despre evoluţia situaţiei cauzată de incendiu şi asigură sprijin în cazul necesităţii evacuării zonei. Punctele întărite de dotare sunt de două tipuri. − 2 incendii simultane la o suprafaţă cuprinsă între 150. pliante.T. care să fie folosite atât pentru acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor de pădure. filme.Prevăd mijloace de stingere a incendiilor (puncte de apă.şi distribuite echilibrat în zona împădurită a direcţiei silvice sau a ocolului silvic privat. − 3 incendii simultane la o suprafaţă de peste 300. Asigură instruirea populaţiei privind măsuri de prevenire a incendiilor şi comportamentul de adoptat în condiţiile producerii unui incendiu de pădure. funcţie de natura pădurilor: tipul I pentru pădurile de foioase şi tipul II pentru pădurile de răşinoase sau amestec (răşinoase cu foioase). la nivelul unei direcţii silvice sau la nivelul unui ocol silvic privat.000-300. Direcţia silvică sau Ocolul silvic privat va organiza un număr de puncte întărite. – urile autorizează amenajarea unor terenuri de zbor pentru avioane utilitare sau elicoptere. 3 incendii simultane la o suprafaţă de peste 300000 ha) amplasate în cadrul ocoalelor silvice cu cea mai mare pondere forestieră . materiale specifice). dotate cu mijloace pentru combaterea incendiilor egal cu numărul de incendii simultane (1 incendiu la o suprafaţă de 150000 ha. Intervin la stingerea incendiului. Asigură informarea populaţiei cu privire la riscul producerii unui incendiu de pădure (prin afişaj anexa nr. cât şi pentru lucrările de protecţie. alarmării şi primei intervenţii. 54 . se stabileşte numărul de incendii simultane. direcţiile silvice şi ocoalele silvice private se dotează cu echipamentul minim prevăzut în Anexa nr. conferinţe etc. În scopul observării. Regia Naţională a Pădurilor şi I. Curăţă zonele tampon de vegetaţie. astfel: − 1 incendiu la o suprafaţă de până la 150. Funcţie de suprafaţa împădurită.000 ha.2.). PE TIMPUL INCENDIILOR Informează serviciile publice voluntare şi profesioniste (112) pentru situaţii de urgenţă. 2 incendii simultane la o suprafaţă cuprinsă între 150.Aurul verde Măsuri de prevenire a incendiilor Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă -2006- Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă -2006- Criterii de dotare cu mijloace de stingere a incendiilor de pădure La stabilirea dotării direcţiilor silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor . precum şi a instruirii personalului.S.

Protecţia locuinţelor. Metode de stingere a incendiilor de pădure A. îmbrăcăminte de schimb. Intervenţie: sprijinirea forţelor de intervenţie specializate.stingerea cu apă sau cu apă şi aditivi. 55 . planurilor de intervenţie. evacuare). închiderea ferestrelor şi obloanelor. discutarea în familie a măsurilor de luat în cazul unui incendiu de pădure (protecţie. se informează autorităţile privind eventuale pericole post-incendiu observate. prin: introducerea autovehiculelor în garaj. ca soluţie pentru protecţia caselor instalarea pe case a unor sisteme fixe de stingere a incendiilor tip sprinkler. DUPĂ INCENDIU Informare: se ascultă şi se urmează recomandările transmise prin radio sau direct de către autorităţi.DUPĂ INCENDIU Supraveghează zonele stinse pentru prevenirea producerii altor incendii.stingerea prin înăbuşire cu mături. semnalelor de alertă în caz de incendiu de pădure. udarea pereţilor exteriori ai casei pentru evitarea încălzirii prin radiaţie. . metode clasice: . medicamente de maximă urgenţă. PE TIMPUL INCENDIILOR Evacuare după caz. Informare la primărie asupra: riscurilor ce pot apare în zonă. Simulări: participarea populaţiei la exerciţii de intervenţie. populaţia din vecinătate trebuie să ia următoarele măsuri: PREMERGĂTOR INCENDIILOR Prevederea şi păstrarea la îndemână a echipamentelor minime şi documentelor necesare: aparate radio portabile cu baterii. măsurilor de salvare şi intervenţie. Organizare: cunoaşterea şi exersarea responsabilităţilor pe care fiecare le are în cazul producerii unui incendiu. Informare: primele informaţii se asigură prin posturile locale de radio. lanternă de buzunar. se realizează. apă potabilă. cuverturi. stabilirea unui „front de apă” în jurul casei. acte personale de identitate. în funcţie de natura riscurilor. Unele ţări europene propun. În vederea unei acţiuni rapide şi eficiente în cazul producerii unui incendiu de pădure.

utilizându-se toate sursele de apă disponibile din zona afectată. Măsurile de intervenţie operativă se realizează în mod unitar.stingerea prin răcire cu ajutorul elicopterelor.V. El constituie de asemenea.stingerea cu gelul Firesorb Gelul asigură un efect bun de protecţie în lupta împotriva incendiilor de pădure. Portugalia. ce se elaborează pe judeţe. Structura unui plan de apărare elaborat la nivelul ocolului silvic este prezentată în anexa nr. se asigură întreruperea cantităţii de combustibil pentru continuarea arderii şi astfel stingerea incendiului. Persoanele fizice şi juridice care au în proprietate sau în folosinţă terenuri din fondul forestier naţional au obligaţia să participe la acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor la fondul forestier naţional. operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în zona respectivă şi întreg personalul de teren al ocolului silvic. prin împăduriri cu specii din tipul natural fundamental de pădure. localităţi. Această reabilitare se face. Metoda este utilizată în Germania. acolo unde există un asemenea factor de risc.S. Sistemul de stingere a incendiilor prin reducerea cantităţii de combustibil: tăierea de urgenţă a masei vegetale şi lemnoase.T. inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean. care administrează suprafaţa de pădure afectată. 56 . ceea ce semnifică până la 75% din protecţia suplimentară pentru păduri comparativ cu tehnica de stingere tradiţională. SUA. gelul Firesorb este utilizat la protejarea caselor din zonele forestiere. Această persoană anunţă la rândul său cadrele tehnice PSI din cadrul I. pe baza planurilor de apărare împotriva incendiilor. o alternativă la fâşiile antifoc prin acoperirea copacilor şi tufişurilor. Imediat ce se observă un incendiu de pădure este anunţată persoana responsabilă cu prevenirea şi stingerea incendiilor din cadrul ocolului silvic care administrează pădurea respectivă. Propagarea incendiilor se micşorează de patru ori. serviciile publice de voluntari/private pentru situaţii de urgenţă. De asemenea. Canada. B. Reabilitarea suprafeţelor de pădure afectate de incendii este sarcina ocoalelor silvice (de stat sau private). în special. Stingerea incendiilor se face prin efortul comun al tuturor factorilor menţionaţi anterior.3. . Stingerea incendiilor de pădure în România Observarea incendiilor de pădure este realizată de către personalul de teren din subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor (pentru pădurile proprietate publică a statului) şi de personalul de teren al structurilor silvice autorizate (pentru fondul forestier naţional pe care acestea îl administrează).R.-ului sau direcţiei silvice (după caz). Elaborarea planurilor de apărare împotriva incendiilor se va face cu luarea în considerare a planurilor de amenajare a teritoriului şi a restricţionării regimului de construcţii în zonele limitrofe fondului forestier naţional. Metode neconvenţionale: .Îndepărtarea masei vegetale prin sistemul contrafoc: prin arderea controlată a unei părţi din vegetaţie.

va trebui să: Deschideţi porţile proprietăţii dumneavoastră. întrebaţi specialiştii di primărie 57 . pe cât posibil. de clădire Intraţi în clădirea cea mai apropiată O clădire solidă şi bine protejată este cel mai bun adăpost Închideţi etanş obloanele. 1 PREFECTURA JUDEŢULUI LOCALITATEA ______________________________________ INCENDIU DE PĂDURE În cazul unui incendiu de pădure. serviciile pentru situaţii de urgenţă vor interveni Reflexe care salvează Nu vă apropiaţi pe jos sau în maşină de un incendiu de pădure Deschideţi porţile proprietăţii dumneavoastră Închideţi buteliile de gaz aflate în exterior Întraţi într-o clădire Închideţi obloanele Pentru a cunoaşte mai bine riscurile şi cum pot fi ele prevenite.Anexa nr. uşile şi ferestrele Pentru evitarea aportului de aer Puneţi cârpe ude în toate locurile pe unde Fumul apare înaintea focului ar putea intra aerul. Pentru facilitarea accesului pompierilor dacă e împrejmuită Închideţi buteliile de gaz situate în exteriorr şi Pentru evitarea unei explozii îndepărtaţi-le. Opriţi ventilaţia Urmaţi instrucţiunile pompierilor Ei cunosc pericolele PROPAGAREA INCENDIULUI NU DUREAZĂ FOARTE MULT Păstraţi-vă calmul.

2 NECESARUL DE MIJLOACE.Anexa nr. APARATURĂ ŞI SUBSTANŢE CHIMICE PENTRU DOTAREA UNITĂŢILOR SILVICE CU SCOPUL STINGERII INCENDIILOR ÎN PĂDURE Nr crt 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 Materiale 1 Cazmale Topoare Lopeţi Palete răchită (bătătoare) Sape munte Târnăcoape Furci Coase Găleţi 10 litri Bidoane raniţă 20 litri Truse sanitare Lanterne Petrol Butoi apă 100 litri Joagăre Fierăstraie mecanice Ţapine Carburanţi Lubrifianţi Binoclu Foi de cort Măşti contra gazelor Romopal (Detersin) Fosfat Diamoniu Aparate stropit (Fontan. 3 bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi litri bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi litri litri bucăţi bucăţi bucăţi kg kg bucăţi Canton 4 5 5 5 10 2 1 2 2 5 5 1 2 2 1 2 1 58 Ocol silvic 5 10 25 8 8 25 10 8 25 10 1 5 5 1 5 1 20 4 1 2 60 50 21 Punct întãrit tip I 6 100 100 100 100 50 50 20 25 50 30 10 25 25 20 5 20 400 75 5 20 20 100 100 10 tip II 7 100 150 150 200 100 50 20 23 75 50 15 25 25 30 8 25 500 100 5 20 20 100 100 10 D.S. 8 2 2 21 2 2 - 1 1 .M. District 2 10 20 20 5 5 3 20 1 3 U.

redresor încărcat acumulatori Tărgi sanitare Cordiţe de salvare tip P.I.portabile . 25 l Cort 6 persoane. cu mobilier. ci numai cu radiotelefon fix.bidon apă.N.transportabile .27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 NOTĂ: Kyoritz) Aparate radio emisie recepţie .fixe .S. 59 .P. lingură) Marmide transport hrană. ocolul silvic pe raza căruia s-a constituit punctul întărit (indiferent de tip) nu se mai dotează cu materiale şi aparatura necesară prevăzută în anexă. pentru punct de comandă Aparat proiecţie. gamelă. Brâie tip pompier Scripeţi simpli Cric Plug pentru tracţiune animală Veselă pentru hrană (complet . pentru acţiuni de propagandă Aparat foto bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi bucăţi - 1 1 3 1 1 1 5 1 3 10 10 10 2 2 20 3 1 - 1 5 1 3 10 10 10 2 2 20 3 1 - 1 1 3 1 1 1 1 bucăţi Pentru direcţiile silvice din cadrul R.

Surse de alimentare cu apa in caz de incendiu. distanţa. b) localizarea şi lichidarea incendiilor. telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare – sistemul informaţional de alertare). b) platforme (puncte) de alimentare si distanţele faţă de ocolul silvic. judeţene.sistemul informaţional de alertare). d) protecţia vecinătăţilor. cantoane silvice. b) presiuni. bălţi etc. râuri. telefonul sau alte mijloace de alertare şi alarmare . • vecinătăţile. Concepţia de apărare în caz de incendiu de pădure: • concluzii privind intervenţia. de exploatare. 60 . • sediul. • reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă şi alte substanţe stingătoare. 2. c) amplasarea hidranţilor şi stabilirea distanţelor faţă de incinta ocolului silvic. • particularităţi tactice de intervenţie pentru: a) evacuarea (persoanelor şi. numărul de telefon. • reţelele si racordurile de alimentare cu energie electrică. animale sau bunuri). acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate. rezultate din scenariul de siguranţă la foc sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor. cabane de vânătoare. c) protecţia personalului de intervenţie. din zona unde s-a produs incendiul . lacuri. • inspectoratul pentru situaţii de urgenţă – prin unităţile subordonate (localitatea. 4. cu care se cooperează (localitatea. exterioare ocolului silvic: • reţele de alimentare cu apă: a) debite. 3. • reţelele de canalizare. • alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (ambulanţa. • alte surse artificiale sau naturale de apă: a) felul şi capacitatea acestora – baraje artificiale sau naturale. • drumurile naţionale. pâraie cu debit relativ constant tot timpul anului. 5. după caz. forestiere. depozite etc. itinerarul de deplasare. itinerarul de deplasare. • rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie. Date de identificare: • denumirea ocolului silvic.. gaze şi alte fluide combustibile. 3 PLANUL DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR DE PĂDURE -Structura cadru- 1.). fax.Anexa nr. bine instruit. agent termic. e) înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu. Planul general al ocolului silvic (la scară). cursuri de apă cu debit relativ constant.). persoanele care desfăşoară activităţi în zona de producere a incendiului etc. pe care se marchează: • amplasarea clădirilor (sediu ocol. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: • personalul de teren. distanţa. • serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă. stâne.

se clasifică în două categorii: structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri. fiecare pe domeniul specific. VICTOR-MUGUR GRAURE Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Inspecţia de Prevenire – Direcţia Pompieri Abstract The paper highlights consequence of Romania as a joining the European Union. pensiuni turistice şi pensiuni agro-turistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică. structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie din incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare. ing. vile turistice. cazării sau servirii mesei pentru turişti. conform Legii nr. Introducere În procesul de aderare la Uniunea Europeană. cofetării. cât şi adoptarea acestora în concordanţă cu directivele europene. 755 din 27 decembrie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. bungalouri. campinguri.CONSIDERAŢII PRIVIND PREVENIREA INCENDIILOR LA HOTELURI ŞI LA CELELALTE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ Lt. unităţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice. baruri. structurile de primire turistice. În cele ce urmează se vor analiza unele aspecte care se vor avea în vedere. hoteluri-apartament. 61 . unităţi de fast-food. precum şi cele administrate de societăţi comerciale de turism. serviciile de cazare şi alimentaţie publică se asigură numai în structuri de primire turistice clasificate. 1. indiferent de forma de proprietate şi organizare. in the following period. În scopul protecţiei turiştilor. in drafting legislative provisions on fire prevention at tourist reception structures are presented. structura de primire turistică reprezintă orice construcţie şi amenajare destinată. nave fluviale şi maritime.328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice. Structurile de primire turistice. patiserii şi care sunt atestate conform legii. Conform Hotărârii Guvernului României nr. the need to harmonize the national provisions on fire prevention with the existing ones at European level some aspects which will be considered. România a trecut la armonizarea prevederilor naţionale privind prevenirea şi stingerea incendiilor cu cele existente la nivel european. sate de vacanţă. moteluri. restaurante. de calitatea dotărilor şi a serviciilor prestate. cabane. împreună cu serviciile specifice aferente. România are printre obiectivele principale. în perioada următoare. Situaţia turismului la nivel naţional În România. prin intermediul organelor administraţiei publice centrale. cât şi necesitatea stabilirii unui cadru unitar la nivel european în domeniul apărării împotriva incendiilor la aceste tipuri de unităţi. se clasifică în funcţie de caracteristicile constructive. şi elaborarea de reglementări tehnice naţionale. la elaborarea prevederilor legislative privind prevenirea incendiilor la structurile de primire turistice. 645 din 20 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. camere de închiriat în locuinţe familiale. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România. prin proiectare şi execuţie.

În categoria de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendii intră şi construcţiile pentru structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare de tipul: hoteluri. inclusiv unităţile de alimentaţie din incinta acestora. sanitar-veterinară. dintr-un motiv sau altul. pensiuni agroturistice. Turism şi Profesii Liberale. prevederile legislative cu caracter unitar pe linia apărării împotriva incendiilor la hoteluri şi celelalte structuri de primire turistică sunt limitate. transport feroviar: trenuleţe. conform Hotărârii Guvernului României nr. de aceea. în vigoare. acolo unde situaţia o impune. este important să se încurajeze armonizarea prevederilor legislative pe linia prevenirii incendiilor de către statele membre ale Uniunii Europene.. bungalouri. personalul specializat din cadrul structurilor cu atribuţii de reglementare din fiecare stat membru al uniunii nu-şi poate crea o imagine clară. hosteluri. structuri de primire turistice cu funcţiuni de transport: transport rutier: autocare etc. în vederea uniformizării protecţiei la incendiu şi asigurării unui nivel uniform de protecţie al utilizatorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene. De aceea sunt necesare demersuri pentru armonizarea. teleschi. trebuie să fie elaborate şi avizate de personal de specialitate în domeniu. pensiuni turistice urbane şi rurale. Pentru a se pune bazele armonizării reglementărilor tehnice de apărare împotriva incendiilor la aceste tipuri de obiective trebuie să se pornească de la cerinţe minime de securitate la incendiu. vile. instalaţii. în vederea armonizării cu directivele europene. mult depăşită şi necunoscută de către cei care trebuie să o pună în aplicare. este obligatorie obţinerea acestora. hoteluri-apartament. echipament de protecţie şi substanţe chimice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. transport pe cablu: telecabine. este Ordinul ministrului turismului nr. de pescuit. cabane turistice. Necesitatea stabilirii unui cadru unitar la nivel european privind prevenirea incendiilor la hoteluri La nivel european. Această reglementare este. a unor norme specifice de apărare împotriva incendiilor pentru structurile de primire turistice. Unele aspecte privind prevenirea incendiilor la hoteluri şi celelalte structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare În 1986 Parlamentul European a realizat un set de recomandări care aveau în intenţie să asigure un punct de plecare în vederea uniformizării legislaţiei la nivelul Uniunii Europene. sate de vacanţă. se impune elaborarea de către Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii. În scopul protecţiei turiştilor şi al alinierii la standardele europene privind calitatea serviciilor operatorii economici.. minihoteluri. în cazul unităţilor pentru care. potrivit legii. Astfel. săli polivalente. instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic. călătoresc pe teritoriul Uniunii Europene. proprietari sau administratori de structuri de primire turistice au obligaţia să asigure ca activitatea acestor structuri să se desfăşoare cu respectarea următoarelor reguli de bază: deţinerea autorizaţiilor: sanitară. Ţinându-se seama de securitatea la incendiu a turiştilor şi a persoanelor care. moteluri. la nivelul Uniunii Europene. a măsurilor tehnice de apărare împotriva incendiilor la structurile de primire turistică. de mediu şi de securitate la incendiu. cazinouri. trenuri de cremalieră etc. în vigoare. de vânătoare. 726 din 8 decembrie 1975 pentru aprobarea Normelor de prevenire şi stingere a incendiilor şi Normelor de dotare cu maşini. respectarea reglementărilor legale în vigoare ce privesc activitatea desfăşurată prin structura de primire turistică. fireşte. elaborată de organul administraţiei publice centrale cu atribuţii în acest sens. indiferent de numărul de locuri. 1739 din 6 decembrie 2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu. de ansamblu. corelate cu condiţiile concrete actuale. 62 . utilaje. Reglementărilor privind prevenirea incendiilor la hoteluri diferă de la un stat la altul pe teritoriul Uniunii Europene. în caz contrar activitatea la care ne referim poate avea de suferit. Reglementarea tehnică de apărare împotriva incendiilor pentru obiectivele din domeniul turismului. campinguri. necesară pentru actualizarea/modificarea prevederilor. transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop turistic. popasuri turistice. ţinându-se seama de noul cadru legislativ naţional din domeniul apărării împotriva incendiilor. Reglementările tehnice de prevenire a incendiilor care urmează să fie schimbate sau actualizate.structuri de primire turistice cu funcţiuni de agrement: cluburi. elaborat în concordanţă cu cerinţele europene. Comerţ. aparatură.

• Exploatarea în siguranţă a instalaţiile utilitare (electrice. statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ţină seama de cerinţele tehnice minime prevăzute în anexa Recomandării. pentru structurile de primire turistice (hoteluri. • limitarea propagării fumului. gazelor fierbinţi şi a flăcărilor în clădiri. • Întreţinerea şi menţinerea în stare de bună funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor (stingătoare portative). cât şi a echipamentelor tehnice din dotarea hotelului. hosteluri. în vederea aplicării principalelor măsuri de prevenire a incendiilor enumerate în Recomandarea Europeană 86/666/EEC. Pentru îndeplinirea acestor aspecte principale. casele scărilor. Sensul de deschidere a uşilor – blocarea căilor de evacuare Deschiderea uşilor de pe căile de evacuare trebuie să se facă în sensul evacuării persoanelor. Cerinţele minime prevăzute în anexa Recomandării Europene 86/666/EEC 1. cât şi traseele către acestea trebuie marcate conform indicatoarelor de securitate prevăzute în standardele în vigoare. vile. • Instruirea şi pregătirea periodică în caz de incendiu a personalului hotelului.Măsurile de apărare împotriva incendiilor prevăzute în Recomandarea Europeană 86/666/EEC (Council Recommendation of 22 december 1986 on fire safety in existing hotels 86/666/EEC) trebuie să vizeze: • reducerea riscului de incendiu la hoteluri. măsurile de prevenire a incendiilor care trebuie adoptate pentru desfăşurarea în condiţii de maximă siguranţă a activităţilor specifice din hoteluri. marcate corespunzător şi care să fie menţinute în stare de practicabilitate. Uşile care nu sunt folosite de către turişti şi au corespondenţă cu căile de evacuare trebuie păstrate închise sau prevăzute cu dispozitive de autoînchidere şi marcate corespunzător. La ieşirile prevăzute cu uşi culisabile sau rotative trebuie prevăzută o uşă care să se deschidă în sensul de evacuării persoanelor. Întotdeauna ultima uşă de pe calea de evacuare trebuie să poată fi deschisă cu uşurinţă de orice persoană. • Caracteristici ale construcţiei – stabilitatea la foc a construcţiei. se referă la: • Căi de evacuare şi intervenţie – sigure şi accesibile. ieşirile. • asigurarea condiţiilor pentru intervenţia serviciilor de urgenţă (căile de acces spre obiectiv să fie menţinute în stare de practicabilitate). • asigurarea evacuării în condiţii de maximă siguranţă a tuturor utilizatorilor (în speţă turişti şi personalul care deserveşte hotelul). de încălzire. suficient de mari. cât şi elementele de compartimentare ale acestei să garanteze evacuarea în deplină siguranţă a utilizatorilor. astfel încât să fie vizibile ziua şi noaptea. pensiuni sau alte obiective turistice cu destinaţie asemănătoare) care pot oferi cel puţin 20 de locuri pentru cazarea turiştilor. • Decoraţiuni interioare ale hotelurilor – utilizarea materialelor combustibile pentru realizarea acestora se limitează sau se interzice cu desăvârşire. • Întreţinerea şi menţinerea în perfectă stare de utilizare a sistemul pentru alarmarea utilizatorilor. • Instrucţiunile de siguranţă şi planurile de evacuare – trebuie afişate în fiecare cameră a hotelului (de preferat pe spatele uşilor camerelor). De asemenea. Pe căile de evacuare nu se amplasa mobilier sau alte obstacole care să împiedice evacuarea persoanelor sau să favorizeze propagarea incendiului.Căi de evacuare Aspecte generale Căile de evacuare trebuie astfel proiectate încât să asigure evacuarea utilizatorilor direct în exterior sau în spaţii deschise. de alimentare cu gaz). Pe căile de evacuare se interzice amplasarea oglinzilor care ar dezorienta utilizatorii hotelului. cabane. 63 . Uşile. pentru a permite persoanelor să se îndepărteze de clădire într-un timp foarte scurt şi deplină siguranţă.

O casă a scării exterioară poate fi acceptată ca o a doua casă de scări numai dacă asigură condiţiile de siguranţă pentru evacuare. casele scărilor existente trebuie să fie suficient de late pentru a asigura evacuarea persoanelor stabilite prin scenarii. Compartimentarea trebuie să constituie o barieră împotriva propagării incendiului şi răspândirii fumului în vederea menţinerii în stare de practicabilitate a căilor de evacuare. Atunci când hotelul are cel puţin două case ale scării. Planşee În clădirile cu mai puţin de trei niveluri deasupra solului. să fie dotate cu dispozitive de autoînchidere şi să fie marcate prin indicatoare care să reglementeze poziţia „normal închis” a acestora. În clădirile care au mai mult de trei niveluri deasupra solului. (R 60). Într-un hotel. construcţiile hotelurilor care au mai mult de două niveluri deasupra solului şi care au capacitatea de cazare de cel puţin 50 de persoane trebuie să fie prevăzute cu două scări de evacuare În cazul în care criteriul utilizat este distanţa care trebuie parcursă până la prima casă de scări: Lungimea culoarului înfundat să nu depăşească 10 m. Pentru creşterea siguranţei utilizatorilor unui hotel. După distanţa până la prima casă de scări. 64 . rezistenţa la foc a planşeelor (REI) trebuie să fie de cel puţin 30 min.Numărul minim de scări de evacuare: Criteriile după care se poate determina dacă un hotel are prevăzut un număr suficient de scări de evacuare: După numărul total de persoane care se pot afla la un moment dat în hotel. Uşile de acces spre casele de scări trebuie să aibă o rezistenţă la foc (RE) de cel puţin 30 min. rezistenţa la foc a structurii clădirii (R) trebuie să fie de cel puţin 30 min. În cazul în care criteriul utilizat este numărul de persoane. Lungimea de maxim 10 m pentru culoarul înfundat. (RE 30). distanţa care trebuie parcursă din orice punct până la una din căile de evacuare nu trebuie să depăşească 35 m. (REI 30). casele scărilor la hotelurile cu cel puţin două niveluri deasupra solului sunt închise: Pereţii caselor de scări trebuie să aibă rezistenţă la foc de 30 min. rezistenţa la foc a structurii clădirii (REI) trebuie să fie de cel puţin 60 min. precum şi cea de 35 m pentru a ajunge la cea mai apropiată casă de scări trebuie respectată în toate cazurile. Structura clădirii În clădirile cu mai puţin de trei niveluri deasupra solului. rezistenţa la foc a structurii clădirii (R) trebuie să fie de cel puţin 60 min. Un hotel care se află într-o clădire care are mai mult de trei niveluri deasupra solului trebuie să fie prevăzută cu cel puţin două case ale scări. (REI 60) Case de scări închise În general. cât şi la subsol. Caracteristicile construcţiei Caracteristicile constructive ale hotelului trebuie să asigure următoarele: Rezistenţa la foc a elementelor de compartimentare trebuie să asigure stabilitatea întregii construcţii pe o durată de timp suficientă pentru asigurarea evacuării în condiţii de siguranţă. trebuie prevăzut cu case de scări suplimentare care să aibă lăţimea de cel puţin 0. În clădirile care au mai mult de trei niveluri deasupra solului. Dacă o singură casă de scări asigură accesul utilizatorilor la nivelurile accesibile. a tuturor utilizatorilor hotelului. 2.80 m. (R 30). (REI 30). cu excepţia celor cu un nivel şi fără subsol. în caz incendiu. compartimentarea trebuie realizată printr-un element rezistent la foc care să asigure o bună izolare în caz de incendiu.

metodele de testare şi clasificare a produselor pentru construcţii în ceea ce priveşte comportarea la foc nu erau armonizate. iluminatul de siguranţă trebuie să funcţioneze o perioadă de timp suficientă pentru ca utilizatorii să se evacueze în siguranţă. 00/147/CE. construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. s-a reglementat noua concepţie europeană privind încercarea şi clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc. 4.10. Uşile acestora trebuie să aibă rezistenţa la foc (RE) cel puţin 60 minute (RE 60). Instalaţiile electrice de iluminat Instalaţia electrică într-un hotel trebuie să fie proiectată şi adaptată astfel încât să prevină apariţia şi dezvoltarea incendiilor. cu modificările şi completările ulterioare. centrala termică trebuie amplasată într-o încăpere care respectă următoarele cerinţe: Încăperea trebuie să fie proiectată respectându-se legislaţia specifică în vigoare a fiecărui stat.Partea superioară a fiecărei case de scări trebuie să aibă o trapă sau o fereastră de circa 1 m2 într-o zonă. Compartimentare În general. aflat la nivelul parterului.2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc. tavanul şi pereţii interiori) care separă camerele sau căile de evacuare ale hotelului de spaţii cu pericol de incendiu trebuie să aibă o rezistenţă la foc (REI) de cel puţin 60 minute (REI 60). să prezinte dispozitiv de autoînchidere şi să fie marcate prin indicatoare care să reglementeze poziţia „normal închis” a acestora. elementele de compartimentare între camere şi căile de evacuare trebuie să aibă rezistenţa la foc (REI) de cel puţin 30 minute (REI 30). Acest sistem de clasificare a rezistenţelor la foc a produselor de construcţii a fost implementat la nivelul României prin Ordinul comun al ministrului transporturilor. prin Decizia Comisiei nr. Toate hotelurile trebuie să fie dotate cu iluminat de siguranţă corespunzător care să intre în funcţiune atunci când iluminatul principal nu mai funcţionează/este scos din funcţiune. elementele de compartimentare (planşeele. De asemenea. fiecare stat membru al Uniunii Europene aplicând propriile reglementări. instalaţia electrică trebuie să aibă împământare. care dacă nu este accesibilă. 5. În anexa la Recomandare sunt precizări privind respectarea viitoarelor euroclase de comportare la foc. trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de acţionare. Laboratorul Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă din Structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă are în dotare aparatura de încercare prevăzută în Decizia Comisiei nr. 3. Uşile de acces ale acestora trebuie să aibă rezistenţa la foc (RE) cel puţin 15 minute (RE 15). Decoraţiuni interioare ale hotelurilor Decoraţiunile interioare ale hotelurilor trebuie să fie astfel realizate încât să nu contribuie la propagarea incendiului. 65 . Standardele europene prevăzute în deciziile enumerate mai sus au fost preluate ca standarde româneşti. 1822/394 din 07. În general. Această prevedere se aplică şi la hotelurile care au sursă independentă de energie. Din anul 2000. La nivelul anilor ’90. De asemenea. Camera cazanelor Atunci când puterea cazanelor depăşeşte 70 kW. Instalaţia de încălzire într-un hotel trebuie să fie proiectată şi adaptată astfel încât să prevină apariţia şi dezvoltarea incendiilor.Instalaţiile de încălzire Reguli generale Încălzirea se realizează prin sisteme centrale de încălzire sau prin sisteme locale de încălzire. Recomandările pentru casele de scări utilizate de personalul de serviciu al hotelului se bazează pe aceleaşi principii aplicabile pentru cele utilizate de public. 00/147/CE şi deciziile ulterioare.

dispozitivul de întrerupere a alimentării cu combustibil trebuie să fie amplasat în afara camerei cazanelor. Acestea trebuie să fie amplasate în locuri accesibile şi întreţinute corespunzător. care să aibă cel puţin un dispozitiv de acţionare manuală. Sistemul de alarmare trebuie să fie adaptat clădirii pentru alarmarea tuturor utilizatorilor hotelului. Alertarea serviciilor de intervenţie în cazul producerii unui incendiu se realizează prin intermediul telefoniei. Sistemele de ventilare Atunci când un hotel este dotat cu sistem de ventilare. Personalul hotelului trebuie să participe de cel puţin 2 ori pe an la instruiri în domeniul apărării împotriva incendiilor. personalul hotelului trebuie să fie capabil să aplice instrucţiunile în vederea eficientizării procedurii de evacuare a utilizatorilor. 6. amplasat într-un loc uşor accesibil şi marcat corespunzător. Uşile acestei încăperi trebuie să prezinte dispozitiv de autoînchidere şi să fie marcate prin indicatoare care să reglementeze poziţia „normal închis” a acestora. Echipamentul de alarmare. a gazelor fierbinţi şi a fumului prin tubulatură. Sistemele locale de încălzire trebuie să fie întreţinute şi controlate periodic şi să prezinte instrucţiuni de utilizare amplasate la loc vizibil. Alimentarea centralei cu combustibili lichizi sau gazoşi Instalaţia de alimentare cu combustibili lichizi sau solizi. În cazul în care combustibilul lichid este depozitat în interiorul unei încăperi. 7. uşor accesibil şi marcat corespunzător. Hotelurile trebuie să fie dotate cu sisteme de alarmare acustice. De asemenea. Sistemul de ventilare trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire a funcţionării. Rezervoarele de GPL se vor amplasa în exteriorul clădirii. Conductele de gaz care alimentează clădirea hotelului. Procedura de alertare a serviciilor de urgenţă trebuie să fie afişată în imediata apropiere a oricărui telefon. acestea trebuie instalate ţinându-se seama de siguranţa utilizatorilor. În cazul sistemelor centrale de încălzire. În cazul sistemelor locale de încălzire dispozitivul de închidere trebuie să fie situat lângă aparatul de încălzire. avertizare şi stingere a incendiilor Echipamentul de stingere al incendiului constă în: stingătoare portative sau alte dispozitive asemănătoare. trebuie luate măsurile pentru împiedicarea propagării incendiului. În cazul unui incendiu conducerea hotelului trebuie să se asigure că personalul este capabil să utilizeze echipamentul de stingere a incendiilor şi să activeze sistemul de sistemul de alarmare şi alertare. trebuie să aibă prevăzut cel puţin un dispozitiv de întrerupere a alimentării localizat la intrarea acestora în clădire şi să fie marcate corespunzător. al căror semnal să fie inconfundabil. Echipamentele de stingere a incendiilor trebuie să existe la fiecare nivel în apropierea caselor de scări şi pe căile de evacuare la intervale de cel mult 25 metri.Pereţii încăperii în care se amplasează centrala termică trebuie să aibă rezistenţa la foc (REI) de cel puţin 60 de minute (REI 60). Instrucţiuni de securitate la incendiu La intrarea în hotel Afişarea instrucţiunilor privind modul de acţiune în caz de incendiu a personalului şi utilizatorilor Planul de evacuare care va cuprinde: 66 . care trebuie să fie în concordanţă cu reglementările specifice naţionale sau standardele europene. Sisteme locale de încălzire În cazul în care hotelurile sunt dotate cu sisteme locale de încălzire. trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de oprire a alimentării. printr-o linie directă cu serviciile de urgenţă sau orice alte mijloace. aceasta trebuie să fie proiectată ţinându-se seama de cerinţele privind rezistenţa la foc a clădirii. 8.

dotarea cu sistem de detectare şi alarmare în caz de incendiu (care să fie întreţinut corespunzător şi menţinut în perfectă stare de funcţionare). Dispozitivele de oprire a alimentării cu gaz şi energie electrică. 67 . căi de evacuare. de aici şi conceptul de „sistem unitar de apărare împotriva incendiilor pentru hoteluri”. pentru creşterea nivelului de prevenire a incendiilor. care au un rol destul de important în ceea ce priveşte siguranţa utilizatorilor în caz de incendiu. în fiecare spaţiu al hotelului. detectoare de fum liniare. se au în vedere următoarele aspecte principale: dotarea cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere (cu specificarea faptului că. după recondiţionare. Conceptul „sistem unitar de apărare împotriva incendiilor la nivelul unui hotel”. stingătoare portative. întregul sistem de apărare împotriva incendiilor poate da greş. Stingătoare disponibile. trebuie să se prevadă capete sprinklere. automatizarea instalaţiile de ventilare şi climatizare a aerului în funcţie de sistemele de alarmare în caz de incendiu (în momentul declanşării sistemului de alarmare în caz de incendiu. Instalaţiile şi zonele cu risc crescut de incendiu. (Exemplu: Cazul caselor de scări ventilate în suprapresiune – dacă o singură uşă de acces la casa de scări are dispozitivului de auto-închidere defect. conform standardelor). coloane uscate (se amplasează în casele de scări). au fost dotate cu detectoare de fum. sisteme automate de alarmare în caz de incendiu. lifturi cu protecţie specială. instrucţiuni privind întreruperea alimentării cu gaze a hotelului. regimul de înălţime al clădirilor. loc special pentru aterizarea unui elicopter în caz de intervenţie. sistemul de control al fumului. acest lucru va conduce la pierderea principalului rol al casei de scări). Elemente care alcătuiesc un sistem unitar de apărare împotriva incendiilor pentru hoteluri ar fi următoarele: instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere. instalaţia de ventilare şi climatizare a hotelului se va opri din funcţionare). Acest lucru este foarte important în funcţionarea sistemului unitar. Panoul de control al sistemului de detecţie şi alarmare automat. Hotelurile care au cel puţin două niveluri deasupra solului trebuie să aibă un plan de evacuare simplificat. în caz de incendiu lifturile nu se vor utiliza. în apropierea punctelor de acces. În fiecare dormitor trebuie să existe instrucţiuni precise care să indice modul de acţionare a utilizatorilor în cazul producerii unui incendiu. instruirea şi pregătirea personalului în caz de incendiu.Case de scări şi căi de evacuare. dacă o singură parte componentă a acestuia nu funcţionează corespunzător. Toate elementele enumerate mai sus trebuie să fie proiectate astfel încât să funcţioneze ca o parte componentă a unui întreg. Se recomandă ca aceste instrucţiuni: să fie tipărite şi în alte limbi de circulaţie internaţională. marcarea corespunzătoare a acestora. În cazul hotelurilor de ultimă generaţie. butoanele manuale de semnalizare (se amplasează de obicei lângă uşile de acces către casele de scări sau în apropierea lifturilor). sistem de alarmare în caz de incendiu. detectoare autonome de fum şi detectoare de flacără. case de scări ventilate în suprapresiune. deoarece. Majoritatea hotelurilor vechi. să atragă atenţia asupra faptului că. să aibă ca anexă planul de evacuare în caz de incendiu. iluminatul de siguranţă. amplasat la fiecare nivel. cu excepţia celor destinate persoanelor cu dizabilităţi. planuri de intervenţie în caz de incendiu. Dispozitivele de oprire a instalaţiei de ventilare.

Analizând istoricul evenimentelor produse la hotelurile de pe teritoriul Uniunii Europene. În vederea prevenirii unor situaţii de acest gen. aceasta trebuie să aibă vederea spre căile de acces/intervenţie ale hotelului.Personalul angajat al hotelului trebuie să întreţină şi să menţină. coloanele uscate (se amplasează în casele de scări). dispozitivele de auto-închidere a uşilor căilor de evacuare ventilate în suprapresiune. 68 . cine este cel responsabil să anunţe forţele specializate de intervenţie în caz de incendiu (sistemul de alarmare nu ar funcţiona). Verificarea. Rucsacul se recomandă să cuprindă: • lanternă – pentru traseele de evacuare întunecate/care sunt inundate de fum. iar aceasta să se justifice prin planurile de pregătire. sistemele automate de alarmare în caz de incendiu. controlul şi întreţinerea tuturor echipamentelor şi instalaţiilor de protecţie la incendiu. în stare bună de funcţionare fiecare element al sistemului unitar de apărare împotriva incendiului. conform prevederilor legale în domeniu. se referă la: verificarea. instalaţiile. sistemul de alarmare în caz de incendiu. Alte aspecte privind prevenirea incendiilor de care trebuie să se ţină seama pentru ca un hotel să aibă un nivel ridicat de apărare împotriva incendiilor. când se alege camera. varietatea semnalelor de alarmă. utilizarea stingătoarelor portative. în cazul operaţiunilor de salvare de la înălţimi forţele specializate vor amplasa autoscara mecanică pe acea parte. Toate evidenţele privind controalele sau verificările periodice efectuate de către persoane specializate la echipamentele. Dintre elementele care alcătuiesc conceptul prezentat mai sus. • detector autonom de fum – în cazul în care hotelul la care sunteţi cazaţi nu este dotat în acest sens. în care să se puncteze următoarele: responsabilităţile fiecărui angajat în caz de incendiu. stingătoare portative. în care integritatea oamenilor poate fi pusă în pericol se recomandă a se respecta următoarele criterii minime pe linie de prevenire a incendiilor la hoteluri: Înainte de călătorie: când se alege un hotel ne interesăm dacă acesta este dotat cu detectoare de fum şi instalaţie automată de stingere a incendiilor cu sprinklere. Astfel. putem afirma că mai apar incidente datorate neglijenţei şi inconştienţei personalului hotelurilor. sistemele şi mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotarea hotelurilor se vor păstra în vederea prezentării acestora personalului de specialitate cu atribuţii în acest sens. detectoarele de fum liniare. Dacă nu aveţi bandă izolantă/scotch încercaţi să asiguraţi etanşeitate uşii utilizând prosoape ude. detectoarele automate de fum şi de flacără. fiind destul de greu să se stabilească pentru utilizatori modalităţile clare şi corecte de acţionare în cazul unui asemenea incident. • batistă – pentru filtrarea aerului (care se va uda înainte de utilizare). controlul şi întreţinerea acestora se va face periodic. • bandă izolantă/scotch – pentru momentele în care fumul începe să pătrundă în încăperea în care vă aflaţi. Fiecare angajat al hotelului trebuie să fie instruit periodic. La hotel • Se studiază instrucţiunile de evacuare în caz de incendiu care trebuie să se găsească amplasate pe spatele uşilor camerelor de hotel sau în documentaţiile de „Bun venit” ale hotelurilor. Criterii minime care se au în vedere. din punct de vedere al prevenirii incendiilor. caracteristicile echipamentelor de protecţie la incendiu a hotelului. la alegerea unui hotel Incendiile la hoteluri au o evoluţie diferită de fiecare dată. cu stricteţe. La împachetarea bagajului aveţi în vedere şi un rucsac pentru urgenţe. fiind exclusă premisa că un element al acestui sistem îl va compensa pe celălalt. iluminatul de siguranţă. următoarele se vor supune strict celor trei operaţiuni: instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere.

în cazul în care căile de evacuare sunt blocate sau sunt depozitate necorespunzător materiale combustibile. materiale şi mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor. după caz. • Se verifică modalitatea de deschidere a ferestrelor. • Se plasează echipamentul de protecţie individual şi cheia în locuri uşor accesibile. • Se verifică modul de oprire a sistemului de ventilare şi climatizare a camerei de hotel (în timpul unui incendiu camera de hotel în care vă aflaţi poate fi inundată cu fum şi gaze toxice dacă nu se întrerupe. semnalizarea. În Recomandare se menţionează că statele membre al Uniunii Europene pot recurge la măsuri diferite de cele enunţate. Concluzii La peste 20 de ani de la apariţia primei reglementări privind securitatea la incendiu a hotelurilor – Recomandarea Europeană 86/666/EEC – „Council Recommendation of 22 December 1986 on fire safety in existing hotels”. nu a fost implementată în nici una dintre ţările membre ale Uniunii Europene. astfel: echiparea cu instalaţii pentru detectarea. • Se verifică dacă există scară exterioară de incendiu şi dacă aceasta se află în apropierea ferestrei camerei de hotel unde sunteţi cazat. dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor. servicii private pentru situaţii de urgenţă. diferenţierile în funcţie de confort şi serviciile asigurate. doar dacă se ajunge la un rezultat cel puţin echivalent. având caracter de pionierat. 69 . dar dacă se cunosc problemele ce pot apărea şi riscurile existente. Este drept că nu se poate asigura o securitate absolută în orice situaţie. instruirea salariaţilor pe linia apărării împotriva incendiilor. alarmarea şi stingere a incendiilor. s-a constatat că aceasta. este necesar ca fiecare operator economic să-şi asigure cel puţin dotările minime cu instalaţii. iar pentru alinierea la cerinţele Uniunii Europene. Pentru funcţionarea în condiţii acceptabile a unităţilor de cazare. • Se informează personalul de la recepţia hotelului.• Se identifică traseele de evacuare. potrivit actualelor reglementări. alimentarea cu apă în caz de incendiu. clădirile pentru cazare vor trebui să dispună şi de măsuri care să le confere un grad de securitate sporit. cât şi unde este amplasat cel mai apropiat buton manual de semnalizare a incendiilor în caz de alarmă. atunci se pot adopta măsuri care să conducă la atingerea unui nivel optim de protecţie împotriva incendiilor atât a construcţiei cât şi a utilizatorilor acestora.

carbidul este deversat în buncărul de alimentare.6 bar) din vasul generatorului. Acetilena generată este evacuată la o presiune de 4-9 P. prin deschiderea ventilului corespunzător de pe traseul de azot şi a celui de by-pass de pe supapa de siguranţă. astfel încât. compus din controloare de temperatura. pentru evacuarea aerului antrenat de căderea carbidului. Temperatura acetilenei din generator este menţinută la o valoare optima de 55°C.S. „Horea” al Judeţului Mureş Abstract The publication presents a series of measures for fire prevention in facilities for the production and bottling acetylene. Procesul de generare a acetilenei este condus în mod automat.3 . Cu ajutorul unei instalaţii de ridicat cu electropalan butoiul este ridicat la nivelul buncărelor de alimentare de pe generator. se execută două purjări cu azot. prin intermediul unei valve de evacuare şlam. Descrierea procesului tehnologic Fazele procesului tehnologic Carbidul aflat în butoaie metalice este transportat din depozitul de carbid în hala generatorului de acetilenă. alimentarea generatorului este comutată pe buncărul aflat în rezervă. fie din puţul de apă existent. scăzând 70 . Atunci când nivelul apei în generator este ridicat. transportul acestuia realizându-se prin conducte metalice. atunci când unul din buncăre este încărcat (în rezervă).U. pe opritoarele de flacără şi buncărele de alimentare. După îndepărtarea butoiului şi închiderea capacului buncărului de pe generator. Pe drumul de evacuare al gazului generat. aceasta comandă deschiderea valvei de admisie a apei. Se ataşează dispozitivul de golire cu sibar şi se fixează butoiul în dispozitivul de răsturnare. Admisia apei în vasul generatorului se realizează automat printr-o valvă de admisie activată pneumatic. POP DINEL Cpt. se aşează butoiul pe buncărul de pe generator şi prin manevrarea sibaralui. prevăzute cu discuri metalice perforate şi umplute 1/3 cu apă. Reacţia dintre carbid şi apă este o reacţie exotermă. astfel încât să se menţină raportul recomandat de carbid-apa (1 kg carbid-10 l apa). există supape de siguranţă ale căror căi de refulare sunt colectate într-o conductă de evacuare în atmosferă.0. de presiune şi de nivel. ca urmare a reacţiei chimice dintre carbid şi apă. prin intermediul a două opritoare de flacără. Desfacerea butoaielor de carbid se execută cu scule antiscântei.S. După purjare se deschide capacul buncărului. Comenzile celor două valve sunt dictate de nivelul apei din generator şi temperatura acetilenei din generator (optim 55°C) prin intermediul unor traductoare de temperatură şi nivel. iar evacuarea şlamului din generator decurge în mod automat. LAZĂR DANIEL I. Generatorul de acetilenă funcţionează cu alimentare alternativă din cele două buncăre de alimentare de pe generator. 1. printr-un controlor pneumatic de temperatură.MĂSURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALAŢIILE DE PRODUCERE ŞI ÎMBUTELIERE A ACETILENEI Col. La creşterea temperaturii peste valoarea optimă. Operaţia de încărcare se execută identic pentru buncărul care s-a golit.I. După golirea completă a acestuia. de un sistem de comandă şi control. Nivelul apei în generator este controlat printr-un controlor de nivel. generatorul este alimentat cu carbid din celălalt buncăr. Odată cu căderea carbidului în apă se generează instantaneu acetilena. fie din bazinele de apă aflate în hală. care conduce la creşterea temperaturii din generator. (0. controlorul de nivel dă comanda de deschidere a valvei de scurgere a şlamului. Apa necesară reacţiei chimice este asigurată fie din reţeaua de apă potabilă. Azotul necesar purjarii provine din bateria de butelii de azot situată în camera buteliilor de azot. Anterior încărcării buncărului de pe generator se va purja cu azot buncărul gol.

cum ar fi amoniacul (NH3). Ea trebuie reactivată la fiecare 300 h de funcţionare neîntreruptă prin expunerea. Condensul este colectat la partea inferioară al vasului şi este evacuat periodic. lucru realizat prin încorporarea unei valve pilot de închidere a apei la nivel ridicat. Masa de purificare este un amestec de săruri de fier. În cazul nefuncţionarii acestui comutator. caz în care construcţia sistemului face ca evacuarea şlamului să devină prioritară faţă de admisia apei. H3P). Explozimetrul este interconectat la sistemul de ventilaţie şi declanşează automat ventilatoarele de avarie la 40% din LEL. Aceste impurităţi pot fi: hidrogen sulfurat (H2S). Vasul este căptuşit în interior cu vopsea cauciucată. sunt prevăzute valve de siguranţă reglate să se deschidă la o presiune de 1 bar (pe domul de gaz şi opritoarele de flacără). în echicurent cu acetilena. direct spre purificator. îndepărtând astfel vaporii de apă aflaţi în exces. 71 . fixat la 20% din limita inferioara de explozie (LEL). Acetilena gazoasă străbate de jos în sus. De aceea se prevede o linie de by-pass a condensatorului prin care va trece în permanenţă o cantitate oarecare de acetilenă umedă. Acetilena gazoasă care părăseşte generatorul de acetilenă poate avea temperatura maximă t = 65°C. apa în generator.96% acetilenă în atmosferă. Din această cauză. cu semnalizare acustică şi optică. Uscătorul constă dintr-un cilindru vertical încărcat cu clorură de calciu anhidră. iar pe talerul superior se aşează şi un strat de 50 kg de amestec var-Kiselgur. iar apa de răcire. cu ajutorul valvei pilot. În interiorul sau există două talere perforate (grătare) care susţin masa de purificare. Ea conţine vapori de apă antrenaţi din generator. Acetilena circulă prin interiorul ţevilor de jos în sus. Prin montarea celor două ventilatoare de avarie se respectă condiţiile impuse de procesul tehnologic şi cele impuse de tehnica securităţii muncii. în spaţiul dintre ţevi. toată umplutura purificatorului. Atunci când nivelul apei în generator este scăzut. se decuplează mecanismul de antrenare al alimentatorului elicoidal şi sistemul hidraulic corespunzător. la apariţia simultană a temperaturii ridicate şi a nivelului ridicat de apă în generator. adica 0. pământuri diatomitice de siliciu poros (foarte uşor. Acetilena gazoasă este barbotată în apă. Fiecare taler al purificatorului este încărcat cu 200 kg de masă de purificare. aici este montat unul din capetele explozimetrului automat fix. Purificarea este necesară pentru îndepărtarea impurităţilor anterior amintite. Masa de purificare de pe fiecare taler este împachetată într-o sită fină. Purificatorul este un vas cilindric cu capac sferic demontabil şi fond sferic nedemontabil. hidrogen fosforat (fosfina. Alarma sonoră cu care este prevăzut generatorul sesizează situaţii anormale de funcţionare. Dacă presiunea depaşeşte nivelul maxim reglat. la un prag de prealannare a concentratiilor periculoase aer-acetilenă. La trecerea prin scruber. hidrogen arseniat (H3AS). formând săruri duble şi complecşi metalici cu caracter aromatic. activat şi expandat). hidruri de siliciu etc. substanţe chimice catalitice. Presiunea din interiorul generatorului este controlată de un comutator de presiune Mercoid. Impurităţile sunt dăunătoare pentru utilizatorul final al acetilenei gazoase (în executarea operaţiilor de sudură. adica 0. Din acest motiv ea va fi completată sau înlocuită în mod periodic în uscător. Purificarea avansată a acetilenei nu poate fi obţinută fără un oarecare grad de umiditate a gazului.astfel nivelul apei din generator. Ventilaţia urmăreşte să împiedice acumulările de gaze care ar putea forma amestecuri explozive aer-acetilenă. Testul cu azotat de argint (AgNO3) ne furnizează informaţii cu privire la masa de purificare. Impurităţile sunt reţinute în masa de purificare. Condensatorul răceşte acetilena. ca protecţie anticorozivă. Puritatea clorurii de calciu trebuie sa fie de minim 80%. Există o situaţie particulară. precum şi impurităţi gazoase provenite din carbid. la presiune atmosferică şi lopatată din când în când. Masa de purificare a acetilenei este de tip regenerativ. în scruberul amoniacal pentru a îndepărta impurităţile solubile în apă. dacă este epuizată sau nu. operatorul va introduce manual. temperatura acetilenei din generator şi presiune scăzută a aerului instrumental. În hala generatorului există pericolul unor degajări accidentale de acetilenă. tăieri. oprindu-se astfel generarea acetilenei. timp de 48 h. Acetilena gazoasă de joasă presiune este trecută în partea inferioară a uscătorului de presiune scăzută. cum ar fi: nivel ridicat sau nivel scăzut al apei din generator. Clorura de calciu absoarbe umiditatea din acetilenă. amoniac (NH3). Apa de răcire este captată şi recirculată în procesul tehnologic. gazul se va umezi puţin. avantajând astfel operaţia de comprimare şi uscare de înaltă presiune. fluidizându-se. precum şi la folosirea lămpilor de iluminat) şi pentru comprimarea acetilenei.48% acetilenă în atmosferă. clorurată. Puritatea minimă a acetilenei la intrarea în compresor trebuie să fie de 96%.

40 l. Presiunea treptei a treia este determinată de gradul de umplere a buteliilor de la rampă. Explozimetrul este interconectat la sistemul de ventilaţie şi declanşează automat ventilatoarele de avarie în momentul atingerii pragului de prealarmare a concentraţiilor periculoase aer-acetilena.1 1/s-m2 de suprafaţă ocupată de butelii. Se utilizează o instalaţie de răcire a buteliilor cu un debit de stropire de minim 0. . Circuitul de ulei este prevăzut cu un manometru pentru monitorizarea presiunii de ulei. Compresorul este prevăzut cu trape.9 kg – 35l) după o perioadă de staţionare de aproximativ 12 h se vor reintroduce la rampa pentru o nouă încărcare. garantând o funcţionare sigură. acetilena este ventilată la coşul de dispersie. Pe traseul de admisie a acetilenei în compresor este montat un manometru pentru vizualizarea presiunii. la un prag de prealarmare a concentraţiilor periculoase aer-acetilena. iar viteza de umplere şi capacitatea de dizolvare a acetonei va scădea. astfel încât toate trapele să fie scurse prin trapa primei trepte de comprimare. Toate cele trei trepte ale compresorului sunt prevăzute cu manometre pentru monitorizarea presiunii pe fiecare treaptă. fiecare cu trei coloane. Acetilena gazoasa comprimată trebuie uscată. cu semnalizare acustică şi optică. deoarece vaporii de apă ar conduce la micşorarea capacităţii de absorbţie a acetilenei în acetonă. Din aceasta cauză. Pe traseul de acetilenă de înaltă presiune există un racord de prelevare a probelor în vederea determinării purităţii acetilenei (minim 98%). Acetilena gazoasa purificată şi comprimată este trecută spre rampa de îmbuteliere a cilindrilor prin intermediul regulatorului de presiune . aici sunt montate trei capete ale explozimetrului automat fix.regulatorul de presiune: are rolul de a regla presiunea maximă de încărcare a rampei de îmbuteliere. Funcţionarea compresoarelor se bazează pe trei dispozitive de control: . iar prin legăturile metalice se realizează şi legarea la pământ a buteliilor. cu câte un ventil pentru traseul de returnare a acetilenei de înaltă presiune şi cu câte un ventil la capătul liniei pentru evacuarea acetilenei la coşul de dispersie. Lubrifierea părţilor componente în mişcare ale compresorului este realizată prin intermediul unei pompe de ulei montată în afara rezervorului. prin diluarea acetonei. În timpul operaţiei de îmbuteliere temperatura acetilenei creşte datorită căldurii de dizolvare. În hala de purificare-uscare-comprimare-îmbuteliere există pericolul unor degajări accidentale de acetilenă. precum şi cu un ventil prin deschiderea căruia se elimină dopurile de gaz din circuit. Dacă aceasta nu are concentraţia minimă de 96%.Pe capacul superior al scruberului amoniacal există un racord care permite prelevarea probelor în vederea determinării purităţii acetilenei. în vederea colectării umidităţii. valoarea sa maximă fiind reglată prin intermediul regulatorului de presiune.un comutator Mercoid de presiune ridicată: acesta opreşte funcţionarea compresorului când presiunea acetilenei depăşeşte valoarea presiunii de încărcare a rampei de îmbuteliere. ea este trecută la faza de comprimare. Rampa de îmbuteliere a acetilenei este legată la centura de pământare. Acest racord este situat între compresorul de acetilenă şi prima coloana a bateriei de uscătoare de înaltă presiune. Trapele dintre treptele de comprimare sunt umplute cu lanţ pentru a evita reţinerea excesivă de acetilenă comprimată. astfel că buteliile se încălzesc. Comprimarea acetilenei se realizează în compresoare cu trei trepte. . Bateria de uscătoare de înaltă presiune este alcătuită din două uscătoare în paralel. Conductele de scurgere a umidităţii sunt interconectate. a ventilelor sferice cu acţionare manuală şi a opritoarelor de flacără . După atingerea presiunii maxime de încărcare se deconectează buteliile de la linie şi vor fi verificate în camera de acetonare pentru determinarea cantităţii de acetilenaă încărcată. a supapelor unidirecţionale. 72 . Rampa de îmbuteliere este prevăzută cu fitinguri pentru încărcarea simultană a buteliilor de acetilenă. respectiv 4. În cazul în care concentraţia acetilenei este satisfăcătoare (> 96%). pentru fiecare treaptă de comprimare.8 kg .un comutator Mercoid de presiune joasa: acesta opreşte funcţionarea compresorului când acetilena are presiunea de admisie mai mică decât valoarea reglată. cu câte un ventil pentru admisia acetilenei către cele două manometre care indică presiunea liniei de îmbuteliere. Această instalaţie asigură o stropire a rampei de îmbuteliere a acetilenei în caz de incendiu. Deasupra rampei de îmbuteliere este prevăzută o instalaţie de stins incendii de sprinklere cu apa. Buteliile care nu au cantitatea minimă de acetilena (5.

presiunea maximă admisibilă după ultima treaptă de presiune.7 m/s. adică presiunea de probă trebuie să fie de minim două ori mai mare decât presiunea de regim. Legăturile de azot la instalaţiile de acetilenă vor fi făcute prin intermediul a 2 ventile în serie . în contact cu acetilena sau gaze acetilenice. Ventilele de reţinere trebuie verificate periodic ( săptămânal ) şi trebuie să fie astfel construite ca să nu poată provoca scântei. atunci când conducta faclei sau a coşului este spălată continuu cu azot. Butoaiele cu carbid se vor deschide numai cu scule antiscântei (neferoase). Scăderea presiunii de azot în rezervorul tampon va fi semnalizată şi dacă ea scade sub presiunea admisibilă. să nu depăşească 20kgf/cm2. pe timp de iarnă.Ventilele de reţinere trebuie să închidă etanş şi în prezenţa negrului de fum. 73 .compresorul trebuie să fie etanş. Azotul este permis să conţină maxim 3% oxigen. . 2. este permis să se facă numai cu apă caldă sau abur de joasă presiune. care totodată conţin maxim 65% cupru în aliaj. Este interzisă utilizarea oricăror piese din cupru sau din aliaje cu peste 65% cupru.Pe conducta de aspiraţie trebuie să fie prevăzut un manometru cu contact care la o presiune de mai mică de + 20 mm CA opreşte automat compresorul. între ventilele acestea fiind prevăzut un al treilea ventil de aerisire . Compresoarele care comprimă un amestec de gaze necomburante (fără oxigen.uleiul pentru ungerea cilindrilor compresoarelor să aibă temperatura de aprindere de cel puţin 2400C şi vâscozitatea la 1000C între 2. să nu depăşească 400C. se va opri fabricaţia acetilenei. Conductele de racord la butelii se vor prevedea dintr-un material rezistent la căldură. Încălzirea conductelor îngheţate. Pentru gazele care conţin sub 25% acetilenă. care pot fi acţionate de la un loc nepericulos. ca acetilena din butelii să vină înapoi în conductă (şi pentru cazul în care conducta de alimentare a fost distrusă prin explozie). . Generatoarele de acetilenă stabile trebuie să fie spălate cu azot înainte de a se începe încărcarea lor.piesele care vin în contact cu acetilena să nu fie confecţionate din cupru sau aliajele lui. Ventilaţia urmăreşte să împiedice acumulările de gaze care ar putea forma amestecuri explozive aer-acetilenă. Reţeaua de azot se prevede la o presiune superioară reţelei care trebuie purjată. Conductele de alimentare a buteliilor trebuie să fie prevăzute cu supape de evacuare rapidă a gazelor . pentru a împiedica pătrunderea acetilenei în reţeaua de azot. Buncărele de încărcare cu carbid trebuie să fie spălate permanent cu azot.să nu fie posibilă aspirarea de aer . Măsuri de prevenire Întrucât comprimarea acetilenei este însoţită de creşterea pericolului de explozie . se dimensionează la presiune. pentru caz de pericol. Legăturile acetilenei la raclă sau coş trebuie făcute obligatoriu prin vase de închidere hidraulică. . dacă presiunea reţelei de azot scade sub cea normală şi pentru că ventilele nu asigură o închidere perfect etanşă. .numărul turaţiilor axului compresorului trebuie sa fie calculat în aşa fel încât viteza lineară maximă de deplasare a pistonului să nu depăşească 0.temperatura acetilenei la ieşirea din compresor după răcitor . Debitul de azot trebuie să fie controlat şi trebuie să se prevadă un sistem de alarmare pentru valoarea minimă. . la construirea compresoarelor de acetilenă trebuie respectate următoarele măsuri: . .temperatura acetilenei la intrarea în răcitorul fiecărei trepte nu trebuie să depăşească 100 0C. clor sau alte gaze ce pot reacţiona cu acetilena prin degajare de căldură) cu acetilena în concentraţii de sub 25% şi până la maxim 20 kgf/cm2 presiune de regim.2 grade Engler. care în mod normal stă deschis . .3 -3. Legăturile la butelii (la rampele de încărcare) vor fi prevăzute cu ventile de reţinere care să nu permită în cazul scăderii presiunii în conducta de alimentare. Toate rezervoarele de acetilenă de gaze (gazometre) trebuie să fie prevăzute cu o evacuare automată a acetilenei la o faclă sau un coş în care în cazul că clopotul depăşeşte limita superioară.presiunea de probă hidraulică pentru ultima treaptă de compresie (cu anexele sale ) trebuie sa fie de minim 240 kgf/cm2.Prin montarea celor patru ventilatoare de avarie se respectă condiţiile impuse de procesul tehnologic şi cele impuse de tehnica securităţii muncii. se poate renunţa la vasele de închidere hidraulică . .

Toate conductele prin care circulă acetilenă trebuie să fie pozate cu pantă continuă astfel ca să nu se poată forma dopuri din apa condensată. cât şi pentru buteliile pline de la depozit. Declanşarea instalaţiei de stropire trebuie să se facă din afara clădirii. Acetilena pentru îmbuteliere trebuie purificată înainte de comprimare. Tot pentru caz. dacă sunt acoperite trebuie să fie prevăzute cu o ventilaţie mecanică de evacuare care să asigure minim 10 schimburi pe oră.Acetilena pentru îmbuteliere trebuie uscată pentru ca apa să nu dilueze acetona din butelii şi să diminueze capacitatea de încărcare a buteliilor cu acetilenă. Toate conductele de acetilenă trebuie să aibă o bună punere la pământ pentru evitarea acumulării electricităţii statice. Dacă conducta de acetilenă se montează pe o estacadă comună cu alte conducte. dintr-un loc protejat. Sudurile trebuie să fie curate şi absolut etanşe.2 %. Uscarea acetilenei trebuie prevăzută atât la joasă presiune. Se interzice utilizarea tubulaturii de ventilaţie nemetalice. Declanşarea inundării cu gaz inert trebuie să se facă din afara clădirii dintr-un loc protejat. Se interzice instalarea dispozitivelor de încălzire în depozitul intermediar şi principal de carbid. pentru a nu se epuiza masa de purificare. Concentraţia acetilenei trebuie să fie de minim 98% iar conţinutul maxim admisibil de oxigen este de 0. 74 . pentru îndepărtarea compuşilor cu sulf şi fosfor. Gropile pentru şlam de carbid. dacă sunt mai aproape de 20 m. Uscătoarele pe partea de înaltă presiune se vor limita la dimensiuni cât mai mici. uşor accesibile. La toate punctele joase trebuie prevăzute dispozitive de evacuare a apei. Se recomandă ca îmbinările să se facă de preferinţă prin sudurăî. care este obligatorie a fi folosită în perioadele calde ( vară) şi la depăşirea temperaturii de 400C a tuburilor (se degajă căldura de dizolvare a acetilenei în acetonă ). Instalaţia va asigura stropirea tuturor buteliilor. de varie se recomandă ca staţiile de încărcare a buteliilor să fie prevăzute cu o instalaţie de inundare rapidă cu bioxid de carbon sau azot.5%.3 l/sm2 suprafaţa de butelii în aşezare verticală. În acest scop se va asigura o pantă de cel puţin 0. atât pentru buteliile de la staţia de încărcare. Coşul de evacuare a gazelor să fie cu cel puţin cu 5 m mai înalt decât celelalte clădiri ale fabricii. La toate staţiile de încărcare a buteliilor se va prevedea o instalaţie de răcire cu apă a buteliilor pe timpul încărcării . Instalaţiile electrice vor fi constituite din echipamente şi materiale admise pentru a lucra în mediu cu acetilenă (clasa de explozie IV c şi grupa de aprindere G -2). cât şi după comprimare. Transportul acetilenei nu este admis pe furtunuri de cauciuc decât la aparatele de sudură autogenă. Pentru caz de avarie se va prevedea o instalaţie de stropire cu apă. Se recomandă să se prevadă o declanşare automată a stropirii. conducta de acetilenă se va poza mai sus ca celelalte conducte şi va fi fixată pe suporţi metalici intermediari individuali. Debitul minim de apă de stropire trebuie să fie 0. Toate conductele pentru transportul acetilenei interioare sau exterioare se vor confecţiona din ţevi de oţel fără sudură longitudinală.10 l/sm2 suprafaţa de pardoseală sau 0. Conducta de acetilenă se va monta întotdeauna deasupra celei de oxigen.

acest sistem având o mare parte din subansamble în atmosferă deschisă. funcţionarea în continuare a instalaţiilor conexe. asist. prevăzute cu un singur transformator. În prezent. ing. Schema de principiu a instalaţiei de stingere cu apă pulverizată se prezintă în figura 1 2. transport şi distribuţie a energiei electrice. ing. dr. în contact cu materialul aprins. în timp. deoarece. dr. indicatorii principali de fiabilitate. scoaterea din funcţiune a acestuia. limitează accesul aerului spre focarul incendiului. sunt prevăzute cu instalaţii de stingere a incendiilor realizate în sistem apă pulverizată. În instalaţiile industriale. se transformă în vapori şi prin saturarea spaţiului de la vecinătăţi. pierderi de producţie. după scoaterea din funcţionare/după distrugerea aproape totală a transformatorului. apa absoarbe căldură. univ. lect. datorită fenomenului de îngheţ. pe timpul iernii. Elemente generale privind funcţionarea sistemului de stingere cu apă pulverizată Sistemul de stingere cu apă pulverizată. defectarea lor pot afecta cu probabilitate foarte mare. 1. 2. acestea nu funcţionează.1 Proprietăţi ale apei pulverizate ca substanţă de stingere Apa ca substanţă de stingere are o mare capacitate de absorbţie a căldurii. col. ELEONORA DARIE* Lt. ing. Sistemul actual de echipare al instalaţiilor energetice din România cu transformatoare de mare putere. în cele mai multe cazuri. Avariile acestor echipamente sunt consecinţe ale unor defecte interne care la rândul lor pot fi însoţite de explozii/incendii. dotează în prezent majoritatea transformatoarelor de mare putere din România. POPESCU GARIBALD** Conf. o fac să fie foarte eficientă pentru stingerea incendiilor de materiale solide combustibile (clasa de incendii A). Elemente generale Transformatoarele electrice reprezintă unele dintre cele mai scumpe echipamente care deservesc instalaţiile electrice în procesul de producere. aceste calităţi. 75 . The paper also analyses the functioning risks and related matter. EMANUEL DARIE** Lt. acestea prezintă însă unele dezavantaje majore: – intervin după declanşarea incendiului/exploziei. drd. univ. transformatoarele de mare putere (200MVA /400MVA). ing. practic. drd. pot să aibă eficienţă redusă. – instalaţiile exterioare. determină întrerupere în alimentarea cu energie electrică şi în mod conex.ANALIZA COMPARATIVĂ A SISTEMELOR DE PREVENIRE/STINGERE A INCENDIILOR LA TRANSFORMATOARELE DE MARE PUTERE. raportată la căldura specifică şi căldura latentă de vaporizare. Efectul principal al apei la stingerea unui incendiu îl constituie răcirea materialului care arde. DRAGOŞ – IULIAN PAVEL** *Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti – Facultatea de Instalaţii **Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de Pompieri Abstract A comparison is made between the fire prevention/extinguishing systems used in case of high power transformers. univ. prezintă dezavantajul că pierde extrem de rapid. RISCURI LA FUNCŢIONARE ŞI CONEXE Şef de lucrări univ. care se poate materializa în multe cazuri pe întreg sistemul de stingere. de la alimentarea sub presiune până la vane (risc de deteriorare datorat riscului de îngheţ al apei).

este de 0. limitează accesul aerului spre focarul incendiului.15 K. 3.22 b).15 K. Căldura latentă de vaporizare a apei este de aproximativ 243. prin abrogarea art. în cazuri limită sau de extrem. Densitatea apei la temperatura de 277. stratul de apă pe suprafaţa unei substanţe incendiată formează o izolaţie termică sigură . care au o densitate mai mică şi sunt insolubile în apă. are nevoie pentru a se evapora complet de 2629.aplicarea conceptului de rezervare prin executarea constructivă a unor racorduri tip B/C. o fac să fie foarte eficientă pentru stingerea incendiilor de materiale solide combustibile (clasa de incendii A). apa trece în stare de vapori.menţinerea destinaţiilor prevăzute/stabilite în proiecte pentru aceste instalaţii. la temperatura de 298. proprietate care îi conferă acesteia calităţi deosebite ca substanţă de stingere şi de răcire . Apa prezintă anomalia că are volumul minim la temperatura de 4°C. apă de la autospecialele pentru pompieri.58 J la temperatura de 298.58 J. 2.15 K sau t > 277. cu excepţia apei care are valoarea α < 0 sau α > 0.15 K sau t > 277. fiind necesară utilizarea aerului comprimat în spaţiile/zonele/locaţiile în care există risc de îngheţ.15 K. coeficientul de dilatare termică izobară α este pozitiv pentru toate lichidele.15 K. Conductivitatea termică a apei este redusă şi o dată cu creşterea temperaturii. în compunerea instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată. Principalele măsuri generale/specifice pentru instalaţiile de stingere cu apă pulverizată a incendiilor aferentă transformatoarelor de mare putere Pentru siguranţa în funcţionare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată la transformatoarele de mare putere este necesar dar nu suficient să se aplice următoarele măsuri: . proprietate care îi conferă acesteia calităţi deosebite ca substanţă de stingere şi de răcire.15 K . coeficientul de dilatare termică izobară α este pozitiv pentru toate lichidele cu excepţia apei care are valoarea α < 0 sau α > 0. . .15K.15 K şi 101325 N/m2. Apa prezintă anomalia că are volumul minim la temperatura de 4°C.aplicarea celorlalte măsuri/observaţii/recomandări.1 Elemente generale privind funcţionarea sistemului de stingere cu azot la transformatoarele de mare putere În acest sens.958958 kg/m3. apa este exclusă uneori de la utilizarea ei pentru stingerea produselor petroliere albe. coeficientul de conductivitate termică a apei λ = 0. Efectul principal al apei la stingerea unui incendiu îl constituie răcirea materialului care arde. acesta modifică şi completează actul normativ [1].15 K este egală cu 4. Pulverizată fin. după cum temperatura acesteia este t < 277. la temperatura de 373. control şi semnalizare care compun/se află în dotarea instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată sau a transformatoarelor. se transformă în vapori şi prin saturarea spaţiului de la vecinătăţi. în contact cu materialul aprins. apa absoarbe căldură.Căldura latentă de vaporizare a apei este de aproximativ 243.asigurarea funcţionării surselor de rezervă (energie etc.efectuarea reviziilor periodice numai de către personal autorizat în acest sens. apa nu conduce curentul electric. De aceea.1868 kJ/kg (1 kcal/kg). . aceste calităţi. prin intermediul cărora să se poată introduce. Căldura specifică a apei la presiunea atmosferică normală şi la 293.15 K .22 ⋅ 10 J. .8. generându-se aproximativ (1600 ⋅⋅⋅ 1700) l de abur. ea se măreşte foarte puţin . . . iar la temperatura de 373. este egală cu 1000 kg/m3.asigurarea rezervei de apă prevăzută în proiect pentru aceste instalaţii.2 Proprietăţi ale apei pulverizate ca substanţă de stingere Apa ca substanţă de stingere are o mare capacitate de absorbţie a căldurii raportată la căldura specifică şi căldura latentă de vaporizare. 1 litru de apă la temperatura 3 de 283. a fost emis actul normativ [2] care are acoperire juridică numai în cazul instalaţiilor din domeniul energetic.). 3. privind proiectarea/ execuţia/montajul şi întreţinerea instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată care se află în compunerea transformatoarelor de mare putere conform cu legislaţia în vigoare. .verificarea metrologică a aparatelor de măsurare.menţinerea permanentă în stare de utilizare a drumurilor/căilor de acces spre transformatoarele de mare putere .15 K. datorită densităţii relativ mare. sub presiune. după cum temperatura acesteia este t < 277. 76 . putându-se utiliza la stingerea incendiilor în care sunt implicate conductoare electrice sub tensiune .6815 W/m K. la temperatura de 375. Această situaţie implică dezavantajele prezentate anterior.

10) canal colector. din uleiul electroizolant şi previne orice aprindere ulterioară. 2 . Tip instalaţie 1 2 Interior Exterior Amplasament Clădiri supraterane CHE subterane Centrale electrice Staţii electrice Limită minimă de putere (MVA) 40 Indiferent de putere 15 100 Avantajele sistemului de stingere cu azot rezultă din următoarele: . sistemul de injecţie şi răcire cu azot va funcţiona în continuare timp de 45 minute. fac trimitere şi cer aplicarea modificărilor conform cu datele din tabelul 1. 2) detectoare de temperatură. după închiderea vanei diafragmă (poziţia 3). 9) releu de gaze Bucholtz. prin modelul din figura 3 a).sistemul de deconectare al întreruptorului la defecte interne (Bucholtz şi protecţia diferenţială). evacuează hidrogenul generat de arcul electric. injecţie şi răcire cu azot. 6) butelie cu azot. Această injecţie răceşte părţile de transformator încălzite de scurtcircuit.energia canalului de descărcare generat conduce la creşterea rapidă a temperaturii şi presiunii uleiului astfel încât se poate produce deteriorarea cuvei transformatorului. fiind mult mai sigur datorită simplităţii şi fiabilităţii ridicate a noului sistem. sistemul de rezervă al detectoarelor de temperatură activează sistemul de golire. . 4) instalaţia de prevenire a unui incendiu/explozie. Instalaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor cu azot se prevăd conform reglementărilor tehnice în vigoare şi se pot utiliza pentru: . Ciclul de funcţionare. crt. Tabelul 1 – Cazuri în care se utilizează instalaţii de stingere cu gaze inerte Nr. Dacă cele trei sisteme de protecţie nu funcţionează. Aceste sisteme sau unul dintre ele produc deschiderea valvei de depresurizare rapidă (poziţia 5) din figura 3.defectarea transformatoarelor rezultă în general dintr-un defect de izolaţie intern. 8) reductor de presiune. 5) vană de evacuare rapidă. Din punct de vedere al costurilor. 77 . este exemplificat în mod sumar. Cazurile în care se utilizează instalaţii de stingere cu gaze inerte la transformatoare şi bobine cu ulei se prezintă în tabelul 2. a valvei pirotehnice de admisie azot (poziţia 7). . care prin reductorul de presiune (poziţia 8) insuflă azot în partea inferioară a cuvei transformatorului. cu azot.Cerinţele emise prin legislaţia în vigoare. nu este mai scump decât sistemul de stingere cu apă pulverizată.Componentele principale ale sistemului de protecţie: 1)supapă de siguranţă/ senzor de presiune. . prin înlocuirea parţială a aerului din spaţiile respective.inertizarea spaţiilor închise sau a instalaţiilor tehnologice. 3 10 9 2 1 4 8 7 5 10 Fig.sesizorul de presiune.vehicularea pulberilor stingătoare pe principiul lui Bernoulli. 7) ventil pirotehnic. b) şi c). sistemul de stingere cu gaz inert. Activarea sistemului se poate genera pe două căi: . se diluează astfel amestecurile combustibile/inflamabile din spaţiile existente. care împiedică golirea conservatorului. 3) diafragmă/ventil de separare.

013 bar: 0.8 °C.1%. . −6 .cel mai mic efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 52%. din starea de funcţionare. la temperatura de 20°C şi presiunea de 1. . în concentraţie masică: maxim 50 ⋅ 10 . . În figura 2.. Proprietăţile principale ale azotului. .temperatura de îngheţ : – 210C.masă moleculară: 28.2. . Proprietăţile chimice principale ale azotului.1 Proprietăţi ale azotului ca substanţă de stingere a incendiilor m3/kg.puritatea moleculară. sunt: . datorită unui defect. . azotul (sistemul cu acelaşi principiu de funcţionare se regăseşte şi în dotarea 78 . sunt: . se prezintă componentele principale ale sistemului de protecţie al unui transformator care utilizează gaze inerte.densitatea relativă a azotului în raport cu aerul: 0. . Analiza comparativă a celor două sisteme de protecţie.solubilitatea : parţial solubil în apă. Concluzii Scoaterea integrală a transformatoarelor de mare putere.concentraţia volumică a oxigenului în azot: maxim 0. implementarea unor soluţii de protecţie (prevenire/stingere) utilizând spre exemplu ca substanţă de stingere.858 . reprezintă o situaţie de risc major care se poate transfera în planul securităţii/siguranţei într-o stare de pericol real.nici un efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 43%.6%.temperatura de fierbere la presiunea de 1. cu posibilităţi reale de afectare a condiţiilor de siguranţă ale Sistemului Energetic Naţional. 3.acţionarea automată a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi sau gaze etc.volumul specific al vaporilor supraîncălziţi. Defect intern Declanşare Întreruptoru1 2/2 (si) 1/3 (sau) Blocat pentru întreţinere Vană de golire Vană de separare Ventil injecţie azot 3 secunde Supapa de siguranţă 2 Defect extern Bucholz 3 Detectoare de temperatură 4 2/2 (si) Pornire manuală 5 Fig. cu generarea de pagube umane/materiale mari şi risc de punere în pericol a unor consumatori.2 Schema logică de funcţionare a sistemului de prevenire/stingere cu azot În figura 3 se prezintă schema logică de pornire a sistemului de protecţie.conţinutul de umiditate. 3 – Schema logică de funcţionare a sistemului de prevenire/stingere cu azot 3.013 bar : –195.concentraţia volumică a azotului în aer: 78%.02.967. În acest sens. greu solubil în alcool. în concentraţie volumică: minim 99. Proprietăţile toxicologice principale ale azotului sunt: . 4.

.. 6. . 1969.T.risc de îngheţ. 65/02. [4] *** Lovin.foarte mici. C. 1993. Protecţia la incendii 2. Editura Tehnică.. (riscuri reduse) (riscuri foarte mari) Riscuri foarte mari de scoatere totală Riscuri foarte mici de scoatere din funcţiune. centrelor de calcul etc. 3. din funcţiune. . D. Buletinul Pompierilor nr. Editura Ministerului de Interne. 9.risc de colmatare.Normativ pentru proiectarea.06. coloana din stânga. 8. Număr de componente Elemente de logica pornirii. Bucureşti. Funcţii Timpul de răcire. Domeniul analizat Protecţia la explozii Sistemul de protecţie prin stingere cu apă pulverizată Nu se asigură Se face prin răcirea exterioară a transformatorului cu apă pulverizată şi simultan prin reducerea conţinutului de aer către focarul incendiului.Norme de prevenire. 2002. [2]*** Decizia RENEL nr. transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice. 2002. I .50% din costurile celuilalt . . Bucureşti. [3] *** Prospectul firmei Sergi pentru tipul 3000. Se face prin golirea parţială de ulei/injectarea de azot pentru răcire şi reducerea simultană a conţinutului de aer. [5] Bălulescu. 217/17.Pericole şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor la auto/transformatoarele electrice de mare putere. 5/2002. Costuri cu: . . executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor. Riscuri de distrugere/deteriorare. Sistemul de protecţie: prevenire/stingere cu azot Se asigură prin deschiderea supapei de siguranţă.Aspecte noi ale stingerii incendiilor în instalaţiile energetice.cu mentenanţa. 100% 50% Este suficient un singur semnal. sunt practic . . Stingere Prevenire/stingere Timpi de acţiune. sistem.instalaţia.aeronavelor civile de transport. Riscurile enumerate în . 5.1998 cu privire la modificarea PE009/1993 aprobat cu decizia RENEL nr. Crăciun.2/1987. D.. nr. Moţoiu. Sunt suficiente două semnale. Bucureşti.Protecţia contra incendiilor în obiectivele energetice . [7] Duminicatu..2002 al MMSS. aprobate prin Ordinul nr. Editura INCDPM. Mark..05. 1988. I.. în general de Maximum 3 s. Buletinul Pompierilor 1988.). Voinea.T. Tabelul 2 Analiza comparativă pentru cele două sisteme de protecţie/stingere Nr. [9] Miron. C.C. Bucureşti. 79 . 275/17. cauze şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor în staţii de transformare şi distribuţie a energiei electrice. – Agenda Pompierului . [8]*** Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice . inexistente la acest sistem. Electricianul nr. (30 ⋅⋅⋅ 120) s. crt.. . 4. E. Bibliografie [1]*** PE 009/1993 .25/1994. [10]***NP086-05 aprobat prin Ordinul M. [6] Dragomir.02. Editura Tehnică. Editura Ministerului de Interne.risc de deteriorare mecanică. Influenţa condiţiilor de mediu. 1987. stingere şi de dotare împotriva incendiilor pentru producerea. soluţia fiind relevată inclusiv şi de analiza comparativă prezentată în tabelul 2.foarte mari. este necesară. Bucureşti. navelor maritime şi fluviale. M. 1. 7. P.2005 pentru aprobarea reglementării tehnice .foarte mari.Pericole.

. [12]***E – Ip 34 .[11]*** E – I 99 -78 .P. execuţie şi exploatare pentru instalaţiile fixe de stins incendii la transformatoarele din staţiile de 400 kV. SIGPROT.I. şi P.M.Instrucţiuni de întreţinere şi exploatare a instalaţiilor fixe de stins incendii cu apă pulverizată din staţiile de 220kV şi 400kV. [16] *** PE 006/81 .Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice. Conferinţă Internaţională. 65/2002 . Bucureşti. Pavel.Instrucţiuni privind dotările necesare în staţiile de transformare din punct de vedere al N. 2006. mai. [15]***E–Ip 31– 83 . [14]***E – Ip 70 . El..S..Riscul de incendiu/explozie la utilizarea transformatoarelor de mare putere. [17]*** NSSMTDEE nr. [18] Darie.Instrucţiuni pentru proiectarea instalaţiilor de stins incendii la instalaţiile electrice din centrale şi staţii electrice.2006. 80 .Condiţii tehnice şi prevederi de proiectare.I.. G.92 . D.Instrucţiuni pentru proiectarea instalaţiilor de stins incendii la instalaţiile din staţiile electrice. [13]***E – Ip 44 – 85 . Facultatea de Pompieri.Instrucţiuni generale de protecţie a muncii pentru unităţile MEE. Popescu.89 .

4 . alarmare).azot comprimat. instalaţii de semnalizare (detectare. din următoarele: rezervoare pentru stocarea pulberii. butelii de acţionare). carbonat de sodiu. diferite produse ale borului. Componentul de bază al majorităţii pulberilor stingătoare de incendiu este bicarbonatul de sodiu. Se mai produc în prezent pulberi pe bază de bicarbonat de potasiu.MARCAJUL CE. . sisteme de vehiculare a pulberii (butelii. ing. IOAN VALE Mr.dioxid de carbon lichefiat. Instalaţii fixe de stingere cu pulberi a incendiilor Dată fiind necesitatea compatibilităţii între diferitele componente ale unei instalaţii fixe de stingere cu pulberi. pot apărea probleme privind fiabilitatea şi eficacitatea unui astfel de sistem conceput pe baza unor componente disparate. sisteme de comandă şi punere în funcţiune a instalaţiei la izbucnirea incendiului (modul de comandă. în principal. CONSTANŢA ENE Cpt. IONEL – PUIU GOLGOJAN Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Inspecţia de Prevenire – Direcţia Pompieri Abstract The work presents the issues of the CE mark for fixed installations of extinguishing fire with dust. ing. Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu pulberi se compun.Configuraţia caracteristică a elementelor componente ale unei instalaţii fixe de stingere cu pulberi 81 . uree. ing. distribuitoare. conducte şi duze). sulfat de amoniu. avertizare. INTRODUCEREA PE PIAŢĂ A PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII (CLĂDIRI ŞI INSTALAŢII AFERENTE ACESTORA) – partea a III-a – Col. Pentru vehicularea pulberii stingătoare în conductele instalaţiei de stingere a incendiului se pot utiliza: . dr. Fig. sulf.

82 . norma face fie trimiteri la norme europene (tabelul 3). Norma europeană Norma europeană este EN 12416: 2001 Încercare de tip iniţial Anexa ZA a normei europene tratează doar duzele. În ceea ce priveşte conţinutul marcajului CE şi locul unde trebuie aplicat la celelalte elemente componente. Pentru componentele instalaţiilor de stingere cu pulberi. rezistenţei la căldură – durabilităţii fiabilităţii de funcţionare. rezistenţei la presiune – durabilităţii fiabilităţii de funcţionare. Încercarea de tip iniţial privind duzele se face asupra: – distribuţiei agentului stingător – durabilităţii fiabilităţii de funcţionare. norma este foarte vagă în acest subiect.1-rezervor cu pulberi 2-orificiu de umplere 3-manomentru de presiune a (înaltă presiune) 4-regulator de presiune 5-manomentru de presiune b (joasă presiune) 6-conductă de gaz propulsor 7-rezervor de gaz propulsor 8-element 17-tub de expulzare a declanşator pentru gazului propulsor vana cu gaz 18-tub plonjor cu propulsor pulberi 9-racord flexibil 19-racord de drenaj 10-rezervor gaz 20-vană cu propulsor pulberi/vană principală 11-element pneumatică declanşator pentru 21-vană de încercare a rezervoarele pilot instalaţiei de stingere 12-element 22-vană de izolare declanşator cu bobină principală 13-element 23-element declanşator declanşator manual pentru vanele 14-disp. de întârziere direcţionale/electrovane 15-contragreutate cu cablu metalic 16-clapetă anti-retur 24-reţea pilot a vanelor direcţionale 25-vană direcţională 26-vană de spălare 27-vană de aerare 28-control de deschidere a vanei 29-linie de control 30-supapă de siguranţă 31-duză 32-conductă 36-dispozitiv de alarmă Element component Norma europeană Pulbere de stingere EN 615 Dispozitive de siguranţă pentru protejarea împotriva ISO 4126 . fie descrie metode de încercare specifice.1 presiunilor excesive – Partea 1: Supape de securitate Dispozitive de siguranţă pentru protejarea împotriva ISO 4126 – 2 presiunilor excesive – Partea 2: Dispozitiv de siguranţă cu disc de ruptură Observaţie: Anumite componente menţionate în norma EN 12412 – 2: 2001 nu sunt menţionate în norma EN 12416: 2001 şi Tabelul 4 invers (de exemplu clapeta anti-retur dintre fiecare butelie şi colector). norma nu menţionează explicit decât exigenţele pentru duze. Norme aplicabile Norma europeană pentru elementele componente ale instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi are o singură parte. rezistenţei la coroziune Marcajul CE În ceea ce priveşte aplicarea marcajului CE.

5 . se poate opta între duze de protejare a volumului sau pentru duze de protejare a obiectului. În funcţie de unghiul de difuzare. B1050 00 0123 . Gradul de curgere (flow rate) Debitul este exprimat în kg/s.001 EN 12416-1 Duză de inundare totală Diametru: 15 mm Presiunea maximă de lucru: 15 bar Debit: 5 kg/s Aria maximă de acoperire: 9 m2 Înălţimea minimă şi maximă de montaj: dată de producător Simbolul CE Numărul de identificare a organismului notificat Numele sau marca producătorului sau furnizorului şi adresa sa Ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul 5 6 7 8 3 4 5 6 7 8 1 2 Numărul certificatului de conformitate Norma europeană armonizată Descrierea produsului/componentului Caracteristici relativ importante despre performanţe şi/sau codul în funcţie de specificaţiile tehnice (dacă este necesar) 3 4 Fig.duze de tip mural Punctul 8 Diametrul duzei (nozzle diameter) Diametrul orificiului de curgere este exprimat în mm.CPD .Exemplu marcaj CE la o duză de refulare Secţiunea 3 Punctul 6 EN 12416-1 Punctul 7 Tip duză (nozzle type) Pentru duze.1 2 1134 Any Co Ltd. Caracteristicile duzei (nozzle characteristics) 83 . P.duze centrale de volum (360O) .O. duzele de protejare a volumului pot fi: . Box 21. Presiune maximă de lucru (maximum working pressure) Presiunea maximă de funcţionare este exprimată în bar.

distanţa deasupra lichidelor la care există riscul proiectărilor.duzele de protejare a obiectului: suprafaţa maximă de protejat (m2) în raport cu înălţimea şi unghiul de amplasare iar.Valorile sunt recomandate de producător pentru: . Bibliografie 1. dacă este cazul. 2.duzele de protejare a volumului: suprafaţa maximă de protejat (m2). volumul maxim de protejat (m3) şi înălţimea maximă şi minimă de amplasare (m) . Norma europeana EN 12416:2001 84 . ANPI Magazine .Prevention incendie et vol.

în construcţii. usturoiat. în general. rezultată din reacţiile chimice specifice unui anumit proces de ardere.) se realizează. Pentru aceasta trebuie luate măsuri de eliminare a fumului din căile de evacuare. din vapori şi gaze. Pentru utilizarea în bune condiţii a căilor de evacuare se apreciază că este necesară o vizibilitate de 10-15 m. fără acţiune iritantă. În raport de culoarea fumului. alb ca şi gustul fumului de dulceag. În multe cazuri însă arderea este incompletă. 1. slăbind rezistenţa elementelor metalice din structura clădirii şi. Fumul alb-gălbui. Introducere Cunoaşterea procesului de ardere a materialelor reprezintă o primă etapă în descifrarea mecanismelor complexe de apariţie şi propagare a incendiilor. Efectele nocive ale fumului şi gazelor de ardere Evaluarea pericolului de incendiu pe care îl reprezintă materialele utilizate în diverse tehnologii. gudroanelor. Fiind toxic. Fumul prin cantitate şi opacitate reduce vizibilitatea spre ieşire şi semnele indicatoare. la incendiile care au avut loc la magazinele comerciale şi hoteluri. umplerea acestora cu fum (spaţii de vânzare. amărui. solide sau lichide (desprinse din materialul care arde). cunoscute sub denumirea de produse de ardere. Fumul. as a first step in the complex mechanisms of decoding the initiation and spreading fire. poate fi determinată prin calcule stoichiometrice. de generarea fumului. fumul provoacă asfixierea persoanelor chiar dacă acestea sunt situate departe de focar. DINEL POP Cpt. de miros şi gust se poate stabili natura materialului care arde. făcând inutilizabile căile de evacuare. intervenţia forţelor de stingere trebuie să se facă cu mare atenţie. Fumul are culoare alburie când conţine vapori de apă. ca urmare. Fumul cenuşiu cu miros uşor înţepător provine din arderea lemnului. Pe timpul arderii se degajă cantităţi însemnate de fum şi gaze de ardere. fumul degradează materialele aflate în zonele adiacente. 2. prin unii compuşi corosivi. căi de evacuare. indică prezenţa unor substanţe otrăvitoare. albăstrui.S. În spaţii închise concentrarea lor creează rapid condiţii improprii supravieţuirii persoanelor.PERICOLUL PREZENŢEI FUMULUI. în 10-15 minute. asfaltului. scări etc. ASUPRA OCUPANŢILOR UNEI CLĂDIRI ŞI MANAGEMENTUL SĂU Col. circa 3-4 minute. Din practică a rezultat că. 85 . Fumul negru intens se degajă pe timpul arderii produselor petroliere. în unele cazuri. astfel încât acesta să nu atingă concentraţii critice. de multe ori el fiind principala cauză a deceselor în incendii. precum şi de toxicitatea produselor rezultate prin ardere. ca produs vizibil al majorităţii proceselor de ardere. DANIEL LAZĂR I. este format din particule nearse în suspensie. Din datele experimentale rezultă că. în transport sau alte domenii de activitate (inclusiv pentru uz casnic) se face ţinând seama de combustibilitatea lor. PRODUS AL UNUI INCENDIU. „Horea” al Judeţului Mureş Abstract The material goal is highlighting the steps of burning process the material. Culorile de galben.U. concentraţii periculoase ale fumului pe căile de evacuare clasice executate din materiale incombustibile se pot forma în timp foarte scurt. în plus. de capacitatea de propagare a flăcărilor. este degajat pe timpul arderii hârtiei. Cantitatea teoretică de gaze de ardere. paielor şi fânului. înainte ca temperatura sau toxicitatea gazelor de ardere să atingă parametrii critici.

deplasarea particulelor de fum are loc prin convecţie. în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen. La deplasarea sa. are un efect coroziv. • sisteme de climatizare din clădire. distructiv asupra aparatelor şi instalaţiilor tehnologice. Aceste presiuni modifică echilibrul aerodinamic al încăperilor şi poziţia planului neutru pentru încăperea în care a izbucnit incendiul. pe măsura deplasării în sus a conului. când cantitatea de aer este insuficientă (ardere incompletă) se formează oxidul de carbon cu efect extrem de nociv. o contribuţie importantă o au şi parametrii aerului exterior. funcţionarea automată. Inhalarea gazelor de ardere constituie principala cauză de deces în incendii. deplasarea fumului este condiţionată de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior. deoarece este deosebit de toxic (oxidul de carbon are. care prezintă mai multe avantaje cum ar fi: controlul evacuării fumului. Majoritatea materialelor combustibile conţin carbon. În cazul arderii normale. creând condiţii de circulaţie pe orizontală a aerului. în principal. dacă pot deveni căi de propagare a fumului. amoniac. totodată. 3. Temperatura exterioară influenţează tirajul termic. de fluxul de căldură generat prin ardere. datorită formării curenţilor turbionari de gaze de ardere fierbinţi şi aer. În timpul arderii. care chiar la valori mai mici. Vântul poate influenţa procesul de răspândire a fumului. convecţie naturală sau forţată. fosgen. care este o sursă de împrăştiere a fumului. respectiv ale elementelor de construcţii şi instalaţii. de birotică etc. deasupra focarului. dar. Concentraţia şi natura componentelor gazelor de ardere depind de compoziţia chimică a materialelor care ard. induce modificări psihomotrice fatale).C. Deplasarea fumului într-o clădire mai depinde şi de următorii factori: caracteristicile clădirii. repartizându-se în întreaga încăpere. iar deplasarea particulelor de fum are loc prin difuzie. îndeosebi acidul clorhidric produce simptome de sufocare şi afectează sistemul pulmonar. Acesta creează suprapresiuni şi depresiuni pe faţadele opuse.). însă. Alături de fosgen. Hidrogenul sulfurat atinge sistemul nervos central. În zonele reci. pentru hemoglobina din sânge. În unele cazuri nu este posibil să se utilizeze ventilarea naturală pentru a controla deplasarea fumului datorită configuraţiei construcţiei. El reprezintă cel mai mare pericol. nu prezintă nici un miros. formaldehidă. înainte de a provoca edemul pulmonar. are loc o amestecare a particulelor de fum şi gazelor de ardere cu aerul înconjurător. izolaţie electrică etc. materialele plastice degajă. lemn. în special vântul. gaze toxice sau corozive. se pot forma şi alte gaze toxice: hidrogen sulfurat. aparaturii de măsură şi control. deplasarea fumului este condiţionată. amoniac. Majoritatea oxizilor azotoşi ce rezultă din combustia materiilor vegetale sau animale. În cazul arderilor lente.substanţele ce intervin în reacţiile de ardere neputând fi cunoscute cu precizie. dioxid de sulf. Particulele de fum. De aceea. El se acumulează în straturi cu temperaturi descrescătoare către părţile inferioare ale incintei. prin arderea căruia se formează dioxid de carbon. • presiunea cauzată de curenţii de aer exteriori (vânt). În zonele calde. dar au efect letal. prin ardere. are loc şi o stratificare a fumului. formând un con răsturnat cu vârful în jos. ceea ce determină răcirea amestecului şi ca urmare micşorarea vitezei de deplasare a particulelor de fum. 86 . în care cantitatea de căldură acumulată în fum şi gazele de ardere este redusă. iar la concentraţii mai mici 3-20% produce dureri de cap. obiecte de uz casnic. în funcţie de locul unde s-a produs incendiul (zone calde) sau la depărtare mare de acestea (zone reci). • energia termică generată de incendiu (presiunea termică).V. de regulă mocnite (bumbac. acţiunea vântului şi a sistemelor de climatizare. o afinitate de 300 ori mai mare decât oxigenul. Dioxidul de carbon produce moartea prin asfixie la concentraţii sub 20%. congestie cerebrală. calculatoarelor. Factorii care influenţează propagarea fumului Mişcarea particulelor de fum de la focarele de incendiu în mediul înconjurător poate avea loc prin difuzie. formând carboxihemoglobina. limitarea extinderii fumului în toată clădirea. reducerea capacităţii de a auzi. generarea căldurii este lentă. se impune necesitatea unei ventilări mecanice. în acelaşi timp. de cantitatea de oxigen disponibilă şi de temperatura produsă pe timpul arderii. Mişcarea fumului în clădiri este cauzată de: • diferenţa de temperatură dintre exterior şi interior (forţe de tip Arhimede). P. de finisaj. Aceşti factori au o pondere mai redusă sau mai însemnată. Oxidul de carbon se formează aproape la toate incendiile (mai ales la cele mocnite sau cu aport insuficient de aer). acid clorhidric.). acid cianhidric etc. oxid de azot. Tot mai des utilizate în ultimul timp (elemente de construcţie. supleţea în exploatare. independent de condiţiile climatice.

75m la temperatura mediului ambient de 200oC. se creează un curent de aer rece. Ventilatoarele şi coşurile de fum sunt limitate de faptul că fumul trebuie să fie suficient de ascendent încât să învingă orice altă forţă ce poate perturba mişcarea. coordonând gazele fierbinţi spre • deschiderile de evacuare. de 30 m lungime. ceea ce revine la circa 40 kg/min. presiunii vântului. dintre două scări. lăsând curate celelalte sectoare învecinate. care pătrunde în încăpere pe la partea inferioară a uşii.01 kg/sec (0. • stingerea incendiilor este mai eficientă atât timp cât fumul rămâne în zona focarului. este evacuat prin neetanşeităţile uşilor. Folosirea barierelor. fumul se împrăştie rapid la etajele superioare. De exemplu. iar în cazul perioadei de vară (când temperatura aerului exterior este mai mare decât cea din clădire) direcţia curenţilor de aer se inversează. se dilată. apărând pericolul de invadarea fumului în căile de evacuare situate sub etajul incendiat. debitul de fum ce pătrunde prin neetanşeităţi este de circa 0. mai ales dacă focarul este situat la un etaj deasupra planului neutru. fumul năvăleşte pe coridor sub formă de nori groşi. în perioada rece a anului. Managementul fumului Managementul fumului include toate metodele ce pot fi folosite pentru modificarea mişcării fumului. În cazul în care incendiul se produce la un etaj inferior. prin încălzirea mediului până la 300oC se poate evacua o cantitate de gaze egală cu jumătate din volumul încăperii. creează o forţă ascensională care pune în mişcare fumul. deplasarea fumului pe verticală şi orizontală se poate datora expansiunii gazelor care se încălzesc. iniţial pe verticală spre plafon. apoi pe orizontală de-a lungul acestuia. Propagarea fumului poate fi împiedicată de etanşeitatea elementelor de compartimentare a clădirii. debitul fumului pătruns în clădire prin neetanşeităţile acestora. de suprapresiune sau de curenţii de aer proaspăt care circulă în sens opus direcţiei de mişcare naturală a fumului. fiind de circa 200 de ori mai redusă decât cea corespunzătoare poziţiei deschise a uşii. debitul de fum poate fi de 60 KG/min. 87 . transportând fumul spre alte părţi ale clădirii. ca urmare. creşte corespunzător. însă ea poate duce la o scădere a vizibilităţii la 5 m. • se evită ca fumul şi gazele de ardere să se împrăştie în tot volumul de aer din interior. În această zonă volumul gazelor poate creşte de 3 ori şi în acest caz 2/3 din această cantitate este transportată în exteriorul etajului cu incendiul. Gazele de ardere fiind mai uşoare decât aerul. apoi pe verticală spre etajele superioare. acumulându-se în strat din ce în ce mai gros. În cazul când uşa este închisă. 4. fumul se împrăştie pe coridoare. se află axa neutră. majorată cu 1-3 % în funcţie de compoziţie. Dacă se deschide uşa de la încăperea cu focarul. pe casa scării. Situaţia devine deosebit de gravă când în pereţii interiori există panouri de geam obişnuit care se pot sparge datorită căldurii degajate de incendiu. • se diminuează daunele de incendiu (celelalte zone rămân curate şi „proaspete”. deoarece nu au căi de scurgere. Când suprafaţa sau numărul uşilor este mare. Un alt factor ce contribuie la răspândirea fumului într-o clădire o reprezintă temperatura ridicată ce ia naştere în zona focarului. Eficacitatea barierelor este limitată ca propagare. Viteza de antrenare a aerului către flăcările produse de un incendiu depinde de mărimea acestuia şi de distanţa dintre baza incendiului şi partea de jos a stratului de gaze fierbinţi. ventilării şi coşurile de fum sunt metode tradiţionale în managementul fumului. ferestrelor şi altor goluri. Această valoare pare la prima vedere destul de neînsemnată. tirajului ce se creează în timpul incendiului. În general se admite că densitatea fumului este egală cu cea a aerului la aceeaşi temperatură. • se previne formarea incendiilor secundare . încălzite. presiunea din interior creşte şi. Din încăperea cu focarul. într-un coridor normal. În principiu. furnizând energie care provoacă apoi răspândirea fumului în clădire. pentru fiecare m2 de uşă. fenomenul decurge astfel: în faza incipientă a incendiului gazele din încăpere. o parte din fumul generat de incendiu. În urma unor măsurători experimentale s-a constatat că printr-o uşă cu înălţimea de 2 m şi lăţimea de 0. în interval de 5 minute. proaspăt. iar pe la partea superioară pe 2/3 din înălţimea uşii.Într-o clădire.6 kg/min). O parte din căldura degajată prin ardere în zona focarului se acumulează în masa gazelor de ardere. Cu cât incendiul este mai dezvoltat cu atât debitul de aer antrenat este mai mare. La o distanţă egală cu 1/3 din înălţimea uşii. datorită diferenţei mari de temperatură dintre interior şi exterior. măsurată de la pardoseală. funcţionării instalaţiilor mecanice de ventilare şi climatizare. Barierele de fum sunt utilizate în special pentru compartimentarea ambientelor mari cu risc ridicat de incendiu şi au următoarele efecte: • instalaţia de evacuare a fumului este mai eficientă datorită raportului redus dintre suprafaţa de evacuare şi aportul de aer proaspăt.

Fig. 1 – Exemple de bariere de fum Cele mai uzate în prima fază sunt barierele de fum flexibile fixe sau mobile, precum şi combinaţia dintre cele două. Presurizarea este folosită pentru controlul asupra răspândirii fumului datorat incendiilor în clădiri. Sistemele care utilizează presurizarea produsă de ventilatoare mecanice sunt numite sisteme de control al fumului. Pentru a fi eficace, un sistem de control al fumului trebuie să producă diferenţe de presiune în direcţia dorită în condiţii de incendiu. Din teste s-a constatat că diferenţele de presiune de-a lungul uşilor închise au variat cu cel mult 5 Pa. Diluarea cu aer exterior a fumului poate fi folosită pentru a menţine un nivel acceptabil de concentraţii de gaze nocive într-un compartiment adiacent cu compartimentul contaminat cu fum. Diluarea poate fi folosită de către pompieri pentru a îndepărta fumul după ce focul a fost stins. Câteodată când există uşi deschise, fumul intră în locuri ce erau protejate. În cazul ideal, uşile sunt deschise pe perioade scurte în timpul evacuării. Fumul ce a pătruns în spaţii depărtate de incendiu poate fi îndepărtat prin introducerea aerului din exterior în scopul diluării fumului. Cele ce urmează reprezintă o simplă analiză a diluării fumului în spaţii unde nu există un incendiu. Presupunem că la t =0 un compartiment este contaminat cu o oarecare concentraţie de fum şi după aceasta, rămâne intact, nu mai intră fum. Deci presupunem ca s-a făcut o contaminare uniformă. Concentraţia de fum se poate exprima ca [1]. C = e − aθ Ca . [1] Rata diluării poate fi dată de următoarea relaţie
⎛C ⎞ ln⎜ 0 ⎟ θ ⎝ C ⎠, [2] unde C0 este concentraţia iniţială, C - concentraţia la timpul θ, a - rata de diluare (încărcătură/min) şi θ - timpul după ce producerea fumului s-a încheiat (min). Un spaţiu poate fi considerat „în relativă siguranţă” dacă concentraţia contaminării este mai mică de 1 % în comparaţie cu concentraţia din imediata apropiere a zonei incendiului [2]. În realitate este imposibil să asiguri o concentraţie uniformă în tot compartimentul. Datorită forţelor ascensionale, este posibil ca cea mai mare concentraţie să se găsească aproape de tavan. În cazul unei cote maxime date de 20 % dioxid de carbon, respectiv 5 % oxid de carbon în gazele de ardere, ele trebuie să fie diluate de circa 20 ori, pentru ca astfel să poată fi obţinută concentraţia maximă admisibilă. Ţinând cont de factorul de diluare stabilit cu aproximaţie, se consideră că pentru diluarea gazelor de ardere produse pe căile de evacuare este nevoie de cel puţin un raport de diluare de 1:100. Prin acest factor de diluare se realizează volumul curentului de aer proaspăt, necesar în funcţie de volumul curentului de gaze de ardere pătrunse în interiorul căilor de evacuare. La calculul ventilării casei scărilor şi a puţurilor de ascensoare la clădirile cu mai multe etaje se mai ia în considerare şi „sarcina de fum”. „Sarcina de fum” reprezintă cantitatea totală de fum care se degajă în timpul arderii materialelor ce se găsesc în zona incendiului. Ea se exprimă ca un multiplu al suprafeţei totale a materialelor arse şi densităţii specifice optice a fumului. Cantitatea de fum produsă pe unitatea de suprafaţă a materialului este determinată nu numai de proprietăţile lui, ci şi de conţinutul de oxigen din atmosferă, temperatura mediului ambiant, felul arderii (cu flacără sau mocnit), precum şi de modul de aşezare a materialului care arde. a= 1

88

6. Concluzii

În rezolvarea problemei de evacuare a fumului, trebuie să ţinem cont de pericolul pe care îl reprezintă fumul pentru oameni, şi în consecinţă, necesitatea de a se acţiona cât mai rapid şi eficient, cu mijloace adecvate, pentru evacuarea şi salvarea acestora. Clădirile înalte şi de mare întindere, precum şi construcţiile subterane fără ferestre, în caz de pericol pot fi părăsite numai pe căile de evacuare prevăzute, respectiv echipele de salvare vor pătrunde în clădire numai prin aceste căi. Din acest motiv căile de evacuare trebuie să rămână utilizabile fără nici o stânjenire chiar şi în caz de incendiu. Această cerinţă, presupune că în caz de incendiu în interiorul căilor de evacuare să nu pătrundă decât concentraţii reduse de gaze de ardere şi fum. Pentru a menţine libere de fum căile de evacuare , în sensul că ele să poată fi întrebuinţate nestingherit, există două posibilităţi. În cazul primei metode gazele de ardere pătrunse în interiorul căilor de evacuare sunt diluate puternic, iar în cea de-a doua metodă opreşte pătrunderea gazelor de ardere pe căile de evacuare prin crearea unei suprapresiuni pe acestea.

Bibliografie

[1]. Ashrae (1995) Applications Handbook; [2]. McGuire, J.H. Tamura (1971) “Smoke control in high-rise buildings.” CBC 134. Ottawa: National Research Council Canada; [3]. Klote, J.H. and Milke J.A.”Design of Smoke Control Management Systems” Ashrae and SFPE,Atlanta,GA 30329,1992; [4]. Buther E.(1976): “Smoke control by pressurization”.

89

DISPOZITIV DE AVERTIZARE A PRODUCERII UNUI CUTREMUR – „SOS – LIFE”
Col. COSTICĂ UNGUREANU Cpt. FILIP CIUTAC I.S.U. „Bucovina” al Judeţului Suceava

Abstract The paper presents in detail a warning earthquakes device "SOS LIFE"
1. Introducere

Cutremurele şi activitatea seismică au reprezentat întotdeauna un subiect important. Dezastrele provocate de cutremurele din Turcia, Taiwan şi Iran au atras atenţia de nenumărate ori. Este evident că pentru moment noi nu suntem pregătiţi să facem faţă magnitudinii unui cutremur. Marea problemă o reprezintă undele destructive ale cutremurului ce apar fără o avertizare prealabilă. Dacă sunt analizate în mod corect, cutremurele pot fi detectate înainte ca pământul să înceapă să se mişte cu putere. Un obiectiv precis, este de a produce o alarmă pentru a identifica rapid şi la timp undele distructive ale unui cutremur.

Fig. 1.– Efectele distructive ale cutremurului „SOS-LIFE” este o alarmă digitală unică, ce avertizează rapid cutremurele şi care poate să identifice prompt undele care stau la baza fiecărui cutremur. Acest aparat monitorizează continuu mediul înconjurător. Când acesta detectează undele precursoare, care se aşteaptă să fie urmate de un cutremur puternic, dispozitivul va declanşa automat alarma. „SOS-LIFE” foloseşte o combinaţie a celor mai recente componente hardware de detectare, cuplate cu cel mai avansat software. Deşi timpul de avertizare variază pentru fiecare cutremur, depinzând de anumiţi factori (ca de exemplu distanţa faţă de epicentru, condiţiile solului, adâncimea la care s-a format cutremurul etc.), acesta poate ajunge până la 60 s. Poate părea un timp scurt, dar în câteva secunde, posesorul ar putea să-şi trezească copiii şi să găsească un adăpost sigur, departe de obiectele ascuţite şi grele care ar putea să-i rănească. Acest dispozitiv poate fi comparat cu un detector de fum. Aparatul detectează un pericol care deja s-a ivit, dar timpul poate fi totuşi îndeajuns pentru a găsi un adăpost sigur. Avertizorul este special creat pentru a fi utilizat în case particulare şi birouri mici. Aparatul poate fi montat pe perete (în birou, dormitor şi pe scări) şi va declanşa o puternică alarma auditivă (85dB), dar şi un semnal vizual de culoare roşie. „SOS-LIFE” este un sistem testat şi acceptat ştiinţific în multe ţări. 2. Principalele caracteristici ale sistemului de detecţie şi avertizare a cutremurelor - echipament digital, independent de orice altă sursă, prevăzut cu alarmă în cazul unui cutremur; - are posibilitatea de activare manuală a butonului, pentru transmiterea unui semnal acustic SOS internaţional, în cazul prăbuşirii clădirii datorată unui cutremur;

7 zile după seism 91 . .ajunge prima la destinaţie. . .8V DC 950 mAh Durata acumulator în cazul unei situaţii de urgenţă. fiind devastatoare.este prevăzut cu un cordon. aprox. 3. dispozitivul este echipat cu acumulatori. Fig. în funcţie de epicentrul seismic şi distanţa la care vă aflaţi de acesta.pentru situaţiile de forţă majoră. Sistemul monitorizează continuu mediul înconjurător.. făcând accesibil transportul dispozitivului.indicatoare luminoase diferite. fiind inofensivă. 2. Avertizor seismic „SOS – LIFE” 3.funcţie de testare . .ajung ultimele. în căutarea undelor P ale unui cutremur. foarte puternică (85 dB).5 cm lungime: 4 cm adâncime: 14. Când sistemul a detectat o undă P (reprezentând avertizarea unui viitor cutremur major). Etapele unui cutremur şi principiile detectării acestuia Un cutremur are următoarea structură : unda primară (P) . – Principiul detectării cutremurului Tabel 1.5 cm Greutate 220 gr Material ABS (material plastic cu durabilitate mare şi rezistenţă îndelungată) Consum 120 mA max. Dispozitivul avertizează cu 30-60s înainte de producerea unui cutremur. "Status OK" şi "Baterie slabă". se va declanşa alarma optică şi sonoră. undele de suprafaţă (L şi R) .alarmă pentru avertizarea unui cutremur iminent. Tip acumulator NiMH 4. unda secundară (S) . Specificaţii tehnice ale echipamentului de avertizare pentru cutremur Afişor unghi de vedere: 60° Intensitate 2500 mcd Alarmă 85 dB la un metru distanţă Dimensiuni lăţime: 8. compoziţia solului etc.ajunge a doua şi este distructivă asupra clădirilor. indicând "Alarmă". Fig.

în funcţie de riscul seismic al clădirii.0 . 6. Toate tipurile de cutremure urmează acest model.).– Stand experimental de testare 5. Undele de suprafaţă ajung ultimele. evită emoţiile inutile. echivalentă si raportată la nivelul corespunzator magnitudinii pe scara Richter. Un cutremur poate fi devastator. apoi unda S.4. în cazul unui cutremur care nu poate afecta structura clădirii în care vă aflaţi.. Fig.68 ori mai repede decât undele S şi de 2-3 ori mai repede decât undele de suprafaţă. împreună cu toate energiile lor distructive. Energia circulă prin şi în jurul pământului în funcţie de cele 3 tipuri de unde seismice: primare (P-wave). sunt configurate (parametrate) special pentru tipologia seismelor din zona Vrancea. dacă imobilul este nou şi are o structură antiseisimică solidă. Configurare personalizată a dispozitivului de avertizare la cutremur Dispozitivele „SOS-LIFE” de avertizare la cutremur. Undele S circulă cu aprox. se adaugă încă o secundă întârziere între complexul de unde P-S şi undele de suprafaţă. Această parametrare se poate face numai la unitatea producătoare. De exemplu. Fig. Acreditare Sistemele produse de SOS-LIFE N. ambele având energie redusă şi fiind mai puţin ameninţătoare. La o anumită distanţă de epicentru. Cea mai rapidă undă seismică este unda P. 3. Undele P circulă de 1. 5. – Trecerea undelor P prin pământ 92 .6. fiind realizată pe o scală profesională de evaluare a cutremurelor. sunt folosite de către dispozitivul „SOS-LIFE” pentru a crea o alarmă sigură. puteţi instala un dispozitiv parametrat să detecteze numai un cutremur cu magnitudine mai mare de 6. Instalarea dispozitivului optim parametrat. există o diferenţă de o secundă între undele P şi cele de tip S pentru fiecare 8 km parcurşi. în care va fi aplicat dispozitivul.3° pe scara Richter. mai întâi soseşte unda P. să declanşeze alarma în cazul unui cutremur de peste 5. 4. Utilizatorii au posibilitatea de a comanda aparatele. care va semnala apariţia undelor distructive. au fost testate în condiţii extreme (fig. cu nivelul dorit de sensibilitate a detectării cutremurelor.7 km/s. fiind reglate. Astfel.5 grade pe scara Richter. acesta radiază energie externă în toate direcţiile. conform cărora undele P reprezintă un indicator al oricărui cutremur devastator. Aceste informaţii. 4 km/s mai repede decât undele de suprafaţă. Principiul de funcţionare Când se declanşează un cutremur. care ajunge întotdeauna prima la destinaţie. 4.V. de către National Centre for Research on Earthquake Engineering. În principal. aceste unde formează cutremurul pe care il simţim noi. deci la fiecare 4 km distanţă de epicentre. care circulă cu aprox. dacă nu se iau măsurile de precauţie şi protecţie antiseismice. secundare (S-wave) şi unde de suprafaţă ( Surface-waves).

după un cutremur produs. De fapt. dar. pământul se mişcă în sus şi în jos şi dintr-o parte în alta. acestea nu pot traversa straturile fluide. identifică imediat undele P şi declanşează alarma. Pentru ca acestea se unduiesc. Alarma sistemului va porni doar în cazul apariţiei unor ameninţări majore de cutremur. în aceeaşi direcţie în care se mişcă unda). Trecerea acesteia produce fascicole care vibrează în toate direcţiile.se mişcă în jurul pământului la fel cum un val se unduieşte de-a lungul unui lac sau ocean.Unda P poate circula prin roci tari şi prin fluide (straturile de apă ale pământului). dar de departe cele mai devastatoare dintre cele trei tipuri de unde seismice. iar ele nu constituie un pericol. 93 . Cele mai mari zguduiri resimţite în urma cutremurelor se datorează undelor R. Aţi auzit vreodată zornăitul ferestrelor în acelaşi timp cu zgomotul produs de un tunet? Ferestrele se mişcă pentru că undele sonore împing şi penetrează geamul. spre deosebire de undele P. Aceasta unda împinge şi smulge roca şi se mişcă aşa cum undele sonore împing şi străpung aerul. De foarte multe ori. Energia unei unde S circulă prin pământ ca urmare a unor vibraţii variabile. oamenii au susţinut că animalele lor s-au comportat neobişnuit chiar înainte de producerea acestuia. şi pot exprima eventualul pericol printr-un comportament neobişnuit. 6. Undele de suprafaţă circulă de-a lungul suprafeţei pământului sub forma a două tipuri de unde: undele Love ( sunt cele mai rapide unde de suprafaţă şi mişcă pământul dintr-o parte în cealaltă). Fig. Viteza acesteia se încadrează între cea a undelor P şi a undelor de suprafaţă. şi undele Rayleigh (undele R. perpendiculare pe suprafaţă pământului. unele animale pot resimţi undele P mai puţin periculoase. zgomotul provocat de copii în timpul jocului etc. Ei cred că animalele lor sunt capabile să prezică un cutremur. Nord. bazat pe date culese în urma variatelor cutremure. „SOS-LIFE” foloseşte senzori şi procesoare de semnale digitale care răspund rapid. cauzate de camioane de mare tonaj.Sud şi Est. de obicei noi nu resimţim aceste unde. aproape la fel cum undele P împing şi străpung rocile. şi în combinaţie cu un „software sigur pentru recunoaşterea undelor P”. care pot fi mai puternice decât restul undelor. Deşi reprezintă o componentă esenţială a unui cutremur de amploare. Undele secundare S pot circula prin straturile solide ale pământului. trântirea uşilor. Propagarea undelor S prin pământ Undele de suprafaţă sunt cele mai puţin rapide.Vest. Aparatul nu va răspunde la zguduiri obişnuite.

apreciază dacă ne putem aştepta la un potenţial cutremur devastator. Fig. În acest timp.Fig. 7. Informaţiile externe produse de accelerometru sunt procesate continuu şi filtrate pentru a îndepărta zgomotul. – Concepţia sistemului „SOS-LIFE” şi modul de lucru 94 . – Propagarea undelor Love şi Rayleigh prin stratul superior al scoarţei terestre 7. Procesul de detecţie şi verificarea dispozitivelor „SOS-LIFE” Mişcările seismice la care este supus aparatul sunt măsurate prompt şi exact de un accelerometru de o mare receptivitate şi capabil de un răspuns rapid. este identificată o mişcare accelerată ce este etichetată drept o posibilă undă P. 8. Algoritmii de recunoaştere a undelor P cu care e înzestrat aparatul.

atunci sistemul nu emite o alarmă falsă. Acest lucru se întâmplă datorită preciziei algoritmilor de identificare a undelor P.). Aceasta se poate declanşa în mai puţin de câteva miimi de secundă după ce prezenţa undei P este verificată. un al doilea element aşteaptă deja să identifice următoarea mişcare seismică.Dacă mişcarea nu este cea caracteristică unui cutremur. trântirea uşilor etc. iar în timpul procesului de estimare a primei mişcări majore accelerate. sistemul de detectare activează imediat alarma. dacă este identificată mişcarea caracteristică unui cutremur. Toate canalele accelerometrului sunt prelucrate separat. Pe de altă parte. Bibliografie: www. sistemul de detectare poate filtra zgomote externe (ca de exemplu cele produse de camioanele mari.ro 95 .lamit.

conf. Dacă mai adăugăm şi posibilitatea compensării automate a joncţiunii reci. GARIBALD POPESCU Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“– Facultatea de Pompieri Abstract The paper presents a procedure for automatic data acquisition temperature application with the structures with high risk of fire. dr . efracţiilor etc. lector univ. are şi posibilitatea măsurării directe de temperaturi cu ajutorul unei game largi de tipuri de termocupluri care au proprietăţile pre-definite în EPROM-ul înglobat. Schema de conectare a modulului de achiziţie în ansamblul sistemului de protecţie În continuare este prezentată pe larg modalitatea utilizării plăcilor de achiziţie date tip ICP-DAS pentru monitorizarea temperaturilor în structurile unor clădiri cu risc ridicat de incendiu. date care pot fi apoi utilizate de un computer care va lua decizii pe baza unor algoritmi dinainte definiţi. 1 – Fluxul de date de temperatură şi fluxul comenzilor către dispozitivele de protecţie 96 . şi faptul că se pot măsura 8 temperaturi simultan cu un singur modul. col. ing. col. 2. odată cu apariţia noţiunii de clădire sau structură inteligentă. Fig.ing. univ. using data acquisition modules class-ICP DAS. from the use thermocouples type K appreciation for the value of temperature level structures. DAN CAVAROPOL Lt. se pune accentul cu pregnanţă pe achiziţia automată a datelor cu privire la parametrii construcţiei respective. Introducere În ultima perioadă. 1.ACHIZIŢIA AUTOMATĂ A TEMPERATURILOR ÎN STRUCTURILE CU RISC RIDICAT DE INCENDIU Lt. dr. dar şi diverselor sisteme de protecţie împotriva incendiilor. ing. col. univ. decizii care vor fi transmise diverselor dispozitive şi aparate din componenţa structurii analizate. dr. Modulul specializat I-7018 a fost ales pentru această aplicaţie pentru că pe lângă domeniile de măsură curenţi-tensiuni standard. putem să apreciem că acest instrument devine foarte util în arhitectura sistemelor de protecţie împotriva incendiilor cu aplicaţie la structurile speciale. conf. EMANUEL DARIE Lt.

Deoarece semnalul de ieşire din acest modul se face printr-o interfaţă RS 485 a fost necesară conectarea în continuare a convertorului RS 485 – RS 232 de tip ICP-DAS I-7520 R.În figura 1 este prezentată schema de conectare a termocuplurilor implantate în punctele de măsură din cadrul structurii de construcţie.…. Pe baza prelucrării datelor cu ajutorul unui algoritm la nivelul PC-ului. Mai departe acesta. Pentru testarea configuraţiei de achiziţie date s-au utilizat două termocupluri tip K. Testul a fost realizat cu termocuplurile aşezate liber în mediul din camera de măsurare. 3 – Configurarea modulului de achiziţie date I-7018 cu utilitarul DCON 97 . setează parametrii de funcţionare şi efectuează testul de comunicaţie cu calculatorul (figurile 2 şi 3). prin intermediul altui convertor serial – USB este conectat la un PC portabil. se pot trimite automat semnale atât unor dispozitive de alarmare. dar şi către dispozitivele de protecţie 1. montate pe canalele 1 şi 2 de măsurare. către PC-ul operatorului din centrul de supraveghere sau centrul operaţional. 2 – Activarea modulului de achiziţie date I-7018 cu utilitarul DCON Fig. În continuare se prezintă modul de activare şi configurare a modulului de achiziţie date cu ajutorul utilitarului DCON care precizează portul serial utilizat. Fig. Opţional la acest PC se poate conecta şi o staţie meteo care să achiziţioneze parametrii de temperatură ai mediului interior şi exterior structurii respective [1].N. Sunt figurate cele 8 termocupluri posibil de utilizat de către modulul de achiziţie ICP-DAS I-7018.

Fig.Pentru efectuarea unor achiziţii de temperaturi complexe care necesită mai multe puncte de măsurare se pot conecta mai multe module I-7018. 5 – Vizualizarea on-line a temperaturilor măsurate pe canalele 1 şi 2 98 . astfel încât vom avea mai multe grupuri de lucru. Acestea se vor activa şi configura tot cu utilitarul DCON (figura 4). 4 – Setarea grupurilor de măsurare la folosirea mai multor module de achiziţie date I-7018 cu utilitarul DCON În figura 5 se arată posibilitatea vizualizării on-line a tendinţei de creştere sau descreştere a temperaturii pentru cele 2 canale de măsură din testul efectuat. deci în total un multiplu de 8 temperaturi pentru fiecare modul adăugat. Fig.

D. Fig. lucru util mai ales în cazul prelucrării ulterioare a unor înregistrări mai vechi pentru a cerceta comportarea în timp. [2] ICP-DAS. Cu ajutorul modulelor prezentate se vor efectua lucrările de laborator la Facultatea de Pompieri în special pentru domeniul transferului de căldură prin conducţie şi convecţie la structurile de interes pentru protecţia împotriva incendiilor. în domeniul temperatură a structurii analizate. Popescu. prin intermediul unui PC care în mod cert va deveni în viitorul apropiat. Lucrări laborator termotehnică. Concluzii Procedura şi modulele utilizate în această lucrare se pot constitui într-o metodă foarte utilă de apreciere a temperaturii în diverse structuri cu potenţial ridicat de apariţie a unui incendiu şi de asemenea pentru comanda diverselor dispozitive de protecţie şi stingere. Darie. În figura 6 se prezintă modul de alimentare la sursa de curent continuu (24 V cc) a modulelor utilizate în testul efectuat. PROTCIV 2008. o cerinţă necesară pentru controlul parametrilor oricărei structuri. având ca scop final eficientizarea şi siguranţa construcţiei respective. „Monitorizarea locală a parametrilor critici atmosferici în situaţii de urgenţă”. Bibliografie [1] E. 99 . User’s Manual.Programul de achiziţie date oferă posibilitatea exportării datelor în format Excel sau text. I-7000 Series. G. 6 – Alimentarea la sursa de curent continuu a modulelor utilizate şi conectarea termocuplurilor pe canalele de măsurare 3. Pavel. [3] E. precum şi conectarea la canalele 1 şi 2 de măsurare a termocuplurilor de tip K. Darie. 2008.

în cazul îndeplinirii simultane a următoarelor condiţii: a) existenţa materialului combustibil sau a atmosferei explozive. filtrării. apariţia unor scântei la îmbrăcare sau dezbrăcarea îmbrăcămintei.U. b) deplasarea sarcinilor cu apariţia descărcărilor disruptive. e) mărirea conductivităţii corpurilor izolante. d) umidificarea atmosferei. Aceste situaţii de disconfort devin cu atât mai dese cu cât ne confruntăm cu materiale (obiecte) sintetice care şi-au găsit utilizarea în numeroase domenii printre care şi cel domestic: mochete. Soluţiile cele mai eficiente sunt: a) legarea la pământ (sisteme echipotenţiale). manifestându-se în diferite activităţi şi procese industriale ca de pildă explozii în timpul manipulării. Pot apărea pagube la executarea şi manipularea circuitelor integrate sau a componentelor electronice. de grâu sau în minele de cărbune. Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă fenomene de sistem sau de asociaţie cu apariţia unei sarcini electrice pe suprafaţa unui corp izolant sau izolat din punct de vedere al conductibilităţii electrice. explozii datorate pulberilor în morile de zahăr. c) energia eliberată prin descărcare să fie mai mare decât energia minimă pentru aprinderea materialului combustibil sau a atmosferei explozive. rafinării sau transportului lichidelor volatile şi inflamabile sau a gazelor. Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea.APARATURĂ FOLOSITĂ ÎN MĂSURĂTORI ELECTROSTATICE Mr. Electricitatea statică poate provoca incendiu sau explozie urmată sau nu de incendiu. „Delta“ al Judeţului Tulcea Abstract The paper aims is to present equipment used in measuring electrostatic. scaune. dezbaterea şi aprobarea diferitelor standarde ce au ca obiectiv diferitele aspecte provocate de fenomenele electrostatice este comitetul . incontrolabile şi câteodată cu consecinţe imprevizibile.S. VALENTIN TIMOFTE I. c) reducerea frecărilor. influenţa. Senzaţiile resimţite sunt mai mult sau mai puţin neplăcute până la declanşarea unor mişcări bruşte. dacă aceasta conţine materiale sintetice sau ca urmare a frecării acesteia cu alte corpuri din materiale izolante. Pe de altă parte. Introducere Zilnic ne confruntăm cu diferite aspecte neplăcute provocate de diferite fenomene electrostatice ca: descărcări electrostatice. În scopul reducerii pericolelor şi pagubelor provocate de apariţia fenomenelor electrostatice în diferite domenii sau situaţii s-a trecut la elaborarea unor standarde prin care se fac recomandări de utilizare cât şi la realizarea unor produse – aparate. ing. contactul direct. îmbrăcăminte etc. echipamente – destinate domeniului electrostatic. materiale. în industrie pericolele care apar datorită electricităţii statice sunt extrem de variate. care pot conduce la scoaterea temporară din serviciu a sistemelor informaţionale sau perturbarea informaţiilor transmise de acestea. acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrică. Cadrul organizatoric şi în acelaşi timp forumul decizional în elaborarea. 1. În funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reacţie a operatorilor se pot adopta soluţii care să conducă la dispersia electricităţii statice. b) neutralizarea sarcinilor.

Comitetul naţional CT 101 – Electrostatica este constituit din cadre didactice şi cercetători ştiinţifici cu o experienţă amplă în domeniul electrostaticii şi care-şi aduc aportul alături de membrii celorlalte comitete naţionale la elaborarea documentaţiilor tehnice – standardele internaţionale – plecând.U. Standarde internaţionale recomandate – Terminologie Au fost finalizate următoarele standarde internaţionale în domeniul electrostaticii: o IEC 61340 – 5 – 1 Electrostatică – Partea 5 –1: Protecţia componentelor electronice împotriva fenomenelor electrostatice Condiţii generale o IEC 61340 – 5 – 2 Electrostatică – Partea 5 –2: Protecţia componentelor electronice împotriva fenomenelor electrostatice Ghidul utilizatorului o IEC 61340 – 4 – 1 Electrostatică – Partea 4 –1: Metode standard de testare pentru aplicaţii specifice Secţiunea 1: Comportarea electrostatică a pardoselilor o IEC 61340 – 4 – 3 Electrostatică – Partea 4 –3: Metode standard de testare pentru aplicaţii specifice . Polonia şi Finlanda. Această categorie de materiale se caracterizează printr-un nivel scăzut de încărcare ( L = „low charging”). Această reuniune a constituit şi un prilej de a face cunoscute produsele realizate de către diferite firme destinate domeniului electrostatic. de la situaţiile semnalate în activitatea umană. Japonia. Anglia. 101 . gazda acestei reuniuni fiind Facultatea de Inginerie Electrică din Universitatea de studii din Genova. La această manifestare a participat şi delegaţia României alături de reprezentanţii comitetelor naţionale din alte ţări. Suedia. Germania.A. Franţa. Categoria de materiale din această grupă este notată cu D (D = disipativ). Material astatic – material ce prezintă o tendinţă redusă de încărcare cu sarcini electrice prin contact sau prin frecare cu alte materiale. care demonstrează atenţia deosebită care se acordă în momentul de faţă acestui domeniu. Material disipativ – material care permite scurgerea sarcinii de pe suprafaţă sau din volumul său într-un interval de timp care este cu mult mai mic decât durata producerii unor noi sarcini. La începutul anului 2004 a avut loc la Genova (Italia) întâlnirea comitetului CT 101. dintre care vom prezenta numai cei care sunt necesari în contextul acestui articol..Încălţăminte o IEC 61340 – 4 – 5/CDV Electrostatică – Partea 4 –5: Metode standard de testare pentru aplicaţii specifice –Metode de evaluare a protecţiei electrostatice a încălţămintei şi a pardoselilor utilizate împreună oIEC 61340 – 2 – 1 Electrostatică – Partea 2 –1: Metode de măsurare – capacitatea materialelor şi produselor de a disipa încărcarea electrostatică oIEC 61340 – 2 – 3Electrostatică – Partea 2 –3: Metode de testare pentru determinarea rezistenţei şi rezistivităţii materialelor solide plane utilizate pentru evitarea acumulării încărcărilor electrostatice oIEC 61340 – 3 – 1 Electrostatică – Partea 3 –1: Metode de simulare a efectelor electrostatice – Modelul corpului uman (HBM) – Testarea componentelor oIEC 61340 – 3 – 2 Electrostatică – Partea 3 –2: Metode de simulare a efectelor electrostatice – Modelul maşină (MM) – Testarea componentelor Pentru descrierea diferitelor proprietăţi ale materialelor şi produselor cât şi pentru a caracteriza anumite situaţii specifice domeniului electrostatic se folosesc anumiţi termeni. Italia. Spania.101 (RO)) şi al cărui sediu se află la Facultatea de Inginerie Electrică din Universitatea „Valahia” Târgovişte. dintre care menţionăm: S. Canada. aşa cum deja s-a menţionat. 2. Material antistatic – material care fiind legat la pământ permite cu uşurinţă scurgerea sarcinilor electrice spre pământ sau acel produs care nu reţine sarcinile electrice care le primeşte prin contact.tehnic CT 101 – Electrostatică al CEI (Comitetul Electrotehnic Internaţional) din care face parte şi Comitetul naţional român ( CT. Cu acest prilej s-au dezbătut câteva standarde aflate în diferite faze de evoluţie în agenda de lucru a comitetului. ca de pildă firma Warmbier din Germania.

Material conductiv – material ce se caracterizează printr-o mobilitate ridicată a purtătorilor de sarcină. ESD – descărcare electrostatică („electrostatic discharge”) – reprezintă un transfer brusc de sarcini electrice între corpuri aflate la potenţial electrostatice diferite în cazul în care au fost puse în contact sau în cazul străpungerii izolaţiei dintre ele. Aparate de măsură şi testare 3.5 mm. Inel contact circular conductiv din cauciuc cu particule de argint (R < 5 ohm).1. Simbolurile IEC/EN sunt utilizate pentru a defini produsele care corespund standardelor internaţionale menţionate. Fixat cu electrod din cauciuc siliconic conductiv (R<20 ohm). 102 . Izolantul – material cu o mobilitate redusă a purtătorilor de sarcină. situaţie în care sarcina electrică nu se poate disipa. Ø 80 mm. ceea ce face ca suprafaţa acestuia să rămână un timp îndelungat încărcată cu sarcini electrice. Aparate de măsură Electrod circular .Model 880 Măsoară rezistenţe de suprafaţă şi de volum.Model 850 Măsurarea rezistenţei şi a rezistenţei de suprafaţă.25 kg. de regulă izolant. Electricitate statică – starea unui corp. 3. Ø 63. Accesorii: placă de oţel inoxidabilă. Rezistenţa totală a electrodului R < 150 ohm. precum şi aparate pentru măsurarea eficienţei ionizatoarelor folosite pentru ameliorarea activităţii umane supusă acţiunii unor fenomene de natură electrostatică. Electrod . Zona protejată ESD ce defineşte un loc de muncă protejat electrostatic (EPA) înscrie în cadrul său şi o zonă în care elementele sensibile electrostatice (ESDS) pot fi manipulate cu riscuri acceptabile contra descărcărilor electrostatice şi a câmpurilor electrostatice. atunci când pe suprafaţa sa se află sarcini electrice – menţinute sau reţinute. placă izolatoare şi geantă de transport conductivă. Greutate 2. a gradului de încărcare cu sarcini electrice ale personalului ce lucrează într-o zonă EPA. adică printr-o conductivitate ridicată astfel ca diferenţa de potenţiala diferitelor părţi ale acestuia este practic nesemnificativă. În continuare sunt prezentate diferite aparate pentru măsurarea câmpului electrostatic. Greutate 550 g. de pildă într-un mediu de tip ESDS. Pe suprafaţa unui corp conductor sarcina electrică se menţine numai atunci când acest corp este în contact cu alte corpuri izolante. Rezistenţa totală a electrodului R < 30 ohm.

Măsoară potenţialul electrodului placă. Înregistrează valorile măsurate. Dimensiuni: 150 x 125 x 75 mm (l x h x L) inclusiv suport • Metoda de măsurare Principiul influenţei electrostatice • Timpul de descărcare de la ± 1000 V la ± 100 V. cu ajutorul unui aparat de măsură a câmpului electrostatic. Măsoară timpul de descărcare de la ± 1000 V la ± 100 V. care pot fi transmise unui PC prin intermediul unei interfeţe în infraroşu.850 140 x 50 x 270 mm (l x h x L) Aparat pentru măsurarea eficienţei aparatelor de ionizare (CPM 374) Măsurarea eficienţei aparatelor de ionizare a aerului şi a tensiunii de offset a acestora. conductori de legătură. Măsoară potenţialul electrodului placă (75 x 150 mm ) prin conectare la aparatul EFM 022. Interfaţă serială pentru PC. instrucţiuni de folosire. 250V. 7220.CPS Aparat portabil pentru măsurarea eficienţei aparatelor de ionizare a aerului şi a tensiunii de offset. Se foloseşte pentru măsurători în interiorul utilajelor. Unitate de achiziţie de date integrată care permite măsurarea a 2500 date. Senzori integraţi pentru temperatură şi umiditate. certificat metrologic de calibrare. 103 . geantă. electrod placă. • Tensiune de măsură • Afişaj • Alimentare • Electrozi • Dimensiuni 10V. Se utilizează pentru măsurarea rezistenţei şi a rezistenţei de suprafaţă faţă de pământ. Măsoară timpul de descărcare de la ± 1000 V la ± 100 V. 50V la 600V ajustabil Display cu LCD Cu baterii Cu electrozi art.a. • Domeniu de măsură 103 ÷ 1012 ohm. 2 electrozi de măsură.Kit de măsură . încărcător pentru acumulatori 9V. 500V. senzori pentru temperatură şi umiditate. • Generator de înaltă ± 1200 V tensiune • Display: LCD pe 2 rânduri • Alimentare Acumulatori reîncărcabili Livrarea se face cu: EFM022. nr. instrucţiuni de utilizare. adaptor infraroşu (RS 232). acumulator suplimentar. generator înaltă tensiune. • Dimensiuni 152 x 152 x 152 mm (l x h x L) EFM 022 . conductor legare la pământ.Metriso 2000 Setul este compus dintr-un megohmmetru digital Metriso 2000. certificate metrologic de calibrare şi o geantă de transport conductivă din material disipativ din spumă roz. 100V. • Metoda de măsurare Principiul influenţei electrostatice • Afişaj LCD pe 2 rânduri • Alimentare 230 V c. suport. PC software pentru Windows 95/98/NT/200.

reţea 230 Vc. • Tensiunea de control 100V (comutabil la 30 V. Untere Gieβwiesen 21. Calibrator Aparatul conţine toate rezistenţele necesare pentru a verifica testerul PGT 100.: Static control material and systems.2... Editura ICPE. Bucureşti. Aparate pentru testare PGT 100 Tester pentru verificarea legării la pământ a personalului PGT100 este un aparat pentru verificarea sistemelor de legare la pământ a personalului. I. controlează rezistenţele disipative ale persoanelor care utilizează brăţări şi /sau sisteme de legare la pământ pentru încălţăminte.. instrucţiuni de utilizare. 104 .35 Mohm (100 Mohm) pentru încălţăminte • Alimentare Baterii (9 V). [2] Warmbier. brăţară /cablu spiral... W. 100 kohm.: Electrotehnică şi aplicaţii în controlul şi prevenirea incendiilor. 50 V) • Domeniu de control 750 kohm. (100 pF + 2 Mohm) • Semnalizare Optic şi acustic • Alimentare Cu baterii Bibliografie [1] Ionescu. 1997.. Ediţia 2004.3. Tester impedanţă Aparat pentru verificarea permanentă a sistemelor tip brăţară.35 Mohm. • Semnal Optic şi acustic • Comandă numărător Înregistrare cu câte 1 releu cu contact basculant • Electrod pentru 400 x 300 x 2 mm încălţăminte În livrare sunt incluse: Suportul (electrodul) din oţel pentru testarea încălţămintei. • Mărime de măsurat Impedanţă • Domeniu de măsură 900 kohm .a. certificat de calibrare metrologică. D – 78247 Hilzingen.

Cercetările experimentale au urmărit perfecţionarea încercărilor în cuptoare. Se impune cu precădere aprofundarea studiilor şi cercetărilor din străinătate pentru aplicarea şi în ţara noastră a sistemelor de protecţie la foc a structurilor metalice. care trebuie să conducă la realizarea şi exploatarea corespunzătoare a clădirilor şi instalaţiilor utilitare aferente acestora în scopul protejării vieţii oamenilor şi animalelor. pentru care nu ar fi posibil să se efectueze încercări în cuptoare. Câteva consideraţii privind stadiul actual al cercetării ştiinţifice privind acţiunea focului asupra structurilor şi elementelor de construcţie Cercetările din ultimul deceniu privind acţiunea focului asupra construcţiilor au cunoscut o dezvoltare largă atât sub aspect experimental. realizare. urmărind realizarea unor metode şi modele de calcul care să permită extinderea domeniului de cunoaştere. exploatare şi postutilizare a acestora. constituie baza realizării sistemului şi asigură „materia primă“ necesară îndeplinirii celorlalte componente. iar calitatea lor trebuie să îndeplinească anumite cerinţe obligatorii pentru care răspund toţi factorii implicaţi în acest domeniu de activitate. cercetarea experimentală privind acţiunea focului asupra construcţiilor şi. în special a structurilor şi elementelor structurale a făcut progrese considerabile. care trebuie să reproducă cât mai fidel situaţiile reale întâlnite în timpul incendiilor. precum şi necesitatea protecţiei la foc. a bunurilor materiale şi a mediului înconjurător. Reglementările tehnice fiind prima componentă a sistemului calităţii în construcţii. condiţii minime de calitate pentru construcţiile. produsele şi procedeele utilizate. pentru confruntarea rezultatelor. „Matei Basarab“ al Judeţului Olt Abstract In work presented the way of making the metal structure termoprotection resistance of a deposit intumescences systems. atunci când este posibil. Cercetările teoretice s-au dezvoltat în paralel cu cercetările experimentale. obiectul a numeroase studii privind comportarea Ia foc. cât şi teoretic. obţinându-se rezultate deosebite şi acumulându-se o vastă experienţă în domeniu. foruri şi organizaţii internaţionale au considerat util şi au elaborat coduri şi recomandări generale care să ofere o bază unitară de apreciere a rezultatelor. stabilind în principiu. folosite cu preponderenţă după anul 1990 au constituit atât înainte de 1989. 1.TERMOPROTECŢIA STRUCTURII METALICE DE REZISTENŢĂ A UNUI DEPOZIT CU SISTEME INTUMESCENTE Col. Parte a construcţiilor.S. precum şi necesitatea racordării la legislaţia europeană a impus şi în ţara noastră elaborarea unor reglementări tehnice ce trebuie respectate în construcţii pentru realizarea cerinţei de calitate privind securitatea la incendiu. ION POPESCU I. Ca urmare a 105 . Suportul experimental este necesar. 10/1995 privind calitatea în construcţii s-a instituit sistemul calităţii în acest domeniu. structurile metalice de rezistenţă ale clădirilor. dar mai ales după. Încercările la foc permit evaluarea parametrilor ce caracterizează din punct de vedere fizico-mecanic construcţia şi stabilirea comportării structurilor şi elementelor structurale la solicitarea complexă a incendiilor prin estimarea unor măsuri corespunzătoare diverselor stări limită de evaluare a rezistenţei la foc. Procedeul de simulare prin calcul a comportării structurilor la acţiunea focului poate constitui o cale mai economică de investigare. Abordările teoretice permit simularea prin calcul a comportării unor elemente şi structuri de dimensiuni mari. Componentele sistemului calităţii concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate fazele de proiectare. potrivit diferitelor prescripţii şi reglementări naţionale. Astfel prin Legea nr. Generalităţi Noile perspective în dezvoltarea construcţiilor. Pornind de la faptul că în întreaga lume s-au propus o multitudine de metode şi modele de calcul.U. cele două tipuri de abordare completându-se reciproc.

nestandardizat sau natural. criteriul de izolare termică şi criteriul de etanşeitate. în care elementul de construcţie expus focului după un anumit program termic şi de presiune nu mai satisface unul sau mai multe dintre criteriile de rezistenţă Ia foc ce i se impun: criteriul de capacitate portantă. analitic sau experimental. Curba temperatură – timp a unui incendiu „real“ Incendiul este un proces de ardere violentă. constituie un drept al autorilor. • nivelul 3 – metode în care.2. Majoritatea recomandărilor şi metodelor folosite în stadiul actual pe plan mondial corespund nivelului 1 de abordare.1 106 . ce se produc în timpul evoluţiei acestuia: faza iniţială.1.2. 2.acestei activităţi internaţionale s-au putut sistematiza şi fundamenta trei niveluri de abordare a metodelor de calcul: • nivelul 1 – metode în care rezistenţa la foc a structurilor sau elementelorstructurale expuse unui foc standard se determină analitic. • nivelul 2 – metode în care. Fig. 2. nestandardizat sau natural. rezistenţa la focstandard a structurilor sau elementelor structurale este transformată prin echivalări cantitative. metodele. Principiul metodei de determinare a rezistenţei la foc a elementelor de construcţie Metoda de determinare a rezistenţei la foc a principalelor elemente de construcţie se aplică în laborator şi constă în stabilirea intervalului de timp denumit limita de rezistenţă la foc. 2. fraza de combustie.1. modelele şi programele de calcul automat elaborate. II. faza de stingere.2. complexă şi profundă pentru cunoaşterea comportării reale a elementelor şi structurilor de construcţii expuse acţiunii focului. analitic. caracterizat printr-o variaţie rapidă de timp a temperaturii în compartimentul considerat. posibilităţile de abordare sau elementele conceptuale.2. Curba clasică a variaţiei temperaturii în timpul unui incendiu dezvoltat în interiorul unui imobil este analizată sub aspectul fazelor distincte. Studiul parametrilor de bază în analiza comportării elementelor şi structurilor metalice la acţiunea focului 2. iar articolele. în rezistenţă la foc. De regulă. Analiza curbei temperatură – timp 2. Toate aceste studii teoretice şi cercetări experimentale conduc la concluzia că în întreaga lume se depune o activitate laborioasă. studiile şi publicaţiile de specialitate prezintă numai performanţele obţinute.1. conform fig. rezistenţa la foc a structurilor sauelementelor structurale se determină direct pe baza expunerii lafoc.

În etapa actuală. se poate considera că realizarea testărilor la acţiunea focului după curba „standard“ constituie totuşi o bază satisfăcătoare de comparaţie a unor rezultate experimentale costisitoare ce se efectuează practic cu mari eforturi. 2. Curba temperatură – timp a unul incendiu „normalizat“ – standard Curba temperatură – timp standardizată reprezintă exprimarea convenţională a unui incendiu normalizat într-un compartiment.2. provocate de sarcini termice diferite într-un compartiment. 107 . 2. este dată prin standardul ISO – 334 şi este reprezentată în fig. este necesar să se cunoască multitudinea de date fundamentale ce caracterizează legile de variaţie a proprietăţilor oţelului de construcţii la temperaturi înalte.3 Folosirea unei singure diagrame curbe standard dă posibilitatea comparării rezultatelor obţinute de diferite laboratoare şi reprezintă criteriul unic de operare a limitei de rezistenţă Ia foc a elementelor şi structurilor. atât în ţară cât şi în întreaga lume. respectiv. Cantitatea totală de căldură degajată de un incendiu care durează un anume timp este echivalentul cu cantitatea totală de căldură reprezentată prin curba standard pe aceeaşi durată ca şi incendiul real.2.Variaţia caracteristicilor fizico-mecanice a oţelului de construcţii la temperaturi înalte Pentru a putea evalua în calcul comportarea elementelor şi structurilor metalice Ia acţiunea şocurilor termice produse de declanşarea incendiilor. Fig. 2.1 Variaţia caracteristicilor mecanice ale oţelului de construcţii în funcţie de temperatură Se investighează: limita de elasticitate convenţională.2 Integrala curbei standard reprezintă înfăşurătoarea integralelor curbelor reale de temperatură – timp a incendiilor în condiţii optime de ventilare.3. după diverşi autori şi.3. Fig. 2. modulul de elasticitate. 2.2.2.2. după recomandările organismelor de specialitate europene.2.3. conform fig. relativa tensiune – deformaţie specifică pentru oţeluri folosite în construcţii. 2.2.2.

• Protecţia la foc cu sisteme intumescente.F. • Sisteme de protecţie la foc a ansamblului elementelor metalice (tip membrană). utilizându-se ca protecţie plăci de ipsos de 12. deoarece se realizează mai greu o etanşeitate la îmbinări şi noduri.1. Stabilirea unui echilibru între măsurile de protecţie şi efectul obţinut ca urmare a aplicării acestor măsuri se poate realiza numai folosind analiza de risc pe modele probabilistice. detecţie şi stingere.2 are o limită de rezistenţă la foc de 2 ore.1 şi fig. cât şi prin reprezentări grafice. fiind raportate la recomandările organismelor internaţionale.4. adoptându-se măsuri adecvate de prevenire. În fig. Tipuri de sisteme de protecţie la foca structurilor metalice Dintre sistemele de protecţie la foc. la costul măsurilor de protecţie. printr-un control eficient şi raţional al proiectării.3. 108 . 3. iar stâlpul din fig.S. 4. convecţie şi radiaţie) dar şi evoluţiile dintre aceste moduri specifice procesului de ardere din compartimentele incendiate. 2. Acest sistem de protecţie este mai greu de aplicat la structurile metalice ale unui depozit. 3.A. costul de reechipare şi de reparare. cele mai cunoscute pe plan mondial sunt: • Protecţia la foc prin placare (tip mască) a elementelor metalice. la gradul de control la proiectarea antifoc. Este un procedeu curat în raport cu materialele tip spray. Protecţia la foc prin placare (tip mască) a elementelor metalice Protecţia la foc prin placare (tip mască) a elementelor metalice constă în realizarea unei închideri perimetrale cu materiale termoizolante sub formă de plăci rezistente la foc. I. dar şi prin reducerea probabilităţilor de producere a incendiilor. • Protecţia la foc a elementelor metalice prin circulaţia apei. Sistemul de protecţie asigură grinzii o limită de rezistenţă la foc de 3 ore. printr-o cunoaştere mai profundă a acţiunii focului asupra construcţiilor. cât şi indirect pierderi prin întreruperea procesului de producţie.1 grinda metalică este protejată cu 3 straturi de plăci de ipsos de 16 mm grosime. 2. Transferul de căldură în studiul acţiunii focului asupra elementelor şi structurilor metalice Pentru determinarea rolului transferului de căldură asupra elementelor şi structurilor metalice s-au reprodus modurile caracteristice de transfer de căldură (conducţie. ca RIGIPS.2. dar pune probleme de etanşeitate la noduri. Estimarea pagubelor cauzate de incendiu.2. Reducerea substanţială a pagubelor cauzate de incendii se poate obţine printr-o bună protecţie la foc a structurii. IV. Analize de risc Pagubele cauzate de incendii includ fie pierderi prin avarierea clădirilor sau prin prăbuşirea acestora. Din analiza efectivă rezultă necesitatea determinării parametrilor termici reali ai cuptoarelor româneşti cât şi stabilirea legilor de variaţie a caracteristicilor materialelor de protecţie din ţara noastră.5. 3. În mod uzual se utilizează plăci de ipsos aşa cum se prezintă în fig. a dilataţiei termice a oţelurilor pentru construcţii. SUPALUX. Prezentarea tuturor legilor de variaţie cu temperatura a caracteristicilor analizate se realizează atât prin formule convenţionale de calcul. în special cele orizontale. 3.2 Variaţia cu temperatura a caracteristicilor fizico-termice ale oţelurilor de construcţii Funcţiile ce definesc caracteristicile fizico-termice ale oţelurilor pentru realizarea structurilor metalice sunt întocmite pe baza a numeroase studii experimentale. Evaluarea acestor prejudicii se raportează la probabilitatea de producere a incendiului. Prinderea plăcilor pe structura metalică este efectuată urmărindu-se evitarea punţilor termice şi menţinerea protecţiei în poziţia de lucru pe durata stabilită prin limita de rezistenţă la foc supusă structurii. Aceste funcţii se referă la variaţia cu temperatură a conductivităţii termice a căldurii specifice.7 mm grosime în două straturi. Sistemul este practicat pentru elemente lineare cu grad redus do complexitate. la valoarea construcţiei şi la aria desfăşurată/construită.

109 .

şi va indica grosimea necesară a stratului în funcţie de rugozitatea metalului. ferme. contragrinzi 30 min. acesta trebuie să protejeze elementul în totalitate. având ca rezultat creşterea gradului de rezistenţă la foc a acestuia. constructive). Astfel. Domeniul structurilor metalice pune o serie de probleme specifice. Protecţia la foc a elementelor metalice prin circulaţia apei Acest procedeu de răcire prin circulaţia apei în interiorul elementelor metalice a fost patentat în S. Tavanele suspendate constituie o protecţie eficientă dacă se are în vedere protecţia golurilor care comunică în mod curent în acestea. Steel Corporation Headquartiers din Pittsburg. Limita de rezistenţă la foc a tavanului a fost determinată la 3 ore şi 30 minute. O condiţie importantă pentru o termoprotecţie care să răspundă criteriilor de performanţă este pregătirea suprafeţelor.4. Unele firme au realizat tavane suspendate care asigură o limită de rezistenţă Ia foc de 30 minute. în care este justificat din raţiuni arhitecturale. Termoprotecţia structurilor metalice Un sistem de protecţie la foc a unui element de construcţie acţionează.A. va alege grosimea termoprotecţiei. execuţie în exploatare privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel. iar pentru cele orizontale. V. sediu al unui posibil incendiu.S. Termoprotecţia structurilor metalice se alege de către proiectant în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii. Un tip curent de gol este cel creat pentru sistemul de iluminat care se poate proteja cu 2 straturi de Promotec (material termoizolator). gradul de curăţire. Această grosime este proprie fiecărui fel de termoprotecţie şi este înscrisă în agrementul tehnic elaborat pentru sistemul de termoprotecţie respectiv. Înglobarea în pereţi a elementelor verticale (stâlpi) asigură stâlpilor limita de rezistenţă la foc a peretelui. Exemplu: construcţia trebuie să îndeplinească condiţiile pentru gradul II rezistenţă la foc. adică conform P 118-99. 1 h şi 30 minute şi 2 ore folosind ca material termoizolator plăcile Promotec.U.A. pentru vopsea termospumantă un grund compatibil cu vopseaua. în sensul întârzierii transferului termic. (Factorul de masivitate este raportul dintre perimetrul profilului şi aria lui sau raportul între suprafaţa expusă la flacără şi volumul profilului. 4. La placări se va avea în vedere tratarea cu atenţie a rosturilor şi a grosimii care trebuie să fie 110 . golurile pentru ventilaţie trebuie prevăzute cu clapete antifoc cu limita de rezistenţă la foc de 2 ore. în funcţie de limita de rezistenţă la foc a elementului şi factorul de masivitate al profilului din care este executat elementul respectiv. grundul anticoroziv (pentru placări se poate folosi orice fel de grund. de proiectant. pe plan mondial folosindu-se o multitudine de materiale şi soluţii constructive care apar în cataloagele de prezentare ale diferitelor firme producătoare. fiind ştiut că cedarea unui element metalic sub sarcină.2. proiectantul va alege o protecţie care să îndeplinească cerinţele şi în funcţie de factorul de masivitate al profilului din care sunt executate elementele. Modelele prezentate mai sus sunt numai două tipuri de tavane suspendate. realizarea unor tavane suspendate incombustibile şi termoizolatoare care separă incinta.3. formal utilizat la clădiri importante. tabelul 219. în condiţiile incendiului se produce ca urmare a acţiunii temperaturii critice. Proiectantul va alege sistemul şi va cuprinde în documentaţia tehnico-economică toate fazele de execuţie a termoprotecţiei. indiferent de tipul de protecţie. de ansamblul elementelor de rezistenţă orizontale (grinzi. În S.166/1 – gradul I sau II. Acest tip de protecţie la foc. în principal. cât şi a pieselor metalice de fixare a protecţiei pe structură. Grosimea termoprotecţiei va fi aleasă. Centrul Pompidou din Paris. grinzi 45 mm. Acest sistem de protecţie nu este aplicabil în mod curent.U. Materialul de protecţie se realizează din ipsos şi veniculit. Un alt sistem de tavan este cel care se fixează direct pe grinzile metalice de rezistenţă prin intermediul unor agrafe din sârme de oţel galvanizat. conform STAS 10. în anul 1884. Sisteme de protecţie la foc a ansamblului elementelor metalice(tip membrană) Acest tip de protecţie constă în înglobarea în pereţi a elementelor metalice verticale. de asemenea. U. clădirea Bush Lane House din Panama. Proiectantul va indica în proiectul de execuţie sau în caietul de sarcini întocmit conform Ghidului de proiectare. De asemenea. şi Europa există un număr de clădiri a căror structură metalică este protejată Ia foc prin acest proeedeu. După aplicarea protecţiei anticorozive şi verificarea acesteia se poate trece la aplicarea termoprotecţiei. stâlpi 2 m. presupune o protecţie anticorozivă corespunzătoare atât a suprafeţei elementelor metalice. de asemenea.

b) degresarea. conform STAS 10. 5. În scopul obţinerii unor suprafeţe din oţel care să se poată proteja anticoroziv. 5. prelucrarea suprafeţelor de contact se va efectua conform „instrucţiunilor tehnice privind îmbinarea elementelor de construcţii cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate“. Pregătirea suprafeţei structurii metalice Pregătirea suprafeţelor structurii metalice în vederea protecţiei anticorozive este operaţiunea ce se execută înaintea aplicării grundului anticoroziv. STAS 10. În funcţie de acoperirile cu ţunder.166/1 şi gradele de curăţire prevăzute în ISO 8501/1 şi ISO 8501/2. • răzuire îngrijită sau periere cu peria de sârmă (mecanic sau manual) în urma căreia se obţine gradul de curăţire 4. pentru pregătirea suprafeţelor se vor folosi de preferinţă procedee mecanice (sablare. c) curăţire până la gradul indicat de proiectant. cu diferite tipuri de oxizi sau compuşi aderenţi Ia metal. Pregătirea suprafeţelor elementelor de construcţii din oţel noi sau în exploatare se face pe următoarele faze de lucru: a) îndepărtarea murdăriei.166/1 1 2 3 4 ISO 8501/1 Sa3 Sa2½ St3 St2 ISO 8501/2 Sa3 Sa2½ St3 St2 Pentru fixarea şuruburilor de înaltă rezistenţă. şlefuire sau polizare).166/1. •şlefuire cu şmirghel. piatră ponce sau carborund. • răzuire mecanică foarte îngrijită şi periere mecanică cu peria de sârmă în sensuri perpendiculare. Curăţarea mecanică va fi urmată de o desprăfuire prin aspirare sau ştergere.1.1. raşchetare şi periere mecanică sau manuală.cel puţin egală cu cea indicată de proiectant. astfel încât decapantul folosit să fie în întregime îndepărtat. 111 . Îndepărtarea murdăriei se va efectua pe toate suprafeţele conductei de oţel. în urma căreia se obţine gradul de curăţire 3. iar curăţirea chimică de o spălare cu apă şi uscare. Calitatea suprafeţelor prelucrate se va consemna în „Procesul verbal de recepţie calitativă“. Trebuie avut în vedere că la protecţia la foc contribuie un finisaj de elemente metalice şi deci trebuie să îndeplinească şi condiţiile impuse categoriei de finisaje din care face parte. în prima fază prin spălare cu soluţie apoasă fierbinte de detergent şi apoi prin clătire cu apă curată sub presiune (presiune de 300 bari) realizându-se şi degresarea suprafeţelor din oţel. d) desprăfuirea. Suprafeţele elementelor de construcţie din oţel acoperite cu ţunder sau rugină se vor curăţa ţinându-se seama de starea lor iniţială de ruginire. •dislocare. După spălare şi uscare cu aer cald. se va aplica unul din următoarele procedee de pregătire mecanică a suprafeţei: • sablare puternică în urma căreia se obţine gradul de curăţire 1. În tabelul de mai jos se arată echivalenţii dintre gradul de curăţire prevăzut în STAS 10.2 Pregătirea suprafeţelor structurii metaliceprin îndepărtarea stratului de protecţie vechi şi a ruginii Procedee de îndepărtare a straturilor de protecţie vechi şi a ruginii: a) Îndepărtarea manuală Îndepărtarea manuală a straturilor vechi de protecţie şi a ruginii. •răzuire cu şpaclul sau cu perie de sârmă. Procedeele de curăţare chimică sunt mai dificil de realizat. deoarece ele necesită o spăla-re ulterioară. poate fi făcută prin: •ciocănituri. • sablare uşoară în urma căreia se obţine gradul de curăţire 2. îndepărtarea ţunderului şi a oxizilor aderenţi se va realiza prin mijloace mecanice sau chimice.

în acest scop se utilizează decapanţi specifici. Este indicată folosirea uneltelor cu acţionare pneumatică. cu urme de ţunder şi rugină compacte şi aderente pe suprafaţa de oţel. după curăţire prezintă un număr redus de cavităţi vizibile cu ochiul liber. care au rolul de a înmuia stratul vechi de protecţie. suprafaţa suport din oţel se va spăla cu apă curată fierbinte şi apoi se va clăti cu apă rece până la îndepărtarea oricăror urme de decapant. în acele locuri unde nu pot fi folosite alte metode de curăţare. de culoare cenuşie-deschisă. Tabelul 2 Suprafaţă curată. Suprafaţă rugoasă. Pentru îndepărtarea ruginii grosiere şi aderente. prezentând un început de ruginire. În vederea reducerii profilului degajat la sablare se vor folosi dispozitive speciale pentru obţinerea profilului (pompe de absorbţie. Îndepărtarea ruginii se va face cu alte tipuri de decapanţi decât cei folosiţi la îndepărtarea stratului vechi de protecţie. Pentru o curăţire corespunzătoare este necesară mai întâi utilizarea dispozitivelor de batere a suprafeţei şi apoi perierea cu peria de sârmă. deoarece sunt mai uşoare şi pentru curăţirea zonelor greu accesibile sau inaccesibile altor procedee de curăţare. vizibile cu ochiul liber. Curăţarea cu jet abraziv (sablarea. curăţirea se va definitiva manual. în patru categorii. uşurând îndepărtarea cu şpaclul şi raşcheta. Suprafaţă acoperită in cea mai mare parte cu ţunder. vor fi folosite unelte de şlefuire cu discuri sau hârtie abrazivă. aspiratoare). funcţie de starea iniţială de ruginire în care se află. de culoare cenuşie-deschisă sau închisă cu urme punctiforme de ţunder sau rugină. sau se poate folosi numai acolo unde alte procedee nu se pot utiliza din diferite motive. Îndepărtarea manuală a straturilor de vopsea vechi şi a ruginii conduc la un consum mare de timp şi nu este recomandată la structurile metalice ale depozitelor care au suprafeţe mari. Dacă colţurile şi unghiurile nu pot fi curăţate suficient de bine cu uneltele mecanizate. perii rotative şi unelte de ciocănit. de culoare brună.5 mm) şi de vopsea veche. în special a elementelor de construcţii din oţel cu suprafeţe ruginite. curăţirea cu alice) este procedeul mecanic prin care se realizează curăţarea perfectă a suporturilor de oţel. Suprafaţă pe care ţunderul a dispărut complet sub acţiunea ruginii. Pentru realizarea unei suprafeţe lipsite de produşii de coroziune. în comparaţie cu îndepărtarea manuală. Suprafaţă pe care ţunderul a dispărut sub acţiunea ruginii sau poate fi detaşat prin răzuire. şi fără urme de rugină. precum şi a straturilor de vopsea veche aderente la suportul de oţel. După îndepărtarea acestui strat. rugoasă. Folosirea acestor dispozitive este indicată pentru curăţarea suprafeţelor plane.Straturile vechi de vopsea puternic aderente la suprafaţă şi rugina densă vor fi îndepărtate în special prin batere cu ciocanul. care sunt mult mai eficiente din punct de vedere al gradului de îndepărtare a ruginii obişnuite. rugoasă. b)Îndepărtarea mecanică a straturilor vechi de vopsea şi a ruginii Îndepărtarea mecanică a ruginii se poate face cu unelte acţionate electric: discuri abrazive. Îndepărtarea mecanică a ruginii va fi făcută. de culoare brună-cenuşie. Tabelul 1 Aspectul stării iniţiale de ruginire a suprafeţelor din oţel ce se pregătesc Suprafaţă acoperită în întregime cu ţunder. după curăţire prezintă numeroase cavităţi mari. c) Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de protecţie anticorozivă şi a ruginii Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de vopsea se va face cu decapanţi. Pentru îndepărtarea straturilor de rugină grave (peste 0. Suprafaţă curată. care începe să se desprindă. Pe timpul executării lucrărilor de pregătire a structurilor metalice se vor respecta măsurile de protecţie şi igiena muncii precum şi cele de prevenire şi stingere a incendiilor. 4000 rotaţii/minut. Suprafeţele elementelor de construcţii din oţel se clasifică. Pe suprafeţe cu geometria complicată şi pe profiluri înguste. conform tabelului 1. Suprafaţă rugoasă. Loviturile scurte şi puternice cu ciocanul nu trebuie să aibă în niciun caz drept consecinţă deformarea sau curbarea porţiunilor mai slabe ale elementelor de construcţie. cu urme de ţunder şi rugină compacte şi aderente pe suprafaţa de oţel. 1 2 3 4 112 . în special. Categoriile stării iniţiale de ruginire a suprafeţelor ce se pregătesc A B C D Suprafeţele curăţate ale pieselor elementelor de construcţii metalice se clasifică în patru grupe. uniformă. folosirea acestuia nu este indicată din cauza inaccesibilităţii uneltelor la aceste suprafeţe. folosirea periilor de sârmă mecanizate nu dau rezultate satisfăcătoare. lovit şi frezat. conform tabelului 2. conferind astfel o durabilitate maximă a acoperirii protectoare. va fi făcută prin perieri mecanice. vor fi folosite dispozitive montate pe unelte rotative cu turaţia de cca. Înlăturarea ruginii şi a vopselei vechi. De obicei. relativ neaderente la suport. aderente la suprafaţa de suport.

5. Cifra minimă de aderenţă admisă la sistemele de protecţie prin vopsire este 2 pentru clişeele de agresivitate 1 m şi 2 m şi 1 pentru clişeele de agresivitate 3 m şi 4 m. inclusiv consolidările. • umiditatea relativă a aerului sub 20% conform STAS 10702/1. ISO 2409. Straturile succesive ale sistemului de acoperire prin vopsire se vor aplica numai pe suprafeţe curate. mucoasele iar faţă de materialele inflamabile se vor lua măsuri de ventilaţie cu aspirarea pe jos. aplicat pe suprafaţa structurii de oţel. Culoarea fiecărui strat trebuie să fie uniformă pe toată suprafaţa elementului şi nuanţa culorii să difere de la strat Ia strat pentru a permite verificarea numărului de straturi aplicat. şi fig.a 113 . denivelările trebuie să fie astupate prin chituire pentru a se obţine o suprafaţă netedă.a. Sistemele de protecţie prin vopsire cu grund se vor aplica cu pensula. 4.3. Pe timpul aplicării sistemelor de protecţie anticorozivă se vor respecta instrucţiunile de aplicare ale producătorului pentru fiecare produs în parte. Pentru aplicarea sistemului de acoperire prin vopsire trebuie să se creeze următoarele condiţii de mediu ambiant: • lipsa de praf. 4. Protejarea anticorozivă a suprafeţelor structurilor metalice de rezistenţă a unui depozit Protejarea anticorozivă a suprafeţelor structurii metalice de rezistenţă a unui depozit se va face după maximum trei ore de la terminarea curăţirii fiecărei porţiuni de suprafaţă a elementelor de construcţie din oţel. 4. Protecţia la foc cu vopsele intumescente Vopselele termospumante sunt acoperiri asemănătoare vopselelor uzuale având însă compoziţia aleasă încât să prezinte proprietatea de a se descompune termic în domeniul 150 – 300°C formând o spumă semirigidă cu grosimea de ordinul centimetrilor (fig. fisuri. cu rola sau cu pistolul conform indicaţiilor date de producătorul de vopsele. dacă nu se specifică altfel de către producătorul de materiale. inclusiv la colţuri şi muchii.R. Fiecare strat trebuie să fie continuu. Numărul de straturi al sistemului de acoperire. Exemplu: faţă de răşinile sintetice se va evita contactul cu pielea.3. neregularităţi. 4. ochii.3. precum şi normele de igienă şi securitate.b. exfolieri. • concentraţie cât mai redusă a gazelor agresive. trebuie să realizeze grosimea totală minimă prevăzută în proiect.3. se va interzice fumatul sau orice altă sursă de foc sau scântei. dacă au fost necesare. Protecţia anticorozivă se va aplica numai după ce s-au executat toate remedierile elementelor de construcţii din oţel care urmează a fi protejate. de asemenea toate rosturile.) Fig. băşici. praf sau de impurităţi.2. • temperatura aerului şi a piesei de protejat între 5° şi 40°C dacă nu se specifică alte valori de către producătorul de materiale de protecţie. lipsit de încreţituri. lipsite de apă. Aderenţa se va determina conform S.

Temperatura aerului trebuie să fie între 0° şi 35°C. În marea majoritate a cazurilor vopseaua propriu-zisă se aplică peste un grund care are atât rolul de protecţie anticorozivă cât şi scopul de a asigura aderenţa vopselei Ia suprafaţa metalică protejată anticoroziv de către producătorul elementelor metalice. • se verifică dacă sunt corespunzătoare condiţiile de lucru şi calitatea suprafeţei de acoperit. constituie secretul de fabricaţie al diferiţilor producători. Pentru formarea spumei în grosime suficientă asigurării efectului termoizolant fiecare producător menţionează grosimea minimă a stratului uscat de vopsea. • se verifică acolo unde a fost aplicat un grund pe bază de zinc îmbogăţit să se acorde atenţie dacă s-a aplict unui strat de amorsă între stratul de grund şi vopsea. • se va utiliza lera de măsură pentru determinarea grosimii stratului umed (WFC – Wet Film Gauge). 4.b Principiul vopselelor termospumante constă în a îngloba substanţe generatoare de gaze în condiţii de temperatură ridicată. Vopselele termospumante sunt fie dispersii în apă. acid aminacetic. a mediului de înglobare şi a diverşilor adjuvanţi având rolul de a asigura concomitenţa termoplasticităţii suportului cu degajarea de gaze. se îndepărtează murdăria şi grăsimea de pe substratul grunduit. derivaţi diazotici etc. 4.3.3. • se remediază spaţiile de rugină. pentru că suprafaţa grunduită poate săra (scoate sarea din zinc Ia suprafaţa peliculei de grund) datorită expunerii sale prelungite pe elementul metalic. fie în solvenţi organici. în do-meniul de temperatură în care se realizează degajarea de gaze. Alegerea substanţelor generatoare de gaze. într-un mediu convenabil plastifiat. astfel încât. hidroxidă benzen sulfocromică. 114 . Din cauza rezistenţei scăzute Ia umiditate se practică utilizarea unei vopsele de finisaj ca strat final cu rol de impermeabilitate.1 Aplicarea vopselelor termospumante. • pe suprafeţele galvanizate se verifică gradul de pregătire a suprafeţei (dacă s-au aplicat spălări cu solvent T (soluţie apoasă de acid fosforic şi sulfat de cupru) sau a unei soluţii de amorsă (mordant = soluţie 5% de sulfat de cupru) urmată de o aplicare convenţională a unui grund compatibil.Fig. acesta să fie un mediu termoplastic capabil să reţină gazele sub formă de spumă. acid metilen disalicilic. Se foloseşte un mare număr de substanţe generatoare de gaze: fosfat de amoniu. iar suprafaţa metalului trebuie să fie cu 2°C deasupra punctului de rouă. • se va urmări să nu se amestece vopsele diferite pe acelaşi element metalic. b) Metode de aplicare Vopseaua termospumantă trebuie să fie foarte bine amestecată înainte de aplicare şi nu trebuie să fie diluată.Verificarea calităţii aplicării pe flux a) Operaţiuni de verificare: Înainte de începerea operaţiunii de acoperire cu vopsea termospumantă se execută următoarele operaţiuni de verificare: • se verifică compatibilitatea grundului cu caracteristicile acoperirii intumescente.

se verifică: • dacă temperatura (umiditatea) sunt în afara limitelor specificate. • temperatura produsului. presiunea. • diametrul interior al furtunului: 10 mm. • dacă s-a folosit produs diluat. • dacă s-a aplicat lacul de acoperire prea repede. • supraîncărcarea cu material pe strat. punctul do rouă. • mărimea fantei duzei: 0. • gradul de amestec al produsului. • dacă temperatura substratului este prea mare. • dacă s-a utilizat un produs diluat. • uscarea este lentă. În cazul în care produsul nu aderă la substrat sau apar scurgeri.26 mm. • dacă s-au folosit produse diferite fără a curăţa complet straturile anterioare. deoarece produce o suprafaţă mai netedă. • apar bule sau băşicuţe de aer în stratul de vopsea. pot apare următoarele defecte: • produsul nu adera la substrat şi apar scurgeri. Când produsul nu se pulverizează sau curge. • aplicare cu pensula sau ruloul. gradul de umiditate. • existenţa suprafeţei vopsite anterior (se curăţă dacă nu se ştie despre ce vopsea este vorba). • supraîncărcarea cu material a straturilor succesive (o încărcare prea mare ia mai mult timp pentru uscare). Când uscarea este lentă. Realizarea unui strat de acoperire se poate face prin pulverizarea de mai multe ori a suprafeţei metalice. Se va avea în vedere ca primul strat să fie uscat. Se va folosi ruloul cu blana de păr scurt. Pulverizarea fără aer – se execută cu echipamentul de pulverizare fără aer care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • presiunea de operare a fluidului: min. • lungimea furtunului: max. condiţii de stocare. 238 atm. • dacă stratul anterior a fost corect aplicat. 115 . dacă temperatura aerului este de peste 20°C şi există o bună circulaţie a aerului (2m/s). El este mai subţire decât vopselele convenţionale şi trebuie să fie amestecat foarte bine. subconcentrat). se verifică: • dacă grundul este compatibil (contaminat). Aplicarea cu pensula sau ruloul – se va face folosind tehnica „prin întindere“ pentru a împiedica formarea urmelor de pensulă. Când apar bule sau băşicuţe de aer în stratul de vopsea. obturări ale echipamentului. capul de refulare. • dacă presiunea de pulverizare este prea mare (ţeava sau capul do refulare prea aproape de suprafaţa de acoperire). se verifică: • echipamentul. • perioada de valabilitate. condiţiile de mediu. • temperatura. • exfolierea sau formarea de băşici pe suprafaţa stratului de acoperire. în special în zona locurilor de îmbinare a grindei sau în zona gâturilor de flanşe. • contaminarea stratului. Se pot aplica şi două straturi în aceeaşi zi. • produsul nu se pulverizează sau curge.Sunt recomandate următoarele metode de aplicare: • pulverizarea fără aer.53 – 0. 60 m. c) Verificarea calităţii aplicării vopselelor termospumante După executarea operaţiunii de aplicare a vopselelor termospumante pe suprafaţa metalului. • unghiul fantei duzei: 20° – 40°. formarea de condens. • timpul de întărire al grundului. se verifică: • compatibilitatea grundului (superconcentrat.

La aplicarea produselor.T. • cantitatea de substanţă pe metru liniar şi metru pătrat. al grundului este dedus deja din citirea pentru stratul de vopsea. uscate. • dacă produsul a fost aplicat pe o suprafaţă incompatibilă (grund sau vopsea).T. pentru a evita posibilitatea de formare a amestecurilor explozive. iar pentru protecţia ochilor va purta ochelari de protecţie sau mască cu ecran panoramic. la temperaturi în intervalul 0°C – 35°C. iar în stabilirea cantităţilor de material se vor utiliza tabelele pentru determinarea cantităţilor de încărcare pe strat (Loading Band Table) ce cuprind: • secţiunea tip a structurii metalice (greutatea). vopsea). în timpul lucrului se vor respecta măsurile din „Normativul de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora“ – indicativ C 300. • dacă produsul este prea subţire (prea diluat). Produsele nu se îndepărtează prin deversare în canale colectoare sau în cursuri de apă şi nici prin alte mijloace neautorizate. Deoarece produsele conţin solvenţi organici (inflamabili). f) Măsuri de protecţie a personalului. Când apar exfolieri sau se formează băşici pe suprafaţa stratului de acoperire. se introduce dintele în stratul umed de vopsea.R. Pentru a utiliza lera. pot fi inflamabile şi dăunătoare mediului înconjurător (caracteristicile se găsesc în fişa tehnică de securitate a fiecărui produs).• dacă vopseaua este compatibilă cu straturile anterioare (grund. Ambalajele vor fi închise ermetic şi depozitate în magazii închise. se va face ajustarea cantităţilor de produs ale straturilor ulterioare. utilizarea corectă a produsului. Se verifică condiţiile de lucru. vol. Ultimul dinte care a fost acoperit indică grosimea de strat umed obţinută. se va avea în vedere respectarea prevederilor din „Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii“ – reglementări tehnice publicate în Buletinul construcţiilor. – 1 Recorder – electromag-netic. Se va verifica dacă D. ecologice şi în caz de incendiu Vopselele intumescente în funcţie de tipul şi ingredientele ce le conţin prezintă riscul de toxicitate a personalului care lucrează. (grosimea de strat uscat) poate fi măsurată utilizând un echipament de tip ELCOMETER 211 cu magnetizare permanentă. Personalul expus intoxicării cu vapori şi aerosoli va purta masca de protecţie a respiraţiei. deteriorări mecanice. • grosimea stratului uscat. • perioada de protecţie la foc. D. • apă. 5 – 6 – 7 şi 8/1993 pentru a se evita depăşirea concentraţiilor admisibile de substanţe toxice în atmosfera zonei de muncă (prevăzute în Ordinul M. 1957/1995). Nu se va utiliza pentru curăţirea aparaturii terebentina sau produse similare. (Dry Film Thickness) imediat ce acoperirea este suficient de întărită pentru a permite ca măsurarea să fie făcută fără a cresta suprafaţa. • dacă unealta de aplicare a fost curăţată. bine ventilate.F.F.S. 116 . În eventualitatea unei aplicări supra/sau subîncărcate. se verifică: • apa. Protecţia pielii şi a mâinilor se va face cu îmbrăcăminte de protecţie tip salopetă şi mănuşi de protecţie. e) Verificarea finală a grosimii stratului Se face o citire a grosimii de strat uscat D. solvent – captura sau adezive deteriorări.T. umezeală. • dacă s-a produs capturare de condens în interiorul stratului de acoperire. Alegerea protecţiei ce trebuie asigurată cu vopsele intumescente se va face în funcţie de limita de rezistenţă Ia foc aleasă 30 – 120 min.F. cu element de măsurare – lera – tip banană sau un echipament electronic de tip Nullifire D. d) Verificarea grosimii de strat în punctul aplicării În timpul aplicării se măsoară frecvent grosimea de strat umed cu ajutorul lerelor fumizate de producător pentru a se asigura că grosimea de strat aplicat să fie corectă. • contaminarea substratului sau a produsului. bitum.F.

1984. 117 . Thomas – The importance of insulation in fire grawth. o P. M. Oct. J. o STAS 10. – ISO 8501/2 – 88 – Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi produşilor înrudiţi.128 – 86 – Protecţia contra coroziunii a construcţiilor de oţel supraterane. 10/1995 privind calitatea în construcţii. o DTU nr. – Realisation de revitements par projection pneumatique de fibres minerales avec liant – cahier des clauses techiques. o Protecţia împotriva incendiilor – Ghid pentru aplicarea normelor generale de P. o S. Acoperiri protectoare pentru construcţii situate în medii neagresive. 2. 303/2368. o PROMAT GmbH – Technical Data. – ISO 8501/1 – 88 – Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi produşilor înrudiţi.R. 1991.166/1 – 77 – Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. o J. 1979.Bibliografie o Legea nr. Petterson. 94. Tokio.R. 1983. Aprecierea vizuală a suprafeţei în scopul remedieri lor. o Underwriters Laboratories – Building Materials List. o Ing. o Cahiers du Centre Scientifique et Technique du Bâtiment. Vasilache – Protecţii Ia foc ale structurilor metalice practicate pe plan mondial. Aprecierea vizuală a suprafeţe.i o S. 27. o Carboline. o STAS 10. 1989. 4/1997. nr. O. o STAS 10. Law. F. 95/ 1968.S. Franţa.H. Buletinul apărării împotriva incendiilor.702/2 – 80 – Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. vol. Hiroomi Soto – Study on the pumpability of spraying fire protection covering for steel structure. partea 2/2000.I. nr. Condiţii tehnice generale. o Kuchiro Muta. Brozzetti. vol. Acoperiri protectoare. 1970..1. Witteven – Safety concept and design for fire resistance of steel structures. Nullifire International – Fişe tehnice de aplicare a sistemelor termospumante. o Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor – indicativ P 118 – 99. Anglia. o Buletinul construcţiilor. Lund – Suedia. slab agresive sau cu agresivitate medie. Germania. 5/1999.

comercial ş.se vorbeşte despre calcul paralel atunci când o singura aplicaţie intens computaţională este executată pe un sistem distribuit cu scopul de a obţine performanţe ridicate. şi să răspundă astfel provocării de a rezolva probleme complexe din domeniul ştiinţific. compus dintr-o mulţime de calculatoare independente şi o reţea de interconectare. Această infrastructură a căpătat numele de Grid de Calcul.5 miliarde de ani sunt doar câteva exemple care au contribuit la contextul propice pentru apariţia şi dezvoltarea a ceea ce astăzi poartă numele general de Grid. fiabilitate şi un domeniu vast de aplicabilitate.care asigură servicii de calitate cu o mare răspândire.a. . sisteme de stocare de date si echipamente computaţionale specializate aparţinând diferitelor organizaţii. Două exemple semnificative de sisteme distribuite sunt clusterul şi gridul. Aplicaţii precum cele de simulare a tectonicii Pământului sau a fenomenelor atmosferice. Cerinţa tot mai mare de aplicaţii distribuite din ce în ce mai complexe. în prezent este folosită efectiv. staţie de lucru (workstation). sau mai simplu Grid şi urmărea să asigure un nou mediu pentru aplicaţiile din domeniul calculului paralel şi distribuit. Un sistem paralel este un sistem (calculator) compus din unităţi de calcul (procesoare) multiple strâns cuplate între ele şi poziţionate fizic în aceeaşi incintă. construite folosind procesoare şi alte componente de uz general care au un preţ mult mai mic decât sisteme special construite cu mare putere de calcul. CRISTIAN DAMIAN Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Inspecţia de Prevenire Abstract The paper proposes a presentation of modern solutions to increase the capacity of calculation using existing resources in a new and specific approach in calculating the grid.„power grids” . Se poate considera ca un sistem distribuit este o generalizare a unui sistem paralel. alt avantaj al sistemelor distribuite care folosesc componente “off the shelf” este faptul că progresul tehnologic se poate integra cu costuri mai mici. Pornind de la modelul reţelelor de electricitate . ing. În afară de preţ . acesta se bazează pe faptul că s-a constatat că în general doar 10% din puterea de calcul instalată în lume. Un cluster este un sistem de calcul local (unităţi de calcul aflate în acelaşi domeniu administrativ cum este o firmă). Diferenţa dintre calculul paralel şi distribuit nu constă doar în distanţa între procesoare şi cât de strâns sunt cuplate acestea în special. utilizatorii de calculatoare folosesc în special aplicaţii puţin consumatoare de putere de calcul. şi cu performanţe similare. Un sistem grid asigura această infrastructură pentru a permite utilizarea şi agregarea unei mari varietăţi de resurse de calcul eterogene. inclusiv supercalculatorare şi clustere. Un sistem distribuit este un sistem compus din procesoare multiple cu funcţionare independentă. Un principiu interesant folosit (nu obligatoriu) în clustere (şi în unele variante de grid cum ar fi P2P) este “furtul de cicli”.MĂRIREA PUTERII DE CALCUL ÎNTR-UN SISTEM INFORMATIC PRIN INTRODUCEREA CONCEPTULUI DE CALCUL ÎN GRID Lt. col. distribuite din punct de vedere geografic. ingineresc. supercomputer sau cluster într-un sigur domeniu administrativ. cu un necesar de comunicare la . datorită faptului că în majoritatea cazurilor. în anii 1990 a fost demarată proiectarea şi dezvoltarea unei infrastructuri inspirate de acest model.se vorbeşte despre calcul distribuit atunci când mai mulţi utilizatori execută propriile aplicaţii care comunică între ele şi pot exploata resurse comune. drd. slab cuplate între ele şi poziţionate fizic la distante mai mari. În prezent sistemele distribuite de calcul sunt. ci reiese şi din următoarele 2 considerente: . această putere de calcul se poate folosi la rularea altor aplicaţii care au nevoie de ea. ce ne modelează planeta de peste 3. Motivaţia iniţială pentru dezvoltarea Gridurilor de calcul a fost susţinută de apariţia cererii de aplicaţii intens computaţionale care necesitau resurse cu mult mai extinse decât cele puse la dispoziţie de un singur calculator (PC. în general.

coordonarea. acestea sunt formate din membrii care se pot afla în domenii administrative diferite şi care utilizează resurse de calcul comune folosind Internetul. Atributele şi facilităţile pe care le poate oferi un grid sunt numeroase şi mai jos sunt menţionate câteva: – permite construcţia de organizaţii virtuale. care urmăreşte localizarea. – grid-ul este locul ideal de utilizare a serviciilor web şi tehnologiilor conexe acestora. Această perspectivă a permis dezvoltarea unei arhitecturi ce a condus către dezvoltarea organizaţilor virtuale dinamice.). administrarea utilizatorilor printr-un acces securizat. interconectate. În contextul graniţelor organizaţionale această funcţionalitate. Principala diferenţă faţă de calculul distribuit este atenţia pe care o atribuie calculul în grid coordonării resurselor partajate într-un sistem ce integrează entităţi cu un aport dinamic în sistem. – supercalculatoarele existente în diferite locuri pe glob ar putea fi. calculatoare personale. – să asigure o calitate a serviciului (QoS) nontrivială. Gridurile de calcul sunt în continuă dezvoltare astfel încât să asigure o infrastructură cu caracteristici comune pentru a asigura integrarea unor colecţii cât mai variate de resurse disponibile la nivel global şi care conferă utilizatorilor impresia unui sistem de calcul virtual unic. controlul. a datelor. Un grid trebuie să satisfacă doua cerinţe: – să folosească protocoale şi interfeţe standard. a spaţiului de stocare sau a resurselor de reţea în cadrul unor organizaţii dinamic dispersate din punct de vedere geografic. precum şi emiterea şi delegarea creditelor de autentificare.nivel global a condus către dorinţa de a integra reţele externe. a datelor. – folosind puterea de calcul oferită de grid se pot studia diverse probleme ştiintifice (e-science) din domenii ca: fizica pământului (exemplu previziunea cutremurelor). ascunde complexitatea. Un Grid de calcul reprezintă o infrastructură care permite coordonarea şi distribuirea sarcinilor de calcul. dispozitive specializate. seceta. cine are acces şi condiţiile în care se face partajarea. a aplicaţiilor. inundaţii. În plus calculul în grid specifică: • asemănător sistemului Web. Pe lângă conceptele de bază ale calculului distribuit tehnologia Grid asigură o distribuire flexibilă urmărind modele diverse (client-server. • asemănător clusterelor reuneşte resurse de calcul dar spre deosebire de acesta nu necesită proximitatea fizică şi nici omogeneitate operaţională. interogarea. reguli care definesc riguros ce este partajat. resurse de stocare. devine unul dintre aspectele cele mai importante ale tehnologiei Grid. clustere. glaciaţiuni etc. Calculul în Grid reprezintă o formă de calcul distribuit peste un mediu de reţea. Resursele înglobate sunt dintre cele mai variate: procesoare. o organizaţie virtuală este un grup de indivizi şi/sau instituţii care au în comun reguli de partajare a resurselor. După Ian Foster un grid de calcul reprezintă o infrastructură hardware şi software care oferă un acces consistent. – resurse de calcul aflate în poziţii geografice diferite pot fi utilizate unitar. în cadrul contextului unui set de entităţi cu ciclu de viata dinamic. şi pe de alta parte folosite din locaţii diferite fată de situarea lor geografică. pe de o parte. Ceea ce deosebeşte calculul grid fata de calculul distribuit convenţional este atenţia pe care o acorda coordonării resurselor puse în comun faţa de un set de entităţi cu un ciclu de viata dinamic. 119 . – un grid coordonează resurse care nu sunt subiectul unui control centralizat. Coordonarea distribuirii de resurse. a aplicaţiilor. Gridurile de calcul sunt definite ca fiind medii persistente peste care sunt dezvoltate aplicaţii software şi faţă de care asigură o integrare a resurselor cu o răspândire la nivel global. peer-to-peer). dintr-unul sau mai multe locuri. Grid-ul de calcul se bazează pe comunicaţia între participanţii la grid folosind Internetul. supercalculatoare. fizica nucleară. ieftin şi cu o mare răspândire la resurse computaţionale variate. monitorizarea. aduce în centrul tehnologiei grid problema administrării de resurse. nivele precise de control asupra modului în care sunt utilizate resursele distribuite. a sistemelor de stocare sau a resurselor de reţea într-un cadru dinamic şi dispersat din punct de vedere geografic. • ca şi în cazul sistemelor peer-to-peer calculul grid permite partajarea varietăţii de resurse într-o maniera mulţi-la-mulţi. Calculul in Grid reprezintă o formă de calcul distribuit care implică distribuirea şi coordonarea sarcinilor de calcul. folosind standarde pentru a permite operaţii eterogene. reţele de calculatoare. iniţializarea. resurse din ce în ce mai variate şi a serviciilor de accesare si administrare a acestora. medicina (exemplu: studii în genetică). meteorologie(exemplu previziunea diverselor fenomene meteorologice: furtuni.

120 . îmbunătăţirea gestionării şi a partajării resurselor. a calcului distribuit. Distributed Systems: Principles and Paradigms. pe baza a trei tipuri de aplicaţii. Tehnologia Grid. calcul distribuit şi realitate virtuală distribuită (tele-imersion). Gridul de Calcul extinde noţiunea curentă de Internet pentru a include o varietate de servicii. la un nou nivel. Această colecţie de servicii formează în final aplicaţia. Principalele beneficii aduse prin tehnologia Grid (optimizarea resurselor. Există trei categorii de elemente în cadrul arhitecturii orientate pe servicii şi anume Furnizorul de Servicii (Service Provider).Gridurile de calcul permit nu numai abordarea. servicii de date accesibile la distanţă. retele) şi servicii oferite de diverse surse(firme. o infrastructură colaborativă. Solicitantul de Servicii (Service Requestor) şi Serviciul de Înregistrare (Service Registry). Microsoft si Sun Microsystems în domeniul sistemelor si aplicaţiilor distribuite sau de Oracle în domeniul bazelor de date permite considerarea Grid-urilor ca fiind noul pas în domeniul aplicaţiilor distribuite. Note de curs: Calcul Paralel. robuste şi scalabile. Linux. sisteme de stocare. . iar configuraţia e dinamică. instrumente de control la distanţă. baze de date. prin asigurarea unei transparenţe în ceea ce priveşte localizarea geografică şi protocoale de legătură. Windows. organizatii). Ian Foster şi alţii. crearea uni sistem virtual. Maarten van Steen.NET). portabile şi reutilizabile. cuprinzând o variatate de sisteme de operare (exemplu:Unix. OGSA şi-a propus să asigure interoperabilitatea între aceste resurse şi servicii variate şi heterogene. 2. The Anatomy of the Grid. înglobând servere de calcul. prin arhitectura pe care o propune. companii. sisteme software(exemplu: J2EE. Partajarea şi eterogenitatea reprezintă aspecte care se referă la asigurarea interoperabilităţii astfel încât să se utilizeze o interfaţă comună şi standardizată care „traduce” doleanţele utilizatorului şi disponibilitatea resurselor într-un singur limbaj. de denumire. permite o semantică uniformă de expunere a serviciilor prin mecanisme standard de creare. Conceptele OGSA ghidează dezvoltarea specificaţiilor interfeţelor şi protocoalelor cuprinse în ceea ce se numeşte Infrastructura deschisă a Serviciilor Grid (OGSI –Open Grid Services Infrastructure) şi care extinde specificaţiile limbajului WSDL şi XML si oferă mecanisme pentru a satisface cerinţele Principalele aspecte cărora se adresează OGSA sunt: Transparenţa care se referă la utilizarea sistemului Grid asigurându-se aceeaşi calitate a serviciilor de care participanţii ar dispune utilizând un sistem local. senzori. a arhitecturilor hardware şi software pentru a oferi o putere de calcul sporită. Aplicaţiile grid implică utilizarea de medii heterogene. Acest standard defineşte un grid bazat pe servicii. ci şi depăşirea dependenţelor date de cadrul geografic. interoperability A. sisteme embeded). 3. dispozitive(exemplu: calculatoare. Interesul manifestat de companii precum IBM. distribuite dar care colaborează între ele. Felicia IONESU UPB. Studiul efectuat în această lucrare. instrumente. Modelul Arhitecturii Orientate pe Servicii (SOA Service Oriented Architecture) reprezintă o abordare arhitecturală prin care o aplicaţie este dezvoltată pe baza unor componente software independente. Coordonarea reprezintă necesitatea de a avea un sistem performant de gestionare a resurselor. Bibliografie 1. reunindu-le într-o arhitectură compactă ceea ce a permis o gestionare mult mai flexibilă a resurselor distribuite si a accesului la acestea. metode de securitate sporite în medierea accesului) introduc importante îmbunătăţiri faţă de sistemele şi tehnologiile distribuite actuale. În plus de asta fucţionarea grid-ului este de durată. denumite servicii. un nivel colaborativ superior şi un acces nelimitat la informaţie fată de toţi utilizatorii unui sistem Grid. Felicia IONESU UPB. Principalul aspect vizat de SOA este să se asigure că funcţionalitatea implementată de un serviciu să poată fi expusă printr-o interfaţă definită folosind un standard de referinţă. Component-Based Software: reusability. Tanenbaum. heterogeneity. 2002. de descoperire de servicii. an 5. Editura Prentice Hall. Un standard important pentru grid este OGSA(Open Grid Services Architecture). Standardizarea este esenţială în grid pentru a crea componente interoperabile. indiferent de platforma hardware/software şi sistemul de operare al fiecărei resurse distribuite. ea contribuie la realizarea de sisteme grid sigure. arată modalitatea în care tehnologia Grid utilizează avantajele diverselor tehnologii şi arhitecturi din domeniul tehnologiei informaţiei. asigurând securitatea şi QoS(Quality of Service).

DAN CAVAROPOL Lt. dr. Lucrarea de faţă propune utilizarea unor staţii meteo locale care se pot monta din timp în zona acoperită de ISUJ sau incluse în dotarea unor maşini de intervenţie şi care pot transmite on-line către centrul de comandă (prin reţeaua internet sau cea de telefonie) a parametrilor atmosferici. dr. pe scară ierarhică. este legată la un calculator personal care prelucrează datele obţinute şi le transmite sub forma unor tabele sau grafice către centrul operaţional. Acestea au provocat revărsări catastrofale a unor cursuri de apă care în mod normal nu ar fi prevestit nimic periculos în zona respectivă. conf. Prin programul de calcul se pot stabili diverse alarme pentru limitele maxime sau minime ale unor parametri sau pentru evoluţia rapidă ori neobişnuită a unor date recepţionate. ing. Driverele cu care se instalează aceste staţii meteo permit setarea unor alarme (semnale de atenţie) predefinite. col. ing. alunecări de teren etc. Fig. univ. Schema fluxului informaţional necesară în acest caz este prezentată în mod sintetic în figura 1. GARIBALD POPESCU Lt. ing. cantitatea de precipitaţii căzută în zona de interes. 2. chiar tornade. col. lector univ. conf. Achiziţia datelor cu ajutorul staţiilor meteo profesionale Staţia meteo respectivă compusă din senzori conectaţi prin unde radio (pe frecvenţa 433 Mhz) cu unitatea centrală. Introducere Este cunoscut faptul că în ultimii ani. România a fost de mai multe ori pusă în situaţia de a rezolva situaţii de urgenţă generate de fenomenele meteo periculoase. ing. DRAGOŞ PAVEL Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ – Facultatea de Pompieri Abstract The paper presents a way of monitoring local weather parameters with meteorological stations in the center of the transmission line operational data acquired. Fluxul informaţional.MONITORIZAREA LOCALĂ A PARAMETRILOR CRITICI ATMOSFERICI ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ Lt. dar prin importarea datelor într-un program de calcul se pot face prelucrări instantanee sau ulterioare care pot merge până la utilizarea unor algoritmi care să genereze automat tipul de decizie care trebuie luată de organele în drept. direcţia vântului. În acest mod se pot monitoriza permanent tendinţele de modificare a parametrilor atmosferici în locaţii de interes pentru ISUJ. până la comandantul intervenţiei pentru limitarea şi eliminarea efectelor unui dezastru natural de origine meteorologică. furtuni foarte puternice. 1. univ. they will be automatically processed and processed in decision parameters for intervention teams. dr. EMANUEL DARIE Lt. drd.temperatura aerului. presiunea atmosferică. col. viteza vântului. cunoaşterea cât mai exactă a evoluţiei parametrilor meteo . Pentru specialiştii inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă (ISUJ) devine tot mai importantă în acest caz. asistent univ. 1 – Fluxul informaţional în cazul utilizării staţiilor meteo fixe sau mobile pentru monitorizarea parametrilor atmosferici 121 . umiditatea relativă a aerului.

Staţia meteo propusă pentru această aplicaţie este de tipul „La Crosse Technology”. Aceasta are următoarea componenţă: - senzori de temperatură (2 locaţii – interior + exterior); - senzor de presiune; - senzori de umiditate (2 locaţii – interior + exterior); - anemometru (pentru determinarea vitezei şi direcţiei vântului); - pluviometru; - unitatea centrală; - conexiune computer pe protocolul RS 232. În figura 2 este dată schematic configuraţia senzorilor utilizaţi şi modul de amplasare în teren, precum şi detaliile de conectare a unităţii centrale de recepţionare date a staţiei meteo. Anemometrul este fixat pe corpul blocului de senzori şi are o mobilitate în mişcarea de rotaţie extrem de ridicată prin intermediul unui rulment cu ace, de precizie. Astfel se poate determina şi direcţia vântului. Pluviometrul se montează separat de blocul principal de senzori şi este la rândul să conectat cu acesta. Comunicaţia dintre blocul principal de senzori şi unitatea centrală de calcul se face prin unde radio. Unitatea centrală trebuie să fie amplasată la maxim 100 metri de blocul de senzori. Legătura la calculatorul local se face prin intermediul portului serial standard RS 232. Pentru utilizarea conexiunii USB este necesară folosirea unui convertor serial – USB. Acest lucru este necesar având în vedere că majoritatea calculatoarelor portabile nu mai au în dotarea standard conexiunea tip RS 232, dar au avantajul vitezei de comunicare a porturilor USB.

Fig. 2 – Senzori pentru achiziţia parametrilor atmosferici. Unitatea de lucru (unitatea centrală de calcul). Mod de amplasare. 3. Monitorizarea şi prelucrarea datelor meteo pentru utilizarea lor în decizia la nivelul centrelor operaţionale

Monitorizarea permanentă a datelor transmise de la senzorii staţiei meteo se face atât vizual pe ecranul PC-ului local (figura 3), cât şi prin înregistrare într-un fişier de date ce poate fi prelucrat instantaneu sau ulterior prin folosirea unui fişier de date ce stochează istoricul evoluţiei parametrilor respectivi (figura 4).

Fig. 3 – Interfaţa grafică a staţiei meteo 122

Din analiza modului de proiectare a acestei interfeţe grafice se observă avantajul setării rapide a unităţilor de măsură alese pentru parametrii măsuraţi precum şi posibilitatea folosirii unor alarme pentru limitele atinse de parametrii consideraţi de interes pentru operatorul PC al staţiei meteo dar şi pentru centrul operaţional. Aceste alarme cu efect vizual şi optic au efect asupra operatorului PC, dar pot fi transmise şi prin reţeaua de date către centrul operaţional. Modul de afişare a valorilor parametrilor măsuraţi poate fi setat în mai multe moduri, în funcţie de interesul operatorilor sistemului (vezi figura 4)

Fig. 4 – Modul grafic de redare a parametrilor măsuraţi cu sublinierea posibilităţii de salvare a datelor

Afişarea datelor transmise de la senzorii parametrilor atmosferici se poate face atât sub forma unor grafice cât şi prin tabele de valori care pot fi cu uşurinţă exportate în programe de calcul tabelar (figurile 5 şi 6)

Fig. 5 – Modul de reprezentare sub forma grafică a evoluţiei temperaturilor preluate de la senzorii (interior şi exterior) pe o perioada mai mare de timp cu suprapunerea şi a altor valori de interes

123

Fig. 6 – Extras din tabelul cu valorile măsurate (preluate din fişierul istoric de date achiziţionate de staţie)

Parametrii astfel măsuraţi şi înregistraţi sub formă tabelară şi grafică se pot utiliza apoi de către operatorul PC pentru prelucrarea ulterioară în sensul transmiterii datelor de interes către centrul operaţional sub forma atât a datelor primare dar şi a pentru crearea unor mesaje de alarmare (figura 7).

Fig. 7 – Interfaţa grafică pentru transmiterea unor mesaje către centrul operaţional şi implicit către echipele de intervenţie via FTP, e-mail, sau legătură telefonică (modem)

Fereastra pentru mesajul de alarmare este complet configurabilă şi programabilă de către operator. Se pot folosi astfel coduri de culoare, imagini sugestive, astfel încât folosirea sistemului să fie extrem de uşoară şi pentru un utilizator fără pregătire superioară în domeniu (figura 8). 124

pe lângă avertizările date de Agenţia Naţională de Meteorologie. se poate concluziona că realizarea unui flux informaţional în teren. Un alt avantaj al soluţiei prezentate este posibilitatea amplasării staţiilor meteo atât la punct fix în locaţii precise din aria de competenţă a ISUJ. Rezultatele obţinute în urma testării unui astfel de echipament la Facultatea de Pompieri. 2007. Darie. pag. China. Darie. Em. [2] El. împreună cu algoritmii de alarmare special construiţi pentru acest scop. sunt favorabile introducerii acestei tehnologii în procedurile de monitorizare folosite la nivelul ISUJ. Electrical and Computer Engineering Series. Bibliografie [1] La Crosse Technology Professional Remote Weather Station. Aceste imagini se pot schimba automat în funcţie de valorile parametrilor măsuraţi. Published by World Scientific and Engineering Academy and Society Press. 8 – Exemplu de interfaţă grafică creată prin utilizarea unor imagini de fundal în fereastra de mesaje. pe baza datelor transmise de aceste staţii meteo devine o posibilitate viabilă de modernizare şi completare a sistemului de alertare existent. EMI Problems associated with DC-DC Converters. A. 125 . Coroborând aspectele prezentate în lucrare şi cu preţul relativ scăzut al unui astfel de echipament. Concluzii Având în vedere posibilitatea de programare totală atât a modalităţii de stocare a datelor cât şi prelucrarea acestora prin diverşi algoritmi care să ia în considerare generarea de mesaje de alarmare în conformitate cu legislaţia în vigoare.Fig. ISBN: 978-960-8457-90. Series of Reference Books and Textbooks. cât şi posibilitatea montării prealabile a acestora pe maşinile de intervenţie care se pot deplasa rapid în locaţiile cerute. 3. considerăm că utilizarea staţiilor meteo locale profesionale este o modalitate complementară de acţiune pentru centrul operaţional. Beijing. 2007. New Advances in Power Systems. 232-235.

poate absorbi petrol sau produse petroliere in cantitate cuprinsă de la 0 la 25. fibre de plastic sau chiar rumeguş. 1 126 . în condiţiile economice actuale ale României. şi Cloud R. pături. rapide. aspectul fizic (tip I – absorbanţi sub formă de pernuţe. ieftine şi eficiente. ceea ce cauzează probleme economice. /1971/. ca mijloc de creştere a resurselor de sol. Aceştia pot fi fabricaţi din produse sintetice polimerizate. materialele sorbente existente pe piaţă se pot clasifica după mai multe criterii: natura lor (natural organice. subliniază faptul că metoda folosirii sorbenţilor 1 în cazul unor scurgeri de produse petroliere este foarte eficientă şi nu prezintă riscuri pentru mediu. Se observă că atât în România.U. şi în România. Dezavantajele menţionate. 1. perioade mari de operare. Asigurarea protecţiei calităţii solurilor. prevede printre altele utilizarea unor procedee şi tehnologii de depoluare menite să neutralizeze sau să blocheze fluxul de poluanţi şi care să asigure eficienţa dorită şi aplicarea legislaţiei privind protecţia calităţii solului. Sorbenţii sunt disponibiliîn diferite forme: folii. Introducere În prezent. CRISTEA GUGOAŞĂ I. Schatsberg P. în ceea ce priveşte protecţia mediului şi a resurselor naturale. însă majoritatea acestora prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenţi lichizi sau gazoşi ce necesită o tratare/depozitare suplimentară. face parte dintre cele mai evidente probleme de mediu cu care se confruntă România în ultimii ani. particulaţi sau polidisperşi. costuri ridicate de capital şi operare. tip II – absorbanţii neţesuţi.M.S. granule etc. cât şi în lume în fiecare an se raportează o multitudine de deversări accidentale sau deliberate de produse petroliere pe sol sau în ape. Metodele convenţionale de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se aplică cu succes la scară internaţională. L: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri. I-S: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor din zonele industriale – substanţe chimice agresive) etc. ori greutatea proprie şi elimină apa). Cercetările realizate de Choi H. Pe plan mondial se observă tendinţa de dezvoltare a unor metode simple. sociale şi de mediu. gospodărirea şi asigurarea unor condiţii de calitate bune a solurilor a devenit o problemă majoră în contextul alinierii ţării noastre la standardele şi cerinţele impuse pe plan mondial. tip IV: reţele cu o impedanţă scăzută a migrării fluidelor). W: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia poluanţilor de pe apă. conduc la limitarea sau chiar imposibilitatea aplicării acestor tehnici de depoluare la nivel naţional. tip III – bariere din materiale sorbente învelite în diferite texturi. având în vedere ritmul tot mai accelerat şi intensiv de folosire a acestor substanţe (specific ţărilor în curs de dezvoltare) pentru satisfacerea nevoilor de echitate şi de energie. dificultăţi de monitorizare şi control.. celuloză. De asemenea. distrugerea poluanţilor şi refacerea cadrului natural. Un sorbent poate fi oleofil şi hidrofob (ex. Sorbent-material care are capacitatea de a absorbi petrol sau derivate ale acestuia. modul de aplicare (L-W: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri şi apă. /1992/. corespunzătoare tehnologiilor respective.STUDII PRIVIND UTILIZAREA SORBENŢILOR NATURALI PENTRU DEPOLUAREA SOLULUI CONTAMINAT CU ŢIŢEI ŞI PRODUSE PETROLIERE Cpt. cât şi pentru protecţia mediului înconjurător. care să asigure prin aplicarea lor in-situ blocarea migrării poluanţilor din zona deversării de produs petrolier în subteran sau alte zone învecinate. natural anorganice. poluarea solului cu produse petroliere. „Delta“ al judeţului Tulcea Abstract The material is presented for the use of natural sorbents depolution soil contaminated with crude oil and petroleum products. foi. Materialele sorbente fiind folosite ca materiale de prevenire a propagării şi dispersiei contaminanţilor. Conform organizaţiei American Society for Testing and Materials (ASTM). sintetice).

această tehnică se dovedeşte a fi o alternativă economică de depoluare. capabile să biodegradeze produsele petroliere. operatorii economici din România a căror activitate este corelată cu aplicarea soluţiilor tehnologice de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se găsesc într-o fază incipientă utilizând preponderent materiale de import. 2. ♦ testarea capacităţii de sorbţie a sorbenţilor folosiţi (naturali şi artificiali). într-un timp real. În urma testelor efectuate pe o serie de sorbenţi naturali şi sintetici. OIL DEPOL SRL etc) folosesc în mod empiric adsorbanţi polimerici sau turbă importată din Canada. având proprietatea de a încapsula produsele petroliere (funcţie de gradul de hidrofobicitate). Aplicarea la scară industrială a depoluării solurilor de contaminanţi de tip hidrocarburi petroliere prin folosirea materialelor sorbente. arată că sorbenţii naturali dacă sunt folosiţi într-un mod corespunzător. pentru depoluarea apelor. Pentru a spori capacitatea de absorbţie a produselor petroliere s-au aplicat procedee de deshidratare termică în condiţii aerobe în vederea creşterii hidrofobicităţii. cât şi cele existente în solurile contaminate cu produse petroliere. mediu de transport pentru hidrocarburile petroliere înglobate spre zona de tratare. Oclan sorb etc) care sunt folosite cu succes. a fost necesar să se studieze microorganismele existente atât în compoziţia turbei. land-farming)./1973/. rol de suport pentru desfăşurarea procesului de biodegradare. îmbogăţirea solului în nutrienţi. şi prin aceasta realizarea unui randament superior de “încapsulare” a poluanţilor. prin „încapsularea” produselor petroliere în sorbent şi apoi biodegradarea acestuia prin metoda land-farming. atât din lipsă de mijloace economice. în funcţie de adâncimea şi mărimea ariei poluate. cost scăzut.C. turba saturată cu produs petrolier poate fi tratată prin biodegradare (compostare. Spill Sorb.. în comparaţie cu tehnologiile de bază existente. uşor de procurat şi manipulat. In acest sens. ECO-TECH SERVICE SRL din Constanţa. realizându-se în final integrarea completă a turbei şi a contaminanţilor absorbiţi. fiind utilizat drept compost (fertilizant) pentru lucrările agricole. Spre exemplificare. Choi H. În proiectele de evaluare a posibilităţii utilizării turbei indigene s-au realizat următoarele obiective: ♦ evaluarea şi caracterizarea fizico-chimică şi microbiologică a turbei indigene. ♦ evaluarea şi caracterizarea microbiologică a solurilor contaminate cu produse petroliere.Ali Ghalambor /1995/University of Southwestern Louisiana. unităţile de profil (S. De asemenea. S. În străinătate există o serie de produse absorbante naturale pe bază de turbă (Peat Sorb. în acest mod degradându-se atât sorbentul. ♦ caracterizarea produselor petroliere utilizate drept poluanţi în procesul de depoluare. De asemenea subliniază şi numeroasele avantaje ale sorbenţilor naturali organici: biodegradabili. arată superioritatea sorbenţilor naturali organici faţă de cei sintetici în aplicarea lor pentru depoluarea solurilor. resurse regenerabile. 127 . care. reducându-se astfel periculozitatea şi costurile asociate cu măsurile de depozitare corespunzătoare. Ali Ghalambor /1998/ întăreşte ideea folosirii sorbenţilor naturali în cazul unor deversări de produse petroliere. cât şi o metodă de tratare.Studiile făcute de Johnson R. Abordarea problemei Datorită avantajului că este biodegradabilă. impact scăzut asupra mediului. fiind comercializat cu succes şi pe piaţa din România. În concluzie. nu este întâlnită în practica curentă din România. datorită lipsei unei baze ştiinţifice solide. Prin această metodă sorbentul se împrăştie pe zona afectată. Astfel. Aceasta este atât o metodă de prevenire a migrării poluanţilor în subteran.C. cât şi din lipsa unei baze ştiinţifice solide care să permită abordarea cu succes. Actualmente. BRANIC SRL. argumentând aceasta prin faptul că sorbenţii uzaţi pot fi trataţi prin biodegradare în vrac (compostare). cât şi produsul petrolier. importator al produsul SPILL-SORB care reprezintă un absorbant natural (turbă) importat din Canada. pot fi mult mai eficienţi decât sorbenţii sintetici. /1992/ şi alţii. în sol. rolul turbei ca material absorbant în procesul de depoluare este bine determinat: încapsulare a produselor petroliere deversate (împiedicând migrarea acestora). În ceea ce priveşte depoluarea solurilor. La noi în ţară. se poate spune că practic acesta nu se realizează. având în vedere capacitatea lor de biodegradare.F. Acest produs este folosit în domeniul depoluării apelor de produse de tip hidrocarburi petroliere. Dr. atât pentru depoluarea apelor cât şi a solurilor. datorită caracteristicilor sale remarcabile a înregistrat poziţii superioare pe piaţa internaţională. a depoluărilor discutate. această turbă va constitui suportul pentru însămânţarea cu microorganisme specifice.

şi care se află în diferite grade de conservare.34 41. climatice.turbării de mlaştini oligotrofe – se formează pe orice formă de relief. a procedeelor de decontaminare a solului cu conţinut de hidrocarburi petroliere. Rezultatele obţinute (medii a 6 probe) sunt prezentate în tabelul nr. Pentru caracterizarea turbei (absorbant de tip II – polidispers).Caracterizarea fizico-chimică a turbei de Suceava În studiile executate s-a luat turba din arealul judeţului Suceava. 3. geologice. faţă de turbele oligotrofe. 3. .5 * compoziţia chimică în procente la substanţă uscată După analiza acestor date obţinute. ♦ modelarea şi optimizarea proceselor studiate. care prezintă următoarele caracteristici: este un produs 100% natural. rezultat din descompunerea muşchiului de turbă./1992/). are un aspect fibros. precum şi conţinutul de carbon organic.21 4. biotice. Analizele s-au efectuat pe două probe de turbă: una proaspătă cu un anumit conţinut de umiditate (proba A) şi una uscată la temperatura camerei (proba B). de obicei sub păduri.27 4.) şi substanţe organice humice (acizi humici şi fluvici).1. În raport cu condiţiile de formare se deosebesc trei tipuri de turbării: . Noţiuni generale despre turbă Turba se găseşte în natură ca formaţiune sedimentară autohtonă. lipsit de toxicitate pentru mediu. mai ales în zona muntoasă şi deluroasă a Carpaţilor. De asemenea. Turba are un conţinut ridicat de materie organică.35 Azot total. . Tabelul nr.0 – 5. Uscată are o culoare brun-roşiatică. culoare brun-roşcată în stare uscată şi o culoare brun spre negru în stare umedă. aminoacizi etc.1. azotul total şi pH-ului. % (m/m) * pH (unit pH) – din filtratul apos 0.turbării de mlaştini eutrofe – acest tip de turbă este de culoare foarte închisă aproape neagră. fiind biodegradabil. s-a urmărit determinarea: reziduului fix prin uscare. este mai compactă.turbării de mlastini intermediare sau mezotrofe. Această turbă are o structură fibroasă de unde rezultă o porozitate ridicată (~80%). Această turbă este mai săracă în elemente nutritive.10%. cu o structură uşor prăfoasă şi un conţinut ridicat de humus. care influenţează procesele din zăcământ. de condiţiile locale. care pot susţine activitatea microbiologică în procesul de biodegradare a produselor petroliere.2.studiul procesului de absorbţie şi biodegradare a hidrocarburilor petroliere în interiorul ♦ turbei şi a solului contaminat. de unde rezultă o porozitate ridicată (~80%) ceea ce îi conferă a capacitate mare de sorbţie pentru lichide. conţinut ridicat de acizi humici. peptide. cu celule mari. Literatura de specialitate confirmă că particulele de humus coloidal reţin la suprafaţa lor şi substanţe organice nepolare (sorbţie moleculară sau apolară). cu ajutorul căruia se va putea aprecia cantitatea de humus conţinută de turbă. aceasta fiind alcătuită din substanţe organice nehumice (carbohidraţi. ♦ evaluarea impactului asupra mediului.90% şi apă +/. proteine. este un produs solid.5 – 5. formată din diferite resturi de plante aparţinând zonelor umede.0 2. 128 . putem spune că turba de Suceava este o turbă mezotrofă (Davidescu D. % (m/m) * 18. Turbăriile sunt răspândite în ţara noastră în zonele umede. nu este solubilă în apă. Evaluarea şi caracterizarea fizico-chimică a turbei indigene 3. compoziţie: muşchi de turbă (Sphagnum sphagnum) +/. Compoziţia turbei este foarte complexă şi depinde în general de materialul iniţial. în perspectivă se va realiza şi o determinare a reziduului fix prin calcinare. 1 Caracteristici Proba A Proba B Reziduu prin uscare.

77÷3.475 g/cm3 d=0. Testarea capacităţii de sorbţie a sorbenţilor În laboratoarele specializate au fost realizate teste pe mai multe grupe de sorbenţi de tip II polidisperşi: absorbanţi naturali – turba. raportată la substanţa uscată 3. având o capacitate ridicată de retenţie a apei.25 4. kg/m3 Unghiul de taluz.24 3.64 Rumegus F g/g 3.49÷4. g/g 4. T=20-25 ° C În figura 1 se compară capacitatea specifică de sorbţie a turbei cu capacităţile de sorbţie a unor sorbenţi utilizaţi în mod curent pentru sorbţia lichidelor petroliere (T = 250C.28 4. Tabelul nr.26 2710 * compoziţia chimică în procente. 2. rumeguş de fag. Acest test de sorbţie este efectuat pentru a determina cantitatea de lichid absorbit pe cantitatea de sorbent – g produs petrolier / g sorbent. % Umiditate absolută.1÷13.94 2.12÷4. kg/m3 Densitatea volumetrică compactă.86 6.Deoarece în stare iniţială-naturală turba este un material hidrofil. cm3/g Cenuşă. Caracteristicile turbei modificate termic sunt prezentate în tabelul nr.74 5.09÷7. timp = 15 min). s-a urmărit a imprima turbei unui caracter hidrofob. absorbanţi sintetici – polipropilenă mărunţită.86 6.3 77 106 39 226 0. % Masă combustibilă. ° Suprafaţă specifică.23÷4.87÷4. prin uscare termică în condiţii aerobe.86 Tabelul 3 – Capacitatea specifică de retenţie a produselor petroliere pe diverşi sorbenţi (naturali şi sintetici). kcal/kg Turba modificată termic 11. 1.27 5.89÷4.69÷3.75 3.22÷9. Tabelul nr.12 3.3 Produs Petrolier Benzină Motorină Ţiţei CLU d=0. rumeguş de stejar.3.839 g/cm3 d=0.20 4.22 12.30 12. Un prim obiectiv al cercetării a constat în studierea fenomenului de reţinere a hidrocarburilor petroliere şi estimarea capacităţii de retenţie a acestor sorbenţi. In studiile efectuate s-a folosit această turbă modificată termic. % pH. unit pH Densitatea volumetrică liberă.12÷4. RGF – rumeguş de fag.72 PPFM g/g 3. m2/g Volumul total al porilor. PPFM – polipropilenă folii mărunţite 14 12 10 Benzina Motorina Titei CLU R [g/g*] 8 6 4 2 0 Turba RGS RGF PPFM Fig.37÷6.928 g/cm3 Turbă.51÷4.88 Rumegus S g/g 2. % Putere calorifică inferioară. 2 Caracteristici Umiditate relativă.12÷4. – Compararea capacităţilor de sorbţie pentru diverşi sorbenţi de tip II 129 .12÷7.940 g/cm3 d=0.87÷4.1 7.627 3. RGS – rumeguş de stejar.44 85.

62 0. Materialul sorbent uzat este colectat şi tratat ulterior prin metode corespunzătoare (biodegradare: land-farming. în raport cu tehnicile fizicochimice. pe sorbentul polipropilenă Tabelul nr.21 η.4 0. biopile). Probă 1 2 3 4 5 mads [g] 0.087 0.4 81.1 96. se împiedică pătrunderea hidrocarburilor petroliere în subteran.6 95. Tabelul nr.7 91.055 0.4 0.056 0. Evaluarea impactului asupra mediului a procedeelor de decontaminare a solurilor cu conţinut de hidrocarburi petroliere Metoda de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere prin intermediul sorbenţilor (turbă). în tabelul 4 şi 5 se prezintă absorbanţa extractului şi respectiv concentraţia corespunzătoare a motorinei în efluent precum şi randamentul de depoluare în funcţie de masa sorbentului .2 Tabelul 4. Astfel. pe sorbentul turbă Din analiza datelor prezentate în tabelele 4 şi 5 se remarcă superioritatea turbei ca material absorbant faţă de polipropilenă. Materialele folosite sunt materialele sorbente naturale şi sintetice.084 0.079 0. 5 Nr.2 0.053 0. contaminarea acviferelor şi a zonelor învecinate. Biodecontaminarea este o metodă de depoluare din ce în ce mai folosită. în regim static. Metodele de intervenţie rapidă. prin biodegradare a poluanţilor absorbiţi. Concentraţia iniţială de motorină în sistem a fost de 2. De exemplu. Agenţii biologici (nutrienţi şi microorganisme) au potenţialul de a asigura recuperarea produselor petroliere din zonele sensibile. 4. arderea in-situ – metodă fizică de tratare in-situ sau on-site. S-a studiat şi dependenţa gradului de retenţie în funcţie de cantitatea de sorbent introdusă în sistem. Testul s-a realizat la temperatura camerei timp de 24 ore. – Retenţia motorinei în regim static (24 h).8 89.15 g/l.170 0. – Retenţia motorinei în regim static (24 h).5 A 0. această tehnologie reprezintă a doua metodă utilizată (după sistemul venting) ca alternativă faţă de soluţiile “clasice” de imobilizare şi incinerare. când hidrocarburile petroliere nu au pătruns în sol. metode chimice.049 C [g/L] 0. graţie capacităţii superioare de sorbţie a lichidelor petroliere. Aceste metode pot fi folosite în conjuncţie cu metodele mecanice. Este o metodă ce se poate aplica in-situ pentru contaminări de suprafaţă. pentru tratarea COVs şi COSVs.2 0.polipropilenă şi turbă.092 0.068 η.3 0. Este o metodă foarte eficientă în combinaţie cu metodele de biodegradare. metode biologice. % 71.9 96. Astfel.39 0. 4 Nr.0 80.1 0. Această metodă este eficientă şi rapidă şi se poate aplica în cazul unor intervenţii de urgenţă.8 Tabelul 5.5 A 0.18 0.22 0. cât şi o metodă de tratare.Conform rezultatelor din figura 1 turba reprezintă cel mai bun sorbent de tip – II.3 96.42 0. Recuperarea mecanică şi prin pompare.183 0.252 0. în USA. Pentru decontaminarea siturilor poluate cu HP se folosesc metodele de biodecontaminare prin biodegradare care aria de aplicabilitate cea mai extinsă. Este atât o metodă de prevenire a migrării poluanţilor în subteran.104 C [g/L] 0. Reţinerea mecanică este folosită pentru a captura şi eventual recupera produsele petroliere. Probă 1 2 3 4 5 mads [g] 0. Cele mai folosite metode sunt utilizarea dispersanţilor şi gelurilor. spălarea cu apă sub presiune şi greblarea.S. metodele fizice: ştergerea cu materiale sorbente.1 0. EPA – Oill Spill Respons Program): reţinerea sau recuperarea mecanică: care este prima acţiune de prevenire în cazul unor scurgeri de produse petroliere în Statele Unite. folosite pentru colectarea şi suprimarea scurgerilor de produse petroliere pe sol sunt (conform U.3 0. % 91. se aplică în cazurile unor scurgeri accidentale.106 0. 130 .

. transportul.aplicare cu un sistem specific.elimină problema transportului materialului contaminat. .ardere incompletă.aplicabilă doar pentru poluanţii biodegradabili. - Arderea in-situ . . .reutilizabile şi reciclabile pe durata ciclului de viaţă.impact scăzut asupra ecosistemelor. . perniţe etc. Excavarea - simplitate. . .se poate realiza creşterea vitezei de biodegradare prin adăugarea de fertilizanţi sau microorganisme (biostimularea. .implementare cu cost scăzut. .determină dispersia produsului petrolier.nu se generează deşeuri care să necesite depozitare. manipularea în condiţii de siguranţă. .este o metodă rapidă .perturbarea ecosistemului.resurse regenerabile. .suprimării poluanţilor în mediul contaminat. 131 .schimbarea caracteristicilor poluanţilor.vântul poate împrăştia materialul absorbant în vecinătatea zonei afectate.eficienţă limitată. când reprezintă o sursă permanentă de contaminare. . . . 4) biodegradabil . 3) natural. . . . graţie faptului că acest material sorbtiv se pretează următoarelor cerinţe: 1) capacitatea mare de sorbţie a produselor petroliere.perturbarea ecosistemului vizat. ori există posibilitatea ingestiei de către animale.metodă controversată.5) cu proprietăţi oleofile şi hidrofobe. posibilitatea eliminării totale a poluanţilor. Bioremedierea .sunt materiale biodegradabile. . polipropilenă). rapiditate în aplicare. . Concluzii În urma studiilor efectuate se desprind următoarele concluzii: Valorificarea turbei şi utilizarea ei în calitate sorbent pentru colectarea petrolului este de perspectivă. . .generare de fum şi cenuşă .impact scăzut asupra ecosistemelor dacă sunt eliberate sau pierdute în timpul operaţiei de depoluare.cost pe unitate scăzut. . biosporirea).toxicitate potenţială. . .AVANTAJE . Capacitatea turbei de retenţie a produselor petroliere este mai mare decât a celorlalte produse studiate (rumeguş. DEZAVANTAJE POTENTIAL IMPACT ASUPRA MEDIULUI Aplicare sorbenţi naturali .impact termal asupra vieţuitoarelor . .nu se foloseşte metoda dacă excavarea va distruge sau penetra straturile impermeabile.eficienţă ridicată. . Are capacitatea de sorbţie a produselor petroliere.durata procesului mare. costuri reduse.posibilitate de incendiere în timpul depozitării. . . . .percepţia publicului că aceste materiale sunt prietenoase mediului.depozitarea.imposibilitatea controlării în siguranţă a arderii .uşurinţă în aplicare.eficienţă mai scăzută decât unele produse din polipropilenă.uşurinţă aplicare (manual.se aplică în cazurile în care vegetaţia şi solul sunt puternic contaminate.perturbarea ecosistemului vizat .pot fi disponibili şi sub formă de baraje. 2) sorbent non-toxic. fără provocarea unui dezechilibru al ecosistemului vizat. volatilizarea unor compuşi.impune o anumită permeabilitate a solului. . nu este laborioasă.producere de praf şi dispersie a materialelor sorbente împrăştiate.emisii toxice Dispersanţii . . mecanic). are un cost scăzut. de 6 – 12 ori mai mare decât greutatea produsului – funcţie de natura hidrocarburii petroliere. eficienţă ridicată.

NOYDES data Co.Tech. Ed. Taloi D. F. Performantica. Newark. Bul... 19. ceea ce demonstrează capacitatea microorganismelor prezente în turbă de a degrada substanţele organice ce conţin carbon şi azot..G.V. I. Optimizarea proceselor tehnologice. Irving J.8%. 2000 7.98 ml. Nimiţan . Saito Masaki. Dunn.. (1983). Fotinopoulos. Oil in water analysis by means of UV-VIS. New York. Ailiesei O.(1980). Ed. Sorbents. McGraw-Hill. Comănescu. M. (1980). vol. Zhmud B. (2003). Toyoda. 1994 11.. 1994 10. reprezintă randamentul de decontaminare maxim (83. Dispersion and Sorption of Oil Spills by Emulsifier-Modified Expanded Perlite. Al. Ed.Tech. Divergenţa dintre optimul teoretic şi cel experimental este de 16. I. astfel că acest substrat poate fi utilizat în diverse scopuri microbiologice. Jiri E. Michio (2003). Comănescu Şt.. 1992 2. Snape. Juncu G. Iasi. “Al. Bucuresti 6. Katakis. (Aplicatii în metalurgie).gov/oilspill/sorbents. Journal of Colloid and Interface Science . (1995). 15. Masahiro. Nimiţan E.V... 1995 18. S-a realizat o bună concordanţă între soluţia optimă şi răspunsul experimental. Macoveanu. John Ingham.2%).. Cuza”. – Dynamics of capillary Rise. Chem. D. Rutgers University. Inc. Buc. conţinutul volumetric al inoculului microbian = 1. J. NY. A. Acad.. capilaritatea turbei conferă acestui sorbent proprietăţi absorbante spectaculoase. newark. – Ecologia microorganismelor. Evaluation and Caracterization of Sorbents in Removal of Oil Spill. Curievici. Ed. Rom. Hung. Suzuki Hirohisa (2003). W. Iaşi 20. Chassapis. Last update on 1995. Spill Sci. Se poate aprecia că atât proba de turbă. IPI. Lucrări practice de microbiologie. timpul de agitare = 97. 1994 132 . Ed. spectroscopic method 8. Univ. K. HACH Handbook (1993). fără provocarea unui dezechilibru al ecosistemului vizat. Produsul petrolier este reţinut în interiorul porilor turbei prin fenomenul de absorbţie prin acţiunea de capilaritate sau sucţiune. e. (1970). Savvidis. Ishii Nobuyoshi.. Ind. (1987).. S. Bucureşti 4. Modelling and Simulation...K.. obţinut în condiţiile optime stabilite: volumul de motorină = 2. Bul. – Oill spill response guide. and Schechter Robert S.Before and After Oill Spill. NJ. New York. Randamentul experimental al procesului de depoluare prin biodegradare.htm. – Bazele tehnologiei chimice.. NJ. EA.Distribuţia granulometrică. Prenosil. Sorption and Recovery of Heavy Oils by Using Exfoliated Graphite. cât şi proba de sol conţin o mare varietate de microorganisme cu rol în circuitul elementelor biogene şi potenţial capabile să degradeze produsele petroliere ce contaminează unele soluri. Bibliografie 1. Doncean Gh. Tiberg. Barbalat. (2003). 8(5-6) 9. 1991 3. Roulia. Spill Sci..02 ml.. Bul.epa. Ogura Suguru. On line at: http://www..Tech. Development and Water Tank Tests of Sugi Bark Sorbent (SBS). Dynamics of Environmental Bioprocesses. EPA Oil Spill Program. Zarnea G.2 ore.. Allerton Press. Inc. Treatment of oil containing wastewater.G. Optimizări în industria chimică... 8(5-6) 17. Yuzhaninov A. 15(3): 277-283 14. Crmi. Maemura Shinji. Prezenţa fixatorilor de azot şi a proteoliticilor în turbă demonstrează că circuitul elementelor carbon şi azot care se desfăşoară la nivelul turbei este complet. Optimization: Theory and Practice. J. – Strategia cercetării. – Tratat de microbiologie generală. 13.. Se observă predominanţa microorganismelor celulozolitice şi amonificatoare. Macoveanu M. Curievici I. Burger. 8(5-6) 16. Pushkarev V. Spill Sci. M. Beveridge Gordon S.. Folosirea turbei (material absorbant) ca mijloc de depoluare prezintă avantajul suprimării poluanţilor în mediul contaminat. Ed. Last update on 2003 12. Th. Vasiliu R. 5. (1987): Optimizarea proceselor tehnologice. Inagaki. Ch. Didactică şi Pedagogică. Meyers. Ghalambor. Jonathan B. 5. and Men S..

21. Topală, N.D. – Microbiologie generală, vol. II, Ed. Univ. “Al.I.Cuza”, Iasi, 1978 22. Mazareanu, C. – Microbiologie generală, Ed. Alma Terra, Bacau, 1999 23. ArtenieVlad, Tănase Elvira, Practicum de biochimie generală, Universitatea « Al.I. Cuza », Iaşi, 1981 24. Wise D.L., Trantolo D.J., ş.a. , Remediation Engineering of Contaminated Solis, New York, U.S.A, 2000 25. Breidenbach,C., Muller, R., Which parameters influence the degradative abilities of added microorganisms in soil? In: Contaminated soil’95/ed. W.J. VAN DEN BRINK, R.BOSMAN, F.ARENDT. Netherlands: Kluwer Academ. Publ., 1995, 1163-1164 26. Dubourgnier, H., Duval M..N., Bioremediation bazic aspects applicability In: Assainissment des sols ( conference ECOTOP’95)/ed. Par DUBOURGUIER, H.C. ş.a. , Bruxelles,1995 27. Hupe, K., Heerenklage, J., Lutch, J.C., ş.a., Enhancement of the biological degradation processes in contaminated soil. In: Contaminated soil ‘95/ed. W.J. 28. VAN DEN BrinkK , R.Bosman, F.Arendt. Netherlands: Kluwer Academ. Publ., 1995, 873-882 29. Kriston ,E., Gruiz K., Pilot tests for bioremediation of soil contaminated with different types of oil. A comparative study In: Contaminated soil’95/ed. 30. Martin A., Biodegradation and bioremediation.San Diego :Academic Press,1994, 287p. 31. Ramanand K., Balba M.T., Duffy.J., Biodegradation of select organic pollutants in soil columns under denitrifying conditions. Hazardous Waste & Hazardous Materials, 1995,12, no.1, 27-36. 32. STAS SR 7877-1 – Metoda gravimetrică de determinare a produselor petroliere 33. Ali, Ghalambor – Evaluation an caracterization of sorbents in removal of oil spills, University of Southwestern Louisiana, Te chinical Report Series 95-006, 1995 34. Ali Ghalambor – Composting technology for practical and safe remediation of oil spill residuals, University of Southwestern Louisiana, Te chinical Report Series 98-003, 1998 35. ASTM F 726-99 (1999), Standard Method of Testing Sorbent Performance of Adsorbent 36. Burger, J.- Before and After Oill Spill, Rutgers University, Newark, NJ, 1994 37. Shida, K – Development and application of oil absorbent materials, CMC Tokyo, 1991 38. Beom Goo Lee, James S., Oill sorption by lignocellulosic fibres, Kenaf proprieties, Processing and products, 1999 39. Zhmud B.V., Tiberg, F. – Dynamics of capillary Rise, Journal of Colloid and Interface Science , 2000 40. Pop, E. – Mlastini de turbă din RPR, Ed. Acad. Buc., 1960 41. Davidescu David – Agrochimie horticolă, Ed. Acad. Române, Bucureşti, 1992

133

RISCURI DETERMINATE DE INFLUENŢELE SPECIFICE ALE UNOR POLUANŢI GAZOŞI ASUPRA ORGANISMULUI UMAN ŞI REGNULUI VEGETAL

Prof. univ. dr. ing. ION CHIRA Universitatea „Politehnica” Bucureşti Drd. ing. NICULAE NEGOIŢĂ Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti Abstract The paper presents some specific issues and influences of the most common types of gaseous pollutants from industrial atmospheres of industrial factories. 1. Precizări privind noţiunea de poluare

În mod obişnuit, când se fac referiri la poluarea mediului înconjurător, acestea reprezintă aspecte ale poluării aerului. Poluarea aerului este rezultatul unui număr de factori care acţionează în comun. Substanţele chimice gazoase, lichide şi solide emise de diferitele surse sau care se formează în aer prin reacţii fotochimice, sunt principalii agenţi care deteriorează starea atmosferei. Se consideră poluanţi numai acele substanţe care apărute în concentraţie suficientă, pot produce un efect măsurabil asupra omului, animalelor, plantelor etc. Puţine dintre entităţile poluante îşi păstrează integral identitatea după pătrunderea în atmosferă. Au loc reacţii termice şi fotochimice facilitate uneori prin cataliza în faza gazoasă sau pe suprafeţe solide sau lichide. Aceasta conferă sistemului de aer poluat, ca şi constituenţilor lui, un caracter dinamic.
2. Acţiuni fiziologice specifice asupra organismului uman

După acţiunea fiziologică specifică asupra organismului uman, poluanţii obişnuiţi din zonele industriale urbane normale se pot încadra în următoarele grupe: - poluanţi iritanţi (S02, N02, pulberi în suspensie etc.); - poluanţi toxici asfixianţi (CO etc.); - poluanţi toxici sistemici. Efectele poluanţilor asupra organismului uman sunt: - imediate (acute), care apar la scurt timp după expunere şi care se manifestă prin modificări patologice; - tardive (cronice), care apar la expunerea timp îndelungat şi care se manifestă prin modificări funcţionale, urmate de alterări morfologice. Conform studiilor de specialitate, efectele cronice pot să apară la expuneri de timp îndelungat, în condiţii de poluare a atmosferei cu concentraţii specifice care depăşesc limitele critice de: - peste 2 mg/mcde aer - S02; - peste 1 mg/mcde aer - NO2 şi pulberi în suspensie; - peste 12 mg/mcde aer - CO. Efectele acute pot să apară la expuneri în condiţii de poluare a atmosferei cu concentraţii mai mari de: - 4 mg/mcde aer - S02; - 1,5 mg/mcde aer - pulberi totale în suspensie; - 1,7 mg/mcde aer - NO2; - 29 mg/mcde aer - CO. 134

3. Influenţa poluanţilor asupra vegetaţiei

Acţiunea asupra plantelor se manifestă direct prin depunerea pe frunze (în cazul pulberilor) sau pătrunderea în ţesuturi şi indirect prin absorbţia prin rădăcinile din sol şi din apă. Pot fi enumerate în acest sens, următoarele efecte majore: - distrugerea auxinei, substanţă cu funcţie de hormon, cu rol important în reglarea creşterii plantelor; - modificarea unor funcţii metabolice esenţiale ale organismelor vegetale prin interferenţa toxinelor cu enzimele, vitaminele şi oligo - elementele regnului vegetal; - reducerea metabolismului bazat pe clorofilă, scăderea ciclului de creştere şi micşorarea evidentă a productivităţii plantelor de cultură. Spaţiile verzi, în special cele plantate cu arbori şi arbuşti au rol mecanic de filtrare a pulberilor şi rol de filtru chimic pentru poluanţii în stare gazoasă. Iarba şi gazonul împiedică formarea pulberilor pe suprafaţa solului şi reţin pulberile din emisiile poluante. Conform studiilor de specialitate, arborii contribuie la diminuarea fondului de poluare atmosferică, după cum urmează: - pulberi în proporţie de 42%, în perioada de vegetaţie şi 35-37%, înaintea înfrunzirii; - oxizi de sulf şi oxizi de azot, în proporţie de 18,6%, în perioada de vegetaţie; - oxid de carbon, în proporţie de 69,2%, în perioada de vegetaţie şi 39,4%, înaintea înfrunzirii.
4. Poluanţi gazoşi, specifici, în atmosferele din zonele industriale 4.1 Dioxidul de azot (No2)

Concentraţia maximă admisă: – 1 ppm = 1,88 mg/mcde aer. Din punct de vedere al protecţiei mediului înconjurător, oxizii azotului care prezintă importanţă deosebită sunt: NO şi NO2, care se formează în condiţii de temperatură înaltă, la arderea combustibililor în aer. Sursele de oxizi de azot în atmosfera industrială sunt: energetica, transportul rutier, procesele industriale de obţinere a îngrăşămintelor chimice sau cele în care au loc combustii la temperaturi înalte. Ajunşi în atmosferă, oxizii de azot reacţionează în diferite moduri cu gazele sau vaporii de apă prezenţi în mediul respectiv: 3NO2 + H2O = 2HNO3 + NO.(1) Produsul final al poluării cu oxizi de azot este acidul azotic, dar acesta este trecut în mare măsură în azotaţi. Oxizii de azot, alături de hidrocarburi şi bioxidul de sulf, sunt poluanţi primari care au rol deosebit în formarea oxidanţilor fotochimici. Reacţiile de formare a acestora în atmosferă sunt foarte complexe, iar concentraţiile oxidanţilor rezultaţi depind de concentraţiile oxizilor de azot, hidrocarburilor, ozonului, de intensitatea luminii şi temperatură. Consumându-se prin reacţii chimice diverse, concentraţiile de NOx în atmosferă scad; timpul de staţionare al acestui poluant este de ordinul la 1...3 zile. Oxizii de azot fac parte din categoria poluanţilor iritanţi, afectând căile respiratorii şi alveolele pulmonare. Dintre cei doi oxizi ai azotului, NO2 este de 4 ori mai toxic decât NO. Potenţialul toxic al NO, la concentraţiile aerului ambiant, se manifestă prin capacitatea lui de a se oxida cu uşurinţă la forma NO2, mult mai toxic. Prezenţa în atmosfera poluantă a altor iritanţi (de exemplu a diverselor pulberi toxice, a bioxidului de sulf etc.), măresc capacitatea toxică a NOx. Pragul pentru perceperea mirosului de NOx la om este de 0,12 ppm. Concentraţiile de 0,066...0,084 ppm (0,102...0,130 mg/mcde aer) de NO2 produc efecte corosive asupra materialelor. La expunerea populaţiei la concentraţii mici şi moderate pe timp îndelungat, apar efecte cronice manifestate prin boli ale aparatului respirator. În cazul poluanţilor iritanţi nu e vorba de o acumulare a lor în organism, ci despre modificări funcţionale, de alterări morfologice, ca urmare a suprasolicitării mecanismului de ,,clearance” pulmonar. 135

. dioxidul de azot.300) ppm. puls accelerat şi neregulat. dacă un amestec în echilibru. după care apar simptome grave: rău general nedefinit... oxidul de carbon persistă în amestecul răcit datorită timpului îndelungat necesar pentru a se stabili un echilibru nou la temperatura joasă. în general. în general. Inhalat pe durată mare.. supravieţuiesc. considerat a fi cea mai veche cauză de intoxicaţie)şi pentru că produce forme grave de intoxicaţie. cum sunt cuptoarele de diverse tipuri. 4. sunt methemoglobinizanţi. Este un compus inodor. care poate dura (2. ulcerul nasului şi gurii. decese tardive. asociată cu prezenţa pulberilor toxice şi gazelor de tip SO2. .reacţia cu oxigenul molecular: 2C + O2 = 2CO. la nivelul cărora se produce edem acut.16 MG/MCDE AER . Asfixia progresează rapid.. (4) CO + O3 = CO2 + O2 136 (5) . este posibilă în straturile joase ale atmosferei. se produce iritaţia căilor respiratorii superioare. fiind iritanţi ai mucoaselor şi în special ai mucoaselor căilor respiratorii.. cu tuse şi iritaţie a mucoasei oculare. dispnee. bronşită cronică.combustiile la temperatura înaltă. bolnavii care rezistă la criza de edem. oxidul de carbon trece în bioxid. fie prin sincopa reflexă. determină reduceri pronunţate de vizibilitate Oxizii de azot pot provoca accidente grave. devin surse de oxid de carbon datorită disocierii bioxidului de carbon în oxid de carbon şi oxigen. chiar în condiţii de disponibilitate a oxigenului.combustia incompletă a carbonului (în special din cărbune) sau a compuşilor cu carbon. provocată de agresiunea brutală asupra aparatului respirator. NOx. (3) În prezenţa umidităţii şi straturilor atmosferice superioare. provoacă: dureri de cap. Prezenţa umidităţii. sete mare. expectoraţii. anorexie. fie prin atingerea directă a centrului respirator. în multe instalaţii industriale. Totuşi la nivelul atmosferei. Intoxicaţia supra-acută rezultă din inhalarea concentraţiilor mari de oxizi (500. Este cel mai răspândit şi mai comun poluant al aerului. în intoxicaţia acută nu se observă. insomnie. cianoză. cu densitate mai mică decât aerul atmosferic. ca şi monoxidul de carbon. Monoxidul de carbon este o noxă deosebit de importantă pentru faptul că este foarte des întâlnită (oriunde există un incendiu. conform reacţiilor: CO + H2O = CO2 + H2. urmând coma şi colapsul cardiac. Această stare este urmată de o perioadă de .Alte efecte ale complexului de noxe amintit se manifestă asupra vizibilităţii în zonă datorită dispersiei şi absorbţie luminii de către particulele şi gazele din atmosferă. insipid.8)ore. sângele devenind de culoare negricioasă. alături de următoarea reacţie. Intoxicaţia acută are loc ca urmare a inhalării unor concentraţii de (100. dispnee. emfizem pulmonar etc.5000) ppm şi conduce la moarte în câteva secunde. . bogate în ozon. în general.reacţia de reducere: CO2 + C = 2CO. Monoxidul de carbon este. victima are transpiraţii reci. la temperatură ridicată este răcit brusc. mucoasă roşie sau galben-roz. incolor. rezultatul unuia dintre următoarele trei tipuri de procese fizicochimice din cadrul diverselor faze tehnologice din metalurgie şi sectoare calde: . care se desfăşoară cu viteză extrem de mică: CO + O2 = 2CO + O. slăbiciune.2 Monoxidul de carbon (CO) CONCENTRAŢIA MAXIMĂ ADMISĂ: 1 PPM = 1. eroziune dentara.linişte înşelătoare”. (2) are loc la temperaturi ridicate.. există în echilibru la temperatura înaltă.dioxidul de carbon. există posibilitatea de a se forma oxid de carbon. Oxizii de azot. . tensiune arterială scăzută. dioxidul de carbon poate reacţiona în diferite moduri: . tuse.

Fenomenele toxice provocate sunt. Oxigenul legat de hemoglobină (oxi-hemoglobina). în anoxemia carbonică. pot apare efecte secundare de oboseală. tensiunea parţială a oxigenului în sângele arterial rămâne normală.. Concentraţia normală de COHb din sânge este de 0.0116 mg/mcde aer). dispnee. cele ale anoxemiei (lipsă de oxigen). decât pentru oxigen. Hb + CO = COHb. oxidul de carbon se găseşte în concentraţii de 0... care să realizeze o concentraţie de COHb de până la 10%. Se cunoaşte o singură modalitate sigură de acţiune a oxidului de carbon şi anume blocarea prin compensare a hemoglobinei (pigmentul roşu din globulele roşii) şi formarea carboxi-hemoglobinei.în aerul natural. poate fi calculat prin relaţia: % COHb = 0. de aceea această reacţie se produce cu viteză foarte mică. 21% oxigen. Carboxi-hemoglobina este o substanţă nedisociată la nivel celular. apare intoxicaţia acută cu cefalee intensă. se împiedică astfel oxidarea hemoglobinei la oxihemoglobină. nu se semnalează modificări fiziologice sau fiziopatologice.Oxidarea oxidului de carbon cu bioxidul de azot necesită o energie de activare destul de mare...1% oxid de carbon în aer pentru a se obţine cantităţi egale de oxi-hemoglobină şi carboxi-hemoglobină. În acest fel oxi-hemoglobina devine inaptă pentru transportul oxigenului în organism. Anoxemia carbonică prezintă un tablou de afecţiune cu predominantă circulatorie. Cel mai sensibil la insuficienţa de oxigen şi cel mai uşor vulnerabil este ţesutul cerebral. (6) (7) Afinitatea CO pentru hemoglobină este de 210. frecvenţa respiratorie să nu sufere modificări. Peste 20% COHb. apar efecte imediate (la concentraţii mari) asupra aparatului cardiovascular şi pancreasului.240 ori mai mare. Între (10. dureri musculare.1 ppm (0. 137 . tulburări de coordonare a mişcărilor. Prin expunere de lungă durată la concentraţii scăzute de CO. în consecinţă. la concentraţii mai mici ale acestuia în aer. precum şi tensiunea intra-craniană. ca ţesut foarte activ (lipsit de mioglobină în care să fie înmagazinat oxigenul) este printre primele ţesuturi care suferă din lipsa de oxigen. ceea ce face ca cedarea sa ţesuturilor să fie redusă la trecerea sângelui prin capilare. faţă de oxigenul aflat în concentraţie normală în aer. Efectul toxic al oxidului de carbon asupra omului şi animalelor este datorat în primul rând reacţiei dintre oxidul de carbon (CO) şi hemoglobina din sânge (Hb): Hb + O2 = HbO2 .22 mg/mcde aer de CO) apar manifestări de intoxicaţie manifestate prin oboseală.20)% CPHb (60. centrul respirator. Literatura menţionează un timp de transformare a oxidului de carbon cuprins intre 4 luni şi 1 an . având constanta de echilibru de aproximativ 210 ori mai mică decât oxi-hemoglobina. Din cele de mai sus reiese că nu s-au evidenţiat reacţii în faza gazoasă prin care să se realizeze o îndepărtare importantă a oxidului de carbon din atmosferă. cu cât activitatea fizică este mai intensă. (8) Oxidul de carbon afectează sistemul de transport al oxigenului în corpul uman. este suficientă o concentraţie de 0.5. de exemplu aceea provocată de altitudine (în care tensiunea parţială a oxigenului în plasma sângelui arterial are un rol important). aşadar hemoglobina are o afinitate mai mare pentru oxidul mde carbon. situaţie care reprezintă o stare gravă de intoxicaţie. Fenomenele de sincopă în intoxicaţia cu oxidul de carbon sunt mai frecvente şi mai grave... în general. La o expunere la concentraţii mici de CO (sub 60 mg/mcde aer) în aer. Aceasta se explică prin faptul că miocardul. în funcţie de nivelul concentraţiilor de CO din aer. ameţeli. Fumătorii sunt cei mai expuşi efectelor toxice al oxidului de carbon. Spre deosebire de alte anoxemii.16 x concentraţia CO [ppm] din aer + 0. în anoxemia oxi-carbonică să nu fie excitat şi. astfel se blochează 50% din hemoglobină. astfel creşte permeabilitatea capilarelor şi ţesutului cerebral. tulburări senzoriale. cefalee.5%. Cunoscând că în aer există cca.. Procentajul de COHb de echilibru din curentul sanguin al unei persoane expuse continuu la concentraţii ambiante de CO sub 100 ppm. Aceasta face ca. în prezenţa carboxi-hemoglobinei este mult mai stabil.

138 . apar unele modificări. afecta întreaga calotă craniană. se pot înregistra afecţiuni ale glandei tiroide. printre care: . leucocitoza etc. vărsături. . complicaţiile. printre care: H2S.. Reţinerea oxidului de carbon din aer este în funcţie de: concentraţia de oxid de carbon din aer. o coloraţie roşie-violacee (culoarea carboxi-hemoglobinei).modificări sanguine (poliglobulie) etc. însă se întâlneşte mai rar. HCI. printre care: creşterea în sânge a conţinutului de zahar ţi a acidului lactic. apar greţuri. Într-o fază avansată de intoxicaţie. scăderea rezervelor alcaline.. constituie un factor confirmativ la stabilirea diagnosticului. transformându-se în pseudo-hemoglobină şi similar fierului (din pseudo-hemoglobină) ar lega oxidul de carbon mai puternic decât fierul din hemoglobină. rezistenţa specifică a organismului respectiv etc. Pielea prezintă. vapori nitroşi. deşi condiţia fizică generală este bună şi aparent. . din cauza unei frecvenţe mai mari a respiraţiei). pierderea cunoştinţei.vârsta (copiii sunt mai sensibili decât adulţii. cu localizări frontale. . oboseală. substanţe care măresc capacitatea de acţiune şi reactivitatea specifică a oxidului de carbon. umiditatea). pot fi întâlnite şi altele.este o problemă asupra căreia părerile încă nu sunt unanime.tulburări nervoase (iritabilitate). Pe lângă simptomele menţionate în triadă. În metabolism. Se înregistrează tulburări vizuale privind câmpul vizual şi perceperea culorilor. faptul că pacientul desfăşoară activitatea într-un mediu viciat cu oxid de carbon. occipitale. Carboxi-hemoglobina fiind un compus stabil.. dureri precordiale). precum şi sechelele se intensifică. . coma. ca urmare a unei îndelungate şi repetate expuneri la oxid de carbon. ameţeli. cum sunt afecţiunile care restrâng capacitatea respiratorie (tuberculoza.coeficient de intoxicaţie cu oxid de carbon” şi se exprimă în procente. Dintre factorii individuali se pot enumera: . asupra gravităţii intoxicaţiilor cu oxid de carbon o au o serie de factori secundari. Intoxicaţia cronică . de obicei. ale rinichilor. Ca sechele ale intoxicaţiei acute.diverse afecţiuni ale organismului care diminuează hematoza (capacitatea sângelui de a se îmbogăţi în oxigen).Este posibil ca scăderea labilităţii oxi-hemoglobinei la nivelul ţesuturilor să fie cauzată şi de tulburări în funcţia unor enzime. are loc o scădere a rezervei alcaline după instalarea acidozei. .). care catalizează disocierea acesteia în oxigen şi hemoglobină. provocând moartea în câteva secunde. cefalee şi vertij. la nivelul ţesuturilor.sexul (femeile suportă mai uşor intoxicaţiile cu oxid de carbon decât bărbaţii. . În afară de aceşti factori consideraţi principali.) şi cele care diminuează activitatea circulatorie şi alterează compoziţia sângelui (anemie. Intoxicaţia acută cu oxid de carbon se manifestă prin senzaţie de tensiune şi pulsaţii în tâmple.tulburări ale vederii (licăriri în faţa ochilor). Ca şi în cazul anoxemiilor provocate de cauze de altă natură. Astenia este simptomul cel mai des întâlnit şi se caracterizează prin oboseală. aceste simptome se pot dezvolta fulgerător. dar având o altă cauză. individuali şi de mediu. În acest sens a fost pusă în evidenţă existenţa unei triade simptomatice constituite din astenie. poate. silicoza etc. femeile gravide îl suportă mai greu). durata inhalării. în cazul concentraţiilor mari de oxid de carbon.tulburări cardiace (palpitaţii. vărsături). În acest caz. În cazul alimentaţiei insuficiente şi incomplete. Această triadă simptomatică nu este prezentă în toate cazurile şi chiar daca ar fi . de asemenea. ameţeli. Raportul cantitativ între carboxi-hemoglobina sanguină şi hemoglobina obişnuită (oxi-hemoglobina) se numeşte . intoxicaţia acută. precum şi tulburări gastrointestinale.tulburări digestive (greţuri. Printre factorii de mediu menţionăm: microclimatul (temperatura. s-ar explica prin faptul că (în prima fază) hemoglobina îşi deschide inelul tetrapirolic. zgomote în urechi. eliminarea de oxid de carbon este mult mai lentă decât reţinerea acestei substanţe nocive. ca urmare a scăderii hemoglobinei şi a creşterii acidului lactic. uneori impotenţă sexuală. Cefaleea este un simptom tenace şi rebel. presiunea. . ateroscleroza etc. insuficienţa cardiacă. nu este afectată. menţionaţi. Persistenţa oxi-carboniei în intoxicaţia cronică timp îndelungat. Vertijul este însoţit de sincopă. anhidrida sulfuroasa etc. apatie intelectuală. Acest mecanism fizico-patologic explică discrepanţa dintre fenomenele chimice observate la un intoxicat cu oxidul de carbon şi la anoxemii de acelaşi grad.tulburări auditive (zgomote în urechi). existenţa în aer alături de oxidul de carbon a altor substanţe nocive.prezenţa acestora nu înseamnă neapărat o intoxicaţie cu oxid de carbon.

Negoiţă. E. în: Revista de Ecologie Industriala. Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor. Concentraţiile mari de bioxidul de sulf produc bronşite acute. potenţialul toxic creşte astfel că. Pe lângă simptomele menţionate. Manuscris.66 mg/mcde aer Bioxidul de sulf se degajă atât în zonele de lucru. 139 . în special al căilor respiratorii superioare.2 Bioxidul de sulf (S02) Concentraţia maximă admisă: . apar iritaţii ale căilor respiratorii. 2 kg/tonade produs. exercită o acţiune iritantă asupra mucoaselor.017 mg/mcde aer de NOx. la halele de forjă. vol. formează aerosoli de acid sulfuric. Teză de doctorat. turnătorii.conjunctivita şi corneea. cu miros caracteristic. bioxidul de sulf produce iritarea ochilor.100 mg/mcde SO2 şi 0. Universitatea „Politehnica” Bucureşti. aer Bibliografie [1] Negoiţă. cât şi din combustiile care au loc în centralele termice. Timpul de persistenţă al acestui poluant în atmosferă este de 1-6 zile. Se cunoaşte astăzi acţiunea nocivă a bioxidului de sulf asupra organelor hematopoetice (măduva osoasă. Particulele solide în suspensie absorb pe suprafaţa lor acest gaz. în industria alimentară etc. începând de la concentraţii de 0. bioxidul de sulf afectează direct aparatul respirator. la centralele termice. Primele efecte asupra omului apar la o concentraţie de 0. vol. cât şi în perimetrele uzinale din industria acidului sulfuric. I.100 mg/mcde aer pulberi. – „Faze tehnologice din turnătorii.. în cantităţi de cca. în industria petrolieră.260 mg/mcde aer. I. foarte solubil în apă. N. splină etc. în prezenţa umidităţii. la laminoare. Bucureşti. – „Determinări specifice pentru aprecierea calităţii apei” în Revista de Ecologie Industrială. Ajuns în atmosferă.4. [2] Chira. cu grad ridicat de poluare a mediului”. în cazul unor concentraţii mult crescute. Referat nr. [3] Depner. [4] Chira. 2003. Prezenţa în atmosferă a ionilor de fier şi mangan măreşte viteza de oxidare a bioxidului de sulf. Inhalat în concentraţii mici. dispnee. dizolvarea bioxidului de sulf în salivă poate conduce la gastrite. iar în cantităţi mai mari provoacă răguşeală şi senzaţie de constricţie toracică. asociată cu 0. apar vărsături simple sau sanguinolente.G. 2004. Universitatea „Politehnica” Bucureşti. Negoiţă. în gazele de la furnale şi cuptoarele mari cu flacără. Această substanţă toxică favorizează formarea methemoglobinei şi dereglează metabolismul glucidelor. tendinţa spre lipotimie. Acţiunea toxică principală este aceea de iritant.1 ppm = 2. În asociere cu pulberile în suspensie. Aceste reacţii petrecute în atmosferă explică concentraţiile mici de SO2 detectate în zonele urbane. 2002. – „Contribuţii privind evaluarea. la o concentraţie de SO2 de 0.75 mg/mcde aer.050 mg/mcde aer. Cantităţi importante de SO2 se degajă în spaţiile urbane din procesele de combustie care au loc în termocentrale. N. 1de doctorat. N. SO2 se oxidează fotochimic sau catalitic la forma de SO3 care. În cazul unor durate prelungite de lucru în mediu viciat cu bioxidul de sulf. iar la concentraţii ridicate . bronşită etc.. el consumându-se prin reacţiile de oxidare. I. Este un poluant care se degajă atât din procesele industriale de obţinere a oţelului şi fontei. afectând cu precădere mucoasa căilor respiratorii şi alveola pulmonară. Este detectat prin miros începând de la o concentraţie de 0. 2002. menţionate. care este apoi oxidat catalitic în sulfaţi. Bioxidul de sulf este un gaz incolor. Având o solubilitate ridicată în apă este reţinut în proporţie însemnată în porţiunile superioare ale aparatului respirator.). Acelaşi efect se obţine prin sinergism cu oxizii de azot. I. – „Oportunităţi punctuale de monitorizare ecologică a activităţii turnătoriilor”. însoţită de lăcrimare şi usturime. Bioxidul de sulf este un poluant iritant. Catedra Procesarea Materialelor şi Ecometalurgie. neutralizarea şi valorificarea poluanţilor din sectoarele metalurgice şi conexe”.

. mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Aceasta reprezintă bineînţeles un beneficiu incontestabil pentru omenire. este că procesul de înlocuire al vechilor tehnologii poluante nu ţine cont de “principiul prevenirii riscurilor şi producerii daunelor”. 2.căderea sistemelor tehnologice. impactul lor fiind deosebit de grav datorită dinamicii foarte rapide care guvernează acest tip de accidente.management impropriu pentru deşeurile toxice. accidentele chimice sunt evenimente care apar şi se dezvoltă pe neaşteptate. MIHĂIŢĂ LIVIU DUMITRAŞCU I. ing. Dintre fenomenele cauzatoare de accidente chimice se pot enumera: . lucru ce face ca indicele de vulnerabilitate la riscul chimic al comunităţilor locale să crească. explozii etc. care se suprapun peste sursele convenţionale (agenţi economici care manipulează. drd.U.). . o dată cu intrarea în lichidare. Definirea termenilor utilizaţi Accidentele chimice reprezintă în fapt eliberarea în mediu. Sunt cunoscute o serie de cazuri în România. some sources of danger. Dumitru Petrescu” al Judeţului Gorj Abstract The material presented in a brief. Mai mult. nu a fost soluţionată problema distrugerii substanţelor toxice deţinute. 1. dar există şi un revers al medaliei: impactul uneori periculos asupra populaţiei şi mediului. furtuni etc. . a series of data on chemical accidents. aceşti agenţi economici dispar de cele mai multe ori din statisticile şi monitorizările protecţiei civile sau protecţiei mediului. and some items concerning the management of public security. „Lt. fapt ce a dus la existenţa în prezent a numeroase surse de risc chimic. în care.accidente pe timpul transportului de substanţe toxice. Problema care apare. col. 140 .sabotaje sau atacuri teroriste. . Aspectul şi mai negativ îl reprezintă faptul că în multe cazuri de lichidări de societăţi comerciale sau agenţi economici care făceau parte din această categorie. inundaţii. EVENIMENTE ANTROPICE CARE POT AFECTA POPULAŢIA ŞI MEDIUL Col.dezastre naturale (cutremure.ACCIDENTELE CHIMICE. De cele mai multe ori. some terms used. alunecări de teren.). transportă sau depozitează substanţe toxice industriale etc.cădere a sistemelor de protecţie din amplasament.contaminarea mediului sau alimentelor prin pierdere de chimicale.S.alte dezastre tehnologice (incendii. aşa cum este şi cazul României. ca urmare a unor cauze antropice sau naturale.Consideraţii generale În lumea modernă ritmul schimbărilor în ceea ce priveşte tehnologia este mai mare ca niciodată. a unor substanţe toxice industriale în asemenea cantităţi încât acestea depăşesc mult nivelurile maxim admise şi pot afecta sănătatea populaţiei (intoxicarea sau decesul). a number of risk factors on the vulnerability.). .explozii sau accidente la fabrici sau depozite care utilizează substanţe toxice. . înlocuirea sau renunţarea la vechile tehnologii nu a decurs respectând acest principiu. . produc. În tabelul 1 se dau câteva exemple de asemenea accidente şi urmările lor. .

cutremure. căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos.04.G. eşuarea sau scufundarea unor nave. Riscuri tehnologice – accidente.Anul 1939 1976 1979 1979 1984 1984 1985 1987 1988 1988 1989 1992 1992 1994 Tipul de accident Explozia unui România rezervor Accident la un Italia reactor Accident de transport Canada (cale ferată) România Accident la o cisternă Accident la o fabrică India de pesticide Explozia unui Mexic rezervor Scurgeri majore de India substanţă toxică Accident datorat China erorii umane China Contaminare apă Accident datorat unei România erori umane Incendiu la o fabrică SUA de chimicale Explozie la o fabrică Haiti de chimicale Explozia unui Senegal rezervor Africa de Accident la o mină de Sud aur Ţara Tabelul 1 – Accidente chimice în lume şi urmări asupra populaţiei Substanţa Morţi Intoxicaţi Evacuaţi Clor Erbicide Propan. pe timpul transportului şi depozitării produselor periculoase.epizootii/zoonoze.tipuri de risc – incendii. cu caracter nonmilitar.000 4. tornade. valorile culturale şi materiale. inundaţii. îmbolnăviri în masă. muniţie neexplodată. astfel: Riscuri naturale – fenomene meteorologice periculoase (furtuni. transporturi. vulnerabilitatea. instalaţii sau amenajări. alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate. îngheţ). riscul.400 154 400 450 730 250. iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente. avarii. fenomene distructive de origine geologică (alunecări de teren. inundaţii. proces sau complex de împrejurări congruente. 15 din 2005. căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos. explozii. care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc. aprobată prin Legea nr. cutremure de pământ). În aceste condiţii trebuie să definim o serie de termeni care determină în ce măsură un accident chimic se poate transforma în dezastru. 21/15.000 400 16. H. prăbuşiri ale unor construcţii.600 15. mediului înconjurător. acid sulfuric Acid sulfuric Amestecuri de substanţe toxice Amoniac Cianuri şi acid cianhidric 27 3.2004 pentru aprobarea principalelor funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă. clor Amoniac Izocianat de metil Benzină Trioxid de sulf Alcool metilic Bicarbonat de amoniu Aceton-cianhidrină. explozii şi incendii în industrie. incendii de pădure. Riscuri biologice – epidemii. sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate sau favorizate de factorii de risc specifici.12. În acelaşi context.000 200. stabileşte principalele tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă în România şi le grupează în funcţie de natura lor. nucleare. care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei. instalaţii ori amenajări. alunecări sau prăbuşiri de teren. nr. eşecul utilităţilor publice.248 350 3. în acelaşi timp şi spaţiu. tornade. 2288/09.000 - În Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. avalanşe. avalanşe. . 141 .aceste elemente.factor de risc – fenomen.2001 privind Sistemul de Management al Situaţiilor de Urgenţă. accidente.000 31. utilizate pe plan mondial sunt: dezastrul.598 452 1 55 10 100 77 600 500 175 100. secetă. hazardul. poluare ape.situaţia de urgenţă – eveniment excepţional. . eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale. prăbuşiri de construcţii. sunt definite : .000 100. avarii.R.

Vulnerabilitatea este probabilitatea ca un anumit eveniment să producă pagube care să afecteze o comunitate.). nucleare. Cauze profunde: .acces limitat la structurile puterii şi resurse.îndemânări necesare .cauze antropice . doza de intoxicare şi letală este mai mică şi nu au deprinderi formate de a reacţiona în caz de accident chimic.investiţii locale .).degradarea mediului Condiţii nesigure: Mediu fragil fizic: .cauze naturale HAZARD Fig. Hazardul reprezintă probabilitatea ca un anumit eveniment (cutremur. poate fi estimată prin extrapolarea datelor pentru nivelele normale de apariţie a evenimentelor. cauzatoare de pierderi extinse în oameni. 1 –Progresia vulnerabilităţii Din punct de vedere al accidentului chimic cele mai vulnerabile categorii de populaţie sunt: .instituţii locale . . Dezastrele sunt clasificate adesea după „viteza” cu care lovesc ca: . Acest lucru se poate observa şi în figura nr. . accident nuclear. materiale sau degradarea gravă a factorilor de mediu. inundaţie. inundaţiile. Recurenţa. în accepţiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) ca şi în a Centrului de Coordonare a Răspunsului la Dezastre al NATO (EADRCC) se înţelege “o ruptură serioasă în funcţionarea unei societăţi. incendiu etc. Prin urmare vulnerabilitatea reprezintă un termen care contribuie esenţial la apariţia unui dezastru. .ideologii Presiune dinamică: .niveluri scăzute de venituri DEZASTRUL = VULNERABILITATE + HAZARD Evenimente declanşatoare: .urbanizarea .lipsa de: .macroforţe: . explozie. incendiile. care depăşeşte posibilităţile societăţii afectate de a rezolva problema cu forţe proprii”.2.mijloace de trai riscante . inundaţii. alunecările de teren etc.copiii.antropice (accidentele chimice. Acurateţea unor astfel de estimări depinde de cantitatea de date şi de perioada de timp în care datele au fost colectate. 142 . frecvenţa şi intensitatea diferă de la o tehnologie la alta şi de la un tip de accident la altul. probabilitatea de apariţie a nivelelor extreme care pot cauza un accident dezastruos.locaţii periculoase .sisteme economice . deoarece nu au asigurate mijloace de protecţie.educaţie .sărăcie.).infrastructuri cu grad de siguranţă scăzut Economie locală fragilă: .cu evoluţie în timp (accidentele chimice. .dezastre cu evoluţie instantanee (cutremurele. accident chimic.după cauza de producere naturală (cutremure.Prin dezastru. furtuni etc.) să se producă. exploziile etc.antrenament . exploziile). .expansiunea populaţiei . alunecare de teren.

lipsa resurselor financiare pentru asigurarea mijloacelor de protecţie pentru populaţie. În figura nr. deoarece capacitatea de reacţie este redusă.lipsa unei legislaţii clare cu privire la accidentele chimice.lipsa întreţinerii utilajelor periculoase. care în unele situaţii nu sunt asigurate în totalitate. . . Frecventa Consecinte Risc Fig.3 se prezintă o modalitate grafică a acestei ecuaţii este dată mai jos. . sunt: . 2 – Reprezentarea grafică a riscului În aceste condiţii. 143 . . analiza defecţiunilor rezultate din situaţii obişnuite).lipsa centralizării sistemului de alarmare a populaţiei la diferite nivele. iar procentajul de bolnavi sau cu afecţiuni cronice este ridicat. Principalii factori care contribuie la vulnerabilitate.. . întocmirea şi analiza arborilor evenimentelor. Riscul reprezintă cuantificarea vulnerabilităţii. pentru toată gama de industrii. care se referă la: . C – consecinţele.determinarea consecinţelor medii pentru un anumit eveniment (determinarea evoluţiei rezultatelor incidentelor din evenimentul primar). . . este analiza de risc.aplicarea planurilor de evacuare a populaţiei necesită resurse financiare şi umane deosebite.restructurarea economiei. Acesta este dat de relaţia: R = H x V x C. H – hazardul.lipsa echipamentelor de protecţie individuală şi colectivă. problema importantă care apare şi care este necesar a fi rezolvată.schimbările petrecute în sistemul sanitar. .bătrânii.identificarea riscului (localizarea şi caracterizarea sursei).învechirea instalaţiilor ce prelucrează substanţe toxice.lipsa sistemului de monitorizare a surselor de risc.lipsa unui sistem de monitorizare a surselor de risc chimic.determinarea frecvenţei incidentelor (obţinerea de informaţii din situaţii asemănătoare.nivelul modest al educaţiei populaţiei cu privire la măsurile necesar a fi luate în caz de accident chimic. După 1990 se constată o creştere a vulnerabilităţii tuturor comunităţilor la riscul chimic datorită următorilor factori: . V – vulnerabilitatea. . (1) unde R este riscul. . . .

3.0001 Regiune de risc acceptabil larg 0. mai ales la măsurile de protecţie şi regulile de comportare care trebuie respectate în aceste situaţii.0000001 Figura nr. pericolele sunt deseori apreciate greşit. 3.01 Frecvenţa (evenimente / an) Extrem de mare. În ciuda măsurilor extensive de securitate luate de agenţii economici. Cu toate acestea.000001 0. eforturi mari pentru îmbunătăţire Mare. în cele mai neaşteptate locuri. se vor considera costurile efective ale alternativelor Neglijabil. Foarte adesea există un „vid” de comunicare între agenţii economici şi autorităţi pe de-o parte şi între autorităţi şi populaţia civilă pe de altă parte. 5 – Amplasamentele industriale şi rutele cu risc potenţial ridicat 144 .000 de persoane ar putea fi afectate la nivelul întregii ţări. În cele ce urmează. Fig. o evaluare a zonelor de planificare la urgenţă arată că aproximativ 3. cu privire la riscurile pe care le reprezintă accidentele chimice şi. accidentele în care se eliberează aceste substanţe pot să apară. Acestea pot să evolueze dincolo de aşteptările presupuse şi să devină o sursă de pericol pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător. îmbunătăţiri fundamentale.001 Regiune de risc tolerabil 0. în mod frecvent. se vor menţine măsurile obişnuite de prevenire 0. chiar şi unde riscul asociat cu amplasamentele specifice este cunoscut.Risc intolerabil 0. 4 – Scara riscurilor Referitor la expunerea populaţiei din România la riscul chimic. cazuri de surse potenţiale de pericol.1 Amplasamente industriale Substanţele periculoase sunt utilizate. sunt necesare investigaţii alternative Scăzute. soluţii alternative Foarte mare. Prin urmare este de neînţeles de ce majoritatea factorilor de decizie de la nivelul agenţilor economici cu activitate în domeniu şi uneori şi cei din administraţia locală (în special din mediul rural). produse şi stocate nu numai de companiile de profil ci şi de alţi agenţi economici.000. nu acordă importanţa cuvenită activităţii de prevenire a producerii de dezastre în general şi în special a accidentelor chimice. se prezintă pe scurt. Surse de pericol Substanţele periculoase sunt foarte comune în societatea industrială de azi.00001 0.

ordine ministeriale. în metroul din Tokyo (1995). . Toxicitatea gazelor de luptă este extrem de importantă. Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an.3. tipul de substanţe.utilizarea pesticidelor. că riscul pentru “producător” este de asemenea relativ ridicat. Căile de transport a substanţelor periculoase sunt dintre cele mai diverse: şosele . . mai ales pentru zonele care în mod normal nu sunt supuse ameninţărilor unor accidente industriale şi prin urmare pregătirea şi reacţia populaţiei sunt deficitare.comerţul cu mărfuri periculoase. instrucţiuni. căi ferate 30%. sunt relativ uşor de produs.2 Transporturile Accidentele de transport reprezintă un risc deosebit. 3. aeroporturi sau în cazul unor evenimente importante la care populaţia. sunt suficiente pentru a produce decesul unei persoane. .depozitarea produselor periculoase. în caz de incendiu produşii de descompunere pot scăpa şi se pot dispersa formând un “nor toxic”. 3. principalul pericol poată să aparea şi de la conductele de gaz metan/de sondă) şi de la tancurile de păstrare a propanului şi butanului lichid. .legea managementului deşeurilor.Refrigerarea: substanţele periculoase sunt utilizate mai ales în producerea gheţii artificiale în patinoare şi piste de bob.50%. într-un timp extrem de scurt. Majoritatea acestor tancuri de stocare au capacităţi mari pentru a fi folosite la încărcarea buteliilor. gări. O. doar câteva miligrame din această substanţă. . coroziv şi inflamabil. chiar dacă mental apreciem/evaluăm faptul. norme etc. a pus în evidenţă faptul că aceasta este o altă situaţie de risc care nu trebuie neglijată.3.6 Acţiuni teroriste/arme chimice Atacul cu sarin. această situaţie creşte riscul pentru populaţia din apropierea acestor căi de comunicaţie.definirea planurilor de urgenţă externă.R. aproximativ 15% îl reprezintă mărfurile şi substanţele periculoase.regulamente de transport intern şi internaţional.20%. în mod frecvent este folosit ca agent de răcire amoniacul care este toxic. regulamente.căi fluviale şi maritime . cantităţile eliberate care nu pot fi prevăzute.reglementarea lichidelor inflamabile. este folosit în cantităţi foarte mari la tratarea apei în sistemele de alimentare cu apă a oraşelor şi în staţiile de epurare. de asemenea.4 Facilităţile de recreare şi sport În aceste zone. O serie de gaze extrem de toxice şi substanţe periculoase.G. 3. Ţintele atacurilor teroriste se pot materializa în locuri publice aglomerate.5 Agricultura Operaţiile din agricultură cer stocarea a mari cantităţi de fertilizatori şi produse de protecţia plantelor.R. .U. participă masiv.legislaţia de reglementare privind manipularea substanţelor chimice (legi. mari cantităţi de gaz inflamabil pot fi eliberate şi se pot genera incendii sau explozii chiar la distanţe mari.Clorinarea: clorul (toxic şi coroziv) este utilizat pentru tratarea apei în piscinele de înot pentru a preveni înmulţirea germenilor. Unul dintre aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că măsurile de prevenire sunt imposibil de luat datorită unor parametri cheie la locul accidentului cum ar fi: zona. depozitele răcite pentru alimente folosesc de asemenea acelaşi principiu. 3. Sisteme de utilităţi publice În zonele unde există sisteme utilitare. 4. substanţele periculoase sunt utilizate în cantităţi crescânde în două domenii de bază: . Managementul securităţii publice Principalele măsuri de securitate care trebuie dispuse/aplicate de autorităţile publice includ: . . în cazul unor defecţiuni.. . H.) cu privire la: . majoritatea în depozite sau în clădiri ale cooperativelor.monitorizarea şi inspectarea amplasamentelor industriale periculoase. 145 .. în general.G. O problemă care nu trebuie subestimată este folosirea aproape universală a materialelor plastice care în caz de incendiu produc fumuri toxice.

o diagramă de relaţii şi scheme de înştiinţare şi alarmare la accident. astfel încât să devină planuri operative şi aplicabile. 146 . pe timpul desfăşurării accidentului şi post accident pentru prevenire. inclusiv reglementările de protecţie împotriva focului.informarea instituţiilor responsabile în caz de urgenţă. . .L.).. limitare şi înlăturarea efectelor. 4. .informarea corectă/eficientă a populaţiei din zonele de risc asupra pericolelor existente.U.definirea planurilor de urgenţă internă.descrierea pe scurt a amplasamentului şi pericolelor ce derivă de la el. .acomodarea cu toate regulamentele de siguranţă.antrenarea şi educarea forţelor de intervenţie. măsuri de igienă speciale.1 Planurile de urgenţă externă Planurile de urgenţă externă sunt planuri elaborate de autorităţile competente (C. care trebuie să fie luate de comunităţi (autorităţi publice locale.J. .asigurarea echipamentelor de protecţie şi mijloacelor de intervenţie forţelor care intervin pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor unui accident chimic. . în caz de nevoie.4 Principalele măsuri de prevenire Principalele măsuri. .J. .S. C.zonele de planificare la urgenţă.3 Planurile de urgenţă internă Planurile de urgenţă internă sunt planuri de urgenţă şi alertă elaborate de către operatorii de pe amplasamentele periculoase. 4.achiziţionarea/instalarea de echipamente şi mijloace de înştiinţare şi alarmare a autorităţilor şi populaţiei la standardele actuale. prin măsurări oficiale. .forţele şi logistica la dispoziţie. .canale de comunicare internă. Inspecţii de prevenire /I.U) în cooperare cu operatorul de pe amplasamentul în cauză.instalarea de echipamente de monitorizare permanentă a emisiilor de poluanţi.descriere completă a măsurilor de prevenire a accidentelor. .forţele de intervenţie şi logistica la dispoziţie. spălarea fructelor. 4. agenţi economici etc.2 Managementul de siguranţă pe amplasament Măsurile de siguranţă pe amplasament includ: . . .. .acomodarea cu regulamentele şi standardele ce reglementează manipularea substanţelor chimice periculoase. acestea trebuie să cuprindă informaţii cu privire la: . .) pentru prevenirea şi reducerea riscurilor chimie sunt: .descrierea completă a măsurilor de răspuns desemnate pentru reducerea şi limitarea accidentelor..elaborarea atentă a planurilor de urgenţă chimică şi a celor de evacuare.S.monitorizarea emisiilor. .intensificarea controlului produselor alimentare. . .inspecţia şi întreţinerea periodică a utilajelor şi instalaţiilor de pe amplasament.schemele de înştiinţare şi alarmare şi formulare de notificare a urgenţei.informarea publicului pentru prevenirea cazurilor de intoxicare (restricţii asupra activităţilor în aer liber. măsurile pe care fiecare individ trebuie să le ia pentru protecţia proprie sunt de foarte mare importanţă. . contaminarea chimică. poate să fie generată cu viteză mare.punerea la dispoziţia autorităţilor publice responsabile şi publicului a informaţiilor privitoare la răspunsul de urgenţă.întocmirea de către toţi agenţii economici care sursă de risc chimic a studiului de impact asupra mediului. . Astfel de planuri includ: .acţiuni premergătoare.S. 4. . .instruirea populaţiei asupra regulilor de comportare şi a modului de realizare a măsurilor de protecţie în zona de acţiune a norului toxic. vegetalelor şi altor produse alimentare etc.U. Întrucât.

. 2000. G.. Constanţa. [5] Popescu. [2] *** „Activitatea autorităţilor publice locale pentru protecţia populaţiei în caz de accident pe un amplasament chimic”. [4] *** Introduction to hazards – 3rd edition – Disaster Management Training Programme – 1997..T./T. Editura Accent 200.„Protecţia civilă şi managementul dezastrelor”. D.V.21) iunie 1996. victimelor unui accident chimic.UNDRO/92/06 GE. Editura Fundaţiei „România de mâine”. (9. [3]*** An overview of disaster management – second edition. Vâlcea.pregătirea sistemului sanitar de la nivelul comunităţii pentru a fi în măsură să acorde primul ajutor şi asistenţa medicală de urgenţă. şi publicaţiilor locale. O.informarea corectă a posturilor de R.. Cluj Napoca. Bibliografie [1] Alexandru. . G... ş. Bucureşti.“Ghid practic privind activităţile protecţiei civile în caz de accident chimic pe timpul transportului substanţelor periculoase”.V.utilizarea periodică de către forţele care urmează să acţioneze a: planurilor de intervenţie. Seminar Internaţional pe probleme de protecţie civilă.92-01231. 1996. 147 .„ Elemente de hazard şi risc în industrii poluante”.. Bebe. .. a mijloacelor de comunicaţie şi alarmare existente precum şi verificarea modului colaborării între forţele de intervenţie şi coordonării acţiunilor prin exerciţii şi aplicaţii practice. a. [6] Popescu. Călimăneşti.

a unor aerosoli generaţi de incendiu sau creşterea de temperatură din zona în care se dezvoltă incendiul. celelalte sunt alarme false. De asemenea aceste tipuri de detectoare nu pot fi utilizate în spaţii deschise (depozite în aer liber. dăunătoare imaginii companiilor aeriene şi nu în ultimul rând afectează pasagerii puşi în astfel de situaţii. sistemul „este învăţat” să-l recunoască procesând semnalul video primit. It presented the composition of the principle of such a system. Un alt domeniu în care a fost nevoie de un sistem cu timp scăzut de detecţie şi cu un număr foarte scăzut de alarme false este cel al producerii energiei nucleare. 148 . cât şi costurile ridicate ale reconstruirii şi curăţirii mediului chiar şi în cazul unui eveniment mai puţin grav. Cum aceste sisteme nu permit echipajului nici un fel de inspecţie vizuală sau analiză amănunţită a condiţiilor din compartimentul afectat. Principii generale de funcţionare Aceste sisteme au fost inspirate de o observaţie foarte simplă. Sistemul foloseşte inteligenţă artificială vizuală care imită vederea umană şi capacitatea omului de a recunoaşte imaginile.DETECŢIA INCENDIILOR PRIN INTERMEDIUL ECHIPAMENTELOR VIDEO Maior lect. foarte asemănătoare cu cele folosite în industrie şi clădiri civile. Conceptul actual în acest sens presupune utilizarea detectoarelor de fum. 2. cu cameră de ionizare. în cazul producerii unui eveniment major într-o centrală nucleară. La fel cum omul învaţă să recunoască focul. Generalităţi Detectoarele convenţionale de incendiu detectează prezenţa flăcării. Dezavantajele utilizării sistemelor clasice de detecţie a incendiilor. Rezolvarea acestor probleme necesită soluţii care ar fi capabile să producă rezultate comparabile cu plasarea a sute de detectoare de fum/flacără/temperatură în imediata apropiere. Numai una din aproximativ 200 alarme declanşate la bordul avioanelor este cauzată de un eveniment real. Aceste activităţi sunt costisitoare. ing. la apariţia primelor sisteme de detectare a incendiilor folosind echipamente video. 1. MANUEL ŞERBAN Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de Pompieri Abstract The book presents the principles of operating a system for flame detection an /or smoke. instalaţii tehnologice etc. au dus. Se caută din ce în ce mai mult sisteme de detecţie care să răspundă rapid în condiţiile unui potenţial incendiu. Acest lucru a făcut ineficientă folosirea detectoarelor de fum (optice. soluţie total inacceptabilă din punct de vedere tehnic şi financiar. din punct de vedere uman şi al mediului. la sfârşitul anilor 1990. detectarea incendiilor s-a bazat pe ajungerea particulelor de fum/aerului cu temperatură ridicată la detector. cadru cu cadru şi pixel cu pixel. În acest domeniu trebuie avute în vedere consecinţele devastatoare. univ. which uses modern techniques of image processing from video cameras. Ani de zile. prezentate mai sus. dr. mult mai de încredere. care să supravegheze sălile turbinelor în centralele nucleare. Detecţia flăcării şi a fumului este realizată de algoritmi de procesare avansată a imaginii care analizează semnalul video primit de la camere obişnuite de supraveghere. deoarece timpul în care fumul/gazele fierbinţi ajung la detectoare este mare sau nu acestea nu ajung deloc. decât celelalte patru simţuri omeneşti însumate. deasupra sau în jurul zonei cu risc ridicat de incendiu. and various items that can be added to improve its performance. Un exemplu este detectarea incendiilor în compartimentele de marfă ale avioanelor. cu rază laser) sau a celor de temperatură în încăperi înalte sau în încăperi cu curenţi puternici de aer.). fără a creşte numărul de semnalizări false. fiecare alarmă iniţiază aceleaşi activităţi impuse de autorităţile aviatice: activarea sistemului de stingere şi aterizarea de urgenţă. şi anume aceea că imaginile furnizează mult mai rapid informaţii.

altele doar flacăra. 2 – Imaginile din stânga conţin fum respectiv flacără. mişcare. nemaifiind necesară vizualizarea directă a flăcărilor de către cameră. fumul şi chiar reflexia flăcărilor care nu intră în câmpul vizual al camerei sau se află în spatele unor obiecte care fac imposibilă detecţia directă a acestora de către camera video (figura 1). Fig. Detectarea reflexiilor flăcărilor are şi avantajul că reduce numărul de camere video necesare pentru supraveghere. contur etc.1 – Cadru în care sunt detectate flacăra.Algoritmii examinează diferite aspecte ale imaginii: culoare. În cazul unei arderi mocnite fumul este detectat primul. iniţial este detectată flacăra. după câteva secunde reflexiile acesteia urmată apoi de detecţia fumului (figura 2). iar cele din dreapta arată zonele în care a fost detectat fumul respectiv flacăra 149 . contrast. apoi combină informaţiile pentru a ajunge la o evaluare finală a riscului. iar altele flacăra. Fig. Unele sisteme detectează fumul. Un sistem de acest tip poate avea următorul mecanism de luare a deciziilor: un set de algoritmi independenţi rulează în paralel evaluând situaţia în timp ce un algoritm de luare a deciziilor monitorizează contribuţia fiecăruia în timp real. reflexia acesteia şi fumul În cazul unei arderi cu flacără. apoi flacăra şi reflexiile acesteia dacă arderea evoluează într-o ardere cu flacără.

Fig. farurile automobilelor. Prin urmare variaţia culorii sau a luminozităţii unui pixel cu o frecvenţă mai mare de 0. Acest criteriu nu este suficient deoarece obiecte de aceeaşi culoare cu flacăra pot apărea în câmpul vizual al camerei video generând astfel semnalizări false şi poate. sistemul poate fi totuşi configurat să le recunoască (figura 4). reţinându-se din aceştia informaţiile legate de culoare. ne poate da informaţii şi despre numărul focarelor existente în zona de protecţie (figura 5 a şi b) 4.Criterii după care se analizează imaginea pentru detecţia flăcării Fiecare pixel al imaginilor preluate de camerele video este analizat individual. în special la marginea flăcării. Fig. pixelul este considerat ca aparţinând unei posibile flăcări. lumânări. lumânări. poziţie şi luminozitate. considerându-se că arderile controlate nu sunt periculoase în multe situaţii. − structura flăcării. −culoarea este un criteriu important după care se analizează pixelul. lămpi de sudură) nu sunt nici ele detectate. chibrituri aprinse. Astfel un pixel. portocaliu şi roşu spre margine. Dacă se află în spectrul predefinit al culorilor pe care le poate avea flacăra. formată din „inele” de diferite culori.3. brichetă. Arderile controlate (chibrit. Criterii după care se analizează imaginea pentru detecţia fumului Situaţiile în care flăcările se pot găsi în unghiul mort al camerei video sau arderea poate fi mocnită. de la alb la interior la galben. soarele) sunt nedetectate deoarece nu prezintă variaţii cu frecvenţă suficient de mare a culorii sau luminozităţii − contrastul dintre zona flăcării şi fundal reprezintă un alt indiciu despre prezenţa unui incendiu în zona supravegheată cu camere video. sunt rezolvate prin detecţia fumului degajat de arderea respectivă. la fel de important. 150 .5 Hz reprezintă un indiciu cu privire la existenţa flăcării în zona protejată. multe camere video de supraveghere preiau imaginile în alb-negru. −flacăra.3 – Mişcarea flăcării în două cadre consecutive poate fi un indiciu la analiza imaginii cu privire la existenţa acesteia Acest criteriu este important deoarece elimină posibilele alarme false datorate prezenţei în cadru a unor surse ce pot fi confundate cu flăcările unui incendiu. în special marginile ei se mişcă suficient de mult pentru a oferi indicii ce ajută la detecţia incendiului. poate să apară şi să dispară de mai multe ori într-o secundă (figura 3). 4 – Posibile surse de alarme false (lumini stradale.

(a) (b) Fig. 5 – Structura flăcării în funcţie de zonele de culoare (a) un singur focar .− determinarea pixelilor sau zonelor din cadru care se mişcă prin procedeul prezentat la detecţia flăcărilor. care este un computer pe care rulează diferiţi algoritmi de detectare. sistemul de detecţie este compus din camere video care pot fi simple camere de supraveghere (cu un preţ sub 100$). 5. de aproximativ 1-3 Hz. Aceasta este o primă condiţie impusă analizei imaginilor preluate. Semnalul prelucrat este apoi trimis către un alt computer pe care rulează un program de monitorizare şi alertare. − flăcările „pâlpâie“ cu o frecvenţă de aproximativ 10Hz variind puţin în funcţie de tipul combustibilului care arde şi în funcţie cu aria zonei de ardere. rezultând zone cu frontiere convexe. fumul semitransparent conduce la scăderea intensităţii culorilor. Alcătuirea sistemului de detecţie În general. imaginea în care este prezent fumul. Aceste zone de frontieră prezintă importanţă deoarece produc extreme în reprezentările matematice ale imaginii (figura 6). în zonele periferice ale fumului rezultat în urma arderii. cu preluarea imaginilor color sau alb-negru. (b) două focare Fig. În figura 7 este prezentată sintetic schema de funcţionare şi elementele componente ale unui sistem de detecţie a incendiilor cu camere video. sau camere video comune (cu un preţ sub 1000$). Aceste camere transmit semnalul video la o unitate de analiză a imaginii. Aceasta induce o „pâlpâire” cu o frecvenţă mai mică. ambele fiind mult mai ieftine decât o cameră pentru preluare imagini în infraroşu de medie calitate (cu un preţ peste 5000$). − cum fumul este semitransparent. − verificarea convexităţii formei zonelor fumului. este observabilă estomparea zonelor de frontieră (dreapta) − utilizarea informaţiilor legate de culoare. 6 – Imagine originală (stânga). 151 . dar singură nu reprezintă o soluţie pentru detectarea fumului. zonele din imagine care reprezintă frontiera dintre două zone cu culori diferite îşi pierd din claritate când sunt acoperite de fum. Fumul generat de o ardere necontrolată se dilată.

etc. Fig. 6. acestea pivotează. reducând la minim pagubele create de un eventual incendiu. 152 . MMS. pot fi transmise oriunde în lume la un număr nelimitat de dispecerate. monitorizare şi alertare pot fi realizate. Informaţiile legate de evenimentele detectate pot fi trimise şi pe telefoane mobile prin SMS. Există astfel. −surse de iluminare ce ajută la detectarea fumului în condiţii de vizibilitate zero. −filtre montate pe camerele video care măresc contrastul dintre flăcări şi fundal. în comparaţie cu sistemele clasice. la ora actuală. sisteme complexe de detecţie şi stingere cu duze de refulare a substanţelor de stingere (în general cu gaze inerte) controlate de computer. Un singur dispecerat poate monitoriza mai multe instalaţii de oriunde în lume. într-o altă variantă constructivă a sistemului. ceaţă sau alţi aerosoli care pot genera alarme false. −cerinţe pentru întreţinere scăzute. eliminând costurile necesare deplasării la faţa locului. de un singur computer. iar la detectarea incendiului este declanşată instalaţia de stingere de către computer. prin conectarea sistemului la internet.Funcţiile de prelucrare a imaginii. −oferă informaţii exacte pentru persoana care trebuie să ia o decizie în privinţa intervenţiei la stingere. la care sunt ataşate camere video pentru detecţie. 7 – Exemplu de schemă de funcţionare a unui sistem de detectare folosind echipamente video Pentru a mări sensibilitatea sistemele de detecţie pot fi îmbunătăţite prin adăugarea de: −senzori suplimentari de temperatură şi umiditate care ajută sistemul să diferenţieze fumul produs de un incendiu de praf. este ca şi cum cineva ar privi imaginea furnizată de camerele video 24 de ore din 24. De asemenea reconfigurarea sistemului poate fi făcută de la distanţă. Alarmele. Avantajele utilizării sistemelor de detecţie video Sistemele de detecţie a incendiilor prin intermediul echipamentelor video (camere video) prezintă următoarele avantaje: −timp mai mic de detecţie. inclusiv imagini video.

eficienţa sistemului nu este afectată de distanţa până la focar. inclusiv în condiţiile funcţionării doar a iluminatului de siguranţă (aproximativ 0. abur. ▪ protecţia zonelor împădurite în care riscul apariţiei unui incendiu este ridicat. fapt care ar putea da informaţii nepreţuite pentru echipele de intervenţie. fum de ţigară. reflexii ale soarelui. ceaţă. etc. ▪ tuneluri de cabluri electrice şi conducte de transport a diferitelor substanţe. ▪ muzee. aprinderea/stingerea luminii. ▪ centrale electrice. nucleare sau termice. cum ar fi: gaze fierbinţi de evacuare. − detectează fumul indiferent de forma în care este generat acesta (coloană de fum. ▪ clădiri cu arhitectură ce pune probleme detectoarelor punctuale. ▪ punţile navelor maritime care transportă autoturisme. −posibilitatea de a vedea înăuntrul unei clădiri incendiate înainte de a ajunge la locul intervenţiei. aerosoli. radiaţie de la operaţii de sudură. ▪ platforme petroliere. ca de exemplu: ▪ tuneluri feroviare. Nu există o modalitate mai bună de reducere a alarmelor false decât prezenţa unui operator capabil să evalueze imediat situaţia. ▪ depozite subterane. − reducerea alarmelor false. − sistemul poate fi integrat în soluţiile existente de supraveghere reducând costul de investiţie. 7. Este astfel asigurată şi protecţia sistemului faţă de produsele de ardere. − sistemul este capabil să detecteze fumul în condiţii de iluminare scăzută. ▪ compartimentele de marfă ale avioanelor. ▪ fabrici de ciment. în timpul şi după acţiunea echipelor de intervenţie. 153 . fapt care măreşte domeniile de utilizare a sistemului. pentru care să fie declanşată alarma de incendiu. ▪ camerele motoarelor navelor maritime. lumina soarelui. − componentele sistemului pot fi monitorizate şi configurate de la distanţă. Domenii de utilizare a sistemului de detecţie Sistemul poate fi adaptat pentru a proteja aproape orice fel de obiectiv (figura 8).−sistemul oferă informaţii video pentru evaluarea situaţiei înainte. − sistemul diferenţiază fumul generat de incendiu de praf. − curenţii de aer generaţi de instalaţiile de ventilare-climatizare care pot îndepărta fumul de detectoare. Comandantul intervenţiei ar avea astfel informaţiile necesare pentru a elabora concepţia de acţiune în condiţii de siguranţă a membrilor echipelor. − permit alegerea/selectarea doar a anumitor zone din cadrul imaginilor preluate.). Dezvoltarea algoritmilor de detecţie a redus foarte mult numărul alarmelor false. − permite detecţia fumului în spaţii exterioare.2 lux). ▪ depozite închise sau deschise. nu reprezintă o problemă pentru acest sistem. ▪ hangare de avioane. sistemele fiind capabile să diferenţieze situaţiile periculoase de cele care nu prezintă pericol. fum dispersat etc. blitzul aparatelor foto. − pentru că nu se bazează pe apropierea de incendiu a elementelor care asigură detecţia. − acoperirea mai bună a spaţiului protejat utilizând mai puţine detectoare.

A. construcţiilor şi a zonelor cu risc mare de apariţie a incendiilor. Wavelet based real-time smoke detection in video. Concluzii Sistemul de detecţie a incendiilor prin intermediul echipamentelor video este o alternativă importantă de care specialiştii în domeniu trebuie să ţină cont la mărirea siguranţei la incendiu a clădirilor. Che-Bin Liu. Bibliografie 1. B. Narendra Ahuja. Vision Based Fire Detection. Uğur Tőreyin. Niels da Vitoria Lobo. 2003. 3. comandantul operaţiunilor de intervenţie putând astfel să ia cele mai corecte decizii pentru salvarea persoanelor şi micşorarea efectelor incendiului. 4. 2. Walter Phillips III. prin acţiuni sigure şi precise. *** – Fire Safety Professional. prin furnizarea imaginilor din interiorul clădirii incendiate. Yiğithan Dedeğolu.Fig. Flame Recognition in Video. Totodată acest sistem asigură un sprijin de nepreţuit echipelor de intervenţie. Mubarak Shah. 8 – Posibile destinaţii pentru utilizarea sistemului 8. Enis Cetin. 154 .

S-a remarcat. valoarea minimă a lui F găsită la o distanţă foarte bună. noi programe. au folosit acest algoritm în domeniul inteligenţei computaţionale. Pentru găsirea rapidă a optimului însă au dificultăţi în evitarea minimelor locale. care a atras însă astăzi curiozitatea multor specialişti. 155 . Acest algoritm de optimizare are la bază optimizarea de inspiraţie socială. Acest lucru a condus rapid la realizarea unui nou algoritm de optimizare. multi-agent de optimizare inspirat de un model natural şi social în care fiecare agent va căuta într-un domeniu D de căutare şi va ţine minte valoarea cea mai bună. În PSO un număr de simple entităţi denumite particule sunt plasate în domeniul de căutare al unor funcţii. din experienţa acumulată din domeniul social. CRISTIAN DAMIAN Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Inspecţia de Prevenire Abstract The work is presented Particle Swarm Optimization (PSO) algorithm a stochastic optimization very modern and increasingly more often used in almost all fields of scientific Top rooted in the social organization and behavior of insects Principiile biologice ale inteligenţei swarm au rădăcini adânci în modul de organizare şi comportamentul social al insectelor. Lucrurile se schimbă repede şi cercetătorii descoperă numeroase metode de a produce lucruri noi.ALGORITMUL DE OPTIMIZARE PARTICLE SWARM OPTIMIZATION (PSO) – O METODĂ MODERNĂ UTILIZATĂ ÎN MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ Lt. Cu timpul au fost dezvoltate noi versiuni. Fiecare particulă îşi determină mişcarea din spaţiul de căutare combinând aspecte legate de cea mai bună poziţie a lui precum şi cele mai bune poziţii ale particulelor învecinate numită şi best-fitness. cercetători din întreaga lume. Particle Swarm Optimization a suferit numeroase schimbări până la introducerea lui în anul 1995. drd. roiurile de albine sau bancurile de peşti. foarte puternic numit Particle Swarm Optimization. introducând analogii cu un cârd de păsări în căutarea hranei. comportamentul social al acestor grupuri de insecte a inspirat multe din domeniile de cercetare. utilizând simple analogii cu interacţiunile sociale. ing. De la reţele de telecomunicaţii la algoritmii de control ai roboţilor. a fost influenţată de munca lui Heppner and Grenander din 1990. un psiholog din domeniul social şi Eberhart un inginer din domeniul electric. a unor fiinţe vii cum ar fi stolurile de păsări. Particle Swarm Optimization (PSO) este un foarte actual algoritm stochastic. În variantele artificiale procesul de căutare este asigurat de un ansamblu de particule a căror mişcare este caracterizată de o „viteză” care se modifică în timp în funcţie de caracteristicile întregului sistem. Prima simulare Kennedy Eberhart din 1995. col. numite şi funcţii obiectiv în care sunt evaluate mereu în locaţiile curente. precum şi de poziţiile curente pe care le are influenţate şi de perturbaţii aleatoare. au fost introduşi parametrii care au influenţă asupra algoritmului. Acum foarte puţini ani acest algoritm era privit ca o curiozitate. că oamenii îşi pot rezolva anumite probleme discutând cu alte persoane despre ei şi îşi pot schimba anumite atitudini. Tehnica de optimizare de tip PSO are ca inspiraţie comportarea socială legată în special de transmiterea şi utilizarea în comun a informaţiei. În versiunea originală a Particle Swarm Optimization Kennedy. O problemă este dată şi calea de a o soluţiona este de a este de a o pune sub forma unei funcţii obiectiv (finess function) şi de a studia această funcţie. şi multe lucruri au fost realizate cu particle swarm.

cea mai bună poziţie anterior determinată şi viteza. distribuiţi într-o reţea cu două dimensiuni. constatându-se că progresul apare numai când particulele interacţionează.cea mai bună soluţie pentru agentul h Se notează cu X besth X h (t ) . de cele mai multe ori în jurul unei reţele de tip social.este media aritmetică a celor mai bune soluţii al agenţilor învecinaţi cu agentul h. La fiecare iteraţie a algoritmului. h . Rezolvarea problemei este un fenomen la scară largă.poziţia curentă vh (t ) .Următoarea iteraţie are loc după ce toate particulele s-au mişcat.viteza curentă a agentului h în căutare Xmeanh (t ) . Dar Particle swarm este mai mult decât o colecţie de particule. aşa cum sunt topologiile automatelor celulare cu slabe legături. Numeroase topologii de reţele pentru agenţi au fost gândite. Valoarea celei mai bune poziţii găsite este stocată într-o variabilă numită cea mai bună poziţie Pbesti.Fiecare agent h este informat de performanţa vecinilor săi. pentru a putea face în continuare comparaţii cu rezultatele date în urma altor iteraţii. Fiecare agent ”pasăre” va comunica cu ceilalţi agenţi unde a găsit cea mai bună valoare F. 156 . Aceste informaţii sunt incluse în fiecare pas de actualizare şi este de crezut că viteza algoritmului creşte datorită acestui proces de comunicare. utilizând o topologie small world. pornind de la impactul social al unei particule individuale până la interacţiunea lor. O particulă de una singură nu are puterea de a rezolva aproape niciuna din probleme. În orice caz populaţia este organizată având la bază un sistem de comunicare după o oarecare topologie. Dacă poziţia găsită este mai bună decât cele anterior găsite atunci aceste coordonatele sunt stocate întrun vectorul. X k FIPS (Fully Informed Particle Swarm) este o versiune a PSO Pentu t=1 la T n 1 ∑ bh X besth X mean (t) = N k =1 v h (t + 1) = a vh (t ) +b( X mean (t) . Direcţia de căutare. Eventual această mulţime de particule poate fi asemănată cu un cârd de păsări căutând hrană împreună. Rezultate recente sugerează că au fost obţinute rezultate bune cu o topologie bazată pe Automate celulare. Fiecare componentă din mulţimea de particule este formată din vectori reprezentaţi în 3 dimensiuni reprezentând spaţiul de căutare. Fiecărui agent h se asociază un vector (t ) . viteza şi pasul de căutare este actualizată mereu în căutarea valorii optime. Poziţia curentă este considerată ca un set de coordonate descriind un punct din spaţiu. Aceste poziţii curente.X h (t ) ) (a) X h (t + 1) =Xh (t ) + vh (t + 1) (b) Daca F( X h (t + 1) ) < F( X besth ) atunci X besth = X h (t + 1) Pentru varianta clasică a algoritmului PSO se vor lua 0< bh <1 sau într-o variantă simplificatoare b h =1.73. este o urmare a schimbului de informaţii. în care fiecare agent comunică cu 4 sau 8 agenţi vecini. a=o. cu vecinii situaţi la distanţe mari. căreia trebuie să i se găsească soluţia. b=2. poziţia curentă este evaluată ca o problemă.

Vecinii vor obţine cele mai bune poziţii printr-o comunicare permanentă cu o parte din particulele din cârd. utilizat la a compune muzică.j=C0Vi + C1 R1 (globalbesti. Dacă coeficientul inerţial al vitezei este mic actualizarea ecuaţiei afectează convergenţa şi abilitatea stolului de a căuta optimul. În fiecare pas se calculează se calculeză pbest cea mai bună poziţie a agentului în istoria lui.X h (t ) )) + C2 rand()(gbesth (t) . 157 . Roiurile tipic sunt modelate matematic ca particule într-un spaţiu n . De aceea particulele au în permanenţă informaţii pentru a face o schimbare corespunzătoare de poziţie şi viteză. O structură care comunică sau o reţea socială este. Acest fenomene se mai numeşte şi de convergenţă. de către o particulă din stol. Aceste particule zburătoare mişcă într-un spaţiu n dimensional.dimensional peste R care sunt caracterizate de o poziţie şi de viteză.j) • Acum există o comunicaţie între cei N agenţi. modele comerciale şi de organizare. Într-o problemă de optimizare cea mai bună poziţie reprezintă de fapt este cea mai mică în valoare obţinută a funcţiei obiectiv.j) + C2 R2 (localbesti. de asemenea. Aceste e bună decât cea în cazul în care nu s-ar fi aceste roiuri dar utilizându-se un mod de abordare asemănător. O populaţie formată din indivizi presupune o întâmplare de a ghici soluţia problemei iniţializate. Fiecare particulă va avea un “local best” adică o cea mai bună poziţie pe care ea a văzut-o. O poziţie globală cea mai bună este cunoscută de toate particule şi se va face în permanenţă actualizarea când va fi găsită o nouă poziţie cea mai bună.j – xi.În cazul variantei clasice PSO se foloseşte formula: v h (t + 1) = v h (t ) + C1 rand()(pbesth (t) . după care se repetă pasul 1. Actuala poziţie a agentului h este actualizată la pbest cu aceaşi semnificaţie cu Xbesth. Algoritmul a fost analizat ca un sistem dinamic şi utilizat în foarte multe aplicaţii inginereşti. Se poate întâmpla ca toate particulele influenţate de cea mai bună valoarea globală eventual se vor apropia de această valoare poate chiar o vor atinge şi atunci valorile nu se vor mai îmbunătăţi deşi se vor mai face după aia şi alte iteraţii. Membrii comunităţii îşi comunică între ei cea mai bună poziţie şi în acest fel încearcă să îşi corecteze poziţia proprie precum şi viteza bazându-se pe cunoaşterea acestor poziţii bune. definită ca un contact intre indivizi şi vecinii pe care îi au.X h (t ) )) (a) agentului (gbest este o înlocuire pentru X meanh ) Noua viteză şi poziţia sunt calculate cu formulele a şi b.j – xi. Nenumărate modele de structuri şi reţele sociale au fost create. Atnci algoritmul foloseşte toate valorile pbest şi calculează gbest cea mai bună poziţie globală a În cazul calcului iterative optimizarea va consta în transformarea problemei într-o problemă de minim. Numeroase tehnici de prevenire a convergenţei prea rapide. Particulele se vor deplasa în spaţiul lor de căutare în imediata apropiere a valorii cea mai bune globale şi nu vor mai căuta în alte spaţii. într-un hiperspaţiu şi au două atribuţii fundamentale şi anume de a-şi memora cea mai bună poziţie a lor şi de a cunoaşte şi cea mai bună poziţie a vecinilor lor. O soluţie de a ieşi din această situaţie este de a reiniţializa poziţia particulelor la anumite intervale de timp sau când convergenţa a fost detectată. O parte din cercetările recente au examinat aceşti coeficienţii de construcţie şi măsura inerţiei. Actualizarea permanentă a poziţiei şi vitezei fiecărei particule va sta la baza algoritmului PSO iar matematic acest lucru va fi scris sub forma unui set de relaţii matematice: Vi.

0 * v_phi)) – şi . • sunt doi vectori aleatori cu fiecare componentă. . . Ele reprezintă o componentă socială şi cognitivă care arată cât de mult influenţează mişcarea particulei pentru a obţine cea mai bună valoare locală şi globală. dată de valoarea 'phi': C1 = 1.lower limit) * uniform random number V[I][J]=0 enddo 158 . luând valorile .bj sunt limitele domeniului de căutare în fiecare dimensiune. O alegere uzuală este de a lua şi pentru toate i şi . făcând particule de 3.7 şi Cmax=1.Cmax = C1 * phi. spun că vor comunica doar cu particula 2 prin 5 particula 2 cu 3 prin 6 şi aşa mai departe. •c1 şi c2 sunt constante. Optim "confidence coefficients" sunt approximativ între C1=0. r1 şi r2 se presupune că sunt formate dintr-un singur număr. O singură particulă nu este însă capabilă de a obţine nici un rezultat. fiecare cu poziţia ei asociată particule i şi şi viteza . Fie o funcţie obiectivă care va prelua o soluţie a unei particule într-un spaţiu dimensional mai mare şi îl va transforma într-o valoare numerică. •Când nu converge: o Pentru fiecare particulă Şir aleator de vectori • argumentul pentru care valoarea : . faptul că există o concepţie greşită despre tendinţa de a scrie formula vitezei. De semnalat. şi funcţiei în această valoare este minimă. iar U reprezintă o distribuţie uniformă.0 / (phi . .1. creând submulţimi izolate de particule datorită căutărilor care se suprapun. : şi pentru toate particulele j. variaţie aleatoare între 0 and 1. Fie be cea mai bună poziţie locală a fiecărei be cea mai bună poziţie globală. ele arătând cât de mult particulele se direcţionează către poziţia bună. •Iniţializând şi pentru fiecare particulă i. operatorul matriceal Hadamard de multiplicare. . dimensiuni. • operator care arată că element-după-element multiplicare i. Este de subliniat faptul că vecinii pur şi simplu încetinesc procesul de căutare al noilor poziţii cele mai bune. În varianta originală a fost de a multiplica o nouă componentă aleatoare pe fiecare dimensiune în aşa fel multiplicând aceeaşi fiecare dimensiune pe particulă De altfel.Cea mai bună valoarea de la vecini permite desfăşurarea unor căutări în paralel şi reduce susceptibilitatea ca algoritmul PSO să ajungă într-un punct de minim local. .43. definit ca Cmax. Puterea constă tocmai în colaborarea interactivă.e. unde aj. care în mod normal are o relaţie cu omega (definit ca C1 in literatură) spre o funcţie transcendentală .(2. în general. În mod uzual se ia . Valori bune au fost obţinute cu valori uşor mai mici decât 1. Mai jos este prezentat algoritmul pseudo-cod pentru implementare PSO: // Iniţializarea poziţiei particulei şi a vitezei for I = 1 to number of particles n do for J=1 to number of dimensions m do X[I][J]=lower limit + (upper limit .0 + (v_phi * v_phi) . pentru Actualizarea poziţiei particulei: Actualizarea vitezei particulei: Actualizarea cu cea mai bună valoare locală : If Actualizarea cu cea mai bună valoare globală: If • este soluţia optimă pentru funcţia obiectiv . Din experienţă s-a văzut că ω coeficientul inerţial este inerţial constant. dar cu o micşorare a vitezei de convergere. Let cele n particule.

J]=X(I. ales de iteraţii for k = 1 to number of iterations t do // evaluate the fitness of each particle fitness_X=evaluate_fitness(X) // Update the local bests and their fitness for I = 1 to number of particles n do if (fitness_X(I) < fitness_lbest(I)) fitness_X(I) = fitness_lbest(I) for J = 1 to number of dimensions m do X_lbest[I. for I = 1 to number of particles n do fitness_lbest=inf enddo // Execută bucla până la convergenţă în acest exemplu cu un număr finit.Tsinghua University. China.J) enddo endif enddo // Actualizează global best şi fitness [min_fitness.enddo // Initializarea a valorii globale şi locale pentru cea mai rău caz fitness_gbest=inf. 2.J) enddo endif // Actualizează poziţia şi viteza fiecărei particule for I = 1 to number of particles n do for J=1 to number of dimensions m do R1=uniform random number R2=uniform random number V[I][J]=w*V[I][J] +C1*R1*(X_lbest[I][J]-X[I][J]) +C2*R2*(X_gbest[J]-X[I][J]) X[I][J] = X[I][J]+V[I][J] enddo enddo enddo Bibliografie 1. min_fitness_index]=min(fitness_X(I)) if (fitness_gbest < min_fitness) fitness_gbest = min_fitness for I = J to number of dimensions m do X_gbest[J]=X(min_fitness_index. Xiao-Feng Xie Institute of Microelectronics.R.Wen-Jun Zhang. A Particle Swarm Optimization (PSO) Primer with Applications – Brian Birge. 159 . Hybrid Particle Swarm with Differential Evolution Operator . Beijing 100084. P.

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE Lt.. − pe de altă parte ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată. -jurnalul reflexiv. -fişa pentru activitatea personală a elevului. -investigaţia. -observarea sistematică a activităţii şi a com-portamentului elevului. mai ales atunci când se introduce un demers de tip expertiză. prof. în acelaşi timp. corelate cu activitatea de învăţare. de multe ori concomitent cu aceasta. -metoda R. cit. 124): •metode cantitative. •metode calitative care furnizează interpretări. Acţiunea de evaluare instrumentează o serie de „metode variate după obiectul de studiu” (vezi „Dicţionar de pedagogie”. -interviul. În practica şcolară s-au dezvoltat metodele şi tehnicile de evaluare în scopul realizării unor corelaţii eficiente între predare-învăţare-evaluare şi pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalităţii autonome. SORIN ALEXE Şcoala de Subofiţeri Pompieri şi Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu“ – Boldeşti Abstract The paper presents methods and assessment techniques in order to achieve some correlation between effective teaching-learning-assessment.. Radu – care realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi de regulă cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut. rigorile unui demers îndreptat către analizarea nivelului de realizare a propriilor competenţe.A. -studiul de caz. 1996. p. atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină. libere şi creatoare. dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor. atitudinilor. col. -hărţile conceptuale. -tehnica 3-2-1. METODE CALITATIVE DE EVALUARE Portofoliul Portofoliul reprezintă „cartea de vizită” a elevului. „Spre deosebire de metodele tradiţionale – precizează profesorul Ion T. de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar). -proiectul. prin extensie. bazate pe tratarea statistică a nivelului de cunoştinţe şi competenţe. .I. prin care profesorul poate să-i urmărească progresul – în plan cognitiv. 223–224) Acestea sunt: -portofoliul. care vizează formarea unor capacităţi. poate face şi instrumentul de lucru al celor care coordonează activitatea colaboratorilor din orice domeniu de performanţă socială constituind. Studiul următor este rezultatul coroborării unor informaţii diverse din domeniul evaluării pedagogice dar. dar oricum definită •metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici: − pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învăţarea. pp. -înregistrări audio şi/sau video.” (op.

lista conţinutului acestuia. portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă.fişe individuale de studiu. 2002. În alţi termeni. . Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale. . Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.înregistrări. de exemplu părinţii. ale altor grupuri de învăţare şi/sau ale altor părţi interesate.comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului.reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează. . 315) TIPURI DE PORTOFOLII: • Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări). .observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua. Ce conţine un portofoliu? Portofoliul cuprinde: . hărţi cognitive. strategii.proiecte şi experimente. .eseuri. instrumente de evaluare. 161 . fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau împreună cu colegii săi.temele de zi de zi . • Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit. care include titlul fiecarei lucrări/fişe. a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota. La începutul demersului educativ se realizează un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare. contribuţii la activitate care reflectă participarea elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date. (sumarul. Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să ştie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final. . .” (Ioan Cerghit.autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului. portofoliul cuprinde „o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului. Şi numărul paginii la care se găseşte).lucrările pe care le face elevul individual sau în grup.probleme rezolvate. . pasiunilor. de ce este importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv. contribuţiilor personale. Acesta sporeşte motivaţia învăţării. selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive.etc.Reprezintă un pact între elev şi profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. pe baza intereselor şi a progreselor înregistrate.alte materiale. . .rapoarte scrise – de realizare a proiectelor. referate. cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale.viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului.rezumate. care permit aprecierea aptitudinilor.argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu. Evaluarea portofoliului începe. . Profesorul şi elevii cad de acord asupra produselor pe care trebuie să le conţină portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiectivelor învăţării (mulţi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le amintească mai târziu de munca depusă). talentelor.chestionare de atitudini. . comunicări. . . tabele de rezultate etc. p. la începutul perioadei.articole. . . . • Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii).interviuri de evaluare. . .).teste şi lucrări semestriale. de obicei prin explicarea de către profesor. .

LUCRĂRI PRACTICE − adecvarea la scop. Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev. − dacă s-a lucrat în grup sau individual. o selecţie a conţinuturilor. care. Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare. profesorul realizează de obicei un interviu cu acesta. în acelaşi timp. progresul înregistrat de la o etapă la alta. poate să includă şi alte elemente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le aprofundeze. 4. 6. − estetica generală. pe parcurs. REZUMATE − cu ceea ce a învăţat elevul şi cu succesele înregistrate. Este o mapă deschisă în care tot timpul se mai poate adăuga ceva. − concordanţa scop-rezultat. − punerea în ordine cronologică a materialelor. trecând în revistă lucrările anexate. iar nota nu trebuie să fie o presiune. − calitatea referatelor. I. El se substituie tot mai mult modului tradiţional de realizare a bilanţului rezultatelor elevului(lor) prin media aritmetică „săracă în semnificaţii privind evoluţia şcolară a acestuia”. 3. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusă evaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltării personalităţii. − reflecţii asupra propriei munci. PREZENTARE − evoluţia evidenţiată faţă de prima prezentare a portofoliului. şi ajutându-l să se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbunătăţite. − eficienţa modului de lucru. fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului care a lucrat la alcătuirea portofoliului. CRONOLOGIE. De exemplu. materialele pot fi citite atât de profesor. gândurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat. − dacă este complet. Radu – are în vedere toate produsele elevilor şi. propriile concluzii de autoevaluare. 162 . analizând atitudinea lui fată de munca depusă. Evaluarea acestor produse se face multicriterial. criteriul conformităţii la teoria predată poate fi completat cu cel al inovativităţii şi originalităţii. elementele noi. 2. − concordanţă cu temele date. de exemplu). „Raportul de evaluare” – cum îl numeşte prof. − reflecţii despre lucrul în echipă (dacă e cazul). 5. − repartizarea eficientă a sarcinilor. lăudându-l pentru lucrurile bune. resursele folosite. a capacităţii de autoevaluare şi a competenţelor de intercomunicare. etc. − rezultatul lucrărilor practice. stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând capacitatea de autoevaluare.Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul. − autoevaluarea activităţilor desfăşurate. dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv. − cantitatea lucrărilor. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecărui elev posibilitatea de a lucra în ritm propriu. AUTOEVALUAREA elevului. punctele forte. REFLECŢIILE elevului pe diferite părţi ale portofoliului. − aşteptările elevului de la activitatea desfăşurată. Evaluarea portofoliului se face prin calificative acordate conform criteriilor de apreciere şi indicilor stabiliţi într-un tabel de genul următor: CRITERII DE APRECIERE ŞI INDICI DA /PARŢIAL/ NU/ OBSERVAŢII 1. Fiecare produs cuprins în portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ (numărul de pagini.T. cât şi de părinţi sau colegi.

Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului? a. ajutorul. Cuprinsul. acumulate în timp. c. 20 − Raţionamente superioare implicate. încurajarea. 15 − Relaţii cu alte materii. trăsăturile de personalitate. PORTOFOLIUL ÎN CAZUL METODEI DE ÎNVĂŢARE COOPERATIVĂ Ce este un grup de bază? – Un grup de bază este o formă de asociere eterogenă. resursele pentru o învăţare ulterioară. Pregătirea pentru folosirea portofoliului presupune răspunsul la următoarele întrebări: 1. Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate. rezultatele deosebite obţinute. Poate funcţiona pentru o materie.). capacităţile formate. Ce tip de portofoliu utilizăm? . 7. câţiva ani.Portofoliu care demonstrează progresul 3. ALTE MATERIALE − calitatea acestora. . cu membri stabili.Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului. care reflectă în mod creativ personalitatea grupului. un an. Comentarii şi feedback din partea profesorilor. − relevanţa pentru creşterea aprecierilor. Observaţii ale membrilor grupului privind modul lor de interacţiune în timpul activităţii în comun. precum şi mostre din lucrările individuale ale membrilor grupului. disponibilităţile de comunicare şi de lucru în echipă. interesele şi aptitudinile demonstrate. 163 . − nota pe care cred că o merită. necesare fiecărui membru pentru a putea progresa ştiinţific şi a se dezvolta cognitiv şi social armonios. Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calităţile şi punctele slabe ale interacţiunii sociale – modul în care au potenţat eficienţa grupului şi au ajutat alţi colegi să înveţe. corelaţiile interdisciplinare. atitudinile. 10 − Înregistrarea acestora în timp util. metodiştilor şi a altor grupuri de studiu. de lungă durată. NUMĂRUL DE PUNCTE/CRITERIILE 20 − Atingerea tuturor termenilor cheie. Scopul acestuia este să asigure sprijinul. Din ce este alcătuit portofoliul de grup? – Elementele ce se pot regăsi într-un portofoliu de grup sunt următoarele: Coperta. asistenţa. − adecvarea la teme propusă. Cine alcătuieşte portofoliul: . Autoevaluări ale membrilor grupului şi evaluarea grupului de către aceştia.Grupurile de bază (activitate individuală şi de grup) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului. în cadrul metodei de învăţare menţionate. b. . 20 − Reflecţia personală. Portofoliul reprezintă un veritabil “portret pedagogic” al elevului relevând nivelul general de pregătire. perseverenţa şi conştiinciozitatea. gradul de implicare în sarcina de lucru. 15 − Originalitatea aptitudinilor. Notarea termenilor cheie aleşi pentru portofoliu poate lua forma următoare: 1. 2. dificultăţile în învăţare întâmpinate. Mostre individuale revizuite pe baza feed-backului primit de la grup (compoziţii.− progresul făcut. prezentări etc.Portofoliu care cuprinde lucrările cele mai bune .Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul grupurilor de studiu. Introducerea şi argumentaţia privind mostrele alese. Prezentarea grupului şi a membrilor săi. Ce este portofoliul de grup? – Portofoliul de grup este o colecţieorganizată de lucrări/mostre din activitatea grupului. 100 TOTAL 2. O listă a viitoarelor obiective de învăţare şi deprinderi sociale pe care şi le propun membrii grupului.

♦ implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilor Avantajele folosirii portofoliului: ♦ portofoliul este un instrument flexibil. elevi chiar şi la grădiniţă. arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă. De asemenea. …. Ce tipuri de mostre ar trebui să fie incluse în portofoliu? a. c. b. fotografii ce reprezintă aspecte ale învăţării şi/sau pe cei implicaţi în activitate. fotografii în timp ce cântau. desene. Subiecţii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă. De exemplu. … sau Liceul Nr. la studenţi. iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării. prin directa implicare a participanţilor la activitate. picturi. Prin materiale pe care le conţine. diversificarea cunoştinţelor.4. c. este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. ♦ dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare. portofoliul este compatibil cu instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare. Scopul nu este neapărat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării. Autoevaluarea este un proces de învăţare. existând o permanentă corelaţie cu obiectivele. aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor înregistrate. regândindu-şi propriul proces de învăţare. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi ori în rândul părinţilor. Acesta poate să conţină: înregistrări pe casete audio. desene realizate de copii în legătură cu ce au învăţat şi au simţit pentru că nu au învăţat să scrie etc. nu sunt avute în vedere. preşcolarii de cinci ani pot alcătui un portofoliu la disciplina educaţie muzicală. Ce criterii vor folosi elevii sau grupul pentru a alege termenii-cheie? a. folosit fiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup. Cine va alcătui formularele de evaluare şi notare a portofoliilor? -Profesorii/metodiştii -Elevii Forma pe care o poate îmbrăca portofoliul este fie o mapă cu documente. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului. 6. Portofoliul poate fi folosit la orice vârstă. portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decât cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Ca metoda alternativă de evaluare. Este ilustrat astfel modul în care au evoluat de-a lungul studiului muzicii. ♦ permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care. Poate fi considerat în acelaşi timp un instrument complementar folosit de profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă. fie o cutie de carton în care se pot aduna: casete video. Metaevaluarea reprezintă propria reflecţie asupra instrumentelor şi procedurilor de autoevaluare. el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii. angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative. acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului. deprinderilor şi abilităţilor exersate. 5. o şcoală chiar. pe elaborarea de proiecte ample de cercetare şi învăţare. uşor adaptabil la specificul disciplinei. de gândire şi de evaluare. Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. ♦ evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare. Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat. materiale. b. evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev. 164 . în mod obişnuit. adunând materiale într-o colecţie pe care copiii pot oricând să o revadă şi să o completeze. Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor. elevii asumându-şi responsabilitatea asupra activităţii desfăşurate.

elevul poate fi lăsat să-şi aleagă singur atât conceptele cât şi să stabilească singur relaţiile dintre acestea. Novak a dezvoltat o teorie a hărţii conceptuale cu largă aplicabilitate în evaluarea procesului de învăţare din cadrul sistemului şcolar. 92) Ele. ideile. În extrema opusă strictei dirijări.trai .” (Horst Siebert. Descrise pentru prima dată de psihopedagogul Joseph Novak în 1977.Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează.APA . Hărţile conceptuale Hărţile conceptuale (“conceptual maps”) sau hărţile cognitive (“cognitive maps”) pot fi definite drept oglinzi ale modului de gândire. „Hărţile conceptuale oglindesc reţelele cognitive şi emoţionale formate în cursul vieţii cu privire la anumite noţiuni. ele trebuie să fie concise şi complete în acelaşi timp şi accesibile. Cu alte cuvinte. constituindu-se ca un important instrument pentru predare. Ideile noi rodesc pe terenul modelelor cognitive existente. în studii politice şi filozofia ştiinţei. 1). sunt rearanjate cunoştinţe deja acumulate. simţire şi înţelegere ale celui/celor care le elaborează. care sunt trimiterile (legăturile) sau cum relaţionează acestea între ele. Dezvoltarea acestor practici se bazează pe teoria lui Ausubel conform căreia învăţarea temeinică a noilor concepte depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea. Fiecare nod al reţelei conţine câte un item de informaţie. an şcolar sau ciclu de învăţământ). fie trimiterile). învăţarea presupune acea conduită de construire activă a noilor afirmaţii. p. Mai exact. şi mai ales transformările lor.câinele 165 . Reprezintă un mod diagramatic de expresie. Afirmaţiile fac legăturile între concepte. Continuând cercetările.plante . afirmaţia.” Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele. 2001. Performanţa depinde de modul în care individul îşi organizează experienţa. învăţarea. portofoliul poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări. Astfel. cercetare şi evaluare la toate nivelurile şi la toate disciplinele. Un potenţial instrument de captare a aspectelor importante ale acestor interrelaţii conceptuale îl constituie hărţile conceptuale. . Utilizate în educaţie. Novak şi Gowin (1984) analizează hărţile conceptuale de cunoaştere ale studenţilor. Astfel profesorul poate să impună ce concepte să fie folosite. Cunoştinţele se consideră că sunt distribuite pe conexiunile dintre unităţile reţelei. sunt incluse idei noi într-o structură cognitivă. hărţile conceptuale. Hărţile conceptuale acordă o importanţă majoră creării de legături între concepte în procesul învăţării. Novak şi Gowin (1984) descriu logica hărţii conceptuale prin definirea a trei termeni cheie: conceptul.stejar . de structurile integrate şi de aplicabilitatea acestora. Deşi a fost recunoscută ca o potenţială metodă de evaluare a structurii cognitive a elevului. sunt reînnodate reţele cognitive. Mircea Miclea afirmă că “modelarea conexionistă a cunoştinţelor din memorie se realizează prin reţele interactive.un . cât şi unităţi ascunse (= care pot fi accesate numai prin intermediul unităţilor vizibile).animale . este nevoie de timp şi de efort pentru a evidenţia impactul diferitelor tehnici de aplicare (strict dirijată sau nedirijată) asupra conexiunilor pe care le au elevii. noua învăţare capătă sens atunci când găseşte idei de bază pe care să se construiască noile acumulări în mintea celui ce învaţă. În educaţie. Reţeaua are atât unităţi vizibile (= care pot fi accesate din mediul reţelei). cunoştinţe despre un anumit obiect rezultând din interacţiunea acestora. hărţile conceptuale se prezintă ca o tehnică de reprezentare vizuală a structurii informaţionale ce descrie modul în care conceptele dintr-un domeniu interrelaţionează. important este nu cât cunoşti. Dacă hărţile conceptuale sunt folosite ca instrumente de măsurare a structurii şi organizării cunoştinţelor elevilor. Modul de realizare a hărţii conceptuale poate să fie unul strict-dirijat sau lăsat la alegerea elevului. Cererile cognitive în cazul unei libere alegeri sunt mai mari faţă de cazul strictei dirijări. ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate. hărţile conceptuale sunt mai des folosite ca instrumente de instruire decât ca procedeu de estimare. sarcina elevului poate fi una fie de completare a spaţiilor eliptice din structura hărţii (fie nodurile. Iată o astfel de hartă conceptuală extrasă din aceste studii (fig. reflectă emergenţa cunoaşterii. învăţare. hărţile cognitive sau formularele de argumentare (“argument forms”) furnizează informaţii şi reprezentări vizuale ale stucturilor de cunoaştere şi modurilor de argumentare. sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru.

ierarhizări pentru a determina locul acestora. ETAPELE CONSTRUIRII UNEI HĂRŢI CONCEPTUALE Pentru a construi o hartă conceptuală mai întâi se realizează o listă cu 10-15 concepte cheie sau idei despre ceea ce ne interesează şi câteva exemple. Nu se includ încă şi exemplele. Plecând de la o singură listă se pot realiza mai multe hărţi conceptuale diferite în funcţie de aranjamentul ales pentru reprezentarea hărţii conceptuale.cuvinte de legătură Se transcrie fiecare concept/idee şi fiecare exemplu pe o foaie de hârtie (poate fi folosită o hârtie de o culoare pentru concepte şi altă culoare pentru exemple) Etapa 2: Se aranjează mai întâi conceptele pe o foaie mare (un poster) astfel: conceptele generale (abstracte) se situează în partea de foii.gazoasă Formal. astfel încât relaţiile dintre concepte/idei să fie uşor de vizualizat.: .Roşu .molecule . Etapa 6: Se trec şi exemplele sub conceptele de care aparţin şi se conectează de acestea printr-un cuvânt de genul: exemplu 166 . harta conceptuală este un grafic constând în noduri şi trimiteri prin săgeţi. Etapa 5: Următoarea etapă este cea mai importantă şi poate cea mai grea: pe liniile de interconectare se scrie un cuvânt sau mai multe care să explice relaţia dintre conceptele conexate. Etapa 3: Dacă este posibil se vor aranja conceptele astfel încât să decurgă unul din celălalt.într-un .lac .Lacul . La un moment dat se pot adăuga şi alte concepte pentru a uşura înţelegerea şi a le explica pe cele existente sau a le dezvolta. Aranjamentul poate fi modificat continuu. Sunt 7 etape în crearea unei hărţi cognitive: Etapa 1. Combinaţia dintre două noduri conceptuale incluzând şi indicaţia săgeţii constituie o afirmaţie logică. iar celelalte mai jos. Etapa 4: Se trasează linii de la conceptele de sus către cele de jos cu care relaţionează şi pentru conceptele de pe aceleaşi nivele. modul cum sunt legate între ele.meu .boiler ..mişcare . elementul de bază al hărţii conceptuale şi cea mai mică unitate folosită pentru a judeca validitatea relaţiei exprimată între două noţiuni. Nodurile corespund termenilor importanţi (se trec conceptele) dintr-un domeniu.harta conceptuală .starea solidă – lichidă – zapada – vapori .noduri .concepte .trimiteri . conexiuni stabilite între concepte (prin care se comunică felul în care este înţeleasă relaţia între concepte) şi interpretări ce relevă relaţiile dintre diferite părţi ale hărţii. indicaţia de pe linia săgeţii relevă modul cum cele două concepte relaţionează.grafic . Astfel hărţile conceptuale reprezintă importante aspecte ale sistemului conceptual pe care elevul îl deţine într-un anumit domeniu. Trimiterile exprimă relaţia dintre două concepte (noduri). Harta conceptuală poate fi definită drept acel grafic care include concepte (centrale – localizate în centrul hărţii sau secundare – localizate către marginea hărţii).ceaţă .gheata . Se pot în continuare rearanja bucăţile de hârtie.

TIPURI DE HĂRŢI CONCEPTUALE: Sunt patru mari categorii de hărţi conceptuale. 4. Crearea unei hărţi conceptuale solicită efort mental susţinut din partea subiectului în realizarea legăturilor între concepte. realizând harta conceptuală pe o foaie de hârtie. Hărţi conceptuale sub forma „pânzei de păianjen” În centru se află un concept central. familiarizându-i în acelaşi timp pe elevi cu această tehnică. În funcţie de gradul de generalitate. Această aranjare în termenii unei clasificări începând de la ceea ce este mai important şi coborând prin divizări progresive către elementele secundare se mai numeşte şi hartă conceptuală sub formă de copac. sunt aranjate celelalte concepte. Ele nu pot fi nici învăţate nici evaluate fără a fi puse în legătură. Hărţile conceptuale favorizează acest proces prin stimularea celui care învaţă să acorde atenţie relaţiilor existente între concepte. Creând hărţi conceptuale de deschid perspective către un proces de învăţare activ şi conştient. cât şi elevul pot înţelege mai bine organizarea conceptuală a unui domeniu şi propria lor cunoaştere. hărţile conceptuale vin să detroneze învăţământul bazat exclusiv pe memorizare şi simplă reproducere a unor definiţii sau a unor algoritmi de rezolvare a problemelor. Cadrele didactice care utilizează hărţile conceptuale pentru a-şi organiza şi a-şi planifica instruirea. Sisteme de hărţi conceptuale Informaţia este organizată într-un mod similar celor anterioare în plus adăugându-se INPUTS şi OUTPUTS (intrări şi ieşiri). Hartă conceptuală ierarhică Prezintă informaţiile în ordinea descrescătoare a importanţei. Stoddart şi alţii au dezvoltat o metodă de evaluare a învăţării realizate de elevi folosind hărţile conceptuale. În legătură cu aceasta. a cercetărilor desfăşurate în grup sau individual. 167 . • Prezentându-se ca nişte reţele de cunoştinţe facilitează înţelegerea şi cunoaşterea şi uşoara aplicabilitate a cunoştinţelor teoretice în practică deoarece conceptele nu există singure în mod izolat. Pentru exemple se alege o formă geometrică diferită de cea a conceptelor sau niciuna.sarcina care invită elevul să furnizeze legăturile dintre structurile cognitive pe care le are într-un domeniu.Etapa 7: Se copiază rezultatul obţinut. Ele se disting prin forma diferită de reprezentare a informaţiilor: 1. promovează învăţarea activă şi conştientă deoarece ambii parteneri atât profesorul. la rigoarea şi ordinea în care subiectul lucrează. Kinchin (2000) releva avantajul hărţii conceptuale de a deschide o fereastră către mintea elevului. ci în relaţie cu celelalte. • Permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului şi nu numai. M. de modul cum decurg unul din celălalt şi de alţi factori. • Acordând o importanţă majoră creării de legături între concepte. duce la uşurarea reprezentării procesului de învăţare şi în evaluarea sistemelor de cunoştinţe. Harta conceptuală lineară Informaţiile sunt prezentate într-un format linear. o temă unificatoare de la care pleacă legăturile sub formă de raze către celelalte concepte secundare. iar schematizarea se realizează în folosul sintetizării şi al evitării folosirii expresiilor explicative lungi. • Alte avantaje sunt legate de modul în care harta conceptuală poate fi folosită în organizarea cunoştinţelor deja existente în mintea elevului şi în pregătirea noilor asimilări. I. • Evaluarea performanţelor este uşurată de această tehnică pentru că ea relevă modul cum gândesc participanţii şi cum folosesc ceea ce au învăţat. 2. AVANTAJELE UTILIZĂRII HĂRŢILOR CONCEPTUALE: • Folosirea hărţilor conceptuale în învăţarea conceptelor. Dezavantajele s-ar înscrie în rândul celor referitoare la timpul solicitat. • Teoria constructivistă a învăţării argumentează faptul că noua cunoaştere trebuie integrată în structura existentă de cunoştinţe. În anul 2000 T. 3. promovând concepţia conform căreia elevul trebuie să fie conştient de modul în care se leagă conceptele unele de altele. • Hărţile conceptuale pot fi folosite pentru organizarea planificării sau proiectării unei activităţi. Cea mai importantă se află în vârf. În locul bucăţilor de hârtie se reprezintă câte un cerc în jurul conceptului. la nivelul ridicat al standardizării. Ruiz-Primo şi Shavelson (1996) au caracterizat evaluarea hărţii conceptuale luând în consideraţie: .

lucruri. Folosite în evaluare. Horst Siebert analizând aceste “mind maps” ca instrumente de instituire a ordinii mentale.baremul după care harta conceptuală poate fi evaluată cu acurateţe şi consistenţă. România.a explica managementul cunoaşterii. trăsături. Etapa 4: REPREZENTAREA GRAFICĂ -elaborarea hârţii conceptuale.altele calculând procentul afirmaţiilor corecte date de elev. Etapa 3: STRUCTURAREA AFIRMAŢIILOR . . sănătate. .unele bazate pe calitatea afirmaţiilor (însemnând totalul informaţiilor corecte) . Folosite în planificarea activităţii.selectarea partenerilor. experienţe şi emoţii. a proiectelor de dezvoltarea şi evaluare. cu ajutorul hărţilor conceptuale se pot conceptualiza programe de ameliorare. natură. recuperare sau de accelerare. reprezentare şi gândire a unei realităţi. . Pot fi concepute hărţi conceptuale ale mai multor concepte sau teme de studiu: protecţia mediului înconjurător.a stimula generarea de idei. • reprezentarea grafică vizuală a produsului care oferă simultan informaţii despre ideile majore şi interrelaţiile dintre ele asigură accesibilitatea pentru toţi participanţii implicaţi. .în desfăşurarea activităţilor de grup. Avantajele elaborării hărţilor conceptuale în grup: • concentrează grupul asupra sarcinii. fapte. • rezultatele apar relativ repede. proiectarea activităţii.a crea soluţii alternative unei probleme date. Etapa 6: UTILIZAREA HĂRŢII CONCEPTUALE . a resurselor şi capacităţilor necesare şi alte variabile implicate în buna desfăşurare a activităţii.forma răspunsului dat de elev. . Eminescu etc. • încurajează organizarea coezivă a grupului şi spiritul de echipă. A AFIRMAŢIILOR .a ilustra modul de percepţie. . . în raport cu totalul posibil al acestora.clasarea lor.analiza relevanţei conceptelor pentru scopurile propuse.definirea conceptelor.a analiza şi evalua rezultatele. Procesul elaborării hărţilor conceptuale în grup cuprinde 6 etape: Etapa 1: PREGĂTIREA . democraţie. Relaţiile de cauzalitate pot fi marcate grafic.raportul dintre corect – incorect. Mind map-ul poate fi desenat sub formă de copac cu rădăcini şi ramuri.a comunica sau a prezenta idei complexe. probe de evaluare. .a proiecta o structură complexă (aparţinând unui text lung de exemplu sau a unui web site). .analiza legăturilor şi a afirmaţiilor ce leagă conceptele. . EVALUAREA . În evaluarea hărţii conceptuale se pot formula mai multe criterii de evaluare: . APLICAŢIILE HĂRŢILOR CONCEPTUALE: Harta conceptuală poate fi folosită pentru: . Etapa 5: INTERPRETAREA. .a reprezenta reţelele între concepte şi a diagnostica lacunele şi lipsa legăturilor între acestea. Etapa 2: GENERAREA IDEILOR. . similar brainstormingului.. a legăturilor noastre neuronale. Harta cognitivă este o copie a reţelelor noastre mentale.selectarea ideilor. face precizări asupra modului lor de realizare: “conceptului central i se adaugă altele învecinate. hărţile conceptuale ajută la conceptualizarea scopurilor şi a obiectivelor de îndeplinit. computer. a nevoilor materiale şi umane. . .pentru planificarea. (…) O hartă cognitivă conţine atât cunoştinţe 168 .verificarea listei de concepte.stabilirea temei de lucru (prin brainstorming). .a explica modul cum noile cunoştinţe se integrează în sistemul celor vechi într-un domeniu de studiu. .a uşura înţelegerea şi a accesibiliza cunoaşterea.

3) sentimentele şi atitudinilor experimentate (trăite).abstracte. Conceptele nu trebuie predate neapărat direct. dar îşi au sursa şi în stocurile de informaţii istorice. elementele asupra cărora trebuie insistat. abstractă). Jurnalul reflexiv Jurnalul reflexiv (“reflexive diary”) se înscrie în rândul metodelor alternative de evaluare şi cuprinde însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii. (vezi Inmaculada Bordas.Ce sentimente ţi-a trezit procesul de învăţare? . • controlarea cunoaşterii obţinute (prin analiza noţiunilor asimilate. cât şi cu lanţuri asociative spontane. este cea prin care un text este transpus în reţele cognitive. p. Horst Siebert propune o astfel de schemă realizată de un elev vis-à-vis de reprezentările lui despre şcoală şi materiile studiate: O altă metodă de elaborare a hărţilor conceptuale. 2001. Se pot face evaluări prin compararea textului cu harta elaborată şi a hărţilor elevilor între ei.Ce ai învăţat nou din această lecţie? .Adaugă alte comentarii care te preocupă.Ce dificultăţi ai întâmpinat? . Ele pot fi analizate şi comparat între ele şi pot constitui un punct de plecare pentru activităţile instructiv-educative următoare. sentimente.Dacă ai putea schimba ceva. a lacunelor înregistrate şi a cauzelor acestora). Flor Cabrera. gânduri împărtăşite cu un punct de vedere critic. Evaluarea hărţilor (prin compararea celor iniţiale cu cele finale) va evidenţia progresul învăţării şi gradul de complexitate a structurilor cognitive. cum ar fi entuziasmul sau respingerea. constând în reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care le-a dobândit în timpul derulării acestuia. experienţe. a demersurilor metodologice de rezolvare a sarcinii şi a rezultatelor obţinute).Care necesită o clarificare? . Se formează lanţuri tematice.Cum poţi utiliza în viitor această experienţă de învăţare? . după parcurgerea etapelor instruirii se pot reface hărţile conceptuale şi se pot efectua comparaţii cu cele iniţiale. În jurnalul reflexiv se trec în mod regulat. Pot fi completate “ramuri” atât cu concepte abstracte ordonate. Într-o fază ulterioară. ci profesorul îl poate ajuta pe elev să-şi construiască propriile concepte. Prin această metodă alternativă se urmăresc trei probleme: • autoreglarea învăţării (prin examinarea atitudinilor. Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi.Cum te simţi când înveţi la o anumită materie? . de ce? . Se poate centra pe aspectele următoare: 1) dezvoltarea conceptuală obţinută.Cum ai învăţat? .Ţi-a plăcut experienţa (de învăţare)? Dacă nu. reţelele de cunoştinţe (orientate mai degrabă spre realitatea empirică sau care ilustrează realitatea teoretică. culturale şi ştiinţifice. 41).În ce măsură ceea ce ai studiat la cursuri ţi-a satisfăcut aşteptările? .Care din ideile discutate ţi s-au părut mai interesante? . ŞCOALA 2) procesele mentale dezvoltate. a dedicaţiei şi a atenţiei concentrate în direcţia depăşirii unei sarcini de învăţare). Se pot deduce astfel carenţele hărţii. se poate observa dacă pe parcursul activităţii constructele au fost completate sau au devenit mai variate. conceptele lipsă. p. Reţelele conceptuale i-au naştere ca urmare a experienţei individuale. Este o „excelentă strategie de evaluare pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”. Elevul este îndemnat să răspundă la întrebări de genul: .” (2001. din care învaţă despre propriile procese mintale. • controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare (prin analiza planificării. 169 . cât şi empirice. 170). Într-o hartă conceptuală se pot înlănţui atât concepte cât şi sentimentele determinate de ele. lecţie)? . Hărţile conceptuale pot fi întocmite la începutul unui demers didactic pentru a putea evalua situaţia cognitivă şi emoţională iniţială. Reflecţia elevului asupra acestor aspecte poate îmbunătăţii învăţarea viitoare. opinii. şi totodată logici afective. eficientă. Spre exemplu.Cum îţi place să înveţi în viitor următoarea temă (capitol. ce ai face? .

. formative şi formatoare. Ei trebuie învăţaţi şi îndreptaţi treptat pe acest drum al analizei proprii... Metoda R. profesorul. deschisă şi flexibilă de evaluare..o capacitate. Tehnica 3-2-1 poate fi considerată drept o bună modalitatea de autoevaluare cu efecte formative în planul învăţării realizate în clasă. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie. deci.. Metoda R. Avantajele acestei tehnici constau în faptul că elevii devin conştienţi de urmările demersului instructiveducativ şi responsabili de rezultatele obţinute....Despre ce ai învăţat în lecţia... împreună cu elevii săi. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate..elevul poate să-şi exprime propriile nemulţumiri.? 170 ... acesta din urmă simţindu-se înţeles şi conştientizând faptul că sunt luate în consideraţie circumstanţele. Implicarea acestora creşte direct proporţional cu înţelegerea importanţei şi a necesităţii însuşirii unui conţinut ori a dobândirii unei priceperi încă din faza iniţială a predării.profesorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte care influenţează procesul învăţării şi astfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii.. răspunde dezideratelor educaţiei postmoderniste de a asigura un învăţământ cu un profund caracter formativ-aplicativ. Dezavantajele jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa. Metoda R. Acest lucru solicită disciplină şi notarea cu regularitate a reprezentărilor elevilor... deoarece elevii nu sunt obişnuiţi să reflecte asupra muncii lor.. îmbunătăţindu-le şi poate elabora programe compensatorii dacă rezultatele sunt sub aşteptări ori programe în concordanţă cu nevoile şi aşteptările elevilor.. Este o cale de a afla rapid şi eficient care au fost efectele proceselor de predare şi învăţare.. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat...? ...A..Care este importanţa faptului că..jurnalul reflexiv este o modalitate reflexivă.. o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dobândit-o în urm activităţilor de predare-învăţare.... investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării.. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea....I...A. Pe baza conexiunii inverse externe. Pot fi sugerate următoarele întrebări: . şi... de a mai pune o întrebare.. Acest fapt poate fi asigurat de către profesor prin motivarea activităţilor ce vor fi întreprinse în continuare. Denumirea provine din faptul că elevii scriu: . Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg. precum şi a punctelor de vedere critice. având valoare constatativă şi de feed-back. a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor-ancoră.... ale cărei funcţii principale sunt de constatare şi de sprijinire continuă a elevilor. Pentru a fi eficient jurnalul reflexiv trebuie completat periodic. iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. când se verifică lecţia anterioară.. este scos din joc....? .. dar şi expectaţiile.... Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns.. al cărei scop principal este cel de ameliorare şi nicidecum de sancţionare. Această modalitate alternativă de evaluare.. În cazul în care.cunoscând aceste aspecte.... înaintea începerii noului demers didactic.. printr-un joc de aruncare a unei mingii mici şi uşoare de la un elev la altul.? ...I. conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi. împreună. în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea.. .2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi ... de către profesorul ce asistă la joc. Este un instrument al evaluării continue.. se produce o mai mare apropiere între profesor şi elev. Nu este o muncă uşoară.Care sunt ideile principale ale lecţiei.... pentru a înţelege de ce este necesară şi cum trebuie făcută. punând o nouă întrebare...A..... Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc.. pe parcursul ei sau la începutul activităţii.Avantajele aplicării acestei metode: . şi prin comunicarea obiectivelor pentru elevi de la începutul activităţii. profesorul poate regla procesele de predare viitoare....... în scopul descoperirii. exprimându-şi dorinţele şi satisfacţiile.....3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat.... Tehnica 3-2-1 Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei activităţi.I. cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare. . .. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde.Ce ştii despre. .

.nivelul de pregătire.......A. Metoda R... mingea unui grup care ar cădea ar distrage atenţia celorlalte grupuri.. prof. Metoda R. se realizează prin analiza şi dezbaterea cazului pe care îl implică.....A. limbi străine etc... a competenţelor şi abilităţilor de care dispun aceştia.. Exersează abilităţile de comunicare interpersonală..... Tensiunea este dată de faptul că nu ştii la ce întrebări să te aştepţi din partea colegilor tăi şi din faptul că nu ştii dacă mingea îţi va fi sau nu adresată... de emitere a unor judecăţi de evaluare.? . atenţia participanţilor trebuind să rămână permanent trează şi distributivă.Cum justifici faptul că.... Membrii grupurilor se autoelimină treptat.... După cum remarca Valdemar Popa (1979). dar în egală măsură poate fi luată în calcul şi ca o metodă alternativă de evaluare a capacităţii elevilor de a realiza astfel de demersuri (de analiză. Întrebările pot să devină pe parcursul desfăşurării metodei. ... poate fi folosită şi pentru verificarea cunoştinţelor pe care elevii şi le-au dobândit independent prin studiul bibliografiei recomandate. de exersare a capacităţii de argumentare..Cum poţi aplica cunoştinţele învăţate.A.Ce ţi s-a părut mai dificil din. Pot fi obţinute informaţii cu privire la: .. Acesta intră apoi în finala căştigătorilor de la celelalte grupe.. Ea reprezintă o modalitate eficientă de a urmări evoluţia şi progresul elevilor în contextul activităţilor şcolare.. Permite reactualizarea şi fixarea cunoştinţelor dintr-un domeniu....I..? ........... Profesorul supraveghează desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu s-au găsit soluţii...? .I.. precum şi de formare şi dezvoltare a trăsăturilor de personalitate)...I..? .. literatură. s-a dovedit în practică mult mai dificilă decât cea de a răspunde la o întrebare.? . Ion T..Cum consideri că ar fi mai avantajos să. Dezavantajul ar fi acela că mai multe mingii ar crea dezordine. Îndeplinirea sarcinii de investigator într-un domeniu.. rămânând cel mai bun din grup.. fiecare deţinând câte o minge... Studiul de caz Studiul de caz este o metodă ale cărei caracteristici o recomandă îndeosebi în predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane.. Radu argumentează: „… studiul de caz. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici. comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învăţarea cât şi evaluarea..Ce ţi s-a părut mai interesant.Care crezi că sunt consecinţele faptului..... de înţelegere..... .” Observarea sistematica a activităţii şi comportamentului elevilor.. chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi.. Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor oferă cadrului didactic posibilitatea de a culege informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare. Există un oarecare suspans care întreţine interesul pentru metoda R....Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată (predată).? ....? . într-un mod plăcut.... pe o temă dată. matematică. Se desfăşoară în scopuri constatativ-ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau calificativ..... biologie. întrebări cât mai divers formulate şi răspunsuri complete.interesele manifestate către anumite domenii.De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat? Această metodă alternativă de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât şi cu liceenii sau studenţii...... ca mijloc de evaluare. modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce îmbină cooperarea cu competiţia.. deoarece presupunea o mai profundă cunoaştere şi înţelegere a materialului de studiat.. Este o metodă de a realiza un feed-back rapid. . energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare.I...... „experienţa a demonstrat şi valenţele ei ca metodă de evaluare. Antrenaţi în acest joc cu mingea.. Elevii sunt încântaţi de această metodă–joc de constatare reciprocă a rezultatelor obţinute...... este adaptabilă oricărui tip de conţinut.. solicitând în funcţie de vârstă... jocul desfăşurându-se până la rămânerea în cursă a celui mai bine pregătit.? . de interpretare a unor fenomene. geografie.....Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus . Metoda R.sau să.. 171 .. capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi cel mai potrivit răspuns.direcţia de evoluţie şcolară a elevului... din ce în ce mai grele...... putând fi folosită la istorie..” Analizând metoda din acest punct de vedere... Această metodă este şi un exerciţiu de promtitudine.. Accentul se pune pe ceea ce s-a învăţat şi pe ceea ce se învaţă în continuare prin intermediul creării de întrebări şi de răspunsuri.....A.destinul profesional.

Ce poate să observe în mod sistematic profesorul la elevii săi: ABILITĂŢI INTELECTUALE: ♦ exprimarea orală. abstractizarea. presupunând: • stabilirea obiectivelor acesteia (reperele) pentru o perioadă definită (cunoştinţe acumulate. ♦ participarea la negocierea şi adoptarea soluţiilor. ♦ toleranţa şi acceptarea punctelor de vedere diferite de cel personal.nu ştiu sau îmi este indiferent . set ce este însoţit de un tip de scală. Potrivit acestui tip de scală.puternic dezacord . configurându-se profilul personal al elevului. Eficacitatea metodei creşte considerabil atunci când – spune profesorul Ion T.de acord . capacitatea de a lucra în grup. ♦ operaţiile gândirii: analiza. abilităţi formate. dezacord. discriminând între cinci trepte: puternic de acord.. ♦ asumarea responsabilităţilor. Separat de simpla consemnare a lor. ♦ capacitatea de a citi şi de a scrie. 172 . ♦ interesul pentru a menţine un climat stimulativ şi plăcut. .puternic de acord Important în redactarea enunţurilor este ca ele să fie clare. scală de apreciere).puternic de acord 2.puternic dezacord . ABILITĂŢI SOCIALE: ♦ capacitatea de a colabora cu ceilalţi. se pot da elevilor următoarele întrebări: 1. să cuprindă cuvinte familiare elevului. Un dezavantaj al acestei practici este că necesită timp mai mult şi există riscul notării datelor în mod subiectiv.dezacord . ♦ capacitatea de deducţie.entuziasmul şi participarea la activităţile şcolare etc. indecis (neutru). concretizarea. atitudini faţă de colegi etc.de acord . ♦ cultivarea de relaţii pozitive în grup. sinteza.. Particip cu plăcere la activităţile ce presupun lucrul în echipă: . să aprecieze nivelul la care se află la un moment dat elevul şi schimbările care s-au produs în comportamentul său.). generalizarea.atitudinile acestuia faţă de învăţătură. Radu – “observarea comportamentului elevilor este întreprinsă sistematic. permite atât evaluarea procesului. să nu fie foarte lungi. puternic dezacord. de acord. De exemplu. cât şi evaluarea produsului activităţii. ♦ capacitatea de a lua decizii. ♦ capacitatea de a asculta cu atenţie. comparaţia. .nu ştiu sau îmi este indiferent . Cercetarea şi evaluarea acestor componente permit profesorului să urmărească evoluţia fiecărui elev. să adecveze rolurile pe care i le atribuie în grup.aptitudinile de care dă dovadă elevul.” (2000). elevului îi sunt prezentate un număr de enunţuri în raport cu care acesta trebuie să-şi manifeste acordul sau dezacordul. de obicei scala Likert. Scala de apreciere sau de clasificare însumează un set de caracteristici (comportamente) ce trebuie supuse evaluării. ♦ rezolvarea nonviolentă a conflictelor. Fişa de evaluare este completată de către profesor care înregistrează datele factuale despre evenimentele importante din comportamentul elevului şi din modul lui de acţiune. Îmi asum imediat responsabilităţile care îmi sunt stabilite în cadrul echipei: . aceste date factuale sunt interpretate. să fie accesibile potrivit gradului de înţelegere specific vârstei şi nivelului de cunoştinţe al subiectului căruia i se adresează şi să urmărească obţinerea unor informaţii clare de la subiecţi.dezacord . clasificarea. • utilizarea unor instrumente de înregistrare şi sistematizare a constatărilor (fişă.

este utilizată atât ca modalitate de învăţare. Macintosh (1991). Prin această fişă profesorul poate evalua pregătirea elevilor. (vezi I. ♦ felul în care elevul prezintă metodele de investigaţie folosite. al gândirii logice etc. Proiectul poate fi realizat individual sau în grup. Realizarea unui proiect presupune după D. culegerea şi prelucrarea datelor. de tip holistic. prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru – eventual şi prin începerea rezolvării acesteia – se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni. cât şi ca mijloc de evaluare. observarea unor fenomene. ceea ce presupune elaborarea unui plan de implementare. Aportul acestui tip de activitate asupra dezvoltării capacităţilor de ordin aplicativ ale elevilor este considerabil. Culegerea. participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe. al dezvoltării capaciţtăţii de argumentare.G. alegerea metodelor. capacităţilor şi a personalităţii elevului. responsabilităţi. deprinderi capacităţi. în mod creativ. 3. Toate acestea. Investigaţia Investigaţia atât ca modalitate de învăţare.” Îndeplineşte mai multe funcţii: • acumularea de cunoştinţe. şi se încheie tot în clasă.S. resurse. 2000. Radu. prelucrarea şi evaluarea informaţiilor legate de problema sau tema aleasă. Frith şi H. (vezi SNEE) Proiectul este o formă activă. cu etape. • exersarea abilităţilor de evaluare a capacităţii de a întreprinde asemenea demersuri. mai ales în cazul rezolvării de probleme. 2. Identificarea unei probleme/teme/subiect. cunoştinţele însuşite. Elaborarea unui set de soliţii posibile ale problemei. ♦ stabilirea responsabilităţilor în cazul în care se lucrează în echipă. ♦ conştientizarea finalităţilor. emiterea unor ipoteze. de colectare şi organizare a datelor. T. desprinderea concluziilor). ♦ stabilirea sarcinilor de lucru . a produsului realizat. Evaluarea soluţiilor şi deciderea către cea mai bună variantă. corelate cu gradul de complexitate al sarcinii de lucru şi cu natura disciplinei de studiu fac din metoda investigaţiei un veritabil instrument de analiză şi apreciere a cunoştinţelor. parcurgerea următoarelor etape: 1. timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul. ♦ abilitatea de a formula şi testa ipotezele.) pe un interval de timp stabilit. modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute. dându-le în acelaşi timp posibilitatea de a lucra (învăţa) independent. iar aprecierea modului de realizare a investigaţiei este de obicei. Poate fi considerată şi o modalitate de reflectare asupra propriei munci a elevului şi de stimulare a capacităţii de auto-evaluare. Proiectul Proiectul reprezintă o activitate de evaluare mai amplă decât investigaţia. 225) Activitatea didactică desfăşurată prin intermediul acestei practici evaluative poate să fie organizată individual sau pe grupuri de lucru. facilitează şi solicită abordările interdisciplinare. ♦ definirea conceptelor cheie. Este deosebit de util atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic/aplicativ al învăţării şi apropierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a elevilor. În funcţie de tema aleasă există şi un al cincilea pas în care elevii trec efectiv la aplicarea soluţiei pentru care au optat. pe parcursul unui interval mai lung sau mai scurt. 173 . experimentarea etc. ♦ conciziunea şi validitatea raportului-analiză a rezultatelor obţinute. numită şi fişa de muncă independentă. organizarea. Etapele prin care trebuie să treacă participanţii sunt următoarele: ♦ orientarea în sarcină. (SNEE) Cu ajutorul acestei metode profesorul poate să aprecieze: ♦ gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema investigată. şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor. 4. p. cât şi ca modalitate de evaluare oferă posibilitatea elevului de a aplica. • exersarea unor abilităţi de investigare a fenomenelor (de proiectare a acţiunii. Ea “constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o investigaţie (documentare. prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă este cazul. ♦ capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de obţinere a informaţiilor.Fişa pentru activitatea personala a elevului Fişa pentru activitatea personală a elevului. în situaţii noi şi variate. Proiectul începe în clasă.

asupra achiziţiilor realizate (cunoştinţe. . • rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării lui.pune elevii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini în mod individual sau în grup. ♦ elaborarea finală a produsului. Valenţe formative ale metodelor alternative de evaluare Este recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la formulele tradiţionale a căror prezenţă domină. aptitudini. constituie în primul rând sarcini de lucru a căror rezolvare stimulează învăţarea de tip euristic. iar criteriile de apreciere pot fi negociate cu elevii. acesta va conţine un număr de itemi obiectivi şi semiobiectivi. adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev. materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse. • acurateţea produsului. • raportul final şi modul de prezentare a acestuia. • gradul de implicare al participanţilor în sarcina de lucru. atitudini. Alternativele oferite constituie opţiuni metodologice şi instrumentale care îmbogăţesc practica evaluativă evitând rutina şi monotonia. Valenţele formative care susţin aceste metode alternative ca practici de succes atât pentru evaluare cât şi pentru realizarea obiectivului central al învăţământului şi anume învăţarea.oferă şansa de a analiza în ce măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele.asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare. devenind astfel operaţionale.este o metodă alternativă de evaluare care scoate elevii şi cadrul didactic din rutina zilnică. cum ar fi portofoliul. sunt următoarele: . ♦ întocmirea raportului final. depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj în materie şi între elevi. în special. ♦ identificarea modalităţilor de lucru. . în mod regulat. Evaluarea proiectului presupune din partea profesorului multă atenţie. ♦ evaluarea. dar şi un număr oarecare de itemi subiectivi care să dea posibilitatea elevilor să reflecteze sistematizat asupra procesului de învăţare şi a produselor obţinute. consiliindu-i şi încurajându-i în demersurile întreprinse astfel: ♦ să-i îndemne să reflecte asupra activităţii. iar evaluarea are ca scop în primul rând îmbunătăţirea activităţii şi stimularea elevului şi nu sancţionarea cu orice preţ. Profesorul poate să aprecieze rezultatele proiectului urmărind: • adecvarea metodelor de lucru. .stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor. Este cazul. . El trebuie să asiste elevul/grupul de elevi pe durata derulării lui. ♦ să discute dificultăţile. valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia. Avantajele folosirii acestei metode: . . sociale şi practice. observaţii şi aprecieri asupra activităţii fiecărui elev/grup de lucru. oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp. în afara faptului că reprezintă importante instrumente de evaluare. experienţe). Strategia de evaluare a proiectului este de tip holistic. instrumentele. organizare. . ♦ să-şi autoevalueze activitatea şi progresul.♦ stabilirea criteriilor şi a modului de evaluare.descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă. prelucrare şi evaluare a informaţiilor – la un test criterial. Pentru fixarea şi evaluarea cunoştinţelor. autotestânduşi capacităţile cognitive.unele dintre ele. al portofoliului. al proiectului. activităţile de evaluare cuprinzând materiale elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp.asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor. 174 . . a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite la scopurile propuse.asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional. al hărţilor conceptuale. ♦ adunarea datelor informaţionale. al investigaţiei care. a căilor de acces la informaţii. Profesorul poate să alcătuiască fişe de evaluare în care să consemneze. exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii. profesorul poate recurge – în special după parcurgerea etapei de culegere. Valenţele formative le recomandă susţinut în acest sens. aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă. .reduce factorul stres în măsura în care profesorul este un consilier. aspectele care îi nemulţumesc sau pe care le consideră insuficient realizate.

Redactare: Elena Cioponea Tehnoredactare: Carmen Tudorache Grafician: Lavinia Dima 175 .