RODICA CRIŞAN

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

EDITURA UNIVERSITARĂ 'ION MINCU', 2003

Descriere CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRIŞAN, RODICA Construcţii din oţel / Rodica Crişan – Bucureşti: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2003 Bibliogr. ISBN 973-7999-01-0

624.014.2

Coperta 1: Aeroportul Saint Exupéry, Lyon, Franţa / arh. S. Calatrava (foto R. Crişan, 2003) Tehnoredactare computerizată: Machetare: arh. Ana Maria Mortu ing. Elena Dinu

© 2003 Editura Universitară „Ion Mincu” Str. Academiei 18-20, sect.1, Bucureşti, cod 410010

CUPRINS

1. METALUL ÎN CONSTRUCŢII: FIER, FONTĂ, OŢEL 2. OŢELUL DE CONSTRUCŢII: CLASIFICĂRI, SORTIMENTE 3. CARACTERISTICILE OŢELULUI 4. PROTECŢIA LA FOC 5. PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII 6. PRODUSE DE BAZĂ DIN OŢEL 7. PROCEDEE DE ASAMBLARE A ELEMENTELOR DIN OŢEL 8. CÎTEVA REGULI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE DIN OŢEL 9. ELEMENTE STRUCTURALE 10. NODURI ÎNTRE ELEMENTE STRUCTURALE 11. CONCEPŢIA DE ANSAMBLU A STRUCTURII 12. PLANŞEE 13. SCĂRI 14. STRUCTURI DIN OŢEL - SINTEZĂ 15. PEREŢI DE ÎNCHIDERE 16. PEREŢI DE COMPARTIMENTARE Bibliografie Exemple de construcţii cu schelet din oţel

1 3 4 6 9 10 15 21 22 31 38 49 59 61 66 75 80 81

.

plăci. expoziţii. rezistă bine la compresiune. Londra 1851 . METALUL ÎN CONSTRUCŢII. Standardizarea4 va permite scăderea costurilor şi scurtarea timpului de execuţie. pavilionul regal de la Brighton . OŢEL Utilizarea fierului în construcţii este foarte veche. Progresele în tehnologia fierului oferă mijloace economice de realizare a unei întregi game de clădiri (gări. Crystal Palace . bovindoul. determină adoptarea sistemului constructiv metalic. copertina de sticlă. 3 4 1 . se contractă sau se dilată. Până la revoluţia industrială. în legătură cu progresul rapid al industriei siderurgice. 30 m deschidere. grinda în zăbrele. dar nu se rupe. Diferenţa fizică între fontă şi fier este determinată de conţinutul în carbon. mai 1 2 Filatura de bumbac Philip & Lee. Manchester. Fonta este casantă. rezistă bine la întindere. Prima construcţie din fontă datează din a doua jumătate a sec. FONTĂ. podul Brooklyn (1870). XIX. Perioada de glorie a construcţiilor metalice se situează între jumătatea sec. După 1850 industria siderurgică oferă constructorilor profile laminate sub formă de table şi profile cu rezistenţe la întindere şi încovoiere superioare fontei. înmulţirea incendiilor ce afectează clădirile din lemn. fier. pentru construcţii curente. uneori. două materiale produse industrial. în ciuda cheltuielilor suplimentare pe care le implica. cu schelet metalic din laminate asamblate prin nituire la cald şi pereţi de umplutură. se înconvoaie. Noile produse sunt utilizate pentru crearea unor noi tipuri de elemente structurale (grinda mixtă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 1. FIER. în 1774. poduri cu grinzi în zăbrele). într-o suprafaţă de sticlă. ca şi pentru clădiri reprezentative.Nash. Se dezvoltă astfel un tip constructiv şi arhitectural nou ce asociază fierul şi sticla. Aceste profile revoluţionează domeniul construcţiilor.Joseph Paxton. stâlpi. etc. grinda chesonată. Fierul provine din uzine metalurgice. 1818. datând din primul mileniu î.prima manifestare importantă de standardizare (fontă. Filiaţia începută de seră continuă în timp cu veranda. Procedeu inventat în Anglia. creând un nou stil arhitectural. era însă produs în cantitate mică şi folosit doar pentru confecţionarea unor piese de legătură şi de ranforsare. La începutul sec.). Elementul constructiv predilect al fontei este stâlpul. XVIII.1801. Fierul este un material dur. ce se traduce în caracteristici şi procedee de producere diferite. Oţelul este rezultatul progresului tehnic în ceea ce priveşte compoziţia materialului şi modul de producere. cel al fierului este grinda. Podul de la Menai –Ţara Galilor (1819-1824). nu numai la poduri şi apeducte. corniere: devine profil. Sera este exemplul ce consacră posibilităţile absolut noi oferite de fier. 173 m. agrafe. se toarnă în forme. grilaje şi. greutatea redusă şi ductilitatea fierului au contribuit în arhitectura clădirilor la răspândirea stilului floreal (Liberty). la preţuri comparabile. 500 m. XIX şi primul război mondial. ci şi sub formă de stâlpi şi grinzi ce formează scheletul unor construcţii industriale.C. hale. Primele utilizări ale fierului ca element structural datează de la mijlocul secolului XIX. Sunt puse în valoare calităţile şi forţa expresivă a noului mod de a construi: rezistenţa fierului la întindere este exploatată la realizarea 2 de poduri cu mari deschideri (poduri suspendate pe lanţuri şi cabluri. GB (1777). elastic şi ductil. permiţând acoperirea unor spaţii mari cu structuri relativ 1 uşoare şi neinflamabile. este podul peste Severn la Coalbrookdale. Elemente decorative din fontă sunt utilizate din ce în ce mai des. poduri cu grinzi chesonate. materialele de construcţie majore sunt lemnul şi piatra. permiţând construirea de clădiri-turn. maleabil. Tehnica asamblării cu nituiri a facilitat mult exploatarea constructivă a fierului.J. sere). 273 m. Metalul (fier forjat sau fontă) are de regulă rol auxiliar şi se foloseşte cu „discreţie” sub formă de ancoraje. care joacă în acest caz dublu rol. La începutul sec XIX se extinde utilizarea fontei în construcţii. marchiza. podul de la Fribourg (1834). odată cu pudlarea (procedeu de îndepărtare a impurităţilor). sticlă). cca. Prin reducerea conţinutului de carbon sub 2% se obţine un material mai elastic. este fasonabil. tiranţi. fizic şi geometric: este structură şi desen. prin laminare3 ia formă de bare.

îl ascunde sub placaje de piatră (v. Institutul lumii arabe. se modifică sensibil. grija pentru detaliu. inginer-artist. Sudura ia locul niturilor. originalitatea în fasonarea oţelului. M. ce se înscriu în orizontul de căutări promovat în principal de Buckminster Fuller (cupolele geodezice. In prima jumătate a sec. Paris (1971. Principiul tratării directe a fontei pentru producerea oţelului s-a descoperit în 1856 în Anglia5. determinând schimbări în aspectul construcţiilor. Este epoca în care se naşte o nouă formaţie profesională: inginerul de structuri şi biroul de proiectare. tehnicile de laminare. Duval. G. realizează sisteme structurale originale. contemporan cu Prouvé. Odată cu extindere utilizării oţelului. numai o analizå metalograficå permite determinarea naturii metalului. bazate pe cabluri şi ţevi. Piramida de la Luvru (1989. Home Insurance Building (1884) este considerat primul „zgârie-nori”. Deşi preocupările sale se îndreaptă îndeosebi spre faţade. Rockefeller Center). In Europa anilor '30 Jean Prouvé dă un nou impuls folosirii metalului în construcţii. ş. Robert le Ricolais. conduc la noi reflecţii arhitecturale privind utilizarea oţelului. construcţia de „zgârie-nori” foloseşte oţelul pentru rezistenţa sa dar. Renzo Piano. Richard Rogers). 5 Intre 1850 şi 1915 fierul pudlat şi oţelul sunt utilizate simultan. montajul uscat şi prefabricarea. Soria. 6 2 . M. Pei. XX utilizarea pe scară largă a oţelului în construcţii se mută în SUA. Empire State Building. Noul mod de a construi. Sediul bancar Hongkong (1975. repetând la infinit pe verticală acelaşi tip de etaj cu structură din stâlpi şi grinzi de oţel6. Lezenès şi Architecture Studio). Paris (1988. Nouvel. P. I. mai rezistent. în general. Ca exemple reprezentative pentru arhitectura ultimelor decenii pot fi reţinute: Centrul naţional de artă şi cultură George Pompidou. ce permit închiderea volumului maxim cu minimum de material). J. Norman Foster). aduce după sine raţionalizarea execuţiei. G. modelele de calcul al structurilor. Macary).CONSTRUCŢII DIN OŢEL dur. Tip de construcţie inventat de William Le Baron Jenney. procedeele de asamblare.a.

respectiv oţeluri ale căror caracteristici sunt definite prin valori minime sau maxime prescrise de norme1 (valorile admise pentru calcule). Au rezistenţă chimică mult superioară oţelului obişnuit. Dincolo de aceste categorii. oţelul (< 2% carbon) se deosebeşte de fontă. oţel de duritate mare. • Oţeluri speciale de înaltă rezistenţă. sunt utilizate în cazuri particulare. funcţie de compoziţia chimică.cu caracteristici speciale. deformabilitate) şi economic. CLASIFICĂRI. Există mai multe tipuri de clasificări ale oţelurilor. cum ar fi precomprimarea. datorită alierii cu alte metale cum ar fi crom. Mai dificil de sudat datorită conţinutului ridicat de carbon. In construcţiile metalice se utilizează oţeluri normate. etc. este sudabil cu anumite precauţii. Se utilizează pentru confecţionarea unor elemente supuse la temperaturi înalte (tuburi de cazane. Create în jur de 1930 de US Steel sub numele de Cor-Ten. • Oţeluri refractare.). rezervoare. principalul fiind carbonul. au proprietatea de a se acoperi progresiv cu un strat protector de oxizi care le conferă o bună rezistenţă la coroziune. • Oţeluri patinabile. Oţelul este deci un aliaj al fierului cu alte elemente. Funcţie de conţinutul în carbon. Alegerea oţelului este determinată de considerente de ordin tehnic (rezistenţă. dar au caracteristici mecanice asemănătoare. datorită costului ridicat nu se utilizează de regulă la schelete metalice. furnale. In anumite condiţii de expunere. etc. Nu rezistă în atmosferă puternic corozivă (zone industriale. zone marine) unde este necesară o protecţie suplimentară. mecanice şi chimice. Clasificarea curent utilizată în construcţiile metalice deosebeşte oţelurile funcţie de rezistenţa la întindere (marca oţelului) şi identifică 2 categorii principale: OL 37 = oţel normal pentru construcţii metalice. formarea stratului protector este însoţită de o uşoară reducere a grosimii metalului fără consecinţe asupra dimensionării.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 2. Conţin mai puţin crom şi nichel decât oţelul normal. 1 Norme naţionale (STAS) şi norme europene (EURONORM) 3 . funcţie de caracteristicile mecanice de rezistenţă la întindere sau funcţie de limita de elasticitate. denumit şi oţel „moale” sau „ductil” (echivalent Fe 360 / Euronorm) OL 52 = oţel de înaltă rezistenţă pentru construcţii metalice (echiv. pot fi obţinute şi alte tipuri de oţeluri . se fabrică în Europa din anii '60. Fe 510 / Euronorm) In cadrul fiecăreia dintre categorii (mărci) standardele definesc mai multe clase de calitate. OŢELUL DE CONSTRUCŢII. SORTIMENTE. aparate de reazem. prin eliminarea impurităţilor şi reducerea conţinutului de carbon. Oţelul se obţine din minereul de fier printr-o succesiune de operaţii ce au ca scop separarea fierului şi apoi transformarea fierului brut în oţel. este un aliaj cu crom-nichel sau crommolibden. OŢELURILE SPECIALE • Oţeluri inoxidabile. vanadium. molibden sau cupru. Un oţel este definit prin caracteristicile sale fizice.

CARACTERISTICI FIZICE Greutatea specifică: • oţel: 7. Oţelul utilizat în schelete structurale poate avea o deformaţie de 20% înainte de rupere. se utilizează elemente cu grosimi mici şi cu forme adecvate condiţiilor cerute. Atâta timp cît nu sunt supuse unor solicitări prea puternice. deformându-se sub acţiunea unei forţe. Elasticitatea este proprietatea corpurilor care.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 3. aurul.cum ar fi lemnul. Vickers. atât la întindere cât şi la compresiune. posibil a se combina: variaţii dimensionale sub efectul temperaturii.85 . etc) Tenacitatea este proprietatea unui metal de a putea suporta simultan.00 kN/m3 • aliaj uşor de aluminiu: 2. facilitând dimensionarea şi permiţând reducerea coeficienţilor de siguranţă. dacă este solicitat până la limita sa elastică sau dincolo de ea. creşterea temperaturii determină eforturi suplimentare de compresiune. eforturi 2 Creşterea relativă a lungimii pentru o creştere de temperatură de 1 C. manopera fiind oneroasă. Pe de altă parte. cuprul. variaţii ale eforturilor de compresiune: dacă o bară de oţel este astfel fixată la capete încât alungirea este împiedicată.8. Acesta fiind însă relativ scump. argintul.capacităţile de rezistenţă specifice construcţiilor metalice permit folosirea unei cantităţi reduse de material. Datorită plasticităţii sale.70 kN/m3 Coeficientul de dilatare termică2: • oţel: 10 x [10-6 / 0C] • aluminiu: 24 x [10-6 / 0C] Dilatarea datorată variaţiilor de temperatură poate avea două efecte. tind să revină la forma iniţială atunci când forţa încetează să mai acţioneze. este mai mult sau mai puţin proporţională cu rezistenţa la întindere. Oţelul este un material izotrop putând fi solicitat la fel în toate direcţiile. CARACTERISTICI MECANICE Maleabilitatea este proprietatea anumitor metale de a se deforma la rece sau la cald fără a se rupe şi de a pute fi trase în foi subţiri. poate fi ameliorată prin călire. îşi conservă deformaţia atunci când forţa încetează să mai acţioneze. Calitatea oţelului nu influenţează elasticitatea. oţelurile au un comportament elastic. ceea ce permite calcule de rezistenţă precise. oţelul poate fi deformat la rece pentru confecţionarea de table cutate sau pentru crearea unei contrasăgeţi la elemente încovoiate. fierul sunt metale maleabile. Duritatea este aptitudinea metalelor de a rezista la penetrare. Faţă de alte materiale . 'limita elastică' reprezintă efortul unitar corespunzător alungirii elastice maxime. Plasticitatea este aptitudinea anumitor metale care. ci numai limita elastică. CARACTERISTICILE OŢELULUI Caracteristicile oţelului sunt cunoscute cu mare precizie. E oţel = 210 kN/mm2. un oţel are comportare plastică. 0 4 . deformându-se sub acţiunea unei forţe. 'modulul de elasticitate' (E) al unui material exprimă raportul între efortul unitar şi deformaţia specifică. betonul sau zidăria . poartă diverse denumiri funcţie de aparatul de încercări cu care s-a determinat (duritate Brinell. fără daune. costul construcţiei depinde într-o măsură importantă de timpul de fabricare şi montaj.

încercările de rezistenţă la şoc permit caracterizarea fragilităţii unui metal. oţeluri patinabile). de a se putea rupe brutal în anumite condiţii. oţelurile de construcţii. domeniile de aplicare. Magneziu: are a aceleaşi proprietăţi ca şi cromul şi nichelul. Coroziunea este degradarea (lentă) a pieselor metalice în mediu umed şi în prezenţa oxigenului.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ridicate şi alungiri mari. Suprafeţele metalice pot fi totodată protejate eficient prin aplicare de vopsitorii sau diverse straturi protectoare. Aceste elemente pot fi: Aluminiu: ameliorează rezistenţa la calaminare (caracteristica metalului ca. să se acopere de oxid) dar influenţează negativ sudabilitatea. Asocierea cu materiale în general mai costisitoare ca oţelul creşte preţul produsului. reducere coroziunea. Fragilitatea este caracteristica unui metal numit „casant”. Crom: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. de la 12% în sus. cu ameliorarea rezistenţei chimice. de la 12% în sus creşte rezistenţa la uzură. Fonta este fragilă. Azot: creşte limita de elasticitate. este un fenomen electrochimic ce conduce la formarea de oxizi. Sudabilitatea unui metal este o noţiune calitativă ce poate fi apreciată cu ajutorul valorilor de rezistenţă la şoc. Vanadiu: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. Crom + nichel: oţelul inoxidabil. influenţându-i caracteristicile. Molibden: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. Fosfor: face oţelul mai casant. Aliajele uşoare şi anumite sortimente de oţel sunt fie mai rezistente (oţelurile inoxidabile) fie autoprotejate printr-o peliculă etanşă (oţeluri galvanizate. rezistenţă chimică mult superioară oţelului obişnuit. nu. 5 . Nichel: creşte limita aparentă de elasticitate. Siliciu: creşte limita aparentă de elasticitate şi rezistenţa la întindere. Sudabilitatea este proprietatea pe care o posedă anumite metale de a se uni între ele atunci când sunt aduse la temperatura de fuziune. ALIAJELE OŢELULUI pot combina diverse elemente cu oţelul. cum ar fi temperaturile scăzute. puternic încălzit. dar face oţelul mai sensibil la îmbătrânire. limitând astfel. Cupru: creşte rezistenţa la coroziune. din considerente economice.

este foarte slab conducătoare de căldură şi rezistă la temperaturi de 12000 C. (conf. Materialele termoizolante au conductivitate termică mică. prin conductivitatea sa termică mare. acestea trebuie protejate cu materiale 1 2 care au capacitate termică mare sau conductivitate termică mică: BETON: utilizarea sa este interesantă atunci când el poate participa la rezistenţa statică a elementului structural. în unitatea de timp. (conf. utilizată la executarea unor tencuieli termoizolante ARGILĂ EXPANDATĂ: uşoară şi inertă. plăcile sunt fixate cu agrafe. pentru evaporarea acestei ape şi transformarea ipsosului în sulfat de calciu anhidru este necesară o energie considerabilă. de unde capacitatea sa termoizolantă. în stare uscată ipsosul conţine cca. bunele calităţi termoizolante ale acestuia reduc creşterea sarcinii termice în elementele de oţel. Edition du Moniteur. induce solicitări nesemnificative în profilele metalice care o suportă. punerea în operă se face prin turnare. VOPSELE INTUMESCENTE (TERMOSPUMANTE): sunt produse care. Pentru creşterea rezistenţei la foc a elementelor din oţel. relativ rezistentă. Paris 1978) Proprietate termofizică a unui material determinată de fluxul de căldură care. GIVONI.600 C). se foloseşte la umplerea spaţiului dintre profilul de oţel şi un finisaj exterior din tablă. LEMN: deşi poate părea surprinzător a proteja un material incombustibil cu unul combustibil ca lemnul. TENCUIELI APLICATE CU PISTOLUL: cele folosite în prezent sunt constituite din vermiculită. fibre minerale. se umflă şi se transformă într-o spumă cu grosime de câteva zeci de ori mai mare ca grosimea iniţială. 2 1 6 . Proprietate termofizică a unui material. Edition du Moniteur. îşi pierde rapid rezistenţa la 0 temperaturi relativ joase (400 . sub influenţa căldurii. l'architecture et le climat. IPSOS: este o protecţie excelentă. sau când se are în vedere o protecţie cu bună rezistenţă la şocuri mecanice. + liant (frecvent ciment sau ipsos). ca în cazul stâlpilor sau grinzilor mixte. Paris 1978). GIVONI. ipsos sau alt material. VERMICULITA: este o rocă expandată din familia micelor. această spumă formează izolaţia termică. FIBRO-CIMENT şi VATĂ MINERALĂ: sunt produse cu coeficient de transmisie termică mic (termoizolatoare) care pot fi puse în operă singure sau asociate cu un liant (ipsos. 20% apă constitutivă. cu şuruburi. L'homme. pe de o parte. riscă să propage incendiul. var sau ciment). B. sub acţiunea căldurii suferă o puternică creştere în volum (până la de 30 de ori volumul său). închizând aer. sau lipite. care desemnează cantitatea de căldură necesară pentru creşterea temperaturii unităţii de volum cu 1 grad. PERLIT: este o rocă vulcanică expandată. L'homme. perlită. etc. pe de altă parte. punerea în operă se face prin tencuire sau prin montare de plăci. l'architecture et le climat. B. PROTECŢIA LA FOC Oţelul are o comportare foarte proastă la foc.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 4. traversează o unitate de grosime a unei unităţi de suprafaţă dintr-un material supus unei diferenţe de temperatură egală cu unitatea.

3 rigle la fiecare 50 cm. Tencuială ipsos t = 73 min.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Protecţia la foc a stâlpilor de oţel a) Cu beton b) Cu plăci de ipsos + finisaj c) Cu tencuială ipsos pe reţea + finisaj d) Cu argilă expandată + tablă obişnuită sau inoxidabilă Protecţia la foc a grinzilor din oţel a) Cu beton b) Cu plăci de ipsos c) Cu plăci de ipsos + lemn.plăci de ipsos de 2. Tencuială ipsos t = 63 min. 5 . h = 260 mm Planşee grinzi profile I. Argilă expandată +tablă inox 3 mm t = 247 min.riglă dublă la fiecare 50 cm Durata de rezistenţă la foc (t) a stâlpilor şi planşeelor din oţel. 2 . h = 300 mm Beton t = 172 min. Tencuială vermiculită-ipsos t = 97 min. Plăci ipsos t = 107 min.grindă de oţel. la planşeu de lemn pe grinzi metalice: 1 . 7 . 4 . Plăci vermiculită t = 84 min.traverse la fiecare 50 cm. Plăci de ipsos t = 87 min.5. Tencuială vermiculită-ipsos t = 116 min. cu diverse protecţii Stâlpi profile H. 4 sau 6 cm (funcţie de rezistenţa la foc cerută). Plăci vermiculită t = 117 min.

înainte de toate. în ultimă instanţă.5000 această rezistenţă devine insuficientă şi există riscul prăbuşirii instantanee a structurii. riscul de propagare a incendiului). astfel se reduce sarcina termică şi pericolul de fum. reducerea riscului de producere a incendiului. după ce temperatura oţelului atinge 450 . In multe cazuri structura metalică poate rămâne aparentă. alături de caracteristici cum ar fi sistemul de alarmă. timpul necesar pentru intervenţie. determină vulnerabilitatea clădirii în raport cu riscul de incendiu. evident. 8 . definesc riscul potenţial de incendiu efectiv care. Împotriva acestui pericol se poate acţiona. ce presupune prevederea unei instalaţii automate de stropire a structurii. compartimentările (v. Cea mai simplă soluţie este. fiind. pe două căi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Problema protecţiei contra incendiilor trebuie avută în vedere de la începutul proiectării. Măsurile de protecţie pasivă şi activă. ce pot fi combinate între ele sau nu. o problemă de concepţie. ca şi realizarea unui sistem de protecţie activă. respectiv eliminarea materialelor inflamabile sau care degajă fum nociv sau coroziv (cazul materialelor plastice). Se cunoaşte din experienţă faptul că o structură metalică îşi reduce rezistenţa sub efectul căldurii. în principiu. numărul de etaje şi accesibilitatea. Izolarea componentelor vitale ale structurii cu o protecţie pasivă constituită din îmbrăcarea cu un material ignifug şi izolant (de tipul celor arătate anterior). pe baza determinării riscului de incendiu efectiv sau prin realizarea unei protecţii active. deci neîmbrăcată în alte materiale. constituie o altă categorie de măsuri de avut în vedere.

cazul curent. acesta putându-se altera înaintea vopsirii definitive. Straturile de bază (grund) Imediat după sablare se aplică în mod curent unul din următoarele produse. PRINCIPII DE BAZĂ: Curăţarea suprafeţei Se realizează de regulă prin sablare. Straturile de finisare Se aplică pentru creşterea rezistenţei la coroziune (în medii cu agresivitate crescută) sau din raţiuni estetice. PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII Elementele din oţel trebuie protejate pentru prevenirea coroziunii. în 1 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL 5. îndeosebi atunci când aceasta depăşeşte 60%. datorată în principal umidităţii aerului.2 straturi: miniu de plumb (rareori folosit astăzi) fosfat sau silicat de zinc pudră de zinc (aplicată ca vopsitorie din 1 sau 2 componente) Două straturi de bază fără tratament ulterior permit obţinerea unei protecţii suficiente pentru elemente constructive aflate la adăpost de umiditate şi de climatul exterior. această protecţie va fi mai mult sau mai puţin severă. Vopseaua de finisare trebuie să fie compatibilă cu stratul suport. ALTE MIJLOACE DE PROTECŢIE: Zincarea Tencuielile bituminoase Oţelurile inoxidabile Oţelurile patinabile 9 . cu grad diferit de acurateţe (sablare semi-îngrijită. sau 'la alb') funcţie de exigenţele specifice fiecărui caz în parte. trebuie aplicate imediat după aplicarea grundului. îngrijită . simpla periere nu este în general suficientă pentru a îndepărta calamina de pe profilele laminate. Funcţie de agresivitatea atmosferică şi durata de viaţă preconizată pentru construcţie.

piesele turnate pot fi uzinate.3 . ce diferă funcţie de procedeul de fabricaţie. blum-uri. filete. metalul este strivit progresiv între doi sau mai mulţi cilindri de fontă sau oţel.STAS. se obţin piese pline (stâlpi. Laminarea se efectuează plecând de la semi-produse (lingouri) reîncălzite în cuptoare electrice (laminare la cald). Pot fi astfel realizate: găuri. OŢELURI FORJATE Prin fasonare la cald cu ajutorul unor prese hidraulice de mare putere. muluri. Uzinarea (ca şi turnarea) este economică numai atunci când cantitatea de piese identice este mare. OŢELURI TURNATE Prin turnare în forme refractare se pot obţine piese de forme complexe. Marea majoritate a produselor folosite la structuri metalice sunt oţeluri laminate la cald. 4. 10 . crestături sau decupaje de mare precizie. 3. Se utilizează cilindri canelaţi pentru profile şi cilindri plaţi pentru table.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 6. PRODUSE UZINATE Plecând de la laminate de serie sau de la oţeluri turnate. la nivel european EURONORM) 2. este posibilă producerea unor piese prin uzinare. Pentru o mai mare precizie a pieselor. 1. precum şi profile obţinute prin formare la rece şi/sau sudarea de produse plate (table). OŢELURI TRASE sau TREFILATE Prin tragere sau trefilare (la cald sau la rece) un produs laminat este adus la o secţiune mai mică şi la o lungime mai mare. se obţin table subţiri (0. PRODUSE DE BAZĂ DIN OŢEL Plecând de la semi-produse (lingouri. OŢELURI LAMINATE Constituie principalele produse folosite în construcţiile metalice. După o primă fază de subţiere. dificil de realizat prin sudură. întrucât permite ameliorarea rezistenţei la întindere a oţelului.3 mm). Procedeul este utilizat în special pentru confecţionarea barelor de armătură şi a cablurilor din oţel. plăci de bază) de mari dimensiuni. Laminarea la rece este utilizată în principal pentru fasonarea tablelor subţiri şi obţinerea de profile cu pereţi subţiri. o mai bună calitate a suprafeţelor sau pentru realizarea de filete pentru asamblare. O parte importantă a tablelor laminate la cald este ulterior laminată la rece pentru reducerea grosimii. etc) industria siderurgică oferă patru tipuri de produse de bază (semi-finite) din oţel. Oţelurile laminate au caracteristici standardizate (la nivel naţional . Procedeul nu este economic decât în măsura în care costul tiparului poate fi amortizat printr-o serie mare de piese identice. cu sensuri contrare de rotire.

cu aripi groase HHD . Lungimi (l): 6 . Simbol STAS: T Dimensiuni curente: înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 20 şi 50 mm. Lungimi (l): 6 . Utilizare: grinzi încovoiate şi stâlpi comprimaţi. grinzi şi stâlpi dubli.cu aripi ranforsate.cu aripi foarte groase OŢEL H Până la profile de 300 mm. profilelele HHD sunt utilizate în principal ca stâlpi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PRODUSE LAMINATE Simbol STAS: I In Europa se folosesc profile cu următoarele simboluri: IPN . Lungimi (l): 4 .cu profil european IPER .1250 (pentru h = 300 mm. lăţimile (b) sunt cuprinse între 42 şi 155 mm.1250 (pentru h = 20 mm. Exemplu de notare pe desen: T2 . grosimea (g = t = r) variază între 3 şi 6 mm. grosimea 'inimii' (d) variază între 5 şi 10 mm.600 mm Înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 80 şi 400 mm [înălţimile profilelor europene ajung la 600 mm]. lăţimea nu depăşeşte 300 mm indiferent de înălţimea profilului care poate ajunge până la 1000 mm.. pentru lăţimi (b) cuprinse între 42 şi 100 mm.1250 (pentru h = 400 mm.profile cu margini paralele 2 OŢEL U Dimensiuni curente: înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 65 şi 300 mm.profile normale cu margini înclinate UAP .cu profil normal IPE .cu aripi uşoare HEB . l = 1250 mm) 3 OŢEL T 1 2 3 STAS 565 -80 STAS 564 -80 STAS 566 -68 11 . stâlpi cu încărcări reduse.cu aripi normale HEM .. înălţimea este egală cu lăţimea tălpii. înălţimi 140 .. In Europa se folosesc profile standardizate din această categorie..12 m. (a) = (h). 1/10 din lăţimea profilului (b).12 m.. l = 1250 mm) Utilizare: grinzi. Simbol STAS: U In Europa se folosesc profile cu următoarele simboluri: UPN .8 m. Exemplu de notare pe desen: U 30 . peste 300 mm. diagonale de contravântuire.. grosimea „inimii” (d) este cca. Exemplu de notare pe desen: I 40 . 1 OŢEL Ι Nu există profile standardizate în România. cu următoarele simboluri: HEA . l = 1250 mm) Utilizare: grinzi de bordaj.

Exemplu de notare pe desen: LL 60 x 40 x 5 . grosimea peretelui (t) variază 8 între 3 şi 22 mm. Lungimi (l): 2 .. l = 5000 mm) 7 ŢEVI Diametrul exterior (D) variază între 25 şi 377 mm. l = 675 mm) 5 OŢEL CORNIER CU ARIPI NEEGALE OŢEL PĂTRAT Latura secţiunii (a) variază între 8 şi 60 mm.. g = 5 mm. g = 3 mm. l = 2000 mm) 6 OŢEL ROTUND Diametrul (d) variază între 10 şi 150 mm. grosimile (g) sunt 8 .12. lăţimile aripilor sunt 80 .675 (pentru a = 60 mm.12 m. l = 7520 mm) 4 5 6 7 8 STAS 424 -80 STAS 425 -80 STAS 334 -80 STAS 333 -80 STAS 404 / 2 -80 12 .425 (pentru a = 20 mm. b = 40 mm..75 mm latura scurtă (b). Lungimi (l): 4 . l = 425 mm) 4 OŢEL CORNIER CU ARIPI EGALE Simbol STAS: LL Pentru profilele standardizate în România .CONSTRUCŢII DIN OŢEL Simbol STAS: L Pentru profilele standardizate în România .. până la 14 .2000 (pentru a = 25 mm. Lungimi (l): 4 .4 mm (la profilele mici).. Lungimi (l): 2 .5 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă 60 x 6 .6 m Exemplu de notare pe desen: ∅ 20 ..12 m..6 m Exemplu de notare pe desen: 25 . t = 6 mm.100 mm latura lungă (a) şi 65 .7520 (pentru D = 60 mm.16 mm (la profilele cele mai mari). lăţimea aripilor (a) variază de la 20 la 160 mm.5000 (pentru d = 20 mm... grosimile (g) variază de la 3 . Exemplu de notare pe desen: L 20 x 20 x 3 .. Lungimi (l): 4 .9 mm.

...150 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ŢEVI PĂTRATE Latura (a) variază între 20 şi 42 mm.175 (pentru a = 160 mm. g = 3.370 mm. lungime = 560 mm) 13 9 STAS 6086 -70 STAS 6086 -70 STAS 908 -80 STAS 395 -80 STAS 437 -80 10 11 12 13 13 . 50 mm sau 106 mm.150 mm.100 kg.700 (pentru a = 60 mm. până la 6-9 mm în cazul ţevilor de 106x60..5 . grosimea peretelui (g) variază între 2 şi 3. lăţime = 1430 mm.5 mm.700 (pentru a = 50 mm.5 mm.560 (pentru grosime = 15 mm.7 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă pătrată 60 x 6 . Ţevile până la 50x40 se execută prin tragere la 10 rece. l = 120 mm) OŢEL LAT a = 20 .. l = 120 mm) 12 PLATBANDĂ Se realizează (la noi) prin tăiere din tablă a = 160 .. Exemplu de notare pe desen: 50 x 3 .5 mm 11 Livrare sub formă de rulouri de 18 . b = 40 mm. Lungimi (l): 3 .5 mm.120 (pentru a = 50 mm. l = 175 mm) TABLĂ GROASĂ Grosimi: 3 . 25. Lungimi (l): 4 .50 mm Lungimi (l): 3 .120 (pentru a = 80 mm.. b = 3 mm.. Lungimi (l): 3 .7 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă dreptunghiulară 50 x 40 x 3.40 mm Exemplu de notare pe desen: 160 x 10 . Ţevile 106x60 se execută prin laminare la cald.. b = 10 mm. b = 5 . b = 6 .600 mm. b = 2 .. 20. b = 16 mm. 30. lăţimi: 1 .. g = 6 mm.4 m . 40 mm sau 60 mm. l = 700 mm) BANDĂ DE OŢEL a = 20 .5 9 mm şi 2.12 m Exemplu de notare pe desen: 80 x 16 .12 m Exemplu de notare pe desen: 15 x 1430 .. grosimea peretelui (g) variază între 1 . latura mică (b) are 18. l = 700 mm) ŢEVI DREPTUNGHIULARE Latura mare (a) are 30.1. 40.

Lăţimi (B): 750.0 . lungime = 4000 mm) TABLĂ ONDULATĂ Grosimi (t): 0..0 mm.8. d = 1. La profilele produse prin laminare la rece grosimea este în general 0.0 mm.0 mm.1500 14 mm Lungimi (l): 4 .75 = 1.50 mm. Exemplu de notare pe desen: TC 35/187. lăţimi: 700 .2500 (pentru a = 35 mm.75 . B = 750 mm. a = 3 mm. lăţime = 500 mm.. PLĂCI PROFILATE Secţiuni compuse 14 15 STAS 3480 -80 STAS 2029 -68 14 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL TABLĂ STRIATĂ Simbol STAS: TS Grosimi (a): 4 .5 = b] PROFILE DIN TABLĂ CUTATĂ PRODUSE DIN TABLĂ SUBŢIRE FORMATE LA RECE BARE CU PEREŢI SUBŢIRI Secţiuni simple Forma profilelor poate fi realizată prin laminare la rece sau prin presare la rece.5 mm.TIP 60/200 .TIP 35/187. 187. t = 1. l = 2000 mm) .4 .2000 (pentru b = 100 mm. l = 2500 mm) [unde 35 = a.12 m Exemplu de notare pe desen: TS 7 x 500 x 4000 (pentru grosime = 7 mm.40 mm.0/750 . 500 mm. la cele produse prin presare la rece grosimea poate să ajungă până la 20 mm. O caracteristică a profilelor formate la rece este grosimea constantă a pereţilor. înălţimea ondulelor (a): 20 .5/1. la comandă.5 mm. b = 187.10 mm. 800 15 850 mm Lungimi (l): 2 m Exemplu de notare pe desen: TO 100 x 3 x 1. 600.5 .1. Lungimi (l): până la 6 m.TIP 60/125 Grosimea tablei (t): 0. lăţime totală (c): cca.

îmbinările se pot executa în atelier. acestea sunt. Principalele procedee de asamblare au următoarele domenii preferenţiale de utilizare: Îmbinările cu nituri sunt recomandate pentru: prinderi de atelier înnădiri solidarizări (în prezent de regulă înlocuite cu suduri) Îmbinări cu suduri solidarizări prinderi şi înnădiri de atelier prinderi şi înnădiri de şantier prinderi de şantier înnădiri de şantier îmbinări demontabile Îmbinări cu buloane BULOANELE Sunt fabricate din tije de oţel rotund şi cuprind un cap (hexagonal).. stâlpi. la rândul lor. Bulonarea permite montarea fără probleme a unor elemente în prealabil tratate anticoroziv. un corp (parţial filetat) şi o piuliţă mobilă (tot hexagonală). funcţie de calitatea oţelului: buloane (şuruburi) obişnuite: asigură transmiterea eforturilor de la o piesă la alta a îmbinării prin întinderea tijei sau prin contactul dintre tija şurubului şi peretele găurii. confecţionate prin asamblarea produselor laminate (profile. acestea sunt ulterior asamblate între ele pe şantier. de ex.). de ex. îmbinarea talpă inimă la o grindă I din platbande) La elementele cu lungimi relativ mici (sub 20 m). grinzi. buloane) coezive: prin sudare sau prin încleiere Funcţie de scopul urmărit. In construcţiile metalice se folosesc două mari categorii de asamblări: mecanice: cu „tije” (nituri. care nu pot fi manipulate şi transportate la gabaritul final.. se disting următoarele tipuri de îmbinări: prinderi în atelier (fixarea unor piese de alte piese. table. prinderea unei console de stâlp) înnădiri (la confecţionarea unor elemente a căror lungime depăşeşte lungimile de livrare a laminatelor) solidarizări (la elemente realizate din mai multe profile laminate. etc. Elementele cu lungimi mari. contravântuiri. Există două tipuri de buloane. buloane (şuruburi) de înaltă rezistenţă pretensionate (IP): asigură transmiterea eforturilor de la o piesă la alta a îmbinării prin frecarea care apare între piese datorită strângerii excesive a piuliţei (cu chei dinamometrice sau cu aparate pneumatice) 15 . constituie procedeul cel mai judicios a fi utilizat pentru asamblările realizate în şantier. etc) asamblate între ele. PROCEDEE DE ASAMBLARE A ELEMENTELOR DIN OŢEL Construcţiile metalice sunt realizate din elemente prefabricate (ferme. se execută în atelier pe tronsoane.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 7.

nituri cu cap tronconic.pe cît posibil . importantă pentru transmiterea eforturilor. cu spray-uri. ADEZIVII Încleierea constituie un mod de asamblare recent. capul existent este presat cu o piesă numită „contrabuterolă”. în plină dezvoltare. la îmbinarea laminatelor din oţel se mai folosesc nituri cu cap înecat sau semiînecat. Încălzit în prealabil la cca. Din punct de vedere economic. semiînecat). în general din două componente. sudura reprezintă un mod ideal de asamblare. care nu necesită lucrări ample de pregătire a pieselor şi nu produce deformaţii în cursul executării. nituri fasonate cu exploziv. datorită timpului lung şi mijloacelor de punere în operă complicate. Procedeul curent folosit în construcţiile metalice este „sudura cu arc” ce utilizează căldura produsă de un arc electric pentru a aduce oţelul la temperatura sa de topire. Prin răcire. SUDURA Sudarea se realizează prin topirea locală a oţelului. în prezent utilizarea lor este foarte redusă. cu atât sudarea devine mai delicată. lipsind verificarea practică în timp. In afara niturilor cu cap semirotund. cu sau fără aport de metal. nituri-piuliţă. formând totodată cel de-al doilea cap. Permiţând asocierea pieselor fără discontinuităţi. Nitul 'clasic' este alcătuit dintr-o tijă cilindrică din oţel moale. este preferabil a se evita . cu ultrasunete. După ce a fost aşezat în gaura care traversează piesele de îmbinat. Nu toate oţelurile sunt sudabile. plat. 16 . numită 'buterolă'. Există numeroase tipuri de adezivi. contracţii interne şi modificări ale structurii cristaline a oţelului. Faţă de nituirea tradiţională. în aşa fel încât să fie reconstituită continuitatea materialului. operaţiunea se efectuează la rece şi necesită accesul ciocanului pneumatic doar dintr-o parte. 10000 C. în timp ce noul cap se formează cu ajutorul unei piese similare. nitul este introdus în găurile prevăzute în piesele de asamblat şi presat cu ajutorul unei prese hidraulice sau al unui ciocan pneumatic. Tratamentul termic suferit de material provoacă deformaţii. Această 'continuitate reconstituită' este vizibilă pe suprafaţa structurilor aparente. având un cap în formă de calotă sferică (cap de aşezare). nitul se contractă şi strânge pachetul de piese. Prin această operaţie materialul plastic umple gaura. sudabilitatea depinde de compoziţia chimică a aliajului: cu cît oţelul conţine mai mult carbon. teoretic este un mod de asamblare ideal. Sudurile efectuate pe şantier trebuie protejate contra coroziunii. deci modificări ale proprietăţilor sale mecanice. fasonate la rece nituri speciale: nituri tubulare. Îmbinările sudate se execută cu cusături în capete (în adâncime) sau de colţ (în relief). nitul este fixat cu ajutorul unui pistol hidraulic. se topeşte sub efectul căldurii şi umple golul dintre piesele de sudat. Metalul suplimentar. obţinerea unor rezultate bune depinde însă esenţial de asigurarea unor condiţii de execuţie foarte precise. care se prezintă sub forma unei baghete (electrod).CONSTRUCŢII DIN OŢEL NITURILE Au fost mult timp singurul procedeu de asamblare în construcţiile metalice. sudurile se vor concentra astfel la un număr limitat de piese realizate în atelier. Controlul calităţii sudurilor se poate face prin mai multe procedee nedistructive. NITURILE AMERICANE Importate din SUA în Europa către 1970. nituri cu cap înalt. sunt fabricate din oţel şi au aceleaşi caracteristici ca şi buloanele de înaltă rezistenţă.realizarea de suduri în şantier. Încleierea este încă puţin folosită în construcţiile metalice. nituri filetate. cu grad diferit de precizie (control vizual. etc La îmbinarea profilelor din table subţiri se folosesc: nituri obişnuite (cu cap semirotund. cu raze x sau gama). tronconic.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 17 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 18 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 19 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 20 .

Ca atare. respectiv ale îmbinărilor. Ca atare. inginer de instalaţii. verificarea prin calcul a rezistenţei şi stabilităţii structurii (exclusiv în sarcina inginerului). montajul rapid şi/sau posibilitatea demontării: construcţii înalte. O construcţie metalică rezultă din asocierea unor profile şi table standardizate. In plus. Iată deci unul din motivele pentru care. Faptul că pot fi realizate economii importante datorită unor detalii constructive bine studiate. ci şi important a avea în vedere o serie de reguli generale ce permit realizarea structurilor din oţel în condiţii economice. Sintetizând. este practic imposibilă realizarea unui 'repertoriu' exhaustiv de soluţii constructive. pe de altă parte. ca şi relaţia lor cu structura portantă. constructor executant). Metodele de preuzinare şi modul de montaj oricât de raţional nu pot reduce semnificativ costul unei construcţii concepute de o manieră oneroasă. CÂTEVA REGULI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE DIN OŢEL Prin caracteristicile sale. inginer de structuri. în raport cu misiunile specifice fiecăruia şi printr-o cooperare interdisciplinară permanentă. Experienţa arată că autorii proiectului sunt cei care contribuie esenţial la realizarea în condiţii economice a unei construcţii metalice. restaurări de clădiri istorice. în ceea ce priveşte proiectarea unei construcţii cu schelet din oţel. în care este esenţial ca fiecare din specialiştii implicaţi să posede cel puţin noţiuni elementare proprii celorlalte domenii. O colaborare eficientă între parteneri este o condiţie esenţială nu numai în ceea ce priveşte costurile.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 8. prin metode de montaj 'uscat'. o alegere judicioasă a profilelor şi a asamblărilor contribuie semnificativ la scăderea costului structurii. constituie o caracteristică a construcţiilor metalice. ca „bucăţi” ale unei „cutii” montate. din toate timpurile. alegerea unei trame economice şi stabilirea înălţimii planşeului. domeniul specific de utilizare a oţelului este în general caracterizat de cerinţe deosebite în ceea ce priveşte solicitările. dispunerea stâlpilor şi grinzilor în raport cu închiderile şi compartimentările. tehnolog. dar şi pentru asigurarea calităţii imaginii obiectului arhitectural. ce influenţează în mod considerabil costul construcţiei. atelier de construcţii metalice. dimensiunile diferitelor elemente structurale pot fi influenţate de caracteristicile 'nodurilor'. a construi din oţel presupune a stăpâni procedeele de îmbinare. structuri cu deschideri mari. sectorul construcţiilor metalice a acordată o atenţie deosebită tehnicilor de asamblare. alegerea profilelor şi dimensionarea lor. caracteristicile „nodurilor”. respectiv mijloacele şi modalităţile de asociere a elementelor structurale. se poate spune că. Alegerea tipului de structură şi a schemei statice asociate este strâns legată de modul de îmbinare între elementele structurale. îndeosebi în cazul structurilor aparente. 21 . In raport cu multitudinea formelor de utilizare pe care le permite oţelul. 2/3 din economiile posibile. este necesar a avea în vedere . concepţia structurii portante şi rezolvările de detaliu pot conduce la realizarea a cca. supraetajări. Există totodată o multitudine de posibilităţi de ameliorare a proiectului prin contribuţii ale diverşilor parteneri implicaţi în realizarea construcţiei (arhitect.următoarele aspecte: forma raţională a elementelor structurale în raport cu diversele situaţii de utilizare ce determină solicitări specifice. La proiectarea unei construcţii cu structura din oţel este necesar a ţine cont nu numai de dimensiunile pe care trebuie să le aibă elementele portante. Arhitectul şi inginerul stabilesc în comun concepţia construcţiei şi sistemul portant: condiţiile de utilizare şi eventuale modificări în timp ale construcţiei. tipul de structură şi schema statică asociată. cu gabarite reduse şi cu punere în operă rapidă. construcţii provizorii. respectiv felul în care elementele structurale se îmbină între ele. greutatea redusă. alcătuirea închiderilor şi compartimentărilor. ci şi de felul în care sunt realizate 'nodurile'.în mod corelat . este însă nu numai posibil. oţelul oferă o mare libertate de conformare a elementelor structurale şi permite realizarea de structuri deosebit de zvelte.

întrucât dincolo de această limită se menţin deformaţii permanente chiar şi după dispariţia încărcării. etc. este necesară păstrarea unei anumite marje de SIGURANŢĂ.) şi a legăturilor care îl menţin în poziţie (reazeme. această deformaţie este în general reversibilă (se anulează când dispare încărcarea). şi. pe această bază. Alte solicitări care pot apărea: forfecarea (ex. presiunea pământului sau a apei. CARACTERISTICILE MATERIALULUI Se poate demonstra experimental că pentru majoritatea materialelor. variaţii de betonului temperatură. posibilitatea de a alege forme raţionale în raport cu solicitările la care sunt supuse elementele structurale. vânt. deformaţia este proporţională cu încărcarea atâta timp cît nu este depăşită o încărcare limită ce defineşte astfel LIMITA ELASTICĂ. etc. prin două caracteristici: modulul de elasticitate al materialului şi caracteristicile secţiunii solicitate. şi în particular pentru oţel. Materialul îşi manifestă astfel ELASTICITATEA şi RIGIDITATEA la deformare. respectiv aria (A) şi momentul de inerţie (I).) vom avea: rezistenţă la încovoiere. există o anumită deformaţie a elementului structural. fie ele profile laminate utilizate ca atare sau alcătuiri compuse. In toate aceste cazuri. rezistenţă la compresiune. numite solicitări. bulonul rezistă prin forfecare la efortul exercitat asupra pieselor metalice îmbinate). Alegerea raţională a formelor se bazează pe câteva noţiuni fundamentale de statică şi rezistenţa materialelor. Limitele lor (rezistenţa ultimă) sunt determinate de materialele şi secţiunile utilizate. vibraţii din trafic auto. Este evident că în structura unei clădiri nu se admite încărcarea elementelor până la limita elastică. vânt. într-o grindă încovoiată o parte a încărcărilor este preluată prin rezistenţă la forfecare). trepidaţii ale unor utilaje. Limita elastică a oţelului se numeşte şi limită de curgere. ELEMENTE STRUCTURALE Unul dintre avantajele oţelului ca material de realizare a structurilor portante este marea libertate pe care o permite în conformarea elementelor structurale. stâlp. rezistenţă la întindere. greutate proprie.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 9. grinzi curbe sau încărcări excentrice) Toate aceste moduri de a 'rezista' se pot combina pentru a echilibra forţele exterioare (spre exemplu. atacuri chimice. tirant. INCĂRCĂRILE Pot fi grupate în mai multe categorii: Încărcări statice: Încărcări dinamice: Încărcări ocazionale: Încărcări speciale: greutate proprie. încastrări). incendiu. impact. 22 . dincolo de acest punct metalul se comportă deci ca un material plastic. SOLICITĂRI ŞI REZISTENŢĂ Transmiterea încărcărilor implică 'mobilizarea' forţelor interne. funcţie de solicitarea specifică fiecărui element structural (grindă. contracţia cutremur. STATICA Orice element structural trebuie să se afle în stare de echilibru sub acţiunea forţelor exterioare (încărcări utile. încărcări utile uniform repartizate sau concentrate. torsiunea (ex.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

Principiile de bază pentru dimensionarea unei structuri portante sunt: REZISTENŢA LA SOLICITĂRI STABILITATEA LOCALĂ ŞI DE ANSAMBLU A STRUCTURII LIMITAREA DEFORMAŢIILOR Aceste trei aspecte condiţionează posibilitatea de utilizare a unei structuri; dacă una din cele trei condiţii nu este respectată, construcţia rezultă inutilizabilă. REZISTENŢA ŞI STABILITATEA STRUCTURII Verificarea rezistenţei şi stabilităţii (sau verificarea siguranţei structurale) presupune a demonstra că solicitările rezultate din încărcări, multiplicate cu un coeficient de siguranţă, nu depăşesc rezistenţa ultimă a structurii şi a elementelor sale. Problema stabiltăţii se referă la stabilitatea generală a structurii, la prevenirea flambajului şi a răsucirii elementelor comprimate şi respectiv încovoiate, ca şi la „voalarea” (ieşirea din planul propriu) a unor părţi de secţiune. Exemplul cel mai frecvent întâlnit îl constituie barele comprimate. (Problema stabilităţii de ansamblu este tratată într-un capitol separat) • Stabilitatea barelor comprimate. Flambajul.

In cazul elementelor de structură solicitate la compresiune, deformaţiile nu joacă în general un rol determinant; în schimb poate apare un alt fenomen: FLAMBAJUL, ca formă de instabilitate proprie elementelor comprimate zvelte. Această zvelteţe depinde de lungimea liberă a elementului (lungimea de flambaj) şi de „împrăştierea” materialului în secţiune. Astfel, cu cît elementul este mai zvelt (lungime de flambaj mare şi/sau material concentrat în centrul secţiunii), cu atât încărcarea la care elementul comprimat îşi pierde stabilitatea va fi mai mică. Profilul ideal (cel mai economic) rezultă a fi ţeava rotundă, profilul care asigură stabilitatea la flambaj cu cel mai mic consum de material, ”împrăştiat” radial în toate direcţiile. (v. fig. - bare comprimate: clasament al diverselor secţiuni posibile, în ordinea eficienţei economice) LIMITAREA DEFORMAŢIILOR Verificarea „aptitudinii de serviciu” presupune a demonstra că deformaţiile corespunzătoare încărcărilor reale din exploatare nu vor depăşi valori acceptabile pentru utilizarea clădirii. Este cazul general al elementelor încovoiate. Restricţia privind deformaţiile trebuie avută în vedere cu atenţie specială atunci când elemente fragile dar rigide (ex. pereţi din cărămidă) reazemă pe elemente încovoiate (grinzi, plăci). • Deformarea barelor încovoiate. Săgeata.

Pentru un anumit material - în cazul de faţă oţelul - solicitat la încovoiere, cu un anumit modul de elasticitate, singurul factor care influenţează deformaţia este forma secţiunii, respectiv 'împrăştierea' materialului pe direcţia de încovoiere („săgeata” unei grinzi va fi cu atât mai mică cu cît materialul este mai 'împrăştiat' pe verticală). Pentru aceeaşi greutate (acelaşi consum de material), profilul de grindă cel mai rigid este cel la care materialul este plasat cel mai departe de centrul de greutate al secţiunii. In condiţii de rigidităţi egale, cel mai economic profil de grindă (cu cel mai mic consum de material) este cel dezvoltat pe înălţime. (v. fig. - bare încovoiate: comparaţie între diverse profile de grinzi)

23

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

BARE COMPRIMATE CLASAMENT ÎN ORDINEA EFICIENŢEI1 ( pentru lungimea de flambaj = 3,50m; încărcare 600 kN = 60 t; OL 37 )

aceeaşi stabilitate la flambaj / consum diferit de material

BARE ÎNCOVOIATE PROFILE CU ACEEAŞI RIGIDITATE / CONSUM DIFERIT DE MATERIAL1

PROFILE CU ACELAŞI CONSUM DE MATERIAL / RIGIDITĂŢI DIFERITE1

Consecinţă practică: în condiţii economice, elementele încovoiate trebuie să fie cât mai înalte (circa 1/15 – 1/20 din deschidere).

1

După *** Construire en acier ... Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique, Zurich, 1988.

24

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

STÂLPII: VARIANTE DE ALCĂTUIRE
Stâlpii sunt caracterizaţi în principal de solicitarea la compresiune; ei sunt proiectaţi şi verificaţi acordând atenţie riscului de flambaj. Ca atare este oportună alegerea unor secţiuni transversale care, pentru aceeaşi cantitate (arie) de material, să îl distribuie cît mai departe de centrul geometric al secţiunii. Stâlpii pot fi obţinuţi dintr-un unic profil laminat I (a) sau H (b - acolo unde există astfel de laminate), din ţeavă cu secţiune circulară (c) sau rectangulară (d), sau din asocierea mai multor profile şi/sau table pentru a forma secţiuni compuse (e, f, g, h). Utilizarea stâlpilor cu secţiuni compuse se poate dovedi judicioasă în legătură cu exigenţe privind trasee verticale de instalaţii. Alegerea tipului de stâlp are la bază considerente de ordin static (arie necesară în raport cu încărcările, stabilitate la flambaj), precum şi exigenţe legate de execuţie, respectiv facilitatea realizării îmbinării cu grinzile şi contravântuirile.

25

Din profile I pot fi obţinute grinzi cu înălţime majorată prin decuparea şi sudarea decalată a inimii (d . în cazul unei înălţimi mari. eventual ranforsate cu platbande (g). i. câte unul (e) sau câte două cuplate (f). trebuie să aibă inima rigidizată cu nervuri ce împiedică 'voalarea' (k). eventual ranforsate cu platbande sudate (c).grinzi 'expandate'). forma cea mai raţională a secţiunii este cea în I. 26 . Se folosesc profile laminate I (a) sau H (b . Pentru grinzi de bordaj sau de planşeu se folosesc şi profile U.CONSTRUCŢII DIN OŢEL GRINZILE: VARIANTE DE ALCĂTUIRE GRINZI CU INIMA PLINĂ Grinzile sunt caracterizate de solicitarea compusă din încovoiere + forfecare. j) care.acolo unde există astfel de laminate). se poate recurge la secţiuni compuse din laminate sudate (h. Atunci când nu se găseşte un profil adecvat.

Îmbinările pot fi realizate cu suduri.în dreptul „nodurilor”. nituri sau buloane. prin sudură (j). Nodurile sunt în general realizate cu ajutorul unor „gusee” (c . pentru a obţine secţiuni transversale cu cel puţin o axă de simetrie) asamblate prin diverse modalităţi. Tălpile şi barele de inimă pot fi realizate şi din ţevi. U . In acest caz este preferabilă utilizarea de grinzi reticulare sau „în zăbrele”. 27 . din motive de rezistenţă sau rigiditate. grinda trebuie să aibă o înălţime considerabilă.i). una superioară şi alta inferioară.CONSTRUCŢII DIN OŢEL GRINZILE: VARIANTE DE ALCĂTUIRE GRINZI RETICULARE (sau IN ZĂBRELE) Greutatea grinzilor cu inima plină poate ajunge destul de mare atunci când. Tălpile şi barele de inimă sunt realizate de cele mai multe ori din profile laminate (L. Grinda reticulară (a. cu secţiune circulară sau rectangulară. îmbinate direct. asociate prin bare de inimă – „montanţi” şi/sau „diagonale” .de regulă duble. b) este constituită în esenţă din două 'tălpi'.

q] sunt indicate pentru acoperişuri cu planuri înclinate. Dacă talpa superioară este înclinată. Fermele sunt folosite pentru realizarea acoperişurilor (n . pentru o anumită situaţie de încărcare.b] şi [j] sunt adecvate pentru grinzi reticulare uşoare. In cazul schemei în N (l). este folosită frecvent în structurile de contravântuire (la încărcări orizontale.q). pentru încărcări gravitaţionale diagonalele (barele înclinate) sunt întinse iar montanţii (barele verticale) sunt comprimate: lungimea mai mică a elementelor comprimate este favorabilă pentru asigurarea stabilităţii (prevenirea flambajului). chiar dacă nu este necesară în cazul unor tălpi cu inimi înalte şi puţin solicitate. tipurile [a . diagonalele sunt alternativ întinse şi comprimate). Din punct de vedere al exigenţelor de ordin static. barele de inimă pot fi dispuse în diverse moduri. unele rezultă întinse şi altele comprimate. etc. In cazul schemei în V (k). celelalte tipuri [k q] sunt potrivite pentru lucrări mai ample. Grinzile pot avea tălpi paralele sau talpa superioară poate fi înclinată. structura reticulară este în general denumită fermă. barele de inimă au toate aceeaşi lungime. poduri. Alegerea unui anumit tip de schemă şi a modalităţilor de realizare depinde de cerinţele funcţionale şi statice ce trebuie îndeplinite. se poate considera că tălpilor le revine sarcina preluării încovoierii. dar.q). în timp ce schemele [k . cu diagonale în cruce.i). rezultând diverse scheme statice (k . este totuşi oportună din motive constructive. Schemele [n . Prezenţa guseelor în alcătuirea nodurilor (c . Schema (m).CONSTRUCŢII DIN OŢEL Din punct de vedere al comportării. 28 . în timp ce barele de inimă preiau forfecarea.m] pot fi folosite nu numai pentru acoperişuri (plate) ci şi pentru alte structuri: pasarele pietonale.

se preferă fie profile simetrice (T. corespunzător punctului de intersecţie a axelor profilelor secţiunea transversală este de regulă simetrică faţă de un ax vertical. I). îmbinările trebuie astfel dimensionate încât centrul de greutate al suprafeţelor rezistente (buloane. mai mult. pentru tălpi diagonale şi montanţi. suduri) să se găsească pe axa centrului de greutate al profilului îmbinat. nituri. trebuie respectate următoarele CRITERII general valabile: axele centrelor de greutate ale profilelor ce intervin într-un nod trebuie să fie concurente într-un unic punct. fie profile duble (2 U. grinzile secundare (panele) care transmit încărcări concentrate structurii reticulare trebuie dispuse în dreptul nodurilor.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Oricare ar fi tipul adoptat. acest punct constituie articulaţia structurii reticulare de referinţă. ca atare. 29 . 2 L).

30 . ele sunt solicitate la o încovoiere deviată în raport cu direcţia normală. de regulă cele mai semnificative. Ca atare. se realizează de regulă din profile I sau U. şi anume: montarea panelor cu axa principală verticală. la deschideri mai mici. în două părţi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PANELE Panele sunt grinzi secundare care transmit încărcările din învelitoare către fermele de acoperiş. realizaţi din bare filetate la capete şi fixate la jumătatea înălţimii panelor. este oportună adoptarea unor măsuri menite să reducă influenţa înclinaţiei acoperişului. Dacă profilele sunt fixate cu axa principală perpendiculară pe talpa înclinată a fermei. formează astfel reazeme intermediare care subîmpart deschiderea de calcul a panelor: în trei părţi sau. această solicitare particulară face necesară o supradimensionare a profilului (este necesar un profil mai înalt decât în cazul unei grinzi orizontale pe aceeaşi deschidere). tiranţii. sau reducerea deschiderii panelor prin legarea lor cu tiranţi dispuşi în planul învelitorii. cu o influenţă semnificativă dacă panta acoperişului este mai mare de 100. această soluţie complică însă mult problema îmbinării dintre pană şi talpa superioară a ferme. astfel încât să nu existe încovoiere deviată cel puţin pentru încărcările verticale. în cazul unor deschideri importante. reprezintă soluţia cea mai simplă.

STÂLPI Din punct de vedere static. privind facilitatea montajului. fundaţii) trebuie concepute în raport cu două categorii de exigenţe: exigenţe de ordin static.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 10. privind corecta transmitere a solicitărilor. exigenţe de execuţie. NODURI GRINZI . există două tipuri fundamentale: noduri de tip articulaţie (capabile să transmită de la grindă la stâlp numai forfecarea) şi noduri de tip încastrare (sau noduri rigide. deci alegerea unui anumit tip de structură a clădirii. NODURI ARTICULATE . cele două moduri de comportare sunt condiţionate de modul de realizare a nodului şi influenţează schema statică de ansamblu. capabile să transmită stâlpului şi forfecarea. şi încovoierea). GRINDA ASAMBLATĂ PE INIMA STÂLPULUI GRINDA ASAMBLATĂ PE TALPA STÂLPULUI 31 . NODURI ÎNTRE ELEMENTE STRUCTURALE Îmbinările (nodurile) între elementele structurale (stâlpi. grinzi.exemple Asamblări realizate prin bulonare.

stâlp şi grindă continue (l. k). Asamblări cu flanşe (i.CONSTRUCŢII DIN OŢEL NODURI RIGIDE . grindă continuă şi stâlp întrerupt (h).exemple Asamblare realizată cu buloane + suduri (a. j. b. c). i). numai cu suduri (d. m). g) sau numai cu buloane. 32 . Stâlp continuu şi grinda întreruptă (g.

în rânduri de câte două. Nodul de tip articulaţie transmite forfecarea de la inima grinzii secundare către inima grinzii principale. şi îmbinările între grinzi pot fi capabile să transmită numai forfecarea (noduri articulate) sau forfecarea + încovoierea (noduri rigide. de tip încastrare). buloanele din zona tălpii întinse trebuie dispuse simetric. trebuie prevăzute coaste orizontale. sub şi deasupra tălpii. când panoul delimitat în cadrul inimii stâlpului de coastele orizontale susmenţionate nu poate prelua încovoierea transmisă de grindă. pentru a împiedica deformarea tălpii stâlpului pe care se prinde grinda. NODURI ÎNTRE GRINZI Se referă la îmbinările dintre grinzi secundare şi principale.CONSTRUCŢII DIN OŢEL In alcătuirea nodului rigid (capabil să transmită stâlpului încovoierea din grindă) este util a ţine cont de următoarele CRITERII: • • • este oportună dispunerea majorităţii buloanelor în vecinătatea tălpii întinse a grinzii. este necesară prevederea unor coaste diagonale de rigidizare a respectivului panou. de ordin static şi de montaj. NODURI ARTICULATE – exemple 33 . ca şi în cazul anterior. în unele situaţii. de regulă având grosime egală cu cea a tălpilor grinzii şi poziţionate la aceeaşi cotă cu acestea. şi trebuie să respecte aceleaşi categorii de exigenţe.

Asamblare cu buloane. Asamblare cu două corniere + buloane. NODURI RIGIDE – exemple Detaliu de nod rigid.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Posibilităţi de asamblare Detaliu de nod articulat. 34 .

FUNDAŢIE Stâlpii din oţel sunt în general fixaţi la bază pe fundaţii din beton. decurge din diferenţa de ordin de mărime a toleranţelor acceptate în cele două sectoare de construcţii. respectiv fundaţii şi structuri metalice. ce permite reglarea poziţiei stâlpului faţă de fundaţie nu numai în plan orizontal. face indispensabilă interpunerea unei plăci de distribuţie (placă de rezemare sau de ancorare). Eventualele (probabilele) „jocuri” excesive din punct de vedere al structurii din oţel sunt compensate prin modul de realizare a legăturii dintre cele două plăci. O exigenţă particulară în ceea ce priveşte ancorajele oţel .beton. inclusiv înclinaţia. 35 . Problemele pot fi rezolvate cu un sistem de placă dublă (sau placă şi contraplacă): una dintre plăci este ancorată în fundaţie.CONSTRUCŢII DIN OŢEL NODURI STÂLP . ci şi pe verticală. cea de-a doua este asociată bazei stâlpului. Exigenţa de a reduce eforturile de la valori acceptabile pentru oţel (de ordinul a 15-20 kg/mm2) la valori acceptabile pentru beton (de ordinul a 1 kg/mm2).

este oportună rigidizarea sa suplimentară. respectiv în aşa fel încât valorile eforturilor rezultate din încărcări să nu depăşească rezistenţa admisibilă. tijele de ancorare ar putea fi considerate inutile: în realitate ele sunt indispensabile atât pentru o mai bună legătură stâlp-fundaţie. cu implicaţii asupra schemei statice de ansamblu. eforturi de întindere (tracţiune) care tind să desprindă placa de blocul de beton. evident. se poate recurge la dispozitive care reproduc mai bine articulaţia ideală. inclusiv cu nervuri. Dacă stâlpul transmite fundaţiilor numai o forţă normală de compresiune. Modul cel mai simplu de realizare este cel care constă în a suda la baza stâlpului o placă din oţel prevăzută cu două (sau patru) găuri. Funcţie de raportul dintre cele două componente. ÎNCASTRĂRI In acest caz stâlpul transmite fundaţiilor o forţă normală de compresiune şi un moment de răsturnare (încovoiere). aceste eforturi de tracţiune trebuie să poată fi preluate de tijele de ancorare precum şi de partea din suprafaţa de contact a plăcii pe beton care rezultă comprimată.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Din punct de vedere static. cît şi pentru facilitarea poziţionării stâlpului în faza de montaj. se consideră totuşi acceptabilă (întrucât eforturile din încovoiere care pot apărea sunt neglijabile) şi reprezintă soluţia cel mai frecvent folosită. această placă este asociată la fundaţii prin intermediul a două (sau patru) buloane cu tija special conformată pentru ancorare (v. pot fi astfel diferenţiate două categorii majore de ancoraje: articulaţii şi încastrări. Grosimea minimă a plăcii este determinată din considerente de rezistenţă. ancorarea stâlpului la bază este concepută în raport cu solicitările pe care trebuie să le transmită fundaţiei. imaginile de mai sus). In acest caz. ARTICULAŢII În acest caz se consideră că stâlpul transmite fundaţiilor numai încărcări verticale (compresiune). In cazuri particulare. după cum s-a mai arătat. orice supliment de grosime a plăcii este în avantajul rigidităţii sale. O legătură de acest tip este simplu de realizat. 36 . Ca atare este necesară o dimensionare atentă a tijelor de ancorare şi a suprafeţei plăcii de rezemare. în afara eforturilor de compresiune. dimensionarea tijelor de ancorare poate fi făcută în manieră empirică (prin aproximarea eforturilor de forfecare funcţie de încărcarea verticală). la nivelul plăcii de rezemare pot apărea. dar este. Dimensionarea suprafeţei plăcii se face în aşa fel încât aceasta să poată asigura o repartiţie cît mai uniformă a presiunii de contact pe betonul fundaţiei. grosimea minimă a plăcii se stabileşte din considerente de rezistenţă (analog cazului stâlpului comprimat centric) şi. în acest scop placa trebuie să fie suficient de rigidă şi uneori este necesară prevederea unor nervuri de rigidizare. departe de a fi o articulaţie ideală.

In situaţii de importanţă majoră. când nu se poate conta numai pe aderenţa dintre tija de ancorare şi beton. eforturile din tijă sunt transmise masei de beton prin intermediul unor dispozitive speciale: ancoraje cu profile din oţel înglobate în beton (a. 37 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL In ceea ce priveşte ancorarea tijelor. b) sau cu tuburi ondulate (c) care. mărind suprafaţa de contact. dacă eforturile de tracţiune (întindere) nu sunt foarte importante. cresc valoarea eforturilor transmisibile. este suficientă aderenţa între suprafaţa tijei (dimensionată corespunzător) şi beton.

ideală din punct de vedere al execuţiei .i se va integra sau suprapune o tramă secundară determinând poziţiile elementelor de închidere. Din punct de vedere al modului de preluare a forţelor orizontale (vânt. fac ca structura în ansamblul său să fie puţin stabilă: în situaţia .în care toate îmbinările ar fi de tip articulaţie. la realizarea unor clădiri-turn foarte zvelte. orientările actuale asociază acestui tip de structură elemente de „contravântuire” specializate. orizontale şi verticale. menite să împiedice deplasările relative între noduri şi deformaţiile excesive. pe care le transmit elementelor portante verticale. 38 .definită prin deschiderile şi poziţiile stâlpilor . cît şi din motive tehnologice. Contravântuirile verticale au rolul de a prelua forţele orizontale. Ultimele cutremure au pus însă sub semnul întrebării acest tip de structură. putând prelua încovoierea şi transmite astfel de la grindă către stâlp solicitările apărute din acţiuni orizontale. şi de a le transfera la nivelul fundaţiilor. ce pot fi realizate în mod convenabil în şantier. Pe de altă parte. seism) se pot distinge două mari categorii de construcţii cu structură metalică: Construcţii cu cadre rigide. tramei structurale . a tavanelor suspendate şi a spaţiilor necesare pentru trecerea instalaţiilor. B. ca atare. construcţia ar rezulta de-a dreptul instabilă. în raport cu elementele portante. participă deopotrivă la preluarea eforturilor din încărcări verticale şi orizontale. Pentru a nu renunţa la avantajele simplităţii constructive a nodurilor de tip articulaţie şi a asigura totuşi stabilitatea de ansamblu a construcţiei. întrucât sub acţiunea seismică puternică nodurile au cedat. Structurile clădirilor au în general mai multe niveluri (cu excepţia halelor) iar grinzile vor trebui să suporte încărcările plăcilor. datorate vântului sau cutremurelor. Construcţii cu cadre articulate A. CONCEPŢIA DE ANSAMBLU A STRUCTURII Alegerea structurii portante influenţează considerabil concepţia globală a unei clădiri. CONSTRUCŢII CU CADRE RIGIDE Sunt construcţii la care nodurile dintre stâlpi şi grinzi sunt rigide. De alegerea judicioasă a acestei trame secundare va depinde nu numai aspectul arhitectural. la rândul lor. a nodurilor de circulaţie şi a instalaţiilor. fără contravântuiri. practic toate elementele portante. atât din motive economice. respectiv realizate prin asamblarea în şantier a unor elemente produse în prealabil în altă parte decât locul de execuţie a clădirii. Structura majoră a clădirii nu va putea fi deci valabil determinată decât simultan cu definirea poziţiei faţadei. iar îmbinările dintre ele pot avea simplitatea dorită. contravântuirile se împart în două categorii: contravântuiri verticale şi contravântuiri orizontale.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 11. nodurile simple. condiţiile normale de lucru în şantier fac să fie costisitoare (şi nu întotdeauna sigure ca efect) procedeele ce tind să realizeze noduri complicate menite să refacă în operă continuitatea unor elemente produse separat (noduri rigide). De regulă se urmăreşte ca operaţiunile de asamblare să fie cît mai simple. In acest mod. se practică utilizarea unor elemente cu funcţiune specifică de „contravântuire”. Astfel. celelalte elemente portante din oţel (grinzi şi stâlpi) trebuie să suporte doar încărcările verticale. ci şi execuţia raţională şi economică a construcţiei. Construcţiile cu noduri rigide reprezintă un tip de structură ce până de curând a fost frecvent folosit în SUA. a compartimentărilor. CONSTRUCŢII CU CADRE ARTICULATE Structurile din oţel au particularitatea de a fi structuri „montate”. transmit în mod cumulat încărcările către fundaţii. acestea. de compartimentare. SISTEMELE DE CONTRAVÂNTUIRE În raport cu rolul particular îndeplinit. care să preia parţial acţiunile orizontale.

Contravântuirile orizontale au rolul de a limita deformaţiile structurii metalice şi de a permite transmiterea forţelor orizontale către contravântuirile verticale. în schimb probleme similare apar în cadrul construcţiilor cu schelet din lemn.a. la construcţii mici). etc).a. (reproducând astfel ceea ce există de la sine în structurile de b. în cazul planşeelor. Zăbrelele din oţel. Pentru ca elementele de contravântuire să nu devină 'un rău necesar' cu efecte perturbatoare asupra compoziţiei arhitecturale. de izolare termică şi fonică. încă de la începutul concepţiei clădirii. Este de remarcat faptul că în cazul altor tipuri de structuri (din beton armat. pereţi). Sunt structuri rigide plane (diafragme sau 'şaibe' orizontale) şi pot fi realizate din: dale de b. IBM . (Pentru simplificare. şi zidărie). structuri reticulare orizontale (sau înclinate. tuburi cu structură reticulară din oţel. această funcţiune putând fi îndeplinită de însăşi elementele portante (cadre. panouri cu structură reticulară din oţel. dintre care două pot fi paralele şi al treilea perpendicular pe primele două. K. din zidărie) nu este necesară prevederea unor elemente cu funcţiune specifică de contravântuire. (eventual din zidărie. acestea pot fi: tuburi din b. cu geometrii diverse (în X. cele secundare. tălpile superioare ale fermelor. alegerea sistemului trebuie făcută încă de la începutul studiului structurii clădirii. respectiv.a. reprezintă elementul de contravântuire cel mai frecvent utilizat. b) Cu contravântuiri reticulare. - DIVERSE MODALITĂŢI DE PRELUARE A FORŢELOR ORIZONTALE Ilustrare schematică a comportamentului unor diverse tipuri de structuri metalice: a) Cu pereţi rigizi din b. In plan sunt necesare cel puţin trei contravântuiri. A.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Contravântuirile verticale pot fi realizate în diverse moduri: Cu elemente rigide plane (diafragme): pereţi din b. la construcţii mici). (sau eventual din zidărie. estetice. sau dale cu elemente ceramice şi b. „tălpile” şi 'montanţii' sunt constituiţi de pane şi. pot fi integrate faţadelor (v. World Trade Center . aceste structuri reticulare au ca „tălpi” şi „montanţi” grinzile principale şi. rigide prin natura lor.. ce grupează de regulă circulaţiile verticale (scări. în plane neconcurente. c) Cu noduri rigide. ascensoare). ceea ce face indispensabil studiul integrat.Pittsburg. numite „tuburi”. într-un singur plan) 39 .a. respectiv. reprezentarea ia în considerare o unică direcţie de acţiune a forţei orizontale.a. de regulă. etc) având ca regulă comună crearea de triangulaţii nedeformabile. în general cu elemente dispuse în cruce.New York. în cazul acoperişurilor cu pante) din oţel.a. în cazul acoperişurilor înclinate. Cu elemente rigide spaţiale. al problemelor structurale.

seism). Două variante funcţie de modul de execuţie: [a] Tub de b.a.A. Necesită contravântuiri provizorii. 40 .a. Soluţie economică. turnat după montarea scheletului metalic. Tubul de b. turnat înaintea montării scheletului metalic. Permite închiderea rapidă a clădirii (montarea faţadelor simultan cu turnarea tubului). Toate elementele (orizontale şi verticale) participă la preluarea încărcărilor verticale şi orizontale (vânt.a. preia încărcările orizontale. CADRE ARTICULATE ASOCIATE CU UN TUB DE B. [b] Tub de b.CONSTRUCŢII DIN OŢEL CADRE RIGIDE NODURI RIGIDE între elementele structurale principale: transmiterea eforturilor din elementele orizontale către cele verticale se face prin încovoiere. în special în condiţiile folosirii de cofraje glisante.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CADRE ARTICULATE + CONTRAVÂNTUIRI RETICULARE 41 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CONTRAVÂNTUIRE CU TUBURI DIN BETON ARMAT Schema statică longitudinală în dreptul tuburilor Schema statică transversală 42 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CONTRAVÂNTUIRE VERTICALĂ RETICULARĂ CU BARE DE OŢEL Schemă de dispunere a contravântuirilor verticale Schemă statică longitudinală pentru ½ din secţiune Schemă statică transversală 43 .

una din diagonale rezultă întinsă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEMA DE FUNCŢIONARE A CONTRAVÂNTUIRILOR Dispunerea barelor în cruce face posibilă utilizarea unor profile cu secţiuni foarte mici: oricare ar fi direcţia forţei orizontale. capacitatea portantă a rigidizării este dată de rezistenţa la întindere. Contravântuiri orizontale Contravântuiri verticale SCHEMĂ DE DISPUNERE A CONTRAVÂNTUIRILOR LA O STRUCTURĂ DE ACOPERIRE 44 . care constituie criteriul de dimensionare a barelor.

îmbinare între stâlp.exemple Îmbinare între grindă principală. b). îmbinare între grindă principală. îmbinare între stâlp. d).CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE ÎMBINARE LA CONTRAVÂNTUIRILE VERTICALE . grinzi şi bară de contravântuire (b). îmbinare între bare în cruce (c. grindă secundară şi bară de contravântuire (d). grindă secundară şi bară de contravântuire (a). grindă şi bară de contravântuire (e) DETALII DE ÎMBINARE LA CONTRAVÂNTUIRILE ORIZONTALE .exemple Îmbinare între bare de contravântuire şi stâlp (a. 45 . îmbinare între bare de contravântuire şi grindă (c).

Atunci când raportul L/H este mic ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj). Secţiunile stâlpilor sunt mai mici decât cele necesare în cazul îmbinărilor cu încastrare.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE La scheletele articulate secţiunile şi săgeţile grinzilor rezultă mai mari decât în cazul nodurilor rigide (cu rezemare prin încastrare). calcul de stabilitate a stâlpilor simplu ( static determinaţi ). Variantele [2]. Dezavantaje: profilele grinzilor cu înălţime mai mare determină înălţimi mai mari de etaj. scheletele articulate rezultă mai uşoare decât cele cu noduri rigide. 46 . [3] şi [4] cu grinzi continui sunt mai economice decât varianta [1]. Avantajele: montaj simplu. ca atare încărcarea totală a construcţiei devine mai mare.

Avantajele: montaj simplu. scheletele articulate rezultă mai uşoare decât cele cu noduri rigide. [3] şi [4] cu grinzi continui sunt mai economice decât varianta [1]. ca atare încărcarea totală a construcţiei devine mai mare. Variantele [2]. Atunci când raportul L/H este mic ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj). calcul de stabilitate a stâlpilor simplu ( static determinaţi ).CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE La scheletele articulate secţiunile şi săgeţile grinzilor rezultă mai mari decât în cazul nodurilor rigide (cu rezemare prin încastrare). Dezavantaje: profilele grinzilor cu înălţime mai mare determină înălţimi mai mari de etaj. Secţiunile stâlpilor sunt mai mici decât cele necesare în cazul îmbinărilor cu încastrare. 47 .

Varianta [6] este mai economică decât varianta [5]. scheletele rigide rezultă mai uşoare decât cele cu noduri articulate. Atunci când raportul L/H este mare ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj). ca atare calculele de stabilitate sunt complicate. Secţiunea grinzilor este mai mică decât în cazul scheletelor articulate. 48 . Ansamblul sistemului rezultă multiplu static nedeterminat.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE Îmbinările între grinzi şi stâlpi sunt rigide (încastrări). stâlpii sunt încastraţi în fundaţii. implică însă calcule foarte complicate. deci înălţimea de etaj şi încărcările totale rezultă mai mici.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 12. PLANŞEE PLANŞEE CERAMICE PLANŞEE CU NERVURI DIN BETON ARMAT PRECOMPRIMAT PLANŞEU CU PREDALĂ ŞI SUPRABETONARE 49 .

50 . şi o dală de beton turnată peste tablă. finisaje. formată la rece.1. înălţimi. tabla cutată reazemă fie direct pe grinzile principale. funcţie de deschidere. conlucrarea dintre placa de b.a. precum şi deschideri admise. accesorii. Pentru forme. Tabla este zincată.5 . fie pe grinzi secundare (v.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU PLACĂ DE BETON ARMAT Profilul de oţel al grinzii poate fi complet înglobat în beton. sau poate ieşi în afara părţii inferioare a plăcii.5 mm. Placă turnată in situ Placă prefabricată Rezemare în câmpul plăcii Rost între prefabricate PLANŞEE CU TABLĂ CUTATĂ Sunt constituite din tablă de oţel cu grosimi de 0. trebuie de regulă consultată documentaţia producătorului. schema de mai jos). ceea ce îi asigură o protecţie suficientă în condiţii de umiditate normală. şi grinda metalică se realizează prin prevederea unor legături cu gujoane metalice care să împiedice lunecarea reciprocă între cele două elemente. lungimi.

cu şuruburi sau suduri. Ridică probleme în cazul unor încărcări concentrate peste 300 kg. Spaţiul creat poate fi folosit ca traseu pentru cabluri electrice şi de comunicaţii.a. Există 3 variante: A. Necesită de regulă un plafon suspendat absorbant fonic. Se realizează prin sudarea unei table cutate de una plană. sau a două table cutate între ele.50 m. Placă de b. B. Panourile de tablă sunt fixate de grinzile suport prin puncte de sudură pătrunse prin tablă.beton Tabla cutată serveşte ca armătură (capabilă să preia întinderile) a plăcii de beton. tabla cutată susţine betonul până când acesta se întăreşte şi dobândeşte capacitate portantă. relativ scumpe.. Panourile se îmbină între ele de-a lungul marginilor. în anumite cazuri alveolele pot fi folosite drept canale de ventilaţie. Conlucrarea cu grinzile metalice se realizează cu gujoane de oţel sudate prin tablă de profilul grinzii. cu cofraj pierdut din tablă Tabla cutată serveşte drept cofraj pierdut pentru o placă de b. tabla cutată serveşte ca platformă de lucru în timpul execuţiei şi drept cofraj pentru turnarea betonului. perimetrul tablei trebuie sudat de reazemele din oţel. înaintea turnării betonului. Placă alveolară Sunt plăci foarte uşoare. 51 . Dacă placa trebuie să servească drept diafragmă (rigidizare) orizontală. se dispune peste tablă o reţea de bare sudate.a. aderenţa între tablă şi beton trebuie asigurată mecanic (striuri în tablă. Placă mixtă oţel . gujoane). ce pot acoperi deschideri până la 4.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU TABLĂ CUTATĂ Cutarea creşte rigiditatea tablei şi deschiderea pe care o poate acoperi. C.

Deschideri recomandate: max. betonul poate fi suprimat şi izolaţia termică aşezată direct pe tabla cutată. rezultând o alcătuire foarte uşoară dar cu slabă inerţie termică şi izolare acustică. 52 . mascat de un tavan suspendat. sunt suficient de rigide dacă înălţimea grinzii atinge 1/10 din deschidere.7 m. de exigenţe privind traseele instalaţiilor şi finisajele (grinzi aparente sau tavan suspendat). GRINZILE SECUNDARE Alegerea grinzilor secundare este dictată pe de o parte de considerente de ordin static (deschideri. uşoare. sau grinzi 'expandate'.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Planşee cu tablă cutată pentru acoperişuri: In cazul planşeelor de acoperiş. 6 . Tavanul suspendat poate fi poziţionat la limita tălpii inferioare. GRINZI ÎN ZĂBRELE Permit trecerea instalaţiilor printre montanţi şi diagonale. 16 m la planşee de acoperiş GRINZI DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE Sunt profile deschise. cu prevederea unor profile speciale (tablă zincată. Pot avea inima perforată. Golurile uşurează planşeul şi permit trecerea unor trasee de instalaţii. necombustibile şi protejate anticoroziv. ceea ce reduce greutatea grinzilor şi permite trecerea cablurilor electrice şi a unor ţevi de instalaţii cu gabarit redus. lemn) pentru fixare. Deschideri recomandate: max. 9 m la planşee curente de clădiri etajate max. Existenţa unor trasee orizontale de instalaţii presupune de regulă prevederea unui spaţiu sub grinzi.Profile înalte Grinzi I (profil unic sau compus) Posibilităţi de decupare a sistematică a 'inimii' cu goluri hexagonale sau circulare (max.Profile cu înălţimea minimă Grinzi H (profil unic sau compus din table groase sudate) Posibilităţi limitate de realizare a unor străpungeri prin „inimă” (max. Pot fi realizate din: profile laminate profile de tablă subţire grinzi în zăbrele GRINZI DIN PROFILE LAMINATE . 6 . h/3). pe de altă parte. Deschideri recomandate: max. . planşeele rezultate sunt uşoare şi economice. Deschideri recomandate: peste 10 m.7 m. Schema de planşeu este foarte asemănătoare planşeelor cu grinzi de lemn. încărcări. In general necesită contravântuire orizontală complementară. săgeată admisibilă) şi. obţinute prin formarea la rece a tablelor subţiri. h/2). Planşeele rezultate sunt economice.

încărcarea capabilă se reduce la cca. deschideri disponibile şi încărcări admisibile. considerând ca bază de comparaţie un planşeu cu profile de 20 cm la interax de 0. orientativă. în cazul în care se majorează şi interaxul şi deschiderea la 1.60 1. 1/3.20 30 cm 0. cu cît creşte interaxul grinzilor şi deschiderea. 53 .20 m şi respectiv 5.40 m.40 m. păstrând deschiderea de 3. 1/14. Spre exemplu.80 3.00 m. 1/4 în cazul majorării deschiderii la 5. trebuie consultată documentaţia producătorului.60 4.60 1.00 3.60 0.20 m.00 6.00 m.40 0.60 1. încărcarea capabilă se reduce la cca.40 0.20 25 cm 0.20 NOTĂ: Pentru un anumit profil.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE Tabelul următor poate fi folosit pentru o dimensionare preliminară.40 6. H profil (cm) 20 cm Interax (m) Deschideri (m) 4.20 5.20 22. încărcarea capabilă se reduce la cca.40 0.60 1. Pentru dimensiunile exacte. în cazul în care se majorează interaxul la 1. se reduc încărcările admisibile. detalii specifice.40 0.40 m şi deschideri de 3.5 cm 0.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE 54 .

La deschideri peste 10 m constituie o alternativă economică. Permit trecerea traseelor de instalaţii printre barele de inimă. Standardizarea dimensiunilor impune utilizarea unei trame regulate. Sistemul funcţionează cel mai eficient în condiţii de încărcare uniform distribuită. 55 . înălţimi şi capacităţi portante.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE Sunt prefabricate în ateliere şi. de regulă. sunt standardizate ca lungimi. Condiţiile de rezemare a tălpii superioare limitează consolele.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE 56 .

fiecare grindă trebuie asigurată prin ancorare la suport. Peste tabla cutată se poate turna beton (eventual beton uşor. dacă tabla are striuri de rigidizare. este bine ca tabla să aibă cutele cu faţa superioară lată şi netedă. TĂLPI PARALELE Panta de scurgere poate fi obţinută prin înclinarea grinzilor sau prin variaţia grosimii termoizolaţiei TALPA SUPERIOARĂ CU O PANTĂ TAPLA SUPERIOARĂ CU DOUĂ PANTE Producţia standardizată include grinzi cu deschideri mari şi foarte mari. tabla cutată ce realizează suportul continuu al învelitorii trebuie asigurată prin fixare de suport cu suduri în puncte sau prinderi mecanice. De asemenea. Panta standard: 1 cm / m 57 . termoizolant) sau se poate dispune direct o termoizolaţie în plăci rigide. cu una sau două pante. Pentru a rezista la o potenţială acţiune ascendentă a vântului.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE DE ACOPERIŞ CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE Sistemul de acoperiş plat (în terasă) cu grinzi în zăbrele este similar ca schemă generală cu sistemul de planşeu curent ce foloseşte grinzi în zăbrele. Pentru a oferi o suprafaţă cît mai mare de rezemare a termoizolaţiei rigide. înaintea aplicării hidroizolaţiei. termoizolaţia trebuie fixată cu prinderi mecanice.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE DE ACOPERIŞ CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE 58 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 13. NOD DE CIRCULAŢIE CU PEREŢI RIGIZI Întregul nod de circulaţie verticală este realizat din b. a) Podest intermediar suspendat (scară liberă). şi are rol de contravântuire verticală (preia solicitările din forţe orizontale) în cadrul ansamblului structural al clădirii.podeste reazemă pe patru stâlpi ce delimitează nodul de circulaţie. Golul scării este delimitat de grinzi de bordaj (grinzi curente sau grinzi suplimentare). b) Podest rezemat pe patru stâlpi.a. rampele reazemă pe podeste. rigidizare verticală cu contravântuiri metalice în x. c) Ansamblul rampe . 59 .A. SCĂRI SCARĂ CU RAMPE ŞI PODESTE DIN PLĂCI DE B.

Exemple de alcătuire a rampelor 60 . care reazemă pe grinzi orizontale ale planşeului curent şi ale podestului intermediar. a3).CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCĂRI CU STRUCTURĂ PORTANTĂ DIN OŢEL Scheme structurale Plan structură pentru varianta (a) şi detalii de îmbinare Fiecare rampă este constituită din două grinzi laterale. Detalii de îmbinare între grinzile de vang şi grinzile orizontale (a1. a2. numite grinzi de vang.

Ltd. 61 . 1988. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Andrew.CONSTRUCŢII DIN OŢEL STRUCTURI DIN OŢEL (tabel de sinteză)1 ELEMENTE PORTANTE VERTICALE 1 După ORTON. scale and technique. The way we built now: form.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE INTERMEDIARE: GRINZI ŞI ELEMENTE DE SUPRAFAŢĂ 62 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ACOPERIŞURI: GRINZI ŞI ELEMENTE DE SUPRAFAŢĂ 63 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ACOPERIŞURI: SUPRAFEŢE CONTINUI 64 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL SISTEME STRUCTURALE 65 .

a. pereţii exteriori sunt (cu rare excepţii) NEPORTANŢI. inginer şi executant. pe de altă parte. utilizând materiale cu greutate redusă (metal. şi sunt „purtate” de structura clădirii. pot fi închideri realizate in situ (zidării). sau din oţel.caracterizată ea însăşi printr-o greutate redusă . panouri prefabricate din beton. PEREŢI CORTINĂ Un perete cortină este un perete exterior neportant. sunt sisteme prefabricate. susţinut de structura portantă a clădirii.c. pe de o parte.utilizând pentru zonele opace materiale şi alcătuiri similare celor utilizate în construcţiile masive. In general.aşa numiţii PEREŢI CORTINĂ.a. construcţia pereţilor cortină este complexă şi implică atenţie particulară în proiectare. faţadele au deci doar rol de închidere şi separare a mediului interior de cel exterior. . termoizolaţii eficiente). şi producătorul experimentat în problematica specifică pereţilor cortină. 66 . sistemele grele implică o suprasarcină semnificativă pentru structura portantă. din categoria pereţilor cortină. SISTEME GRELE . sticlă. funcţie de materialele folosite. cu dublaj termoizolant). ansamblul eforturilor rezultate din încărcări fiind transmis fundaţiilor de către stâlpi. totodată este necesară o atentă coordonare între arhitect.apare firească tendinţa de a folosi de regulă alcătuiri de închideri relativ subţiri şi cu greutate redusă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 15. Peretele poate fi alcătuit din panouri preasamblate sau dintr-un raster metalic în ochiurile căruia sunt montate panouri de sticlă şi/sau panouri opace. dar de cele mai multe ori sunt sisteme prefabricate: panouri într-un unic strat (ex. fâşii de b. cu montaj 'uscat'. închiderile neportante pot fi realizate în două sisteme: SISTEME UŞOARE . testare şi execuţie. Fiind vorba de faţade „purtate” de structura din oţel a clădirii .folosite curent la construcţii industriale) sau alcătuiri multistrat (ex. fie ea din b. Deşi simpli în teorie. PEREŢI DE ÎNCHIDERE În cazul construcţiilor cu structură portantă de tip schelet din oţel.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ACŢIUNI cărora pereţii cortină trebuie să le facă faţă (= CRITERII DE PROIECTARE): APA Ploaia se poate aduna pe suprafaţa peretelui şi. Aceste prinderi mobile au rolul de a regla deplasările diferenţiate dintre peretele cortină şi structura clădirii. Orice deformare a structurii clădirii sub încărcări nu trebuie să se transmită peretelui cortină. Pierderile de căldură trebuie limitate prin folosirea de panouri opace termoizolante. Deplasările induse peretelui de acţiunea vântului trebuie anticipate la proiectarea rosturilor şi sistemelor de prindere. Rosturile şi materialele de etanşare trebuie să poată prelua mişcările determinate de variaţiile de temperatură. Altele sunt mobile şi proiectate să reziste numai la acţiuni laterale din vânt. funcţie de direcţia sa. sub presiunea vântului. Propagarea focului între nivele trebuie oprită prin închiderea cu materiale adecvate a spaţiilor dintre perete şi marginea planşeului. această apă trebuie să poată fi evacuată către exterior. Razele ultraviolete pot cauza deteriorarea materialelor de etanşare din rosturi şi a vitrajelor. astfel încât presiunea sa să fie menţinută egală cu cea exterioară. 67 . absorbante de energie. poate să intre prin cele mai mici deschideri. Prin rezolvări specifice de detaliu. deplasările diferenţiate se pot produce datorită deformării structurii clădirii sub încărcări sau datorită reacţiei peretelui cortină la variaţiile de temperatură. fie prin folosirea sticlei reflectante sau colorate în masă. Variaţiile zilnice şi sezoniere de temperatură determină dilatarea şi contracţia materialelor din alcătuirea peretelui. fără a se deforma excesiv. Vântul poate crea presiune pozitivă sau negativă asupra peretelui. de geamuri termoizolante şi folosirea de profile metalice cu rupere de punte termică. ca şi degradarea finisajele interioare. Peretele trebuie să poată transmite orice solicitări din vânt către structura portantă a clădirii. Lumina şi strălucirea în spaţiile interioare trebuie controlate fie prin sisteme de umbrire. Vaporii de apă pot condensa. în special a metalului. determinând acumulări de apă în interiorul peretelui. un spaţiu de aer în contact cu aerul exterior. şi în raport cu forma şi înălţimea clădirii. o barieră interioară continuă contra aerului şi vaporilor de apă. Normative specifice fixează cerinţele privind rezistenţa la foc proprie a peretelui. Acumularea apei în interiorul peretelui poate fi prevenită prin prevederea a 3 elemente: un ecran exterior care să împiedice pătrunderea apei de ploaie. SISTEME DE PRINDERE ALCĂTUIRE DE DETALIU VINTUL SOARELE TEMPERATURA INCĂRCĂRILE FOCUL Anumite sisteme de prindere a peretelui cortină de structura clădirii sunt gândite să reziste unor încărcări din orice direcţie. acţiunile seismice implică utilizarea unor îmbinări speciale. apa eventual pătrunsă trebuie să poată fi eliminată spre exterior.

pot avea vitrajul montat sau acesta poate fi montat după fixarea panoului. sau pot fi separate în panouri vitrate şi panouri parapet. se pot adapta mai uşor decât celelalte sisteme la situaţia concretă din şantier. Panourile pot avea înălţimea unui nivel. Costuri de transport şi manipulare relativ scăzute. în atelier.CONSTRUCŢII DIN OŢEL TIPURI DE PEREŢI CORTINĂ . cu înălţimea a 1. (tipic pentru clădirile industriale) 68 . realizată sub control. 2 sau 3 nivele. cu vitrajul montat sau nu.funcţie de MODUL DE ASAMBLARE SISTEMUL cu MONTANŢI + TRAVERSE Pereţii sunt asamblaţi piesă cu piesă. Sistemul are avantajul unei preasamblări precise. Volumul transportului este mai mare decât în sistemul anterior. realizaţi din panouri prefabricate. pot fi panouri cu schelet preasamblate sau panouri omogene. se pot deosebi următoarele categorii de pereţi cortină: concepuţi în mod special pentru un proiect anume. SISTEMUL cu PANOURI PREFABRICATE Constă în utilizarea exclusivă a unor panouri de mari dimensiuni. apoi se aşează în poziţie panourile preasamblate. precum şi acela al unei execuţii rapide. dar volumul de lucru în şantier şi timpul de execuţie se reduce. în schimb transportul şi manipularea sunt oneroase De asemenea. SISTEMUL cu MONTANŢI + PANOURI Intr-o primă etapă se fixează montanţii. compuşi din componente şi detalii standardizate de producător.

colţurile şi prinderile Dimensionarea. dimensiunile şi poziţia ochiurilor mobile . Atunci când se folosesc sisteme standardizate de pereţi cortină. nu este necesară o detaliere amănunţită. cu excepţia cazului când anumite componente sunt modificate.în principal încărcări laterale din vânt + încărcări verticale.condiţiile privind perimetrul. capacitatea portantă şi rigiditatea scheletului peretelui cortină depind de încărcările pe care acesta trebuie să le suporte . trebuie consultat producătorul. 69 . Elementele ce trebuie în orice caz precizate sunt: .tipul de vitraj .tipul. In ceea ce priveşte capacitatea structurală a vitrajului şi a scheletului. relativ mici.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ .schema generală a peretelui .tipul şi finisajul panourilor opace .PRINCIPII GENERALE Detaliile prezentate îşi propun doar să ilustreze aspectele tipice.

70 . fără prinderi mecanice. Proiectarea trebuie să aibă în vedere facilitatea întreţinerii şi înlocuirii panourilor de sticlă sparte. Este de preferat fixarea vitrajului în ateliere pentru un mai bun control al calităţii.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ . Pentru detalii se va consulta documentaţia producătorului. de la sticlă la scheletul metalic al peretelui cortină.PRINCIPII GENERALE Fixarea panourilor cu SILICON STRUCTURAL caracterizează un sistem de FAŢADE COPLANARE care transferă solicitările. Siliconul structural trebuie să fie compatibil atât cu panourile de sticlă cît şi cu scheletul metalic. din vânt şi din alte acţiuni.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ . Pentru dimensiuni. funcţie de tipul de panou folosit. se va consulta documentaţia producătorului.20 m. deschideri. Pot avea feţe din tablă de aluminiu anodizat sau de oţel cu finisaj din email sau vopsitorii. capacitate de izolare termică şi detalii de montaj.7. vinilice sau acrilice. 71 . Panourile reazemă vertical între grinzi de oţel la distanţă de 2.PRINCIPII GENERALE Panourile metalice sunt utilizate în principal la închiderea clădirilor industriale.40 .

fără contact cu faţada b) Stâlp adosat feţei interioare a faţadei c) Stâlp integrat faţadei (Atenţie la puntea termică! este necesară termoizolarea stâlpului) d) Stâlp adosat feţei exterioare a faţadei (punte termică prin intermediul grinzii care traversează faţada . între altele.CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA Aspectul faţadei depinde. POZIŢII POSIBILE ALE PERETELUI CORTINĂ ÎN RAPORT CU STÎLPII METALICI PERIMETRALI a) Stâlp interior izolat.sunt necesare măsuri de termoizolare a stâlpului şi capătului de grindă) e) Stâlp exterior izolat (aceeaşi punte termică ca şi în cazul anterior) 72 . cu implicaţii asupra modulării tramei peretelui cortină. de poziţia închiderilor faţă de scheletul portant al clădirii.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA RACORDĂRI ÎNTRE STÎLPI. FAŢADĂ ŞI COMPARTIMENTĂRI .GEOMETRIA ÎN PLAN 73 .

FAŢADĂ ŞI COMPARTIMENTĂRI .GEOMETRIA ÎN PLAN 74 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA RACORDĂRI ÎNTRE STÎLPI.

Compartimentări amovibile Elementele constitutive sosesc pe şantier complet finisate. Mare parte din sistemele utilizate în construcţiile tradiţionale pot fi. evoluţia tehnologiei sale şi folosirea unor materiale adecvate. panouri de uşi) sunt modulate şi interşanjabile. tocuri de uşi. compartimentări mobile de tip tâmplărie. fără degradări. Compartimentări demontabile Elementele de bază sosesc pe şantier finisate sau prefinisate (ex. Remontarea necesită mai mult timp decât în cazul pereţilor amovibili. protecţie la foc. elementele sunt uşor demontabile şi remontabile. pereţi plianţi). dacă rolul fundamental de element de separare între încăperi a rămas neschimbat. îşi conservă calităţile (aspect. PEREŢI DE COMPARTIMENTARE În afara funcţiunii de delimitare a încăperilor unei clădiri. O categorie aparte o reprezintă glasvandurile. pereţii de compartimentare trebuie să îndeplinească şi alte roluri. pereţi din cărămidă de sticlă). rezistenţă la foc) în timp. Producătorii furnizează o serie de accesorii ce completează montajul: traverse. pentru a separa sau reuni instantaneu două spaţii adiacente (pereţi culisanţi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 16. panouri vitrate. Trebuie totuşi ţinut cont de particularităţile structurilor metalice şi în special de rigiditatea mai redusă a planşeelor. aspect. Demontarea se realizează fără deteriorări importante. permiţând reducerea greutăţii lor (deci reducerea sarcinii suportate de structura portantă) şi un timp de execuţie mai scurt. plinte. concepţie tehnologică ce produce pereţi uşori. Compartimentări mobile Elementele se deplasează în cadrul unui sistem fix.a. diferite materiale înlocuiesc în prezent din ce în ce mai mult zidăria în alcătuirea pereţilor de compartimentare neportanţi. a permis realizarea de compartimentări demontabile. implică uneori înlocuirea accesoriilor şi modificarea elementelor constitutive de bază. izolare acustică. solidar cu structura clădirii. pereţii de compartimentare se clasifică astfel: Compartimentări fixe Sunt constituite de pereţi destinaţi să rămână permanent în aceeaşi poziţie şi ale căror elemente constitutive necesită de regulă la punerea în operă lucrări complementare de finisaj (zidărie de cărămidă. aplicate şi în acest caz. montajul se realizează cu prinderi mecanice. sunt numeroase. In raport cu modul de alcătuire şi consecinţele în ceea ce priveşte flexibilitatea şi adaptabilitatea partiului în timp. elementele constitutive sunt preponderent reutilizabile sau uşor adaptabile. Montajul se realizează cu prinderi mecanice (montaj 'uscat'). indiferent de numărul mutărilor. guri de ventilaţie. în principiu. panouri pe bază de lemn. beton). pereţi din plăci de IAFS. pereţii de compartimentare din această categorie sunt cei adecvaţi în mod particular caracteristicilor construcţiilor cu schelet metalic. elemente de mobilier integrat. panouri mixte). cu montaj 'uscat' şi rapid. Posibilităţile de realizare a pereţilor de compartimentare în cadrul unei clădiri cu structură metalică. ce priveşte alcătuirea acestora şi modul de punere în operă. zidărie din blocuri de b.c. 75 . amovibile sau mobile. Elementele (panouri pline. Chiar şi în cazul construcţiilor în sisteme masive (zidărie. elementele constitutive sunt greu recuperabile iar lucrările de demolare generează anumite deteriorări. între care: izolare acustică. plăci de gips-carton. S-a conturat astfel o nouă concepţie tehnologică a pereţilor de compartimentare. In plus. peretele de compartimentare nu mai este în mod obligatoriu fix. In caz de modificare a compartimentării.

3.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI DEMONTABILE PEREŢI UŞORI DIN PLĂCI DE GIPS-CARTON Variantă cu montanţi metalici simpli şi două straturi de plăci.60 mm) Montant din tablă profilată Bandă de etanşare Bandă din fibre minerale Traversă superioară profil U din tablă Soclu din zidărie Profil U portant Profil U de bază Element de suspendare 76 . 7.racorduri între pereţi 1. 5. 11. 16. 9. 19. 14. a) b) c) d) Montaj pe şapă Montaj pe soclu din zidărie sau beton Montaj pe şapă cu tavan suspendat Secţiuni orizontale . 15. Izolaţie fonică (vată minerală 45 . Pentru dimensiuni exacte şi variante de alcătuire în raport cu nivelul de izolare acustică cerut. 12. 4. 13. se va consulta documentaţia producătorului. asociată finisajului pardoselii Bandă de etanşare Traversă inferioară profil U din tablă 10. Plăci de gips-carton în două straturi. 17. 6. 2. 18. Dală de beton armat Izolaţie fonică şapă flotantă Finisaj pardoseală Plintă din material plastic Plintă retrasă (atenţie la slăbirea izolării acustice!) Plintă ieşită. 8.

120 cm. feţele pot fi îmbrăcate cu vinil. Baghetă de acoperire 6. Structura: traverse jos / sus (pentru fixare şi preluarea diferenţelor de nivel) din oţel galvanizat. Tablă zincată 0. Vitraj dublu (variantă) 11. toleranţe de geometrie Compartimentare amovibilă din tablă de oţel cu ranforsări din plăci de ipsos. Uşă 7. Placă de ipsos 12. lăcuită sau vopsită 2. b) Secţiune orizontală. Etanşare elastică 8. Izolaţie fonică 12. a) Secţiune verticală. Traversă inferioară de lemn 8.4 m. Montant din tablă de oţel galvanizată 5.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI AMOVIBILE TIPURI CURENTE a) Element plin b) Element cu supralumină c) Element cu vitraj 2/3 d) Element integral vitrat e) Element cu vitraj median f) Uşă cu partea superioară plină g) Uşă cu supralumină h) Uşă cu partea centrală vitrată i) Uşă în două canaturi Dimensiuni: lăţime: 10 . Compartimentare amovibilă din plăci aglomerate cu feţe din hârtie stratificată. tapet.5 mm 3. sistem cu montanţi aparenţi. Luft pt. Montant profilat din aluminiu 4. tablă de oţel sau aluminiu lăcuită.8 mm. curent 100 . 1. Plăci aglomerate + hârtie stratificată 3. Vitraj simplu 10. b) Secţiune orizontală. Dală de beton armat 7. Panourile: tip sandwich. Riglă laterală pentru corectarea imperfecţiunilor zidăriei 2. Vitraj 6. 1. Traversă superioară profil U 13. Traversă inferioară telescopică 77 . din plăci aglomerate din lemn sau gips-carton + feţe din hârtie stratificată. Plintă de lemn 9. melaminate. Ghenă pentru cabluri electrice 5. Izolaţie fonică din vată minerală 4. interiorul este umplut cu vată minerală. a) Secţiune verticală. pânză. aluminiu sau lemn. 180 cm. înălţime: 3 . sistem cu montanţi ascunşi. PVC...

Câteva posibilităţi de ghidare şi depozitare a elementelor. în poziţie deschisă. O altă soluţie o reprezintă sistemul semi-rigid constituit dintr-un perete dublu din piele sintetică. la partea inferioară poate fi amplasat un ghidaj. In poziţie deschisă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI MOBILE Principalele sisteme sunt constituite de pereţii culisanţi şi pereţii plianţi sau „armonică”. panourile sunt strânse în pachet compact şi adosate unui perete sau adăpostite într-o nişă. Compartimentări pliante. b) Material plastic semi-rigid 78 . panourile sunt grupate într-o nişă sau între doi pereţi ficşi. pentru a uşura manevrarea. este posibilă dispunerea unei „cortine” dintr-un material suplu care se pliază vertical. dar fără şină în pardoseală. a) Panouri rigide. şi acesta este suspendat. Alcătuirea panourilor este similară cu cea a compartimentărilor amovibile. COMPARTIMENTĂRI CULISANTE De regulă panourile sunt suspendate şi culisează cu ajutorul unor roţi de plastic într-o şină aparentă sau încastrată. Compartimentări culisante. Dacă tavanul este suficient de amplu. panourile suspendate în axul lor pot fi regrupate perpendicular pe şina de glisare. dar acesta creează o fantă în pardoseală. COMPARTIMENTĂRI PLIANTE Sunt constituite din panouri rigide asociate între ele cu şarniere.

PEREŢI DE COMPARTIMENTARE CLASIFICARE funcţie de posibilităţile de modificare a compartimentării FICŞI poziţie definitivă / materiale greu recuperabile recompartimentări cu frecvenţă redusă / recuperare parţială a materialelor DEMONTABILI AMOVIBILI special concepuţi pentru recompartimentări frecvente / integral recuperabili MOBILI recompartimentări (cumulări/separări de spaţii) instantane ZIDIŢI după execuţie MONTAŢI PREFABRICAŢI GREI după greutate SEMI-GREI UŞORI .

KNOLL. Editions Eyrolles.. 1983. 1988 (p. MATEESCU. Ulrico Hoepli Editori. 48. The way we built now: form. Bâtir. Stuttgart. 1996 (p. 29. 71. I . SMIGELSCHI. Teubner. 1991. Presses Polytechniques et Universitaires Romandes.XXIV). 67. 1988. Presses Polytechniques et Universitaires Romandes. C. MITTAG. D. 42. Tehnică. Pratique de la construction des bâtiments.. 1988. 28. CHING.. 35. WEINBRENNER.. Francis D. Teubner. Calculul şi proiectarea elementelor din oţel. 32. Construcţii metalice. New York. Paris. 24. 32). Construcţii metalice. Bucureşti 1980 (p. 70). WEINBRENNER. K. CARABA I. CHING. 62. Ed... 1996. Ed.. Bucureşti 1980. Ediţie adăugită. Andrew. Zurich. Building Construction Illustrated... IAIM. 41). 43. HARDT.. M. C.. C. Lausanne. G. ORTON. B. 31. 56. 59). 13.. B.. Milano. 61. 1987 (p. M. 39. G. 50. Renée. G. Provenienţa ilustraţiilor *** Construire en acier . 49. 36. 64 şi p.. Milano. Zurich. 1991. MITTAG. BEOLCHINI. DIMA Ş. C. KNOLL. 60. Didactică şi Pedagogică. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Construcţii metalice. Paris. 7. 80 . CARABA I.. G. 77). Renée. Manuel de la construction... Bâtir. Ltd. Calculul şi proiectarea elementelor din oţel. C. G. 26. The way we built now: form... MATEOLI. Bucureşti. 12. 72. 55. 1987. 57. 25. 58. 69. 19. Baukonstruktionslehre. 11.. 68. 54. 1988. 44. 47). Francis D. 33. 1991 (50. 66. Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique. Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique. VITTONE. 76. 52. Tehnică. Building Construction Illustrated. New York. 27.. 1988 (p. 1988 (p. Ed. FRIK. 63. K. Tecnica delle costruzioni. 17. scale and technique. 75. FRIK. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. ŞERBESCU C. Curs Construcţ ii II.. ORTON. 26. Van Nostrand Reinhold. Stuttgart. 29. 34. 45. Van Nostrand Reinhold. Lausanne. JUNCAN N. D. 1988. Andrew. Technica delle costruzioni. 30. VITTONE.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Bibliografie *** Construire en acier . BEOLCHINI. scale and technique. MATEESCU. Ulrico Hoepli Editori. Baukonstruktionslehre. 73. 65. D.. 20.. GAVARINI.. 18. NEUMANN. VARGA A. 53. DALBAN. Editions Eyrolles. NEUMANN. M. G. MATEOLI. 37. Pratique de la construction des bâtiments. 40. 1988 (p. 46. GAVARINI. 14). Ltd. Manuel de la construction.

Andrew. grinzi principale continui din 2 profile U. Durata totală a execuţiei: 9 luni (relativ mare.Ltd. Trama structurală are dimensiuni modulare stabilite în raport cu dimensiunile elementelor de finisaj şi echipare standardizate: multiplu de 10 cm pe cele 2 direcţii orizontale şi 15 cm pe verticală. cu schelet din profile de tablă şi miez termoizolant. ce utilizează produse de serie asociate într-un mod original. The way we built now: form. Arhitect: H. de natură să confere individualitate clădirii. 81 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. grinzi secundare în zăbrele. Închiderile: Panouri de aluminiu standardizate. ridicarea structurii din oţel: 2 zile. 1988. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. standardizate. scale and technique. asociaţi cu grinzi de beton turnate la nivelul terenului. pe teren denivelat. După ORTON. cu schelet din oţel şi închideri din aluminiu. datorită faptului că arhitectulproprietar a realizat el însuşi mare parte din lucrările de interior). stâlpii metalici descarcă pe piloni circulari din beton. SUA (1976) Locuinţă individuală cu 3 niveluri. Schulitz Inginer de structuri: Kurily and Szymanski Clădirea constituie o ilustrare a potenţialului construcţiei „în sistem deschis”. California. VEDERE DINSPRE SUD Structura: Stâlpi din ţeavă pătrată 150 x 150 mm. C. placă din tablă cutată + beton uşor.

SUA (1976) PLAN NIVEL INTERMEDIAR VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD 82 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. California.

j) Panouri de lemn.Ltd. f) Plăcuţe de asamblare sudate de ţeavă. The way we built now: form. scale and technique. h) Placă gips-carton. d) ţeavă 150x150x12. i) Fereastră cu tâmplărie de aluminiu. m) Pazie din aluminiu.5 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. c) Grindă cu zăbrele la 1. California. l) Uşă glisantă cu tâmplărie de aluminiu. SUA (1976) IMAGINE „EXPLODATĂ”A SISTEMULUI CONSTRUCTIV (FAŢADE SUD-EST ŞI NORD-VEST) SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR (FAŢADE SUD-EST ŞI NORD-VEST) a) Profil U 30 cm. g) Panou de aluminiu cu schelet metalic şi termoizolaţie din fibre de sticlă. 83 . 1988. După ORTON. Andrew. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. e) Placă de beton uşor pe tablă cutată 15 cm.20 m interax. k) Montant metalic. b) Profil U 15 cm.

California. SUA (1976) FAŢADĂ SUD-EST STRUCTURA DE OŢEL ÎN EXECUŢIE DETALIU FAŢADĂ SUD-EST 84 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills.

în cel mai scurt timp şi cu costuri minime. dar cu variaţiuni ingenioase. proiectul are la bază. sunt repetate la maximum câteva „teme” generale. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. şi.Ltd. The way we built now: form. pe de o parte. cum ar fi cea a „ecranelor” ce controlează scara într-un mod eficient şi ieftin. 85 . Andrew. VEDERE SPRE FAŢADA NORD . cunoştinţe aprofundate privind procesul constructiv şi preuzinarea unor componente.VEST După ORTON. cu suprafeţe mari (57 x 84 m). Anglia (1984) Clădire de birouri cu 8 niveluri. selectarea unor elemente-cheie în cadrul concepţiei generale. 1988. Arhitecţi şi ingineri de structuri: Arup Associates Concepţia a urmărit realizarea unei clădiri „de calitate”. cu structură din oţel.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. pe de altă parte. scale and technique.

îmbinări cu buloane standard de 20 mm diametru. Grinzile sunt realizate din acelaşi tip de profile standardizate. au înălţimea de 400 mm şi sunt asociate plăcii. Intre talpa inferioară a grinzilor şi tavanul suspendat (fonoabsorbant) există un spaţiu liber de cca 40 cm. la rândul lor.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. ce adăposteşte traseele de instalaţii (electrice. şi transferate planşeului. Forţele orizontale sunt preluate de contravântuirile în X ce înconjoară cele două zone de lifturi. stingerea incendiilor). planşeu cu placă mixtă din beton uşor de 130 mm + tablă cu cute de 50 mm adâncime. Anglia (1984) Structura: Tramă 6 x 6 m (local 6 x 7. PLAN NIVEL 3 VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE VEST 86 . ce reazemă la 3 m pe grinzi secundare din oţel care. ventilaţie. descarcă pe grinzile principale la 6 m interax.5 m).

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. m) Pardoseală supraînălţată. n) Tavan suspendat. prin ţevi circulă apă caldă. f) Vitraj dublu culoare bronz. la partea inferioară. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. şi vitraj simplu în faţa unei termoizolaţii rigide. Anglia (1984) Închiderile: Panouri de 3. l) Grilă din aluminiu. cu strat de aer ventilat în spate. b) Placă de beton pe tablă cutată 13 cm. e) Tablă de aluminiu 3 mm.30 x 5. sunt fixate cu piese din oţel inoxidabil de scheletul faţadei cortină. The way we built now: form. k) Profil extrudat din aluminiu fixat cu piese din oţel inoxidabil de scheletul peretelui cortină. care. din vitraj dublu cu geam de culoarea bronzului. 87 . vitrajele sunt montate în profile de aluminiu anodizat în culoarea bronzului. h) Tablă de aluminiu anodizat culoare bronz.60 m. bulonată pe rigla fixată de scheletul peretelui cortină. g) Geam simplu rezistent la şoc. DETALIU FAŢADĂ SUD-EST SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR a) Grindă de oţel profil I 40 cm. acestea sunt fixate pe un raster din ţevi rectangulare de oţel de 120 x 60 x 4 mm (5 verticale şi 2 orizontale în fiecare panou) ce constituie trama secundară a faţadei şi se prinde direct de planşee. iar la celălalt capăt sunt conectate la diagonale din oţel inoxidabil ∅ 30 mm. în jumătatea superioară. Durata execuţiei: 18 luni. asigurând încălzirea perimetrală. scale and technique. După ORTON. d) Termoizolaţie spumă rigidă 12 cm. o) Montaj geam cu profil din neopren şi placă de presiune din aluminiu anodizat. Andrew.Ltd. c) Montant perete cortină din ţeavă rectangulară 120x60x5 mm cu circulaţie de apă caldă la interior. la un capăt. Parasolarele sunt realizate din profile I de aluminiu susţinute de profile extrudate din aluminiu în formă de cruce. i) Alimentare cu apă caldă. 1988. j) Retur apă caldă.

de efect dar şi de mare fiabilitate. rectangulară. şi cu toleranţe mult mai stricte decât în cazul tehnologiilor tradiţionale. VEDERE DINSPRE SUD PLAN PARTER 88 . cu componente preponderent produse în atelier.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. cu materiale scumpe. Arhitecţi: Foster Associates Ingineri de structuri: A. parter + supantă. cu o formă simplă. Anglia (1978) Centru de artă. este detaliată cu deosebită atenţie pentru a dobândi puritatea geometrică a liniilor şi suprafeţelor. este concepută ca un produs de înaltă calitate. Hunt Associates Clădirea. cu stâlpi şi grinzi spaţiale în zăbrele şi închideri tip sandwich.

cu secţiune transversală triunghiulară aproape identică cu cea a grinzilor. pe barele superioare înclinate ale stâlpului zăbrelit. 1988. Anglia (1978) Structura: 37 de grinzi reticulare spaţiale cu secţiune triunghiulară. la nivelul de călcare diagonalele stâlpului lipsesc. Stâlpii descarcă pe benzi de fundare din beton. Datorită sistemului de închideri cu continuitate de plan între pereţi şi acoperiş. reazemele permit glisarea. cele de la capetele clădirii sunt asociate şi la faţa interioară. rezemarea se face vertical la 300 mm de axul ţevii exterioare a stâlpului. rezemarea se face în două puncte. Durate de execuţie: 18 luni. stâlpii au fost aduşi în şantier la gabaritul final.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. scale and technique. Pentru a permite trecerea. The way we built now: form. asociate planşeului. având înălţimea de 2.40 m şi o contrasăgeată de 300 mm. Andrew. Grinzile au o deschidere de 34. toleranţele de execuţie admise au fost extrem de mici (ex. iar grinzile din două tronsoane. câte două rânduri de grinzi şi stâlpi sunt asociate cu diagonale în planul învelitorii. Stâlpii şi grinzile sunt din ţevi rotunde. pentru preluarea forţelor orizontale. Pe lungimea clădirii sunt prevăzute două rosturi de dilatare. deşi induce o încovoiere suplimentară în barele stâlpului. acesta comportându-se parţial ca un cadru. îmbinate prin sudură în atelier. pentru a facilita racordarea închiderii cu continuitate de plan între perete şi acoperiş. lăsând liber jocul dimensional din variaţii de temperatură. 89 . pentru distanţele stâlpigrinzi ± 3 mm pe orizontală şi verticală).Ltd. La extremităţile clădirii şi de o parte şi de alta a rosturilor. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. la una din extremităţi. care reazemă pe stâlpi reticulari spaţiali.50 m şi lăţimea la partea superioară 1. solidarizate prin sudură în şantier. VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD După ORTON. după punerea în poziţie.80 m.

Închiderile: Aceleaşi la nivelul acoperişului şi pereţilor.pline. k) ţeavă de rezemare. i) Bară diagonală a grinzii. zona respectivă este închisă cu lamele reglabile din aluminiu (similare celor din tavan) REZEMARE GRINDĂ-STÎLP CARE PERMITE GLISAREA h) Bară superioară în lungul grinzii. Anglia (1978) VEDERE DIN INTERIOR SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETE Spaţiul interior este separat de închiderile exterioare printr-o zonă-tampon ce conţine structura. la exterior. Panourile sunt susţinute de un schelet din profile Z de aluminiu extrudat.toate de aceleaşi dimensiuni. benzile de neopren verticale folosesc şi ca scurgeri pluviale cu descărcare în canale colectoare din beton prefabricat dispuse în lungul clădirii. susţinute de lamele din sticlă fixate la nivelul tavanului şi pardoselii. cu grilă sau cu geam . Panourile pline sunt constituite. serviciile şi alte utilităţi. n) Placă de oţel cu găuri ovale pe suport din teflon. 90 .20 m din benzi de neopren asociate scheletului din aluminiu extrudat.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich.40 x 7. fixat cu buloane de structura principală şi sunt fixate într-un raster 1.80 x 1. Panourile curbe de colţ sunt pline sau transparente. j) Bară diagonală a stâlpului. iar la mijloc termoizolaţie din spumă de răşină fenolică sau polistiren (la panourile curbe). din aluminiu puternic reflectant. la interior tot aluminiu. Închiderile complet vitrate ale faţadelor de capăt sunt realizate din geam rezistent la şoc în panouri de 2.50 m. m) Rigidizare diagonală. l) Bară transversală. constau din panouri modulare .

91 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. Andrew. Anglia (1978) SECŢIUNE ORIZONTALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR. e) Profil din neopren. The way we built now: form. d) Termoizolaţie. scale and technique. j) ţeavă exterioară a grinzii / stâlpului reticular. 1988. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. h) Schelet de faţadă din aluminiu extrudat emailat. IMBINARE INTRE GRINDA RETICULARĂ ŞI VITRAJUL DIN FAŢADELE DE CAPĂT FAŢADA SUD . b) Faţă interioară din aluminiu.Ltd. i) Bolţ şi piuliţă din oţel inox.VEST. c) Ramă din aluminiu. INTRE PANOU PLIN ŞI PANOU VITRAT a) Faţă exterioară din aluminiu. f) Geam laminat. ZONA INTRĂRII După ORTON. g) şuruburi din oţel inox (6 /panou).

vitrajul este realizat din geam clar flotat de 13 mm. reazemă pe stâlpi circulari din oţel ce descarcă pe pereţii longitudinali ai infrastructurii. care se comportă ca nişte cadre rigide articulate la bază. la 1/3 din deschidere şi pe linia stâlpilor. constau în două plăci de poliester armat cu fibre de sticlă şi termoizolaţie între ele. Arhitecţi şi ingineri de structuri: C. funcţiune şi posibilităţi tehnologice. Grinzile au fost aduse în şantier premontate în trei tronsoane şi solidarizate in situ cu suduri. la acelaşi nivel. foarte solizi. cu ajutorul unor tensori axiali. Murphy Associates Clădirea este parţial îngropată (cca 4 m) fiind înconjurată de o colină artificială de 1. în sens longitudinal. Forţele orizontale pe direcţie transversală sunt preluate de grinzi şi stâlpi. toate sudurile au fost testate. contrasăgeata este redusă la cca ½ pentru a asigura compatibilitatea deplasărilor cu cele ale peretelui. sunt din ţeavă rotundă cu grosime de 12 mm. cu suprastructură din oţel şi infrastructură de beton. acestea sunt contravântuite în plan vertical cu diagonale în K. la fiecare 4 deschideri. ca atare cca 50% din suprafaţa închiderilor nu este expusă. VEDERE DIN SPRE SUD-VEST Structura: Infrastructura (pereţi 30 cm + placă 15 cm) este din beton turnat in situ.60 m. tălpile inferioare şi superioare ale grinzilor sunt asociate cu profile din oţel. Pe direcţie longitudinală. cu excepţia celor de capăt unde. Panourile transparente curbe de la partea superioară sunt realizate din plăci acrilice (cu bună comportare la factorii climatici) montate în profile de aluminiu.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. sunt montate pe un schelet din aluminiu. asociată tălpilor superioare ale grinzilor prin suduri în puncte la cca 30 cm interax. la capetele clădirii. Durata de execuţie: 11 luni. Grinzile au 1. Grinzile de acoperiş.68 m înălţime şi sunt dispuse la un interax de 6.20 m înălţime deasupra cotei terenului natural. forţele laterale sunt preluate de stâlpi şi rigidizări tot prin efect de cadru. SUA (1977) Sală de sport multifuncţională. Indiana. ceea ce determină un volum (cu înălţime necesară relativ mare) mai puţin agresiv în raport cu contextul şi economii în consumul de energie. Toate îmbinările bulonate folosesc buloane de înaltă rezistenţă. F. Peste grinzi reazemă tabla suport a acoperişului cu cute de 114 mm înălţime. Stâlpii. Închiderile: Panourile verticale translucide au 64 mm grosime şi 3. Clădirea este un exemplu de produs arhitectural ce îmbină fericit trei elemente fundamentale: geometrie. cu deschideri de 36. 92 . iar suprastructura din stâlpi şi grinzi în zăbrele de oţel.10 m.66 m înălţime. MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame. Toate grinzile au o contrasăgeată iniţială de 178 mm.

Andrew. 1988. Indiana. scale and technique. The way we built now: form. MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame. SUA (1977) VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD-VEST PLAN NIVEL SUPERIOR După ORTON. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. 93 .Ltd.

b) Stâlp din ţeavă rotundă ∅ 32 cm. cu profile de aluminiu. f) Legătură longitudinală de rigidizare .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame. i) 2 corniere 85 x 85 x 8 mm. VEDERE A COLŢULUI DE SUD-EST 94 . e) Placă curbă transparentă din răşini acrilice. d) Panouri termoizolate din poliester armat pe schelet din aluminiu.profil superior. j) placă de oţel 9 mm grosime sudată de stâlp. c) Tablă cutată + termoizolaţie. cu grosimea de 12 mm. h) 2 corniere 85 x 85 x 6 mm. k) legătură diagonală temporară din bară de oţel ∅ 25 mm. prevăzute cu găuri ovale. g) Legătură longitudinală de rigidizare . Indiana.68 m. 6 mm grosime.profil inferior. SUA (1977) SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN FAŢADA SUD: RACORDARE INTRE PERETE ŞI ACOPERIŞ DETALIU DE IMBINARE INTRE STÎLP ŞI GRINDĂ a) Grindă în zăbrele h = 1.

planşeu din tablă cutată cu secţiune înaltă. pe 4. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. prismatică.20 m deschidere. pentru a lăsa libere deformaţiile din variaţii de temperatură. După ORTON. Închiderile: Perete cortină integral vitrat. 95 . structura este originală prin aceea că nu are contravântuiri verticale şi nici în planul învelitorii. Andrew. care introduce întinderi suplimentare în barele de sus şi compresiuni în barele diagonale în consolă. Fiecare grindă spaţială a fost executată din 3 tronsoane. prinderea la partea superioară de grinzile spaţiale permite glisarea. Cele 3 tronsoane au fost ridicate şi poziţionate pe stâlpi şi 2 popi provizorii până la asamblarea definitivă. 1988. Elveţia (1976) Sală de sport în cadrul unei şcoli de gimnastică. The way we built now: form. Această rezolvare conduce la o structură elegantă cu preţul unui mic consum suplimentar de oţel (în total 420 t de oţel.25 m. In afară de folosirea pretensionării. stâlpii de faţadă sunt fixaţi numai sus şi jos.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. la capătul celor trei bare în consolă faţă de stâlp este prevăzut un cablu vertical de pretensionare. fiecare tronson fiind realizat prin solidarizarea cu buloane a barelor transversale şi grinzilor în zăbrele plane preuzinate la cca 18 m lungime. absenţa primelor fiind posibilă datorită îmbinării rigide a stâlpilor la fundaţie. VEDERE DIN SPRE NORD Structura: 7 grinzi reticulare spaţiale cu raportul dintre înălţime şi deschidere h/d = 1/24. jumătate faţă cel caracteristic grinzilor reticulare plane.Ltd. Arhitect: M. înălţimea utilă relativ mare este mascată prin îngroparea clădirii cu cca 4 m sub nivelul terenului. îmbrăcată în sticlă. Mathys Clădirea are o formă simplă. pe faţadele lungi. Durata de execuţie: 24 de luni. şi a celorlalte datorită prezenţei diagonalelor în alcătuirea grinzilor spaţiale. Schlup Ingineri de structuri: Schaffner and Dr. determinând reducerea încovoierii şi săgeţii în mijlocul deschiderii. grinzile plane sunt 4 şi conţin diagonalele grinzii spaţiale. cu o structură din oţel cu trama 4. scale and technique. constituind o prezenţă discretă în relaţia cu peisajul natural. respectiv 83 kg / mp).20 x 2. Grinzile descarcă la fiecare capăt pe câte doi stâlpi circulari din ţeavă de oţel cu grosimea de 25 mm. cu structură din oţel şi infrastructură de beton.

Elveţia (1976) VEDERE AXONOMETRICĂ DIN SPRE VEST PLAN STRUCTURĂ DE ACOPERIRE 96 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen.

u) 2 LL 200 x 100 x 10 mm. The way we built now: form. p) Platbandă superioară continuă 180 x 14 mm sudată de profilul I. n) Placă de capăt pentru diagonală. sudată. Elveţia (1976) VEDERE DE JOS IN SUS IN LUNGUL GRINZII SPAŢIALE SECŢIUNE TRANSVERSALĂ CURENTĂ PRINTR-O GRINDĂ RETICULARĂ SPAŢIALĂ Lăţime la partea superioară: 8. t) Diagonală din ţeavă rotundă de oţel 139.40 m Înălţime: 2.Ltd.2 mm. o) Jumătate de profil I 20.1 mm.5 x 3. q) Plăci 150 x 104 x 10 mm de o parte şi de alta a barei transversale. v) Profil U 18. Andrew. s) Bară transversală din ţeavă rotundă de oţel 82. r) Placă de ranforsare la partea inferioară 170 x 620 x 10 mm.10 m DETALII NODURI 1 şi 2 m) Diagonală din ţeavă rotundă de oţel 140 x 4. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. După ORTON.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. scale and technique. 97 . 1988.0 mm. w) Platbandă continuă 150 x 12 mm.7 x 7.

20 x 2.25 m. Elveţia (1976) a) Bară diagonală. SECŢIUNE VERTICALĂ (sus) ŞI ORIZONTALĂ (jos) PRIN FAŢADĂ în dreptul unei coloane pluviale VEDERE DIN INTERIOR A FAŢADEI NORD-EST 98 . c) Bară transversală. e) Ancoraj cablu. cu posibilitate de glisare. b) Bară longitudinală superioară.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. i) Vitraj dublu cu geam de 8 mm. h) Prinderea profilului U de grindă. j) Traversă profil T. k) Coloană pluvială. f) Profil U 20. d) Cablu de pretensionare în ţeavă de oţel ∅ 95 mm. l) Grilă încălzire. cu ochiuri de 4.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)
Birouri şi atelier de producţie, cu structură din oţel şi închideri metalice tip sandwich. Arhitecţi şi ingineri de structuri: Building Design Partnership Este o soluţie constructivă devenită 'clasică' pentru hale industriale, sub forma unor sisteme prefabricate. Clădirea, amplasată într-o zonă industrială, demonstrează calitatea reală care poate fi obţinută cu această tehnologie şi potenţialului arhitectural al tablei cutate, exemplificând un „stil industrial vernacular”.

VEDERE DIN SPRE SUD-EST

PLAN PARTER

Structura: Intr-un unic volum prismatic, clădirea include două corpuri separate printr-un perete de cărămidă de 45 cm: corpul de birouri are 2 nivele, atelierul are 1 nivel. Pentru corpul de birouri, constă în 6 cadre portal din profile I de oţel la 6.09 m interax, cu o deschidere de 22 m; îmbinarea grindă - stâlp este întărită cu un profil suplimentar cu înălţime variabilă adăugat la partea inferioară a grinzii (grindă „vutată”). Pe direcţie longitudinală, capetele superioare ale stâlpilor sunt asociate cu o grindă de rigidizare. Planşeul nivelului superior de birouri este constituit dintr-o dală de b.a. de 25 cm, susţinută de stâlpii marginali şi de stâlpi intermediari, cu o tramă de 6.10 x 7.32 m; în dreptul stâlpilor, grosimea dalei este majorată la 30 cm. Atelierul are acelaşi tip de structură cu cadre portal; pe una din faţade 2 dintre stâlpi au fost suprimaţi iar încărcările din acoperiş sunt preluate de o grindă marginală care le transferă stâlpului rămas. Forţele orizontale sunt preluate de cadrele transversale rigide, articulate la bază; plăcile de bază ale stâlpilor sunt fixate de fundaţii cu câte 4 buloane ∅ 19 mm, dispuse în colţurile unui pătrat cu latura de 200 mm. Pe direcţia longitudinală, forţele orizontale sunt preluate prin efectul de cadru creat de conlucrarea dintre placa de beton şi stâlpi; stâlpii interiori sunt fixaţi la fundaţii cu 4 buloane dispuse în colţurile unui pătrat cu latura 400 mm şi o placă de bază de 30 mm grosime, realizându-se o îmbinare semi-rigidă.
După ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.Ltd. 1988.

99

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)

VEDERE AXONOMETRICĂ DIN SPRE SUD-EST

100

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)

SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR IN ZONA DE BIROURI

DETALIU DE FAŢADĂ EST (VEST) IN ZONA UNUI BOVINDOU PENTRU ECHIPAMENTE DE AER CONDIŢIONAT

a) Stâlp profil I 602 x 228 mm; b) Grindă profil I 356 x 171 mm; c) Profil I de ranforsare a nodului; d) Îngroşare a plăcii de beton la 30 cm în dreptul stâlpilor; e) Placă suport din oţel 100 x 20 mm, sudată de stâlp; f) Grindă de bordaj profil I 203 x 133 mm; g) Profil din tablă formată la rece; h) Profil U 152 x 76 mm; i) Montant din tablă formată la rece 200 x 75 mm; j) Bară de suspendare din oţel ∅ 12 mm; k) 4 bolţuri ∅ 19 mm, l = 305 mm + placă de bază 20 mm grosime; l) Panou sandwich cu feţe din tablă de oţel; m) Tablă de oţel; n) Placă ipsos + termoizolaţie; o) Tavan suspendat.

Închiderile: Atît pereţii cît şi acoperişul sunt realizaţi cu un sistem de panouri sandwich standardizate, cu lăţimi de 715 mm, cu faţa exterioară din tablă cutată de culoare brun închis. Panourile curbate sunt realizate dintr-un unic strat de tablă, cu termoizolaţie separată din fibre de sticlă şi închidere interioară din plăci de ipsos. Vitrajele sunt din geam de 6 mm în culoarea bronzului, cu schelet secundar din aluminiu. Panourile de acoperiş reazemă pe grinzi secundare din profile de tablă formate la rece, de 200 mm înălţime, la cca 2 m interax. Panourile de pereţi sunt susţinute de 4 rigle orizontale, din profile U de tablă, fixate de stâlpii principali şi între ele cu bare de suspendare. Rosturile verticale între panouri sunt acoperite cu benzi plane care ritmează faţada. Clădirea nu are jgheaburi şi burlane; deasupra ferestrelor sunt prevăzute profile de protecţie; ploaia se scurge pe pereţi şi este colectată la partea inferioară într-un canal de beton prefabricat. Terminaţiile plăcilor de acoperiş sunt etanşate cu 2 rânduri de mastic de butil. Durata de execuţie: 8 luni.
După ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.Ltd. 1988.

101

grinzi de bordaj în zăbrele. Wilson. având 70% din aria de nivel liberă. pentru eliminarea vibraţiilor. 102 . VEDERE DINSPRE SUD VEST Structura: Stâlpi perimetrali din profile H (203 x 203 mm la parter). greutatea relativ mică a plăcii reduce încărcarea stâlpilor perimetrali. Anglia (1977) Clădire de birouri cu 7 niveluri. grinzile principale sunt asociate între ele cu grinzi în zăbrele. circulaţiile verticale şi serviciile sunt grupate într-un tub de beton armat.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. la 3 m interax. Grinzile cu deschidere 12 m din profile I (610 x 229 mm). cu structură din oţel şi pereţi cortină din aluminiu. la jumătatea deschiderii. nu există stâlpi intermediari. Grinzile sunt asociate cu gujoane unei plăci de 14 cm din beton uşor turnat peste tablă cutată. cu rol de contravântuire. Arhitecţi: GMW Partnership Ingineri de structuri: Scott. reazemă pe stâlpii perimetrali şi pe tubul de beton. Kirkpatrick and Partners Exemplu tipic de clădire comercială de birouri.

nici din acţiuni gravitaţionale.Ltd. PLAN ETAJ CURENT VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD-VEST După ORTON. Stâlpii perimetrali fiind foarte zvelţi nu preiau nici un fel de încovoiere substanţială. transferând încărcările orizontale către tub. Anglia (1977) Jumătate din încărcările gravitaţionale şi toate forţele orizontale sunt preluate de tubul rigid din beton. 1988. scale and technique. Andrew. The way we built now: form.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. fundaţia este un radier general de 2 m grosime. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Placa de beton lucrează ca o diafragmă rigidă. nici din cele orizontale. Infrastructura are 2 nivele. 103 .

104 . g) Pardoseală supraînălţată. este fixat de stâlpi cu prinderi reglabile. k) Tavan suspendat. h) Geam termoabsorbant 6 mm + strat aer 12 mm + geam clar 12 mm. e) Placă beton 14 cm. j) Chit rezistent la foc. Structura de oţel a fost ridicată în 15 săptămâni. având dedesubt o gură de evacuare a fumului. este dispus după o tramă cu înălţimea egală cu înălţimea de nivel şi lăţime de 3 m. Peretele cortină a fost montat fără schele. din profile de bronz de aluminiu. f) Grindă de bordaj din beton prefabricat. i) Grilă evacuare fum. Durata totală a execuţiei: 28 de săptămâni. Închiderile: Scheletul peretelui cortină. SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN FAŢADĂ DREPTUL PLANŞEULUI DE ETAJ CURENT IN a) Stâlp profil H 203 x 203 mm. din interiorul clădirii. b) Grindă în zăbrele 455 mm înălţime. peste tablă cutată. m) Grilă absorbţie aer. ulterior turnării tubului de beton. cu geam exterior de culoare închisă termoabsorbant şi geam clar la interior. Anglia (1977) Elementele structurale principale din oţel au asigurată o rezistenţă la foc de 2 ore prin folosirea unui spray mineral pentru grinzi şi îmbrăcarea în plăci de vermiculit cu faţă de aluminiu a stâlpilor. Grinzile în zăbrele perimetrale sunt îmbrăcate în plăci de vermiculit şi fac parte dintr-o barieră antifoc între nivele. n) Grilă de inducţie aer condiţionat. Vitrajul este dublu. inclusiv 4 săptămâni necesare pentru montarea tablei cutate de planşeu. l) Unitate de inducţie aer condiţionat. d) Barieră antifoc. îmbrăcată cu plăci de vermiculit. c) Placă de vermiculit cu faţă din aluminiu.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful