MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Această carte a apărut cu sprijinul FUNDAłIEI PENTRU O SOCIETATE DESCHISĂ (OPEN SOCIETY

FOUNDATION). ©- 1997. Editions l'Harmattan. ©-2000. Toate drepturile asupra acestei ediŃii sînt rezervate Editurii AMARCORD, str. Dropiei, nr. 3, se. B, ap. 5, tel/fax : 056/146.645, 1900 - Timişoara, ROMÂNIA, e-mail : amarcord@mail.dnttm.ro Lucrare coordonată de MONIQUE SEGRE MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Traducere de Beatrice Stanciu EDITURA AMARCORD Timişoara, 2000 Scria CÎMP DESCHIS Cuvînt înainte Coperta : Cătălin Popa Consilier editorial : Ion Nicolae Anghel Din momentul apariŃiei noŃiunii de societate industrială în Cours dephilosophie positive al lui Auguste Comte, din 1839, aceasta a fost neîncetat privită ca o ruptură cu vechea ordine : absolutului i s-ar opune relativul sau măsurabilul, solidarităŃilor comunitare individualismul, ierarhiilor calitatea de cetăŃean, imaginarului pozitivul. Pesimiştii au anunŃat sfîrşitul familiei, al specificului local, al religiei, în beneficiul unui cult nemărginit al ViŃelului de aur. S-a vorbit despre dezintegrarea legăturii sociale, despre patologia socială, despre alienare, despre distrugerea moravurilor. Privind, totuşi, mai îndeaproape lucrurile, vedem că societăŃile contemporane n-au distrus vechile forme, ci şi le-au readaptat. Prima societate industrială, cea din Marea Britanie a reginei Victoria, a utilizat în folosul său valorile familiale, aristocratice, rurale şi religioase, întreprinderile revoluŃiei industriale au integrat în cadrul lor sociabilitatea de tip familial sau Ńărănesc, oferindu-le ocazia unei noi tinereŃi. Cînd a vizitat Statele Unite în 1893-1894, conservatorul Paul Bourget a regăsit acolo, cu mare satisfacŃie, o energie vitală creatoare şi o moralitate care ierarhiza democraŃia potrivit unei ordini demne de societăŃile tradiŃionale. Din această perspectivă, nu e o absurditate să fie studiate societăŃile contemporane ca şi cele ce le-au precedat : ambele au tot atîta nevoie de mituri, de rituri şi de simboluri pentru a da sens existenŃei sociale, ce nu poate fi trăită în stricta raŃionalitate instrumentală. Nu există nici un motiv ca unele concepte derivate din antropologie să se aplice unui tip de societate şi altuia nu, chiar dacă materialul documentar diferă, la fel ca şi metodele de investigaŃie. Sar putea foarte bine transpune în modernitate instrumente folosite de un Paul Veyne, un Jacques Le Goff sau un Lucien Febvre, pentru a nu cita decît exemple din antropologia istorică. Să însemne asta că în ordinea imaginarului social nu s-a schimbat nimic? Bergson a vorbit despre o frenezie industrială şi de o tehnicizare în care societatea riscă să se îngrădească cu acŃiunile sale : aceste acŃiuni nu ucid libertatea de a inventa, de a visa ori de a crede şi nici procesul simbolic, chiar dacă nu mai există lumea dinainte. Noutatea este că individul a părăsit certitudinile de odinioară, ierarhiile încremenite, reprezentarea fixă : fiinŃă în mişcare, pendulînd între tendinŃele opiniei şi jocul aparenŃelor, el elaborează imagini şi simboluri pe un fel de scenă socială unde trebuie să se recunoască, să se protejeze, să se reasigure, să se delimiteze. în consecinŃă, fiecare e ispitit să-şi recreeze propriile mituri, rituri şi simboluri, căutînd în vastele serii de invariante acumulate în patrimoniu] umanităŃii, dar aceste alcătuiri provizorii au o mare viteză de uzură. La acest sfîrşit de secol XX, care vede prăbuşirea multor mituri colective, dispariŃia unor mituri moştenite prea rigide, dificultatea de participare la adevărate sărbători colective la scară mare, în beneficiul unei retrageri în particular şi intim, sîntem mai sensibili la ceea ce apare ici, colo, chiar marginal, în micile comunităŃi, întîmplările aproape obişnuite, concentrările de scurtă durată, „bucuria prin convulsii" şi „durerea prin sughiŃuri" a grupurilor efemere de care amintea deja Jules Romain într-un frumos text din 1911, Puissance de Paris. Liberă expresie a unei dorinŃe poate, dar a unei dorinŃe controlate într-o epocă ce rămîne de referinŃă şi nu atît de eliberată cum ar părea la prima vedere. La L.I.R.E.S.S. (Laborator interdisciplinar de cercetare şi studiu în cadrul ştiinŃelor sociale), al cărui director am fost, Monique Segre a coordonat cu competenŃă şi subtilitate o cercetare pertinentă privind aceste teme, fapt pentru care-i mulŃumesc. Ea a ştiut să adune un buchet de contribuŃii valoroase venind din orizonturi CUV1NT ÎNAINTE

diverse. în primul rînd, a căutat să ilustreze interesul, dar şi dificultatea, prezentate de o tratare metodologică bazată pe pluralitate, marea problemă fiind realizarea unei interferenŃe cu abordările antropologiei si sociologiei : esenŃialul, însă, nu era de a face să vorbească realitate din teren? Monique Segre a mai reuşit să clarifice unele aspecte contrastante ale socialului la diferite scări, trecînd de la individual la colectiv fără a stabili în mod preconceput ceea ce trebuie să învingă în ordine şi dezordine, încredere şi nelinişte, familiar şi străin, dornică să afle variabilele ce alcătuiesc sensul. Această reflecŃie va fi continuată în cadrul U.M.R.-I.D.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei), în care a fost integrat L.I.R.E.S.S. Jean-PierreDAVIET, U.M.R.-I.D.H.E. Profesor universitar, E.N.S. Cachan* * E.N.S. Cachan - Ecole normale superieure de Cachan - Şcoala Normală Superioară din Cachan (n. trad.). PREZENTARE Monique SEGRE Cercetător la U.M.R.-I.D.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei i Prezentare Logica economiei de piaŃă supune astăzi societatea contemporană raŃionalităŃii sale economice inevitabile ; dezvoltarea sporită a ştiinŃelor şi tehnicilor, însoŃită de evoluŃia culturii, întăresc convingerile în eficacitatea raŃionalităŃii şi a utilitarismului. în acelaşi timp, ordinea economiei de piaŃă, atît de ridicată în slăvi, se dovedeşte creatoare de dezordini, distrugînd legăturile sociale istoric constituite, anulînd identităŃile naŃionale şi aflîndu-se la originea fenomenelor de excludere. Dacă dezvoltarea ştiinŃelor şi a tehnicilor se prezintă ca generatoare de avantaje, ea dă naştere şi la consecinŃe nocive ; învestită cu o putere misterioasă, suscită nelinişti şi nesiguranŃă. RaŃionalitatea, eficacitatea, utilitarismul maschează fenomene ce ies uneori cu brutalitate la suprafaŃă, într-un mod iraŃional şi exploziv. Mituri apar şi dispar, sînt sesizabile comportamente rituale purtătoare de semnificaŃii noi, ele pretinzînd o analiză aprofundată. Sociologii nu par să deŃină întotdeauna instrumentele de analiză necesare identificării şi înŃelegerii multiplelor transformări ce afectează societatea sub impulsul unei logici comerciale ce pare să invadeze toate părŃile ansamblului social şi al cărei sens, distrugător al vechilor semnificaŃii, scapă. Dar graniŃele dintre discipline nu mai sînt impenetrabile, iar sociologii au simŃit nevoia să-şi însuşească modul de abordare al istoriei, cu intenŃia de a contura pe termen lung transformările sociale şi de a înŃelege elementele de continuitate şi de ruptură, după cum istoricii s-au familiarizat cu metodele sociologiei. 10 PREZENTARE într-o lucrare recentă, Socio-Anthropologie du contemporain1, P. Bouvier ne aminteşte, pe bună dreptate, cît de util ar fi ca sociologii să se folosească de conceptele şi metodele antropologiei, deoarece acestea „pot astăzi să aducă un punct de vedere nou şi complementar societăŃii noastre din ce în ce mai fracŃionate" cu atît mai mult cu cît asistăm la „o reconsiderare a sistemelor explicative şi a modurilor de legitimare a activităŃii sociale" şi, arată autorul,, ,în încercarea de a da un nou sens practicilor lor, indivizii şi colectivităŃile se întorc la modalităŃile de identificare în care simbolicul e mai puternic decît ansamblul de argumente al raŃionalităŃii". Or,„ni separe că importanŃa acordată de etnologie faptelor simbolice, şi asta încă de la primele cercetări, poate sta alături de întrebările şi aşteptările modernităŃii noastre". Timp de mai multe zile, dezbaterile2 au fost consacrate temei „mituri, rituri si simboluri în societatea contemporană", logic fiind să i se dea cuvîntul, în primul rînd, lui P. Bouvier. El arată că instrumentele sociologice elaborate în contextul social specific celor Treizeci de Ani Glorioşi* se concentraseră asupra fenomenelor de progres, de mobilitate socială în ascensiune sau de inerŃie socială şi constată că azi aceste concepte se dovedesc inadecvate. Această inadecvare devenită evidentă precum şi dezorientarea sociologilor în faŃa complexităŃii sociale sînt unele dintre motivele care i-au determinat să se informeze despre metodele antropologiei. De partea lor, antropologii sînt tot mai interesaŃi de societăŃile moderne şi abordează această temă cu propriile mijloace de analiză ; e favorizată astfel întîlnirea dintre cele două discipline. Pentru a accentua complexitatea fenomenelor ce caracterizează societatea contemporană, P. Bouvier ne invită să ne apropiem de realitatea cotidiană printr-o intersiune de lungă durată şi, analizînd „unele ansambluri popula1 BOUVIER, R, Socio-Anthropologie du Contemporain, Galilee, Paris, 1995. 2 în cadrul L.I.R.E.S.S. condus de J. P. Daviet. L.I.R.E.S.S. a fost integrat în U.M.R.-I.D.H.E. în 1997. * Trente Glorieuses, expresie creată în 1979 de Jean Fourastie pentru a desemna cei treizeci de ani de creştere economică pe care i-a cunoscut FranŃa după cel de al doilea război mondial (n. trad.). 11 MITITKI. KITl'lîI. SIMBOLURI FN S( X ;IKT \TE.\ < "ONTKMI'^KANA

Ńionale coerente, să identificam re})reze?itărilt\ valorile, nu întotdeauna formulate, clar prezente, sd cuprindem toate fatetile unui aceluiaşi fenomen pentru a-i înŃelege sensul". Se va vedea că intervenŃiile ce au armat de-a lungul celor două zile propun modalităŃi de cercetare apropiate de orientările conferenŃiarului. Acesta din urmă pune accentul pe unul din miturile fondatoare ale societăŃii noastre, mit pe care realitatea socială de azi îl contrazice cu brutalitate : mitul Progresului. Oare societatea contemporană nu elaborează noi mituri ce trebuie identificate? Economia de piaŃă nu Ńine de mit? AbundenŃa mijloacelor de comunicare, din ce în ce mai diversificate şi extinse, nu se află la originea mitului „societăŃii de comunicare" analizat de Erik Neveu?] Acesta arată : „AnunŃarea societăŃii de comunicare se articulează în jurul a cinci promisiuni : abundenŃă, democratizare, autonomie a indivizilor, mondializare, contracŃie a spaŃiu-timpului". In lucrarea sa, el analizează şi combate cele cinci promisiuni, studiază determinanŃii sociali ai mitului şi se opreşte asupra agenŃilor sociali care, din cauza profesiunii lor, contribuie direct sau indirect la menŃinerea şi răspîndirea convingerilor legate de societatea de comunicare. Şi alte lucrări elucidează miturile „noastre". łinem să subliniem cit de mult au devenit mijloacele audiovizuale suporturi esenŃiale ale miturilor societăŃii noastre contemporane. Helene Puiseux4 propune un caz exemplar şi actual : ea analizează mitologia epocii nucleare în producŃia filmică şi televizuală incepînd cu 1949, demonstrînd cum se elaborează şi se transformă această mitologie, cum este ea manipulată în serviciul unei ideologii. Povestea pusă în scenă, alegerea imaginilor, înlănŃuirea lor urmăresc să arate şi să mascheze totodată realitatea distrugerilor epocii nucleare. După şocul datorat exploziei bombei lansate de americani asupra a două oraşe japoneze, Hiroshima şi Nagasaki, au apărut şi s-au înmulŃit filmele despre energia atomică. 3 NEVEU, E., Une societe de communication? Col. „Clefs/Politique", Mont-chretien, Paris, 1994. 4 PUISEUX, H., L'Apocalypse nucleaire et son cinema, col. „7e Art". Cerf, Paris, 1988. 12 PREZENTARE Helene Puiseux urmăreşte, pe o durată de mai bine de patruzeci de ani, evoluŃiile operate în modurile de orientare a scenariilor şi a imaginilor fiindcă mitul, prin definiŃie, trimite neîncetat la real, dar operînd opŃiuni. De-a lungul anilor şi a transformărilor realităŃii sociale si politice mondiale, filmele se modifică : ele exorcizează fricile, le canalizează, pentru ca mai apoi să justifice, în mod indirect, utilizarea acestei energii (împotriva unor „monştri") şi s-o facă pînă la urmă suportabilă, familiară lumii noastre din epoca experienŃelor nucleare. Punctul de plecare al mitologiei filmice din epoca nucleară este haosul, distrugerea totală şi devastatoare însoŃite de o tăcere la fel de totală asupra cauzelor şi a responsabilităŃilor acestei apocalipse, tăcere care se continuă cu ocazia comemorărilor din 1995. în miturile moderne, eroii rlu mai sînt zeii antici, ci oamenii deveniŃi deŃinători ai puterii de distrugere. Mitul adună fapte şi le aranjează, dezvăluie ascunzînd şi are drept funcŃie legitimarea unei situaŃii, făcînd-o să fie acceptată de o vastă entitate socială ; are deci puternice asemănări cu ideologia5. Gabriel Segre se referă explicit la definiŃia mitului din societăŃile tradiŃionale, aşa cum a fost el analizat de etnologi. Mitul, povestire ce se vrea veridică, relatează originea lumii şi pune în scenă faptele eroice ale personajelor sacre, ele constituind modele exemplare. G. Segre arată similitudinea dintre scrierile în care sînt narate evenimentele din viaŃa lui E. Presley şi povestirile mitice tradiŃionale şi analizează cum sînt glorificate în aceste biografii, istorisiri mitice moderne, viaŃa şi calităŃile cîntăreŃului, erou sacralizat cu care se identifică americanul mediu. Simbolizînd prin conduita sa sfîrşitul tabu-urilor şi al interdicŃiilor din societatea americană, E. Presley consacră prin reuşita sa fulgurantă valorile ordinii şi încrederea în ascensiunea socială conforme cu visul american. Riturile au făcut obiectul mai multor intervenŃii. Se pare că azi, acolo unde reperele se fărîmiŃează, unde 0 RIVIERE, C, „Mythes modernes au coeur de l'ideologie", în Cahiers internationaux de sociologie, Voi. XC, 1991. 13 MITURI, RIłURI^MBOLU_m_ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ normele se atenuează, riturile sînt o modalitate de refacere a legăturilor sociale, de raportare la valori noi sau vechi, dar reînnoite, ce dovedesc o reîntoarcere la sacru, după cum subliniază G. BalandierG. Claude Riviere a consacrat o lucrare riturilor profane7, intervenŃia sa asupra „structurii şi antistructurii riturilor" deschizînd perspective fructuoase de cercetare. El defineşte ritul şi-i prezintă caracteristicile esenŃiale ce constituie referinŃe, mai înainte de a propune o analiză a antistructurii ritului. Acesta nu este încremenit, ci are o viaŃă proprie, cu posibile dezordini sau improvizaŃii; el poate să se transforme sau să dispară, în funcŃie de forŃa creativităŃii ansamblului social. Punerea în evidenŃă a multiplelor sale dimensiuni face din

rit un fenomen bogat, complex, cu faŃete diversificate, chiar contradictorii. Varietatea exemplelor propuse demonstrează că ritul e mereu actual. Nu putem decît să reamintim aici remarcile făcute de Mary Douglas : „Animal social, omul este un animal ritual. SuprimaŃi o anumită formă a ritului şi el va, reapărea sub o alta, cu atît mai multă vigoare cu cit interacŃiunea socială e mai intensă. Fără scrisori de condoleanŃe sau de felicitare, fără cărŃi poştale ocazionale, prietenia cu cineva de departe nu are realitate socială. Nu există prietenie fără rituri de prietenie. Riturile sociale creează o realitate care fără ele n-ar însemna nimic. Se poate spune fără exagerare că ritul este mai important pentru societate decît cuvintele pentru gîndire, deoarece întotdeauna putem şti ceva şi să nu găsim decît după aceea cuvintele pentru a exprima ceea ce ştim. Raporturi sociale, însă, nu există fără acte simbolice"8. Sociologii subliniază forŃa ritualurilor în societăŃile noastre industriale şi, cu ajutorul a numeroase analize, arată că riturile nu sînt definitive, ele se modifică, primesc forme diferite în funcŃie de modul în care grupurile sociale 6 BALANDIER, G., „Le sacre par le detour des societes de tradition", în Cahiers internationaux de sociologie, voi. 100, 1996, numărul „Langages, symboliques, representations". 7 RIVIERE, C,,Les rites profanez, P.U.E, Paris, 1995. 8 DOUGLAS, M., De la souillure. Essais sur Ies notions de pollution ei de tabou, trad., F. Maspero, Paris, 1967. 14 PREZENTARE q[ le însuşesc dîndu-le o forŃă nouă ; unele rituri ce păreau bine ancorate în viaŃa culturală şi socială par să dispară, creînd cu brutalitate un soi de vid (Y. Johannot). Marele număr de intervenŃii din aceste zile permite să se evidenŃieze diversitatea riturilor şi a simbolicii ce le e subiacentă. Riturile lasă să se reafirme modelele legate de identitate, ceea ce demonstrează Michel Pingon şi Monique PinŃon-Charlot în studiul lor despre marea burghezie. Ele consolidează integrarea indivizilor în grupul familial şi social şi reafirmă dominaŃia simbolică a acestei clase sociale. Ritualurile provoacă un efect de recunoaştere şi de control pînă în străfundurile intime ale fiinŃei şi uşurează reproducerea apartenenŃei şi asentimentul de apartenenŃă. Dacă integrarea în grup e constant reafirmată, dacă unitatea este întărită, derapajele sînt corectate sau integrate rapid. Dar Celălalt este prezent în absenŃa sa, într-atît forŃa de integrare e însoŃită de o excludere la fel de înverşunată ; astfel, există rituri de mondenitate ce pretind o punere în scenă ; punere în scenă a dominaŃiei, subliniază autorii, unde exclusul, dominatul recunoaşte dominarea, o confirmă şi o admiră. Dezvăluirea ritualurilor, a celor mai subtile coduri permite să se reveleze forŃa grupului, coeziunea sa, dar, poate, şi teama de clasele dintotdeauna „periculoase". Riturile facilitează socializarea copiilor ; ritualurile de aniversare a copiilor aparŃinînd claselor de mijloc, analizate de Regine Sirota, iau forma unor rituri de iniŃiere : iniŃiere în regulile (Je politeŃe, în controlul de sine. Clasele de mijloc trăiesc astăzi într-un echilibru precar, mereu ameninŃate de o coborîre pe scara socială, dar atente să~şi menŃină statutul în societate şi integrarea socială. în aceste familii, copilul este rege, obiectul tuturor atenŃiilor, al tuturor privilegiilor, dar şi al tuturor aspiraŃiilor părinteşti. Copilul-rege trebuie să interiorizeze valorile, codurile care-i uşurează integrarea socială. Aniversarea este un moment de tranziŃie, de sociabilitate intensă, cînd pot fî intensificate diferitele secvenŃe ale ritului şi multiplele dimensiuni ale acestui fenomen social total, în cadrul căruia are loc un schimb de bunuri economice (se oferă şi se primesc cadouri) şi simbolice, se 15 MITURI^ RITURI, SIMBOLURI ÎN^ SOCI ETATEA ('ONTEMPORAN dobîndesc şi se transmit normele şi valorile sociale ale politeŃii, se învaŃă controlul emoŃiilor şi se afirmă diferitele roluri sociale (rolul de părinŃi, rolul de copii). O observare atentă va arăta că un acelaşi rit poate lua forme diferite şi poate fi trăit în mod divers de către grupurile sociale prezente care îi dau o semnificaŃie distinctă. Acest lucru e analizat de Marie-France Doray, referitor la riturile de început de an şcolar. Ea pune în scenă întîlnirea dintre două instituŃii, Familia şi Şcoala, şi ia în calcul, referitor la ritualul începutului de an şcolar, slujindu-se de relatările părinŃilor, medii sociale diferenŃiate ; astfel, ea demonstrează că acelaşi rit poate fi trăit şi însuşit în mod divers şi să reveleze, prin reprezentările instituŃiei şcolare, valori şi simboluri ascunse a căror semnificaŃie nu e identică de la un grup social la altul. Prima zi de şcoală declanşează din partea familiei pregătiri privind copilul şi trimite într-un anume fel la sacralitatea Şcolii şi la respectul pe care ea îl suscită ; la fel, modul de a-1 îmbrăca pe copil sau de a veghea la curăŃenia corpului său sînt organizate ca un „mecanism". Analizarea diferitelor forme ale acestui ritual clarifică manierele în care el este sistematizat şi interpretat de diferitele straturi sociale, evidenŃiază bogăŃia de simboluri subiacente, subliniind astfel pertinenŃa studiilor

sociologice impregnate de metode şi concepte ale antropologiei. Societatea contemporană mai este şi creatoare de rituri. M. Fellous descrie mai multe tipuri de rituri recent create ; dacă unele se referă la o tradiŃie doar pentru a se detaşa de ea sau a o transforma, altele sînt create ex nihilo şi permit să se afirme coeziunea unor grupuri prost recunoscute de societate. Astfel, sînt prezentate patru rituri; fără a intra în detalii, e bine să notăm în ce măsură acestea fac vădită nevoia de legătură socială incitînd angajamentul participanŃilor şi acordă o valoare sacră individualităŃii. Să asistăm oare, în societatea noastră în schimbare, la sfîrşitul unor rituri ce ne deveniseră o a doua natură? DispariŃie ce a creat un moment de vid, o nelinişte. Y. Johannot pune problema anumitor ritualuri ale cărŃii. Să fie acestea sortite dispariŃiei, din cauza dezvoltării 16 PREZENTARE unor noi tehnologii ce invită la alte moduri de însuşire a cunoaşterii, favorizînd declinul cărŃii, fundamentul culturii noastre de secole? Problema este importantă şi merită a fi gîndită. Riturile se articulează m jurul simbolurilor, le reafirmă, le dau sens şi viaŃă şi prin aceasta chiar le modifică. Dacă simbolul, al cărui rost este multiplu şi ambiguu, pare să aibă o funcŃie acceptată de toată lumea, acest lucru se întîmplă şi pentru că el poate fi interpretat în mod divers atît de grupuri, cît şi de indivizi. Exemplul simbolismului lui „curata şi „nou", evidenŃiat de M.-F. Doray, este legat de importanŃa acordată începutului de an şcolar, de ruptura sau de continuitatea, pe care înŃeleg s-o dovedească părinŃii, între familie şi şcoală. ImportanŃa simbolurilor familiale moştenite şi transmise întăresc dominaŃia grupului (M. Pingon şi M. Pingon-Charlot). Simbolul uneşte şi desparte, primind semnificaŃii ce uneori se află într-o opoziŃie mascată, mai înainte de a ieşi brusc la iveală cu ocazia anumitor evenimente. După cum subliniază P. Lantz,„simbolismul este obişnuit, dar maniera de a-l resimŃi si simbolul ce-l cristalizează sînt, dimpotrivă, unice". Pierre Lantz ne propune o remarcabilă sinteză a constatărilor sale privind „Simbolismul individual (singular) şi simbolismul colectiv". El evidenŃiază importanŃa reprezentărilor sociale atunci cînd ele sînt interiorizate, resimŃite de către indivizi, căci ele le dau viaŃă.. îi stimulează. Mergînd la izvoarele simbolismului, P. Lantz are grijă să reamintească în ce măsură se nutreşte acesta din imaginarul ancorat el însuşi în trupuri şi pulsiunile lor. Subliniind aportul cercetărilor structuraliste, autorul îşi invită auditorii şi cititorii să nu conceapă simbolismul ca pe o entitate abstractă, purtătoare de termeni generali, ci să Ńină seama de „rolul activ al imaginaŃiei individuale în circulaŃia reprezentărilor sociale". Ne este propus un punct de vedere nou ce ne invită la noi abordări9. Haroun Jamous în articolul sau „Fetele cu văl" arată forŃa simbolului ale cărui semnificaŃii se transformă în funcŃie de situaŃiile sociale în care se află aceste fete şi în 1 LANTZ, R. L'uucstisscmpnt symbolique, P.U.F., Paris, 1996. 17 A MITURI. RITURI^SIMBOLURIJtN SOCIETATEA CONTEM_PORAN funcŃie de situaŃiile sociale în care se află aceste fete si în contextul confruntării dintre două culturi distincte : Islamul şi Occidentul. Portul eşarfei primeşte în cazurile analizate o valoare simbolică nouă : căutarea şi, poate, cucerirea unei identităŃi înnoite şi îmbogăŃite, ce obligă la o redescoperire a islamului şi, negreşit, la o reactualizare a laicităŃii în instituŃia şcolară din FranŃa de azi. Istoricul Jean Pierre Daviet aduce o preŃioasă contribuŃie la dezbatere, amintindu-ne că istoricii perioadei contemporane (printre care M. Agulhon, A. Prost sau M. Ozouf) n-au trecut cu vederea importanŃa faptului simbolic, ei i-au sesizat transformările în spaŃiu şi timp, dar şi prin experienŃa grupurilor sociale care dau uneori o semnificaŃie nuanŃată, contradictorie chiar, unei simbolici aparent consensuală. Privirea înapoi în timp, cuprinderea pe o durată îndelungată permite o mai bună conturare a complexităŃii relaŃiilor dintre mituri, rituri şi simboluri. Istoricii aduc astfel un ajutor valoros sociologilor. LECTURĂ „SOCIO-ANTROPOLOGICĂ" A EPOCII CONTEMPORANE Pierre BOUVIER Profesor de sociologie, Paris X-Nanterre Membru al Laboratorului de Antropologie al InstituŃiilor şi al OrganizaŃiilor Sociale L.A.I.O.S. - I.R.E.S.C.O. - C.N.R.S.* * C.N.R.S. - Centre naŃional de la recherche scientifique - Centrul NaŃional de Cercetare ŞtiinŃifică (n. tracij. Lectură „soeio-antropologică" a epocii

contemporane Ce motivaŃie are demersul „socio-antropologic"'?1 De ce se recurge azi, în contextul societăŃilor dezvoltate contemporane, ia antropologie? De mai multe decenii trăim într-o situaŃie de criză ; această criză, a cărei bază este economică, se traduce prin dificultăŃi de includere a indivizilor în societate. Ea suscită o dualizare progresivă la doi poli : pe de o parte un pol de includere (îi cuprinde pe toŃi cei care, incluşi în sistemul economic, se bucură de dezvoltare, de bunuri şi servicii propuse de societăŃile dezvoltate), iar pe de altă parte un pol de excludere, o sferă de marginalizare. în ultimii douăzeci de ani s-au petrecut transformări extrem de importante. Problema este următoarea : mai putem continua să analizăm societăŃile dezvoltate, cum este a noastră, în acelaşi mod ca acum treizeci sau patruzeci de ani? In timpul celor „Treizeci de Ani Glorioşi", un anumit număr de instrumente, de concepte şi de metode Ńineau în mod sigur de sociologie, corespundeau fenomenelor sociale ale epocii ; îndeosebi, exista ideea de progres, a progresului economic, a progresului social, a progresului tehnic, a unei dezvoltări care, încetul cu încetul, trebuia să-i permită fiecăruia să se bucure de binefacerile societăŃii moderne, acest lucru însemnînd „împărŃirea beneficiilor"2. Astăzi însă împărŃirea beneficiilor nu mai 1 BOUVIER, R, Socio-anthropologie du contemporain, Ed. Galilee, Paris. 1995. 2 DARRAS, R. Le partage des benefices, expansion et ine'galite en France. Ed. de Minuit, Paris. 1969, prefaŃă de C. Gruson. 20 LECTURA .SOCIO^TRO^^ CONTEMPORANE qte ceea ce se credea acum douăzeci ori treizeci de ani! a trebui să ne amintim de unele lucrări, de pildă cea a lui Joffre Dumazedier : în Către o civilizaŃie a timpului liber?3 există un semn de întrebare în titlu, dar şi termenul către o civilizaŃie a timpului liber ; sau lucrările lui Jean Fourastie, de exemplu, Le grand espoir du XX1 siecle, progres technique, progres economique, progres social4. Exista o aşteptare, născută din expansiune, exprimată în termeni de inserŃie socială, de dezvoltare, de mobilitate ascendentă, de acces la bunuri şi servicii. Astăzi există o criză foarte importantă. Pare să fi devenit necesară o reconsiderare sau măcar o altfel de abordare a conceptelor create în această perioadă, ele fiind azi relativ mai puŃin adecvate la transformările cu care sîntem confruntaŃi. Aceste concepte, mobilitate ascendentă, clasă socială, dinamică, mişcare socială corespundeau unei societăŃi în transformare „pozitivă". Pentru unele categorii din anumite sectoare ale societăŃii, mişcările sociale erau şi o posibilitate de a deveni actori pe scena istoriei, ei putînd introduce (dacă Ńinem seama de analizele lui A. Tourame) un proiect al căror purtători erau şi să-i aştepte rezultatele. Sînt elemente prezente în „nucleul dur"* al societăŃii burgheze. In sfera de includere se mai află şi alte elemente legate de aceste concepte elaborate anterior, înainte sau după al doilea război mondial sau în anii '60, de pildă conceptele de alienare în muncă, de funcŃionalizare, de birocratizare, concepte încă pertinente, dar care azi nu sînt întotdeauna aplicabile la ansamblul societăŃii, la ansamblul lumii sociale în care trăim. în plus, aceste concepte se bazează în principal pe elemente izvorîte din ştiinŃa economică. Pentru sociologii acelor ani, economia era ştiinŃa de referinŃă. Sociologii au avut întotdeauna de întîmpinat o relativă greutate în a se asigura cu dovezi incontestabile ; au simŃit mereu 3 DUMAZEDIER, J., Vers une civilisation du loisirl Ed. Seuil, Paris, 1962. 4 FOURASTIE, JL Le grand espoir du XX* siecle, P.U.F., Paris, 1952. * Mic grup deŃinînd puterea de decizie (n. tradj. 21 MITURI, RITURI, SIMBOLURI_ÎN SOCIEI1ATOALC()N11EMPORAN nevoia să-şi apropie ştiinŃele exacte. ŞtiinŃele umane au de a face dintotdeauna cu o dificultate ce s-ar putea exprima astfel : Ce înseamnă cu adevărat o dovadă? Unde există un raŃionament ştiinŃific incontestabil? Multă vreme economia a fost un refugiu pentru sociologi. Această disciplină, cu elementele sale statistice şi cantitative, cu perspectivele pe termen lung şi curbele sale, părea că le asigură ajutorul necesar pentru a convinge, pentru a demonstra că ei nu făceau altceva decît să interpreteze diverse fenomene sociale, dar că se înscriau într-o investigaŃie analizată, de altfel, de economişti. Economiştii evidenŃiaseră un anumit număr de tendinŃe, iar sociologii se înscriau în acestea : dezvoltarea, dinamica, mobilitatea ascendentă, împărŃirea beneficiilor... Astăzi, economia nu mai pare a fi în mod precis disciplina pe care să te poŃi sprijini. Economiştii înşişi par mult mai puŃin siguri ca înainte, nu mai au pretenŃia de a „face proiecte himerice", de a ne spune care va fi viitorul societăŃii noastre. Antropologia e relativ puŃin prezentă în lucrările de sociologie din ultimii douăzeci sau treizeci de ani. Antropologia societăŃilor contemporane e relativ absentă din lucrările privind societatea noastră. în anii

1970 a luat naştere un curent de adeziune în jurul revistei „Ethnologie francaise" care a grupat mai multe reviste dedicate lumii rurale, celei a tradiŃiilor sau artizanatului. Nu se depăşeau limite, nu se mergea spre industrializare sau mecanizare, ori spre vectorii puternici ai dinamicii sociale. Mai curînd, se lucra asupra a ceea ce se repeta, asupra elementelor constitutive ale unei perpetuări. Sociologia era prea puŃin interesată de antropologie. Aceasta însemna societăŃi aşa-numite exotice, tradiŃionale sau neoccidentale. Lucrările antropologilor priveau, în primul rînd, Ńările aflate în exterior. In marea lor majoritate, nu se refereau direct la FranŃa ori la Ńările europene. Cu toate acestea, de mai mulŃi ani, unii antropologi intră pe „terenul nostru", terenul epocii contemporane a societăŃilor dezvoltate, fapt surprinzător şi interesant totuşi, fiindcă nu era sfera lor de interes şi mai există 22 ECTURĂ „S multă împotrivire. Scopul principal al antropologiei este să studieze amerindienii sau cutare ori cutare populaŃie neeuropeanâ, aşa a fost ea instituită de istorie şi de glorie xn iurul personalităŃii emblematice a lui Claude Levi-Strauss. Trebuie subliniat totuşi că unii cercetători sînt interesaŃi din ce în ce mai mult de problemele modernităŃii occidentale. De exemplu, Marc Auge, Marc Abeles si alŃii încearcă să vadă în ce mod specificul antropologiei se poate adresa propriilor noastre societăŃi. De asemenea, avînd în vedere că sociologia a dezvoltat elemente fundamentale pe care trebuie să le aprofundeze în continuare, apare ca necesar să recreeze, să prelucreze din nou conceptele sau metodele aparŃinînd antropologiei. Care sînt cele ce par importante în acest nou peisaj social, cunoscut de noi, includere-excludere? Evident, e greu să-Ńi dai seama cum se poate vorbi de mobilitate socială în sfera excluderii, cum se poate vorbi de mişcare socială. Acest lucru s-a observat recent. In decembrie 1995, unii au considerat că nu era vorba de o mişcare purtătoare de proiect. Exact invers decît ceea ce am cunoscut timp de decenii cînd orice mişcare socială era purtătoarea unei perspective. Ne aflăm azi într-o societate unde chiar cei situaŃi în nucleul dur nu se mai dovedesc capabili, după unii observatori, să propună dinamici sau proiecte de transformare. Aceste elemente ne permit să apreciem că e necesar să se revină la o studiere a proximităŃii, a datelor ce constituie cotidianul. E nevoie de o cercetare în maniera etnologilor şi a antropologilor. Ei analizează societăŃile tradiŃionale în contextul unor observaŃii de foarte lungă durată. După modelul lor, devine util să se treacă la observaŃii, la imersiuni în locuri specifice propriilor noastre societăŃi. Să se pătrundă în contexte, prin analize pe termen lung şi nu aşa cum o făceau sociologii, într-un mod suficient de exact. O echipă sau un cercetător intervenea pe teren într-un context mai curînd fierbinte decît rece (ceea ce trimite la unele conotaŃii antropologice). El apărea în momentul cînd cutare sau cutare sector al societăŃii moderne se punea în mişcare, intra în fierbere, 23 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA stirnea atenŃia. In acel moment interveneau echipele de sociologi, solicitate de instituŃiile interesate de fenomene ce se detaşau de banalitatea cotidiană. Se mai ajungea şi la situaŃia ca faptul social în sine să pretindă să se cunoască mai multe despre existenŃa sa, despre ceea ce era sau despre devenirea sa. Cercetătorii, însă, interveneau numai atunci cînd exista această cerere, iar economia socială avea nevoie de timp, de la cîteva săptă-mîni la o lună ori două. In general, nu se înscria într-un proces de lungă durată, Important era să fie evidenŃiată foarte rapid tema centrală. Apoi, era prelucrată în cadrul convorbirilor şi al chestionarelor, se studia literatura existentă referitoare la subiect, iar după aceea se trimitea la laborator sau la universitate. Uneori se mai revenea pe teren, după care se prezentau rezultatele. Fenomenul social va dispărea poate sau nu va mai fi la fel de actual, astfel că nu mai punea tot atîtea probleme ; deci, va fi uitat! E o modalitate de lucru ce dă rezultate, dar care, în acelaşi timp, nu pare adaptată la situaŃia din zilele noastre cînd cei cu putere de decizie sînt mai puŃin apŃi să propună proiecte sau să reŃină atenŃia, iar lumea excluderii poate şi mai puŃin acest lucru, deoarece ea este, aparent cel puŃin, divizată, atomizată, dezorganizată. „Faptul social total" e un termen cunoscut, vechi, ce se referea în special la Marcel Mauss. Mai întîi, însă, despre ce e vorba aici? Cum să încercăm utilizarea, în societatea noastră, a unui concept precum acesta? ToŃi sociologii au spus şi au repetat că societatea noastră e polisemică, spectaculoasă, mediatică, dinamică. Nu există elemente care să formeze grupuri izolate şi sînt puŃini factori ce i-ar putea permite observatorului să se bazeze pe referinŃe, pe practici ce se reiau sau pe valori specifice. Acest lucru părea mult mai evident acum cîteva decenii. Astăzi, dinamica socială a societăŃilor contemporane e mai slabă, mai puŃin vizibilă. Şi atunci, n-ar fi necesar să se analizeze în diferite sectoare, cum

indivizi sau grupuri de indivizi, pe care eu le numesc „ansambluri populaŃionale coerente"5, introduc practici şi valori cărora le dau, pentru ei înşişi, într-un context endogen, o 5 BOUVJER. R, op. cit. 24 LECTURĂ „SOCIO-ANłROPO^ (X)NTEMPORANE semnificaŃie? In lipsa unor proiecte macrosociale, complexe, ce entuziasmau mai înainte, n-ar trebui să vedem cum continuă indivizii să-şi justifice, să-şi legitimeze existenŃa cotidiană? Căci viaŃa merge înainte. Asta înseamnă că trebuie să aştept o mare construcŃie teoretică, ideologică, ce-mi va permite să mă resituez într-o dinamică socială unde voi redeveni un actor, sau, mai curînd, să fac prozelitism, în jurul meu, într-un context special ce poate fi unul de vecinătate sau unul productiv, religios, într-o zonă limitată şi lipsită de vocaŃie? Avem, în acest caz, un schimb ce funcŃionează la grupurile izolate, într-o manieră relativ închisă, într-adevăr, nu mai urmărim scene mediatice, mai degrabă ne ferim de ele, ne protejăm de mediatizare, fiindcă e prea puŃin interesantă în comparaŃie cu ceea ce vorbim între noi. Spectaculosul riscă mai curînd să bruieze elementele. Or, astăzi e necesară mai curînd aflarea unei existenŃe proprii. Există practici care ne aparŃin, reprezentări asupra cărora insistăm, de care sîntem relativ legaŃi şi nu dorim ca ele să devină publice, sau, în cel mai rău caz, cît mai puŃin posibil. E un punct legat de exemplul anterior. Intr-un anume fel, aceste practici, aceste reprezentări fiind relativ ascunse, sînt mai greu de descoperit. Nu mai e ca în mişcarea socială de mai înainte care se anunŃă şi reŃine atenŃia unui public numeros. In acest caz, e mai uşor de reperat ce s-a petrecut într-un anume moment şi dacă e vorba de o problemă de proastă funcŃionare sau dacă, dimpotrivă, ne aflăm în prezenŃa unor persoane ce vor face istorie. Dincolo, fenomenele sînt subterane, mai greu de perceput, ceea ce face necesară studierea faptelor cotidiene, un studiu pe termen lung, precum şi întocmirea unor observaŃii minuŃioase. In acelaşi timp, trebuie încercată abordarea acestor ansambluri populaŃionale, în coerenŃa lor şi nu prin raportare la o variabilă specială (de pildă, raporturile dintre generaŃii, raporturile dintre sexe). E vorba mai curînd de a se înŃelege complexitatea fenomenului, a faptului social total, a acestui populaŃional ce are coerenŃă, dar cu multiple faŃete. FaŃete ce apar doar cu încetul, într-un demers ce necesită atenŃie şi un 25 MITURI, RITURySIMBOLURI ÎN anumit număr de proceduri apropiate de cele etnologice. Carnetul de note, de exemplu, înseamnă culegerea unor fenomene ce nu intră direct într-o variabilă forte. Sînt mai multe elemente culese sistematic, care cu încetul vor începe să aibă o logică, cu condiŃia de a fi prelucrate, de a fi confruntate pe teren, de a face dus şi întors, de a „reproduce" aproape situaŃia. Lucrul pe termen lung oferă avantaje. Unele situaŃii din viaŃa cotidiană a ansamblului studiat pot fi scăpate din vedere la un moment dat şi pot risca să se reproducă. Sigur că ele nu sînt identice, dar vor avea multe trăsături comune cu ceea ce a scăpat. Deci, va urma o repunere în valoare ce va avea loc dacă veŃi şti să fiŃi prezenŃi la momentul oportun şi aveŃi această şansă dacă sînteŃi tot timpul pe fază. PuteŃi încerca să reînglobaŃi, să realcătuiŃi, să vedeŃi care sînt elementele constitutive ale sensului, cele ce dau specificul. Se pot da exemple sau fenomene nesesizate de cercetători, căci au apărut în mod brutal. Să luăm Iugoslavia : tema principală a literaturii sociologice a anilor 1950-1960 priveşte problema ridicată de o societate socialistă autogestionară. Era vorba de introducerea unor practici şi a unor raporturi sociale în care fiecare individ dispune de o autonomie de decizie. Diverşi autori au tratat aceste probleme ce au dat loc unor vii dezbateri. Socialismul de stat, U.R.S.S.-ul, erau opuse acestei perspective ce putea să apară ca o alternativă. Factorii Ńinînd de etnic, de etnicitate, de revendicări de tip naŃionalist erau absenŃi. Ei s-au arătat cu brutalitate zece, douăzeci de ani mai tîrziu, într-o manieră tragică. Un alt exemplu, în Uniunea Sovietică. O anumită perioadă au prezentat interes minorităŃile naŃionale. Intre anii 1950 şi 1960, etnologii au studiat trecerea aşteptată de către autorităŃile publice a societăŃilor tradiŃionale către statutul de homo sovieticus. Misiunea etnologilor era de a studia aceste societăŃi pentru a înŃelege factorii care frînau transformările şi de a defini perspectivele pozitive ; importanŃa religiei scădea, iar limba vernaculară începea să se osifice în mod considerabil, apoi brusc imperiul explodează. A existat, 26 TURĂ ^SOCIO-ANTROPC^LCM^ICÂ11 AJEPOCII CONTEMPORANE tusi, o incapacitate (nu una voluntară) de a se sesiza f°nomenele subterane. Era dificil pentru etnologi să se onsacre unor realităŃi pentru valoarea lor în sine şi să vadă'în mod fundamental ceea ce erau ele. Erau fenomene subterane, dar prezente şi au demonstrat acest fapt într-o manieră brutală, radicală, Existau marile ideologii ce se impuneau, ce acaparau atenŃia. In acelaşi timp însă, s-a văzut că unii factori, unele „ansambluri populaŃionale" ies la iveală, se realcătuiesc, iar în anumite momente istorice, pot, spre uimirea

tuturor, să ocupe un loc destul de important. O altă intrare „socio-antropologică" priveşte problema riturilor, a ritualizării. Ritualizarea nu părea determinantă în funcŃionarea societăŃilor noastre. Ritualul trimite la repetiŃie, la codificare, la elemente ce se reproduc şi, aparent, sînt prea puŃin înscrise în transformări, în ideea unei mutaŃii. De două sau trei secole, societatea noastră funcŃionează pe ideea că ea este în evoluŃie, că se află într-o dinamică ce o opune societăŃilor tradiŃionale. Acestea din urmă ritualizează, sînt recurente, repetă, existînd un sens. Din această cauză, nu părea necesar să se insiste asupra unor eventuale ritualizări în societăŃile noastre. Or, de mai mulŃi ani, cîŃiva cercetători (Claude Riviere, de exemplu, a scris o lucrare despre liturghia politică, despre riturile profane)6 îşi dau seama că riturile nu sînt pur şi simplu nişte elemente faptice de mică importanŃă şi care nu privesc societăŃile noastre. Lucrurile nu stau deloc aşa, cu atît mai mult cu cît ne aflăm într-o situaŃie nouă de abandonare morală a sensului global şi de reapariŃie sau de perpetuare a unui anumit număr de practici şi de valori care, înainte, nu reŃineau atenŃia cercetătorilor. Sigur că existau rituri, dar erau puŃin conştientizate şi nu li se acorda mare atenŃie. Nu se aflau în centrul sociabilităŃilor. Mi se pare interesant de revăzut problema ritualizării dintr-un unghi „socio-antropologic", adică prin intercalarea unor elemente din antropologie cu altele specifice societăŃilor 6 RIVIERE, C, Les rites profanes, P.U.F., Paris, 1995 şi RIVIERE, C, Lcs liturgies politiques, P.U.F., Paris, 1988. 27 MITURI. RITURI. SIMBOLURI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA dezvoltate, şi anume dorinŃa de transformare, mutaŃia, mereu prezente chiar dacă sînt mai puŃine decît credeam, precum şi comportamentele de protecŃie şi de opunere7. Aceste diferite elemente conduc la ideea problemei bazelor care dădeau o legitimitate societăŃilor noastre. Se poate vorbi de mitologie? Mitul este o naraŃiune fondatoare. Convingerile noastre, sau cel puŃin cele pe care le aveam nu cu mult timp în urmă, nu Ńin ele de mitologie, în sensul că azi am fi confruntaŃi cu dificultăŃile unei naraŃiuni fondatoare instalată în Renaştere şi dezvoltată începînd cu secolul Luminilor? E nevoie să renunŃăm la idealurile bărbaŃilor şi femeilor, moştenite din Evul Mediu, ieşind de sub incidenŃa situaŃiilor ce prevalau înainte, pentru a ne angaja într-o perspectivă eliberatoare, cea a libertăŃii, a fericirii, a UmanităŃii, baza Progresului şi a Drepturilor Omului. Aceste puncte au constituit nu un mit, ci o convingere fundamentală ce a străbătut scrierile din secolul Luminilor, operele lui Voltaire sau Rousseau. „Contractul social" exprimă ideea că există o fericire posibilă pentru omenire. Libertate, Egalitate, Fraternitate e o triadă ce i se opune lui Jupiter, Marte şi Quirinus, este inversul preotului, al războinicului, al Ńăranilor. „Libertate, Egalitate, Fraternitate" înseamnă posibilitatea fiecăruia de a se înscrie într-o dinamică socială care să-i fie favorabilă. Sînt idei bazate pe lucrări precum cea a lui Condorcet, EsquissejcVun tableau historique des progres de Vesprit humain. în 1793, Condorcet tratează despre starea de barbarie anterioară, despre societăŃile de vînători, de culegători, despre negoŃ, despre scriere şi, în fine, despre ştiinŃa şi filosofia pe cale de apariŃie. Perspective ce se bazează şi pe transformările sociale, istorice, pe 1789, 1830. 1848, pe toate mişcările socio-istorice care au făcut să progreseze dreptul indivizilor : astfel, de pildă, de la votul cenzitar la votul universal, apoi, mai tîrziu, la dreptul de vot al femeilor. 7 BOUVIER, R, „Citoyennete et exclusion". în Ethnologie Francaise, nr. 2. 1996. 28 LECTURĂ „SOC^IO-ANTROPOLOriK^A" A EPOCII CONTEMPORANE Important este că, în pofida întoarcerilor înapoi, a greutăŃilor, există convingerea că revoluŃia industriala, apariŃia unor popoare şi civilizaŃii constituie elemente ce permit încrederea în progres. Astăzi, acest mod de a privi lucrurile nu mai pare pertinent. Ne putem întreba dacă ceea ce se considerase a fi elemente inevitabile, susŃinute de istorie, dacă această înaintare continuă nu era unul din miturile noastre fondatoare? Nu era, oare, o relatare ce Ńine azi mai mult de domeniul miticului decît de al realului? La început, ea a constituit unul din fundamentele gîndirii, dar azi s-ar părea că e oprire prelungită sau chiar regres. Ce structurează, în zilele noastre, prezentul? După părerea mea, acest lucru e realizat mai curînd de „ansamblurile populaŃionale coerente" în locuri precise, cu practici şi valori specifice, decît de marile ideologii ce străbat spaŃiul social sau această iluzie a dezvoltării. De la începutul anilor 1980 se vorbeşte despre pagubele provocate de progres. Cred că se poate spune : pagube aduse de progres, pagube ideologice, pagube umane, totul pus în relaŃie cu perspectivele mondializării şi ale gîndirii unice. Trebuie să se Ńină seama de această transformare fundamentală a datelor prezentului. Ele nu mai corespund sau corespund prea puŃin conceptelor şi metodelor folosite mai înainte. Fapt ce implică necesitatea unui alt tip de demers şi, în acelaşi timp, o reinterogare privind sensul realităŃii actuale, privind ideea de progres, de

dezvoltare şi de dinamică. 29 MITOLOGIE FILMICA A EPOCII NUCLEARE Helene PUISEUX Director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes Mitologie filmieă a epocii nucleare Sub acest titlu, poate cam vag, îmi propun să urmăresc în linii mari formulările, schimbările şi reformulările raportului pe care, din 1945, societăŃile occidentale îl întreŃin cu energia nucleară, avînd drept suport reprezentaŃiile create şi difuzate cu ajutorul imaginii de film, iar mai recent, de televiziune. Aceste opere filmate sau televizuale narează, oficial cel puŃin, povestea unui erou puternic, ambiguu şi stînjenitor : dezintegrarea atomului şi consecinŃele sale. Ele o pun în scenă, creează situaŃia şi acŃiunea, ceea ce conturează serii de variaŃii. Prima explorare în domeniu am făcut-o între 1982 şi 1986 şi a avut ca rezultat o lucrare ce consemna stabilirea unui discurs coerent1. Derulate pe o perioadă de aproape cincizeci de ani, aceste imagini au ele însele o istorie. Ansamblul de relatări, luate în întorsătura lor istorică, se desfăşoară în umbra susŃinută şi puternică a geopoliticii. îi mulŃumesc deci doamnei Monique Segre că mi-a oferit azi ocazia să aduc noi concluzii, avînd în vedere două evenimente recente, sfîrşitul războiului rece survenit între 1989 şi 1991 precum şi comemorarea, în 1995, a cincizeci de ani de la bombardarea oraşelor Hiro-shima şi Nagasaki, două evenimente ce cîntăresc inegal în viaŃa noastră comună cu energia nucleară, dar amîndouă aduc, o dată cu o nouă clarificare, apariŃia unor date, prezente fără îndoială în 1988, dar mai greu de diferenŃiat. 1 PUISEUX, Helene. L'Apocalypse nucleaire et son cinema, col. „7e Art", Editions du Cerf, Paris, 1988. 32 MITOLOGIE FILMK'A A KPO< 'II NIH 'I.EARR Politica de înfruntare între doua mari puteri, apărare ci-justificare a stocurilor de armamente nucleare în lume, s_a decalat, ea pare a se fi scufundat într-un spaŃiu care, Dac a nu s_a decala, p ne drept sau pe nedrept, l-am prefera închis închis, măcar suficient de modificat, pentru ca teama de o reacŃie în lanŃ generalizată, declanşată de militarii din cele două blocuri, regim sub care s-a trăit timp de patruzeci de ani, să dispară în beneficiul altor frici. în acelaşi timp, relaŃia noastră cu imaginea filmicâ s-a modificat, o dată cu înmulŃirea canalelor de televiziune : dezvoltarea tehnicilor, cablu şi satelit, datează de cel puŃin zece ani, cele două modalităŃi de transmisie intervenind ele însele în contextul liberalizării televiziunii în FranŃa, din 1982. Aceasta dublă modificare, cea a temerilor noastre si cea a tehnicilor de transmisie si a locurilor de receptare, care a determinat o fărîmitare a imaginilor energiei nucleare şi adoptarea de noi stiluri, mă conduce, absolut firesc, la a elabora această comunicare în două etape : în prima parte, mă voi referi la felul cum funcŃiona, înainte de 1990, lumea filmului care punea în scenă forŃa nucleara. Voi arăta cum, delimitînd fricile născute la Hiroshima si Nagasaki, aceste opere prezentaseră soluŃii pentru a face frica acceptibilă, suportabilă, de dorit chiar. Ele aveau, sub aparenta lor diversitate, o coerenŃă temporală, un discurs sociq-politic, destul de uşor de reperat şi o zonă desen-sibili^ată pe care n-am văzut-o atît de bine în 1988. In a doua parte, voi prezenta unele rezultate, prin forŃa împrejurărilor, parŃiale, reculul analizei fiind încă destul de scurt, privind lumea nucleară introdusă, de această dată, de televiziune, bazîndu-mă în mod deosebit pe comemorarea Hiroshima-Nagasaki din august 1995 Voi mai încerca să-i prezint coerenŃele sau blocajele. I. Un ansamblu de naraŃiuni funcŃionînd ca o mitologie Din 1945, o multitudine de filme, de natură diferită, documente de arhivă puse pe rînd la dispoziŃie de armata americană, documentare realizate cu diverse ocazii, ficŃiune realistă sau science-fiction mai mult sau mai puŃin delirantă au oferit imagini despre pericolul nuclear, 33 MITURI, RITURI. SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA ('ONTKMPORANA îndeosebi bomba, dar şi despre scurgerile radioactive din centrale : principalele Ńări producătoare sînt Statele Unite (90%), urmate de FranŃa şi Anglia, adesea în co-producŃic cu Italia. într-un euvînt, Ńările cele mai puternic dezvoltate. Japonia, stat puternic dezvoltat şi atomizat, daca mă pot exprima astfel, a furnizat cîteva filme realiste şi o mare cantitate de filme fantastice despre evenimentul pe care doar ea 1-a cunoscut din experienŃă. U.R.S.S., putere atomică, a fost foarte zgîrcită cu acest subiect (unul sau două de

Tarkowski), iar China, deşi putere atomică, dar slabă producătoare de filme, are, ca toate Ńările în curs de dezvoltare, si alte zone de preocupare decit stările de spirit ale marilor puteri, membre ale clubului atomic. Un discurs plin de coerenŃă despre o lume în pericol, deplasat si adesea delirant, cam aşa s-ar putea desemna, printr-o scurtă formulă, ansamblul de sute de filme apărute la sfîrşitul anilor 1940, la patru sau cinci ani după un prim şoc, cel produs de bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki şi după cel de al doilea şoc, stîrnit în Statele Unite, mare producător de astfel de opere, de deŃinerea armei nucleare de către U.R.S.S. Se urmărea ca publicul să se obişnuiască cu ideea, complet nouă, că oamenii - şi nu numai zeii sau hazardul - deŃineau acum extraordinara putere de a face să sară în aer planeta, de a face să dispară sau să transforme speciile în viaŃă, în primul rînd specia umană. Rarele imagini de arhivă arătaseră Hiroshima, în special, rasă de la mai puŃin de zece centimetri de la pămînt; relatările orale sau scrise vorbiseră despre corpuri carbonizate, despre rîuri care fierbeau, despre pietre sau ochi topiŃi, despre răni înspăimîntătoare şi boli necunoscute. La început, totul se petrecuse cu discreŃie : documentele fuseseră clasate ca secrete de către apărarea americană, iar copiile parŃiale difuzate serviciilor de resort aliate erau de mai multe ori cenzurate. Deci, nu s-a observat mare lucru, autocenzura japoneză se întîlnea cu cea americană. Acest lucru nu se vedea, dar se ştia, iar pe o astfel de oroare şi pe derivatele sale posibile s-au brodat serii de filme fantastice. Adevărata inflaŃie în producŃia acestor filme corespunde destul de exact cu descoperirea 34 MITOLOGIE FILMICĂ A_EP()CII NUCLEA_RE etului nuclear de către Uniunea Sovietică în 1949 şi nflaŃia de experimente atomice. CU l O scurtă cronologie ne permite să distingem grosso odo trei perioade în producŃia de filme realizate în "nroximativ patruzeci de ani. Acestea nu sînt nişte ertare bine închise, ele comunică între ele ca şi culorile ce ies una în alta ; corespund însă unor scenarii mai mult sau mai puŃin dominante. 1. începînd din 1949 (an din care U.R.S.S. deŃinea, si ea, bomba), imaginaŃia intră în serviciul energiei nucleare pentru a-i confecŃiona o istorie, pentru a o face imaginabilă şi chiar justificabilă pentru spectatori. MarŃienii dornici să fure secretul atomic sau furnicile devenite uriaşe în urma unor experienŃe prost conduse au o puternică tonalitate maccarthystă. Monştri din spaŃiu sau monştri umani mutanŃi îi întruchipează cu bunăvoinŃă, dar evitînd să-i numească, pe duşmanii împotriva cărora, pe bună dreptate, se pregătesc în realitate stocurile de arme atomice pentru cazul că le-ar veni ideea să se slujească de ale lor. Această producŃie abundentă, mai întîi în alb-negru, apoi color, îşi alege ca loc de desfăşurare deserturile şi oraşele din Statele Unite : radiaŃiile, mutanŃii, păianjenii uriaşi vînează familii de treabă americane şi justifică în unele filme folosirea forŃei atomice pentru a le scăpa pe acestea de inamicii atomici. Filmele cu monştri nu sînt apanajul Statelor Unite, prima putere atomică, prima şi singura utilizatoare a armei nucleare în realitate : din 1954, Japonia începe să producă seria de mari monştri preistorici treziŃi la viaŃă de radiaŃiile atomice : în zeci de filme, Godzilla sau Gammera distrug oraşele japoneze, pustiesc fără oprire, imagini ale unei forŃe brutale ieşite din adîncul timpului, eliberate de o ştiinŃă avidă de cunoaştere şi lipsită de scrupule. Au mare succes în Statele Unite, în Japonia şi în toate Ńările occidentale. Godzilla e învinsă în toate scenariile pînă în 1965, cînd trece în serviciul civilizaŃiei pentru a lupta împotriva altor monştri. 2. Moda monştrilor şi a mutanŃilor a supravieŃuit vreme îndelungată pentru a exprima sau exorciza 35 J MLTîtKj. KiTUKl. HIMBOU'RÎ IN S( K'IETATKA i "i îNTi:MIl( )HAN A angoa.-a produsă de energia nucleară, dar intra in concurenŃă, la începutul anilor 1960. cu filme1 mai plauzibile, mai verosimile : de exemplu, sena cu -faine-Bond, neobosit hăituitor al spionilor atomici, ai savantiioi nebuni (şi aflaŃi m legătură cu sovieticii) care plănuiesc să arunce în aer Statele Unite sau întreaga planetă. Părăsind domeniile sacre, al cerului şi ai infernului, energia nucleară devine personaj al propriei noastre lumi. In această transformare, m această naturalizare, ea e^te ajutată de eliberarea unor anumite documente de arhivă : cu ocazia comemorărilor din 1985, din 1970 ia 25-a aniversare), sau din 1975, s-au putut viziona documentare de lung metraj ce-i prezentau istoria oficială. In acelaşi timp, şi in realitate, folosirea sa civilă (energie sau medicină nucleară) o apropie de spectatori, dar fără a înceta să-i neliniştească, 3. O a treia perioadă, cea dintre 1979 si 1989, e marcată de reluarea tensiunii provocată de evenimentele din Afghanistan şi conservatorîmul lui Reagan care lăsau să se înŃeleagă un viitor frumos opoziŃiei ireductibile dintre Est şî Vest. Asistăm la o veritabilă inflaŃie a temei atomice unde coexistau toate genurile ; filmele din acest deceniu formează un ansamblu realmente compozit, foarte bogat, monştrii n-au dispărut, documentarele sau filmele de ficŃiune realistă, privind energia nucleară civilă si pericolele sale, se

instalează în sala de cinema sau pe micul ecran, iar viziunea despre viitor, în specia], ia o formă sociopoliticâ mai directă . atomul este într-adevăr utilizat pentru a gîndi şi filma utopii sociale aflate în mîiniie unor dictatori ce au profitat de tulburările provocate de un război atomic ; acesta a avut ioc în afara acŃiunii, înainte de începutul filmului, sau intervine în cursul naraŃiunii. In noiembrie 1989. cade zidul Berlinului, în U.R.S.S. Gorbaciov a luat-o înaintea fostei nomenkiatun militare, pentru a fi el însuşi înlocuit, în urma puciului din 1991, de Boris ElŃîn, o dată cu o deschidere oficială către Vest, căreia i se poate găsi nod în papură. Oricum, războiul rece şi ameninŃările sale de distrugere nucleară reciproca 36 si totală se p legate de ci >i eau ci i-taii/au aiim- înv k i.- u frica de moarte, inca dr .viaialt ■ nu î, .p :•» : -«-nişte bune re>ot tun di am n \<\- ■ m\ :»;•: ; -l ,i ; . a interesaŃi de diclaiun ajK.iuie dm;: a > v,-.- - . ci de violenta mafiilor mduMt iaî< y;it ;• T »: *\ i- \ Acest ansaiai hi .]<îai i\..;.Im .i'-î..i.* studierea căruia ^-nn, .■:i;u;:a; r^Mh^r In,-. mulŃi ani. dosi " ,iaeM\, r <. pot.it» a i:\\\ :••., - , posibilelor ravagii pivau^ *.u i»\p:<»/i, \u:.\ ar-lăsăm la o parte fi!:: va- \<^\:j :m-!:î ;r i yr.iy] \;» din fericire, scinta >-: -■ m iiuir-. -ti Li îi:". ->\ir.i gasaki. Din nuferi -iri u»-.ă. intona >( li. \i i* * -i< . , emult mai îunga -^ i^erirni'1!- ^i ac id-.- ;!•''« ar-şi uzine sînt, fată 'u cn\rcw\ynl -:\-i mai <• 'i«^ :■' îi1;1 şi Nagasaki n\<i" hhm ».-i^ic Kiiimv '1'»'.'uî-'i- •-le sînt consacrat' ii-M:i/:vl'' :aa; s -ic 'u ni-iî"l«v .'•.!• Ńări? folo.se S''un d^-'.-n? . ,-■ «i.wîr'nr!'^ c\/. • n • bine rezolvat, discui ^i:'\ niîiiîaw -au (tir. M'.': tante. Ei^ n-au ^îU'ir.t! ^.i'i; ■;..! : ^ .,- i*..r-. ■: distractiva produ: u* .vk r>:-î*ocî">t'!c , '*" f- ' responsabila p^rnu cei n>fii îa;:'"*.» 'i-r^rr» :> ^ decor si stcrectipiL de mo.'!-a <te a r r#!'- ^^ ■ «. . duse de o propunmdu-î>e c i' prezentul ci-1 sp.\t fanta smaiu Dni.,oJ'.> ii- Vv.vr 1. v wi't ei.- -4 -l ^- ia an . ci-' inventaria!^ ''oTu^on mutaU* M)cnU . p(;iiiî generai coahitartM, <;e eliberata ia fii? i.siiir.i.t ^i u înregistraie. cui^i mai u-->; di, > are func^Jc unui ansar^h.a probleiîu iiîS(/iul/ii^ >• io* i< făcînd-o să nr d(xvir.a ]j»înîi;-r face, pînă la uriria, ac.i-piat^îa • ''al-;::; j:*i ti ic 'Piir.i .< nta. jîu i;.n . în aceste37' MITURI, RITURI, SIMBOLURHN SOCIETATEA CONTEMPORANA spectatorului, reŃelele de comunicaŃii şi instituŃiile sale, iar printre ele, întotdeauna aparte, distrusă prin morŃi şi drame, familia. Filmele postatomice demonstrează întotdeauna sacrificarea familiei, aflîndu-se - e singurul punct - în perfectă conformitate cu realitatea bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki, cînd familiile au fost total sau parŃial nimicite. Prin cumularea de imagini, ele ne-au construit o lume imaginară atît de bine implantată, încît, în faŃa cutărui peisaj industrial în ruină, în faŃa cutărui deşert sau cutărui oraş distrus de cutremure sau cicloane, ne-am putea crede într-o lume postatomică! N-am mai văzut-o niciodată, dar o cunoaştem. Distrugerea atomică ne-a devenit familiară, imaginabilă, avem impresia că-i putem face faŃă în cazul unei catastrofe. Pînă la urmă, partea lor de fantastic a devenit pentru noi ceva plauzibil. 3. O remarcabilă coerenŃă a ansamblului e dată de temporalitatea reŃinută în majoritatea filmelor : războaiele nucleare, reacŃiile în lanŃ şi mutaŃiile posibile sînt situate în viitor, la date fanteziste sau nu (acestea riscă să se perimeze o dată cu opera). Ni se prezintă lumi deja devastate, lumi postatomice în care, printr-o eroare, omenirea scapă teafără, se poate, deci, scăpa, nu e totul pierdut. SpaŃiile şi instituŃiile pot fi distruse în cursul scenariilor, omenirea mai are totuşi un viitor postatomic. Mai mult, se poate spune că, datorită temporalităŃii acestui ansamblu de dinainte de 1989, cu cîteva excepŃii2, energia nucleară şi ravagiile sale par aproape de dorit : în lumea ciudată, scoasă din făgaşurile ei, pe care a creat-o, multe scenarii joacă energia nucleară ca pe o nouă carte oferită unei omeniri ce n-a ştiut să profite de norocul său mai înainte de a o folosi atît de rău. Unii merg pînă acolo încît locuiesc THE END prin THE BEGINNING. 4. In această familie de filme se creează un discurs prin omisiune. Problema responsabilităŃii folosirii

rachetelor sau a proastei funcŃionări a centralelor civile este eludată prin neclaritatea unor formule, prin faptul că a 2 Printre cele mai cunoscute, cităm Le Dernier rivoge, de S. Kramer, S.U.A.: 1959 şi Dr. Folamour, de Stanley Kubrick, Marea Britanic, 1964. 38 >L|TOLOGIE_FILM_IC A EPOCII NUCLEARE vut loc „altădată", dar un altădată ce e totuşi viitorul spectatorului. Nu se arată aproape niciodată responsabilul pentru eroare sau din voinŃa căruia s-a declanşat reacŃia în lanŃ distrugătoare. Dacă, prin intermediul scenariului, chiar armata americană foloseşte bomba împotriva mutanŃilor sau a marŃienilor, o face întotdeauna cu mult discernâmmt, pagubele sînt limitate doar la Ńintă, energia nucleară fiind stăpînită şi utilă. Cîteva filme din perioada războiului rece desemnează deschis inamicul, Uniunea Sovietică, numită sau abia travestită în nume fanteziste, cum ar fi, de exemplu,^ filmul La łroisieme Guerre Mondiale de Greene, 1982. în cele mai multe cazuri, însă, nu se ştie : o inscripŃie explicativă ori o voce din off vorbeşte despre „nebunia oamenilor", „A izbucnit un război \,Al treilea război mondial a durat 25 de ani", dar fără a fi numiŃi protagoniştii. Cel mai adesea nimeni nu e în mod deschis responsabil pentru distrugere. Unele filme lasă, totuşi, să planeze îndoiala asupra Statelor Unite : astfel, în La Planete des Singes, din 1968, eroul, găsind statuia LibertăŃii pe jumătate îngropată pe o plajă, strigă \„Oh, imbecilii, Ei au făcut-o (They did it)". Doar pe la mijlocul deceniului 1980 apar întrebările, criticile sau ironiile (de pildă, în Le retour des mortsvivants, S.U.A., 1985, Dan O'Bannon ridiculizează minimalizarea lansării unei rachete prin informaŃia transmisă la televiziune de către militari : „Nu sînt decît patru mii de morŃi dintre civili", spune o voce liniştitoare). în acest caz, ne-am putea pune întrebări privind activitatea uimitoare a producătorilor şi realizatorilor din Statele Unite, care, timp de patruzeci de ani, a constat în a bombarda fără oprire, prin filme de ficŃiune interpuse, pămîntul patriei, din Kansas pînă în California, de la New-York la Phoenix, Arizona, americanii şi America fiind receptorii stării de nelinişte produsă de ele. Să fie vorba de o pedepsire fantasmatică a unei vinovăŃii refulate? Las întrebarea în suspensie, o voi relua în încheiere. Un lucru e sigur, dispariŃia războiului rece, începînd cu 1989, a dus şi la dispariŃia, provizorie cel puŃin, a genului nuclear în formele sale clasice. Filmele de anticipaŃie nu mai cuprind scenarii de distrugere masivă. 39 Mii1 t.a i.iii ' :t.lrm1 . imn !h<ii \ if t'; \treme i ' u?\ v i <\ K uato de / •■ " i ■ -1 «le daî( ecoloLŃico t i i • % -jpif |e-pre violenta -i • rre nu mai l(par di ui 1J :vre bande. Pentru de-, ul bandelor si domnia 'ii au înlocuit u;.>n wl ca purt nor ai tuturor relele*. tu M ;, I imn II. 1995 : un an bogat pentrxi amatorul de imagini legate de energia nucleară i'( devine ioria nucleara, părăsită pr'iiLi d* "ijvmato^i aiul de ficŃiune, lipsita de ajutorul iu^ii n.-'pr; :«na^niar, redu-a la jurnale tele\i/ate si la document ai e pentMi teie\ îziune'/ Cum se construieşte relaŃia n?. îs;ra •u are^r oaspete ambiguu si. \ai. ajun-- familiar? \'oi \orbi aici în special de televiziunea francez:; cu ("tev'a incursiuni in străinătate1. î*i jurnalele televizau-, c prezentata pe bucatele, flash-uri privind scurgerile cnn centrale, inspecŃii ale agenŃiei nucleare internaŃionale de • a Vivna ia Saddam Hussein, reportaje1 despre vechile1 submarine nucleare sovietice putrezind in Marea Albă. raid afaceri dubioase cu cesiu ori plutoniu descoperi.- ■ ' ncrtbau'aie sau m parcări nu departe de îe>tn cort ir a •'• îier. ecoiouisti mani fes tind împotriva navoior <•*• acj.ic ir; :<,ni i.ia plutoniu rt-lratat, proce.-e împotriva u/inc >>,i ..nck scurie rituaie 'Minarea si ^nprafata lacunei devenii.i -;hit opaca si Uiptoasă). sini trinturi neorganizate, ivtinutc1 duar pentru peiirolul pe; care-1 reamintesc. Din '•auza lipsei de sistematizare, ele nu pot alcătui un discurs coeri nt, se blochează in neputinŃă, în teamă, iar foarte (iin:nl. căci aceasta e moda televiziunii, intervine o s« h'mbare de cnza. s(4 uita totul, se trece Ia altceva. Trebuie să adăugăm că în secvenŃa de publicitate care urmează. se p .1 venea peisaje înverzite, vesele, unde căsuŃe luminate lauda confortul electricităŃii nucleare, dacă nu cumva ; nare s- un iien de mai e viteză, alimentat de ia aceeaşi - <'^n de ererg-e ( ~nc't dm electricitatea din FranŃa e p.iic'rar\ ctdauiă publicitntf*a». 40 procesul mit(»geiîezei, in. filmele piDieciaie. in sala nare anchilozat, abia daca im Kurosawa sau un

Imainura ^aipunîn scenă, in maniera re-m^la. pnibieniele deviată ivite în Japonia după apariŃia, ioiies nuciea.rj.^ Afaceri eu probleme Atunci cmd. m i''^.; - a ;)]«'in i+ i«* \ • \ « ..' < iiiu.n-f-narul Hiroshima Naii...-«:.i. *. x i-:.:. e/q^ ; i^aeini' dificile ale a-nicniurar,i ii. Std..- N! î'î.î i. m •!•• m- \,mI,m un amestec de Iu-m ur, tmuii .^il» '.« ,\ j'e s. ■ • •- tiî.,u . s a forŃa nuclear;i urina O orii,.' J;: a.» ) jv!.».- a M-im , actualităŃii. Afacerea t ::»hru! .i, » ),> "î>î\^;' ni'xpM/u:,, de la Muzeul Aei uîu: ^- ,1 Spt :i.niij , . ,-o:,-)' ait -eî^me evidente. Le amintesc foai' < ) -j cuiî »i(*oji'«M ^ ^ >iîaeti/( în afara zonei de imagini * t-rnI•: r , .[ i^mor ii/, w i lebuh, să cuprindă o ciuperc.' l n;ta • ' > e • !,; .rm i am;ie\ pentru a se1 (îviia o ;,nr e e iu. 4. ,,.\:!k 1:, viii.M;.. afacerea Muzcmlui Aerului -1 ai S}).-!iu;i-' a ne j orr!; ■• triumful punctului de vedi r«- al .isfn i,; • : i!;>r ;.>>1 !.i' combatanŃi ; se ştie că Institutul Snut!v«(rn.in. a\ -r >!>!-■ paznicii templului culturii iimeiic:^., si l.;>.' -n ti marilor muzee din Washington. p»'<)4ec1as(- ory^ ?ii • u t ,a Muzeul Aerului si al SpaŃiului a i;n< i \po ■:!'! a.\ '.i," .j;, bombardi(M'uhii Knrla Cor. care a lap;^/ pîimj N-iî;.:" cea de la Hirosbinri. L'n comitet (ie expt-ni >i -^'otm a lucrat tini]) de cit^v) luni |w»nt»-n (.r. ','L ^ ... (l ; t lt.. ,., », , corect stabilit. (Jeea ce, decodificat >n^eP!iiaîa (up-e i - : fie abordata problema necesităŃi: «;n ci p.immh1,. * . ,»m lansării bombei, precum si diferitei» ninicU* il<i vedv1»-trecute în revistă si exprimate. In leMT), tmiii jh-i I.c .;bv generalul Eisenhower (Memoriile lui !4Ji-iii:hNv»ei di" august 1945) si alte personalităŃi militare -i ^uverncun^ntale ale anilor 1940-1950. si-au pus problema urilitaî ii ac<stiM O bogatei poieniua r-i pi"Ci/<"'n i-*oi it •• ^--«ui «h t% • Jt.it '< 5 U. ani precedenŃi, în pr-* i fian<</<; -i 'un-'Tii,. i"^ ' < »t c •-numerele specule alo t-.ipt jrr.^Je' jt I «• A*' a (, ' "-» /; "'< \ • Point, L'Eiencnu'i; <h. >hud> . t« ii-Iianul fi \!nn(:\> ^ /, M tiqu.t\(f m oxctîe'^a Iuct.ik1 coifHt|\ j // / )<./,//»,; î>) am -•'.•/" niemoiri's cri n u/eari . hihti'ui Av'tîement -rjr;" ,\!«"v,' i*.1- n coordonciLt ele M,i\,j Monok<. l-ido-t ,.ir.i MITURI, RITURI, SIMBOLURI IN SOCIETATEA (Y)NTEMPORANA lansări asupra unei Ńări ce stabilise deja destule contacte in vederea unei capitulări. Exagerarea cifrelor privind numărul de morŃi evitate a apărut cu timpul, în justificările ulterioare. Aii* Force Association a intrat în campanie şi a obŃinut privilegiul enorm de a revedea şi. a cenzura documentaŃia expoziŃiei (700 de pagini). Citatele incriminate au trebuit deci să dispară, sub ameninŃarea ca dacă ar fi apărut ar fi fost repusă în discuŃie folosirea bombei în 1945 si strategia de descurajare a războiului rece, bazată în întregime pe arma nucleară. ExpoziŃia a permis prezentarea unei evoluŃii trunchiate şi o eschivare de la problema opŃiunii americane. începînd din 13 iunie 1995, dată la care Chirac a declarat reluarea experienŃelor nucleare din Pacific, presa scrisă si televizuală a pus în stare de rivalitate activităŃile din jurul problemei nucleare : doar cîteva săptămîni despărŃeau acest anunŃ, remarcat de toată lumea ca fiind foarte prost plasat în timp, de a cincizecea aniversare a bombardării Hiroshimei. Trebuie deci să examinăm acum opŃiunile operate pentru a celebra, prin intermediul televiziunii, o dată care îi stînjenea pe unii, care stîrnea unele pasiuni politice şi ecologiste şi care lăsa, de asemenea, prea multă lume indiferentă. Cincantenarul în detaliu Printre comemorări, ocazii de a fi reluate şi revăzute anumite evenimente, terenuri de joc ale memoriei şi istoriei, cincantenarele alcătuiesc nişte configuraŃii deosebit de interesante. Martorii evenimentelor există încă, împreună cu amintirile lor uneori contradictorii, uneori înscrise în propriile trupuri - acesta fiind cazul de care ne ocupăm. Pe de altă parte, în timp ce istoricii au început deja să lucreze la materiale ce dau un sens şi o explicaŃie, la rîndul lor, realizatorii de filme şi de televiziune au confecŃionat un întreg stoc de relatări privind evenimentul aniversat. Solemnitatea ceremoniilor permite să se modeleze şi să se transmită rituri, în timp ce festivităŃile şi relatările permit inŃierea, prelucrarea sau renunŃarea la mituri. Cincantenarul şi pregătirile sale au 42 NUCLEAR]-: activat deci un discurs si au oferit ocazia să se aprecieze golurile, abaterile şi disparităŃile între mărturiile contemporanilor, îmbătrîniŃi şi atinşi de amnezie şi mitogenezâ, si realitatea înscrisă în corpuri aflate încă în picioare ; după interesante apocalipse propuse de patruzeci de ani de ficŃiune şi sistematizările făcute de istorie, cincantenarul a oferit ocazia să se finiseze cu migală ceva acceptabil pentru memorie. în săptămîna 5-12 august, am stat tot timpul în faŃa televizorului, pentru a vedea retransmisiile ceremoniilor live pe CNN precum şi emisiunile de comemorare organizate de televiziunea franceză. Cum a fost aniver-

sată bombardarea oraşelor Hiroshima şi Nagasaki, în 6 şi 9 august 1995, la televiziune (canale recepŃionate în FranŃa prin cablu)? Iată principalele emisiuni ale televiziunii franceze referitoare la această comemorare : 12 iulie 1995, La Marche du siecle, J.-M. Cavada. Intîi august, Soiree Thema pe canalul Arte, Enola Gay, les ailes de l'enfer, Klaus H. Hein, 1995, film de reconstituire privind proiectul Manhattan. întîi august, Arte, Pluie Noire, Shohei Imamura, 1989, Japonia. Intîi august, Arte, documentarul Filmer Hiroshima, 1984 : montaj din filme de arhivă, de Mc Govern şi Herbert Sussan, operatori americani trimişi la Hiroshima şi Nagasaki la puŃin timp după bombardamentele din 1945. 2 august, M6, Hiroshima, Les cendres de l'enfer, Pe-ter Werner, S.U.A., 1990, telefilm de reconstituire, cu o intrigă amoroasă. 5 august. Half Life, Dennis O'Rourke, Australia, Half Life, les cobayes de Vere nucleaire, despre experienŃele nucleare americane de la Bikini şi Castle Bravo, 1985, lh 20' (turnat pentru a 40-a aniversare la televiziunea australiană). 5 august, Beatrice Failles, interviu + documentar, LCI,20\ 6 august, CNN : reportage Live sur les ceremonies la Hiroshima, orele 1-3 în FranŃa (adică orele 8-10 în 43 • i I .• m> >» i\iK' M'rwkiiîu-' urmară (!• • M< ->(/ in aiMT.îuv; v ici m-elor ;,« i 'a-'nu1! d*' Aia1/]]U* l}ai ai'teza tot iu 0 aimibî, iauivii !-* ni-a--Miez] i pil Jk îoleM.'di1 f-tMitîu a n.rr^t- la Pi ■■« .'(k-rf., iii jnat; ihvptwrikm1 uniunii : acolo fiiM'x1 organizata o m.inifes lat ir sizmd rvuenentele nucleare fiamv/e -i cmcan-tenarul Hiroshima. In ciuda sondajului apărut în aceeaşi va in Jnurn'il du Uinianchc. în care 82' < din francezi se arătau împotriva exponentelor, in piaŃă abia dacă se adunaseră două mii de parizieni. A>a că n-am intîrziat la următoarele- emisiuni alo programului de televiziune in direct, 6 august, La Cinquieme, Le Monde en guerre, «martori + arhivă), 52\ Beatrice Linare. 7 august, Arte, Hiroshima, mori amour, film franco-japonez de Alain Resnais, 1959, Ih 25' (demers original despre memorie şi uitare, întrepătrunderile şi suferinŃele lor, el se apropie indirect de bombardament şi urmările sale). 9 august, France 2, Nagasaki, Serge Viallet, documentar (interviuri ale martorilor + arhivă), 52', 1995. 10 august, France 3, Les dossiers de Fhistoire, Hiroshima, de Jeremy Bennet (martori + arhivă), BBC şi TV Asahi Japonia, lh 16'. Pe genuri : 1. Reportaje live despre diverse ceremonii comemorative (mesa la Cârmei, Hiroshima, extrase din jurnale de televiziune despre Hiroshima, Nagasaki, Londra). în noaptea de 5 spre 6 august, respectând decalajul orar, canalul american CNN a transmis în direct ceremoniile de la Hiroshima, un lung şir de discursuri solemne Ńinute în faŃa unui public îmbrăcat în alb şi negru, aflat pe Esplanada Păcii, în aşa fel îneît să includă bătaia clopotului la orele 01 :15 dimineaŃa, oră aniversară, pe fusul orar al Japoniei, a acestui bombardament despre care s-a spus mereu, pe bună dreptate, că a deschis o nouă eră în istoria umanităŃii. Cîteva zile mai tîrziu (după 15 august), la ceremoniile foştilor combatanŃi, din Japonia şi din Marea Britanie, am văzut nişte domni în vîrstă 44 MITOLOCIE KILMICA A EPOCII Xl.Tj KAKI: ru care amintirile erau de o absolută prospeŃime : ai mereu vindicativi si îneîntaŃi că japonezii încasare» bombă, iar japonezii la fel de scandalizaŃi în privinŃa capitulării şi a mijloacelor folosite pentru a o obŃine. 2. Un gen aparŃinînd exclusiv televiziunii : dezbateri sau talk-show, tip Marche du Siecle. cu reportaje sau Agape. 3. Numeroase documente de montaj : alcătuite m întregime din piese de arhivă sau prezentînd alternativ martori intervievaŃi şi documente de arhivă. 4. Cîteva reconstituiri, adică false documentare despre pregătirea bombelor (proiectul Manhattan, antrenamentul piloŃilor). 5. în fine, televiziunea a prezentat cîteva filme de ficŃiune realistă privind evocarea punctului zero : Pline Noire, de Shohei Imamura ; un film pentru televiziune : Hiroshima, les cendres de l'enfer şi un mare clasic francez, Hiroshima, mort amour, de A. Resnais, turnat la Hiroshima anului 1959, operă construită în memoria unui trecut ce nu poate fi nici evocat, nici uitat. Grilele fiecărui canal, serviciu public sau televiziuni private, formează deci un tot, transmit o interpretare a evenimentului, stabilesc şi marchează făgaşurile unei memorii cu ajutorul opŃiunilor şi al spaŃiilor albe. Ne

putem plimba prin acest nou act de identitate întocmit la punctul zero al forŃei nucleare şi să-i punem întrebări pentru a încheia. Patru observaŃii şi două întrebări Prima observaŃie : insistenŃa asupra ravagiilor produse de energia nucleară e pretutindeni prezentă şi evocată, la televiziune în toate cazurile, cu discreŃie de către martori şi cu violenŃă de imagini. DiscreŃia martorilor şi violenŃa situaŃiilor amintite lasă să se vadă suferinŃe, singurătăŃi, pierderi de identitate fizică, pierdere totală a familiei şi a afecŃiunii, sterilitate, neîncrederea celorlalŃi, neiradiaŃi, rezerva supravieŃuitorilor, tăcerea instituŃiilor, impasibila cercetare ştiinŃifică americană, îndelungata cenzură americană asupra documentelor. Avem, pe de o parte, discreŃia 45 MITURI. RITURI, S_IM_BOLURljN SOC]_ETATEA CONTEMPORANA exprimării, iar pe de alta, violenta situaŃiilor transmisă prin brutalitatea imaginilor-martor ale timpului ce a urmat după punctul zero. Despre evenimentul în sine. nu se poate nici vedea, nici spune nimic, practic el face parte din categoria inexprimabilului. Dar şi din cea a invizibilului, căci, în această privinŃă, filmele sînt o metaforă exactă : atunci cînd pelicula e mai mult expusă în momentul exploziilor (la Hiroshima, Nagasaki, Bikini etc.) ecranul devine pe loc complet alb. Stupefiat la propriu. Apare apoi imensa ciupercă colorată, pentru aviatorii ce-şi contemplă opera. SupravieŃuitorii o mărturisesc : e cea mai frumoasă amintire vizuală posibilă, iar cei ce au trăit-o au murit practic toŃi imediat4. ForŃa nucleară nu poate fi văzută decît de departe. Poate că ar fi mai comod să o vezi de departe şi în timp. A doua observaŃie : operele prezentate sînt toate provenite din, sau întoarse înspre trecut, spre acele zile din 1945, pe care foarte mulŃi locuitori ai planetei nu le-au cunoscut. Documentele de arhivă, martorii vorbind despre evenimente devenite vechi, filme de ficŃiune realistă, toate ilustrează cele două evenimente de origine : bombardarea celor două oraşe japoneze de către aviaŃia americană, o bombă cu uraniu la Hiroshima şi una cu plutoniu la Nagasaki. Pe plan temporal, bomba atomică s-a instalat pe locul său istoric acum cincizeci de ani. Un fapt liniştitor, dacă n-ar fi contrabalansat de actualitatea din jurnalele televizate, unde manifestanŃi din Ńările de pe malurile Pacificului sau din diferite Ńări din Uniunea Europeană ce se împotrivesc experienŃelor nucleare franceze, aminteau că bomba, sau formele sale actuale, rachetele, se afla în orizontul nostru de aşteptare. Documentarul australian Half Life, examinînd urmările experienŃelor americane la Bikini şi alte atoluri din Pacific, a evocat sub o altă formă permanenŃa nucleară, acŃiunile sale distructive, ravagiile produse şi pericolul experimentelor ; el a clarificat astfel demersul lui Chirac prin care se anunŃa reluarea testelor nucleare franceze cu două luni mai devreme, ceea ce a declanşat protestele cunoscute. 4 Cf. Mărturia dnei Y. în Hiroshima 50 ans, op. cit., p. 31. 46 MITOLOGI]:', FILMiCA A EPOCII NUCLEARE A treia observaŃie : documentarele fac mai mult sau ai puŃin turul dramelor generate de ravagiile celor doua îfmbe,"sutele de mii de morŃi în condiŃii groaznice, zecile H° mii? de răniŃi şi de iradiaŃi, cancerele, sterilitatea. olitudinea victimelor supravieŃuitoare, vieŃile pierdute qi risipite, neliniştea profundă a omenirii faŃă de noul oaspete oferit volens uolens de savanŃi si militari congenerilor lor. Identitatea problemelor tratate, la rece jn filmele documentare, cu înfocare în cele imaginare, este deci bine stabilită. Cele două discursuri, mitic si comemorativ, coincid pe planul tematicii. A patra observaŃie derivă din precedenta : în pofida acestei similitudini, nici una din părŃi nu era realizată, în comemorarea televizată din 1995 (reprezentaŃii, serbări şi ceremonii), de cinematograful de science-fiction. Or, noi cunoaştem virtual, imaginar, lumea post-atomică doar pentru că am fost plimbaŃi de nenumărate ori, prin intermediul cinematografului, prin oraşele şi deserturile Statelor Unite - uneori japoneze şi mult mai rar europene - răvăşite, pustiite, violentate, unde se înfruntau fiinŃe umane zdruncinate, monştri mutanŃi, în funcŃie de gradul de verosimilitate propus de scenariu. După toate aparenŃele, nu sînt ei luaŃi în serios, demni de a fi martori ai istoriei, de către responsabilii de programe şi nu sînt ei percepuŃi ca făcînd parte din gîndirea noastră despre forŃa nucleară? Prima întrebare : 1995 a adus vreo inovaŃie în stilul comemorativ? De la precedentele aniversări5, televiziunea franceză nu mai oferise decît un minimum necesar. In 1950 şi 1955, televiziunea era prea puŃin răspîndită pentru a-şi putea asuma o parte din ponderea ceremoniilor. In schimb, în 1965 (20 de ani) şi 1970 (25 de ani) ea a adoptat primul dintre principiile comemorărilor : pentru a ne aminti împreună, privim 5 Cf. PU1SEUX. Holene, ..Fin de pârtie ou Ies commemorations du 40° anniversaire de.- bombardements d'Hiroshima et de Nagasaki". în La Commemnration, act.es du Oolloque de I'EPHE, 1986. apărut în 1990

la Peeters, Louvain-Pans, pp. 369-379. 47 Mii ! IM IM i i IM m IX S< >< "IKTA'i II \ ' < >.-, l i- .\ll'< >K \X \ >a\\ evocăm -- trecutul. Documente1 rea! i/ah* p< nli u a cosit (Kazii. mai ales de KCPA < Intreprindorea cinematografica si fotografica a armatei), fuseseră difuzaŃi-, tran^mitînd \ersiunea oficială ce făcea din eveniment un apendice L-al doilea lazboi mondial. Lucrul cel mai comenabil din existenta foitei nucleare, ceea ce se aminteşte de fiecare data la toate comemorările . e acela ca bombele din 6-9 august 1915 au paralizat al doilea război mondial şi, pi in urmare, au paralizat, do fapt, folosirea armei nucleare in conflicte : de aici, ideea faLsă ca a urmat o eră a păcii. Aceeaşi prestaŃie minimă fusese a^gurata si în rjsr> ; acum ?ece ani, cind am Întrebat, ima din februarie, la trei canale tranceze 'toate apartmmd semnului ])ublic:. ce credeau că vor proiecta în 6 si 9 august, unul dintiv <th\ nu numai ca n-a „transmis nimic, dar nics nu im-n răspuns la scrisoaie. in 2 si o septembrie. Antenne 2 n transmis in cadrul emisiunii Dosarele ecranului o dezbatere cu supravieŃuitori, avincl drept tenia filmul pentru televiziune Enola Ga\, de D. Lowell Rich, o reconstituire destul de plată despre eroul pilot de la Hi-roshima, TF 1 n-a tratat subiectul în sine, ci doar prin proiecŃia unui documentar privind al doilea război mondial in ansamblu şi care cuprindea unul sau două planuri de bombardare a Hiroshimei. In 5 noiembrie 1985, în cadrul unei emisiuni ştiinŃifice. TF 1 a difuzat un documentar al televiziunii japoneze NJIK. Lllolocauste nudecure : realizat de NHK pentru a patruzecea aniversare, acesta arăta posibilităŃile catastrofale ale unui viitor nuclear, cu modificările climatice şi dezastrele ce-i vor urma ; totul prezentat fără ambiguitate, împreună cu imagini din Muzeul de la Hi-roshima. Insă prezentarea orală făcută de TF 1 n-a. resituat documentarul în contextul Hiroshima-Nagasaki. Astfel incit, în 1985, TF 1 n-a mizat decît pe beneficiul adus de bombă, limitată la a avea roiul de accelerator ai sfîrşitului războiului. Dacă punem laolaltă toate comemorările bombardamentelor de la Hiroshima-Nagasaki, vedem că opŃiunile televiziunii franceze par să ignore a doua funcŃie a acestora, adică să reia discuŃiile despre viitor pornind de la fostele valon şi de la foştii eroi, în 48 ,\n r» >i«>; i'K t n alitato. forŃa nucleara nu e deloc apta >a diirnri/-.-/* X^'torul contrai1 rii-cursulm mnoioi;ic al filmc-lor r\{ ficŃiune. lVnt<iM\\i d( a de^hidc trecutul .-ptv -.-iiioi fost făcută, cu ocazi.i aniwT.-ai'ii din HXif). do Iv:n Watkms cu filmui .-au 77.•• W(ir (}i::m. realizat penin BBC care 1-a reîr-zat ; t ra M coiuiaij.nîii c- a nnnr! nucleare ; filmul arăta posibilitatea unui ra/boi atonn'.' chiar atunci. \n l_9of). la Londra . Cît despre Halfi ij\\ documentar australian })roivM-.i* în acest an. aminiit mai >u.-, ei constituia o mirnsania excepŃie ieşind uiii tt-renul celui de-'ti doil-'a rr.rh'M mondial, ci: r fu ; ca. de aicea, mi dc^clndâ «» di.->^nt:« directă arfiipK- j : "-x-ntului nosti ii Daca doream, Mvnuia să facem noi îummc legăturii cu te>teK* nucUwv ct1 -;c profilau la orizont si care mascau, priîi Jiscin sarib: tehnice despre1 sinmlriri, ide^ea ca, toiusi. îirr-o zi. ->v- \ ni sluji de ele . Obicemnli -iii r.^Juse de televiziuni1, in Fr.nMj . »-i puŃin, chiar* •-•:ii"i • cn>ii aduce documente iu;i. ^":Mp,(i;:a destul de malt ca uncie rituri de exorci.'aro : ci^iiai?. C( I mai eficient ramine iK-ela de a ie^a eveninion iii d< <x[ doilea război irondiai. în cărc *]r se strecoară piutai fie val, învăluit in istoria oiiciji i. 'i^u^^^l it prin tapiuî -:!e a-i fi. accelerat silrsifuf Penir». a nuheia. o ultura îniivnan-. (<. -• ^ •.* morează la Uuo^hnra si Xc)^a>aki9 6 fei L) au^'b1 ^in' un marc phem d«- iîm* ,/i#. .. « « . legate de zilele d< ' • 9 augn-t 1945 Sa fie» ni-it ea c»t-ie pura a iniparai i:îui Japoniei? ^"almui p-rofe^ionai al Im Paul Tibbc^ ^Jo* ii avionului Enola Gu\. P> -9. <i<> ]:\ Hiroshima a ' ri ;'riwo<!sa, mui ?iici > pi chh /'«-.', spune el c mii aîc»; '.(M/â în insulele Alai larnu , la înteai6Filni'il a io r d\\ ,. >» :*, 'la .i vJ ■ »: ^ >i .-i .. milit mt<_if!i .i ->'•» adapt i cU .. .n. i ]> cr.a o 1 if i C ii"' ,iil t( î 'IU. U !M „,': ,:'! i J' .tur 1'^ ni >

. '1 t 'i -, I.. MITURI. RITI-RI. SIMBOLURI IN SOCIKTATKA CONTEMPORANĂ cerea din misiune, in dimineaŃa de 6 augus 1)? Sau titlul din Le Monde la Paris : „O revoluŃie ştiinŃifică"! Ori discursul preşedintelui Truman, tot din 6 august : .Ani cheltuit mai mult de două miliarde de dolari pentru un «scien-iijic gambie- foarte scump şi am ciştigat. Ani incentat bomba atomică şi am folosit-o, şi vom continua să o facem otita vreme cit Japonia va mai râmîne in stare de război şi nu va fi capitulat. Ne revine o teribilă responsabilitate. îi mulŃumi?n lui Dumnezeu că e a noastră şi nu a duşmanilor noştri şi ne rugăm ca El să ne conducă în utilizarea sa conform căilor Sale şi scopurilor Sale"! Din incapacitatea de a alege, se acceptă un numitor comun incontestabil : se comemorează morŃii. Este opŃiunea făcută întreg anul. începînd din 1945, la Hiro-shima ; morŃii sînt garanŃii, fără voia lor, ai unei politici de convingere ce atrage după sine o acumulare de arme mult mai violente decît cele ce i-au ucis ori i-au iradiat. Energia nucleară din 1945, sub forma a două bombe, şi-a creat victimele, dar, în acelaşi timp. moartea lor generează o ambiguitate, una în plus : în două fracŃiuni de secundă, reacŃia în lanŃ face din civilii japonezi, armata fiind pinâ atunci singura agresoare, nişte adevărate victime oferite fie pentru ispăşirea crimelor conducătorilor lor, fie ambiŃiilor americane dornice să paralizeze înaintarea sovietică ; de pe altă parte, americanii agresaŃi la Pcarî Harbour, apoi apărători ai dreptului şi ai civilizaŃiei împotriva barbariei, conform propriului mit naŃional, au devenit, în 6 si 9 august, autorii unui masacru a cărui necesitate a pus tot timpul semne de întrebare ; stînje-neala instalată din cauza responsabilităŃii fabricantului celor două bombe este, aşa cum am văzut (niciodată n-am remarcat-o atît de bine ca în supărătorul moment din 1995, cînd s-a pus problema să se vorbească despre realitate), punctul orb din toate filmele de science-fîction consacrate războiului atomic. într-adevăr, punctul orb este pretutindeni : la fiecare apariŃie, oricît de cîntărită ar fi ea, documentarele pun problema obsedantă a necesităŃii lansării bombei şi a distrugerii masive şi imediate a unei populaŃii civile, iar evitînd să se pună chestiunea răspunderii, documentarele si emisiunile ocolesc cu prudenŃă responsabilitatea ce 50 MITOLOGIE FILMR' A EPO(:il_NUci,EARP: loveşte din plin conştiinŃa americana'. In această privinŃa, articolul lui Kai Bircl, co-presedinte al Comitetului storicilor pentru o dezbatere liberă despre Hiroshima, din Le Monde diplomatique din august 1995, exprimă perfect temerea americană :„Ceea ce majoritatea americanilor cunosc despre Hiroshima se înrudeşte cu un mit. Căci Hiroshima nu constituie un eveniment istoric oarecare, ci este, în acelaşi timp, ultimul act al celui de al doilea război mondial şi anticamera a patruzeci de ani de război rece. în această calitate, evenimentul simbolizează un întreg ansamblu de credinŃe legate de identitatea majorităŃii americanilor. Dacă ei ajungeau să considere că masacrarea a 200.000 de civili la Hiroshima şi Naga-saki cei mai mulŃi dintre ei femei, copii şi bătrîni neînarmaŃi - nu fusese necesară, perceperea lor morală despre sine ar fi fost poate destabilizată". Pe toată perioada politicii blocurilor şi a războiului rece, discursul filmelor a relatat şi justificat teroarea si provocarea de a se obŃine bomba, temerea de a se vedea prăbuşindu-se propriile valori şi instituŃii, hazardul periculos oferit de sfîrşitu] lumii sau de o nouă şansă : componentele mitului filmic nuclear respingînd evenimentul din viitor au permis măcar să se vadă trecutul ; respingind responsabilitatea declanşării catastrofei nucleare undeva în afară, alegînd solul naŃional pentru bombardamentele imaginare, aceste componente alcătuiesc o răsturnare completă a situaŃiei, ca o mănuşă întoarsă pe dos. Adevărul e că Buna Americă e cea care, din punct de vedere istoric, a făcut actul incalculabil de periculos de a arunca bombele intenŃionat, la alŃii, fără nici o justificare ce-ar putea rezista cu adevărat la un examen critic al situaŃiei din 1945, Ansamblul creat de mitologia filmică 9 Cf. Emisiunea lui Jean-Marie Cavada (FR 3. 12 iulie 1995) era un model a] bunei funcŃionari a acestui mit, beneficiind de autoritatea ştiinŃifică a istoricului Andre Kaspi. Cu toată participarea săptămînalului Le Nouvcl Observateur (foarte critic în numărul 1610 din 13 iulie 1995), cu toată prezenŃa lai May a Morioka Todeschini, coordonatoare a Hiroshima 50 ans, JaponAmerique : memoires au nucleaire, op, cit., s-a menŃinut afirmaŃia că cele două bombe au evitat invadarea Japoniei şi, deci, milioane de morŃi. 5.1 î' ',' . i i • j V >:). , Iii! \ l)A- \ I si mit ii !i '''?■!,-] n :?('!«';u f -. !ii i n. i ,i!^: ,• « ^ii .': Ji -, rt Ui.it ^ i I; i , i ! i (.»ii . ] i ui î i i *;: , t! <

iiu !/p)ilului -i ;ii :toiVi'(/rn.uhUiîi5n a Iv^:)1 tiv !(uir,til,îU'j \mcnni. \ i:»« BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY O NARAłIUNE MITICĂ Gabnei SEGRE Doctorand în sociologie Biografiile lui Elvis Presley : o naraŃiune mitică Deşi avem tendinŃa să proclamăm sus şi tare moartea sacrului, a religiosului, precum şi dispariŃia miturilor din societăŃile noastre zise moderne, laice, tot mai raŃionale, ştiinŃifice şi desacralizante, numeroşi autori se străduiesc să evidenŃieze sacrul din modernitate şi încearcă să demonstreze că societăŃile moderne secretă religiozitate, creează sacru şi mituri: prezenŃa lor ar fi repede detectată în toate sferele societăŃii. Treptat, totul pare să Ńină de domeniul sacrului, totul pare să fi devenit mit. O dată cu introducerea calculatorului, se dezvoltă, între altele, „mitul gigantului-maşină", capabil să asigure salvarea omenirii. Mijloacele de comunicare, luate în ansamblu, sînt „mitizate". ŞtiinŃa, „substitut al revelaŃiei", e făcută, la rîndul său, mit. In aceeaşi măsură, se mai dezvoltă şi „mitul sexului eliberator al unui libido strivit de supraeu", „miturile muncii şi ale productivităŃii", mitul „schimbării continue" şi al „progresului". Printre miturile moderne, E. Morin înregistrează „fericirea, mit fondator al culturii de masă", precum şi mitul „realizării prin forŃe proprii". R. Barthes1 afirmă că existenŃa cotidiană se hrăneşte din diverse mituri precum „catch-ul", „automobilul", „publicitatea", „strip-tease-ul" sau „turismul". A. Ehrenberg2 îl citează pe J. P. Legoff, care vede în „întreprindere, creuzetul unui nou mit" şi constată dezvoltarea unor „mituri economice". Pentru B. Meheust3, BARTHES, R., Mythologies, 1956, reed. Seuil, 1970. 2 EHRENBERG, A., „Le nouveau mythe de l'entreprise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993. 3 MEHEUST, B., „Le mythe des soucoupes volantes", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993. 54 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ farfuriile zburătoare" nu mai sînt „pur şi simplu o temă de science-fîction, ci un mit modern", în timp ce S. Citron4 se referă la „mitul NaŃiunii Franceze". Astfel încît producerea socială a mitului pare a fi departe de a se fi epuizat. Cît despre eroii mitici, le merge bine şi sînt la fel de numeroşi ca miturile. Ei întruchipează valori absolute5 şi pot fi întîlniŃi printre actori (J. Dean, G. Garbo), poeŃi (A. Rimbaud), scriitori (J.-J. Rousseau), pictori (V. Van Gogh), cîntăreŃi (J. Morrison, L. Mariano, M. Jagger), medici, avocaŃi, conducători politici (Che Guevara, Lenin, C. De Gaulle), religioşi sau economici (B. Tapie). De asemenea, totul este ridicat la rang de religie : arta, rock-ul, medicinile paralele, astrologia, ştiinŃa, comunismul, fotbalul. Noii zei se îmbulzesc, obiecte a tot atîtea culte, veneraŃi în noile biserici, în noile temple care sînt fan's cluburile, sălile de concerte, cluburile de suporteri sau stadioanele, partidele politice... în egală măsură şi în acelaşi timp cu dezvoltarea şi modernizarea societăŃii noastre, socotită a se afla în opoziŃie netă cu sacrul, apar noi „credincioşi", „fideli" şi alŃi „adepŃi" ce n-au fost niciodată atît de numeroşi. Acestora li se atribuie practici rituale, credinŃe, transe şi comportamente sacrificiale ori simbolice despre care se credea că nu pot fi întîlnite decît în societăŃile arhaice şi tradiŃionale. Sacrul şi mitul, departe de a fi anihilate, condamnate la o dispariŃie anunŃată şi apoi constatată, nu s-au simŃit niciodată atît de bine şi, pe deasupra, au luat cu asalt toate sferele societăŃii noastre. E un paradox ce provine din faptul că termenii de sacru, de religios ori de mituri sînt astăzi în mod acceptabil atenuaŃi; semnificaŃiile ce li se conferă sînt prea puŃin asemănătoare cu cele atribuite de etnologi aceloraşi noŃiuni referitor la societăŃile arhaice. Din moment ce definiŃiile sînt vagi, făcînd din sacru, mit sau religie nişte concepte imprecise, ele pot fi aplicate la orice. Astfel încît J. Morrison 4 CITRON, S., „Le mythe de la Nation Fran^aise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993. 5 MUCCHIELLI, R., „Les mythes contemporains", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993. 55 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ sau E. Presley pot fi totodată un mit, un personaj mitic, un zeu sau o religie, iar multe şi diverse obiecte, se pare fără nici o legătură între ele, pot fi clasificate, toate, printre mituri. Prin urmare, se cuvine să precizăm, pentru cei interesaŃi de sacru, de religios ori de mituri, ce anume corespunde acestor noŃiuni şi ce definiŃii le sînt date. M-am oprit asupra lucrărilor lui M. Eliade, B. Malinowski, M. Mauss, C.-G. Jung şi Ch. Kereny, C. Levi-Strauss, J. Cazeneuve şi A. Van Gennep care au studiat în mod deosebit mitul în societăŃile tradiŃionale. în aceste societăŃi, mitul este o relatare diferită de basm, fabulă sau legendă, mai ales din cauza caracterului

său veridic şi nu fictiv. Nu e vorba despre ceva inventat, născut din imaginaŃia povestitorului, ci e relatarea unor fapte petrecute efectiv. Actorii acestor evenimente povestite sînt personaje ce au existat realmente. Relatarea este, deci, adevărată şi nu poate fi pusă la îndoială, căci naratorul o declară ca atare, iar auditorii o percep la fel. Mitul este o naraŃiune ce istoriseşte originea lucrurilor sau originea lumii. întotdeauna e relatarea unei naşteri, a unei creaŃii sau a apariŃiei unei noi situaŃii. Mitul îndeplineşte o funcŃie etiologică şi povesteşte cum a apărut ceva pe lume, cum a devenit lumea ceea ce este, în urma intervenŃiilor unor fiinŃe naturale, într-un timp primordial, într-o epocă de aur. Pe de altă parte, povestirea mitică e sacră. Sacra-litate ce provine din faptul că ea constituie nararea atitudinilor, a faptelor şi a gesturilor unor personaje, ele însele sacre. Aceste personaje, eroii mitici, sînt fiinŃele supranaturale ce au dat naştere lumii; ele sînt adevăraŃii creatori. în urma faptelor lor eroice a devenit lumea ceea ce este. Mitul e alcătuit din ansamblul acestor fapte, sacre şi ele. Povestirea mitică e sacră şi pentru că este nararea unor evenimente petrecute la începutul timpurilor, în Epoca Primordială, o epocă sacră. Astfel, mitul este cu adevărat istoria sacră a sacrului. Mitul are o funcŃie socială. El oferă modele exemplare, comportamente ce trebuie urmate. Prezentînd actele eroice şi exemplare ale fiinŃelor mitice, mitul arată comportamentele necesar a fi adoptate sau exemplele de 56 •BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ rmat. El constituie suma tradiŃiilor ancestrale ce trebuie respectate şi asigură transmiterea lor. El întemeiază şi iustifică tradiŃiile şi tipurile de comportament şi exprimă, codifică şi impulsionează credinŃele. în plus, mitul stabileşte modelele exemplare ale tuturor riturilor, constituindu-se astfel într-un fel de ghid practic al acestora. Atitudinea povestitorilor naraŃiunii mitice, ca şi aceea a ascultătorilor, este specifică. Indiferent că eşti povestitor sau ascultător, mitul e trăit, sînt refăcute gesturile fiinŃelor mitice, într-un fel li se ia locul. Cu toŃii reintegrează timpul şi situaŃia mitului. Imită actele şi comportarea fiinŃelor mitice, practicînd ritul. Aşadar, se poate spune că trăiesc ritual mitul, el constituind astfel o „istorie trăită". DefiniŃia etnologică a mitului este, deci, foarte precisă şi n-ar putea îngloba multe fenomene contemporane, considerate prea repede ca mituri şi care au mai mult de a face cu credinŃele iraŃionale, fantasmele şi alte creaŃii imaginare. Analiza miturilor făcută de R. Barthes este deosebit de pertinentă şi extrem de bogată în informaŃii pentru cei interesaŃi de modul cum funcŃionează societatea modernă. Insă mitul, definit de autor drept un cuvînt ideologic, deformant, produs de societatea burgheză ce lasă să se vadă imaginea unei lumi simple, pure, inalterabile, cu scopul de a-şi întări statutul de clasă dominantă, nu are mare legătură cu miturile studiate de Malinowski, Mauss ori Levi-Strauss. Dezvăluindu-i şi denunŃîndu-i, după modelul lui R. Barthes, aspectul iluzoriu şi ideologic, E. Morin redefineşte mitul ca pe un ansamblu de conduite şi de situaŃii imaginare. In consecinŃă, nu se poate vorbi despre mituri, în sens etnologic al termenului, referitor la aceste fenomene ale societăŃii moderne, a căror analiză, remarcabilă de altfel, o face Morin. în fine, dacă mulŃi autori evocă dezvoltarea unor mituri în societatea modernă, nimeni n-a depistat încă existenŃa unei naraŃiuni adevărate, sacre, exemplare şi semnificative, trăită ritual, relatînd actele fondatoare, faptele creatoare ale eroilor sacri şi îndeplinind o funcŃie totodată etiologică şi socială. 57 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ La prima vedere, nu s-ar părea că mitul, definit de etnologi, ar putea fi observat azi, în cadrul societăŃilor noastre moderne. Şi totuşi, după opinia mea, naraŃiunile biografice, atestînd faptele marilor noştri dispăruŃi, beneficiind adesea de o atît de largă audienŃă încît pentru mulŃi constituie nişte best-sellers, au unele puncte comune, tulburătoare, cu el. într-adevăr, mi se pare că aceste două tipuri de istorisire prezintă caracteristici uimitor de asemănătoare şi îndeplinesc funcŃii destul de apropiate. Asta am încercat să scot în evidenŃă atunci cînd m-am hotărît să întreprind o cercetare a naraŃiunilor biografice avîndu-1 drept obiect pe cîntăreŃul de rock Elvis Presley, despre care se spune în mod curent că este unul din marile mituri contemporane. Mitul este o relatare, de aceea, dacă există un mit Presley, istoria cîntăreŃului nu poate fi înŃeleasă decît prin această relatare. Ea se compune dintr-o multitudine de articole, de filme documentare şi de filme. Se mai află şi sub formă orală, dar niciodată la fel de completă şi densă ca într-o lucrare biografică. O istorie adevărată Dacă în societăŃile tradiŃionale mitul constituie o naraŃiune veridică şi nu fictivă, fără doar şi poate că acelaşi lucru e valabil şi pentru biografiile moderne. Ca şi povestirea mitică, cea biografică se prezintă ca o istorie adevărată, relatînd despre fapte, despre personaje şi despre situaŃii adevărate. Fiecare autor dă

dovadă de o arzătoare dorinŃă de a-şi convinge cititorul de veridicitatea povestirii. Astfel, el foloseşte un anumit număr de procedee al căror obiectiv e de a sublinia autenticitatea elementelor prezentate. Accentul e pus pe seriozitatea şi rigoarea celui ce prezintă informaŃiile. Timpul trecut, mărturiile culese, diversele investigaŃii sînt tot atîtea dovezi ale valorii informative a relatării, punctul final al unei veritabile căutări a adevărului. în cadrul naraŃiunii, vom mai găsi şi o mulŃime de amănunte şi de informaŃii, într-adevăr de calitate, a căror precizie extremă pare a ne aminti tot timpul că povestirea 58 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ e la fel de riguros autentică pe cît poate fi un proces-ver-bal6. în fme> ° ultimă dovadă a exactităŃii relatării se bazează pe grija constantă a biografilor de a restabili adevărul profanat. Putem denunŃa caracterul subiectiv, elogiativ al genului biografic, ne putem îndoi de caracterul său pur informativ, dar nu e mai puŃin adevărat că aici e vorba de un discurs considerat veridic şi a cărui funcŃie este în principiu referenŃială, cognitivă şi documentară ; el nu intră în categoria ficŃiunilor, fabulelor, basmelor şi a altor povestiri romaneşti. în acest sens, prezintă un prim punct în comun cu naraŃiunea mitică a societăŃilor tradiŃionale. O istorisire cosmogonică şi etiologică Relatarea biografică despre Elvis, după modelul relatării mitice din societăŃile tradiŃionale, îndeplineşte o funcŃie etiologică şi face, mai mult sau mai puŃin explicit, aluzie la o vîrstă de aur, un timp primordial, şi la un anumit număr de creaŃii, de schimbări, de distrugeri. La lectura sa, se remarcă un „înainte (de Elvis)" şi un „după". O dată cu Elvis, au avut loc diverse transformări, însoŃite de zgomot şi furie, de o atmosferă explozivă cu totul specială, ce te duce cu gîndul la haosul primordial din care apare lumea, la povestirile mitice arhaice. Descrierea Americii dintre cele două războaie, prosperă, dar resemnată şi lipsită de energie, şi care va fi bulversată de Elvis, e imaginea însăşi a plictiselii, a bătrîneŃii şi a certitudinii neclintite. Lumea astfel descrisă, ce-şi dă votul lui Eisenhower, valsează pe aceleaşi refrene siropoase, leşină în faŃa congelatoarelor şi nu ştie încă nimic despre Presley, o aminteşte pe cea vlăguită, îmbătrînită, a societăŃilor arhaice, necesar a fi regenerată, întinerită. în ambele cazuri e vorba de o viaŃă posomorită, uniformă, calină şi monotonă, prinsă într-un sistem de interdicŃii ce menŃineau ordinea lumii. 6 Procedeu ce pare a fi utilizat curent de biografi, după cum observa Grupul Ńx, „Rhetorique particuliere : Ies biographies de Paris-Match", în Communica-tion, nr. 16, Ed. Seuil, 1970. 59 , MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Este o lume a tradiŃiei, a continuităŃii, a longevităŃii; noua generaŃie o moşteneşte pe cea veche şi îi este reproducere fidelă. Ea trebuie să fie regenerată, căci e consumată şi obosită. S-ar putea crede că e o descriere a lumii dinainte de creaŃie, dintr-un timp cînd încă nu exista nimic, unde totul urma a fi inventat, creat, început prin viaŃă, libertate, entuziasm, mişcare, revoltă, rock. Vine Elvis însă care va schimba totul, va crea totul, va inventa totul. ApariŃia lui, un veritabil eveniment, surprinde prin caracterul său brusc, brutal. Totul se petrece foarte repede, fără să se lungească în timp. Pentru a descrie fulguraŃia, precipitarea evenimentului, unii biografi evocă fulgerul, un val seismic, o bombă, un uragan. Ei insistă în mod deosebit asupra rapidităŃii vertiginoase, a bruscheŃei ascensiunii lui Presley. Caracterul său magic e afirmat şi prezentat ca de netăgăduit. BineînŃeles că el se datorează strălucirii şi apariŃiei sale neaşteptate, dar în egală măsură şi laturii sale devastatoare şi violente, ce face din el un fenomen „supranatural" şi „miraculos". ReacŃiile corpului social, descrise ca fiind în mod deosebit excesive şi iraŃionale, sînt dovada caracterului supranatural al evenimentului. ApariŃia lui Elvis, bruscă şi brutală, în mijlocul societăŃii din America anilor 1950 este descrisă şi ca fiind de o rară violenŃă, subliniată de moliciunea, somnolenŃa, mahmureala acesteia, copleşită de o profundă plictiseală. Acest eveniment neaşteptat, magic şi violent evocă, astfel descris de biografi, un fel de haos din care se iveşte lumea. De-a lungul naraŃiunii biografice, găsim cu regularitate descrieri în culori vii ale mulŃimilor de admiratori, adunate cel mai adesea cu ocazia concertelor, la intrarea cinematografelor unde se proiecta ultimul său film ori cu prilejul vreunei apariŃii a cîntăreŃului. Manifestările paroxistice ale membrilor acestor grupuri sînt prezentate de biografi : în general, tinerii devin isterici, urlă, Ńipă, se dezlănŃuie, leşină. Trupurile lor scapă de sub control şi simbolizează, mimează haosul în plină dominaŃie. Acest haos provocat de Elvis pune în mare pericol societatea, aşa că forŃele ce apără ordinea şi morala se mobilizează pentru a

încerca să-1 reducă la tăcere. 60 mOGRAFHLE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Dezordinea e însoŃită de distrugeri. Vechea lume e j sfiinŃată, redusă la neant. Sistemul de interdicŃii e deteriorat, tabu-urile sînt încălcate, regulile dispreŃuite, ar normele ostracizate. Peste Statele Unite se rostogoleşte un val de libertate. „Tinerii", adolescenŃii, admiratorii lui Elvis sînt cuprinşi de o euforie furioasă, destructivă. Atitudinile comportamentale conforme cu normele sociale, însuşite şi integrate, sînt uitate şi respinse. Azi putem scrie că personalităŃi „normale", corecte din punct de vedere social" sînt desfiinŃate, reduse la dezordine, pentru a face loc unor personalităŃi anomice, „libere de orice constrîngere", pasionate şi neraŃionale, excesive şi lipsite de echilibru. Potrivit relatării biografice, se consideră că Elvis Presley este autorul unei serii de creaŃii şi că se află la originea unor schimbări majore. In 1955, nu existau nici adolescenŃii, nici tinerii, ci doar copiii şi adulŃii, părinŃii. De asemenea, nu existau nici muzica, nici dansul: rock-ul nu se născuse încă. Nici sexualitatea nu e creată (sau e înăbuşită), la fel şi dorinŃa sau erotismul. Nu se ivise o anumită formă de nebunie. Cînd soseşte Elvis şi aruncă America în haos, în zgomot şi frenezie, el nu numai că întinereşte, regenerează, dar şi creează, dă viaŃă. Pentru adolescenŃi e începutul lumii, e adevărata lor naştere, afirmă biografii. Tinerii, sufocaŃi pînă atunci de adulŃi, încep să trăiască, se eliberează. împreună cu Elvis, adolescentul devine o fiinŃă sexuată şi culturală, care poartă plete şi descoperă iubirea pe băncile din spate ale automobilelor înşirate în drive-in-uri. Ca şi primii oameni de pe pămînt, adolescentul, ce tocmai s-a născut, trebuie să se hrănească şi el se va hrăni cu rock, cu noile modele culturale, ce-i vor deveni proprii; el trebuie să se îmbrace şi va descoperi jeans-ii mulaŃi şi hainele din piele, primele atribute vestimentare excentrice ; el trebuie să comunice şi va învăŃa un nou limbaj, extrem de codificat, un nou modale exprimare. îndeosebi în timpul concertelor sale, tot atîtea sărbători şi componente ale haosului primordial şi creator, Elvis concepe o nouă categorie socială şi culturală : 61 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ tineretul, pe care îl învaŃă să se hrănească, să se îmbrace, să-şi aranjeze părul, să comunice. îi dă lecŃii despre sexualitate, dorinŃă, libertate, revoltă, furie, rock. Această perioadă de creaŃie care vede născîndu-se (trezindu-se) tineretul, adolescenŃii, constituie ceea ce sar putea numi, iar biografii au şi făcut-o de altfel, „epoca de aur a rock-ului". La sfîrşitul serbării, formele de exces necesare revigorării trebuie să cedeze locul măsurii şi docilităŃii, spiritului de menŃinere şi conservare. Freneziei îi urmează munca, exagerării îi urmează respectul. Sacrul organizării şi al interdicŃiilor îi succede sacrului încălcării şi va face să dureze creaŃia cucerită de acesta din urmă. Elvis se cuminŃeşte, se potoleşte, iar publicul său o dată cu el. îşi satisface serviciul militar şi devine un soldat exemplar, apoi un american exemplar, un cetăŃean model şi un cîntăreŃ blînd. Are o carieră la locul ei, controlată şi raŃională, pentru a dura şi a produce. Publicul său îmbătrîneste împreună cu el. Lumea lui Elvis se va uza şi după cincisprezece ani va avea nevoie de o nouă reîntinerire, de o nouă regenerare. Totuşi, nimic nu va mai fî ca înainte de el. Există un înainte şi un după Presley. Acest „după Presley", lumea contemporană, nu poate fi corect înŃeles dacă nu se face referire la Presley şi la epoca sa. Biografia îşi foloseşte bine aici rolul etiologic şi ne permite să înŃelegem mai corect lumea în care trăim ; ea ne explică, „în urma a ce" au apărut muzica rock şi jocul de scenă specific ce-o însoŃeşte, dansul rock şi ondulaŃiile sale frenetice, erotismul, provocarea, spontaneitatea, nebunia şi libertatea care caracterizează o nouă clasă de vîrstă -adolescenŃa - avînd propria cultură. Biografia ne învaŃă „în urma a ce" au dispărut tabu-urile şi interdicŃiile unei societăŃi pe cale de îmbătrînire, formată altădată doar din părinŃi şi din copii. O istorie a sacrului Chiar dacă povestirea biografică despre Presley este o istorie adevărată şi cosmogonică şi îndeplineşte o funcŃie 62 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Tologică, pentru a constitui o naraŃiune mitică, în sens Etnologic 'al termenului, îi lipseşte caracterul sacru. Or, naraŃiunea biografică, la fel ca şi cea mitică a societăŃilor tradiŃionale, poate fi considerată, într-un anume fel, ca povestirea unei istorii „sacre". într-adevăr, ea face aluzie la un personaj, la performanŃă, la un Timp ce pare să aparŃină domeniului sacrului. Personajul Presley poate fi considerat ca sacru ; e cu adevărat divinizat, sacralizat de către biografi. Unii

autori, care au studiat genul biografic, atestă cu toŃii, după modelul lui N. Heinich7, caracterul elogiativ, hagiografic şi romanesc al acestuia. Sacrul e ceea ce răstoarnă, perturbă lumea. Am văzut deja cu ce eficienŃă, conform istorisirii biografice, îndeplineşte Elvis acest rol. Mai înainte de orice, însă, sacrul se defineşte prin opoziŃie cu profanul; el este „altceva". El este ieşit din comun, diferit şi, chiar prin asta, misterios, neliniştitor, dar în egală măsură, fascinant, atrăgător. E ceea ce scapă înŃelegerii. Această „deosebire" ce constituie sacrul, această situare în afara normelor îl caracterizează şi pe Elvis Presley, dacă e să dăm crezare autorilor biografiei sale. E descris ca o fiinŃă de excepŃie, unică, diferită, aflată în afara normalităŃii, nefăcînd parte dintre muritorii obişnuiŃi. Caracterizarea cîntăreŃului ca fiind „altceva" e cu siguranŃă elementul cel mai redundant, recurent, al relatării biografice. Pentru că este „altceva" cunoaşte Elvis o ascensiune fulgerătoare, pentru calităŃile sale excepŃionale are parte de un destin excepŃional. La Elvis, totul este ieşit din comun, indiferent că e vorba de voce, destin, ascensiune, succes, popularitate, de vînzările de discuri realizate de el, de performanŃele pe scenă, rezistenŃă, beneficii sau valoarea sa, de reacŃiile pe care le provoacă, de relaŃia cu fanii, de excesele, de moartea, de înmormîntare sa. Descrierea succesului şi a averii lui Elvis - atît de considerabile încît scapă înŃelegerii şi a căror amploare 7 HEINICH, N., La gloire de Van Gogh : essai d'anthropologie de Vadmiration, col. „Critiques", Minuit, Paris, 1991. 63 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ şi caracter excesiv dau naştere unui sentiment de irealitate - contribuie la a i se conferi imaginea unei fiinŃe deosebite. Cifrele, datele statistice şi cantitative, multe şi diverse, sînt de aşa natură încît îl ameŃesc pe cititor şi-1 scufundă într-un univers paralel, într-o altă dimensiune cu totul străină celei în care trăim, o altă sferă ce nu seamănă întru nimic cu cea a cotidianului şi care ar putea fi a sacrului, misterioasă şi diferită. Şi calităŃile lui Elvis sînt descrise ca excepŃionale, ieşite din comun, indiferent că e vorba de frumuseŃea sa fizică ori de însuşirile sufleteşti. Caracterul extraordinar al lui Presley se manifesta şi în numeroasele sale excese (bulimie, consum exagerat de medicamente, de sex), ca şi în incredibila rezistenŃă de care dă dovadă. „Puterea" lui Presley (în special asupra publicului), rînd pe rînd extraordinară, magică, inexplicabilă, nelimitată, tămăduitoare şi subjugantă totodată, e ilustrată cu ajutorul a numeroase anecdote. Unii termeni cum ar fi „influenŃă", „posedare", „magnetism", „putere magică" sau „ascendent" se repetă cu regularitate. Anecdotele, „istorioarele", omniprezente în biografii, contribuie şi ele, sub pretextul umanizării şi al concretizării evenimentelor sau personajelor, la sacralizarea obiectului biografic. Acest lucru corespunde strategiilor demontate de R. Barthes în Mythologies8. ReacŃiile „formidabile", provocate fanilor îndeosebi şi americanilor în general, ne întăresc impresia de irealitate şi sfîrşesc prin a ne convinge de existenŃa acelui „altceva". Elvis apare în postura de fiinŃă sacră şi din descrierea exhaustivă a atitudinilor respectuoase, sacralizante ale fanilor şi ale societăŃii în ansamblul său. Biografiile atestă, de pildă, fenomenul de sacralizare a locurilor, a obiectelor sau a datelor avînd o legătură, mai mult sau mai puŃin apropiată, cu Presley, sistemul de interdicŃii şi tabu-uri ce dictează atitudinile faŃă de el, precum şi adoptarea a numeroase practici eminamente religioase, practici rituale, sacrificiale, de cult. 8 BARTHES, R., „L'ecrivain en vacances", în Mythologies, pp. 30-33, col. „Points", Seuil, Paris, 1957. 64 FOTOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Nu e de mirare că biografii săi au recurs la termeni 1 ati din vocabularul religios pentru a-1 caracteriza pe întăreŃ şi îl prezintă ca pe un adevărat Zeu. Divinizarea lui Presley, obiect biografic, nu e un fenomen izolat şi nici rar în perioada Renaşterii, artistul era Ńinta biografilor, era„cinstit ca o fiinŃă divină". El devine Sfîntul unei religii care, sub forma unui cult al geniilor, e şi astăzi vie9. Multiplele relatări consacrate artiştilor subliniază, de atunci, originea divină a geniului, atribuie o putere divină omului şi acordă un statut divin reuşitelor sale. Biograful se erijează în profet şi dă vieŃii subiectului său „valoare de mit autentic'. „Să facă din artist un erou devine Ńelul autorilor de biografii'10. Adjectivul „divino", aplicat mai întîi lui Michelangelo, iar apoi şi altor artişti, a sfîrşit prin a-şi croi drum în limbajul curent şi a devenit un automatism (îl regăsim în termenul „diva"). în afară de personaj, faptele acestuia îmbracă un caracter sacru ; ele sînt „magice", „supranaturale" şi creatoare, în general, biograful se străduieşte să descrie urcuşul spre triumf al protagonistului şi prezintă diversele performanŃe ale subiectului, enumera „bătăliile, recordurile, invenŃiile". într-adevăr, biografia lui

Presley e constituită din nararea unei serii de „performanŃe" multiple şi diferite, printre care, în primul rînd, trebuie să se aibă în vedere toate dezordinile, distrugerile şi, fireşte, creaŃiile, operele „Regelui", al căror caracter fantastic, extraordinar şi magic a fost subliniat de nenumărate ori de biografi. Cităm recordurile realizate de Elvis, menŃionate toate de biografi (recorduri de vînzări de discuri, de afluenŃă a publicului, de încasări, de beneficii etc. ...), caracterul magic, supranatural al ascendentului său asupra publicului, excesele „Regelui" ; multele sale cuceriri feminine, supraconsumul de medicamente, incredibila bulimie rămîn acte „extraordinare" devenite legendare. 9 KRIS, E., KURZ, O., Uimage de l'artiste '.legende, mythe et magie, col. „Galerie", Ed. Rivages, 1987. 10 BARTHES, R., „Iconographie de l'abbe Pierre, et le visage de Garbo", în Mythologies, col. „Points", Seuil, Paris, 1957. 65 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Perioada în care a evoluat Presley primeşte, şi ea, un caracter sacru în măsura în care e Timpul ce a văzut dezvoltîndu-se personajul sacru. Este „epoca binecu-vîntată", „frumoasele vremuri" ale lui Elvis şi ale începutului rock-ului. E „vîrsta de aur a rock-ului". Anii '50-'60 sînt o perioadă de sărbătoare, de lipsă de griji. Aflată sub influenŃa lui Elvis, societatea din acei ani e descrisă ca fiind într-o continuă petrecere şi în care nu se mai respectă vechile reguli şi interdicŃii, membrii ei adoptînd atitudini paroxistice, exagerate, confuze. Tinerii descoperă rock-ul, violenŃa, libertatea, sexualitatea. Regăsim aceleaşi excese ca în societatea arhaică în timpul sărbătorii (excese sexuale şi economice, cu achiziŃionarea masivă de discuri, manifestări verbale sau gestuale). O relatare exemplară şi semnificativă Biografia lui Presley n-ar putea fi considerată ca echivalentul modern al naraŃiunii mitice din societăŃile tradiŃionale, fără ca ea să fie o relatare exemplară şi semnificativă. Ea trebuie, deci, să îndeplinească funcŃia socială a mitului: să furnizeze modele de comportament, să prezinte un personaj exemplar, să întemeieze şi să justifice tradiŃii, să exprime şi să pună în valoare credinŃele. După M. Eliade, mitul ca furnizor de modele exemplare s-a perpetuat pînă la contemporanii noştri sub o formă mai mult sau mai puŃin degradată. Omul modern suferă influenŃa unei mitologii difuze care-i propune numeroase modele de urmat, acestea fiind „eroii", imaginari sau nu, din filme, din romane sau din actualitate. In staruri, E. Morin vede olimpienii, eroii „mitologiei culturii de masă". Ei au acaparat funcŃii tutelare şi au devenit modele de cultură, modele de viaŃă, întruchipînd miturile autorealizării. Caracterul exemplar al eroului biografic a fost deja subliniat, îndeosebi de autorii articolului „Rhetoriques particulieres"11 sau de P. Lejeune care observă printre schemele comune biografiilor unor mari personalităŃi, 11 Groupe tu, „Rhetoriques particulieres : Ies biographies de Paris-Match", în Communication, nr. 16, Seuil, 1970. 66 pTOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ deosebit de recurentă a „exemplului" (ce constă în nrezenta personajul ca pe un erou exemplar, posedînd toate virtuŃile şi fără slăbiciuni : mărinimie, curaj, fermitate, inteligenŃă). Biografii lui Elvis Presley nu se abat de la regulă şi atestă exemplaritatea vedetei şi calităŃile sale excepŃionale ; generozitatea, talentul, succesul, şi gloria sînt tot atîtea exemple de urmat, modele de imitat şi idealuri Elvis Presley e considerat ca exemplar. Toate atitudinile şi manifestările sale sînt valorificate la maximum ; calităŃile sînt ridicate în slăvi, iar defectele minimalizate, trecute cu vederea. încă de la început, el e prezentat ca un fiu ideal, iar toŃi tinerii cititori sînt îndemnaŃi să-1 imite şi să dea dovadă de tot atîta iubire filială. La vîrsta de zece ani e politicos, bine crescut, curajos, ascultător şi generos. Cu ajutorul mai multor anecdote ce-i ilustrează însuşirile, biografii descriu un adevărat fiu model care lucrează şi cîştigă cîŃiva bani pentru a-şi ajuta părinŃii. Presley e un cetăŃean ireproşabil, plătindu-şi cu rigurozitate impozitele colosale. El îşi donează o parte din avere cercetaşilor, Armatei Salvării, bolnavilor incurabili de tot felul, surorilor din Memphis, copiilor handicapaŃi şi altor asociaŃii, instituŃii şi opere de caritate. Dă tot mai multe concerte de binefacere. Dărnicia şi demonstraŃiile de bun american i-au risipit reputaŃia de „băiat rău". în pofida exceselor sale, nu fumează şi nu bea decît apă de la gheaŃă. Nu-1 interesează politica. îşi întemeiază, ca orice bun cetăŃean american, un cămin şi devine tată la nouă luni după căsătorie, în respectul moralei. Seara, tînărul cuplu citeşte Biblia şi cîntă psalmi, deoarece Elvis e şi un creştin exemplar.

Presley e un soldat model, colecŃionînd medalii la tir cu carabina şi pistolul şi e citat pentru „merite excepŃionale". Numeroase anecdote fac mult caz de altruismul şi de generozitatea sa faŃă de camarazi. Evident, însă, că în primul rînd el e un cîntăreŃ de excepŃie, fapt dovedit de reuşita sa profesională, aducătoare de glorie şi bogăŃie. De asemenea, s-a arătat extrem de generos, răbdător şi modest faŃă de admiratori. 67 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Exemplaritatea lui Elvis Presley-erou de biografie este multiplă şi complexă. în general, cît timp a trăit, cîntăreŃul e prezentat drept un model, suscitînd toate mimetismele. Tînăr, frumos, talentat, genial, el reuşeşte tot ce întreprinde, dezlănŃuie pasiuni şi personifică visul american în toate splendoarea lui ; prin reuşita sa fulgerătoare şi fără a datora nimănui nimic, posibilitate pe care America se mîndreşte că o oferă fiecăruia, Elvis se dovedeşte un personaj demn de urmat în ochii tuturor, ai tinerilor, ai celor mai puŃin tineri, ai adepŃilor rock-and-roll-ului, ca şi ai duşmanilor celor mai înverşunaŃi. Dacă biografia atestă exemplaritatea logică a lui Presley, tot ea îl invită pe cititorul contemporan, şi aici se apropie ea de naraŃiunea mitică, să recunoască această exemplaritate şi să adopte manifestările şi atitudinile starului, într-adevăr valorificate, dacă nu chiar glorificate. Diversele fapte şi gesturi ale cîntăreŃului sînt luate drept norme comportamentale indicat a fi adoptate, drept reguli necesar a fi respectate şi niciodată încălcate. Fireşte că reuşita lui Elvis e legată de un context deosebit, cu totul altul astăzi. El este un „erou" al trecutului, aparŃinînd unei perioade acum revolute. Faptele şi gesturile sale aveau, pe la mijlocul anilor 1950, un sens, o raŃiune de a fi, o realitate, o raŃionalitate pe care n-ar mai avea-o azi, cînd urmează să intrăm în al treilea mileniu. Un tînăr camionagiu nu mai poate să înregistreze pentru patru dolari un cîntec ce va fi programat pe toate undele. Azi Presley nu mai poate fi imitat şi nici nu se mai poate spera la o asemenea ascensiune, în aceleaşi condiŃii, de vreme ce lumea show-business-ului a evoluat atît de mult în aproape treizeci de ani. Totuşi, Elvis este exemplar pentru cititorul contemporan, în sensul că e vector de valori şi deŃinător de calităŃi universale şi atemporale, precum curajul, voinŃa, generozitatea, patriotismul sau cinstea. Calitatea aceasta, de a fi luat drept model, e permanentă, nemuritoare, infinită şi în acest punct se întîlneşte cu aceea a eroului mitic, ale cărui acte sînt menite a fi invariabil şi etern reproduse. (Regăsim dubla structură istorică şi anistorică şi schema dotată cu o eficienŃă permanentă, proprii mitului definit de C. Levi-Strauss.) 68 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Pe de altă parte, această caracteristică a lui Elvis e tibilă pentru toate generaŃiile (contemporană cu Per(? *eie ce-au urmat sau urmează să apară) şi pentru ^te clasele de vîrstă, din toate mediile socio-culturale. TTTvis constituie un model atît pentru „tînărul rebel" cît si pentru „bătrînul reacŃionar". Cititorul mai e îndemnat sa adopte comportamentele fanilor descrise în cadrul biografiilor. E invitat să ia şi el oarte activă la celebrarea „Regelui". Biograful îi face cunoscut cititorului ansamblul de practici şi credjnŃe ale admiratorilor, pentru ca el să poată adera la ele. In acest sens, biografia e o formă de „ghid practic al riturilor", ca să reluăm formularea lui B. Malinowski, referitoare la miturile societăŃilor tradiŃionale. Cititorul învaŃă cum să se conformeze cultului şi să-1 practice : ce discuri poate şi trebuie să asculte, ce filme să vadă, ce gesturi să respecte (ceremonii, pelerinaje la Memphis, vizitarea unor locuri, atenŃie acordată anumitor tabu-uri, datele cheie ale „cultului", căutarea şi colecŃionarea de diverse obiecte), la ce credinŃe să adere. El află că există Fan's-Cluburi în toate colŃurile globului, că ele formează mici comunităŃi familiale primitoare, toate împreună alcătuind „NaŃiunea Elvis", loc de refugiu pentru membrii de toate vîrstele, de pretutindeni, din toate straturile sociale, politice, etnice, rasiale şi religioase. în general, se acordă un mare interes copilăriei şi adolescenŃei unei persoane de excepŃie. Brusca schimbare de statut social constituie un motiv biografic stereotip12. Biografiile din Paris-Match, explică autorii articolelor „Rhetoriques particulieres", sînt construite pornindu-se de la „vocaŃie" sau de la „convocaŃie". ConvocaŃia corespunde unei bifurcări a destinului, în timp ce vocaŃia îi formează continuitatea. Antiteza dintre modestia originii subiectului şi strălucirea reuşitei sale este o temă recurentă a biografiilor. „Cea mai bună metodă de a ajunge în frunte e ca la început să nu dai această impresie1'. Potrivit acestei scheme, descrisă de autorii „imaginii artistului" sau ai „Rhetoriques", povestea lui Elvis se

poate împărŃi în trei etape succesive : 12 KRIS, E., KURZ, O., op. cit. 69 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ - sărăcia sa de la început, socotită printre temele predilecte ale biografilor şi ilustrată prin numeroase exemple sau anecdote ; - ascensiunea fenomenală şi gloria uriaşă (azi tot mai importantă, în ciuda unei perioade de „decădere" dinaintea morŃii) formează cea de a doua şi cea de a treia etapă. Introducînd în scenă un personaj exemplar şi menŃionîndu-i faptele, povestea lui Elvis este şi semnificativă deoarece constituie relatarea unei ascensiuni, ilustrarea unui caz de mobilitate socială, simbolul visului american. Ea este legitimarea unui sistem social bazat pe conceptele de justiŃie şi de egalitate, confirmînd îndeosebi egalitatea şanselor. într-adevăr, mobilitatea socială Ńine loc de legitimare şi de justificare a sistemului capitalist şi a societăŃii unde domneşte concurenŃa. Ea este dovada că „visul american" se poate concretiza şi că „self-made man"-ul nu e doar o idee. Biografia lui Presley contribuie la întărirea încrederii în egalitatea şanselor, a posibilităŃii de mobilitate socială şi de acces la fericire pentru toată lumea, chiar şi pentru cei mai defavorizaŃi. Ea exprimă, scoate în relief şi codifică, pentru a relua termenii folosiŃi de B. Malinowski, credinŃa în „the American Dream" şi legitimează „the American Way of Life". O istorie trăită Dacă ascultătorul naraŃiunii mitice tradiŃionale trăieşte mitul prin intermediul ritului, nu se poate spune acelaşi lucru despre cititorul unei relatări biografice, care fireşte că nu reiterează actele creatoare ale eroului mitic prin intermediul riturilor şi al ceremoniilor. Totuşi, mi se pare că se poate avea în vedere că el trăieşte biografia modernă prin intermediul proceselor de identificare şi de proiecŃie ; el ia locul eroului identificîndu-se cu el şi integrează epoca şi situaŃia din povestire, proiectîndu-se în ea. întocmai ca omul din societăŃile tradiŃionale ce trăieşte ritual mitul, cu ajutorul lecturii el evadează din Timpul profan şi aderă la Timpul naraŃiunii. In acelaşi timp cu celebrarea, sacralizarea şi idealizarea subiectului, biografia oferă, în general, vis, 70 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ ziune gj compensare. „Ea are asupra ficŃiunii Avantajul autenticităŃii' şi permite „visul în stare de veghe", spune Lejeune. în „Rhetoriques particulieres" se scrie : \,AtotştiinŃa naratorului este cu totul în slujba cititorului căruia îi aduce raŃia sa săptămînală de vise compensatorii. Dintre toate genurile literare, biografia este, negreşit, cel în care se întîlneşte cel mai mult procesul de identificare-proiecŃie"13. Ca să obŃină acest lucru, biografii au recurs la anumite procedee narative, studiate de P. Lejeune. Cei ai lui Presley nu se abat de la regulă, folosind diverse tehnici, concepute în funcŃie de receptarea textului şi avînd drept obiectiv crearea unui maximum de identificare la cititor. Găsim astfel modele romaneşti, modalităŃi de povestire ce realizează efectul cel mai intens şi suscită identificarea-proiecŃia. Primul mare principiu al narării e retragerea în umbră a povestitorului, ceea ce nu trebuie, în nici un caz, „să ascundă subiectul". Se respectă cu rigoare două reguli, numite de Lejeune „focalizare" şi „distanŃă". Prima constă în a se da mai ales informaŃii corespunzătoare experienŃei subiectului în momentul respectiv, făcîndu-se abstracŃie de ceea ce s-a petrecut înainte sau se va petrece în viitor, deci nu se face nici o anticipare sau comentariu. A doua regulă îi impune naratorului să spună cît mai puŃin posibil, pentru „a demonstra cît mai mult posibil", de unde folosirea preferenŃială, în biografii şi în special în cele ale lui Elvis, a unor tehnici, cum ar fi dialogul (în ciuda oricărei credibilităŃi), indispensabil în „construirea de scene pe viu şi în direct", şi monologul interior, reprezentînd gîndurile şi percepŃiile subiectului. Actul narativ e disimulat prin întrebuinŃarea alternativă, o dată cu timpul relatării, a prezentului naraŃiunii (frecvent utilizată de biografii lui Elvis) ce îndeplineşte funcŃia de „trompe-roeil" prin crearea unei iluzii de continuitate între „spectator şi spectacol". în biografiile lui Presley, identificarea e favorizată şi de alŃi factori, descrişi în special de E. Morin. SînŃ reunite condiŃiile de plauzibilitate şi de realism, care asigură 1 Groupe^, „Rhetoriques particulieres", op. cit., p. 124. 71 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ comunicarea cu realitatea trăită : cîntăreŃul ia parte la existenŃa cotidiană, trăind-o însă cu mai multă intensitate decît muritorii obişnuiŃi. Identificarea e făcută astfel posibilă şi favorizată de un dozaj savant şi subtil, în descrierea lui Elvis, de omenie, slăbiciune şi vulnerabilitate pe de o parte, iar pe de altă parte de calităŃi excepŃionale, supranaturale, eroice, divine. Elvis este totodată tînărul american mediu, comun, în care se poate recunoaşte oricine, dar şi un erou

supranatural, cu calităŃi excepŃionale, pe care fiecare visează să le aibă. Traiectoria vieŃii lui Elvis şi tot ceea ce a făcut constituie un adevărat basm, autentificat de visul american şi de un context economic şi cultural deosebit, în care orice adolescent putea înregistra un cîntec de succes. Pe de altă parte, situaŃiile corespund intereselor profunde ale cititorului, iar problemele tratate privesc îndeaproape nevoile şi aspiraŃiile sale, indiferent că e vorba de reuşită socială, materială şi profesională sau de glorie, popularitate ori iubire. Astfel, povestea vieŃii lui, poveste despre eroism şi extraordinar, se raportează la o realitate şi se încarcă de un realism şi de o credibilitate absolut necesare pentru a suscita identificarea cititorilor cu personajul Presley. Acesta poate, deci, să devină un alter ego idealizat al cititorului, determinat să se proiecteze în universul cărŃii şi să-şi realizeze, împreună cu vedeta, visele de fericire. Cuvîntul mitic nu e niciodată contemporan, el nu poate fi decît retransmis într-o povestire, afirmă R. Barthes14. Or, biografia contemporană (avînd drept obiect o fiinŃă dispărută : Presley) ar putea foarte bine să apară ca o naraŃiune mitică azi şi să o înlocuiască, în societatea noastră modernă, pe cea mitică orală a societăŃilor tradiŃionale ; aşa cum am văzut, are toate caracteristicile acesteia şi îndeplineşte funcŃii similare. E o relatare ce beneficiază de mai multe variante, adică nenumăratele lucrări avînd acelaşi obiectiv 14 BARTHES, R., „Changer l'objet lui-meme", în Le mythe aujourd'hui, în Es-prit, nr. 402, aprilie 1971, Paris. 72 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ u"n£rafic, în cazul nostru E. Presley, aşa cum mitul cietăŃilor tradiŃionale e alcătuit, după cum a subliniat C Levi-Strauss, din mai multe povestiri mai mult sau mai puŃin asemănătoare. In această situaŃie, în societatea noastră, biograful ar avea funcŃia povestitorului de mituri, reintegrînd prin scris timpul şi ipostaza mitică, pe lîngă personajele mitice, şi antrenîndu-şi cititorii într-o călătorie ce duce de la profan la sacru, de la timpul istoric la „Timpul sacru". Nu spune Eliade că citind, omul modern regăseşte, fără să-şi dea seama, comportamentul mitic şi evadează din timpul istoric, că „iese din istoria sa"? Lectura îi dă omului iluzia unei stăpîniri a timpului, pare să constituie un răspuns la dorinŃa de a se sustrage devenirii implacabile ce duce la moarte. Ea are astfel o funcŃie de suprimare a timpului, atribuită de C. Levy-Strauss mitului15. Cît despre Presley, obiect biografic, el ar putea fi foarte bine unul dintre eroii mitici ai societăŃii noastre contemporane, adevărat Zeu creator, care a scos America de după război şi întreaga lume occidentală din toropeală, din moartea lor lentă şi le-a condus în era rock-and-roll-ului, consfinŃind instaurarea adolescenŃei, a sexualităŃii, a libertăŃii, a lipsei de griji şi a extravaganŃei. Elvis pare să fi creat civilizaŃia îndeletnicirilor plăcute şi nu invers. Bibliografie Mitul şi sacrul în societăŃile „tradiŃionale" CAZENEUVE, J., Ethnologie, Livre de Poche, Librairie Larousse, Paris, 1967 CAILLOIS, R., L'homme et le sacre, col. „Folio-Essais", Gallimard, Paris, 1950 CAILLOIS, R., Le mythe et l'homme, col. „Folio-Essais", Gallimard, Paris, 1938 15 LEVI-STRAUSS, C, „Le temps du mythe", în Annales, economies, societes, civilisations, nr. 3, Histoire et Structure, mai-iunie 1971, Paris. 73 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ DURKHEIM, E., Les formes elementaires de la vie religieuse, PUF, Paris, 1960 ELIADE, M., Mythes, reves et mysteres, col. „Folio-Essais", Gallimard, Paris, 1957 ELIADE, M.,Aspects du mythe, col. „Idees", Gallimard, Paris, 1963 ELIADE, M., Trăite d'histoire des religions, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1964 ELIADE, M., Images et symboles : essais sur le symbolisme magico-religieux, Gallimard, Paris, 1952 LEVI-STRAUSS, C, Anthropologie structurale, Pion, Paris, 1958 LEVI-STRAUSS, C, „Comment meurent les mythes?", în Science et conscience de la societe, Miscelaneu în onoarea lui Raymond Aron, 1970 JUNG, C. G. / KERENYI, CH., UEssence de la mythologie, 1941, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1980 MALINOWSKI, B., Trois essais sur la vie sociale des primitifs, (1933), col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1980 MAUSS, M., Manuel d'ethnographie, (1947), col. „Petite bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1989

Mitul în societăŃile moderne ABELES, M., Anthropologie de Vetat, col. „Anthropologie au Present", A. Colin, Paris, 1990 BALANDIER, G., Anthropologiepolitique, col. „Quadrige", PUF, Paris, 1967 BARTHES, R., Mythologies, col. „Points", Seuil, 1957 BARTHES, R., „Changer l'objet lui-meme", în Esprit, nr. 402, aprilie 1971, Paris BATAILLE, G., Uerotisme, Minuit, Paris, 1957 CAMBY, P, Uerotisme et le sacre, col. „Espaces Libres", Albin Michel, Paris, 1989 CITRON, S., „Le mythe de la Nation Fran^aise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 LUCCIONI, G., „Le mythe aujourd'hui", în Esprit, nr. 402, aprilie 1971 DINI, V., „Maradona, heros napolitain", înActes de la Recher-che en Sciences Sociales, sub conducerea lui P. Bourdieu, nr. 103 : Les enjeux du football, Seuil, iunie 1994 EHRENBERG, A., „Le nouveau mythe de l'entreprise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 MORIN, E., Les stars, col. „Points", Seuil, 1972 74 ^^BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ ]\!ORIN, E., Uesprit du temps. Tome I: Nev rose, Grasset et Pasquelle, Paris, 1962 jVfljCCHIELLI, R., „Les mythes contemporains", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 pOUCHELLE, M. C, „Sentiments religieux et show-business : Claude Fran^ois, objet de devotion populaire", în J. L. Schmitt, Les saints et les stars, Beauchesne, Paris, 1983 RIVIERE, C, „Le politique sacralise", în Nouvelles idoles, nouveaux cultes : Derives de la sacralite, lucrare colectivă sub conducerea lui C. Riviere şi A. Piette, col. „Mutations et complexite", L'Harmattan, Paris, 1990 Tratarea biografică CLOITRE, Y. M., „Les criteres de Fidole", în Echange, nr. 69, Paris, 1964 Groupe/*, „Rethoriques particulieres : les biographies de ParisMatch", în Communication, nr. 16, Seuil, 1970 HEINICH, N., La gloire de Van Gogh : Essai dyanthropologie de Vadmiration, col. „Critique", Minuit, Paris, 1991 KRIS, E., KURZ, O., Uimage de Vartiste : legende, mythe et magie, col. „Galerie", Rivages, Paris, 1987 LEJEUNE, P, Je est un autre : Vautobiographie de la literature aux mediaş, col. „Poetique", Seuil, Paris, 1980 MORIN, V., „Les Olympiens", în Communication, nr. 2, 1962 VORAGINE de, J., La legende doree, 1900, Garnier-Flammarion, 1967 WILEY, M., „Le rock a travers la presse specialisee", în Le rock : aspects esthetiques, culturels et sociaux, col. „Arts du spectacle", CNRS, Paris, 1994 Elvis Presley DELESSERT, J., Elvis mon ami, col. „Les Planches", PM. Favre, 1983 GOLDMAN, A., Elvis : un phenomene americain, 1981, R. Laffont, Paris, 1982 HARBINSON, W. A., Elvis Presley, Albin Michel, 1989 PRESLEY, R, Elvis et moi, J'ai Iu, 1987 ROGALE, J. Y, Le roi Elvis, Menges, Paris, 1981 STERN, J., Le monde d'Elvis : Elvis au pays des merveilles, Ramsay, 1987 YANCEY, B., LINEDECKER, C, Ma vie avec Elvis, Presses Select Ltee, Quebec, 1978 75 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURA IN RITURILE PROFANE Claude RIVIERE Profesor de antropologie la Universitatea din Paris V Structură şi antistructură în riturile profane La intelectualii educaŃi într-o tradiŃie utilitaristă, riturile au în general o proastă reputaŃie. Sînt luate drept incantaŃii lipsite de sens şi de substanŃă, superficiale. AlŃii cred că ritualitatea seculară ar fî un mecanism de compensare a pierderii religiosului. Această corelare inversă n-ar avea pertinenŃă decît dacă unele rituri profane n-ar fî existat dintotdeauna (rituri de hrănire, de muncă, de sport, de război, de justiŃie ori şcolare) însă fără ca analizarea lor să fî fost făcută, din lipsa unor instrumente de disecŃie sociologică şi antropologică, ele prezentînd un interes foarte redus şi din cauză că termenul rit implica focalizare pe

religios, iar studiul fenomenului era monopolizat de clerici. Recunoscut ca formă generală de manifestare a societăŃii şi a culturii, ritul se eliberează din contextul religios în care era perceput în mod obligatoriu pînă atunci. El îşi dobîndeşte independenŃa de obiect social o dată cu prelucrările ce i-au fost aduse de J. Frazer, E. Durkheim, A. Van Gennep, L. Levy-Bruhl, J. Cazeneuve, dar mai ales datorită cercetărilor moderne ale lui Gluckman, Leach, Turner, Goffman etc, care îmbunătăŃesc instrumentele de analiză, fiind interesaŃi şi de riturile profane. Fără altă intenŃie decît propria realizare şi fără a fi legat de un mit, ci doar de valori importante, ritul profan îşi află logica în propria împlinire şi se mulŃumeşte cu intensitatea sa emoŃională (jocuri olimpice, concert rock). El nu se supune unei transcendenŃe, ci doar unei alterităŃi şi exprimă o atitudine de deferentă. Se legitimează mai puŃin printr-o finalitate conştientă, cum ar fi aceea de a 78 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE btine un avantaj, cît prin încîntarea produsă de ritmul, -imbolica şi înfăptuirea sa într-un cadru social care ia elaborat secvenŃele, codurile şi obligaŃiile. E util să stabilim definiŃia şi să reflectăm asupra etimologiei ritului. DefiniŃie : riturile trebuie considerate ca un ansamblu de comportamente individuale (de exemplu : machiaj, squash) sau colective (masă familială, meci de fotbal), relativ codificate, avînd un suport corporal (ver-kaj? gestual, postural), cu caracter mai mult sau mai puŃin repetativ, cu o puternică încărcătură simbolică pentru interpreŃii lor şi în mod obişnuit pentru cei de faŃă, bazate pe o adeziune mentală, eventual neconştientizată, la valori legate de opŃiuni sociale socotite importante şi a căror eficienŃă aşteptată nu Ńine de o logică pur empirică ce s-ar epuiza în instrumentalitatea tehnică a relaŃiei cauză-efect. Etimologie : cuvintele rit şi ordine au aceeaşi rădăcină indo-europeană vedică : rta, arta, ce trimite la ordinea cosmosului, la ordinea raporturilor dintre zei şi oameni şi la ordinea dintre oameni. După Benveniste, ritul, din latinul ritus (ceea ce este rînduit, ceea ce trebuie făcut), este asociat unor forme greceşti ca artus (întocmire), ararisko (a potrivi, a adapta), arthmos (legătură, împreunare) care derivă, toate, din rădăcina indo-europeană ar. Ideea de ordine trimite la conceptul ştiinŃific actual de structură. Structură rituală şi disonanŃe Orice rit, atît profan cît şi religios, poate fi înŃeles ca un sistem de structuri de acŃiuni secvenŃiale, de roluri teatralizate, de valori şi finalităŃi, de mijloace reale şi simbolice, de comunicări printr-un sistem codificat. Această grilă, ce nu are nimic de a face cu tipul structural al lui Levi-Strauss, va fi explicată prin referire la cîŃiva teoreticieni majori ai ritului şi ilustrată cu ajutorul a diferite rituri profane : liturghie politică, iniŃiere, ritul turismului. Subliniem că ideea funcŃionalistă, conform căreia ritul nu putea avea decît un efect integrator şi purificator, 79 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ se baza pe o concepŃie eronată despre unicitatea structurii. Alcătuită din elemente niciodată complet potrivite, orice structură face loc paradoxului, ineditului sau conflictului : încăierări între grupuri rivale sau dependente, sărbătorire a unui partid aflat în opoziŃie, competiŃie pentru funcŃiile de primă importanŃă, violenŃă ritualizată, în bandele de tineri, conflicte personale prilejuite de o supraîncărcare de rituri. Unele contraputeri ameninŃă riturile cu ieşirea de sub control, cu derapajul, cu improvizaŃii uneori incontrolabile pînă într-acolo încît perturbarea şi excesele se răsfrîng asupra efectelor aşteptate. Urmează să vedem cum poate fi analizată structura şi antistructura ritului. 1) Structura temporală a acŃiunii. Demersul constă în a se decupa ritualul în faze şi subunităŃi corespunzătoare organizării specifice a activităŃilor sau obiectelor simbolice (cf. Evans-Pritchard : căsătoria tradiŃională la populaŃia Luo ; Turner : riturile ndembu la naşterea de gemeni). Un rit luat în ansamblul său (iniŃiere) se decupează în rituri elementare (încercări, purificare, sacrificiu); acestea în riteme (de ex. înconjurul locului), iar ritemele în motive (sensul de învîrtire, numărul de tururi). Decuparea secvenŃială permite, la fiecare pas, exegeza sintetică a unui episod omogen. Dat fiind numărul limitat de riteme şi infinitatea combinărilor lor, două ceremonii pot organiza aceleaşi riteme în moduri diferite, ceea ce pretinde o explicaŃie. Uneori, o aceeaşi sărbătoare va consta într-un ansamblu de ceremonii în care locul fiecăreia (defilare militară, de pildă) în secvenŃă va varia în funcŃie de ani şi circumstanŃe. Ordinea secvenŃială tinde să fie mai riguroasă în riturile regimurilor autoritare şi în cele ale regimurilor democratice cu o puternică tradiŃie (de ex. ceremoniile ordinului Jartierei datează de pe vremea cavaleriei engleze din secolul al XlV-lea). Adesea durata structurată trimite la o durată structurantă, cea a mitului sau

a evenimentului fondator servind drept paradigmă seriei de riteme, în cazul comemorării. 80 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURA ÎN RITURILE PROFANE Referitor la riturile de trecere, se cunoaşte că A. Van Gennep a deosebit trei etape : separare şi ruptură cu lumea profană ; izolare într-un loc sacru şi formarea unui nou mod de a fi ; resurecŃie simbolică şi reintegrare solemnă în comunitate, cu un statut superior. Să privim totul mai de aproape. Chiar dacă nuAe eronată, secvenŃa rituală apare prea simplificată. în realitate, cele trei etape se combină într-un mod atît de complicat, încît adesea e imposibil să se stabilească dacă, de pildă, un rit e de separare sau de agregare. După cum subliniază, pe bună dreptate, M. Mauss, purificarea îşi are obîrşia în acelaşi timp în separare şi în reintegrare : „Oficiantul se purifică pentru a ieşi din lumea profană ; dar se purifică şi pentru a intra în lumea sacră. Postul, de exemplu, e un mijloc de desprindere de lumea vulgară, dar de foarte multe ori el se alătură marilor ceremonii prin care fidelul pătrunde în însuşi centrul lucrurilor sacre^ (Mauss, 1, p. 553). In plus, în acelaşi ritual se pot întîlni de mai multe ori secvenŃe de separare, de izolare sau de reintegrare. Sigur e că în ritualurile de trecere există etape de separare de lumea şi de statutul dinainte, cum e cazul interdicŃiilor alimentare din ritualul de naştere sau izolarea mamei şi a copilului după naştere, ca la populaŃia Eve din Togo. Există o fază intermediară în care actorii ritului nu fac parte din nici un grup, sînt izolaŃi şi îşi pierd caracteristicile : nume sau trecut şi nu sînt încă integraŃi într-un alt grup. Urmează reintegrarea cu impunerea unui nume. Asta nu înseamnă însă că primele rituri din ritualurile de trecere sînt, obligatoriu, de separare, urmate neapărat de o fază de izolare, apoi una de includere. în ritualul de naştere, mai multe rituri sînt în realitate integrări (spălare, purificare, punerea copilului pe cenuşă şi pe pămînt, darea numelui); de asemenea, există mai multe forme de separare (tăierea cordonului ombilical, izolarea mamei şi a copilului...) ce sînt tot atîta forme de marginalitate. Aşezarea copilului nou-născut pe pămîntul din coliba africană simbolizează o a doua naştere, de această dată telurică ; este un mod de a integra copilul în locul de 81 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ naştere, de a-i întări apartenenŃa la acel loc. Mai tîrziu, după ce copilul e prezentat soarelui, i se dă numele şi prin aceasta e introdus în societate. Aceste două forme de înglobare, una prin recunoaşterea copilului de către mama telurică, iar cealaltă prin aceea a societăŃii oamenilor, se derulează în momente diferite ale ritualului. In secvenŃele de acŃiune pot exista aiitistructuri: ele vor fi modificările aduse prin ceva nou (de exemplu să se propună brînză înainte de aperitive), timpii morŃi în afara ritualului, pentru că un protagonist a adormit ori pentru că se face o pauză de cafea în timpul unei defilări solemne. SecvenŃa poate fi şi parodiată printr-o răsturnare semantică (Carmina Burana, rit de învestitură a unui rege de operetă). 2) Structura rolurilor. Aici, atenŃia e îndreptată asupra situaŃiei, asupra poziŃiei actorilor şi a comportamentelor lor stereotipe, legate eventual de alte sisteme decît ritualuri, într-un fel de dramă instituită. îi rămînem datori lui Goffman, care, în La mise en scene de la vie quotidienne, a practicat acest tip de analiză în termeni psiho-sociologici de interacŃiune, de statut, de rol mai mult sau mai puŃin codificat, în situaŃii familiare sau teatralizate în modele tipice. Pentru acest autor, rolul ritual include portul unei măşti într-o punere în scenă ce-i fereşte pe parteneri să-şi piardă credibilitatea. A face impresie bună prin Ńinută, atitudine, îmbrăcăminte, mers, a păstra distanŃa faŃă de rol sînt comportamente ce se înscriu într-o ordine elocvent rituală, al cărei lexic cuprinde o parte de minciună, corespunzînd unei preocupări legate de o bună prezentare într-o existenŃă cotidiană teatralizată. în riturile de mustrare educativă, tatăl adoptă în mod artificial un comportament coercitiv, în vreme ce e plin de afecŃiune pentru copilul său. Analiza lui Goffman se bazează pe munca actorului în scenă, spre deosebire de Turner, preocupat de perspectiva autorului, regizor ce pune la punct spectacolul. Dramă ducînd la bun sfîrşit o criză, ritul este, pentru Turner, un mecanism de răspuns la schimbări şi conflicte. Expresiv din punct de vedere emoŃional, jocul dramatic 82 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE ritual operează o schimbare : el permite o fază de acŃiune orientată. j)jn ce\e trej etape distinse de Van Gennep în riturile de trecere, Turner nu numai că o consideră pe cea de a doua, izolarea, drept capitală, deoarece e puternic trăită emoŃional, dar mai adaugă între segregare şi agregare o fază de redress, un angajament ferm într-o direcŃie recent revelată şi ale cărei avantaje şi dezavantaje, drepturi şi îndatoriri sînt acceptate. Este punctul central al unei piese de teatru şi pregătirea deznodămîntului.

Cît despre liturghiile politice, ele se constituie în jurul a trei tipuri de actori: organizatorii, actorii propriuzişi si spectatorii. Efectele asupra ultimilor sînt într-un decalaj parŃial dacă le raportăm la intenŃiile primilor şi la realizările celor ce formează al doilea tip. Studiul logicii sociale a actorilor trebuie să Ńină seama, împreună cu condiŃiile de producere şi de organizare a sărbătorii, de reciprocitatea rolurilor între actori şi de totalitatea lor organică inspirată printr-o schemă ierarhică (marea mesă a Reich-ului la Niirnberg) sau egalitară (sărbătoarea de întîi mai). Dacă în sărbătoarea profană sau populară există, eventual, o reversibilitate a rolurilor, spectatorul putînd deveni actor sau organizator, iar acest fapt rămîne fără consecinŃe în viaŃa de zi cu zi, în ritul religios sau liturghia politică lucrurile nu se petrec la fel: locul obişnuit în ierarhie precizează atribuirea sarcinilor rituale, reprezentaŃia urmăreşte un efect non-ludic şi împărtăşirea unor idealuri comune funcŃionînd conform axei control-dependenŃă, ritul subliniind relaŃiile asimetrice între două poziŃii sociale. în ierarhia rolurilor, vor fi antistructurale : contestarea unui lider de către membrii partidului său, nerespectarea locurilor de onoare, răzvrătirea noului venit împotriva iniŃiatorului, invadarea stadionului de către spectatori, gesturi şi posturi necuviincioase într-o împrejurare ce pretinde o anumită rezervă. 3) Structura valorilor şi a scopurilor. într-un limbaj adesea aluziv se exprimă opŃiunile primordiale ale unei societăŃi, din care unele sînt enunŃate verbal, ca 83 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA aspiraŃii ce urmează a fi realizate, iar altele sînt incluse ca urmare a îmbinării unor gesturi, simboluri şi atitudini ce se raportează la obişnuinŃe etice şi culturale. Mănunchiul format din aceste valori decisive, legate unele de altele, asamblate nu întîmplător şi relativ ierarhizate, alcătuieşte structura ideologică ce slujeşte drept model comemorativ sau drept model proiectiv pentru rit. Contextul instituŃional al ritului permite manifestarea unor preferinŃe colective (de ex. : efort şi cumpătare pentru pionierii puritani stabiliŃi în Statele Unite) şi intenŃii subiacente (integrare, îndoctrinare, mobilizare...) ale organizatorilor de rituri, precum şi o ordine a puterilor considerate ca supreme ori superioare (zeu, erou) sau împuternicite la diferite niveluri. Dar, la conŃinutul cognitiv şi la capacitatea de evaluare a ideologiilor, se adaugă o consecinŃă afectivă indiscutabilă, descifrată cu ajutorul ritualului prin participare, şi anume emoŃia, memoria actorilor şi a spectatorilor. Procesul de valorificare din rit presupune o triplă funcŃie : funcŃia cognitivă a mesajelor prin semnificanŃi trimiŃînd la semnificaŃi, funcŃia afectivă legată de implicarea emoŃională din participare şi funcŃia de impulsionare a orientării acŃiunii prin manipulare psihologică, adeziune revigprată, evoluŃie a procesului de negociere etc. In riturile sportului sînt celebrate sănătatea corporală, îndemînarea şi iuŃeala, uneori violenŃa. Valorile actuale trec în riturile alimentare ce se înfrumuseŃează cu două uncii de igienă, primesc savoare cu o picătură de exotism şi reduc din lipidele nedietetice. Şi în riturile politice se conturează unele valori, enunŃate, de plidă în ideologia nazistă, printr-un amestec de referiri la natură, la puritatea rasială, la bravura juvenilă, la eroismul patriotic sau la sacrificiul sîngeros. Prin raportare la miturile de întemeiere ce servesc de lege societăŃilor tradiŃionale, miturile politice moderne de mutaŃie (Grevă generală, RevoluŃie, Progres) apar mai efemere şi mai fragmentate, conducînd, de exemplu, la o mare diversitate de socialisme, utopice ori nu. Punînd în evidenŃă colectivitatea : ein Volk, proletariatul, naŃiunea aleasă, ele subliniază uneori acŃiunea decisivă a 84 ______STRUCTURĂ SI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE Salvatorului : ein Fiihrer, Lenin, Washington şi îşi construiesc un panteon din mari personalităŃi. SperanŃa unei vîrste de aur (societate fără clase, lume fără poluare) se bazează pe viziunea idilică a unui paradis terestru iniŃial (comunitate primitivă, ruralism tihnit la Hesiod sau la Vergiliu). La orizontul miturilor moderne se află mereu utopia! împotriva angoasei şi a fricii: securitatea Icariei lui Cabet*. împotriva mizeriei şi a lipsurilor : Eldorado-ul american sau tărîmul abundenŃei magazinelor de stat. împotriva proprietăŃii şi a furtului: redistribuirea terenurilor şi colhozul. împotriva singurătăŃii individului ghinionist: munca plină de bucurie în colectiv. PuŃin împodobit ca imagini şi foarte teoretizat ca ideologie, mitul modern proclamă o datorie de a fiinŃa, conform unei ordini refabricate ce neagă radical tensiunile, crizele şi defectele prezentului. El se pretinde mai mult o lume a speranŃei şi a iminenŃei decît una a profunzimii temporale a originilor. Adăugăm că, de cele mai multe ori, valorile înscrise în rituri nu sînt elaborate în formă de mit. Şi chiar dacă avem în vedere riturile tradiŃionale, se cuvine să denunŃăm ideea lui M. Eliade despre o dependenŃă a ritului faŃă de mit. Foarte rar mitul şi ritul coincid secvenŃă cu secvenŃă. Unul poate spune mai mult, altul mai puŃin. Acelaşi mit se celebrează prin rituri diverse şi rituri identice se referă la mituri diferite. Mituri, cum e

cel al lui Narcis, nu au un rit corespunzător. Sensul unui mit nu legitimează neapărat o împlinire rituală. Unele rituri supravieŃuiesc ca necroze comportamentale atunci cînd au dispărut credinŃele fondatoare. în riturile profane, îndeosebi, nici un element ce se referă la rit nu Ńine de ordinea logosului arhetipal, de relatarea unor acte de început, ci de valorificarea colectivă, de ideologie sau de speranŃa unei satisfacŃii simbolice sau a unei eficiente sociale. Antistructura devine vizibilă atunci cînd se aduce atingere unui cod de ascundere a trupului în public (exhibarea feselor de către Polnareff), cînd se acordă * Etienne Cabet (1789-1856), publicist francez, autor al unei cunoscute utopii comuniste, expusă în Le Voyage en Icarie (n. trad.). 85 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ amnistie judiciară unor mafioŃi sau deputaŃi necinstiŃi sau în caz de orgie deliberată în timpul postului. 4) Structura mijloacelor. Structura teleologică a scopurilor şi a valorilor implică folosirea unor mijloace organizate pentru a le realiza, măcar că scopul n-ar fî întotdeauna principiul din care se deduce modalitatea, iar dispunerea de anumite mijloace ar putea duce la anumite finalizări. Pentru a intra în contact cu numinosul, sau a dobîndi pacea şi siguranŃa, sau a apăra patria, sau a realiza o anumită egalitate, sînt puse în practică şi ordonate între ele variate mijloace reale şi simbolice : loc căruia i s-a dat valoare de sanctuar (arc de triumf, altar, mormînt, stadion), timp definit (fiecare duminică, 11 noiembrie, 4 iulie în Statele Unite), obiect (azimă, drapel, coroană, veşmînt, mască), gest (semnul crucii, salut militar, marş), cuvînt (rugăciune, cîntec, slogan, discurs), atitudine (în genunchi, poziŃie de drepŃi, pumn ridicat). Chiar dacă mijloacele, în ritualurile de inversiune (cf. Gluckman), apar contrare scopurilor, o lectură logică se poate efectua printr-o filosofie a catharsis-ului. Agregările de simboluri dezvăluie anumite aspecte ale inexprimabilului şi ale inaccesibilului, ascunzîndu-le în acelaşi timp sub forme metaforice. Ele constituie catalizatorii imaginaŃiei, ai acŃiunii şi ai comunicării. De altfel, simbolul slujeşte drept liant între operaŃiuni mentale şi materiale. De registrul cunoaşterii Ńin, de exemplu, în karate, cele şapte puncte esenŃiale ale budo (valori ca vitejia, comportamentul corect, sinceritatea totală, onoarea, loialitatea), regulile şi codurile acestei arte marŃiale ; de registrul acŃiunii Ńine motricitatea controlată, în raport cu scopul urmărit: destabilizarea adversarului. Dar gîndirea şi acŃiunea sînt armonizate prin simbolica taoistă a lui Yin şi Yang, prin principiile Zen ale eliberării, prin simbolurile covorului de luptă, tatami, ale salutului, ale limbii folosite, ale efectelor vestimentare, ale uceniciei şi ale luptei controlate. 86 _____STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE Profanarea locurilor de către autorii de graffiti, un marş militar executat cu paşi în contratimp sau Ńeava puştii îndreptată spre sol, sosirea la o serată dansantă în Ńinută de plajă ori aprinderea pipei de la flacăra de pe monumentul soldatului necunoscut vor face să apară antistructura mijloacelor. 5) Structura comunicărilor. Ritul se prezintă ca un sistem de stocare a informaŃiei din simboluri şi ca un sistem de transmitere a mesajelor încărcate cu eficacitate mistică. Apar întrebări privind selecŃia emiŃătorilor şi a receptorilor : Cine comunică? în ce fel? în ce ordine? Vom încerca să definim, afară de conŃinutul şi forma mesajului, eventualele reconstituiri şi distorsiuni în fenomenul de transmitere, precum şi modul de descifrare a mesajului. E. Leach, care defineşte riturile ca pe nişte sisteme de semnalizare pornind de la coduri stabilite din punct de vedere cultural, exploatează ideea lui R. Jakobson conform căreia principiul de bază al oricărui sistem de semnificare verbală sau neverbală din rit ar fi transformarea metonimiilor în metafore şi a metaforelor în metonimii. Cu alte cuvinte, codificarea se operează prin imagini favorizate într-o subcultură : pîinea şi vinul ca liant simbolic al ritualului mesei în Occident; balonul oval ca identificator al riturilor sportive din Languedoc-Roussillon. ExerciŃiu de comunicare în funcŃie de o retorică stabilită, ritul, ca limbaj, are funcŃiile denotativă, expresivă, impulsivă, fatică, estetică, metalingvistică şi poziŃională. Altfel spus, cu termenii folosiŃi de Jakobson, se Ńine seama de mesaj (referenŃial sau denotativ), de afectivitatea locutorului (emotiv), de efectul asupra destinatarului (de impulsionare), de efectul contactului (fatic) obŃinut între interlocutori, de forma estetică a ritului (protocol, îmbrăcăminte, decor, culori, joc de lumini, stil), de codificarea mesajului (ritm, muzical, gestual etc.) şi, adaos la Jakobson, de locul partenerilor ritului în asimetriile lor relaŃionale. Cînd e asociat unei ambianŃe festive, mesajul ritului poate fî compromis prin procesul de comunicare : muzică, 87

MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ dans, beŃie. Astfel, acest proces poate transforma mesajul de tip mitic în ritual de distracŃie pentru public (folclo-rizarea vechilor măşti religioase, altădată ascunse neiniŃiaŃilor şi arătate la serbările politice africane ca simple simboluri de identitate regională). în alte cazuri, procesul de comunicare, singura rămăşiŃă din scenariul ritual, devine mesajul principal al sărbătorii (defilare, bal, foc de artificii la 14 iulie). Comunicarea de tip festiv poate interveni şi după înfăŃişarea mesajului (pentru sindicaliştii ce defilează la întîi mai). Comunicarea festivă subsecventă distruge uneori şi prin excesele sale ori prin ironizare sensul unui mesaj pe care elitele au dorit să-1 transmită participanŃilor la o ceremonie politică într-o manieră mai mult sau mai puŃin constrîngătoare. In comunicare, vor fi antistructurale perturbarea mesajului prin Ńipete de copii, zgomote exterioare, lapsusuri sau un stil excesiv de expresiv. Să ne aplicăm acum grila la călătoria cu avionul, studiată ca rit profan de J. Pitt-Rivers şi vom vedea că ea permite organizarea faptelor observate. 1) AcŃiuni : Ordinea este următoarea : sosirea la aeroport, controlul biletelor, înregistrarea bagajelor, prezentarea paşaportului şi a biletului reprezentantului poliŃiei, controlul bagajelor, cumpărături scutite de taxe, trecerea în sala de aşteptare, îmbarcarea, ocuparea locului numerotat, decolare, masă, film, aterizare, formalităŃi de poliŃie, de sănătate, recuperarea bagajelor, vama... 2) Roluri: Pasagerii individuali, în doi sau în familie, conştienŃi că voiajează la clasa turist sau la clasa întîi cu privilegii, se întîlnesc cu personalul social şi tehnic al aeroportului. în avion, ei sînt doar în contact auditiv cu personalul tehnic izolat în cockpit, pe care-1 recunosc, eventual, după epoleŃii aurii, în timp ce personalul de bord veghează la securitatea şi aprovizionarea pasagerilor. Stewardesa, după ce-a demonstrat cu graŃie folosirea vestei de salvare, manifestă în continuare o binevoitoare autoritate de doică. 3) Valori: Indiferent că e vorba de un scop turistic, de o călătorie de afaceri sau de un botez al aerului, voiajul pe calea aerului, mai scump decît oricare altul, mai ales la 88 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE lasa întîi, e apreciat ca nobil, rapid şi confortabil. Măşti, veste de salvare, informaŃii liniştitoare arată cît de mult e preŃuită securitatea corporală a pasagerului. Fiecare companie aeriană îşi pune în joc, prin servicii, tot prestigiul. Pe un aeroport străin, avionul e considerat ca parte a teritoriului naŃional al Ńării de origine. Valorificarea identităŃii naŃionale apare atît în limbajul comunicaŃiilor, cît şi pe aeroporturile unde flutură drapelul naŃional şi sînt vîndute produse locale. 4) Mijloace : Oare nu s-ar putea percepe gradul de dezvoltare al unei naŃiuni după aspectul aeroporturilor sale: Amsterdam, Recife, Conakry..., prestigiul unei companii după uniforma stewardeselor, creată de un mare designer, ca şi după calitatea serviciilor oferite : mese, canale muzicale, filme, batiste răcoritoare, produse fără taxe sau reviste suvenir? ObligaŃii îmbinate cu interdicŃii conlucrează la securitate şi confort: aşezarea în cală a bagajelor, plasarea diferenŃiată a pasagerilor de la clasa întîi, a fumătorilor, şanctuarizarea cabinei de pilotaj etc. 5) Comunicări: în aeroporturile de plecare şi de sosire, microfoane şi panouri îl orientează pe călător. în avion, urmează urările de bun venit ale echipajului, indicaŃiile de aşezare a pasagerului, anunŃul de legare a centurilor, informaŃiile privind siguranŃa, temperatura, traseul..., convorbirile în surdină dintre vecini, pe care-i leagă cel puŃin participarea la aceeaşi aventură. Dar, în călătoria aeriană, ritul apare mai curînd ca un habitus asigurînd eficienŃă şi securitate, fără intenŃia unei exaltări emotive, iar simbolica sa nu trimite la o mitică organizată. De reŃinut că pentru a exista rit, e necesară prezenŃa simultană a celor cinci tipuri de structură. Rit nu înseamnă o secvenŃă temporală, nici interpretarea unor roluri sau o comunicare verbală. Nu există nici un impediment, însă, ca ele să intre ca elemente de structurare a unui rit global. Antistructura ameninŃătoare Precizăm de la început că, atunci cînd vom vorbi despre antistructura, nu ne vom referi la riturile de 89 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ răzvrătire studiate de M. Gluckman (carnaval, inversare simbolică a ordinii înaintea unei învestituri, faze temporare de haos instituŃionalizate) ce răstoarnă cu exactitate şi în mod excepŃional ordinea, cu scopul de a o restaura mai bine. în realitate, discordanŃa controlată nu este o ripostă la ideea durkheimiană a consensului social. Se demonstrează doar că în orice societate există faze de tranziŃie şi de transformare şi că ritul este un mod de a digera discontinuitatea Ńesăturii sociale, la fel cum se întîmplă cu discontinuităŃile din biografiile membrilor unei societăŃi prin rituri de trecere. Pasagere şi luînd forma unei inversiuni

controlate, riturile de răzvrătire apar ca operaŃiuni ale societăŃii asupra ei însăşi sau asupra membrilor săi. Societatea se mitizează printr-un joc al dezordinii ca să rîdă, deşi aceste rituri pot să cuprindă germeni ai nehotărîrii, dacă dezordinea fictivă e în măsură să impulsioneze o dezordine reală în anumite circumstanŃe (scăpare de sub control a marşurilor revendicative, excesele de la concertele pop cufundate în degradare). Dinamica internă a ritului decurge în parte mai curînd din fragilitatea structurală, perceptibilă în ceea ce există în ritul de antistructură evolutivă variabilă şi derapantă. 1) O antistructură evolutivă. Ceva netolerat o dată se poate încorpora altă dată în structura aceluiaşi rit, deoarece i se va fi atribuit o altă semnificaŃie. Spiritul timpului străbate viziunile despre lume, iar existentul irupe în ideal prin deprinderi şi simboluri, considerate la început parazite sau necuviincioase, dar acceptate de ceremonie, aşa cum Biserica catolică a tolerat, în locurile sale de cult, tobe şi trompete în 11 noiembrie, iar de atunci şi acompanierea cîntecelor la ghitară, ori chiar aplauzele atîta vreme interzise. 2) O antistructură variabilă, formată din elemente improvizate ce exprimă creativitatea relaŃiilor dintre indivizi prin ceva ce nu poate fi controlat (transe, viziuni mesianice), născut dintr-o hiperconcentrare. Cînd improvizaŃia se poate strecura, ea riscă uneori să perturbe sensul ritului. ApariŃia neaşteptată a unui eveniment 90 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE ate avea efecte asemănătoare cu intervenŃia stării emoŃionale excesive în formal şi raŃional. 3) O antistructură derapantă. FuncŃia integratoare a ritului nu poate fi supraevaluată fără o examinare a cazurilor eventual contrare : încăierări între grupuri rivale sau dependente (sărbătoarea unui partid de opoziŃie), competiŃie pentru posturi de conducere, violenŃă ritualizată, conflicte personale prilejuite de o supraîncărcare a riturilor (renunŃare la preoŃie în anii şaizeci, psihologia copiilor de rabini, Klein, Durkheim), antistructură derapantă în inima ritului. Dacă e adevărat că în situaŃii conflictuale (negociere între sindicate şi patroni, de pildă), ritualismul are tendinŃa să se dezvolte, fiecare partener scoŃîndu-şi la înaintare pionii conform unor reguli stabilite, la fel de exact e că un conflict se poate instala în chiar centrul ritului, în măsura în care acesta intră într-o logică de înŃelegere şi de potlatch* între grupuri rivale. La tineri, structura manifestării ritualizate este evolutivă, dar şi variabilă, formată din elemente improvizate ce exprimă creativitatea relaŃiilor intersociale printr-o atitudine necontrolabilă (transe în unele concerte rock, break dance acrobatic, figuri gimnastice însoŃind rap-ul). Ritul poate suferi şi scăpări de sub control, căci oricare ceremonial nu invocă puterea ordinii decît pentru că unele contraputeri, veşnic treze, îl pot ameninŃa modificîndu-i neîncetat sensul şi ponderea valorilor admise ori satirizîndu-1 prin folosirea ambiguă a limbajelor sărbătorii. De aici, importanŃa ce trebuie acordată condiŃiilor executării unui rit. Breşele în structură provin din apariŃia unor evenimente neaşteptate, din partea spectatorilor sau a actorilor (pocnetul unei petarde, aruncarea cu roşii, căderea unui decor), cînd de la un time-out sau pauză în rit (pauza de cafea în timpul unei defilări solemne), cînd de la manifestarea intenŃionată a unei inadvertenŃe (o notă falsă a cuiva care nu respectă uniforma vestimen* Termen din antropologie. Ceremonie rituală practicată de unii amerindieni, în care un grup oferă daruri altui grup, simbolic rival, obligîndu-1 astfel să întoarcă un dar cel puŃin egal (n. trad.). 91 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ tară, întreceri de tobe între două grupuri ce urmăresc ca adversarul să piardă ritmul într-un cortegiu de carnaval), cînd din impactul unei componente afective ce acŃionează ca deficit (dezangajare prin raportare la modelul ritual ce urmează oboselii) sau ca exces (activităŃi neregulate, exagerat ostentative sau total disonante, provocate de droguri, ce perturbă comportamentele obişnuite). Prin acŃiunea unor elemente necontrolate, spărgători de vitrine pe parcursul unei defilări, indivizi ce se dedau la acte de vandalism într-o sală de dans ori la un meci de fotbal, ritualul e ca şi minat în impactul său, în măsura în care abuzurile condamnate de opinia publică sînt atribuite participanŃilor. Ordinea unora nu e şi a celorlalŃi, dar ritul intră totuşi ca strategie în negocierea dintre parteneri ce fac uz de reguli diferite. Logici total lipsite de coerenŃă Dacă, aşa cum am făcut, analizăm ritul din unghiul antistructurii prezente în centrul unei ordini niciodată complet definite, observăm şi unele decalaje faŃă de reguli, ca şi faŃă de realitate, care-1 determină pe A. Piette să examineze logica ritului profan, nu raportînd-o la principiul ordinii tradiŃionale, ci gîndind-o ca paradoxală deoarece include contradicŃii, ambivalenŃe şi intervale.

1) Logica contradictorie este aceea a dezordinii ritualizate, a inversiunilor politice. După Girard, aici dezordinea e convertită în factor de ordine prin homeostază sau prin întoarcere ciclică la haosul primordial, la criza sacrifîcială fondatoare. Ritul de transgresiune legitimată sau de subminare temporară pentru regenerare îşi aruncă actorii într-o lume a tumultului, a forŃelor pulsionale, a autonomiei. 2) Logica ambivalenŃei constă în coexistenŃa unor elemente contrare : sacru-comic, viaŃă-moarte, purimpur, în figuri rituale cum ar fi cea a Trickster-ului american sau a Legba dahomean. Clasificările fiind confuze într-o stare de nediferenŃiere şi de mixtură arhetipală, mitul va pune faŃă-n faŃă mai multe limbaje într-o polifonie ca aceea a Carnavalului unde se manifestă simultan Apollo şi Dionysos. 92 ^STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE 3) Logica intervalului se referă la partea de înce-r>ut a riturilor de trecere, ce situează actorul într-un interval limitat, marginal, al normelor şi al cotidianului: androgini, neofiŃi, interpretînd embrionul şi nounăscutul. O parte a jocului e inclusă în ritul de transformare parŃială a comportamentelor, mesajelor şi relaŃiilor sociale, prin care societatea se contemplă şi se povesteşte trezind, în acelaşi timp, conştiinŃa critică a novicilor. 4) Logica paradoxală, depăşind cele trei forme anterioare de logică, admite ritul ca fiind joc şi non-joc, cotidian şi non-cotidian. In rit se suprapun universuri, între două niveluri diferite produse simultan, alegerea este imposibilă. Ritul cuprinde totodată un mesaj serios şi unul ludic. Ritualul se include, după cum notează G. Bateson studiind nişte vidre gata să se joace că se ceartă, într-o zonă de limb caracteristică jocului. E un joc şi nu e un joc. Din această perspectivă, ritul poate fi conceput, în acelaşi timp, ca performant şi ca incomplet şi niciodată încheiat. Concluzie: adeziunea „Oare grecii credeau în miturile lor" (religioase)? Europenii cred în riturile lor (profane)? Prea puŃin. Sigur că ne implicăm la diferite niveluri. Angajamentul e complet? O mare lecŃie a modernităŃii e aceea a distanŃei critice. în multe rituri profane există o acŃiune de simulare, o stratagemă pentru a-i induce semenului o idee sau o aşteptare eronată, perturbări produse prin căscat, tuse, distrugeri, stîngăcii, blufuri, despărŃiri prin dezangajare sau exces dezorganizat, momente de pauză, răstălmăciri: glume luate în serios ori expuneri serioase primite cu uşurinŃă, întrepătrunderi de mesaje importante cu meta-mesaje ludice sau invers, capcane întinse unor complici sau unor parteneri mai răutăcioşi decît „braconierul". Riturile profane ale mesei sau ale muncii, ale trupului sau ale sportului, cele de primire a noului venit în cursul superior sau ale călătoriei cu avionul sînt mai puŃin în legătură cu credinŃe puternice a căror reminiscenŃă ar fi, ca în religii, cît cu unele adeziuni labile, maleabile sau 93 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ obişnuite, la o cultură sau subcultură determinată, înŃeleasă ca stil de viaŃă, ca ansamblu de valori şi de comportamente. Ele indică mai mult participarea la un sistem instituŃional decît interiorizarea unui ansamblu de credinŃe şi nu reclamă o impregnare radicală cu simboluri arhetipale. Antiteza ordine perfectă/haos nu e decît un mit religios nepotrivit în lumea profană care nu se raportează la un absolut transcendent. In cea mai mare parte a timpului, actorul unui rit profan nu-şi spune „acesta e un rit" (deci, serios şi important), nici „acesta e un joc" (deci, fără urmări), ci trăieşte ceea ce noi considerăm drept rit profan ca pe o serie de comportamente obişnuite, înscrise în realitate (mîncare, destindere, deprinderea vieŃii de student sau a celei militare), eventual cu o conotaŃie de spectacol fără miză deosebit de importantă. Cu toate acestea, un rit profan poate fî luat cu toată seriozitatea drept obiect de studiu sociologic şi antropologic, aşa cum se face cu rîsul, iubirea sau ecologia. STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE taTCOBSON, R., Essais de linguistique structurale, Minuit, JA Paris, 1965 LEACH, E., „Ritualization in Man", în Philosophical Transactions ofthe Royal Society ofLondon, pp. 251, 403-408, B,1966 LEVY-BRUHL, L., Les fonctions mentales dans Ies societes inferieures, Alean, Paris, 1910 MAUSS, M., Oeuvres, 3 voi., Minuit, Paris, 1968-1969 PIETTE, A., „Les rituels : du principe d'ordre â la logique paradoxale", în Cahiers Internationaux de Sociologie,

XCII, 1992, pp. 163-180 PITT-RIVERS, J., „La revanche du rituel dans l'Europe contemporaine", în Les temps modernes, nr. 48, martie 1987,pp.50-74 RIVIERE, C, Les rites profanes, PUF, Paris, 1995 TURNER, V. W., Le phenomene rituel, PUF, Paris, 1990 (ed. întîi engleză în 1969) VAN GENNEP, A., Les rites depassage, Nourry, Paris, 1909 Bibliografie BATESON, G., La ceremonie du Naven, Librairie Generale Franşaise, Paris, 1986 (ed. întîi engleză în 1936) BENVENISTE, E., Le vocabulaire des institutions indoeuropeennes, Minuit, Paris, 1969 CAZENEUVE, J., Les rites et la condition humaine, PUF, Paris, 1958 DURKHEIM, E., Les formes elementaires de la vie religieuse, Alean, Paris, 1912 ELIADE, M., Trăite d'histoire des religions, Payot, Paris, 1949 EVANS-PRITCHARD, E. E., La femme dans les societes primitives, PUF, Paris, 1971 (ed. întîi engleză în 1965) FRAZER, J., Le rameau d'or, 4 voi., Laffont, Paris (ed. întîi engleză în 1911-1915) GIRARD, R., La violence et le sacre, Grasset, Paris, 1972 GLUCKMAN, M., Order and Rebellion in Tribal Africa, Coohen and West, Londra, 1963 GOFFMAN, E., La mise en scene de la vie quotidienne, 2 voi., Minuit, Paris, 1973 94 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE Michel PINQON şi Monique PINCON-CHARLOT Cercetători C.N.R.S., membri ai C.S.U. şi I.R.E.S.C.O. Ritualuri familiale şi sociale din marea burghezie Marea burghezie şi nobilimea bogată care, împreună, formează ceea ce se poate numi înalta societate, se caracterizează prin numeroase ritualuri. Ele privesc îndeosebi viaŃa familială şi intensa sociabilitate proprie acestui mediu social. Am explorat un prim exemplu cu ajutorul unui studiu privind vînătoarea cu gonaci ce s-a dovedit a fi o practică neobişnuit de bogată din acest punct de vedere1. Analiza proceselor de transmitere a averii în asemenea familii arată şi o folosire frecventă a unor forme ritualizate ale vieŃii familiale sau sociale2. Pentru a înŃelege modalităŃile de construire a dinastiilor familiale şi a reŃelelor de relaŃii de o densitate şi de o intensitate puŃin obişnuite, analiza ritualurilor puse în joc a apărut ca un moment necesar. In această parte a spaŃiului social unde se adună toate formele de capital, economic şi financiar bineînŃeles, dar şi cultural şi şcolar, social şi simbolic, riturile ciclice, riturile de instalare sau de agregare şi toate celelalte primesc o importanŃă cu atît mai mare cu cît mizele sînt mai însemnate. 1. Familia în centrul reŃelelor Transmiterea reuşită a patrimoniului economic presupune să fie realizată aceea a altor forme ale patrimoniului, constituite din capitalul cultural, capitalul , M., PINgON-CHARLOT, M., La chasse ă courre, ses rites et ses enjeux, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1996. 2 PINgON, M., PINgON-CHARLOT, M., Grandes Fortunes. Dynasties fami-liales et formes de richesse en France, col. „Documents", Payot, Paris, 1996. 98 RTTUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE olar, capitalul social şi capitalul simbolic. Transmiterea ^eclamă moştenitori apŃi şi pregătiŃi să primească ceea ce au adunat generaŃiile anterioare, împreună cu tot prestigiul legat de numele unei descendenŃe şi de densitatea reŃelelor în care aceasta se inserează. De asemenea, „cei mari au mari familii", scrie Pierre Bourdieu, pentru care aceasta ar fi „o lege antropologică generala'. „Ei au un interes specific să întreŃină relaŃii de tip familial extinse şi, prin aceste relaŃii, o formă specială de concentrare a capitalului. Altfel spus, în pofida tuturor forŃelor de fisiune ce se exercită asupra ei, familia rămîne unul dintre locurile de acumulare, de păstrare şi de înmulŃire a diferitelor feluri de capital"3. Familia se află în mijlocul reŃelei de relaŃii ce permit acumularea şi transmiterea cu ajutorul ritualurilor sociale, numeroase şi variate, datorită cărora există grupul, de la ceremoniile familiale, al căror fast nu e lipsit, în mod evident, de sens social, pînă la marile adunări periodice care marchează viaŃa mondenă. Chiar şi azi, sistemul de unire prin căsătorie e atît de înrădăcinat, încît, de îndată ce e amintit, cu ocazia unui cocktail sau a unui dineu, un nume de persoană, invitaŃii încep să construiască imediat perspectiva de

înrudiri şi se lansează, cu virtuozitate, în elaborarea orală a arborelui genealogic. Intr-atît contează să se ştie cine ce e, adică să se cunoască reŃeaua de alianŃe a celui despre care e vorba. Ritualul de construire a reŃelei de înrudiri are drept consecinŃă integrarea în cadrul ascendenŃei sale. în acelaşi timp, le reaminteşte celor prezenŃi existenŃa acelui grup familial. înŃelegerea importanŃei mizelor vieŃii familiale şi mondene e foarte bine percepută şi aplicată pe o arie extinsă. Acest lucru înseamnă un efort social considerabil ce are ca finalitate contopirea individului cu grupul familial şi sociologic indestructibil. în general, naşul şi naşa copiilor sînt aleşi din cadrul acestui grup, fapt prin care se urmăreşte, printre altele, strîngerea legăturilor între generaŃii. „E bine unchi, se spune, dar unchi şi naş în acelaşi timp, e şi mai bine". Nou-născutul va fi botezat de un preot ce face parte din 1 BOURDIEU, R, Raisons pratiques, Seuil, Paris, 1994, p. 196. 99 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ familie. Ritul botezului, îndeplinit de un membru al reŃelei familiale, instituie nou-născutul ca membru al neamului. îndeobşte sînt foarte respectate riturile ce marchează perioadele vieŃii. Acest lucru se întîlneşte şi la alte grupuri sociale, dar aici sensul rezidă dintr-o sistematică dorinŃă deliberată de a înscrie şi de a confirma apartenenŃele şi soliditatea verigilor reŃelei. ViaŃa familială şi cea socială sînt strîns legate. Din acest punct de vedere, activităŃile mondene destinate copiilor şi adolescenŃilor sînt nişte structuri nepretenŃioase care, prin ritualuri ce le imită adesea pe cele ale lumii adulte, iniŃiază şi insuflă cunoştinŃele şi credinŃele sociale indispensabile existenŃei marii burghezii. De la vîrsta de doisprezece ani, copii cooptaŃi pe o bază socială, aşa cum se întîmpla în cluburi, au în comun preocupări cum ar fi vizitarea monumentelor istorice sau învăŃarea jocului de bridge şi a dansului. Cu timpul, accentul se va pune pe mari serate dansante. După multiple deprinderi ritualizate, cum ar fi aceea a artei prezentării sau a ştiinŃei de a saluta şi a mulŃumi mamei care a organizat petrecerea, copiii reuşesc să-şi imite părinŃii. De altfel, ei sînt prezenŃi de la începutul şi pînă la sfîrsitul acestor mondenităŃi ce dispar absolut firesc atunci cînd tinerii ating vîrsta adultă. PrezenŃa fizică a părinŃilor e din ce în ce mai discretă, pe măsură ce copiii cresc, ca şi cum ar deveni treptat perimată, fiind înglobată într-un anume fel de copiii ajunşi adolescenŃi. De remarcat că tinerii aceştia încep să se îmbrace ca adulŃii, pentru marile serate dansante, la care costumul, ba chiar foarte adesea smokingul, e de rigoare pentru băieŃi, fetele adoptînd corsajul decoltat şi fără mîneci. Acest lung rit de trecere instituie moştenitorii ca atare, permiŃîndu-le să demonstreze progresiv că sînt bine pregătiŃi pentru a ocupa poziŃiile ce li se cuvin. Această ritualizare formalizată şi explicită, acest parcurs iniŃiatic ce traversează primele etape ale vieŃii, nu sînt, fireşte, atît de minuŃios codificate, decît în măsura în care mizele transmiterii sînt foarte mari. Pentru familii e vorba de a se asigura că descendenŃa va fi bine dusă mai departe, iar activităŃile mondene sînt unul din mijloacele folosite în acest scop. 100 RTTUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE ViaŃa familială e legată de anumite locuri ce-i sînt emblematice. Poate fi imobilul parizian, construit de un strămoş, precum cel ridicat pe Champ de Marş de bunica maternă a Catherinei de Persuy, nepoata unor bogaŃi industriaşi din domeniul petrolului. „Mama mea, spune ea a trăit toată viaŃa în acest imobil. Cînd mam născut, acum 36 de ani, bunica mea şi fiecare din cei trei copii ai săi îşi avea apartamentul propriu. Exista o ambianŃă extraordinară, ne plimbam prin clădire, puteam să ne vedem bunica în fiecare zi". Averea pare să autorizeze şi poate chiar să pretindă coabitarea generaŃiilor, formă de structură familială devenită rară, de altfel chiar şi pentru o parte a marii burghezii. Unul dintre privilegiile legate de aceste vaste locuinŃe este de a privi locuitul în comun ca o alegere şi nu ca pe o constrîngere insuportabilă. ViaŃa în paralel a generaŃiilor, ce au numeroase ocazii de a se întîlni datorită proximităŃii spaŃiale, este un element ce organizează transmiterea de tradiŃii şi de cunoştinŃe, de relaŃii şi de bunuri. Şi aici, acest lucru se face printro anumită ritualizare. în cazul de faŃă, cea a memoriei familiale. Marchizul de Monstiers şi nepotul său Louis povestesc cu plăcere despre bucuria ce şi-o oferă reciproc străbătînd adesea sălile castelului Fraisse, unul povestind, iar celălalt ascultînd saga familială, evocare al cărei principal suport îl constituia galeria cu portretele strămoşilor, dar şi obiectele de tot felul redeşteptînd amintirile. ViaŃa în aceste mari locuinŃe e marcată de ritmurile sociale şi de riturile lor. Astfel, vacanŃele de vară sînt încă un prilej de mari adunări în case familiale, castele la Ńară sau vile la malul mării. Redescoperirea unor locuri încărcate de amintiri, primirea prietenilor şi a rudelor, vizitarea comentată a locurilor cu care sînt onoraŃi invitaŃii permit să se evidenŃieze grupul familial şi apartenenŃa celui sau a celor ce-şi manifestă astfel profunda identitate cu el. Ritualurile estivale se află la originea unor aduceri aminte despre vacanŃe încîntătoare petrecute în compania verilor şi a verişoarelor, în case încărcate de trecut, propice visării şi

imaginaŃiei. Chiar atunci cînd, ideologic şi practic, încep să apară distanŃări 101 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ de mediul familial, ceea ce de altfel se întîmplă rar, amintirea acelor veri fermecătoare e încă puternic prezentă. Mesele familiale sînt ocazii de evaluare a capitalului social disponibil, adică dimensiunea reŃelei de relaŃii familiale sau extrafamiliale. Nu există sector al activităŃii sociale în care familia să nu aibă „corespondenŃe", indiferent că e vorba de afaceri, armată, cultură sau Biserică. Această reliefare a capitalului indisolubil familial şi social contribuie la a-1 învăŃa pe viitorul moştenitor să se perceapă şi să se conceapă ca veriga unei descendenŃe, ca ochiul unei plase, al unei reŃele familiale ce se întinde astfel în trecut, în prezent şi se proiectează în viitor. Familia nu e o entitate în sine, ci o veritabilă construcŃie socială, care necesită acumularea şi gestionarea acestei forme particulare de capital, cel familial. Ritualul dineurilor participă la crearea de deprinderi indispensabile. Copiii iau încă des masa separat, înainte sau în acelaşi timp cu părinŃii. Sufrageria copiilor e una din numeroasele încăperi din castele. Permisiunea de a lua masa cu părinŃii şi, mai mult, de a participa la dineuri, foarte frecvent cu invitaŃi, instituie adolescentul ca membru complet al familiei. Trecerea astfel marcată semnifică apartenenŃa cu drepturi depline la acea spiŃă. O apartenenŃă neîndoielnică. Recunoaşterea ce-i e astfel acordată înseamnă mai ales excluderea tuturor celor ce nu pot beneficia de această învestire. Este unul din momentele în care i se face cunoscut moştenitorului statutul, ceea ce e tot o formă de a i se impune să fie ceea ce se aşteaptă de la el. Veriga descendenŃei Familia este deci o construcŃie socială la care iau parte rituri, ritualuri şi simboluri. împreună cu întreaga putere a instituŃiei ce le aparŃine şi-i stabileşte fiecăruia drepturile şi îndatoririle prin raportare la descendenŃă. Pentru ca moştenirea să fie transmisă şi primită în condiŃii bune, este indispensabilă credinŃa în tot şirul de înaintaşi şi chiar o anumită idealizare, ba chiar „sacralizare" a familiei, ce trebuie trăită ca izvor de încîntare. „De ce, întreabă Christiane de Nicolay-Mazery în introducerea cărŃii sale La vie de ehâteau, am dorit să vă port cu mine prin cîmpia franceză timp de un an? Nu 102 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE a să vă arăt locuinŃe istorice, ci ca să vă fac părtaşi la intimitatea caselor pe care le-am iubit, case de familie, văstrate din generaŃie în generaŃie, ce şi-au lăsat, fiecare, amprenta. Case care-Ńi încălzesc sufletul, blînde cu cei ce intră în viaŃă şi alinătoare pentru cei ce se pregătesc s-o părăsească../'4 Moartea este în viaŃă, dar înscrierea propriei dispariŃii în logica descendenŃei permite asumarea sa cu mai multă seninătate. „Mi-am dat seama, de foarte tînără, datorită unor fotografii descoperite în arhivele familiei, că succesiunea generaŃiilor e un proces ireversibil, mărturiseşte Christiane de Nicolay-Mazery. Priveam cutare unchi sau cutare mătuşă la vîrsta de cinci ani, apoi în ziua căsătoriei şi, în sftrşit, pe patul de moarte. După cîteva momente dădeam peste o bunică sau o străbunică, fixate de fotograf în diferite perioade ale vieŃii. Realizam astfel cît de inevitabile sînt ciclurile vieŃii şi aparenta lor asemănare1. Apropierea de generaŃiile anterioare variază în funcŃie de mediile sociale. E posibil ca aducerea aminte să fie proporŃională cu mărimea patrimoniilor. Sub o formă prescurtată şi deci simplificatoare, se poate admite că sărăcia te face să trăieşti în prezentul imediat, iar bogăŃia în eternitate. Ceea ce nu-i unul din cele mai neînsemnate farmece ale sale. Chiar categoria de strămoş trebuie constituită, ea nu apare de la sine, e nevoie ca o întreagă procedură de doliu să se fi efectuat în condiŃii bune pentru ca mortul să devină strămoş, după cum spune cu multă îndreptăŃire Marc Auge. „Cînd mortul a devenit strămoş, moştenirea poate redeveni patrimoniu transmis şi de transmis, identitatea se fixează simultan în evidenŃa ascendenŃilor şi a descendenŃilor, a trecutului recompus şi a viitorului anterior : în închipuirea celorlalŃi în toate cazurile"5. Locul atribuit morŃii în vechile mari familii contribuie la a face din morŃi strămoşi. Din punct de vedere subiectiv, dar şi social, moartea nu mai e deloc aceeaşi cînd ocupă un loc în succesiunea generaŃiilor. încă din viaŃă, ştii că amintirea îŃi va fi sărbătorită în mai multe moduri, prin 4 NAUDIN, J.-B., NICOLAY-MAZERY, C, La vie de château, Editions du Chene, Paris, 1991, p. 3. 5 AUGE, M., prefaŃă la cartea Annei Gotman, Heritier, op. cit., p. VIL 103 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA portretele din galeria de tablouri a familiei, prin melodia executată la corn şi dedicată Ńie la sfîrşitul unei zile de vînătoare, ce te va face să retrăieşti, pentru o clipă, în gîndirea vînătorilor aflaŃi în cunoştinŃă de cauză şi să parcurgi din nou un colŃ de pădure unde ai adunat atîtea amintiri6. Transmiterea patrimoniului nu poate fi disociată de construirea filiaŃiei şi a memoriei familiale. Fără un patrimoniu de transmis e prea puŃină memorie vie. „Memoria săracilor, scrie Albert Camus, e deja mai puŃin nutrită decît cea a bogaŃilor,

ea are mai puŃine repere în spaŃiu, pentru că ei părăsesc rar locul unde trăiesc, şi mai puŃine repere în decursul unei vieŃi uniforme şi cenuşii. Sigur că există memoria inimii despre care se spune că e cea mai sigură, dar inima se uzează muncind, ea uită mai repede sub povara oboselii. Timpul pierdut nu se regăseşte decît la cei bogaŃi. Pentru săraci, el marchează doar urmele vagi ale drumului către moarte. Pentru a suporta mai uşor, nu e nevoie să-Ńi aduci aminte prea des..."1 Această construcŃie în timp a identităŃii individuale şi familiale se sprijină pe rituri ciclice, sociale, ce-1 înscriu pe individ şi familia sa în durată, în desfăşurarea timpului punctată de repere regulate ce oferă memoriei mijlocul de a rămîne vie. Legăturile dintre vii şi morŃi se Ńes de la cea mai fragedă vîrstă. Christiane de Nicolay-Mazery îşi descrie astfel copilăria la castelul familial din Sarthe : „Printre portrete, obiecte personale şi mobile : mulŃi dintre strămoşii mei se aşezaseră în acest fotoliu, locuiseră în această cameră, se plimbaseră pe această alee... SimŃeam prezenŃa unei întregi lumi ce mi se părea extrem de vie. Mai existau şi multe scrisori scrise de strămoşii mei, ce erau astfel, în acelaşi timp, morŃi şi vii. în podurile în care îmi plăcea să mă duc, se amestecau toate generaŃiile, nu mai făceam deosebire între vechi şi nou. Cu toate că nu mi-qm cunoscut nici străbunicii, nici bunicii, ei erau acolo. In bibliotecă citeam scrisorile scrise de bunica soŃului ei şi cele ale străbunicii mele manifestîndu-şi 6 PINgON, M., PINgON-CHARLOT, M., La chasse ă courre, op. cit, pp. 59 şi 199-202. 7 CAMUS, A., Le premier homme, Gallimard, Paris, 1994, p. 79. 104 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE interesul pentru căsătoria cutăreia sau a cutăruiau. Pentru Christiane de Nicolay-Mazery, strămoşii erau activi, iar ea era activă faŃă de ei : „Voiam să ştiu cine erau. Căutam asemănările, indicii de temperament, de caracter, direcŃia responsabilităŃilor, anumite trăsături de umor pe care le regăseam la cei în viaŃă". în galeria subterană ce duce de la castel la biserica satului, se află cavoul familial „unde erau înmormîntaŃi bunicii mei, precum şi locul pentru părinŃii mei. Dar se găseau deja şi «criptele» pregătite pentru noi". Moartea e bine asumată în măsura în care e prezentă prin strămoşii ce se amestecă astfel în viaŃa de zi cu zi a unei fetiŃe. Ea este preluată colectiv de familie, dar şi de slujitori şi oameni din sat. Tatăl Christianei de Nicolay-Mazery a murit în 1991. Pentru înmormîntarea sa, biserica oferea amintirea străbunicilor imortalizaŃi în temele vitraliilor. „Şase bărbaŃi, lucrători pe proprietate, purtau sicriul. Domnea tăcerea, toate prăvăliile erau închise, ca şi cum ar fi fost înmormîntat părintele satului". Si aici, ritul înscrie familia într-o poziŃie socială specifică, în privinŃa acestor generaŃii ce nu se sting prin simpla dispariŃie a uneia dintre încarnările sale efemere, asistăm la acelaşi miracol cu cele două trupuri ale regelui. Unul, fizic, moare, dar celălalt, instituŃional, rămîne. De la naştere, obiceiuri şi ritualuri, mai mult sau mai puŃin fixate, ordonează înscrierea copilului în cadrul filiaŃiei. „RochiŃa de botez aparŃine familiei, povesteşte Christiane de Nicolay-Mazery. Copiii mei au fost botezaŃi în rochia de botez a tatălui meu şi a fraŃilor săi, care slujise şi bunicii mele paterne. Peste rochie, am adăugat o mică pelerină albă, purtată de socrul meu. Şi voalul de mireasă e de familie, ca şi bijuteria care-l prinde. Odinioară se folosea acelaşi aşternut de pat pentru lăuze. Era pus pentru vizite. învelitoarea pentru mort e tot un obiect de familie, o cuvertură mare de catifea bleumarin cu broderii în fir de argint ce se aşază pe sicriu. Leagănul copilului se transmite din generaŃie în generaŃie. Cel al copiilor mei era din fier forjat alb îmbrăcat în organdi alb. A fost al socrului meu, l-am folosit pentru cei trei copii ai mei, l-am păstrat şi va mai fi întrebuinŃat". Sigur că transmiterea aceasta, ca şi alte aspecte ale practicilor, e încărcată mai mult de un sens simbolic decît de valoare materială, ea 105 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ se regăseşte şi în alte medii sociale. Leagănele, de exemplu, se moştenesc din generaŃie în generaŃie. Dar se întîmplă rar ca înregistrarea unor momente importante din viaŃa de familie, naşterea, căsătoria şi moartea să pătrundă atît de sistematic şi cu atîta forŃă în obiecte aparŃinînd trecutului, în simboluri familiale străvechi, încorporînd astfel existenŃa individuală pe termen lung. Cumulîndu-se cu altele, această fetişizare a obiectelor contribuie la cultul familiei. Totul se petrece ca şi cum, în aceste ritualuri, în cultul memoriei, în omniprezenŃa trecutului, ar fi vorba să li se dea morŃilor, cît mai rapid posibil, statutul de strămoşi, iar celor în viaŃă, de continuatori ai liniei de descendenŃă. Negreşit fiindcă, aşa cum scrie Marc Auge, „morŃii sînt stînjenitori, strămoşii alină"8. Dar şi pentru că transfigurarea aceasta, privilegiu al marilor familii ce dispun de resurse indispensabile unui cult al morŃilor cu totul deosebit, este unul din elementele ce stau la originea capitalului simbolic specific. Ideea asigurării unei continuităŃi dincolo de generaŃii este fundamentală. Moştenirea nu are „o valoare macabră", cum scrie Anne Gotman, referindu-se la alte grupuri sociale, fiindcă, în mediile avute de mai

multe generaŃii, ea este, dimpotrivă, simbolul vieŃii triumfînd asupra morŃii. Adevărul e că cei instituiŃi prin toate riturile familiale mobilizate în acest scop se simt obligaŃi să se conformeze identităŃii ce le-a fost atribuită. Efortul familial de desemnare a moştenitorilor şi, în general, de afirmare şi de reproducere a poziŃiei, se sprijină din plin pe dimensiunea socială, coextensivă grupului în ansamblul său, a ritualurilor marii burghezii. 2. MondenităŃile, rituri de instituire Sensul social al familiei mari burgheze survine din legăturile acesteia cu familii asemănătoare, din densitatea excepŃională a unei reŃele de relaŃii, una dintre cele mai mari bogăŃii ale grupului. Grup desigur domi8 AUGE, M., Domaines et châteaux, col. „Lihrairie du XXe siecle", Seuil, Paris, 1989, p. 18. 106 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE nant, dar şi minoritar, nobilimea şi marea burghezie formează benevol obiectul sarcasmelor şi al ironiei grupurilor dominate, mult mai numeroase, ce găsesc în această neînsemnată luare în rîs ocazia unei revanşe simbolice, dar mistificate. Deoarece, subestimînd puterea celor ce o deŃin, zîmbind sau rîzînd de ceea ce lor li se pare ca diferit, nu fac decît să subestimeze ceea ce le alcătuieşte forŃa socială, iar prin aceasta să acŃioneze împotriva lor înşişi favorizînd înmulŃirea ierarhiilor şi a inegalităŃilor. în mod sigur, după cum notează Bourdieu, „credinŃa tuturor, existentă dinainte de ritual, este condiŃia eficienŃei ritualului"2. Luarea în derîdere spontană nu e adesea decît refuzul dominat de neputinŃa de a construi o critică la adresa celor bănuiŃi că se bizuie pe eficacitatea ritualurilor sociale. Astfel stau lucrurile cu unele forme de politeŃe sau practici lingvistice ale claselor sus-puse ce declanşează cu uşurinŃă zîmbetele batjocoritoare ale celor ŃinuŃi la distanŃă de poziŃii eventual invidiate şi oricum de neatins. Sărutatul mîinii, un anumit limbaj totodată cizelat şi direct, un accent specific cartierelor luxoase, regulile de curtoazie, o eleganŃă discretă, dar constantă, inclusiv în locurile cele mai neprevăzute, ca pădurea în zilele de vînătoare cu gonaci, o Ńinută în acelaşi timp severă şi flexibilă : toate aceste semne şi rituri, precum şi multe altele, sînt tot atîtea afirmaŃii ale poziŃiei sociale, proclamări ale apartenenŃei la clasele dominante. Rîsul nu ajunge să anihileze eficienŃa socială, la fel cum blasfemia nu e decît o formă alienată de opoziŃie la religie. Aceste moduri de a fî, aparent rigide, codificate şi convenŃionale, sînt în contrast cu manifestarea valorilor bazate pe „firesc", pe „destindere", de exemplu în educaŃia copiilor unde lăsarea libertăŃii pare să prevaleze. Avem aici conduite apreciate de clasele medii intelectuale. Fără îndoială că în acest sistem de opunere trebuie să vedem unul din motivele realei fobii provocate chiar şi numai de ideea vînătorii cu gonaci, o practică socotită adesea în mediile intelectuale urbane ca o rămăşiŃă a Vechiului 9 BOURDIEU, R, „Les rites comme actes d'institution", în Actes de la recher-che en sciences sociales, nr. 43, iunie 1982, p. 63. 107 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Regim. Acest mod de a respinge ca anacronică lumea celuilalt nu e totuşi compatibil cu demersul sociologic conform căruia orice formă socială vie e contemporană. Fiecărei forme specifice de patrimoniu îi corespund forme de organizare şi de ritualuri, ceremonii sau maniere mondene a căror raŃiune de a fi trebuie căutată în condiŃiile de acumulare şi de transmitere a acestor patrimonii şi în activitatea de consacrare a poziŃiei dominante a dominanŃilor. Manifestări mondene Aşadar, cu ajutorul unor modalităŃi destul de neaşteptate în asemenea medii, prin societăŃi savante sau asociaŃii de apărare, locuitorii privilegiaŃi ai cartierelor elegante pariziene au încercat tot timpul să-şi apere patrimoniul imobiliar ameninŃat de poftele nemăsurate ale comercianŃilor de bunuri şi obiecte. RelaŃiile sociale de lux apără emblema spaŃială a frumoaselor case, atît de scump dobîndite, folosind forma mondenă a seratelor, porŃi deschise ale prestigiului10. Şampania curge în valuri, bufetele sînt îmbietoare : fie că e vorba de serata de culesul strugurilor, organizată de comitetul din avenue Montaigne, unde se adună marii creatori de modă, întreprinderile de audiovizual şi Plaza-Athenee, sau de recepŃiile deschise pentru public ale comitetului Vendome din care fac parte în majoritate bijutieri al căror nume e mai cunoscut la Londra, la New-York, la Tokyo, la Abu Dhabi ori, mai de curînd, la Moscova, decît la Aubervilliers, risipa ostentativă a firmelor de lux atrage clienŃii încîntaŃi nu de chilipir, ci de plăcerea de a fi împreună. Sînt ritualuri sociale ce-şi au propria eficienŃă : a lua parte la ele este o manieră de a afirma fie pretenŃia că aparŃii unei elite sociale, fie faptul de a-i aparŃine realmente. Participarea te instituie ca membru presupus ori ca membru de drept. Aceasta Ńinînd seama de selectivitatea, mai mult sau mai puŃin garantată, a procedurilor de cooptare a celor interesaŃi.

10 Despre aceste manifestări, vezi lucrarea noastră Quartiers bourgeois, quartiers d'affaires, Payot, Paris, 1992, pp. 264-268. Despre noŃiunea de „emblemă spaŃială", ibidem, pp. 8—10. 108 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE Capitalul economic poate furniza baza de manifestări clar simbolice, orientate nu atît spre exterior cît spre grupul însuşi. La aceste recepŃii, proprii cartierelor elegante din Paris sau firmelor de lux ce-şi au acolo sediul, publicul e foarte sever selecŃionat, prin sistemul invitaŃiilor şi al autocenzurii sociale, foarte eficientă, căci ii face pe fiecare să-şi cunoască locul: nici un învăŃător sau frezor nu se expune în place Vendome ori avenue Montaigne pentru a profita de ocazie, chiar dacă accesul rămîne, formal, liber. Aceste ceremonii sociale sînt în primul rînd celebrări ale grupului de către el însuşi, oficii ce se repetă la scadenŃe regulate, prilejuind reasigurările morale oferite de orice rit esoteric. Mai sînt şi alte ocazii, cînd patrimoniul economic, punîndu-se în valoare, întăreşte simbolica dominaŃiei. Grajdurile de curse formează unul din bunurile cel mai bine evaluate. DeŃinerea lor poate însemna un capital aducător de venituri, dar, destul de frecvent, reprezintă doar un capital simbolic cu costuri mai mari decît rentabilitatea. Avantajele, din punct de vedere al afirmării poziŃiei sociale ocupate, sînt însă considerabile, deoarece lumea curselor include, în afară de egali, şi categorii populare ce formează majoritatea publicului de grands prix. Or, acestea, ca şi cel al Dianei de la Chantilly sau cel de la Deauville care, la sfîrşitul lui august, închide sezonul staŃiunii, oferă ocazia unei excepŃionale puneri în scenă a puterii şi a bogăŃiei. Cu acest prilej, grupul se arată în toată splendoarea luxului toaletelor feminine şi rigoarea aristocrată a Ńinutelor masculime. La Deauville, oamenii din popor pot să le admire şi pe unele, şi pe altele, iar, ca premiu, să asiste la masa la iarbă verde a fericiŃilor aleşi care vă fac uneori plăcerea de a vă prezenta o figură cunoscută. întrecerile hipice de grands prix fac parte din numeroasele exemple de rituri periodice, marcînd viaŃa mondenă şi reafirmînd de fiecare dată poziŃia dominantă a celor ce au privilegiul să participe la ele, măcar de partea „bună". Slujbele oferite de marile echipaje de vînătoare cu gonaci de ziua Sfîntului Hubert, balul Crucii Roşii de la Monaco, seratele comitetelor de cartier amintite mai sus, sînt tot atîtea ocazii, printre multe altele, unde contează să-Ńi poŃi demonstra apartenenŃa la înalta 109 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ societate. Sigur că aceste ocazii sînt foarte numeroase, iar dacă mai adăugăm şi recepŃiile neperiodice, ne dăm seama că nu poŃi fi pretutindeni în acelaşi timp. Dar nu trebuie să lipseşti sistematic. PoziŃia socială se construieşte şi prin participarea la aceste ritualuri sociale, a căror eficacitate rezidă în primul rînd în selectivitate, deci, din acest punct de vedere, sînt foarte inegale. Ele nu sînt doar nişte rituri de agregare, cu ajutorul cărora se unesc cei asemenea. Mai mult, sînt şi rituri de excludere : pot declara, fără menajamente, şi imposibilitatea de a face parte dintr-o astfel de societate şi, la acest nivel social, chiar imposibilitatea de a putea măcar spera la asta. Aşadar, toate aceste ritualuri, adesea parŃial publice, inculcă şi unora, şi altora semnificaŃia limitelor, a liniei de demarcaŃie, în cazul de faŃă între clasele sus-puse şi „restul", acei alŃii care învaŃă „să-şi cunoască locul şi să se mulŃumească cu ceea ce sînt, să fie ceea ce trebuie să fie, privîndu-i astfel de privaŃiunea însăşi"11. Ceremoniile mondene por fi prilejuite de evenimente culturale, vernisaje, premiere, festivaluri muzicale... Cele mai mari cîştiguri simbolice se obŃin atunci cînd se combină capitalul cultural cu cel social şi filantropia, luxul cu manifestările de caritate. Aşa a fost cazul circului Molier, circ al oamenilor de lume, ale cărui beneficii mergeau la opere de caritate, înalta societate fiind prezentă atît pe bănci, cît şi în arenă. Indiferent că e în folosul copiilor defavorizaŃi, al Crucii Roşii, al victimelor din Ruanda sau ale SIDA, familiile avute se dau bucuros în spectacol cu ocazia acestor mari elanuri colective de filantropie organizată. E important să fii văzut la asemenea manifestări: presa naŃională şi cea locală prezintă evenimentul, iar periodicele specializate, Gala şi Point-de-Vue, acordă un loc de frunte celor mai importante manifestări. Balul Crucii Roşii de la Monaco este, de 46 de ani, un eveniment monden de primă mărime, la el luînd parte şi familia princiară. PreŃul de intrare era de 6.000 de franci în 1994. Dar, „deşi locurile sînt foarte scumpe, obŃinerea lor nue o problemă de bani. 11 BOURDIEU, R, „Les rites comme actes d'institution", op. cit., p. 61. 110 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE Dificultatea, singura adevărată dificultate, e de a fi acceptat. Pentru a-i desemna pe cei 1.000 de aleşi dintre cele 3.000 de cereri făcute în fiecare an, în pofida refuzurilor din anul precedent, SBM (Societe des Bains de Mer, proprietara hotelurilor de lux şi a cazinoului) a avut ideea să numească un comitet de selecŃie. Şi aici a fost stabilită o ordine a priorităŃilor : fidelitatea, celebritatea, notabilitatea sînt criteriile reŃinute"12.

Cauzele de apărat sînt diverse. Astfel, în toamna anului 1991, marele bijutier Paolo Bulgari a dat o somptuoasă recepŃie la Orangeria castelului de la Versailles ca să ajute Fondul Mondial pentru Natură. La Deauville, sîmbătă, 28 august 1993, tradiŃionala Gală a Curselor, sponsorizată de Mercedes-Benz, organizată în beneficiul instituŃiilor de ajutorare a jocheilor, a mărit melting-pot-ul social realizat în fiecare seară la cazinou. Fiecare comesean al acestui banchet, agrementat cu un spectacol, a achitat suma de 1.400 de franci. Cîteva zeci de gură-cască aşteaptă vehiculele ce-şi depun conŃinutul de smokinguri şi rochii de seară în faŃa treptelor clădirii, mai luminată şi mai strălucitoare ca niciodată. Printre spectatori, unii au venit special, alŃii au fost luaŃi prin surprindere cînd intenŃionau să-şi petreacă seara în sala aparatelor cu fise. ParticipanŃii la gală, ca şi starurile la intrarea în palatul festivalului de la Cannes, trebuie să înfrunte privirile atente ale unui şir improvizat de spectatori care îi privesc cum urcă treptele scării duble, împodobită cu voluminoase compoziŃii florale, din care una, alcătuită din fructe, reia foarte la obiect tema cornului abundenŃei. Atmosfera e destinsă, fără morgă. Această punere în valoare a bogăŃiei arată bine. Negreşit fiindcă în această seară ne aflăm la o serată de binefacere. GaranŃia oferită de caritate permite etalarea dominaŃiei sociale fără ca ea să fie percepută ca agresivă. Beneficiul este dublu, deoarece se pune în evidenŃă poziŃia dominantă ocupată în societate, legitimînd-o în acelaşi timp prin preocupările sociale, raŃiunea de a fi oficială a seratei. Pe trepte, tineri 12 BIANCHINI, R.-L., Monaco, une affaire qui tourne, col. „Point actuel", Seuil, Paris, 1992, pp. 196-197. 111 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ jochei îi înlocuiesc pe cei din garda republicană. într-un anume fel, beneficiarii recepŃiei sînt acolo şi-i atestă temeiul. Atmosfera nu e încordată şi nu se simte nici un fel de animozitate din partea celor ce-au venit să privească toalete şi un mod de viaŃă ce nu le vor fi niciodată accesibile. Acest soi de fascinaŃie, aparentă cel puŃin, e agrementată de speranŃa, uneori satisfăcută, de a zări o figură cunoscută, personalitate locală sau vedetă de televiziune. Spectacolul merită oboseala şi nimeni nu se gîndeşte să rupă farmecul de a se simŃi brusc atît de aproape de inaccesibil. Totul se petrece într-o stare de confuzie relativă şi o precipitare amuzată. în timp ce participanŃii la gală îşi sorb şampania, amatorii de aparate cu fise, aflaŃi în imposibilitatea de a intra în săli, profită de spectacol din spatele plantelor verzi aşezate pentru a interzice pentru moment trecerea. După sosirea ultimilor invitaŃi, toată lumea intră în marele Salon al Ambasadorilor unde se desfăşoară gala. Mutate de personalul cazinoului, plantele verzi permit acum migraŃia, din exterior, a mulŃimii de gurăcască, ce între timp a crescut şi aşteaptă să intre în sălile cu jocuri mecanice. E o mişcare complexă, neînŃeleasă de unii, un amestec neprevăzut de direcŃii de mişcare şi de tipuri, durînd cîteva momente, pînă ce fiecare îşi găseşte adevăratul loc. Această reordonare după cîteva clipe de dezordine neobişnuită, tocmai le-a arătat celor ce nu pot accede la sala banchetului, că în mod sigur nu acolo e destinul lor : sala aparatelor cu fise va fi consolarea şi speranŃa modestă a celor pe care expunerea în fugă a acestui fast îi va fi privat ceva mai mult de sentimentul privării. Totul se petrece ca şi cum sensul mai greu de pătruns al acestor ritualuri ar fi fost consolidarea ierarhiilor sociale prin proclamarea lor şi lăsînd să se vadă întreaga violenŃă simbolică de care sînt în stare. SemnificaŃia activităŃilor mondene Manifestări culturale sau de caritate, operaŃiuni promoŃionale pentru produse de lux, practicarea vînătorii, a golfului sau a divertismentului... : ocaziile de a-şi exersa 112 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE atitudinile mondene, pentru cei înzestraŃi, sînt umeroase. ViaŃa mondenă e făcută din variaŃii la infinit ue aceeaşi temă, cea a ritualurilor obligatorii şi a reŃelelor de intercunoaştere a celor aparŃinînd „lumii bune". Structurarea prin activităŃi mondene a vieŃii duse de marea burghezie este aproape cotidiană, dacă includem aici dineurile şi ceaiurile de după-amiază. Excesul de recepŃii? abundenŃa ceremoniilor, unde se repetă ritualuri ce nu-şi au locul în altă parte, au sfîrşit prin a-i da termenului „mondenităŃi" o valoare peiorativă. Aceste forme de acumulare şi de gestionare a capitalului social sînt negativ acceptate de aceia ce datorează totul capitalului lor şcolar. Pentru a le înŃelege importanŃa, trebuie să analizăm aceste tehnici la locul lor din spaŃiul social. Aşa, se poate admite că formalismul mondenităŃilor este în realitate structural prin raportare la realitatea grupului. Aceasta integrează o inserŃie indispensabilă în sistemul de relaŃii ce cuprinde toate ariile activităŃii sociale, inserŃie fără de care apartenenŃa la clasele conducătoare nu e niciodată deplină şi rămîne nesigură. VieŃii mondene i se poate aplica ce scria Norbert Elias referitor la viaŃa de curte. „Avem tendinŃa de a judeca oamenii din altă epocă sau dintr-o altă societate luînd drept criterii valorile propriului

timp, de a selecŃiona din infinitatea de fapte pe acelea care, în lumina propriilor valorificări, par să aibă o importanŃă deosebită. Procedînd astfel, e imposibil să se discearnă interdependenŃele dintre oamenii al căror comportament vrem să-l înŃelegem. îi scoatem din relaŃiile pe care le întreŃineau unii cu alŃii şi îi introducem în mod eteronom în contexte ce nu le aparŃin, determinate de scara de valori a cercetătorului şi a timpului său"13. Transpunînd distanŃa temporală în distanŃă socială, această analiză se poate aplica la dificultăŃile cercetătorilor în ştiinŃe sociale, permanent ameninŃaŃi să exercite, fără să ştie, un etnocentrism de clasă devastator faŃă de populaŃiile studiate, şi să ia, în cazul de faŃă, drept o critică socială radicală ceea ce nu e decît reflexul alienat al perceperii confuze a poziŃiei dominate. Această atitudine nu lasă să se vadă, de pildă, în 13 ELIAS, N., La Societe de cour, Flammarion, Paris, 1985, p. 236. 113 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ practici destul de perimate, ca sărutatul mîinii, întregul beneficiu social adus de faptul de a le stăpîni. Deoarece, cu cît eticheta rămîne de neînŃeles pentru cei din păturile mijlocii intelectuale, şi de aceea ridiculizată ca vechi ciudăŃenii fără sens, cu atît ele le vorbesc iniŃiaŃilor, chiar dacă nu sînt decît nişte semne de recunoaştere între membrii unei minorităŃi. „Numai în acest fel, mai scrie N. Elias, se poate înŃelege eticheta : ea nu are nicidecum nevoie să fie explicată prin avantaje. Prin etichetă, societatea de la curte îşi realizează autoprezentarea, fiecare deosebindu-se de celălalt, toŃi împreună deosebindu-se de persoanele străine grupului, fiecare şi toŃi împreună oferindu-şi dovada valorii absolute a existenŃei lor"14. Aşadar, riturile de instituire au funcŃia „de a institui astfel o diferenŃă durabilă între cei pe care îi priveşte acel rit şi cei cărora nu li se adresează"15. „Balotajele" ce sancŃionează, pozitiv sau negativ, orice nouă candidatură la intrarea în cercurile înalte, sînt un alt exemplu. Aceste voturi dezaprobă mai puŃin o veritabilă candidatură, cît nu ratifică poziŃia socială a celui ce se prezintă. Conform regulii foarte generale a girării, în vigoare atît la Jockey Club cît şi la Cercle de FUnion Interalliee sau la Automobile Club de France şi în toate cercurile care contează, candidaŃii sînt aproape întotdeauna meniŃi să devină membri, cel mai adesea prin naştere. Rezultatul scrutinului e ştiut dinainte, căci giranŃii îşi angajează propria respectabilitate în susŃinerea acordată. Votul nu face decît să instituie solemn alesul ca ales. Destinul social îi era pecetluit prin origine. La fel ca şi al tuturor celor mulŃi care n-au avut nici măcar ideea să se prezinte. Balotajul înseamnă o demarcaŃie, nu a unui înainte, nici a unui după, ci aceea a unei limite arbitrare constituite ca limită legitimă bazată pe recunoaşterea aparentă a calităŃilor persoanei. După cum scrie Bourdieu, „ritul consfinŃeşte diferenŃa". Din afară, percepŃia vieŃii mondene conduce de obicei la compătimirea sau la ironizarea celor ce par a nu se putea sustrage obligaŃiilor pe care aceasta le implică. Asta 14 ELIAS, N., ibidem, p. 97. 15 BOURDIEU, R, „Les rites comme actes d'institution", op. cit., p. 58. 114 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE înseamnă să treci cu vederea că factorii sociali ce le administrează astfel capitalul social au fost produşi de familia lor şi de societate în aşa fel încît să găsească în ei mijloacele materiale şi culturale, precum şi gustul. Există o plăcere proprie habitus-ului atunci cînd practica e o realizare a regulilor ce-o alcătuiesc. Există întotdeauna plăcere în a fi ceea ce eşti. Un membru al Jockey Club, instituit ca atare de cei cărora era destinat să le devină „coleg", conform terminologiei folosite în acest cerc, este prin chiar acest fapt avertizat să se arate demn de ei. El este ajutat prin această recunoaştere, prevedere şi stimă a celor egali lui. Realizîndu-şi esenŃa socială şi fiind răsplătit de cîştiguri, măcar simbolice, noul membru nu poate trăi decît cu mare mulŃumire această consacrare, care nu e decît recunoaşterea a ceea ce vine de la sine. Nici curteanul de altădată, nici marele burghez de azi nu resimt ca pe o corvoadă, ca pe o atingere adusă libertăŃii lor, necesitatea de a se conforma canoanelor mondenităŃii. îmbrăcămintea masculină, percepută drept convenŃională de învăŃători sau de tehnicieni, ce preferă să poarte azi jeans, e ceva de la sine înŃeles, iar ceea ce pentru alŃii înseamnă relaxare, e sesizat, dimpotrivă, ca neglijenŃă de prost gust, ce nu Ńi-o poŃi permite fără a o trăi ca pe o decădere, ca pe o înjosire a persoanei, departe de gîndul de a o considera ca eliberare, cucerire a „realizării de sine". Şi aici s-ar putea transpune ce scria N. Elias : „ ViaŃa socială şi mondenă la curte şi în societatea curtenilor era învestită cu o dublă funcŃie. Pe de o parte, era echivalentul vieŃii noastre private, ea le asigura acelor bărbaŃi şi femei destindere, plăceri, divertismente. în acelaşi timp, ea Ńinea locul vieŃii noastre profesionale, era instrumentul direct de autoapărare şi de promovare a celor de la curte, mediul unde se decidea ascensiunea ori căderea lor"16. Deci, viaŃa de curte era, ca şi viaŃa mondenă, totodată plăcere, destindere şi activitate socială specifică.

Negreşit că trebuie să Ńinem seama de faptul că între societatea de curte şi viaŃa mondenă de azi există o simplă analogie şi nu identitate. AbsenŃa monarhului, pierderea exclusivităŃii de care beneficia nobilimea, mizele 16 ELIAS, N., ibidem, p. 32. 115 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ tradiŃiilor, mulŃi parametri s-au schimbat. Cînd N. Elias afirmă că „reprezentatul burgheziei profesionale [...] primeşte mai puŃine vizite particulare şi nu poate să primească tot atîtea ca aristocratul, care consacra mult mai mult timp vieŃii sociale"17, acest lucru nu e valabil decît pentru perioada studiată de el. Astăzi, dimpotrivă, una din caracteristicile vieŃii mondene e de a amesteca nobilimea cu burghezia. Gradul de reuşită socială şi integrarea în clasele conducătoare se poate chiar aprecia în funcŃie de gradul de integrare în lumea mondenă. DispariŃia societăŃii de curte a avut drept consecinŃă această „banalizare" foarte relativă a mondenităŃilor care nu mai sînt doar apanajul aristocraŃilor. A fost unul din semnele fuziunii elitelor, aflată, de altfel, încă în desfăşurare. In acelaşi timp, însă, ritualurile au primit cu atît mai multă importanŃă cu cît limitele au devenit ceva mai vagi. Nu pentru că ar exista o omogenizare a societăŃii tinzînd să se confunde cu o uriaşă clasă mijlocie, însă dispariŃia ordinelor şi simbioza între marea burghezie şi nobilime impun o supraveghere mai atentă a frontierelor. Vitalitatea cercurilor şi prudenŃa afişată şi revendicată în gestionarea efectivelor lor, precum şi examinarea candidaturilor răspund convingerii că trebuie să se ferească de imixtiuni indezirabile. De aici rezultă că participarea la viaŃa mondenă este unul din principiile de împărŃire cele mai discrete, dar şi mai eficiente, ce separă clasele dominante de toate celelalte grupuri sociale, inclusiv noii îmbogăŃiŃi sau înalŃii funcŃionari din administraŃie sau afaceri ce nu aparŃin prin naştere acestui univers. Este o inserare în lumea vieŃii mondene, cu atît mai mult un indicator al participării reale la sferele cele mai înalte ale puterii şi dominaŃiei, cu cît importanŃa capitalului simbolic şi a capitalului social merg mînă-n mînă cu nevoia, mai imperioasă, de a recurge la formele cele mai sofisticate ale gestionării, ale transmiterii şi ale înmulŃirii lor. Cînd poziŃia socială este în principal stabilită prin poziŃia profesională, ceea ce nu e niciodată cazul în sferele dominante, unde persoana este ireductibilă la o poziŃie 17 ELIAS, N., ibidem, p. 38. 116 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE socială stabilită în mod unidimensional, capitalul social, indispensabil pentru poziŃiile personalului de conducere, poate fi în mare parte independent de o activitate de gestionare interpersonală, de la persoană la persoană, şi să se reconstituie pe o bază profesională atunci cînd se întîmplă, de exemplu, o schimbare de patron. Acest lucru pare a ni-1 sugera N. Elias scriind ă„acolo unde fundamentele existenŃei sociale sînt în principal de ordin financiar sau profesional, anturajul social al fiecărui individ poate fi înlocuit cu o uşurinŃă relativă"18. în orice grup social se recurge la un capital de relaŃii, dar importanŃa sa variază şi, prin urmare, şi exigenŃele sale privind gestionarea. în marile familii, capitalul social e o formă de capital complet, ce-şi are chiar „profesioniştii" săi. Mari burghezi sau aristocraŃi ruinaŃi, conjugaŃi la masculin ca şi la feminin, pot să se reconvertească şi să se specializeze în gestionarea capitalului social al grupului. Găsim astfel specialişti în organizarea de vînători mondene. Cutare tînără doamnă va fi solicitată să întocmească lista invitaŃilor la un dineu. în fiecare localitate elegantă, Deauville, Biarritz, Monte-Carlo, se găseşte întotdeauna o persoană în stare să te pună în legătură cu familiile importante de acolo. Rolul acestor specialişti în gestionarea capitalului social se înŃelege cu atît mai bine cu cît Ńinem seama de faptul că totalitatea capitalurilor de care poate dispune o persoană, în acest univers social, tinde să fie simbolizată prin numele său. „Rothschild" sau „Peugeot" sînt patronime grăitoare pentru toată lumea. Dar, în înalta societate, lectura curentă a anuarului Bottin Mondain, educaŃia, practica socială însăşi, totul conduce la ideea că patronimele sintetizează calităŃile reale sau presupuse ale unei persoane şi ale familiei sale. De unde şi importanŃa artei prezentării care, ca ritual obligatoriu la recepŃii şi întîlniri, dînd un nume unei figuri necunoscute, îi dă şi poziŃia în spaŃiul înaltei societăŃi, instituind-o, şi acolo, ca egal. 18 ELIAS. N., ibidem, p. 84. 117 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Concluzie Ritualurile din înalta societate funcŃionează în cascadă : adolescentul desemnat ca moştenitor al familiei, prin ritualurile activităŃilor mondene pentru copii, de exemplu, se va găsi constituit ca membru aparŃinînd în întregime acestei societăŃi, intrînd într-un cerc. Atribuind proprietăŃi de natură socială factorilor, dar sub o

formă transfigurată, aceste rituri tind să-i transforme în proprietăŃi naturale, în calităŃi înnăscute, deci, funcŃia lor de legitimare e foarte însemnată. în obsesia respectării ritualurilor ce înscriu individul într-o filiaŃie şi avîndu-şi originea într-un trecut considerat de alŃii depăşit, se poate vedea o manifestare a predilecŃiei familiilor dominante de a se construi permanent ca o clasă. Sigur că nu e o existenŃă percepută prin această terminologie, dar e singurul grup social suficient de conştient de el însuşi şi de interesele sale pentru a-şi administra cu atîta vigilenŃă teritoriile, relaŃiile, alianŃele matrimoniale şi copiii. Habitus-ul membrilor fracŃiunilor dominante din clasele dominante nu trebuie decît să-şi realizeze potenŃialităŃile pentru a face să existe practic o clasă ce nu are nevoie să se declare ca atare şi, mai ales, nu trebuie să o facă, pentru a exista realmente. 118 PROCESUL DE SOCIALIZARE ŞI DEPRINDERE A BUNELOR MANIERE, LEGAT DE UN RITUAL : ANIVERSAREA Regine SIROTA Profesor universitar, I.N.R.P.* membru al U.R.A. de sociologie a educaŃiei C.N.R.S. Paris V * I.N.R.P. - Institut naŃional de la recherche pedagogique - Institutul NaŃional de Cercetări Pedagogice (n. trad.). Procesul de socializare şi deprindere a bunelor maniere, legat de un ritual: aniversarea Aniversarea copilului mă interesează ca situaŃie de învăŃare a bunelor maniere. Pînă acum, se poate spune că sociologia educaŃiei a fost, în principal, o sociologie a şcolarizării. Cînd a început să fie interesată de procesul de socializare, ea s-a concentrat mai mult asupra „meseriei de elev" decît asupra „meseriei de copil"1. într-o primă cercetare, teza mea despre „Şcoala primară de toate zilele", am încercat să înŃeleg ce se petrece în interiorul şcolii presupunînd că socializarea elevilor se făcea diferit, în funcŃie de apartenenŃa socio-profesională a părinŃilor2. Lucrînd cu situaŃii concrete, am făcut observaŃii inspirîndu-mă din curente behavioriste şi am întocmit o grilă avînd mai curînd drept model grilele de observaŃie ale psihologilor. Apoi, mi-am socializat interpretarea şi construcŃia de indicatori. Cu ocazia unei examinări atente a întrebărilor privind sociologia clasei, am descoperit lucrările unor antropologi americani şi a unor sociologi englezi. în aceste lucrări se foloseau proceduri etnografice pe care doream 1 „L'enfant dans la sociologie de l'education", număr special Enfances et sciences sociales, în Revue de l'institut de sociologie, Universite libre de Bruxelles, 1-2, 1994. 2 L'ecole primaire au quotidien, PUF, Paris, 1988. Se presupune că nu toŃi copiii sînt socializaŃi în acelaşi fel în FranŃa contemporană, dar mi se pare că aici avem mai mult certitudini teoretice decît probe empirice ; unde sînt împărŃirile? în ce măsură există într-adevăr o socializare diferenŃiată între clasele superioare, clasele mijlocii şi clasele populare? De asemenea, pornind de la aceleaşi categorii socio-profesionale, am efectuat un studiu asupra practicilor culturale ale copiilor, la Centrul Georges Pompidou. 120 PROCESUL DE SOCIALIZARE foarte mult să le încerc pe teren pentru propriile mele cercetări. Acesta a fost, deci, punctul de plecare al studiului, ce se înscrie într-un proiect, mult mai general, de elaborare a unei sociologii a copilăriei. Totul a pornit de la poziŃia mea de actor social : avînd trei copii, am avut prilejul să mă confrunt cu numeroase aniversări ale acestora şi astfel mi-a venit ideea^să concep „aniversarea" ca obiect de studiu sociologic. întîlnirea cu textul lui Caplow despre cadourile de Crăciun la Middletown a fost determinantă. Pornind de la o problematică a habitus-ului ce m-a făcut să mă întreb cum se construia acesta în termeni de socializare, am reluat lucrările lui Caplow3, Mauss şi Godbout4 despre dar, gîndindu-mă la constituirea legăturii sociale cu ajutorul jocului cadourilor pe de o parte, iar pe de altă parte la introducerea unei gramatici sociale ; ce reguli sociale fac actorii sociali, cum se impun ele? Am ajuns, deci, la „politeŃe"5, şi la constituirea legăturii sociale cu ajutorul regulilor de politeŃe. Protocolul de anchetă Eşantionul de familii ales de mine se află în al 13-lea arondisment; ele fac parte, în majoritate, din burghezia mijlocie, deci mediul social din care provin copiii studiaŃi e relativ omogen. In studiul meu am urmărit ritualurile de aniversare a unor copii în jur de 12 ani. Prima dificultate întîlnită este pătrunderea în viaŃa privată a familiilor. Am profitat, în consecinŃă, de invitaŃiile primite de copiii mei, pentru

3 CAPLOW, T., „Les cadeaux de Noel â Middletown ou comment faire acquerir une regie sociale sans pression apparente", înDialogue, nr. 91,1986, traducere după „Rule enforcement without visible means: Christmas gifts in Middletown", în The American Journal of Sociology, voi. 80, nr. 6, 1984. 4 MAUSS, M., „Essais sur le don, forme et raison de Fechange dans les societes archaiques", 1923-1924, reluat în Sociologie et anthropologie, PUF, Paris, 1968. GODBOUT, J., L'esprit du don, La Decouverte, Paris, 1992. 5 Dintr-o perspectivă apropiată de cele ale colocviului despre politeŃe, organizat de revista Esprit în 1994 şi Revel, J., „Les civilites de l'âge moderne", în Politesse et sincerite, Paris, 1994 sau cea a lucrărilor sintetizate în MONTANDON, A., Dictionnaire raisonne de la politesse et du savoir-viure, Seuil, Paris, 1995. 121 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ a-i însoŃi. La început stăteam mai puŃin, acum rămîn din ce în ce mai mult; fac fotografii6 şi uneori îmi folosesc aparatul de filmat, după care mă întreŃin îndelung cu părinŃii. Sînt în acelaşi timp observatoare şi membră a tribului pe care-1 analizez. A doua dificultate e de a te face acceptat şi de a fi recunoscut ca profesionist. Uneori mi-e greu să mă fac recunoscută ca profesionistă, căci numeroase persoane, puŃin familiarizate cu ştiinŃele umane, se simt stînjenite de ideea că prezenŃa la aniversarea copilului lor formează obiectul unei lucrări; în fine, trebuie menŃinută o relaŃie profesională fără a renunŃa la una amicală (cu părinŃii prietenului copilului). Fotografiile îmi servesc drept carnet de note, în plus, redactez un jurnal după fiecare aniversare, îmi notez observaŃiile, intersectările teoretice şi deplasările de problematică pe măsură ce înaintează cercetarea. încerc să confrunt darea de seamă etnografică şi fotografiile sau vizionarea filmului ca să văd dacă diferitele viziuni concordă. Am încercat, aşadar, să constitui situaŃia prezentată de aniversare ca ritual de socializare. Cînd spun ritual, presupun că există o secvenŃă repetativă pe care o voi regăsi de la o aniversare la alta ; carnetul şi fotografiile îmi permit să identific punctele comune. Pornind de la aceste date, încerc să arăt cum se elaborează politeŃea şi socializarea în FranŃa contemporană. Pe parcursul cercetării, au fost enunŃate liniile următoare : — Am plecat de la ipoteza că ritualurile de socializare n-au dispărut, că, dimpotrivă, în FranŃa contemporană există ritualuri de socializare pe care, poate, nu le vedem, astfel rămîne ca sociologul, etnologul şi antropologul să le descopere şi să facă din ele obiecte de cercetare. - Pornesc de la o definiŃie a socializării analizînd nu numai dobîndirea de reguli sociale, ci şi construirea unor forme sociale într-un flux de interacŃiuni. 6 Acestea sînt fotografii „de lucru" privind situaŃiile care mă interesează şi nu fotografii ale copiilor sau ale sărbătoritului; totuşi, fac şi fotografii ale copiilor pentru a le oferi părinŃilor. 122 PROCESUL DE SOCIALIZARE - Am ca temă de lucru constituirea meseriei de copil si relaŃia părinte-copil. în această situaŃie, se poate observa cum se formează, în paralel, meseria de copil şi aceea de părinte ; parentalizarea e o noŃiune împrumutată de la psihologi, ei au studiat condiŃionarea reciprocă, construirea relaŃiilor între mamă şi copil7. Eu reiau această noŃiune din perspectiva sociologiei constructiviste. - De aceea, încerc să scot în evidenŃă regulile de politeŃe aplicate cu prilejul aniversării şi să înŃeleg cum se stabileşte legătura socială în această situaŃie. Diferite tipuri de aniversări Se pot distinge trei tipuri de aniversări: - Aniversarea familială Există dintotdeauna şi o regăsim în literatură ; aniversarea de familie adună cercul de familie, mai mult sau mai puŃin îngust, în jurul unei mese ori al unei gustări pentru a sărbători, în ziua stabilită, aniversarea copilului. - Aniversarea „cu prieteni" A apărut recent (de vreo cincisprezece ani) şi adună cercul de prieteni8. Aniversarea permite să se contureze constituirea timpurie a ponderii grupului de egali ca instanŃă de socializare în FranŃa contemporană : importanŃa „grupului de egali" a fost pe larg evidenŃiată de istorici ca A. Prost sau de sociologi în jurul „filiei" din 7 WINNICOTT, D. W., De la pediatrie ă la psychanalyse, Payot, Paris, 1969. 8 Aniversările au loc în apartamente, dar uneori se Ńin şi la McDonald. Acest lucru se întîmplă atunci cînd

familiile simt că nu „pot" fi la înălŃimea evenimentului (fie pe plan financiar, fie din cauza condiŃiilor materiale); de exemplu, o mamă care stă într-o cameră de servitoare nu poate invita copiii sau, în cazul părinŃilor divorŃaŃi, trebuie găsit un teren neutru, nici la unul, nici la celălalt sau din cauza eterogenităŃii culturale din cadrul unor căsătorii mixte (de pildă, o mamă sud-americană, obişnuită cu sărbătoriri în stil mare, căsătorită cu un francez care nu va înŃelege nimic); în aceste cazuri, petrecerea are loc într-un spaŃiu neutru : McDonald revine mai puŃin scump, asigură antrenul şi împarte cadouri şi contracadouri. Avem aici o plasare în exterior a unui moment al vieŃii domestice. 123 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ instituŃia şcolară (Dubet, Rayou), dar se poate vedea aici cum intervine rolul grupului de egali încă din prima copilărie, deoarece aniversarea „cu prieteni" are loc încă de la vîrsta de trei ani. - Aniversarea „instituŃională" Aniversarea e asumată de instituŃie, deoarece încă de la creşă, apoi la grădiniŃă şi la şcoala primară, se sărbătoreşte aniversarea copiilor. De fapt, aceste trei instanŃe de socializare care sînt familia, grupul de egali şi şcoala întreŃin, construiesc ritualul şi îl consolidează reciproc : provenită din sfera familială, aniversarea va pătrunde în şcoală o dată cu consacrarea şi consolidarea grupului de egali, copilul avînd rolul de go-between* între cele trei instanŃe. Sărbătorirea aniversării poate face obiectul unor negocieri între instituŃie (la creşă mai ales) şi părinŃi pentru a se stabili cine aduce tortul, lumînările, bomboanele. La intrarea în creşă există o listă a aniversărilor, ceea ce înseamnă „vă luăm în grijă copilul ca individ", învăŃătoarele de la grădiniŃă sau de la şcoala primară îşi introduc propriile modele, în funcŃie de apartenenŃa lor la clasele mijlocii sau superioare. îndeosebi în şcolile din zone de periferie fac acest lucru, deoarece li se pare importantă socializarea copiilor : „sălbaticilor", „barbarilor" e nevoie să li se dea modele bune de funcŃionare, obiectivele lor pedagogice fiind socializarea, integrarea socială; ele se vor adresa atît părinŃilor, cît şi copiilor. Din contră, în cartierele foarte favorizate, familiile s-ar putea opune ca instituŃia să sărbătorească aniversările, făcînd o distincŃie între ce Ńine de şcoală şi ce Ńine de viaŃa privată, aniversarea depinzînd de aceasta din urmă, de familie ; în acest caz, învăŃătoarele vor fi foarte prudente pentru a se evita neplăceri cu familia. Introducerea aniversării în instituŃiile ce răspund de copil (creşă ori şcoală) va fi determinată de mai mulŃi factori, în funcŃie de felul cum se prezintă copilul, de activitatea profesională a învăŃătoarei, de calificarea sa. Cu ajutorul acestor * Mijlocitor. în engleză în text (n. trad.). 124 PROCESUL DE SOCIALIZARE moduri de sărbătorire se pot descifra expunerea concepŃiilor despre copilărie în zilele noastre, difuzarea si transformările lor de la o instanŃă de socializare la alta. Aniversarea cu prietenii şi regulile sale de politeŃe Cum se formează bunele maniere legat de aniversare? Cum se efectuează deprinderile? E bine ca întotdeauna să facem distincŃie între cele două poziŃii: a celui ce merge la aniversare, invitatul, şi a celui care primeşte. Cu toate acestea, iniŃierea e identică sau reciprocă. Curtoazie şi stil: invitaŃia InvitaŃiile pot fi cumpărate, ele făcînd obiectul unui comerŃ înfloritor, sau pot fi scrise de copii, în acest caz fiind vorba de un efort, căci, paradoxal, o astfel de invitaŃie e una dintre cele mai codificate. Ea oferă prilejul unei ucenicii artistice, fiindcă trebuie respectată o aranjare, o punere în pagină ; mai oferă şi prilejul unei învăŃări practice a codurilor de corespondenŃă, care apar în scrierile de mînă obişnuite9: menŃionarea tuturor indicaŃiilor necesare pentru ca mesajul să poată ajunge : ziua, ora, adresa completă, codul imobilului, etajul... InvitaŃia mai e şi obiectul unei negocieri între părinŃi şi copii: trebuie întocmită lista prietenilor ; cine poate fi invitat? Cine nu? Alcătuirea listei de invitaŃi lasă să se vadă cum construiesc şi negociază copiii regulile sociale subînŃelese de părinŃi; se întîmplă ca unii copii să-i spună mamei uluite „aceea (acela) nu, ea (el) n-o să-Ńi placă!" Există cei care primesc invitaŃie şi cei care n-o primesc! Aceasta e pusă fie în ghiozdan, fie pe umeraş, fie împărŃită. InstanŃele de socializare fac cu schimbul pentru ca ele să ajungă la destinaŃie. In fine, e necesar să inviŃi şi să trimiŃi invitaŃii, acesta e un mod de a intra în cercul de prieteni, în reŃeaua de 9FABRE, D., Ecritures ordinaires, Centre Georges Pompidou, P.O.L., Paris, 1993. 125 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ relaŃii. în general, există reciprocitate, dar nu întotdeauna ; cînd familiile înŃeleg că nu pot, nu se duc : unii copii vor merge cu regularitate la aniversări, dar nu li se va întoarce vizita ; alŃii nu se vor duce deloc, fiindcă părinŃii nu-i lasă atunci cînd li se pare că decalajul e prea mare.

Curtoazie şi dar: alegerea cadoului La o aniversare nu se poate merge decît cu un cadou ; altfel, scuzele sînt obligatorii. Cadoul trebuie ales, personalizat, împachetat. Alegerea cadoului e miza negocierilor dintre părinŃi şi copii privind preŃul şi natura obiectului oferit, în funcŃie de sexul şi vîrsta copilului sărbătorit. Ea mai permite şi o deprindere a „bunului gust" cu care părinŃii încearcă să-şi înveŃe copiii, dar şi impunerea unor norme potrivite vîrstei. De cele mai multe ori mamele sînt cele ce se ocupă de aniversări (achiziŃionarea cadourilor între altele)10 şi de gestionarea capitalului social, adică învăŃarea regulilor de politeŃe adecvate, unui prieten mare, un cadou mai mare, unui prieten mic, un cadou mai mic. Participarea la o aniversare este şi o ocazie de a învăŃa să te descurci în cartier ; la început, copiii sînt însoŃiŃi, mai tîrziu se duc singuri, iar părinŃii îi iau la sfîrşitul zilei. Despachetarea cadoului Un cadou nu e cadou dacă nu e ambalat. Se scoate din hîrtie. Uneori copiii au voie să-1 desfacă imediat, altădată trebuie să aştepte. Ei se deprind să mulŃumească la sugestia şi sub supravegherea mamelor : sînt învăŃaŃi să aprecieze cadoul şi să-i înŃeleagă valoarea. Cîteodată, cadourile sînt expuse, ca pe vremuri cu ocazia nunŃilor, constituind un stoc ; cu cît inviŃi mai multă lume, cu atît primeşti cadouri mai multe. 10 Cînd copiii sînt mici, li se oferă cadouri frumoase, apoi, pe măsură ce cresc şi cercul social se lărgeşte, bugetele par să scadă, iar cadourile sînt mai puŃin costisitoare. 126 PROCESUL DE SOCIALIZARE politeŃe şi regie Aniversarea pretinde învăŃarea şi respectarea unui anumit număr de reguli. Printre acestea, amintim ornamentarea şi „aranjamentele". Ornamentarea începe cel mai adesea încă din holul de intrare al imobilului sau de la poartă şi se face cu baloane şi ghirlande păstrate de la an la an. Şi copilul e îmbrăcat cu multă grijă: s-a observat că e cu atît mai rafinat îmbrăcat cu cît e mai mic, dar pe măsură ce creşte, vestimentaŃia e mai puŃin personalizată. Pentru trataŃie, se cumpără un întreg arsenal: faŃă de masă de hîrtie, farfurii de carton, şerveŃele, pahare ; ea se supune unei anumite regii şi e alcătuită din prăjitură, băuturi dulci şi bomboane. Servirea şi prăjitura de aniversare Aniversarea trebuie marcată printr-o prăjitură excepŃională, tortul de ciocolată devenind una tip pentru această ocazie. în numeroase cărŃi şi ziare se explică ce trebuie făcut: astfel, catalogul de alimente congelate Picard prezintă rubrica „La mulŃi ani, copii!" cu ariciul sau şoricelul de ciocolată. PărinŃilor li se arată că e nevoie de o prăjitură cu totul deosebită11. Tortul include întotdeauna şi luminările, regula fiind ca acesta să fie tăiat doar după ce copiii au fost aşezaŃi în cerc, iar sărbătoritul a suflat în luminări. Cînd aniversarea se petrece în familie, copilul învaŃă să-şi cunoască rudele, bunica, mătuşile, verii. In general, tortul e tăiat de un adult, de tată dacă e de faŃă. împărŃirea se face după anumite reguli, invitaŃii 11 Familiile maghrebiene sînt determinate să sărbătorească ritualul de aniversare ia cererea copiilor lor ; prin tradiŃie, mamele fac prăjiturele pe care le împart copiilor, însă ritualul pretinde o prăjitură mare, aşa că se duc la supermagazin şi cumpără un tort, dar în acelaşi timp, dau şi prăjiturile făcute acasă, ca un răspuns la cadou. într-un anume fel, se poate aprecia asimilarea familiilor prin modul cum a pătruns ritualul de aniversare în cămine. 127 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ fiind primii serviŃi; astfel, copilul asimilează regulile ospitalităŃii. TrataŃia este o ocazie de a fi generos12, de a împărŃi bomboane cu care copiii îşi umplu, lacomi buzunarele. PoliteŃe şi cadouri reciproce De la o aniversare, copiii nu pleacă cu mîinile goale, ci cu un mic dar. Regăsim secvenŃa completă a lui Mauss : a da, a mulŃumi, a da înapoi. Contracadoul trebuie să coste mai puŃin decît darul oferit, dar înmulŃit cu numărul invitaŃilor, el devine o cheltuială destul de mare. Uneori sînt aceleaşi pentru fetiŃe sau băieŃi, alteori sînt diferenŃiate, fiind o formă de îmbogăŃire a învăŃării identităŃii sexuale. Se întîmplă să aibă loc o negociere între mamă şi copil pentru fiecare din cadourile oferite ca răspuns, în care intră numele destinatarului. Pentru unele mame alegerea lor înseamnă o problemă de timp, dar şi o adevărată încercare, deoarece e nevoie de imaginaŃie pentru idei noi, căci invitatul trebuie să plece fericit. Reamintim că, pe parcursul şcolii primare, dacă e într-o clasă de aproximativ treizeci de elevi, copilul ia parte la peste o sută de aniversări, aşa că sînt de înŃeles dificultăŃile întîmpinate de părinŃi pentru a varia cadourile şi contracadourile!

PoliteŃe şi meseria de părinte : activităŃile organizate Pentru că pe toată durata după-amiezii copiii trebuie ocupaŃi cu ceva, să li se găsească jocuri şi distracŃii, dar şi să se salveze apartamentul, aniversarea poate deveni pentru părinŃi o adevărată probă de parentalizare, fiindcă trebuie să fii la înălŃimea aşteptărilor copilului. Unele societăŃi propun distracŃii: spectacole de marionete, cu clovni, cu zîne. PărinŃii se înarmează şi ei cu manuale 12 STAROBINSKI, J. Regăsim aici o secvenŃă clasică, în care, pentru a obŃine bunăvoinŃa egalilor în momentul unui rit de trecere, se împart dulciuri; reluînd tradiŃia antică, această ofrandă sistematică de bomboane ar putea fi considerată ca „generozitatea celor mici". 128 PROCESUL DE SOCIALIZARE ntru a organiza jocuri: pescuit cu undiŃa, trasee cu Pbstacole, jocul de-a asasinul, jocuri în cerc. Muzeele ropun „aniversări culturale" cu vizite şi ateliere. P ActivităŃile organizate creează momente de sociabilitate importante pentru copii; fără ele, copiii lăsaŃi de capul lor se ceartă şi se înfruntă în încăierări greu de stăpînit. Ele pun în joc o profesionalizare a activităŃii părinteşti. PărinŃii exersează „meseria" de părinŃi. Aniversarea e un moment de sociabilitate, important si pentru părinŃi: cînd îşi aduc copilul ori vin să-1 ia, au ocazia să se cunoască reciproc ; uneori, sînt aşteptaŃi cu o prăjitură însoŃită de o cafea sau o băutură. Atunci se creează solidarităŃile între părinŃi, se încheagă conversaŃii despre şcoală, învăŃătoare, educaŃia copiilor; ele pot fi urmate de altele mai concrete: deplasări împreună, primirea unor colegi ce urmează să doarmă la unii sau la ceilalŃi. Se creează o reŃea de relaŃii parentale ce se lărgeşte cu timpul. în realitate, o reŃea formată din selecŃii şi din excluderi, din simpatie şi din antipatie. Atît pentru adulŃi cît şi pentru copii, pătrunderea în universul privat al familiilor este un mod de a inventaria bunurile (mobile, jucării existente), de a descoperi alte modele de socializare şi de a-şi spori reŃeaua socială. Participarea la această reŃea se evidenŃiază şi economic, îi sînt consacrate sume importante. Un calcul rapid ne permite să arătăm că valoarea economică de schimb pentru o aniversare este înjur de 3.500 de franci: dacă 16 copii se adună şi aduc fiecare un cadou în valoare medie de 70 de franci, copilul primeşte o valoare de 1.120 de franci, plus cadourile rudelor în valoare totală de 800 de franci, plus cadoul părinŃilor de 300 de franci. De partea sa, copilul care invită oferă un contracadou de 10 franci fiecăruia, ambalat şi însoŃit de dulciuri (480 de franci), plus trataŃia şi cumpărăturile (500 de franci). Se poate considera că anual sînt cheltuiŃi 5.000 de franci pentru participarea copilului la potlatch-ul de aniversare, dacă adăugăm şi cadourile oferite pe toată durata anului de copil celor ce fac parte din reŃea. 129 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Constituirea şi învăŃarea bunelor maniere Aşadar, aniversarea e o situaŃie ce permite să se analizeze cum se introduc în societatea contemporană noi ritualuri de socializare. Aici se pot observa : - construirea curtoaziei într-o situaŃie precisă, - învăŃarea bunelor maniere obişnuite, atît la nivelul copiilor, cît şi la cel al părinŃilor, într-o acŃiune de întrepătrundere a generaŃiilor, - modul de răspîndire a politeŃii de la o instanŃă de socializare la alta, de la familie la şcoală şi la colegi, apoi, cu ajutorul mediilor de informare şi trecerea într-o economie de piaŃă, - legătura între formarea politeŃii şi constituirea unei relaŃii sociale, deoarece aniversarea are acest dublu înŃeles, apartenenŃa la o comunitate şi punerea în valoare a individului. Cu ajutorul acestui rit profan13, se construieşte o celebrare laică a iubirii moderne, elective şi sentimentale, ce regizează învăŃarea exprimării şi gestionarea emoŃiilor faŃă de celălalt, locul atribuit copilului simbolizînd modurile de existenŃă ale individului modern. RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR Marie-France DORAY ConferenŃiar la Universitatea din Dijon, cercetător asociat la I.R.E.D.U. - C.N.R.S. 13 în sensul în care numărul din Cahiers internationaux de sociologie (1992) defineşte „riturile noastre profane", Voi. XCII. 130 Rituri familiale şi începerea anului şcolar Efortul făcut de oameni în privinŃa înfăŃişării lor a reŃinut de multă vreme atenŃia etnologilor. E o activitate ce n-a fost niciodată reductibilă la o reacŃie faŃă de condiŃiile climatice. „Nici frigul şi nici goliciunea nu lau îndemnat pe om să se îmbrace, ci grija de a se învesti cu tot ceea ce l-ar ajuta să se afirme şi să fie el însuşi în lume"1. In societatea noastră, unde se face o separare destul de distinctă între spaŃiul public şi cel

privat, căminul slujeşte, după cum spune M.-T. Duflos2, drept „culise" la ieşirea indivizilor pe scena publică. Ei se spală, se piaptănă, se machiază ori se rad, îşi aleg cutare Ńinută şi cutare accesorii, în funcŃie de starea vremii, dar şi de locuri sau de persoanele cu care se pregătesc să se întîlnească. Aici e vorba de indivizii adulŃi, deoarece chiar dacă, mai curînd sau mai puŃin curînd, copiii dobîndesc dreptul de a modifica opŃiunile privind propria înfăŃişare, autonomia deplină o ating abia la adolescenŃă. Aspectul copilului face parte din prerogativele şi responsabilităŃile părinteşti. Grija pentru unghii, păr, miros şi hainele copilului face parte din îndatoririle, dar şi din plăcerile părinŃilor (ale mamei cel mai adesea). Prin modul cum îşi îmbracă copilul se manifestă afecŃiunea lor faŃă de el, făcînd să dispară sau întărind statutul de „bebeluş" ori de „adolescent", precum şi apartenenŃa lui sexuală. Ritmul şi natura îngrijirilor corporale nu sînt neapărat în legătură cu faptul că un copil se murdăreşte, L 1 LEENHARDT, M., „Pourqouoi se vetir?", în Journal de la societe des Oceanistes, nr. 58-59, martie-iunie 1978. DUFLOS-PRIOT, M.-T., „L'apparence et son bon usage dans la vie quotidienne et la presse magazine", în Cahiers du LERSCO, nr. 9, Universite de Nantes, CNRS, 1987. 132 _____RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR câ îi cresc unghiile şi părul; reînnoirea şi alegerea Ńinutelor vestimentare nu se fac doar pentru că se schimbă anotimpurile sau că el creşte. Toaleta şi Ńinuta copilului depind şi de împrejurările pentru care sînt pregătiŃi: o după-amiază la plajă, o vizită la bunici, prima împărtăşanie, îngrijirile corporale şi veşmintele alese sînt semnificative prin repetările, abaterile şi contrastele faŃă de toaleta făcută sau hainele alese în alte împrejurări. ActivităŃile părinŃilor legate de înfăŃişarea copilului contribuie la a-1 informa pe acesta asupra identităŃii sale şi a i-o forma ; ele îl ajută să facă deosebirea între circumstanŃele vieŃii în societate şi să se comporte cum se cuvine, să-şi găsească reperele în scurgerea timpului şi să diferenŃieze intervalele. Destinatar al convingerilor părinŃilor săi privind vacanŃele la plajă ori reuniunile de familie, copilul este în acelaşi timp şi „purtătorul" acestor convingeri. El e şi suportul opiniilor adulŃilor şi pregătit pentru a avea un rol în interpretarea pe care aceştia doresc, mai mult sau mai puŃin conştient, să o dea împrejurărilor. Ei se vor ocupa de convenienŃe şi de modul cum e privit copilul, urmăresc ca el să fie bine primit, dar încearcă şi să înfăptuiască, la scară redusă şi prin copil, ceea ce cred că ar trebui să fie realitatea3. Din perspectiva lui P. Smith, conform căreia ritul „se caracterizează prin proceduri ce atrag după sine punerea în practică, pentru a-şi impune pecetea asupra contextului pe care chiar intervenŃia sa a contribuit la a-l defini"4, sau din aceea a lui Mary Douglas cînd afirmă că „ritul nu numai că exteriorizează o experienŃă, nu numai că opune în lumină, dar el modifică experienŃa prin modul de a o exprima"5, îngrijirea corpului şi alegerea îmbrăcămintei copilului pot avea un caracter ritual prin aceea că ele 3 Despre copil ca suport al opiniilor : MANNONI, O., Clefs pour l'imaginaire ou l'Autre scene, Seuil, Paris, 1969. 4 BONTE, R, IZARD, M., Dictionnaire de l'ethnologie et de Vanthropologie, articolul rit, PUF, Paris, 1991 0 DOUGLAS, M., De la souillure, etude sur la notion de pollution et de tabou, La Decouverte, Paris, 1992. 133 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ contribuie la a defini cadrul diverselor momente ale existenŃei. Pornind de la această problematică se desfăşoară cercetarea noastră despre pregătirile de început de an şcolar6. Deschiderea anului şcolar se face la o dată pe care n-o decid persoanele particulare. în mod obiectiv e debutul anului şcolar. El există în afara voinŃei părinŃilor şi li se impune, chiar dacă s-au hotărît să^nu-şi şcolarizeze copilul, ceea ce se întîmplă foarte rar. în acest moment obligatoriu intervin pregătirile, contribuind la interpretarea sa, completînd, amplifîcînd sau contrazicînd afirmaŃiile făcute, părerea explicită sau impresiile resimŃite. Ele au un rol în organizarea raporturilor dintre familii şi şcoală. 1. Practici contrastante Preparativele de familie întîlnite de noi nu se dispersează într-o multitudine de modalităŃi, iar noi le vom prezenta începînd cu cele făcute pentru intrarea la cursul pregătitor a lui Mathieu, Denis şi Pierre Adrien. Pentru intrarea sa la cursul pregătitor, fiul doamnei 6 Ca răspuns la o cerere de ofertă a misiunii patrimoniului etnologic, privind tema aspectului exterior, Marie-Anne HUGON, conferenŃiar la Universitatea din Rouen - EFS, Nicole LANTIER, cercetător la CRESAS-INRP, Jacques SCHEER, LERS-IRTS 76 şi cu mine, am desfăşurat o cercetare despre

prezentarea copiilor cu ocazia începutului de an la cursul pregătitor şi în clasa a Vi-a. Darea de seamă e în curs de redactare. Pornind de la o preanchetă realizată pe lîngă cinci familii, am făcut investigaŃii acasă la patruzeci de familii. întrebările noastre aveau drept obiect pregătirile pentru începutul anului şcolar, cumpărăturile şi opŃiunile privind Ńinuta şi echipamentul şcolar, trecerea pe la frizer, îngrijirile corporale. Am stabilit grile cît mai detaliate şi exhaustive posibil. Am încercat să aflăm preocupările, pragmatice şi simbolice, legate de preparativele amintite. Cu fiecare familie s-a discutat cel puŃin de două ori, la cîteva zile de la începutul anului şcolar din septembrie 1993 şi septembrie 1994. Convorbirile s-au derulat în două perimetre destul de restrînse, situate unul într-un cartier muncitoresc din sudul Parisului, altul în arondismentul XIV din Paris. Cele două terenuri sînt, socialmente, destul de contrastante, dar nici unul din grupuri nu e omogen. 134 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR Bara, Mathieu7, a fost îmbrăcat cu lucruri noi din cap pînă în picioare, „ham reînnoit lenjeria, maieu, şosete, slip- Totul era nou, avea un trening nou, totul, totul era nou, treningul, lenjeria de corp, cămaşa, bluzonul Bom-bers, bascheŃii gri, şosetele scurte albastre, cu un model pentru băieŃi, totul era nou." Cămaşa, „din bumbac albastru, călduroasă şi frumoasă" fusese oferită de bunicii materni. Restul a fost cumpărat de mama lui Mathieu, cu cîteva zile înainte de deschiderea şcolii, din marile magazine. Pentru a-i umple ghiozdanul cel nou, doamna Bara a cumpărat, fără să mai aştepte lista cerută de şcoală, o tăbliŃă, un caiet, o trusă, creioane colorate, pixuri. Copilul fusese dus recent la frizer. în ajun, seara, a făcut un duş. El face acest lucru în fiecare seară, dar „aerobicei, îşi face duşul, ştiu că e curat şi îl las să se culce. în acea seară, însă, l-am supravegheat: Trebuie să fii frumos, e vorba de şcoală, trebuie să te faci frumos, o să mă uit la unghiile tale, o să mă uit..., era sătul pînă-n gît puştiul". DimineaŃa, toaleta a fost mai rapidă, „urechile, dinŃii, o pălmiŃă pe obraz, batista în buzunar şi-a plecat!", dar nu, Mathieu nu e gata încă : „I-am pus o picătură de parfum bărbătesc; era prima oară, deci era destul de mîndru". Astfel spălat, parfumat, îmbrăcat cu lucruri noi, a intrat Mathieu la şcoala primară. Denis intră la cursul pregătitor cu îmbăcăminte purtată deja. „Dacă e vorba despre Ńoale şi toate celelalte, nam simŃit nevoia, spune mama sa. Mie nu-mi prea place să fac cumpărături în septembrie, pentru că socotesc că vremea e încă frumoasă, deci prefer să mai folosesc puŃin lucrurile de vară." Denis are un ghiozdan practic nou, dar cumpărat în anul precedent, nu jneapărat în vederea începerii anului şcolar următor. In el, nici un lucru nou. „N-am cumpărat nimic anume, nici stilou, nici creioane, aşteptam lista tradiŃională de la învăŃătoare." în ajunul deschiderii şcolii, Denis a făcut, ca de obicei, baie ; nu şi-a spălat părul. Doamna Rieux i-a tăiat unghiile şi i-a controlat 7 Toate numele şi prenumele sînt fictive. Unele discuŃii au fost purtate doar cu mama, dar şi cu tatăl sau chiar cu copilul, iar uneori cu fraŃii şi surorile, fapt ce apare mai puŃin în acest text. 135 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ urechile duminică seara, ca de obicei. Copilul va merge la frizer după începerea şcolii. Pentru intrarea la cursul pregătitor, Frederic nu purta nimic nou. Era îmbrăcat cu bermude „foarte drăguŃi", spune mama sa (Frederic ar fi preferat jeans) şi un tricou bleumarin. „Aş fi vrut să-şi pună o cămaşă frumoasă, apoi el a vrut să îmbrace un tee-shirt sau un polo, dar a acceptat (...). Tatăl său a Ńinut să încalŃe pantofi şi nu bascheŃi, pantofi cam mari, dar care, totuşi, îl scoteau din bascheŃii lui de toată ziua." Cît despre îngrijirea corporală, „baie, duş, spălatul părului, unghiile..., am făcut o revizie generală în vederea deschideri şcolii". Frederic nu era proaspăt tuns, dar „fusese la frizer pe la mijlocul lui august, deci nu erau probleme". Comparînd procedeele şi opŃiunile doamnei Rieux şi ale doamnei Bara, vedem că apare o serie de contraste : în vreme ce Mathieu purta numai lucruri noi, Denis nu avea nimic nou pe el. Pe cînd Mathieu fusese făcut să strălucească precum un ban nou, Denis n-a avut parte de nici o îngrijire specială, el va merge la frizer după începerea şcolii, în timp ce Mathieu fusese înainte. In schimb, ambele mame au optat pentru o îmbrăcăminte considerată ca Ńinută de elev (spre deosebire de hainele de sărbătoare sau de cele considerate ca prea uzate sau prea lărgite), în vreme ce părinŃii lui Frederic şi-au îmbrăcat fiul mai „elegant" decît o Ńinută de şcolar obişnuită. îngrijirile corporale sînt excepŃionale pentru Frederic şi Mathieu, dar tunsoarea primului nu e tocmai recentă. Spre deosebire de Denis, Frederic nu va trebui să meargă la frizer în zilele următoare. Aici nu e vorba despre trei cazuri extreme, între care s-ar situa cea mai mare parte a altor pregătiri. Dimpotrivă, în privinŃa contrastelor sau a asemănărilor subliniate de noi, aproape în toate cazurile era ca şi cum familiile respectau cu stricteŃe anumite reguli. Printre cele observate, am întîlnit de foarte puŃine ori

răspunsurile „mai curînd lucruri noi" sau „aproape ca de obicei, dar nu de tot". Dacă îşi îmbracă copilul cu haine 136 _____ RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR noi, acestea sînt toate noi, cu două excepŃii despre care vom vorbi. Abaterile de la „reguli" se datorează cel mai adesea intervenŃiei (bine primită de altfel) apropiaŃilor. Astfel, în Ńinuta lui Mathieu se poate nota o cămaşă care, după criteriile mamei sale, e prea „elegantă" pentru şcoală, dar e un cadou de la bunici. Noul, prezent uneori în Ńinuta vestimentară a copiilor despre care părinŃii spun, ca doamna Rieux, că e „ca de obicei", va fi un tee-shirt oferit de o mătuşă, un pulover cumpărat de bunica, dar mai poate apărea, ca element cu totul special, încălŃămintea, sub presiunea copilului însuşi. Va fi cazul lui Denis : el îşi poartă cu ostentaŃie bascheŃii ceruŃi de doi ani. Dacă ne mărginim la practicile şi la alegerile părinŃilor, e izbitor caracterul lor riguros şi sistematic, ca şi continuarea aplicării aceloraşi „principii" de la un an ia altul. Doamna Bara îmbrăcîndu-şi în fiecare an, la începutul şcolii, copiii în haine noi, acordînd de fiecare dată o atenŃie meticuloasă îngrijirilor corpului, schim-bîndu-le pieptănătura, doar „picătura de parfum bărbătesc" şi ghiozdanul marchează deosebirea dintre intrarea lui Mathieu la şcoală şi începutul anului la grădiniŃă. Intrarea în clasa a cincea sau a şasea e uneori un prilej pentru copii de a răsturna „regulile" menŃinute an de an de părinŃi, uneori pînă la a le inversa, însă noi ne vom limita, în cele ce urmează, la pregătirile făcute de părinŃi. 2. Mai multe „dispozitive" Pentru a caracteriza modul cum sînt organizate pregătirile, am reŃinut termenul de „dispozitiv", care, conform definiŃiei din Petit Robert, evocă, în cea mai veche accepŃiune a sa, ideea de „a se pregăti pentru...", dar şi, începînd din secolul trecut, „modul cum sînt dispuse piesele într-un aparat", iar pentru militari, „ansamblul de mijloace dispuse conform unui plan". AcŃiunile şi obiectele ce contribuie la pregătirea copilului sînt organizate, „dispuse" în aşa fel încît gruparea lor dobîndeşte o dimensiune simbolică puternică şi coerentă. Fiecare dintre elementele constitutive ale pregătirii 137 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ copilului pentru prima sa zi de şcoală are un înŃeles, în interdependenŃă cu celelalte. Astfel, „revizia generală" ce a însoŃit toaleta lui Frederic şi a lui Mathieu nu are exact aceeaşi semnificaŃie, fiindcă restul de elemente diferă. Majoritatea familiilor de la care am adunat informaŃii se repartizează între opŃiunile „totul nou", „ca de obicei" şi „mai îngrijit", fiecare categorie aplicînd un dispozitiv particular. „Totul nou" - copilul e îmbrăcat în întregime cu lucruri noi; - e vorba de veşminte ce vor fi purtate la şcoală în zilele următoare ; - îngrijirile corporale sînt deosebit de meticuloase ; - tunsoarea e foarte recentă, pentru băieŃi în toate cazurile. „Ca de obicei" - copilul nu poartă nimic nou (îmbrăcăminte sau lenjerie); - e vorba de haine ce vor fi purtate la şcoală în zilele următoare ; - părinŃii n-au dus copilul la frizer, dar o vor face în zilele următoare ; - începerea şcolii n-a modificat ritmul obişnuit de îngrijire a trupului; baia, spălatul părului, verificarea unghiilor etc. au avut loc sau nu, în măsura în care ajunul sau dimineaŃa deschiderii anului şcolar corespundea cu ziua din săptămînă cînd ele se efectuau în mod normal. „Mai îngrijit" - copilul nu poartă nimic nou (haine sau lenjerie); - Ńinuta este mai „îngrijită" sau mai „elegantă" ca de obicei, o Ńinută potrivită pentru o aniversare ori o vizită la bunici; - îngrijirile corporale sînt deosebit de meticuloase ; - copilul a fost tuns cu destul timp înainte de prima zi de şcoală, el nu lasă impresia că a ieşit de la frizer, dar nici că ar fi nevoie s-o facă în zilele următoare. 138 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR Statutul special al ghiozdanului Mathieu a plecat la şcoală cu un ghiozdan nou plin de rechizite noi; Denis şi Frederic aveau ghiozdane de pe vremea cînd mergeau la grădiniŃă şi care conŃineau rechizite deja folosite. Cu toate acestea, ghiozdanul şi rechizitele şcolare nu sînt sistematic noi pentru cei din categoria „totul nou" şi niciodată noi pentru cei

din categoria „ca de obicei" şi „mai îngrijit". Unii copii „totul nou" arborează cu mîndrie în această zi ghiozdanul transmis de un frate mai mare, dar aproape toŃi părinŃii care dezaprobă noul marchează, totuşi, ziua intrării la cursul pregătitor prin cumpărarea unui ghiozdan. Acest lucru poate fi pus în legătură cu statutul său, căci este un obiect cu totul deosebit: cumpărat de familie, făcînd un du-te-vino între casă şi şcoală ca şi restul Ńinutei, el se deosebeşte de aceasta prin faptul că, avînd o întrebuinŃare pur şcolară, este o „bucată de şcoală" care, chiar detaşată de spaŃiul şcolar, nu-şi pierde niciodată statutul exclusiv de atribut al elevului. Creioane, caiete, gume pot fi utilizate de copii şi în alte scopuri, ghiozdanul nu. Geanta tip rucsac, dimpotrivă, e polivalentă; adoptată de aproape toŃi liceenii, ea pătrunde încetul cu încetul şi în şcoala primară, dar ghiozdanul încă mai domneşte la cursul pregătitor. El e simbolul accesului la Şcoala Mare, dar şi, în Ńinuta de început de an şcolar, elementul cel mai detaşabil de copil. Ceea ce am reperat ca elemente constituite ca „dispozitiv" privesc mai îndeaproape, mai direct, fiinŃa copilului; ele nu acŃionează numai asupra înfăŃişării lui, ci contribuie la a-1 pune într-o anumită „stare", într-o anumită „manieră de a fi". Ce nu se vede şi aspectul exterior înfăŃişarea pe care părinŃii încearcă să o dea copiilor coincide în parte cu grija lor pentru convenienŃe ; îi preocupă felul cum vor fi văzuŃi. Aspectul exterior al copiilor, ca şi al adulŃilor, Ńine de o cunoaştere a uzanŃelor. PărinŃii din categoria „totul nou" sînt de părere că „prima zi de şcoală e ceva nou", doresc ca micuŃul să-i facă o impresie bună învăŃătoarei şi să poată intra în competiŃie cu colegii. Cei din categoriile „ca de obicei" şi 139 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ „mai îngrijit", dimpotrivă, consideră ca „noul este ridicol", iar copiii nu trebuie să fie „prea migăliŃi'. Opunîndu-se, în general, Ńinutelor „de duminică", le place să cumpere îmbrăcăminte pentru copiii lor şi (cu două excepŃii) au puse deoparte haine pentru sărbători şi ocazii excepŃionale, dar pe care nuje socotesc potrivite pentru deschiderea anului şcolar. în toate cazurile, părinŃii se străduiesc să se comporte „aşa cum se cuvine" şi „aşa cum fac şi ceilalŃi". Dar, în pregătirile studiate de noi, precum şi în alte circumstanŃe, ceea ce nu se vede şi aspectul exterior sînt una. Realitatea şi aparenŃa se află în cîrdăşie. Eforturile nu sînt consacrate exclusiv aspectului exterior, „costumului" pe care trebuie să-1 îmbrace copilul pentru a-şi interpreta rolul; ele privesc şi părŃile ascunse ale corpului, îngrijirile corporale şi lenjeria. ImportanŃa aspectului intim apare clar în cazul unei mame făcînd parte dintre cei pentru care „începutul anului şcolar înseamnă ceva nou şi aşa a fost întotdeauna". în 1994, ea a izbutit să-şi îmbrace aproape în întregime cu lucruri noi cei doi copii, dar cu un an mai înainte nu reuşise şi fusese nevoită să apeleze la rezerva municipală. în cursul întrevederii, insista mult asupra dorinŃei de a-şi vedea copiii îmbrăcaŃi „ca şi ceilalŃi", însă nu e vorba numai despre asta, ea nu priveşte doar o conformitate de suprafaŃă, deoarece a Ńinut ca noul să fie prezent în încălŃăminte, dar şi în lenjerie, deci acolo unde nu se vede. Nevoia puternică de a purta ceva nou este, în toate sensurile termenului, interiorizată. Ea se integrează unei preocupări pentru reînnoire ce trece dincolo de preocuparea pentru părerea celuilalt. Procedeele şi opŃiunile, în interiorul fiecărui dispozitiv, dau un sens începutului de an şcolar şi îi atribuie o singură semnificaŃie, diferită de la un dispozitiv la altul. Cei ce acordă o grijă deosebită toaletei corporale a copilului, îl îmbracă şi îl dotează cu lucruri noi, acŃionează în toate domeniile în favoarea înnoirii. Ca simetrie, copii intraŃi la şcoală fără haine noi şi-ar fi putut pune lenjerie nouă, dacă în cauză ar fi fost doar aspectul exterior. Mama lor ar fi putut să le taie unghiile în ajun şi să le controleze urechile fără să rişte ca ei să pară „prea" 140 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR curaŃi, însă igiena corporală ca şi alegerea veşmintelor se bazează pe acelaşi principiu: evitarea a tot ce este excepŃional. PărinŃii care-i îmbracă pe copii cu lucruri ce ies din tipicul zilelor obişnuite de şcoală dau o atenŃie deosebită şi curăŃeniei. Ei veghează ca părul să aibă o lungime considerată corectă, dar noutatea e cu stricteŃe evitată, atît în privinŃa tunsorii, cît şi în cea a Ńinutei. Totul se petrece ca şi cum ar fi fost căutat un efect de sinergie între vizibil şi invizibil pentru a acŃiona fie în sensul „perenităŃii" copilului, fie în cel al aşezării sale într-o stare deosebită, de reînnoire sau de o mare rigoare. Dacă ne limităm la dispoziŃiile luate de părinŃi, fie împreună, fie doar de mamă, pregătirile prezintă cel mai adesea o coerenŃă ce corespunde celor trei dispozitive descrise. Unele cazuri, însă, nu intră în schemele

noastre. Astfel, Elisa intră la cursul pregătitor îmbrăcată cu haine noi, iar spălatul părului a fost decalat pentru a fi efectuat în ajunul începerii anului şcolar, dar lenjeria nu era nouă şi ultimul tuns avusese loc în vacanŃă. Candy se duce pentru prima oară la şcoală fără nimic nou, dar îngrijirile corporale au fost deosebit de meticuloase, iar tunsoarea e proaspătă. Numărul redus de familii întrebate şi faptul că ancheta a fost făcută în medii restrînse (nici în provincie şi nici în „cartierele elegante") nu permit să se arate nici frecvenŃa fiecăruia din cele trei dispozitive reperate, nici dacă există şi alte dispozitive. Se poate totuşi afirma că pregătirile nu se dispersează la infinit şi nu se repartizează după nişte variabile continue (de la totul nou la nimic nou). Această discontinuitate a caracteristicilor pregătirilor şi tendinŃa lor de a se organiza în dispozitive ni se par legate de faptul că practicile părinŃilor constituie luări de poziŃie faŃă de începerea anului şcolar. Ele transformă caracterul compozit şi contradictoriu al evenimentului, operînd o opŃiune între diversele interpretări posibile şi luptînd împotriva interpretărilor respinse. 3. Rituri şi refuz al riturilor Sistemul de reguli după care le-am clasificat nu e decît parŃial determinat de către cei din categoriile „totul 141 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ nou" şi „mai îngrijit" ; cît despre cei din categoria „ca de obicei", ei nu sînt conştienŃi de caracterul sistematic al practicilor lor. PărinŃii acŃionînd ca doamna Bara sînt toŃi persoane „modeste sau foarte modeste", puŃin sau deloc şcolarizaŃi. AlocaŃia şcolară îi încurajează, fără nici o îndoială, material şi pe plan psihologic, să reînnoiască în septembrie garderoba copiilor; dar, pe de o parte, unii beneficiari acŃionează „ca de obicei", pe de altă parte, unii adepŃi ai ideii de „totul nou" şi-au făcut cumpărăturile cu mult înainte. Cei din urmă revendică înscrierea pregătirilor lor într-o tradiŃie ce asociază noul cu începutul anului şcolar. Nu vom pune aici problema evoluŃiei acestei tradiŃii, dar ne vom opri asupra faptului că cei din grupul „ca de obicei", prin raportare la aceeaşi tradiŃie, se delimitează de ea : „Găsesc că e ridicol să-i îmbraci din cap pînă-n picioare în lucruri noi în prima zi de şcoală, nu mă las prins de chestia asta, riturile". în prima zi de şcoală, copiii nu trebuie să aibă aerul că sînt „prea" puşi la punct: „Copiii care vin prea bine pieptănaŃi, prea dichisiŃi, prea lustruiŃi cad puŃin în ridicol, vreau să spun că lucrul acesta e prost perceput acum, lucrurile s-au mai schimbat". Nu e indiferent să se ştie că opinia aceasta e împărtăşită de profesorii cu care am vorbit. Cei din grupul „ca de obicei" consideră că n-au făcut pregătiri speciale şi opinia lor merită a fi discutată. Nu asta este important Cei din categoria „ca de obicei", care au studii şi sînt adesea funcŃionari superiori, consideră că n-au nimic interesant să ne spună referitor la pregătirile materiale de început de an şcolar. După ei, era vorba de o chestiune lipsită de importanŃă, iar demersul nostru li se părea cam bizar. Cumpăraseră puŃine lucruri sau deloc. Copilul fusese spălat şi îmbrăcat ca de obicei, nu era nimic de semnalat. PărinŃii care n-au „făcut nimic" pe planul înnoirii aspectului exterior pun faŃă-n faŃă pregătirea materială şi cea morală : „Nu l-am pregătit deloc pe plan material pentru prima zi de şcoală, am făcut în aşa fel încît aceasta să fie o zi ca oricare alta, însă pe plan moral sau 142 ___________RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR psihologic, mai ales în ce-l priveşte pe Laurent, a existat o pregătire de lungă durată, începută cu învăŃătoarea şi continuată cu călătoria în Statele Unite (organizată de şcoală)". In aceste familii, aspectul material al deschiderii anului şcolar e prezentat ca fiind în contradicŃie, şi nu complementar, cu aspectul moral, psihologic şi intelectual. în timp ce grupul „totul nou" susŃine pregătirea psihologică prin preparative materiale, grupul „ca de obicei" pare să creadă că acestea din urmă ar deturna atenŃia de la esenŃial, ba chiar l-ar denatura. într-o astfel de indiferenŃă afişată se poate descifra o tentativă de „dematerializare" a preocupărilor privind şcolaritatea, tentativă ce reaminteşte atitudinea de respingere, analizată de Franfois-Andre IsamberŃ, a unor catolici (şi a clerului) faŃă de riturile Bisericii lor şi dorinŃa de „a banaliza cadrul, instrumentele şi limbajul" exercitării religiei8. DistanŃarea de riturile catolice „se dezvoltă evident cu o uşurinŃă deosebită în păturile sociale în urcare (...J^cele unde cariera individuală se vede ca o ascensiune". într-adevăr, după F.-A. IsamberŃ, „într-un cadru cultural în care realizarea socială pretinde luciditate intelecuală şi autonomie morală, e logic ca realizarea religioasă să ceară o distanŃare simbolică şi o autonomie faŃă de stat şi autorităŃi". Atitudinea funcŃionarilor din categoria „ca de obicei" faŃă de instituŃia şcolară pare a se supune unei aceleiaşi logici. Golind de conŃinut evenimentul, nu e vorba numai de a se pune accentul pe preocupări mai intelectuale, ci de a epura şcolarizarea reducînd-o la această unică dimensiune. Mergînd la şcoală, copilul urmează să se instruiască, să înveŃe să citească dacă intră la cursul pregătitor, lucru arătat de

ghiozdanul său, dar implicit activitatea intelectuală e definită ca una esenŃialmente individuală şi „interioră". OpoziŃia dintre exterior şi interior este exprimată de doamna Rieux : „ImportanŃa mea se situează mai mult la un nivel afectiv, psihologic, decît în semnele exterioare ale vestimentaŃiei, lucruri noi etc" Aspectele interindividuale ale învăŃăturii, disciplină impusă în 8 ISAMBERł, R- A., Le sens du sacre. Fete et religionpopulaire, Minuit, Paris, 1982, pp.113-118. 143 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ parte din afară, autoritate a profesorului, competiŃie, dar şi schimburi de cunoştinŃe şi construcŃii interactive culturale şi ştiinŃifice par a nu fi apreciate Acest efort de dematerializare, în parte conştient, a începutului de an şcolar, trebuie pus în relaŃie cu analizele istoriei şcolii conform cărora am fi trecut de la o „şcoală care educă" la o „şcoală care instruieşte"9. „Şcoala care educă" era o instituŃie ce avea grijă în mod global de copil, o instanŃă net distinctă, paralelă cu universul familial, cu care s-a convenit să-i predea un copil eliberat de urmele originii sale. De pe la sfîrşitul anilor 1950, „şcoala care instruieşte" nu s-ar mai ocupa decît de aspectul intelectual, „cognitiv", al educaŃiei şi va fi trăită ca un instrument funcŃional, distinct, desigur, de universul familial, dar aflat mai mult în serviciul acestuia decît în concurenŃă cu el. Unii părinŃi, mai ales cei din medii modeste, vor păstra imaginea modelului anterior al şcolii, în timp ce alŃii se vor alinia la realitatea şcolară actuală. Misiunea şcolii schimbîndu-se, practicile legate de înfăŃişarea copiilor cu ocazia începerii şcolii vor înregistra schimbarea, cel puŃin la cei ce şi-au însuşit această devenire. EvoluŃia raporturilor dintre şcoală şi familie ar fi destul de avansată pentru a atinge chiar persoane ca doamna şi domnul Gedeon, menajeră şi şofer comisionar, amîndoi titulari ai unui certificat de aptitudine profesională : „Fără atltea fasoane, declară domnul Gedeon, prima zi de şcoală e o zi ca oricare alta şi nimic mai mult". Cei din grupul „ca de obicei" ar exprima sau ar ilustra, lăsînd la o parte orice preocupare privind îngrijirile corporale şi Ńinuta copilului, forma modernă a şcolarizării. Totuşi, chiar dacă ei încearcă să facă abstracŃie de acestea, nici unul nu-1 îmbracă pe copil „oricum". IndiferenŃa e jucată, într-un dispozitiv riguros, într-o demonstraŃie ce se sprijină, deşi negativ, pe „materialitatea" copilului ce intră în clasă. O abŃinere rigoristă Pentru cei ce „nu fac nimic \ actele materiale de pregătire a copilului nu prezintă importanŃă. Dar să „nu 9NIQUE, C., LELIEVRE, C, La Republique n'eduquera plus, Pion, Paris, 1993. 144 ___________RITURI FAMILjALE^ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR faci nimic" pentru prima zi de şcoală nu înseamnă să prezinŃi cu pasivitate un fapt, ci să aduci despre acest lucru p dovadă copilului, şcolii sau Ńie însuŃi. „în ziua de deschidere a îmbrăcat ce-i pregătisem, important era că e prima zi de şcoală. A doua zi mi-a spus : «Am haine noi, aş dori să le îmbrac» ; pentru că îi cumpărasem tricouri de la Du pareil au mente, a dorit să-şi pună unul, apoi, fiindcă îi luasem şosete Tom şi Jerry, a dorit să le încalŃe, în fine, voia să îmbrace tot ce avea mai frumos!" Dacă doamna Lotie n-a inclus în hainele pregătite în ajun pentru dimineaŃa începerii şcolii tricoul şi şosetele, să fie pentru că nu s-a gîndit la ele, „important fiind că e prima zi de şcoală", sau mai curînd pentru că în acea zi se cuvenea să nu o preocupe „altceva" decît deschiderea şcolii, sau poate pentru că n-ar fi fost potrivit ca în acea zi să arboreze lucruri noi, fiindcă doar „prima zi de şcoală conta"? AlŃi părinŃi din grupul „ca de obicei" au amintit faptul că făcuseră cumpărături în ajun sau că în dulapul copilului se afla o pereche de jeans sau un pulover nou. Argumentul lipsei de timp ori al lipsei de bani, evocat uneori pentru justificarea practicilor negative, lipsa cumpărăturilor, trecerea pe la frizer amînată, nu rezistă la compararea cu bugetul şi folosirea timpului familiilor care au operat opŃiuni inverse. Timpul şi efortul financiar dedicate pregătirilor sînt adesea cazul celor cărora le lipsesc cel mai mult timpul liber şi banii. Dacă fiecare dintre elemente (haine purtate deja, păr netuns, toaleta obişnuită) poate părea întîmplător, punerea lor laolaltă aminteşte „riturile negative" puse în evidenŃă de Marcel Mauss. Acesta, dorind să li se admită existenŃa alături de riturile „pozitive", argumenta : „A nu face e tot o acŃiune, un act de inhibiŃie e tot un act, asta nu e un fenomen negativ"10. Pentru o parte din părinŃi, în ziua începerii şcolii, noul e tabu, în sensul dat de Mauss acestei noŃiuni. „Vom trata tabu-urile sub formă de interdicŃie rituală. înainte de orice, ele suit conjuncturale. Dacă un creştin ajunează în postul Paştelui, o face pentru a mînca de dulce în ziua de Paşti, dacă posteşte vinerea este un 0 MAUSS, M., Manuel d'etnographie, Payot, Paris, 1967, p.237. 145 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

ritual pozitiv cît şi unul negativ." De notat că faptul de a mînca vinerea carne devenise ritual pentru unii anticlericali, în vreme ce azi obişnuinŃa de a mînca peşte vinerea (oferit regulat în această zi de cantine) e golită, pentru mulŃi francezi, de caracterul său ritual. Ritul, pozitiv sau negativ, poate deveni „uzanŃă", pentru a folosi terminologia lui Mauss, dar noi credem că modul cum aceste familii n-au „făcut nimic deosebit" pentru a pregăti intrarea copilului la şcoală, e prea sistematic, prea coerent pentru ca el să nu fi fost determinat de preocuparea de a nu face nimic special. AbsenŃa pregătirilor deosebite nu se află în contradicŃie cu importanŃa acordată începerii şcolii, ea este una din modalităŃile posibile de reprezentare a acesteia. 4. Interpretări ale noŃiunii de spaŃiu-timp şcolar Copilul este obiectul unei pregătiri psihologice, dar şi elementul purtător al unei organizări, al unei puneri în scenă a primei zile de şcoală. Dispozitivele intervin asupra timpului şi spaŃiului pentru a plasa acolo începutul anului, ele interpretează în mod divergent prima zi a anului şcolar, iar prin aceasta chiar universul şcolar. Timpul ciclic al celor din grupul „totul nou" îmbinarea înnoirii complete a Ńinutei cu o maximă curăŃenie şi tunsul părului apare, în unele familii, în două împrejurări, altele decît deschiderea şcolii, foarte diferite în aparenŃă : plecarea în tabere de vacanŃă (sau în excursii cu clasa la munte sau la mare) pe de o parte şi prima comuniune pe de altă parte. în aceste două cazuri, copilul trece sub o altă autoritate decît cea a familiei. El pătrunde într-un mediu-timp11 diferit de cel pe care-1 părăseşte. împletirea curatului cu noul explică începerea 11 LEENHARDT, M.,Do Kamo, col, „Tel", Gallimard, 1986. în privinŃa noŃiunii de „mediu-timp", F.-A. Isambert trimite la cercetările iniŃiate de H. HUBERT şi M. MAUSS, Melanges d'histore des religions, Alean, Paris, 1909. 146 ___ RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR şcolii ca pe o trecere a unei frontiere ce delimitează un >?altundeva", avînd ceva în comun cu sacrul, sau, ca să folosim un termen al lui Rudolph Otto ce are avantajul de a fi lipsit de conotaŃie religioasă, cu „numinosul", adică nişte forŃe ambigui, binefăcătoare şi periculoase totodată. Pregătirile pentru o plecare în tabăra de vacanŃă permit să se înŃeleagă mai bine că „sacralizarea" şcolii nu are neapărat de a face cu religiosul. Costumul de prima împărtăşanie al băieŃilor sau rochia de duminică a fetelor (astăzi cel mai adesea ascunse de stihar)12 ne pot ajuta să înŃelegem natura timpului celebrat prin Ńinuta de prima zi de şcoală. în vreme ce copilul care pleacă în excursie cu clasa la mare va purta de-a lungul întregului sejur vestimentaŃia inaugurată în ziua plecării, costumul pentru prima împărtăşanie va fi rezervat ceremoniilor, în mod deosebit slujbelor de^ duminică, în cazul în care copilul devine practicant. în noutatea sa, costumul (sau o frumoasă rochie) va fi însoŃit (în ochii părinŃilor, nu ai responsabililor religioşi) primul său acces oficial la un spaŃiutimp religios, existent în afara lui, pe un alt plan, dar în care, în această Ńinută deosebită, el se va regăsi periodic. łinuta pentru începerea şcolii nu e una de sărbătoare, hainele vor sluji pentru a merge în clasă pînă se vor rupe sau se vor uza. Noutatea e cea care dă nota de excepŃional Ńinutei din prima zi de şcoală şi se poate considera că îmbrăcămintea uzată, cîrpită se află în acelaşi raport faŃă de îmbrăcămintea pentru şcoală, ca hainele de sărbătoare faŃă de cele obişnuite : ea nu se poate purta în spaŃiul şcolar, după cum îmbrăcămintea de şcoală nu e potrivită pentru sărbătoare. Organizarea timpului şcolar, efectuată de cei din grupul „totul nou", 12 La „prima sa comuniune", Albert Camus, născut în 1913, e „îmbrăcat cu un costum marinar cu banderolă şi înzestrat cu o cărticică de rugăciuni şi un şirag de mătănii făcut din mici boabe albe, totul oferit de rudele mai puŃin sărace (mătuşa Marguerite)", p. 160. El aminteşte intrarea în clasa a Vi-a cîteva luni mai tîrziu : „întîi octombrie al acelui an (...), nu prea sigur pe pantofii săi noi, incomodat de cămaşa apretată, împlătoşat cu un ghiozdan mirosind a lac şi a piele (...) în acel prim drum către misteriosul liceu", p. 185. Albert Camus, Le premier homme, Gallimard, Paris, 1994. 147 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ e aceeaşi cu relaŃia dintre timpul sacru şi cel profan, organizată de liturghia catolică. Pentru catolici, există un raport de echivalenŃă între sărbătoarea Paştelui şi restul anului, pe de o parte, şi între duminica „obişnuită" şi săptămînă, pe de altă parte13. într-un mod asemănător, prin calendarul lor vestimentar, ei stabilesc un raport de echivalenŃă între prima zi de şcoală şi anul şcolar, pe de o parte, şi zilele de şcoală şi

alte zile (indiferent că sînt de sărbătoare sau de odihnă), pe de altă parte. Timpul şcolar e tratat ca un timp ciclic, reînnoit în fiecare an, după ce a fost întrerupt de vacanŃa de vară. E tratat ca un spaŃiu-timp specific, a cărui reînnoire trebuie sărbătorită. „Trăiască vacanŃele, Jos cu pedepsele, Caietele pe foc, Iar profesoara la mijloc!"14 Ca şi pasărea fenix, şcoala trebuie să renască din propria cenuşă. Să faci ceva mai deosebit Caracterul numinos al spaŃiu-timpului şcolar e marcat prin strădania de a reînnoi în întregime copilul, prin aceea că nu ajunge ca veşmintele şi accesoriile să pară noi. Important e ca ele să nu mai fi fost niciodată purtate. De aceea sînt lăsate în aşteptare destul de mult timp. CurăŃenia e asociată noului pentru a reînnoi, a preface copilul ce intră în acel spaŃiu-timp al şcolii, înnoit prin prima zi de şcoală. Dar, în comentariile părinŃilor din grupul „totul nou" privind obiceiurile lor, curăŃenia apare atît ca o categorie integratoare, cît şi ca o subcategorie a noului. Asta înseamnă că dacă, pe de o parte, practicile legate de curăŃenia privind corpul copilului şi alegerea unor haine nepurtate sînt puse în 13 ISAMBERT, F.-A., op.cit. 14 Cîntecel ce ne duce cu gîndul la amintirile lui Louis Gailloux, născut în 1899 : „Se apropia vacanŃa. Era perioada fericită cînd ne ardeam caietele în curtea şcolii. Făceam din ele grămezi cărora le dădea foc dl Cardinal în persoană, o adevărată sărbătoare. Nu ne mai Ńinea lecŃii". L'herbe d'oubli, Gallimard, Paris, 1984, p.68. 148 ___________RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR slujba Noului, pe de altă parte, noul slujeşte şi la confirmarea curăŃeniei. La încorporarea în armată, tinerii recruŃi sînt raşi, trecuŃi pe la baie şi dotaŃi cu haine noi, pe motive de igienă, dar şi, după cum o confirmă uniforma, pentru a exprima o nouă stare. Noul elev, curat şi nou, pare şi el pregătit pentru o încorporare, dar nu şcoala e cea care a organizat pentru el această transformare, ci părinŃii care au interpretat situaŃia, tratînd şcoala ca pe o instituŃie dotată cu putere hieratică. Atunci cînd Statul a preluat ştafeta de la Biserica Catolică, şcoala primară franceză a avut tendinŃa să-şi consolideze puterea temporală atribuindu-şi o putere sacrală. Durkheim teoretiza această aptitudine, stabilind o paralelă între puterea sacrală deŃinută de preot de la biserică şi puterea pe care învăŃătorul o deŃine de la societate. Atunci cînd învăŃătorul condiŃiona intrarea în clasă de starea de curăŃenie a mîinilor şi a urechilor copiilor, el era slujitorul „templului igienei", cum era numită şcoala în unele texte15. Trebuie, oare, să vorbim doar la trecut? Nu e tocmai sigur, dacă o ascultăm pe doamna Lotie, militantă în AsociaŃia părinŃilor de elevi şi locatară într-o clădire din vecinătatea cartierului muncitoresc („127"), unde locuiesc mulŃi adepŃi ai „totul nou", cum formulează tema necunoaşterii (presupuse) a regulilor de igienă motivată prin dificultăŃile locuitorilor cartierului \„S-au dus mereu bătălii pentru condiŃii mai bune, dar acolo nu s-a mai închis nimic. Ne batem în continuare pentru acelaşi lucru : 55% din copiii cartierului 127, de 14 naŃionalităŃi, trăiesc în condiŃii de viaŃă (...) în camere mici, în spaŃiu redus. La un moment dat, acolo exista o piscină, iar învăŃătoarea Ńinea cursuri de igienă, aducea săpunuri pentru copii şi le arăta cum să facă duş. De toate aceste lucruri trebuie să se Ńină seama, neapărat, de părinŃi depăşiŃi care nu vorbesc întotdeauna franceza, pe deasupra şi cu probleme de şomaj. Ca răspuns la această stare de lucruri trebuie să existe o coerenŃă, e rolul şcolii<(. 15 CSERGO, J., Liberte, egalite, proprete. La morale de l'hygiene au XXe siecle, Albin Michel, Paris, 1988, p. 110. 149 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Astfel, săracii moderni sînt întotdeauna bănuiŃi că nu cunosc ori că resping normele de curăŃenie. Cei întîlniŃi cu ocazia acestei anchete n-au nevoie de lecŃii de duş ; e adevărat, însă, că au cîŃiya vecini care, în strîm-torarea lor (şi nu din ignoranŃă) îşi neglijează copiii. Prin curăŃenia ostentativă a copilului lor în prima zi de şcoală, unii părinŃi încearcă fără îndoială să arate că nu sînt cei pe care i-am putea crede. Fiind conştienŃi că riscă să fie asimilaŃi cu „minoritatea celor ce prezintă un pericol"16, ei încearcă să se pună mai presus de orice bănuială, afişîndu-şi respectul pentru exigenŃele şcolii faŃă de curăŃenie şi ordine. Ziua de început de an trebuie să demonstreze că şcoala e ceva „special", iar pentru o mai bună evidenŃiere a acestei specificităŃi, să „se facă ceva şi mai special", pentru a relua expresiile doamnei Rabade. Aici e vorba de a se mai adăuga ceva la starea constant impusă copilului în calitate de elev : „Cred că e foarte important; un copil bine îmbrăcat pentru a merge la şcoală se simte în largul său, el trebuie să fie curat. Nu numai la începutul anului, ci e nevoie tot timpul într-adevăr să aibă ce e necesar. Pentru prima zi de şcoală, eu fac ceva şi mai special".

Continuitatea pedagogică a celor din grupul „ca de obicei" Indiferent că, în prima zi de şcoală, toaleta şi Ńinuta copilului au fost deosebite (noi sau mai îngrijite) sau, dimpotrivă, „obişnuite", toŃi părinŃii spun că au avut grijă ca şcolarul lor să fie „curat şi îngrijit". EnunŃînd, fără nici o ezitare, aceste două preocupări, interlocutorii noştri au insistat de fiecare dată că era vorba de ceva evident. E de la sine înŃeles că elevul trebuie să fie „curat" şi „îngrijit". E de la sine înŃeles, dar nu destul pentru a aparŃine de domeniul implicitului. Găsim deci mai multe formule de tipul „In ce priveşte prima zi de şcoală şi nu mai mult ca de obicei, se Ńine seama de ce este mai practic şi de ceea ce este prezentabil, curat, asta e tot". în progra16 ELIAS, N., „Remarques sur le commerage", în Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 60, noiembrie 1985, pp. 23-29. 150 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR marea îngrijirilor corporale şi a Ńinutelor vestimentare ale celor din grupul „ca de obicei", prima zi de şcoală se situează în categoria zilelor de clasă, deosebite de sărbători şi de zile libere. Am văzut cum îşi prezentau aceştia eforturile excepŃionale ca pe o simplă respectare a exigenŃelor de curăŃenie şi corectitudine în îmbrăcăminte, dar că interpretau acest lucru în mod emfatic pentru a participa la resurecŃia anuală a spaŃiu-timpului şcolar. Cei care au procedat ca de obicei arată, atunci cînd afirmă că au avut grijă ca în acea zi copilul lor să fie curat şi îngrijit, că şi ei recunosc şi respectă normele provenind de la şcoală şi că, şi pentru ei, şcolaritatea se derulează într-un spaŃiu deosebit. Numai doamna Benodetto prezintă aceste exigenŃe ca venind în întîmpinarea obişnuinŃelor familiale, ba chiar ca o a doua natură inculcată copiilor ei. Cu excepŃia acestei familii ce tinde să trateze ca pe un cadru unic şi omogen universul copiilor, ceilalŃi „ca de obicei" înscriu prima zi de şcoală în continuitatea zilelor de clasă, în opoziŃie cu sărbătorile şi zilele libere. Cuvintele doamnei Mauduit exprimă ambiguitatea atitudinii lor faŃă de normele şcolare. Ea explică mai întîi că n-a acordat mare atenŃie înfăŃişării băieŃilor ei în ziua deschiderii şcolilor : „Pot să vă spun că n-am dat mare importanŃă Ńinutei lor, nu mai mult decît anul trecut, cu condiŃia să fie curaŃi". De-a lungul convorbirilor, ea spunerea fiul său e „destul de pedant, destul de curat (...) în ce-l priveşte, n-ar accepta niciodată să îmbrace un tricou murdar sau rupt". Dar, la atitudinea fiului, prezentată aici ca o constrîngere interiorizată, se adaugă şi importanŃa acordată de ea însăşi curăŃeniei copiilor : „Acest lucru e important, sînt convinsă, din respect faŃă de ceilalŃi, faŃă de corpul didactic, am dat mereu mare atenŃie stării îmbrăcămintei lor, chiar dacă, în aparenŃă, dau impresia că prea puŃin îmi pasă". Pentru doamna Mauduit e necesar ca, în acelaşi timp, băieŃii săi să fie curaŃi, iar această preocupare să nu fie prea vizibilă. Pregătirile celor care n-au „făcut nimic" urmăresc ca timpul de şcoală să fie un timp de muncă, ce alternează în mod funcŃional cu timpul liber. CurăŃenia corpului şi 151 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ a Ńinutei este înŃeleasă ca o constrîngere indusă raŃional cu ajutory.1 activităŃii, de aceea nu e bine să se „exagereze". In mod semnificativ, doamna Kabouche include îndatoririle şcolare în igiena elevului: „la nivel vestimentar, e nevoie de un control zilnic, de asemenea să vezi dacă s-au spălat pe dinŃi, dacă s-au pieptănat, dacă şi-au făcut lecŃiile, însă asta intră în igiena vieŃii şi nu se face doar într-o zi". Cei „ca de obicei" nu recunosc caracterul inaugural al primei zile a anului şcolar, fără ca, totuşi, cadrul şcolar să înceteze a fi marcat. Numai că natura numinoasă a acestui cadru e redusă, deoarece timpului şcolar i se refuză caracterul ciclic ce i-ar accentua decalajul şi independenŃa prin raportare la alte mediitimp. In efortul de a nu face din ziua deschiderii şcolilor un eveniment există o luare de poziŃie. ConştienŃi de schimbările la care va trebui să se adapteze copilul, părinŃii încearcă să evite orice noutate suplimentară. Sau, mai curînd, caută să contracareze, să compenseze activ violenŃa schimbărilor. In strădania de a dematerializa, de a intelectualiza şi de a „psihologiza" prima zi de şcoală, abŃinerile, actele negative ale caracterului excepŃional al acesteia sînt punctul de sprijin pozitiv (în sensul dat de Mauss poziŃivităŃii riturilor negative) al părinŃilor ce încearcă să introducă în realitate „continuitatea pedagogică" recomandată de cei ce răspund de EducaŃia naŃională : „continuitate pedagogică" în interiorul unui ciclu de învăŃămînt, de la un ciclu la altul şi între familie şi şcoală. Cei „ca de obicei" demonstrează prin opiniile lor că prima zi de şcoală se înscrie in „mersul lucrurilor", după cum s-a exprimat unul dintre ei. Deoarece Iris a fost la cursul pregătitor cu derogare, mama sa arată că fetiŃa a fost foarte bine pregătită prin demersurile necesare pentru această trecere anticipată. Ea prezintă ziua de deschidere drept „o logică în desfăşurare la care se aderă în mod normal... N-am făcut efectiv nimic

pentru ca ziua aceasta să fie diferită de altelex asta-i sigur... poate că, în fond, a fost ceva voluntar". înfăŃişarea copilului are misiunea de a-1 înscrie într-un ciclu şcolar neîntrerupt. E vorba mai mult de manifestarea simbolică a unei dogme decît de reflectarea unei realităŃi. 152 ___________RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR Reinstaurarea ordinii PărinŃii care nu-şi îmbracă în haine noi copilul pentru prima zi de şcoală, dar caută ca el să fie „mai îngrijit" oferă o a treia interpretare a deschiderii şcolii, unde accentul e pus pe opoziŃia necesară între muncă şi joc ; exigenŃele şcolii, fără a fi „dramatice", trebuie evidenŃiate pentru a-1 ajuta pe copil şi întreaga familie să se adapteze la ele. Comentariile doamnei Jartin, referitoare la îngrijirile corporale acceptate de Jeremie, nu dau acestora semnificaŃia unei băi purificatoare necesare înnoirii unui timp ciclic, ci a unei întoarceri la principii pe care viaŃa de zi cu zi are tendinŃa să le estompeze. In ajun, Jeremie a făcut baie, ceea ce, desigur, nu-i ceva excepŃional, însă iată ce spune mama sa : „Regula e o baie în fiecare seară, dar de multe ori n-a respectato". Şi în familia lui Frederic pregătirile pentru prima zi de şcoală contribuie la o întoarecere la ordine după anarhia de vacanŃă. Mama, arătînd că familia s-a culcat mai devreme ca de obicei, comentează : „Dacă ne gîndim la programul dezordonat din timpul verii, acesta era oricum destul de structurat". Ea mai spune : „A mîncat foarte bine, gîndindu-se că a doua zi va avea de făcut un mare efort". „L-am îmbrăcat îngrijit, curat, pentru prima zi, spune doamna Jartin, ca să fie pregătit pentru efort". Adaugă apoi, rîzînd : „A durat numai trei zile... după aceea, s-a intrat în normal". Doamna Jartin, ce va cumpăra îmbrăcăminte şi majoritatea rechizitelor după deschiderea şcolii, îi oferă lui Jeremie cu această ocazie, un roman de Pennac. Arătîndu-ni-1 printre puŃinele sale preparative, adaugă : „Nu are nimic de a face cu şcoala, e pentru plăcerea lui". Seriozitatea ordinii şcolare, la care se raportează Ńinuta lui Loic, îmbrăcat „ca un adevărat elev", efortul pentru care trebuia pregătit Jeremie sau munca din greu care-1 aştepta, după opinia mamei sale, pe Frederic sînt în opoziŃie cu bucuriile timpului liber. Pregătirile interpretează aici începerea şcolii ca pe o chemare la ordine şi o întoarecere la ordine, ceea ce nu-i în contradicŃie cu conotaŃia lor festivă. „FuncŃia 153 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ psihologică a sărbătorii, remarca F.-A. Isambert, chiar în divertismentele sale, poate merge de la eliberarea impulsurilor interzise în viaŃa cotidianăpînă la întărirea supunerii faŃă de o ordine pe care aceasta te face s-o uiŃi"11. Se pare că dispozitivul acesta vizează mai puŃin puterea hieratică a instituŃiei şcolare. în vreme ce grupul „totul nou" participă la resurecŃia sa anuală, iar cel „ca de obicei" încearcă să înscrie în realitate dispariŃia sa autoproclamată, grupul „mai îngrijit" pare mai curînd că doreşte să înnoiască principiile şi forŃele necesare copilului şi familiei pentru a face faŃă efortului şcolar. Concluzie : Locul copilului în cadrul pregătirilor PărinŃii care subapreciază deschiderea şcolii îşi motivează conduita în termeni psihologici. Doamna Doche ne explică : „Am încercat să banalizez, deoarece el fiind un copil foarte temător, n-am vrut ca lucrul acesta să-i mărească anxietatea". Doamna Rieux a acordat Ńinutei lui Denis pentru intrarea la ciclul elementar „o anumită importanŃă, ca factor de protecŃie, nu doream să se simtă incomodat de haine care nu-i plăceau sau alte chestii asemănătoare. Să nu fie o sursă de nelinişte. Altfel, prea puŃin îmi pasă!" Trebuie evitată „angoasa", copilul trebuie să se simtă „în largul lui". Insă şi părinŃii care au făcut totul pentru a reliefa prima zi de şcoală erau la fel de preocupaŃi de confortul psihologic al copiilor, au căutat ca ei să Re „mulŃumiŃi", „mîndri", dar şi „să se simtă bine". E greu să te simŃi „în largul tău" încălŃat cu papuci la o serată mondenă sau cu pantofi de lac pe un vas de pescuit. Aşa cum adesea limbajul psihologiei autonomizează teoretic individul, aici copilul, şi consideră firesc ceea ce este o interpretare a situaŃiei, în cazul nostru prima zi de şcoală. în vreme ce, îmbrăcîndu-şi copiii numai cu lucruri noi, părinŃii marchează evenimentul, consideră deschiderea şcolii drept intrarea întrun mediu-timp specific şi îşi imaginează şcoala ca 17 Encyclopaedia universalis, voi. 7, articolul Fetes, p. 915. 154 __________RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR pe un spaŃiu net separat de casă, cei ce „nu fac nimic" încearcă să elimine rupturile din timp şi spaŃiu, tinzînd să aplice ficŃiunea coeducaŃiei, iar cei din grupul „mai îngrijiŃi" se străduiesc să mobilizeze

energiile. Prima zi de şcoulă trebuie să fie „un soi de sărbătoare"? Sau e nevoie să fie „dedramatizată"? Răspunsul nu se află într-o „psihologie a copilului", independentă de mecanismul de funcŃionare a relaŃiilor dintre instituŃiile familiale şi şcolare. De fapt, la această întrebare nu există un răspuns obiectiv şi de aceea pregătirile se organizează în dispozitive. Indiferent că pregătirile se înscriu în tradiŃie sau o rup cu ea, ele se organizează în rituri deoarece situaŃia cere mai mult decît un comentariu sau o ilustrare. Ea pretinde, prin ambiguitatea sa, o reprezentare activă. Prin pregătirile lor atît de diferite, părinŃii incită copilul să interpreteze aceeaşi situaŃie în moduri opuse şi se poate spune că ei se slujesc de copil pentru a face „ca şi cum" raporturile dintre familie şi şcoală ar fi de cutare sau de cutare natură. Organizarea pregătirilor pentru prima zi de şcoală în dispozitive arată că realitatea funcŃionării şcolii are nevoie de o interpretare. Faptul că cei din categoria „ca de obicei" împărtăşesc mitologia dominantă printre responsabilii din educaŃia naŃională nu înseamnă că ei ar fi mai realişti, mai raŃionali, nici mai buni educatori decît cei din categoria „totul nou", ci le permite să creadă acest lucru. BIBLIOGRAFIE BONTE, R, IZARD, M., Dictionnaire de l'ethnologie et de l'anthropologie, PUF, Paris, 1991 BOURDIEU, P, Le sens pratique, Minuit, Paris, 1980 CHERY, H.C., La communion solennelle en France, Le Cerf, Paris, 1952 DELUMEAU, J., La premiere communion : quatre siecles d'histoire, Desclee de Brouwer, Paris, 1987 DOUGLAS, M., De la souillure, etude sur la notion de pollution et de tabou, La Decouverte, Paris, 1992 155 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ DUFLOS-PRIOT, M.T., „L'apparence et son bon usage dans la vie quotidienne et la presse magazine", în Cahiers du LERSCO, nr. 9, Universite de Nantes, CNRS, 1987 GOFFMAN, E., La mise en scene de la vie quotidienne, Minuit, Paris, 1973 GOFFMAN, E., Les rites d'interaction, Minuit, Paris, 1974 GOFFMAN, E., Les moments et leurs hommes, prezentare de Y. Winkin, Seuil-Minuit, Paris, 1988 HERAULT, L., „Fetes de la foi dans le Haut-Bocage vendeen. Enjeux liturgiques et manieres de faire", în Ethnologie frangaise, oct.-dec. 1994 HUBERT H., MAUSS, M., Melanges d'histoire des religions, Alean, Paris, 1909 HUXLEY, J., (ed.) Le comportement rituel chez Vhomme et chez Vanimal, Gallimard, Paris, 1971 ISAMBERT, F-A., Le sens du sacre, fete et religionpopulaire, Minuit, Paris, 1982 LEENHARDT, M., „Pourquoi se vetir?", în Journal de la Societe des Oceanistes, nr. 58-59, martie-iunie 1978 LENCLUD, G., „La tradition n'est plus ce qu'elle etait", în Ter-rain, nr. 9, 1987 MAUSS, M., Manuel d'etnographie, Payot, Paris, 1987 NIEDERER, A., „Elements de ritualite dans la vie quotidienne", în Les rites de passage aujourd'hui, Actes du colloque de Neuchâtel, 1981, l'Age d'homme, 1986 OGIEN, R., „Sanctions diffuses", în Revue frangaise de sociologie, XXI, 1990 TURNER, V., Le phenomene rituel: structure et contre-struc-ture, PUF, Paris, 1990 VAN GENNEP, A., Les rites de passage, Nourry, Paris, 1909 VERDIER, Y., Fagons de dire, fagons de faire, Gallimard, Paris, 1979 ZONABEND, F, „Rites et vie quotidienne," în Les rites de passage aujourd'hui, Actes du colloque de Neuchâtel, 1981, l'Age d'homme, 1986 156 NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ Michele FELLOUS Cercetător, membru al Laboratorului „Sens, Ethique et Societe" C.N.R.S.-I.R.E.S.C.O. Noi rituri de trecere şi ciclul de viaŃă Voi vorbi aici despre noi rituri observate în mediul urban, în societăŃile noastre industrializate, cu dominantă monoteistă : FranŃa, Belgia, Statele Unite ; sînt rituri legate esenŃialmente de ciclul de viaŃă : naştere, adolescenŃă, moarte. încerc să aflu pentru ce, în aceste societăŃi, anumite grupuri sau indivizi creează sau inovează în materie de

rituri. Cum sînt ele trăite de către cei care le pun în practică? Se creează în interiorul ori în afara cadrului religios : se pot crea rituri, de vreme ce prin definiŃie ele sînt moştenite, provenite dintr-o tradiŃie? De ce moare un rit, de ce îşi pierde puterea? De ce unele rituri „prind", iar altele nu? Preşedintele Mitterand a creat un rit: ritualul ascensiunii la Solutre*, analizat de Marc Abeles, e unul care a „prins". Giscard d'Estaing încercase să schimbe Marseieza, dar asta n-a „prins" niciodată. Un rit nu se decretează, scrie Franşoise Heritier-Auge1. Există unele condiŃii pentru ca riturile să se impună, să se perpetueze. Etnograful Van Gennep a dat o definiŃie structurală a riturilor de trecere, ce rămîne punctul de plecare obligatoriu al oricărei reflecŃii privind acest tip de rituri: „ViaŃa individuală constă într-o serie de etape ale căror scopuri şi începuturi formează ansambluri de acelaşi ordin : naştere, pubertate socială, căsătorie, paternitate, studii, specializare în profesiune, moarte. Fiecăruia din aceste ansambluri i se adaptează ceremonii al căror 1 HERITIER-AUGE, F., „De la mort â la naissance des rites", în Destins des rituels, (Colloque 19-20 oct. 1991), Revue du College des Psychanalystes, nr. 41, 1991-1992. * Solutre - sit preistoric în Saone et Loire (n. trad.). 158 _________________NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ obiectiv este identic : să ajute individul să treacă de la o situaŃie determinată la o alta tot determinata'2. In acest proces, Van Gennep evidenŃiază mai multe stadii: despărŃire de grupul precedent, marginalizare, reintegrare sporită de un nou statut. Aceeaşi structură poate fi evidenŃiată, oricare ar fi ritul de trecere studiat. O asemenea definiŃie, chiar dacă foarte fecundă, rămîne structurală şi spatia1 ă ; ea nu permite să se răspundă la întrebările puse de noile rituri: de ce se nasc rituri? Se transformă ele? Mor? Este imposibil să se răspundă la această întrebare fără a se introduce problema sensului; aceasta e inerentă ritului. Aş propune o definiŃie elementară a ritului: este o structură de separare dătătoare de sens ; ritul e o ceremonie organizată, structurată, eficientă - ritul creează un efect, creează schimbarea; în articolul său „Les rites comme actes d'institution"3, P. Bourdieu face din el un act de magie socială, transformîndu-1 pe cel care-1 trăieşte în faŃa lui însuşi şi în ochii celorlalŃi, şi un act semnificant (fiecare simte că ritul îl priveşte); problema sensului e deschisă şi se află în centrul expunerii mele. Voi vorbi despre patru rituri. Ele sînt sistematizate, beneficiind de o bună organizare şi de oficianŃi, derulate într-un timp şi un loc mai mult sau mai puŃin precis, ce amintesc de riturile societăŃilor tradiŃionale. Două dintre acestea Se referă la o tradiŃie religioasă, unul se află în legătură neîntreruptă cu religia, e un rit de moarte, celebrat de un preot din regiunea Lyon, Chris-tian Biot, celălalt se referă la religie, dar delimitîndu-se de ea, este vorba de ritul Barmitzvah laic (Barmitzvah fiind ritul de adolescenŃă al religiei iudaice) introdus de evreii ce se declară laici. Al treilea tip priveşte rituri studiate în Statele Unite, ce nu se referă la nici o religie anume, ci sînt asociate diverselor tranziŃii din timpul vieŃii. 2 VAN GENNEP, A., Les rites de passage, Ed. A. et J. Picard, Paris, 1981. 3 BOURDIEU, P., „Les rites comme actes d'institution", în Actes de la re-cherche en sciences sociales, nr. 43, 1982. 159 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Al patrulea e un rit creat ex nihilo, desfăşurat în jurul actualei epidemii de SIDA în S.U.A. şi care începe, cu destul de multe dificultăŃi, să se implanteze în FranŃa : ritul patchwork-ului. 1. Rit de moarte introdus de Christian Biot, preot Christian Biot se află la originea unei asociaŃii de laici numită „Celălalt mal", capabili să celebreze servicii divine şi să asiste muribunzi. El însuşi, paroh fiind, a încercat să elaboreze un rit de îngropăciune la cererea familiilor, nu întotdeauna de religie catolică (uneori sînt apropiate de aceasta, alteori se delimitează de ea). Christian Biot afirmă o voinŃă explicită de a se menŃine o legătură cu tradiŃia religioasă ; deci e un rit ce se doreşte legat de această tradiŃie, aducînd o inovaŃie prin referire la ea. InovaŃie ce a luat naştere în urma mai multor constatări: - constatarea fărîmiŃării comunităŃii parohiale şi a gestionării actuale a morŃii. In societatea noastră, Pompele Funebre organizează în cea mai mare parte piaŃa morŃii; în faŃa unei numeroase cereri, ele au conceput ceremonii funebre ; însă pentru Christian Biot şi pentru alŃii, aceste propuneri se dovedesc nesatisfăcătoare ; - constatarea scăderii numărului de preoŃi apŃi să efectueze riturile ; - constatarea dispersării familiilor ; înmormîntarea trebuie făcută repede, de multe ori familia nu mai are timp să se adune ;

- constatarea unui soi de banalizare a riturilor de doliu, de la minima toleranŃă la fenomenul de doliu ; - în fine, constatarea pierderii sensului ritului catolic. Pentru mulŃi, ritul catolic este nepotrivit cu credinŃele lor ; el pare înŃepenit, sclerozat, nemai-corespunzînd unei necesităŃi trăite, încercate de cei îndoliaŃi. Astfel, sîntem puşi în faŃa unei alternative : fie respingerea, renunŃarea la ceremonialul şi la simbolica ritului de doliu catolic, fie efortul de a se reda forŃa ritului — iar aceasta e poziŃia lui Christian Biot - deoarece pare 160 \i______________NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ imposibil ca el să dispară fără o pauză sau un cuvînt. E vorba deci de a se transforma ritualul catolic, de a-i da o nouă viaŃă, de a da un sens însoŃirii defunctului, Ńinîndu-se cont de evoluŃia vieŃii sociale, de diversitatea situaŃiilor şi de înaintările pe drumul CredinŃei. Ritul de doliu ia act de moarte, o impune, o stabileşte. Cîtă vreme el n-a avut loc, nu credem în moarte (aceasta e una din durerile trăite cu ocazia dispariŃiei corpurilor). Ritul permite începerea procesului de doliu şi instalarea procesului de despărŃire. în acest caz, moartea nu e negată, ci e redus sentimentul de distrugere provocat de ea (e ca şi cum am acoperi o gaură dintr-un tricotaj trăgînd ochiurile scăpate, dar fără a-i şterge urma, explică metaforic Christian Biot). în ce va consta noul rit? Ceremonia se pregăteşte într-o negociere între solicitanŃi şi preot. Mai întîi, fiecare spune cum o vede, iar oficiantul se adaptează la cererea formulată. Ritul e personal, unic, după chipul şi asemănarea persoanei decedate. El trebuie să prezinte defunctul în ce are el mai concret, mai material; îi evocă legăturile, credinŃele, valorile (religioase, morale, estetice chiar) ; este o reamintire a tot ceea ce a fost însemnat pentru el. Ritul trimite, deci, la persoană în unicitatea sa; gesturile şi cuvintele spuse în cadrul ceremoniei vor face să reînvie legăturile dintre acea persoană (azi dispărută) de-a lungul existenŃei sale cu fiecare participant. Se pot oferi spre audiere cîntece ori muzică de jazz sau se poate împărŃi o prăjitură, dacă fiecare din aceste gesturi e reprezentativ pentru cel în cauză. Noutatea va fi inclusă într-un cadru propus de Biserică : în principiu, oficiantul respectă desfăşurarea unei ceremonii tradiŃionale, dar păstrează o oarecare libertate în privinŃa timpului acordat fiecărei secvenŃe. Rămîne loc pentru neprevăzut; principiul fiind că viaŃa apare din abaterea de la normă, în vreme ce o structură înŃepenită lasă să scape sensul. Despre aceste ceremonii se poate spune că sînt o creaŃie. Preotul (un călugăr sau un laic format în acest scop) are un rol capital: el trebuie să facă în aşa fel încît în cadrul ceremoniei să fie cuprinsă şi emoŃia participanŃilor. 161 T MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Biserica în calitate de instituŃie îşi pierde puterea şi influenŃa; ea nu mai poate decreta ce trebuie să fie ritul, nici în forma, nici în fondul său. Dacă Biserica are pretenŃia să intervină în întreaga viaŃă a credincioşilor, în trecutul şi viitorul lor, acŃiunea prezentă se doreşte mult mai modestă : e vorba de a fi de faŃă doar într-un moment din viaŃa oamenilor ; în acest caz se renunŃă la o integralitate, la „a spune totul, a face totul, a recapitula trecutul, a decide totul asupra viitorului, a deŃine întreaga credinŃă într-un gest". Sensul ritului apare din singularitatea subiectului pe care-1 interpretează. Adaptînd ordinea religioasă la evoluŃia vieŃii sociale, nu numai că nu ne îndepărtăm de ea, dar revenim la religios în esenŃa sa : sacrul rezidă în recunoaşterea unicităŃii fiecărei fiinŃe umane. In acest rit nu e vorba de identitate şi nici de comunitatea ce ar trebui consolidată ; singura comunitate prezentă e aceea, trecătoare, a celor aflaŃi aici, în acest moment precis, apropiaŃii şi prietenii. Ritul este exact, el nu se înscrie în timp. E un moment de excepŃie, cînd antecendentele lipsesc, iar urmările ne scapă. 2. Ritul ceremoniei Barmitzvah laice Al doilea rit e pentru adolescenŃi; el e ordonat şi structurat în organizarea sa. A fost observat în Belgia în cadrul comunităŃii laice evreieşti. In Belgia există structuri sociale, şcolare, catolice, protestante, evreieşti, laice ; independenŃa faŃă de orice religie nu e dobîndită ca în FranŃa, pentru ea se mai duce încă o luptă. De ce o ceremonie Barmitzvah laică? Termenii sînt contradictorii deoarece Barmitzvah înseamnă „copii ai lui Dumnezeu". Comunitatea evreiască laică a creat acest rit fiindcă, aşa cum e organizat de obicei, ceremonialul nu mai corespunde modului de a trăi iudaismul; nu e religioasă, dar manifestă o puternică identitate evreiască, de asemenea refuză alternativa : să fii religios ori să nu fii nimic, adică să te laşi asimilat; ea alege o altă cale : o identitate evreiască în afara religiei. De ce să se creeze un rit? 162 _______________NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ

Primul motiv : această comunitate se consideră ameninŃată cu dispariŃia. Membrii săi nu se pretind religioşi fie pentru că nu sînt credincioşi, fie pentru că sînt complet respinşi de intoleranŃa religioasă ; ei critică o formă de religiozitate percepută ca periculoasă. Mai există şi temerea de o fărîmiŃare datorită diasporei şi integrării în societatea unde trăiesc. Teama de o dispariŃie a comunităŃii evreieşti este foarte importantă pentru înŃelegerea acestui rit. în plus, apariŃia ceremoniei Barmitzvah în Evul Mediu are la origine tot ameninŃarea cu dispariŃia (pe atunci, dispariŃie fizică, asasinat) comunităŃii evreieşti. Ritul a fost creat pentru ca tinerii să ştie că sînt evrei. Al doilea motiv este o necesitate categorică de transmitere a iudaismului: orice evreu e răspunzător pentru supravieŃuirea iudaismului. Dacă nu e retrăit şi transmis, se pierde (iudaismul nu e o cunoaştere). Al treilea motiv e obligaŃia aducerii aminte, devenită sacră. E vorba despre memoria istoriei, a istoriei vechi şi a celei recente, Shoah, a ceea ce s-a petrecut în ultimul război. A nu uita şi a spune este o misiune. Or, mulŃi dintre supravieŃuitori nu vorbesc deloc sau prea puŃin despre această perioadă din viaŃa lor. Dacă lucrul acesta nu se face, există riscul uitării. Nu se pune problema ruperii cu tradiŃia, ci de a o continua reinterpretînd-o. Avem, deci, refuzul alternativei religie sau asimilare şi, mai ales, definiŃia de identitate evreiască nereligioasă. E o definiŃie totodată istorică şi culturală. NoŃiunea de popor ales e recuzată ; comunitatea evreiască nu se defineşte printr-o relaŃie privilegiată cu Dumnezeu, ea are o istorie şi o cultură specifice, acestea fac identitatea evreiască. Dacă, tradiŃional, evreul se defineşte prin destinul său („Este evreu cel născut din mamă evreică"), comunitatea de mai sus refuză noŃiunea de destin căruia i te supui, ea spune : „Optezi ca să fii evreu" ; sigur că trebuie să ai ascendenŃă evreiască, dar mai ales e necesar să acce'pŃi această identitate şi să te recunoşti în valorile evreieşti. A te vrea evreu înseamnă acceptarea responsabilităŃii acestei identităŃi şi a transmiterii ei. 163 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Aşadar, identitatea evreiască se bazează pe valori fundamentale ce trebuie regăsite, pe o istorie necesar a fi reconstituită şi menŃinută în memorie şi pe apartenenŃa la o comunitate multiplă şi nu unică, deoarece sînt mai multem moduri de a fî evreu (există evrei liberali, reformişti, ortodocşi, laici). Barmitzvah urmează a fi momentul prin excelenŃă cînd cei trei poli, istorie, apartenenŃă la o comunitate şi valori, se vor afirma, se vor manifesta, se vor face cunoscuŃi şi prin asta îl vor face pe tînăr să înŃeleagă că e evreu şi că are o responsabilitate faŃă de iudaism. AdolescenŃa e o etapă a vieŃii cînd se pun întrebări: Cine sînt? De unde vin? E momentul cînd se poate afirma şi redescoperi identitatea. Pedagogia va fi una activă, capabilă să-1 conducă pe adolescent la a-şi regăsi această identitate, la a o trăi din interior, descoperind-o în textele istorice, în lectura Bibliei. Ea va înlesni sensibilizarea afectivă a tinerilor faŃă de iudaism, le va provoca angajamentul şi, în acelaşi timp, le va permite să ia o anumită distanŃă, prin raportare la textul Bibliei, distanŃă ce va fi deschidere. Se poate spune că aici avem totodată distanŃă şi apropiere. Istoria Tinerii vor aborda istoria cu ajutorul textelor biblice, dar lectura lor va fi critică ; ei nu vor vedea în ele doar cuvîntul lui Dumnezeu, ci vor face o descifrare etnografică, însuşindu-şi astfel cunoştinŃe despre moravurile ebraicilor. Cunoaşterea istoriei nu se face din manuale, ca în FranŃa ; tinerii le vor pune întrebări părinŃilor şi bunicilor, îi vor ruga să le povestească despre migrările, peregrinările, amintirile lor, despre istoria recentă. Astfel, istoria ai cărei coautori devin va fi una vie, va fi propria lor istorie familială. Majoritatea evreilor din Belgia sînt originari din Europa Centrală; adesea bunicii n-au putut vorbi despre ce-au trăit. Destăinuirile în faŃa nepoŃilor curioşi e o ocazie de a vorbi, ea înlesneşte răspîndirea unor relatări oculte pînă atunci. Tinerii vor da o realitate concretă istoriei familiei lor, adunînd într-un album documente şi obiecte, ei îşi vor reconstitui 164 _______________NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ arborele genealogic şi vor însemna migraŃiile înaintaşilor pe o harŃă a globului. Astfel, istoria nu mai e o abstracŃie, ci propria lor istorie vie. ApartenenŃa la o comunitate Tinerii activează la un ziar, la o şcoală, la o creşă sau în cadrul unor opere sociale şi iau interviuri persoanelor întîlnite în aceste diferite locuri, între-bîndu-le cum muncesc şi de ce muncesc. Ei iau cunoştinŃă de pluralitatea vieŃii evreieşti, realizează că acea comunitate nu există decît prin cei care-i dau viaŃă, că fiecare e răspunzător de supravieŃuirea iudaismului. Acesta şi este obiectivul ritului: să arate că iudaismul nu trăieşte decît prin cei ce-1 aplică. Valorile

Valorile sînt puse în evidenŃă prin studierea textelor biblice, a textelor tradiŃionale. Ele Ńin de justiŃie, de etică, de libertatea alegerii, de legea morală (e o lectură diferită de cea religioasă ce se referă în principal la relaŃia dintre om şi Dumnezeu). Această comunitate e critică şi faŃă de tradiŃie, şi faŃă de viaŃa modernă ; ritul li se pare necesar, căci simbolica transmite valorile şi trăirea emoŃională, fiind indispensabilă. Aflăm aici o dialectică între individualitate şi comunitate. Ritul nu poate fi semnifîcant decît dacă fiecare membru al comunităŃii retrăieşte valorile celui ce trăieşte ritul pentru el însuşi, ritul leagă strîns individul (care „trece", fiind vorba de un rit de trecere) de colectivitatea participantă (nu ca simplă spectatoare). Ritul cuprinde o dimensiune militantă, identitară. Sacralizate sînt valorile şi istoria. 3. Rituri de trecere americane Sînt nişte rituri propuse ori introduse în SUA, mai ales pe coasta de Vest sau în regiunea New-York-ului. Deşi privesc un public restrîns şi eclectic, ni s-au părut interesante. 165 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Aici, avem de a face cu o respingere radicală a formelor tradiŃionale ale ritului şi cu o voinŃă declarată de a se crea rituri în afara căilor religioase. Această respingere se bazează pe o critică a lui „religiously cor-rect", aşa cum se vorbeşte de un „politically correct". Riturile create trimit la o dublă căutare : la o nevoie de sens nu pentru o colectivitate, ci pentru fiecare în individualitatea sa, şi la o problematică a temporalităŃii şi anume capacitatea de a trăi despărŃirile fără ca acestea să fîe rupturi, de a construi timpul, de a simŃi că exişti. Fiecare rit săvîrşit se doreşte unic, după chipul unicităŃii fiecăruia. Este un sprijin şi un mod de a fi împreună în momentele cheie ale vieŃii: despărŃire, ruptură, înnoire. In societăŃile noastre, însă, aceste momente sînt traversate cel mai adesea de unul singur, cu ajutorul unei simbolici trimiŃînd la o ficŃiune familială sau psihologică închise în sine. Se vede în riturile propuse o dorinŃă de înscriere într-o ordine simbolică mai vastă decît cea familială sau comunitară, căci identităŃile noastre sînt multiple şi e de neconceput să te simŃi legat de o singură comunitate de apartenenŃă. Astfel, vor fi celebrate sarcina, naşterea, prezentarea copilului, adolescenŃa, moartea, dar şi alte treceri ale fluxului temporal. Riturile se organizează între prieteni (cele feminine îndeosebi) sau sînt orchestrate de profesionişti cu o pregătire polivalentă în psihologie, estetică şi teologie. Aceste mici grupuri nu sînt în nici un caz cercuri închise şi nici oficianŃii nişte guru. Riturile se pregătesc sau se repetă în funcŃie de propunerile oficiantului erijat în mediator : el asigură medierea între indivizi, între grup şi valorile spirituale, morale şi sociale fondatoare. Persoanele prezente la ceremonie formează un grup ocazional, ele pot să nu mai aibă contacte după aceea. Nu e o comunitate de inserŃie. Să luăm, de exemplu, un rit de botez pentru copii: acesta se adresează fiecăruia dintre copiii prezenŃi şi familiilor lor, care se vor împrăştia după ceremonie ; riturile feminine (sarcină, pubertate...) leagă mai mult participantele ce întreŃin relaŃii amicale create cu ocazia ceremoniilor. 166 _______________NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ Nu se poate stabili un corpus coerent de valori semnificative subiacente acestor rituri. Oamenii se feresc de aşa ceva ; spre deosebire de religiile consacrate, practica lor nu se bazează pe o teologie instituită ; sensul vine din a face şi nu din a crede, afirmă ei. Făcînd gesturile propuse, fiecare individ din grup îşi va intui valoarea şi importanŃa legăturii sale cu celălalt. Cu ajutorul ritului se produce o conştientizare a valorii şi a forŃei individuale, în timp ce acestea sînt negate de religiile monoteiste strivitoare şi culpabilizante. Sînt recunoscute credinŃa în afinitatea deplină dintre sacralitatea Naturii şi natura profundă a omului, şi credinŃa, de sorginte jungiană, într-un inconştient colectiv universal purtat de fiecare în adîncul sinelui. în consecinŃă, participanŃii caută în miturile - şi riturile prin care se exprimă - cele mai diverse, arhetipurile, independent de societăŃile care le-au produs şi de raporturile sociale de forŃă care le susŃin. Această mişcare se leagă de renaşterea unui curent neopăgîn din Statele Unite. Un pol al acestei mişcări se doreşte politic, anticultură moştenitoare a mişcării New Age : critică a modernităŃii, prăbuşire a utopiilor, secare a raŃionalităŃii, critică a cultului ştiinŃei. Nu se mai vorbeşte de mesianism : asta e ideea; e afirmat doar pragmatismul: din acŃiune izbucneşte sacrul. Riturile sînt o punte de mediere între sacru şi lumea profană. PracticanŃii acestora sînt militanŃi pacifişti, feministe, persoane angajate în acŃiuni sanitare împotriva drogurilor sau SIDA. Nu fac parte din nici un partid politic şi se recrutează din păturile cele mai diverse ale populaŃiei. Celălalt pol se cantonează într-o dimensiune terapeutică : prin rit se urmăreşte o stare de satisfacŃie, o dezvoltare personală într-o preocupare de sine aici şi acum şi în relaŃie cu aproapele. Şi unii şi ceilalŃi apără o etică unde fiecare s-ar afla la temelia valorilor sale, hotărînd singur ce este sacru.

Este o respingere a oricărei apartenenŃe comunitare, considerată drept constrîngătoare pentru individ ; religia ritului se doreşte un compromis între percepŃia unei inserŃii într-un vast univers, o conştientizare puternică a legăturii necesare cu celălalt şi o dorinŃă de a fi păstrate 167 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ cîştigurile Luminilor : libertatea omului, libertatea de alegere şi de acŃiune. Regăsim aici valorile fondatoare ale DemocraŃiei americane : liberalism, universalism şi individualism. 4. Pancarta de pînză sau patchwork-ul bolnavilor de SIDA Acest rit a fost creat în 1985 de către militanŃii unei importante comunităŃi homosexuale din San Francisco. A luat naştere dintr-o revoltă împotriva morŃii considerată revoltătoare, absurdă, provocată de epidemia de SIDA ; comunitatea se află în stare de şoc, ea se vede ca decimată de epidemie. Ritul cuprinde trei părŃi: - ConfecŃionarea patchwork-urilor, panouri realizate în memoria persoanelor decedate. Pe ele sînt cusute elemente simbolizînd persoana decedată. - Panourile, cusute şase cîte şase, sînt desfăşurate în locuri simbolice : esplanada de la Casa Albă, de la NaŃiunile Unite, aeroporturi... Această desfăşurare are un înŃeles militant: permite strîngerea de fonduri, sau un scop educativ, pentru a-i învăŃa pe tineri ce este SIDA şi cum poŃi să te aperi de ea, sau pentru a atrage atenŃia întregii lumi asupra întinderii catastrofei. - Cu ocazia acestei desfăşurări, se face o ceremonie de nominalizare. într-o atmosferă de adîncă tăcere, fiecare spune numele unei persoane moarte (apropiată sau nu), urmat de un moment de reculegere ; faptul de a numi pe cineva înseamnă că acela face parte din existenŃă şi i se permite să plece ; „ce nu e numit nu există. Faptul de a numi oamenii îi face să existe. Ei nu sînt statistici, ci sînt, erau fiinŃe vii. Nu ne putem debarasa de ei numai aşa", explică un participant. Ritul are două mize : o miză individuală şi o miză colectivă. Miza individuală înseamnă a refuza anonimatul statisticilor şi a reda cuvîntul, a restitui o prezenŃă cvasicorporală fiecărui bolnav de SIDA, a-i restitui o identitate. Numind mortul, i se recunoaşte existenŃa trecută, e făcut să existe pentru a i se permite să plece. 168 _______________NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ Miza colectivă e triplă : - Este actul social ce interesează familia şi prietenii; ritul apropie oamenii. Astfel, pentru a face panoul, se adună mai mulŃi; în timpul confecŃionării sale, ce poate dura doi ani, oamenii vorbesc între ei, reafirmă legăturile cu persoana decedată şi se susŃin. - Ritul măreşte familia biologică cu familia de înlocuire. Cei atinşi de SIDA se vor o comunitate de opŃiune, mulŃi dintre ei au rupt relaŃiile cu familia. Adesea, în cazul morŃii, se stîrnesc conflicte între familiile ce săvîrşesc propriile rituri pentru copiii lor şi prieteni, deseori mai apropiaŃi de cel decedat. Este deci un rit pentru familia de substituŃie, dar el lasă şi să se facă o legătură între familia biologică şi aceasta. - în fine, există o miză colectivă faŃă de comunitatea „gay". Ritul restituie într-un anume fel o legitimitate comunităŃii homosexuale. Patchwork-ul e un simbol puternic al societăŃii americane ; el era confecŃionat de quakeri la sosirea în America, prin recuperarea cîrpelor vechi din care făceau cuverturi sau Ńesături. Bolnavii de SIDA şi-au însuşit acest simbol fondator al comunităŃii americane, dîndu-şi astfel o legitimitate în societatea americană. Crearea acestor rituri confirmă oarecum existenŃa comunităŃii şi o constituie în calitate de minoritate militantă ce luptă pentru recunoaşterea sa. O minoritate ce se vrea purtătoare de universal: orice deosebire de rasă, sex, origine este abolită în cadrul Quilt-ului, unde fiecare are aceeaşi valoare şi acelaşi drept la respect. MilitanŃii valorifică astfel o Etică a drepturilor omului, întemeietoare a democraŃiei. In concluzie, aş dori să reproduc un citat din Franfoise Heritier-Auge : „Riturile, ca şi miturile, pot să moară, dar pot şi să zămislească. Dacă unele mor, altele se nasc, inclusiv sub ochii noştri, negreşit, pentru că ritul, ca şi mitul de întemeiere, ca şi familia, se află la însăşi baza societăŃii. Orice grup rock, orice bandă de la periferie, orice familie îşi are istoria mitică şi ritualurile sale şi cînd spunem asta ne ferim să asimilăm prea rapid marile ritualuri religioase şi politice ritualurilor domestice sau ale micilor grupuri, ci doar subliniem necesitatea 169 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ existentă de a se da un sens activităŃilor şi grupurilor; oricare ar fi ele, căci fără aceasta nu vor fi decît indivizi faŃă în faŃă, lipsiŃi de relaŃia cu celălalt, adică nu va mai fi decît ceva de neconceput, de netrăiti<A.

Ritul există de îndată ce se pune problema sensului. Cu ajutorul celor patru rituri expuse, am dorit să subliniez pluralitatea originilor sensului la care se referă fiecare din aceste rituri: indiferent că e vorba de singularitatea omului în ceea ce are el unic, de comunitatea întemeietoare de identitate sau de o Ordine dovedită în univers. Ritul angajează fiecare participant. Vitalitatea sa depinde de vitalitatea articulării viziunii subiective a fiecăruia dintre participanŃi cu aplicarea sa globală. Oricare din riturile prezentate se poate analiza în funcŃie de contextul social în care a apărut. Totuşi, de la unul la altul, se desprinde o constantă şi anume valoarea individului în sine şi în relaŃia sa cu celălalt. Există dorinŃa de a i se restitui valoarea individului ce s-ar simŃi pierdut sau contopit în societatea de masă şi modernitate. Sacrul, indiferent de tenta pe care o ia în funcŃie de aceste rituri, nu mai e impus ca o entitate ori substanŃă, ci perceput ca apărînd sau construindu-se în urma unei negocieri între participanŃii la rit şi oficianŃi. în faŃa constatării uzurii referinŃelor tradiŃionale, riturile negociate permit apariŃia de noi metafore care, fiecare, în felul lor, asociază singularitatea şi universalitatea. RITUALURI ÎNTRO INSTITUłIE DE ARTĂ Monique SEGRE Cercetător la U.M.R.-LD.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei) C.N.R.S.-E.N.S. Cachan 4 HERITIER-AUGE, R, „De la mort â la naissance des rites", în Destins des rituels (Colloque 19-20 oct. 1991), Reuue du College des Psychanalystes, nr. 41, 1991-1992. 170 Ritualuri într-o instituŃie de artă în vreme ce în secolul al XlX-lea Şcoala de Bele-Arte era o instituŃie supusă unei reglementări exacte şi riguroase, din 1968 a început să-şi desfăşoare activitatea într-un climat de libertate. De remarcat totuşi că răsturnarea aceasta a fost creatoare de noi rituri purtătoare de sens ce au prelungit practicile din trecut, tranşformîndu-le. începînd din 1863, Şcoala de Bele-Arte devine o adevărată instituŃie de pregătire artistică. Concursuri succesive şi severe constituie bariere ce permit o selecŃie exigentă a elevilor doritori să fie admişi. Păzitori ai Artei şi ai Frumosului, profesorii, adesea membri ai Institutului FranŃei, îşi transmit cu autoritate concepŃiile artistice (idealul frumuseŃii antice, stăpînirea formelor, cunoaşterea ştiinŃifică a anatomiei, exactitatea desenului) şi controlează cum a fost însuşită meseria. Ei îi provoacă pe studenŃi la o muncă ordonată, la constanŃă, la disciplină şi la măsură. încă de la intrarea lor în Şcoală, tinerii (iar de la începutul secolului XX şi tinerele) sînt înrolaŃi într-un ansamblu de reguli şi obligaŃii acceptate de ei. Le este impus un regim aproape militar, ce nici nu poate fi vorba să fie încălcat şi care li se pare singura cale, anevoiasă, dar sigură, de a învăŃa meseria şi de a atinge celebritatea. Sînt stabilite materiile (anatomie, desen, istorie, artă decorativă, materii de cultură generală) însoŃite de controale, de îndatoriri, de con-strîngeri, pentru verificarea cunoştinŃelor. PerseverenŃa este indispensabilă, nu sînt tolerate absenŃe ori întîrzieri, iar o folosire strictă a timpului reglementează ritmul studiilor. Concursurile, obligatorii şi repetate, sînt un mijloc de verificare a celor învăŃate, dar şi o modalitate de a stîrni emulaŃia între studenŃi, închizîndu-i astfel într-o reŃea de restricŃii imposibil de ocolit. 172 RITUALURI ÎNTR-O INSTITUłIE DE ARTĂ în atelierele create atunci în cadrul şcolii, elevii învaŃă dimineaŃa practicarea artei lor (pictură, sculptură, gravură), după-amiaza fiind consacrată altor materii; profesorul de atelier e sŃăpîn pe disciplina şi pedagogia sa, obiectivul lui fiind ca studenŃii să dobîndească o stăpînire perfectă a tehnicilor, dar şi să le inculce o disciplină riguroasă, semnificaŃia muncii bine făcute, gustul pentru efort şi modestia ; el e respectat, venerat chiar, de elevii supuşi autorităŃii şi exigenŃelor sale estetice ; relaŃiile maestru-elevi sînt codificate, elevii sînt obligaŃi să respecte fără să discute corecturile făcute de profesor. în acest context de viaŃă strîns reglementată şi codificată ce-i înlănŃuie pe elevi, hărmălaia provocată şi probele de iniŃiere la care sînt supuşi studenŃii începători, uneori violente, au o funcŃie catar etică şi constituie un răspuns la violenŃa regulamentară a instituŃiei ; condamnate şi sancŃionate uneori, ele sînt pînă la urmă tolerate ca un derivativ necesar. Chiar dacă Şcoala a suferit unele modificări în secolul XX, ea nu s-a reînnoit fundamental. Abia după mişcările din 1968, reforme profunde au dus la o restructurare a instituŃiei. Iată cîteva puncte fundamentale1 : - eliminarea selecŃiei la intrare : concursurile de admitere vor fi înlocuite printr-un examen; - desfiinŃarea tuturor concursurilor ce jalonau ciclul universitar complet al studenŃilor ;

- suprimarea controalelor de perseverenŃă : prezenŃe, absenŃe sau întîrzieri nu vor mai fi pe viitor sancŃionate. PrezenŃa nu mai e obligatorie şi rămîne la libera alegere a studentului; - cvasiabsenŃa controlului la învăŃătură : în afară de materiile ce iau forma unor unităŃi de valoare ca la universitate, confirmate prin examene, esenŃialul instruirii se efectuează în ateliere pe o durată medie de patru ani, fără să existe o sancŃionare instituŃională a 1 Vezi SEGRE, M., L'art comme institution, VEcole des Beaux-Arts, XIXe, XXe siecle, Ed. de L'E.N.S. Cachan, Paris, 1993. 173 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ studentului; numai aprecierile profesorului de atelier îi permit studentului să afle cum evoluează în meserie. ViaŃa în atelier nu mai e supusă nici unui control. Exact ca odinioară, portarul sau portăreasa au grijă de atelier. Astfel, reglementării intensive din secolul al XlX-lea îi urmează lipsa de stricteŃe, iar profesorilor şi studenŃilor li se acordă o libertate totală în privinŃa modalităŃilor de învăŃare. Libertate ce a creat un oarecare haos. Sigur că pentru studenŃi intrarea, sau mai curînd admiterea la Şcoală, constituie un obstacol esenŃial ce trebuie învins, dar pe la mijlocul anilor 1980 (perioadă cînd a fost făcut studiul nostru) examenul de intrare era relativ indulgent şi numai către sfîrşitul anilor 1980 selecŃia va deveni mai severă, iar numărul de admişi va scădea sensibil. In realitate, greutatea de a intra în Şcoală, aureolată de prestigiul datorat istoriei sale, e, mai ales, o barieră simbolică : puŃini tineri proveniŃi din clasele de jos îndrăznesc chiar şi să-şi imagineze că pot risca să-şi facă o carieră artistică ; indiferent că selecŃia e severă sau nu la intrarea în instituŃie, numai tinerii din clasele relativ favorizate doresc să facă studii artistice2. O dată studentul acceptat, juriul de admitere îi arată atelierul unde va trebui să lucreze, în general timp de mai mulŃi ani. Atelierele, deschise de la orele opt dimineaŃa la orele zece seara, sînt folosite în acelaşi timp de studenŃi mai vechi (ce şi-au petrecut deja unul sau mai mulŃi ani în acelaşi atelier) şi studenŃi recent intraŃi. Prima problemă cu care se confruntă noul sosit e aceea de a reuşi să se insereze în atelier ; el trebuie să-şi 2 Faptul că artiştii fac parte din familii favorizate e un fenomen recent, legat de cucerirea autonomiei artiştilor. R. şi M. WITKOVER amintesc că „în Evul Mediu, pictorii aveau, la curtea FranŃei, un rang ceva mai mare decît servitorii şi ajutorii de bucătari", că familiile burgheze din secolul al XVII-lea considerau pictura drept un „meşteşug de dispreŃuit" şi că în secolul al XVIII-lea, „Diderot afirma că numai copiii din familiile sărace aveau dreptul de a deveni artişti ; chiar şi în secolul al XlX-lea, profesiunea artistică era considerată ca «puŃin onorabilă»". WITKOVER, R. şi M., Les enfanls de Saturne. Psychologie et comportement des artistes de VAntiquite ă la Revolution francaise, Macula, 1986. 174 RITUALURI ÎNTR-O INSTITUłIE DE ARTĂ cucerească teritoriul, adică spaŃiul de lucru, să pătrundă în comunitatea pe care o constituie atelierul, adică să stabilească relaŃii cu colegii, dar şi cu profesorul ce se dovedeşte adesea foarte greu de abordat. E o situaŃie generatoare de tensiune pentru toŃi participanŃii : primirea nu e organizată, nu există coduri de conduită şi nici program de învăŃămînt, deoarece profesorul aplică norme pedagogice proprii, fiind singurul răspunzător de practica de atelier, situaŃie ceAnu face decît să prelungească obiceiurile din trecut. In acest caz, cum se organizează viaŃa în atelier în absenŃa oricăror reguli? Cum se instalează relaŃia pedagogică dintre profesor şi studenŃi într-un context în care un sistem bine ordonat de predare şi de control e respins de comunitatea de studenŃi şi de cea profesorală? O observare atentă duce la concluzia că, încetul cu încetul, în acest climat de libertate îşi face loc un fel de ritual ce canalizează energiile şi emoŃiile, răspunzînd unor coduri şi bazîndu-se pe unele valori subiacente ce aparŃin nu numai grupului reprezentând atelierul, ci şi comunităŃii formate din toŃi elevii şcolii. Rit de trecere Procesul ritual (după definiŃia lui Turner) se observă mai ales cu ocazia integrării noilor studenŃi în atelier. Pot fi reperate mai multe etape ce reamintesc diferitele faze ale riturilor de trecere, aşa cum le-a definit Van Gennep. O dată admis în atelier, noul venit va fi supus unei serii de încercări de iniŃiere, mai mult sau mai puŃin ascunse, mascate, care, după ce au fost depăşite, îi vor permite să-şi urmeze viaŃa de student. Van Gennep remarcă trei etape principale în riturile de trecere : izolarea, marginalizarea, integrarea. Toate pot fi identificate în cursul procesului observat de noL Izolarea : în prima etapă, noul venit pătrunde într-un spaŃiu supraîncărcat de materiale (şevalete pentru

pictură, ghips, diverse materiale pentru sculptură) şi de elevi. E lipsit de teritoriu, spaŃiul primit pentru a lucra îi e materialmente refuzat, fiind ocupat de „cei vechi", mediul îi e mai mult sau mai puŃin ostil, 175 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ fiindcă „vechii" consideră că au mai multe drepturi asupra acestui spaŃiu şi n-au nici un chef să-şi cedeze locul; cel nou se simte exclus din comunitate. Deci, este o perioadă cînd el trebuie să observe, să aibă iniŃiative violente sau discrete, să se facă acceptat de anturaj şi, în acelaşi timp, să-1 înfrunte. E nevoit mai ales să renunŃe la deprinderile din liceul sau şcoala particulară unde învăŃase pînă atunci; acolo primise totul, avea locul său, folosirea timpului îi era stabilită, se afla la egalitate cu colegii, iar drepturile şi îndatoririle erau aceleaşi pentru toŃi. înainte de a putea negocia un spaŃiu vital, el trebuie să se dezveŃe de comportamentele de elev, aflat în grija altora, să-şi asume renunŃarea şi izolarea, să se confrunte cu ostilitatea făŃişă ori mascată a vecinilor săi. Să-şi scoată materialul în vreme ce e tot timpul împins, să-şi găsească un loc mereu pus în discuŃie, să-şi dezvăluie neîndemînarea făcînd o lucrare de pictură sau un desen, să accepte privirea celuilalt cînd se^ simte descumpănit sînt tot atîtea încercări de depăşit. în fine, ca o ultimă încercare, ce poate aştepta de la profesor? Acesta din urmă nu i-a propus nimic, nici program, nici lecŃii, nici îndrumări, nici sfaturi, aşteptînd să vadă cum se descurcă cel nou, cum întreprinde un demers artistic minimal; dezorientat, proaspătul student regretă confortul din liceu, unde nu trebuia decît să se adapteze la disciplina şi la cerinŃele şcolare. Pentru a stabili o relaŃie cu profesorul, el trebuie să-şi uite toate comportamentele anterioare, fără a şti cum să conceapă altele, să găsească alte moduri de conduită, să descopere alte repere. E singur, părăsit, fără un loc al lui, confruntat cu vidul şi singurătatea într-un mediu puŃin confortabil, puŃin primitor, generator de nesiguranŃă, unde se trezeşte lipsit de identitate. Marginalizarea : această perioadă de singurătate, de abandon, de confuzie şi nesiguranŃă poate avea o durată variabilă, e perioada de pierdere a reperelor, de rătăcire, de descurajare ce poate duce la părăsirea locului, pentru moment sau definitivă, ori la manifestări agresive. Uneori noul student fuge, rămîne închis în casă zile şi săptămîni, apoi revine, hotărît să-şi cucerească locul şi să-şi vadă de lucru. Fie, mai înainte de a-şi lua elan, îşi 176 RITUALURI ÎNTR-O INSTITUłIE DE ARTĂ petrece zilele la cafenea, fie fuge definitiv, destul de scîrbit ca să nu se mai întoarcă, ori devine agresiv, violent şi, încetul cu încetul, ajunge să dea din coate, să se strecoare, să se impună, să stabilească relaŃii de înŃelegere cu cei din jur. In tot acest timp, ceilalŃi urmăresc ce se petrece, încurajează ori nu contactele, îi arată simpatie noului venit, lăsîndu-1 să se instaleze ori îi pun în continuare piedici. în această etapă, profesorul nu intervine niciodată sau o face foarte rar, „aici e legea junglei", va spune el. Aşadar, e un moment cînd vechile repere sînt părăsite, fără a fi înlocuite încă de altele. Integrare : puŃin cîte puŃin, studentul îşi dă seama că altele sînt reperele ce structurează comunitatea de atelier. Ele sînt respectul faŃă de celălalt, o anumită înŃelegere a uzanŃelor, o manieră de a te impune, mai mult sau mai puŃin evidentă, o distanŃare, dorinŃa de a munci. El ajunge să treacă frontierele atelierului, să-şi delimiteze spaŃiul de lucru, teritoriul, să-i determine pe „cei vechi" să recunoască lucrul acesta, se poate instala fără a mai fi tot timpul mutat; se afirmă prin muncă, prezenŃa sa aproape permanentă îi dovedeşte hotărîrea (de exemplu, una din reguli e respingerea diletantismului, cel puŃin pentru noii sosiŃi), îşi însuşeşte cu încetul regulile de viaŃă, nedeclarate, dar prezente, cum ar fi distanŃa şi respectul faŃă de munca celuilalt, absenŃa comentariilor sau măcar prudenŃa. înŃelege că starea de nelinişte e, într-un fel, o regulă de lucru şi învaŃă să fie mai puŃin încordat în faŃa profesorului, să-i aştepte cu mai mult calm aprecierile, să se adapteze lent la personalitatea şi la modul de a fi şi de a lucra al acestuia. Obstacolele întîmpinate de noii studenŃi la inserarea lor în viaŃa de atelier formează o serie de încercări iniŃiatice (necesitatea de a veni foarte devreme dimineaŃa pentru găsirea unui loc, rămînerea în atelier întreaga zi pentru impunerea teritoriului, umilinŃele pricinuite de mutările forŃate etc.) ce urmăresc să le accentueze şi să le aprecieze deciziile şi capacităŃile de acceptare a sacrificiilor pe care le pretinde apropierea de artă. După o perioadă de haos încep să apară noi coduri de viaŃă, noi forme de relaŃii, noi ritualuri, nepercepute ca atare, dar în a căror derulare repetată sînt cuprinse 177 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

repere pentru toŃi. Ritualul e un răspuns la incertitudine, la dezordinea ce domnea în absenŃa totală a regulilor, la criza gata să izbucnească, deci creează securitate şi se arată un factor de unificare şi de ordine socială. Acest ritual poate fi observat în toate atelierele; el consolidează un mod de viaŃă, uşurează integrarea celor noi într-o formă de violenŃă mascată şi întăreşte legăturile existente în comunitatea de atelier. Aceasta constituie un ansamblu de valori comune, dar format şi din reunirea unor individualităŃi refuzînd asimilarea totală la comunitate şi înŃelegînd să-şi păstreze propria autonomie. Valorile comune dau sens comportamentelor şi ritualurilor uneori imperceptibile. Primul este munca : atelierul există spre a le permite elevilor să se pregătească pentru practica artistică ; rezultatul muncii, despre care nu se ştie niciodată dacă e o reuşită sau un eşec, este cimentul ce sudează ansamblul de indivizi. Solidaritatea se creează în timpul lucrului. Dacă talentul şi virtuozitatea au fost adesea calităŃile artistice cele mai elogiate, pasiunea pentru muncă pare să fi fost din-totdeauna o caracteristică a artiştilor, chiar dacă ea n-a fost întotdeauna scoasă în evidenŃă. O altă valoare esenŃială e respectul de sine şi faŃă de celălalt: studenŃii au o încredere de neclintit în propria personalitate, în „eul" lor, pe care înŃeleg să-1 păstreze împotriva oricăror eventuale directive ale profesorilor ; în urma interviurilor luate, am remarcat că foarte mulŃi se simt învestiŃi cu har divin, cu vocaŃie, că au o pasiune înnăscută pentru artă, că se consideră predestinaŃi, iar mulŃi sînt convinşi că au primit acest har încă din copilărie, reafirmînd şi prelungind astfel imaginea legendară a artistului, apărută în Renaştere. Faptul că numeroşi artişti formaŃi la Şcoala de Bele-Arte se declară „autodidacŃi" Ńine de această convingere. Unii profesori împărtăşesc ideea harului, „artist nu devii, ci eşti", va spune unul dintre ei; toŃi dau dovadă de un fel de respect faŃă de originalitatea studenŃilor veniŃi să lucreze în atelierul lor, toŃi îşi afirmă dorinŃa de a acorda atenŃie individualităŃii fiecăruia (orice elev e „unic"), de a-i lăsa să se exprime într-un limbaj propriu şi de a permite fiecărei personalităŃi să se dezvolte. Harul, 178 RITUALURI ÎNTR-O INSTITUłIE DE ARTĂ privilegiu al zeilor, ai cărui beneficiari sînt artiştii şi viitorii artişti, pretinde treceri dureroase, momente de incertitudine, sacrificiu de sine, renunŃarea la confortul vieŃii profane, toate necesare pentru încercarea de apropiere de lumea sacră şi de nepătruns a artei. Ultima valoare, obiect de veneraŃie şi veşnic inaccesibilă, este arta ; fiecare îşi caută limbajul artistic specific ; dacă mijloacele de acces la artă sînt multiple, dacă definiŃiile sale sînt schimbătoare şi diverse, arta, chiar supusă unor definiŃii variate, rămîne pentru fiecare artist şi atelier valoarea sacră, rîvnită a fi atinsă printr-o căutare neobosită şi tulburătoare. Căutarea aceasta e legătura ce-i uneşte pe studenŃi între ei şi pe aceştia de profesor, numai ea justifică prezenŃa lor în atelier. Iată definiŃia dată de R. Caillois sacrului: „Cuvîntul sacru e folosit în afara domeniului exclusiv religios pentru a desemna acel ceva căruia fiecare li consacră ceea ce are mai bun în el, ceea ce consideră fiecare drept valoare supremă, ceea ce venerează şi pentru care şi-ar sacrifica şi viaŃa la nevoie"3. Profesori şi studenŃi acordă o valoare sacră artei, care cere pasiune, sacrificiu de sine şi ascetism. Ascetismul înseamnă muncă, rigoare şi disciplină, socotite adesea de către profesori prea puŃin prezente la studenŃii lor. Valoarea supremă acordată Artei suscită în acelaşi timp teamă, îngrijorare şi nelinişte. Mitul lui Prometeu e prezent în profunzimile conştiinŃelor. Pentru a face posibilă viaŃa în comun şi păstrarea individualităŃii, tuturor le sînt impuse unele coduri ale bunelor maniere. Codurile respectării uzanŃelor vieŃii în societate, care administrează traiul de atelier, permit evitarea conflictelor prea violente dintre interesul colectiv şi cel individual. într-adevăr, e necesar ca într-o comunitate să existe coduri ce înlesnesc existenŃa în comun, zile întregi de-a lungul anului, pe o durată de mai mulŃi ani. Respectul faŃă de celălalt e o condiŃie obligatorie, el presupune acceptarea diferenŃelor, toleranŃa faŃă de comportări neobişnuite, acceptarea angoasei, a proastei CAILLOIS, R., L'homme et le sacre, Folio-Gallimard, Paris, 1950, p. 176. 179 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ dispoziŃii ce-i asaltează cu regularitate pe ucenicii-artişti. Respectarea aproapelui implică simultan protejarea propriei persoane şi distanŃa faŃă de semen. într-un atelier, privirea dobîndeşte o importanŃă esenŃială, orice execuŃie nesigură este expusă privirilor celorlalŃi, se află la dispoziŃia lor ; e bine, deci, să nu vezi şi mai ales să nu vorbeşti, orice comentariu fiind o violenŃă şi o agresiune insuportabilă. Atelierul, un fel de sanctuar, este o entitate necesar a fi protejată, ca atare, de exterior, de priviri străine. în pofida unui du-te-vino, a plecărilor şi a întoarcerilor, se ştie precis cine face parte sau nu de acolo, vizitele „străinilor" de atelier fiind cu greu tolerate. Cu uşile deschise ori închise, atelierul creează ziduri invizibile împotriva intruşilor. Cei ce fac parte din el ştiu să se recunoască ; viaŃa în comun îi sudează puternic şi

instituie un climat de siguranŃă şi solidaritate. Această securitate afectivă este indispensabilă, ea e suportul pe care se sprijină elevii, nesiguri uneori în privinŃa rezultatului muncii lor pe cale de a se construi. Ritualul pedagogic O altă formă de ritual ce mai poate fi observată este ritualul pedagogic. în ciuda schimbărilor instaurate în instituŃie după evenimentele din 1968, trecutul se face simŃit peste tot în şcoală : în clădiri, în funcŃionarea sa, în modul de comportare atît al profesorilor, cît şi al studenŃilor. Sistemul de ateliere4, supus unor critici repetate, se menŃine, ca şi valorile artistice sacralizate care-1 susŃin, chiar dacă semnificaŃia acestor valori s-a schimbat. 4 Atelierul datează din Evul Mediu ; aflat sub autoritatea unui artist cu statut de artizan, el cuprindea între doi şi zece ucenici şi calfe care lucrau pentru maestrul lor. Cînd artistul a dobîndit un statut mai prestigios, n-a mai aparŃinut corporaŃiei de meşteşugari şi n-a mai fost supus imperativelor sale. Termenul de atelier se menŃine pentru a desemna locul de ucenicie al studenŃilor veniŃi să primească învăŃătura artiştilor ; potrivit acestei definiŃii au fost introduse atelierele la Şcoala de Bele-Arte în 1863. 180 RITUALURI ÎNTR-O INSTITUłIE DE ARTĂ Atotputernicia maestrului dintr-un atelier rămîne o valoare fundamentală. Conduitele pedagogice s-au modificat, relaŃia instaurată între maestru şi elevii săi s-a transformat, dar profesorul rămîne întotdeauna stăpînul. Prin definiŃie, profesorul de atelier e deŃinătorul unui prestigiu, prestigiu datorat atît reputaŃiei sale de artist sau de dascăl, cît şi poziŃiei sale din institut. J31 trebuie menŃinut şi alimentat prin propria eficienŃă. In postura unui căpitan de vas, el nu e susŃinut de nici un program, nici de directive pedagogice, nici de instituŃie (dacă atelierul e părăsit, instituŃia nu exercită nici o presiune asupra nimănui). Aşadar, profesorul trebuie să stîrnească şi să menŃină tot timpul încrederea elevilor săi în puterea, valoarea şi eficienŃa sa misterioasă. întocmai ca şamanul (chiar dacă poate părea exagerată comparaŃia), e nevoie ca profesorul să posede o anumită forŃă tainică, un fel de mana. Printr-o subtilă punere în scenă, printr-un ritual ce nu exclude forme individuale de seducŃie, profesorul conduce vasul care e comunitatea de atelier, se adresează tuturor, dar şi fiecăruia în parte. Unul din elementele pedagogice favorizînd perpetuarea misterului din jurul profesorului este prezenŃaabsenŃa sa. într-adevăr, fizic, el stă puŃin în atelier, vine o dată sau de două ori pe săptămînă, poate rămîne o zi întreagă sau să dea o raită ; îşi dozează timpul de şedere, însă rămîne prezent în absenŃa sa. Cînd apare, reînsufleŃeşte grupul, uneori pe cale de dezagregare, asistenŃă cu atît mai preŃioasă, imperioasă şi necesară, cu cît e mai rară. AbsenŃa e necesară pentru protejarea autonomiei studenŃilor şi evitarea unei influenŃe prea pregnante, ea e calculată pentru a face ca faptul de a fi acolo să fie dorit şi creează o confuzie ce face parte integrantă din relaŃia pedagogică. La prezenŃa sa fizică, rară, se mai adaugă uneori una tăcută, unde activă e doar privirea sau nici atît, însoŃită de cîteva cuvinte. Sigur că se înŃîmplă să se oprească mai mult în faŃa unei lucrări în curs de elaborare, comentînd-o prin cuvînt şi gesturi; se mai poate însă ca atunci cînd ceilalŃi doresc cu disperare să-i 181 1 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ atragă atenŃia, el să treacă în grabă, aparent distrat, nepăsător la chipurile lor crispate şi indignate. SilenŃioasă, discretă sau explozivă, relaŃia pedagogică se formează într-un climat de violenŃă canalizată prin distanŃare, tensiune şi libertatea totală a profesorilor. Pentru a se impune, profesorul trebuie să dobîndească o perfectă stăpînire de sine, reŃinere, o fizionomie impenetrabilă şi control verbal care să-i permită să menŃină distanŃa necesară faŃă de studenŃi şi aşteptările lor. AbsenŃele, tăcerea fac parte din „regia" profesorului, regie ce ia forme diferite în funcŃie de personalitatea sa. Păstrarea încrederii elevilor fără a provoca dependenŃa, apărarea convingerii în eficienŃa sa fără a atenta la autonomia lor devin într-un anume fel obligatorii în faŃa atitudinii ambivalenŃe a ucenicilor ce oscilează între supunere şi revoltă. Dacă elevul trece prin perioade de îndoială, nici profesorul nu e scutit de incertitudini. Cum să intervină? în ce moment? Cum să se facă înŃeles? Are, deci, comportamente de evitare ce-i permit să se protejeze, acestea fiind tăcerile, privirile în goană, refuzul cuvintelor. Ca să fie credibil, ca să menŃină convingerea în puterea sa, el trebuie să aibă, ca şamanul, o eficienŃă simbolică ; aceasta e rezultatul experienŃei sale atît artistice, cît şi pedagogice şi îi aduce o recunoaştere socială. El ajunge să poată vedea şi mai ales să poată spune, la momentul potrivit, cînd poate fi înŃeles de

student, ceea ce trebuie spus în acea fază precisă a lucrării şi în starea lui psihologică. Vorbele acelea au atunci efectul unei „revelaŃii" pentru student şi îl ajută să avanseze în demersul său ; productive în mod misterios, ele consolidează prestigiul profesorului. In plus, dascălii se prezintă adesea ca nişte „mamoşi", ca nişte „revelatoare" ce stîrnesc demersuri artistice. Limbajul folosit de profesori, dar şi de studenŃi, e frecvent impregnat de expresii religioase care atestă că lumea artei e o lume enigmatică şi divină, dar că importanŃa acordată muncii, trudei, o leagă de om. Două modele stau la baza vieŃii de atelier, cel al atelierelor din 182 RITUALURI ÎNTR-O INSTITUłIE DE ARTĂ Evul Mediu, unde ucenicii vin să muncească şi să înveŃe meseria, şi o lume magică unde zeii vin să aducă inspiraŃia. Haosul prin care a trecut instituŃia, prefacerile ce au zguduit lumea artei şi a artiştilor, transformările operate în formarea artistică au permis apariŃia de noi ritualuri în siajul lăsat de vechile rituri. Transformate, reînnoite, ritualurile modelării artistice de azi se îmbogăŃesc cu noi valori (cultul individualităŃii, respectarea personalităŃii). Referirea la Artă ca valoare supremă nutreşte aceste ritualuri, ştiindu-se că Arta ia în zilele noastre forme diversificate ce stîrnesc controverse vii şi că definirea sa e polivalentă. CARTEA ŞI RITUALURILE EI de Yvonne JOHANNOT îngrijitor al ediŃiilor literare şi lingvistice ale UniversităŃii Stendhal din Grenoble şi autor al mai multor lucrări de istorie a cărŃii Cartea şi ritualurile ei Cartea este un obiect a cărui formă paralelipipedică a rămas aceeaşi timp de douăzeci de secole, jalonîndune cultura cu repere eliberatoare de temeri. Mai este şi suportul pentru un text, pentru milioane de texte, ce fac corp comun cu obiectul, acesta prezentîndu-le întotdeauna în acelaşi veşmînt. Astfel, toate textele, gîndirea noastră, cunoştinŃele şi visele noastre au fost prezentate sub aceeaşi înfăŃişare în lunga perioadă a istoriei în care s-a făurit cultura. Nu e vorba aici de textele conŃinute de carte, ci de obiectul în sine, de aura simbolică cu care a fost împodobit. Vom vedea că pentru generaŃiile dinaintea noastră, el a avut un rol preponderent în calitate de reper. Reper, deoarece cuprinde discursul despre lume legitimat de autoritatea la putere, dar şi -într-un mod mai subtil, nedeclarat, inconştient adesea -ca obiect ocupînd un loc în spaŃiul însuşit pe durata lecturii. Dacă rolul său privind planul intelectual este necontestat şi deseori atestat, despre modul cum a marcat pe veci raportul nostru cu relaŃia spaŃiu-timp, raport ce mi se pare determinant pentru orice cultură, s-a spus, dimpotrivă, prea puŃin. A-l studia astăzi din acest unghi mi se pare cu atît mai interesant cu cît e probabil că transformările în profunzime ale concepŃiei despre lume sînt mai vizibile. Reperele noastre SimŃim nevoia de repere în cele patru dimensiuni în care trupul nostru va trebui să se nască, să evolueze şi să moară : cele trei dimensiuni ale spaŃiului şi timpul. Reperele, în spaŃiu, sînt obiectele ce ne înconjoară, faŃă de care ne vom poziŃiona corpul. Numai ele ne permit să 186 CARTEA ŞI RITUALURILE EI ne dăm seama de propriile limite, de ceea ce este în interiorul pielii noastre şi în afara ei. între obiecte şi noi se creează legături, ca şi cum posibilitatea de care dispunem, datorită lor, de a ne situa în spaŃiu şi prin aceasta de a ajunge la o cunoaştere de sine, s-ar traduce printr-o recunoaştere (în sens afectiv) a unor repere oferite de ele şi înŃelese de noi cu ajutorul simŃurilor. Acest lucru ne permite să ne investim în aceste obiecte, să le încărcăm de sens, în aşa fel încît ele să ne înapoieze ceva din noi înşine, dîndu-ne astfel posibilitatea de a face sociabil mediul nostru înconjurător. Este condiŃia indispensabilă dezvoltării noastre. Ritualurile sînt modalităŃi de a afirma şi de a reaminti aceste investiŃii. Ele cuprind o serie de gesturi, adică de poziŃii ale corpului în raport cu obiectele : este o legătură stabilită de noi, dar care, în manifestarea unei simbolici comune celor ce o împărtăşesc şi o înŃeleg, ne leagă în acelaşi timp de grupul social căruia îi aparŃinem. S-ar putea spune că spaŃiul îşi dobîndeşte densitatea, greutatea, cu ajutorul relaŃiei simbolice stabilite între noi şi ceea ce îl alcătuieşte, iar această densitate, această greutate e aceea care ne dă propria noastră greutate. Cu alte cuvinte, ea ne dă impresia că existăm : „a fi cu picioarele pe pămînt", înseamnă săŃi simŃi propria greutate într-o formă de bucurie de a trăi. Ritualul, compus întotdeauna din gesturi, se desfăşoară într-un timp dat: el constituie, deci, în egală măsură, un reper în faŃa acelei dimensiuni eminamente fugare şi nesigure care e timpul. „Eterna reîntoarcere" a lui Mircea Eliade spune bine că ceea ce revine influenŃează timpul care curge. Este ritmul, pulsaŃia, afirmaŃia că există viaŃă şi nu moarte. Dacă viaŃa socială e marcată, în derularea sa anuală, de rituri multiple dintre

care unele sînt studiate chiar aici, viaŃa noastră individuală e şi ea punctată de obişnuinŃe-repere, care poate că nu înseamnă ceva decît pentru noi, dar ne sînt indispensabile pentru buna funcŃionare a trupului, cît şi a vieŃii noastre psihice. Aceste ritualuri individuale, ce se pot limita la a lua masa singur, la aceeaşi oră, pe acelaşi colŃ de masă sau deschiderea televizorului la oră fixă pentru a vedea o emisiune preferată, sînt sărace din punct 187 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ de vedere simbolic, nu creează legături decît în mediul ambiant personal şi n-au forŃa marilor rituri sociale ce ne leagă de colectivitate, cu o simbolistică avîndu-şi rădăcinile împlîntate în trecut şi dîndu-ne un loc în timp şi în succesiunea generaŃiilor. Vom reveni asupra sărăciei ritualurilor din societatea contemporană. Acum ne mulŃumim să notăm că ritualurile au organizat şi structurat cultura ai cărei moştenitori sîntem şi au ierarhizat clasele sociale în cadrul cărora cea dominantă avea puterea de a arăta semnificaŃia dată respectării lor (vezi capitolul lui Pierre Lantz din această lucrare). CalităŃile cărŃii ca obiect permit să i se atribuie un loc în spaŃiu, în intimitatea mediului nostru ambiant, ca şi în reprezentarea noastră despre locuinŃele marilor autori iubiŃi şi a locurilor valorificate cultural, cum ar fi bibliotecile1. Ea constituie deci un reper în spaŃiu. Lectura textului conŃinut este un mod de a-Ńi însuşi obiectul - o devorăm... Lectura poate fi făcută fie în singurătate, fie în cadrul unor ritualuri religioase, şcolare sau altele, ea marchează timpul. Cartea este, aşadar, şi un reper în timp. O vom regăsi în cadrul celor patru dimensiuni ale relaŃiei spaŃiu—timp, învestită cu numeroase simboluri cu care a însemnat-o istoria culturii noastre. Puterea cărŃii : un mit? Am încercat în altă parte2 să marchez ce a reprezentat, la începutul erei creştine, naşterea unei religii care declara, în acelaşi timp, că textul făurea credinŃa (moştenire de la religia ebraică) şi că Dumnezeu s-a făcut om (idee păgînă în ochii evreilor, inaugurînd un raport cu materia, în cadrul unei religii monoteiste). Din această epocă datează cartea sub forma cunoscută azi: codexul, ca suport al Evangheliilor şi apoi al celor mai valorificate T 1 în legătură cu acest subiect, de remarcat decorurile utilizate de realizatorii de televiziune pentru prezentarea unor personalităŃi intelectuale intervievate „pe un fundal de cărŃi". 2 Tourner la page : livre, rites et symboles, J. Milion, Grenoble, 1988, ed. a 2-a 1994. CARTEA ŞI RITUALURILE EI texte de către Biserică, va înlocui încetul cu încetul sulul. Creştinismul a devenit religia Imperiului la sfîrşitul secolului al IV-lea : în acea perioadă se termină latinitatea, iar în secolul al Vl-lea şcolile de stat îşi închid porŃile. Cartea-codex va rămîne singurul suport al scrierii3 şi al istoriei sale, iar în Evul Mediu timpuriu va fi esenŃial legată de cea a creştinismului. Rolul simbolic impus de acesta va fi încă de la început marcat de pecetea sa. Putem considera că o religie este o armonizare a raporturilor simbolice legînd o societate dată de mediul său (de spaŃiu-timpul său). Această înlănŃuire logică e manifestată în mitologie unde primeşte aparenŃele realului. Ea e evocată şi reamintită în ritualurile sale. Din acest punct de vedere, studiul creştinismului, prin raportare la rolul atribuit scrierii, e clarificator; însă poate că, decodînd valoarea simbolică reprezentată de obiectul-carte, el va apărea mai bine. Se va realiza atunci complexitatea sa, dar şi constrîngerea exercitată asupra gîndirii. Ponderea acesteia nu e evidenŃiată decît azi, în trecut fiind considerată, dimpotrivă, drept o valoare sigură şi dătătoare de siguranŃă prin excelenŃă. SpaŃiul... Cartea era locul unde se afla Cuvîntul lui Dumnezeu. SpaŃiul ocupat de ea ca obiect îl depăşea în importanŃă pe cel real. Era un spaŃiu a cărui cheie o deŃineau doar iniŃiaŃii - care ştiau să citească -, dar sacralitatea sa era recunoscută de toŃi, aflîndu-se întotdeauna în centrul celebrării tuturor ritualurilor. într-o perioadă de mare turbulenŃă, ca Evul Mediu timpuriu, cînd se joacă soarta latinităŃii, pe un continent deschis invaziilor de tot felul, cultura scrisă s-a refugiat într-un loc : cartea, aceasta fiind percepută ca un spaŃiu unde lumea era organizată, în rigoarea unghiurilor sale drepte. Insistam adineaori asupra necesităŃii de a ne afla repere prin raportare la spaŃiu : cu ajutorul istoriei cărŃii şi a reprezentării sale în arta medievală, putem observa 3 Cu excepŃia unor texte sacre ebraice care, ca Tora, mai sînt şi în zilele noastre scrise pe suluri. 188 189

MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ în ce măsură ea a fost spaŃiul de referinŃă în jurul căruia se cimenta o concepŃie despre lume moştenită de la greci şi evrei. Remarcabil în Renaştere, cînd sînt laicizate puterile ce vor constitui statele moderne, este că sacralitatea obiectului-carte împodobit îşi va păstra întreaga bogăŃie simbolică. Fusese locul cuvîntului lui Dumnezeu şi al interpretării sale ; a devenit locul cuvîntului omului, dar rămîne, chiar atunci cînd pune în discuŃie unele din bazele credinŃei, locul unde se exprimă cultura legitimă. Creştinismul învăŃase că aici se afla Adevărul; noua cultură instalată pe ruinele feudalismului cu ajutorul noilor raporturi economice şi sociale, menŃinînd în totalitate statutul simbolic al obiectului-carte, va impune ca o evidenŃă - şi fără a fi nevoie s-o proclame că este un loc al adevărului, unde gîndirea e organizată în ordinea cea bună, în sensul cel bun. Cine ia cunoştinŃă azi de textele ce-au stat la baza înfiinŃării şcolii publice, obligatorii şi republicane a lui Jules Ferry4, vor regăsi, la sfîrşitul secolului al XlX-lea, cartea prezentată ca locul învăŃăturii şi al transmiterii sale, deschizînd porŃile oricărei cunoaşteri indispensabile pentru accederea la statutul de cetăŃean ; cartea ce trebuia venerată (să nu fie murdărită, ruptă sau îndoită) ca un obiect sacru. Dacă ne oprim mai mult asupra acestui aspect al cărŃii - ca loc - este pentru că prea adesea avem tendinŃa so considerăm doar ca suport al unui text şi să nu vorbim de ea decît prin raportare la acel text. Să nu se uite niciodată că din cauza statutului său simbolic, ea a dat culoare, din sacralitatea sa, tuturor textelor ce o locuiesc, în secolele XV şi XVI, asistăm la o reprimare (uneori brutală) a tot ce nu trece prin cultura scrisă (alchimie, vrăjitorie, toate practicile calificate drept păgîne de la Ńară etc...). Autoritatea publică va putea mai apoi să declare neîncetat că singura reprezentare a lumii valabile era aceea afirmată în carte. Această noŃiune a marcat 4 Cf. CHARTIER, A. M., HEBRARD, J., Les discours sur la lecture 1880-1980, B.P.I., 1989 şi JOHANNOT, Y., Illetrisme et rapport ă Vecrit, P.U.G., Grenoble, 1994, cap. 2. 190 CARTEA ŞI RITUALURILE EI atît de profund tradiŃia noastră culturală încît a permis să se disimuleze că reprezentarea aceasta era culturală, deci arbitrară ; că ar fi putut să nu fie ; că nu se afla în multe alte culturi. A uita acest lucru înseamnă să te pui în imposibilitatea de a înŃelege modificarea profundă ce ne afectează azi imaginea despre scris, dar şi despre statutul cărŃii. Se mai uită şi că a fost percepută ca un loc ocupînd un spaŃiu ce se interpune între lector şi realitate, interpretînd realitatea prin ordinea sa lineară, cu propriul limbaj alcătuit doar din cuvinte. Unghiurile drepte ale copertei, ca şi cele ale paginilor, precum şi aranjarea rectangulară a textului pe ele - indiferent că e manuscris sau tipărit -, ne amintesc punctele cardinale şi ne sugerează punctele de reper pentru spaŃiul nostru mental. Ceea ce permite să se presupună că mutaŃiile ce ne afectează azi raporturile cu materia şi spaŃiul, din cauza unor elemente de cunoaştere noi pe care le avem despre el, se repercutează şi asupra raportului nostru cu scrisul, atît ca spaŃiu de referinŃă, cît şi ca obiect-materie de referinŃă. ... şi timpul Dacă, aşa cum am văzut, cartea există ca spaŃiu, ea nu poate fi înŃeleasă decît prin lectură, care se desfăşoară în timp. Ca şi cuvîntul, reproducînd alfabetul nostru fonematic, acest timp e linear. A citi înseamnă a transforma urme ce au marcat spaŃiul, în gînd, în senzaŃii, în sentimente descrise de cuvinte. înseamnă a transforma materia în ceva imaterial. Acele urme însă, splendid ordonate aici, vor perpetua succesiunea lineară în spiritul ce le captează. Lectura modelează gîndirea. Iar timpul în care ea se derulează, unde fiecare literă, avînd rolul de stimul, antrenează ochiul mai departe, este o reprezentare fidelă a noŃiunii de timp, aşa cum a fost el trăit începînd cu primele secole ale erei noastre : timpul unei religii escatologice ce se va afla în opoziŃie cu timpul ciclic al grecilor şi al populaŃiilor agricole, pe care legătura lor cu pămîntul le împinge spre circularitatea ciclurilor naturale. Timpul linear, ce merge de la un început la un sfîrşit, de la începutul rîndului la sfîrşit, de la începutul paginii la sfîrşit, de la începutul cărŃii la sfîrşit, va fi şi 191 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ un timp al capitalismului născînd, al culturii Progresului şi al Luminilor. Fără garanŃii, desigur, dar crezînd mai mult în viitor decît în prezent, trăind cu încrederea în acumulare (virtuŃile deschizînd Paradisul, precum capitalul sau cunoaşterea...). Timpul trăit în linearitate îl privează pe om de întoarcerea dătătoare de siguranŃă oferită de timpul ciclic : întoarcerea zilei după noapte, a primăverii după iarnă. Aceste întoarceri, marcate de ritualuri, vor deveni ocazii de a se reveni la mitologie, adică la o simbolică religioasă explicînd marile mistere ale naturii. în viaŃa citadină însă, timpul linear se va îndepărta tot mai mult de elementele

naturale ; nu e suportabil decît dacă există încredere în viitor. Nevoia de a te lega în spaŃiu de repere fiabile şi stabile apare poate cu atît mai puternică faŃă de un timp ce se scurge şi ne scapă ; acest lucru amplifică fără îndoială proiectarea oricărei culturi în obiectul-carte care, dacă la timpul său a anunŃat întoarcerea lui Hristos, mai tîrziu va garanta că lumea se îndreaptă spre Progres. A mai adus încă două garanŃii, faŃă de timpul care fuge : - Vreme de douăzeci de secole, rămînînd locul discursului ce a modelat percepŃia noastră despre lume, el a garantat supravieŃuirea eternă a culturii noastre, fiindcă a rezistat - în imaginaŃie - morŃii. E ciudat de constatat că în timp ce el e constituit din materiale deosebit de fragile : papirus, piele, hîrtie, supuse putrezirii şi arderii, imaginaŃia îl compară, dimpotrivă, cu piatra, cu cărămida, materie nesupusă hazardurilor vieŃii, deci perenă (ca trupul lui Hristos care, deşi mort, e viu...). ImaginaŃia, sprijinită întotdeauna pe realitate, oferă drept dovadă cîteva texte ce au supravieŃuit efectiv peste secole şi constituie reperele cele mai decisive ale gîndirii occidentale. - Ca suport al textului, cartea oferă posibilitatea de exprimare puterii, opoziŃiei şi ideilor celor mai contestatare. Ca obiect mereu asemănător sieşi, atestat ca reper incontestabil, ea a putut să disimuleze că aceste contestări se făceau în cadrul unui acelaşi sistem de gîndire, supus aceloraşi constrîngeri intelectuale, aşezate în aceeaşi ordine lineară. A putut astfel să îndepărteze 192 CARTEA ŞI RITUALURILE EI orice îndoială privind legitimitatea sa, orice bănuială îndreptată asupra arbitrariului acestui cadru. Ceea ce face din ea un extraordinar instrument sigur şi evolutiv, un stîlp al culturii noastre, atît prin eficienŃa sa, cît şi prin toate căile deschise imaginaŃiei. Ce se schimbă Dacă vrem să înŃelegem ce se petrece azi în jurul a ceea ce poate reprezenta cartea pentru tinerele generaŃii, negreşit că nu de eficienŃa sa ne vom lega : ea rămîne ce-a fost întotdeauna : supunerea gîndirii la o excepŃională rigoare pe care constrîngerile sale permit să o clarifice şi care-1 poartă pe scriitor, la fel ca şi pe cititor, într-o lume organizată sau într-un vis unde cititorul rămîne creativ şi atent. însă, aşa cum am văzut, determinant în tradiŃia noastră culturală a fost statutul său simbolic, statut pe care şcoala avea misiunea de cea mai mare însemnătate să-1 transmită şcolarilor : el e cel ce a fost profund modificat. Am văzut importanŃa dobîndită de carte şi lectură de-a lungul secolelor, pentru a marca prin repere simbolice dimensiunile spaŃiului şi timpului între care ni se scurge viaŃa. Raportarea noastră la spaŃiu-timp nu se putea să nu fie fundamental modificată de ceea ce ştim astăzi despre materie, a cărei opacitate compactă nu-i decît o iluzie a simŃurilor noastre. Faptul că ea se poate transforma în energie a tulburat profund imaginile arhetipale care ne-o prezentau ca pe un reper stabil. Legătura constant atestată între spaŃiu şi timp ce transformă distanŃele în ore de itinerar, ce vinde timp sub formă de spaŃii publicitare, de dialoguri telefonice, de informaŃii-minitel etc. a avut un rol şi în pierderea unor repere tradiŃionale, precum şi în gestionarea ritualurilor ce le însoŃesc. ConcurenŃa Imaginea pe care şi-au format-o tinerele generaŃii despre scris în general şi despre unele din suporturile sale în special a evoluat considerabil, cu atît mai mult cu 193 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ cît, de aproape un secol, dezvoltarea noilor mijloace de comunicare a atentat cu brutalitate la supremaŃia deŃinută pînă atunci de carte5. Nu vom vorbi aici amănunŃit despre fiecare dintre ele. Amintim doar că presa, apărută în secolul al XVIIIlea şi dezvoltată pe întreg parcursul secolului al XlX-lea sub formă de periodice, apoi de cotidiane, deşi era un mijloc de comunicare propriu scrisului, folosea cu o totul altă prezentare decît cea a cărŃii: aici, armonia punerii în pagină e întoarsă pe dos în avantajul unei expuneri ce trebuia să atragă privirea, iar pentru reuşita acestui lucru sînt intercalate, fără ezitare, diverse corpuri şi modele de litere, iar articolele sînt scindate în fragmente repartizate în mai multe numere etc. Ne mulŃumim să amintim fotografia, generalizată în anii 1880, ea introducînd deja toate noile conexiuni ce presupun o informaŃie sau o evocare sugerată de imagine ; filmul mut, apoi cel sonor şi micul ecran contemporan nu fac decît să amplifice acest lucru. Mai amintim că telefonul (1880), purtînd vocea vorbitorului în locul unde se afla interlocutorul în chiar momentul vorbirii, a început să concureze serios scrisul, pînă atunci unicul mijloc de transmitere a unui mesaj în absenŃa autorului său. Atunci cînd vocea a fost înregistrată (discuri, apoi magnetofonul), celebrul dicton „vorba zboară, scrisul rămîne" şi-a pierdut actualitatea. PuŃin după războiul din 1914, radioul aduce în

cămine informaŃii, piese de teatru, lecturi şi, sub o altă formă, îşi asumă răspunderea anumitor atribuŃii cuvenite odinioară scrisului şi, într-o oarecare măsură, şcolii. Azi, cînd se consideră că televiziunea e în foarte mare parte răspunzătoare de pierderea interesului pentru carte, ar trebui să ne amintim că avem de a face cu o lungă evoluŃie, ale cărei consecinŃe nu s-a dorit a fi calculate şi pe care şcoala a preferat să le ignore timp de mai multe decenii, continuînd să proclame statutul cărŃii şi intangibila ei superioritate. CARTEA ŞI RITUALURILE EI 5 A se vedea în legătură cu acest subiect : JOHANNOT, Y., Illetrisme et rap-port ă Vecnt, op. cit., p. 49 şi urm. 194 Perceperea scrisului de către tineri Dacă ne oprim asupra a ceea ce fuseseră prerogativele scrisului, ne dăm repede seama că, în faŃa mijloacelor de comunicare prioritare azi, unele dintre ele, avînd o mare încărcătură simbolică, nu mai sînt revendicate şi nici măcar înŃelese de tinerele generaŃii. Se dovedeşte că ceea ce contribuise la validarea cărŃii ca obiect rezistent la degradare şi moarte, acum e pus sub semnul întrebării. Scrisul fixat pe pagină se făcea garantul perenităŃii textului codificat de el mulŃumită permanenŃei prezentării sale ; în zilele noastre, el poate să pară sărac în comparaŃie cu o informaŃie transmisă pe micul ecran, însoŃită de sunet, imagini, culoare şi mişcare. în acest domeniu, informatica a avut un rol determinant. Nu vom insista asupra gestionării informaŃiei, a utilizării inteligenŃei şi creativităŃii, însă, prin raportare la întrebările pe care ni le punem, constatăm că apariŃia, modificarea şi dispariŃia scrisului de pe ecran au modificat profund relaŃia avută cu scrisul ca spaŃiu imobil. Pe de altă parte, dacă în mod paradoxal caracterul încremenit al textului îl protejase, în imaginaŃia colectivă, de moarte şi prin chiar aceasta ferise întreaga gîndire de distrugere şi dispariŃie, cu atît mai mult azi, imaginaŃia se va refugia, pentru a lupta împotriva timpului, în mişcarea, în capacităŃile mijloacelor de comunicare de a se adapta la condiŃii sau la performanŃe noi. Inutil să mai subliniem rolul jucat de generaŃiile succesive de calculatoare şi explozia provocată de Internet în legătură cu informaŃia şi între cei ce o transmit. Copiii ştiu, de la cea mai fragedă vîrstă, că multe informaŃii sînt transmise fără a fi „puse în cuvinte", informaŃii aparent mai uşor de perceput decît cele transmise printr-un text ce necesită un efort de lectură. Se ştie că uşurinŃa aceasta nu e decît aparentă, deoajece „lectura imaginii" e complexă şi foarte bogată. Insă pericolul în faŃa căruia cedează mulŃi spectatori e că ea se poate rezuma la o simplă percepŃie unde o parte importantă a informaŃiei este eludată. Interpretarea prin intermediul limbajului a oricărei informaŃii nu mai e în 195 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ mod obligatoriu revendicată, în vreme ce ea apăruse timp de secole ca singura legitimă. Pe viitor, o informaŃie completă va trebui să recurgă la specialitatea fiecăruia dintre mijloacele de comunicare aflate la dispoziŃia noastră. Acest lucru dovedeşte totodată bogăŃia... şi complexitatea sa. „Organizarea" în spaŃiu a paginii şi a cărŃii, în monotonia desfăşurării sale lineare, se înfruntă azi cu o conştientizare - chiar confuză încă - a complexităŃii lumii. Această ordine afirmase, aşa cum am văzut, că discursul culturii noastre nu era delir, dar e contestată azi, într-o cultură a incertitudinii unde întrebările puse admit poate să nu găsească răspuns. Să ne reamintim ce am spus despre linearitate, despre înaintarea rectilinie pe care ea o presupune în spaŃiu : aici, totul se înlănŃuie în această direcŃie fără abatere. Ce ştiinŃă (exactă ori socială), ce filosofîe se poate mulŃumi cu un astfel de parcurs azi? Să deschidem o carte ştiinŃifică : textul e presărat cu schiŃe ori sfere ce se interferează sau cu săgeŃi ce antrenează privirea în diferite direcŃii sau cu bucle ce reiau itinerarii întrerupte, semn că cercetătorul nu se mai poate mulŃumi cu linearitatea... însăşi utilizarea scrisului în publicitatea audiovizuală şi în arta afişului e o „fantezie" pentru captarea atenŃiei, în vreme ce rigoarea tipografierii fusese proslăvită, dimpotrivă, nu numai pentru că uşura concentrarea, dar şi pentru că simboliza o gîndire structurată, stăpînă pe sine, frumoasă în regularitatea sa. Limba franceză vorbită la şcoală, legitimă prin faptul că era aceea din cărŃi, plasa copilul într-o situaŃie de aculturaŃie şi valorifica socialmente utilizarea sa. Astăzi, limba vorbită şi cea scrisă se întîlnesc pe durata unei evoluŃii începute cu benzile desenate, subtitrările de filme etc. Iar superioritatea limbii scrise, de care şcoala încercase a ne convinge, nu mai este evidentă. Ortografia însăşi, exemplul tipic pentru ceea ce este încremenit şi definitiv, ilustrînd ce e corect şi ce e greşit, precum şi ce e sancŃionat ca greşeală, acceptă azi variante, iar publicitatea pe micul ecran şi pe afişe încalcă adesea codurile ca să atragă atenŃia. Multe dintre metamorfozele date drept simplificări evoluează către

196 CARTEA ŞI RITUALURILE EI semne ce Ńin mai mult de transmiterea fonetică sau de rebus decît de alfabetul nostru. Folosirea de cuvinte străine pe produsele de consum vine să încurce urmele („caffe" în italiană sau „cotton" în engleză). Ieşind din cadrul său rigid, ortografia pare purtată într-o anumită derivă în spatele căreia se citeşte mai puŃină supunere faŃă de exigenŃa preciziei şi rigorii scrisului..., în consecinŃă mai puŃină încredere în forŃa reprezentării sale simbolice. Din aceste cîteva exemple, ce s-ar putea înmulŃi, se vede cum ceva învăŃat ca reguli impuse certe, dar precise, şi deci prezentînd garanŃii, s-a transformat de-a lungul anilor, progresînd către reprezentări mai flexibile, deci mai aleatorii. Totul se petrece ca şi cum această flexibilitate autoriza luarea unor libertăŃi în privinŃa reprezentării scrisului pe pagină. Lucru ce pare a dovedi că acesta nu mai evocă, în imaginaŃie, încărcătura simbolică de odinioară. Aidoma se întîmplă şi la nivelul perceperii timpului. Am încercat să arătăm că timpul lecturii îşi asuma reprezentarea timpului linear aparŃinînd culturii occidentale. El era o continuă proiecŃie spre viitor, ca şi lectura ce-şi organiza sensul în jurul ipotezelor formulate de cititor. S-ar putea spune că lipsa de încredere în viitor reŃine timpul linear pentru a-1 ancora în prezent? Sau, dimpotrivă, că fuga nebună a timpului contemporan, despre care se spune mereu că „nu e de ajuns", contribuie la a face suspect viitorul? Oricum, încrederea afişată de generaŃiile precedente în privinŃa îmbunătăŃirii condiŃiilor de viaŃă, pe măsura înmulŃirii cunoştinŃelor şi a bogăŃiilor, e o noŃiune azi perimată. Chiar acumularea de cunoştinŃe, ilustrată atîta vreme de rafturile bibliotecilor, ce trebuia a fi transmisă din generaŃie în generaŃie, e percepută altfel şi cu ajutorul altor ierarhii la ora cînd tehnicile se transformă cu o asemenea rapiditate încît diferenŃele dintre generaŃii se amplifică fără oprire. Dinamica semnificaŃiilor simbolice Aceste modificări şi rezerve vor interveni între cititor(i) şi carte la nivelul reprezentării simbolice. Dacă 197 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ne amintim în ce măsură referirea la carte preluase referirea la materie şi la spaŃiu, vom înŃelege că modificările profunde intervenite în percepŃia noastră despre spaŃiu şi în modurile noastre de cunoaştere nu pot să nu ne modifice, la rîndul lor, percepŃia despre carte ; în acelaşi timp, pierderea simbolurilor asumate de acest obiect lasă un gol ce încă n-a fost umplut de nimic. Astfel, e deosebit de interesant de urmărit, în dinamică sa, rolul jucat de carte în lumea imaginaŃiei. Dacă în societatea alexandrină, unde se prezenta sub formă de sul, avea importanŃa pe care o cunoaştem, încărcătura ei simbolică pare a se fi modificat profund o dată cu apariŃia creştinismului, iar simbolurile preluate atunci se vor perpetua după sfîrşitul feudalismului şi apariŃia temeliilor Vechiului Regim. Vor trece cu uşurinŃă prin RevoluŃie şi le vom regăsi, întărite, la cea mai mare parte a populaŃiei de la sfîrşitul secolului al XlXlea, prin intermediul învăŃămîntului public. Pe toată durata unei mari părŃi din istoria omenirii, cartea e cea care, traversînd profunde răsturnări sociale şi economice, a asigurat stabilitatea relaŃiei spaŃiu-timp şi prin aceasta a garantat stabilitatea culturii personificate de ea. Dacă obiectul în sine a rămas, străbătînd secolele, extraordinar de fidel primei sale forme, cunoscînd doar modificări ale formatului şi prea puŃine în raportul lungime/lăŃime, azi, din contră, suporturile scrisului se diversifică neîncetat, modificînd însăşi reprezentarea noastră despre el. Se poate crede că, în general, imaginea lumii, aşa cum era ea înŃeleasă din paginile unui obiect atît de pus în valoare cum e cartea, e înlocuită azi de imaginea virtuală. Simbolurile, al căror purtător era cartea, sînt risipite de aceeaşi lovitură. Reprezentarea lumii organizată aici se adaptase foarte bine la o epocă în care omul credea că într-o zi va stăpîni natura şi va deveni astfel stăpînul lumii, administrînd spaŃiul Terrei - apoi al universului - aşa cum administra spaŃiul cărŃii... Ca şi cum lumea ar evada din paginile cărŃii pentru a se exprima altundeva, cu întreaga sa complexitate. In acelaşi timp, reperul dătător de siguranŃă, constituit de carte în spaŃiu-timp şi transmis cu pioşenie de generaŃiile precedente, s-a prăbuşit. Cu ocazia marilor 198 CARTEA ŞI RITUALURILE EI tulburări din Renaştere, totul fusese pus în discuŃie, inclusiv existenŃa lui Dumnezeu şi autenticitatea relatărilor biblice despre crearea lumii. Se pare că numai cartea autorizase îmbinarea celor două concepŃii despre lume care s-au succedat, căci purta în ea un mod de cunoaştere, dar şi o reprezentare în imaginarul colectiv ce va permite noilor ierarhii să-şi instaureze puterea şi s-o legitimeze. Dar, în mutaŃia culturală prin care trecem, însuşi statutul său e în mod brutal modificat. RelaŃia carte-om, în care unele clase ale societăŃii îşi găsiseră justificarea şi echilibrul şi fiind trăită de ele

ca o relaŃie antropomorfică, atît pe plan personal cît şi social, se mută azi - pentru alte categorii ale populaŃiei şi alte generaŃii - pe calculator ; el poate fi întrebat şi poate răspunde, amplificînd astfel caracterul uman al relaŃiei pe care o întreŃinem cu el, cu atît mai mult cu cît îi încredinŃăm tot mai numeroase funcŃii asumate odinioară de om. AbsenŃa Din cele de mai sus se vede că a vorbi despre rituri ale cărŃii în societatea contemporană, înseamnă mai degrabă a vorbi despre o absenŃă. Ea a fost un spaŃiu locuit de marea familie de autori a căror contribuŃie a jalonat întreaga istorie a gîndirii occidentale şi la care se referă orice instituŃie universitară. Obiectul în sine şi textul conŃinut au constituit, în imaginaŃie, un ansamblu ce a dat coerenŃă culturii noastre. Desigur, calităŃile inestimabile pretinse de elaborarea scrierii şi cele - la fel de inestimabile - cerute de însuşirea unui text prin lectură au rămas ce-au fost dintotdeauna, iar noi avem tendinŃa să credem că ele sînt de neînlocuit, chiar dacă a devenit neapărat necesar să li se adauge şi aportul altor mijloace de comunicare aflate azi la dispoziŃia noastră. Ceea ce lipseşte însă sînt reperele simbolice înjurai cărora se organizase sistemul nostru de valori. Asta nu pentru că lectura şi scriitura s-au schimbat - în unele privinŃe, dimpotrivă, ele sînt din ce în ce mai cerute de exigenŃele economice, nu doar în calitate de competenŃă, ci şi ca apropriere, încă din 199 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ copilărie, a muncii de abstractizare avînd un rol decisiv în dezvoltarea proceselor logico-matematice -, ci pentru că percepŃia noastră despre lume s-a modificat profund. Am putea compara două imagini ilustrînd două perioade ale gîndirii umane : înŃeleptul, în faŃa bibliotecii sale, luînd cu mîna stingă, într-un gest ritual, nu lipsit de senzualitate, o carte pe care mîna dreaptă urmează s-o deschidă ; în timp ce pupilele îşi încep traseul linear de la stînga la dreapta şi apoi de sus în josul paginii, el se proiectează în obiect cu o asemenea intensitate încît nu mai înregistrează senzaŃiile propriului corp, întreaga sa activitate desfăşurîndu-se în creier ; în altă parte, un tînăr (sau mai puŃin tînăr) cercetător în faŃa calculatorului, avînd în mînă mouse-ul, într-un alt ritual ce pretinde dexteritate şi precizie, întrebîndu-şi ecranul unde apare şi dispare scrisul: două reprezentări ale spaŃiului, două modalităŃi de a prelucra informaŃia, două investiŃii, una într-un obiect simplu, totodată conŃinător şi conŃinut, cealaltă întrun obiect complicat mediatizînd informaŃia cu ajutorul unei organizări complexe, ignorată de cele mai multe ori de utilizatorul său, dar căreia îi e tributar. Pierderea semnificaŃiilor simbolice constituie fără îndoială însăşi baza crizei culturale pe care o traversăm, căci ea este o pierdere de coerenŃă şi de sens. Dar şi de legătură socială, deoarece grupul uman se constituie întotdeauna în jurul aceloraşi interpretări ale raportului nostru cu mediul înconjurător şi în special în jurul aceleiaşi sensibilităŃi faŃă de relaŃia spaŃiu-timp. E dovedit că modificările ce afectează azi relaŃia noastră cu scrisul nu pot lăsa indiferent un pedagog preocupat de condiŃiile în care se efectuează învăŃarea şi de mobilurile susceptibile a-1 convinge pe cel ce o primeşte să depună un efort ce-1 va conduce adesea la o nouă viziune asupra lucrurilor. Fiindcă nu e vorba de a se reconstitui un statut simbolic aparŃinînd unei alte etape a istoriei gîndirii; tocmai împotriva acestei tentative se revoltă uneori elevul. E vorba de a se regăsi legături logice capabile să răspundă la reprezentarea noastră despre relaŃia spaŃiu-timp, deci despre spaŃiul social unde trăim. 200 SIMBOLISM INDIVIDUAL (SINGULAR), SIMBOLISM COLECTIV Pierre LANTZ Profesor de sociologie la Universitatea din Paris VIII, membru al G.R.A.S.S. C.N.R.S. - I.R.E.S.C.O. Simbolism individual (singular), simbolism colectiv Unul din mijloacele sau una dintre condiŃiile pentru a face să progreseze cunoaşterea este de a trata cu o altă mentalitate, într-o orientare nouă şi cu metode diferite, problemele care, încetul cu încetul, au fost lăsate la o parte de curentele dominante ale „ştiinŃelor" deoarece sînt considerate ca îndrăzneŃe sau insolubile. Ele nu sînt neapărat abandonate, ci puse într-un fel pe linie moartă ; desigur, unele continuă a fi abordate, dar sînt privite cu o anumită condescendenŃă, nu întotdeauna nejustificată, de către cei ce înŃeleg să ducă pînă la capăt cercetări fundamentale şi (sau) urgente, după metode canonice. Pe măsură ce diferitele discipline repartizează în teme distincte problemele formulate la început în termeni vagi şi elaborează metode raŃionale pentru a deduce, a experimenta şi a face observaŃii sistematice, ele tind să-şi delimiteze domeniul şi să elimine orice întrebare imposibil de tratat conform criteriilor lor de „fezabilitate". PuŃin cîte puŃin, încep să se formeze bariere ce resping, din rutină, şi, ceva mai greu, din spirit, întrebările devenite neştiinŃifice deoarece nu li se poate aduce nici un răspuns după criteriile ştiinŃei obişnuite.

Apare astfel situaŃia ciudată cînd preocuparea, de origine carteziană, de a împărŃi dificultăŃile în tot atîtea loturi cîte sînt necesare pentru a le rezolva mai bine, ajunge să fragmenteze un fenomen social, prin definiŃie globalizant, precum cel al simbolismului. Cu toate acestea, viaŃa de zi cu zi, ca şi etimologia, ne arată că el constă în a grupa şi a uni ceea ce este separat şi - trebuie adăugat - în a exprima, a transpune şi a devia impulsurile, emoŃiile, sentimentele şi ideile, intensificate datorită formelor sensibile sesizate, memorizate şi 202 SIMBOLISM INDIVIDUAL (SINGULAR), SIMBOLISM COLECTIV imaginate pe care le evocă ; ele sînt reperate în general în simboluri. Vorbesc în mod deliberat aici de simbolism şi nu de simboluri. începerea analizei pornind de la simboluri şi nu de la simbolism ar împărŃi imediat studiul între două definiŃii logic contradictorii date de obicei simbolurilor : 1) imaginea ce evocă, aşa cum porumbelul evocă pacea ; în acest caz, simbolul e motivat în sensul dat de Ferdinand de Saussure ; există o legătură naturală între semnificant şi semnificat: „Simbolul justiŃiei, balanŃa, n-ar putea fi înlocuit prin altceva, un car de pilda'1. 2) ceea ce, în virtutea unei convenŃii arbitrare, corespunde unui lucru sau unei operaŃii desemnate de el; se vorbeşte atunci de simbolism, referitor la semne matematice sau chimice, la mesaje cifrate, la toate cazurile în care raportul dintre semnificanŃi e determinat prin reguli de construcŃie logică ; termenul de desemnare este un simplu mijloc de a indica tipul sau momentul în care se află operaŃiunea, de exemplu adunare sau înmulŃire : patru este obiectul gîndului de 2+2 sau 2x2. Or, Saussure a adăugat la semnele lingvistice din limbile naturale noŃiunea de arbitrar. Nimic dintr-un obiect sau un sentiment nu atrage după sine modul cum acel obiect ori sentiment sînt desemnate în diverse limbi, în acest sens vorbeşte Saussure de arbitrar : semnifi-cantul nu depinde de libera alegere a subiectului exprimat; el este nemotivat, adică arbitrar, prin raportare la semnificatul cu care nu are, în realitate, nici o legătură. Saussure refuză termenul de simbol atunci cînd semnele sînt arbitrare ; după părerea lui, el se aplică doar în caz de motivaŃie. Totuşi, termenul „simbol" continuă a fi utilizat în mod curent în ambele cazuri; fapt justificat din punct de vedere sociologic, deoarece de îndată ce există comunicare, indiferent că semnele sînt nelingvistice (dau din cap vertical pentru a-mi arăta asentimentul mut şi orizontal pentru a-mi arăta dezacordul) sau aparŃin limbilor natu1 SAUSSURE de, F., Cours de linguistique generale, Payot, Paris, 1964, p. 101. 203 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ rale sau limbajelor formalizate, ele permit indivizilor să folosească mijloace de expresie ce tind spre un înŃeles comun; se poate ajunge atunci la un acord pe această bază minimă şi e posibilă realizarea intenŃiei de a-i desemna celuilalt o imagine, o idee sau un sentiment pe care am urmărit ca el să-1 înŃeleagă, să-1 simtă. Simbolurile, motivate sau arbitrare în sens restrîns (limbaj formal) sau în sens lărgit de Saussure la limbajele naturale (franceza, basca, italiana), sînt preformate în reprezentările sociale legitime ale unei religii, naŃiuni ori discipline ştiinŃifice, sau, dimpotrivă, limitate la un mic grup, la un cuplu, la memoria sau la imaginaŃia unui singur individ („Je me souviens" de Georges Perec); ele sînt rezultatul, modul de prezentare a capacităŃii indivizilor de a se exprima pe înŃelesul celuilalt şi, reciproc, de a spera că va înŃelege ce doreşte a le face cunoscut celălalt. E adevărat că realizarea intenŃiei de a comunica, succesul său efectiv, nu e acelaşi atunci cînd limbajul e formalizat şi atunci cînd sînt utilizate limbi naturale sau simboluri motivate ; nu se poate extinde deci noŃiunea de arbitrar, aşa cum o face Saussure la începutul Cursului de lingvistică generală (mai tîrziu, el nuanŃează). în primul caz, condiŃia necesară înŃelegerii (în sensul unui act intelectual, „intelecŃie") este ca limba formală să fie bine constituită (criteriul de univocitate şi de completitudine a semnelor), ca formalismul să se impună unui grup alcătuit dintr-o pluralitate, chiar restrînsă, de indivizi - în această privinŃă, prea puŃin contează mijloacele folosite pentru a-1 impune -, ca toŃi aceşti indivizi să fi învăŃat folosirea de semne al căror înŃeles este explicat cu claritate utilizatorilor. Un limbaj de acest tip e pur convenŃional. Sensul semnelor se impune tuturor indivizilor, indiferent de starea lor de spirit; el nu poate varia. în schimb, o decizie a experŃilor poate, invocînd motive tehnice, să modifice condiŃiile admise pînă atunci, aşa cum e cazul pentru orice semn convenŃional. Cu cît e mai formalizat un limbaj, cu atît e mai arbitrar. Simbolurile folosite în acest limbaj fiind pur formale, nu poate fi vorba aici de simbolism ce presupune o legătură de la

204 SIMBOLISM INDIVIDUAL (SINGULAR), SIMBOLISM COLECTIV sine înŃeleasă, astfel se poate interpreta „naturală" la Saussure, între semnificant şi semnificat. în limbajul obişnuit, chiar şi cel mai uzual şi mai banal, lexicul şi sintaxa discursului, pe care-1 vom defini aici cu ajutorul lui Benveniste (dar nu şi cu al lui Foucault sau Habermas) drept „orice enunŃare presupunînd un locutor şi un auditor, iar la primul, intenŃia de a-l influenŃa în vreun fel pe celălalt"2, nu sînt niciodată independente de experienŃa, afectivitatea, memoria sau imaginaŃia locutorului. Evident, sînt mai multe moduri de a spune că ne întoarcem „acasă", „la domiciliu", „la noi" sau că mergem „la lucru" ori „să ne facem treaba" sau de a specifica, ceea ce poate fi şi mai bine valorificat, tipul de instituŃie sau natura muncii efectuate. în orice enunŃare într-o limbă naturală, subiectivitatea individuală se exprimă imediat şi direct; ea contribuie cu nuanŃa sa la enunŃ. Pentru a progresa în elucidarea simbolismului social, este deci esenŃial să se Ńină seama de momentul enunŃării subiectivităŃii în limbaj3; lucru ce se poate face azi în urma cercetărilor realizate de Emile Benveniste şi Catherine Kerbrat-Orecchioni. Mai trebuie să precizăm ce se înŃelege prin „subiectivitate" şi să luăm în calcul acel individ singular care, aici şi acum, vorbeşte în felul său. Cunosc pe cineva care foloseşte o manieră atît de sinceră, atît de naivă de a exprima adevărurile primare ale unui anumit sector al opiniei publice încît această banalitate devine neobişnuită, neliniştitoare, mai ales pentru cel ce împărtăşeşte, în mare, aceleaşi păreri: folosirea excesivă de clişee şi de adevăruri simpliste e singulară (cf. M. Homais). E dovedit că exprimarea individuală prin limbaj, prin mimica feŃei sau mişcările corpului, reia în maniera sa, care e unică, fie şi cu unele nuanŃe, imaginile, termenii, formulările, tehnicile corpului ce se nasc, se dezvoltă, se transformă şi decad în relaŃiile sociale. Exprimarea individuală este, evident, 2BENVENISTE, E., Les relations de temps dans le verbe franqais (1959), Problemes de linguistique generale, Gallimard, Paris, 1966, p. 242. 3 KERBRAT-ORECCHIONI, C, L'enonciation de la subjectivite dans le langage, A. Colin, Paris, 1980. 205 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ condiŃionată de reprezentările sociale. Totuşi, pentru ca reprezentările acestea să aibă forŃă, e necesar ca ele să fie puternic resimŃite, fizic, de către cei care, fie prin limbaj verbal, fie prin alte mijloace de exprimare, fac vădit impactul lor. Prin capacitatea sa de a intensifica emoŃia corpurilor, imaginaŃia întăreşte legătura ce formează, deformează, transformă, grupează reprezentări ale lumii sociale care, fără ea, ar fi inerte. Mă refer aici la motivaŃia unui semn pentru a desemna efectul resimŃit subiectiv de forŃele ce pun în mişcare trupul individual. Persoana enunŃătoare poartă în corpul său dinamica ce dă viaŃă simbolurilor sociale. Acestea sînt deplasările, mişcările corpului ce stabilesc o apropiere cu reprezentările pe care tradiŃiile, corporaŃiile, grupurile sau clasele dominante, intelectualii şi clericii le propun societăŃii lor şi sînt resimŃite cu putere de individ ; numai atunci devin reprezentările suficient de intense pentru a se propaga sub formă de simbolism colectiv. E nevoie deci a fi examinate două etape în studierea simbolismului. Cotitura făcută de lingvistica structurală era necesară pentru a se izola mai bine ceea ce Ńine în culturile umane de logica relaŃiilor ; drept consecinŃă, se va putea discerne mai bine ce aparŃine singularităŃii individuale şi ce vine de la imaginile răspîndite în discursul obişnuit. NoŃiunea de arbitrar, indiferent că e folosită de Saussure referitor la limbaj sau de Bourdieu referitor la cultură, presupune o perspectivă mai presus de realitatea socială; comparînd limbile sau culturile între ele, se vede că nici un referent (obiectele indicate, condiŃiile geografice etc.) nu impune neapărat cutare formă lingvistică sau cutare cutumă. NoŃiunea de arbitrar are avantajul că demonstrează ruptura dintre natură şi societate. Ea corespunde însă şi unui ideal ştiinŃific ce insistă asupra capacităŃii inteligenŃei umane de a-şi impune propria logică naturii. In natură nimic nu spune ca o căsătorie cu anumiŃi veri să fie recomandată, iar cu alŃii, avînd acelaşi grad de consangvinitate, interzisă ; nici că ar fi obligatoriu ca bărbaŃii să-şi acopere capul în moscheee ori în sinagogă, lucru interzis în biserică sau în templu. Sociologia struc206 SIMBOLISM INDIVIDUAL (SINGULAR), SIMBOLISM COLECTIV turalistă a lui Bourdieu transpune în studiul formelor cu ajutorul cărora o clasă îşi impune dominaŃia noŃiunea de arbitrar, folosită în lingvistica generală a lui Saussure sau în antropologia lui Levi-Strauss, pentru a se arăta că fiecare cultură îi impune naturii legile sale, fie că e vorba de capacitatea fiziologică de articulare a sunetelor, fie de împerechere. Clasele dominante au faŃă de clasele dominate rolul culturii în raport cu natura : dominatorii îşi impun arbitrariul ca şi cum ar fi o constrîngere naturală.

In această schema, ce poate fi complicată, dar nu flexibilizată, dominaŃii sînt determinaŃi să considere ca fiind de la sine înŃelese valorile şi normele impuse de clasa dominantă. Nu vedem atunci cum o societate unde există o ierarhie socială, chiar minimă, s-ar putea sustrage violenŃei simbolice ce-i împinge pe dominaŃi să subestimeze caracterul arbitrar al normelor ce le sînt impuse. Cel mult, asta e ceea ce se numeşte democraŃie, ei pot arbitra între arbitrariile propuse de diferitele fracŃiuni ale păturilor dominante, dîndu-şi seama de arbitrariul unora pentru a pierde mai bine din vedere pe cel al normelor propuse de ceilalŃi. Dacă dominaŃii refuză orice violenŃă simbolică stabilită prin impunerea, ca valori în sine, de idei, conduite, moduri de a fi, propuse chiar de putere, violenŃa fizică, a cărei acoperire şi întărire e violenŃa simbolică, nu poate decît să reapară în mod inexorabil. Abordarea lui Bourdieu ajunge să nu ia din simbolism decît simbolica socotită, conform bunului simŃ, drept un substitut eficient al unei forŃe materiale ; simbolica e desigur autonomă, dar ea nu e luată în considerare decît prin funcŃia sa, aceea de a întări ce se află la temelia forŃei sale, violenŃa şi nimic mai mult; violenŃa simbolică stabilizează, prin neglijenŃă sau necunoaştere, violenŃa materială. în ultimă instanŃă, capitalul simbolic e subordonat capitalului economic. Ceea ce face, însă, dimpotrivă, specificitatea simbolismului este forŃa imaginarului. Pentru ca ideile, categoriile, valorile şi reprezentările propuse de o colectivitate să dobîndească putere asupra spiritului, sînt 207 w MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ propuse imagini ce nu pot acŃiona decît fiindcă întîlnesc afectivitatea fiecăruia, decît fiindcă fiecare individ le resimte în felul lui. Aceste imagini sînt adesea materializate, dar, ca în toate religiile iconoclaste, pot fi doar sugerate de texte : focul iadului n-are nevoie să fie reprezentat printr-un foc real ca să atingă pe veşnicie trupul păcătosului, nici bucuriile paradisului să fie pictate pe o pînză pentru a declanşa eroismul ori a dezvinovăŃi suicidul: ambele interpretări sînt posibile. Nu e nevoie a fi reprezentată înălŃarea la cer pentru a afla în experienŃele corporale nocturne mişcarea de levitaŃie ce te ridică deasupra pămîntului fără sprijin sau ajutor material. Simbolismul nu se poate solidifica în reprezentări comune relativ stabile decît fiindcă-şi găseşte forŃa în mişcările corpului sau în temerile şi aspiraŃiile încercate de individul singular. Nu e nevoie să se recurgă la imagini precise pentru ca mişcările ancorate în trup să-i dea forŃă şi orientare imaginarului, conform experienŃei senzuale şi sensibile a fiecăruia. Bachelard a arătat cum aspiraŃii originare către instabilitate sau odihnă, cum visări despre dorinŃă sau căutarea purităŃii se materializează în elementele aer, pămînt, foc şi apă. Aceste experienŃe sînt intime şi unice : fiecare le modulează după particularităŃile corpului său. Doar unele cuvinte pe care încercăm uneori să le găsim la trezire pot exprima aceste mişcări ale imaginarului ce nu fac decît să schiŃeze imagini; uşurătatea neprihănită înfăŃişează aspiraŃia corpului de a se elibera de greutate. Această dorinŃă îşi va împrumuta întreaga forŃă la reprezentarea porumbelului ca simbol al păcii. Există însă şi vise mai puŃin paşnice, precum cele cu vulturul înşfăcîndu-şi prada. ForŃa de convingere a simbolismelor colective cele mai puternice, mai ales cele utilizate în administrarea populaŃiilor, metafora creuzetului, a melting pot-ului, favorabilă amestecului, sau, dimpotrivă, obsesia purităŃii, teama de contagiune vin din rezonanŃele profunde aflate în pulsiunile erotice ale indivizilor ce tind să stabilească unităŃi tot mai mari şi, în sens contrar, pulsiuni de moarte ce incită la distrugerea raporturilor. Extinderea în afara domeniului lor de validitate ştiinŃifică a unor noŃiuni ca SIMBOLISM INDIVIDUAL (SINGULAR), SIMBOLISM COLECTIV selecŃie, contagiune, imunitate a Sinelui (Seif) împotriva corpurilor străine, facilitează întîlnirea pe simboluri virulente dintre pulsiunile profunde ale indivizilor şi încrederea lor în schemele şi terminologiile luate din limbajele ştiinŃifice. Cultura hegemonică într-o perioadă istorică făureşte astfel un simbolism colectiv captînd în cadrul său de referinŃe (religioase în Evul Mediu şi Renaştere, tehnico-ştiinŃifîce azi) forŃele apărute din singularitatea afectivă a indivizilor. Analizarea simbolismului social a fost multă vreme denaturată de atenŃia îndreptată asupra funcŃiei sale universale, aceea de a uni indivizii sub o reprezentare comună, totem, emblemă, insignă. Se limita astfel la o statică ce nu sesiza decît rezultatul încremenit al unei mişcări unde se schiŃau tensiuni şi aspiraŃii singulare ce se pot reuni în curente tumultuoase. Simbolismul pune în circulaŃie o afectivitate de care se slujeşte prin întorsături retorice cum ar fi catahreza, ce atribuie înŃelesul unui cuvînt altuia : ca atunci cînd arborii genealogici îi înrădăcinează pe indivizi în ascendenŃa lor aşa cum arborii îşi iau hrana din pămîntul în care îşi înfig rădăcinile. Metafora poate deveni însă de temut dacă literaŃii se prevalează de rădăcinile

patriei, de pămînt şi de morŃi (Barres. Cf. mormintele regilor Serbiei din Kosovo). Simbolismul mi se pare de neînŃeles fără aflarea rolului activ al imaginaŃiei individuale în circulaŃia reprezentărilor sociale. A-l studia înseamnă a arunca o punte între dinamica imaginarului corporal şi circulaŃia socială, succint, a te sustrage sciziunii dintre sociologia reprezentărilor şi psihologia sau estetica imaginarului. A sosit timpul să ne eliberăm de avertizările metodologice ale lui Durkheim4. 1 LANTZ, R, L'investissement symbolique, PUF, Paris, 1996. 208 209 FETELE CU VĂL Haroun JAMOUS Cercetător C.N.R.S. Membru al Grupului de Sociologie a religiilor şi a laicităŃii C.N.R.S. -E.P.H.E. T Fetele cu văl MulŃumim revistei L'Homme et la Societe de a ne fi autorizat să reproducem articolul lui H. Jamous (nr. 120, aprilie-iunie 1996) în această lucrare. Cînd în octombrie 1994, s-a decis, în FranŃa, exmatricularea tinerelor musulmane care refuzau să-şi scoată vălul în clasă, la Teheran au fost organizate manifestaŃii de protest. Sub titlul „Iranul învîrte arma vălului", Le Monde din 2 noiembrie descrie cum : „Luni, 31 octombrie, mai mult de o mie de femei purtînd tchador-ul* au manifestat în faŃa ambasadei FranŃei la Teheran pentru «a susŃine lupta surorilor lor musulmane» în FranŃa, excluse din licee «pentru că poartă vălul islamic, simbol al valorii şi al respectului pentru o femeie»". în articol e citat principalul cuvînt de ordine scandat de manifestante şi raportat de AgenŃia France Presse : „Revoltă-te, soră, şi anulează interdicŃia de port al văluluiu. Acest tip de injoncŃiune, incitînd tinere musulmane să se revolte şi să suspende interdicŃii, nu e ceva obişnuit în cultura islamului. El exprimă o situaŃie paradoxală îmbogăŃind istoria vălului şi în care efectele unor astfel de presiuni nu se pot aprecia cu uşurinŃă. In general, vom acorda mai multă importanŃă ipotezei unei relative autonomii a cîmpului socio-cultural în comparaŃie cu cel politic - şi/sau religios - pentru a sugera că oricare ar fi gradul de autoritate morală exercitat asupra instanŃei socio-culturale, unele libertăŃi de ezitare rămîn, se creează chiar, arătîndu-se susceptibile de a produce efecte nedorite şi uneori contrare intenŃiilor politice sau religioase, avute în vedere iniŃial. * Văl ce acoperă capul şi umerii femeilor şiite, îndeosebi în Iran (n. trad.). 212 FETELE CU VĂL Astfel încît iniŃiativele anumitor puteri pentru impunerea portului vălului pot, în unele cazuri, să genereze mai curînd reacŃia de a se pune în discuŃie probleme decît de supunere. Iar semnele manifestate ale unei recrudescenŃe a religiozităŃii pot ascunde un proces de reis-lamizare culturală construindu-şi propria modernitate1. Forumuri lărgite de apariŃii publice şi de dezbateri Obligate cel mai adesea să urmeze căile ambivalenŃe ale mediatizării şi destinate în aceeaşi măsură musulmanilor din Europa, publicului şi guvernanŃilor occidentali, injoncŃiunile, ca şi imaginile de la aceste manifestări, produc elementele propriei transformări. Să revenim la tchador-ul iranian, erijat în armă şi exemplu. Adoptarea sa Ńine de o alegere gestionată şi interpretată, pînă atunci, în intimitatea relaŃiilor familiale unde domneşte cutuma şi prevalează bunăvoinŃa oamenilor. A scoate acest ritual din cadrul său privat pentru a face din el o obligaŃie de stat, a te sluji de el, pe deasupra, pentru a interpela pe cale mediatică lumea musulmană, înseamnă să pui jaloanele universalizării unei dezbateri, pînă atunci interne. înseamnă să convoci persoane şi valori care pînă în acea zi n-au avut niciodată nimic de spus. Organizarea şi înrolarea femeilor permit ca portul vălului să treacă în sfera publică şi deschid mai multor potenŃiali actori o perspectivă polemică tinzînd să depăşească frontierele unei culturi specific musulmane. Astfel, deliberat sau nu, aceste acŃiuni, organizate pentru o mai mare aliniere a atitudinilor religioase, sfîrşesc prin a favoriza apariŃia a ceea ce s-ar putea numi forumuri lărgite de apariŃii publice, de dezbateri şi de conflicte. Loc al unor noi raporturi de forŃe culturale, de la confruntări la posibilităŃi de comparaŃii şi de discursuri

inedite, ele sînt susceptibile a fî martori ai apariŃiei şi construirii altor modele ale femeii, precum şi a altor modernităŃi. 1 BURGAT, F., „Une volonte de «retour au passe»?", în Llslamisme, La Decouverte, Paris, 1995. 213 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Două tipuri de musulmane moderne Mai înainte de a examina cazul tinerelor musulmane din FranŃa, vom semnala două studii recente privind portul vălului în Ńările musulmane ce lasă a se întrevedea cîteva trăsături ale unui Ńip de abordare ce refuză materializarea acestei conduite şi reducerea sensului său la o logică pur religioasă ori strict politică. Primul, consacrat Turciei, arată că itinerarele şi atitudinile Ńin de o logică de schimbare de tip socioprofesional unde adeziunea în creştere la un nou islam e mai mult culturală decît religioasă şi e legată mai mult de categoriile sociale fluctuante decît de clasele populare. „Adoptarea vălului nu e simplă întoarcere la trecut, la tradiŃii, conchide autorul. în spatele vălului apare un nou profil al femeii musulmane : educată, urbanizată, revendicativă şi care, deşi îl poartă, nu mai e nici pasivă, nici supusă, nici cantonată în spaŃiul interior"2. în al doilea caz, noŃiunea de „tradiŃie creată", luată din antropologie, serveşte la caracterizarea revoluŃiei iraniene şi la a face din tchador un element tipic al acestei reinventări. „Vom vedea femei dîndu-şi adeziunea la normele RevoluŃiei, apoi la cele ale Republicii. Au făcut-o însă într-o asemenea măsură şi conform unor asemenea motivaŃii şi modalităŃi, încît ideea unei pure dominări a lor de către noul regim merită, în definitiv, a fi relativizată sau depăşită printr-o problematică mai puŃin mecanicistă, şi mai puŃin teleologică decît cea a alienării ori a con-simŃămîntului în faŃa puterii. Practicile de zi cu zi ale femeilor studiate arată, în realitate, o eterogenitate radicală a societăŃii iraniene : o mulŃime de «moduri de a acŃiona» ce se menŃin în cadrul unitarismului Republicii Islamice, după ce au scăpat de cel al manevrelor civilizatoare ale autoritarismului modernizator al dinastiei Pahlavi"3. 2 GOLE, N., Musulmanes et modernes, La Decouverte, Paris, 1933, p. 10. 3 ABDELKHAH, R, La revolution sous le voite, Karthala, Paris, 1991, p. 15. 214 FETELE CU VAL Din concluziile şi analizele ce descriu „modernitatea" specifică a femeii turce musulmane sau obiceiurile „reinventate" ale femeii iraniene purtătoare de tchador, se reŃine îndeosebi că există posibilităŃi de autodefinire şi că ele nu se supun nici presiunilor instituŃiilor politice şi nici celor ale autorităŃilor religioase. Mai adăugăm că sînt folosite şi unele trăsături ale modelului occidental ce lasă a fi sesizate căile prin care dinamica socio-cui-turală îşi poate extinde autonomia, se poate sustrage instituŃionalului şi înscrie portul vălului într-un elan de construcŃie identitară şi culturală, ba chiar într-un „tradiŃionalism de rezistenŃă"4. Tinerele musulmane din FranŃa La început, vom reŃine această problematică pentru a aborda fenomenele suscitate de adoptarea vălului în instituŃiile şcolare franceze. Vom insista asupra episoadelor trăite de elevele de liceu şi uneori de studente, pe care le-am văzut confruntate treptat cu situaŃia de a fi în centrul atenŃiei şi cu conflicte complet inedite, cînd ele deveneau un pol de interes, fiind mereu invitate să povestească despre ele şi să se explice. DiscuŃii şi înfruntări cu profesorii şi consiliile profesorale, contacte şi convorbiri cu ziariştii şi fotografii din presa scrisă, participări la întîlniri publice şi la emisiuni televizate... de fiecare dată, fetele au avut ocazia, poate pentru prima dată, să se arate şi să se explice public. Aceste noi contexte de apariŃie în public şi de dezbateri au constituit unităŃile de analiză. Din ce în ce mai variate şi extinse, s-au dezvoltat în jurul opŃiunii lor şi, la un mod mai general, în jurul motivelor şi al sensului legate de portul vălului. Vom vedea cum pot fi analizate aceste întîlniri ca spaŃii ale aparenŃei şi ale reconstruirii realului, operîndu-se în maniera „spaŃiului potenŃial"al lui Winnicott5. 4 BALANDIER, G.,Anthropologiepolitique, PUF, Paris, 1967, citat de ABDEL-KHAN. 5 WINNICOTT, D., Jeu et realite. L'espace potentiel, Gallimard, Paris, 1975. 215 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Pe de altă parte, ne aflăm într-o zonă unde injoncŃiunea politică şi cea religioasă e mai îndepărtată, mai difuză ; oricum, o distanŃă destul de mare pentru ca răspunsurile şi strategiile posibile ale elevelor să se poată manifesta într-o oarecare autonomie. în cazul nostru, intervenŃiile se fac, într-adevăr, mai mult decît de la distanŃă, fiindcă cele mai multe dintre fete au crescut şi au învăŃat în FranŃa, trăind la încrucişarea

dintre două culturi. Această dualitate culturală, mergînd uneori pînă la incompatibilitatea anumitor valori, ar trebui, de fapt, să evoce ideea de distanŃă. E vorba, aşadar, de prime confruntări cu care au de-a face tinere deja trăind într-un alt mediu. „Printr-un aparent paradox, vălul apare la fete integrate cel mai mult în cultura şi în societatea franceză (...). Nu e nimic extraordinar în faptul că tocmai fetele cele mai «introduse» în societatea franceză, prin studii şi prin apartenenŃa lor socio-economică (ele fac adesea parte din clasele mijlocii-inferioare) poartă vălul în public"6. La distanŃă, dar şi trecînd printr-o transformare, prin însuşi actul de a purta vălul, adoptat de cele mai multe ori în pofida dezaprobării părinŃilor. „Credeam că în spate se află părinŃii, dar m-am înşelat", îi declară Luce le Bars, directoarea colegiului Andre Chenier din Mantes-la-jolie, ziaristei de la Liberation care-i ceruse să relateze cele şase săptămîni de discuŃii cu fetele şi părinŃii lor. „Practic, toŃi mi-au spus acelaşi lucru : fetele lor făceau ce voiau (...). M-am străduit zadarnic să le spun că riscau să fie exmatriculate, mi-au răspuns că nu puteau face nimic". Temă recurentă, meritînd oboseala de a fi subliniată, în măsura în care tinde să infirme ce s-a spus relativ la „presiunea exercitată de taŃi asupra fiicei lor". Singură practicantă într-o familie cu opt copii, Kasia, 19 ani, vorbeşte despre perioada cînd tatăl ei nu-i lua în serios rugăciunile. „O să-Ńi treacă, mi-a spus el. Nu mi-a 6GASPARD, F., KHOSROKHAVAR, F., Le foulard et la Republique, La Decouverte, Paris, pp. 45-46. 216 FETELE CU VĂL trecut. în ce priveşte vălul, a fost prima mea luptă împotriva propriilor părinŃi(q. Pe de altă parte, vălul primeşte valoare de instrument dătător de autonomie, pînă şi în comentariile religioase ce-o justifică în faŃa dezaprobării părinteşti : „Nu există supunere în faŃa creaŃiei fără supunere în faŃa creatorului". „Punîndu-mă sub puterea lui Dumnezeu, mă eliberez de aceea a tatălui şi a fraŃilor mei"8. Adoptarea vălului, privită ca exprimînd un ataşament religios, asociat de obicei cu o origine modestă şi cu supunere faŃă de autoritatea paternă şi familială, se află aici legată de un grad avansat de instruire şi de o contestare a autorităŃii părinteşti. Dar, pe tot parcursul confruntărilor şcolare şi mediatice, cel mai bine se manifestă în mod colectiv aceste poziŃii ambivalenŃe, moşteniri ale antinomiilor unei istorii şi condiŃii de posibile schimbări. O zonă a paradoxurilor Să urmărim momentele cînd se revendică şi se justifică vălul şi respectarea tradiŃiei. Ele dezvăluie o zonă de paradoxuri şi de transgresiuni unde, dincolo de fetele cu văl, ne aflăm în prezenŃa unor incompatibilităŃi culturale, confecŃionate şi lăsate acolo de o istorie creată în afara lor. într-o franceză fără accent, învăŃată pe băncile şcolii laice, ele revendică practicarea unei recomandări religioase, transmisă, aceasta, în limba primelor investiŃii afective. In aceste spaŃii de dezbateri publice, ele ies în faŃă, se arată şi discută, în vreme ce în cadrul culturii lor, fetelor nu li se permite să-şi asume asemenea roluri. In cultura musulmană şi, în general, în culturile mediteraneene, bărbaŃii sînt cei ce apar în public şi parlamentează. 7 Convorbire în cadrul emisiunii France-Culture. 8 Convorbire în cadrul emisiunii France-Culture. 217 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ De asemenea, bătrînii sînt cei ce discută şi argumentează, îndeosebi în materie de probleme religioase. Cu toate acestea, rar a fost văzut sau auzit vreun „bătrîn" de-a lungul discuŃiilor. în schimb, printre fetele ce explică, unele n-aveau încă paisprezece ani. Pentru a revendica dreptul de a se acoperi, au ajuns să apară în faŃa mai multor milioane de telespectatori, iar vălul lor, departe de a avea uniformitatea şi austeritatea tchador-ului iranian, dădea dovadă chiar de cochetărie prin diversitatea formelor şi a culorilor. Ca să-şi justifice opŃiunea, ele invocau pudoarea şi reŃinerea pe care trebuie să le arate orice musulmană, dar o spuneau cu siguranŃă, îndrăzneală şi pe un ton glumeŃ. Am putea continua cu evocarea unor asemenea paradoxuri. Ele sînt interesante doar pentru că se pot interpreta ca tot atîtea transgresiuni zdruncinînd cele două culturi din care fac parte şi fetele cu văl. Iar pentru a înŃelege de ce această ambivalenŃă şi-a ales momentan drept obiect vălul şi religiosul, ar trebui să ştim despre ce fel de religios e vorba precis.

Un alt islam Diversele confruntări şi dezbateri stîrnite de afacerea vălului nu formează primele momente importante de conştientizare şi de redescoperire de sine. Cînd le asculŃi pe fete povestind, cînd le citeşti sau le asculŃi interviurile, realizezi că sînt amintite un itinerar, întîlniri şi experienŃe prezentate ca momente de descoperire a unui alt islam. Făcut cunoscut cu prilejul reuniunilor de cartier, al „colocviilor", al călătoriilor prin Ńară, chiar al contactelor cu educatori, moderatori sau prieteni, acesta propune o nouă viziune asupra lumii şi a lucrurilor şi face religia plăcută şi inteligibilă. El oferă, în confruntarea cu regulile instituŃionalizate şi impuse, explicaŃii şi motive ; pentru ritualurile justificate de cutumă sau convenŃie, invitaŃii la studierea textului Coranului, punîndu-1 în discuŃie şi emiŃînd păreri. în general, în locul unei desconsiderări perpetuate în resemnare, propune motive de a-Ńi asuma apartenenŃa culturală şi religioasă şi de a fi mîndru de ea. 218 FETELE CU VĂL Astfel că, străbătînd aceste deschideri, majoritatea fetelor au convingerea că au redescoperit, că au reinventat valorile unui islam rezumat la posibila lor perfecŃionare, la aşteptările şi la visele vieŃii lor de zi cu zi. Astfel, s-au structurat treptat în ele şi în jurul lor, două sisteme de referinŃă şi de autoritate, două tipuri de personaj şi de anturaj, oferindu-şi fiecare concepŃiile despre religios. Două sfere de valori şi de actori Islamul moscheilor şi al instituŃiilor, considerat îndepărtat, doctrinar, asociat cu „personalităŃi", cu bătrîni şi cu conducători, pe de o parte ; cel viu, actual, redescoperit în cadrul întîlnirilor, dezbaterilor şi prieteniilor, în deschideri ce propun contactul direct cu Coranul, pe de alta. Islamul mecanic al ritualului şi al familiei şi cel ce se explică, se transformă şi se descoperă împreună cu aceste tinere, venite uneori din alte părŃi, fără să mai aibă în privire resemnarea sau disperarea fostului colonizat. Nu putem înŃelege sensul căutării şi al tentativelor de restructurare ale fetelor purtătoare de văl, dacă nu le vedem pătrunse de aceste două sfere de valori şi de personaje ale unei aceleiaşi culturi, ale unui islam totodată acelaşi, dar şi reinventat de ele. Aşa după cum nu se înŃelege elanul şi înclinarea lor de a căuta să se regăsească prin văl, dacă nu completăm fazele de început ale acestora cu „echivalentele" lor ca reguli, ca valori şi ca actori din Occident. Fetele care se explică, ascultă şi oferă primele noŃiuni despre o tradiŃie vie, corectînd injoncŃiunile şcolăreşti ale moscheii, fac pereche cu ziariştii şi reporterii ce se arată interesaŃi, ascultă, discută şi par a compensa astfel atitudinea profesorală şi uşorul dispreŃ al unor dascăli. Iar tinerele musulmane ce vorbesc altfel despre rituri şi înlocuiesc, în reprezentări, autoritatea tatălui, a fratelui sau a vărului, îşi pot găsi o prelungire în avocatul, militantul sau simpatizantul „francez", ce compensează prejudecăŃile altor francezi, atît de prezenŃi, care sînt poliŃistul, judecătorul şi uneori vecinul. 219 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Avem aici cele mai strategice elemente ale celor două sfere, în acelaşi timp reale şi imaginare, ale confruntării făcute posibilă prin fenomenul văl. Din cauză că valorile islamului şi ale Occidentului, alcătuind prima sferă, au fost percepute în dogmatism, dar şi în conflict, s-au întors fetele către vălul ce dădea acces la ceea ce reprezintă a doua sferă, cea a discuŃiilor şi a posibilului. Mai exact, ele au acceptat să facă parte şi să elaboreze, prin portul vălului şi prin controversele stîrnite de acesta, cea de a doua sferă, purtătoare a unui alt registru, a unei alte versiuni a religiosului, dar şi a unui alt loc de construit în cultură. In acest cadru, vălul poate părea la prima vedere superfluu. Fiindcă totul, actori şi valori, există deja concret în spaŃiul de viaŃă şi de interacŃiune, în cotidianul şi imaginarul multor musulmani şi musulmane. De văl a fost nevoie pentru ca lucrurile să se adune, să intre în opoziŃie şi să se cristalizeze. Pentru a se materializa şi concretiza entităŃi aflate în opoziŃie, situaŃii de „dublă constrîngere"9 asupra cărora va fi probabil posibil să se acŃioneze. Reactualizarea Acum, se poate avansa ipoteza că intrarea în concurenŃă şi învăŃămintele datorate oscilaŃiilor între cele două sfere, materializate prin afacerea vălului, au prilejuit trăirea - construirea chiar - confruntărilor asupra modalităŃii de realizare a unei repetări con-cretizatoare. Un fel de „al doilea scenariu" a cărui funcŃie latentă a constat în a reactualiza, pentru a putea fi administrate, istorii familiale şi socio-culturale pe care persistenŃa raporturilor din trecut le făcea de necontrolat, fiind percepute în termeni de dominare sau de supra-compensare culturale. Din această perspectivă, episoadele „vălul" fac parte dintr-un proces în care componenta religioasă şi

tradiŃională a fenomenului se înscrie într-o evoluŃie evidentă a unei schimbări socio-culturale. Iar confrun9BATESON, G., Vers une ecologie de Vesprit, Seuil, Paris, 1990. 220 FETELE CU VĂL Ńările alcătuiesc scene unde se rejoacă - şi uneori se reconstruiesc pentru a fi jucate - înfruntări inegale şi istorii neterminate cu soluŃii rămase nedeterminate, traumatizante şi indecise. Portul vălului se dovedeşte mai puŃin important decît ocazia de a se administra într-un context, de această dată concretizat şi putînd fi controlat, opoziŃiile culturale stereotipe. Căci, printre scenele rejucate, au fost lăsate să se înfrunte figuri ce nu putuseră exista pînă atunci; valori legitime insuflate de o parte sau de alta, au putut fi discutate ; sisteme de con-strîngeri mascate au putut fi conştientizate. In fine, s-a dovedit că elementul religios al vălului nu prezintă importanŃă decît prin ceea ce reactivează. Are valoare doar pentru că se înscrie într-o creaŃie necesară de la sine şi pentru deschiderea unei dezbateri cu celălalt. Dintre toŃi actorii puşi de afacerea vălului într-o poziŃie de confruntare şi de participare simbolică, fetele musulmane şcolarizate în FranŃa prezintă o configuraŃie cu totul aparte. Ele sînt purtătoare, în modul cel mai ostentativ, ale paradoxurilor şi contradicŃiilor oricărei femei musulmane aflate în căutarea şi realizarea propriei modernităŃi. Ele condensează şi cristalizează cel mai bine scenariile constînd în rejucarea trecutului pentru a se construi şi a se reconstrui altele. Cuvînt de deschidere (Jean Bauberot şi Haroun Jamous) De la prezentarea acestor două texte la colocviul SISR, în iunie 1995, pasiunile stîrnite de afacerea vălului par a se fi potolit. Pe de o parte, începutul anului şcolar a avut loc fără ca portul vălului să fi dat ocazia unor incidente majore. Pe de alta, deciziile Tribunalelor administrative prin care se anulau exmatriculările (44 de cazuri din 74 judecate, 18 urmînd a fi judecate, Le Monde din 14 septembrie 1995) n-au suscitat reacŃiile posibile. Se pare că lucrurile se îndreaptă spre adoptarea de soluŃii juridice de la caz la caz şi descentralizate, ce tind să facă din văl un semn putînd fi judecat după aceleaşi reguli ca şi cele aplicate altor simboluri religioase. 221 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Iar dacă tendinŃa aceasta se menŃine, am fi îndreptăŃiŃi să credem că, prin acest aspect, modelul francez în materie de laicitate şcolară e pe cale de a depăşi, o dată în plus, clivaje culturale declarate ca ireductibile. Chiar dacă o astfel de reuşită juridică se confirmă, ea ar lăsa neatinse totuşi, cele două serii de probleme ce tocmai au fost expuse : - Fracturile provocate, sau amplificate, de fenomenul vălul în cadrul grupurilor ce se prevalează de laicitate... Deşi fiecare dintre tendinŃe găseşte motive să-şi legitimeze propria poziŃie. - CondiŃiile socio-culturale în care trăiesc musulmanii din FranŃa, favorizînd adoptarea şi răspîndirea vălului. O aceeaşi zonă se află la încrucişarea celor două domenii, cea a aplicării principiilor laicităŃii pe lîngă populaŃiile şcolare tot mai diversificate cultural. Decalajul dintre un anumit tradiŃionalism propriu zonei şcolare şi deschiderile schiŃate de reglementarea juridică e cel ce riscă să pună probleme şi să invite la o reexaminare a excepŃionalităŃii franceze. SIMBOLICUL ÎN ATELIERUL ISTORICILOR Jean-Pierre DAVIET Istoric, Profesor universitar Membru al U.M.R. - I.D.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei) Simbolicul în atelierul istoricilor Ce loc acordă istoricii simbolicului? întrebarea e la fel de vastă ca şi istoria universală. Există o simbolică a puterii, de la piramidele din Egipt la însemnele suveranului (coroană, sceptru, spadă, mîna cu trei degete din vîrful sceptrului, pinteni), fără să omitem palatul Versailles, turnul cu clopot al oraşului, cheile oraşului, pictura oficială, monedele, reprezentarea judecătorească sau, în registrul revoltei, baricada, zidul FederaŃilor din cimitirul Pere Lachaise. In viaŃa cotidiană, totul poate avea o încărcătură simbolică : sărbătorile şi carnavalurile, bijuteriile, veşmintele, bibliotecile, ornamentele casei, jucăriile, ritmurile relaŃiilor dintre indivizi (naşteri, căsătorii, aniversări, etape ale carierei, decese, daruri sau politeŃe), activităŃile profesionale şi din timpul liber. Simbolul este mesajul nevăzutului făcut vizibil şi are o valoare participativă. El concentrează într-o anumită ambiguitate şi creează o identitate împărtăşită, înscrisă în materialitatea obiectului, a gestului sau în sentimente. Ne găsim şi ne regăsim printre rude, meseriaşi, lucrători ai fierului sau ai sticlei de exemplu, marinari, Ńărani, printre cei din aceeaşi clasă de vîrstă,

provincie, asociaŃie ori Ńară. Celălalt e perceput mai puŃin ca individ izolat, cît ca membru al unui corp imprecis din care şi eu fac parte, dar avînd locul meu fără a mă contopi cu el: simbolul integrează depărtarea, diferenŃa, artificiul. Parafrazîndu-1 pe Maurice Halbwachs, ne imaginăm simbolurile, dar le considerăm drept nişte manifestări confuze ale unei realităŃi care ne scapă1. 1 HALBWACHS, M., Les Cadres sociaux de la memoire, Albin Michel, Paris, 1994 (reeditare a unei ediŃii clasice din 1925). 224 _____________________SIMBOLICUL IN ATELIERUL ISTORICILOR SocietăŃile contemporane, pasionate de raŃionalitate, de eficacitate, de calcul utilitar şi de individualism, ar putea, fireşte, să rupă vrăjile lumii. Vechi simboluri se uzează, dau loc uneori la profanare (cimitirele), se ascund privirii (militarii nu-şi mai îmbracă uniformele cînd ies pe stradă), dar protestul revigorează simbolul (ocuparea unor biserici de către imigranŃi), îl absolutizează chiar (terorismul loveşte o Ńintă pentru valoarea ei simbolică). Recentele dezbateri în jurul vălului islamic şi al avortului au ascuns o puternică încărcătură simbolică. Am preferat ca, în loc să cuprind totul, să mă opresc la cîteva exemple de înregistrare a faptului simbolic de către istorici ai epocii contemporane, fără nici un fel de judecăŃi de valoare sau vreo pretenŃie de exhaustivitate, existînd doar simpla ambiŃie de evidenŃiere a unor repere utile pentru controversa dintre ştiinŃele sociale2. Maurice Agulhon, Marianne şi Provence Maurice Agulhon, urmînd exemplul lui Kan-torovicz3, dă în 1989 (dată atît de simbolică a bicentenarului), mai ales în cel de al doilea volum al unei trilogii consacrate reprezentărilor unui Stat nu lipsit de chip, sub formă de statui, efigii şi imagini, întregul său sens dimensiunii pe deplin revendicată a simbolicii4. Negreşit că o maturizare treptată, poate şi o distanŃare antropologică, au condus la elaborarea unei materii, nu tocmai evidentă la început, fiindcă istoria politică a Statului republican fusese prea puŃin obişnuită cu această abordare, ce se arată totuşi fecundă. Vom reŃine rigoarea folosită la definirea unui corpus strict delimitat (reprezentarea Republicii sub o formă 2 îmi exprim recunoştinŃa faŃă de Antoine Prost care a avut bunăvoinŃa să mă orienteze în bibliografie şi să mă ajute la precizarea anumitor noŃiuni. Se înŃelege că-mi asum responsabilitatea imperfecŃiunilor din prezentul text. îi mulŃumesc, de asemenea, lui Pierre Caspard pentru ajutorul său. * KANTOROVICZ, E., Les Deux corps du roi: essai sur la theologie politique au Moyen-Age, Gallimard, Paris, 1989. 4 AGULHON, M., Marianne au pouuoir. L'imagerie et la symbolique republicaines de 1880 ă 1914, Flammarion, Paris, 1989. 225 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ feminină, cu diferitele sale atribute semnificative) şi inventariat în funcŃie de vremuri şi locuri. Simbolul Mariannei s-a născut dintr-o imagine mentală a femeii dorite, întruchipînd patria din cîntecul cizmarului Lavabre de Puylaurens (Tarn) în 1792. El e redat mai apoi în imagini vizuale, precizate sub diverse forme după 1870, pe măsura afirmării regimului. IntenŃia e de a se lua în serios aceste reprezentări dotate cu înŃeles şi producînd efecte. între alte detalii pertinente, multe dezbateri au drept subiect problema bonetei frigiene, considerată la început ca revoluŃionară şi respinsă deci cu vigoare de oportunişti de tipul Jules Ferry. Acesta din urmă interzice, de exemplu, o statuetă aparŃinînd manufacturii din Sevres (1882). Reprezentarea bonetei frigiene se impune oficial o dată cu efigii de monede promovate de Paul Doumer, ministru de finanŃe în cabinetul radical al lui Leon Bourgeois în 1895, dar în momentul acela se trece de la proclamarea revoluŃionară la banalitatea lucrului instituit. Una din monedele cu bonetă frigiană din 1895, cea de argint, are parte de mai multă vîlvă decît celelalte, deoarece femeia seamănă, Republica fiind percepută ca Semănătoarea de idei. „Părintele" Combes* a avut ideea genială de a face din ea un timbru poştal. începe să funcŃioneze un soi de dialectică între o producŃie venită de jos (comunele comandă către 18761877 busturi ale Republicii, creaŃie facultativă şi militantă), domeniul neoficial al spontaneităŃii, şi o obligativitate venită de sus, aceea a marilor pedagogii naŃionale, ce se face remarcată şi în primării, în monumentele închinate morŃilor din războiul de la 1870 (în număr de 222), şi în monumente ale marilor personalităŃi (Gambetta, Sădi Carnot, Mace, Floquet), unde Republica e întotdeauna reprezentată. Maurice Agulhon face caz de o inerŃie metaforică a limbajului: se folosesc în continuare din belşug imaginile agricole (semănat, rod), cărora Biblia le-a dat un vechi înŃeles simbolic. Din motive diverse, unele forme au

mai mult succes decît altele, fără ca totul * Emile Combes (1835-1921), om politic francez, preşedinte al Consiliului (1902-1905), radical, a dus o viguroasă politică anticlericală (n. trad.). 226 SIMBOLICUL ÎN ATELIERUL ISTORICILOR să fie calculat şi premeditat, mai ales în imaginea liberă a sărbătorilor, a ornamentaŃiilor particulare, a textelor şi a caricaturii. Reuşita e adesea asociată cu claritatea simbolului. Cocoşul rămîne o emblemă de rezervă, folosită la podul Alexandru al III-lea pentru a nu-1 speria pe Nicolai al II-lea. Republica se face pe larg acceptată, devine omniprezentă, dar cu două limite. De notat mai întîi că figura rămîne polisemică. Fiecare îşi are Republica sa, condiŃie necesară pentru a i se găsi locul: Marianna senină, instalată cu pompă oficială în place de la Republique la Paris (1883), Marianna democratică şi socială, figură din popor, Marianna un pic ridiculizată a dreptei regaliste care, la nevoie, îşi aşază casca jos. în al doilea rînd, prezenŃa rămîne discretă, de marcare a decorului : monumentul se poate afla în centrul unor locuri privilegiate, o prezenŃă normală şi nu invadatoare, oricum mai redusă decît în regimurile totalitare. Această simbolică modestă, cu trăsături modelate vreme de o sută de ani, atestă o adeziune populară distinctă de cea a monarhiilor, nu scutită de fervoare, dar şi fără să manifeste vreo pretenŃie la menŃinerea organizării sociale. Probabil că Republica ar fi putut supravieŃui cu chipuri diferite, dar trebuia să demonstreze că ocupă o poziŃie în raport cu alte simboluri ale modernităŃii şi faŃă de simboluri provenite din trecut, că era o persoană, că putea fi iubită. Deşi Maurice Agulhon nu o spune explicit, exista negreşit dorinŃa unei reprezentări ideale mai presus de lumea politicienilor trecători şi imperfecŃi, cumva în sensul în care Michelet definise, în 1874, republica drept „asociere a voinŃelor şi a sufletelor"5. Acest rapid parcurs îndreptăŃeşte poate relectura operei anterioare a acestui autor, în special cartea sa Penitents et franc-magons de Vancienne Provence (essai sur la sociabilite meridionale) publicată în 19686, o lucrare 5 MICHELET, J.,HistoireduXIXesiecle. Noi folosim voi. 21 Oeuures completes, publicate sub conducerea lui Paul Viallaneix, Flammarion, Paris, 1982. 6 Reeditare în 1984 la Fayard, cu o actualizare privind evoluŃia problematicilor apărute după 1968. 227 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ fundamentală în istoriografia franceză, îndeosebi pentru construirea conceptului de sociabilitate. Nu e vorba nici de acelaşi cadru, nici de acelaşi subiect ca Marianna, dar ideea de bază e clară : Maurice Agulhon este un istoric al codurilor relaŃiilor interpersonale, al socializării, al legăturii sociale, nu numai în interiorul unei clase sociale, ci de asemenea şi, poate, mai ales, între persoane din clase diferite. Demersul său înglobează o dimensiune culturală, dar nu se confundă cu ceea ce se numeşte istoria culturii, deoarece se arată interesat de aspectele formale ale „mecanismelor politice". El explică trecerea la democratizarea moravurilor republicane prin practici mai vechi de imitaŃie intersocială, densitatea relaŃiilor interclase şi îndeosebi o sociabilitate organizată a asociaŃiilor provensale : confrerii de penitenŃi, loji masonice, cercuri şi cluburi, camere populare. Există o simbolică a sociabilităŃii primare în afara asociaŃiilor (altercaŃii publice însoŃite de lovituri, simulacre funebre, măşti), afectate fără îndoială de procesul de civilizare (refulare a violenŃei spontane, politeŃe), descrisă de Norbert Elias7, dar simbolica luată aici în calcul e cuprinsă în clarificarea formelor vieŃii asociative. Să luăm, de exemplu, legat de penitenŃi: capele, flamuri, cagule, hîrîitoare, bastoane cu măciulie sculptată. Mai pe larg, gesturile, ceremoniile sau mesele luate în comun în cadrul asociaŃiei sînt învestite cu simboluri. Uneori se manifestă, într-o anumită epocă, asemănări de forme între asociaŃii deosebite prin ideile lor. Se întîmplă însă ca simbolul să se schimbe între 1750 şi 1850 : funcŃia îndeplinită se poate menŃine sub diferite forme, ceea ce deschide calea unei dialectici a formelor şi a funcŃiilor simbolice în restructurare. Problematica sociabilităŃii conŃine în germene atenŃia acordată simbolului identităŃii colective8, care, prin asamblări succesive, conduce la edificarea politicului. Ar mai fi multe jaloane de luat în consideraŃie din opera lui 7 Uber der Progress der Zivilization, 1939. 8 Vezi un text important al lui Simmel, din 1913, publicat în culegerea Sociologie et epistemologie, PUF, Paris, 1981. 228 SIMBOLICUL ÎN ATELIERUL ISTORICILOR Maurice Agulhon, mai ales articole precum cel din Annales ESC9 sau Ethnologie franqaise10. Antoine Prost şi foştii combatanŃi Frumoasa teză de doctorat a lui Antoine Prost despre foştii combatanŃi11, susŃinută în 1974, este o lucrare

esenŃială în multe privinŃe pe acest front deschizător de drumuri, prin profunzimea analizelor sale şi a logicii unei metode preocupate să definească o „sintaxă" a registrului simbolic, avînd preŃiosul merit de a articula coerent trei noŃiuni adesea confundate, împletite desigur, dar specifice : simbolul, ritul şi mitul. Pentru a înŃelege mai bine, vom încerca să rezumăm o idee fundamentală desprinsă dintr-o anchetă foarte aprofundată asupra mişcărilor, ideologiilor şi practicilor. Veteranii din 1914-1918 sărbătoresc nu atît o victorie cît sacrificiile sau lupta în numele marilor principii, nu atît patria cît o datorie a patriei faŃă de ei. Ei nu reamintesc experienŃa prin care au trecut decît pentru a spune : Acest război trebuie să fîe ultimul. Deci, nu e vorba nici de patimă naŃionalistă, nici de o poziŃie războinică. Ne e îngăduit chiar să credem că fenomenul acesta, popular prin fundamentele sale, dar însufleŃit de conducători reprezentativi din clasele de mijloc, preocupaŃi de consens, a fost un zid de apărare împotriva ascensiunii unui virtual fascism francez. Volumul 3 al tezei, intitulat Mentalites et Ideologies, e interesant pentru tema ce ne preocupă, prin simbolica sa, bazîndu-se pe un corpus constituit din monumente ridicate pentru cinstirea morŃilor, ilustrată cu numeroase fotografii. Antoine Prost remarca, pe bună dreptate, absenŃa unui monument oficial al victoriei sau^chiar a unei pieŃe ori străzi. Arcul de triumf de la Etoile e deturnat de la sensul său napoleonian prin mormîntul 9 „Esquisse pour une archeologie de la Republique", în Annales ESC, 1973. 10 „Imagerie civique et decor urbain dans la France du XIXC siecle", în Ethnologie francaise, voi. 5, 1975. Cel mai recent: „Combats d'images : la Republique au temps de Vichy", în Ethnologie francaise, voi. 24, nr. 2, 1994. 11 Les Anciens Combattants et la societe francaise, 1914-1939, Presses de la FNSP, Paris, 1976. 229 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ soldatului necunoscut, cu simbolismul flăcării de aducere aminte. Semiologia foarte precisă a monumentelor, ca ansamblu de caractere încărcate de semnificaŃii privind un simbol abstract, disponibil pentru o diversitate de sensuri posibile, e dusă la bun sfîrşit mulŃumită unei grile de analiză cu cinci rubrici: localizare, natură şi iconografie, epigrafie principală, epigrafie religioasă, epigrafie necrologică. Tipurile principale se repartizează astfel: monumentul victoriei (se pare că nu mai mult de 15% din cazuri), monumentul civic, cel mai frecvent (ostaşi realizaŃi în manieră realistă, fără alegorie), monumentul funerarpatriotic, monumentul funerar şi monumentul pacifist, foarte rar (dedicat morŃilor noştri, victimelor, fără a se menŃiona FranŃa ori Patria). Finalmente, e absolut remarcabil că simbolica e corespunzătoare local unui temperament politic dominant: dacă există un fond comun, simbolicul întreŃine relaŃii cu ideologiile politice. Ritul Ńine de ceremonia comemorărilor : a comemora nu înseamnă a reproduce, sub formă simbolică, în aşa fel încît să se dea din nou viaŃă unei experienŃe fondatoare? AsociaŃia foştilor combatanŃi completează, fără îndoială, un gol al sociabilităŃii locale şi dă o nouă legitimitate sărbătorilor din orăşel, într-o Ńară unde dispare religia creştină : cultul morŃilor, deosebit de un cult al patriei, în jurul unui monument evocînd totodată altarul şi mormîntul, cuprinde un discurs, un minut de reculegere, un cîntec sau o melodie la goarnă {MorŃilor : 1932), un fel de dedicaŃie. Celebrarea e lecŃie de civism, sărbătoare a eliberării şi a păcii, sărbătoare patriotică pînă la un punct, fără a fi sărbătoare a gloriei patriei \ „un gest de pietate şi recunoştinŃă faŃă de victimele războiului, făcut în numele patriei, şi ai căror păzitori, martori şi garanŃi se instituie combatanŃii". Desfăşurarea ceremoniei, la care participă diferiŃi actori, e interpretată „ca un limbaj simbolic", îndeosebi prin distribuirea rolurilor şi a gesturilor efectuate. Preşedintele îi prezintă pe foştii combatanŃi drept cei ce-au plătit tributul de sînge dovedindu-şi civismul, ca un îndemn pentru cei de faŃă de a-şi însuşi virtuŃile cetăŃeneşti. Analizînd tematica politică a veteranilor de război, nu numai la comemorări, ci şi la congrese ori în articole, 230 SIMBOLICUL ÎN ATELIERUL ISTORICILOR Antoine Prost vorbeşte de un „discurs mitologic despre politică". O mitologie, însă, nu e oare o poveste frumoasă pe care ne place s-o auzim, o istorisire veridică într-un anume fel, dar despre care ştim şi că nu corespunde nicidecum realităŃii prozaice? Da, numai că ea e şi povestirea începuturilor unde prinde rădăcini o identitate. Discursul mitologic este istoria recompusă şi înfrumuseŃată a unei reîntemeieri ideale a domeniului politicului în creuzetul războiului : un politic al „combatantului" adevărat, onest, virtuos, curajos şi acceptat de toŃi aşa cum era în tranşee, deci foarte diferit de politica partidelor şi a politicienilor, o evadare din politica reală şi din luptele sociale, un refugiu în figurile mitice, în esenŃele abstracte, în arhetipurile eterne. Concret, nu trece decît prea puŃin dincolo de retorica şi de moralismul locurilor comune : aspiraŃia de a face regimul parlamentar mai eficient, de „a-l salva de el însuşi", fără nici o pîrghie pentru a

progresa în această direcŃie, prin refuzul precis de a face jocul partidelor şi prin incapacitatea de a concepe o acŃiune efectivă. Acest discurs ce refuză acŃiunea are o funcŃie internă : „a face să existe prin cuvîni o unitate inexistentă", precum şi o funcŃie externă : permite exercitarea unei „magistraturi morale", o misiune alcătuită din „liniştire şi moderaŃie". Astfel înŃeles şi chiar dacă nu spune nimic adevărat, mitul întreŃinut de clasele mijlocii are totuşi o utilitate, fie şi numai pentru a fi protejat de tentaŃiile extremiste. Luat în sens larg, simbolicul legat de rit şi de mit, ca şi de fenomenul de sociabilitate, era poate perceput nu prea clar de contemporani, dar se lasă descifrat în mod pertinent de istoric. FuncŃia pe care o îndeplineşte în cadrul sistemului politic e solidă în cazul ales de Antoine Prost. Fără îndoială că simbolul e mai bine încastrat în menŃinerea unui model social decît Marianna, deoarece derivă dintr-o confruntare masivă cu moartea şi atinge prin aceasta sacrul. El structurează mai complet o viziune despre lume, furnizează un cadru social memoriei şi defineşte perfect o identitate dorită şi proclamată, superioară celor de clasă ori de regiune. Dacă este conform cu interesele unei anumite elite de mijloc, regizat 231 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ de ea, el se adresează şi inimii, precum şi dorinŃei unei mase largi fiindcă trimite la o experienŃă trăită : practic, toate familiile franceze au fost atinse de războiul din 1914-1918. El califică oameni, arătînd disponibilităŃile şi capacităŃile pe care colectivitatea trebuie să le aprecieze, valorile recunoscute. Vom regăsi sub o altă formă anumite trăsături după al doilea război mondial: un om care a rezistat între 1940 şi 1944 nu e ca şi ceilalŃi, el a trecut printr-o experienŃă ce-i acordă o altă evaluare. Ca şi Maurice Agulhon, Antoine Prost analizează construirea legăturii politice pornind de la relaŃiile dintre clase şi de la o sociabilitate organizată. Din această perspectivă, aria de cercetare e deschisă şi studiilor privind cultura războiului din 1914-1918, de exemplu despre jucării, ce exalta mai curînd valorile războinice12. Mona Ozouf şi alŃii Interesul de a analiza precursorii a condus la evocarea unui foarte frumos articol de Mona Ozouf, publicat în 1975, „Du mai de la liberte ă Varbre de la liberte : symbolisme revolutionnaire et tradition paysanne"lz. IntenŃia este ambiŃioasă : e vorba de a se stabili o legătură între simbolismul revoluŃionar şi un simbolism popular mai vechi, de a reflecta la funcŃionarea simbolului cu ajutorul practicilor, riturilor şi discursurilor pe mai multe voci ale contemporanilor, precum şi de reconstruirea sensului de la distanŃă de către istoric. Ar fi trei simbolici: simbolica „sălbatică" moştenită de la practici seculare, simbolica reinterpretată într-un mod pretins raŃional de literatura epocii şi simbolica savantului de azi. Să ne dăm mai întîi seama de forŃa simbolului ce exprimă o legătură aproape sacră între semnificant şi semnificat: în 1820, la Bayeux se produce o răzmeriŃă atunci cînd prefectul pune să se taie cîteva crengi dintr-un arbore al libertăŃii rămas de la RevoluŃia din 12 AUDOUIN-ROUZEAU, S., La Guerre des enfants : essai d'histoire culturelle, Albin Michel, Paris, 1994. 13 Ethnologie francaise, voi. 5, 1975. 232 ___________________SIMBOLICUL IN ATELIERUL ISTORICILOR 1789. O simplă observaŃie ce s-ar putea aplica multor altor fenomene (profanare a Marseiezei, afacerea drapelului alb al contelui de Chambord la începutul anilor 1870...), dar pune şi problema sacrului în societăŃile noastre contemporane : chiar recunoscîndu-1 ca semnificant realmente sacru, pînă la ce punct am fi gata să ne batem pentru apărarea unui simbol ameninŃat? Interpretarea noastră personală ar fi că sacrul s-a recen-trat pe persoana umană mai mult decît pe obiecte (afacerea Dreyfus, moartea anumitor victime, în genul execuŃiei de la Fourmies în 1891, simbolul sîngelui la SIDA, polemicile în jurul lagărelor de concentrare naziste). Mona Ozouf distinge cu claritate trei etape în procesul revoluŃionar. Prima, începută după 4 august 1789 (neînŃelegeri cu privire la suprimarea drepturilor feudale, ce trebuie de fapt răscumpărate), dar marcată îndeosebi de violenŃele Ńărăneşti ce au loc în sud-vest între noiembrie 1790 şi primele luni ale anului 1791, e martoră la plantarea spontană a „arborilor de mai", mai mult nişte stîlpi drepŃi decît arbori, deşi un buchet de frunze încununează trunchiul curăŃat de crengi, amintind vag, în unele cazuri, de nişte spînzurători (ori, poate, replici la cruci?) Aceşti arbori erau plantaŃi ritualic, după ce fuseseră distruse giruete şi bănci din biserică şi, în pofida interpretărilor imediate cînd alarmante, cînd liniştitoare, nimeni n-a înŃeles prea bine natura fenomenului. A doua etapă (sfîrşitul lui 1791 şi anul 1792) nu mai e violentă : sînt iniŃiative locale, fără caracter oficial şi se vorbeşte de arbori ai libertăŃii. A treia etapă e cea a serbărilor oficiale din 1793 şi anii următori, caracterizate prin raŃionalizarea ritului de plantare şi o anumită alunecare către o celebrare a egalităŃii (oamenii aşezaŃi în cerc în jurul arborelui sînt egali).

Articolul demonstrează că simbolica originală e acoperită de o dublă idee : se rupe în mod violent cu vechea ordine ce nega libertatea şi se afirmă, într-un cadru de bucurie, posibilitatea unei reînnoiri prin plantare, rit de încheiere şi de început totodată. Deoarece trecutul e închis, totul poate începe din nou. Ritul încununează excesele, dar „garantează simbolic că o dată vechea ordine schimbată, noul nu mai trebuie să se 233 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ schimbe". Treptat, se trece de la un instrument efectiv de participare la o formă codificată de reprezentare, de la o analogie între semnifîcant şi semnificat la o alegorie ce desparte perceptibilul de o noŃiune mai intelectuală, devenită exterioară sau laterală. Se doreşte ca pe viitor simbolul să fie justificat prin considerente savante. Se invocă, de pildă, conform abatelui Gregoire, o universalitate simbolică a sacrului, dincolo de religiile revelate, interesul de a lega obiectele perceptibile de instituŃiile politice în favoarea unui fel de pedagogie senzualistă, utilitatea de a lupta împotriva devastării pădurilor propagînd dragostea pentru natura vegetală. ReflecŃiile asupra speciilor de arbori arată că se doreşte înscrierea în durata, stabilitatea şi ideea unei dezvoltări fericite. Ramurile oferă adăpost fără a te sechestra într-un spaŃiu închis, arborele adună oamenii în jurul unui centru. Mona Ozouf pune în contrast şi „forŃa calmă a trunchiului" cu tot felul de fantezii despre rădăcini, loc de refugiu al spaimelor şi obscurului. Ea consideră că nevoia de a planta poate fi interpretată ca o combinaŃie de vîrtej revoluŃionar şi de căutare a securităŃii. E întredeschisă o poartă către domeniul marilor arhetipuri ale spriritului uman. Dintre lucrările ulterioare vom reŃine ingenioasele analize ale lui Michel Pigejiet referitor la drapelul roşu al muncitorilor din Cher14. Intr-un departament puternic influenŃat de comunardul Vaillant, drapelul roşu e pus, în 1900, faŃă-n faŃă cu cel galben al sindicatelor apropiate de patronat. El simbolizează o imagine a lumii revoluŃionare, dar cu puŃin înainte de 1914, se operează pe nesimŃite o schimbare. Chiar dacă drapelul roşu e păstrat pentru afirmarea identităŃii proletare, de fiecare dată cînd e nevoie i se alătură drapelul tricolor, pentru a se atesta apartenenŃa muncitorilor la corpul social al cetăŃenilor francezi şi să nu uităm că unii dintre ei devin consilieri municipali, uneori chiar primari. Ei îşi revendică dreptul de a li se încredinŃa un mandat politic. Danielle Tartakowski şi Noelle Gerome au făcut unele 14PIGENET, M., Les Ouvriers du Cher, fin XVIIP-1914, Institut C.G.T. d'histoire sociale, Montreuil, 1990. 234 ___________________SIMBOLICUL IN ATELIERUL ISTORICILOR observaŃii privind universul comunist15, la care ne-am putea referi ca la nişte reflecŃii asupra serbărilor politice16. Studiul iconografic al cărŃilor de istorie poate fi interesant prin simbolurile patriei17. Marea publicaŃie colectivă condusă de Pierre Nora, Lieux de memoire18, cuprinde numeroase elemente legate de simbolică, fie în tomul I : La Republique, cu simbolurile (Cele Trei Culori, calendarul republican, Marseieza), monumentele, pedagogia, comemorările, respingerea amintirii (Vendee şi zidul FederaŃilor), fie în tomul II: La Nation (în special simbolica Statului, patrimoniul), fie în tomul III: Les France. Cele trei volume ale tomului III, unde subiectul e tratat pe larg în direcŃia identităŃilor multiple, conduc, de altfel, la o întrebare importantă : istoria imaginarului social, unele moduri de a gîndi spaŃiul şi timpul, sau dorinŃele, sau fantasmele colective se rezumă neapărat la registrul simbolicului? Răspunsul provizoriu dat de noi aici rămîne prudent. Da, atunci cînd se reperează identităŃi imaginare ce împart relaŃia spaŃiu-timp, de exemplu clivajul Paris-provincie analizat de Alain Corbin în volumul 1 : Conflits etpartages19, sau clopotniŃa bisericii, studiată de Philippe Boutry în volumul 2 : Traditions, sau locuri istorice şi figuri mai mult sau mai puŃin arhetipale, în volumul 3 : De Varchive a Vembleme. Dar 15 TARTAKOWSKI, D., GEROME, N., La Fete de l'Humanite, culture communiste, culture populaire, Messidor-Ed. Sociales, Paris, 1988. 16SANSON, R., Le 14 juillet, fete et conscience naŃionale 1789-1975, Flammarion, Paris, 1979. Precum şi CORBIN, A., Les Usages politiques des fetes, Publications de la Sorbonne, Paris, 1994. 17 Recomandăm consultarea unui număr special al revistei Historie de Veducation, condusă de Alain Choppin : Manuels scolaires, Etats et societes, INRP, nr. 58, mai 1993, Paris, îndeosebi un articol sugestiv al lui Yves Gaulupeau : „Les manuels scolaires par l'image : pour une approche serielle des contenus". A se vedea şi numeroasele publicaŃii ale lui Christian Amalvi de pildă : „Des Decembristes a la mort de Lenine (1825-1924). Un siecle de revolutions en France et en Russie du XVIIP siecle", în Actes du Xe Colloque des historiens francais et sovietiques, Moscova, iunie 1987, pp. 19—69. Revista Histoire de Veducation publică în fiecare an o bibliografie de unde reiese locul deloc neglijabil acordat simbolului în istoria

educaŃiei. 18 Gallimard, Paris, 1984-1993. 19 Vezi şi CORBIN, A., Les Cloches de la terre, Albin Michel, Paris, 1994. 235 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ nu orice Ńine de imaginar se înscrie în simboluri vizibile. Ni se pare că un adevărat simbol trebuie să se ofere simŃurilor, să se arate vederii, iar uneori să se lase auzit, de unde o vocaŃie potenŃială de a aduna. Un simbol ce nu se întruchipează nu poate pretinde să se adreseze mulŃimii. Dacă formele culturale sînt prea instabile şi fluide, ele riscă să nu fie sesizate de un grup20. Lieux de memoire au acordat, pe bună dreptate, un loc marilor ansambluri ale Statului, baroului, meseriilor, organizării industriale. N-ar trebui să credem că orice simbolică întreŃine o relaŃie cu naŃiunea, Statul sau comunitatea locală : există grupuri intermediare dotate cu propriile simboluri, cîteva lucrări ocupîndu-se mai amănunŃit de acest subiect21. InstituŃia, în sensul sociologic al termenului, creează o memorie simbolică, dar în aceeaşi măsură şi asocierea voluntară, sau reorganizează simbolici mai vechi. Ea comemorează şi instaurează. Astfel, simbolicul a pătruns în atelierul istoricilor epocii contemporane prin 1970. N-a făcut-o cu modestie, căci autorii care au elaborat problematicile şi metodo-logiile sînt unanim consideraŃi de comunitatea ştiinŃifică drept importanŃi şi nu se poate vorbi de „marginali". InfluenŃa sociologiei nu pare să fi fost determinantă, nici unul nu s-a declarat cu adevărat tributar unui întemeietor ca Simmel ori Elias, chiar dacă drumurile li s-au întretăiat. în schimb, etnologia a avut cu certitudine un rol indirect la care se adaugă lingvistica, explicit utilizată de Antoine Prost. E frapant că toate marile lucrări de început se înscriu într-o perspectivă de „mecanică politică", pentru a relua o expresie a lui Maurice Agulhon, adică de cercetare a funcŃiei simbolicului în menŃinerea echilibrului unui sistem politic. Poate că s-ar cuveni să menŃionăm o anumită epuizare a determinismelor socio-economice ale vulgatei marxiste şi uneori experienŃa „revoluŃiei din 1968", din plin trăită pe o scenă simbolică. 20 Altfel spus, nu credem că orice istorie culturală ne informează asupra simbolicului. 21 Vezi de exemplu GEROME, N.,Archives sensibles, Editions de l'ENS Cachan, Cachan, 1994. 236 ___________________SIMBOLICUL ÎN ATELIERUL ISTORICILOR Dacă istoria e povestire-problemă, cel puŃin începînd cu Lucien Febvre, problema în acest caz s-ar putea formula astfel: cum contribuie simbolicul la a întemeia şi la a face să dureze o ordine, inclusiv cînd pare să creeze dezordine? Simbolicul organizează cetatea, dar supravieŃuieşte mecanismului de funcŃionare din relaŃiile sociale, iar articularea unor forme sau practici culturale cu simbolicul trimite la o relativă libertate. Istoria culturii n-a produs încă o idee foarte precisă privind relaŃiile dintre cultural şi simbolic, de unde apariŃia unui unghi mort. în simbolic se amestecă imagini mentale şi imagini perceptibile : noi am preferat simbolicul înscris într-un corpus bine definit de documente, pentru a rămîne aproape de vechile şi bunele reguli riguroase ale metodei istorice. O lărgire a registrului simbolic ar duce totuşi la o diluare a noŃiunii şi, deci, la recunoaşterea simbolicului în gesturi, atitudini, comportamente mult mai greu de inventariat. O cale dificilă poate, dar ea n-ar trebui exclusă definitiv. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ABELES, M., Anthropologie de Vetat, col. „Anthropologie au Present", A. Colin, Paris, 1990 ABELES, M., Anthropologie politique de la modernite", în UHomme nr. 121, ianuarie-martie, 1992, XXXII AGULHON, M., Marianne au pouvoir. L'imagerie et la symbolique republicaines de 1880 ă 1914, Flammarion, Paris, 1989 AGULHON, M., „Imagerie civique et decor urbain dans la France du XLXe siecle", în Ethnologie franqaise, voi. 5, 1975 AGULHON, M., „Combats d'images : la Republique au temps de Vichy", în Ethnologie franqaise, voi. 24, nr. 2, 1994 A quoi servent Ies rites?, dosar Sciences Humaines, nr. 58, februarie 1966 BACHELARD, G., Ueau et Ies reves, Jose Corti, Paris (1974), Livre de poche, 1993 BACHELARD, G., Uair et Ies songes, Jose Corti, Paris, 1943 BACHELARD, G., La terre et Ies reveries du repos, Jose Corti, Paris, 1978 BACZKO, A., Les imaginaires sociaux, Payot, Paris, 1984 BALANDIER, G., Anthropologie politique, col. „Quadrige",

PUF, Paris, 1967 BALANDIER, G., Anthropo-logiques, Livre de poche, Paris, 1985 BARTHES, R., Mythologies, col. „Points", Seuil, Paris, 1957 BARTHES, R., „Changer l'objet lui-meme", în Esprit, nr. 402, Paris, aprilie 1971 BASTIDE, R., Le sacre sauvage, Payot, Paris, 1975 BATAILLE, G., Uerotisme, Minuit, Paris, 1957 BATAILLE, G., Uerotisme et la sacre, col. „Espaces Libres", Albin Michel, Paris, 1989 239 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ BATESON, G., La ceremonie du Naven, Librairie Generale Fran^aise, Paris, 1986 (prima ediŃie engleză în 1936) BENVENISTE, E., Le vocabulaire des institutions indoeuropeennes, 2 voi., Minuit, Paris, 1969 BETTELHEIM, B., Les blessures symboliques, Gallimard, Paris, 1971 Bizutages, în Revue Panoramique, nr. 6, 1992 BLONDEAU, A. M., Essais sur le rituel I et II, K. Schipper, Peeters, 1990 BONTE, R, IZARD, M., Dictionnaire de Vethnologie et de Vanthropologie, PUF, Paris, 1991 BOURDIEU, P., „Sur le pouvoir symbolique", în Annales E.S.C., nr. 3, mai-iunie 1977 BOURDIEU, R, La distinction, Minuit, Paris, 1979 BOURDIEU, R, „Les rites comme actes d'institution", în Ades de la Recherche en Sciences sociales, 1982 BOURDIEU, R, Le sens pratique, Minuit, Paris, 1980 BOURDIEU, R, Raisons pratiques, Seuil, Paris, 1994 BOUVIER, R, Socio-anthropologie du contemporain, Galilee, Paris, 1995 BROMBERGER, C, Le match de football Ethnologie d'une passion partisane a Marseille, Naples et Turin, Maison des sciences de Thonime, Paris CAILLOIS, R., Le mythe et Vhomme, col. „Idees", Gallimard, Paris, 1972 CAILLOIS, R., Vhomme et le sacre, col. „Folio-Essais", Gallimard, 1950 CASSIRER, E., La philosophie des formes symboliques, Minuit, Paris, 1972 CASTORIADIS, C, Uinstitution imaginaire de la societe, Seuil, Paris, 1975 CAZENEUVE, J., Les rites et la condition humaine, PUF, Paris, 1958 CAZENEUVE, J., Vethnologie, Livre de Poche, Librairie JLarousse, Paris, 1967 CHEVALIER, J., GHEERBRANT, A., Dictionnaire des symboles, ed. a 2-a, Robert Laffont, Paris, 1982 CENTLIVRES, P. (sub cond.), Les rites depassage aujourd'hui, FAge d'homme, Neuchâtel, 1986 CITRON, S., „Le mythe de la Nation Frangaise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 CONEIN, B., FORNEL de ML, QUERE, L., „Les formes de la conversation", în Reseaux, 1990 CORBIN, A., Les usages politiques des fetes, Publications de la Sorbonne, Paris, 1994 240 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ DELUMEAU, J., La premiere communion : quatre siecles d'histoire, Desclee de Brouwer, Paris, 1987 Destin des rituels, (Colocviu din 19-20 oct. 1991), în Revue du College des psychanalystes, nr. 41, 1991-1992 DORFLES, G., Mythes et rites d'aujourd'hui, Klincksieck, Paris, 1975 DOUGLAS, M., De la souillure, etude sur la notion de pollution et de tabou, La Decouverte, Paris, 1992 DUFLOS-PRIOT, M. T., „L'apparence et son bon usage dans la vie quotidienne et la presse magazine", în Cahiers du LERSCO, nr. 9, Universite de Nantes, CNRS,1987 DURÂND, G., Uimagination symbolique, PUF, Paris, 1964 DURÂND, G., Les structures anthropologiques de Vimaginaire, Dunod, Paris DURKHEIM, E., Les formes elementaires de la vie religieuse, PUF, Paris, 1960 ELIADE, M., Mythes, reves et mysteres, col. „Folio-Essais", Gallimard, Paris, 1957 ELIADE, M., Aspects du mythe, col. „Idees", Gallimard, Paris, 1963 ELIADE, M., Trăite d'histoire des religions, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1964 ELIADE, M. Images et symboles: essais sur le symbolisme

magico-religieux, Gallimard, 1952 ELIADE, M., Le sacre et le profane, col. „Idees", Gallimard, Paris, 1965 ELIADE, M., Initiation, rites, societes secretes, (1959), Gallimard, Paris, 1972 ELIAS, N., La dynamique de VOccident, „Presses pocket", Calmann-Levy, Paris, 1990 ELIAS, N., La societe de cour, (Calmann-Levy, 1975), Flammarion, Paris, 1985 EHRENBERG, A., „Le nouveau mythe de Fentreprise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 EVANS-PRITCHARD, E. E., La femme dans Ies societes primitives, PUF, Paris, 1971 (prima ediŃia engleză în 1965) FAVRET-SAADA, J., Les mots, les sorts, la mort, Gallimard, Paris, 1977 FRAZER, J., Le rameau d'or, 4 voi, Laffont, Paris, 1981 (prima ediŃie engleză în 1911-1915) FREUD, S., Totem et tabou, Payot, Paris, 1947 GIRARD, R., La violence et le sacre, Grasset, Paris, 1972 241 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ GLUCKMAN, M., Order and Rebellion in Tribal Africa, Coohen and West, Londra, 1963 GOFFMAN, E., La mise en scene de la vie quotidienne, 2 voi., Minuit, Paris, 1973 GOFFMAN, E., Les rites d'interaction, Minuit, Paris, 1974 GOFFMAN, E., Les moments et leurs hommes, prezentare de Y. Winkin, Seuil-Minuit, Paris, 1988 GOFFMAN, E., Fagons de parler, Minuit, Paris, 1988 GOGUEL D'ALLONDANS, T. (sub cond.), Rites de passage, Eres, 1994 HERAULT, L., „Fetes de la foi dans Haut-Bocage vendeen. Enjeux liturgiques et manieres de faire", în Ethnologie franqaise, oct.—dec. 1994 HUBERT, H., MAUSS, M., Melanges d'histoire des religions, Alean, Paris, 1909 HUXLEY, J., (ed.), Le comportement rituel chez Uhomme et chez l'animal, Gallimard, Paris, 1971 ISAMBERT, F. A., Rites et efficacite symbolique, Cerf, Paris, 1986 ISAMBERT, F. A., Le sens du sacre, fete et religion populaire, Minuit, Paris, 1982 IZARD, M., SMITH, P. (sub cond.), La fonction symbolique, Gallimard, Paris, 1979 JAMOUS, R., „La relation frere-soeur : parente et rites chez les Meo de Tinde du Nord", în EHES, Paris, 1991 JAKOBSON, R., Essai de linguistique structurale, Minuit, Paris, 1965 JODELET, D., (sub cond.), Les representations sociales, PUF, Paris 1989 JUNG, C. G., KERENYI, Ch., Uessence de la mythologie (1941), col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1980 JUNG, C. G., UHomme et ses symboles, Paris, 1964 Langages, Symboliques, representations, în Cahiers internationaux de sociologie, voi. 100, 1996 LANTZ, P, „La peur du symbolisme", în La Revue du Mauss, nr. 4, 1989 LANTZ, P, Uinvestissement symbolique, PUF, Paris, 1996 LEACH, E., „Ritualization in Man", în Philosophical Transactions of the Royal Society of London, B, 1966 ; 251, pp. 403-408 LEVI-STRAUSS, C, Anthropologie structurale, Pion, Paris, 1958 LEVI-STRAUSS, C, Le totemisme aujourd'hui, PUF, Paris, 1962 242 BIBLIOGRAFIE GENERALA LEVI-STRAUSS, C, „Comment meurent les mythes?", în Science et conscience de la societe, Miscelaneu în onoarea lui Raymond Aron, 1970 LEVY-BRUHL, L., Les fonctions mentales dans les societes inferieures, Alean, Paris, 1910 LIVET, P, „Authropologie et symbolique", în Critique, mai 1990 LUCCIONI, G „Le mythe aujourd'hui", în Esprit, nr. 402, aprilie 1971 MAISONNEUVE, J., Les conduites rituelles, col. „Que sais-je?", PUF, Paris, 1995 MALINOWSKI, B., Trois essais sur la vie sociale des primitifs (1933), col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1980 MAUSS, M., Sociologie et Anthropologie, PUF, Paris, 1950 MAUSS, M., Manuel d'ethnographie (1947),

col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1989 MAUSS, M., Oeuvres, 3 voi., Minuit, Paris, 1968-1969 MOHEN, J. P, Les rites de Vau-delă, Odile Jacob, Paris, 1995 MORIN, E., Uesprit du temps. Tome I: Nevrose, Grasset et Pasquelle, Paris, 1962 MORIN, E., Les stars, col. „Points", Seuil, Paris, 1972 MUCCHIELLI, R., „Les mythes conŃemporains", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 NORA, R, Lieux de memoire, Gallimard, Paris, 1984-1993 Nos rites profanes, în Cahiers internationaux de sociologie, voi. XCII, 1992 OTTO, R., Le sacre, Payot, Paris, 1969 OZOUF, M., „Du mai de liberte a l'arbre de la liberte : symbolisme revolutionnaire et tradition paysanne", în Ethnologie franqaise, voi. 5, 1975 OZOUF, M., La fete revolutionnaire 1789-1799, col. „Folio", Gallimard, Paris, 1988 PICARD, D., Les rituels du savoir-vivre, Seuil, Paris, 1995 PIETTE, A., Lesjeux de la fete, Publications de la Sorbonne, 1988 PIETTE, A., RIVIERE, C. (sub cond.), Nouvelles idoles, nouveaux cultes : Derives de la sacralite, col. „Mutations et complexite", L'Harmattan, Paris, 1990 PIETTE, A., „Les rituels : du principe d'ordre â la logique paradoxale", în Cahiers Internationaux de Sociologie, XCII, 1992, pp. 163-180 PIGENET, M., Les ouvriers du Cher, fin XVIIP-1914, Institut C.G.T. d'histoire sociale, Montreuil, 1990 243 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ PINQON, M., PINgON-CHARLOT, M., La chasse ă courre, ses rites et ses enjeux, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1996 PINQON, M., PINgON-CHARLOT, M., Grandes Fortunes. Dynasties familiales et formes de richesse en France, col. „Documents", Payot, Paris, 1996 PITT-RIVERS, J., „La revanche du rituel dans l'Europe contemporaine", în Les temps modernes, nr. 488, martie 1987, pp. 50-74 Politesse et sincerite, în Esprit, 1994 POUCHELLE, M. C, „Sentiments religieux et show-business : Claude Fran^ois, objet de devotion populaire", în J. L. Schmitt, Les saints et les stars, Beauchesne, Paris, 1983 PROST, A., Les Anciens Combattants et la societe frangaise, 1914-1939, Presses de la FNSP, Paris, 1976 PUISEUX, H., UApocalypse nucleaire et son cinema, col. „7e Art", Ed. du Cerf, Paris, 1988 QUERE, L., „La vie sociale est une scene", în Le parler frais d'Erving Goffman, Minuit, Paris, 1969 La ritualisation du quotidien, în Ethnologie frangaise, voi. XXVI, nr. 2, A. Colin, aprilie-iunie 1996 REIK, T., Le rituel, Denoel, Paris, 1974 RIVIERE, C, PIETTE, A. (sub cond.), Nouvelles idoles, nouveaux cultes : Derives de la sacralite, col. „Mutations et complexite", FHarmattan, Paris, 1990 RIVIERE, C, Les liturgies politiques, PUF, Paris, 1988 RIVIERE, C, „Mythes modernes au coeur de Fideologie", în Cahiers internationaux de sociologie, voi. XC, ianuarie-martie 1991 RIVIERE, C, Les rites profanes, PUF, Paris, 1995 SALITOT, M., „Le mythe de Scissy, Patrimoine du Mont SaintMichel", în Ethnologie frangaise, voi. XXV, 1995 SANSON, R., Le 14 juillet, fete et conscience naŃionale 17891975, Flammarion, Paris, 1979 SPERBER, D., Le symbolisme en general, Hermann, Paris, 1974 THOMAS, L. V, Rites de mort, Fayard, Paris, 1985 TODOROV, T., Theories du symbole, col. „Points", Seuil, Paris, 1977 TODOROV, T., Symbolisme et interpretation, Seuil, Paris, 1978 TURNER, V W., Le phenomene rituel,

PUF, Paris, 1990 VAN GENNEP, A., Les rites de passage, Nourry, Paris, 1909 VERDIER, Y., Fagons de dire, fagons de faire, Gallimard, Paris, 1979 244 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ VERNANT, J. P, Mythe et pensee chez les Grecs, Maspero, Paris, 1965 VEYNE, P, Les Grecs ont-ils cru ă leur mythes?, Seuil, Paris, 1983 VILLADARY, A., Fete et vie quotidienne, Ed. Ouvrieres,1968 WEINBERG, A., „Les figures du rite", în Sciences Humaines, nr. 58, februarie 1996 WUNENBERGER, J. J., Le sacre, col. „Que sais-je?" nr. 1912, PUF, Paris ZONABEND, R, „Rites et vie quotidienne", în Les rites de passage aujourd'hui. Actes du colloque de Neuchâtel, 1981, FAge d'homme, 1986 Cuprins CUVINT ÎNAINTE (Jean-Pierre DAVIET)....................... 5 PREZENTARE (Monique SEGRE)..................................... 9 LECTURĂ „SOCIO-ANTROPOLOGICĂ" A EPOCII CONTEMPORANE (Pierre BOUVIER)............................. 19 MITOLOGIE FILMICĂ A EPOCII NUCLEARE (Helene PUISEUX).............................................................. 31 BIOGRAFIILE LUI ELVłS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ (Gabriel SEGRE).................................................. 53 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE (Claude RIVIERE)............................................ 77 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE (Michel PINŃON, Monique PIN£ON-CHARLOT)........................................................................... 97 PROCESUL DE SOCIALIZARE ŞI DEPRINDERE A BUNELOR MANIERE, LEGAT DE UN RITUAL: ANIVERSAREA (Regine SIROTA)..................................... 119 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR (Marie-France DORAY).......................................................131 NOI RITURI DE TRECERE ŞI CICLUL DE VIAłĂ (Michele FELLOUS)............................................................157 247 RITUALURI ÎNTR-O INSTITUłIE DE ARTĂ (Monique SEGRE)................................................................171 CARTEA ŞI RITUALURILE EI (Yvonne JOHANNOT) ... 185 SIMBOLISM INDIVIDUAL (SINGULAR), SIMBOLISM COLECTIV (Pierre LANTZ)...............................................201 FETELE CU VĂL (Haroun JAMOUS).............................211 SIMBOLICUL ÎN ATELIERUL ISTORICILOR (Jean-Pierre DAVIET)....................................................................223 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ............................................239 ISBN 973-9244-76-9 Redactor: Doina Lică Bun de tipar : 10.04.2000 Apărut: 2000 Coli de tipar : 15.5 Tiparul executat sub c-da nr. 329/1999, la Imprimeria de Vest - Oradea, str. Mareşal Ion Antonescu, nr. 105, ROMÂNIA. l Seria CÎMP DESCHIS • Lectură „socio-antropologică" a epocii contemporane • Mitologie filmică a epocii nucleare •Biografiile lui Elvis Presley: o

naraŃiune mitică • Structură şi antistructură în riturile profane • Ritualuri familiale şi sociale din marea burghezie • » Procesul de Socializare şi deprindere a bunelor maniere, legat de un ritual: aniversarea • Rituri familiale şi începerea anului şcolar • Noi rituri de trecere şi ciclul de viaŃă • Ritualuri într-o instituŃie de artă • Cartea şi ritualurile ei • Simbolism individual (singular), simbolism colectiv • Fetele cu văl • Simbolicul în atelierul istoricilor • editura amarcord ISBN 973-9244-76-9 9. Q()Q

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful