You are on page 1of 5

LUPU SIMONA

Clasa II A

REFERAT GASTROENTEROLOGIE

PARAZITOZELE INTESTINALE

DEFINITIE:

Parazitozele intestinale sunt afectiuni ale aparatului digestiv provocate de prezenta


unor paraziti in intestin, care pot determina tulburari locale sau la distanta. Bolile parazitare
sunt foarte raspandite. in orase este infestata circa 10% din populatie, iar infestarea rurala
este si mai mare.
Parazitii intestinali patogeni pentru om fac parte fie din grupa protozoarelor, fie a helmintilor
("viermi intestinali).

Se intalnesc frecvent la copii indifferent de varsta. Intrucat sugarul este alaptat, el nu


are posibilitatea de a se contamina in mod direct, ceea ce determina o scadere a incidentei
parazitozelor intestinale in primele luni de viata.
Parazitozele intestinale sunt boli cauzate de prezenta in organism a diversi paraziti.
Cele mai frecvente boli intalnite la copil sunt: Giardioza, Oxiuroza, Ascaridioza.
De asemenea se intalnesc si alte parazitoze, dar cu o incidenta mult mai scazuta, precum:
tenia, toxoplasmoza, trichocefaloza, toxocaroza, himenolepidoza, hidadidoza etc.

METODE DE DEPISTARE:

Agentii cauzatori ai acestor afectiuni intestinale provoaca numeroase tulburari si de


gravitate variata. De regula copilul parazitat manifesta o simptomatologie complexa: diaree,
greata, varsaturi, inapetenta (scaderea poftei de mancare), balonari, dureri abdominale acute,
anemie cu paloare intense, somn agitate, scadere in greutate si stoparea cresterii copilului (in
cazul in care parazitarea este de lunga durata si netratata), prurit anal (mancarimi intense) in
cazul oxiurilor.

Afectiunile nu pot fi diagnosticate doar prin simpla prezenta a unora dintre semnele
enumerate mai sus. Diagnosticul pozitiv se pune prin examenul coproparazitologic, atunci
cand parazitii adulti, fragmente ale acestora (proglote), ouale sau chisturile lor sunt eliminate
spontan sau in scaun. In cazul oxiurozei, manifestata prin prurit anal si perianal se
recomanda efectuarea amprentei anale luata pe o banda adeziva, urmata de examenul
microscopic.
Vindecarea se poate afirma numai dupa efectuarea a minim 3 examinari consecutive
cu rezultat negativ al scaunului, la interval de 7-10 zile intre probe. Este necesara repetarea
examenului coproparazitologic deoarece exista un timp de latenta intre momentul infectarii si
momentul in care acesta incepe sa elimine oua sau chisturi si pentru ca eliminarea parazitului
in materii fecale este inconstanta, functie de ciclul sau biologic.
Exista paraziti care nu elimina oua sau chisturi in materii fecale (toxoplasma, trichinela,
toxocara etc) sau aparitia de oua in materii fecale se face accidental. In aceasta situatie, se
recomanda identificarea antigenelor specifice parazitare sau/ si a anticorpilor parazitari prin
metode imunoenzimatice, cu sensibilitate si specificitate foarte ridicata.
MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE:

Constau in masuri generale de igiena: curatenie, aierisirea incaperilor, folosirerea de


olite individuale si dezinfectia regulata a acestora si a toaletelor, transportul, pastrarea si
prepararea alimentelor in conditii de stricta igiena, spalarea fructelor si zarzavaturilor (pe care
se pot depune paraziti, chisturi, oua) inainte de consumare sau refrigerare. Trebuie acordata
o importanta deosebita si lenjeriei de corp si pat a copiilor bolnavi; acestea vor fi spalate prin
fierbere si calcate. Se iau masuri de igiena corporala precum spalatul mainilor de cate ori este
nevoie (in mod obligatoriu inainte de fiecare masa), taierea regulate a unghiilor etc.

Pentru o evolutie buna este necesara tratarea corecta atat a copilului bolnav, a celor din
anturajul lui, cat si din colectivitate (cresa, gradinita sau scoala), indiferent daca prezinta
simptome sau nu.

Bolile parazitare cunosc o incidenta crescuta pe intreg mapamondul, dar variaza de la o zona
geografica la alta.
Caracteristica primordiala a parazitilor intestinali intalniti la om este ca NU confera imunitate
totala sterilizanta, individual putand fi infestat in orice moment.

O parazitoza poate dezvolta o simptomatologie banala sau poate fi chiar asimptomatica.


Prezenta parazitilor manifesta adesea o influenta negativa asupra chilibrului nutritional, ceea
ce va determina pierderi in greutate asupra organismului gazdei.
Parazitii incriminati in boala vor coloniza aparatul digestive, ceea ce va da nastere la diverse
tulburari digestive precum: scaderea apetitului alimenatr; astfel are loc diminuarea ingestiei
de alimente ce va determina aparitia ANOREXIEI.

Principii generale de tratament al parazitozelor intestinale:

1. va fi ales medicamentul cel mai eficace si cel mai putin toxic pentru bolnavul respectiv.
Doza va fi calculata in functie de varsta reala, greutate si nu in functie de varsta
calendaristica;
2. nu va fi tratata o parazitoza in timpul unei boli acute sau in zilele care urmeaza
vaccinarii antipoliomielitice pe cale orala;
3. nu vor fi administrate in zilele respective alte medicamente, cu exceptia vitaminelor;
4. in cazul bolnavilor pluriinfestati, se va trata intai infestarea cu ascarizi (in absenta
acestora se va tine seama de patogenitate, posibilitatea administrarii medicamentelor
cu spectru larg, necesitatea reintegrarii in colectivitate);
5. materiile fecale vor fi analizate in continuare pentru a aprecia eficacitatea
tratamentului.

Obligatoriu, tratamentul parazitozelor intestinale va fi precedat de:

• anamneza (depistarea afectiunilor care ar contraindica unele medicamente sau ar fi


necesare unele precautii, informatii referitoare la tratamente anterioare pentru
parazitoze, cat si rezultatele acestora);
• examen clinic general;
• examene de laborator necesare identificarii parazitului, cat si unele examene impuse
de medicamentul ce ar urma sa fie administrat (probe de disproteinemie, sumar de
urina, hemograma).

Tratamentul va fi administrat “de urgenta” in infestatiile cu:

• Tenia Solium (pericol de cisticercoza);


• Ascarizi (risc de ocluzie, accidente prin eratism etc.);
• Strongyloides (toxinele pot determina tulburari grave);
• Oxyurus si Hymenolepis (se inmultesc in organism).

De retinut! Referitor la colectivitate, cei infestati cu Giardia, oxiuri, Hymenolepis si


Strongyloides sunt si mai contaminanti in timpul tratamentului.

Oxiuriaza este o parazitoză frecventă mai ales la copii. Este determinată de


viermi nematozi intestinali denumiţi oxiuri {Enterobius vermicularis). Este un vierme mic, alb,
a cărui femelă are lungimea de 8-13 mm, iar masculul de 2-5 mm). Adultul trăieşte în partea
terminală a intestinului subţire. Femelele fecundate migrează în intestinul gros, ies la
suprafaţă prin anus, se fixează în jurul anusului unde depun ouăle. Ouăle le provoacă prurit
anal copiilor, aceştia se scarpină încărcându-şi mâinile cu ouă pe care le duc la gură,
ingerând ouăle embrionate ale paraziţilor care eliberează larvele în stomac (autoinfestare).
Este o boală a mâinilor murdare, afectând uneori o întreagă familie sau o colectivitate.

Semne şi simptome. în majoritatea cazurilor, parazitoză este asimptomatică şi este


depistată prin examen de laborator sau de către mamă, care observă viermii adulţi la
suprafaţa scaunului sau anusului. Ouăle fiind iritante, copilul infestat acuză prurit anal.
Pruritul este responsabil de producerea unor leziuni de grataj în regiunea anală, leziuni care
se pot suprainfecta. La fetiţe a fost observată şi vulvovaginita. Această simptomatologie
determină uneori insomnie sau somn agitat, instabilitate, agitaţie.

Diagnostic pozitiv. Examenul coproparazitologic obişnuit este negativ, astfel încât


pentru diagnostic se recurge la “scotch test” sau testul cu celofan adeziv care constă în
aplicarea unor benzi adezive transparente în regiunea anală şi apoi examinarea lor la
microscop pentru a identifica ouălele de parazit. Testul se efectuează dimineaţa şi se repetă
câteva zile la rând.

Tratament.

- pamoat de pirviniu (Vermigal, Povanyl) 5 mg/ kg în doza unică repetată după un interval de
două săptămâni; medicamentul colorează scaunele în roşu;

- pamoat de pyrantel (Combantrin) 10 mg/kg în doză unică repetată după două săptămâni;

- mebendazol (Vermox) cp. a 100 mg, câte 2 cp./ zi timp de 3 zile;

- piperazina (hidrat sau adipat de piperazina -Nematocton) în doză de 50 – 75 mg/kg/zi

- flubendazol (Fluvermal) 100 mg în doză unica.


Ascaridiaza Parazitul se numeşte Ascaris umbricoides şi este un nematod,
un vierme rotund, alb-roz, lung de 15-35 cm, cu extremităţi efilate.

Ciclul parazitului. Adultul trăieşte în intestinul subţire al gazdei (omul), unde depune ouăle.
Ouăle sunt eliminate o dată cu scaunul, sunt neembrionate, nefiind posibilă autoinfestarea.
Embrionul se formează în mediul extern (în interval de 30-40 de zile) şi oul devine infestant.
Ouăle de ascarid embrionate de pe sol sunt ingerate de copil o dată cu alimentele nespălate
(salată) şi larvele sunt eliberate în intestinul subţire iar după un traseu prin ficat, inimă şi
plămâni, ajung şi se stabilesc tot în intestinului subţire unde se transformă în adult.

Semne şi simptome. Parazitoză poate fi asimptomatică, mai ales la adult, fiind depistată cu
ocazia unui examen coproparazitologic (efectuat pentru a afla cauza unei hipereozinofilii).

Se disting două tipuri de manifestări clinice:

1. Manifestările clinice infuza larvara a parazitului sunt cunoscute sub denumirea de sindrom
Loffler. După câteva zile de la ingestia ouălor apare tuse, uneori cu expectoraţie, rar dureri
toracice şi în mod excepţional hemoptizie, febră. Examenul fizic nu relevă nimic patologic, iar
radiografia pulmonară evidenţiază opacităţi sistematizate sau nesistematizate, foarte labile –
dispar spontan în câteva zile. Hiper-eozinofilia este tipică în această perioadă (30-60%),
parazitul fiind într-un stadiu “tisular” de evoluţie.

2. Manifestările clinice în faza adultă a parazitului cuprind:

- tulburări digestive: anorexie, dureri abdominale, vărsături antrenând uneori eliminare de


ascarizi prin gură, scaune diareice în care de asemenea se elimină ascarizi;

- tulburări psihice: ticuri, prurit nazal, iritabilitate, tulburări ale somnului (agitaţie nocturnă,
coşmaruri);

- manifestări alergice: prurit, urticarie, edem Quincke, tuse spasmodică, sindrom Loffler tardiv.

Au fost descrise şi complicaţii severe (“ascaridiaza chirurgicală”) care survin în infestările


masive:

- ocluzie intestinală prin: obstrucţie determinată de pachet de ascarizi, volvulus (al unei anse
îngreunate de numeroşi paraziţi), invaginaţie intestinală;

- perforaţie intestinală;

- pătrunderea ascarizilor în lumenul apendicular determinând apendicita acută; în căile biliare


determinând icter obstructiv; în canalele pancre-atice determinând pancreatita acută.

Examene paraclinică

In stadiul larvar al parazitului se constată:

- hipereozinofilie 15-30%;
- examenul coproparazitologic este negativ (aparent paradoxal);

în stadiul adult al parazitului apar:

- eozinofilia este moderată: 5-10% sau poate lipsi;

- examenul coproparazitologic evidenţiază ouă de paraziţi, dacă infestarea s-a făcut cu


femele;

tranzitul baritat evidenţiază uneori viermii care apar “în negativ” dând imagini “în panglică”.

Tratament. Există mai multe preparate medicamentoase eficiente:

- Levotetramisol (Decaris) -3-4 mg/kg în doză unică;

- Piperazina sub formă de hidrat de piperazină (Nematocton sirop 10-20%) sau adipat de
piperazină (Nematocton cp.) în doză de 50-75 mg/kg/zi timp de 5 zile;

- Pamoat de Pyrantel (Combantrin) 10 mg/kg în doză unică;

- Mebendazol (Vermox) lOOmg de 2 ori zi, 2-3 zile;

- Flubendazol (Fluvermal) 200mg/zi 3 zile.