*Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială.

Universitatea Bucureşti*

Sociologia Victimei Femeia- victimă a bărbatului

Prof. Dan Banciu Student: Leahu Andra Mihaela An: III Modul: Comunicare şi Opinie publică

*2011*

persoana fizică ce constituie subiectul pasiv al unei infracţiuni. 14) ″Un act este delicvent atunci când face obiectul unei sancţiuni. Comportamentul deviant se referă ″la un comportament atipic care se abate de la poziţia standard şi încalcă normele socialmente recunoscute şi acceptate în cadrul unei anumite societăţii.″ (Banciu. ordonată. Acest tip de comportament poate căpăta diverse forme şi poate atrage după sine numeroase victime. materiale sau morlae ale unei acţiuni sau inacţiuni criminale. intrând în conflict cu standardele acceptate social. 111). defineşte victima.Într−o societate individul trebuie să se adapteze cerinţelor sociale. inteligenţă analitică. Deşi. celula de bază a societăţii şi se manifiestă prin violenţă fizică şi morală fie asupra copiilor. Dar ce este o victimă? Ce trăsături caracterizează femeia-victimă? În Dreptul Penal victima este definită drept persoană fizică sau juridică ce sufera un prejudiciu sau o vătămare a drepturilor sale prin fapta ilicită a unei alte persoane şi care este îndreptăţită să ceară repararea integrala a prejudiciului suferit sau restabilirea drepturilor inculcate. preocupări pentru frumos. 15). Bogdan T. fie asupra femeii. în general. aptitudini educaţionale. Un comportament deviant este ″un comportament care încalcă normele şi valorile sociale.M. 10 ) Prin tradiţie feminitatea desemnează o serie de trăsături de personalitate specifice femeii. 2007. 2002.″ (Ogien. sentimente deosebite.″ (Zamfir şi Chelcea. asupra căreia se răsfrâng direct consecinţele faptelor infracţionale. în societate mai apar şi comportamentele ″variante″ sau ″deviante″ . deci fără să vrea ajunge. Teodorescu. Având . 2007. fie ea formală sau difuză. comportamentul unui individ se conformează normelor grupului din care face parte. fără să-şi fi asumat conştient riscul.Rădulescu. finite. în lucrarea sa Comportamentul uman în procesul judiciar ca “orice persoană umană care suferă direct sau indirect consecinţe fizice. moral şi cultural în cadrul unor grupuri sau sisteme sociale. emotivitate. normelor şi valorilor culturale. precum: sensibilitate. 31) Un astfel de compotament se regăseşte şi în cadrul familiei. 2002.” (Susanu. 2001. (Susanu.

conform unui studiu efectuat de IGPR. teoretic. Adeseori ea va consuma alcool. dar pot duce şi la manifestări psihomatic nerecunoscute ca atare în serviciile medicale unde se prezintă solicitând îngrijiri. (Radio Iaşi) Violenţa faţă de femei reprezenta un aspect comun al căsătoriei în epocile medievale şi la începutul perioadei de industrializare. substanţe care să îi aducă o stare de îndepărtare psihică de realitatea pe care o trăieşte. în acest sens. fiind considerate atât de propria persoană cât şi de cei din jurul lor. medicamente psihotrope. Grăitoare sunt. Stresul ridicat şi anxietatea permanent pe care le trăieşte îi vor crea sau agrava boli cornice. Portretul unei victime este bine conturat de Gilles Ferreol şi Adrian Neculau(2003. Dacă în trecut “utilizarea violenţei de către soţ asupra soţiei era considerată ca un comportament normal şi o modalitate prin care soţul apăra şi menţinea conduita morală şi socială a femeii”(Henderson. drept responsabile pentru comportamentul violent al acestora. 216) . (Giddens. 1990.în vedere aceste trăsături. Va simţi că înnebuneşte şi va deveni tot mai neglijentă în ceea ce o priveşte. şi aceasta pentru că femeile sunt în continuare victime ale bărbaţilor. în lucrarea Violenţa. apud Rădulescu. este mai accentuate. 2008. aspecte psihosociale: “femeia victimă dezvoltă trăsături de personalitate ce sunt adesea urmarea mecanismelor defensive puse în funcţiune pentru a face faţă situaţiilor. 12). 2000. astăzi lucrurile ar trebui să stea altfel. Practic. nu existau legi care să interzică unui bărbat să abuzeze fizic de soţie. dobândită în propria copilărie. orientânduşi agresivitatea asupra ei însişi sau poate dezvolta comportamente de deplasare a furiei asupra copiilor.devenind o mama violentă. jumătate din români consideră că violenţa fizică domestică este ceva normal. Poate avea tentative de suicide. ajungând până la rănirea grava sau crimă. lucrurile nu stau deloc aşa. Acestea sunt cu atât mai persistente cu cât durata relaţiei violente a fost mai mare şi fragilitatea ei psihică. se poate deduce motivul pentru care femeia prezintă un grad de vulnerabilitate victimală ridicat. statisticile. Până la sfârşitul secolului XIX. Ea îşi va pierde încrederea în sine şi sentimental că deţine controlul asupra situaţiei. 151).

în ultimii ani. “violenţa se întamplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educaţie”. 22% dintre femei au declarant că sunt insultate sau înjurate de către partener. însă. dar multe femei nu declară acest lucru din diverse motive. “bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic”. asociaţii şi ong-uri şi s-au adoptat legi care să protejeze drepturile femeii în cadrul familiei şi nu numai. dintre care Hans von Heating ( 1948). într-o măsură sau mai mica. “violenţa se va opri odată şi odată”. bazate pe nişte prejudecăţi. Violenţa domestică se manifestă în mai multe forme precum: insulta(considerată unanim de către specialist ca fiind o formă de violenţă. 2003. 97) O altă întrebare importantă este aceea dacă victima are vreo influenţă în actul de violenţă asupra sa? Există numeroase mituri în ceea ce privesc modul în care femeia este considerate. 96).Cu toate că pe parcursul timpului s-au dezvoltat diverse programe.000 de cazuri. a abuzurilor în familie . “alcool este cauza violenţei domestice”. “nu este violenţă. apud Rădulescu. Totuşi. Printre formele de manifestare a violenţei domestic se mai numără ameninţarea. prin care se înţelege rolul jucat de victimă în declanşarea . ci ceartă”. pălmuirea. “bărbaţii abuzează femeile deorece nu cunosc alt mod de exprimare al emoţiilor”. În lucrarea Criminalul şi victima sa acesta introduce termenul de victimă actiantă. rolul pe care îl joacă victima a fost adus în discuţie de numeroşi cercetători şi autori. “Femeile provoacă violenţa şi o merită”. cu 26% mai multe decât in 2009. 2008. de actul de violenţă a bărbatului. Centru Parteneriat pentru Egalitate. nimeni nu ar trebui să se amestece. sunt toate mituri. pe o mentalitate adânc înrădăcinată în mintea românilor. libertatea exprimării şi respectul faţă de valorile şi credinţele personale etc. “femeilor le place să trăiască în aceste relaţii violente. Numărul este unul mai mare. “violenţa domestică este o chestiune privată. 2008. “bărbaţii violenţi sunt aşa pentru că au fost abuzaţi în copilărie sau provin din familii violente”. (Rădulescu. Asociaţia împotriva abuzurilor „No Abuse“ semnalează creşterea constantă. astfel că în 2010 s-au înregistrat peste 12.”. acest fenomen este unul des întâlnit. dar şi mituri legate de violenţa domestică în general. însă 21% din eşantionul de femei şi 19% din eşantionul de victime nu apreciază insulta ca fiind prea gravă (Cercetarea Naţională privind Violenţa în Familie şi la locul de Muncă în România. altfel ar pleca”.

2008. 2007. abuzul fizic asupra femeii nu este considerat ca fiind violenţă. sociali. socio-cultural. 1990.mecanismelor latente ale infractorilor. “Teoria susţine că tinerii învaţă din familie utilizarea violenţei şi învaţă să aprecieze violenţa ca necesară în rezolvarea unor astfel de situaţii. violenţa îndreptată asupra femeii în relaţia de cuplu se bazează pe modelele teoretice referitoare la comportamentul violent al agresorului. Teoria genetică este cea mai puţin susţinută în explicarea violenţei. modul în care percepe individul violenţa. într-o măsură mai mică sau mai mare. 2004. în cazul în care acestea consideră că femeia încalcă normele culturale. (Susanu. 61) Un aspect important îl constituie modul în care atât comunitatea cât şi femeia percep violenţa. .” (Rădulescu. responsabilă de actul violent. printr-o serie de factori culturali. Se pare că este “cea mai apropiată de o explicare adecvată a violenţei. şi care sunt transmise de la o generaţie la alta. 1947). culturali şi factorii de mediu în dezvoltarea violenţei. prin faptul că recunoaşte interacţiunea factorilor personali. comportamentul violent se datorează într-o anumită măsură socializării primare. Familiile femeilor au dreptul de a decide soarta femeii.” (Henslin. O altă teorie care explică originea violenţei este cea a sistemului social (Michalski. În ţările Orientului Mijlociu. El ajunge la concluzia că direct sau indirect şi victima poartă o parte din vină în desfăşurarea acţiunii infracţionale. Această teorie este mai completă pentru că ia în considerare toate elementele şi nu se centrează doar pe trăsăturile de personalitate sau mediul extern. sex. apud Rădulescu. 2004). O teorie importantă care stă la baza explicării comportamentelor violente este “teoria învăţării sociale“ (Sutherland. socio-demografici. 58) Astfel. în cadrul familiei. 2008. 2008. pp. aceasta punând accentul pe moştenirea unor trăsături de personalitate care determină manifestarea violenţei. 11-12) Cu toate că victima poate fi considerate. (Rădulescu. Teoria îmbină personalitatea cu factorii sociali din mediul în care trăieşte. Michalski. aspecte psihocomportamentale. aspect bioconstituţional. astfel că gradul de vulnerabilitate a unei victime poate fi condiţionat de o serie de factori: vârstă. 60).

culturali etc. abuzul fizic.” (Rădulescu. cu cât violenţa este promovată mai puţin şi femeile îndemnate să se apare de astfel de incidente . deşi legat nu este permis abuzul fizic si moral. Ceea ce este îngrijorător nu este faptul că bărbaţii cred cu ardoare acest lucru. 2000. Acest tip de violenţă este cel mai des întâlnit dintre formele de violenţă. ameninţarea. Cu toate că este foarte greu să schimbi felul de gândi al unui individ. putând conduce la o difuncţionalitate a acesteia. În încheiere. 2000. femeia accepta violenţa pentru că se consideră vinovată. o femeie. De multe ori.” Ca şi Gandhi. 2008. 2003) arată că forma de violenţă cu cea mai mare incidenţă este violenţa psiholgică. 47) El este de cele mai multe ori urmat de violenţa fizică dacă nu chiar şi însoţită şi are un mare impact asupra psihicului femeii. voi apela la un citat a marelui Mahatma Gandhi : “ Resping ideea de violenţă. consider că românii au bine înrădăcinat în minte zicala “ Bătaia este ruptă din Rai” şi văd violenţa ca o soluţie imediată în anumite contexte din cadrul familiei şi nu numai. bine sau nu. resping ideea de violenţă şi consider că aceasta nu este justificabilă în niciun context. 48). dar şi de alţi factori psiho-sociali. Indiferent de ceea ce face.Raportat la spatial românesc. ci că şi femeile sunt într-un fel sau altul de accor. cât şi datele prezentate în Violenţa asupra Femeii în Bucureşti (Gallup. libertatea exprimării şi respectul faţă de valorile şi credinţele personale. dar şi cel mai puţin semnalat. (Rădulescu. multe personae se raportează la ceea ce înseamnă violenţă. însă nu a fost elaborate un registru al conduitelor care să contureze forma violenţei psihologice ( Rădulescu. Dintre formele de violenţă morală şi fizică se numără insulta. . În ceea ce priveşte spaţiul românesc. violenţa nu este o soluţie. “Atât datele publicate de Cercetarea Naţională privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă. pălmuirea. pentru că binele obţinut prin mijlocirea acesteia nu este de durată. cu atât societatea românească va a avea o noua viziune asupra violenţei domestice. în funcţie de mediul în care au avut parte de socializarea primară şi secundară. în schimb răul provocat de violenţă este de durată. 100) McGee şi Wolf (1991) definesc violenţa psihologică ca incluzând acele acte care provoacă suferinţă psihică.

(2007). Tudorescu Vasile. Cătălin. Luminalex • Ferreol. Bucureşti. ed. Accesat online la adresa: http://www.scribd. Anthony. (2002). All • • Ogien. Economică Preuniversitară . (2001). M. Bucureşti. Sociologie. Bucuresti. Bucureşti. trad. Violenţa -aspecte sociale. .Bibliografie: • Banciu. Rădulescu. (2000). ed. Vivia Săndulescu. Dan. (2003). ed. ed. Sociologie. Sociologia devianţei. ed. Neculau. Septimiu. Ana. Sorin. Tatiana. Gilles.Violenta asupra femeii. Adrian. Bucureşti. Polirom Rădulescu. Victima din perspectiva protecţiei. Ed. Universităţii din Bucureşti • Susanu. Polirom • Giddens. (2002). Albert. Bucureşti. (2008). Radu Săndulescu. Tendinţe actuale ale crimei şi criminalităţii în România.com/doc/25336172/Victima-Din-Perpectiva-Protectiei1 • Zamfir. Chelcea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful