UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA CLUJ-NAPOCA

Salmonella

RAD LIANA MONICA ANUL II MASTERAT SIGURANTA ALIMENTULUI SI PROTECTIA CONSUMATORULUI

umiditate şi pH sunt favorabile. Infecţiile cu Salmonella au incidenţă crescută la toate speciile de animale datorită prezenţei ubicuitare a germenilor şi a existenţei purtătorilor. În mediul 2 . omul şi animalele. La acestea se adaugă importanţa sanitară. animale cu sânge rece şi din mediul înconjurător. cu evoluţie gravă. Ea reprezintă 90٪ din izolatele de la om şi animale cu sânge cald. în timp ce celelalte subspecii se întâlnesc preponderent la păsări şi animale cu sânge rece.Caracterizarea genului Salmonella GENERALITATI Genul Salmonella aparţine familiei Enterobacteriaceae. reprezintă un procent redus şi se izolează mai ales de la pasări. apelor de suprafaţă în care pot supravieţui de la câteva luni până la câţiva ani de zile. de unde pot contamina rareori omul şi mamiferele. în special a celor de origine animală. Celelalte subspecii. Salmonelozele provoacă pierderi însemnate în efectivele contaminate datorită mortalităţii (care uneori poate fi considerabilă). Toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia enterica sunt patogene pentru om şi mamifere. întârzierilor în creştere.. apelor reziduale. incluzând 1435 serotipuri din 2435 descrise pâna în 1997. dacă condiţiile de temperatură. genul Salmonella prezintă interes deosebit pentru microbiologia alimentelor. Datorită patogenităţii pe care membrii acestui gen o prezintă pentru om şi faptul că ei contaminează frecvent cele mai diverse produse alimentare. deoarece salmonelele de origine animală sunt adesea responsabile de toxiinfecţii alimentare la om. gram negative . Principalul habitat al salmonelelor este tractul intestinal al oamenilor şi animalelor. avorturilor. Cele două surse majore. cheltuielile efectuate cu tratamentul şi cu aplicarea măsurilor de profilaxie. aerobe. regnul Procariota regăsindu-se în grupa bacteriilor de formă alungită dreaptă. HABITATUL Salmonella enterica subspecia enterica este cea mai cuprinzătoare. ca şi Salmonella bongori. vor determina poluarea solului.

typhi suis pentru suine.paratyphi cu specificitate pentru om. Pe mediile selective şi de diferenţiere care conţin săruri biliare determină colonii lactozo–negative de tip S. tetrationatul s. Majoritatea serovarurilor nu au specificitate de gazdă cu excepţia serovarurilor S. cu depozit neaderent. serovarul S. Se dezvoltă în medii în a căror compoziţie intră diferite substanţe inhibitoare pentru bacteriile Gram pozitive şi pentru bacteriile Gram negative ce nu aparţin familiei Enterobacteriaceae sau chiar pentru unii membrii ai acestei familii. semitransparente. La persoanele adulte salmonelele ubicuitare sunt în marea majoritate responsabile de toxiinfecţiile alimentare. abortus equi. Salmonella. typhi şi S. sunt bacili Gram – negativi. dezoxicolatul de sodiu. săruri biliare. gallinarum şi S. MEDII DE CULTURA Salmonella spp. evidenţiată prin apariţia unei pete de culoare neagră în centrul coloniilor. serovarul pullorum pentru păsări. sulfitul de bismut. foarte puţin bombate. poate creşte foarte uşor pe majoritatea mediilor de cultură. serovarul gallinarum şi S. verdele de brilliant. Pe 3 . În bulionul nutritiv produce o turbiditate uniformă destul de evidentă. cu un uşor reflex albăstrui. facultativ anaerobă.înconjurător ele doar supravieţuiesc. comparativ cu alte enterobacterii. prezentând flageli peritrichi care asigură mobilitatea (cu excepţia salmonelelor imobile S. Pe suprafaţa agarului nutritiv formează colonii netede. pullorum). unde ele se află în număr mic şi în asociaţie cu cantităţi mult mai mari de alte microorganisme. Prezenţa salmonelelor este legată de starea de boală. Salmonelele ubicuitare cauzează diverse simptome clinice. necapsulaţi. sau de portaj iar prezenţa unei salmonele izolate trebuie apreciată ca factor potenţial patogen. S. Producerea de H2S. typhi şi S . nepigmentate. selenitul. cu diametrul de 2-4 mm la cele mai multe serotipuri sau de 1mm (colonii pitice) la câteva serotipuri (S. S.a folosite pentru prepararea mediilor de îmbogăţire selective şi de izolare a salmonelelor din alimente sau alte produse. nesporulaţi. abortus ovis). serovarul S.abortus ovis pentru ovine. multiplicarea lor nefiind semnificativă. de la infecţii asimptomatice până la sindroame typhoid-like la copii sau la animale cu înaltă susceptibilitate (soareci). Aceste substanţe sunt: bila. Sub raport cantitativ sunt mai reduse numeric. enterobacterie aerobă. face ca acestea să se numească colonii „în ochi de pisică”.

pe acestea dezvoltându-se prompt în 24 de ore şi chiar mai rapid la 40°C. Persistă timp îndelungat pe alimentele depozitate în condiţii obişnuite de păstrare. o tulpină de Salmonella poate să reziste mulţi ani. Sunt sensibile la căldură fiind distruse în 5 minute la 100°C. Un ciclu de congelare-decongelare reduce numărul celulelor vii dintr-o cultură în bulion. şi a bacteriofagilor specifici. în pulberile de ouă 4 ani.Este de remarcat că în cadrul unei fabrici de lapte praf.5 – 5. cu 3-4 lg. BOALA LA OM 4 . dezinfectantele le distrug în 30-120 de minute. cu margini neregulate. ampicilinei etc. Temperaturile mai mari de 600C le distrug în cateva minute.200C). Salmonelele sunt microorganisme sensibile la factorii de mediu. CHIMICI ŞI BIOLOGICI Salmonelele sunt germeni rezistenţi. dar nu se înmulţeste în medii cu pH mai mic de 4. Sunt distruse relativ repede în mediul extern sub influenţa luminii solare si a uscăciunii. Sunt relativ rezistente în mediu cu pH moderat acid. în apă câteva luni. Adăugarea de trehaloză le măreşte capacitatea de a se dezvolta la temperaturi înalte. în solul păşunilor pot supravieţui până la 200 de zile. Sunt sensibile la acţiunea cloramfenicolului. În alimente supravieţuiesc între 10 şi 180 de zile. Distrugerea este cu atât mai accentuată cu cât congelarea se face mai lent şi la temperaturi nu prea coborâte (la -7. Congelarea şi decongelarea distrug o parte din celulele unei populaţii.0. rugoase. După 24-48 de ore pot vira în cărămiziu culoarea mediului cu selenit cu sau fără depozit şi pot duce la decolorarea mediului Müller–Kauffmann. Mediile de îmbogătite pentru Salmonella sunt mediile selenit acid de sodiu şi bulion Müller-Kauffmann. streptomicinei. cu luciu metalic.-100 C distrugerea este mai mare decat la -18. datorită stabilizării proteinei.mediul Wilson–Blair formează colonii opace. Din ce în ce mai frecvent se identifică tulpini care prezintă plurirezistentă la antibiotice. negre. tetraciclinei. cultura sterilizându-se după 4-5 cicluri. Dezinfectantele obişnuite le distrug în timp. Salmonelele nu se multiplică la temperaturi 8-100C. S-a demonstrat că această bacterie supravieţuiesc procesului de deshidratare. REZISTENŢA FAŢĂ DE FACTORI FIZICI.

4. infecţii locale. Bolnavii. În mod normal nu apare septicemia. Aciditatea gastrică face parte din mecanismul de apărate a organismului faţă de aceste bacterii fiind responsabilă de distrugerea majorităţii germenilor ingeraţi.Infecţiile cu Salmonella la om variază în funcţie de serovar. La debut diareea este însoţită de greţuri şi vărsături. febre enterice. Contaminarea poate să mai aibă loc şi de la persoană la persoană pe cale fecalorală. de natura alimentelor contaminate şi de statusul imunitar al gazdei. Contaminarea masivă se realizează prin ingestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca într-un mediu de cultură. solul. 3. microorganismele multiplicându-se în epiteliul intestinal. Salmonelozele includ 4 sindroame: 1. mialgiile şi cefaleea sunt simptome frecvent întâlnite în perioada de stare a bolii. ca şi purtătorii sănatoşi. Gastroenteritele determinate Salmonella Salmonelele care determină enterite se găsesc atât la om cât şi la animale. Starea de purtător de salmonele la om şi animale este foarte frecventă. unele tulpini ale aceluiaşi serovar pot prezenta patogenitate diferită. 5 . salmoneloza fiind o zoonoză. Anumite serovaruri sunt foarte patogene pentru oameni. contaminează mediul exterior. furajele şi alimentele. de doza infectantă. septicemie. colicile abdominale. Pacienţii imunocompromişi şi cei cu boli hematologice sunt mai susceptibili la infecţia cu Salmonella decât adulţii sănătoşi. aceasta survenind exceptional ca o complicaţie la persoanele imunocompromise. Salmonelele se găsesc în tubul digestiv al omului şi animalelor bolnave trecute prin boală sau complet sănatoase. apa. În general. 2. febra. Incubaţia durează de la câteva ore până la o zi. de tulpină. Nou-născuţii şi copii mici sunt mult mai sensibili la infecţie care poate fi indusă de ingerarea unui număr mic de bacterii. este o boală benignă. La nou născuţi deshidratarea poate duce la o stare de toxicoză gravă. provoacă un sindrom inflamator intestinal cu diaree muco-purulentă şi sangvinolentă. Germenii pătrund pe cale digestivă şi dacă sunt ingeraţi într-un număr mai mare de 105 pot declanşa boala la adultul sănătos. interesează cele mai diverse serotipuri şi constituie o verigă importantă în lanţul epidemiologic al salmonelelor în natură. gastroenterite.

osteite etc. În convalescenţă persoanele care au fost infectate cu serovaruri nontifoidice de Salmonella prezintă contagiozitate 3 luni de zile. la indivizi cu sistem de histocompatibilitate HLA B27. Plăcile Peyer pot să ulcereze şi să ducă la perforaţie intestinală şi peritonită. osteite etc. DIAGNOSTIC DE LABORATOR Diagnosticul de laborator este bacteriologic. Calea de pătrundere este digestivă. Simptomatologia digestivă este datorată agresiunii intestinale. Eliberarea endotoxinelor joacă un rol important în patogenia bolii de unde şi pericolul administrării unei doze foarte mari de antibiotic prin care se riscă provocarea unei distrugeri bacteriene masive.Sunt posibile localizări extraintestinale: meningita cu Salmonella la copii. În ţara noastră marea majoritate a salmonelelor care determină gastroenterite sunt reprezentate de serovarurile Typhimurium şi Enteritidis. colici abdominale. prostaţie. pacientul poate rămâne purtător biliar de germeni timp de aproximativ un an de zile. Septicemiile apar asociate infecţiilor oricărui organ sau sistem de către serovaruri Salmonella. După vindecarea bolii. Salmonella serovar Dublin provoacă infecţii extraintestinale sau complicaţii septicemice. caracterele biochimice fac posibilă punerea diagnosticului prezumptiv. De aici. hepatice şi asupra vezicii biliare. Mortalitatea este crescută în aceste cazuri. Nici un animal nu este rezervor de infecţie pentru aceste serovaruri. constipaţie sau diaree. Dintre infecţile focale mai frecvente sunt artrita reactivă aseptică postenteritică şi sindromul Reiter care au fost raportate după aproximativ 3 săptămâni de la debutul enteritelor cu Salmonella spp. ducând la instalarea şocului endotoxinic. După evidenţierea coloniilor lactozo-negative pe mediile selective şi diferenţiale şi după creşterea bacteriilor în mediile de îmbogăţire pentru Salmonella. După ingerarea a 10 3 salmonele urmează o perioadă de incubare lungă de 1-3 săptămâni timp în care microorganismele traversează mucoasa intestinală şi invadează plăcile Peyer. După cum am mai precizat. deci eliberarea în cantitate foarte mare de lipopolizaharide ale membranei externe bacteriene. germenii trec în circulaţia limfatică apoi în cea sangvină determinând etapa septicemică a bolii. transmiterea fiind realizată de la persoană la persoană. Artrita septică poate surveni ulterior sau o dată cu septicemia şi este foarte greu de tratat. În salmoneloze coprocultura este pozitivă din primele ore ale infecţiei. obnubilare. 6 . Tabloul de septicemie se caracterizează prin febră crescută care se poate acompania de stare generală alterată. Pe lângă simptomatologia generală avem o simptomatologie digestivă la aceşti bolnavi reprezentată de anorexie. în cazul infecţiilor cu salmonele netifoide mai pot apărea meningite (la copii).

ea putând rămâne pozitivă şi în convalescenţă (purtători biliari de salmonele tifoidice). se pot întâlni ca rezervoare şi alte animale domestice şi sălbatice. Cloramfenicolul. Se evită antibioterapia pentru a preveni prelungirea fazei de purtători a acestor pacienţi. dintre cele mai folosite fiind ampicilina sau cotrimoxazolul. unele tulpini prezentând plurirezistenţă la antibiotice. Hemocultura este pozitivă din prima săptămână a bolii iar coprocultura este pozitivă după câteva zile de la debutul bolii. În febrele enterice spitalizarea şi administrarea intravenoasă de antibiotice trebuie să se realizeze cât mai repede posibil. TRATAMENT În enterite terapia de suport pentru prevenirea deshidratării şi refacerea echilibrului electrolitic. al greţurilor şi vărsăturilor este de primă intenţie. În formele severe sau la pacienţii imunocompromişi care riscă apariţia complicaţiilor antibioticele sunt indicate.serovarurile typhi şi paratyphi. curcanii. Cele mai importante rezervoare animale sunt găinile.diagnosticul de certitudine realizându-se prin reacţii de aglutinare cu seruri specifice polivalente şi monovalente. Această cale de tratare a purtătorilor prezintă o eficacitate de 85%. În febrele enterale diagnosticul de laborator se realizează din produsele patologice recoltate de la bolnavi în funcţie de stadiul afecţiunii. sângele fiind folosit pentru hemocultură şi pentru reacţii serologice. CONTROL Salmonelozele fiind zoonoze. Purtătorii de Salmonella serovar typhi în vezica biliară vor suferi interventie chirurgicală de îndepărtare a acesteia însoţită de tratament cu ampicilină. porcii şi vacile. În prima săptămână recoltăm sânge pentru hemocultură. controlul durerii. contaminarea prin alimente este modul principal de transmitere a salmonelelor non-tifoidice. 7 . În infecţiile nozocomiale la pacienţii imunocompromisi se pot întâlni şi tulpini de Salmonella plurirezistente la antibiotice. se recoltează lichid duodenal şi urină. PREVENIRE. ampicilina si cotrimoxazolul sunt antibioticele clasic folosite şi în aceste cazuri florochinolonele pot fi utilizate. din a patra săptămână se recoltează doar sânge pentru diagnostic serologic (reactia Widal). în a treia săptămână. în a doua recoltăm materii fecale şi bilă. Rezistenţa la antibiotice poate surveni şi la S. Oricum antibioterapia trebuie să fie în conformitatea cu antibiograma. pe lângă cele amintite. în aceste cazuri noile chinolone putând fi indicate. EPIDEMIOLOGIE.

produsele animale reprezintă cel mai important vehicul de transmitere. pulberi de ouă. În febrele tifoide şi salmonelozele netifoidice. toxiinfecţiile alimentare fiind cele mai frecvente salmoneloze. serovar typhi şi 0.1% a celor cu salmonele netifoidice devin purtători cronici. Copiii devin foarte rar purtători cronici ai agenţilor febrei tifoide. ceea ce duce la creşterea rezistenţei la antibiotice a salmonelelor.serovar typhi pot fi un vehicul. iar cel mai frecvent vehicul este apa contaminată. fără discriminare.Datorită capacitătii salmonelelor de a supravieţui în ouă. mai sunt implicati alti doi factori epidemiologici importanti. Primul este reprezentat de purtătorul uman asimptomatic. Contaminarea cu scaune umane este principala modalitate de răspândire. Starea de purtător poate să dureze de la câteva săptămâni până la un an. Ocazional alimentele contaminate datorită mânuiri lor de către purtători de S. la oameni. deoarece aceste microorganisme nu au ca rezervor semnificativ animalele. Al doilea factor este folosirea de antibiotice în alimentaţia animalelor precum şi folosirea lor. carne crudă şi produse animaliere incomplet preparate termic. Aproximativ 3% din persoanele infectate cu S. Epidemiologia febrelor tifoide sau a altor febre enterice implică în primul rând răspândirea de la persoană la persoană. Alimente incriminate în toxiinfectiile alimentare provocate de Salmonella 8 . Deci rezervoarele de infecţie existente sunt atât umane cât şi animale.

Aceasta se poate realiza prin măsuri care includ schimbarea practicilor de tăiere a animalelor pentru a reduce contaminarea de pe carcasele acestora. cofetării. Vaccinurile sunt valabile pentru febra tifoidă şi sunt parţial eficiente. existenţei purtătorilor umani şi animali şi lipsei unor programe internationale de control a salmonelelor. prepararea şi refrigerarea adecvată a alimentelor în restaurante şi case. protejarea de contaminare a proceselor de prelucrare a alimentelor.Salmonelozele reprezintă o problemă majoră de sănătate publică datorită numărului mare şi variat de rezervoare animale. Nici un vaccin nu este valabil pentru salmonelozele netifoidice. fast-food-uri. 9 . datorită rezervoarelor importante de infecţie reprezentate de oameni şi animale. în special la copii. Prin reducerea purtătorilor animali se poate reduce semnificativ expunerea umană. Salmonelele sunt greu de eradicat. Se continuă cercetările în această arie prin acordarea unei importante mari înţelegerii mecanismelor imunitare a infecţiilor enterice. restaurante. asigurarea unui program de învăţare a practicilor igienice pentru personalul care manevrează alimentele în abatoare. un program guvernamental de supraveghere a bolilor enterice.

. S. 2.. Universitatea de Stiinţe agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. 10 .Criste.scienceline. Rotar M. 2005 . vol 63/2006.Răpuntean. Gh. G. Rotaru O. Cluj-Napoca.Dan.Microbiologie generală-noţiuni teoretice si aplicaţii practice. în urma imunizării cu Salmonella enterica. Mariana Dinea. F. Apostu S.Mihai... 2006 – Răspunsul imun umoral seric şi vitelin obţinut la găini din rasa Roso SL. Buletinul USAMV.salmonella.Nădaş. 5. R.. 7. 2009 – Controlul sănătăţii produselor de origine animală. vol 49 Lucrări stiinţifice seria Zootehnie. Cluj-Napoca Criste Adriana. Adriana Criste. Cosmina Cuc. M.Risoprint. Editura Risoprint . pag. Editura AcademicPress.BIBLIOGRAFIE 1.. 6.Lucrări practice de microbiologie alimentară. 2002 . Cluj – Napoca. 4. pag.14-20 Fiţ N.Vlaşin. Seria Medicină Veterinară. 3. 2006 – Salmonella gallinarum-pullorum antigen stimulation for antibody production in intensive hens raising system.ro/epidemie_de_salmoneloza. http//www. Criste A.org http//www.90 Negrea O. Ed. Cluj-Napoca.A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful