Capitolul IV TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A VIŢEI DE VIE ÎN CADRUL S.C.C.A.S.S. BRĂILA 4.1.

SISTEME DE TĂIERE În viticultură se folosesc mai multe sisteme mde tăiere care se definesc, în principal, prin felul elementelor lemnoase care se lasă pe butuc la tăiere şi în secundar prin numărul şi lungimea acestora. Sistemul de tăiere scurt. Se caracterizează prin folosirea în exclusivitate, a elementelor scurte de rod (cepi de 1-2 ochi). Coardele de rod existente pe butuc se taie în cepi, numărul cepilor care se rezervă butucului fiind în funcţie de vigoarea viţelor şi productivitatea soiului. Avantajele pe care le oferă sunt următoarele: asigură un echilibru mai bun între creşterea şi rodirea viţelor; grăbeşte procesul de maturare şi înlătură coacerea neuniformă a strugurilor, care se manifestă adesea la soiurile foarte productive; uşurează executarea tratamentelor fitosanitare, prin reducerea masei vegetative pe butuc: operaţia de tăiere fiind oarecum simplă, poate fi executată de persoane mai puţin calificate. Ca dezavantaj, se menţionează faptul că pe butuc se reţine numai circa 5-10% din formaţiunile lemnoase purtătoare de rod şi ca urmare producţia de struguri este întrucâtva diminuată. Sistemul de tăiere mixt. Reprezintă o îmbinare a celor două sisteme de tăiere (scurt şi lung), prin folosirea elementelor scurte şi lungi de rod. Îmbinarea se realizează prin constituirea verigilor de rod: cep + cordiţă sau coardă de rod. Acest sistem de tăiere este cel mai corespunzător, deoarece prezenţa coardelor sau cordiţelor de rod asigură producţia de struguri pe anul în curs, iar prezenţa cepilor asigură formarea lemnului de rod pentru anul următor. Sistemul de tăiere mixt a fost elaborat în Franţa de către dr. Guyot. De aceea în viticultură este cunoscut şi sub denumirea de „tăierea dr. Guyot”. El a fost conceput pentru cultura viţei de vie pe solurile subţiri şi sărace din sudul Franţei, unde pe butuc se formează coarde puţine. După numărul verigilor de rod care se lasă pe butuc la tăiere, se deosebesc mai multe tipuri de tăiere: Guyot simplu, cu o singură verigăde rod pe butuc; Guyot dublu, cu două verigi de rod; Guyot multiplu, cu trei sau mai multe verigi de rod. 1

care se realizează în 2-3 ani de la plantare. pentru refacerea pe o perioadă de câţiva ani (5-7 ani). Tăierea de regenerare. 4. dimensionarea producţiei de struguri pe butuc. Tăierile de regenerare trebuie asociate cu alte măsuri agrotehnice cum sunt: redesfundatul parţial şi încorporarea adâncă în sol a îngrăşămintelor organice şi chimice. capacitatea de creştere şi de fructificare a viţelor a scăzut foarte mult. a potenţialului de creştere şi fructificare. Este mult mai simplu de format butucii la viţele conduse în formă joasă şi tăiate în sistem scurt. Complexitatea tăierilor de formare. cu lemn mai tânăr purtător de rod. Tăierile de formare. se ameliorează în timp scurt capacitatea de rodire a viţelor. menţinerea capacităţii de regenerare a butucilor. în scopul refacerii sistemului radicular al viţelor. Se aplică în plantaţiile de vii bătrâne sau îmbătrânite prematur. TIPURI DE TĂIERE Tipurile de tăiere folosite în cadrul SCCASS. Scopul urmărit este revigorarea butucilor. faţă de viţele conduse în forme înalte pe tulpini şi tăiate în sistem mixt.LUCRĂRI ŞI OPERAŢIUNI ÎN VERDE 2 . se clasifică în funcţie de scop (tăieri de formare. depinde de conducerea viţelor în plantaţie şi de sistemul de tăiere care urmează să fie aplicat. fără să se ajungă la potenţialul lor iniţial. Tăierea de formare trebuie să asigure o creştere puternică a viţelor pentru a se putea realiza formele de conducere în plantaţii. asigurarea unei rodiri susţinute a viţelor în plantaţii. Prin tăierile de regenerare şi celelalte măsuri agrotehnice care la însoţesc. Prin aplicarea lor se urmăreşte: păstrarea echilibrului între creştere şi rodire a viţelor. după starea de vegetaţie a viţelor.3. prin îndepărtarea lemnului uscat. în funcţie de vârsta plantaţiilor şi vigoarea butucilor. în care datorită vârstei înaintate sau altor cauze. Tăierile de rodire. tăieri de rodire şi tăierea de regenerare). care se realizează în 4-5 ani de la plantare şi chiar mai mult.2.În podgoriile din ţara noastră a fost generalizat tipul de tăiere Guyot multiplu. Reducerea potenţialului de creştere şi de rodire a butucilor este o consecinţă firească a procesului de îmbătrânire la viţa de vie. eliminându-se periodicitatea de rodire. Concomitent cu formarea butucilor se urmăreşte şi intrarea cât mai devreme a viţelor pe rod. după încheierea tăierilor de formare. 4. Aceste tăieri se execută la viţa de vie în fiecare an. prevenirea degarnisirii cordoanelor de formaţiunile lemnoase roditoare înlocuirea lemnului bătrân de pe butuc.

rafie sintetică. Ca urmare. eventualii lăstari daţi din portaltoi (înlăturarea sălbaticului). Plivitul se execută numai după apariţia inflorescenţelor. Acestea vor contribui la sporirea producţiei. Pentru a se preveni aceste neajunsuri. Copilitul. deşeurile textile. pe lăstarii principali. acumularea de zaharuri în struguri şi la o mai bună diferenţiere a mugurilor de rod pentru anul următor. începutul lunii august). fibrele de cânepă. înainte de înflorit. Constă în suprimarea. se favorizează bolile şi atacul dăunătorilor. Prin reducerea numărului de lăstari pe butuc ser favorizează creşterea şi dezvoltarea celor rămaşi. Lucrarea se recomandă îndeosebi la soiurile cu capacitate mare de lăstărire.Din această categorie fac parte: Legarea sau dirijarea lăstarilor Plivitul Copilitul Cârnitul lăstarilor Lucrări fitotehnice speciale: Ciupitul lăstarilor Polenizarea suplimentară Incizia inelară a lăstarilor Desfrunzitul parţial Legarea sau dirijarea lăstarilor. iar al treilea legat. după înflorit. Lucrarea se execută de 3 ori în timpul perioadei de vegetaţie: primul legat. lumina şi aerul pătrund tot mai greu în interiorul butucului. a lăstarilor secundari (copililor) care se formează din mugurii de vară la subsuoara frunzelor. nu se pot menţine în poziţie verticală şi se apleacă în jos. pe la mijlocul sau sfârşitul lunii iunie. vegetaţia se aglomerează pe rândul de viţe. trebuie să se facă legarea sau dirijarea lăstarilor pe mijloace de susţinere. Ca materiale de legat. pentru a se putea deosebi lăstarii sterili de cei fertili. se folosesc: liberul de tei topit. lăstarii sterili (fără rod) şi cei slab dezvoltaţi. 3 . Plivitul lăstarilor. lăstarii de pe lemnul bătrân plasaţi necorespunzător. Prin această lucrare se înlătură lăstarii socotiţi de prisos pe butuc şi anume: în primul rând. capabil să furnizeze cantităţi mari de substanţe asimilate. al doilea legat. când lăstarii au lungimea de 40-60 cm. care dezvoltă o masă vegetativă bogată pe butuc. înainte de intrarea strugurilor în pârgă (sfârşitul lunii iulie. cu formarea unui aparat foliar bogat. pe la mijlocul sau sfârşitul lunii mai. cum sunt lăstarii lacomi şi cei de pe partea inferioară a coardelor. Pe măsură ce lăstarii cresc în lungime. iar mecanizarea lucrărilor în plantaţie este îngreunată. atunci când ei sunt în stare erbacee şi pot fi suprimaţi uşor cu mâna de pe butuc. o parte se rup. totală sau parţială.

Polenizarea acestor soiuri. când se ciupesc lăstarii lacomi. mai ales la soiurile care înregistrează un procent ridicat de cădere a florilor. Pentru a se îmbunătăţi condiţiile de hrănire a florilor este necesar. atunci când se proiectează formele de conducere. ciupitul lăstarilor în plantaţii de vii tinere. Constă în suprimarea vârfului de creştere sau coroniţei lăstarilor fertili. Din această cauză. carte se execută o dată cu legatul lăstarilor. Strugurii formaţi pe copili sunt mici şi de calitate inferioară. Ciupitul lăstarilor. Se ştie că în timpul înfloritului. limita consumului de asimilate de către lăstari. multe flori din inflorescenţă rămân subnutrite şi cad. pentru a se stimula formarea copililor. Ciupitul lăstarilor la viţa de vie se practică şi în alte situaţii: în cazul viilor afectate de îngheţ. lungimea lăstarilor fiind redusă astfel la cca 130-150 cm. înainte de înflorit (o săptămână înainte de înflorit). Prin aceasta se favorizează procesele de maturare a strugurilor şi lemnului lăstarului. prin cârnit se suprimă vârfurile lăstarilor care depăşesc înălţimea şpalierului sau capetele aracilor. Cârnitul lăstarilor. când creşterea intensă a lăstarilor s-a terminat (începutul lunii august). pentru a se asigura pătrunderea luminii şi aerului în interiorul butucului. obişnuit la legatul II şi III. Practic. Polenizarea suplimentară. în special în anii cu exces de precipitaţii. pe perioada înfloritului (8-12 zile) pentru a se favoriza procesul de fecundare a florilor (legarea rodului). Se taie cu foarfeca. mai ales în anii răcoroşi şi ploioşi. Deoarece la majoritatea soiurilor copilii sunt lipsiţi de rod. să se intervină prin ciupitul lăstarilor. Cârnitul prea sever cu îndepărtarea unor porţiuni mari din lăstar. 25-30 zile mai târziu decât cei de pe lăstarii principali. cât şi la cele pentru struguri de vin. afectează masa vegetativă a butucilor. Crâmpoşie). în vederea refacerii potenţialului vegetativ şi productiv al butucilor. la care polenul nu germinează şi a soiurilor la care capacitatea de germinare a polenului este slabă (Bicane. se realizează defectuos: 4 . Este o operaţiune în verde generalizată în practica viticolă. cu un consum ridicat de substanţe asimilate. vârfurile lăstarilor împreună cu frunze tinere (6-10).Este o operaţiune în verde facultativă. care se face atât la soiurile pentru struguri de masă. în momentul intrării strugurilor în pârgă. Prin cârnit se procedează la suprimarea vârfurilor tuturor lăstarilor de pe butuc. prin ciupit. Scopul urmărit: întreruperea din creştere a lăstarilor. creşterea lăstarilor rămâne procesul dominant. au fost socotiţi ca nişte organe parazitare. Este necesară în cazul soiurilor cu flori fiziologic femele. influenţând negativ procesul de maturare a strugurilor şi gradul de maturare a lemnului coardelor. care nu au ajuns la mărimea normală şi deci consumă substanţele asimilate. rar mai mult. Lucrarea este absolut necesară la soiurile cu creşteri viguroase. ştiut fiind că ei se maturează cu cca.

sporirea conţinutului în zaharuri. În acest mod este întreruptă circulaţia bazipetă a sevei elaborate. când inelarea se face după înflorit la 2-3 zile. cercuitul sau legatul coardelor. se procedează la revizuirea şpalierului. cu efect limitat.florile nu leagă decât într-o proporţie redusă. când inelarea se face înainte de intrarea strugurilor în pârgă. CONDUCEREA COARDELOR DE PRODUCŢIE PE MIJLOACE DE SUSŢINERE Susţinerea şi conducerea viţelor se realizează prin palisatul tulpinilor şi cordoanelor. grăbirea procesului de maturare a strugurilor şi de intensificare a coloritului boabelor. 5 . Efectul operaţiunii se menţine atât timp cât rana provocată (incizia) rămâne deschisă. Pentru a se elimina aceste neajunsuri este nevoie de polenizare suplimentară. Efectele pozitive asupra calităţii strugurilor sunt următoarele: colorarea uniformă a boabelor la soiurile pentru struguri de masă. înlocuirea tutorilor şi aracilor necorespunzător. Desfrunzitul parţial. cu polenul de la alte soiuri. dirijarea lăstarilor pe mijloacele de susţinere. prin luna martie. Ea constă în tăierea şi scoaterea unui inel de scoarţă lat de 5-6 mm pe internodul situat sub prima inflorescenţă de la baza lăstarului. când mucegaiul (Botritisul) începe să atace strugurii. În fiecare primăvară. Prin această lucrare se ameliorează microclimatul din jurul strugurilor. reducerea acidităţii totale prin degradarea acidului malic. la intrarea strugurilor în pârgă. Inelarea se face obişnuit pe lăstari. Incizia inelară a lăstarilor. atât la soiurile de masă cât şi la cele de vin. Constă din suprimarea frunzelor (2-3 frunze) situate în zona strugurilor. Se efectuează cu 2-3 săptămâni înainte de cules. creşterea mărimii boabelor şi strugurilor.4. Operaţiunea este greu de realizat pe suprafeţe mari şi la un număr mare de butuci. strugurii meiază şi mărgeluiesc puternic. 4. adică până se realizează cicatrizarea. sub acţiunea mai intensă a luminii. Obiectivele urmărite prin incizia inelară: legarea unui procent mai mare de flori în inflorescenţe. dar se poate aplica şi la baza coardelor sau chiar braţelor. după care inelul se desprinde şi este scos cu ajutorul unui briceag. Cicatrizarea rănii cu reluarea circulaţiei normale a sevei elaborate are loc în decurs de cca 3 săptămâni. Se execută cu foarfeci speciale de inelat a căror lame secţionează scoarţa şi liberul. care nu poate fi generalizat. Revizuirea sistemului de susţinere. în care caz inelarea lăstarilor se face cu 2-3 zile înainte de înflorit. Operaţiune în verde facultativă. asigurându-se o supranutrire a inflorescenţelor şi strugurilor cu substanţe asimilate. în scopul prevenirii atacurilor puternice de mucegai pe struguri. Lucrarea în verde se recomandă deopotrivă. se intensifică aerisirea şi gradul de iluminare. în sensul că reduce umiditatea.

Materialele utilizate la legat sunt următoarele: răchita. Cordoanele se palisează orizontal pe sârmele portante ale şpalierului. fără curburi sau torsionări. Palisatul tulpinilor şi cordoanelor. Conducerea verticală şi oblic-ascendentă a coardelor. la forma de conducere semiînaltă. se îndreaptă cei rămaşi şi se fixează cât mai aproape de butuci. la forma de conducere înaltă. La viţele cu tulpini duble. Peste această lungime. polaritatea influenţează distribuţia lăstarilor fertili pe coarde şi implicit producţia de struguri. După revizuirea mijlocului de susţinere. deşeurile textile. La forma de conducere joasă. cu cât înălţimea este mai mare. liberul de topit. Cercuitul sau legatul coardelor se execută înainte de pornirea viţelor în vegetaţi (umflarea mugurilor). iar cei de la bază rămân slab dezvoltaţi. influenţează în primul rând. În climatul temperat. completarea şi întinderea sârmelor. prin legarea lor cu răchită. Cercuitul sau legatul coardelor. cuprinseîntre20-40 cm faţă de sol. Până la lungimea de 8-10 ochi a coardelor. la bulumacii fruntaşi. Această lucrare este necesară la formele de conducere cu elemente lungi de rod la tăiere (coardele de 10-16 ochi). Coardele se leagă individual pe mijloace de susţinere. paralele. 100-150 cm înălţime. coardele de rod se situează la înălţimi variabile. care să aşeze mugurii în acelaşi plan pentru uniformizarea creşterii lăstarilor şi a formării rodului. rafia sintetică. refacerea ancorelor. după care urmează palisarea tulpinii prin legarea ei de tutore cu răchită sau deşeuri textile. strugurii acumulează cantităţi mai mici de zaharuri şi mai mari de aciditate. Înălţimea de conducere a coardelor. calitatea strugurilor. urmărindu-se o distribuire cât mai corespunzătoare a lor în spaţiu.Revizuirea şpalierului comportă: înlocuirea bulumacilor rupţi din beton sau a bulumacilor putreziţi din lemn. stabilită prin tăiere. rafie sintetică sau deşeuri textile. în absenţa tutorilor. sunt înlocuiţi tutorii putrezi (5-10% anual). îndreptarea bulumacilor mijlocaşi pe rând. pentru a se evita căderea ochilor prin lovirea coardelor. Din cauza fenomenului de polaritate care se manifestă puternic la viţa de vie este nevoie de conducerea coardelor într-o poziţie cât mai apropiată de orizontală. coardele de rod sunt la 60-70 cm înălţime. 6 . la viţele conduse pe tulpini. iar la conducere în formă de pergolă şi palmetă. Prin palisare se urmăreşte realizarea de tulpini drepte. la înălţimi de 180-210 cm. favorizează polaritatea în sensul că lăstarii cei mai viguroşi se formează spre vârful coardelor. Este determinată de forma de conducere a viţelor în plantaţii. palisatul se realizează prin legarea tulpinilor una de alta. Înălţimea la care sunt conduse coardele. În acest scop. se reface palisatul tulpinilor şi cordoanelor. polaritatea nu se manifestă puternic.

o protecţie fitosanitară mai bună a viţelor şi condiţii optime pentru mecanizarea lucrărilor în plantaţiile de vii. 7 .Formele de conducere pe tulpini asigură în schimb producţii mai mari de struguri.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful