CURRICULUM DISCIPLINAR LIMBA ROMÂNĂ CLASELE I-IV Autori: Irina Gantea, coordonator, dr.

în pedagogie Viorica Goraş-Postică, cercetător ştiinţific superior Tatiana Niculcea, cercetător ştiinţific Zinaida Galben-Panciuc, învăţătoare, gradul superior CUPRINS NOTĂ DE PREZENTARE REPERELE CONCEPTUALE ALE PREDĂRII – ÎNVĂŢĂRII LIMBII ROMÂNE ÎN CLASELE PRIMARE MODELUL DIDACTIC COMUNICATIV-FUNCŢIONAL AL LIMBII ROMÂNE LIMBA ROMÂNĂ – DISCIPLINĂ DE STUDIU INTEGRAL COMPONENTELE STRUCTURALE ALE CURRICULUM-ULUI SUGESTII METODOLOGICE SUGESTII DE EVALUARE BIBLIOGRAFIE NOTĂ DE PREZENTARE Actualul curriculum a fost elaborat, în variantă experimentală, în 1992, servind ca punct de plecare în desfăşurarea unui amplu experiment pedagogic. După patru ani de verificare în şcolile-pilot şi în cele în care s-a extins experimentul în anii următori, ca rezultat al discuţiei în cadrul comisiei de experţi de pe lîngă Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei şi al opiniilor pedagogice din republică, curriculum-ul a fost finalizat în versiunea prezentată în aceste pagini. La redactarea curriculum-ului s-a ţinut cont de o serie de principii şi cerinţe pedagogice vizînd scopul şi structura disciplinei: • adoptarea unui curriculum pertinent în raport cu finalităţile educaţiei, flexibil şi deschis, care ar permite să se elaboreze seturi didactice alternative; • renunţarea la ansamblul de prescripţii şi de reguli academice şi insistenţa asupra lărgirii aspectului funcţional-aplicativ şi asupra necesităţii de a focaliza pe experienţa trăită de copil; • coordonarea, în plan teoretic, a paradigmei comunicativ-funcţionale de studiere a limbii materne în clasele primare şi asigurarea coerenţei cu cea din clasele V- IX; • reducerea “enciclopedismului” şi activizarea dezvoltării deprinderilor de lectură şi de scriere, a proceselor intelectuale, afectiv-emoţionale şi psihomotorii, prin sporirea stimulării şi a formării unei motivaţii intrinseci şi a unor aptitudini esenţiale în structura personalităţii; • renunţarea la concepţia şi experienţa tradiţională a manualelor şcolare separate (de limbă şi de citire) şi acceptarea elaborării acestora în raport cu principiul integrator al disciplinei, cu obiectivele vizate şi cu gradul de dificultate a unităţilor de conţinut prin care se realizează acestea; • perfecţionarea metodologiei învăţămîntului prin experimentări alternative şi printr-o pregătire anterioară a cadrelor didactice. REPERELE CONCEPTUALE ALE PREDĂRIMNVĂŢĂRII LIMBII ROMÂNE ÎN CLASELE PRIMARE CONSIDERAŢII PRELIMINARE Problema predării-învăţării limbii materne a fost întotdeauna în centrul atenţiei cercetărilor psihopedagogiei experimentale. Chiar de la începutul secolului, psihologul elveţian E. Claparede protestează împotriva studierii limbii în şcoală ca “obiect de ştiinţă”, “ansamblu de prescripţii şi de reguli” şi insistă ca limba maternă să se înveţe ca “instrument de comunicare”, din perspectiva funcţională. Americanul J. Dewey propune ca la studierea limbii materne să se insiste “asupra

utilităţii sociale” a acesteia şi ca învăţarea să se întemeieze “pe experienţa trăită” de copil. O contribuţie deosebită la optimizarea studierii limbilor materne a adus psihologul elveţian J. Piaget, care prin experienţele sale a dovedit că limbajul nu este o sursă a gîndirii cum s-a crezut multe decenii la rînd - ci “se dezvoltă în acelaşi timp cu ea” şi “copilul îşi construieşte treptat limbajul său”. în anii 70, evoluează ştiinţa psiholingvistică care se ocupă de “studiul proceselor psihologice ce contribuie la însuşirea, producerea şi înţelegerea limbii” (G. Miller, T. Slama-Gazacu, H. Horman, G. Osgood, T. A. Sebeok ş.a.). Un interes deosebit a provocat “gramatica generativă” a lui N.Chomsky, care a lansat concepţia creativităţii în învăţarea limbii. A apărut un şir de programe al căror obiectiv principal a fost centrat pe comunicarea orală şi scrisă în limba maternă etc. Rezultatele cercetărilor axate pe studierea limbii şi, îndeosebi, a funcţiei ei fundamentale comunicarea - dovedesc că în perioada şcolarizării mici procesele educative sunt strîns legate de procesele de dezvoltare psihofiziologică a copiilor. Acestea, la rîndul lor, se produc şi se văd favorizate în contextul unei culturi instructiv-educative, determinate de cele mai noi descoperiri ştiinţifice şj practice. Astfel, apare necesitatea de elaborare a unor conţinuturi pentru asimilarea cu un grad progresiv de proiectivitate a realităţii, o realitate, însă, centrată pe activitatea proprie a copilului, care este în stare să identifice şi să folosească simboluri şi semne. E posibilă, de asemenea, învăţarea sistematică şi conştientă de coduri convenţionale (scris, citit, memorare, limbaj, coduri de reprezentări spaţiale şj temporale etc.). Copilul poate, la această vîrstă, să construiască abstracţiuni, a căror semnificaţie îşi are originea în propria lui experienţă; nu este limitat în cunoaşterea intuitivă spontană (prin experienţă, ca preşcolarul) şi este tot mai capabil de o cunoaştere sistematică. Toate aceste procese se sprijină pe limbaj, ca instrument simultan al gîndirii şi al relaţiilor speciale. Limbajul este o formă de ajutorare a gîndirii, pentru a memora, a planifica şi a sistematiza rezultatul acţiunilor. El serveşte la emiterea şi receptarea mesajelor în situaţii intra- şi interpersonale. E un instrument de reglare a propriului comportament şi de intervenţie asupra comportamentului altora. Opţiunea unui control asupra propriei gîndiri presupune, între altele, şi o autonomie în procesul de învăţare. Disciplină principală din planul de învăţămînt, limba română, însuşită bine, trebuie să asigure, înainte de toate, succesul în şcoala primară. Pe de o parte, ea este baza tuturor cunoştinţelor, pe de alta - formează o exprimare corectă, o gîndire clară organizată, care favorizează reuşita în viaţa socială. Prin intermediul limbii române şcoala furnizează mijloace şi creează condiţii de integrare în comunitatea românească, formează o cultură care este totdeauna deschisă spre diversitate; ea este primul instrument ce asigură libertatea individului. Limba română, ca limbă maternă, comportă utilizări variate din punctul de vedere al pronunţiei, al vocabularului şi al sintaxei. Limba mediului din care vin copiii la şcoală diferă mult de caracterul normat al limbii literare, de aceea, ţinînd cont de cunoaşterea limbii în familie şi de aportul grădiniţei, şcoala primară insistă asupra stăpînirii limbii comune, standard, orale ş scrise, deoarece limba literară, cu toată bogăţia şi normele sale, se învaţă, în primul rînd, la şcoală. Copilul trebuie să conştientizeze că, păşind pragul şcolii, se află în mediul unei limbi frumoase, culte, în multe cazuri al limbii literare diferită de cea a mediului familiei şi că el este antrenat în însuşirea ei. întrebuinţarea cotidiană, exersarea sistematică, orală şi scrisă, deschide drum succeselor. Astfel, pornind de la potenţele de însuşire a limbii de către copii, în primul rînd, şi de la idealul de a educa o personalitate dezvoltată multilateral, creativă şi liberă, în al doilea rînd, fost elaborată concepţia unui studiu integrat de limbă maternă în clasele I - IV. Prin aceasta s-a fundamentat în mod teoretic structura disciplinei, cerinţele principale faţă de elaborare; conţinutului, principiile de eşalonare a acestuia etc. PARADIGMA COMUIMICATIV- FUNCŢIONALĂ DE ŞTUDIERE A LIMBII ROMÂNE ÎN CICLUL PRIMAR Paradigma este coordonată cu modelul elaborat în România (a se vedea Crişan şi Cincu,

1993; 1994; 1995 a) ş b) şi asigură coerenţa cu cea din clasa a V-a. Abordarea comunicativ-funcţională a limbii materne, adoptată în ciclul primar în anii 70 cînd s-a trecut la învăţămîntul primar de trei ani, a îmbunătăţit cu mult procesul de predare învăţare a limbii în şcoală. Aşadar, programa a avut următoarele avantaje: • a insistat asupra caracterului aplicativ, ceea ce a permis antrenarea elevilor în activităţi de comunicare orală şi scrisă; • a propus - ca principiu de bază - dezvoltarea vorbirii şi, îndeosebi, a vorbirii coerente • a prevăzut, de asemenea, şi principiul abordării în complex a sarcinilor instructiv-educative în procesul de formare a cunoştinţelor, a priceperilor şi a deprinderilor specifice discipline dar şi a calităţilor unei personalităţi flexibile şi deschise; • a fost precizat şi un sistem de cerinţe faţă de cunoştinţele, priceperile şi deprinderile care trebuiau atinse la sfîrşit de an şcolar pentru fiecare clasă şi pe etapă în ansamblu; • s-a insistat mult şi asupra problemei de elaborare a complexelor didactice, în măsură să prevadă nu numai obişnuitul manual, ci şi caietele de lucru ale elevului, fişele pentru organizarea muncii diferenţiate şi individuale; un astfel de complex didactic a fost elaborat şi editat, o singură dată, în exclusivitate pentru clasa a doua (1986-87). Aceste şi multe alte idei pe care nu le-am amintit aici, dar foarte valoroase în practica predării, au sporit cu mult calitatea însuşirii limbii române în şcoală. De ce totuşi s-a insistat asupra elaborării unui nou model sau a altei programe de învăţare a limbii materne? În primul rînd, evenimentele anilor 1990 ne-au reîntors la învăţarea limbii naţionale - limba română, cu grafia respectivă precum şi la deideologizarea învăţămîntului preconizat de regimul totalitar. În al doilea rînd, se cerea înlocuirea învăţămîntului în care predomina aspectul informativ reproductiv şi un sistem subiectiv de evaluare printr-un învăţămînt formativ, cu un conţinut deschis şi flexibil, care să asigure o învăţare diversificată şi individuală, întrucît: • descompunerea disciplinei în cîteva elemente izolate (limba, citirea, compunerea) a afectat integritatea şi a dublat componenta informativă, mărind considerabil volumul respectiv de învăţare; • au fost determinate, dar foarte vag, performanţele care trebuiau atinse, îndeosebi capacităţile intelectuale şi creatoare de muncă; • conţinuturile uniforme şi directiv obligatorii pentru toţi elevii deoarece se utilizau manuale unice! - nu erau capabile să răspundă diversităţii de interese, opţiuni şi capacităţi ale elevului iar uniformizarea inhiba interesul, eficacitatea şi curiozitatea elevilor; • n-a fost creat un model naţional unitar de apreciere a nivelului de atingere a obiectivelor studierii limbii române; testările şi sondajele au purtat şi poartă încă un caracter formal. în al treilea rînd, se impunea şi folosirea realizărilor practicii mondiale din acest domeniu, studiului integrat al limbii şi al textului literar, şi anume modelului predominant în toate ţările lumii care urmăreşte: a) structurarea precisă a competenţelor de bază, specifice disciplinei (lingvistice, comunicative, textuale), dar şi a competenţelor operative generale, care ţin de domeniul cognitiv (analiză, sinteză, discriminare, comparare, selectare, ordonare etc.); b) orientarea întregului proces de studiere a limbii spre educare, formare, şi nu spre acumularea unor cunoştinţe, deci selectarea conţinuturilor în vederea dezvoltării tehnicilor de comunicare orală şi scrisă, a familiarizării elevului cu universul textual, literar şi nonliterar. STRUCTURA PARADIGMEI COMUNICATIV - FUNCŢIONALE L Componenta reglatoare vizează ierarhizarea scopurilor, pornind de la idealul educaţional pînă la obiectivele finale, învăţării limbii şi principiile de concretizare a acestora. 1 (a). Idealul educaţional care prevede dezvoltarea unei personalităţi creative şi capabile de iniţiativă şi responsabilitate, concretizează aspectul specific al disciplinei prin două momente esenţiale: • educaţia complexă - prin intermediul valorilor vehiculate de limba şi literatura română pentru inserţia socială (lingvistică, culturală, morală etc.);

• structura unor capacităţi, cunoştinţe şi metode de muncă intelectuală, ca premise ale unei vieţi afective complexe, ale unor aptitudini şi disponibilităţi funcţionale în a recepta şi a interioriza actul creator. (b) Finalităţile studiului limbii vor determina obiectivele generale la un prim nivel de concretizare, vizînd, în esenţă: • dezvoltarea competenţei comunicative orale şi scrise (deopotrivă); • structurarea competenţei de înţelegere şi de interpretare a universului textual în general şi al celui literar în special; • consolidarea competenţelor cognitive (mentale) şi acţionale în ansamblul lor. La un al doilea nivel de concretizare, obiectivele generale vor viza: • performarea raţională a limbii materne, care prezintă: stimularea reflecţiei (gîndirii) active asupra limbii ca sistem şi utilizarea corectă şi nuanţată a acesteia în diverse situaţii de comunicare orală şi scrisă; • realizarea educaţiei literare, ca temelie a structurării culturii generale şi umaniste, precum şi a formării unui univers afectiv şi a unei atitudini deschise şi reflexive faţă de actul cultural, toate ca premise ale desăvîrşirii unei personalităţi; • structurarea şi consolidarea capacităţilor cognitive, în general, dar şi a modelelor şi tehnicilor de acţiune individuală, independentă şi creatoare. (2) Principiile didactice trebuie să asigure coerenţa pedagogică a disciplinei de-a lungul întregii şcolarităţi (cl. I - IX). Noua programă comunicativ-funcţională de studiere a limbii române trebuie să respecte cîteva principii: • urmărirea - desigur, cu ponderi diferite - a unui set unitar şi coerent de finalităţi şi obiective generale, cu rol reglator de-a lungul ansamblului şcolarităţii; • adoptarea unui model didactic relativ unitar, cu deplasarea accentului pe structurarea de capacităţi, atitudini şi disponibilităţi de tip funcţional, cu valenţe ulterioare de “actualizare” şi de “multiplicare”; • asigurarea unei baze conceptuale coerente pentru abordarea didactică a studiului limbii şi literaturii; • diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare, fie prin manuale alternative, fie prin obiective diferenţiate în funcţie de vîrsta şi de posibilităţile individuale ale elevilor. La baza noii paradigme comunicativ-funcţionale stau următoarele principii specifice: • atribuirea unui caracter flexibil şi actual procesului de studiere a limbii române, prin conectarea sa şi mai organică la realităţile vieţii cotidiene; • adoptarea unui model didactic, al cărui principiu ordonator să fie constituit din cele patru deprinderi integratoare, utile oricărui act de comunicare (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea şi scrierea); • asigurarea echilibrului dintre studiul variantei scrise şi al celei orale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, a proceselor respective şi a celor productive; • adoptarea unei perspective consecvent-comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe aspectele concrete de utilizare a limbii. 2.Componenta conceptuală (teoretică) Aplicarea unui ansamblu de finalităţi şi obiective generale, precum şi a unor principii pedagogice numite mai sus, implică - la nivelul obiectivelor specifice şi al conţinuturilor, dar şi la cel al transpunerii acestora în actul didactic concret - adoptarea unui model teoretic şi aplicativ riguros, unitar şi consecvent, cu şanse maxime de reuşită. În acest caz se cer a fi explicate succint două componente ale modelului didactic adoptat: • concepţia despre limbă şi comunicare; • concepţia despre deprinderile integratoare, subiacente cunoaşterii şi performării limbii. A. Limba şi comunicarea În general, limba poate fi prezentată în două ipostaze: • limba ca repertoriu complex de semne şi de reguli, ierarhic structurate, cu alte cuvinte,

gravitează celelalte elemente . de fapt. dar şi motivaţional.un sistem de elemente de construcţie. specifice disciplinei. în mod concret. ierarhizate pe nivele (respectiv de la clasă la clasă) şi sunt exprimate în unităţi de conţinut prevăzute de programa-cadru (a se vedea programa). afective şi psihomotorii). deprinderile urmează să devină domenii vizate de acţiunea didactică. lectura şi scrierea. faţă de care capacităţile de “expresie umană” ar fi de neconceput.de această dată nonlingvistice. într-o formă riguros organizată. în concluzie. interpersonal. textual. comunicarea: înţelegerea după auz (audierea). în jurul acestei relaţii. Ea cuprinde -în esenţă . SlamaCazacu.). 1968). un sistem de factori motivaţionali afectivi şi atitudinali. concomitent. B. el e nevoit să-şi dezvolte aceste deprinderi integratoare în egală măsură. Există. sau. auxiliare . C. comunicare.de construcţie a comunicării (subsistemele gestual. . a) Limba ca sistem “furnizează” limbii în funcţiune un ansamblu relativ complex de “materie primă”. În această calitate. • limba ca mijloc de comunicare interumană. ordonate în secvenţe didactice (module) în care elevul exersează pentru a însuşi.3. actului exprimării i se subordonează vorbirea şi scrierea (ne exprimăm gîndurile oral şi în scris). pe cînd în cazul al doilea. lexical şi gramatical).3. individul trebuie numai să înţeleagă cele auzite (oral) sau citite (scris). simbolic etc.1 Obiectivele intermediare specifice disciplinei se elaborează la două nivele de instruire şcolară: a) obiectivele de referinţă au caracter formativ şi concretizează obiectivele generale ale ciclului primar în comportamente (cognitive. prin intermediul cărora se creează şi se interpretează. actului de înţelegere (receptării) îi sînt subsecvente înţelegerea după auz şi lectura. mai simplu. dat fiind faptul că individul activează în viata cotidiană în calitate de vorbitor şi de auditor. 3. proiectarea şi acţiunea didactică nu pot face abstracţie de aceşti factori. • conţinuturile în baza cărora se vor atinge aceste obiective. în principiu. limba în funcţiune. înseamnă că ele trebuie puse şi la baza studierii limbii. În primul caz. orice act comunicativ se situează la intersecţia unor factori de ordin ideaţional. altfel spus. dincolo de toate acestea. mimic. vorbirea. aparţinînd subsistemelor limbii (fonologic. Şi dacă deprinderile integratoare acoperă toate formele posibile de manifestare a individului prin intermediul actului de limbaj. ele urmînd să contureze modelul didactic al disciplinei (a se vedea tabelul). inclusiv axiologici. b) obiectivele performative concretizează obiectivele de referinţă în operaţii concrete (din acest motiv li se spune şi “obiective operaţionale”) şi măsurabile. individul îşi construieşte singur exprimarea orală sau scrisă.limba ca sistem de (sub)sisteme. semnificaţia. b) Toate elementele menţionate mai sus se concretizează în comunicare abia în momentul activizării lor în cadrul a ceea ce numim limbă în funcţiune sau. 3.2 Conţinuturile propuse vizează unităţi de conţinut care constituie mai mult un cadru orientativ şi un sistem de referinţă (de unde şi noţiunea de “programă-cadru”) şi sînt. Aceasta din urmă implică un emiţător şi un receptor. a stăpîni performanţa dorită (a se vedea planificarea modulelor). ambele mesaje fiind compuse de altcineva. limba în uz. • Înţelegerea (receptarea) mesajului. De aceea. De fapt. Deprinderile integratoare Procesele-cheie ale oricărui act de comunicare sunt: • Exprimarea (emiterea) mesajului. Însă. plasaţi într-o situaţie comună (a se vedea T. afectiv şi atitudinal. Ambele procese se materializează la nivelul a patru deprinderi integratoare. care constituie şi operaţiile prin intermediul cărora se realizează. Componenta operativă A treia componentă a paradigmei comunicativ-funcţionale cuprinde: • obiectivele de abstracţie intermediară. care guvernează opţiunile vorbitorului în comunicare dar şi reacţiile lui ulterioare.

caiete. Producerea 3. profesorului le va reveni rolul de a le utiliza întrun mod original.Organizarea logico-semantică logico-semantică 1. Adaptarea 2. Adaptarea 3. Perceperea mesajului citit mesajului oral mesajului scris mesajului oral 1. Înţelegerea 2. Organizarea 1 .1. înţelegerea organizării organizării formale: formale: • nivelul lexical • nivelul lexical • nivelul • nivelul gramatical gramatical • nivelul textual • nivelul textual • nivelul stilistic • nivelul stilistic 3. Procesul vorbirii I. Organizarea I. Autorului de manuale şi. Adaptarea 3. integrităţii etc. continuităţii. De aceea. fişe etc.).Organizarea 1. MODELUL DIDACTIC COMUNICATIV-FUNCŢIONAL AL LIMBII ROMÂNE Deprinderi Înţelegerea Exprimarea Domenii Audierea Lectura Vorbirea Scrierea urmărite 1. cît şi în realizările tehnologice.). Adaptarea capacităţi organizării organizării vorbirii scrierii mesajului mesajului 2.“nondirective. Procesul audierii I.Organizarea formală formală • nivelul lexical • nivelul lexical • nivelul • nivelul gramatical gramatical • nivelul textual • nivelul textual • nivelul stilistic • nivelul stilistic Cunoştinţe şi 2. şi în altul.Organizarea 1 .1. deci deschise spre interpretări diverse atît în elaborarea materialelor alternative (manuale. nu în ultimul rînd. de principiile didactice (accesibilităţii. Procesul scrierii (ascultării) 1 . Procesul lecturii I. Înţelegerea 2.1.2. oferind soluţia optimă de organizare a unităţilor de conţinut în funcţie de scopurile şi de necesităţile actului didactic.1.2. înţelegerea 2. precum şi de caracterul ştiinţific al disciplinei şi abordarea ei în viziunea practică şi funcţională. Producerea înţelegerii după lecturii (emiterea) (emiterea) auz mesajului oral mesajului scris . este necesar de a ţine cont şi într-un caz. Perceperea 1.

comunicativă. b) structura sau competenţa lingvistică (cum se formulează din punct de vedere gramatical acest mesaj). Astfel. atitudinea vorbitorului faţă de ascultător. alături de acestea sînt prevăzute şi elemente din disciplinele “Ştiinţe”. Prima valoare semnificativă a textului este cea care se justifică printr-o influenţă generală . Ea include două componente: “citirea şi dezvoltarea vorbirii”. Comunicarea dialogată 2. motivaţiei şi ale atitudinilor. implicînd funcţiile afectivităţii. se pot profila şi dezvolta direcţiile de activitate lingvistică.DISCIPLINĂ DE STUDIU INTEGRAT Studiul practic al limbii române în clasele I .l.Comunicarea monologată 1 . Componente motivaţionale şi atitudinale • curiozitatea interesul cognitiv interesul / autodepăşire interesul pentru creaţie / invenţie etc. Scrierea despre text LIMBA ROMÂNĂ . ci implică interacţiunea care. cu o împletire organică de conţinut lingvistic (lexic. gramatică). învăţarea limbii materne va asigura însuşirea corectă de către elevi a celor trei funcţii la care apelează psiholingvistica: a) conţinutul(ce mesaj trebuie comunicat).IV reprezintă o disciplină inter. faţă de cele comunicate etc. literar-artistică etc. gîndire estetică (literatură. oral sau scris. corelează elemente comune de construcţie a comunicării (unităţi fonologice. Integrarea nu prezintă. “Arte plastice”. Lectura interpretativă 3. Lectura de destindere 1. pe de o parte. Comunicarea monologată 1 . Numai în acest mod. Scrierea informativă 2. Lectura informativă 2. “Educaţia muzicală”. Strategia unei astfel de integrări o poate constitui doar textul literar şi nonliterar. Scrierea reflexivă 3. în baza unui text.Motivaţii şi atitudini Contexte de realizare II. asigură echivalenţa care există direct între procesele ce definesc exprimarea orală (vorbirea) şi procesele ce definesc exprimarea scrisă (redactarea). orice categorie gramaticală sau noţiune fonetică vor fi explicate şi însuşite în consens cu legile actului de comunicare. arte plastice) şi procese psihologice (limbaj şi comunicare).şi multidisciplinară. c) valoarea psihologică sau motivaţia expunerii (starea emotivă. iar. pur şi simplu. • plăcerea / satisfacţia • sentimentele / emoţiile / pasiunile • atitudinile psihosociale • atitudinile axiologice III. fonetică. Scrierea imaginativă 4. şi nu conform principiului teoretic gramatical. pe de altă parte. Toate elementele acestor discipline formează un complex didactic unic şi multifuncţional. lexicale şi gramaticale). Comunicarea dialogată 2.). numirea aspectelor menţionate anterior. “limba română şi vorbirea coerentă”.

opere ale maeştrilor cuvîntului. datinile şi obiceiurile neamului etc. Planchard). contribuind la formarea unei anumite concepţii despre lume. (perceperea sintagmelor. texte literare şi nonliterare. decodificarea (înţelegerea) “semnificaţiei” unor variabile ale vocii umane (tonul. să contribuie la dezvoltarea competenţei şi performanţei lingvistice.asupra spiritului elevului şi nu prin insistenţa sociologică asupra Eu-lui personal.să includă diferite genuri şi specii literare. Procesul instructiv-educativ al însuşirii limbii în clasele primare este privit ca ansamblu de practici şi activităţi prin care educatorul încearcă să favorizeze dezvoltarea exprimării corecte. • tematic . rar. ca elemente care îţi aparţin. COMUNICAREA ORALĂ (ASCULTAREA ŞI VORBIREA) Comunicarea orală este indispensabilă tuturor obiectelor şcolare. al perechilor antonimice). aceste conţinuturi putînd servi ca suport pentru înţelegerea şi aplicarea informaţiei noi. urmăresc aceleaşi scopuri. lumea celor ce nu cuvîntă (fauna şi flora). expresive şi conştientizarea importanţei limbii pentru gîndire. principiul. b) Comunicarea scrisă: lectura şi scrisul.estetic . fonem. a III-a şi a IV-a). obiceiuri şi tradiţii. Eşalonarea informaţiei lingvistice în programă este prezentată conform principiului de la abstract-general spre concret-particular. nivelul gramatical (cl.IV după principiul concentric. Ascultarea generează perceperea după auz a mesajului. respectînd o serie de criterii de ordin: • valoric . de interese şi de adaptare) este cel de interiorizare Acest principiu include “incorporarea. dar au forme diferite (orală şi scrisă). care permite elaborarea unui conţinut informativ şi comportamental afectiv (care ţine de valori. a ideilor. de fiecare dată. Astfel. pronunţarea tare. să ofere situaţii variate de structurare a unor capacităţi proprii înţelegerii textului. Structura studiului integrat al limbii materne evidenţiază două componente de comunicare. subordonînd fiecare dintre ele deprinderile integratoare respective: a) Comunicarea orală: ascultarea şi vorbirea. apoi să se pronunţe asupra lor. De aceea. în faţa autorilor de manuale alternative stă sarcina de a selecta liber lucrări pentru fiecare clasă.. e un act didactic important. a intonaţiilor ascendente sau descendente. receptat la auz vizează şi nivelul lexical (explicarea şi tălmăcirea corectă a cuvintelor.să prezinte seria de interese a elevilor: universul copilăriei. de atitudini. a practicilor. a vocalelor. debitul rapid. predarea noilor cunoştinţe şi a performanţelor începe cu activizarea şi sistematizarea celor însuşite anterior. Ca o componentă a programei de limbă maternă. • formativ . a mijloacelor de . generale ale limbii. cuvînt. capabil să genereze interesul lor.să corespundă vîrstei. de fapt. educîndu-i totodată sentimente patriotice şi moral estetice.) – toate sînt de o mare importanţă. dar cu diferite grade de importanţă. accentuările intenţionate. înceată etc. care indică graniţele dintre enunţuri. adică a componentelor segmentare ale cuvîntului. A-l învăţa pe copil să persevereze în înţelegerea celor auzite. în cazul nostru. ale funcţiei sale comunicative (pe care practic ei o posedă vorbirea) prin cele mai simple unităţi structurale ale ei: enunţ. experienţă şi înţelegerea mesajelor audiate sau citite. memorarea lor în cadrul seriilor sinonimice. Sesizarea. O dată ce textul literar prezintă modul principal de abordare interogativă. opere din creaţia populară şi din cea universală. identificarea pauzelor. să fie scrise într-un limbaj pe înţelesul copiilor. grafem etc. elevul mic începe să “descopere” trăsăturile . deci. comunicarea orală prezintă o arie de studiere în care relaţia conţinut-exprimare este de o importanţă deosebită. adaptarea. care. neam. să stimuleze gustul pentru lectură. Potrivit acestui principiu. ceea ce îl ajută pe elev să-şi formeze anumite păreri şi atitudini despre plaiul natal. consoanelor. a normelor sau a valorilor ce provin de la altă persoană sau de la societate”. Lectura şi discutarea textelor literare provoacă “o gamă foarte variată de emoţii şi sentimente” (E. diftongilor şi a triftongilor. în fluxul vorbirii. interogative sau imperative. Înţelegerea organizării mesajului. Conţinutul informaţional este reprezentat în programa claselor I.

de a mînui corect pixul şi. LECTURA. caz. care trebuie formate prin folosirea unei dicţii clare. îndeosebi. de continuitatea între treptele de şcolarizare. El nu scapă din vedere faptul că toţi copii pot învăţa să citească şi că datoria lui primordială este să-i înveţe pe elev a citi. etc. în frază.simţul văzului (să observe şi să însemne sau să verbalizeze asemănări şi deosebiri la 2-3 obiecte desenate. este bine ca. potrivit căreia la copil totul trebuie dezvoltat . excesul de teoretizare şi aglomerare producînd antipatie . În acest context.lectură din cadrul lor. nivelul textual şi stilistic. răsfoind cartea şi folosind ilustraţiile ca puncte de reper.tehnica de mare însemnătate pentru arta desenului . pe care o posedă şi o înţeleg. Deci. prin toate aceste manifestări. persoană etc. a textelor eu ajutorul alfabetului mobil. etc. Şi dacă dăm ascultare afirmaţiei Mariei Montessori. Talîzina . acest compartiment include procese ale comunicării necunoscute sau puţin cunoscute elevilor din clasa I: lectura şi scrisul. asemenea operaţii educă “gîndirea plastică a mîinii” . “mîna scrie litera afirmă H. dimensiuni. pentru a dezvolta dorinţa de lectură şi.|a momentul potrivit. copiii repovestesc conţinutul. Scrierea este un obiectiv al atenţiei permanente din partea învăţătorului. caracterizează personajele. adîcă de acele desene care cer de la copil. la formarea unui climat emoţional. Dar pînă atunci. de a-l înarma pe elev cu ştiinţa lecturii. treptat.însă mîna este condusă de creier”. educatorul organizează şi mai departe întîlnirea copiilor cu cartea (citindu-le poveşti. Astfel. forme etc. Educatorul ţine cont de particularităţile de dezvoltare. un personaj în imaginea creată de vorbire etc. ilustrează un basm. de ritmul şi de modalităţile de achiziţionare proprii fiecărui elev. educatorul să folosească toate mijloacele pentru a susţine. a încuraja independenţa şi creativitatea în alcătuirea cuvintelor. în al doilea rînd. spirit de observaţie . lectura şi scrisul. Toate acestea activează simţurile care favorizează receptivitatea faţă de lumea înconjurătoare descrisă în operele literare. SCRISUL. COMUNICAREA SCRISĂ (LECTURA Şl SCRISUL) Spre deosebire de primul compartiment care începe de la ceva cunoscut copiilor – vorbirea.îi ajută în mare măsură la formarea abilităţii de a scrie. Lectura capătă valoare doar o dată cu perceperea structurii propoziţiei şi a semnificaţiei cuvintelor din ea. încearcă să compună singuri). O expresie franceză spune: “A citi înseamnă a înţelege”. şcoala începe treptat să-i înveţe pe copii.) şi. în primul rînd. inteligente şi expresive. Francezii numesc scrisul “disciplină a mîinii şi a capului”. copilul devine coautor al manualului: el îl completează. menite a satisface pasiunile elevilor. număr. În plus. recunoaşterea valorii gramaticale a flexiunilor verbale şi nominale. De aceea. făcînd asociaţii de culori. de la bun început. pasivă. învăţătorul trebuie să încurajeze copilul să scrie liber.). memorizînd poezii.). cu un “fond prim” care se îmbogăţeşte în continuare în cadrul exerciţiilor de lectură. dar şi un mare efort psihomotor din partea copilului. Învăţarea lecturii trebuie să fie obiectul unui proces sistematic de însuşire şi nu numai atît. îl colorează etc. care îi permite să-şi manifeste liber impresiile. Nivelul gramatical: Studierea elementară a ştiinţei despre limbă este încetăţenită în şcoala noastră. în joc şi în exerciţii. Exerciţiile care implică legătura dintre litere. haşurarea şi colorarea desenelor propuse. silabe. care poartă o anumită încărcătură de sens. uneori chiar se exagerează. copilul nu se va angaja într-o lectură mecanică. creativitate:(termină un desen început. însoţite de o anumită comunicare. ea nu trebuie să fie redusă numai la lecţiile de limbă. singur sau în grup. ghicitori. Continuînd activitatea cu privire la dezvoltarea vorbirii literare începută în Ghidul preşcolar. în contextul propoziţiei. ci să fie mereu în atenţia educatorului şi la însuşirea celorlalte discipline. Lectura în gînd şi cea cu voce tare sînt două calităţi ale cititorului. a propoziţiilor. Astfel de exerciţii sînt cele legate de elementele artei plastice. atunci sperăm că familia şi grădiniţa vor antrena mînuţa copilului (cu creier cu tot) la momentul potrivit (între 3 şi 6 ani) şi atunci elevilor clasei I le va f i mult mai uşor să serie. în al treilea rînd. nu valorează decît în cadrul cuvîntului sau enunţului. deosebiri şi asemănări dintre conţinut şi desenul respectiv. numărători. desinenţele de gen.

8 Prezentarea. în scopul unor motivări (de ce. • sugestiile cu privire la tehnologia învăţării. Obiectivele generale ale învăţării limbii române sînt elaborate în baza modelului comunicativ-funcţional. 1. • limba cu funcţie conotativă (reprezentări culturale şi formarea unui univers afectiv ş atitudinal). . cu voce tare şi în gînd. 1. propuse pentru învăţare doar în baza textului.10 Exprimarea ideilor în mod coerent. completat şi adaptat stadiilor genetice de dezvoltare şi particularităţilor de vîrstă ale elevilor din ciclul primar. LIMBA CU FUNCŢIE DENOTATIVĂ Şl PRAGMATIC . OBIECTIVELE GENERALE 1. 1. atitudini şi cunoştinţe ce se preconizează a fi asimilate de către elevi ca o consecinţă a intervenţiei şcolare). iar pericolul “tocirii” ei devine tot mai evident în . • modalităţile de evaluare. fluente şi expresive. 1. Eminescu). selectiv sau rezumativ. clar şi simplu în scurte acte de limbaj orale şi scrise. 2. 1. sensurilor exprimate de noţiunile gramaticale ca atare şi mai puţin asupra memorării mecanice a definiţiilor. clar şi simplu în scurte acte de limbaj orale şi scrise.9 Interpretarea corectă a mijloacelor comunicative nonverbale care înlesnesc şi îmbogăţesc mesajele. şcoala tradiţională. să asocieze. 1. o “şcoală a gîndului”(M. ascultate sau citite personal. silabă .3 Identificarea elementelor lingvistice (să recunoască.SOCIALĂ CUNOŞTINŢE Şl CAPACITĂŢI 1. 1. Obiectivele generale ale învăţării limbii române se organizează pe trei fundamente ale disciplinei: • limba cu funcţie denotativă şi pragmatic-socială (practica raţională şi funcţională a limbii). 1. Gramatica. fiind. logica şi fluiditatea exprimării orale şi scrise. • limba cu funcţie instrumentală (însuşirea instrumentarului necesar muncii intelectuale afective şi psihomotorii). text. COMPONENTELE STRUCTURALE ALE CURRICULUM-ULUI • obiectivele generale ale studiului integrat al limbii şi literaturii române în învăţămîntul primar. să ordoneze etc.6 Stăpînirea limbajului asimilat şi utilizarea lui corectă în diverse situaţii de comunicare orală şi scrisă.) şi utilizarea corectă a lor în diverse activităţi de comunicare orală şi scrisă. Abstracţiile lingvistice (categoriile morfosintactice) vor provoca într-adevăr interes din partea elevului.5 Înţelegerea unei ample varietăţi de mesaje cu caracter utilitar (cognitiv şi reflexiv).literă. pentru ce.7 Formarea abilităţilor de redactare a celor mai simple şi variate texte. noţiunilor de tot felul. • obiectivele de referinţă specifice disciplinei şi exemplele de activităţi sugerate pentru atingerea lor. după lectură. este indicat a insista mai mult asupra ideilor. cuvînt .4 Conştientizarea corespondenţei dintre comunicarea orală şi scrisă prin identificarea li auz şi în scris a componentelor simple: sunet . a informaţiilor detaliat.1 Cunoaşterea şi înţelegerea termenilor adecvaţi şi a mijloacelor care facilitează comunicarea şi asigură corectitudinea. cum trebuie utilizată o noţiune gramaticală sau alta). . investind cunoştinţele achiziţionate în procesul învăţării. conştiente.elevilor. Obiectivele generale concretizează idealul educaţional (exprimat în capacităţi. • conţinuturile învăţării. Exprimarea ideilor în mod coerent. utilizînd limbajul adecvat textului cognitiv sau reflexiv.cuvînt.educă logica elevului. 1.propoziţie.2 Dobîndirea unei lecturi coerente. fiind. A. De aceea. 1.

3 Adoptarea valorilor şi relevarea satisfacţiei personale.1 Cunoaşterea şi înţelegerea sistemului de termeni. regulilor despre literatura artistică (specii literare.2 Stimularea receptivităţii şi sensibilităţii faţă de valorile morale. limbaj poetic) şi utilizarea lor în procesul comunicării orale şi scrise. 2. religioase. reviste.5 Utilizarea raţională a diverselor sensuri ale cuvântului . a noţiunilor. 2. sinonime.1 Dezvoltarea aptitudinilor.4 Dezvoltarea spiritului de a se înţelege pe sine şi locul său în mediul social. procedee. prin convingerea în propria sa valoare în grupul de copii. ziare etc.în comunicări orale şi scrise. religioase.7 Crearea celor mai simple texte artistice şi nonliterare în baza principiilor de structură şi a limbajului adecvat. .4 Referinţă pentru ascultarea şi lectura textelor artistice şi perceperea cît mai adecvată a universului emoţional şi estetic al acestora.). etnii etc. algoritmi. 2.3 Formarea interesului de a-şi extinde în mod continuu cunoştinţele şi a-şi dezvolta capacităţile şi deprinderile pe tot parcursul vieţii. de a înţelege şi a susţine pe alţi oameni aparţinînd altor medii. sociale. discriminare auditivă. 3. care ar permite elevului să posede o comunicare bogată şi diversă ce îl va ajuta să se adapteze la cultura modernă a umanităţii.3 Dezvoltarea conduitei autonome. ci şi în alte obiecte de studiu). 3. alineatele. LIMBA CU FUNCŢIE CONOTATIVĂ CUNOŞTINŢE Şl CAPACITĂŢI 2. prin relaţii umane şi democratice.4 Acceptarea liberă a valorilor şi folosirea lor drept criterii şi norme pentru activitatea şi comportamentul elevilor în mediul social şi cultural în care trăiesc. 2. a deprinderilor de a coopera în grup: capacitatea de a se afirma prin cunoştinţe. 3. simţindu-se util în acest colectiv etc. estetice.2 înţelegerea şi acceptarea elementară a valorilor morale. 3.5 Posedarea tehnicii unui scris lizibil şi corect. a metodelor şi tehnicilor care stau la baza proceselor analitice.6 Aprecierea operelor literare şi exprimarea într-un mod asemănător prin creaţii artistice proprii.ATITUDINI 1. imaginaţie reproductivă şi creatoare. 1. imaginaţiei.antonime. organizarea şi folosirea fructuoasă a diferitelor capacităţi de comunicare.2 Formarea aptitudinilor necesare însuşirii comunicării orale şi scrise: memorie rapidă şi de durată. 1. ATITUDINI 2. particularităţilor de structură ale celor mai simple texte literare. naţionale.1 Stimularea curiozităţii. abilităţi senzoriomotorii (cîmp şi acuitate vizuală.6 Formarea obişnuinţei de a frecventa sistematic biblioteca şi de a lucra cu cărţi. 2. 2. agerime mentală şi gîndire divergentă. idei) în situaţii similare şi noi (nu numai în cadrul disciplinei date. spaţiile necesare între cuvinte etc. 2. sens propriu şi sens figurat . 2. a deprinderilor. LIMBA CU FUNCŢIE INSTRUMENTALĂ 3. 2. aşezarea în pagină (titlul. încrederii în forţele proprii şi a gustului pentru lectura permanentă. prin punctualitate.3 Identificarea elementară a speciilor literare şi utilizarea limbajului poetic în comunicarea orală şi scrisă.2 Conceptualizarea semnificaţiilor expresive ale unor componente adecvate limbajului poetic. 3. 1. 2. estetice.4 Utilizarea practică a prezentărilor abstracte (reguli. 3. 2. ritm şi precizie motorică).5 Interiorizarea valorilor şi argumentarea lor într-un sistem care constituie un cod de comportament şi o filozofie de bază a vieţii. sintetice şi evolutive indispensabile pentru colectarea.1 Formarea gustului pentru lectură şi însuşirea ansamblului de capacităţi impuse de ea. flexibilitate în interpretare şi creativitate. procedee de analiză elementară.

capacităţi. acestea nu ating decît un anumit grad de automatizare. subteme) al disciplinei. ca un întreg. ci simultan. limba cu funcţia conotativă şi limba cu funcţia instrumentală. cum O face şi cît/ce obţine”. psihomotor). afectiv. Fiind exprimate sub formă de comportamente măsurabile şi ierarhizate în timp. de a manipula o informaţie dată sînt doar incipiente. or copilul activează în toate cele trei domenii concomitent. cu logica eşalonării conţinutului informativ (compartimente. el coordonează activitatea de mai departe de predare-învăţare şi promovarea elevilor în clasa a II-a. posibilităţile de a face raţionamente. afectiv şi psihomotor). teme. atitudini). Elevul trebuie să realizeze obiectivele propuse pînă ia finele clasei a II-a.CONŢlNUTUR1 – ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE .ci împreună. S-au evidenţiat numai obiectivele aspectelor care formează individualitatea elevului. iar. În clasa I structurizarea celor mai multe capacităţi sînt doar în faza de început. separat în fiecare domeniu (cognitiv. într-un plan-cadru. Deoarece activitatea de predare-învăţare nu are loc treptat. CLASELE I-II OBIECTIVE DE REFERINŢĂ . Autorii renunţă la controlul “riguros” la finele anului în clasa I. În funcţie de aceste rezultate. reglator şi autocorectiv a procesului de învăţare. nu s-au formulat toate obiectivele de referinţă separat. şi nu pe dimensiuni dezvoltative (cunoştinţe. obiectivele specifice servesc şi criterii de evaluare sumativă. OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ SAU SPECIFICE LIMBII ROMÂNE Obiectivele respective concretizează inventarul comportamental al elevului în cele trei domenii (cognitiv. pe cele trei aspecte fundamentale ale disciplinei ca la obiectivele generale: limba cu funcţia denotativă şi pragmatic socială. însă pentru educator ele vor indica şi nivelurile pe care le-a atins fiecare elev.B. Se recomandă să se facă în mod permanent doar evaluarea formativă de caracter orientativ. Testele de evaluare formative sînt prevăzute pentru fiecare modul şi sînt prezentate ca o continuare a activităţii zilnice. Ele ajută învăţătorului sa cunoască: “ce urmăreşte.

povestiri emotive (ironizări. Jocuri de permisiune. Relaţia propoziţiilor în text. starea şi dispoziţia tor). • probe de prezentare scenică a unui personaj (din texte cunoscute). Folosiţi gestica. încercări de a da evenimentului sau comportamentului persoanelor o anumită apreciere. comunicative cu reguli stabilite: “Dialogaţi despre.. Ideea principală.Obiective de referinţă Elevul trebuie să fie capabil: 1. a unei situaţii prin gest. 1. propoziţii cu intonaţie adecvată.) pentru a-i impresiona pe ascultători. Textul monologat Elemente structurale: a) organizarea logico-semantică a mesajului (semnificaţia textului oral: titlul. • să compună oral texte simple (mesaje) avînd puncte de reper o serie de desene. justificînd-o sau condamnînd-o. formule de salut. naratorul.Organizarea dialogului: montarea unui dialog. să conceptualizeze vorbirea ca pe unul din cele mai importante mijloace de comunicare: • să-şi dezvolte deprinderi de a se exprima oral într-o formă clară. să comenteze secvenţe de film. gestica. Emotivitatea. corecta şi fluidă. Intonaţia.. Activităţi practice de învăţare 1 . tempoul. discuţiei. mimica). la un desen etc. întrebările învăţătorului sau imaginaţia şi experienţa proprie. • să stăpînească şi să utilizeze corect terminologia în diverse situaţii de comunicare orală. a unui fapt sau a unui eveniment la care a fost martor ocular (precizînd locul şi timpul cînd a avut loc acţiunea. numind persoanele.. de solicitare. condamnări etc. Constituenţii textului oral: Cuvîntul. • să însuşească terminologia corespunzătoare disciplinei. • exerciţii de povestire a unei întîmplări (reală sau imaginară). • descrieri. folosind şi elemente de descriere (portret. Exerciţii de participare la răspunsurile sau întrebările într. expresive (intonaţia. o satisfacţie sufletească. de prezentare.) sau de dialog. pantomimă. 2. Conţinuturile învăţării I. interior etc. Monologul şi dialogul sub formă de: • naraţiuni. o bandă desenată. întîmplări trăite în mod real sau făcînd călătorii imaginare. • activităţi practice de executare a unui consemn: o rugăminte. peisaj. • justificări. Propoziţia. folosind un dialog (conversaţie) ţinînd întrebare-răspuns. Explicaţi diferenţa exprimării. de a face supoziţii (presupuneri) la un text. vorbirea) Modalităţi de exprimare orală. “Scufiţa Roşie” etc.Diverse tipuri de exerciţii şi jocuri.Textul dialogat 2. mimica etc. care asigură înţelegerea la auz şi formează anumite deprinderi şi competenţe: • activităţi de exprimare logică a unei poveşti cunoscute (“Capra cu trei iezi”. personajul). Comunicarea orală (ascultarea. susţineri. mimică. Organizarea cuvîntelor în propoziţie. b) organizarea formală a mesajului. o adresare.). Să formuleze corect şi laconic 2. . • explicaţii. replici adecvat conţinutul şi mijloacele cont de conţinutul şi de logica complete şi eliptice (da. folosind cuvinte. Aprecierea faptelor descrise. • raţionamente. nu). utilizînd cuvintele noi.

luminii). în locurile de înaltă tensiune.3. elasticitate etc. • picioarele. gust. duritate. şi să facă o descriere amănunţită verbal şi prin desen). Antrenări practice. • obrajii.Textul descriptiv Organizarea descrierii obiectelor după: formă. Să-şi dezvolte priceperea de a compara. conform faptelor descrise. a clasifica şi a descrie obiecte şi fenomene bine cunoscute după formă. 4. Constituenţii peisajului: • obiectul descrierii (ce?) • timpul (cînd?) • locul (unde?) • motivul (de ce?) Constituenţii portretului: a)Capul: • părul. • ochii. • mimica feţei. a colegilor. 4. a unui animal fabulos în comparaţie cu un animal real. • gura. semnele alfabetului. ca elevii să recunoască cele mai răspîndite semne convenţionale din localitate. chipul unui personaj). • să conceptualizeze comunicarea nonverbală ca necesară în situaţiile deosebite (extreme) ce le poate oferi viaţa socială. antonime). răsăritul şi asfinţitul soarelui etc. folosind în descriere vocabularul respectiv (sinonime. Exerciţii cu caracter creativ. 4. • barba. 3. • să manifeste sensibilitate la audierea şi lectura textelor artistice şi perceperea cît mai adecvată a coloritului emoţional. • îmbrăcămintea. Funcţionarea simultană a elementelor verbale şi a celor nonverbale. şi să încerce de a le crea personal. notele muzicale.). Să caracterizeze cele mai elementare însuşiri şi norme morale ale unui personaj literar sau ale unei persoane reale.Să manifeste interes şi curiozitate faţă de alte mijloace de comunicare (mimică. semne convenţionale etc. utilizare etc. pantomimă. gestică. Activităţi de descriere prin analogie cu un personaj literar a unei persoane reale (să redea imaginea mamei. conform particularităţilor comune şi specifice. • nasul. a bunicilor. culoare. mărime. 3. • să-şi dezvolte priceperea de a surprinde frumuseţea unui peisaj (în realitate şi în pictură): ploaia. interjecţii etc. ninsoarea. prin organizarea excursiilor şi demonstrarea diferitelor ilustraţii. care cer de la elevi să facă individual descrierea unor peisaje (orientîndu-se după constituenţii propuşi). pe malul abrupt al unei rîpi adînci etc. bine cunoscut. mărime. inclusiv pe cele care îl avertizează pe om de nenorociri. Semne convenţionale (indicatoarele de drumuri. Descrierea fizică şi morală (în baza faptelor) a personajelor din operele audiate. care angajează elevul să comunice un mesaj prin gest.). indicînd şi rolul de bază al utilizării acestora în viaţa omului: • să încerce caracterizarea celor mai elementare însuşiri fizice şi morale ale unui personaj literar sau a unei persoane reale. dîndu-le acestora un anumit dinamism prin folosirea unor verbe. Semnale (prin intermediul vocii. . b) Corpul: • înălţimea. mimică. primejdii (intrarea interzisă în localul unde se păstrează materialele explozive sau otrăvitoare. • mîinile. culoare. c) trăsături de caracter. să descrie cu precizie o situaţie simplă sau o imagine. împrejurările. Mijloacele posibile de comunicare nonverbală Gestica şi mimica. simbolurile în matematică etc. a tatei. • să identifice personajele unei naraţiuni şi să sesizeze procedeele de utilizare pentru caracterizarea lor. orientîndu-se după constituenţii propuşi..

Mijloacele posibile de comunicare scrisă (scrisoarea. necuviincioase). deprinderile şi tehnicile indispensabile lecturii şi înţelegerii celor citite.. scrisoarea) şi ca izvor de cunoaştere (cartea. dialogul. dicţionarul etc. simboluri etc. Antrenări de recunoaştere a lucrărilor analizate în comun în clasă şi celor citite personal dintr-un şir de cărţi necunoscute. • să cunoască tipurile de cărţi după indicii propuşi: carte de poveşti. folclor etc. 2. forma: proza. a paginii de titlu. Elemente de structură a textului literar: tema. Comunicarea scrisă (lectura. memorarea poeziilor. descrierea. Sesizarea stărilor afective ale personajelor şi ale cititorului (emoţii. deştepte interesante.1 Lectura a) Cartea în viaţa copiilor – izvor de cunoaştere şi satisfacţie sufletească. Lectura şi scrisul ca act de comunicare şi cunoaştere. . a paginaţiei. de poezii etc. 2. şi de verbalizare. Activităţi de recunoaştere pe desene. revista etc. originale) şi negative (rele. a distinge titlul unui text. Vizitarea organizată. revista. cimilitura etc. bileţelul. descrierea (portret. individuală. să ia o anumită atitudine faţă de comportamentul lor.• Să conştientizeze corespondenţa dintre comunicarea orală şi scrisă: • să conceptualizeze mijloacele de comunicare scrisă ca act de comunicare cu persoanele care nu sînt de faţă (bileţelul. cartea. ghicitorilor etc.. cuprins. Activităţi de identificare a componentelor unui text pentru a-i descoperi sensul sau funcţia. Limbajul şi imaginile artistice din opera literară (descrierea imaginilor concrete: vizuale.). dialogul. sfîrşitul. să caute o carte. • să-şi dezvolte treptat aptitudinile.. naraţiunea. literaturii pentru copii. fapte). afişul.). semnale). Modurile de exprimare: naraţiunea (întîmplări. Tipul cărţilor: cărţi alcătuite numai din ilustraţii (de format mare). începutul. fapta personajelor etc. dispoziţie). o regulă de joc etc. simpatice. ideile. capitol etc. Inventarea unor situaţii de comunicare (prin gestică. a tablei de materie etc. a recunoaşte diverse grafisme particulare (semnele convenţionale. un desen. de poveşti. numărătoarea. scrisul) 1 . povestirea. Componentele de bază ale cărţii (copertă. Tehnicile de lucru cu elementele cărţii pentru a se orienta în lumea cărţilor. abrevierile). aprecierea funcţiei lor în operă). Specii literare. tematică a cărţilor. dialog. a unui desen. peisaj).). schiţa.). de operă. sentimente. cărţi de poezii. de cunoaştere a părţilor unei cărţi şi funcţia coperţii. pagină de titlu. cu ajutorul întrebărilor învăţătorului să poată explica şi motiva comportarea personajelor în diferite situaţii.) şi rostul lor în activitatea practică (funcţia unui titlu. Antrenări în memorarea unor personaje din operele citite şi discutate în clasă (în grup). • să-şi cultive abilitatea de a aprecia un text literar. ziarul. de clasificare a anumitor indici: cărţi de poveşti. făcînd încercări de a le clasifica în personaje pozitive (bune. un album. mimică. Personajele literare: clasificarea şi caracterizarea elementară după fapte şi comportament. ilustraţii a situaţiilor de comunicare redate prin gestică. Cunoaşterea practică: povestea. descriere. II. • să-şi dezvolte abilităţi de creare a celor mai simple texte. a cuprinsului etc. Cărţi de poezii. Exerciţii pentru folosirea bibliotecii clasei (să se iniţieze în aranjarea alfabetică. Atitudinea autorului şi a cititorului faţă de personaje. frumoase. urîte. • să-şi dezvolte interesul şi gustul pentru lectura cărţilor. cărţi din folclorul copiilor etc. mimică. a unei librării. Imaginaţia reproductivă şi creativă. investind tehnicile învăţate. şi terminologia corespunzătoare cărţii. ziarul. folosind modalităţi de exprimare orală: naraţiune. versul. • să deosebească unele specii literare conform modului de exprimare. a unei biblioteci.

Marcarea sunetelor vorbirii prin literele respective.ghe. parc-arc-car. distincţia dintre pronunţarea şi scrierea grupurilor de litere: ce. oa. o regulă de joc. Vocala .ghi. o regulă de joc. ge.2. ie. să citească sintetic cuvintele (mai ales pe cele alcătuite din una sau douătrei silabe simple). poezii. 2. a înscenărilor literare. nuanţele intonaţionale.). conştiente şi fluide şi înţelegerea celor citite. consoane).• Să conştientizeze corespondenţa sunetelor vorbite cu literele alfabetului român. la replicile autorului sau numai prin gestică. tempoul . elevii să poată citi şi înţelege o naraţiune. • să stăpînească mijloacele şi tehnica unei lecturi corecte. folosinduse de anumite repere. justificare. ghicitori etc. să-şi dezvolte gustul pentru lectura suplimentară. o scrisoare. Componenţa fonetică a cuvîntului (vocale. Lărgirea treptată a cîmpului vizual şi sporirea (prin automatizarea treptată a cititului) a vitezei la lectura textului. care să-i facă pe elevi să accepte cu plăcere participarea la prezentarea dramatizată a unor personaje literare. Melodia tonului. ghicitorilor. fără a prelungi sunetele de legătură între silabe (maaama). deci. recitative. che. au. propoziţiilor şi a textelor propuse. auditive sau dinamice) şi să le utilizeze în comunicarea personală. mimică sau pantomimă. adăugarea sau comutarea unui fonem: top-tactoc-cot. Exerciţii de formare a cuvintelor noi prin izolarea. Diverse tipuri de exerciţii ce asigură automatizarea lecturii şi înţelegerea celor citite. mimica) • să înţeleagă rolul cărţii în viaţa omului. explicaţie. ci. Organizarea jocurilor distractive. Expresivitatea logică şi afectivă a lecturii. De a deosebi în textele citite imaginile artistice concrete (vizuale. Procedeele de alcătuire şi citire cu voce silabelor. Învăţarea cititului Sunetele şi literele alfabetului limbii române. x (ics). pauzele.purtător de silabe şi “sprijin” în rostirea consoanelor. chi. Silaba – act psihomotor de rostire şi citire a cuvintelor în conformitate cu ritmul respirator. Antrenări în memorarea poeziilor.. a cuvintelor. de înţelegere a conţinutului textual în ansamblu. recitativelor. • sa-şi dezvolte capacităţile de a reda (a repovesti) detaliat şi selectiv conţinutul (informaţiile) celor citite personal. gi. lista unor cărţi în ordine alfabetică. un text ştiinţific. ia. de mijloacele comunicative nonverbale (gestica.. şi să fie capabili s-o aplice practic prin: repovestire. . fragmentelor de descriere etc. utilizînd adecvat vocabularul textului citit.ca mijloc de evidenţiere a semnificaţiei şi a propoziţiilor. Exerciţii de compunere a textelor miei şi variate (un bileţel.

Lucrările scrise: • copierea (litere izolate. descriptiv sau poetic în lectura personală (să poată răspunde ta întrebările învăţătorului: despre cine sau despre ce ai citit? Ce se spune despre. • să facă încercări de redactare a celor mai simple şi variate texte. fabule. texte). silabe. Exerciţii de descriere a unei imagini ce utilizează textul citit. • răspunsuri la întrebările date. după sau fără model). • dictarea şi autodictarea (litere. naraţiunea. care să înceapă cu o precizare centrată pe sferele acţiunilor sau a vocabularului.3. elementele de descriere. de pe planşe. Activităţi de utilizare a culorii. . comparînd-o cu textul. text. articulînd corect cuvintele în propoziţie. creta. titlul. toamna . poziţia la scris. să poată găsi cuvintele cheie etc. cuvinte. dintre liniile caietului pentru litera mică şi cea mare. Descrierea unei benzi desenateîn baza unui basm. cuvinte. Antrenări motrice specifice pentru a-şi perfecţiona scrisul. 2. scrierea după auz (dictare de silabe. Organizarea unor supoziţii (presupuneri): pe baza unei imagini (ce se poate întîmpla?). • să-şi automatizeze treptat tehnica scrisului şi a regulilor cerute ţinînd cont de spaţiul dintre linii. propoziţii). negativ. cratima etc. igiena scrisului etc. a literelor mari şi mici. de înţelegere a mesajului unui text informativ. virgula.. cuvinte.• Să însuşească tehnica scrisului: (crearea şi reproducerea din memorie. izolat şi în îmbinări de silabe. de aşezarea corectă în pagină: data.). • să poată coordona mai multe performanţe psihomotorii: copierea de pe tablă în caiet. exact şi precis. făcînd asociaţii variate între conţinut şi culoare (primăvara e un verde-crud.1. transcrierea unui text de tipar (decodare) cu scris de mînă (mînă-ochi. propoziţii. Litera mare la începutul propoziţiei şi semnele de punctuaţie ta sfîrşitul ei (punctul. poveşti. • transcrierea textelor (din manual. să diferenţieze în textul citit modurile de expunere: dialogul literar. pe baza unui început de text (ce poate urma?). să reproducă un cuvînt din memorie etc. alineatul etc. două puncte.). Tehnica scrisului Rechizitele pentru scris (creionul.. exclamării.un verdegalben). să poată repovesti. semnul întrebării.2.?.). cuvinte şi propoziţii. silabe. folosind cunoştinţele achiziţionate în procesul învăţării. vara – un verde mustos. trasee continue.3. din cărţile pentru copii etc. legate. în modificarea sfîrşitului unui text într-un final dorit: pozitiv. Activităţi de formare a deprinderii de citire cu voce tare.3. să inventeze singur opţiuni în realizarea şi dezvoltarea motricităţii fine a mîinii: să reproducă diferite figuri geometrice. 2. carte sau tablăcaiet).. dîndu-le o intonaţie adecvată conţinutului acesteia. propoziţii). Scrisul 2. stiloul. Spaţiul dintre cuvinte şi propoziţii. Literele mari şi mici. caietul).

de semne caracteristice. graţie contextului. • deplasările (în dreapta. o listă a jucăriilor. folosindu-le adecvat. diverse sensuri ale cuvîntului: sensul propriu şi sensul figurat. . în funcţie de situaţiile de comunicare (în ce context cuvîntul “a şters-o” are diferite sensuri. Improvizează pantomimele (învăţătorul propune situaţii care indică. “Ce vulpe eşti!”). pentru a cunoaşte sinonimele.). Mijloacele de exprimare şi perfecţionare a stilului vorbirii. obiecte: mare-mic. • să poată iitiliza adecvat .animal. • metafora (transferul denumirii unui obiect asupra altuia în baza unei asemănări: aripa păsării. Lexicul Vocabularul. antonimele. • să utilizeze în contexte noi vocabularul însuşit. Activităţi de identificare a unităţilor lexicale care caracterizează un context. omului i se zice: leu. se aleg un şir de cuvinte derivate).1. Tipuri de sens: • cuvinte monosemantice şi cuvinte polisemantice.1. • acţiunile (merge. Elementele de construcţia comunicării 3. atentneatent). omul rîdecerul rîde): • folosirea denumirii părţii pentru un întreg şi invers (om cu pălărie şi pălăria a trecut drumul).. onomatopeele etc.) şi explică ce fel de cuvinte ai folosit. Transferul denumirii unei acţiuni asupra alteia (omul plînge . în diverse situaţii de comunicare cuvintele noi învăţate. Situarea cuvintelor într-un anumit context pentru a distinge sensul particular (figurat) al unor cuvinte. grossubţire etc. • sinonime (asfinţit-apus). omonimele şi a înţelege rolul lor în comunicare: • lexicul de rudenie (punguţăpungaş). • să completeze o listă cu denumiri de obiecte. • emoţiile şi sentimentele (bucuros. un peisaj etc. • să conştientizeze. sinonime etc. • antonime (bun-rău. • localizările (în fîntînă.1 Să folosească un vocabular precis şi adecvat situaţiei de comunicare. ochiul (de apă). de acţiuni. în cireadă). şoim etc. în cuptor). 3. Exerciţii privind procedeele de îmbogăţire a vocabularului şi de cultivare a exprimării literare. • să identifice unităţile limbajului poetic cu ajutorul căruia se caracterizează un context.1. aripa vîntului. un personaj. în sus. • producerea sunetelor: interjecţiile. antonime. 3. • sensul propriu şi sensul figurat al cuvîntului (vulpe .apa plînge. în fîntînă. vesel). • temporalitatea (cînd s-a întors). ajunge.Valori expresive ale cuvintelor în context: • omonime: ochiul (organ al văzului). în stînga.3. • epitetul: se transferă denumirea linei însuşiri asupra alteia (om harnic-rîu harnic). 3. ochiul (la croşetat).1 Sensul cuvintelor. înghite).2. Precizia utilizării cuvintelor şi a construcţiilor sinonimice în comunicare. • sensul primar şi sensurile derivate (familii de cuvinte). • comparaţia (neted ca oglinda).

Predicatul. deprinderea de a identifica astfel de propoziţii în diverse texte literare. 3. făcînd explicaţii adecvate. topica directă şi inversă. negativă.3. Componenţa sonoră a cuvîntului. Exerciţii de cunoaştere a tipurilor de propoziţii. diferite încercări de a intona corect tipurile de propoziţii învăţate.3. • să poată alcătui independent diverse tipuri de propoziţii cu şi fără puncte de reper. mo. pătratul etc. tempoul. liniuţa albastră. Propoziţia simplă. propoziţie simplă. topica liberă. interogativă. Semnificaţia enunţurilor: • afirmative.) şi a semnelor de punctuaţie respective. Să conştientizeze enunţul şi cuvîntul. mesaje.3. afirmativă. pătratul etc. Vocalele şi consoanele. pauzele. pauza etc. de utilizare practică a semnificaţiei noţiunilor (intensitatea vocii. Activităţi ce solicită antrenări şi dezvoltă capacităţi creative cu privire la conştientizarea şi aplicarea practică a diverselor tipuri de propoziţii în construirea diferitelor comunicări.3. ritmul. • exclamative. Pronunţarea corectă pe silabe a cuvintelor monosilabice şi plurisilabice.2 Fonetica Sunetele limbii române. Propoziţia dezvoltată (dezvoltarea grupului nominal şi al celui verbal cu ajutorul întrebărilor respective). rostirea corectă a consoanelor luînd ca sprijin fiecare sunet vocal (ma. mi. • să utilizeze corect mijloacele de intonare a fiecărui tip de propoziţii (intensitatea vocii. tempoul. exclamativă). tempoul) şi semnele de punctuaţie respective. ritmul. me etc.1. şi să poată materializa prin semne convenţionale (liniuţa.5. 3. pauza.). Folosirea cratimei.3. să le poată materializa (modela) prin semne convenţionale: cerculeţul sau punctul roşu. propoziţia.3. Părţile principale ale propoziţiei: Subiectul. 3.4. enunţativă. punctul.3. Sintaxa Structura enunţurilor 3. 3. semnele de punctuaţie respective).2. • enunţiative. Mijloace de intonare a fiecărui tip de propoziţie (intensitatea. 3. • interogative. cuvîntul. cerculeţul. să numească şi să pronunţe corect sunetele.3. Exerciţii şi algoritmi ce ajută elevii să conceptualizeze componenţa sonoră a cuvîntului (compus din vocale) şi consoane. nuanţele intonaţionale.2 Să-şi dezvolte deprinderile de aplicare a algoritmului la analiza componenţei sonore a cuvîntului. 3. . dezvoltată.) sunetele vocale şi consoanele.3. melodia tonului. ca unităţi principale în exprimarea orală şi scrisă: • să asimileze terminologia respectivă (enunţ. 3. Exprimarea lor prin semne convenţionale.

substantiv. • să înţeleagă rolul verbului în formarea propoziţiilor şi schimbarea lui după cele trei timpuri: prezent. convenţionale. vorbirea.. periculoasă. Cuvintele de legătură. Antrenamente în acordarea adjectivului cu substantivul şi în ortografierea corectă. scriem. dar. sau. trecut şi viitor şi utilizarea corectă în diferite mesaje. adjectiv. sălbatice etc. timbrul vocii. Semnele şi motivare a semnelor comunicării. obiecte din clasă. ieri. Acordul substantivului în gen şi în număr (aplicaţie).) Noţiuni elementare de regim ortoepic şi pronunţie. Dicţiunea. Activităţi de identificare în contexte a substantivelor şi de ortografiere a celor mai cunoscute cazuri de substantive proprii: la persoane. de alarmă rutiere). pericol. tempoul. tonul general. mimică şi comunicare în viaţa omului. însă. mimicii.4. exerciţii de dialog. curiozitate faţă de diferite • Comunicare interioară. cînd pictezi. Activităţi practice de mijloace de comunicare. • Mijloace expresive în adecvare la contextul • să conştientizeze necesitatea comunicarea orală: tăria comunicării a intensităţii vocii. mîine. oraşe etc. care învaţă). tempoului şi a nonverbale. animale. Substantivele comune şi proprii. animale domestice. redate prin gest. fiindcă etc. Semnale (de convenţionale şi a semnalelor • să identifice în desene şi lumină. • numeşte în 30 sec. prezent. care stabilesc raportul între cuvinte şi propoziţii simple (şi. Pronumele personale. Exerciţii de identificare intenţiilor şi contextului Gestica şi mimica. Exerciţii pe dezvoltă deprinderea de a identifica părţile morfosintactice în diferite contexte. să perceapă şi să explice momentul în care are loc acţiunea. vorbim. 3. de vară. cît mai multe rechizite şcolare. de nivel: auzim. Acordul cu substantivul. a tonului. vedem. . viitor (aplicaţie). malul abrupt al unui rîu. materii ilustraţii situaţii de comunicare importanţa mijloacelor de explozibile sau otrăvitoare. Morfosintaxa Verbul. scrii etc. starea: acum. timbrului. pronume) ca modalităţi de clasificare a cuvintelor din punct de vedere lexical şi gramatical cu funcţii sintactice.4 Să conştientizeze noţiunile morfosintaxei (verb. comunicării verbale şi indicaţi la temele de învăţare. Adjectivul. (alarmă. semnele folosind diferite modalităţi de convenţionale din manualele din exprimare orală: naraţiune. • să le identifice în diverse propoziţii simple şi dezvoltate. Substantivul. Timpurile: trecut. nonverbale conform reperelor • să manifeste interes şi • Comunicare: lectura. că. cînd mănînci. CLASA A III-A ASCULTAREA Şl VORBIREA Obiective de referinţă Conţinuturi recomandate Activităţi şi oportunităţi de învăţare Elevul va fi capabil: Mijloacele de comunicare Exerciţii de recunoaştere a • să utilizeze conştient termenii • Comunicare orală: ascultarea. Numărul: singular şi plural. descriere. Exerciţii de tipul: • numeşte acţiunile pe care le faci cînd te îmbraci. pentru.3. o stîncă simboluri şi să le verbalizeze. improvizare a naraţiunii şi dialogului cu folosirea lor. îmbrăcăminte de iarnă. comunicări a pronumelor personale. scrisul. vitală a comunicării verbale şi (intensitatea) vocii. a gestului şi a • să utilizeze intonaţia adecvată • Comunicare nonverbală.

pagina. explicîndu-se semnele de punctuaţie. scheme. prezentări scenice indicînd prin semne convenţionale (executate de către copii) jocurile primejdioase pentru om. ziarul.Textul descriptiv Descrieri de obiecte după indicii propuşi. Antrenarea în diferite acte de comunicare: a cere. ca obiect de cultură. capitolul. • să expună clar. a paginilor de titlu. • Călătorii imaginare. • să organizeze dialoguri folosind cuvintele autorului. Aprecierea. • să povestească emotiv. Motivul: cauză . imitînd semnele de recunoaştere (onomatopee). folosind algoritmii învăţate. 5. Componentele cărţii: coperta. a unor poezii. • să-şi organizeze ideile într-un plan simplu. a se adresa cuiva. pe de o parte . Exerciţii cu caracter creativ care cer ca elevii să improvizeze în grup şi individual sau să reproducă diferite mici dialoguri din textele citite.). în care elevii se vor antrena în îmbinarea corectă. Structura textului oral Organizarea logico-semantică a textului (nivelul lexical. • să aplice corect diferite semne convenţionale ia modelarea vorbirii: marcarea sunetelor.ca sursă de cunoaştere (cartea. nu). I. • să înţeleagă semnificaţia globală a mesajului oral şi să poată da răspunsuri corecte la întrebările învăţătorului sau ale colegilor. Exerciţii de construire a diferitor mesaje cu caracter descriptiv. concis. liniuţe. Cartea de poveşti. povestiri din operele acestor scriitori. replici complete şi eliptice (da. a repovesti în succesiune mesajele. caracteristicile obiectelor descrise şi să le dea o apreciere de valoare. Planul de idei. propoziţia. Cartea cu poezii. de personaje şi persoane prin analogie şi prin creaţia proprie. • să înţeleagă rolul comunicării scrise. Ideea principală. fraza în organizarea textului. • angajări în diferite acte de comunicare practică.. expresivă a vorbirii cu gestul şi mimica. a cuprinsului. pagina de titlu. • să cunoască titlurile şi autorii a 8-10 cărţi pentru copii. pronunţînd corect cuvintele. săşi adapteze vorbirea la tema. Cartea în versuri. • să cunoască componentele cărţii şi funcţia copertei.ca act de comunicare cu persoanele care nu sînt de faţă (scrisoarea. şi ca sursă de cunoaştere. Tehnici elementare de lucru cu cartea. poveşti.efect. Semnele de punctuaţie respective.sursă importantă de cunoaştere şi de satisfacţie sufletească. propoziţiilor prin cerculeţe. a da o informaţie. cimiliturilor. nivelul gramatical.răspuns însoţit de cuvintele autorului. . ţinînd cont de succesiunea celor expuse. Comunicarea orală (audierea şi vorbirea) 1 . bileţelul) şi pe de altă parte . exerciţii de căutare şi selectare a informaţiei dorite cu ajutorul cuprinsului. a pune întrebări. Lectura Cartea în viaţa copiilor . cuvintelor. 3. expresivitatea în vorbirea orală. • să manifeste interes faţă de carte. Textul monologat 2. a saluta şi a răspunde la salut. semnalele urgenţei sanitare şi urgenţei de poliţie etc. ideea propusă. cuprinsul. Organizarea formală a textului: cuvîntul. Exerciţii intuitive de identificare a componentelor cărţii şi a relaţiilor dintre acestea. • să sesizeze structura monologată a unui mesaj oral. Lectura şi scrierea (acte de comunicare şi de cunoaştere) A. nivelul textual. Lecturi colective. nivelul stilistic). Textul dialogat Organizarea dialogului: întrebare . revista etc. 4. memorări ale poeziilor. Cartea în proză. parcurgeri analitice ale acestora. dramatizînd etc.• să facă aprecieri şi concluzii relative la diferite acte de comunicare verbală şi nonverbală. Exerciţii de lectură şi discuţii analitice care vor permite a deduce rolul cărţii în viaţa omului ca sursă de cunoaştere şi de delectare sufletească. rostul şi funcţia lor. individuale. II. a susţine o discuţie telefonică.

de improvizare a dialogurilor pe bază de imagini şi alte repere. de mărire a cîmpului vizual şi al accelerării tempoului de pronunţare corectă a unor expresii şi cuvinte noi din textul citit. expunere. tempoul. de aranjare a textului în pagină. Poezia. Igiena scrisului. tema şi ideea • să identifice diferite principală.) Exerciţii de sesizare a legăturii dintre desenele şi textul unei pagini. dictări şi autodictări. a mesajului şi atitudinii personajelor şi a naratorului. intonaţia. lizibil şi rapid diferite mesaje. de stabilire a semnelor de punctuaţie.• să ştie a se folosi de biblioteca familiei. • să citească în gînd un text accesibil. înălţimea şi înclinaţia literelor. naratorul. tema şi ideea. Conţinutul de idei şi sentimente: Textul literar şi nonliterar • să recepteze adecvat textului Structura textului şi modul de citit independent. Poziţia corpului la scris. d) Raţionamentul explicativ e) Enunţul. • să scrie corect. componente ale unui text. demonstrînd ulterior înţelegerea acestuia prin diferite activităţi recomandate de învăţător: răspunsuri la întrebări deschise. pauzele. omisiuni. Elemente de analiză literară. Exerciţii de identificare a locului şi timpului acţiunii. Compoziţie. a atitudinii lor. Exerciţii de scriere caligrafică. Jurnalul personal. Calităţile citirii: corectă. stiloul. Elemente de structură a . propunînd soluţii cuvintele autorului. de precizare corectă a spaţiului dintre cuvinte şi propoziţii. înscenări etc. faptele şi sentimentele c) Dialogul: replicile urmate de personajelor. Exerciţii de creare a unor naraţiuni formînd diverse repere. caietul). completări. Felicitarea. autorul. Tempoul. şi de cea publică pentru copii. creta. semnele de alternative pentru problemele cu punctuaţie care se confruntă personajele. Scrierea a) Tehnica scrisului. locul. păstrînd distanţa potrivită dintre litere. B. cuvinte. b) Tipuri de lucrări scrise: copieri. . prin expuneri rezumative. Exerciţii de completare a unui dialog. propoziţii. textului. înlocuiri. Conţinutul ideaticafectiv al textului. Tehnica citirii cu voce şi în gînd. Cimilitura. acţiunii. personajele. obiectele şi • să determine şi să motiveze fenomenele descrise. pronunţia. Expresivitatea logică şi afectivă a lecturii: melodia tonului. • să citească fluent (cursiv) un text din aproximativ 30-35 rînduri fără silabisiri. • să-şi automatizeze treptat scrisul. timpul şi rolul lor. Exerciţii de transcriere: dictări şi autodictări. Procedee de analiză elementară a textului (Povestea. expresivă. cursivă. dialogul şi descrierea. selective. clasei. • să cunoască şi să opereze cu a) Naraţiunea: locul şi timpul unii termeni de teorie literară. portretul. Cîmpul vizual de lectură. să le aranjeze estetic în pagină. Scrisoarea. Numărătoarea. descoperindu-le semnificaţia şi b) Descrierea: tabloul. Fabula. de apreciere a personajelor. compoziţii simple etc. Exerciţii de identificare a structurii şi a modalităţilor de expunere: naraţiunea. conştientă. • să participe la formarea şi îngrijirea bibliotecii personale şi a celei din clasă. Activităţi comunicative . Folosirea rechizitelor pentru scriere (creionul. de folosire a dicţionarului pentru elevi. Activităţi de perfecţionare a tehnicii citirii. redactări de enunţuri şi texte simple. a temei şi ideii principale.

Activităţi de cultivare a pronunţiei. concluzii relative la informaţii factologice. Exerciţii de redactare. • să inventeze situaţii scenice (legate sau nu de mesajul audiat sau citit) cerînd colegilor să le verbalizeze. gramaticale şi punctuaţionale. artistice şi ştiinţifice. punînd semnele de punctuaţie respective. Exerciţii de identificare a părţilor textului şi de caracterizare a acestora. colegilor. respectînd normele gramaticale învăţate. • rezumativ (după un plan simplu sau o serie de imagini ce ilustrează ideile principale ale textului). auditive şi • să însuşească tehnicile Consoana “m” înaintea lui b şi dinamice. Exerciţii de identificare a tipurilor de propoziţie. Exerciţii de creare a unor texte mici descriptive. nou însuşit. • selectiv (după o secvenţă indicată de învăţător sau după o imagine ce ilustrează o parte a textului). rezumativ. • în stilul ştiinţific. “gi”. ordonîndu-le în tablouri. selectiv. “ge”. “ghi”. utilizînd mijloace artistice de exprimare. • scenic (prin dramatizarea individuală. a anunţurilor. • să-şi facă notiţe în jurnalul personal utilizînd limbajul colocvial (vorbit). “che”.• să compună alte începuturi. ideea principală. timpul. avînd ca suport tema. Planul simplu şi dezvoltat. Părţile textului Introducerea (locul. expunerii (rezumativă. la creare prin asociaţie a conform cerinţelor indicate cuvintele care conţin grupurile răspunsurilor rimate şi ritmate. aprecieri). continuări sau sfîrşituri ale naraţiunii. păreri. înţelegînd rolul fiecăreia în text. a reclamelor etc. . jocuri verbale de text (mesaj) audiat sau citit Raportul ortoepie-ortografie. detaliată). • să redacteze planul simplu al unui text. • să identifice părţile textului. dicţiei şi expresivităţii conform mesajului şi semnelor respective de punctuaţie. remarcînd succesiunea faptelor povestite. • să alcătuiască compoziţii Particularităţi ale exprimării Activităţi de identificare în (ţinînd cont de cele trei părţi ale orale şi scrise context a epitetului. aprecierile naratorului. a cuvintelor a) Respectarea normelor noţiunilor. Exerciţii de redactare corectă a unui text. Diftongii: ea. folosind procedeul prezicerii. oa. • să formuleze raţionamente. a afişelor. normele ortografice. cuvintele de reper ale unei întîmplări. ortografice şi gramaticale. ia. Mijloace de exprimare şi cultivarea comunicării Exprimarea orală şi scrisă: • în stilul propriu (cu folosirea cuvintelor şi a expresiilor cheie). timpul. • să ilustreze verbal tablouri. la argumentare. atitudini. (schimbînd persoana. IV. desfăşurarea subiectului). p. comparaţiei textului) pe bază de benzi Corectitudinea: şi metaforei. demonstrare. “chi”. care motivează comportarea personajelor. imaginilor vizuale. a temei. a articolului de ziar. Exerciţii de ordonare a ideilor textului într-un plan simplu şi dezvoltat şi de redare a conţinutului în mod rezumativ. cu ajutorul învăţătorului. Tehnici de expunere (sau relatare) a textelor: detaliat. • să identifice naratorul textului. “x”. după structură şi scopul comunicării. utilizînd expresiile contextuale nonverbale). în contexte noi a vocabularului • să modifice (transforme) un b) Ortografia cuvintelor. încheierea). • să creeze naraţiuni. • să completeze un dialog. activităţi de discriminare a începutul. selectivă. personajele). respectînd legătura de sens între enunţuri. • răspunsuri la întrebările învăţătorului. Vocala â. Exerciţii de recunoaştere şi creare a celor mai simple cazuri de sinonime. “ghe”. folosind anumite forme verbale. de construire a unor astfel de enunţuri. Încheierea (concluzii. antonime şi omonime între cuvinte. să caracterizeze persoane şi personaje cu ajutorul cuvintelor selectate din text. să improvizeze pe baza unei imagini. de litere: “ce”. detaliat sau selectiv. Cuprinsul (conflictul. ie. Exerciţii de utilizare de reper. • în stilul artistic-poetic (cu folosirea mijloacelor de expresie şi a limbii literare). fără utilizarea desenate.. “ci”.

orientîndu-se la cele secundare. de vorbire în limbajul cotidian. • să cunoască şi să stabilească cele mai simple cazuri de sinonimie. cuvintele propuse. Mijloace de substantivului. 2. Exerciţii de sesizare a complexităţii informaţiei redate de frază. sinonime. conform noţiunilor enunţiative.• să conştientizeze sensul obiectual al cuvîntului (sensul propriu) şi sensul figurat. • să redacteze diferite tipuri de propoziţie. artistic. Îmbogăţirea vocabularului. denumite (semnificaţie) a exclamative. • să identifice în orice text tipurile de propoziţii studiate. ştiinţific. familiar). jocuri de reglare a Propoziţia simplă. • să-şi dezvolte imaginaţia reproductivă în baza celor redate în opera literară şi imaginaţia creatoare – în baza asocierilor. gramatical şi logic în enunţuri. . conform numărului de predicate. Omonime. • să identifice părţile principale şi secundare de propoziţie. c) Utilizarea precisă şi potrivirea (aplicativ) a cuvintelor. propriei fantezii. de sesizare a stilului după vocabularul folosit. melodia Exerciţii de deosebire a părţilor tonului. după partea de vorbire pe care o determină. părţile de propoziţie. d) Vocabularul ca proprietate a stilurilor de comunicare: colocvial. • să improvizeze răspunsuri ritmate şi rimate la textele. punctuaţie. cu sensuri bine cunoscute. generalizate. • să intoneze corect enunţurile din text. Structura enunţurilor. Propoziţia înţelegere a Funcţiilor părţilor dezvoltată. antonimie şi omonimie. Exerciţii de extensiune şi constrîngere a propoziţiilor. artistic. propoziţie: intensitatea. pauzele. • Exerciţii de identificare a subiectului şi predicatului conform întrebărilor. de vorbire şi de propoziţie. • să transforme un tip de propoziţie în altul. • să deosebească în mod practic stilurile de comunicare: colocvial (vorbit. • Exerciţii de recunoaştere a atributului şi complementului conform întrebărilor şi cuvintelor determinate. antonime. • să opereze cu cuvintele noi la reconstituirea sensului unei propoziţii sau a unei fraze din text. • să deosebească în context epitetul şi comparaţia. tempoul. conform semnelor respective de punctuaţie. ştiinţific. interogative. topică liberă. negative. de înţelegere a rolului lor în vorbire. Activităţi de utilizare adecvată a părţilor principale şi secundare. inversă. nuanţele intonaţionale. explicînd rolul lor artistic. Cultivarea limbii. Exerciţii de directă. • să încadreze corect. topică. Exerciţii de comparare a limbajului din diferite stiluri. în context. intonaţiei strofei. Cuvîntul a) Sensul cuvîntului: sens primar şi sens derivat. Semnele de punctuaţie. adjectivului. b) Valori expresive ale cuvîntului în context: sens propriu şi sens figurat. Semnificaţia enunţurilor: Exersări de identificare practică afirmative. Exerciţii de recunoaştere a textelor din diferite stiluri. Epitetul. Cuvinte şi expresii uşor de înţeles. intonaţie la fiecare tip de pronumelui şi numeralului. comparaţia şi metafora. Exerciţii simple de identificare a raportului de coordonare în frază. Claritatea exprimării. Cuvinte monosemantice şi polisemantice. de despărţire a frazei în propoziţii. SINTAXA Activităţi practice de utilizare Enunţul corectă a semnelor de 1.

c) Pronumele personal. Părţile secundare de propoziţie. 5. Obiective de Conţinuturile referinţă învăţării CLASA A IV-A ASCULTAREA Şl VORBIREA Activităţi de învăţare Obiective de evaluare . Numărul singular şi plural. în mod practic. pronumele-înlătură repetările. acordul. • să conştientizeze deosebirea dintre volumul de informaţie redat de propoziţie şi frază. b)Adjectivul. Extensiunea (dezvoltarea) propoziţiei simple. Părţile principale de propoziţie. 3. Constrîngerea propoziţiei dezvoltate. Cele mai simple cazuri de ortografie a formelor accentuate. Punctuaţia propoziţiei şi a frazei: punct. • să facă distincţie conştientă între părţile de vorbire şi cele de propoziţie. precizîndule categoriile gramaticale şi rolul lor în vorbirea orală şi scrisă. Exersări şi jocuri de dicţie.în mesajul dinamic. e) Numeralul. semnul exclamării. verbul . semnul întrebării. practic şi funcţional. Genurile substantivului: masculin. timpul. Persoana. Atributul şi complementul. Relaţia dintre substantiv şi adjectiv. numărul. Predicatul. Atenţie! Toate noţiunile teoretice se vor prezenta în exclusivitate. feminin.• să reprezinte schematic propoziţia simplă şi dezvoltată. virgulă. MORFOSINTAXA a) Substantivul. neutru. 4. Exersări: identificarea funcţiei stilistice: adjectivul în mesaje descriptive. două puncte. linia de dialog. Raportul de coordonare între propoziţii. • să identifice în context părţile de vorbire învăţate. d)Verbul. Fraza. exerciţii de rostire şi scriere corectă a cuvintelor cu probleme de accentuare şi ortografie. Substantive comune şi proprii. jocuri de cuvinte. • să respecte în lucrările scrise normele ortografice şi de punctuaţie prevăzute în “Conţinuturi”. Ortografia substantivelor proprii. Subiectul multiplu. Acordul între subiect şi predicat. • să recunoască propoziţiile în frază conform predicatelor.

Tipuri de mesaje: • narativ • descriptiv • argumentativ • justificativ • concluziv • să recunoască pe baza textului dat tipul de mesaj. Comunicare verbală.Elevul ar urma: • să recepteze mesajul în funcţie de codificările concrete ale comunicării • să înţeleagă în context sensul cuvintelor. Exerciţii de educare a auzului şi a înţelegerii mesajului rostit. Exerciţii de sesizare (de comunicare şi explicare) a cuvintelor noi în context şi perifrază. Repere de nivel • sistemul oral (se manifestă sonor. propoziţia. • sistemul scris (se manifestă printr-o suită de grafeme). enumerînd cel puţin 2 argumente. Elevul va fi capabil: • să rezume un mesaj audiat enumerînd ideile principale. • să alcătuiască oral propoziţii cu fiecare din cuvintele noi. • să enumere oral cel puţin două cuvinte cu înţeles asemănător pentru fiecare din cuvintele date. de consemnare a unor adnotări în timpul audierii. citit. II. textul). antonime.1. orală şi scrisă. printr-o succesiune de foneme). • să explice corect sensul cuvintelor din context. audiat. Exersări de recunoaştere a celor mai frecvente sinonime. Activităţi de percepere nemijlocită a obiectului sau a acţiunii denumite de cuvînt. Se realizează prin: • limbaj ectosemantic (gestica. • să conştientizez e raportul între unităţile vorbirii (cuvîntul. Comunicare nonverbală. . intuit din mimică şi gesturi. • semnale. Modalităţi de exprimare orală 1. • semne convenţionale. orală (audierea şi vorbirea) 1. I. mimica şi pantomima). de reţinere a informaţiei relevante. • sistemul interior (în gînd). de reproducere a mesajului cu cuvinte proprii. Comunicare verbală 1. 2. ilustrat. omonime. Exerciţii de vocabular cu elemente de fonetică. Exerciţii de sesizare şi discriminare a structurilor Comunicare gramaticale într-un text audiat.

• ideea principală. Structura textului oral a) Organizarea logicosemantică: • semnificaţia textului. Exerciţii de decodificare a mesajului televizat. • mesajul. • propoziţia. • îmbinarea elementelor verbale cu cele nonverbale. • să facă legătura dintre informaţia nouă şi achiziţiile anterioare. ideea secundară. Exerciţii de recunoaştere dintr-un mesaj oral a componentelor-descrierii.2. • destinatarul (receptorul). de dialog. • să recepteze corect mijloacele specifice care marchează nuanţele comunicării verbale.• să recunoască diferite moduri de mesaje (narativ. • să manifeste respect şi interes faţă de parteneri în timpul comunicării. prezentări de proiecte. • să sesizeze esenţialul dintr-un mesaj. în uz): • locutorul (emiţătorul). • să perceapă comunicarea prin valorile semantice ale mesajului. comentarii. Jocuri de rol “emiţător-receptor”. • să distingă pe baza mesajului oral cel puţin două informaţii noi. • planul simplu. Exerciţii de selectare a esenţialului dintr-un text oral. monologuri. Exerciţii de delimitare a părţilor componente. . • contextul. • să înţeleagă esenţa unui monolog scurt. mesaje-replici. descriptiv. adoptînd atitudini şi aptitudini diferite. 1. consultaţii. discuţii. desen. de formulare a întrebărilor. Factorii constituitivi ai limbajului (limba în acţiune. a tabloului. mimică. după cum emiţătorul este real sau fictiv. Exerciţii de distingere a informaţiilor noi dintr-un mesaj oral şi conectarea lor la achiziţiile anterioare. planul dezvoltat. Moduri de expunere: explicativ. etc. • organizarea propoziţiei şi a frazei.). Exersări de ascultare a mesajelor emise. dialoguri. • rezumatul b) Organizarea formală: • constituenţii textului oral. a schemei etc. dialogat). • să enumere cel puţin 2 criterii de diferenţiere a monologului de dialog. Exerciţii de ascultare în diferite condiţii de sală (dimensiune acustică). naraţiunii. • cuvîntul. a filmului şcolar. după cum mesajul este sau nu însoţit de un suport vizual (gest. vizibil sau nu. Exerciţii pentru sesizarea valorilor stilistice ale unor părţi de vorbire şi conectarea acestora la cumulările precedente. 2. Adaptarea la vocea şi dicţia emiţătorului. 3.

de menţinere şi de încheiere a dialogului. puternic.• expresivitatea. Organizarea dialogului după: • întrebarerăspuns. de prezentare. de permisiune. d) Organizarea monologului după: • formă. Activităţi practice de comunicare dialogată pentru sesizarea efectului unei asemenea comunicări asupra receptorului (deosebit de viu. nonverbale) de iniţierea unui dialog. • utilitate. descriptiv. . Exersări pentru determinarea tipului de monolog (narativ. Exerciţii de întocmire a planului de idei în ordinea lor temporală-cauzală într-o expunere orală. c) Textul dialogat şi monologat. • să sesizeze efectul dialogului în comunicare. argumentativ). • culoare. • să expună ideile în baza unui plan simplu. Exerciţii de diferenţiere a monologului într-o situaţie comunicativă. • să înregistreze în structuri verbale proprii elemente de vocabular cu valoare stilistică deosebită. Exerciţii de delimitare a unităţilor logice ale discursului (expunerii) în vederea desprinderii ierarhiei ideilor. • mărime. • formulele de salut. • să expună succesiv ideile unui text în baza planului propus. • să exploreze cîmpul lexical în situaţia de comunicare. • semnalele (verbale. dînd impresia de autentic). de solicitare. replici complete şi eliptice.

în grup sau individual. vorbele. proverbe etc.Caracterizare de personaj: • cum se numeşte. • aspectul exterior. . • să utilizeze adecvat expresiile în contexte proprii.). • părerea proprie despre personaj. Exerciţii de expunere orală a unui plan simplu elaborat în colectiv. cine este. gîndurile personajului. Exerciţii de organizare a mesajului oral în baza punctelor de reper (întrebări. • relaţiile cu celelalte personaje. Exerciţii de integrare în vocabular a cuvintelor şi expresiilor noi. • faptele.Repere 1 . plan simplu.

deschis. • să expună într-o succesiune logică varianta proprie a subiectului propus. Exerciţii de stabilire a legăturii de sens între propoziţii. locul şi motivul. consider. precizarea. • să găsească cel puţin două deosebiri dintre limbajul popular şi limbajul literar. de modulare a vocii). Activităţi privind îmbogăţirea. • subiectul imaginii. respectînd regulile de etică ale comunicării. Exerciţii de utilizare a normelor de politeţe în relaţiile interpersonale. Antrenamente de corectare a pronunţiei regionale. Exerciţii de antrenare în elaborarea unor scurte texte originale. 2. • să organizeze într-un text propoziţiile date realizînd legăturile de sens. • să pronunţe corect şi clar mesajul. Exerciţii de modificare a formei sau situaţiei ortoepice. Exerciţii de improvizare a dialogului autentic cu situaţii.). stabilirea cuvintelor din aria semantică mai lungă a unui termen. fapte. aflarea familiei de cuvinte a unui termen. • să converseze liber. personaje. expresii armonizate la diversele intenţii ale comunicării). de pronunţare. fără nici un fel de inhibiţii. fenomene. Exerciţii de acordare şi ordonare a cuvintelor în propoziţii. în legătură cu aceasta. Exerciţii de formulare promptă a replicilor. . sincer. Exerciţii de identificare şi respectare a calităţilor generale ale stilului la subiectul tratat. Jocuri de antrenare a exprimării verbale dialogate. Antrenarea capacităţii de a reacţiona calm la diferiţi excitanţi (verbali. • să ajusteze vorbirea la situaţia de comunicare. întîmplări. cuvinte şi enunţuri. de structurare a textului oral (introducere. Exerciţii de diferenţiere a limbajului popular de cel literar. felul în care sînt instalate). cuprins. încheiere). • să aplice norme ale dialogului potrivit situaţiei de comunicare. • să formuleze clar şi concis ceea ce vrea să comunice. aşa cum. judecarea unor fapte.Descrierea unei imagini: • obiectul descrierii. vizuali. deoarece. Jocuri lexicale. răspunsurilor. Exerciţii de compoziţie cu temă gramaticală. • să realizeze legătura între propoziţii într-un text oral. prin urmare. antonimelor. activitatea şi înfrumuseţarea vocabularului: utilizarea sinonimelor. silabe. prin articulare corectă a fonemelor. • timpul. justificarea unor atitudini. Activităţi de expunere orală în faţa unui auditoriu numeros sau a unui grup mic.• să pronunţe clar. de dezvoltare a organelor articulatorii (de respiraţie. Exerciţii de adaptare la dispoziţia şi reacţiile ascultătorilor. în funcţie de intenţia vorbitorului şi de situaţia în care are loc comunicarea. omonimelor. • să manifeste toleranţă în raporturile vorbitorascultător (emiţătorreceptor). deci. intensitate. Antrenamente comunicative prin relatarea unor evenimente. Exersări de adaptare la receptor şi la situaţia propriu-zisă. Exerciţii de cultivare a capacităţilor de exprimare corectă şi fluentă a unor întîmplări. după mine etc. • cromatica. ton) la condiţiile sălii şi auditoriilor (numărul. Joc de scenă adecvat (gestică. Jocuri de dicţie. jocuri de cuvinte. de aceea cred. Exerciţii de adaptare a vocii (ca volum. precis. Exerciţii de antrenare a pronunţiei. Exerciţii de sesizare a schimbărilor de sens ale cuvintelor. mimică. mecanici) ce apar în timpul comunicării. adecvat situaţiei concrete. emiterea unor păreri. Exerciţii de utilizare în comunicare a conectorilor textuali (în primul rînd. • să formuleze corect propoziţii. • să prezinte un monolog simplu. exprimarea unor sentimente. • planul apropiat sau îndepărtat al imaginii. Exerciţii de exprimare a opiniilor de către factorii antrenaţi în dialog. Jocuri de cuvinte cu efecte amuzante. observări.

Comunicare scrisă Exerciţii de stabilire a (lectura. Lectura cărţii: de materii. (sinonime. • să recunoască cuvintele după raportul formă . grafică ilustraţii. Cartea în viaţa ei: titlu. scheme. operare cu ele. conţinutului scrierea) aproximativ al unei Lectura cărţi după elementele 1. .înţelegere . • să verbalizeze concis ceea ce reprezintă imaginea din pagină pe baza textului. • anecdota.). • proverbul. antonime. index. recunoaştere a diferitor • legenda.priceperii de a se folosi gîndire – satisfacţie. conţinutul textului şi conţinutul paginii (note reperele auxiliare din de subsol. • pastelul. Specii literare Exerciţii de • basmul. • comicul. Modalităţi de Exerciţii de consemnare: recunoaştere a • observaţia personală cuvintelor noi din text pe marginea şi utilizarea lor în alte celor citite contexte. LECTURA Şl SCRIEREA Conţinuturile Activităţi de învăţare învăţării III. Elementele Exerciţii de dezvoltare componente: a priceperii de a se • autorul. • să utilizeze expresiile şi cuvintele noi din text în propriul sistem lexical. orienta în conţinutul • titlul. • ideile principale şi secundare. de fişier. etc. Obiective de evaluare • să stabilească corect conţinutul aproximativ al unei cărţi după elementele ei. • să povestească concis conţinutul unui text folosind cuvinte proprii şi expresii noi. • poezia. • să găsească cel puţin 3 însuşiri pentru numele de fiinţe şi de lucruri evidenţiate într-un text. • să identifice în context categoriile morfologice cu rol expresiv. ilustraţii. la alegerea cărţii de lista literaturii recomandate. • rezumatul. 3. Tehnica citirii: Exerciţii de identificare • conştiinciozitate. • ghicitoarea. omonime. • planul dezvoltat. paginii şi de stabilire a • tabla de materii. 4. • povestirea. • corectitudine. 2. rol expresiv şi de • schiţa. omonime. antonime). index.Obiective de referinţă • să identifice şi să desprindă semnificaţia componentelor cărţii. scheme. • planul simplu.înţeles: sinonime. şi grupare a cuvintelor • expresivitate. • cimilitura. • să determine legătura dintre conţinutul textual şi reperele auxiliare din pagină. • cursivitate. grafică etc. categorii gramaticale cu • fabula. pagină: (note de subsol.). tabla copilului. legăturii dintre • prefaţa. Antrenarea descifrare . prefaţă.

pe roluri. personificarea. a) moduri de exprimare: • naraţiunea. • să valorifice mijloacele artistice de modificare a sensului: epitetul. renunţînd la amănunte. • participant nemijlocit la acţiune. a ideilor unui plan • administrativ. întrun limbaj adecvat. • să explice oral înţelesul. ideile principale şi titlul textului. comparaţii. • martor la cele relatate. Exerciţii de descoperire a elementelor care conferă frumuseţe formei unui text literar: epitete. Exerciţii de identificare a modurilor de expunere. comentată. enumeraţii. • face caracteristica personajului. • să stabilească ideile principale în ordinea desfăşurării acţiunilor împărţind textul în fragmente. • povesteşte. d) opinii şi atitudini ale cititorului în legătură cu personajele. povestea. 5. simplu într-o povestire scurtă (rezumativ). • să înţeleagă sensul global al textului citit. c) naratorul (povestitorul). Limbajul: Activităţi de realizare a • limbajul popular lecturii independente (aspectul concret al pentru stabilirea limbii. opera. • să formuleze logic întrebări pe baza lecturii. • istoriseşte întîmplări din viaţa personală. hiperbola etc. schiţa artistică. Activităţi de îngrijit şi normat al analiză a textului pentru limbii). • începutul. . Dialog cu autorul. încheierea fiecărei părţi. pe care îl dă autorul expresiilor. cimilitura etc. Exerciţii de antrenare a diferitor tipuri de lectură: compactă. 6. • beletristic. • descrierea • dialogul. Structura textului narativ: • tema. numărătoarea. • pozitive-negative. • să sesizeze corelaţia dintre temă. Exerciţii de transfer a unui obiect din sfera de percepere obişnuită în sfera unei noi percepţii (artistice). • sfîrşitul. Exerciţii de delimitare a părţilor componente ale unui text: introducerea. • să răspundă corect la întrebările puse pe baza textului. tratarea (cuprinsul). fabula.. ideilor principale.• să determine modurile de expunere utilizate în text. • să demonstreze abilitate şi tehnici indispensabile lecturii în situaţii concrete. stilurile funcţionale ale Exerciţii de identificare limbii: a fragmentelor pe baza • cotidian-practic. repetiţii. Exerciţii de recunoaştere a speciilor literare: povestirea. comparaţia. • caracterizare: portretul fizic şi moral. Exerciţii de transpunere a versurilor în limbajul obişnuit fără a se ocoli expresiile poetice. b) personaje literare: • principale-secundare. personificări. mai puţin gradului de înţelegere a îngrijit. selectivă. esenţialului dintr-un • limbajul literar text exprimat direct sau (aspectul cel mai indirect. Exprimarea a desprinde conţinutul orală şi scrisă utilizînd de idei al textului. Exerciţii de dezvoltare • ştiinţific. • să expună esenţialul dintr-o lectură independentă în timpul afectat de învăţător. necizelat). • ideile.

• să enumere cel puţin 3 însuşiri ale personajului dintr-un text dat. două puncte. • să valorifice elementele de ordin afectiv din text. susţinere. un dialog. d) autodictarea. • onomatopeea. • să identifice semnificaţia informaţiei ce se conţine în text. Figurile de stil: • comparaţia. a armoniei de discordie. • Organizarea textului scris într-o anumită ordine (introducere. dezapreciere. povestiri. semnul întrebării. de pregătire a matineelor dedicate sărbătorilor. c) Semnele de punctuaţie: punctul. a eternului de efemer etc. • Realizarea compoziţiei. virgula.7. încheiere). a modestiei de aroganţă. Titlul potrivit. b) transcrierea. Exersarea deprinderilor • să citească expresiv un de a citi corect. • să manifeste reacţii adecvate prin transpunere în rolul personajului principal. Activităţi de folosire în mod independent a • să discearnă binele de rău pe baza faptelor săvîrşite de eroii din poveşti. • epitetul. curent. linia de dialog. • să manifeste atitudine conştientă faţă de cele citite. o descriere. Exersări de lectură cu voce “tare” şi evidenţierea sensului prin mijloace verbale şi nonverbale. compătimire etc. 2. b)Organizarea corectă a textului în pagină: • Respectarea normelor caligrafice. Documentarea.Elemente de versificaţie: • strofa. • să înţeleagă conţinutul textului în raport cu natura lui specifică. e) răspunsuri la întrebări. • Utilizarea elementelor auxiliare (sublinieri. • rima. ironizare.). Lucrări scrise: a) copierea. IV. • să organizeze informaţiile într-un plan de idei simplu. text fără pauze lungi. c) dictarea. povestire şi poveste etc. Exerciţii de dezvoltare a capacităţii de a-şi exprima atitudinea proprie faţă de personajele şi fenomenele descrise (apreciere. Scopul redactării. • enumeraţia. Scrierea 1. dintre proză şi poezie. a mărinimiei de zgîrcenie. • să conştientizeze plăcerea lecturii.). Activităţi practice de colectare a materialului din sursele indicate. Modalităţi de consemnare a informaţiilor pe parcursul lecturii propriu-zise. aducînd cel puţin trei argumente. • să prezinte în scris materiale din diferite surse. legende. • personificarea. semnul exclamării. în 8. a frumosului de urît. f) completarea Exerciţii de discernămînt: a binelui de rău. a sublimului de abject. cuprins. supoziţie. • versul. • hiperbola. în sursa indicată. conştient şi expresiv. . paranteze etc. Exerciţii de evidenţiere a diferenţei dintre o naraţiune. Procesul scrierii: a) Subiectul textului scris. raportîndu-le la tema propriu-zisă. • repetiţia. • ritmul. Dezvoltarea ideilor.

2. Exerciţii de stabilire a ideilor fiecărei părţi compoziţionale (introducere. • să construiască propoziţii şi fraze potrivit normelor gramaticale studiate. 2. demonstrînd înţelegerea intenţiei autorului. Transformarea textului dialogat în text narativ. . Exerciţii de delimitare a ideilor principale de cele secundare. • să dezvolte ideile unui plan simplu într-un text scurt. • paronime. Exerciţii de analiză a valorilor expresive ale cuvintelor • să înlocuiască cuvintele subliniate cu altele. figurat. a ideilor.2.scopul realizării unui text scris. schimbarea valorii gramaticale. Elementele de construcţie a comunicării 1. Exerciţii de ordonare şi dispunere logică. • anunţul. împrumuturile. compunerea. h) extemporalul. Exerciţii de formulare a modalităţilor personale de înlănţuire a cuvintelor în vederea exprimării gîndurilor. Exerciţii de organizare a fiecărei părţi respectînd proporţiile şi unitatea de conţinut a compoziţiei. care să aibă acelaşi înţeles. Exersări de exprimare individuală pentru anumite scopuri comunicative. • să redea oral conţinutul citit. g) compoziţia. invenţiunea (căutarea ideilor). • să ajusteze compoziţia 2. încheiere) pe baza textului model.Fonetica la scopul comunicării. Exerciţii de transformare calitativă a propoziţiilor. • invitaţia. • dialogul. cuprins.3. Activităţi preliminare redactării-elaborării: documentarea (strîngerea materialului). • bileţelul. cu o grafie lizibilă. • vocale. • să selecteze şi să utilizeze corect vocabularul adecvat temei. • omonime. • cuvinte monosemantice.1 Crearea textelor scurte cu destinaţie specială: • scrisoarea. i) rezumatul. Exerciţii de delimitare a sensurilor cuvintelor în context şi practicarea raţională a fiecăruia. • polisemantice. regulile de ortografie şi b) Grupurile de sunete: literaturii distractive în scopul organizării plăcute a odihnei. de dezvoltare a ideilor. • portretul. b) Sensurile cuvintelor(semantica). • antonime. Compoziţii libere: • naraţiunea. Lexicul a) Vocabularul limbii române: Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului: derivarea. notiţele etc. omisiunilor. • descrierea. • să transforme propoziţiile date în aşa fel încît cuvintele evidenţiate să exprime contrariul. c) Clasificarea cuvintelor după formă înţeles: • sinonime. a timpului liber. • să utilizeze în textul redactat 3 elemente cu valoare expresivă. • sens propriu. • să aplice corect • semivocale. • consoane. 2. V. a) Sunetul şi litera: • să scrie un text citeţ.

de . cuvintelor în propoziţie Exerciţii de stabilire a d) Semnificaţia corelaţiei specifice între propoziţiilor: litere şi sunete. ortografiere a . Sintaxa Exerciţii de scriere a) Propoziţia şi părţile lizibilă. de • intensivitatea. diftongilor de hiaturi) . diferenţiere a .interogativă. incluzîndule în enunţurile proprii. frumoasă. de de propoziţie: utilizare a literei • intonaţia. • să extragă din text 5 ortograme.enunţiativă. de segmentare a e) Mijloacele de cuvintelor la trecerea intonare a fiecărui tip dintr-un rînd în altul. • să scrie lizibil un fragment din opera propusă. Exersări de potrivire a formei la conţinutul exprimat în funcţie de circumstanţele comunicării. • triftongul. • diftongul. de redactare a textului • tempoul. • să exprime atitudine faţă de faptele relatate în compoziţie. respectare a semnelor • melodia tonului. respectînd normele caligrafice şi gramaticale. 3. grupurilor de litere (de . de punctuaţie. c) Hiatul d) Silaba e) Reguli de despărţire a cuvîntului în silabe f) Utilizarea cratimei şi a apostrofului. de aranjare b) Propoziţia simplă (funcţională şi estetică) c) Topica liberă a a textului în pagină.negativă. fără de propoziţie ştersături. majuscule. • să explice toate semnele de punctuaţie dintr-un scurt text dialogat. modul de expunere. Exerciţii • pauzele.afirmativă. .exclamativă.de punctuaţie într-un text scurt. pe baza atitudinilor faţă de faptele descrise în text. sarcina stabilită etc. în textul redactat în funcţie de intenţie.

d) Pronumele • pronumele personal. c) Adjectivul • acordul cu substantivul în gen şi număr • funcţia sintactică. Exersări în redactarea textelor funcţionale (bileţel. obiecte sau a unor date rezultate în urma înregistrării observaţiilor. utilizînd limbajul adecvat. Morfosintaxa a) Verbul – baza comunicării • timpul. a poveştilor: cu începutul sau sfîrşitul dat. pe baza unor cuvinte sau expresii de sprijin. . Noţiuni generale g) Conjuncţia.).). a două poveşti etc. Rolul ei în comunicare. număr. scrisoare etc. • genul. Exerciţii de analiză a unui text după: ideile principale.• să creeze scurte texte cu destinaţie specială. • să rezume în scris un text dat conform ideilor principale. • alte forme ale pronumelui personal. • funcţia sintactică. • persoană. • ordinal. • să elaboreze o comunicare sub formă de scrisoare. f) Prepoziţia. • acordul substantivului în gen. • să elaboreze un text racordat la experienţa proprie. Exerciţii de elaborare a textelor în proză şi în versuri. după o ilustraţie sau după o serie de ilustraţii etc. crearea unei povestiri prin combinare (a două episoade. număr. gen. rezumatul şi povestirea. • funcţia sintactică a verbului (predicat verbal. • să rezume informaţia dintr-un scurt text ştiinţific sau literar (narativ). b) Substantivul • comun. invitaţie. propriu. • să redacteze o povestire pe baza cuvintelor de reper în timpul afectat de învăţător. • numărul. predicat nominal). Exerciţii de înregistrare a experienţelor proprii şi relatarea impresiilor. • să demonstreze aptitudini creative prin redactarea de compoziţii în proză şi în versuri. utilizînd mijloace artistice adecvate. 4. Noţiuni generale h) Interjecţia. • numărul. prin analogie cu un text cunoscut. cu titlul dat. Exerciţii de trecere a dialogului în vorbire indirectă şi inversă. Exerciţii de furnizare a unor informaţii despre persoane. e) Numeralul • cardinal. Exerciţii de creare a povestirilor. • persoana. • pronumele personal de politeţe (formule de adresare).

metoda experienţelor. elevul devine subiectul propriei dezvoltări. aceasta urmînd să îndeplinească sursa de atingere a obiectivelor specificate. • şcoala să asigure şanse egale fiecărui copil normal dezvoltat.5.activitatea pe care trebuie s-o exercite elevul implicat într-o situaţie de învăţare. După scop. numai în acest caz.(performanţa. Ea trebuie să ne ofere o imagine clară despre atingerea obiectivelor de învăţare propuse în curriculum. Sintaxa frazei a) Noţiuni de frază b) Despărţirea frazei în propoziţii după prezenţa predicatului c) Cuvinte de legătură în frază. SUGESTII METODOLOGICE Metodologia proiectului educativ . • utilizarea metodelor active şi celor adecvate disciplinei: metoda învăţării prin descoperirea dirijată (acceptînd mai mult întrebările deschise). să promoveze un învăţămînt diferenţiat şi de instruire în ritm propriu prin folosirea diferenţială a timpului. parţial. Exprimarea lui. a propriei formări ca personalitate. • alternanţa adecvată celor trei forme de organizare a activităţilor de instruire şi educaţie în clasă (globală. individuală) să permită ca instruirea să se producă prin activitatea propriuzisă a celui care învaţă. Deoarece.curriculum de limbă română . metoda de situaţii problematizate şi. • condiţiile în care trebuie să aibă loc comportamentul. c) Atributul. 6. • nominal. Sintaxa propoziţiei a) Predicatul • verbal. sistemul procesului de predare-învăţare are la bază “pedagogia învăţării depline (Bloom). factorilor de decizie. • acordul subiectului cu predicatul. Pentru exemplificare: Dacă pentru instruire se propune să fie atins prin diferite exersări următorul obiectiv . Un rol deosebit în evaluarea modernă îl are metoda de evaluare centrată pe obiective.se caracterizează prin următoarele axiome: • educaţia este centrată pe copil şi nu pe materie. • criteriile pe temeiul cărora ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător sau nu. Exprimarea lui d) Complementul. pe grupe. În principiu. b) Subiectul • simplu. care are proprietatea de a concretiza: • comportamentul final . • multiplu. competenţa) care va fi drept dovadă a reuşitei. opiniei publice. modalităţile de evaluare ajută învăţătorului să determine procesul şi dificultăţile de învăţare şi să ofere conexiunea inversă (feed-back-ul) necesar părinţilor. SUGESTII DE EVALUARE Evaluarea reprezintă o componentă esenţială a procesului de predare-învăţare. • produsul .

operaţional: 1. de exemplu. Deci. Pentru evaluarea formativă. Cerghit). frumoasă. itemii sau întrebările cu ajutorul cărora se asigură conexiunea inversă (feedback-ul) învăţător-elev. conform faptelor descrise de autor (criteriul de performanţă). Astfel de probleme-capcane se întîlnesc. care au depăşit nivelul minim. De exemplu: (clasa a II-a) 1. este necesară se efectueze un control preventiv şi să se propună elevilor probe cu sarcini gradate ca dificultate. socotesc). merge. învăţătorul prin cîteva probe verifică nivelul de însuşire. obiectivul de evaluare va fi formulat astfel: 2. schimbă. pentru a-i ajuta celui cu insucces să-şi atingă nivelul în funcţie de capacităţile individuale. zgîrcit. elevii. se folosesc obiective de evaluare 33 ce nu mai implică toată terminologia indicată mai sus. însă. • este necesar ca înainte de a începe instruirea să se măsoare achiziţiile elevului.ceea ce este mult mai complicat. pentru că el poate lăsa impresia că a atins obiectivul stabilit. • testele sau probele de apreciere şi măsurare a obiectivelor atinse să indice (după cum s-a vorbit) standardul nivelului minim-obligatoriu. atunci se poate indica părţile de vorbire: substantive – adjective – verbe La a doua evaluare formativă (curentă) cerinţa exerciţiului propus poate fi formulată situaţia • Gîndeşte-te. Mulţi copii. elevul trebuie să poată determina trăsăturile de caracter ale personajului principal (comportamentul şi produsul). Deci. de înţelegere. mai ales în cazul temelor înrudite. atunci obiectivul de evaluare rămîne în aceeaşi formă. călătoreşte. Totuşi ei sînt supuşi aceloraşi probe şi teste ca şi acei copii care într-adevăr fac primele încercări de a învăţa. în majoritatea cazurilor. În baza textului citit independent (condiţie). În practica şcolii. şi cei din clasa a V-a) îşi pierd interesul pentru învăţare şi devin adeseori. Acelaşi lucru se întîmplă în clasa a V-a. indicîndu-se doar criteriul nivelului de reuşită. aprecierea să nu poarte doar caracter calificativ. Aşa se explică faptul că aceşti copii (şi cei din clasa I. Elevii cunosc materia din clasele primare. Notă: dacă această verificare are loc la prima evaluare formativă. veche. curentă şi sumativă) să aibă o orientare formativă. împărăţie. Deci. apoi va hotărî ce trebuie să întreprindă în privinţa unora sau altora dintre elevi. mobilă. harnici. a ceea ce s-a predat. copii dificili etc. au obţinut performanţe la un nivel mediu sau maxim. mai ales. înainte de a trece la instruirea propriu-zisă. cîtă vreme acest obiectiv nu prezintă în realitate nimic pentru el. vestejit. în clasa I sînt ştiutori de carte (citesc. Aici elevul elaborează criteriul de clasificare . iar celui ce a atins nivelul să şi-l ridice. scriu. adică performanţa “fără de care nu este posibilă trecerea într-o nouă etapă de învăţare” şi totodată care apreciază că obiectivul este sau nu este atins. călătorie. şi anume criteriul minim-obligatoriu. nivelul mediu-preferenţial şi nivelul maximaprofundat. în clasele I şi a V-a. dar ei sînt puşi s-o ia de la început. cum vei putea clasifica cuvintele date. Deci. în aceste condiţii învăţătorul sau evaluatorul foloseşte anumite “etaloane pentru aprecierea reuşitei elevilor în învăţare” (I. elevul va fi capabil să determine cel puţin 3 (criteriul nivelului minim de reuşită) trăsături de caracter ale personajului principal. biserică. • Itemi cu alegere duală: cunoaşterea unor caracteristici ale noţiunilor sau chiar alei . ci mai mult diagnostic. în acest caz se folosesc chiar cerinţele exerciţiilor propuse. nu întotdeauna se ţine cont de astfel de formulări stricte ale obiectivelor de evaluare.. În baza textului citit independent (condiţia). de cele mai multe ori. Clasifică în trei coloane cuvintele: ţesături. de aplicare în aceleaşi condiţii etc. Eficacitatea actului de evaluare depinde de modalităţile de înţelegere a acestuia în procesul didactic şi a cerinţelor înaintate de scopurile urmărite: • aplicarea celor trei tipuri de evaluare (iniţială. culege. conform faptelor descrise de autor (criteriu de performanţă)” În acest caz.

Marchează prin semnul (+) afirmaţia care. Romanii s-au amestecat cu populaţia băştinaşă. Alcătuieşte 2 propoziţii. dar alcătuiau un popor mic. pe teritoriul ţării trăiau strămoşii numiţi daci. Pentru elev: a) Citeşte afirmaţiile de mai jos. el caută lung pe sub sprîncene.nota 7 40-50 puncte . Alege explicaţii potrivite pentru cuvintele: 5 puncte . utilizînd cuvintele evidenţiate în text. Obiectivul: Elevul va fi capabil să recunoască proprietatea predicatului atît în definiţiei cît şi practic. se încruntă şi tace” Teste de evaluare curentă la “Vocabular” Obiectivul de referinţă: • să determine cuvintele necunoscute din text. Cu două-trei mii de ani în urmă. după părerea ta.nota 6-5 . (După Ştefan Tudor) 10 PUNCTE 2. are şi limba română rădăcini care coboară în adîncul vremurilor. b) Verifică răspunsul prin evidenţierea în fraza de mai jos a celor 4 propoziţii ce le conţine “Şi cînd răsare vreo suflare de om. Barem de apreciere şi notare: Total – 100 puncte-nota 10 80-90 puncte .nota 9 60-70 puncte .Citeşte atent textul: Da. • elevul va fi capabil: să înţeleagă şi să opereze în mod practic cu vocabularul unui text poate fi operaţionalizat în itemi (enunţuri. De aceea ei au fost cuceriţi de romani. CLASA a IV-a Testul 1 . • Propoziţia are numai un singur predicat. Un anumit timp dacii au vorbit cuvinte pe care le numim daco-romane.pentru aspectul grafic şi estetic al lucrării. 20 PUNCTE 5. Formează familii de cuvinte: om ţară a vorbi 25 PUNCTE 4.nota 8 50-60 puncte . întrebări etc. este corectă: • Propoziţia poate avea mai multe predicate.definiţiilor. naraţiuni). Scrie 3 cuvinte necunoscute.). • să aleagă explicaţii potrivite la cel puţin 3 cuvinte din text. întîlnite în text. 20 PUNCTE 3. • să demonstreze spirit creativ în alcătuirea enunţurilor şi a altor compoziţii (descrieri. Explică-le cu ajutorul dicţionarului. în context. Ei erau oameni curajoşi. Formează cel puţin 3 comparaţii: Curajos ca ________ 15 PUNCTE 6.

Păsările le-au anunţat repede pe celelalte surori. Se verifică şi: • Capacitatea elevilor de a-şi organiza ideile într-un text-naraţiune. le vor da sfaturi pornind de la experienţa lor.30 minute. Aceste păsări se înţeleg între ele de minune. urmînd a-şi exprima părerea şi a aprecia faptele expuse redînd conţinutul logic şi corect din punct de vedere gramatical. Vă urăm succes! Timp maxim de realizare . Barem de corectare şi apreciere: 10 puncte . Sîntem siguri că aveţi ce povesti.alcătuirea planului. fluent. Pentru elevi: Dragi elevi! Fiecare dintre voi a trăit o întîmplare interesantă. Să ne ascultăm unul pe altul şi să vorbim clar şi corect. la joacă cu prietenii). • Capacitatea de a-şi expune o părere. După aceea.corectitudinea ortografică şi punctuaţională. alcătuit din 50-60 unităţi lexicale. Amintiţi-vă bine şi povestiţi-o în scris. demonstrînd bogăţia vocabularului şi corectitudinea. (După R. Nu uitaţi să vă exprimaţi clar şi corect. Timp de lucru . cunoscut deja învăţătorilor. Obiective de evaluare Elevul va fi capabil: • să vorbească clar. să-şi susţină un argument. 10 puncte . oricînd apărea băieţelul pe stradă. 2.40 de minute.30 de minute. . Obiectiv de evaluare Elevul va fi capabil: să prezinte în scris o întîmplare interesantă din viaţa lui. dojenindu-l aspru pe băieţel în limba lor. adaptîndu-şi timbrul şi tempoul la situaţia de comunicare. « să urmărească ideile din discuţie. Evaluarea curentă prin probe orale (la toate clasele). Spor la muncă! Evaluarea curentă la scriere (clasa a II-a) 1. Se dictează textul: Stăncuţele guralive Nimeni încă n-a descifrat ce vorbesc stăncuţele. Se respectă baremul de apreciere a dictărilor. Şi ce credeţi? Stăncuţele din apropiere le-au sărit în ajutor. pe care n-o poate uita (la şcoală. Obiectiv de evaluare Elevul va fi capabil: să scrie corect din punct de vedere gramatical. de a aprecia faptele sau întîmplările redate. limpede. • să manifeste interes şi curiozitate faţă de situaţia concretă de comunicare. • Capacitatea de exprimare personală în scris. ortografic şi punctuaţional un text la prima audiţie. în familie. Sub 40 puncte notă nesatisfăcătoare. toate stăncuţele îl probozeau pentru fapta urîtă. Alcătuiţi mai întîi un plan simplu. ortografic şi punctuaţional.exprimarea logică. Cîţiva elevi vor povesti despre felul în care îşi petrec timpul liber. 10 puncte . • să pună întrebări legate numai de subiectul discuţiei. Odată un băieţel a distrus cuibul unei familii de stăncuţe.10 puncte pentru corectitudinea gramaticală şi ortografică a celor scrise. ceilalţi îi vor aprecia. Cucereanu) Timp maxim pentru scrierea textului după dictarea învăţătorului . Instrucţiuni pentru elev Astăzi vom discuta împreună despre timpul vostru liber.

0/7 5 .... 5/6. a zis: .... oa).. • să ortografieze corect cele mai simple şi frecvente cuvinte ce se scriu prin liniuţă (s-a. 2/2. 2/3.nota 10. A alergat. A început să meargă prin apă. într-o zi s-a aşezat pe pom o cioară şi a luat o cireaşă. Notă: 5-7 (puncte pentru nivelul minim acceptabil) 8. Elevul va fi capabil: • să exprime exact comunicarea orală prin simbolurile grafice. 3/4. Total 50 puncte . l-a) şi care conţin grupuri de litere (ce. 1/1.0/1 sau 0/2.. Analiza sintactică a propoziţiilor indicate (varianta I şi II). 6/5. darnic ca.. • să analizeze. 1/0 8 .. Dictare a) NIVELUL MINIM ACCEPTABIL Şl MEDIU-PREFERENŢIAL O cireaşă de pomană Un om zgîrcit avea un pom cu cireşe coapte (varianta I).. -1.pentru nivelul mediu preferenţial.. 0/11 3 .2 puncte Itemul 3.10 puncte . iar numitorul .7/4. amintim aprecierea dictărilor. ci.conţinutul de idei.5 puncte Itemul 4. El nu vroia să dea nimănui nici o cireaşă.6/2. La solicitarea unor învăţători. sintactic. Numai cînd i-a ajuns apa la gît. 2/0.3/0. 1/3. 6/3 4 . Numărătorul indică greşelile ortografice şi gramaticale. adică deprinderea de a percepe după auz sunetele vorbirii şi a le reda în scris. • să aleagă din textul dictării cuvinte ce indică substantive. 7/6.. 2.8/5. iar cu unele din ele să formeze comparaţii. 0/9.cele de punctuaţie: 10-0/0 9 . . 4/5. Barem de corectare şi apreciere Itemul I. 3 adjective. 10 puncte . Zgîrcitul s-a luat după cioară (varianta II). 3..3/1. 0/13 2 – pentru un număr de greşeli mai mare decît 13 1 .. verbe. adjective.. a alergat şi a dat de o apă adîncă. 4/3. 6/7.2. Prin probele nivelului minim-obligatoriu se evaluează mai multe obiective operaţionale. 0/6 6 ..pentru faptul că elevul nu a fost apt să scrie textul propus TESTE DE EVALUARE SUMATIVĂ (clasa a III-a) 1. 5/4.5 puncte 1 punct din oficiu (pentru aspectul estetic) Total:10puncte. 3 verbe. 3/3. 4. 0/4 7 . 2/4. . Crearea comparaţiilor (cel puţin 3): zgîrcit ca. subliniind corect părţile principale (subiectul şi predicatul) şi părţile secundare învăţate (atributul şi complementul).Fie cireaşa asta de sufletul tatălui meu.5/2. propoziţii dezvoltate. Extragerea din text a 3 substantive.tehnica scrisului şi aspectul estetic ai lucrării. ... Scrierea corectă a textului dictat (3 puncte) Itemul 2......9 şi 10 .

• să utilizeze propoziţii de încheiere cu aprecieri proprii. Pentru exersare s-au precizat mai multe obiective operaţionale. Legătura corectă dintre partea dată şi ideile proprii -1 punct. Total-10puncte.3 puncte. Propunem 2 variante: a) Barem de apreciere: 1. apoi se va copia. Timp maxim . Compunere după un început dat Carul cu flori Primăvara şi-a umplut carul cu flori şi s-a pornit la drum. culoare. comparaţii). . Obiectivul de referinţă propus de programă pentru a fi însuşit. Imaşului i-a lăsat steluţe galbene de păpădie. încheierea cu apreciere proprie . Notă: Lucrarea se va efectua mai întîi pe maculator. atins: elevul să poată să continue un text în cheia temei şi începutului dat.1 punct. 1 punct din oficiu pentru aspectul grafic şi estetic al lucrării. atribuindu-i obiectului o valoare estetică sau materială. 3.2 puncte.Dar ţie ce floare ai dori să-ţi lase carul primăverii? De ce? Baremul de apreciere poate fi stabilit diferit. structură şi de a selecta un vocabular adecvat. 3. Logica şi coerenţa celor scrise . 2. Elevul va fi capabil: • să stabilească corect legătura dintre partea de text dată şi ideile proprii. • să motiveze alegerea florii preferate. Corectitudinea -1 punct. • să aplice corect ansamblul de caracteristici: capacitatea de a vedea obiectul descrierii din mai multe perspective (formă. a utiliza sinonime.90 de minute. făcînd corect acordul dintre subiect şi predicat. Frumoasa crăiasă le-a împărţit flori tuturor pomilor din livezile Moldovei. Nivelul maxim-aprofundat se verifică prin următoarea probă (pe care o încearcă toţi elevii). Ea a împrăştiat viorelele şi toporaşii în poeniţa din mijlocul pădurii. Prezenţa elementelor descriptive . 6. b) Fişa de evaluare a capacităţilor de redactare . antonime. 5. 4. Originalitatea şi motivaţia alegerii florii -1 punct. • să utilizeze mai multe propoziţii simple şi dezvoltate.b) PROBE PENTRU NIVELUL MAXIM – APROFUNDAT 1. 2.

1-2. Gilbert De Landsheere. Definirea obiectivelor educaţiei. Popescu G. Didactica. III “Limba şi literatura”. 8.1) 2. Van Den Akker.-G. Preliminarii la o nouă programă de limbă română: nevoia de schimbare. Nivelul textual • stabileşte corect raportul dintre titlu. învăţămîntul diferenţiat. Malmo. 1982 10. MotherTongue Curriculum in Europe: Current Trends and Prospects. 1980 2. Programe de învăţămînt şi educaţie permanentă. Bucureşti. E capabil să continue un text în cheia temei şi a începutului dat.) Landskrona Papers. MotherTongue Research in Europe. în “Tribuna învăţămîntului” nr.2. 1995 14. 3. 1979 6. S.. 1972 5. Bucureşti. 1981 9. Malmgren (red. în R. Mother Tongue Education in Romania. Radu I. Structura formală 2. Cincu G. 1994 15.1993 12.1. 1990 8. Mother Tongue Curricuium: a Communicative-Functional Perspective.4) Punctaj Punctaj total pentru aprecierea capacităţilor de redactare _____________ Notă: Criteriul de stabilire a punctajului îl alege învăţătorul (10 sau 100 puncte). Studiu comparat în probleme de pedagogie contemporană..Delnoy. şi al. Cercetarea în pedagogie. Crişan Al. Structura logico-semantică • stabileşte corect legătura dintre partea dată şi ideile proprii • nu face corect această trecere • asigură ordinea logică a ideilor. Bucureşti. Enschede.IV.).Obiectivele specifice 1 . Kroon. Cerghit I. Kuiper. S. Nijmegen. O nouă perspectivă în elaborarea programei de limbă română. Predarea la clasele I . S. Crişan Al. Bucureşti. Lund.3. Bucureşti. VALO. B. Bucureşti. De Landsheere Viviane. Sturm (red. 1995 7. 1992 4. European Research on Curriculum. Centrum forDidaktik. Predarea diferenţiată în învăţămîntul primar şi gimnazial. Bucureşti. Punctaj total(1. D'Hainaut şi al. 1983 3. Vol. L.1993 11. Istoria universală a pedagogiei experementale. Delnoy. Nr. Planchard E. W. 18. Bucureşti. în J. J. vol. coerenta • scrie propoziţii răzleţe fără sens tematic.T. Bucureşti. Planchard E. Crişan AL. Kroon. partea dată şi conţinutul propriu-zis • utilizează propoziţii de încheiere cu aprecieri proprii • greşeşte în majoritatea cazurilor Punctaj total(1. I-II (1994) 13. III-IV (1993). La nivel gramatical: • utilizează mai multe propoziţii simple şi dezvoltate • face corect acordul dintre subiect şi predicat • greşeşte în majoritatea cazurilor 2. De Landsheere Gilbert. Pedagogia şcolară contemporană. în R. Crişan Al.. în “Revista de pedagogie” nr. T. Crişan Al. Itemii evaluaţi 1. antonime • foloseşte comparaţii • nu utilizează 2. La nivel lexical: • selectează un vocabular adecvat • utilizează sinonime. 1995 .P. Dinckeldruck. Radu I. BIBLIOGRAFIE 1.C. Crişan Al. Limba română în gimnazii: obiective şi conţinuturi.

Procesul educaţiei intelectuale. 1990 18. în “Limbă şi literatură”. Bruner J. II-IV. Bucureşti. 3. 1995 17. 1970. Curriculum-u! de limbă maternă în Europa. .16. nr. în “Limbă şi literatură”. vol. Crişan Ai.S. Principiu şi sistem în elaborarea noilor programe şi manuale şcolare de limbă şi literatură română (I-II). Hangiu I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful