PROTEZE MOBILE ŞI MOBILIZABILE PROTEZA TOTALĂ (PT

)

INTRODUCERE Proteza totală este mijlocul de tratament cu ajutorul căreia se refac arcadele edentate edentate total şi odată cu acestea funcţiile aparatului dento-maxilar. Proteza totală este un corp fizic obţinut în mai multe faze clinice şi de laborator. Indicate pentru restaurarea arcadelor dentare la câmpurile protetice edentate total. PT se obţine într-o succesiune de etape clinico-tehnice. La TPD se va insista asupra etapelor tehnice, fazele clinice fiind amintite penteru înţelegerea şi aprofundarea etapelor de laborator. Cunoaşterea în amănunt a fluxului tehnologic permit medicului dentist să intervină în orice moment cu indicaţiile cuvenite şi cu un control al calităţii. Generalităţi Edentaţia totală= situaţia clinică în care ADM pierde dinţii în totalitate. Defineşte absenţa tuturor dinţilor de pe un singur maxilar sau de pe ambele maxilare. Poate fi unimaxilară (maxilară sau mandibulară) sau bimaxilară. Edentaţia totală se instalează progresiv, într-o primă etapă apare edentaţia parţială redusă şi după un număr de ani, în funcţie de mai mulţi factori, se ajunge la edentaţii parţiale întinse şi apoi la edentaţie totală.
1

de aceea trebuie să cunoaştem aspectele clinico-terapeutice. Edentaţietotală mandibulară Edentaţie totală maxilară 2 .În edentaţia totală avem cele mai puţine date de referinţă şi cele mai precare condiţii de protezare.

PT restaurează morfo-funcţional ADM: -masticaţia -fonaţia -fizionomia Materialul din care sunt confecţionate protezele totale e reprezentat cel mai frecvent de răşini acrilice. Menţinerea şi stabilitatea sunt asigurate în principal prin fenomenele: -Succiune (etanşeizarea marginilor protezei favorizată de salivă prin crearea presiunii negative între proteză şi câmpul protetic). Uzate sau deteriorate. modelajul machetei şi prelucrarea protezei reprezintă probe ale capacităţii şi măiestriei profesionale pentru tehnician. de determinare şi înregistrare a rapoartelor intermaxilare. Fazele clinice de amprentare. constituie adevărate „probe de examen” pentru medici. Confecţionarea e posibilă şi în condiţii de laborator modeste. PĂRŢILE COMPONENTE ALE PROTEZEI TOTALE Proteza totală se compune din următoarele părţi: -baza (placa) protezei specifică pentru: Maxilar 3 . Fazele de laborator – reprezentate de montarea dinţilor. Relaţia interarcadică stabilită are valoare curativă şi funcţională imediată şi tardivă. plasă metalică. Normele şi principiile de obţinere a protezei totale impun cunoştinţe şi efort în fazele clinice şi de laborator. mase ceramice. protezele totale se pot recondiţiona şi repara. Pot intra în alcătuire şi fibre de sticlă. -Adeziune (fenomenul de atracţie intermoleculară la nivelul celor 2 suprafeţe care vin în contact cu ajutorul salivei). profilactică sau iatrogenă! Adaptarea şi integrarea pacientului cu proteza totală reprezintă o fază care se desfăşoară în timp (!) şi depind de corectitudinea piesei protetice dar şi de reactivitatea şi adaptabilitatea pacientului.

are o suprafaţă foarte redusă. E alcătuită din: Crestele alveolaere Bolta palatină Tuberozităţile maxilare Histologic e alcătuită din Ţesutul osos (substrat osos) acoperit de mucoasa fixă aderentă (substrat mucos) 2.. cu care vin în contact marginile protezei Această zonă e formată de: -Mucoasa care tapetează fundurile de sac -De o porţiune din mucoasa mobilă ce are raport cu proteza pe faţa externă (partea din mucoasa obrajilor.Mandibulă -arcada dentară artificială -şeile care acoperă crestele edentate În mod excepţional poate prezenta elemente excepţionale de menţinere. ZONA DE SPRIJIN Suprafaţa pe care se sprijină proteza şi care preia maximum de presiuni. ZONA DE SUCCIUNE Situată la periferia zonei de sprijin. fiecare cu importanţă deosebită pentru funcţionalitatea protezei totale: 1.Ah” -Mucoasa fixă. buzelor şi limbii) -Linia . mobilă. neutră 4 . La nivelul câmpului protetic sunt diferenţiate morfo-clinic două zone. CÂMPUL PROTETIC EDENTAT TOTAL În edentaţia totală câmpul protetic e reprezentat de totalitatea ţesuturilor pe care proteza le acoperă şi cu care vin în contact. e mai mult o linie decât o suprafaţă.

formaţiunile mobile din vestibulul bucal şi vălul palatin. . E mobilă în toate sensurile 5 . Zona de mucoasă mobilă – acoperă obrajii. mucoasă mobilă 2. MUCOASA CÂMPULUI PROTETIC MAXILAR Din punct de vedere histo-morfologic şi funcţional protetic poate fi împărţită în 3 zone: 1.e prezentă la limita dintre palatul dur şi moale (zona „Ah”) Dacă e mai lată şi situată mai aproape de fundul de sac = element morfologic deosebit de valoros pentru menţinerea protezei (intervine favorabil în formarea fenomenului de succiune) 3. -Bolta palatină .CÂMPUL PROTETIC MAXILAR Zona de sprijin e reprezentată de: -Creasta alveolară (creastă edentată) rezultă din procesul alveolar după extracţia dinţilor în urma rezorbţiei şi atrofiei.zona de mucoasă mobilă.maxilare Zona de succiune e reprezentată de mucoasa câmpului protetic maxilar . subţire şi aderentă de os (grosimea variază de la pacient la pacient) Sectorul posterior (1/3 posterioară) – cu ţesut submucos gros (rezilienţă mare) Mucoasă neutră.Zona de mucoasă neutră ( sau pasiv-mobilă) situată la periferia câmpului protetic. Seamănă cu o bandeletă lată de 2-3 mm care înconjoară toată suprafaţa de mucoasă fixă. Zona de mucoasă fixă: Acoperă bolta P Creasta alveolară Tuberozităţile maxilare Mucoasa fixă = mucoasa pe care se sprijină suprafaţa protezei şi transmite presiunile osului. Mucoasa palatină are 3 sectoare: Anterior corespunzător 1/3 anterioare unde se află rugile palatine 1/3 medie cu mucoasa netedă. Ex. buzele. dincolo de limitele suprafeţei acoperite de mucoasa fixă.

Alcătuire: La maxilar: -Baza protezei (placa palatinală) -Şei 6 . De aceea materialele de amprentare funcţională sunt speciale. cu argumentare didactică dar şi funcţională. Tuberculul piriform – se formează după extracţia molarului de minte. La nivelul fundului de sac lingual identificarea acestei zone de mucoasă neutră e mai puţin precisă. Mucoasa pasiv – mobilă La mandibulă limita de trecere de la mucoasa fixă la cea pasiv mobilă e mai greu de localizat.e reprezentată de creasta alveolară a mandibulei şi de tuberculul piriform Creasta alveolară: -e mult redusă comparativ cu cea de la maxilar -când atrofia e foarte întinsă (uneori creasta poate fi situată sub nivelul liniei oblice interne şi externe) -în zona D e limitată de tuberculul piriform şi de inserţia ligamentului pterigo-mandibular.Nu poate fi acoperită de suprafaţa sau marginile protezei (prin acoperire destabilizează proteza) CÂMPUL PROTETIC MANDIBULAR Zona de sprijin . de aceea e acoperit în 1/3 anterioară de suprafaţa protezei. Uneori e o neconcordanţă între atrofia asului şi mucoasei → bride (pliuri) longitudinale de-a lungul crestei. Câmpul protetic mandibular e reprezentat de o suprafaţă foarte redusă. Proteza totală E prezentată “fragmentat” în părţile componente dpdv didactic. nu are o limitare precisă. Poate suporta presiuni. în urma rezorbţiei mai reduse a peretelui D al alveolei. MUCOASA CÂMPULUI PROTETIC MANDIBULAR Mucoasa fixă. acoperă creasta alveolară Are unele particularităţi nefavorabile protezării (relativa mobilitate de glisare pe planul periostic).

La mandibulă: -Baza protezei (se confundă cu versantul lingual al şeii) -Şei Între baza şi şei există continuitate. uneori se pot realiza baze din aluminiu care sunt foarte uşoare. definirea limitei nu e posibilă. sau baze acrilice fracturate sub acţiunea forţelor masticatorii): PT cu bază metalică Uneori bazele acrilice pot fi consolidate pentru a se mări rezistenţa la rupere. Baza şi şeile sunt confecţionate din RA. Externă (bucală sau vestibulară sau lustruită) 7 . doar topografic apar cele două elemente. Mucozală (în contact cu mucoasa) 2. doar excepţional din aliaje metalice (pacienţi alergici la RA. – Utilizarea unei reţele metalice (plasă metalică) sau utilizarea fibrelor de sticlă Baza protezei Cel mai frecvent e confecţionată din RA din culoare roz asemănătoare mucoasei sau transparente (culoare 0) . Baza are două suprafeţe: 1. Ex. Baza e în continuarea şeilor şi transmite împreună cu aceasta presiunile masticatorii mucoasei şi osului maxilar.

8 . redat negativ cu cel al mucoasei (se obţine prin fidelitatea amprentei funcţionale) Suprafaţa externă e orientată spre cavitatea bucală şi are raport de contact cu limba.Faţa externă (lustruită) a protezelor Faţa mucozală a protezelor Suprafaţa mucozală are raport de contact cu mucoasa fixă a câmpului protetic şi are un relief identic.

-În zona posterioară placa se termină printr-o margine sau se continuă cu limita distală a şeilor. starea dinţilor antagonişti şi de dezvoltarea muşchilor mobilizatori ai mandibulei PT 9 .-Are un aspect lucios (prin prelucrare) pentru a favoriza alunecarea părţilor moi care vin în contact cu ea şi pentru a nu produce leziuni ţesuturilor.5 – 2. Grosimea bazei ≈ 1. Aceasta are contact cu limita dintre palatul dur şi palatul moale. -În treimea anterioară sunt imitate rugile palatine.5 mm în funcţie de: relieful câmpului. -Prin lustruire nu se retenţionează resturile alimentare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful