You are on page 1of 11

DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI

IALOMITA
CENTRUL DE PLASAMENT NR. 2 SLOBOZIA

TULBURARILE DE LIMBAJ SI CORECTAREA ACESTORA
- STUDIU DE CAZ -

NACA MIRELA

1

Sunetele afectate nu au aceeasi pondere. La dificultatile de mai sus. si ele. Tipologia tulburarilor de limbaj Tulburarile de limbaj pot exista cu diferite grade si proportii atit la subiectii cu intelect normal.STUDIU DE CAZ - 1. cand apar deteriorari numai la nivelul anumitor sunete. determinate de gravitatea si extensia handicapului de limbaj. Consoanele sunt mai des afectate comparativ cu vocalele. Printre 2 . de la vorbirea standard. siflantele s-z. inversate sau deformate. se adauga cele din planul personalitatii: timiditatea exagerata. africatele c-g-t) sunt supuse mai usor fenomenului de destructurare. Dislaliile organice sunt provocate de anumite deficiente anatomo-fiziologice la nivelul analizatorului auditiv sau al aparatului articulator. ele sunt inlocuite. frustratie. Cu cat handicapurile de limbaj sunt mai grave cu atat se manifesta o mai mare simplitate si uniformitate la nivelul conduitei verbale. Principalele tulburari de limbaj sunt:  Dislalia este cea mai frecventa tulburare de vorbire ce consta in abaterea de la pronuntia obisnuita. decit cel de limbaj. cit si la cei care au un alt handicap. dislalia se manifesta prin neputinta emiterii unor sunete sau a silabelor. anxietate etc. Din aceste motive. ori omiterea lor. 2010 TULBURARILE DE LIMBAJ SI CORECTAREA ACESTORA . substituite. ii creeaza educatorului posibilitatea adoptarii unei atitudini diferentiate fata de copii si interventii corectiv-recuperative. Si care sunt. in manifestarea unor comportamente aberante si o adaptabilitate redusa etc. In formele grave. suieratoarele s-j. cunoasterea. posibilitatea de a receptiona si exprima corect cunostintele. In unele cazuri. a principalelor categorii de tulburari de limbaj ce se intilnesc la varstele prescolara si scolara. deoarece si in vorbire unele au o frecventa mai mare in raport cu altele. in altele. chiar si sumara. copilul pierde. Toate acestea se reflecta in slaba integrare sociala si scolara. cand sunt alterate majoritatea sunetelor sau silabelor. In functie de cauzele ce stau la baza tulburarilor de pronuntie dislaliile se impart in organice si functionale. Se poate considera ca exista o dislalie simpla sau partiala. asemenea fenomene se pot produce si la nivelul cuvintelor. iar dintre acestea cele care apar mai tirziu in vorbirea copiilor si care necesita pentru emitere miscari de mai mare finete a aparatului fonoarticular (cum sunt vibranta r. si alta generala sau polimorfa. Chiar in conditiile cand nu exista un alt handicap. mai mult sau mai putin.

stari conflictuale de lunga durata. traumatismele suferite in timpul nasterii. intirzierile in dezvoltarea psihofizica generala. cit si gramaticale. Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot cuprinde atit aspecte fonetice. numite rinolalii. deoarece sunt prezente caracteristicile primelor doua. amplasarea deficitara a dintilor. Aceasta afecteaza intreaga personalitate a subiectului si prezinta o simptomatologie mai complexa. dar este greu de precizat. care creeaza o permanenta stare de neliniste. Forma mixta este mai grava.deficientele anatomice incriminate mai des in dislalie se numara prognatismul si progenia. soc pe fondul unei constitutii fizice debile sau ale unei imaturitati afective). In situatia cand balbaiala devine constientizata de catre logopat. frenul lingual prea scurt. In forma tonica apare un blocaj la nivelul primului cuvint din propozitie prin prezenta unui spasm articulatoriu de lunga durata. Dislaliile functionale sunt provocate de unele intirzieri in dezvoltarea intelectuala. Copiii care manifesta 3 . In balbaiala clonica apar intreruperi ale cursivitati vorbirii. Exista si deteriorari ale sunetelor (in special m-n). Printre cauzele balbaielii mentionam o serie de factori de natura psihologica ca: traumele psihice (sperieturi. acesta o traieste ca pe o drama interioara ce se poate transforma in logonevroza. de polipi care duc la tulburari de articulatie. de metodele instructionale gresite si de imiterea vorbirii deficitare a unor persoane din anturajul copilului. tulburarile endocrine. a frazelor. determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete si silabe.  In aceeasi categorie a tulburarilor de ritm si cadenta se inscriu tahilalia (vorbirea intr-un tempou prea rapid) si bradilalia (vorbirea intr-un tempou exagerat de rar). bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalarii balbaielii prin actiunea factorilor nocivi anterior mentionati. In logopedie se mentioneaza si ereditatea ca factor al balbaielii. Astfel de fenomene apar sub forma unui vocabular sarac si a posibilitatilor reduse in formularea propozitiilor.  Intirzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se intilnesc la acei copii care nu reusesc sa atinga nivelul mediu al dezvoltarii vorbirii pentru virsta respectiva. cu predominarea uneia dintre ele. De asemenea. determinate de vegetatiile adenoide. lexicale. emotii. tonica si mixta. despicaturile maxilovalo-palatine (asa-numitele “gura de lup” si “buza de iepure”).  Balbaiala este o tulburare mai grava de vorbire si apare mai frecvent la baieti fata de fete. Ea are trei forme: clonica.

ceea ce conduce la o dezordine evidenta. Cand aceste cauze sunt deosebit de grave pot determina handicapuri polimorfe de vorbire si complexe. pe o anumita perioada de timp. inversiuni. In astfel de situatii. Din cauza neintelegerii textelor citite. Subliniem ca cele mai multe intirzieri in dezvoltarea vorbirii sunt determinate de neglijente educative si de un mediu nefavorabil care sa stimuleze dorinta copilului de a comunica si relationa cu cei din jur. Scolarul cu astfel de tulburari face confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare acustic. partiala sau totala. Aceste caracteristici impiedica asimilarea si automatizarea regulilor ortografice.  Dislexia si disgrafia constau in incapacitatea copilului de a invata citirea si respectiv scrierea. cu omisiuni sau dimpotriva. cum sunt afaziile si alaliile. Apar uneori si tulburari ale lizibilitatii si ale laturii semantice. si chiar a propriului lor scris. De cele mai multe ori. La unii disgrafici grafemele sunt plasate defectuos in spatiul paginii. sunt inegale ca marime si forma. exprimarea verbala la dislexici si disgrafici este lacunara. mutismul electiv este provocat de metode gresite de educatie. afonie ce consta in pierderea totala a vocii sonore si disfonie caracterizata prin pierderea partiala a vocii. Aceste fenomene sunt determinate de o serie de afectiuni ale aparatului fonoarticulator.  Mutismul electiv sau voluntar apare mai frecvent la copiii hipersensibili si se manifesta printr-o mutenie temporala. cand are loc o scadere a intensitatii vocii. literele si grafemele lor. uneori. ca urmare a unor hemoragii cerebrale si a bolilor grave din prima copilarie. intervin greutati in combinarea cuvintelor in unitati mai mari de limbaj. in exprimare. Asemenea fenomene au loc si la nivelul cuvintelor si chiar al propozitiilor. dar si in intelegerea vorbirii celor din jur. numai cu unele persoane. ale sistemului endocrin si ale organismului in general. contine 4 . iar cand este mai accentuat. de deficiente la nivelul sistemului nervos. de esecuri repetate. Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot fi provocate. aceste carente intimpina dificultati in comunicare. de atitudini care frustreaza subiectul. copiii respectivi refuza sa comunice. refuzul se extinde fata de toate persoanele.  Tulburarile de voce se pot manifesta sub forma unor oboseli numite fonoastenii. In acelasi timp. laringitele acute si cronice care se manifesta prin raguseala si lipsa de expresivitate si intonatie a vocii. adaugiri si omisiuni de litere si grafeme. de stressuri care traumatizeaza copilul.

Ca si alte handicapuri de limbaj. Metode si procedee cu caracter sau de ordin general – nu corectează tulburările propriu-zise. ceea ce va duce. extindere. La puberi si adolescenti. tulburarile de limbaj accentueaza complexul de inferioritate si dezorganizeaza personalitatea. si cele ale scris-cititului pot provoca o serie de tulburari de comportament cu tendinte de agravare o data cu cresterea copilului si al constientizarii handicapului respectiv. Toate acestea se traduc in plan comportamental prin exprimarea atitudinii negative fata de activitate si colectivitate. susceptibilitate. Aceste metode şi procedee pot fi aplicate în orice tulburare de limbaj. Aceste tulburari se inlatura o data cu corectarea handicapurilor de limbaj. in perspectiva. atitudine conflictuala de afirmare a propriei persoane si de apreciere a rezultatelor obtinute de altii. ei refuza colaborarea si manifesta ostilitate fata de cei din jur. intra in conflict cu familia si au dificultati de integrare in viata sociala. irascibilitate etc. Metodele şi procedeele pentru corectarea tulburărilor de limbaj trebuie să ţină seama de:  tipul de tulburare. dar ele sunt necesare pentru că pregătesc pe subiect pentru aplicarea metodelor specifice logopedice. 5 . Forme variate de dislexo- disgrafie pot aparea si dupa achizitia deprinderilor citit-scrisului ca urmare a instalarii unor factori inoportuni. In plus pot sa apara esecuri scolare repetate ce amplifica tulburarile de comportament si care pot determina o seama de framintari interioare. 2. sunt instabili afectiv. depresivi si impulsivi. I. la dezvoltarea armonioasa a personalitatii. scaderea increderii in fortele proprii. dezorganizatori.vârsta cronologică şi mentală a subiectului (la vârstele mici terapia – specific ludică). Modalitati de interventiei in corectarea tulburarilor de limbaj În terapia tulburărilor de limbaj există o serie de metode şi procedee de ordin general dar şi unele specifice pentru fiecare tulburare în parte. adaugiri de elemente ce nu figureaza in textul respectiv. Astfel. teama de vorbire. şi-l pregătesc pe individ din punct de vedere organic.  specificul limbii în care se produce tulburarea . emotii si efecte exagerate. au repulsie pentru activitatea scolara.  particularităţile individuale şi specificul personalităţii. negativism. gravitate şi dacă tulburarea este principală sau secundară.

 ridicarea limbii spre palat şi lăsarea ei în jos cu zgomot. Aceasta se referă la îmbunătăţirea motricităţii generale şi a mişcărilor fono- articulatorii.  mişcări la dreapta şi la stânga astfel încât limba să atingă colţurile buzelor.  retragerea şi extensia comisurilor laterale. cu dislogii şi anomalii ale buzelor:  acoperirea alternativă a unei buze prin cealaltă. Motricitatea linguală joacă un rol important în pronunţarea sunetelor. Este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic.  ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor.  scoaterea limbii întinse peste buza inferioară în direcţia bărbiei şi peste buza superioară în direcţia nasului.  imitarea rasului şi a surâsului. alalici. mai ales la cei cu dislalii audiogene. Pentru dezvoltarea motricitatii organelor fono-articulatorii se recomandă exerciţii ce duc la dezvoltarea mişcărilor expresivităţii faciale.  închiderea si deschiderea ochilor. Gimnastica medicală duce la dezvoltarea motricitatii generale. Se pot folosi numeroase exerciţii linguale:  deschiderea gurii şi scoaterea ritmică şi rapidă a limbii şi retragerea ei în cavitatea bucală. mersul locomotivei.  formarea unei pâlnii ca la pronunţarea sunetelor b şi p. Cele mai importante exerciţii sunt:  umflarea simultană a obrajilor. Gimnastica si miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunţiei. Exerciţiile fizice generale au scopul de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraţie şi la funcţionarea aparatului fono-articulator. afazici exerciţiile generale trebuie sa se realizeze pe perioade lungi de timp zilnic sau cel putin de 3 ori pe săptămână.  imitarea diferitelor fenomene ale naturii.  încreţirea şi descreţirea frunţii. formarea cupei cu limba. 6 . Pentru dezvoltarea motricităţii labiale sunt necesare. La dizartrici. In acest scop se indică o serie de exerciţii care au importanţă nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea organismului.Aceste metode cuprind: 1.

Educarea personalităţii. La cei cu tulburări de pronunţie se recomandă: pronunţarea. interjecţii. La copii preşcolari dezvoltarea auzului fonematic se poate face sub forma unor jocuri:  ghicirea vocii celui care îl strigă.  vibrarea buzelor prin imitarea sforăitului de cal. înlăturarea negativismului faţă de vorbire şi a tulburărilor de comportament Sunt necesare la copii de vârstă şcolară dar şi la puberi şi adolescenţi.  formarea de valuri într-un vas cu apă prin suflare.  întrecerea în recitarea unor poezioare cu intonaţie. diferenţierea cuvintelor paronime. Educarea respiraţiei si a echilibrului dintre expir şi inspir. 2.  suflarea în diferite instrumente musicale. În funcţie de sex se disting 2 tipuri de respiraţie:  la barbaţi o respiraţie costo-abdominală.  umflarea balonului. La copii mici ele se pot desfăşura sub forma jocului în aer liber sau în camere bine aerisite: jucării în care sa sufle. şezut). Pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciţiile în cuvinte decât pronunţarea lor izolată. exerciţiile să fie făcute din diferite poziţii ale corpului (culcat.  identificarea vocii unor persoane cunoscute sau a strigătului animalelor şi păsărilor înregistrate pe casetă. Educarea auzului fonematic (a capacităţii de a identifica.  la femei respiraţie de tip thoracic. 4. Exerciţiile pot fi individuale sau de grup:  suflarea într-o lumânare aprinsă. spirometrul. 3. discrimina şi diferenţia sunetele limbii) Deficientele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv.  se emit voci cântate. La copii mai mari – materiale didactice vizuale.  aburirea unei oglinzi prin eliminarea jetului de aer alternativ pe nas şi gură. identificarea. exclamaţii.  expirarea şi inspirarea alternativă pe nas şi gură. în picioare. 7 . Exerciţiile de respiraţie se desfăşoară în funcţie de vârsta subiectului.

13 ani. iar mama casnica. fara a se impotrivi el se straduieste sa o execute. 8 .I este un copil linistit. el reuseste sa le reduca cand pe fondul lor prelungeste sunetul. Are 2 surori mai mari. “T” cu “C”. cand i se da sa execute o sarcina. fenomenul dereglării verbale se conştientizează ducând la devieri de comportament. dar nu este capabil sa vorbeasca independent. iar starea de sanatate a membrilor familiei este buna. are tendinta de a vorbi pe inspir (aceasta si datotita respiratiei diafragmatice pe care o are) si de cele mai multe ori repeta primul sunet din cuvant. Se mai remarca in vorbire lipsa unei consoane dintr-un grup consonantic. il inlocuieste cand sta langa o vocala: de exemplu: “car -. Desi vorbirea lui este destul de inteligibila..La şcolari. atitudini negativiste. balbaiala. nu sunt mentionate probleme de sanatate si nici boli grave in copilaria lui I. De asemenea. cai”. este omis in grup consonantic. Studiu de caz T. deoarece vorbirea lui este afectata de tulburarea de limbaj. In vorbirea lui se observa omisiuni de sunete: “R” -. nascut in anul 1997 in comuna B. “D” cu “T”. Dar ca antecedente personale ar putea fi incluse probleme de auz fonematic. diagnostic: dislalie polimorfa.. introvert.  crearea convingerii ca tulburarea nu presupune un deficit intellectual. talba”.I. II. tulburari de ritm al vorbirii. 3. I. intrebari). nu sunt mentionate tulburari de limbaj in familie.. reţinere sau obrăznicie. I. Este al treilea copil. ISTORICUL CAZULUI: T. slaba integrare în colectiv. Educarea personalităţii trebuie să urmărească:  redarea încrederii în propriile posibilităţi. Inlocuieste de asemenea “S” cu “S”. nervozitate. Tatal lui este muncitor. Aceste repetitii nu sunt de lunga durata. Subiectul nu evita comunicarea cu cei din jur.  crearea încrederii în logoped. inversarea ei: de exemplu: “tabla -. DESCRIEREA PROPRIU-ZISA: T. taba -. judetul Ialomita. are nevoie de ajutor (stimulare vervala. are 13 ani.  crearea convingerii că dificultatea de limbaj este pasageră.

4. INTERVENTIE LOGOPEDICA: • Obiective: 1. se poate observa dorinta acestuia de a se exprima. repetari de sunete. 9 . V. In ceea ce priveste cititul. balbaiala si tulburari ale ritmului vorbirii. aceasta datorandu-se si saraciei vocabularului. III. 2. SUMARIZARE/CONCLUZII: Dupa cum am mentionat mai sus. Examinarea nivelului de dezvoltare intelectuala: T. unde obtine un scor de 50. Scrisul este lent. fluenta. balbaiala si tulburari ale ritmului vorbirii. I. acesta este silabisit. inversari. Exista si o serie de ezitati in vorbire. aceasta depistandu-se prin rezultatele la testul Matricile Progresive Color.Desi are o capacitate de concentrare si memorie relativ bune nu este capabil sa faca o compunere singur. 2. Crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea calitatii vorbirii. In pofida deficientei mintale usoare si a tulburarii de limbaj de care sufera subiectul. IV. Corectarea denaturarilor limbajului: omisiuni de sunete. dar nepermitandu-i vocabularul si chiar conduita (introversia). se orienteaza bine temporo-spatial. cunoaste culorile. 3. Corectarea auzului fonematic. atat a elementelor de articulare cat si a vorbirii in ansamblul ei). lipsuri. Corectarea deprinderilor de vorbire necorespunzatoare (obtinerea unei vorbiri armonioase. inlocuiri de sunete. dar ingrijit si inteligibil prezentand greseli de ortografie. masinile. de a comunica. diagnosticul final al subiectului este dislalie polimorfa. Examinarea logopedica: Subiectul prezinta dislalie polimorfa. Corectarea respiratiei defectuoase si obtinerea unei respiratii corespunzatoare. EXAMINARI SI EVALUARI: 1. iar structura grafica este una corespunzatoare. 5. o doza de anxietate si chiar neincredere in sine. imbunatatirea comportamentului si a deprinderilor fata de copilul balbait. In ceea ce privesc elementele care tin de afectivitate se poate observa emotivitate. are elementele de schema corporala si datorita faptului ca este un copil linistit executa bine sarcinile care ii sunt date. ritm.I prezinta o deficienta mintala usoara.

exercitii de motricitate a obrajilor (umflare -. ceea ce a facut ca interventia sa decurga mai bine. aranjarea unor imagini dupa pozitia sunetului “s”. jgheabul). calutul. Dupa procesul de interventie elementele de motricitate deficitara s-au imbunaratit considerabil.I. “soldat”). motricitatea buzelor este diminuata. Exercitiile de motricitate sunt foarte importante deoarece atat valul palatin cat si limba subiectului sunt hipotone. finala).I repeta sunetele de la inceputul cuvantului. aerul care se scurge la emiterea sunetului este cald). mediana. Respiratia nu s-a echilibrat total. dar inca tendinta de a vorbi pe inspir este prezenta. • Evolutia tulburarii de limbaj: Pe parcursul procesului de interventie logopedica s-au facut cu T. a valului palatin. Dupa procesul de interventie logopedica. acestea sunt cele pe care le-am mentionat in interventia logopedica. Recomandari: Ionut manifesta trebuinta de sprijin logopedica. partea dreapta a fetei este usor cazuta. a limbii (sus -. Subiectul este inclus in sarcini scolare pe care se straduieste sa le execute bine. aranjarea cuvintelor care contin “s” pe o tablita (de exemplu -. dezumflare). Dezvoltarea unei atitudini corecte fata de sine. este in clasa a 3-a si este cel mai bun elev din acea clasa (dar trebuie sa se aiba in vedere deficienta pe care o are). 6. Exercitii de fixare a sunetului “s” (exercitii cu “s” in diferite pozitii (initiala. cescuta. 10 . a maxilarului inferior (miscari du-te - vino). jos. s-a observat o usoara ameliorare a tulburarilor de vorbire. a buzelor. Exercitii de emitere a sunetului “s” (limba pozitionata in spatele incisivilor inferiori. tocmai de aceea frecventa lui la lectiile logopedice este mare. In ceea ce privesc exercitiile care trebuie facute cu el. acestia avand o atitudine de interes fata de copil. dar inca T. Subiectul a inceput sa-si controleze si ritmul vorbirii. deoarece subiectul prezinta hemipareza spastica dreapta. de propriile defecte de vorbire si fata de cei din jur. S-a colaborat destul de bine cu parintii(cu mama mai mult).

“Psihologia Copilului”. Editura Didactica si Pedagogica Cristian B. Buica – “Bazele defectologiei”.Bibliografie: Pantelimon Golu . Editura Aramis 11 .