Capitolul II ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR § 1.

Noţiunea şi natura juridică a activităţii de întreprinzător
1.1. Noţiunea activităţii de întreprinzător. Activitatea de întreprinzător (afacerile) reprezintă un mijloc legal de acumulare a bogăţiilor, de asigurare a existenţei materiale şi spirituale. Această activitate apare o dată cu formarea relaţiilor de piaţă, adică cu apariţia produselor destinate schimbului de mărfuri. Relaţiile de piaţă, fiind economice după conţinut, apar în procesul de producere, repartiţie şi consum al bunurilor materiale şi nemateriale. Deşi sunt obiective, adică predeterminate de factori economici, nu apar spontan, ci prin voinţa oamenilor, devenind astfel obiectul reglementării normelor de drept şi dobândind prin aceasta caracter juridic. Reglementarea juridică a relaţiilor economice se impune pentru reducerea sau chiar eliminarea efectelor negative ale antagonismului intereselor pe care le au diferitele categorii de participanţi la circuitul economic. Se manifestă conflict de interese între principalii actori ai pieţei: întreprinzătorii, pe de o parte, şi consumatorii, pe de alta. Interesul primilor se raportă la obţinerea de profit, cel al consumatorilor la obţinerea de preţuri avantajoase la mărfuri calitative şi inofensive pentru viaţă şi sănătate. Statul este interesat în desfăşurarea eficientă a activităţii de întreprinzător, deoarece numai o astfel de eficienţă îi permite să-şi exercite funcţiile. El stabileşte limitele, mijloacele activităţii de întreprinzător, asigură respectarea legalităţii în desfăşurarea acestei activităţi şi stăruie să obţină pentru aceasta o rentă (o plată) originală sub formă de taxă şi impozit. Art.126 din Constituţia Republicii Moldova proclamă drept condiţii inalienabile ale economiei naţionale libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător. Pornind de la
43

dispoziţiile constituţionale şi impus de cerinţele unor convenţii internaţionale la care Republica Moldova a aderat, Parlamentul depune eforturi pentru crearea unui mediu de afaceri adecvat noilor realităţi economice. în realizarea acestor deziderate, a

81/2004 privind investiţiile în activitatea de întreprinzător şi multe altele. printre care se numără legile: nr. nr. 'i bunuri. 1. Pornind de la definiţia activităţii. 134/1994 a vânzării de mărfuri. adică fiecare om trebuie să fie nemijlocit "agent economic" ori să depindă de un agent economic.2.1. deşi nu toate.idoptat un şir de acte legislative pentru liberalizarea activităţii de ntreprinzător. nr. extrage bunuri din pământ şi le prelucrează fie pentru propria folosinţă. fapt pentru care el trebuie să-şi abagă o cale eficientă şi legală de a '. Natura juridică a activităţii de întreprinzător. Altfel spus. pentru a 45 .93/1998 cu privire la patenta de întreprinzător. dar majoritatea activităţilor umane sunt activităţi cu bunuri materiale. ori uneltele de muncă şi mecanismele inventate pentru a înlocui forţa fizică. 845/1992 cu privire la mtreprenoriat şi întreprinderi. Prin urmare.199/1998 privind piaţa valorilor mobiliare.451/2001 privind licenţierea unor genuri de activitate. Actele fizice sînt acţiuni săvârşite de una sau mai multe persoane utilizând forţa proprie65.749/1996 cu privire la comerţul interior.798/2000 a turismului. nr. nr. individul desfăşoară un şir de acţiuni care contribuie la atingerea scopului dictat de voinţa şi raţionamentul său. şi atunci când este angajat în muncă de o altă persoană fizică sau juridică care îi plăteşte salariu pentru munca depusă. Acest obiectiv poate fi atins numai dacă omul practică o activitate economică. încercăm de a ilustra că. şi atunci când practică o profesiune liberă sau prestează servicii. pentru a exista. Iozef Şumpeter'14 afirmă că fiecare om este constrâns într-o anumită măsură să practice o activitate economică. nr. omul practică activitate economică şi atunci când culege fructele naturii. fie pentru folosinţa altuia (pentru a le vinde). tir. Esenţa existenţei omului este de a trăi bine. Dicţionarul explicativ defineşte noţiunea activitate ca îndeletnicire care include un ansamblu de acte fizice. nr. intelectuale şi morale efectuate de individ pentru obţinerea unui anumit rezultat.

iar morale doar cu titlu de excepţie.unt îndreptate exclusiv asupra bunurilor. în prezent ca s a transformat în . O delimitare netă a activităţilor li/ice de cele intelectuale este aproape imposibilă. deşi toate acestea •. ştiinţă. Aceste acţiuni-au totuşi scopul final de a uşura activitatea fizică prin aplicarea în practică a descoperirilor. Actele morale sunt acţiuni de comportament săvârşite de una sau mai multe persoane în respectarea unor norme de convieţuire într-o colectivitate. executa lucrări. Actele morale nu au ca scop final obţinerea de profit material. direct sau indirect. presta servicii. Din categoriile de acte menţionate. fiind dovada faptului că activităţile intelectuale eficientizează activitatea fizică. cele intelectuale mai puţin. ci urmăresc o satisfacţie spirituală. prin răspândirea experienţei acumulate. Actele intelectuale sc practică prin acţiuni fizice şi invers. Datorită realizărilor ştiinţifice şi tehnice. Exemple de acte morale sunt: cununia.extrage. botezul etc. tehnică. la circulaţia şi chiar la consumul bunurilor. Dacă actele fizice aproape întotdeauna au ca obiect dobândirea de bunuri. cele mai importante pentru societate au fost şi rămân a fi actele îndreptate. Rezultatul activităţii intelectuale contribuie la creşterea producţiei. Progresul tehnico-ştiinţific contribuie esenţial la creşterea avuţiei. De exemplu. inovaţiilor şi altor realizări ale ştiinţei şi tehnicii. precum şi pentru a utiliza consuma bunurile materiale sau a beneficia de rezultatul serviciilor. în alte domenii şi. cultiva sau produce bunuri materiale. Actele intelectuale sînt acţiuni săvârşite de una sau mai multe persoane pentru a cunoaşte fenomenele lumii înconjurătore. datorită interpătrunderii lor. activităţile fizice sunt înlocuite cu tehnică performantă. Actele intelectuale se săvârşesc în artă. nu aduc autorului profit material66. Fiecare activitate din aceste categorii interesează în măsura în care are ca obiect bunurile. spre dobândirea şi consumul de bunuri. dacă anterior o anumită activitate fizică era de ridicare a unor greutăţi. de regulă. utilizând în exclusivitate raţiunea.

medicină şi din multe alic domenii. business71. Iozef Şumpeter. în prezenta lucrare se vor opera comercială 47 . artă. numită activitate de întreprinzător 67 sau afacere. După cum s-a menţionat. Definiţia evidenţiază două categorii de activităţi care au ca obiect bunurile: -o activitate economică care reprezintă fie acţiuni de confecţionare (extragere. Mai mult decât atât. în vorbirea curentă şi chiar în unele acte normative. de prestare a serviciilor. Pe noi însă ne interesează numai activitatea de dobândire a bunurilor materiale prin acţiuni social-utile de fabricare a producţiei. are loc comercializarea activităţilor care ţineau de spirit. care îşi are raţionamentul şi finalitatea în majorarea patrimoniului pus în circulaţie. noţiunea activitate economică este prea largă. cultură. activitatea de întreprinzător. Din cele menţionate. activităţile din învăţământ. circulaţia şi repartiţia bunurilor materiale şi imateriale care au ca scop satisfacerea cerinţelor de consum neîntrerupt ale omului pentru asigurarea existenţei lui. Pentru dreptul afacerilor. -o activitate economică de consum a bunurilor. în lucrarea "Teoria dezvoltării economice". sport. numită şi activitate economică aducătoare profit. este numită 68. numită şi activitate necomercială. afacere70. ştiinţă. cultivare) a bunurilor. fie acţiuni de punere în circulaţie a bunurilor şi serviciilor de la producător la consumator. activitate de întreprinzător sau afacere. deoarece prin ea se subînţelege şi activitatea de consum a bunurilor. activitate de antreprenoriat (antreprenoriat) activitate 69. morală şi intelect ca. de exemplu. de executare a lucrărilor şi de prestare a servit iilor. consideră că scopul activităţii economice este dobândirea de bunuri. se poate conchide: Sunt activităţi economice acele activităţi umane de cultură materială în producerea.activitate fizică de îngrijire şi supraveghere a mijloacelor tehnice carc ridică greutăţile.

1. Clasificarea activităţilor economice în comerciale şi necomerciale ţine de competenţa legiuitorului. Prin activitate de întreprinzător76 se subînţelege activitatea de fabricare a producţiei. desfăşurată . Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei distinctive. alteori necomercială. Dacă am clasifica participanţii la circuitul civil după scopul activităţii lor economice. având drept consecinţă majorarea patrimoniului pus în circulaţie. ideale sau materiale. Activităţile necomerciale sunt cele de gestiune şi de consum al bunurilor. Activităţile comerciale sunt cele de întreprinzător şi sunt aducătoare profit.profit. fără a se exclude posibilitatea cumulării acestor categorii72. deşi cei care beneficiază de serviciile unei astfel de persoane juridice instituţie de învăţământ plătesc pentru aceste servicii sume importante. fiind adecvate din punct de vedere juridic şi economic. în doctrina juridică şi cea economică.3. practicate de o categorie mai largă de subiecte. Hxetnplu în acest sens poate servi învăţământul. uneori fiind greu de explicat din ce considerente o activitate este considerata comerciala. Activitatea de organizare a învăţământului practicată de o persoană juridică se consideră necomercială" sau non. am avea o categorie care urmăreşte obţinerea de profit (întreprinzători persoane fizice şi juridice) şi o altă care activează în alte scopuri. Activitatea de instruire practicată în particular.alternativ noţiunile activitate de întreprinzător şi afacere. contra plată. Mai mult decât atât. de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor. de o persoană fizică74 este considerată de lege activitate de întreprinzător75. iar alta nu. activităţile economice clasificate după criteriul scopului se numesc activităţi comerciale şi activităţi necomerciale. există cazuri în care aceeaşi activitate uneori poate fi considerată comercială.

din proprie iniţiativă. -a înregistrat o întreprindere individuală. în numele şi cu riscul propriu. se desfăşoară din iniţiativă proprie. în scopul asigurării unei surse de venituri permanente77. deoarece nu include activitatea salariaţilor. pe risc propriu şi sub propria răspundere patrimonială. inclusiv economice. este independentă. noţiunea activitate de întreprinzător este mai restrânsă decât cea de activitate economică. Activitatea practicată de cetăţeni şi de asociaţiile lor. Prin genericul folosit de codul civil persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a constitui o persoană juridică poartă denumirea de întreprinzător individual. este permanentă şi aducătoare de profit. Persoana juridică poate desfăşura activitate de 49 . -a înregistrat o gospodărie ţărănească. în nume propriu. Analiza juridică a definiţiei legale permite relevarea particularităţilor activităţii de întreprinzător prin care aceasta se deosebeşte de alte activităţi umane. Definiţia legală stabileşte că activitatea de întreprinzător poate fi practicată numai în formele permise de lege. Persoanele care pot desfăşura activitate legală de întreprinzător în nume propriu sunt desemnate prin noţiunea comună de întreprinzător. Persoana fizică poate desfăşura activitate de întreprinzător dacă: -a obţinut patentă de întreprinzător. sub răspunderea lor patrimonială.de cetăţeni şi asociaţiile acestora în mod independent. Aceste particularităţi constau în faptul că activitatea de întreprinzător este practicată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora. Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la forma activităţii se sancţionează pe cale administrativă sau penală şi tot beneficiul se face venit la bugetul de stat. Prin urmare. liberilor profesionişti şi nici actele de consum al bunurilor materiale.

întreprinzător numai după naşterea ei ca subiect de drept. informarea publicului asupra identităţii şi capacităţii persoanelor înregistrate. ţinerea unei evidenţe statistice în vederea reglementării economiei. Luând în considerare importanţa acestei activităţi. . înregistrarea de stat ţine de competenţa organului de stat împuternicit. dintre care cele mai importante şunt: efectuarea unui control asupra persoanelor care practică activitate de întreprinzător. societăţile cooperatiste. contracararea activităţilor ilegale. întreprinderile). statul permite practicarea ei numai după înregistrare oficială. promovarea politicii de impozitare. în Republica Moldova s-a creat o situaţie în care înregistrarea întreprinzătorilor se efectuează de mai multe organe. Persoanele juridice care pot desfăşura în nume propriu activitate de întreprinzător neinterzisă de lege se numesc persoane juridice cu scop lucrativ (societăţile comerciale. Prin înregistrare se urmăresc mai multe scopuri.

• • • 80 Dacă se solicită înregistrarea unei persoane juridice .nume propriu fără a putea atrage munca unor alte persoane. în caz contrar. Toate actele juridice sunt semnate de întreprinzătorul individual cu numele său. în numele şi pe seama persoanei juridice activează administratorul. Vor practica activitate în nume propriu şi întreprinzătorii individuali (întreprinderile individuale) şi gospodăriile ţărăneşti. numele acestuia fiind înscris în Registrul de stat al întreprinderilor alături de denumirea societăţii. indiferent de natura lor: bani. răspunde pentru dauneinterese. Administratorul poate delega împuternicirea de reprezentare la încheierea actelor juridice altor persoane. activitatea se practică în numele ei propriu. bunuri sau muncă proprie. Numele fondatorilor se indică în denumirea întreprinderii individuale şi a gospodăriei ţărăneşti. are un caracter patrimonial şi 51 .Dacă se solicită patenta de întreprinzător. El se produce din cauze obiective sau subiective82. Pe toate actele emise trebuie să figureze denumirea persoanei juridice. care ar putea atrage şi munca terţilor în calitate de salariaţi. Cel care se angajează juridic în raport cu terţii este obligat să-şi onoreze obligaţiile. Activitate pe riscul propriu şi sub răspundere patrimonială proprie. dobândind drepturi şi asumându-şi obligaţii. patrimoniu distinct şi organe executive prin care manifestă voinţă în exterior. Efortul întreprinzătorului este orientat spre majorarea costului valorilor puse în circulaţie şi numai datorită acestei majorări se consideră că activitatea este eficientă. Persoana juridică dispune de denumire. Dacă activitatea nu manifestă eficienţă. întreprinzătorul riscă să-şi piardă valorile puse în circuit81. Activitatea de întreprinzător poate fi practicată eficient numai dacă iniţiatorul pune în circuit anumite valori patrimoniale. inclusiv în cazul când acţionează prin reprezentanţi. Riscul activităţii de întreprinzător este un fenomen obişnuit în economia de piaţă. titularul va practica activitateia.

ale căror consecinţe nu pot fi înlăturate. Măsurile adoptate frecvent în activitatea comercială sunt: asigurarea de riscuri comerciale83. I aptul aceasta rezultă din definiţia legală care stipulează că activitatea trebuie să asigure autorului "o sursă permanentă de venituri". cum ar fi calamităţile naturale şi alte împrejurări excepţionale. întreprinderea individuală. de fapt. întreprinzătorul trebuie să fie vizionar şi să întreprindă măsuri capabile să diminueze pierderile. cu tot patrimoniul pe care îl au în proprietate. survine răspunderea stipulată de părţi în contract sau prevăzută de lege. pentru obligaţiile asumate. care. Persoana fizică şi persoana juridică răspund. nu se obţin din activităti ocazionale. Această particularitate a activităţii de întreprinzător nu este determinată de legiuitor. In cazul încălcării obligaţiilor. independente de voinţa omului. societatea în nume colectiv şi societatea în comandită răspund cu patrimoniul adus de fondatori şi cu cel dobândit prin activitate. Cauzele obiective ale riscului comercial se datorează unor anumite circumstanţe. răspunderea patrimonială intervine numai în cazul când activitatea este ineficientă sau când întreprinzătorul îşi încalcă obligaţiile. vânzătorii de materii prime şi chiar consumatorii de mărfurile şi serviciile sale. Astfel.depinde de capacitatea întreprinzătorului de aşi alege asociaţii şi partenerii de afaceri. Legiuitorul nu stipulează expres regularitatea cu care întreprinzătorul trebuie să-şi practice activitatea. după criterii :lare. creditorii pot urmări bunurile personale ale fondatorilor. cauzarea de prejudicii prin delicte. în condiţiile legii. Cauzele subiective care influenţează negativ activitatea de întreprinzător. sunt: executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiilor asumate de partenerii comerciali. Activitate permanentă. formarea unor fonduri de rezervă84 sau fonduri de risc85. de regulă. pe care practica judiciară urmează a o acoperi evidenţiind semnele distinctive şi demonstrând când o . investitorii. în cazul insuficienţei lui.

reprezintă diferenţa dintre valoarea capitalului investit şi valoarea realizată din activitate. de spălare a automobilelor sau de vindere a ziarelor la colţul străzii. costum). adică avantajul propriu al iniţiatorului activităţii. o plată pentru activitatea de întreprinzător87. Activitate aducătoare de beneficii.activitate se desfăşoară sistematic. Obţinerea de profit este scopul activităţii de întreprinzător. acesta nu poate fi calificat drept activitate de întreprinzător. cu condiţia onorării obligaţiilor fiscale. profitul obţinut regulat într-o anumită perioadă86 etc. pot fi considerate activitate de întreprinzător. Se menţionează că activitatea de întreprinzător poate fi privită ca o activitate profesională88. la rugămintea unui prieten. după ziua de muncă în calitate de angajat. care aduc autorului un anumit venit. obţinând din această activitate profit. cumpără din străinătate un automobil (calculator. Poate fi considerată activitate permanentă şi lucrul. de exemplu. deoarece reprezintă o operaţiune izolată. prestat regulat. Chiar dacă prietenul îi plăteşte pentru serviciul prestat. Beneficiul este un produs specific al activităţii umane. înseamnă că ea practică activitate de întreprinzător. Dacă persoana pleacă de mai multe ori în străinătate şi aduce de acolo mărfuri pentru prieteni ori pentru a le vinde unor terţi. actele de comerţ efectuate cu o anumită regularitate. un angajat pleacă în delegaţie cu probleme de serviciu şi. însă nu neapărat rezultatul ei real. Doctrina juridică recomandă să se ia ca indiciu al permanenţei sursei de venituri partea din beneficiu obţinută din activitatea de întreprinzător în raport cu suma venitului total al persoanei. Beneficiul (profitul). Prin profesionalism nu trebuie să se înţeleagă o specialitate concretă. Profesionalismul întreprinzătorului este o particularitate 53 . Prin urmare. cu regularitate şi constituie o sursă permanentă de venituri. De exemplu. Realizarea profitului depinde de eficienţa activităţii. întreprinzătorul poate obţine din activitatea sa beneficiu nelimitat.

Deosebirea dintre noţiunile „act de omerţ" şi „fapt de comerţ" constă în faptul că „actul de comerţ" include umai contractele comerciale. a căror eficienţă permite obţinerea de beneficiu. De exemplu. cum ar fi: activităţile bancare. în legislaţia unor alte state. regimul îndelungat şi stabil de lucru în timpul zilei sau al săptămânii89. Genurile activităţii de întreprinzător. Codul comercial ancez şi Codul comercial italian din 1882 (abrogat în 1942) numesc ceste operaţiuni „acte de comerţ". atelierul ori un alt spaţiu amenajat special). 1 din Legea nr. legislatorul stabileşte_trei categorii de activităţi. reglementate de legile comerciale.4. se nasc anumite iporturi juridice. comerţ. exemplarele de mărfuri care se propun clienţilor. Codul comercial român stabileşte anumite acte juridice şi operaţiuni pe care le califică lapte de comerţ. în definiţie nu a fost indicată activitatea cel mai des utilizată la etapa actuală de întreprinderile private: comercializarea mărfurilor şi a produselor. emblemele sau panourile prin care se face publicitate activităţii. Există şi alte tipuri de activităţi reglementate de legislaţie. executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. măiestria practicării ei. 1. publicitatea activităţii în sensul propunerii de servicii unui cerc indefinit de clienţi. Prin definiţia dată la art. dar care urmează a fi inclusă în viitoarele reglementări. iar faptele de comerţ cuprind atît ontractele . automobilul cu echipament sau utilaj special. Prin una sau mai multe fapte de comerţ. adică manifestările de voinţă săvârşite lentru producerea efecte juridice. de editare. Profesionalismul înseamnă atitudine în cunoştinţă de cauză faţă de obiectul activităţii. de investiţii. fabricarea producţiei. Manifestările exterioare ale profesionalismului pot fi considerate: locul special al activităţii (magazinul.deosebită pe care legiuitorul nu a relevat-o în definiţie. de asigurare etc.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. genurile activităţilor de întreprinzător sunt numite acte sau fapte „de. operaţiunile cu titluri de valoare.

Actul de comerţ se realizează deci în cadrul unei întreprinderi. care au o valoare superioară. cît şi faptele licite şi ilicite săvîrşite de :omercianţi în activitatea lor comercială90. 55 . adică întreprinderile. criteriul de definire a faptei de comerţ priveşte o activitate organizată metodic. ori ca un act îndeplinit printr-o întreprindere91. Doctrina defineşte faptul de comerţ ca un act de speculaţie. care presupune o repetiţie profesională a actelor potrivit unei organizări sistematice. în această opinie. rezultate din prelucrarea sau transformarea acestora. Teoria întreprinderii de definire a actului de comerţ se completează sistematic cu teoria speculaţiei. Teoriile doctrinare privind definirea faptelor (actelor) ie comerţ sînt utile şi pentru caracteristica genurilor de activitate de întreprinzător a întreprinderilor din Republica Moldova. operaţiunile conexe (accesorii) 93. La săvârşirea actului de speculaţie se contează pe diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de vânzare al mărfii sau pe diferenţa dintre preţul materiilor prime şi al materialelor şi preţul mărfurilor. Doctrina română clasifică faptele de comerţ în: operaţiuni de interpunere în schimb. Făcând comparaţie între îoţiunea „gen de activitate de întreprinzător" şi noţiunea „fapt (act) de :omerţ". Astfel. operaţiuni care realizează organizarea şi desfăşurarea activităţii de producţie. actul de comerţ este actul îndeplinit printr-o întreprindere. care presupune că actul de comerţ este un act de speculaţie. fie ca un act de circulaţie.comerciale. Conform celei din urmă teorii. constatăm o simplă diferenţă de termeni folosiţi de diferitele iisteme de drept. nu un act juridic izolat. întreprinzătorul îşi atinge scopul de obţinere a beneficiilor anume prin însuşirea diferenţei dintre cheltuielile suportate şi venitul dobândit în urma acestor acte. Activităţile de întreprinzător se clasifică după mai multe criterii. toate operaţiunile economice (actele de comerţ) săvîrşite de o întreprindere reprezintă în totalitatea lor activitatea ei de întreprinzător a acesteia. şi bazate pe anumite mijloace materiale'2.

de asigurare etc. Comercializarea mărfurilor şi a produselor. Toate mărfurile şi serviciile sînt destinate consumatorilor. financiare. Serviciile sunt. Fabricarea producţiei ca gen de activitate antreprenorială. Fabricarea producţiei este un gen de activitate economică cu caracter general. inclusiv a drumurilor. informaţionale. Acesta este un proces complex de producere a bunurilor materiale destinate consumului şi cere întreprinzătorilor eforturi considerabile. cunoştinţe în diferite domenii. instalarea de utilaje. Legea nr. economice. de regulă. fie din materialul beneficiarului. de publicitate. Prestarea de servicii este un gen de activitate economică prin care o întreprindere se obligă să satisfăcute anumite necesităţi ale persoanelor fizice şi juridice prin acordarea de servicii consultative. într-un anumit termen. care are ca obiect transformarea materiilor prime şi materialelor în produse noi. Exemplu poate servi construcţia imobililor de orice destinaţie. face o proprie clasificare a activităţilor de antreprenoriat: fabricarea producţiei. de transport de persoane şi de mărfuri. fie din propriul material. imateriale. altfel spus. cu o valoare mai mare. executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. o anumită lucrare.Doctrina engleză clasifică afacerile în: activităţi de extragere a bunurilor materiale. care cumpără de . pentru a satisface cerinţele consumatorilor a nu le încălca drepturile legale. inclusiv tehnologice. Executarea de lucrări este un gen de activitate economică prin care o întreprindere se obligă să îndeplinească. comercianţi.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. între producător şi consumator însă există de regulă unul sau mai mulţi intermediari. după cum s-a arătat deja. activităţi de prelucrare a bunurilor materiale şi activităţi de punere în circulaţie a bunurilor materiale (cumpărarea şi vînzarea). Agenţii economici sînt obligaţi să respecte standardele tehnologice şi calitative. de deservire socială. conductelor de gaz. capacităţi organizatorice. marketing.

activităţi monopol de stat. se interzic şi se sancţionează: activitatea mercenarilor (art.la producător mărfuri pentru a le revinde fie consumatorilor nemijlocit.168). Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane juridice constituite de stat. în lipsa unor reglementări exprese. activităţile de întreprinzător pot fi clasificate în: activităţi interzise.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.214). fie altor comercianţi. traficul de copii (art.985/2002. Actul de comercializare presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun de la vânzător la cumpărător. -tratamentul prin intervenţie chirurgicală şi metode invazive. art. activităţi care pot fi practicate liber. 10 alin.141). cultivarea şi desfacerea culturilor ce conţin substanţe narcotice şi toxice. Potrivit Legii nr.206). Potrivit Codului penal nr. în această listă se includ activităţile care pot să aducă un profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă. supravegherea şi tratamentul femeilor 57 . numai întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare următoarele activităţi: -prepararea şi vânzarea substanţelor narcotice. activităţi supuse licenţierii. practicarea ilegală a medicinii şi activităţii farmaceutice (art.220) etc. activităţi practicate în baza patentei de întreprinzător. Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit. traficul de fiinţe umane (art. Activităţile interzise.165).(3). munca forţată (art. cu efect puternic şi toxice. După importanţa pentru societate. fără autorizaţie specială. activităţi monopoluri naturale. inclusiv semănatul. proxenetismul (art. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa cum fusese anterior94.

-efectuarea lucrărilor cartografice. -confecţionarea ordinelor şi medaliilor. periculoase şi deosebit de periculoase. -evidenţa de stat. precum şi de boli psihice în forme agresive. Activităţile monopol de stat sunt reglementate şi prin Hotărârea Guvernului nr. eliberarea avizelor corespunzătoare. -prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese). bolnavilor care suferă de narcomanie. gravimetrice. cadastrale. -confecţionarea şi comercializarea tehnicii de luptă şi militare speciale. imprimarea hârtiilor de valoare de stat. confecţionarea şi comercializarea muniţiilor şi substanţelor explozive. -producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat. -tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase. -imprimarea şi baterea monedei. -efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă. inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase. precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor. înregistrarea de stat şi inventarirea tehnică (inclusiv paşaportizarea) bunurilor imobile.582/1995 cu privire la reglementarea monopolurilor95. . precum şi reparaţia acestora (cu excepţia armelor sportive şi de vânătoare).geodezice. topografice. restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestora. oricăror feluri de arme. geografice. astrono^o. boli cantagioase. boli canceroase.gravide. confecţionarea timbrelor poştale. telegrafice. serviciilor de telecomunicaţii internaţionale. a lucrărilor în domeniul hidrometeorolgiei şi geologiei.

aprobate prin Ordinul Ministerului Economiei şi Camerei de licenţiere nr. aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. solicitantul prezintă Camerei de Licenţiere. prin care se confirmă lipsa de datorii faţă de bugetul consolidat şi bugetul asigurărilor sociale.7 din Legea ~nr. de pe certificatul de înregistrare de stat al solicitantului. împreună cu cererea.06. 1327/2001.28/36-g din 10. următoarele acte: -Copia. -Copia. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică110. Sunt abilitate cu eliberarea licenţelor şi Banca Naţională a Moldovei107.2. Statutul liuidic al Camerei este reglementat în art.ice înregistrate ca întreprinzători individuali la Camera înregistrării de Stat (întreprinderi individuale) şi persoanele juridice cu scop lucrativ113. Dreptul de a solită licenţă îl au întreprinzătorii.1. autentificată notarial. autorităţile administraţiei publice"2. Necesitatea prezentării unor anumite acte rezultă din actele legislative care reglementează genul de activitate respectiv şi din Condiţiile de Licenţiere şi lista documentelor suplimentare ce se anexează la cererea de eliberare a licenţei. -Certificatul. Organul de licenţiere. autentificată notarial. de pe actele de constituire ale persoanei juridice sau de pe decizia de fondare a întreprinzătorului persoană fizică. adică persoanele li/.2. Z^tfile neresare ppntm eliberarea licenţei. Organul de stat împuternicit cu autorizarea celor mai multe activităţi este Camera de Licenţiere.45172001 şi în Regulamentul Camerei de Licenţiere.2003 privind aprobarea condiţiilor de licenţiere a 59 . Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare108. eliberat de organul fiscal teritorial. -Actele suplimentare ce confirmă capacitatea solicitantului de a practica activitatea pentru care solicită licenţă. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică109. Pentru obţinerea licenţei. Consiliul ('oordonator al Audiovizualului"'.

în circuitul comercial.numai dacă actele prezentate conţin date neautentice şi dacă solicitantul nu întruneşte condiţiile de licenţiere. Importanţa juridică a licenţei constă în dreptul pe care ea îl acordă întreprinzătorului de a activa pe piaţa respectivă. pot fi transmise prin succesiune. precum sunt: casele de schimb valutar. Se plăteşte taxă pentru licenţă numai în cazul în care Camera a emis decizia de eliberare a licenţei. în caz de reorganizare. Mărimea taxelor este stabilită în art. Taxa se plăteşte în cel mult 30 de zile de la data informării solicitantului despre decizie. Licenţa este personală şi nu poate fi transmisă unor alte persoane. oferindu-i posibilitatea de a desfăşura şi genul de activitate indicat în ea. implicit. încălcarea acestei interdicţii are ca efect retragerea licenţei. toate drepturile şi obligaţiile titularului de licenţă persoană juridică.2. Decizia de eliberare a licenţei sau de respingere a cererii. 2.2. Solicitantul este informat despre decizie în termen de 3 zile de la adoptare. Licenţa lărgeşte capacitatea civilă a titularului.451/2001. registratorii independenţi. 18 şi în anexa la Legea nr. Camera de licenţiere formează câte un dosar pentru fiecare titular de licenţă şi ţine registrul titularilor de licenţă . în opinia noastră însă. Lipsa unei astfel de posibilităţi reprezintă o piedică în activitatea economică şi. Exemplu în acest sens pot servi societăţile care au dreptul de a desfăşura numai genurile de activitate indicate în licenţă. inclusiv drepturile ce rezultă din licenţă. în unele cazuri. Cererea de eliberare a licenţei poate fi respinsă . Trebuie însă menţionat faptul că.unor genuri de activitate114. Actele se depun în original sau în copie autentificată notarial. instituţiile financiare etc. Examinarea_cgrerii şi a actelor anexate la ea trebuie să se facă în termen de-15 zile lucrătoare. De aceea este necesară modificarea legislaţiei cu privire la licenţiere în vederea acordării posibilităţii de transmitere către-succesori a. dreptului ce rezultă din licenţă. licenţa limitează capacitatea.

ori chiar dizolvarea şi lichidarea titularului persoană juridică. în caz contrar. importul. în termenul de valabilitate a licenţei. este sancţionat. titularul este obligat să respecte condiţiile de desfăşurare a activităţii licenţiate..(l) din Legea nr. deoarece temeiul exista de la început.451/2001.pentru fiecare gen de activitate. la reclamaţia consumatorilor sau la parvenirea de infirmaţii din partea unor persoane cu funcţie de răspundere sau organe. acest temei este indicat în norma ce reglementează retragerea licenţei. nu era să elibereze licenţa. Acţiunea licenţei încetează în caz de suspendare. retragere sau de expirate.3. modul în care titularul de licenţă respectă condiţiile din ea. Există cazuri când se eliberează licenţă pentru un an (importul şi comercializarea producţiei alcoolice şi din tutun). în lege. Drept temei pentru suspendare a licenţei servesc: -nerespectarea de către titular a prescripţiei privind lichidarea încălcării condiţiilor de licenţiere în termenul stabilit. ^ 2. Suspendarea licenţei se face în temeiurile stabilite la art. iar dacă organul de stat l-ar fi cunoscut. Deşi. transportul şi distribuirea energiei electrice şi a gazelor naturale). Dacă se constată încălcări. considerăm că va opera nulitatea. Licenţa se anulează în cazul depistării de date neautentice în actele de obţinere a licenţei. -pierderea parţială sau temporară de către titularul de licenţă a capacităţii de a desfăşura genul de activitate licenţiat. 61 . 3 ani (fabricarea şi comercializarea producţiei alcoolice şi a berii) şi 25 de ani (fabricarea. Licenţa se eliberează pentru un termen de 5 ani. anulare. Termenul de valabilitate a licenţei şi încetarea acţiunii ei. Licenţa este valabilă de la daţa eliberării şi până la data expirării ei.20 alin. Camera aplică măsuri de constrângere: suspendarea sau retragerea licenţei. Organul de licenţiere este în drept să controleze.2.

Drept temei pentru retragerea licenţei servesc: .cererea titularului. publicate în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova".-neachitarea cotei anuale a taxei de licenţiere atunci când taxa se plăteşte pe cote. Considerăm foarte dură norma privind retragerea licenţei dacă titularul nu a comunicat în termen modificarea unor date din actele anexate la cererea de eliberare a licenţei. 87. .86. -hotărârea de dizolvare a persoanei juridice conform la art. în situaţia respectivă ar fi mai adecvată o sancţiune administrativă decât privarea de dreptul de a desfăşura activitatea. denumirii. -transmiterea licenţei către o altă persoană. -necomunicarea în termen a modificării datelor din actele anexate la cererea de eliberare a licenţei.110 din Codul civil. -neînlăturarea în termen a circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei. Ne referim la cazurile de modificare a capitalului social. sediului sau unor alte date din actele de constituire. Legiuitorul ar trebui să facă distincţie între o neinformare fără consecinţe negative şi neinformare cu consecinţe grave. -nerespectarea repetată a prescripţiilor privind lichidarea încălcării condiţiilor de licenţiere.

1. d) din Codul civil. ir/'lomentată de art. lucru care nu a fost realizat. din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege. De asemenea. întreprinzătorul persoană fizică 2.87 alin. practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător soldată cu obţinerea de profit în proporţii deosebit de mari poate fi sancţionată cu lichidarea persoanei juridice (art. dar această practicare nu este o componentă a infracţiunii. Potrivit art.Actele Camerei de Licenţiere privind anularea. Lichidarea persoanei juridice se va efectua potrivit legislaţiei civile.845/1992. genul de activitate supus licenţierii. * § 2. considerăm că este o activitate care contravine ordinii publice pentru care instanţa ar putea să dizolve persoana juridică. în instanţă de judecată. fără a constitui 0persoană juridică.(l) lit. suspendarea sau retragerea licenţei pot fi atacate.3 alin. In special. instanţa de judecată. dacă persoana juridică practică. trebuia elaborat un act normativ privind Înregistrarea întreprinzătorilor individuali şi abrogată Legea nr. poate dizolva persoana juridică dacă activitatea ei contravine ordinii publice.14 al Legii nr. potrivit dispoziţiilor art.(2) din 1. Licenţa devine nevalabilă în caz de deces sau de lichidare a titularului.241). Aceeaşi dispoziţie are menirea de a înlocui „întreprinderea individuală".egea pentru punerea în vigoare a Codului civil al Republicii Moldova. după suspendarea sau retragerea licenţei.845/1992. Conform art. Practicare ilegală a activităţii de întreprinzător este şi desfăşurarea fără licenţă a unei activităţi pasibile de licenţiere.26 din Codul civil. Dispoziţii generale. După 2 ani de la A . persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător. Potrivit dispoziţiilor Codului penal al Republicii Moldova.

Această situaţie.de stat competent. reprezintă o piedică pentru cei care doresc să desfăşoare activitate de întreprinzător. Astfel. pe de o parte. precum şi cu consumatorii. legea a instituit obligaţia celui care doreşte să desfăşoare activitate de întreprinzător de a se înregistra la organul. Totuşi. pentru a nu pune bariere în calea persoanelor care doresc să desfăşoare activitate de întreprinzător. Pot dobândi această capacitate persoanele care nu au atins această vârstă. Activitatea de întreprinzător nu presupune încheierea unor acte juridice izolate. autorităţile publice având libertatea de a proceda aşa cum consideră ele. Capacitatea de exerciţiu deplină se dobândeşte la atingerea majoratului (18 ani). complicată de însuşi legislativ. Fără această înregistrare. inclusiv acte caracteristice întreprinzătorilor. s-aiL căsătorit ori au fost emancipate. Persoana fizică are o capacitate civilă universală care îi dă dreptul să încheie în nume propriu orice act juridic neinterzis de lege. pe de altă parte. implicit. Incertitudinea provocată de lipsa unui act normativ referitor la înregistrarea întreprinzătorului individual şi la păstrarea dispoziţiilor cu privire la întreprinderea individuală se depăşeşte prin extinderea art. dacă se utilizează corect principiile de aplicare a dreptului. ci desfăşurarea unei activităţi regulate care implică încheierea de acte juridice cu alţi întreprinzători. dar care. dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător şi. calitatea de întreprinzător individual le obţin persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu deplină care sunt titulari de patentă de întreprinzător ori care au înregistrat o întreprindere individuală sau o gospodărie ţărănească. prin mecanismele existente.punerea în vigoare a Codului civil.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi cele din cod.26 din Codul civil şi asupra întreprinderii individuale. Prin urmare. continuă să existe paralelismuLdintre reglementările Legii nr. desfăşurarea activităţii . trebuie şi se poate găsi cele mai prielnice soluţii pentru a nu încălca legea.

mediului. această distincţie nu-şi mai are rostul. indiferent de modul lor de dobândire. Funcţionarii publici nu pot desfăşura activitate în baza patentei de întreprinzător. de regulă. întreprinzătorul individual face. art. cu excepţia celor care nu se supun urmăririi. membrilor Guvernului. colaboratorilor din organele de interne.14). punând în sarcina întreprinzătorului obligaţii suplimentare ce privesc protecţia drepturilor consumatorului. în cazul răspunderii pentru obligaţiile asumate. deoarece se răspunde cu toată averea personală. capacitatea persoanei fizice înregistrate ca întreprinzător individual are un spaţiu mai extins decât până la înregistrare. nu pot fi fondatori de întreprinderi individuale. Aşadar. membri ai unor societăţi în nume colectiv sau comanditaţi în societatea în comandită. întreprinzătorul individual va utiliza în activitate toate bunurile din patrimoniul său.de întreprinzător este interzisă şi se sancţionează administrativ şi penal. membrilor Curţii Constituţionale. legea instituie o prezumţie a profesionalismului în efectuarea de operaţiuni. asupra judecătorilor. De la această regulă fac excepţie titularii de patentă de întreprinzător. membrilor Curţii Supreme de Justiţie. procurorilor. . organele de securitate. distincţie între bunurile destinate uzului personal şi bunurile folosite în activitatea de întreprinzător. Această interdicţie se răsfrînge asupra Preşedintelui Republicii Moldova. Legea califică drept incompatibilă practicarea activităţii de întreprinzător ori administrarea persoanelor juridice în paralel cu deţinerea unor funcţii publice.426/1995. precum şi mijloacele atrase. desfăşurarea afacerilor în limitele concurenţei loiale etc. asupra consilierilor şi membrilor organelor executive de toate nivelurile. asupra militarilor şi altor categorii de persoane cărora le este interzisă orice altă activitate. în legătură cu această extindere a capacităţii. asupra deputaţilor în Parlament. Legea chiar îl obligă să ţină evidenţă contabilă în partidă simplă pentru bunurile şi sumele de bani utilizate în afaceri (Legea nr.

între întreprinzătorul individual şi asociaţii societăţilor în nume colectiv şi comanditaţi există deosebiri. E adevărat. Acestea sunt motivele pentru care unor anumite persoane li se interzice să fie asociaţi în societăţile .125) şi toţi comanditaţii în societatea în comandită (Codul civil. art. Aceştia din urmă se pot adresa asociaţilor pentru a le satisface din patrimoniul personal cerinţele. răspundere nelimitată. Răspunderea însă este subsidiară şi intervine numai dacă activele societăţii nu ajung pentru satisfacerea cerinţelor creditorilor. asociatul societăţii pe persoane nu activează în nume propriu. asociaţii societăţii în nume colectiv şi comanditaţii răspund nelimitat pentru obligaţiile societăţii. dacă întreprinzătorul individual desfăşoară activitate în nume propriu şi răspunde personal pentru obligaţiile asumate.138) au dreptul şi obligaţia de aşi reprezenta societatea înseamnă că la activitatea societăţii participă toţi asociaţii. ci 4» «urnele şi pe seama societăţii comerciale. Astfel. art. asociatul societăţii în nume colectiv şi comanditatul desfăşoară activitate de întreprinzător în societate. 138). ei sunt în aceeaşi poziţie ca şi întreprinzătorii individuali. art. cu excepţiile stabilite în actul de constituire.Se pune întrebarea: este întreprinzător asociatul cu răspundere nelimitată al unei societăţi pe persoane (societăţi în nume colectiv şi societăţi în comandită)? Cu adevărat. în caz de insolvabilitate. Cu toate acestea însă. Societatea este subiectul care dobândeşte drepturi şi obligaţii în urma actelor semnate de asociaţi. pentru obligaţiile acesteia.124. De exemplu. că toţi membrii societăţii în nume colectiv (Codul civil. deoarece bunurile personale trebuie incluse în masa debitoare a societăţii şi repartizate între creditorii ei. se poate spune că asociatului cu răspundere nelimitată i se aplică dispoziţiile Legii insolvabilităţii. Deosebirile ţin şi de răspundere. şi poartă. asociatul cu răspundere nelimitată va fi declarat insolvabil alături de societatea comercială al cărei asociat este. Prin urmare. O dată ce legea stabileşte că activitatea societăţii este gestionată de "asociaţi (Codul civil.

se aseamănă cu un depunător la casa de economii ori cu un deţinător al unei obligaţiuni. . deoarece această calitate o au societăţile comerciale însele. Legislaţia. iar a fi asociat nu înseamnă a participa neapărat la activitatea de întreprinzător a societăţii.pe persoane. Astfel de concluzii impune şi dispoziţia art.13 alin. însă face unele excepţii şi admite posibilitatea folosirii în întreprinderea individuală a muncii salariate 151 . dar care riscă mai mult decât aceştia.845/1992. potrivit căreia activitatea de muncă individuală are caracter de întreprinzător şi se desfăşoară numai sub forma de organizare juridică a întreprinderii individuale sau în baza patentei de întreprinzător. Asociatul. Nu au calitatea de întreprinzător acţionarii. dacă nu este administratorul societăţii. are un rol pasiv. asociaţii societăţilor cu răspundere limitată şi nici membrii cooperativei de producţie. Deţinerea acţiunilor ori a unei părţi sociale nu înseamnă practicarea activităţii de întreprinzător.(2) din Legea nr. un rol de investitor în societate. Activitatea de muncă individuală presupune numai activitatea unipersonală a persoanei fizice.

în cazul concesiunilor acordate investitorilor. acordarea de credite. ele au dreptul să participe la constituirea de societăţi comerciale pe acţiuni şi cu răspundere limitată dacă în acest sens decide consiliul local. Dacă sunt de un interes public major. de exemplu. cum ar fi societăţile comerciale pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată. băncilor comerciale. Unităţile administrativ-teritoriale sunt în drept să înfiinţeze şi să ^gestioneze-întreprinderi municipale care să desfăşoare activităţi de întreprinzător de interes public local. arendarea bunurilor ce le aparţin. de către autorităţile publice centrale. De asemenea. statul se supune tuturor normelor juridice pe care le-a stabilit pentru aceste tipuri de persoane juridice. situate. alte autorităţi publice. întreprinderile de stat se constituie de către Guvern sau. transmiterea dreptului de prospecţiune şi explorare a resurselor naturale. persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat.§ 3. statul poate c<5nstituTsau participa la constituirea unor alte persoane juridice. Unele operaţiuni economice ale statului şi ale altor persoane juridice de drept public sunt de aceeaşi natură juridică ca şi activitatea de întreprinzător. Deşi sunt în drept să participe la raporturi juridice civile. întreprinzătorul persoana juridică In calitate de subiect de drept al afacerilor apare persoana juridică. în raporturile civile. . ele nu au calitatea de întreprinzător fl nu desfăşoară afaceri în nume propriu. unităţile iidministrativ-teritoriale. aşqciat sau acţionar. Conform dispoziţiilor din Codul civil. aplicându-se prevederile Legii privind întreprinderea de stat. prin delegare a împuternicirilor. pe poziţii de realitate. activităţile se decretează ca monopol de stat şi se permite a fi desfăşurate exclusiv de către întreprinderile de stat sau chiar de organele statului. prin Banca Naţională a Moldovei. De asemenea. Persoane juridice de drept public sunt: statul. Având calitatea dş fondator. ca.

Persoana juridică de drept privat. ocrotirea naturii. Spunem „de regulă". Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale (Codul civil. este urmărit şi de fondatorii întreprinderilor de stat şi municipale. Legea nr. Legea nr. cercetarea diferitelor fenomene etc. Acestui scop îi este dedicată întreaga viaţă socială a acestor persoane 69 . artelor. cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător (Codul civil. art. 1007/2002 privind cooperativele de producţie162). Această clasificare are la origine scopul pe care şi-1 propun fondatorii la constituirea persoanei juridice. Dacă îşi propun alte scopuri decât obţinerea de profit (de exemplu. Potrivit art. Divizarea persoanelor juridice de drept privat în societăţi comerciale şi necomerciale este cunoscută legislaţiilor dreptului continental de la apariţia primelor codificări. Altfel spus. în principiu. art. întreprinderile de stat şi municipale (Codul civil. persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) şi scop nelucrativ (necomercial). drepturi nepatrimoniale şi netransmisibile.106-170). susţinerea culturii. acţionari pentru obţinerea anumitor foloase materiale. de regulă. Fondatorii societăţilor comerciale urmăresc scopul de a obţine beneficii din activitatea societăţii şi a le împărţi între ei cu titlu de dividend. deoarece tehnica juridică a avansat în ultimii ani astfel încât a permis constituirea unor organizaţii necomerciale asupra cărora există drepturi patrimoniale159.179 şi Legea nr. protecţia salariaţilor. art.59 din Codul civil. o astfel de persoană are scop lucrativ.73/2001 privind la cooperativa de întreprinzător161. precum şi de membrii cooperativelor de întreprinzător şi a cooperativelor de producţie. 146/1994 cu privire la întreprinderea de stat160). persoanele juridice cu scop lucrativ sunt constituite şi gestionate de fondatori. Acelaşi scop. membri. asupra ei dobândind drepturi patrimoniale şi transmisibile. fondatorii vor constitui o persoană juridică cu scop nelucrativ dobândind asupra ei.). învăţământului. Dacă ei îşi propun să obţină beneficiu. asociaţi. 171 -178.

persoanele juridice cu scop lucrativ sunt acele subiecte prin care se desfăşoară majoritatea activităţilor de întreprinzător. calitatea de întreprinzător. dreptul la informaţii privind activitatea persoanei juridice. prin definiţie. persoana juridică va obţine această autorizaţie (licenţă). principalul. în cazul în care pentru un anumit tip tic activitate se cere autorizaţie. Persoanele juridice cu scop lucrativ iau naştere (dobândesc calitatea de subiect) prin înregistrare de stat şi înmatriculare în Registrul de stat al întreprinderilor. La data constituirii.' Natura juridică a relaţiilor dintre persoana juridică cu scop lucrativ şi persoanele care au calitatea de fondator. asociat. fapt demonstrat de certificatul de înregistrare. legiuitorul a interzis donaţiile dintre ele. execută lucrări. şi. precum şi din activele rămase în caz de lichidare. chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire. . Ele produc mărfuri. din care considerent. contribuie la bunăstarea cetăţenilor şi la dezvoltarea economică a ţării. Dreptul de creanţă a asociatului faţă de societatea comercială este patrimonial şi transmisibil. persoana juridică cu scop lucrativ dobândeşte dreptul de a desfăşura orice activitate neinterzisă de lege. specială. Ca mecanisme de concentrare a capitalului şi de limitare a riscului ec rezultă din activitatea de întreprinzător. prestează servicii. sunt principalii operatori ai vieţii economice şi subiecte cărora le este dedicată cea mai mare parte din materialul prezentului curs. Profitul realizat de persoana juridică şi activele în cazul lichidării ei se repartizează între asociaţi proporţional cotei lor de participaţie la capitalul social dacă actul de constituire nu stabileşte altfel. inclusiv activitatea de întreprinzător. membru sau acţionar constă în faptul că ultimele au faţă de persoana juridică un drept de creanţă complex din care se evidenţiază dreptul de a participa la activitate şi conducerea ei. eliberat de Camera înregistrării de Stat.juridice. Persoanele juridice cu scop lucrativ au. o cotă din profitul obţinut.

culturale. instituţii. Prin urmare. ştiinţifice. ci este destinat realizării scopurilor propuse. patronate. membrii neavând drepturi patrimoniale transmisibile faţă de ca Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţii necomerciale.60 alin. legiuitorul determină că organizaţiile necomerciale sunt în drept să desfăşoare orice activitate neinterzisă de lege care ţine de realizarea scopurilor prevăzute de statut sau care decurg din ele. cu titlu de excepţie. art. să desfăşoare activitate de întreprinzător. profesionale. în dezvoltarea acestei dispoziţii. inclusiv băneşti. sociale etc. ceea ce necesită mijloace materiale. din donaţii.Persoana juridică cu scop nelucrativ (necotnercial) se fondează pentru satisfacerea intereselor spirituale. 71 . constituite în formă de asociaţii. fundaţii. în anumite condiţii. dar şi din activităţi economice aducătoare de profit. organizaţia necomecială o va putea desfăşura doar după ce va obţine licenţă. partide.(3) din Codul civil dispune că o persoană juridică poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege şi de actul de constituire. Dacă o astfel de activitate este supusă licenţierii. şi persoanele juridice cu scop nelucrativ au dreptul. Venitul realizat de organizaţia necomercială din activitatea de întreprinzător nu poate fi împărţit între membrii ei. obţinute din cotizaţiile de membru. sindicate. în acest sens. asociaţii religioase uniuni de persoane juridice etc..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful