ÎNECUL

Dr. Lăpuşte Simona Medic specialist medicină de urgenţă

Definitie. Terminologie. Clasificare
Termeni utilizati in literatura pentru a descrie diverse ipostaze ale submersiei: - “drowning” – inecat, victime care au decedat intr-un interval de 24 de ore de la accidentul prin submersie - “near drowning” - aproape inecat, victime care au supravietuit peste 24 de ore si au necesitat asistenta medicala activa pentru una sau mai multe complicatii Deoarece distinctia dintre cele doua notiuni nu poate fi facuta in 24 ore, Comitetul International al Resuscitarii recomanda utilizarea urmatorilor termeni:

Termeni recomandati
“water rescue” – salvarea din apa; Persoana – este constienta, cu dificultati in timpul

inotului - necesita ajutor - simptome minime (tuse) - poate ramine la locul accidentului - nu necesita evaluare si ingrijire suplimentara

“submersion” – submersia Persoana – are dificultati in timpul inotului - necesita ajutor la locul accidentului - se va transporta in serviciul de urgenta pentru evaluare suplimentara si tratament

“drowning” – inecul, eveniment letal Victima – declarata decedata la locul resuscitarii, intr-un serviciu de urgenta sau in spital - sufera stop CR ireversibil - deces pronuntat imediat, pana la 24 ore sau dupa 24 ore de la accident Se recomanda abandonarea termenilor “near drowning” si clasificarea in functie de tipul de fluidul in care s-a produs accidentul.

Prognostic
   

Este determinat in principal de durata submersiei, durata si severitatea hipoxiei Este bun la victimele cu respiratie si circulatie spontana la sosirea in serviciul de urgenta Hipoxia, consecinta cea mai grava a submersiei determina leziuni grave Victimele dezvolta - hipotermie primara: - se instaleaza rapid in apa inghetata - ofera protectie impotriva hipoxiei - hipotermie secundara: - este o complicatie a submersiei - NU ofera protectie impotriva hipoxiei

Suportul vital de baza in submersie
1.Recuperarea victimei din apa si resuscitarea respiratorie  Siguranta personala si minimalizarea pericolului pentru salvator si pentru victima  Ajungeti la victima cit de repede, preferabil cu un mijloc de transport (barca, etc). Daca e posibil, incercati sa o salvati fara sa intrati in apa (daca intrati, folositi colacul de salvare)  Luati in considerare leziuni de coloana vertebrala, cand accidentul s-a podus in absenta unui martor sau exista semne de trauma, intoxicatie cu alcool (depistata din istoric)

Scoateti victima din apa cit mai repede, cand suspectati leziuni spinale; folositi-va mainile pentru a stabiliza gatul victimei in pozitie neutra Nu se recomanda imobilizarea cu guler cervical in apa (pote fi greu de facut, intarzie resuscitarea, gulerele incorect aplicate obstrueaza caile respiratorii la victimele inconstiente) Cand e posibil, inainte de scoaterea din apa, se plaseaza victima prin plutire in pozitie orizontala, pe un suport rigid Daca victima trebuie intoarsa, se aliniaza si se sprijina capul, gatul, trunchiul si restul corpului, apoi cu grija se rostogoleste in decubit dorsal

Ventilatia si compresiunile toracice
 

Se adm. cu capul in pozitie neutra, facind doar subluxatia mandibulei; Se incepe cit mai repede, imediat ce caile aeriene au fost deschise si siguranta salvatorului asigurata; cand victima este adusa in apa cu adancime redusa sau este scoasa la tarm; Ventilatia gura la nas se face cand pentru salvator e dificil sa penseze nasul si sa sprijine capul in acelasi timp pentru deschiderea cailor aeriene; Daca victima nu respira spontan, se efectueaza ventilatie artificiala timp de un minut;

Daca victima nu-si reia spontan respiratia, in functie de distanta fata de tarm exista doua posibilitati:

a) Victima poate fi adusa la tarm in 5 minute: - continuati respiratiile artificiale in timp ce va deplasati b) Sunteti la o distanta mai mare de 5 minute: - ventilati artificial mai mult decat 1min. - aduceti ulterior victima cat mai repede la tarm, fara a o ventila in timpul transportului

IMPORTANT !
 

NU este necesar sa aspirati apa din caile respiratorii ; Nu folositi nici alte metode de indepartare a apei: - compresiile abdominale produc regurgitarea continutului gastric si aspirarea in caile respiratorii; - manevra Heimlich poate intarzia instituirea ventilatiei, pe linga alte complicatii; se utilizeaza doar in suspiciunea de obstructie a cailor respiratorii prin corpi straini (se prefera compresiunile sternale, care cresc presiunea intratoracica mai mult decat manevra Heimlich, deci si sansele de reusita).

Compresiunile toracice

Dupa scoaterea din apa, se cauta semnele prezentei circulatiei sangvine: - salvatorii nespecialisti vor cauta semnele generale de circulatie (respiratie, tuse sau miscari ale victimei ca raspuns la ventilatie); Se amina pana la scoaterea victimei din apa; se fac in apa doar la victime de dimensiuni reduse - personalul specializat va evalua si pulsul central, care poate fi dificil de perceput (mai ales la hipotermici); Daca semnele de circulatie nu sunt prezente, se initiaza imediat compresiunile toracice.

Defibrilarea

 

Cand victima este inconstienta, fara respiratii si semne de circulatie, si daca exista un DAE, se aplica padelele pe torace (la cei peste 8 ani); Daca defibrilatorul indica, se aplica socul electric extern; Daca FiV este asociata cu hipotermie si temperatura centrala sub 30 de grade, se aplica max. 3 socuri electrice; daca FiV nu se cupeaza, se continua RCP pana la cresterea temperaturii centrale peste 30 grade Celsius; Este contraindicata utilizarea defibrilatorului in mediu umed (inainte de utilizare, uscati tegumentele !) .

Varsatura in timpul resuscitarii

 

Apare frecvent in timpul compresiilor sternale sau a ventilatiilor, si ingreuneaza mentinerea deschisa a cailor aeriene; Apare la 2/3 din victime; Atitudine corecta: - se aseaza victima intr-o pozitie de siguranta; - se indeparteaza continutul cu aspiratorul sau cu un material textil; - in suspiciunea leziunii de coloana, intoarcerea victimei lateral se face miscand concomitent capul, gatul si trunchiul;

2. Suportul vital avansat
A. Caile aeriene si ventilatia  Se adm. oxigen in concentratie mare, in timp ce se evalueaza respiratiile spontane;  Utilizati pulsoximetrul si analiza gazelor sangvine  Intubati rapid si ventilati controlat victimele care nu raspund favorabil la masurile initiale, sau care nu sunt constienti;  Inainte de intubatie, administrati oxigen in concentratie mare;  In timpul intubatiei, efectuati manevra Selick (presiune pe cricoid);  Continuati ventilatia cu oxigen in concentratie mare;

B. Circulatia si defibrilarea

Stopul cardiac (produs prin asistolie, DEM, FiV sau TV ) se trateaza conform protocolului standard; Prezenta FiV, TV pe traseul initial EKG la copil si adolescenti denota un prognostic sever; In hipotermia severa, adm. 3 socuri initiale, si amanati administrarea i.v. a medicamentelor; In hipotermia moderata, medicamentele i.v. se dau la intervale mai mari; Fluidele i.v. pentru corectarea hipovolemiei nu se dau in exces, pentru a preveni EDPA ; Dupa reluarea circulatiei spontane, se monitorizeaza hemodinamic pentru a controla volumul de lichide;

IMPORTANT !

NU se resusciteaza victimele cu semne fizice clare de moarte: putrefactie, lividitati sau rigor mortis

Victima se resusciteaza continuu de la locul accidentului si pe traseu pana la serviciul de urgenta

Terapia post-resuscitare

Investigatii: - gaze arteriale - electroliti - glicemia - Rx toracic - EKG Complicatii imediate: - edem cerebral - pneumonie de aspiratie - septicemie - ARDS – in primele 72 de ore

Nu se administreaza antibiotice profilactic, ci doar la aparitia semnelor de infectie; Hipotermia primara poate avea efect de protectie impotriva hipoxiei; In sectiile de ATI s-a s-a incercat o serie de metode de imbunatatire a recuperarii neurologice: barbiturice, steroizi, monitorizarea PIC, hipotermie indusa, dar fara modificari ale prognosticului;

Externarea pacientului dupa o observatie de minim 6 ore se face daca: nu sunt simptome clinice ; - are o presiune partiala a oxigenului normala, respirand aer din camera; - Rx toracic este normal. -