You are on page 1of 3

Fauvismul

Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al
XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure şi renunţând la
perspectivă. El se situează între mişcarea dada şi neofauvismul.
Considerat de multi istorici ai artei un capitol aparte al post-impresionismului,
fauvismul a fost unul dintre cele mai interesante si influente curente artistice europene, cu o
puternica doza de originalitate si principii cromatice surprinzatoare, ce marcau o ruptura de
impresionism, deschizand drumul spre noi forme artistice. Aparut la granita dintre secolul
XIX si secolul XX, nu a fost un curent longeviv, dar influenta sa avea sa se dovedeasca
majora in conturarea artei secolului trecut. Culori intense, forme adesea primitive, tuse
violente, elemente poantiliste si post-impresioniste, a fost un stil de o violenta expresivitate.
În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câţiva tineri pictori - Henri Matisse,
André Derain, Maurice de Vlaminck, Jean Puy, Henri Manguin şi Albert Marquet - expun
tablouri care şochează prin violenţa exploziei de culori. Criticul de artă Louis Vauxcelles,
surprins de contrastul dintre culorile pure ale acestor pânze şi două busturi în stil clasic expuse
în aceeaşi sală, exclamă: "S-ar putea spune: Donatello printre bestii sălbatice" (în franceză:
fauves = animale sălbatice).
Expresia a prins şi, în ochii publicului, acest nou gen de experiment reprezintă
naşterea unui nou curent. Fauvismul nu este totuşi o mişcare organizată, nu are un program
sau o definiţie exactă, se naşte din întâlnirea unor pictori cu temperamente artistice foarte
diferite, dar frământaţi de aceleaşi probleme ale creaţiei.
Pe fauvişti îi caracterizează spontaneitatea de creaţie, culorile nealterate de amestec,
aplatizarea spaţiului, înregistrarea directă a senzaţiilor trăite. Revoluţionând folosirea culorii
şi sensul perspectivei, modificând relaţiile dintre pictură şi realitate, ei sunt cei care stau în
pragul modernităţii.
Ieşind în aer liber, părăsindu-şi atelierul în căutarea autenticului în natură,
impresioniştii au impus folosirea culorilor pure, neamalgamate. Fauviştii vor dezvolta această
premisă, vor renunţa însă repede la spaţiul, lumina şi naturalismul predecesorilor lor. Ei se
află totodată şi sub influenţa lui Van Gogh şi Gauguin, pe care îi consideră precursorii noii
maniere de abordare a culorii în pictură. Fauvismul ajunge la maturitate sub influenţe dintre
cele mai variate.
Un rol important l-a jucat atelierul lui Gustave Moreau, frecventat şi de românul
Theodor Pallady. Acest pictor simbolist, profesor la École des Beaux-Arts, a ştiut să-şi
impulsioneze colegii mai tineri să dezvolte tendinţe foarte diferite de propriile sale preocupări
artistice.
Fauvismul capătă în scurtă vreme dimensiuni internaţionale. Realizările artistice ale
pictorilor francezi îşi exercită influenţa asupra altor pictori europeni, printre care se numără
cei ruşi, ca Wassily Kandinsky sau Alexi von Jawlensky. Expresioniştii germani se inspiră
nemijlocit din creaţia fauviştilor. Fiecare din pictorii care creează în spirit fauvist va exercita
propria influenţă asupra picturii de mai târziu - cubismul, suprarealismul, pictura abstractă.
Chiar şi după cel de-al doilea război mondial novatorii expresionişti abstracţi se vor
raporta la principiile stilistice ale predecesorilor lor. Mai ales Mark Rothko, în pânzele lui de
mari dimensiuni cu suprafeţe de culoare plate care se suprapun, va analiza rolul culorii în
creaţia fauviştilor, ca sugerând mişcarea şi spaţiul.
Adeptii fauvismului doreau sa schimbe radical stilul si arta europeana, sa ofere noi
solutii si idei, teme, tehnici si procedee. Fara sa publice un manifest teoretic, asa cum facusera
alte grupari - Henri Matisse avea sa publice in 1908 "Notele unui pictor", dar atunci fauvismul

Moştenitor al impresionismului şi neoimpresionismului. de asemenea. creator de costume de teatru. Maurice de Vlaminck 1876 .deja se sfarsise . pe care adesea le stoarce din tub direct pe pânză. Vlaminck începe să se ocupe serios de pictură după ce l-a întâlnit pe André Derain.1954 Pictor francez. provoacă consternaţia publicului şi a criticii.1958 A fost un pictor şi publicist francez. cu totul întâmplătoare în vara anului 1900. călătoreşte şi expune în străinătate. . la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane. se va vorbi chiar de aşa numita "Şcoală din Chatou". mişcare artistică din anii 1904 .Centre Pompidou. aveau sa se dovedeasca o influenta puternica mai tarziu. cu tablourile lor expuse la "Salonul de Toamnă" din 1905. Tablourile lor pline de culoare stau sub semnul experimentului pur. El a fost. În timp ce alţi fauve-işti combină culorile între ele. şi în rândul criticilor. Subiectele lui preferate sunt regate. Pictorul preferă contrastele violente între culorile esenţiale. Igor Stravinsky şi Serghei Diaghilev îi cer să deseneze costumele şi decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic Cântecul privighetoarei cu formaţia baletului rus (Les Ballets Russes) în 1919. Respinsi de majoritatea contemporanilor.numeşte sala care grupează operele acestor artişti "cuşca fiarelor sălbatice". Raoul Dufy a fost unul dintre cei mai populari artisti din prima jumătate a secolului XX. castigand premiul pentru pictura la Bienala de la Veneţia din 1952. Vlaminck face parte din grupul de pictori care. Întâlnirea lor. Unul dintre aceştia . decorativ care a ajuns la moda in ceramica si textile. precum si in scemele decorative ale cladirilor publice. de unde şi denumirea fauvism. fauvist.au preferat sa lucreze si sa incerce sa expuna. A realizat un stil in culori vii. cu care va împărţii un atelier lângă podul Chatou. Henri Matisse . El a fost atras de curentul impresionist.Bluză românească . cazinouri şi palmieri. Începe să fie cunoscut. Vlaminck le foloseşte în stare pură. care va dura doar trei ani. popular. ilustrator de carti. unul din reprezentanţii principali ai fauvismului. orchestre. În anul 1908. cât şi în creaţia artiştilor renascentişti sau cu operele contemporanilor săi. A fost si desenator. Paris Raoul Dufy 1877 –1953 Pictor fauvist francez. grafician. va juca un rol determinant în dezvoltarea ambilor artişti. Explozia culorilor puternic contrastante şi modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali.Louis Vauxcelles . . Matisse dă impuls mişcării fauviste. dar reprezentările sale din oraşele din sud.1908. care punea accentul pe intensitatea culorilor în pictură. designer de mobila si urbanist de spatii publice. unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne. de Avila şi Caltagirone sunt la fel de farmecătoare. dar este în acelaşi timp un pictor universal. Henri Matisse 1869 . Matisse deschide o şcoală de pictură în atelierul său din Paris.

la capătul unei lungi şi fecunde experienţe. Este impresionat de caracterul puternic al acestuia. Acolo vor crea tablouri pline de culoare şi dinamism. pe de alta fiind atras de arta lui Paul Cézanne. Derain îl întâlneşte întâmplător într-un tren pe Maurice de Vlaminck. André Derain 1880 –1954 A fost un pictor. Această situaţie nu este de durată. apropiindu-se pe de o parte de cubism. În primăvara anului 1906. oferind. În iarna anului 1900. Derain este un fauvist tipic. Derain îşi petrece vara anului 1905 la Collioure. unul din reprezentanţii Preţuit încă din timpul vieţii. spectacolul unei dramatice şi personale întâlniri între un temperament vulcanic şi un spirit ordonator. În toată această perioadă întreţine o susţinută corespondenţă cu Vlaminck. şi pictează peisaje urbane. accentul pe expresivitate aparţin acestei orientări. al cărui efort de recuperare a realului în imagine se cristalizase în noul său tip de perspectivă bazată pe raporturile între tonurile "calde" şi "reci". pictând împreună cu Henri Matisse. paleta sa strălucitoare. Derain începe să se îndepărteze de fauvism. În zilele noastre. . culorile violente în cruditatea lor. Derain pleacă la Londra. lucrează şi el la decoruri şi costume pentru spectacolul La Boutique Fantastique (1919) al lui Serge Diaghilev cu celebrele "Ballets russes". unele tablouri ajungând să fie vândute pentru 3 . a fost mai târziu criticat pentru a faptul de a fi revenit la formele considerate "tradiţionale".4 milioane Euro. ca podul Charing Cross sau imagini din Hyde Park. închiriază împreună încăperea unui fost restaurant din Chatou. Drumul lui Derain va fi unul din cele mai interesante. unde descoperă pictura lui William Turner. picturile sale sunt cotate la preţuri ridicate pe piaţa obiectelor de artă. În anul 1900. între cei doi pictori se naşte o adâncă prietenie. După primul război mondial. pe care o vor transforma în atelier. grafician şi sculptor francez. căci din septembrie 1901 până în toamna anului 1904 Derain este recrutat la armată.