3.

Acizii, bazele şi sărurile
Noţiunea de acid şi bază Tipuri de acizi şi baze Aplicaţii ale acizilor şi bazelor Diferite tipuri de săruri şi hidroliza lor Aplicaţii practice ale sărurilor.

Noţiunea de acid şi bază Noţiunea de acid şi de bază este strâns legată de pH, respectiv de pOH; de valoarea concentraţiei ionilor de hidrogen şi hidroxil din soluţii. Soluţiile acide sau soluţiile cu caracter acid sunt acele soluţii în care: concentraţia ionilor de hidrogen (protonilor) este mai mare decât concentraţia ionilor de hidroxil; concentraţia ionilor de hidrogen este mai mare decât 10-7, cea a ionilor de hidroxil este mai mică decât această valoare, iar pH < 7 şi pOH > 7. Soluţiile bazice sau soluţiile cu caracter bazic sunt soluţiile în care concentraţia ionilor de hidrogen este mai mică decât concentraţia ionilor de hidroxil; concentraţia ionilor de hidrogen este mai mică decât 10-7, concentraţia ionilor de hidroxil este mai mare decât această valoare, pH > 7 şi pOH < 7. Acizii, în adevăratul sens al cuvântului, sunt substanţe capabile să cedeze protoni şi să accepte ioni hidroxil, conform teoriei lui Brönsted sau să posede atomi capabili de a accepta o pereche de electroni, conform teoriei lui Lewis. După Usanovici, acizii sunt substanţe capabile să cedeze cationi sau particule pozitive şi să accepte anioni sau particule negative. Bazele, sunt substanţe capabile să accepte protoni şi să cedeze ioni hidroxil, conform teoriei lui Brönsted, sau să aibă atomi capabili să cedeze o pereche de electroni, după teoria lui Lewis. Usanovici unifică cele două teorii (cea protonică a lui Brönsted şi cea electronică a lui Lewis) şi susţine că bazele sunt substanţe capabile să cedeze anioni sau particule electronegative şi să accepte cationi sau particule electropozitive. Conform acestor teorii, acizii pot fi clasificaţi în acizi tari - acizi care cedează uşor protonul au o tendinţă mare de a ceda protonul, trecând în bazele conjugate corespunzătoare şi acizi slabi – acizi care cedează greu sau foarte greu protonul, au o tendinţă scăzută de a ceda protonul. Acizii minerali (H2SO4, HCl, HClO4 HNO3) sunt exemple de acizi tari, iar acizii organici, carboxilici sunt acizi slabi (CH 3COOH, HCOOH, acidul oxalic). În mod similar, bazele sunt de două tipuri: baze tari = baze care au o tendinţă ridicată de a accepta şi fixa protonul, acceptă uşor protonul cedat de un acid şi baze slabe = baze cu o tendinţă redusă de a accepta protonul. Bazele metalelor alcaline şi alcalinopământoase sunt cele mai tari baze (NaOH, KOH, LiOH, Ca(OH)2); iar amoniacul, piridina, sunt baze slabe. Spre deosebire de acizi şi baze, apa are caracter amfoter sau neutru, poate juca rol atât de acid, cât şi de bază.

din punct de vedere termodinamic. este recomandabil să se calculeze pHa = -lg aH+. cu atât acidul este mai ionizat (la o concentraţie şi temperatură date). cu atât constantele de bazicitate şi aciditate au valori mai mari. 0. ionizează şi ele complet în soluţie apoasă şi prezintă valori mari ale constantelor de bazicitate. acesta va disocia complet în ioni. cu atât acidul se desparte într-o proporţie mai mare şi mai uşor de protonul său. În cazul acizilor minerali. tăria acidului va fi determinată de locul pe care elementul de care se leagă hidrogenul îl ocupă în sistemul periodic. Un acid va fi cu atât mai tare. [H+] = [HCl]. iar bazele tari. deci concnetraţia în ioni de H+ respective HO. iar pKb = -lg Kb (13). într-o proporţie mai mare.01 N = 0. respective de bază dizolvată este disociată în ioni. În acest caz. Constantele de aciditate şi bazicitate determină.Din punct de vedere termodinamic. întreaga cantitate de acid. acidul este monobazic sau monoprotic). iar pH = -lg 10-2 = 2. Considerând acidul clorhidric HCl. fiind vorba de electroliţi tari şi mai ales în cazul existenţei unor ioni străini ce pot avea o tărie ionică apreciabilă. deci de caracterul electronegativ al elementelor. Tipuri de acizi şi baze Soluţii de acizi tari şi baze tari. spre deosebire de acizii slabi.01 moli/L = 10-2 moli/L (0. cu cât are o constantă de bazicitate Kb mai mare şi un exponent de bazicitate pKb mai mic. la dizolvarea lui în soluţie apoasă: HCl → H+ + Cl.01 N. tăria legaturii dintre un heteroatom oarecare şi protonul ce urmează a fi cedat sau acceptat. Deci pH = 2. spre deosebire de bazele slabe. O bază va fi cu atât mai tare. Cu cât o bază are o constantă de bazicitate mai mare. pentru o soluţie de HCl. pKa = -lg Ka (12). este un acid mai tare. Din punct de vedere chimic. cu atât ea acceptă mai uşor. ca o măsură a energiei ce se consumă la ruperea unei legături dintre heteroatom şi proton sau a energiei care se degajă la acceptarea şi fixarea unui proton de către un atom cu o pereche de electroni neparticipanţi al unei molecule oarecare.01 M. cu cât are o constantă Ka mai mare şi un exponent de aciditate pKa mai mic. tăria ionică a soluţiei se poate calcula astfel: . În cazul acizilor şi bazelor tari. Cu cât constanta de aciditate Ka este mai mare. disociază complet în solventul adecvat (apa). În cazul de mai sus. [H+] = [HCl] = 0. acizii tari. tăria acizilor şi bazelor în soluţii apoase este apreciată cantitativ prin mărimea constantei de aciditate Ka. un proton cedat de un acid. Ca exemplu. de aceea au constante de aciditate mari. Asemănător cu pH-ul se definesc exponenţii de aciditate şi bazicitate: pKa şi pKb..va fie egală cu a acidului sau bazei corespunzătoare. iar pH-ul se va calcula după relaţia: pH = -lg[H+] = -lg[HCl]. de fapt. deci este o bază mai tare. ce caracterizează acizii tari şi respectiv bazele tari. respective constantei de bazicitate Kb (constantei de ionizare sau disociere a acizilor şi bazelor respective în apă). Cu cât aceste energii au valori mai mici. În exemplul de mai sus.

[H+]) / [HA] (16).10-3. de exemplu. La această tărie ionică.48.01 moli/L = 10-2 moli/L.12) = 0. Constanta de aciditate.2 M = 2. 0.5.5. conform legii acţiunii masei: Ka = ([A-] .02. iar pHa = -lg a H3O+ = 1.1 N = 1. Din acest motiv. În cazul soluţiilor de acizi poliprotici tari.05 şi pHa = 14 – 2.10-1 N = 0. se va obţine o valoare uşor modificată : pOHa = 2. Întrucât. în acest caz.iunii maselor va fi: Ka = ([H3O+]2. Considerăm un acid slab HA. Deci. deoarece disocierea acestora este numai parţială.01 N. 0.[H2X] = [H3O+] (12). pH = -lg [H3O+] = -lg 10-1 = 1. sarcina electrică a anionilor este mai mare şi tăria ionică a soluţiei va fi mai mare. În aceste condiţii. de aceea se recomandă folosirea pHa.01 N.02.01 moli de KCl. concentraţia se exprimă în normalităţi. pH-ul se calculează folosind formula: pHa = -lg 2Ca (15) unde Ca este concentraţia molară a acidului dibazic.10-1 M).02. se găsesc 0. y = 0.1 N. H2X + 2H2O → 2H3O+ + X2.01 . fiind vorba de un acid slab. Soluţii de acizi slabi şi baze slabe. [HO-] = 0. 0.87) = 2. Pentru această tărie ionică a soluţiei. pOH = 2.din soluţie nu mai este egală cu concentraţia electrolitului dizolvat. În acest caz. conform legii ac. 0. pH-ul se va calcula astfel: pHa = -lg aH+ = . se vede că [H+] = [A-]. respectiv în ioni de HO. în cazul unei soluţii de NaOH.05 = 11. Şi în acest caz.lg(9 .5(0. întrucât acidul este tare şi disociază complet în soluţie apoasă. însă eliberează doi sau mai mulţi ioni de hidroniu (protoni hidrataţi) în două sau mai multe trepte de disociere. trebuie ţinut cont că şi aceşti acizi ionizează complet.01.06. cu concentraţia iniţială a acidului.(0. De exemplu. tăria ionică μ = 0. o bază tare va disocia complet: BOH → B+ + HO-. Deci pH = 1. se poate aproxima concentraţia în molecule nedisociate [HA].95. În cazul în care concentraţia unui acid dibazic. pH = 2 şi pOH = 12. 0.12) = 0. De exemplu. iar activitatea ionică va fi: aH+ = C .(baza este monoacidă. acesta va disocia conform ecuaţiei: HA → H+ + A-.01 N. calculul va fi identic. 0. concentraţia în ioni de H+. conţine o singură grupare HO-) iar pOH = -lg [10-2] = 2. pentru o soluţie de HCl. Luând în calcul relaţia (12). Σ ci zi2 = 0.05. iar pH = 14 – pOH = 14 – 2 = 12. Dcaă în soluţia de HCl . iar [HO-] = BOH. coeficientul de activitate y = 0. valoarea Ka devine: . ţinând cont de tăria ionică a soluţiei de NaOH. În cazul electroliţilor slabi (acizi sau baze slabe).12 + 0.10-3) = 2.01 N din exemplul anterior. Din ecuaţia de disociere.[ X2-]) / [H2X] (13).05.900 = 9 . valoare obţinută printr-un calcul identic ca şi în cazul soluţiei de HCl. (0. căreia îi corespunde constanta de echilibru. În cazul unei baze tari. se exprimă în molarităţi. yH+ = 10-2 . baza fiind total disociată. Deci pHa = 2.900.87 şi pHa = -lg aH+ = -lg(10-2.μ = 0.01. valoarea pH a diferă şi mai mult de pH din cauza interacţiunii tuturor ionilor din soluţie. obţinem: Ka = [H3O+][ X2-] (14).0.12 + 0. pentru o soluţie de H2SO4.

acidul aminoacetic (glicocol sau glicină). De asemenea. iar [H+] = √1.37. 0.87.10-5.1 M.13. Astfel de substanţe se mai numesc şi amfioni. Ka = 1. alcoolul. Ca = √3.13. fie ioni oxidril.10-2 moli/L. Considerăm baza slabă BOH. Cb (28). Al etc.79. Bazele tari dezlocuiesc bazele slabe din sărurile lor. lg 10 -1 = 11. Notăm pKb = -lg Kb (23) şi înlocuind relaţia (23) în relaţia (22). aminoacizii.1 moli KCl. concentraţia în acid acetic [CH3COOH] = Ca = 10-1 moli/L. De exemplu. Pentru calcularea pH-ului soluţiilor apoase de acizi şi baze poliprotice slabe. Sn.10-3) = 2.10-1 conform relaţiei (18’). Mai general. amfoliţii sunt substanţe care pot să primească sau să cedeze protoni. deci: [H+] = √Ka1.1/2 . etc. Combinaţiile amfotere. 10-2 şi pH = -lg [H+] = 3. pOH = -lg [HO-] = 2.Cb (21). Ca o regulă generală importantă.50. iar Cb = 10-1 moli/L.Ca (18) Dacă se notează –lg Ka = pKa (19). Ra’ion\nd ca mai sus. se ţine seama de prima treaptă de disociere. De exemplu. rezultă pH = 14 – ½ pKb + ½ lg Cb (26). funcţie de condiţiile de reacţie. eliberând.10-5.10-4. sunt acele substanţe capabile să manifeste atât funcţie acidă cât şi funcţie bazică. Cb (21’) şi pOH = -lg √Kb. se calculează mai întâi concentraţia în ioni HO-. Ca (27) şi pOH = -lg √Kb1. o soluţie de NH4OH . De exemplu.Cb = 4. pH-ul va avea valoarea: pH = 14 .Ca exemple de amfoliţi se pot enumera: apa. De exemplu. De exemplu. se poate scrie şi astfel: +H3NCH2-COO-.1 pentru care factorul de activitate y = 0. pOH-ul şi apoi pH-ul.87.01 M. Din relaţia pH + pOH = 14 (25). 5. ultimii fiind amfoliţi redox).1M. pentru o soluţie de acid acetic 0.79. pOH = ½ pKb – ½ lg Cb) (24).78.78 . care vor realiza o tărie ionică a soluţiei de μ = 0. 4. Ca = 3. ca exemplu: NaOH + NH4Cl → NH4OH + NaCl. Conform teoriei protolitice. iar Ka1 = 3. la calcularea pH-ului soluţiilor de acizi şi baze slabe.Ca (18’) şi pH = -lg √ Ka . dacă în soluţie se adaugă 0.33. El conţine în moleculă atât o grupare acidă cât şi una bazică. .).10-3.747. pentru o soluţie de acid acetic de concentraţie 0. [H+] = 0.75 . pentru care Kb = 1. atunci activitatea ionilor de hydrogen va fi: aH+ = y . menţionăm că acizii tari dezlocuiesc acizii slabi din sărurile lor : H2SO4 + 2CH3COONa → 2CH3COOH + Na2SO4. unii hidroxizi (de Zn. În cazul unei baze slabe.747 – ½ .87. înlocuind relaţia (19) în relaţia (18). o soluţie saturată de acid carbonic are o concentraţie de 5.7 . ioni dipolari.2.75. rezultă pH = ½ pKa . prin amfoliţi se înţeleg toate substanţele care pot primi sau ceda încărcată electric (proton sau electron.10-5. iar pH = -lg (1.½ lg Ca (20). Deci [H+] = 1. pOH = -1/2(lg Kb + lg Cb) (22).33. dacă aceasta diferă mult de treptele următoare: pH = -lg √Ka1. sau: [HO-] = √Kb. care disociază după reacţia: BOH → B+ + HO-.2 . fie protoni.7. unde pKb = -lg Kb = -lg 1.Ka = [H+]2 / Ca (17). pHa = 3. pH = -lg√Ka.10-7. se consideră că amfoliţii pot disocia în soluţie apoasă. 4. de unde [H+] = √ Ka . 10-7.87 = 11. 10-4. se găseşte: [HO-] = √Kb. În lumina teoriei clasice. trebuie să se ţină seama de tăria ionică a electroliţilor străini afalţi în soluţie. (prin analogie cu exponentul de hidrogen sau oxidril). pH = 14 – pOH = 14 – 2. 10-5 = 4. adică ioni cu ambele tipuri de sarcini.

Încălzind eprubetele. Se continuă barbotarea de CO2. Care anume? Să se scrie ecuaţiile reacţiilor ce au loc. respectiv Ba(OH)2.ce se neutralizează intramolecular reciproc. Se introduc în două eprubete câte 0. unele precipitate se dizolvă. NiSO4. Se introduc în trei eprubete câte 2-3 mL soluţie BaCl2.1 N din aceiaşi acizi. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor care au loc. respectiv ZnO şi se adaugă 1-2 mL H2SO4 sau HCl diluat. Se obervă variaţia vitezei de degajare a hidrogenului. Acizii tari deplasează acizii slabi din sărurile lor. Să se scrie ecuaţiile reacşiilor chimice ce au loc. câteva picături dintr-o soluţie de NaOH diluat.5-1 g de CuO. H 3PO4 şi respectiv CH3COOH şi în alte trei eprubete tot câte 3-4 mL de soluţie 0. atunci când se apropie de gura . Să se scrie ecuaţiile reacţiilor ce au loc.5 g pulbere de aluminiu şi respectiv de zinc şi se adaugă câte 2-3 mL soluţie de NaOH concentrat. e) Acţiunea bazelor asupra oxizilor bazici. Se observă apariţia unor precipitate: la adăugarea de NaoH în exces. când se degajă amoniac ce se poate pune în evidenţă prin: miros. se observă dizolvarea oxizilor respectivi. b) Acţiunea acizilor asupra oxizilor bazici. Na2CO3 şi (NH4)2S şi apoi se adaugă în fiecare câte 2-3 mL H2SO4 diluat. Se introduc. Se observă că soluţiile se tulbură. în funcţie de tăria acidului şi de concentraţia lui. sau prin apariţia unui fum alb. f) Acţiunea bazelor asupra sărurilor. FeSO4. d) Acţiunea bazelor asupra metalelor. Se încălzeşte eprubeta. din punct de vedere electric (la fel şi apa). Se adaugă câţiva mL de NaOH diluat într-o eprubetă ce conţine 2-3 mL soluţie de NH4Cl sau (NH4)2SO4. Se observă dizolvarea metalului şi degajarea de hidrogen. a) Acţiunea soluţiilor apoase de acizi asupra metalelor Se introduc în trei eprubete câte 3-4 mL de soluţie 1 N de HCl. câte 2-3 mL soluţii diluate din următoarele săruri: CuSO4. când se dizolvă precipitatul format. Aplicaţii ale acizilor şi bazelor Partea experimentală. albăstrirea unei hârtii roşii de turnesol umectată în prealabil şi ţinută la gura eprubetei. c) Acţiunea acizilor asupra sărurilor. într-o serie de şase eprubete. Aceşti amfioni au caracter neutru. Se barbotează CO2 în două eprubete ce conţin soluţie limpede de Ca(OH)2. Al2(SO4)3 şi Cr2(SO4)3. Se adaugă în toate eprubetele câte o granulă de zinc metalic sau magneziu. ZnSO4. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice ce au loc. Se introduc în două eprubete câte 0. depunându-se un precipitat. Ce caracter au hidroxizii formaţi? g) Acţiunea bazelor tari asupra sărurilor bazelor slabe.Se adaugă apoi în fiecare eprubetă.

Sărurile sunt substanţe rezultate în urma reacţiei de neutralizare a unui acid cu o bază. Hidroliza sărurilor provenite dintr-un acid slab şi o bază tare. Produsul de solubilitate al unei sări este produsul concentraţiei ionilor constituenţi ai sării greu solubile sau insolubile. În cazul reţelei ionice cristaline de NaCl. AgCl care este greu solubilă şi conţine doi ioni monovalenţi produsul de solubilitate va avea forma: Kps = [Ag+] .Aceste săruri precipită în soluţii apoase. La rândul lor. HCl + NH4OH → NH4Cl + H2O. În soluţiile saturate. la o anumită temperatură dată. frumos critalizate. Calculul constantei de hidroliză şi a pH-ului. solubile în apă. Cu cât substanţa este mai greu solubilă.Aceste număr se numeşte număr de coordinaţie. aflaţi în soluţie saturată. Reţelele cristaline ale sărurilor sunt. s-a definit şi exponentul de solubilitate: pKps = -lg Kps (29). alcătuite din structuri ordonate. prin forţe de atracţie de natură electrostatică şi rezultă o structură geometrică regulată şi stabilă. În nodurile reţelei ionice. se atrag prin forţe de atracţie de natură electrostatică. numite reţele cristaline. anionii de clor atrag alţi cationi de sodiu. Reacţia de neutralizare va avea forma: HA + BOH → BA + H2O. Fie un acid HA şi o bază BOH. Ecuaţia de echilibru: AgCl(S) Ag+ + Cl-. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor de formare şi de identificare a amoniacului. În nodurile reţelei cristaline se găsesc ioni. [Cl-]. Există şi unele săruri greu solubile în apă sau practic. substanţe cristaline. cationi sau anioni ai sării respective. sau cu exponentul de aciditate pK a. unde BA este sarea formată. Prin analogie cu exponentul de hidrogen (pH). conferind stabilitate sării respective. . cu atât valoarea produsului de solubilitate va fi mai mică. fiecare ion este înconjurat de un anumit număr de alţi ioni de semn contrar. fiecare ridicat la puterea coeficientului său stoechiometric din ecuaţia de echilibru. fiecare cation de sodiu din nodurile reţelei este înconjurat de câte şase anioni de clor. o reţea cristalină ionică. Sărurile sunt. în soluţie. Soluţiile lor sunt soluţii saturate sau chiar suprasaturate.eprubetei o baghetă umectată în HCl concentrate. Ca exemplu. deci. se dizolvă complet în apă. insolubile. O substanţă va precipita în soluţie atunci când produsul concentraţiilor ionilor din soluţie devine mai mare sau egal decât valoarea produsului de solubilitate. Sărurile sunt substanţe solide. substanţa solidă se găseşte în schilibru cu ionii. în care acidul şi baza au fost dizolvate (apa. în urma căreia se formează şi molecule ale solventului. reţele ionice. Diferite tipuri de săruri şi hidroliza lor Definiţia sărurilor şi produsul de solubilitate al lor. prin urmare. Ca exemplu. Sărurile sunt caracterizate de o mărime numită produs de solubilitate sau constantă de solubilitate. ionice . de obicei). Ionii de semn contrar.

Înlocuind relaţia (35) în relaţia (34). Sărurile provenite dintr-un acid tare şi o bază tare nu hidrolizează.+ H2O = CH3COOH + -OH.1 M va avea . unde PH2O este produsul ionic al apei = [H+] x [HO-] (37).5 lg Ka + 0.Prin hidroliza unei sări sau disocierea hidroelectrolitică. constanta de echilibru: K = ([CH3COOH] x [NaOH])/[CH3COONa] x [H2O] (30).88. Reacţia de hidroliză a CH3COONa este: CH3COONa + H2O = CH3COOH + NaOH. soluţia să se decoloreze. sau: CH3COO. sărurile fiind electroliţi tari). Practic se constată acest lucru introducând în soluţia de acetat de sodiu 2-3 picături de fenolftaleină. pH-ul mediului va fi bazic. De exemplu. obţinem: pH = 7. Conform reacţiei de hidroliză a acetatului de sodiu. Acidul acetic disociază astfel: CH3COOH → CH3COO. constanta de hidroliză este egală cu raportul dintre produsul ionic al apei şi constanta de aciditate (constanta de disociere a acidului slab format în urma hidrolizei). [CH3COOH] = [HO-] iar [CH3COO-] = C (concentraţia iniţială a sării. pH-ul soluţiei va scădea deoarece creşte produsul ionic al apei (în special [H+]).5 lg C = 7 + 0. la 25ºC. care. Deci.5 pKa + 0. Vor hidroliza sărurile provenite din neutralizarea unui acid slab cu o bază tare. de unde [HO-] = √ Kh x C (39).funcţie de produsul ionic al apei.82. Soluţiile sărurilor provenite dintr-un acid slab şi o bază tare vor avea reacţie bazică. creşte concentraţia în ioni HO. pH-ul soluţiei sărurilor formate din acizi slabi şi baze tari va fi cu atât mai ridicat cu cât acidul rezultat va fi mai slab (Ka mai mic) şi cu cât concentraţia soluţiei este mai mare. urmând ca la încălzire. Dar concentraţia apei este constantă şi poate fi inclusă în constanta de echilibru.0.. de unde [H+] = (√PH2O x Ka)/C (42). Introducând relaţia (33) în relaţia (31). Folosind relaţia (38) şi ţinând cont şi de relaţia (36): K h = [HO-]2/C = PH2O/Ka (40). în urma căreia rezultă cel puţin un elecrolit slab (un acid sau o bază slabă). Relaţia (30) devine: K x [H2O] = Kh = ([CH3COOH] x [NaOH])/[CH3COONa] (31). Conform legii acţiunii maselor. obţinem: Kh = PH2O/Ka (36).5 lg C (44). pH = 8. relaţia (31) devine: Kh = [HO-]2/C (38). O astfel de sare este acetatul de sodiu. solu’ia de acetate de sodium 0. Din relaţia (32) se obţine concentraţia de acid acetic [CH3COOH] = ([CH3COO-] x [H+])/Ka (33). se înţelege reacţia dintre ionii sării şi ionii apei. pentru care constanta de aciditate are valoarea: Ka = ([CH3COO-] x [H+])/[CH3COOH] (32). pH = -lg [H+] = -lg (√PH2O x Ka)/C (43). iar la 100ºC numai 7. de unde [HO-]2 = (PH2O x C)/Ka (41). Dacă hidroliza nu este prea avansată. în cazul hidrolizei bazice (hidroliza unei sări formată dintr-un acid slab şi o bază tare). Cu toate că. Noua constantă se numeşte constanta de hidroliza şi caracterizează echilibrul reacţieid e hidroliză a sării. la temperatura camerei. obţinem: Kh=([CH3COO-]x[H+]x[NaOH])/ [CH3COONa]xKa (34). Înlocuind în relaţia (41) concentraţia în ioni HO. Deci.în urma hidrolizei. Hidroliza va creşte cu temperatura şi cu cât acidul conjugat anionului sării este mai slab. la creşterea temperaturii. . obţinem: P2H2O/[H+]2 = (PH2O x C)/Ka (42). Dar [CH3COO-]= [CH3COONa] (35).+ H+. se va colora în slab roz. a celor provenite din neutralizarea unei baze slabe cu un acid tare şi a celor provenite din neutralizarea unui acid slab cu o bază slabă. iar pentru temperatura de 25ºC. [HO ] = PH2O/[H+]. CH3COONa.

Calculul constantei de hidroliză şi a pH-ului. obţinem: Kh = ([H3O+] x [HO-] x [NH4+])/([NH4+] x Kb = PH2O/Kb (48). pH-ul mediului va fi acid.5 x lg C + 0. La temperatura de 25ºC.19.1 M va avea. conform teoriei lui Brönsted şi Lowry asupra acizilor. În relaţia (50). obţinem: [H3O+] = √ Kh x C (50). Deci Kh = PH2O/Kb (48). De unde pH = -lg [H+] = -lg (√PH2O x C)/Kb (52).Înlocuind expresia lui [NH4OH] din relaţia (47) în relaţia (45). De asemenea pH-ul scade cu creşterea temperaturii. pH-ul soluţiilor sărurilor cu hidroliză acidă scade cu scăderea constantei de bazicitate a bazei rezultate din hidroliză şi cu creşterea concentraţiei C a sării. Kb = ([NH4+] x [HO-])/[NH4OH] (46). Constanta de hidroliză Kh = ([H3O+] x [NH4OH])/[NH4+] (45). similar ca în cazul precedent. reacţia soluţiei este neutră. Dar. Deci constanta de hidroliză a unei sări formate dintr-o bază slabă şi un acid tare este egală cu raportul dintre produsul ionic al apei şi constanta de disociere a bazei slabe. NH4Cl.13. Un exemplu de astfel de sare este clorura de amoniu. Hidroliza sărurilor formate prin neutralizarea acizilor slabi cu baze slabe. după cum acidul sau baza rezultate din hidroliză vor fi mai tari. Kh = PH2O/ Kb. cu alte cuvinte. PH2O = 10-14 relaţia (52) devine: pH = 7 – 0. la temperatura de 100ºC. Conform reacţiei de hidroliză. cu cât baza slabă are constanta dse disociere mai mică (este mai slabă) şi cu cât temperatura este mai ridicată. [NH4OH] = [H3O+] (49). la temperatura de 25ºC un pH = 5. constanta de aciditate a cationului este corelată constantei de bazicitate a bazei conjugate. Reacţia de hidroliză va fi: NH4Cl + 2H2O = NH4OH + HCl. ce dă concentraţia ionilor de hidrogen. prin produsul ionic al apei: Kh x Kb = PH2O . înlocuim constanta de hidroliză cu valoarea corespunzătoare din relaţia (48): [H3O+] = [H+] = (√PH2O x C)/Kb (51). Prin urmare. Baza slabă rezultată din hidroliză este caracterizată de constanta de bazicitate Kb. Calculul constantei de hidroliză şi a pH-ului. pH-ul soluţiei va fi 4. [NH4OH] = ([NH4+] x [HO-])/ Kb (47). Soluţiile sărurilor provenite dintr-un acid tare şi o bază slabă vor avea reacţie acidă. Exemplu.Hidroliza sărurilor provenite din neutralizarea unui acid tare cu o bază slabă. Soluţiile acestor săruri vor avea reacţie acidă sau bazică. înlocuind relaţia (49) în relaţia (45). o soluţie de clorură de amoniu de concentraţie 0.5 x pKb (53). Din relaţia (46). Această relaţie rezultă din disocierea hidroxidului de amoniu: NH4OH → NH4+ + HO-. hidroliza unei astfel de sări este cu atât mai pronunţată. deşi a avut loc hidroliza. sau: NH4+ + 2H2O = NH4OH + H3O+. dacă acidul sau baza formate au aceeaşi constantă de disociere (Ka = Kb). .

Reacţia de hidroliză este următoarea: CH3COONH4 + H2O → CH3COOH + NH4OH. iar relaţia (64) devine: [H+] = (Ka x √Kh x C2)/C (65). Prin urmare. în a doua eprubetă se formează un precipitat alc de ZnS. Pe de altă parte.lgKb). Înlocuind valorile pentru [CH3COOH] şi [NH4OH] din relaţiile (57) şi (58) în expresia constantei de hidroliză dată de relaţia (54) obţinem: Kh = PH2O/(Ka x Kb) (59). soluţie de BaCl2. respectiv NH4OH → NH4+ + HO-. sarea fiind un electrolit tare. ca sare provenită dintr-un acid slab şi o bază slabă.5 x pKb (67). Deci. Din reacţia de hidroliză de mai sus. obţinem: [H+] = √(PH2O x Ka)/Kb (66).+ NH4+ + H2O → CH3COOH + NH4OH. obţinem: Kh = [CH3COOH]2/C2 = [NH4OH]2/C2 (62). vor disocia conform reacţiilor: CH3COOH → CH3COO. Din relaţiile (55): [CH3COOH] = ([CH3COO-] x [H+])/ Ka (57) şi din relaţia (56):[NH4OH] = ([NH4+] x [HO-])/ Kb (58). p-H-ul soluţiilor sărurilor formate dintr-un acid slab şi o bază slabă nu depinde de diluţie (de cocnentraţia soluţiei). Aplicaţii practice ale sărurilor Partea experimentală. Exprimând pe Kh cu ajutorul relaţiei (59) şi efectuând simplificările. În prima eprubetă se adaugă 2-3 mL de soluţie de H 2SO4 diluat. produsul concentraţiilor ionilor respectivi în soluţie este mai mare decât valoarea produsului de solubilitate Ps. ZnSO4 şi respectiv CuSO4.5 x pKa – 0.Drept exemplu. Precipitatul se dizolvă. de unde pH = -lg√(PH2O x Ka)/Kb = -0.+ H+. . precipitatul de CuS nu se dizolvă în HCl diluat. rezultat din hidroliză: [CH3COOH] = √Kh x C2 (64). Din relaţia (62). constanta de hidroliză a unei sări formate dintr-un acid slab şi o bază slabă este dată de raportul dintre produsul ionic al apei şi produsul constantelor de disociere ale acidului şi bazei slabe. Revenind la reacţia de hidroliză de mai sus. se consideră hidroliza acetatului de amoniu. se scoate constanta de hidroliză: Kh = ([CH3COOH] x [NH4OH])/([CH3COO-] x [NH4+]) (54). în a doua eprubetă se adaugă câţiva mL de soluţie de Na2S iar în a treia eprubetă se adaugă o soluţie de H2S. a) În trei eprubete se introduc câte 2-3 mL. sau constanta de hidroliză este cu atât mai mare cu cât temperatura este mai mare şi cu cât acidul şi baza rezultată din reacţie sunt mai slabi (Ka şi Kb mai mici). constatăm că [CH3COOH] = [NH4OH] (60) şi [CH3COO-] = [NH4+] = C (61) este concentraţia sării. În schimb. scoatem valoarea concentraţiei în acid acetic [CH3COOH]. [CH3COOH] = ([CH3COO-] x [H+])/ Ka (57’). respectiv baza slabă formată. din relaţia (55). deoarece. ci numai de constanta de disociere a acidului slab şi bazei slabe. iar în a treia – un precipitat negru de Cu2S. unde Ka = ([CH3COO-] x [H+])/[CH3COOH] (55). pH = 7 + 0. pentru care Kb = ([NH4+] x [HO-])/[ NH4OH] (56).Înlocuind relaţiile (61) şi (60) în relaţia (54). sau: CH3COO. În prima eprubetă se formează un precipitat alb de BaSO4. ia pentru temperatura de 25ºC. de unde: [CH3COOH] = [NH4OH] =√Kh x C2 (63). Acidul slab format.5 x (lgKa + lgPH2O . b) În eprubeta ce conţine precipitatul alb de ZnS se adaugă 2-3 mL de HCl diluat.

câteva cristale de NH4Cl. se observă că soluţia capătă un caracter bazic mai pronunţat. în urma hidrolizei. se introduc câteva cristale de Na2CO3. . Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice ce au loc. Prin hidroliză rezultă o bază tare. câte 1-2 picături de fenolftaleină. Dcaă se încălzeşte eprubeta. Să se observe fenomenele ce au loc şi să se scrie ecuaţia reacţiei chimice. puternic disociat şi unei baze slabe. când se observăapariţia culorii roz. datorită faptului că cele două săruri formează.c) În două eprubete ce conţin 2-3 mL de apă distilată. dau naştere unui acid tare. aceste săruri provenite de la un acid tare şi o bază slabă. Prin hidroliză. d) Se introduc în două eprubete ce conţin 2-3 mL de apă distilată. Se adaugă cîteva picături de fenolftaleină şi se observă că soluţia are caracter mai puţin bazic decât soluţia de Na2CO3. soluţia va avea caracter acid. respectiv de AlCl3. datorită faptului că hidroliza se intensifică la creşterea temperaturii. respectiv CH3COONa şi se adaugă. în fiecare eprubetă. puţin disociat. puţin disociate. e) Se introduc câteva cristale de NaHCO3 într-o eprubetă ce conţine 2-3 mL de apă distilată. puternic disociată şi un acid slab. care se pune în evidenţă cu câteva picături de roşu de metil. soluţii cu caracter bazic.Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice ce au loc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful