You are on page 1of 72

CAIETE DE STUDII

Nr. 15

Februarie 2006
CREDITUL NEGUVERNAMENTAL ÎN ROMÂNIA:
PERSPECTIVE ŞI IMPLICAŢII

Autori:
Florian Neagu
Angela Mărgărit
Mihai Copaciu
Irina Racaru
Romulus Mircea
Arpad Andrassy
ISBN 1224-4449

Notă
Opiniile prezentate în această lucrare sunt în întregime ale autorilor
şi ele nu implică sau angajează în vreun fel Banca Naţională a României.
Tehnoredactarea Caietelor de studii
a fost realizată de către Direcţia Studii şi Publicaţii.
Reproducerea publicaţiei este interzisă, iar utilizarea datelor
în diferite lucrări este permisă numai cu indicarea sursei.

7
Cuprins
SINTEZA STUDIULUI ............................................................................................7
1. Cadrul macroeconomic şi financiar din România ...................................9
1.1. Contextul macroeconomic al evoluţiei creditului neguvernamental ..............9
1.2. Rolul sectorului bancar în asigurarea finanţării
economiei reale ......................................................................................10
1.3. Evoluţia ratelor de dobândă ...........................................................................13
2. Evoluţia creditului neguvernamental în România...................................17
2.1. Imagine de ansamblu asupra evoluţiei creditului neguvernamental...............17
2.2. Creditul către companiile nefinanciare ..........................................................22
2.3. Creditul către populaţie..................................................................................27
3. Principalele provocări ale evoluţiei creditului
neguvernamental în România .................................................................31
3.1. Provocări ale evoluţiei CNG la nivel macroeconomic ...................................31
3.2. Provocări la nivel microeconomic .................................................................43
4. Concluzii şi propuneri ................................................................................53

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................58

ANEXA 1. Factorii determinanţi ai spread-urilor de dobândă.....................62


ANEXA 2. Analiză comparativă România-Polonia
în ceea ce priveşte evoluţia spread-urilor ...................................68
ANEXA 3. Dispersia geografică a creditelor către populaţie
şi companii nefinanciare...............................................................72
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

SINTEZA STUDIULUI

Evoluţiile ultimilor ani au condus la modificări structurale atât pe partea cererii de creditare, cât
şi pe partea ofertei. Astfel, procesul de restructurare a economiei (către una funcţională de piaţă
şi capabilă să facă faţă forţelor concurenţiale în special din UE) şi modificarea comportamentului
populaţiei (ca urmare a creşterii veniturilor şi a ajustării preferinţelor de consum spre bunuri de
folosinţă îndelungată şi servicii) acţionează pe partea creşterii cererii de creditare atât în scopul
consumului, cât şi pentru investiţii. La rândul lor, restructurarea şi privatizarea sectorului bancar,
precum şi creşterea competiţiei în contextul alinierii la practicile europene acţionează în sensul
expansiunii ofertei de creditare. Rezultă astfel că procesul de creştere a creditului
neguvernamental are suport sustenabil atât din partea cererii, cât şi a ofertei.

Dinamica importantă a creditului neguvernamental contribuie la creşterea cererii agregate, având


impact negativ în direcţia: (i) lărgirii deficitului de cont curent, (ii) creşterii presiunilor
inflaţioniste sau (iii) expansiunii preţurilor activelor financiare şi nefinanciare. Totuşi, din studiu
a rezultat că rolul principal în aceste evoluţii nefavorabile nu aparţine creditului. Concluzia se
întemeiază în special pe faptul că din analize a rezultat că: (i) atât companiile, cât şi populaţia au
obţinut în ultimii ani resurse financiare importante, iar (ii) rolul creditării bancare în scopul
satisfacerii nevoilor de consum sau de investiţii a fost unul secundar, chiar în scădere. Astfel,
comparând: (i) valoarea capacităţii de autofinanţare a companiilor şi (ii) valoarea finanţării
acestora prin datorii, altele decât cele bancare, cu (iii) valoarea finanţării prin credit bancar,
obţinem valori puternic supraunitare (de 13,3 şi respectiv de 3,5), niveluri situate pe trend
ascendent. În fapt, companiile nefinanciare au ajuns în anumite perioade să aibă calitatea de
creditor net în sistem, economisind mai mult decât se împrumută de la bănci. O situaţie
asemănătoare se regăseşte şi în cazul populaţiei, ale cărei venituri disponibile au crescut
semnificativ. Creşterea rapidă a salariilor, a capacităţii de autofinanţare a companiilor (în special
datorită componentei profiturilor) şi a promovării unei politici fiscale prociclice ar putea să
conducă la o scădere şi mai mare în importanţă a rolului creditului neguvernamental în a genera
efectele negative enumerate mai sus. Ca urmare, eforturile băncii centrale de a limita creşterea
creditului în scopul de a ţine sub control evoluţia cererii agregate s-ar putea concretiza în costuri
(inclusiv de imagine) din ce în ce mai mari în raport cu rezultatele.

În ceea ce priveşte natura evoluţiei creditului, respectiv dacă asistăm la o expansiune a acestuia
(credit boom) sau la o dezvoltare financiară (financial deepening), deşi am identificat aspecte
caracteristice ambelor forme, argumentele care pledează pentru existenţa unui fenomen de
dezvoltare financiară par a fi mai consistente.

Ritmul de creştere semnificativă a creditului, precum şi dirijarea acestei dinamici cu


preponderenţă spre populaţie şi spre finanţare în valută reprezintă caracteristici întâlnite în
ultimii ani nu numai în România, ci în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Din
punctul de vedere al gestionării acestor evoluţii ale procesului de creditare, băncile din România
se pare că au găsit instrumentele necesare unui management eficient, fapt reflectat şi prin nivelul
7
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

redus şi în scădere al creditelor restante în total credite acordate. Totuşi, acest indicator poate
subevalua riscul de credit care există în sistem, pentru că maturităţile de acordare a finanţărilor
sunt tot mai mari, provizioanele sunt prociclice şi ritmul de creştere a împrumuturilor este
considerabil superior celui în care se înregistrează în bilanţ creditele altele decât cele din
categoria standard.

În structură, creditul pe termen mediu şi lung are cea mai mare dinamică, ceea ce poate ridica şi
problema managementului necorelării maturităţilor (maturity mismatch). Creditul către
companiile nefinanciare continuă să deţină ponderea cea mai mare (aproape 70 la sută), dar
populaţia devine un segment care câştigă teren în cadrul bilanţului bancar. Pe măsură ce puterea
financiară a populaţiei va creşte, ne aşteptăm ca ponderea creditării să fie împărţită relativ egal
între cele două categorii de debitori. În ceea ce priveşte moneda de denominare a creditului,
valuta rămâne majoritară (aproximativ 60 la sută din total), ca urmare în special a cererii
companiilor. În contextul în care creditul pentru echipamente şi cel imobiliar au o tendinţă
ascendentă, este posibil ca ponderea finanţărilor în monedă străină să rămână ridicată. Pe de altă
parte, creşterea ratelor de dobândă pe plan internaţional ar putea face mai neatractivă această
variantă de finanţare.

Un ultim aspect de menţionat se referă la alocarea eficientă a resurselor financiare disponibile în


cadrul sectorului bancar. Nivelul înalt al spread-urilor ridică unele semne de întrebare cu privire
la eficienţa acestei alocări. Din studiu a rezultat că nu numai elementele macroeconomice au rol
semnificativ în dinamica spread-urilor, ci şi cele microeconomice. Din prima categorie am
obţinut că evoluţia ratei dobânzii de referinţă a băncii centrale şi creşterea PIB au influenţă
asupra marjelor de dobândă, în timp ce factorii microeconomici care joacă un rol foarte
important în dinamica spread-urilor sunt legaţi de eficienţa cheltuielilor salariale, rentabilitatea
activelor şi ponderea creditelor neperformante în totalul operaţiunilor cu clientela. Acţiunea
cumulată a acestor factori credem că va conduce la diminuarea spread-urilor, dacă nu vor avea
loc schimbări de politici.

Ritmul semnificativ de creştere a creditului neguvernamental din ultima perioadă a generat o


serie de preocupări legate de implicaţiile acestui fenomen, în particular la nivel macroeconomic.
În ceea ce priveşte nivelul microeconomic, preocupările s-au orientat cu precădere către
surprinderea modului în care sectorul bancar românesc este capabil să gestioneze riscurile mai
mari provenind din activitatea de creditare. Studiul a fost elaborat din necesitatea de a clarifica o
serie dintre aspectele menţionate, cât şi pentru a evalua posibilul impact al acestor factori asupra
stabilităţii financiare.

În primul capitol analizăm contextul macroeconomic şi financiar în care s-a produs creşterea
creditului neguvernamental, surprinzând şi aspecte legate de eficienţa alocării resurselor
financiare în economie prin intermediul evoluţiei spread-urilor. Capitolul 2 este dedicat
surprinderii dinamicii şi a tendinţelor cu privire la creditul bancar acordat companiilor
nefinanciare şi populaţiei, urmând ca al treilea capitol să dezvolte principalele probleme şi
provocări la nivel macroeconomic şi microeconomic, generate de evoluţia creditului
neguvernamental. Ultimul capitol al studiului concluzionează principalele idei ale lucrării.

8
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

1. Cadrul macroeconomic şi financiar din România

1.1. Contextul macroeconomic al evoluţiei creditului neguvernamental

Performanţele înregistrate de economia românească, luând ca punct de pornire în analiză anul


2000, au fost, în general, pozitive din perspectiva creşterii economice, dezinflaţiei, controlului
deficitului bugetar şi reducerii ratei şomajului. PIB a revenit la ritmuri anuale pozitive, care s-au
intensificat de la 2,1 la sută în 2000 la 8,3 la sută în 2004, nivel record atins pe fondul unui an
agricol de excepţie. Structura PIB s-a apropiat mai mult de cea a ţărilor dezvoltate, serviciile
consolidându-şi poziţia de principală sursă a creşterii economice. Pe ansamblul perioadei,
formarea brută de capital fix a consemnat cea mai importantă dinamică dintre componentele
cererii interne, sub influenţa intensificării procesului de modernizare şi retehnologizare a
economiei. În ceea ce priveşte evoluţia cererii externe, exporturile au reprezentat principalul
motor al creşterii economice numai în intervalul 2000-2002, rol preluat ulterior de consumul
final. Această modificare a tiparului de creştere economică, asociată cu posibilităţile limitate ale
ofertei autohtone de a acomoda exigenţele cererii, a indus însă anumite riscuri din perspectiva
echilibrului extern. Astfel, deficitul de cont curent s-a majorat de la 3,3 la sută din PIB în anul
2002 până la aproximativ 9 la sută din PIB în anul 2005. Evoluţia a fost determinată în special de
sectorul privat, în condiţiile în care sectorul guvernamental şi-a limitat cererea de consum,
deficitul fiscal fiind redus progresiv de la 4 la sută din PIB în anul 2000 la 0,7 la sută din PIB în
anul 2005.

Politica fiscală prudentă, precum şi progresele înregistrate în planul reformelor structurale au


oferit un sprijin substanţial politicii monetare în consolidarea procesului dezinflaţionist.
Totodată, atenuarea presiunilor din partea ofertei (prin reducerea amplitudinii corecţiilor
preţurilor administrate, tendinţa de apreciere reală a monedei naţionale şi intensificarea
concurenţei pe piaţa cu amănuntul) a limitat manifestarea potenţialului inflaţionist al creşterii
rapide a consumului. În aceste condiţii, rata inflaţiei măsurată prin indicele preţurilor de consum
a coborât treptat de la 40,7 la sută în decembrie 2000 la 8,6 la sută în decembrie 2005 (rata inflaţiei
medie plasându-se pentru prima dată din 1990 pe palierul cu o singură cifră).

Progresele realizate au contribuit la obţinerea de către România a statutului de economie de piaţă


funcţională, acordat de Comisia Europeană, şi la finalizarea în luna decembrie 2004 a
negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, ceea ce a creat premisele semnării, în aprilie
2005, a Tratatului de aderare.

Cu toate aceste evoluţii favorabile, la sfârşitul anului 2004 valoarea PIB/locuitor calculată în
funcţie de paritatea puterii de cumpărare reprezenta doar 31,3 la sută din media UE-25 (Raportul
de ţară al Comisiei Europene, octombrie 2005). Este un alt indiciu al faptului că modificările
structurale şi de recuperare a decalajelor faţă de UE nu şi-au atins nici pe departe potenţialul, în
contextul în care, în ultima perioadă, există unele semnale de supraîncălzire a economiei.

9
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

La rândul său, sistemul financiar a cunoscut o modificare structurală semnificativă după criza de
la sfârşitul anilor '90. Asanarea sectorului bancar prin preluarea de către Agenţia de Valorificare
a Activelor Statului a creditelor neperformante, precum şi accelerarea procesului de privatizare a
marilor bănci de stat au condus la crearea premiselor dezvoltării activităţii de creditare pe
principii sănătoase. Mai mult, în acest domeniu credem că s-a manifestat cel mai semnificativ
procesul de integrare. Pentru sectorul bancar românesc, acest proces a presupus eforturi atât
pentru transpunerea, cât şi pentru implementarea acquis-ului comunitar în domeniu, inclusiv în
sensul alinierii la practicile şi tendinţele manifestate în cadrul sectorului bancar european. Astfel,
din punct de vedere legislativ, prin stabilirea în cadrul documentelor de negociere a unui
calendar de implementare a acquis-ului, se poate afirma că de jure sectorul bancar românesc
urmează un proces de integrare. În ceea ce priveşte integrarea de facto, aceasta este promovată
atât de ponderea remarcabilă a capitalului de provenienţă europeană1, cât şi de implementarea de
către noii acţionari a unui management bancar modern, european.

1.2. Rolul sectorului bancar în asigurarea finanţării economiei reale

Activele sistemului financiar valorau în decembrie 2004 aproximativ 26 miliarde EUR2, iar
sectorul bancar deţinea ponderea dominantă, cu 86,6 la sută din aceste active. Sistemul financiar
românesc se bazează aşadar pe creditarea bancară (bank-based system), analog situaţiei existente
în UE3 (Rajan, Zingales, 2002). Aşa cum se observă din Tabelul 1.1, celelalte componente ale
sistemului sunt reduse ca proporţii, dar au potenţial de creştere.

Tabel 1.1. Profilul sistemului financiar românesc

Ponderea activelor în PIB (%)


Instituţia
2003 2004
Instituţii de credit 31,8 37,7
Societăţi de asigurare 1,1 2,0
Fonduri mutuale 0,1 0,2
Societăţi de investiţii financiare 1,7 1,3
Leasing 2,8 2,3
Bursa de Valori Bucureşti* 7,6 14,3
RASDAQ* 4,9 3,3
* ponderea capitalizării bursiere în PIB
Sursa: Raportul anual al Băncii Naţionale a României, 2004; Banca Mondială, 2005

1
La 31 decembrie 2004, ponderea capitalului social din Uniunea Europeană în totalul capitalului social privat străin reprezenta
peste 80 la sută, respectiv 57 la sută din totalul capitalului social subscris şi vărsat. După privatizarea BCR, ponderea capitalului
european va creşte covârşitor.
2
Suma include activele nete ale instituţiilor de intermediere financiară menţionate în Tabelul 1.1.
3
La sfârşitul anului 2004, ponderea creditelor bancare în PIB către clienţii rezidenţi din zona euro era de 99,4 la sută, în timp ce
aceeaşi pondere era de doar 49,3 la sută în SUA. Capitalizarea bursieră din zona euro reprezenta 52,6 la sută, în timp ce în SUA
atingea 106,9 la sută.

10
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Un sistem financiar dezvoltat şi stabil reprezintă o condiţie necesară pentru o creştere economică
durabilă şi reciproc. Printre cei mai uzitaţi indicatori de cuantificare a dezvoltării financiare,
literatura4 a pus accent pe gradul de monetizare a economiei (ponderea M2 în PIB), ponderea
activelor bancare sau a creditului neguvernamental în PIB. Valorile comparative pentru unele ţări
europene sunt evidenţiate în Tabelul 1.2.

Tabel 1.2. Indicatori ai dezvoltării financiare (%)

Active bancare/PIB M2/PIB Credit neguvernamental/PIB


Ţara
2003 2004 2003 2004 2003 2004
România 33 38 24 27 16 17
Bulgaria 50 68 46 55 27 36
Cehia 107 96 73 67 33 29
Ungaria 79 84 47 48 42 45
Lituania 40 47 31 35 21 26
Polonia 60 61 42 41 29 27
Zona euro 200 207 72 73 97 99
Sursa: site-urile băncilor centrale, Bank Austria Creditanstalt (2004), calcule proprii

Indicatorii relevă o dezvoltare financiară mai redusă în cazul României faţă de celelalte ţări din
centrul şi estul Europei, precum şi faţă de zona euro (subiectul va fi reluat în cadrul capitolului
3.1). Diferenţa înregistrată faţă de aceste ţări subliniază, pe de o parte, potenţialul dezvoltării
sectorului bancar românesc, dar, pe de altă parte, ilustrează fie: (i) existenţa unei anumite limitări
a posibilităţilor de investire în economia reală, fie: (ii) existenţa în posesia agenţilor economici a
unor resurse proprii considerabile, ceea ce face ca aceştia să apeleze la creditarea bancară doar în
mod marginal, sau (iii) existenţa unei stări de oligopol în sectorul bancar românesc (Lapteacru,
2005), caracterizată şi prin practicarea unor preţuri (rate ale dobânzii) ridicate, ceea ce determină
o intermediere financiară mai puţin atractivă. Totodată, constatăm că dezvoltarea financiară, deşi
se află sub valorile celorlalte ţări europene, în plus nu prezintă un ritm de creştere superior.

Sectorul bancar românesc a cunoscut după anul 1990 o reconfigurare a rolului său în cadrul
economiei, evoluţia bilanţului agregat fiind una din expresiile sintetice aferente procesului de
reformă. Astfel, după un nivel maxim de 104 la sută din PIB în 1991, activele bancare au
înregistrat un declin considerabil, atingând un minim de 22 la sută în 2001. După acest prag
critic, activele bancare agregate au avut un ritm de expansiune superior celui de creştere
economică (Graficul 1.1), ca urmare în special a condiţiilor favorabile macroeconomice,
restructurării sectorului bancar, diversificării portofoliului de produse oferite de bănci şi
orientării puternice spre creditarea populaţiei.

4
M2/PIB (Levine, 1992), credit neguvernamental sau credit acordat sectorului privat raportat la PIB (Levine, Zervos,1998).
11
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

În ceea ce priveşte raportul între creditul neguvernamental (CNG) şi PIB, acesta este important a
fi analizat pentru că surprinde, pe de o parte, capacitatea economiei de a solicita resurse pentru
proiecte considerate viabile spre finanţare, iar pe de altă parte, capacitatea băncilor de a găsi şi
aloca competitiv resurse în funcţie de cerere. Date fiind, pe de o parte, lichiditatea structurală
existentă pe piaţa bancară românească în ultimii ani, iar pe de altă parte posibilul comportament
de tip oligopolist al băncilor (Lapteacru, 2005), s-ar putea concluziona că acest raport
evidenţiază că problemele se regăsesc atât pe partea cererii, cât şi pe cea a ofertei.

Graficul 1.1. Evoluţia indicatorilor de dezvoltare financiară

120

100 active bancare/PIB M2/PIB credit neguvernamental/PIB

80
62,4
60

40 31,7
24,5 22,7 24,6
19,1 14,2 15,9 17,5
11,8 15,9
20 10,7 9,3 10,1

0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Totodată, se observă că deşi în perioada 2000-2005 raportul CNG/PIB a evoluat de la 9 la sută la


peste 21 la sută, diferenţele faţă de ţările central şi est-europene, respectiv zona euro, se menţin
considerabile. Identificarea dinamicii pe termen mediu a creditului neguvernamental este dificil
de realizat datorită seriei istorice scurte de date statistice. Având în vedere dinamica actuală şi
factorii determinanţi ai evoluţiei CNG (Calza, Gartner şi Sousa, 2003; Hofmann, 2001),
estimările noastre arată că o creştere medie anuală reală pe termen mediu de 20 la sută a
creditului ar putea fi avută în vedere, inclusiv fără să genereze preocupări legate de riscul
sistemic (Racaru, Copaciu şi Lapteacru, 2006). Acest lucru ar putea conduce, la orizontul anului
2010, la o pondere a creditului neguvernamental în PIB de aproximativ 30 la sută.

Din punctul de vedere al rentabilităţii, analiza sectoarelor bancare din ţările central şi est-
europene (CEE) a relevat existenţa unor decalaje semnificative de competitivitate faţă de statele
membre UE-15. În condiţiile în care competiţia presupune potenţarea reciprocă a productivităţii
şi profitabilităţii – fenomen caracteristic ţărilor UE-15 (top 50), se constată că într-o mai mică
măsură pentru noile state membre şi într-o mai mare măsură pentru România, această abordare
nu este valabilă. Cazul României este oarecum atipic pentru că, analizând indicatorii din Tabelul
1.3, observăm că s-au obţinut niveluri superioare de profitabilitate, dar cu o productivitate mai
scăzută.

12
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Tabel 1.3. Nivel comparativ al eficienţei băncilor, 2003


UE-15 UE-CEE
Polonia Ungaria Cehia Slovacia Slovenia România
(top 50) (top 31)
Locuitori/angajat bancar 136 295 306 360 261 272 173 472
Active/angajat bancar
8,7 1,4 1 2,1 2,1 1,2 1,9 0,3
(mil. EUR)
Costuri cu personalul
0,9 1,45 1,8 1,7 0,9 1 1,5 2,7
% în active
Rata cost/venit 61 64 75 54 60 58 n.a. 90
ROE 11 12 5 20 17 16 13 17
ROA 0,4 1,1 0,4 2,1 1,0 1,6 n.a. 2,4
Sursa: Bank Austria Creditanstalt, 2004; Banca Naţională a României

În opinia noastră, explicaţia provine, în principal, din practicarea de către bănci a unor marje
substanţiale între dobânzile active şi cele pasive, ceea ce a permis acestora să obţină în fiecare
dintre ultimii ani venituri considerabile din dobânzi. Având în vedere importanţa acestui
fenomen, ne-am propus să aprofundăm în secţiunea următoare cercetarea legată de ceilalţi factori
care au capacitatea de a influenţa marjele de dobândă.

1.3. Evoluţia ratelor de dobândă

Îmbunătăţirea condiţiilor de creditare, semnalele din partea băncii centrale de reducere a


dobânzii de referinţă în contextul scăderii ratei inflaţiei, reducerea costului de finanţare a
deficitului şi a serviciului datoriei externe etc. au determinat înscrierea ratelor de dobândă pe un
trend descendent (Graficul 1.2). Analiza dobânzilor practicate atât pe piaţa interbancară, cât şi de
Ministerul Finanţelor Publice prin intermediul randamentelor certificatelor de trezorerie cu
discont arată că evoluţia ratei dobânzii în economia românească a fost una coordonată,
determinată atât de necesităţi ce ţin de politica monetară, cât şi de cea fiscală. O evoluţie aparte
s-a înregistrat până în anul 2000, când superioritatea randamentului titlurilor cu discont poate fi
explicată prin măsurile aferente vârfului de datorie externă.

Grafic 1.2. Evoluţia ratelor de dobândă*


160%
140%
120%
100% randament certificate trezorerie cu discount (3M) BUBID 3M
80%
60%
40%
20%
0%
99

00

01

02

5
01

02

03

04

05
9

00
99

00

01

02

03

04

05
.0

.0

.0
9
ai.

ai.

ai.

ai.
p.

p.

p.

p.

p.

p.

p.
n.

n.

n.

n.

n.
n.

n.

ai

ai

ai
ia

ia

ia

ia

ia
ia

ia
se

se

se

se

se

se

se
m

*
Din septembrie 2004 cifrele sunt aferente randamentului obligaţiunilor de stat cu dobândă şi nu certificatelor de
trezorerie cu discont.
Sursa: Banca Naţională a României
13
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Totuşi, se remarcă faptul că în perioada de expansiune a creditului acordat sectorului privat,


dobânzile active medii nu au înregistrat scăderi majore decât începând cu anul 2005 şi doar
pentru creditele exprimate în monedă naţională (Graficul 1.3). Diminuarea relativ modestă a
dobânzilor la creditele nou acordate ar reprezenta un alt argument în favoarea ideii de piaţă
bancară oligopolistă, însă putem identifica suplimentar şi alte explicaţii cum ar fi: (i) aşteptări
superioare privind nivelul inflaţiei, (ii) lacune în implementarea principiilor de guvernanţă
corporatistă, (iii) precaritate în exercitarea drepturilor creditorilor (în special dificultăţi în
executarea creanţelor) şi (iv) posibilitatea de o obţine câştiguri superioare, mai ales în condiţiile
în care multe bănci-mamă din Europa traversează o perioadă caracterizată de profituri mai
reduse.

Grafic 1.3. Evoluţia ratelor dobânzii active la creditele nou acordate

35

30

25

20

15

10

0
mai.03 sep.03 ian.04 mai.04 sep.04 ian.05 mai.05 sep.05

persoane fizice-RON persoane juridice-RON credit neguvernamental-RON


persoane fizice-EUR persoane juridice-EUR credit neguvernamental-EUR

Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Un alt element care a atras atenţia se referă la dinamica relativ timidă a spread-urilor (Graficul
1.4), în condiţiile în care rata inflaţiei a cunoscut o tendinţă descrescătoare evidentă. S-a pus
astfel întrebarea dacă nu cumva există alţi factori, inclusiv la nivel microeconomic, mult mai
importanţi care determină mişcarea spread-urilor în România. Răspunsul la această întrebare este
detaliat în Anexa 1, ideea în esenţă fiind aceea că nu numai elementele macroeconomice au rol
semnificativ în dinamica spread-urilor, ci şi cele microeconomice. Din prima categorie am
obţinut că evoluţia ratei dobânzii de referinţă a băncii centrale şi creşterea PIB au influenţă
asupra marjelor de dobândă, în timp ce rata inflaţiei nu este factor semnificativ. La rândul lor,
factorii microeconomici joacă un rol foarte important în dinamica spread-urilor, cei mai
reprezentativi fiind legaţi de eficienţa cheltuielilor salariale, rentabilitatea activelor şi ponderea
creditelor neperformante în totalul operaţiunilor cu clientela.

14
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Grafic 1.4. Evoluţia spread-urilor de dobândă la creditele şi depozitele nou acordate

16
14
12
10
8
6
4
2
0
mai.03 sep.03 ian.04 mai.04 sep.04 ian.05 mai.05 sep.05

persoane fizice-RON persoane juridice-RON credit neguvernamental-RON


persoane fizice-EUR persoane juridice-EUR predit neguvernamental-EUR

Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

În ceea ce priveşte evoluţia ratelor dobânzii reale (Graficul 1.5), se constată permanenţa valorilor
real pozitive pentru dobânzile active în perioada analizată. Nu acelaşi lucru este valabil pentru
dobânzile pasive reale. Acest fenomen al iluziei monetare se poate explica atât prin gradul mai
redus al culturii bancare şi volatilitatea ratei inflaţiei, cât şi prin faptul că populaţia, de regulă, se
ghidează după valorile nominale, acestea fiind mai uşor de calculat (Shafir, Diamond, Tversky,
1997).

Grafic 1.5. Evoluţia ratelor dobânzii reale

15%

10%

5%

0%
ian.00
apr.00

ian.01
apr.01

ian.02
apr.02

ian.03
apr.03
iul.00
oct.00

iul.01
oct.01

iul.02
oct.02

iul.03
oct.03
ian.04
apr.04
iul.04
oct.04
ian.05
apr.05
iul.05

-5%

-10% dobânda activă reală pentru clienţi nebancari neguvernamentali


dobânda pasivă reală pentru clienţii nebancari neguvernamentali

-15%

Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

15
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Nivelul ridicat al spread-urilor, în special în cazul populaţiei, ridică şi o problemă importantă în


analizele de stabilitate financiară, respectiv cea a alocării eficiente a resurselor în economie.
Judecând doar din punctul de vedere al procesului de creditare, este posibil să asistăm la o
modificare a comportamentului celor care vor dori să se îndatoreze, în sensul renunţării la
resursele economisite în scop de precauţie, iar creditarea să aibă doar valoare marginală, până la
concurenţa sumei necesare. Acest posibil comportament nu promovează nici procesul de
economisire, nici cel de dezvoltare financiară.

Un ultim aspect pe care ne-am propus să-l surprindem în această secţiune a lucrării este acela de a
cerceta dacă spread-urile aferente sectorului bancar românesc urmează o evoluţie similară
înregistrată în altă ţară. În acest sens, alegând Polonia drept element de comparaţie, am obţinut
(Anexa 2) că, deşi din punct de vedere economic şi financiar între cele două ţări există
asemănări, evoluţia spread-urilor nu a urmat un trend similar. În opinia noastră, diferenţa
importantă provine de la gradul diferit de dezvoltare financiară existent între cele două ţări, astfel
încât, pe măsură ce în România se va produce adâncirea financiară (financial deepening), este
posibil ca nivelul spread-urilor să ajungă la unul apropiat celui din Polonia. Aceasta este
modificarea de fond care trebuie să se producă în sectorul bancar românesc, pentru că reducerea
spread-urilor nu este un scop în sine şi, prin urmare, apelarea la alte pârghii (cum ar fi rata
dobânzii de politică monetară) nu s-ar înscrie în gama celor mai indicate soluţii.

16
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

2. Evoluţia creditului neguvernamental în România

2.1. Imagine de ansamblu asupra evoluţiei creditului neguvernamental

Analiza în structură a bilanţului agregat al băncilor arată particularităţi la nivelul activului şi


pasivului. Astfel, creditele neguvernamentale (CNG) reprezintă poziţia dominantă, contabilizând
de regulă mai mult de 40 la sută din totalul activelor bancare, în timp ce locul secund este ocupat
de activele interbancare, ca urmare în special a unei politici a băncii centrale caracterizate prin
intervenţii de sterilizare semnificative şi cerinţe de rezerve minime considerabile (Graficul 2.1).
Aceste două poziţii bilanţiere, ca pondere în total active, sunt şi cele mai volatile, ceea ce ar
putea evidenţia faptul că sectorul bancar românesc se află încă în căutarea celei mai bune
structuri în ceea ce priveşte plasarea resurselor.

Grafic 2.1. Evoluţia categoriilor de active bilanţiere

70
60
Pondere în total active bancare

50
40
30
20
10
0
2

4
7

5
.9

.9

.9

.9

.9

.0

.0

.0

.0

.0
.9

.9

.9

.0
n

n
n

n
ia

ia

ia

ia

ia

ia

ia

ia

ia

ia

ia

ia

ia

active externe numerar credite interne active interbancare ia altele

Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Diferenţe în ceea ce priveşte structura activului bancar există şi în funcţie de dimensiunea


instituţiei de credit. Astfel, băncile mari5 s-au orientat cel mai puţin spre plasamentul în active în
valută, preferând oportunităţile oferite de creditarea în moneda naţională. Ponderea creditelor
neguvernamentale în lei acordate de aceste bănci este net superioară ponderii alocate de către
celelalte categorii de bănci acestui tip de plasament menţionat. Preocuparea băncilor mici de a
rămâne pe piaţă şi chiar de a-şi creşte cota a determinat o pliere mult mai pregnantă pe cererea
clienţilor de a se împrumuta în devize. Astfel, din totalul resurselor, la sfârşitul anului 2004,
55 la sută din active erau în valută. Băncile mijlocii sunt cele care au direcţionat cea mai mică
pondere din activul lor către creditele în lei, comparativ cu băncile din celelalte două eşantioane.
În schimb, băncile din această categorie excelează prin active interbancare în lei (aproape o
treime din active era direcţionată la sfârşitul anului 2004 către această destinaţie) şi credite în
valută (Tabelul 2.1).

5
Am considerat bănci mari cele care deţin active superioare nivelului de 10 la sută din totalul activelor bancare agregate din
sistem. Băncile mijlocii le-am considerat a fi cele care deţin active între 3-10 la sută, iar băncile mici cele care deţin active sub
3 la sută. Definiţia am aplicat-o valorilor aferente lunii decembrie 2004.
17
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Tabel 2.1. Evoluţia în structură a activelor bancare, pe grupe de bănci


(pondere în total active bancare)
-%-
Bănci mari Bănci mijlocii Bănci mici

2002 2003 2004 2002 2003 2004 2002 2003 2004

Active în valută (active


externe şi active interne
în valută) 33,61 34,89 37,06 42,49 46,33 45,81 46,29 54,82 55,00

Numerar în casierie 1,58 0,93 0,60 1,77 1,61 1,11 1,44 1,10 0,93

Credite neguvernamentale
în lei 18,96 28,54 24,77 7,64 15,04 12,46 13,75 19,71 14,91

Credite guvernamentale 6,54 2,86 2,36 15,24 6,34 3,50 8,79 4,30 2,09

Active interbancare în lei 24,71 19,04 22,88 23,66 23,65 30,92 19,24 12,81 20,26

Alte active 14,60 13,75 12,33 9,21 7,04 6,20 10,50 7,26 6,80
Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Accentuata creştere a creditului a fost susţinută, pe de o parte, din surse interne ale băncilor
(creşterea nominală a capitalurilor proprii în 2004 a depăşit 31 la sută), iar pe de altă parte, din
surse atrase. Astfel, în ceea ce priveşte sursele externe, aşa cum se poate constata din Tabelul
2.2, ponderea pasivelor externe în total bilanţier se află într-o creştere continuă, în ultimii 5 ani
triplându-şi importanţa. Un rol important în această dinamică l-ar putea avea în ultimul timp şi
restricţiile administrative impuse de banca centrală în scopul limitării creditului în valută. Aceste
fluxuri măresc datoria privată externă şi pot determina comportamente de creditare mai riscante
din partea instituţiilor de credit în scopul fructificării disponibilităţilor (sau în unele cazuri a
capitalurilor) semnificativ excedentare. Referitor la resursele atrase interne, structura pe valute
arată că depozitele în moneda naţională au fost preponderente în ultimii ani, astfel încât
orientarea băncilor către surse externe de finanţare, în condiţiile în care creditul neguvernamental
în valută a avut o expansiune considerabilă, se înscrie în practica unui management eficient.

Tabel 2.2. Ponderea pasivelor externe în totalul pasivelor bancare agregate

- %-
2000 2001 2002 2003 2004 iunie 2005

5,66 5,93 7,03 11,70 15,84 18,57

Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

18
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Trecând de la analiza în structură la cea în volum, observăm că expansiunea CNG din 2001
urmează unei perioade de contracţie severă a creditului (Tabelul 2.3).

Tabel 2.3. Modificarea procentuală a CNG real faţă de anul precedent (1991-2005)

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005*

-38 -54 -35 19 36 4 -47 17 -37 -8 21 28 48 26 26

*august 2005-august 2004


Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Creşterea susţinută a CNG începând cu 2001 diferă pe componente, ritmul cel mai important de
dezvoltare aparţinând segmentului populaţiei (Tabelul 2.4).

Tabel 2.4. Evoluţia creditului neguvernamental real


-%-
Creştere faţă de anul anterior Creştere faţă de anul 2000

2001 2002 2003 2004 2005* 2001 2002 2003 2004 2005**

Ag.ec. stat 17,7 19,7 9,5 -4,1 -11,4 17,7 40,9 54,3 47,9 27,9

Ag.ec. privaţi 20,3 18,7 24,4 22 17 20,3 42,7 77,6 117 129

Populaţie 44,1 122 214 45 64,5 44,1 220 904 1356 2 263,2

Altele 14,7 103 106 40,1 0,5 14,7 133 280 572 775,4

Total 21,1 28,2 48,3 26,3 26,3 21,1 55,2 130 191 233,7

PIB 5,7 5 5,2 8,3 5 5,7 111 117 126 132,77

* august 2004-august 2005


**august 2000-august 2005
Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Evoluţia semnificativă a CNG nu este o caracteristică doar a României, ci a majorităţii ţărilor din
Europa Centrală şi de Est, Baltică sau Balcanică (Tabelul 2.5 şi Graficul 2.2). Ritmul de creştere
a creditului neguvernamental este însă în scădere în ultimii doi ani (Tabelul 2.6), ceea ce poate
indica debutul perioadei de maturizare a sectorului bancar din economiile aflate în această zonă a
Europei.

Din acelaşi tabel remarcăm că în intervalul analizat s-a înregistrat o evoluţie ascendentă
deosebită la nivelul creditului acordat populaţiei, creştere care a depăşit-o pe cea aferentă
finanţării acordate companiilor. De asemenea, creditul în valută a cunoscut o evoluţie mai rapidă
decât cel în monedă naţională, pentru majoritatea ţărilor observate. Condiţiile mai atractive de
finanţare în valută şi tendinţa de apreciere a monedelor naţionale, caracteristică a ţărilor aflate în

19
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

tranziţie, pot constitui posibile explicaţii ale creşterii componentei în devize a creditului
neguvernamental.

Tabel 2.5. Dinamica dezvoltării financiare în unele ţari europene în tranziţie (2000-2004)
-%-
Creştere medie reală a CNG Pondere medie CNG în PIB
Ucraina 36,9 18,1
Letonia 35,6 29
Albania 30 7,2
Bulgaria 29,9 22,2
Lituania 25,4 16,6
Rusia 25,2 18,6
Belarus 22,2 10,3
Estonia 21,1 3,5
Moldova 20,2 17,3
Ungaria 18,1 38,2
Croaţia 14,1 48,4
România 12,6 8,5
Slovenia 9,5 40,3
Bosnia 7,1 3,2
Macedonia 4,8 19,3
Polonia 3,2 28,1
Cehia -5,8 36
Slovacia -8,5 38,1
Sursa: Hilbers et al (2005); Banca Naţională a României; Institutul Naţional de Statistică

Din eşantionul analizat, două excepţii atrag atenţia, respectiv Polonia şi Cehia, unde componenta
creditului în valută a cunoscut şi dinamici negative. Pentru Polonia explicaţia provine din faptul
că performanţele financiare ale companiilor în anul 2004 au fost considerabile, ceea ce s-a
concretizat într-un surplus de fonduri utilizat pentru autofinanţare (explicaţie valabilă şi în cazul
Cehiei). În acest context, unele corporaţii au optat pentru reducerea expunerii pe valută şi au
profitat de aprecierea monedei naţionale în a doua jumătate a anului 20046 pentru a rambursa
anticipat creditele în valută prin credite în monedă naţională. Rezultatul a fost o diminuare a
creditului în devize acordat companiilor cu 27,39 la sută în 2004. Un comportament similar se
poate observa şi la nivelul populaţiei, creditul în valută înregistrând o scădere de 5,15 la sută. În
cazul Slovaciei, diminuarea creditului în monedă naţională se datorează înrăutăţirii calităţii
creditelor, băncile fiind mai prudente în acordarea lor; în acelaşi timp se remarcă o creştere

6
În Raportul asupra stabilităţii financiare al Poloniei (2004) se menţionează ca aprecierea zlotului din a doua jumătate a anului
2004 a fost percepută de piaţă ca fiind una temporară.

20
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

accentuată a componentei în valută a CNG (tot în cazul Slovaciei), creştere explicată prin
tendinţa de apreciere a monedei naţionale7.

Grafic 2.2. Creşterea medie reală a creditului neguvernamental în Europa Centrală şi de Est

30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
2000 2001 2002 2003 2004

Sursa: Hilbers et al (2005); Banca Naţională a României; Institutul Naţional de Statistică

Din analizele noastre am observat că, la nivelul ţărilor emergente din Europa, cele cu un ritm de
creştere a creditului neguvernamental mai mare au, de regulă, o pondere a CNG în PIB mai
redusă şi reciproc (Tabelul 2.6). Ritmul mai lent de creştere a CNG este asociat cu o maturizare a
economiei şi o creştere a gradului de dezvoltare financiară.
Tabel 2.6. Evoluţia creditelor neguvernamentale în Europa
%
Credit neguvernamental acordat Credit neguvernamental acordat
Total credit neguvernamental
companiilor populaţiei
monedă monedă monedă
total valută total valută total valută
naţională naţională naţională

anul 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004

Romania 69,5 37,9 102 21,4 49,9 51,2 39,5 29,2 56,4 18,5 30,8 35,7 259 58,3 249 21 284 148

Bulgaria 0 48,3 0 35,3 0 66 0 38 0 8,6 0 61,7 0 76,2 0 70,2 0 144

Ungaria 33,4 19,2 9,5 9,5 38,1 38,1 22,7 12,9 13,8 4,2 39,3 25,7 60,9 26,9 45,3 14,8 107 62,4

Cehia 11,5 16,5 13,7 18,4 -3,6 1 -1,7 7,5 -0,5 9,1 -3,7 0,8 31,9 31,8 32,1 31,9 0,7 13,8

Slovacia 13,6 3,9 11,3 -0,2 24,6 21,5 3,8 -13,8 0 0 0 0 38,8 37,1 0 0 0 0

Polonia 7,1 3,6 0,7 13 25,5 -18 2,7 -3,9 2,1 6,9 15 -27,4 13,2 13,1 4,3 20,5 43,5 -5,2

Sursa: site-urile băncilor centrale

7
Raportul asupra stabilităţii financiare al Slovaciei (2004)
21
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

În concluzie, putem spune că evoluţia din ultimii ani a creditului neguvernamental în România
prezintă tendinţe asemănătoare cu cele manifestate la nivelul ţărilor din Europa Centrală şi de
Est. Printre principalele cauze ale acestei evoluţii putem enumera: îmbunătăţirea accesului la
resursele bancare, condiţiile favorabile de finanţare externă, gradul de dezvoltare financiară,
perspectivele economice favorabile pe termen mediu şi lung şi necesitatea finanţării continuării
reformelor structurale.

2.2. Creditul către companiile nefinanciare

Creditarea bancară către companiile nefinanciare a cunoscut un avânt semnificativ în ultimii ani,
ritmul mediu real de creştere fiind în perioada 2001-august 2005 de aproximativ 18 la
sută (Tabelul 2.7).

Tabel 2.7. Evoluţia ritmului de creştere a creditului către companiile nefinanciare


-%-
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005*

Ritm de creştere nominală 61,9 -3,1 28,7 56,1 40,1 39,5 29,2 23,9

Ritm de creştere reală 15,1 -37,5 -8,5 19,9 18,8 22,1 18,3 13,8
*
august 2004 - august 2005
Sursa: Banca Naţională a României

Expansiunea a fost însoţită de fenomenul de crowding in, competiţia agenţilor economici cu


autorităţile statului pentru resursele băncilor înclinând, începând cu anul 2001, în favoarea celor
dintâi (Graficul 2.3). Această modificare pe latura cererii de finanţare a permis şi o evoluţie
descendentă a ratelor de dobândă aferente creditelor acordate companiilor.

Grafic 2.3. Fenomenul de crowding in – pondere credit guvernamental şi credit către companii
în total active bancare

45%
40%
35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
.98

.99

.01

.02

.03

.04
.00

.05
8

5
98

99

00

01

02

03

04
.9

.0

.0

.0

.0

.0
.9

.0
ai

ai

ai

ai

ai

ai

ai

ai
p.

p.

p.

p.

p.

p.

p.
ian

ian

ian

ian

ian

ian
ian

ian
m

m
se

se

se

se

se

se

se

Credit guvernamental Credit catre companii

Sursa: Banca Naţională a României

În ceea ce priveşte competiţia pentru resursele bancare între companiile nefinanciare şi populaţie,
băncile din România s-au orientat în special pe creditarea companiilor nefinanciare. Pe plan

22
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

internaţional (Rose, 2003), resursele bancare către sectorul privat sunt alocate în egală măsură
între instituţiile nefinanciare şi populaţie. De exemplu, în zona euro, în august 2005 populaţia
deţinea 50 la sută din totalul creditelor către sectorul privat, în timp ce companiile nefinanciare
deţineau 42,2 la sută, proporţii care se menţin relativ constante în ultimii ani (Buletin lunar BCE
8/2005). Având în vedere aceste cifre, se poate concluziona că procesul de integrare a sectorului
bancar românesc către practicile din spaţiul UE va promova scăderea în continuare a ponderii
creditului către companiile nefinanciare în favoarea creditelor către populaţie. Cu toate acestea,
nu credem că respectiva tendinţă va fi una rapidă, având în vedere faptul că forţa financiară şi
potenţialul de absorbţie a resurselor bancare de către populaţie sunt încă reduse comparativ cu
cele ale companiilor nefinanciare.

Dinamica şi volumul finanţării companiilor de la instituţiile de credit depind şi de valoarea şi


evoluţia atât a capacităţii de autofinanţare, cât şi de creditarea obţinută de la celelalte companii
(prin intermediul creditelor comerciale, dar şi al arieratelor). După calculele noastre, capacitatea
de autofinanţare a companiilor româneşti este în creştere (Tabelul 2.8), reprezentând 102,57 la
sută8 în 2004 faţă de 2003, ca urmare şi a creşterii economice susţinute. La rândul lor, datoriile
comerciale deţin un rol semnificativ în finanţarea agenţilor economici români (Graficul 2.4), din
care arieratele ocupă un loc important (la sfârşitul anului 2004, ponderea arieratelor în total
datorii era, conform calculelor noastre, de 28,7 la sută). Totodată, în pofida dinamicii
semnificative a creditului către companii, ponderea datoriilor bancare în totalul finanţării
acestora rămâne în jurul valorii de 8 la sută (Mircea, Racaru şi Mărgărit, 2006).

Grafic 2.4. Finanţarea companiilor prin intermediul creditului bancar şi a datoriilor comerciale
mld. RON
120
99,9 102,1
100 87,1
80,9
80 69,4

60

40 29,4
22,5 25,4
15,6 18,1
20

0
ian.03 iul.03 ian.04 iul.04 ian.05
datorii către companii nefinanciare şi stat datorii către bănci

Sursa: Banca Naţională a României; Ministerul Finanţelor Publice; calcule proprii

Un alt aspect deosebit de important este acela că agenţii economici au dobândit calitatea de
creditor net în sistem (fac economii mai mult decât se împrumută), idee surprinsă şi de Mircea,
Răcaru şi Mărgărit, 2006. Credem că principale explicaţii ale acestui fenomen sunt legate de:

8
Capacitatea de autofinanţare a fost calculată la nivel agregat ca sumă între profit net şi amortizări (respectiv amortizări şi
provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale).
23
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

(i) sporirea capacităţii de autofinanţare a companiilor, în creştere ca urmare a cadrului


macroeconomic favorabil, (ii) creşterea finanţării prin intermediul datoriilor comerciale şi a
arieratelor, (iii) în cazul unor companii, contractarea de datorii externe şi plasarea sumelor astfel
obţinute în depozite în monedă naţională (arbitrajarea diferenţialului de dobândă şi obţinerea de
câştiguri inclusiv din apreciere), (iv) rezultatul constrângerilor legale privind participarea la
licitaţiile publice care obligă companiile să blocheze sume considerabile în depozite colaterale de
tipul garanţiilor, precum şi (v) dinamica în creştere a finanţărilor provenind din fonduri
europene. Poziţia de creditor net în sistem a companiilor nefinanciare poate semnala şi o posibilă
ineficienţă legată de utilizarea resurselor.

Creditul acordat companiilor are o evoluţie prociclică, atât datorită componentei de cerere
(creşterea PIB sau accelerarea creşterii economice determină majorarea cererii pentru asemenea
credite şi invers), cât şi celei de ofertă (prin înăsprirea sau relaxarea condiţiilor de creditare în
funcţie de starea economiei) (Sinkey, 1997). Analiza pe componente a creditului acordat
companiilor nefinanciare de către băncile din România (Graficul 2.5) arată că doar creditul în lei
pe termen mediu şi pe termen lung prezintă un caracter puternic prociclic (dar ponderea acestor
credite în total active bancare a fost foarte modestă), în timp ce creditul pe termen mediu şi lung
în valută a cunoscut o tendinţă mai moderată. Creditul pe termen scurt în valută are o mişcare
anticiclică. O explicaţie a acestor evoluţii o reprezintă faptul că soluţiile găsite de către bănci în
condiţii de volatilitate excesivă a indicatorilor macroeconomici sunt reprezentate de acordarea de
credite pe termen scurt, în special în valută.

Analiza evoluţiei pe maturităţi a creditelor acordate companiilor arată deja manifestarea


existenţei unei modificări în structură, în sensul scăderii ponderii creditelor acordate pe termen
scurt în favoarea celor cu maturităţi de peste 5 ani (Graficul 2.6). Spre comparaţie, la nivelul
zonei euro, la sfârşitul lunii august 2005, ponderea creditelor sub 1 an era de 31,2 la sută, a celor
între 1 şi 5 ani era 17,2 la sută, iar creditele peste 5 ani deţineau 51,5 la sută din totalul creditelor
către companii (BCE, 2005).

În ceea ce priveşte moneda în care sunt denominate creditele către companii, se constată o
creştere a ponderii finanţărilor în euro în detrimentul celor în dolari. Totodată, pe măsura
aprecierii monedei naţionale, creditul în valută devine mai avantajos, crescându-şi ponderea
(Graficul 2.7).

Este posibil ca această tendinţă să se păstreze în viitor, ceea ce ridică semne de întrebare în
privinţa volumului şi dinamicii riscului din sistem creat de către debitorii care obţin venituri în
altă monedă decât cea folosită pentru achitarea datoriilor rezultate din credite (unhedged
borrowers). Soluţia ar fi, fie ca băncilor să li se solicite cerinţe de capital superioare pentru acest
tip de expuneri, fie ca instituţiile credit să ofere acestei categorii de debitori instrumente
financiare în vederea acoperirii la riscul de curs de schimb, din care derivativele pot căpăta o
dinamică considerabilă, având în vedere şi că în viitorul apropiat se vor implementa normele
privind adecvarea capitalului. Pe de altă parte, în opinia noastră, nu ar trebui penalizate creditele

24
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

pentru investiţii acordate în monedă străină, astfel încât procesul de retehnologizare să profite de
conjunctura favorabilă a aprecierii monedei naţionale şi să aibă loc la costuri mai mici9.

Grafic 2.5. Evoluţia diverselor tipuri de credite acordate companiilor nefinanciare


(pondere în total active bancare - %)

16 2.8 1.0

15
2.4 0.8
14

13
2.0 0.6
12

11
1.6 0.4
10
9 1.2 0.2
8

7 0.8 0.0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

LEI_TS LEI_TM LEI_TL

18 14 6

16
12 5
14
10 4
12

8 3
10

8 6 2

6 4 1
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
VAL_TS VAL_TM VAL_TL

Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Grafic 2.6. Structura creditelor către companiile Grafic 2.7. Structura creditelor către companiile
nefinanciare în funcţie de maturităţi nefinanciare în funcţie de moneda de denominare

100% 100%
90% 90%
80% 80%
70% 70%
60% 60%
50% 50%
40% 40%
30% 30%
20% 20%
10%
10%
0%
0%
Dec. Dec. Dec. Dec. Dec. Aug. Dec. Dec. Dec. Dec. Dec. Aug.
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Sub 1 an Între 1-5 ani Peste 5 ani


ROL EUR USD altele

Sursa: Banca Naţională a României (Centrală Riscurilor Bancare)

Din punct de vedere al repartizări geografice a creditelor pentru companiile nefinanciare


(Anexa 3) se observă o puternică asimetrie a direcţionării finanţărilor. Astfel, zona Bucureştiului

9
În fundamentarea acestei opinii, am plecat de la ipoteza aprecierii pe termen mediu a monedei naţionale.
25
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

concentrează cea mai mare parte a creditelor, urmată de zona de vest a ţării. Această distribuţie
este explicată de ponderea pe care aceste zone de dezvoltare o au în total PIB, în condiţiile în
care centrul şi nord-estul ţării traversează un proces mai lent de restructurare a sectorului real.
Totodată, gradul de concentrare trebuie analizat şi având în vedere faptul că, de regulă,
expunerile semnificative aferente companiilor mari din teritoriu nu pot fi obţinute decât din
centrala băncii, care în cele mai multe cazuri se află în capitală.

În ceea ce priveşte dimensiunea debitorului, Strahan şi Weston (1998) au evidenţiat că nivelul


creditării IMM-urilor creşte constant în raport cu dimensiunea băncii, dar ponderea creditelor
către IMM pe unitatea de activ bancar urmează o curbă pătratică. O explicaţie ar fi că în condiţii
de expansiune economică companiile mari se vor putea finanţa într-o proporţie mai mare din
surse proprii sau de pe piaţa de capital. De aceea în lumina acestor argumente este posibil ca
băncile româneşti să se orienteze mai pregnant asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, marja de
risc fiind mai uşor de inclus în costul creditului, în condiţiile unui trend descendent al ratei
dobânzii.

Nu în ultimul rând, evoluţia creditelor pentru companii nefinanciare, în funcţie de destinaţie, a


cunoscut unele modificări în structură. Creditele de trezorerie rămân dominante, dar ponderea lor
este în scădere. În schimb, cel mai mare dinamism se înregistrează la nivelul creditelor pentru
bunuri imobiliare (Graficul 2.8), ilustrând dinamica sectorului construcţiilor şi în special a celui
privind spaţiile comerciale. Creditele pentru echipamente s-au menţinut la un nivel constant în
total credite, respectiv de 20 la sută (din care doar 16,5 la sută au fost în lei, iar restul în valută,
fapt explicat în special de achiziţionarea de utilaje şi alte echipamente din import).

Grafic 2.8. Evoluţia ponderii creditelor acordate companiilor nefinanciare, după destinaţie

70%

60%

50%

40%

30%

20%

10%

0%
0

5
00

0
01

1
02

2
03

3
04

4
05

5
l .0

l.0

l.0

l.0

l.0

l .0
r.0

t.0

r.0

t.0

r.0

t .0

r.0

t.0

r.0

t.0

r.0
n.
n.

n.

n.

n.

n.
iu

iu

iu

iu

iu

iu
oc

oc

oc

oc

oc
ap

ap

ap

ap

ap

ap
ia

ia

ia

ia

ia

ia

credite comerciale credite de trezorerie credite de export


credite pentru echipamente credite pentru bunuri imobiliare alte credite
obligaţiuni

Sursa: Banca Naţională a României (Centrala Riscurilor Bancare)

26
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Creditul în valută către companii ar putea creşte în continuare în condiţiile în care creditul pentru
echipamente reprezintă 20 la sută din totalul creditelor acordate companiilor, iar 73 la sută din
acesta sunt în valută (respectiv 58 la sută în euro), iar creditul imobiliar este de asemenea în
creştere (93 la sută fiind în valută, respectiv 78 la sută în euro). Pe de altă parte, majorarea ratelor
de dobândă pe plan internaţional ar putea face mai neatractivă această variantă de finanţare.
Creditul pentru export va rămâne la un nivel redus în special datorită problemelor existente în
sectorul exporturilor (nivel redus al profitabilităţii în ramuri precum industria textilă),
principalele beneficiare ale acestor credite fiind în 2005 companiile din sectorul comerţului cu
ridicata şi servicii de intermediere în comerţul cu ridicata.

2.3. Creditul către populaţie


Expansiunea semnificativă a creditului neguvernamental din ultimii ani a fost susţinută în bună
măsură de dinamica foarte accentuată a creditului către populaţie (Tabelul 2.8). Baza de la care a
pornit creşterea (177 milioane euro la sfârşitul anului 2000) a fost foarte redusă atât faţă de
nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă în alte state central şi est-europene (peste 8 miliarde euro
în Cehia, 1 miliard euro în Slovacia, peste 18 miliarde euro în Polonia), cât şi faţă de volumul
creditului acordat sectorului companiilor din România. Dimensiunea redusă a creditului către
populaţie în România este relevată şi de ponderea în total credit neguvernamental, în 2000 fiind
de doar 5,7 la sută.

În condiţiile în care, în ultimii ani, creditul acordat companiilor a avut o evoluţie pozitivă, dar
mai redusă comparativ cu cea a creditului acordat populaţiei, structura CNG s-a modificat
semnificativ, la finele anului 2004 ponderea creditului pentru populaţie în volumul total
ridicându-se la 28,4 la sută.

Tabel 2.8. Evoluţia creditului acordat populaţiei


-%-
*
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 aug . 2005
Ritm de creştere nominală 88,4 -3,1 45,2 87,6 161,5 258,9 58,3 52,3
Ritm de creştere reală 34,0 -37,4 3,2 44,0 122,0 214,6 44,8 44,7
*decembrie 2004 – august 2005
Sursa: Banca Naţională a României

Ceea ce este totuşi de remarcat în cazul României este modificarea bruscă de strategie – dacă în
celelalte ţări est-europene, orientarea către retail nu s-a realizat atât de rapid, în România
ponderea creditului către populaţie în CNG a crescut cu 21,6 puncte procentuale în perioada
decembrie 2001-decembrie 2004.

Dacă ţinem seama de: (i) situaţia din zona euro, unde ponderea medie a creditului pentru
populaţie în CNG era de 50,3 la sută în decembrie 2004, (ii) faptul că, în România, ponderea
creditului pentru populaţie în PIB era de numai de 5 la sută la sfârşitul anului 2004, în timp ce în
alte ţări central şi est-europene era superioară încă din 2002 (Ungaria – 6 la sută, Polonia – 7 la

27
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

sută, Cehia – 8 la sută), precum şi de (iii) contextul economic actual din ţara noastră şi cel de
convergenţă, putem afirma că piaţa creditului aferent populaţiei din România este departe de a fi
saturată.

Creditele acordate persoanelor fizice au un anumit grad de diversificare din punct de vedere al
dispersiei în teritoriu. În general, creditele acordate populaţiei de către bănci s-au concentrat în
zone ale ţării bine dezvoltate din punct de vedere economic. Capitala este singurul nucleu
geografic care concentrează un procent semnificativ din valoarea creditului către populaţie
acordat la nivel naţional (peste 30 la sută). Toate celelalte judeţe deţin sub 4 la sută din valoarea
cumulată a creditului către populaţie (Anexa 4). Opţiunea creditorilor pentru Bucureşti este
justificată de o rată a şomajului foarte redusă (2,7 la sută în august 2005) şi de un nivel ridicat al
veniturilor clientelei, superior mediei naţionale.

Grafic 2.9. Evoluţia componentelor creditului către populaţie (milioane RON)


14 000
12 000
10 000
credit de consum credit ipotecar
8 000
6 000
4 000
2 000
0
1

5
01

02

04

4
0

03

3
01

02

03

04

05
.0

.0

.0
.0

.0
c. 0

c.0

c. 0
c.0

c.0
p.

p.

p.

p.
n.
n.

n.

n.

n.
ar

ar

ar

ar

ar
de

de

de

de

de
se

se

se

se
iu
iu

iu

iu

iu
m

Sursa: Chestionar BNR10 şi Centrala Riscurilor Bancare

Volumul creditului către populaţie a crescut simţitor începând cu sfârşitul anului 2002,
componenta cu cel mai mare dinamism fiind creditul de consum. Acesta continuă să reprezinte
aproximativ trei sferturi din totalul creditelor către populaţie, situaţie evident diferită de cea a
ţărilor din zona euro, unde două treimi sunt destinate finanţărilor imobiliare. Analizând structura
creditului de consum, Chestionarul BNR indică o tendinţă de echilibrare între componentele
credit cu destinaţie achiziţionare de bunuri şi credit de consum cu alte destinaţii (Tabelul 2.9).

Tabel 2.9. Ponderea componentelor în creditul către populaţie


-%-
2000 2001 2002 2003 Feb. 2004
Credit pentru achiziţionare bunuri 26,8 21,7 22,1 27,9 29,6
Credit cu alte destinaţii 51,0 56,6 47,9 45,5 43,5
Credit de investiţii imobiliare 22,2 21,6 30,0 26,5 26,9
Sursa: Chestionar BNR

10
Chestionarul BNR a fost trimis principalelor instituţii de credit din România la începutul anului 2004 cu scopul de a obţine
informaţii suplimentare despre evoluţia creditului neguvernamental, care nu se regăseau în metodologiile standard de raportare.
Datele de raportare au fost: decembrie 2000, decembrie 2001, trimestrial pentru anul 2002 şi lunar pentru anul 2003.

28
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Creşterea ofertei de credit de consum se explică nu numai prin politicile expansioniste în acest
domeniu ale instituţiilor de credit, ci şi prin proliferarea, în ultimii ani, în special a practicii
marilor magazine de a oferi bunuri de folosinţă îndelungată în sistem rate. Pe partea cererii,
explicaţiile îşi au originea în creşterea puterii de cumpărare a populaţiei (inclusiv ca urmare a
unei politici fiscale şi a veniturilor mai laxe), modificarea comportamentului de consum, cât şi în
gradul scăzut de înzestrare cu bunuri de consum.

Tabel 2.10. Resurse de finanţare şi plasamente bancare ale populaţiei


mil. RON
2002 2003 2004 Sep. 2005
Salarii medii nete anuale 20 770,9 26 662,6 31 646,1 39 242,3*
Transferuri şi venituri din muncă 6 424,0 9 240,7 12 025,1 9 962,7**
Depozite bancare 15 834,8 19 191,1 24 387,8 28 430,4
Credite bancare, din care: 2 089,1 7 501,2 11 874,2 19 371,8
credite pentru consum 1 223,9 4 185,2 7 866,2 14 320,3
* estimare pentru anul 2005; ** august 2005
Sursa: Banca Naţională a României, Institutul Naţional de Statistică

Creditul către populaţie are un potenţial de creştere, ţinând seama de perspectiva sporirii
volumului cheltuielilor destinate consumului prin prisma teoriilor formulate de Modigliani şi
Friedman privind ciclul de viaţă al economisirii şi venitul permanent. Procesul de integrare
europeană reprezintă un factor esenţial în direcţia creşterii venitului permanent al populaţiei din
România. Anticipaţiile cu privire la evoluţia ascendentă a venitului disponibil urmează a fi
asimilate de către populaţie sub forma unui şoc permanent asupra nivelului de utilitate obţinut
prin creşterea consumului. Însă, această modificare a consumului nu se poate realiza în prezent
decât fie prin creşterea gradului de îndatorare, fie prin utilizarea resurselor deja acumulate
(Neagu şi Mărgărit, 2005). Din Tabelul 2.10 se observă că resursele disponibile ale populaţiei
provenind atât din salarii, cât şi din transferurile11 şi veniturile din munca prestată în străinătate
sunt în creştere, dar calitatea de creditor net în sistem a populaţiei s-a diminuat.

Un fenomen tot mai manifestat în ultimii ani pe piaţa românească îl constituie extinderea
continuă a maturităţii creditelor acordate populaţiei, ca urmare a dezvoltării fără precedent a
creditului ipotecar şi a creditului pentru achiziţionare de bunuri de folosinţă îndelungată.
Segmentul creditelor cu scadenţe de peste 5 ani înregistrează, de altfel, o evoluţie foarte rapidă,
dar segmentul creditelor pe termen mediu continuă să deţină ponderea dominantă în totalul
creditelor acordate populaţiei (Graficul 2.10). Această extindere poate fi într-o anumită măsură şi
artificială, considerată drept una din soluţiile identificate de bănci pentru eludarea măsurilor
administrative impuse de banca centrală pentru limitarea serviciului datoriei populaţiei în funcţie
de venitul disponibil.

11
Conform FMI (2005), la nivel mondial transferurile efective ar putea fi semnificativ mai mari, prin canalele informale estimându-se că
populaţia ar putea primi cu cel puţin 50 la sută mai mult decât se contabilizează în balanţa de plăţi.
29
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

În ceea ce priveşte moneda de denominare a creditelor acordate populaţiei, se remarcă preferinţa


pentru valută. Orientarea către valută (Graficul 2.11) survine: (i) pe fondul extinderii maturităţii de
acordare a creditelor către populaţie, (ii) ca rezultat al unor dobânzi mult mai reduse pentru
creditele în valută decât pentru cele în moneda naţională, (iii) ca urmare a aprecierii monedei
naţionale şi (iv) datorită relativei euroizări a preţurilor din anumite sectoare (cel imobiliar, al
mijloacelor de transport etc.).

Ritmul de creştere a creditului către populaţie este posibil să încetinească pe termen scurt, ca
urmare în special a măsurilor legislative recente care introduc constrângeri de lichiditate mai
aspre asupra populaţiei. Totuşi, pe termen lung, procesul de convergenţă la UE susţine aşteptările
privind creşterea salariilor ceea ce, coroborat cu nevoile în creştere de bunuri de consum şi
imobiliare ale populaţiei, va induce un ritm de creştere semnificativ aferent acestui segment de
creditare.
Grafic 2.10. Structura maturităţii creditelor Grafic 2.11. Structura pe moneda de denominare
acordate populaţiei a creditului acordat populaţiei
100% 100%
90% 90%
80% 80%
70% 70%
60% 60%
50% 50%
40% 40%
30% 30%
20% 20%
10% 10%
0% 0%
dec.00 dec.01 dec.02 dec.03 dec.04 2005- dec.00 dec.01 dec.02 dec.03 dec.04 2005-
aug aug
termen scurt termen mediu termen lung RON valută

Sursa: Banca Naţională a României

În privinţa componentelor creditului către populaţie, în viitor, un potenţial important de creştere


l-ar putea avea creditul imobiliar, deşi în momentul de faţă comportamentul populaţiei este
îndreptat către satisfacerea în primul rând a nevoilor privind bunurile de folosinţă îndelungată.

30
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

3. Principalele provocări ale evoluţiei creditului neguvernamental în România

3.1. Provocări ale evoluţiei CNG la nivel macroeconomic

Principalele riscuri potenţiale identificate la nivel macroeconomic ca urmare a creşterii creditului


neguvernamental sunt:
(i) cererea agregată să fie şi mai mult stimulată, cu consecinţele aferente asupra ratei
inflaţiei;
(ii) impactul nefavorabil asupra deficitul de cont curent să se accentueze;
(iii) natura creşterii creditului neguvernamental să fie de tip „boom&bust” şi să nu
reprezinte un fenomen de adâncire financiară (financial deepening);
(iv) creditul neguvernamental să determine o creştere rapidă şi semnificativă a preţurilor
activelor nefinanciare şi financiare, de tip bubble;
(v) să crească dificultatea conducerii politicii monetare folosind instrumentul ratei dobânzii
ca urmare a expansiunii creditului în valută (euroizarea bilanţului bancar).

Subiectul pericolului indus de creşterea presiunilor inflaţioniste ca urmare a potenţării cererii


agregate prin intermediul creditului neguvernamental nu ne propunem să-l abordăm pe larg în
această lucrare pentru că face obiectul unei analize mai detaliate în cadrul Rapoartelor asupra
inflaţiei elaborate de Banca Naţională a României. Conform acestora, existenţa unui cadru
favorabil creditării (scăderea ratelor dobânzii, aprecierea monedei naţionale şi implicarea
semnificativă în procesul de creditare a instituţiilor financiar nebancare, în special a companiilor
de leasing şi a celor de intermediere a creditului de consum) s-a concretizat într-o dinamică
importantă a creditului privat. În acest context, menţinerea unui excedent de cerere internă
accentuează presiunile inflaţioniste pe termen scurt.

Pe de altă parte, având în vedere că în special evoluţia preţurilor administrate şi a combustibililor


contribuie la propagarea procesului inflaţionist, rezultă că, pentru moment, contribuţia directă a
creditului neguvernamental la dinamica preţurilor nu este una majoră. Nu în ultimul rând,
creşterea creditului neguvernamental, în contextul unei ponderi ridicate dirijate spre finanţarea
companiilor, poate genera pe termen mediu şi lung12 o majorare a PIB potenţial cu efecte
benefice asupra diminuării presiunilor inflaţioniste.

În scopul eficientizării mecanismului de transmitere a politicii monetare (o analiză pentru


România a se vedea în Antohi, Udrea şi Braun, 2003) prin intermediul ratelor de dobândă ca
urmare a unui grad ridicat de euroizare a bilanţurilor instituţiilor de credit, banca centrală a luat
în ultima perioadă o serie de măsuri care să conducă la expansiunea creditului în moneda
naţională, în detrimentul celui în devize şi, în consecinţă, să determine o utilizare mai eficace a
respectivului instrument. Pe de altă parte, există şi voci (ex.: Tieman, 2004) care afirmă că
12
În special prin intermediul creditelor pentru investiţii.
31
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

randamentul transmisiei modificărilor de rată a dobânzii de politică monetară în schimbarea


ratelor de dobândă operate de instituţiile de credit este în România la un nivel asemănător altor
ţări din Europa Centrală şi de Est şi care au un bilanţ bancar mai puţin euroizat. În acest context,
problema se pare că ar fi localizată în mecanismul de transmitere a impulsurilor de la ratele de
dobândă practicate de instituţiile de credit către cererea agregată. La rândul lor, Mircea, Răcaru
şi Mărgărit (2006), ajung la concluzia că o explicaţie a unei eficienţe mai scăzute a
mecanismului de transmisie s-ar putea datora ponderii scăzute atât a datoriilor bancare în
portofoliul companiilor, cât şi a cheltuielilor cu dobânzile în total cheltuieli de funcţionare (sub
2 la sută).

În continuare ne vom concentra doar asupra celorlalte trei provocări la nivel macroeconomic
enunţate anterior, pentru că, după ştiinţa noastră, acestea nu au fost analizate până în prezent în
cadrul altor lucrări, iar importanţa lor asupra stabilităţii financiare este semnificativă.

A. Implicaţiile creşterii creditului asupra lărgirii deficitului de cont curent

În condiţiile în care deficitul fiscal s-a menţinut la valori modice în ultimii ani, creşterea
dezechilibrului extern a avut drept cauză majorarea cererii agregate din sectorul privat. Dacă în
anul 2003, creşterea investiţiilor a avut o contribuţie mai mare decât consumul în evoluţia cererii
agregate, în anul 2004 situaţia s-a inversat13 (Graficul 3.1).

Grafic 3.1. Evoluţia consumului final, a investiţiilor şi a deficitului de cont curent (pondere în PIB)

10%
90%
5%
70% 0%
-5%
50%
-10%
30%
-15%
10% -20%
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

investiţii şi variaţa stocurilor (scala din stânga) investiţii (scala din stânga)
consum final (scala din stânga) deficit de cont curent (scala din dreapta)

Sursa: Banca Naţională a României

În structura importurilor, ponderea cea mai mare este deţinută de bunurile necesare procesului de
retehnologizare şi prelucrare14, respectiv: (i) maşini, dispozitive mecanice (22 la sută),
(ii) produse mineraliere (15,85 la sută), (iii) materii textile (10,8 la sută) şi (iv) mijloace şi
materiale de transport (10 la sută). Dinamica cea mai mare aparţine mijloacelor de transport
13
În 2003, dinamica investiţiilor a fost principalul element care a determinat creşterea deficitului – investiţiile s-au majorat cu
1,64 la sută în PIB faţă de consum care a înregistrat o creştere cu doar 0,83 la sută în PIB. În 2004, investiţiile au scăzut cu 0,1 la
sută în PIB, în timp ce consumul a crescut cu 1,68 la sută în PIB.
14
Date august 2005

32
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

(creştere cu 85 la sută în 2004/2003 şi cu 63,1 la sută în august 2005/august 2004), dar acest
domeniu este posibil să-şi aplatizeze expansiunea în următorii ani, pe măsură ce piaţa va fi
saturată cu asemenea produse, componenta second-hand va lua amploare, iar oferta internă s-ar
putea transforma într-un factor de substituţie tot mai consistent. Creşterea importurilor de bunuri
de capital şi de consum s-a menţinut relativ constantă în 200515. Ca pondere în importuri,
bunurile de capital reprezintă 20,6 la sută, în timp ce bunurile de consum 15 la sută.

Comparând aceste evoluţii cu cele aferente creditului, observăm că ritmul de creştere a


importurilor pentru bunuri de consum (23,5 la sută) este inferior ritmului de creştere a creditului
de consum acordat populaţiei (64,5 la sută), ceea ce arată că doar o parte din creşterea volumului
creditului de consum acordat populaţiei se îndreaptă spre bunuri de consum din import. Analiza
este susţinută şi de valoarea termenilor absoluţi care reflectă o majorare a bunurilor de consum
din import cu 293,5 milioane RON, comparativ cu 6 646,8 milioane RON creşterea creditului
acordat populaţiei (din care mai mult de 70 la sută reprezintă credit de consum)16.

Pentru analiza dependenţei balanţei comerciale de creşterea creditului neguvernamental am


considerat următoarele două serii: importurile reale şi creditul neguvernamental real17. Estimările
se bazează pe date din ianuarie 2000-iunie 2005. Ambele serii sunt staţionare conform testelor
realizate18. Alegerea numărului optim de lag-uri în estimarea unui model de tip VAR (Vector
Autoregresive Model) s-a realizat cu ajutorul criteriilor Schwarz şi Hannan-Quinn care indică ca
lag optim o perioadă19. Conform modelului estimat, putem simula funcţiile de răspuns la un şoc
în cele două serii după cum este prezentat şi în Graficul 3.2. Impactul asupra importurilor dispare
după aproximativ 10 luni, însă trebuie avut în vedere că după aproximativ 3 luni efectul nu mai
este semnificativ statistic, ceea ce arată o persistenţă relativ scăzută a şocului în creşterea
creditului în importuri.

15
Bunurile de capital au crescut cu 38 la sută în 2004 şi cu 34 la sută în august 2005/august 2004; în timp ce bunurile de consum
s-au majorat cu 20,5 la sută în 2004 şi cu 23,2 la sută în august 2005/august 2004.
16
Diferenţa semnificativă (peste 1,2 miliarde EUR) între creşterea importurilor şi cea a creditului de consum în favoarea celui din
urmă demonstrează că respectiva concluzie se păstrează, chiar dacă ar putea exista unele dispute cu privire la categoriile de
bunuri care se includ în clasa bunurilor de consum (de exemplu mijloace şi materiale de transport).
17
Seriile sunt exprimate în milioane lei, iar preţurile sunt aferente lunii ianuarie 2000 şi desezonalizate folosind o procedură de
tip medie mobilă.
18
Atât testul Phillips Perron (cu constantă), cât şi testul Augmented Dickey-Fuller (cu constantă şi trend) au relevat
staţionaritatea datelor. Totodată trebuie avut în vedere că testul Phillips Perron realizează o ajustare a bias-ului care poate apărea
datorită corelaţiei în inovaţie.
19
Canova (2006) indică că pentru un număr de observaţii mai mare de 20 criteriile Schwartz şi Hannan-Quinn vor alege un
număr de lag-uri mai mic decât AIC (Akaike Information Criteria). În plus, AIC este inconsistent, în timp ce HQC şi SWC sunt
super consistenţi, alegând aproape întotdeauna modelul corect. Folosind o serie de simulări Monte Carlo, Ivanov şi Kilian (2001)
studiază proprietăţile criteriilor de estimare a numărului optim de lag-uri şi concluzionează că atât pentru procese staţionare, cât
şi pentru cele apropiate de a avea o rădăcină unitară, criteriul optim pentru date lunare şi trimestriale este Hannan-Quinn.
33
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Mergând mai departe cu analiza, conform decompoziţiei varianţei, observăm un impact scăzut
(deşi crescător) al creditului în importuri (Tabelul 3.1).

Tabel 3.1. Compoziţia varianţei importurilor

Perioada S.E. CNG_REAL IMP

1 4758549. 10.82889 89.17111

2 5807371. 14.51736 85.48264

3 6282763. 16.61670 83.38330

4 6519320. 17.75319 82.24681

5 6641093. 18.35798 81.64202

6 6704717. 18.67812 81.32188


9 6765237. 18.98434 81.01566

10 6770192. 19.00944 80.99056

11 6772818. 19.02273 80.97727

12 6774210. 19.02978 80.97022

Grafic 3.2. Funcţiile de răspuns la un şoc în creditul real, respectiv importuri

Response to Cholesky One S.D. Innovations ± 2 S.E.

Raspunsul cresterii CNG la un soc in cresterea CNG Raspunsul cresterii CNG la un soc in Importuri
2400000 2400000

2000000 2000000

1600000 1600000

1200000 1200000

800000 800000

400000 400000

0 0

-400000 -400000
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Raspunsul Importurilor la un soc in cresterea CNG Raspunsul Importurilor la un soc in Importuri


6000000 6000000

5000000 5000000

4000000 4000000

3000000 3000000

2000000 2000000

1000000 1000000

0 0

-1000000 -1000000
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

34
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Analiza a fost continuată prin aplicarea unui test de cauzalitate Granger, ale cărui rezultate sunt
prezentate în Tabelul 3.2. După cum poate fi observat, ipoteza nulă (nu există cauzalitate de tip
Granger dintre creditul neguvernamental real spre importurile reale) nu poate fi respinsă la un
nivel acceptabil pentru intervalul de încredere, în timp ce ipoteza nulă conform căreia
importurile reale nu cauzează Granger evoluţia creditului real este respinsă la 10 la sută. Astfel,
luând de asemenea în considerare posibilitatea unei erori de tip I, se poate spune, în contextul
aceleiaşi analize, că importurile cauzează Granger evoluţia creditului real. Mai precis, definiţia
cauzalităţii Granger, aplicată în acest context, implică faptul că valorile creditului real sunt
explicate de valori anterioare ale importurilor reale şi valorile importurilor sunt explicate de
valori viitoare ale creditului real.

Tabel 3.2. Testul de cauzalitate Granger pentru testarea legăturii între importuri reale
şi creditul neguvernamental real
Pairwise Granger Causality Tests
Sample: 2000:01 2005:06
Null Hypothesis: Obs F-Statistic Probability

IMP does not Granger Cause CNG_REAL 65 3.42816 0.06886


CNG_REAL does not Granger Cause IMP 0.74502 0.39138

Deşi ar putea părea surprinzătoare, concluzia prezentată în paragraful anterior poate fi explicată
intuitiv la nivel economic20 prin politica firmelor importatoare cu privire la stocuri şi expectaţiile
lor privind evoluţia viitoare a cererii prin prisma valorilor viitoare ale creditului real. Totodată,
acţiunile care au impact asupra nivelului viitor al creditului real (ex. măsurile recente de limitare
a creşterii creditului) pot genera un impact imediat asupra importurilor reale, datorită faptului că
firmele anticipează o scădere a valorii creditului neguvernamental şi îşi pot restrânge astfel
importurile în perioada curentă.

B. Natura creşterii creditului neguvernamental

Este necesar să stabilim dacă recenta evoluţie a creditului neguvernamental: (i) are ca rezultat
dezvoltarea sectorului financiar, având în vedere ponderea scăzută a creditului neguvernamental
în PIB, sau dacă (ii) asistăm la ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut ca şi
expansiunea creditului (credit boom). Respectiva distincţie a naturii creşterii creditului
neguvernamental este importantă în special din punctul de vedere al stabilităţii financiare. Astfel,
literatura de specialitate21 indică faptul că majoritatea credit boom-urilor este asociată cu crize în
cadrul sectoarelor bancare în aproximativ 75 la sută din cazuri şi cu crize valutare în mai mult de
80 la sută din cazuri. Totodată, revenirea la rate normale de expansiune a creditului după boom
este însoţită de deviaţii negative de aproximativ 5 la sută ale PIB real de la trend (FMI, 2004). Ca

20
Intuitiv, având în vedere că conceptul de cauzalitate Granger nu implică în mod necesar o cauzalitate la nivel economic.
21
Pentru o prezentare a rezultatelor obţinute în acest sens vezi Kaminsky, Lizondo şi Reinhart (1998).
35
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

principal mecanism de propagare a credit boom-ului, literatura de specialitate menţionează


acceleratorul financiar, potrivit căruia şocurile care afectează preţul activelor sunt amplificate
prin efecte bilanţiere22. Acesta este rezultatul imperfecţiunilor la nivelul pieţei care apar datorită
asimetriilor informaţionale, constrângerilor de lichiditate sau unor probleme aferente sectorului
instituţional.

Totodată, o evoluţie asemănătoare poate fi datorată şi şocurilor care afectează preţurile bunurilor
şi ale serviciilor. Luând în considerare că oferta de bunuri netranzacţionabile (non-tradable) este
mai puţin elastică decât cea de bunuri tranzacţionabile (tradable), o creştere a preţului primelor
relativ la a doua categorie, datorată unei cereri agregate mai ridicate, influenţată spre exemplu de
intrări de capital, conduce la o mărire a profitabilităţii firmelor care oferă servicii şi/sau bunuri
netranzacţionabile. Consolidarea poziţiilor bilanţiere conduce şi în acest caz la o disponibilitate
crescută din partea creditorilor de a acorda credite şi se manifestă printr-o creştere a efectului de
levier. O stopare sau o retragere a intrărilor de capital duce la o scădere a preţurilor la nivelul
bunurilor netranzacţionabile, procesul evoluând şi în acest caz în sens contrar (Caballero,
Krishnamurthy, 2001).

Astfel, distincţia dintre expansiunea creditului (credit boom) şi dezvoltare financiară (financial
deepening) devine foarte importantă în evaluarea efectelor pe care o astfel de evoluţie o poate
avea asupra contextului macroeconomic, pentru că procesul de dezvoltare financiară, deşi
însoţeşte procesul de dezvoltare economică23, nu produce efectele negative menţionate anterior.

Ca o primă modalitate pentru investigarea (in)existenţei unui proces de expansiune a creditului


(credit boom) în România, am folosit metodologia utilizată în FMI, 2004. Astfel, în lucrarea
amintită se consideră că o evoluţie a creditului real poate fi definită ca fiind un proces de tip
credit boom dacă excede deviaţia standard a creditului real în jurul unui trend cu un factor de
1.6424. Folosind un filtru Hodrick Prescott şi date desezonalizate25 (perioada 1993:01-2005:0826),
am obţinut că evoluţia creditului real în România nu indică prezenţa unui credit boom, astfel
încât existenţa unui fenomen de financial deepening este mai probabilă. Este de menţionat că,
deşi procedura conţine o serie de elemente ad-hoc (ex. folosirea filtrului Hodrick Prescott pe
întreaga perioadă şi nu unul iterativ, presupunerea existenţei unei distribuţii normale, alegerea

22
Expectaţiile optimiste asupra veniturilor viitoare pot genera creşteri în valoarea activelor, majorând astfel valoarea firmei ceea
ce conduce la o sporire a capacităţii de îndatorare a acesteia. Respectivul proces este nesustenabil în măsura în care expectaţiile
se dovedesc a fi incorecte, ceea ce generează o reajustare a preţurilor activelor, procesul descris mai sus producându-se în sensul
opus.
23
Deşi dezbateri asupra cauzalităţii între cele concepte mai există încă. Pentru o prezentare a principalelor studii în acest sens a
se vedea FMI, 2004, p. 148-149.
24
Această abordare este motivată de următorul aspect: dacă evoluţia creditului ar urma o distribuţie normală ar exista o
probabilitate de 5 la sută ca aceste valori extreme să fie întâlnite.
25
S-a folosit o un proces de ajustare a seriei de tip medie mobilă pe 12 luni, eliminându-se astfel şi elementele de sezonalitate din
serie.
26
S-a considerat respectivul interval de timp având în vedere durata medie a unui fenomen de tip „credit boom”. Considerarea
unui interval mai restrâns, justificabil dacă am avea în vedere faptul că în România au avut loc transformări structurale majore pe
perioada analizată, ar fi condus în plus la posibila subestimare a situaţiei reale (un trend care ar începe la nivelul anului 2000 spre
exemplu ar încorpora mult mai mult din recenta creştere a creditului neguvernamental, astfel încât abaterea de la trend ar fi mult
mai scăzută).

36
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

unui prag de 95 la sută, o serie relativ scurtă având în vedere durata medie a unui credit boom),
aceasta identifică corect credit boom-ul de pe parcursul anului 1996, începutul anului 1997,
evoluţie a creditului care a cunoscut o contracţie severă odată cu reajustarea structurală din 1997.

Un alt element care trebuie avut în vedere în identificarea situaţiei prezente ca (ne)fiind un
fenomen de credit boom este reprezentat de durata medie a unui asemenea fenomen. Astfel,
studiul FMI (2004) realizat pe un eşantion de 28 de ţări emergente analizate în intervalul
1970-2002 estimează durata medie a credit boom-ului ca fiind de trei ani şi jumătate, cu o
abatere standard de un an şi jumătate. Durata este măsurată ca numărul de ani în care evoluţia
creditului real depăşeşte deviaţia standard în jurul unui trend cu un factor de 1, condiţionată de
calificarea observaţiei respective ca fiind un proces de credit boom. Având în vedere concluzia
din paragraful ulterior, respectiv neidentificarea unui proces de credit boom în România,
conceptul de durată pentru evoluţia recentă devine irelevant. Pentru procesul identificat anterior
ca fiind unul de credit boom la nivelul României, aplicarea metodologiei prezentate estimează
durata expansiunii creditului ca fiind cuprinsă între octombrie 1995-martie 1997, o perioadă de
un an şi jumătate.

Inexistenţa în prezent a unui credit boom în România este susţinută şi de studiul efectuat de
Răcaru, Copaciu şi Lapteacru (2006). Folosind un model de tip logit multinomial de determinare
a probabilităţii de criză pe un panel de 20 de ţări emergente cu date din 1994-2004, autorii
observă că momentele de expansiune a creditului reprezintă un element semnificativ, însoţit în
perioadele postcriză de restrângeri importante ale creditului. Valorile medii ale creşterii
creditului în perioadele liniştite arată o creştere nepericuloasă pentru România de 29 la sută în
2005 şi de 23,2 la sută în 200627. Probabilitatea de criză estimată pe baza acestui model pentru
economia românească la momentul martie 2005 este de doar 3,38 la sută – iar modificarea
ritmului de creştere a creditului la 37,7 la sută determină o probabilitate de criză de doar 3,61 la
sută – în condiţiile în care celelalte variabile rămân la acelaşi nivel28.

Grafic 3.3. Evoluţia indicatorilor care ar putea semnala existenţa unui credit boom în România

35 180
30 160
25 140
20 120
15
100
10
80
5
0 60
-5 40
-10 20
-15 0
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Pondere deficit de cont curent în PIB (scala din stânga) Pondere CNG în PIB (scala din stânga)
Rata reală efectivă de schimb (scala din dreapta) Ponderea economisirii în PIB (scala din dreapta)

Sursa: Economist Intelligence Unit, Banca Naţională a României, calcule proprii

27
Am considerat o creştere economică de 5 la sută în 2005.
28
Rezultatele acestei analize trebuie interpretate cu prudenţă deoarece scenariile de expansiune a creditului nu presupun
modificarea celorlalţi indicatori (analiza este caeteris paribus).
37
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Pe de altă parte, apelând în continuare la metodologia propusă de FMI (2004), observăm că am


putea identifica în România şi semnale care ar promova ideea unui credit boom. Astfel, existenţa
unei corelaţii pozitive între evoluţia creditului real şi rata reală efectivă de schimb, şi negative cu
balanţa contului curent şi economiile domestice, poate reflecta faptul că natura creşterii actuale a
creditului neguvernamental este una de tip credit boom (Graficul 3.3).

În plus, aşa cum am menţionat şi în primul capitol, a crescut gradul de finanţare a băncilor
autohtone din alte surse decât depozitele, împrumuturile externe reprezentând o pondere în
creştere. Acest aspect este şi el unul caracteristic fazei de construcţie a unui proces de credit
boom în măsura în care este corelat cu o creştere a: (i) efectului de levier şi (ii) preţurilor relative
practicate de firmele producătoare de bunuri netranzacţionabile (non-tradable). Dacă la nivelul
preţurilor se poate observa o majorare mai ridicată pe componenta bunurilor netranzacţionabile
(poate şi ca urmare a efectului Balassa-Samuelson), efectul de levier în ultimii trei ani a
înregistrat o scădere în aproape toate sectoarele aferente serviciilor şi bunurilor
netranzacţionabile, cu excepţia societăţilor de intermediere financiară şi de învăţământ şi
construcţii (Tabelul 3.3). Trebuie remarcată însă creşterea importantă a efectului de levier la
nivelul sectorului construcţiilor (o dublare practic pe parcursul ultimului an) cu posibil impact
asupra stabilităţii financiare în condiţiile existenţei unui efect de bubble pe piaţa activelor
nefinanciare.

Tabel 3.3. Evoluţia efectului de levier (datorii/capitaluri proprii) pentru companiile din principalele
sectoare economice (2002-2004)29
Grupa CAEN Sector 2002 2003 2004
1,2 Agricultura 22,83 16,80 8,60
5 Pescuitul şi piscicultura 2,82 3,98 6,64
10-14 Industria extractivă 1,41 1,39 0,48
15-37 Produse ale industriei prelucrătoare 3,01 2,96 2,07
40-41 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 0,52 0,76 0,75
45 Construcţii 1,68 1,86 3,61
50-52 Comerţ cu amănuntul 6,61 5,88 4,12
55 Hoteluri şi restaurante 3,00 3,59 2,08
60-64 Transport, depozitare şi comunicaţii 2,59 2,40 n.a.
65-67 Intermediere financiară 3,68 3,20 3,82
70-74 Tranzacţii imobiliare 3,57 3,16 2,21
75 Administraţie publică şi apărare 1,97 1,83 n.a
80 Învăţământ 1,34 0,47 2,37
85 Sănătate şi asistenţă socială 9,00 3,86 2,79
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice, Centrala Riscurilor Bancare, calcule proprii

29
Date raportate în luna decembrie a anului corespunzător. Efectul de levier a fost calculat ca medie a distribuţiei gradului de
îndatorare a companiilor din respectivele sectoare de activitate

38
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Un grad ridicat de delimitare a perioadei curente ca fiind una de credit boom sau de adâncire
financiară nu poate fi obţinut nici prin interpretarea indicatorilor clasici folosiţi de literatura de
specialitate30. De exemplu, pentru cel de-al doilea fenomen am ales pentru analiză raportul dintre
moneda aflată în afara sistemului bancar şi depozite, M2 pe PIB şi M1 pe M2, indicatori
prezentaţi în dinamică în Graficul 3.4. Se poate observa ca gradul de monetizare este încă scăzut
comparativ cu nivelul înregistrat în ţările dezvoltate. Rapoartele dintre agregatele monetare
(M2/M1) şi cel dintre moneda din afara sistemului bancar şi depozite sunt în relativă creştere,
respectiv scădere, reflectând o încredere din ce în ce mai ridicată în sistemul bancar şi existenţa
unui potenţial de dezvoltare financiară la nivelul sectorului bancar românesc.

Ca urmare, analizele efectuate nu permit delimitarea clară a naturii creşterii creditului


neguvernamental. Totuşi, deşi în realitate se regăsesc aspecte caracteristice ambelor variante,
cele care susţin existenţa unui fenomen de adâncire financiară tind să aibă o pondere mai
ridicată.

Grafic 3.4. Evoluţia principalilor indicatori ai procesului de adâncire financiară

70% 5
60% 5
4
50% 4
40% 3
3
30% 2
20% 2
1
10% 1
0% 0
90

91

92

93

94

95

96

97

98

99

00

01

02

03

04
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20

M2/PIB (scala din stânga) Monedă în afara sistemului bancar/depozite (scala din stânga) M2/M1 (scala din dreapta)

Sursa: Banca Naţională a României

30
Spre exemplu, Eltony (2003)
39
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

C. Implicaţii asupra evoluţiei preţurilor activelor nefinanciare şi financiare

Aşa cum am arătat în capitolul 2, creşterea creditului neguvernamental destinat populaţiei a


reprezentat componenta cu cel mai mare dinamism din ultimii trei ani. Având acces tot mai facil
la finanţare, obţinând venituri disponibile în creştere şi având expectaţii optimiste privind
veniturile viitoare, o pondere tot mai mare a populaţiei s-a găsit în ipostaza de a-şi putea
transforma cererea potenţială de locuinţe într-una solvabilă. La rândul său, procesul de integrare
în Uniunea Europeană a contribuit semnificativ în a imprima preţurilor imobilelor o tendinţă de
convergenţă către valorile UE. Nu în ultimul rând, oferta de active nefinanciare a fost
necorespunzătoare atât ca volum, cât şi ca structură pentru a satisface această cerere în creştere.
Factorii enunţaţi au acţionat cumulativ în aceeaşi direcţie, respectiv au condus la expansiunea
preţurilor imobilelor. Totuşi, din lipsa datelor statistice, este dificil a se stabili dacă creditul
bancar a constituit sau nu factorul determinant în evoluţia puternic ascendentă a preţurilor
imobilelor rezidenţiale.

Creditele ipotecare acordate în perioada 2000-2005 s-au concentrat treptat către populaţie, a cărei
pondere în total credit ipotecar a crescut de la 8,95 la sută în 2000 la 63,83 la sută în 2005
(Graficul 3.5). Celelalte ramuri principale prezintă o pondere în scădere (tranzacţii imobiliare,
hoteluri şi restaurante), respectiv relativ constantă (construcţii, activităţi anexe şi ale agenţiilor de
turism). Acest rezultat ar putea arăta că presiunile asupra preţurilor imobilelor cu destinaţie
comercială nu provin în special din partea creditului bancar.

Intensificarea, deşi recentă, a competiţiei bancare la nivelul creditelor pe termen mediu şi lung şi,
în principal, la nivelul creditelor ipotecare, a generat o scădere a ratelor dobânzii la acest tip de
credite (şi implicit a serviciului lunar al datoriei), lărgind sfera potenţialilor clienţi31, în special în
rândul populaţiei.

31
Alt factor care ar fi putut potenţa cererea, deşi fără o conexiune directă cu evoluţia creditului neguvernamental, îl constituie
tendinţa din ce în ce mai accentuată spre urbanizare şi migraţia spre marile centre urbane.

40
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Grafic 3.5. Evoluţia ponderii creditelor imobiliare acordate populaţiei


şi principalelor sectoare economice32 (2000-2005)

70% 66,19 63,83


57,01
60%
50%
37,17
40%
30%
20% 15,27
8,95
10%
0%
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Persoane fizice
Construcţii
Comerţ cu ridicata şi servicii de intermediere în comerţul cu ridicata (cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor)
Hoteluri şi restaurante
Activităţi anexe şi auxiliare de transport, activităţi ale agenţiilor de turism
Tranzacţii imobiliare

Sursa: Centrala Riscurilor Bancare, calcule proprii

La rândul său, acceleratorul financiar a acţionat în aceeaşi direcţie a creşterii cererii pentru active
nefinanciare. Astfel, majorarea substanţială a preţurilor locuinţelor şi a terenurilor a generat, pe
de o parte, o cerere crescută pentru asemenea credite, dar pe de altă parte, creşterea valorii
colateralului sub forma activelor nefinanciare a permis o îndatorare mai ridicată prin intermediul
creditelor astfel garantate.

Grafic 3.6. Evoluţia raportului dintre preţul imobilelor şi venitul disponibil per capita (2000=100)
200

180

160

140

120

100

80
2000 2001 2002 2003 2004

Sursa: Neagu şi Mărgărit (2005), calcule proprii

32
S-au considerat primele 5 sectoare în funcţie de ponderea creditelor imobiliare pentru respectivul sector în total credite
imobiliare acordate.
41
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

În ceea ce priveşte oferta, dinamica locuinţelor nou construite nu numai că a fost una slab
ascendentă, dar probabilitatea ca noile locuinţe să se adreseze marii mase a solicitanţilor de
credit ipotecar este una scăzută, având în vedere suprafaţa medie ridicată a acestora (aproape 150
metri pătraţi). Totuşi, ca un element ce surprinde încercarea de adaptare a ofertei la cerere,
trebuie evidenţiată dinamica ascendentă a creditelor pentru echipamente acordate firmelor de
construcţii, credite care au crescut, în medie, în termeni reali, cu 40 la sută în ultimii 4 ani.

Evoluţiile prezentate care au surprins fenomenul de creştere a cererii de active nefinanciare, în


condiţiile unei oferte relativ scăzute, nu pot fi însă folosite ca argumente directe pentru afirmaţia
privind existenţa unui bubble pe piaţa activelor nefinanciare, putându-se argumenta că respectiva
evoluţie a preţurilor este una necesară echilibrării pieţelor. Aspectele care ar putea determina
existenţa unui astfel de fenomen se referă în principal la confirmarea expectaţiilor şi măsura în
care acestea sunt raţionale. În acest sens, cel puţin pentru piaţa activelor nefinanciare, raportul
dintre preţuri şi venituri (mai corect spus deviaţia acestuia de la trend) şi raportul dintre chirii şi
preţuri33 sunt indicatori care ar putea indica (in)existenţa unui fenomen de bubble. La nivelul
României, raportul dintre preţul imobilelor şi venitul disponibil a înregistrat o creştere
substanţială în ultimii patru ani (Graficul 3.6), indicând că obţinerea unei locuinţe devine tot mai
dificilă pentru o proporţie din ce în ce mai ridicată din populaţie. Oricum numărul insuficient de
observaţii nu permite estimarea unui trend şi în consecinţă a unei deviaţii a raportului actual de la
acest trend, astfel încât identificarea existenţei unui bubble pe piaţa activelor nefinanciare este
extrem de dificilă. Totodată, distincţia între o supraapreciere a preţurilor activelor nefinanciare şi
tendinţa de convergenţă către preţurile înregistrate la nivel european este greu de realizat, în
principal datorită lipsei datelor necesare verificării unei astfel de ipoteze.

La nivelul activelor financiare, un rol direct al impactului evoluţiei creditului neguvernamental


este de presupus a fi scăzut având în vedere că în România nu există practica achiziţionării de
active ale pieţei de capital în marjă, iar ponderea creditelor cu destinaţie cumpărarea de acţiuni
sau obligaţiuni este nesemnificativă. Un impact indirect al creditelor asupra evoluţiei preţurilor
activelor financiare este posibil prin folosirea creditelor pentru investiţii34 care să conducă la o
creştere a valorii de piaţă a firmelor (coeficientul mediu q al lui Tobin), permiţând astfel din nou
o îndatorare mai ridicată. Dar, aşa cum am arătat în Tabelul 3.3, îndatorarea relativă (raportată la
capitalurile proprii) corespunzătoare companiilor din România s-a diminuat, astfel că ipoteza
impactului indirect al creditului asupra preţului activelor financiare este mai puţin probabilă.

Totuşi, credem că aspectele privind influenţa creditului asupra preţurilor activelor financiare şi
nefinanciare ar trebui monitorizate în continuare pentru că o evoluţie nefavorabilă în această
direcţie poate afecta stabilitatea financiară.

33
În măsura în care expectaţiile sunt raţionale, relaţia dintre chirii şi preţuri ar trebui să fie una stabilă.
34
Deşi autofinanţarea continuă să joace rolul principal, începând cu 2003 ponderea creditelor interne şi externe se află pe un
trend ascendent. De la 8,10 la sută în 2002 la 9,20 la sută în 2003 pentru creditele interne, respectiv de la 4,81 la sută la 8,34 la
sută pentru creditele externe.

42
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

3.2. Provocări la nivel microeconomic


a) Capacitatea instituţiilor de credit de a gestiona creşterea creditului neguvernamental
Creşterea activităţii de creditare implică gestionarea unor riscuri de credit, de piaţă şi operaţional
sporite. Datele statistice arată că riscul de credit a fost gestionat corespunzător de-a lungul
perioadei de creştere a CNG, ponderea creditelor restante înregistrând o scădere în perioada
decembrie 2000 – august 2005 de la 2,45 la sută la 0,95 la sută. Cu toate acestea, tendinţa de
lărgire a maturităţii finanţărilor acordate, în contextul unui ritm semnificativ de creştere a
creditării, reprezintă semnale de alarmă asupra posibilităţii ca nivelul actual al creditelor restante
să nu reflecte nivelul real al riscului din sistem, acesta fiind subevaluat.

Tabel 3.4. Evoluţia ratei restanţelor pentru creditele acordate populaţiei şi companiilor
-%-

Dec. 2000 Dec. 2001 Dec. 2002 Dec. 2003 Dec. 2004 Aug. 2005

2,45 2,97 1,67 1,27 1,16 0,95

Sursa: Banca Naţională a României

La rândul său, concurenţa puternică determină preocupări de sporire a cotei de piaţă, iar uneori
acest comportament duce la relaxarea condiţiilor de creditare, cu atât mai consistente cu cât ar
putea acţiona şi o percepţie excesiv de optimistă asupra riscului, justificată şi de observarea unei
ponderi reduse a creditelor neperformante.

Probabilitatea unor pierderi aşteptate există începând cu momentul acordării creditului, dar
nivelul efectiv va fi vizibil ex-post. Experienţa internaţională consemnează că multe din creditele
mai puţin performante au fost acordate în faza de expansiune a ciclului economic, când domina
optimismul, dar calitatea mai slabă a acestora a fost consemnată în bilanţ prin intermediul
provizioanelor abia când perioada de creştere economică a încetinit.

43
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Grafic 3.7. Prociclicitatea provizioanelor specifice pentru riscul de credit

3% 9%
8%
2,5%
7%
2% 6%
5%
1,5%
4%
1% 3%
2%
0,5%
1%
0% 0%
2000 2001 2002 2003 2004

ponderea provizioanelor în credite interne creştere PIB real (scala din dreapta)

Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Ca şi în alte ţări, şi în România se observă un anumit caracter prociclic al provizioanelor pentru


riscul de credit (Graficul 3.7). Aceste provizioane se calculează ex-post, crescând în perioade de
recesiune şi diminuându-se în perioade de expansiune, generând fluctuaţii în profitabilitatea
băncilor. Un nivel ridicat al provizioanelor duce la o reducere a profiturilor bancare şi astfel la o
diminuare a creditării, ceea ce va accentua faza descendentă a ciclului economic.

Contrabalansarea efectelor prociclice ale sistemului actual de provizionare se poate realiza prin
aplicarea unui sistem de provizionare statistică (sau dinamică). Acest sistem a fost introdus cu
succes de Banca Spaniei35 în 2000, într-o perioadă caracterizată de o expansiune a creditului
neguvernamental asociată cu un nivel scăzut al creditelor neperformante şi implicit cu un nivel
scăzut al provizioanelor specifice. Modelul a fost preluat ulterior şi de alte ţări (Portugalia,
Uruguay, Franţa), fiind aplicat în mod flexibil, respectiv doar pentru anumite părţi din activul
bilanţier (cazul unor state europene, SUA, Japonia) sau doar pentru creditele nou acordate.

Utilizarea unui sistem de provizionare dinamică este recomandată în special în anumite condiţii.
O justificare a introducerii acestei metode rezidă în existenţa unor provizioane specifice reduse,

35
Metodologia de calcul al provizioanelor dinamice propusă de spanioli presupune ca, în fiecare trimestru, băncile să calculeze
diferenţa între pierderea aşteptată (riscul latent) şi provizioanele specifice. Dacă diferenţa este pozitivă, valoarea acesteia va fi
transferată din profiturile băncii într-un fond special al provizioanelor dinamice. Dacă riscul latent este mai mic decât
provizioanele specifice, valoarea diferenţei va fi transferată din fondul provizioanelor dinamice în profitul băncii. De asemenea,
s-a fixat o limită superioară pentru provizioanele dinamice, astfel încât acestea nu trebuie să depăşească de trei ori valoarea
pierderii aşteptate estimate.
Pentru a calcula pierderile aşteptate, în spiritul Basel II, băncile pot utiliza modele interne pentru evaluarea riscului de credit care
trebuie să fie aprobate de banca centrală sau pot evalua pierderile aşteptate aplicând o abordare standard prin care banca centrală
fixează coeficienţii de ponderare. Spre exemplu, Banca Spaniei propune şase categorii de risc (de la 0 la sută pondere de risc
pentru creanţele fără risc, 0,1 la sută, 0,4 la sută, 0,6 la sută, 1 la sută, până la 1,5 la sută pentru creanţele cele mai riscante).
Aceşti coeficienţi au fost stabiliţi pe baza valorilor medii ale provizioanelor aferente activelor bilanţiere şi extrabilanţiere, de-a
lungul a mai multor ani. Totodată, în Spania, provizioanele dinamice sunt impozabile şi nu se includ în calculul capitalului. Pe
termen scurt, adoptarea unui asemenea sistem este costisitoare pentru bănci, profitul putând fi afectat semnificativ, dar pe termen
lung atenuează şocurile ce pot apărea la nivelul profitului bancar.

44
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

care vor fi obţinute prin aplicarea principiului privind valoarea justă, odată cu introducerea
IFRS-urilor36. Totodată, folosirea acestui sistem este utilă într-o perioadă de creştere economică,
când se aşteaptă o expansiune a îndatorării, ceea ce permite băncilor acumularea unui fond
adecvat al provizioanelor dinamice.

Realitatea economică a României ultimilor ani, caracterizată atât de creştere economică, cât şi de
o dezvoltare a creditului neguvernamental, satisface unele ipoteze care stau la baza introducerii
sistemului de provizionare dinamică. Adoptarea unui model de tip forward-looking, de tipul
celui prezentat, ar putea fi utilă pe termen mediu, fiind o modalitate de atenuare a surselor de
instabilitate financiară prin stimularea unui comportament mai prudent atât la nivelul băncilor,
cât şi la nivelul întregului sistem financiar. Cu toate acestea, aplicarea unui asemenea sistem
poate fi contestată de instituţiile de credit, pentru că induce costuri suplimentare.

Analizând riscul de concentrare, se observă în ultimii ani orientarea majorităţii instituţiilor de


credit către segmentul populaţiei. Dacă anul 2002 a permis băncilor mici să atingă rezultatele
scontate (unele chiar dublându-şi cota de piaţă), începând cu 2003 creşteri importante au fost
înregistrate doar la nivelul băncilor de talie medie cu capital majoritar străin. Tendinţa s-a
menţinut şi în 2004, fiind susţinută de proiecte importante de extindere a reţelei teritoriale.
Gradul mediu de concentrare a activelor bancare nu reprezintă o barieră puternică în aplicarea
strategiilor de dezvoltare ale băncilor mici, dar politica de extindere a reţelei poate deveni destul
de riscantă.

De altfel, sondajul realizat de Banca Naţională a României în 2003 referitor la riscurile cu care se
confruntă sectorul bancar românesc a relevat încă de atunci creşterea puternică a importanţei pe
care băncile mici o asociază dominanţei pe piaţă, în condiţiile intensificării competiţiei în
sistemul bancar.

O imagine de ansamblu asupra gradului de concentrare se poate observa în Tabelul 3.5. Astfel,
acesta a scăzut în ultimii ani, dacă judecăm atât din punct de vedere al criteriului activelor
bancare sau al creditelor neguvernamentale, cât şi al depozitelor, ceea ce este benefic pentru
stabilitatea financiară.

Comparativ, gradul de concentrare a sectorului bancar românesc se află la un nivel mediu faţă de
cel înregistrat pe plan european. Mai mult, Neagu (2003), analizând evoluţia acestui indicator
folosind indicele Herfindahl, ajunge la concluzia conform căreia gradul de concentrare a băncilor
din România nu evoluează spre limita considerată critică pe plan internaţional. În aceste condiţii,
credem că atenţia ar punea fi canalizată într-o analiză viitoare asupra (in)validării ipotezei ca
băncile din România să practice politici de tip oligopolist, influenţând mecanismul de alocare
eficientă a resurselor financiare.

36
Standardele internaţionale financiare şi de raportare
45
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Tabel 3.5. Evoluţia gradului de concentrare în sistem (primele 5 bănci din sistem)

-%-
2002 2003 2004 Sep. 2005
Active bancare 63,22 61,74 59,30 59,51
Credite neguvernamentale 76,04 71,70 62,82 61,49
Depozite 80,03 74,84 66,87 70,70
Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Riscul de piaţă înregistrează un nivel redus în condiţiile în care băncile îşi echilibrează, în
general, nepotrivirea (mismatch) pe maturităţi şi poziţia valutară netă, iar rata de dobândă
practicată la credite este fluctuantă.

Astfel, creşterea ponderii creditelor acordate pe termen mediu şi lung companiilor şi populaţiei,
în condiţiile în care depozitele bancare ale acestora au maturităţi de regulă pe termen scurt
(Tabelul 3.6), ar putea genera preocupări în direcţia capacităţii băncilor de a gestiona acest risc
de nepotrivire a maturităţilor.

Tabel 3.6. Structura pe maturităţi a activelor şi pasivelor bancare aferente companiilor


şi populaţiei
-%-
Active Active Active Active Active Active Pasive Pasive Pasive Pasive Pasive Pasive
<1L 1L-3L 3L-6L 6L-12L 1A-5A >5A <1L 1L-3L 3L-6L 6L-12L 1A-5A >5A
2003 10,5 3,7 5,5 22,7 45,8 11,8 60,4 18,6 5,8 11,1 2,9 1,3
2004 9,5 2,2 4,4 21,2 45,2 17,6 65,5 16,4 4,4 9,5 3,1 1,2
9/2005 8,6 1,8 2,8 20,3 39,4 27,0 67,4 14,8 4,0 9,5 3,3 1,1

Sursa: BNR, calcule proprii

Pe de altă parte, la nivelul bilanţului bancar agregat, problema maturităţii nu este atât de acută:
activele şi pasivele interbancare, respectiv guvernamentale, au contribuit la îmbunătăţirea
structurii pe maturităţi. Creşterea ponderii activelor pe termen lung a fost însoţită şi de majorarea
ponderii pasivelor pe acelaşi termen, nu însă în aceeaşi măsură. La nivelul activelor pe termen
mediu există o tendinţă de diminuare a ponderii în total, dar se constată creşterea ponderii
pasivelor pe termen mediu.

Tabel 3.7. Structura pe maturităţi a bilanţului sistemului bancar


-%-
Active Active Active Active Active Active Pasive Pasive Pasive Pasive Pasive Pasive
<1L 1L-3L 3L-6L 6L-12L 1A-5A >5A <1L 1L-3L 3L-6L 6L-12L 1A-5A >5A
2003 38,9 8,0 3,8 13,4 28,4 7,5 58,0 16,7 5,0 9,8 6,0 4,5
2004 42,1 5,3 2,7 12,1 27,0 10,8 58,3 13,4 4,1 8,3 11,7 4,2
9/2005 46,1 4,7 1,6 10,9 21,9 14,7 55,9 12,2 3,3 8,3 15,3 5,0

Sursa: BNR, calcule proprii

46
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Analizând riscul valutar, se constată o poziţie valutară a băncilor relativ redusă faţă de
dimensiunea bilanţului agregat. De exemplu, la sfârşitul lunii octombrie 2005, poziţia era lungă
reprezentând echivalentul a aproximativ 25 milioane euro. În acest context, pierderea maximă la
orizontul unei luni calendaristice (utilizând value-at-risk cu interval de încredere 99 la sută) era,
după calculele noastre, modestă (aproximativ 1,5 milioane euro la nivelul întregului sector
bancar românesc).

Amplificarea volumului activităţii bancare, în special a celui de creditare, presupune sporirea


riscului operaţional şi în special a celui informatic, în condiţiile în care unele dintre băncile cu
portofolii în creştere au o dotare informatică deficitară. În plus, conform sondajului privind
riscurile cu care se confruntă sistemul bancar în prezent şi pe termen mediu (BNR, 2003),
majoritatea băncilor respondente au plasat riscul informatic pe unul dintre ultimele locuri, ceea
ce presupune că acţiunile pentru reducerea lui (inclusiv achiziţionarea de soft-uri performante)
nu reprezentau o prioritate.

Implementarea în viitor a cerinţelor de adecvare a capitalului va impune instituţiilor de credit


respectarea unor cerinţe suplimentare referitoare la managementul riscurilor, care vizează, printre
altele, şi redimensionarea necesarului de capital în funcţie de riscurile asumate. În acest sens,
creşterea cerinţelor de capital ar putea reprezenta pentru unele bănci un şoc care va fi ajustat prin
costuri semnificative.

Factorii care reduc îngrijorările privind creşterea creditului provin în principal din
reglementarea şi supravegherea adecvată a instituţiilor de credit, dar şi din sprijinul furnizat de
băncile-mamă. Astfel, aşa cum s-a precizat, cadrul de reglementare prudenţială este în cea mai
mare parte armonizat atât cu cerinţele europene, cât şi cu cele mai bune practici în domeniu
promovate de Basel, reprezentând un instrument util în prevenirea manifestării sistemice a
eventualelor ameninţări de diminuare a calităţii portofoliului de credite. Printre măsurile cu
impact semnificativ din acest punct de vedere, enumerăm:
¾ armonizarea deplină a normelor referitoare la supravegherea solvabilităţii şi expunerilor
mari ale instituţiilor de credit cu prevederile Directivei 12/2000, inclusiv în ceea ce
priveşte supravegherea pe bază consolidată;
¾ emiterea de norme privind condiţiile de acordare a creditelor de consum şi de investiţii
imobiliare, pentru a limita ponderea serviciului datoriei în funcţie de venitul disponibil;
¾ implementarea normelor de control intern care stabilesc, între altele, principiile
administrării riscurilor semnificative de către bănci şi ale organizării şi funcţionării
auditului şi controlului intern ale băncilor.

La rândul său, activitatea de supraveghere bancară acţionează în direcţia monitorizării calităţii


creditelor, desfăşurându-se în conformitate cu majoritatea principiilor Comitetului de la Basel. În
plus, existenţa în cadrul BNR a Centralei Riscurilor Bancare reprezintă un sprijin pentru
instituţiile de credit, cărora le furnizează, la cerere, informaţii privind debitorii rău-platnici.

47
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Băncile care intră în perimetrul de consolidare a instituţiilor de credit străine (16 bănci,
reprezentând 62 la sută din activele nete ale sistemului bancar la sfârşitul anului 2004) se bucură
şi de susţinerea entităţilor-mamă, atât din punct de vedere financiar, cât şi structural, acestea
având posibilitatea de a oferi produse bancare deja testate pe pieţe cu caracteristici asemănătoare
şi beneficiind de modele de evaluare şi monitorizare ale debitorilor perfectate de mame.

b) Managementul procesului de creditare a companiilor nefinanciare


Pe lângă factorii analizaţi anterior, care favorizează un management eficient al expansiunii
creditelor, specificitatea segmentului creditat reclamă gestionarea unor riscuri distincte. Astfel,
deşi în ultimii ani (i) calitatea bilanţurilor companiilor s-a îmbunătăţit, (ii) capacitatea de
autofinanţare a crescut, iar (iii) procesul de adoptare a standardelor internaţionale de contabilitate
de către agenţii economici reprezintă un factor ce susţine evoluţia calitativă a creditării
companiilor prin reducerea asimetriei de informaţie şi posibilitatea comparabilităţii, calitatea
procesului de creditare a companiilor nefinanciare poate fi afectată negativ de aspecte precum:
¾ procesul de restructurare a sectorului real, încă în derulare în pofida progreselor
economice semnificative. Există încă o pondere importantă a întreprinderilor ineficiente
care diminuează gradul de siguranţă a activităţii de creditare. Deficitele cvasifiscale şi
slaba disciplină în domeniul plăţilor reprezintă principalele cauze ale arieratelor din
economie;
¾ lipsa unui istoric aferent debitorilor noi cu privire la întârzierile la plata facturilor emise
de diverşi furnizori, care nu poate fundamenta predicţii în ceea ce priveşte onorarea
obligaţiilor viitoare. Referitor la evaluarea de către creditori a firmelor nou-înfiinţate,
aspecte legate de volatilitatea încă ridicată a mediului macroeconomic constituie un
impediment în analiza dosarului de credit, prin faptul că în condiţii mai puţin predictibile,
planurile de afaceri ce stau la baza creditării conferă un grad mai scăzut de credibilitate
companiilor;
¾ deşi la nivel internaţional apelarea la evaluările agenţiilor de rating reprezintă o practică
uzitată pe scară largă în fundamentarea deciziilor de creditare a agenţilor economici
importanţi, în România nu există agenţii naţionale de rating, iar costurile apelării la
agenţii externe sunt prohibitive;
¾ slaba protecţie a drepturilor creditorilor, concretizată în proceduri de recuperare a
creanţelor restante îndelungate şi costisitoare care reduc valoarea ce poate fi recuperată,
suplimentează riscurile asumate în activitatea de creditare.

Eficienţa managementului poate fi analizată prin ponderea sumelor restante în totalul creditelor
către companiile nefinanciare pe fiecare categorie (total, fiecare monedă de denominare şi fiecare
maturitate). Evoluţia acestor indicatori a cunoscut un trend descendent din anul 2000 până în
prezent (Tabelul 3.8), dar informaţia trebuie analizată şi din prisma ideilor prezentate anterior
privind prociclicitatea creditelor restante.

48
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Tabel 3.8. Ponderea creditelor restante în totalul fiecărei categorii de credite către companii
-%-
Moneda de denominare Maturităţi
Total
sistem Termen Termen
Valută RON Termen lung
scurt mediu
Dec. 2000 2,5 2,7 2,3 2,7 2,2 1,2
Dec. 2001 3,1 3,8 1,9 3,9 1,2 0,2
Dec. 2002 1,7 1,6 2,0 2,2 0,7 0,3
Dec. 2003 1,5 1,6 1,4 2,2 0,4 0,1
Dec. 2004 1,4 1,3 1,6 2,2 0,3 0,1
Aug. 2005 1,2 1,2 1,3 1,8 0,6 0,1
Sursa: Banca Naţională a României

În vederea diminuării riscurilor privind activitatea de creditare a companiilor nefinanciare,


instituţiile de credit trebuie să dispună de o serie de instrumente şi mijloace de gestionare mai
eficientă a riscurilor de acest tip. O atenţie deosebită trebuie să li se acorde debitorilor care obţin
venituri denominate în altă monedă decât cea a serviciului datoriei (unhedged borrower). Cadrul
prudenţial a fost completat prin reglementarea riscului de concentrare pe creditul în valută ce
vizează tocmai debitorii neacoperiţi37.

O măsură ce se impune tot mai mult ca o prioritate, în contextul reformelor aduse de Basel II,
este crearea cadrului necesar dezvoltării agenţiilor naţionale de rating, a căror metodologie de
evaluare să corespundă criteriilor OECD. Serviciile agenţiilor vor constitui pentru creditori o
modalitate profesionistă de filtrare a agenţilor economici importanţi, eligibili pentru finanţare.

Protejarea într-o mai mare măsură a drepturilor creditorilor, îmbunătăţirea guvernanţei


corporatiste a companiilor nefinanciare, dezvoltarea instrumentelor de acoperire a riscului
valutar şi de rată a dobânzii, creşterea gradului de cultură financiară a debitorilor reprezintă tot
atâtea mijloace care pot acţiona în sensul îmbunătăţirii climatului de acordare a creditelor către
companiile nefinanciare.

c) Managementul procesului de creditare a populaţiei


Dezvoltarea creditului către populaţie a fost susţinută de creşterea puterii de cumpărare a
populaţiei în ultimii ani, pe fondul sporului salariilor reale, scăderii inflaţiei şi reducerii
şomajului. Accelerarea creditării acestui segment a adus riscuri suplimentare pentru bănci. Cu
toate acestea, analizând riscul de credit, ponderea creditelor restante în totalul creditelor acordate
populaţiei era de 0,5 la sută în august 2005, în scădere faţă de anii anteriori (1,1 la sută în
decembrie 2000).

37
Norma BNR nr.11 din septembrie 2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută prevede că
ponderea creditului în valută acordat companiilor şi populaţiei nu poate depăşi 300 la sută din fondurile proprii.
49
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Tabel 3.9. Ponderea creditelor restante în totalul fiecărei categorii de credite către populaţie
-%-
Moneda
Maturităţi
Total de denominare
sistem Termen
RON Valută Termen mediu Termen lung
scurt
Dec. 2000 1,12 1,05 1,46 2,07 1,02 0,31
Dec. 2001 1,53 1,59 1,22 3,00 0,85 0,18
Dec. 2002 1,12 1,43 0,29 3,02 0,46 0,04
Dec. 2003 0,56 0,72 0,18 2,24 0,42 0,02
Dec. 2004 0,57 0,92 0,16 0,91 0,80 0,03
Aug. 2005 0,51 0,86 0,16 0,95 0,79 0,05
Sursa: Banca Naţională a României

Deşi gradul de îndatorare a populaţiei a crescut constant în ultimii ani, valoarea atinsă recent este
încă mică comparativ cu cea raportată de ţările puternic industrializate. În plus, corelaţia dintre
creditul către populaţie şi salariile reale este strânsă, ultimii ani marcând accelerarea ratei de
creştere a ambilor indicatori.

O altă statistică arată că în ultimii ani rata în care populaţia se îndatorează depăşeşte rata de
creştere a veniturilor acesteia, ceea ce ar putea conduce, în viitor la creşterea mai accentuată a
ratei de default. Gradul de îndatorare a populaţiei, calculat ca pondere a creditelor bancare
acordate populaţiei în salariile nete anuale, a crescut simţitor – de la 3,6 la sută la sfârşitul anului
2000 la aproape 45 la sută în august 2005.

Rezultatele Chestionarului BNR indică un comportament mai puţin prudent la nivelul


debitorilor, care solicită credite pierzând din vedere faptul că vor trebui să suporte anumite
costuri aferente acestora. Această atitudine, ce nu se înscrie în tiparele raţionalităţii din teorie, a
fost semnalată şi în alte ţări. Astfel, Ausubel (1991) arată că principala motivaţie a expansiunii
spectaculoase a cardurilor de credit din Statele Unite în anii ’80, în pofida creşterii susţinute a
costului finanţărilor de acest tip, a constituit-o comportamentul posesorilor de carduri, care optau
pentru folosirea acestui instrument fără a ţine seama de dobânda asociată.

Din necesitatea de a gestiona mai prudent riscul de credit, în ultimii ani, s-a proliferat practica
asigurării creditelor acordate populaţiei. În plus, sunt asigurate şi bunurile de folosinţă
îndelungată achiziţionare prin credit, iar în cazul creditelor de investiţii imobiliare, băncile
impun debitorului, pe lângă asigurarea imobilului care face obiectul contractului, şi încheierea
unei asigurări de viaţă (Tabelul 3.10).

50
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Tabel 3.10. Ponderea creditelor asigurate în totalul creditului către populaţie


-%-
2000 2001 2002 2003 2004
2,2 3,7 5,7 16,6 16,7
Sursa: Chestionar BNR

Pentru a preîntâmpina apariţia incidentelor de credit pe acest segment şi a întări cadrul de


reglementare şi supraveghere aferent instituţiilor de credit, banca centrală a iniţiat o serie de
acţiuni, unele fiind deja detaliate. Un impact deosebit asupra evoluţiei creditului către populaţie
l-a avut emiterea, în 2004, a normelor ce impun instituţiilor de credit limitarea valorii maxime a
creditului ipotecar acordat (maximum 75 la sută din valoarea imobilului), limitarea valorii ratei
lunare de rambursare (la maximum 35 la sută din veniturile debitorului pentru creditele ipotecare
şi maxim 30 la sută din veniturile disponibile ale debitorului şi familiei acestuia pentru creditele
de consum). Totodată, se solicită garanţii personale/reale egale ca valoare cu creditul acordat, în
cazul creditelor personale, garanţii personale din partea unor terţi sau achitarea un avans de
minimum 25 la sută din valoare în cazul creditelor cu destinaţie achiziţionare de bunuri, precum
şi garantarea creditelor ipotecare în proporţie de minimum 133 la sută cu imobilul obiect al
contractului de credit. În 2005, aria creditelor reglementate de norma menţionată anterior s-a
extins asupra tuturor creditelor de investiţii imobiliare şi în plus a limitat ponderea tuturor
datoriilor în venitul net la 40 la sută38.

Autoritatea de supraveghere a pieţei asigurărilor a întreprins, de asemenea, acţiuni în sensul


diminuării riscurilor asociate asigurării creditelor de consum şi ipotecare, impunând, printre
altele, înfiinţarea departamentelor specializate pe această problemă în cadrul societăţilor de
asigurare şi limitarea reţinerii nete la 5 000 euro/debitor pentru creditele de consum, respectiv
50 000 euro/debitor pentru cele ipotecare.

Deşi atât instituţiile de credit, cât şi banca centrală au acţionat în sensul diminuării potenţialelor
riscuri aferente expansiunii creditelor, dată fiind amploarea fără precedent pe piaţa românească a
fenomenului, experienţa mai redusă a băncilor în acest sens şi precaritatea informaţiilor privind
comportamentul debitorilor generează preocupări legate de abilitatea băncilor de a gestiona o
astfel de evoluţie. Deficienţele de acest gen pot fi într-o oarecare măsură corectate prin impor-
tarea de know-how de pe alte pieţe care au traversat condiţii similare, cu atât mai mult în situa-
ţiile în care banca-mamă desfăşoară activitate de creditare a acestui segment pe respectivele
pieţe.

Factorul cu o incidenţă semnificativă asupra calităţii portofoliului de credite şi de altfel cel mai
dificil de gestionat îl constituie calitatea sistemului decizional al băncilor. Din acest punct de
vedere, un potenţial pericol este reprezentat de asocierea unor instituţii de credit cu intermediari
din afara sectorului financiar, în vederea acordării de credite de consum, fenomen care a luat
38
Norma BNR nr.10 din 2005 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, intrată în vigoare în
august 2005
51
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

amploare în cursul anului 2003 (ponderea creditului acordat prin intermediari a crescut de la 17,6
la sută la sfârşitul anului 2002 la peste 80 la sută în decembrie 2003 – chestionar). În încercarea
de a profita de relansarea creditului, asigurându-şi o cotă cât mai ridicată de piaţă, unele bănci
s-au asociat cu intermediari de genul magazinelor de electrocasnice, cărora li s-a alocat şi funcţia
de analiză preliminară a cererii de credit. Cadrul de reglementare impune, şi în cazul creditului
acordat prin intermediari, respectarea unor condiţii la fel de stricte ca şi în cazul finanţării directe
prin bancă. Cu toate acestea, instrumentarea zilnică a unui număr foarte mare de dosare de credit
poate ridica, în cazul unor bănci, suspiciuni în legătură cu calitatea evaluării bonităţii
beneficiarilor.

În plus, temporara lipsă de monitorizare a creditelor acordate de intermediari din surse proprii
sau atrase din afara sistemului bancar românesc influenţează negativ fundamentarea deciziilor de
creditare. Această problemă va putea fi însă rezolvată ca urmare a promovării cadrului legislativ
ce reglementează activitatea de creditare derulată de instituţiile financiare nebancare. Totodată,
inexistenţa unei baze de date comune tuturor creditorilor reduce posibilitatea determinării
gradului real de îndatorare a solicitanţilor de credite. Această problemă ar putea fi rezolvată prin
dezvoltarea bazei de date a Biroului privat de credit sau a Centralei Riscurilor Bancare cu
informaţii de la toate categoriile de creditori (instituţii financiare nebancare şi instituţii de credit).

52
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

4. Concluzii şi propuneri

În ultimii ani, cadrul economic şi financiar din România s-a îmbunătăţit, dar decalajele faţă de
unele ţări din Europa Centrală (sau UE-15) au rămas, în unele privinţe chiar considerabile.
Continuarea modificărilor structurale necesită finanţare şi, având în vedere rolul sectorului
bancar în cadrul sistemului financiar românesc, această finanţare va fi asigurată în mod
preponderent tot de către instituţiile de credit. Analiza cererii şi ofertei de credite a arătat că
aceşti doi factori acţionează în acelaşi sens, respectiv către creşterea creditului neguvernamental.
Astfel, pe partea cererii de credite: (i) procesul de restructurare a economiei (către una
funcţională de piaţă şi capabilă să facă faţă forţelor concurenţiale în special din UE) şi
(ii) modificarea comportamentului populaţiei (ca urmare a creşterii veniturilor şi a ajustării
preferinţelor de consum spre bunuri de folosinţă îndelungată şi servicii) conduc la creşterea
necesarului de resurse financiare atât pentru consum, cât şi pentru investiţii. Pe partea ofertei de
credite, restructurarea şi privatizarea sectorului bancar, sporirea competiţiei în contextul alinierii
la practicile europene acţionează în sensul expansiunii ofertei.

Identificarea dinamicii pe termen mediu a CNG este foarte dificil de realizat datorită seriei
istorice scurte de date statistice. Având în vedere dinamica actuală şi factorii determinanţi ai
evoluţiei CNG, o creştere medie anuală reală pe termen mediu de 20 la sută ar putea fi avută în
vedere. Această evoluţie ar putea conduce la orizontul anului 2010 la o pondere a CNG în PIB de
aproximativ 30 la sută, în continuare însă sub valorile înregistrate în prezent în majoritatea ţărilor
central şi est-europene. Diferenţa faţă de aceste ţări subliniază, pe de o parte, potenţialul
dezvoltării sectorului bancar românesc, dar, pe de altă parte, ilustrează fie: (i) existenţa unei
anumite limitări a posibilităţilor de investire în economia reală, fie (ii) existenţa unei stări de
oligopol în sectorul bancar românesc care se caracterizează şi prin practicarea unor preţuri (rate
ale dobânzii) ridicate ce conduc la o intermediere financiară mai puţin atractivă şi/sau
(iii) existenţa în posesia agenţilor economici a unor resurse proprii sau împrumutate (de la alte
companii nefinanciare) considerabile şi în creştere, ceea ce face ca aceştia să apeleze la
creditarea bancară doar în mod marginal.

Acest din urmă aspect am considerat că merită o atenţie deosebită. Astfel, din studiu a rezultat că
în România companiile nefinanciare au o capacitate de autofinanţare tot mai mare (ca urmare în
special a creşterii profiturilor), iar ponderea finanţării prin datorii altele decât cele bancare este în
creştere în cadrul bilanţului lor. Mai mult, în ultima perioadă, companiile au dobândit calitatea de
creditor net în sistem, economisind mai mult decât s-au împrumutat de la bănci. O evoluţie
asemănătoare am putut-o observa, la o scară mult mai mică, şi în cazul populaţiei, ale cărei
venituri disponibile s-au înscris pe un trend ascendent. Creşterea rapidă a salariilor, a capacităţii
de autofinanţate a companiilor (în special datorită componentei profiturilor) şi promovarea unor
politici fiscale prociclice, ar putea să conducă la o scădere şi mai mare în importanţă a rolului
creditului neguvernamental în a genera efectele negative privind lărgirea deficitului de cont
curent, creşterea presiunilor inflaţioniste sau expansiunea preţurilor activelor financiare şi
nefinanciare. Ca urmare, eforturile băncii centrale de a limita creşterea creditului în scopul de a

53
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

ţine sub control evoluţia cererii agregate s-ar putea concretiza în costuri (inclusiv de imagine) din
ce în ce mai mari în raport cu rezultatele.

Analiza structurii importurilor a arătat că ponderea bunurilor de consum este de doar 15 la sută şi
această valoare se păstrează relativ neschimbată în ultimii ani. Mai mult, ritmul de creştere a
creditului pentru populaţie destinat consumului este mult mai mare decât ritmul de creştere a
importurilor pentru bunuri de consum (şi comparând valorile absolute obţinem aceeaşi
concluzie), ceea ce reflectă faptul că doar o mică parte din credit este destinată importurilor.

În ceea ce priveşte natura evoluţiei creditului, respectiv dacă asistăm la o expansiune a acestuia
(credit boom) sau la o dezvoltare financiară (financial deepening), deşi am identificat aspecte
caracteristice ambelor forme, argumentele care pledează pentru existenţa unui fenomen de
dezvoltare financiară par a fi mai consistente.

Trecând de la analiza în volum la cea a preţului creditului, în studiu am analizat şi existenţa


alocării eficiente a resurselor disponibile în cadrul sectorului bancar. Din această perspectivă,
nivelul înalt al spread-urilor ridică semne de întrebare cu privire la eficienţa respectivei alocări.
Din analize a rezultat că nu numai elementele macroeconomice au rol semnificativ în dinamica
spread-urilor, ci şi cele microeconomice. Astfel, din prima categorie am obţinut că evoluţia ratei
dobânzii de referinţă a băncii centrale şi creşterea PIB au influenţă semnificativă asupra marjelor
de dobândă, în timp ce factorii microeconomici care joacă un rol foarte important în dinamica
marjelor de dobândă se referă la eficienţa cheltuielilor salariale, rentabilitatea activelor şi
ponderea creditelor neperformante în totalul operaţiunilor cu clientela. Acţiunea cumulată a
acestor factori credem că va conduce în viitor la diminuarea spread-urilor, dacă nu vor avea loc
schimbări de politici.

În ceea ce priveşte provocările la nivel microeconomic generate de dinamica CNG care ar putea
impieta asupra stabilităţii financiare, studiul s-a axat în special pe analizarea: (i) riscului de
credit, (ii) al celui valutar şi de nepotrivire a maturităţilor, şi (iii) surselor de finanţare pentru
acordarea creditelor.

Ritmul de creştere semnificativă a creditului, precum şi dirijarea acestuia cu preponderenţă spre


populaţie şi spre finanţare în valută reprezintă caracteristici întâlnite în ultimii ani nu numai în
România, ci în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est. În faţa acestor evoluţii, băncile
româneşti se pare că au găsit instrumentele necesare unui management corespunzător al
procesului de creditare, fapt reflectat şi prin nivelul redus şi în scădere al creditelor restante în
total credite acordate. Totuşi, acest indicator poate subevalua riscul de credit care există în
sistem, pentru că maturităţile de acordare a finanţărilor sunt tot mai mari, provizioanele sunt
pro-ciclice şi ritmul de creştere a împrumuturilor este considerabil superior ritmului în care se
înregistrează în bilanţ creditele altele decât cele din categoria standard. În acest sens, o soluţie ar
putea-o reprezenta modificarea regulamentului actual privind provizioanele în sensul adoptării
unui cadru dinamic de provizionare.

54
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

În structură, creditul pe termen mediu şi lung are cea mai mare dinamică, ceea ce poate ridica şi
problema managementului necorelării maturităţilor (maturity mismatch). Creditul către
companiile nefinanciare continuă să deţină ponderea cea mai mare (aproape 70 la sută), dar
populaţia devine un segment care câştigă uşor teren în cadrul bilanţului bancar. Pe măsură ce
puterea financiară a populaţiei va creşte, ne aşteptăm ca ponderea creditării să fie împărţită
relativ egal între cele două categorii de debitori. În ceea ce priveşte moneda de denominare a
creditului, valuta rămâne majoritară (aproximativ 60 la sută din total), ca urmare în special a
cererii provenite din rândul companiilor. În contextul în care creditul pentru echipamente şi cel
imobiliar au o tendinţă ascendentă, este posibil ca ponderea finanţărilor în monedă străină să
rămână ridicată. Pe de altă parte, creşterea ratelor de dobândă pe plan internaţional ar putea face
mai neatractivă această variantă de finanţare.

În ceea ce priveşte finanţarea creşterii creditului, analiza bilanţului bancar agregat a arătat că
aceasta a fost susţinută semnificativ din surse interne ale băncilor (creşterea nominală a
capitalurilor proprii în 2004 a depăşit 31 la sută) şi din surse externe. Acestea din urmă au
cunoscut o dinamică importantă, ponderea în total bilanţier fiind într-o creştere continuă,
triplându-şi rolul în ultimii 5 ani (de la 5,6 la sută la sfârşitul anului 2000 la 18,6 la sută în august
2005). Referitor la resursele interne atrase, structura pe valute arată că depozitele în moneda
naţională au fost preponderente, astfel încât orientarea băncilor către surse externe de finanţare,
în condiţiile în care creditul neguvernamental în valută a avut o evoluţie considerabilă, se înscrie
în practica unui management eficient.

În structură, este posibil ca dinamica semnificativă a creditului neguvernamental să fie susţinută


şi în viitor de creşterea mai rapidă a ponderii creditului către populaţie. Printre produsele pe care
estimăm că sectorul bancar românesc le va uzita cu preponderenţă, menţionăm:
¾ creditele destinate achiziţionării de bunuri de folosinţă îndelungată de către populaţie;
¾ cardurile de credit, având în vedere că rata de dobândă pentru aceste produse are
elasticitatea cea mai redusă, generând randamente substanţiale pentru lei, într-un
climat al ratei dobânzii descrescătoare;
¾ creditele ipotecare, inclusiv pentru companii, şi creditele acordate companiilor din
domeniul construcţiilor de imobile;
¾ instrumentele financiare derivate, oferite clienţilor pentru acoperirea riscurilor de curs
de schimb şi rata dobânzii, în condiţiile în care gradul de cultură financiară va creşte
şi clienţii băncilor vor solicita produse pentru a se acoperi la respectivele riscuri;
¾ creditul în valută către companii ar putea creşte în continuare în condiţiile în care
creditul pentru echipamente reprezintă 20 la sută din totalul creditelor acordate
companiilor, 73 la sută din acesta sunt în valută, iar creditul imobiliar este de
asemenea în creştere (93 la sută fiind în valută);
¾ creditul pentru export ar putea rămâne pe termen scurt la un nivel redus în special
datorită problemelor existente în sectorul exporturilor (nivel redus al profitabilităţii în
55
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

ramuri precum industria textilă, mobilă etc.), principalele beneficiare ale acestor
credite fiind în 2005 companiile din sectorul comerţului cu ridicata şi servicii de
intermediere în comerţul cu ridicata.

Aşadar, analizând factorii care influenţează calitatea creditelor neguvernamentale, am ajuns la


concluzia că riscurile ce derivă din creşterea activităţii de creditare sunt moderate, atât în ceea ce
priveşte componenta aferentă creditelor către companii, cât şi pentru cea corespunzătoare
creditelor pentru populaţie. La nivelul băncii centrale există instrumente aferente atât sferei de
reglementare, cât şi activităţii de supraveghere prin care se monitorizează eficient riscurile
implicite şi se poate interveni într-o manieră proactivă. Totodată, cadrul macroeconomic
favorabil şi procesul de aderare acţionează în aceeaşi direcţie.

În scopul reducerii riscului din activitatea de creditare şi pentru promovarea dezvoltării


financiare, o serie de măsuri pot fi avute în vedere, dintre care cele mai importante se referă la:
¾ extinderea bazei de date cu istoricul debitorilor aferenţi instituţiilor financiare nebancare.
În acest fel se va putea avea imaginea de ansamblu asupra volumului şi dinamicii
îndatorării din întregul sistem financiar, pe baza cărora măsurile de menţinere a
stabilităţii financiare vor fi mai bine fundamentate;
¾ creşterea protecţiei drepturilor creditorilor astfel ca disciplina din cadrul plăţilor să
crească. Asemenea măsuri ar putea conduce la o diminuare a volumului arieratelor, iar
necesarul de finanţare a companiilor ar fi satisfăcut prin intermediul sectorului bancar,
care are capacitatea de a asigura o disciplinare mai bună a jucătorilor în cazul neplăţii;
¾ modificarea normelor actuale privind provizionarea astfel încât acestea să aibă un
caracter dinamic. Implementarea ar presupune ca în perioadele de creştere a creditării şi
expansiune economică volumul provizioanelor să fie mai mare, pentru a exista resurse de
acoperire a pierderilor din perioada de încetinire economică sau chiar recesiune (abordare
anticiclică);
¾ înlocuirea normelor administrative care limitează expunerea instituţiilor de credit pe
debitorii neacoperiţi la riscul valutar la 300 la sută din fondurile proprii cu norme
orientate către piaţă în care expunerile faţă de aceşti debitori să fie penalizate prin cerinţe
de capital suplimentare. Din declaraţiile oficialilor băncii centrale a rezultat că puţine
bănci au fost afectate de aceste măsuri, iar acestea şi-au suplimentat rapid fondurile
proprii în special prin apelarea la resurse externe. Este posibil ca măsurile să aibă şi
efecte adverse, cum ar fi externalizarea activităţii de creditare pentru portofoliile cele mai
rentabile către băncile-mamă sau iniţierea unor comportamente de creditare mai riscante
din partea instituţiilor de credit în scopul fructificării capitalurilor semnificativ
excedentare. În aceste condiţii, este posibil ca totalul costurilor implementării
respectivelor norme administrative, inclusiv prin prisma imaginii negative create băncii
centrale, să exceadă beneficiile. Propunerea noastră se întemeiază pe argumente de piaţă,
normale pentru un management bancar modern, în antiteză cu caracterul administrativ al
normelor actuale. Este tot atât de adevărat că impactul propunerilor ar putea fi modic
56
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

asupra capitalurilor (şi implicit asupra diminuării ofertei de credit în valută), dar acelaşi
rezultat s-a obţinut şi în contextul actualelor prevederi administrative de limitare a
creditului în devize;
¾ realizarea unui studiu în care să se analizeze în profunzime factorii determinanţi ai
spread-urilor din România, inclusiv prin comparaţie pe un panel cu ţările Europei
Centrale şi de Est. Alocarea eficientă a resurselor este foarte importantă pentru
stabilitatea financiară, iar evoluţia spread-urilor surprinde această alocare din punct de
vedere al preţului resurselor financiare. Totodată, credem că ar fi utilă şi analizarea
caracterului de oligopol al sectorului bancar românesc şi efectele acestei realităţi asupra
eficienţei alocării resurselor financiare;
¾ creşterea gradului de cultură financiară a agenţilor economici şi populaţiei, prin
prezentarea riscurilor la care se pot expune ca urmare a îndatorării şi a mijloacelor de
protecţie împotriva respectivelor riscuri, diseminarea de studii şi analize în acest sens,
iniţierea de campanii de educare financiară (unde instituţiile de credit ar trebui să aibă
rolul principal în orientare).

57
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

BIBLIOGRAFIE

Afanasieff, T. S., “The Determinants of Bank Interest Rate Spread


Lhacer P.M., in Brazil”, Bank of Brasil Working Paper
Nakane, M., 2000

Antohi, D., „Mecanismul de transmisie a politicii monetare în


Udrea, I., România”, Caiete de studii ale Băncii Naţionale a
Braun, H., 2003 României nr. 13

Ausubel, L. M., 1991 “The failure of competition in the credit card


market”, The American Economic Review,
March, Vol. 81 no 1, pag. 50 - 81

Banca Centrală Europeană, 2003 “Structural analysis of the banking sector”

Banca Centrală Europeană, 2004 “Financial FDI to the EU accession countries”,


Directorate General International and European
Relations

Banca Mondială, 2005 “Capital Markets and Non-bank Financial


Institutions in Romania. Assessment of Key Issues
and Recommendations for Development”, World
Bank Working Papers no. 45

Bank Austria Creditanstalt, 2004 „Banking in CEE”,


http://economicresearch-e.ba-ca.com

Caballero, R. J., “International and Domestic Collateral


A. Krishnamurthy, 2001 Constraints in a Model of emerging Market
Crises”, Jurnal of Monetary Economics, Vol. 48,
decembrie, pp. 513-614

Calza, A., “Modelling the demand for loans to the


Gartner S., private sector in the euro area”, ECB Working
Sousa J., 2003 Paper No. 55

Canova F., 2006 “Methods for Applied Macroeconomic Research”,


Princeton University Press, nepublicată

Comisia Europeană, 2001 Seville, “Futures project on the techno-economic


and social impact of enlargement”, Annex –
Selected statistical data for enlargement countries,
Joint Research Centre

58
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Clerc L., “To what extent are prudential and accounting


Drumetz F., arrangements pro- or countercyclical with respect
Jaudoin O., 2001 to overall financial conditions?”, BIS Papers No. 1

Darné, O., 2003 “Maximum likelihood seasonal cointegration tests


for daily data”, Economics Bulletin, Vol. 3, No.
18 pag. 1-8

Demirgüç-Kunt, A., “The Impact of Bank Regulations, Concentration,


Laeven, L., and Institutions on Bank Margins”, World Bank
Levine, R., 2003 Policy Research No. 3030

Eltony, M.N., 2003 “Quantitative Measures of Financial Sector


Reform in the Arab Countries”, Arab Planning
Institute – Kuwait Working Paper

Fondul Monetar Internaţional, 2004 World Economic Outlook “Chapter 4 - Are Credit
Boom in Emerging Markets a Concern”,
International Monetary Fund, aprilie

Fondul Monetar Internaţional, 2005 Finance and Development, “Sending Money


Home: Trends in Migrant Remittances”,
December, Vol. 42, No. 4

Harris, R.I.D., 1995 „Using cointegration analysis in econometric


modelling”, Prentice Hall

Hilbers, P., “Assessing and Managing Rapid Credit Growth


Otker-Robe, I., and the Role of Supervisory and Prudential
Pazarbasioglu, C., Policies”, IMF Working Paper 05/151
Johnsen, G., 2005

Hofmann, B., 2001 “The determinants of private sector credit in


industrialised countries: do property prices
matter?”, BIS WP No. 108.

Kaminsky, G., „Leading Indicators of Currency Crises”,


Saul Lizondo, International Monetary Fund , Staff Paper Vol. 45,
Carmen Reinhart, 1998 No. 1

Kelly, J., 2004 “Benchmarking Irish Private- Sector Credit”,


http://www.centralbank.ie/data/qrtbullfiles/2004

Koch, T., “Bank Management”, Forth Edition, The Dryden


MacDonald, S., 2000 Press

59
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Kilian, L. and “A Practitioner’s Guide to Lag Order Selection


Ivanov, V. (2001) for VAR Impulse Response Analysis”, ECB
Working Paper 195

Lapteacru, I., 2005 „Structura industriei bancare a ţărilor din Europa


Centrală şi de Est: cazul României, Poloniei şi
Cehiei”, nepublicată

Levine R., 1992 “Stock market, growth and tax policy”, Journal of
Finance, 46, pag. 1445-1465

Levine R., “Financial intermediation and growth: causality


Loayza N., and causes”, WP 56, Central Bank of Chile
Beck T., 1999

Levine R, “Stock Markets, Banks and Economic Growth”,


Zervos S, 1998 The American Economic Review, pag. 537-538

Majcen V., “Provisioning in Slovenian banks”, Banca


Iglic D., 2004 Sloveniei

Mircea, R., „Rolul companiilor nefinanciare în asigurarea şi


Răcaru, I., menţinerea stabilităţii financiare în România”,
Mărgărit, A., 2006 nepublicat

Neagu, F., 2003 „Integrarea europeană a sectorului bancar


românesc”, Oeconomica 4/2003

Neagu, F., „Riscurile pentru stabilitatea financiară din


Mărgărit, A., 2005 România generate de sectorul populaţiei”, Caiete
de studii ale Băncii Naţionale a României nr. 14

Răcaru I., „Sistem de avertizare timpurie a crizelor valutare.


Copaciu M., Cazul României”, în curs de publicare
Lapteacru I., 2005

Rajan, R., “Banks and Markets: The Changing Character of


Zingales, L., 2002 European Finance”, Second ECB Central Banking
Conference „The transformation of the European
financial system”

Rose, P., 2003 “Commercial Bank Management”, Fifth Edition,


McGraw Hill

60
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Saunders, A., Ho, T., 1981 “The determinants of bank interest margins:
Theory and empirical evidence”, Journal of
Financial Economics, vol. 9, 47-73.

Shafir, E., “Money Illusion”, The Quarterly Journal of


Diamond, P., Economics, Vol. 12, Issue 2, pag. 331-374
Tversky, A., 1997

Sinkey, J., 1997 “Commercial Bank Financial Management”, Fifth


Edition, Prentice-Hall International, pag. 401-410

Strahan, P., “Small Business Lending and the Changing


Weston, J., 1998 Structure of the Banking Industry”, Journal of
Banking and Finance, August, pag. 821-845

Tieman, A.F., 2004 “Interest Rate Pass-Through in Romania and


other Central European Economies”, IMF
Working Paper No. 211

61
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Anexa 1

Factorii determinanţi ai spread-urilor de dobândă

Analiza urmăreşte explicarea determinanţilor spread-urilor pentru cele mai importante zece
bănci comerciale din România. Aceste instituţii de credit sunt reprezentative pentru sectorul
bancar românesc, cumulând aproximativ 75 la sută din totalul activelor bancare. Graficul de mai
jos surprinde evoluţia spread-urilor în perioada luată în calcul (mai 2003-iunie2005).

0,3000

0,2500 banca 1 banca 2 banca 3 banca 4


banca 5 banca 6 banca 7 banca 8

0,2000 banca 9 banca 10

0,1500

0,1000

0,0500

0,0000
03

04
03

03

m 4
4

m 4

04

04

04

m 5
5

m 5
3

au 3

au 4

5
03

no 3

04

04

no 4

05

05
.0
c.0

.0
l.0

t.0

r.0

l.0

t.0

r.0
.0

.0
.0

v.

v.
g.

b.

g.

c.

b.
p.

p.
n.

n.
n.

n.

n.
ar

ar
ai

ai

ai
iu

iu
oc

oc

ap
ap
de

de
fe
ia

ia

fe
iu

iu

iu
se

se
m

Sursa: Banca Naţională a României

Factorii care ar putea influenţa nivelul spread-urilor au fost căutaţi atât la nivel micro (date din
bilanţul contabil şi date de flux din contul de profit şi pierdere), cât şi macro. Selectarea
variabilelor a avut la bază lucrările lui Afanasieff, Lhacer şi Nakane (2000), Saunders şi Ho
(1981), precum şi aprecierile proprii. Astfel, în analiză am avut în vedere următorii factori
(semnele din paranteze reprezintă aşteptările privind sensul în care variabilele de mai jos
influenţează nivelul spread-ului ):

y1,y2,..,y5 = spread-ul de dobândă pentru dobânzile la diferite termene (T1<1 lună, 1 lună
<T2<3luni etc.)
y6 = Variabila spread total calculată ca diferenţă între dobânzile active şi pasive medii
ponderate cu volumul activelor corespunzătoare structurii la termen a creditelor/depozitelor;
x1 = Cota de piaţă a băncii i la momentul t (x1i,t=total activei,t/total active sistemt); (+)
x2 = Conturi curente creditoare/Total Operaţiuni cu clientela(Activ); (-)
x3 = Operaţiuni cu clientela/(Total Active – Capitaluri Proprii); (-)
62
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

x4 = Ponderea creditelor neperformante în total volum operaţiuni cu clientela; (+)


x5 = Provizioane de risc/(Total Active – Capitaluri Proprii); (+)
x6 = (Total Active – Capitaluri Proprii)/Capitaluri Proprii; (-)
x7 = Venituri din dobânzi BNR/Operaţiuni cu clientela; (+)
x8 = Cheltuieli cu personalul/Total active; (+)
x9 = Venituri nete din dobânzi operaţiuni cu clientela/Total active; (+)
x10 = Venituri nete din comisioane/Venituri nete din total operaţiuni+comisioane; (-)
x11 = ROE(=Profit brut/Capitaluri proprii); (+)
x12 = ROA(=Profit brut/Total active); (+)
x13 = Capitaluri Proprii/Total Active; (+)
x14 = Venituri nete din operaţiuni de schimb valutar/Profit brut; (-)
x15 = Venituri nete din operaţiuni în afara bilanţului/Profit brut; (-)
x16 = Valori Imobilizate/Total Active; (+)
z1 = Rata BUBOR la 3 luni; (+)
z2 = Rata BUBOR la 6 luni; (+)
z3 = Rata anuală a inflaţiei (faţă de aceeaşi lună a anului trecut); (+)
z4 = Rata dobânzii pentru depozitele atrase de BNR; (+)
z5 = Indicele producţiei industriale calculat faţă de aceeaşi lună a anului trecut. (-)

Într-o primă etapă a fost estimat un model pooled OLS introducând, pe lângă variabile micro şi
macro, câte o variabilă dummy pentru fiecare bancă. Interpretarea acestor dummy-uri ar fi că
acestea sunt componenta pură, specifică fiecărei bănci, care nu poate fi explicată nici prin
factorii macroeconomici, nici prin cei micro. Aceste variabile ar putea fi considerate o măsură de
eficienţă relativă. Cu cât valoarea di este mai mică, cu atât este mai eficientă banca i în raport cu
celelalte. Tabelul de mai jos cuprinde estimarea din care au fost excluse variabilele
nesemnificative din punct de vedere statistic39.

39
Din raţiuni economice am menţinut două variabile explicative cu nivel de semnificaţie de 12 la sută. De asemenea pentru două
bănci componenta specifică este nesemnificativă.
63
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
y6 | Coef. Std. Err. t P>|t| [95% Conf. Interval]
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
z4 | .3143756 .0225408 13.95 0.000 .269977 .3587742
z5 | -.078177 .0266707 -2.93 0.004 -.13071 -.0256439
x4 | .8756903 .5642949 1.55 0.122 -.2357979 1.987178
x8 | 15.95206 3.672046 4.34 0.000 8.719258 23.18487
x12 | .8714088 .5714092 1.53 0.129 -.2540924 1.99691
x15 | -.0048208 .0022469 -2.15 0.033 -.0092465 -.0003952
d1 | .0059873 .0043704 1.37 0.172 -.002621 .0145957
d2 | -.0185188 .0052584 -3.52 0.001 -.0288764 -.0081613
d3 | .0298219 .0076799 3.88 0.000 .0146949 .0449488
d4 | -.0287605 .0057201 -5.03 0.000 -.0400274 -.0174936
d5 | -.0118579 .0084445 -1.40 0.162 -.0284909 .0047752
d6 | .0136395 .0066448 2.05 0.041 .0005512 .0267277
d7 | -.0104653 .0062093 -1.69 0.093 -.0226958 .0017652
d10 | -.0125984 .005073 -2.48 0.014 -.0225907 -.0026062
_cons | .0132959 .0063451 2.10 0.037 .0007979 .0257938
-----------------------------------------------------------------------------------------
Number of obs = 260
F( 14, 245) = 59.77
Prob > F = 0.0000
R-squared = 0.6909
Root MSE = .01951
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ramsey RESET test using powers of the fitted values of y6
Ho: model has no omitted variables
F(3, 242) = 1.98
Prob > F = 0.1175
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ecuaţia explică în proporţie de aproape 70 la sută spread-urile, iar coeficienţii sunt în
concordanţă cu aşteptările privind modul în care afectează variabila dependentă. Ecuaţia trece şi
testul Ramsey privind specificarea corectă a modelului.

În ceea ce priveşte alegerea variabilei endogene y6, aceasta a fost de preferat din punct de vedere
teoretic deoarece ţine seama de întreaga expunere a fiecărei bănci pe maturităţi (în antiteză cu
semnificaţia pe tranşe de maturităţi reflectată de variabilele y1, y2, y3, y4 şi y5). În plus s-a dovedit
a răspunde cel mai coerent şi semnificativ statistic evoluţiei variabilelor explicative alese.
64
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Majoritatea variabilelor care nu se regăsesc în estimările finale explică foarte puţin din variaţia
spread-urilor, deci sunt nesemnificative din punct de vedere statistic. Altele deşi apar ca fiind
semnificative (rata inflaţiei), afectează calitatea specificării modelului. Intuiţia ar fi că prin seria
„rata inflaţiei” se introduce o variaţie crescută în variabila spread estimat, care nu se regăseşte în
seria reală a spread-urilor.

Rata dobânzii la depozitele atrase de BNR influenţează pozitiv spread-urile. Scăderea acesteia pe
perioada analizată a avut un efect de descreştere a spread-urilor pentru toate băncile. Evoluţia
pozitivă din economia reală reflectată de indicele producţiei industriale are ca efect restrângerea
spread-urilor. Ponderea creditelor neperformante, cât şi cheltuielile cu personalul se
materializează, la rândul lor, în spread-uri mai mari. Strategia privind profitul băncii se regăseşte
în mărimea spread-urilor. În acelaşi timp veniturile din afara bilanţului se substituie veniturilor
din dobânzi, de aici semn negativ pentru variabila x15.

Următoarea etapă constă în estimarea unui model Fixed Effects Panel. Cu toate că specificaţia
modelului rămâne propriu-zis aceeaşi, aşteptările sunt ca estimarea să fie mai robustă datorită
unei matrice de varianţă-covarianţă mai corect specificată în acest caz. Tabelul de mai jos
cuprinde rezultatul estimării (constantele specifice băncilor nu apar în rezultatul listat de
STATA):

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Fixed-effects (within) regression Number of obs = 260
Group variable (i): bank Number of groups = 10
R-sq: within = 0.4874 Obs per group: min = 26
between = 0.4461 avg = 26.0
overall = 0.4567 max = 26
F(6,244) = 38.66
corr(u_i, Xb) = 0.1305 Prob > F = 0.0000
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
y6 | Coef. Std. Err. t P>|t| [95% Conf. Interval]
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
z4 | .327439 .0294721 11.11 0.000 .2693868 .3854912
z5 | -.0863565 .0298383 -2.89 0.004 -.14513 -.027583
x4 | .608652 .3855937 1.58 0.116 -.150865 1.368169
x8 | 12.69218 2.446902 5.19 0.000 7.872431 17.51192
x12 | 1.135185 .616498 1.84 0.067 -.0791517 2.349523
x15 | -.0041085 .0027313 -1.50 0.134 -.0094884 .0012714
cons | .0125395 .0060361 2.08 0.039 .00065 .024429
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
sigma_u | .01805981
sigma_e | .01907864
rho | .47258741 (fraction of variance due to u_i)
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
F test that all u_i=0: F(9, 244) = 20.18 Prob > F = 0.0000
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
65
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

În urma noii estimări se poate observa că variabilele explicative au rămas cu valori ale
coeficienţilor foarte apropiate de cele din estimarea anterioară, încă o dovadă a stabilităţii
specificaţiei. Valorile relativ apropiate ale lui R2 between şi within arată faptul că modelul
explică cu aceeaşi putere variaţia în timp a spread-urilor, cât şi diferenţele în acestea, specifice
băncilor.

Totuşi rezultatele estimării Random Effects Panel de mai jos conduc la valori foarte
asemănătoare. Acest fapt pune la îndoială importanţa efectelor fixe specifice băncilor (în pofida
testului F de semnificaţie comună a componentelor fixe din tabelul de mai sus). În sprijinul
aceleiaşi concluzii vine şi rezultatul testului Hausman, care nu poate respinge ipoteza nulă a
inexistenţei unei diferenţe semnificative între modelul Fixed Effects şi Random Effects.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Random-effects GLS regression Number of obs = 260
Group variable (i): bank Number of groups = 10

R-sq: within = 0.4873 Obs per group: min = 26


between = 0.4544 avg = 26.0
overall = 0.4610 max = 26

Random effects u_i ~ Gaussian Wald chi2(6) = 238.84


corr(u_i, X) = 0 (assumed) Prob > chi2 = 0.0000

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
y6 | Coef. Std. Err. z P>|z| [95% Conf. Interval]
-------------+-----------------------------------------------------------------------------------------------------
z4 | .3252204 .0292264 11.13 0.000 .2679377 .3825032
z5 | -.0853034 .0296692 -2.88 0.004 -.143454 -.0271528
x4 | .6918246 .3778301 1.83 0.067 -.0487089 1.432358
x8 | 12.89193 2.360129 5.46 0.000 8.266158 17.51769
x12 | 1.175801 .6108252 1.92 0.054 -.0213948 2.372996
x15 | -.004167 .0027115 -1.54 0.124 -.0094814 .0011475
_cons | .0120588 .0088029 1.37 0.171 -.0051946 .0293122
-------------+------------------------------------------------------------------------------------------------------
sigma_u | .02058662
sigma_e | .01907864
rho | .53796267 (fraction of variance due to u_i)
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

66
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Hausman test results


---- Coefficients ----
| (b) (B) (b-B) sqrt(diag(V_b-V_B))
| Fixed Random Difference S.E.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
z4 | .327439 .3252204 .0022185 .0037973
z5 | -.0863565 -.0853034 -.0010531 .0031719
x4 | .608652 .6918246 -.0831726 .0769862
x8 | 12.69218 12.89193 -.1997501 .6458472
x12 | 1.135185 1.175801 -.0406152 .0834409
x15 | -.0041085 -.004167 .0000585 .000328
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
b = consistent under Ho and Ha; obtained from xtreg
B = inconsistent under Ha, efficient under Ho; obtained from xtreg

Test: Ho: difference in coefficients not systematic


chi2(6) = (b-B)'[(V_b-V_B)^(-1)](b-B)
= 1.28
Prob>chi2 = 0.9727

Deşi există contradicţii în ceea ce priveşte opţiunea pentru una din cele două specificaţii
(Random Effects sau Fixed Effects) şi deci a rolului componentelor ce explică diferenţele de
spread interbănci necaptate de restul variabilelor explicative, rămâne certă însă influenţa
variabilelor macro şi a celor micro în determinarea spread-ului.

Nu în ultimul rând, având în vedere aspectele evidenţiate cu privire la spread-uri, considerăm


utilă extinderea analizei prin includerea tuturor instituţiilor de credit, grupate în funcţie de
dimensiunea acestora, precum şi separarea efectelor micro/macroeconomice asupra marjelor de
dobândă.

67
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Anexa 2

Analiză comparativă România-Polonia în ceea ce priveşte evoluţia spread-urilor

Scopul acestei analize este de a cerceta comparativ situaţia României cu cea a Poloniei atât sub
aspect macroeconomic, cât şi sub aspect bancar pentru ca, în cazul identificării unui grad mai
ridicat de similitudine, să se poată avea o imagine asupra posibilităţii evoluţiei spread-ului din
România dacă s-ar urma acelaşi mix de politici adoptat de Polonia.

Analiza comparativă a cadrului macroeconomic (Tabelul 1) identifică o anumită asemănare între


situaţia existentă în România cu cea din Polonia în ceea ce priveşte rata inflaţiei şi creşterea
economică, dar cu un decalaj de patru-cinci ani în favoarea celei din urmă. Pe de altă parte,
indicatorii fiscali (deficit şi datorie publică) indică o evoluţie contrară.

Este de menţionat faptul că, păstrând proporţiile, evoluţia ratei dobânzii de politică monetară vis-
á-vis de cea a ratei inflaţiei este relativ asemănătoare, în condiţiile în care diferenţa de peste
10 procente pe care rata dobânzii de politică monetară o înregistrează faţă de rata inflaţiei la
sfârşitul anului 2004 în România a fost menţinută şi în Polonia pe perioada 1998-2001 (cu
excepţia anului 1999). Nu acelaşi lucru se poate spune despre evoluţia cerinţelor privind
rezervele minime obligatorii, care au avut un trend descendent în Polonia.

Analiza cadrului macroeconomic între cele două ţări nu este completă fără imaginea asupra
liberalizării contului de capital (în particular a operaţiunilor de piaţă monetară). Această
liberalizare, planificată în Polonia iniţial pentru ianuarie 2000, a fost amânată pentru 2001. Chiar
în condiţiile în care decizia de amânare a liberalizării fusese luată, Polonia a continuat să atragă
fluxuri de capital pe parcursul anului 2000, ritmul de creştere a investiţiilor de portofoliu
devansându-l pe cel al investiţiilor directe. Astfel, fluxurile de capital aferente investiţiilor
străine directe au crescut în anul 2000 cu 48,8 la sută faţă de anul precedent, ajungând la 8,87
miliarde euro, în timp ce investiţiile de portofoliu au crescut în acelaşi an cu 245,5 la sută,
ajungând la 2,81 miliarde euro. Sumele aferente investiţiilor de portofoliu s-au orientat, în
principal, spre piaţa obligaţiunilor. Aceste fluxuri au fost determinate de rata dobânzii reale
extrem de ridicată în aceea perioadă, respectiv 11,26 la sută. Respectivele intrări au avut ca efect
axarea politicii monetare a Băncii Naţionale a Poloniei spre reducerea drastică a ratei dobânzii de
intervenţie, în perioada decembrie 2000-februarie 2002 acest indicator înregistrând o scădere de
9,5 la sută (o abordare asemănătore putem identifica şi în România în special pentru anul 2005).
În vederea protejării profiturilor, răspunsul comunităţii bancare a fost de ajustare diferenţiată a
ratelor de dobândă practicate: ratele dobânzilor la depozite au scăzut cu 7,73 la sută, în timp ce
ratele percepute la credite au scăzut cu 6,57 la sută pentru creditele acordate corporaţiilor şi cu
3,69 la sută pentru creditele de consum.

În ceea ce priveşte ponderea deficitului de cont curent în PIB, în România la sfârşitul anului
2004, acest indicator se află la nivelul celui înregistrat de Polonia în anul 1999. Ulterior anului

68
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

2000, Polonia a redus considerabil ponderea deficitului de cont curent în PIB, în timp ce în
România tendinţa pare să fie contrară.

Tabel 1. Analiza comparativă a indicatorilor macroeconomici


-%-
ROMÂNIA 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Creştere reală PIB -4,8 -1,2 2,1 5,7 5,0 4,9 8,3
Rata inflaţiei (Dec./Dec) 40,6 54,8 40,7 30,3 17,8 14,1 9,3
Rata dobânzii de politică 71,1 83,6 45,1 41,8 19,75 21,25 17,0
monetară40
Ratele rezervelor minime
obligatorii: 13,3 18,3 30,0 28,0 22,0 18,0 18,0
Lei
Euro n.a. 17,5 20,0 20,0 22,0 25,0 27,0
Deficit bugetar/PIB -2,8 -2,5 -3,6 -3,1 -3,1 -1,5 -0,7
Datorie publică/PIB 28,0 33,2 31,3 28,6 28,3 26,6 16,7
Deficit cont curent/PIB -6,9 -4,0 -3,7 -5,6 -3,4 -5,7 -7,7
POLONIA 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Creştere reală PIB 6,8 4,8 4,1 4,0 1,0 3,7 5,041
Rata inflaţiei (Dec./Dec) 8,6 9,8 8,5 3,6 0,8 1,7 4,4
Rata scontului 18,7 16,0 20,5 17,9 9,8 6,1 6,9
Ratele rezervelor minime
obligatorii: 20,0 20,0 5,0 5,0 4,5 3,5 3,5
Zlot – la vedere
la termen 11,0 11,0 5,0 5,0 4,5 3,5 3,5
Euro – la vedere 5,0 5,0 5,0 5,0 4,5 3,5 3,5
la termen 5,0 5,0 5,0 5,0 4,5 3,5 3,5
Deficit bugetar/PIB -3,2 -3,3 -3,5 -5,5 -6,7 -6,9 -4,7
Datorie publică/PIB 39,1 40,3 36,6 36,7 41,2 45,4 46,8
Deficit cont curent/PIB -4,1 -7,6 -6,0 -2,9 -2,7 -2,0 -1,49
Sursa: site-urile Băncii Naţionale a României şi Băncii Naţionale a Poloniei, calcule proprii

Analiza comparativă a sectoarelor bancare din cele două ţări (Tabelul 2) arată că, deşi putem
identifica numeroase similitudini (proporţia semnificativă a capitalului străin, gradul de
concentrare, rentabilitate a capitalurilor şi a activelor etc.), în fond există o deosebire esenţială
între cele două sectoare bancare, determinată de gradul de dezvoltare financiară (cu aproximativ
60 la sută mai mare în cazul Poloniei). Această deosebire importantă ar putea determina
spread-uri mai mici în Polonia faţă de România ca urmare a faptului că băncile poloneze îşi pot
desfăşura activitatea şi pot obţine profituri utilizând drept pârghie volumul şi nu neapărat preţul

40
Pentru perioada 1998-2001 s-a utilizat ca aproximare rata medie anuală pentru depozitele atrase de Banca Naţională a
României.
41
Dată prognozată pentru bugetul pentru anul 2004
69
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

(rata dobânzii), idee susţinută de altfel şi de existenţa unui grad de corelaţie mare între gradul de
dezvoltare financiară şi nivelul spread-urilor. Ca urmare a existenţei unui nivel mai redus de
intermediere financiară înregistrat în România (ponderea creditelor neguvernamentale în PIB
fiind la sfârşitul anului 2004 de 17,5 la sută faţă de 26,7 la sută în Polonia), băncile autohtone
sunt nevoite să utilizeze cu preponderenţă pârghia preţului, ceea ce conduce la un nivel aproape
dublu al spread-urilor.

De asemenea, o altă explicaţie ar putea fi şi existenţa unei concurenţe mai ridicate în sectorul
bancar din Polonia faţă de cel din România, factor considerat determinant pentru evoluţia
spread-urilor şi într-un studiu elaborat de BCE (2003). În fapt, concurenţa ar putea fi şi un
element care să explice de ce, în condiţiile unui grad mai redus de intermediere, sectorul bancar
românesc a fost mai profitabil decât cel polonez în perioada 2000-2004.
Tabel 2. Analiza comparativă a indicatorilor bancari
-%-
ROMÂNIA 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cota de piaţă a băncilor cu capital majoritar
străin (faţă de total active) 20,0 47,6 50,9 55,2 56,4 58,2 62,1
Grad de concentrare (faţă de total active) 67,3 66,7 65,4 66,1 63,2 61,7 59,3
ROA 0,1 -1,5 1,5 3,1 2,6 2,2 2,2
ROE 1,0 -15,3 12,5 21,8 18,3 15,6 16,8
42
Gradul de intermediere 12,8 8,9 7,8 9,3 11,7 16,3 17,4
Costuri operaţionale/total active 5,19 6,2 6,7 6,3 5,8 6,1 5,2
43
Marja de dobândă 18,6 20,5 20,7 18,7 16,5 14,6 13,7
ROMÂNIA 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Creştere CNG 64,58 -2,31 29,95 57,66 51,14 69,46 37,88
POLONIA 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cota de piaţă a băncilor cu capital majoritar
străin (faţă de total active) 16,6 47,2 69,5 68,7 67,4 67,8 67,6*
Grad de concentrare (faţă de total active) 42,9 47,7 46,5 54,7 53,4 52,3 51,6*
ROA 0,7 0,9 1,1 1,0 0,5 0,5 1,42
ROE 9,2 12,9 14,5 12,8 5,2 5,4 17,41
Gradul de intermediere 19,73 22,25 24,82 27,19 27,29 26,94 26,68
Costuri operaţionale/total active 6,3 5,8 5,8 6,6 5,9 4,9 n.a.
Marja de dobândă 7,36 7,25 6,97 7,80 7,33 6,73 6,64
Creştere CNG 25,64 24,88 16,51 7,73 3,97 7,10 3,63

* cifrele sunt aferente lunii iunie 2004


Sursa: site-urile Băncii Naţionale a României şi Băncii Naţionale a Poloniei; Bank Austria Creditanstalt, 2004

42
Calculat ca pondere a creditelor acordate sectorului real în PIB
43
Calculată ca diferenţă între rata medie de dobândă la creditele acordate clienţilor neguvernamentali şi rata dobânzii la
depozitele constituite de aceiaşi clienţi

70
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

La rândul lor, Demirgüç-Kunt, Laeven şi Levine (2003) consideră că şi cadrul de reglementare ar


putea reprezenta un factor determinant în evoluţia marjelor de dobândă. Conform autorilor,
punctajul acordat Poloniei din această perspectivă este mai avantajos decât cel acordat României
(2,5 puncte pentru Polonia şi respectiv 3,25 puncte pentru România). În acelaşi sens, în urma
evaluării stricteţii cadrului de reglementare în domeniul rezervelor minime obligatorii, Polonia a
primit punctaj 0 aferent unui cadru flexibil, în timp ce punctajul României a fost de 1 (expresia
unui cadru rigid).

În concluzie, între cele două ţări analizate există unele similitudini la nivel macroeconomic şi de
sector bancar, dar, în opinia noastră, diferenţele sunt prea importante pentru a se putea contura o
analogie în ceea ce priveşte evoluţia spread-urilor. Deşi am identificat inclusiv unele răspunsuri
asemănătoare de politici (de exemplu scăderea ratei dobânzii de politică monetară pentru a
descuraja fluxurile speculative), acestea nu pot determina efecte aproximativ identice pentru că
se produc în contexte macroeconomice şi financiar destul de diferite. Cu toate acestea, analiza o
considerăm utilă pentru că a creionat factorii care ar putea fi avuţi în vedere într-un studiu de tip
panel privind spread-urile, respectiv: gradul de dezvoltare financiară, dinamica PIB, rata
dobânzii de politică monetară sau rentabilitatea bancară.

71
Banca Naţională a României
Caiete de studii, februarie 2006

Anexa 3

Dispersia geografică a creditelor către populaţie şi companii nefinanciare

Pondere în
creditul >4% 3-4% 2-3% 1-2% <1%
către
populaţie*/
companii Populaţie Companii Populaţie Companii Populaţie Companii Populaţie Companii Populaţie Companii

Judeţe Bucureşti Bucureşti Cluj (3,6) Bihor Argeş (2,8) Argeş (2,4) Alba (1,5) Arad (1,3) Călăraşi Alba (0,8)
(29,8) (48,0) (3,9) (0,8)
Constanţa Cluj (3,8) Bacău (2,1) Braşov (2,7) Arad (1,7) Bacău (1,5) Covasna Bistriţa (0,7)
(3,8) (0,7)
Timiş (3,4) Constanţa Bihor (2,3) Mureş (2,0) Bistriţa (1,2) Buzău (1,0) Giurgiu Botoşani
(3,1) (0,9) (0,5)
Timiş Braşov Prahova Botoşani (1,5) Dolj (1,4) Harghita Brăila (0,7)
(3,6) (2,7) (2,1) (0,9)
Dolj (2,8) Sibiu (2,1) Brăila (1,5) Galaţi (1,4) Ialomiţa Caraş-
(0,9) Severin (0,4)
Galaţi (2) Buzău (1,5) Iaşi (1,7) Tulcea (0,8) Călăraşi (0,4)

Hunedoara Caraş-Severin Maramureş Covasna


(2,4) (1,1) (1,2) (0,5)
Iaşi (2,9) Dâmboviţa Neamţ Dâmboviţa
(1,3) (1,4) (0,6)
Prahova Galaţi (1,9) Satu-Mare Giurgiu (0,3)
(2,7) (1,3)
Gorj (1,6) Suceava Gorj (0,3)
(1,3)
Maramureş Harghita
(1,6) (0,7)
Mehedinţi Hunedoara
(1,5) (0,9)
Mureş (1,9) Ialomiţa (0,8)
Neamţ (1,5) Mehedinţi
(0,5)
Olt (1,4) Olt (0,7)
Sălaj (1,2) Sălaj (0,8)
Satu-Mare Teleorman
(1,6) (0,4)
Sibiu (1,6) Tulcea (0,5)
Suceava (1,6) Vaslui (0,6)
Teleorman Vâlcea (0,9)
(1,2)
Vâlcea (1,3) Vrancea (0,7)

Vaslui (1,4)
Vrancea (1,2)
* nu sunt incluse creditele acordate persoanelor fizice autorizate şi asociaţiilor familiale
Sursa: Banca Naţională a României

72