FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA CONSTANTA

MASTERAT DREPT COMUNITAR LUCRARE DE DISERTATIE ASPECTE PRIVIND DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL IN DREPTUL COMUNITAR COORDONATOR STIINTIFIC: LECT. UNIV. DR. MASTERAND:
CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………3 CAPITOLUL I. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL I.1.Notiunea de „drepturi si obligatii cu caracter civil”………………………………13 II.2. Notiunea de „contestatie asupra drepturilor si obligatiilor de natura civila…14 I.3. Notiunea de „materie penala”………………………………………………………24 CAPITOLUL II. GARANŢII PROCEDURALE GENERALE A. Accesul la justitie………………………………………………………………………31 B. Accesul efectiv…………………………………………………………………………..33 II.1.Notiunea de tribunal………………………………………………………………….39 A. Calitatea tribunalului………………………………………………………………….45 B. Tribunal independent………………………………………………………………….46 C. Tribunal impartial……………………………………………………………………..52 II.2. Celeritatea procedurii……………………………………………………………….57 II.3. Publicitatea procedurii……………………………………………………………..63 II.4.Egalitatea armelor……………………………………………………………………65 CAPITOLUL III. ARMONIZAREA LEGISLATIEI ROMANESTI CU CERINTELE EUROPENE………………………………………………………………………………77 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..83

INTRODUCERE Notiunea de „proces echitabil” este una aproape imposibil de definit datorita conditiilor speciale în care a aparut între constantele drepturilor si libertatilor fundamentale în sistemele juridice contemporane. Evolutia pe care au cunoscut-o garantiile procedurale a fost mai întâi opera instantelor britanice si americane pentru ca, mai apoi, Curtea si Comisia europeana a drepturilor omului1[1] sa adauge aspecte noi la cele cunoscute anterior2[2]. În mod evident însa, ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept, a carui prima si esentiala caracteristica consta în eliminarea arbitrariului si domnia legii. Aceste doua obiective ale oricarui stat democratic sunt echivalente cu oferirea unor garantii din ce în ce mai largi în materie procesuala, atât prin extinderea notiunii de proces asupra unor domenii ce tin de instantele administrative ori disciplinare, cât si prin delimitarea cât mai exacta a liniei de echilibru care trebuie sa exista între protectia drepturilor fundamentale si alte interese ale statelor3[3]. Art.11 din Constitutia României stabileste, cu valoare de principiu, obligatia statului român de a îndeplini întocmai si cu buna-credinta îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum si faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Textul constitutional enuntat face aplicarea unuia dintre principiile încrederii între statele comunitatii internationale – pacta sunt servanda- si exprima, în acelasi timp, corelatia dintre dreptul international si dreptul intern, prin integrarea normelor dreptului international în sistemul dreptului national. Integrarea normelor internationale consensuale în dreptul intern se realizeaza prin ratificarea instrumentelor juridice internationale (acord, conventie, protocol, statut, pact etc.), operatiune prin care acestora li se confera forta obligatorie de catre Parlament; întrucât ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului international ratificat sunt integrate în sistemul normelor interne, urmând a avea forta juridica a legii. Distinct de consacrarea integrarii dreptului international în sistemul juridic national, legea fundamentala a României contine reglementari specifice referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Astfel, art.20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac în concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care România este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinse în tratatele ratificate de România, au prioritate fata de reglementarile interne în cazul în care între ele exista neconcordante.
1 [1] Numite, în cele ce urmeaza, Curtea si respectiv Comisia. 2 [2] A. J. Bullier, Y a-t-il un droit au procès équitable « fair trial » (au pénal) dans la Constitution australienne?, în „Revue de droit pénal et de criminologie” 1998, p. 613. A se vedea si L. E. Pettiti, Les droits de l’homme et l’accès à la justice, RTDH 1990, p. 25 si urm. 3 [3] F. Quilleré-Majzoub, La défense du droit à un procès équitable, Ed. Bruylant, Bruxelles, 1999, p. 15-16.

Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicata în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum si protocoalele aditionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10. În acest mod, conform art.11 si 20 din Constitutie, Conventia si protocoalele ei aditionale au devenit parte integranta a dreptului intern, având prioritate fata de acesta, altfel spus C.E.D.O. si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, în plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti române, iar în plan international acceptarea controlului prevazut de C.E.D.O. cu privire la hotarârile judecatoresti nationale. Prin Protocolul nr.11 al Conventiei Europene al Drepturilor Omului, intrate în vigoare la data de 1 noiembrie 1998, a intervenit o reforma a sistemului de control în fata Curtii;s-a urmarit mentinerea si întarirea eficacitatii aparari drepturilor omului si libertatilor fundamentale prevazute de Conventie. Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil :”Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotriva sa. Hotarârea trebuie sa fie pronuntata în public, dar accesul în sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului, pe întreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, în interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau în masura considerata strict necesara de catre tribunal, atunci când, datorita unor împrejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”. Rezulta ca, în acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotarârilor judecatoresti. a) Accesul liber la justitie. Accesul liber la justitie este consacrat, ca drept cetatenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Conventie, cât si prin art.21 din Constitutia României, prin art.10 din Declaratia universala a drepturilor omului, precum si prin art.14 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În Constitutie, accesul liber la justitie este conceput ca drept al oricarei persoane de a se putea adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, garantându-se ca exercitarea acestui drept nu poate fi îngradita prin nici o lege. Ca mijloacele procedurale concrete de care pot uza cetatenii pentru a accede la justitie Codul de procedura civila prevede cererea de chemare în judecata (art.109) si caile ordinare si extraordinare de atac împotriva hotarârilor judecatoresti (apelul-art.282, recursul-art.299, contestatia în anulare-art.317 si art.318, revizuirea- art.322), iar Codul de procedura penala prevede plângerea prealabila( art. 279 alin.2 lit.a), caile de atac împotriva masurilor dispuse de procuror în cursul urmaririi penale (art.278/1), caile de atac ordinare si extraordinare împotriva hotarârilor judecatorest (apelul-art.361, recursul-art.385/1, contestatia în anulare-art.386, revizuirea-art.393).

În acest sens. Deseori în practica instantelor nationale a fost invocata de parti. În ceea ce priveste mijloacele concrete de asigurare a accesului liber la justitie.1 nu s-au prevazut expres alte asemenea mijloace. efectiv. în acceptiunea Conventiei. 274-276 Cod procedura civila.1 din Convetie. Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justitie este în concordanta cu abordarea europeana a aceluiasi concept. public si într-un termen rezonabil.40 alin. lipsa de gratuitate a procesului civil. . reduceri. exercitarea dreptului de acces la justitie presupune tocmai asigurarea accesului oricarei persoane la un tribunal instituit de lege. prin art. implicit. acest drept. ori în materia hotarârilor de stramutare a pricinilor civile. caci. pentru cel care nu e în stare sa faca fata cheltuielilor unei judecati.apel. 146/1997 se prevede scutirea de timbraj pentru anumite categorii de cauze civile. fara a primejdui propria sa întretinere sau a familiei sale.74 Cod procedura civila prevede. Fata de dispozitiile nationale enuntate. recurs. acestea sunt lasate de Conventie la latitudinea statelor care au ratificat-o. ca masura de îngradire a accesului liber la justitie. prin instituirea în sarcina titularului cererii de chemare în judecata a obligatiei de plata a unei taxe de timbru si prin neasigurarea asistentei juridice gratuite. sunt exceptate de la aceasta cale de atac. tribunale. revizuire. asa cum a hotarât Plenul Curtii Constitutionale prin decizia nr. prin lege.282/1 Cod procedura civila. i s-a stabilit competenta de a hotarî în materie civila sau penala.75 din acelasi cod prevede ca în continutul conceptului de asistenta judiciara intra acordarea de scutiri. careia.1/8 februarie 1994. care nu sunt supuse nici unei cai de atac. dreptul de a cere instantei de judecata asistenta judiciara. trebuie înteleasa în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricarui proces si anume principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare. deoarece partea cazuta în pretentii poate fi obligata la restituirea sumelor avansate în conditiile art. ambele asigurând egalitatea deplina a partilor în proces. sau amânari pentru plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar.1 al Conventiei. lipsa de gratuitate a procesului civil nu ar putea fi invocata cu succes ca o încalcare a liberului acces la justitie în sensul art.Caile procedurale mentionate asigura persoanelor interesate accesul la o instanta de judecata.Cerinta din art.6 pct. de pilda. esalonari. deoarece.4 Cod procedura civila. Nici unul din cele doua argumente nu justifica o îngradire reala a dreptului de acces la justitie. precum si apararea si asistenta gratuita printr-un avocat delegat de baroul avocatilor. în considerarea unor situatii deosebite. devreme ce prin art. al accesului liber la justitie. 1. iar art. Înalta Curte de Casatie si Justitiesi nici la toate caile de atac prevazute de lege. dispozitile din dreptul intern referitoare la modurile de sesizare a instantelor judecatoresti sunt pe deplin aplicabile. unde.6 pct.6 pct. Ca atare. Astfel de reguli întâlnim. mai mult. sunt reglementate categoriile de hotarâri judecatoresti care. adica garantarea unei proceduri judiciare în fata careia sa se poata realiza. art. prin raportare la obiectul cererilor în care au fost pronuntate. Achitarea taxelor judiciare de timbru nu înfrânge principiul gratuitatii justitiei si.judecatorii. aceea ca o cauza sa fie examinata în mod echitabil. dar aceasta nu înseamna dreptul de acces la toate structurile judecatoresti. curti de apel. în materia apelului civil. contestatie în anulare. b)Examinarea cauzei în mod echitabil. prin Legea taxelor judiciare de timbru nr. prin lege pot fi instituite reguli deosebite.art. iar legislatia nationala asigura si alte garantii efective pentru finalizarea procedurii judiciare chiar si în cazul persoanelor cu posibilitati materiale reduse.

în vederea exercitarii cailor legale de atac.1 din Conventie. tinând seama ca prin art. în cursul procesului toate partile sunt ascultate în mod egal. mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei în scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice. Consacrari indirecte ale manifestarilor principiului contradictorialitatii.107.. neconcordante de semnificatie juridica a contradictorialitatii între dispozitiile Conventiei si dispozitiile din legea nationala si. a modificarii cadrului litigiului. rolul activ al instantei reprezinta. controlului judiciar. Nu exista. iar în sens formal el include dreptul partilor de a-si angaja un avocat.Contradictorialitatea este principiul care îngaduie partilor din proces sa participe în mod activ si egal la prezentarea. art. gratuitatii. sunt toate premisele ca. prin nesocotirea principiului contradictorialitatii. Legalitatea semnifica înfaptuirea justitiei în numele legii de catre instantele judecatoresti prevazute de lege.128-129. în conditii care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa. egalitatii partilor. dupa prealabila lor discutare de catre parti. art114 alin.egalitatea partilor semnifica egalitatea acestora în raporturile procesuale cu instanta.1 din Constitutie se stabileste ca dreptul la aparare este garantat. asa cum au fost ele anterior redate. inclusiv asupra împrejurarilor de fapt sau de drept puse în discutie de instanta.1.115. art. publicitatii. imutabilitatii si rolului activ al instantei. iar prin alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca în tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. obiectului si temeiului de drept. a legalitatii si temeiniciei hotarârii pronuntate de instanta inferioara. 112. de principiu. controlul judiciar înseamna posibilitatea verificarii. la baza caruia stau principiile legalitatii. de catre o instanta superioara în grad. apararile si probele de care înteleg sa se foloseasca în proces. sub aspectul partilor. deci. ales sau numit din oficiu. respectând întelesul art. prin cererile scrise adresate instantei. în limita competentelor ce le-au fost conferite de legiuitor. În sens material. argumentarea si dovedirea drepturilor lor în cursul desfasurarii procesului. deoarece are ca unic scop aflarea adevarului în cauza. precum si supunerea judecatorilor numai în fata legii.4 Cod procedura civila.114 alin. ceea ce se realizeaza prin asigurarea dreptului sau la aparare. prin hotarârile pronuntate. partile îsi aduc reciproc la cunostinta pretentiile. se regasesc si în legislatia nationala. art. instantele nationale sa nu se faca vinovate de încalcari ale dreptului la un proces echitabil. . judecata nu se poate face decât dupa legala lor citare. Dreptul la aparare are în dreptul românesc si valoare de principiu constitutional. prin recunoasterea acelorasi drepturi procesuale si impunerea acelorasi obligatii. ci o garantie a respectarii drepturilor si realizarii intereselor acestora. În virtutea contradictorialitatii.24 alin.imutabilitatea semnifica imposibilitatea. mai precis în reglementarea art. dar si în raporturile dintre ele. gratuitatea înseamna obtinerea unei rezolvari judiciare neconditionat de plata vreunei taxe. . fata de garantiile pe care aceasta din urma le instituie pentru asigurarea contradictorialitatii. nu o ingerinta în interesele partilor.Dreptul la un proces echitabil înseamna si posibilitatea rezonabila a oricarei parti de a expune cauza sa instantei de judecata.6 pct. colegialitatii. care asigura partilor posibilitatea de a-si apara interesele. acest drept include toate drepturile si garantiile procesuale. iar hotarârile judecatoresti sunt comunicate partilor. încuviintarea probelor se face în sedinta publica. în vederea aflarii adevarului în cauza. art. Realizarea dreptului la aparare este asigurata si prin modul de organizare si functionare a instantelor judecatoresti.

260 alin.U. Publicitatea este o garantie a corectitudinii si impartialitatii judecatorilor. Celeritatea judecarii proceselor nu este consacrata în legislatia nationala în mod expres. afara de cazurile prevazute de lege. cu cel putin o ora înainte de începerea sedintei de judecata ( art. pentru ca nu este suficient sa se faca dreptate. pe baza carora instanta de judecata trebuie sa le determine – alin. . 121 alin.92/1992 si art. art.2 Cod procedura civila). cazurile de exceptie de la regula publicitatii sunt nominalizate în lege. Codul de procedura civila cuprinde o suita de norme prin care se asigura solutionarea. întotdeauna. Pentru asigurarea publicitatii.1 Cod procedura civila. 125 Cod de procedura civila ).5 din Legea de organizare judecatoreasca nr. potrivit carora pronuntarea se poate amâna pentru un termen ce nu poate depasi 7 zile.Cerinta Conventiei ca examinarea cauzei sa se faca într-un termen rezonabil trebuie raportata la fiecare caz în parte. sedintele de judecata se tin la sediul stabil si cunoscut al instantei.156 alin. a drepturilor încalcate si prin reinstaurarea legalitatii.1 din Codul de procedura civila proclama ca sedintele de judecata sunt publice.264 alin. pentru acest motiv partile nu pot fi împiedicate sa participe la dezbaterea cauzelor proprii. indiferent de natura lor. care se afiseaza la usa salii de sedinta. iar tertele persoane nu pot fi îndepartate din sala de judecata decât în cazul sedintelor secrete. în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada comunista. cele mai importante sunt cele din art. pronuntarea hotarârii judecatoresti.6 pct. care trebuie sa guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept.121 Cod procedura civila stabileste ca instanta poata sa dispuna ca dezbaterile sa se faca în sedinta secreta. Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlaturarea incertitudinii în care se gasesc partile prin restabilirea. 25/1997. respectiv pentru lipsa de aparare temeinic motivata. aglomerarea rolului instantei si exercitarea cailor de atac. însa. care permit amânarea judecatii. iar redactarea hotarârii se face în termen de 30 de zile de la pronuntarea ei. De asemenea.G. 6 pct. care se realizeaza.2. ceea ce constituie o garantie a unui proces echitabil. fapt prevazut expres în art.1. Caracterul dezbaterilor nu influenteaza. aceasta fiind o conditie inerenta a exercitarii drepturilor lor procesuale. decât într-un numar limitat de litigii. precum si cele din art. 121 alin. 3. reglementata prin legea 10/2001 sau în materia adoptiilor. art. ci este nevoie sa se si vada acest lucru. prevazuta de art.1 si art. constând în dreptul la aparare si dreptul la dezbateri contradictorii. pe de o parte prin asigurarea accesului partilor la dezbateri.126 din Constitutie. în sedinta publica. comportamentul autoritatilor competente si al partilor. Astfel. într-un termen rezonabil. daca dezbaterea publica ar putea vatama ordinea sau moralitatea publica ori partile. potrivit listei de sedinta.1 din Conventie.1 din Conventie. cât mai curând posibil. prin indicarea unor criterii de apreciere. care se face. pe temeiul învoielii partilor.21 alin. luând în considerare durata procedurii.3 Cod procedura civila. de pilda. Dintre acestea. a cererilor deduse judecatii. natura pretentiilor. complexitatea procesului.2 al art. iar pe de alta parte. aprobata prin legea 87/1998. reglementata prin O. prin asigurarea accesului la dezbateri al oricaror persoane. dar si în art. în zilele si la orele fixate de instanta. nici macar atunci când s-a declarat sedinta secreta(art. dificultatea dezbaterilor. 155 alin.1 si art.Cerinta examinarii cauzei în public. o singura data. înseamna publicitatea dezbaterilor. a independentei acestora. În acelasi mod este înteleasa notiunea de publicitate si în dreptul intern.

nu exclude interventia instantelor de control judiciar care intervine în urma exercitarii cailor de atac împotriva hotarârilor judecatoresti.precum si procedura în cazul intervenirii unui conflict de competenta(titlul IV). legea partidelor politice.1 Constitutia României. relativ la competenta materiala. În acest context. Acest aspect este reflectat în art. care prevede ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. dispozitiile codului de procedura prevazând.faptul ca în realizarea actului de justitie.în legislatia interna dispozitiile legale sunt clare si precise.nu afecteaza independenta. Sunt întâlnite astfel dispozitii care stabilesc competenta dupa materie(titlul I Cod procedura civila ). delimitând foarte clar competentele instantelor de judecata implicate în realizarea actului de justitie. Legea nr 14/2003. ca si în cazul instantelor de judecata.Independenta presupune doua laturi si anume independenta instantelor si independenta magistratului. Aspecte vizând impartialitatea pot fi regasite si în titlul VI Cod procedura civila. are în vedere competenta de solutionare a cauzei.Împartialitatea.c)Examinarea cauzei sa se faca de un tribunal independent. trebuie subliniat ca prin legi speciale. ca element al unui proces echitabil. atât din punct de vedere material cât si teritorial. În acelasi timp trebuie subliniat ca nici verificarile atribuite prin Legea nr. În acelasi sens sunt si prevederile art. magistratii nu pot fi influentati de puterea executiva sau legislativa. ca element al unui proces echitabil. în competenta conducatorului instantei. referitor la stramutarea pricinilor În acelasi timp si prin Constitutie s-a recunoscut importanta acestei laturi a unui proces echitabil. . stabilit prin lege C1.de reglementare a unui anumit domeniu de activitate. competenta teritoriala (titlul II).124 alin. cazurile de extindere a competentei(titlul III).126 alin. C2.cazul”în orice materii date prin lege în competenta lor” – cu titlul de exemplu. este reglementata competenta de solutionare a cauzelor.126 alin. impartial.reprezinta garantia încrederii justitiabililor în magistratii si institutiile în care acestia îsi desfasoara activitatea. care prevede cazurile concrete în care un magistrat si celelalte persoane implicate în actul de justitie sunt incompatibili precum si procedurilor de urmat în cazul intervenirii acestora. În acelasi timp.tribunale si Curti de apel. astfel înteleasa.3 din Constitutie care prevad ca prin lege sunt stabilite competenta si procedura de judecata.prin care se realizeaza actul de justitie. Aceasta presupune. prevazându-se ca functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata.2 din Constitutia României. adica judecatorii. Independenta judecatorilor este reflectata în art. Importanta acestui aspect este recunoscuta prin consacrarea unui întreg titlu din Codul de procedura civila – titlul V -.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Independenta. Independenta instantelor.Stabilirea prin lege a tribunalului. care prevede ca justitia se realizeaza prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior. d)Publicitatea pronuntarii hotarârilor judecatoresti. C3. are în vedere ca sistemul instantelor prin care se realizeaza justitia nu face parte si nu este subordonat puterii executive sau legislative.

. în sedinta publica. da posibilitatea partii a carei cauza a fost solutionata nefavorabil.1 Cod procedura civila ).Acest aspect asigura cunoasterea de catre justitiabili a hotarârii judecatoresti. Pronuntarea în sedinta publica. sa renunte în instanta la calea de atac (art. imediat dupa deliberarea completului de judecata.258 alin.267 alin. este impusa de art. Pronuntarea dispozitivului hotarârii judecatoresti. chiar în lipsa partilor.2 Cod procedura civila .

facând. fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptate împotriva sa. Curtea se raporteaza nu la calificarea data acesteia în dreptul intern al statului pârât. în L. în acelasi timp.Notiunea de „drepturi si obligatii cu caracter civil” Chiar daca Curtea subliniaza permanent caracterul autonom termenului de drepturi si obligatii cu caracter civil.1. 29. 50. în timp ce în alte sisteme – precum cel român – contraventia excede dreptului penal ori ca dreptul britanic nu cunoaste nici una dintre clasificarile clasice în dreptul continental ale ramurilor de drept: drept public. care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. (coord. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL Potrivit art. Imbert. În ciuda unei jurisprudente care a extins destul de mult câmpul de aplicabilitate al art. instituita de lege. Se observa astfel ca autorii Conventiei nu au dorit ca garantiile procedurale continute în textul acesteia sa fie aplicabile tuturor procedurilor judiciare. 6 [6] Ajunge sa amintim faptul ca în unele sisteme de drept europene – precum cel francez – contraventia este inclusa în domeniul dreptului penal. 6 poate fi invocat atât de persoane fizice. într-o oarecare masura. abstractie de definitia data de dreptul intern al statului în cauza7[7]. în mod autonom. 6. La Convention européenne des Droits de l’Homme. înainte de analiza garantiilor procedurale continute în art. 70). de catre o instanta independenta si impartiala. méthodes et principes d’interprétation dans la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. tinând cont de formularea si scopul acestui text. ea acorda. Jacot-Giullarmod. Economica. 6 din Conventie. 6 este acela ca toate constitutiile statelor europene care reglementeaza dreptul la un proces echitabil nu fac nici un fel de distinctie dupa natura cauzei si nu exclud din câmpul de protectie anumite proceduri. drept constitutional etc. art. Un argument în plus pentru a sustine critica actualei formulari a art. nr. 1995. drept privat. dec. Pettitti. Apare astfel evidenta necesitatea prezentarii continutului acestor notiuni autonome. . P. 3798/68.. Cum însa sistemele statelor membre sunt extrem de eterogene cu privire la definirea naturii penale sau civile a unei proceduri6[6]. Astfel.CAPITOLUL I. I.-H. 5 [5] Credem ca aceasta optiune este cel putin ciudata. Ne întrebam în aceasta situatie daca nu cumva principiul garantarii efective a drepturilor prevazut în preambulul Conventiei sufera o atingere importanta. E. 6 § 1 din Conventie orice persoana4[4] are dreptul la judecarea în mod echitabil. ci la continutul si 4 [4] Doctrina si jurisprudenta sunt de acord cu faptul ca. p. Paris. un rol primordial dreptului intern în definirea acestei notiuni8[8]. plg. 7 [7] O.). Règles. ci doar celor de natura penala si civila5[5]. drept penal. din 17 decembrie 1968. organele jurisdictionale de la Strasbourg au fost nevoite sa defineasca notiunile de drepturi si obligatii cu caracter civil si cea de acuzatie în materie penala. pentru a determina caracterul civil al unei cauze. vom vedea în rândurile ce urmeaza ca ramân multe domenii ce ies de sub protectia oferita de catre Conventie. Decaux.-E. cât si de persoane juridice (Comis. Ed. în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale. p. drept administrativ. Rec.

6 nu garanteaza existenta acestor drepturi10[10]. Salerno din 12 octombrie 1992. în viziunea instantei de control europene. 10 [10] CEDO. 6263. . Benthem din 23 octombrie 1985. adica între particulari sau între particulari si stat. nu are relevanta natura legii care sta la baza dreptului litigios – civila. hot. Marea Britanie din 8 iulie 1987. 13 [13] CEDO. § 69. § 81. Curtea lasa astfel la discretia statelor calificarea unei pretentii ca fiind drept sau obligatie11[11]. § 94. W. 6 nu vizeaza contestatiile de drept privat în sensul clasic al termenului. König din 28 iunie 1978. Curtea ofera precizari suplimentare privind rolul dreptului intern în definirea notiunii de drepturi si obligatii cu caracter civil afirmând ca art. Lithgow si altii din 8 iulie 1986. în functie de care se analizeaza caracterul civil al acestuia9[9]. § 88-89. 9 [9] CEDO. hot. hot. Baraona din 8 iulie 1987. hot. § 42. Trebuie precizat ca dorinta Curtii de a nu defini într-o maniera stricta notiunile autonome pe care le utilizeaza este o practica constanta. van der Velde. reclamantul trebuie sa probeze faptul ca contestatia sa interna vizeaza macar o aparenta de „drept” (CEDO. întrucât art. hot. § 192. König din 28 iunie 1978. § 35. § 73. hot. hot. § 41). comerciala sau administrativa – sau natura organului competent sa transeze litigiul – instanta de drept comun sau organ administrativ – singurul fapt în baza caruia se poate decela caracterul civil al dreptului fiind natura intrinseca a acestuia14[14]. § 34. în dreptul intern al statului vizat. pentru ca art. 6 sa fie aplicabil. hot. Curtea a precizat ca. C. când acesta actioneaza ca si o persoana privata. hot. § 79). De asemenea. Benthem din 23 octombrie 1985. § 35. Ringeisen din 16 iulie 1971. instanta europeana adoptând aceiasi atitudine si în ceea ce priveste notiunile de viata privata. § 90. ca si regula generala. religie etc. hot. cel putin într-o maniera generala. du Conseil de l’Europe. Dutertre. Feldbrugge din 29 mai 1986. În acelasi timp însa. Strasbourg. hot. 1998. rap. Baraona din 8 iulie 1987. § 26. Curtea afirmând ca art. hot. 11 [11] Comisia a precizat ca art. 8 [8] G.efectele pe care le confera sistemul juridic intern dreptului litigios. Extraits clés d’une sélection des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme et des décisions et rapports de la Commission européenne des droits de l’homme. Deumeland din 29 mai 1986. ci sa acorde o protectie procedurala unor drepturi deja existente (Comis. sfera cauzelor de natura civila nu poate fi restrânsa la cele între persoane de drept privat. refuzând însa sa ofere criterii stricte si exhaustive în baza carora acestora sa poate fi socotite ca având caracter civil12[12]. Marea Britanie din 3 decembrie 1985. A se vedea si CEDO. 6 nu vizeaza sa creeze noi drepturi materiale care nu au un fundament legal în sistemele juridice ale statelor membre. O c. Ed.. J. p. James si altii din 21 februarie 1986. singurul lucru care conteaza fiind caracterul dreptului în discutie13[13]. bun. hot. 6 § 1 se raporteaza doar la acele drepturi si obligatii – cu caracter civil – care sunt recunoscute. 12 [12] CEDO.

§ 107. fara tagada. în dreptul intern exista drepturi cu caracter nepatrimonial calificate ca fiind de natura civila – dreptul la nume. cum ar fi acordarea de autorizatii. reclamantul invoca drepturi care tin de mijloacele sale de subzistenta. § 38. § 21. 19 [19] CEDO. la reputatia si integritatea fizica a persoanei21[21]. 18 [18] CEDO. 17 [17] CEDO. dec. Nu conteaza daca litigiul opune reclamantului persoane de drept privat sau de drept public. în care s-a admis caracterul civil al unei actiuni în repararea prejudiciului produs prin infectarea cu virusul HIV într-un spital public. în ochii Curtii. la capacitatea de exercitiu a persoanei20[20]. § 28. în esenta. Silver din 25 martie 1983. ramura a dreptului public. custodia copiilor etc. dincolo de aspectele de drept public. pentru calificarea unei drept ca fiind civil singurul lucru care conteaza este ca acesta sa aiba un caracter civil în dreptul intern sau sa aiba un caracter patrimonial15[15]. reglementat expres de legislatia elvetiana. c.Astfel. hot. hot. hot. Campbell si Fell din 28 iunie. Winterwerp din 24 octombrie 1970. Karakaya din 26 august 1994. hot. la încheierea unui contract de munca cu o societate privata19[19]. hot. 21 [21] CEDO. a precizat ca cel mai important considerent rezida în faptul ca. hot. Procola din 28 septembrie 1995. ca având caracter civil drepturile cu privire la viata familiara17[17] – divort. stabilirea paternitatii etc. § 69. la repararea prejudiciului ca urmare a unui 14 [14] CEDO. Astfel. H. a se vedea CEDO. § 94. ca urmare a unei vaccinari. . – cele relative la dreptul de vizita ale parintilor18[18]. § 73. 20 [20] CEDO. Golder din 21 februarie 1975. 15 [15] În acest punct se observa cel mai usor diferentele semnificative dintre acceptiunea pe care Curtea o da notiunii de drept cu caracter civil si cea pe care o da sistemul juridic român. Astfel. Schuler-Zgraggen din 24 iunie 1993. analizând natura dreptului la o pensie de invaliditate. § 32. hot. Beaumartin din 24 noiembrie 1994. § 82. Marea Britanie din 8 iulie 1987. hot. Motière din 28 martie 2000. § 27. hot. la conditiile de detentie22[22]. 16 [16] CEDO. § 46. hot. 22 [22] CEDO. A se vedea CEDO. Spre exemplu. au fost considerate. Rasmussen din 19 noiembrie 1984. În acelasi sens. cât timp ele sunt patrimoniale. – dar si drepturi patrimoniale care tin de dreptul administrativ. având asadar natura civila16[16]. el invoca un drept subiectiv de natura patrimoniala. hot. § 40. Airey din 9 octombrie 1979. Ringeisen din 16 iulie 1971. instanta supranationala. Editions Périscope din 26 martie 1992. hot. hot.

Aceasta cu exceptia situatiei în care acesta poate invoca elemente ce tin de dreptul la viata familiara (CEDO. § 27. c. hot. Tot astfel. 32 [32] Comis. nr. hot. 105. § 192. nr. p. . Bucholz din 6 mai 1981.. D. 8118/77. 8149/78.delict civil sau penal23[23]. Lithgow din 8 iulie 1986. 8208/78. Ann. hot. DR 20. plg. 522. 28 [28] Comis. E. plg. DR 25. Maaouia din 22 martie 2000). c. § 31. Thery din 1 februarie 20000.. Conv. dec. § 46. dec. Pe de alta parte. un semn în acest sens fiind o decizie ceva mai recenta în care Curtea a precizat expres ca refuza sa se pronunte asupra caracterului civil sau nu al unui litigiu privind acordarea dreptului de azil. a fost judecata ca apartinând dreptului civil o procedura de sanctionare disciplinara a unui avocat27[27]. p. 4505/70. 161.. R. Zimmerman si Steiner din 13 iulie 1983. § 28. Guincho din 10 iulie 1984. cele privind nationalitatea sau cetatenia unei persoane29[29]. dec. fara nici un element de natura civila. W. p. la sanctiunile de ordin 23 [23] CEDO. la drepturile de natura parlamentara32[32]. anumite cauze socotite ce au doar un caracter public. Austria din 21 decembrie 1999. § 79. 30 [30] Comis. plg. 8341/78. din 12 iulie 1978. 95. § 22. hot. au fost considerate ca exced limitelor domeniului de aplicabilitate a art. 24 [24] CEDO. p. nr. hot. 27 [27] CEDO. Astfel. dec. Axen din 8 decembrie 1983. Marea Britanie din 2 februarie 1999) 29 [29] Comis. nr. dec. 25 [25] CEDO. nu sunt drepturi cu caracter civil acelea privind dreptul unui strain de a intra sau ramâne pe teritoriul unui stat28[28]. Digest II. preferând sa respinga plângerea pe alte motive (CEDO. din 19 martie 1981. dat fiind ca are legatura importanta cu exercitarea muncii de catre o persoana. 31 [31] Comis. la prejudiciile produse de razboi31[31].. J. XIV. din 7 decembrie 1978. dec. din 12 iulie 1978. hot. plg. plg. la existenta sau exercitarea dreptului de proprietate24[24] ori a altor drepturi reale asupra unui imobil25[25] sau la indemnizarea pentru rezilierea unui contract26[26]. s-ar putea asista la o modificare a acestei jurisprudente. hot.. 26 [26] CEDO. din 2 octombrie 1971. hot. § 62. drepturile relative la anumite indemnizatii sociale30[30]. DR 20. 252. 6. Pe de alta parte. dec. p. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982.

Baraona din 8 iulie 1987. competente de drept privat nu scoate de sub incidenta domeniului civil 33 [33] CEDO. Ann. plg. DR 26. Zanatta din 28 martie 2000. c. si deci dreptului public. 168. Jacobsson din 8 octombrie 1987. Conv.. Ergec. nr. § 4244. § 24. în principiu. A se vedea si J. . § 42. p. hot. datorita implicatiilor patrimoniale importante pe care le produc fata de persoana vizata. S. hot. 8903/80. hot.. nr. Asa cum vom vedea mai jos.. rap. din 3 martie 1979. Werner din 24 noiembrie 1997. dec. 7287/75. indiferent daca acesta a actionat jure imperii sau jure gestionis40[40] ori a actiunile cu privire la eliberarea unei autorizatii de constructie41[41] ori cele cu privire la autorizarea unei societati pentru a vinde produse farmaceutice42[42]. Chiar daca fondul afacerii apartine penalului. Aceasta este solutia în materie de expropriere39[39] sau a actiunilor în repararea prejudiciului ca urmare a unei fapte culpabile a statului. procedurile relative la accederea. procedurile care au obiect serviciul militar36[36]. G. rap. § 32. plg. promovarea sau pierderea unei functii publice35[35]. s-a considerat ca nu intra în cadrul contestatiilor cu privire la drepturi si obligatii cu caracter civil. 268. Digest II.. p. Curtea a precizat faptul ca atribuirea competentei asupra cauzei unei instante care nu are. § 35. 246.. 6 s-a renuntat ulterior. 262.. la o parte din aceste limitari ale domeniului de aplicabilitate a art. XVI.. De asemenea. 36 [36] Comis. 5713/72. 35 [35] Comis. hot. p. op. § 142. 40 [40] CEDO. R. Austria din 21 decembrie 1999. Engel din 19 iulie 1974. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982. din 9 iulie 1973. dec. în practica initiala. dec. 37 [37] Comis. Velu. Anumite proceduri cu un pronuntat caracter apartinând dreptului public în majoritatea statelor membre au fost considerate ca apartinând materiei civile. 382. precum si drepturile si obligatii care au caracter fiscal37[37] sau vamal38[38]. nr.procedural33[33] sau cele cu privire la regimul de repartizare în penitenciare34[34]. 34 [34] Comis. 42 [42] CEDO. Otelo Saraiva de Carvalho din 10 iulie 1981. O situatie speciala o reprezinta cazul actiunii civile declansate în procesul penal. cit. § 79-83. dec. din 8 iulie 1980. 38 [38] Comis. 41 [41] Comis. 39 [39] CEDO. Association des amis de Saint-Raphael et de Frejus si altii din 29 februarie 2000. dec. p. plg. DR 21.

Curtea a considerat ca exista un drept cu caracter civil. hot. 49 [49] CEDO. Belgia din 30 noiembrie 1987. „Sotiris si NikosAtee” din 7 decembrie 1999. predomina si în cazul lui faptul ca îsi îndeplineste atributiile în cadrul unui contract civil. . dec. tinând cont de doua elemente – caracterul patrimonial si faptul ca ministrul nu avea o putere discretionara de a acorda subventiile – ignorând caracterul de drept public al procedurii de obtinere a banilor44[44]. însa s-a ferit. hot.de aplicabilitate litigiul civil care se judecata în cadrul unei proceduri penale. sa obtina o subventie din partea statului. Curtea a hotarât ca exercitiul profesiei de medic este un drept de natura civila pentru ca se desfasoara într-un cadru contractual cu clientii sau pacientii45[45]. 45 [45] CEDO. a se vedea P. astfel încât un litigiu cu privire la înscrierea unei persoane în barou este acoperita de art. 47 [47] CEDO. Societatea reclamanta a depus o astfel de cerere. precum medicii militari46[46]. În fapt. În raport de profesiunile liberale. Tot astfel. întrucât acesta are un pronuntat caracter patrimonial43[43]. 44 [44] CEDO. Tomasi din 27 august 1992. o lege greceasca prevedea posibilitatea societatilor care investeau în constructia de hoteluri ca. p. H. în mod expres. RTDH 1990. din 10 februarie 1983. A. Le Compte. în anumite conditii. hot. Lambert. care necesita o anumita autorizare. ce a fost respinsa. hot. De asemenea. S-a ajuns la aceiasi concluzie 43 [43] CEDO. 48 [48] CEDO. desi avocatul participa la realizarea unui serviciu public. § 94. La Convention européenne des droits de l’homme et les procédures disciplinaires au sein des professions libérales. König din 28 iunie 1978. hot. sa se pronunte daca concluzia ramâne valabila si atunci medicii sunt angajati ai statului. Pentru mai multe detalii. în baza unei cereri ce trebuia admisa de catre Ministrul Economiei. c. s-a decis ca. iar de aici a urmat un litigiu în instanta. S. un litigiu opunând o persoana unui organ administrativ care a refuzat sa autorizeze vânzarea unui teren de catre reclamant apartine materiei civile în sensul Conventiei48[48] ca si un litigiu opunând un service auto care dorea sa vânda combustibil lichid si un organ de stat care a refuzat acordarea licentei49[49]. Benthem din 23 octombrie 1985. 35-40. Astfel. 46 [46] Ibidem. § 28. Ringeisen din 16 iulie 1971. § 121. A se vedea si CEDO. hot. § 95. O alta decizie în acelasi sens a fost luata de Curte într-o cauza care avea ca obiect acordarea unei subventii guvernamentale pentru realizarea unei constructii. anume realizarea justitiei. faptul ca anumite activitati economice sunt supuse unei proceduri de autorizare nu înlatura caracterul civil al drepturilor pe care persoanele care efectueaza activitatile respective le detin. § 36. 647[47]. § 44-48.

Tot astfel. Ergec. § 16. În acelasi sens. Curtea a rasturnat jurisprudenta extrem de ferma a Comisiei. Kaplan din 17 iulie 1980. 54 [54] CEDO. Curtea a precizat ca. indiferent daca în joc intra alte materii decât dreptul privat. Pudas din 27 octombrie 1987. . 55 [55] CEDO. § 19. p. § 36. § 48. caracterul lor social55[55]. § 35. asemanarea cu asigurarile private – fata de aspectele de drept public – reglementarea si controlul fondurilor de catre stat. imposibilitatea de a construi54[54]. cu atât mai mult cu cât el a fost angajator în speta. cu privire la litigiile de origine fiscala. Francesco Lombardi din 26 noiembrie 1992. Spre exemplu. 6 unui litigiu între o persoana si statul olandez. hot. DR 21. Giancarlo Lomardi din 26 noiembrie 1992. Instanta europeana a considerat ca trebuie sa prevaleze aspectele de drept privat – caracterul pur patrimonial al acestor drepturi. hot. Skärby din 28 iunie 1990. 6 din Conventie. Pentru comentarii mai ample asupra subiectului. hot. un litigiu cu privire la modul de aplicare a 50 [50] Comis. De asemenea. § 32-40. Deumeland din 29 mai 1986. a se vedea R. în consecinta.si în situatia unor litigii cu privire la autorizatia pentru a efectua activitati de asigurare50[50]. 33. § 67-73. § 27.. Astfel. în care reclamantul cerea anularea unui ordin ministerial care a declarat terenul sau ca fiind monument istoric national si i-a interzis sa îl cultive53[53]. Fredin din 18 februarie 1991. Salesi din 26 februarie 1993. ca statul nu poate sa se comporte discretionar cu privire la drepturile sociale. a se vedea hot. s-a precizat. caracterul lor obligatoriu. la retragerea unei licente de transport51[51] sau la licenta de vânzare de bauturi alcoolice52[52]. hot. hot. Mai mult. cu privire la pensia unui magistrat. § 51. Oerlemans din 27 noiembrie 1991. rap. 56 [56] CEDO. Curtea adaugând argumente noi în favoarea caracterului civil al drepturilor de asigurari sociale. RTDH 1993. p. p. A se vedea si CEDO. 53 [53] CEDO. s-a constatat aplicabilitatea art. L’accès à un tribunal lors du classement de terres agricoles en site protégé. 531-535. 5. Feldbrugge din 29 mai 1986. având acelasi regim ca un angajator privat56[56]. în ciuda unei practici foarte constante a Comisiei. Tre Traktören Aktiebolag din 7 iulie 1989. hot. hot. Curtea a decis ca apartin domeniul civil toate litigiile în care se discuta cu privire la exercitarea sau restrângerea dreptului de proprietate. cu referire la caracterul unui litigiu în care un fost politist solicita acordarea unei pensii suplimentare ca urmare a unei pretinse boli survenite în timpul exercitarii serviciului. 52 [52] CEDO. în sensul art. la un anumit moment. 51 [51] CEDO. în ciuda faptului ca materia fiscala apartine puterii suverane a statelor. Solutia a fost identica si cu privire la litigii care au avut ca obiect refuzul de a acorda o autorizatie de urbanism si. § 17. hot. hot. hot. Aceasta jurisprudenta initiala a fost confirmata ulterior. prezentata mai sus. Schouten si Medrum din 9 decembrie 1994. Curtea a hotarât în mai multe rânduri ca drepturile de asigurari sociale sunt drepturi cu caracter civil.

dec. 59 [59] A se vedea. însa. 22181/93 cit. 253. Imbert (coord. 60 [60] Comis. Economica. hot. E.. dincolo de unele derapaje neasteptate ale Curtii. 6 atunci când litigiul purta asupra unor litigii strict patrimoniale – plata salariilor sau a altor indemnizatii63[63]. Astfel. La discipline des magistrats en Belgique et les droits de l’homme. dec. CEDO. 9931/82. în masura în care acestea nu pot fi socotite ca apartinând materiei penale. declarând ca.). J. simplul lor caracter patrimonial nu este suficient pentru a le încadra în domeniul de aplicabilitate al art. 61 [61] CEDO. dec. astfel încât nu poate fi sustras materiei civile. § 26. 171 si urm. 6 pentru procedurile fiscale. § 18. RTDH 1998.-J. Curtea a emis mai multe hotarâri în care a decis aplicabilitatea art. H. A se vedea pentru mai multe detalii. Comisia a fost foarte ferma în a preciza ca sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici intra în sfera dreptului public. în sfera dreptului public62[62]. dec. p. hot. din 20 aprilie 2000. 658[58]. dupa care contestatiile privitoare la recrutarea. 177. În schimb. Massa din 24 august 1993. în sensul art. si Opergrup S. nr. cariera si încetarea functiei unui functionar public intra. A. hot. 63 [63] CEDO. RTDH 1995. De Santa din 2 septembrie 1997. p. § 60. P. Ed. în esenta are caracter civil aproape orice litigiu care a obiect principal ori secundar o suma de bani sau alta valoare patrimoniala59[59]. 57 [57] CEDO. Editions Périscope din 26 martie 1992. Les amendes fiscales et la Convention européenne des droits de l’homme. Pellegrin din 8 decembrie 1999. din 14 octombrie 1993. plg. nr. initial Curtea a reluat cuvintele folosite frecvent de Comisie. Apoi. § 39-40. ca regula generala. Decaux.impozitelor si a taxelor are un caracter vadit patrimonial afectând dreptul de proprietate al reclamantului. din 4 decembrie 1984. la fel ca si toate celelalte litigii referitoare la raporturile acestora cu administratia. Pettitti. Louis. La Convention européenne des droits de l’homme. P. În concluzie. fapt recunoscut însasi de instanta europeana61[61]. pâna la un moment dat. hot. Ulterior. Jurisprudenta Curtii a cunoscut mult timp o stare de confuzie accentuata în aceasta materie. O situatie speciala exista în jurisprudenta cu privire la litigiile privind functionarii publici. Martens. E. plg. chiar daca Curtea s-a ferit sa ofere criterii clare de determinare a caracterului civil al unui litigiu. indiferent de originea litigiul si de instantele nationale speciale care analizeaza cauza57[57]. Paris 1995. § 38. Bassan din 8 februarie 2000. L. hot. se pare ca instanta europeana a revenit la ideea inaplicabilitatii art. jurisprudenta confirmata cu fermitate ulterior. Charambalos din 8 februarie 2000. Lapalorcia din 2 septembrie . dec. p. nefiind niste drepturi si obligatii cu caracter civil60[60]. 58 [58] CEDO. din suma de decizii prezentate într-o maniera usor incoerenta mai sus se poate observa ca. 6. 62 [62] CEDO. L. hot. Procola din 28 septembrie 1995. Vidicar S.

§ 43. Fara a insista aici asupra subiectului. Pellegrin din 8 decembrie 1999. . § 18. Admitând stadiul neclar al jurisprudentei si lipsa de ratiune a criteriul strict patrimonial – pentru ca orice litigiu de acest gen are pâna la urma o natura patrimoniala – Curtea a formulat. între atributii. 6. § 65-67. ceea ce e cel putin absurd. hot. cum este denumit atât în doctrina cât si în jurisprudenta. hot. . daca se decide ca paza unor obiective sa fie încredintata politiei. hot. În schimb. dec.criteriul este ilogic. a fost ulterior frecvent aplicat. însa daca se decide ca paza sa fie realizata de o companie privata de profil. Couez din 24 august 1998. 64 [64] CEDO. Spre exemplu. . numit criteriul functional. Spre exemplu. hot. 6. hot. 65 [65] CEDO. .atunci când se punea în discutie orice problema ce exceda unui caracter strict patrimonial. § 58. hot. însa ne rezumam la acestea. Martínez-Caro de la Concha Castañeda si altii din 7 martie 2000. cât si din partea doctrinei. 6 litigiul opunând un portar de la o scoala publica si administratia scolara cu privire la contactul sau de munca67[67]. nefiind obiect al prezentei lucrari. un criteriu general valabil pentru materia litigiilor între functionarii publici si administratie. Principalele argumente contra hotarârii Curtii sunt. în opinia lor dizidenta. § 29-30. 6 atunci când functionarul în cauza are. Criteriul Pellegrin. Acest nou criteriu a facut obiectul unei critici serioase atât din partea unor judecatori ai Curtii. intra în câmpul de aplicabilitate al art.este contrara evolutiei europene spre depolitizarea si profesionalizarea administratiei publice. § 25. § 44. § 21. hot. s-a decis inaplicabilitatea art. Argumentele ar putea continua. Niegel din 17 martie 1997. Cazenave de la Roche din 9 iunie 1998. 6. în afacerea Pellegrin. Nicodemo din 2 septembrie 1997. deschizând calea arbitrariului în administratia publica. Abenavoli din 2 septembrie 1997. Le Calvez din 29 iulie 1998. vom preciza doar ca consideram aceste obiectii ca fiind foarte serioase si speram într-o revenire a jurisprudentei Curtii. 1997.acest criteriu face ca o parte importanta a persoanelor aflate sub jurisdictia unui stat sa nu beneficieze de drepturi procesuale elementare. hot.formularea criteriului si aplicarea sa ulterioara duce la concluzia ca aproape orice angajat al unui institutii publice care depaseste stadiul de portar sau de femeie de serviciu realizeaza exercitarea puterii publice. § 16.este singura situatie din jurisprudenta sa în care Curtea formuleaza principii general aplicabile. s-a decis ca nu intra în cadrul art. participarea directa sau indirecta la exercitarea puterii publice65[65]. urmatoarele: . 6 litigiul dintre mai multi reprezentanti diplomatici si stat cu privire la drepturile lor salariale66[66]. în esenta. toate litigiile opunând administratia si functionarii publici sunt scoase din câmpul de aplicabilitate al art. Potrivit acestuia. Exemplul cel mai facil este acela al unui litigiu privind cererea unui functionar public de reintegrare în functie64[64]. 66 [66] CEDO. Benkessiouer din 24 august 1998. litigiul dintre politist si administratie nu intra în cadrul art. litigiile între administratie si agentii de paza intra în domeniul de aplicabilitate al art. .

Quadrelli din 11 ianuarie 2000. Asa cum vom vedea în cele ce urmeaza. se poate referi atât la chestiuni de fapt. însa taxele legale sunt prea mari pentru persoanele în cauza. sa asigure egalitatea acestora în fata judecatorului69[69]. de asemenea. – nu sunt le sunt aplicabile. prin lipsa altor garantii ale unui proces echitabil pot fi lezate drepturi fundamentale ale persoanei. în spiritul jurisprudentei Curtii privind notiunile autonome utilizate. Chiar si Curtea a analizat. Spre exemplu. în ciuda prevederii exprese care se refera la contestatie o astfel de cauza sub aspectul accesului la justitie (a se vedea hot. în esenta. Ratiunea acestei limitari consta în aceea ca. aceasta a refuzat sa ofere o definitie formala70[70]. § 32. litigiul în cauza este a priori civil68[68]. în cadrul unei proceduri necontencioase. întrucât. Le Compte din 10 februarie 1983. 68 [68] CEDO. 71 [71] CEDO. hot. oralitate.2. contestatia poate sa se refere atât la existenta unui drept. dec. fara ca macar instanta europeana sa verifice daca acest functionar public exercita puterea publica sau nu. ci au un interes comun. hot.1979. Airey din 9. hot. § 29 si 36. având acest caracter orice act cu caracter contradictoriu fata de o alta parte71[71]. este inutila consacrarea unor garantii de menite. Sa ne imaginam spre exemplu ca sotii doresc sa divorteze. Benthem din 23 octombrie 1985. Cât priveste întelesul notiunii de contestatie. astfel încât principiile procedurilor contencioase reglementate prin Conventie – publicitate. ceea ce confirma rezervele noastre. I. daca este evident ca anumite garantii procedurale – precum contradictorialitatea sau impartialitatea instantei – nu pot ridica probleme în cazul procedurilor necontencioase. chiar si atunci când acest drept nu exista. fiind vorba de concedierea unei persoane. s-a judecat ca exista o contestatie asupra unui drept. § 35. însa a facut urmatoarele precizari: - termenul de contestatie nu trebuie înteles în sens tehnic. contradictorialitate etc. atunci când partile nu se afla în conflict. Procaccini din 30 martie 2000. cât si la chestiuni juridice72 [72]. Van Leuven et De Meyere din 23 iunie 1981. 70 [70] CEDO. hot. Ne referim în special la accesul la justitie. competenta materiala a Curtii în examinarea atingerilor aduse dreptului la un proces echitabil este limitata de si de caracterul contencios al procedurii incriminate. § 67). Astfel. s-a decis ca dreptul de acces la justitie poate fi lezat si atunci când conditiile exercitarii acestuia sunt prea oneroase.10. Notiunea de „contestatie asupra drepturilor si obligatiilor de natura civila” Pe lânga natura dreptului alegat. Autorii Conventiei nu au dorit sa oblige statele sa extinda garantiile procedurale si asupra procedurilor necontencioase. Le Compte. 72 [72] CEDO. cât si la întinderea acestuia sau la modalitatile sale de exercitare. 69 [69] Avem unele rezerve fata de optiunea autorilor textului Conventiei. . ca. 67 [67] CEDO. s-a decis cu privire la un litigiu având ca obiect concedierea directului camerei de comert italiene din Madrid. independenta instantei. § 45.Nici macar Curtea nu este coerenta în aplicarea criteriului Pellegrin.

Curtea a considerat ca acestia nu se pot plânge de nerespectarea art. Curtea a decis ca nu poate vorbi de o contestatie. din 17 decembrie 1976. atunci când o cauza are un caracter complex. Curtea a constat lipsa unei contestatii serioase si deci incompetenta sa materiala (CEDO. § 32). Curtea a revenit totusi la o atitudine mai usor de acceptat si a decis ca exista contestatie si atunci când instanta este chemata sa se pronunte cu privire la existenta unui interes public legat de o expropiere (CEDO.- contestatia trebuie. Ringeisen din 16 iulie 1971. s-a decis astfel cu privire la o procedura prin care mai multe persoane s-au plâns de faptul ca nu au fost angajate într-o universitate. hot. dobândire prin nastere sau prin patrunderea în familia regala. si s-a declarat incompetenta material sa examineze plângerea societatii reclamante76 [76]. hot. Ipoteza cea mai facila este aceea în care fapta care a constituit obiectul procedurii interne este calificata de dreptul intern ca fiind penala. 73 [73] CEDO. hot. § 36).. Spre exemplu. Legea olandeza permitea însa recunoasterea acestui fapt doar în anumite situatii: mostenire pe linie paterna. legislatia statelor contractante are o omogenitate destul de pronuntata. dec. Spre exemplu. § 31. le era pusa în pericol sanatate. o persoana a solicitat statului olandez sa îi fie recunoscuta originea nobiliara. Notiunea de „materie penala” Daca în materie drepturilor cu caracter privat. Benthem din 23 octombrie 1985. Curtea a considerat ca o instanta nu poate sa se pronunte asupra acestui subiect. § 47. Curtea a decis ca uneori aceasta legatura este inexistenta. Reclamantii invocau faptul ca. în conditiile în care centrala situata în apropierea locuintelor lor pare sa fi avut probleme tehnice. Exista si situatii în care Curtea considera ca nu se poate vorbi de o contestatie serioasa atunci când reclamantului nu îi este recunoscut nici un drept subiectiv în dreptul intern. Pe de alta parte. întrucât pericolele de care se plângeau ramâneau ipotetice75 [75]. contestatia trebuie sa vizeze acele drepturi si obligatii care au un caracter civil în sensul celor expuse mai sus74 Mai trebuie precizat ca. pretinzând ca detine 50 % din actiunile acesteia din urma. Curtea verifica daca exista o legatura între dreptul de esenta civila invocat în cadrul procedurilor interne si contestatie. mama sa provenind dintr-o familie de nobili. hot. La scurt timp. s-a decis ca o procedura prin care se contesta expulzarea unei persoane nu este o contestatie asupra unor drepturi cu caracter civil. În fapt. Tot în sensul lipsei unei „contestatii” asupra unui drept de natura civila s-a pronuntat Curtea si într-o alta cauza. ce a implicat o masura provizorie. 74 [74] CEDO. astfel încât nu exista contestatie (CEDO.3. nr. hot. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982. cheltuieli de transport etc. În cursul procedurii. p. I. cu motivarea ca decizia guvernului nu le punea sanatatea în pericol. în domeniul penal Curtea trebuie sa lucreze cu sisteme juridice ce contin reguli de drept substantial si procedural extrem de eterogene77[77]. Spre exemplu. dec. hot. Curtea a considerat ca litigiul având ca obiect aceasta cerere de a se dispune o masura provizorie nu este o contestatie asupra unui drept. § 32). Van Marle si altii din 26 iunie 1986. hot. [74]. chiar daca expulzarea are si repercusiuni patrimoniale. fara succes. situatie în care Curtea se raporteaza la aceasta calificare. Van Leuven et De Meyere din 23 iunie 1981. societatea reclamanta avea un litigiu cu o alta societate. pentru ca nu implica fondul cauzei. Wolff Metternich din 18 mai 1999). Le Compte. 6. prin pierderea locului de munca. Pudas din 23 octombrie 1987. sa fie reala si serioasa73 [73]. § 81. Cum reclamantul nu se încadra de departe în nici una dintre situatii. adica daca aceasta poarta asupra unui drept sau obligatie civila. în schimb. . DR 7. pentru ca nu aveau cunostintele si experienta necesara. litigiul opunând statul si o persoana privata relativ la autorizarea acesteia pentru a distribui produse petrolifere (CEDO. Boden din 27 octombrie 1987. § 94. desi problema nu ridica de regula controverse între stat si reclamant. reclamanta a cerut instantei sa interzica societatii pârâte sa vânda actiunile în litigiu pâna la rezolvarea pe fond a cauzei. plg. (Comis. 7729/76. însa atunci când chestiunea litigioasa nu poate fi supusa aprecierii judecatoresti. spre exemplu atunci când s-a atacat. decizia guvernului de a prelungi dreptul de exploatare al unei centrala nucleare. intrând în discutie mai multe drepturi si obligatii. 164).

Valticos. dec. De aceasta data. fara echivoc. Engel si altii din 8 iunie 1976. 75 [75] CEDO. Russo. Apis a. cit. 78 [78] Frecventa acestor cauze în fata Curtii deriva din doua aspecte: pe de o parte. a se vedea P. a fost nevoie de crearea unor criterii în baza carora art.Realitatea probeaza însa ca situatiile cele mai frecvente care ajung în fata Curtii sunt acelea în care dreptul intern califica sanctiunile aplicate ca fiind rutiere. cel al natura faptei incriminate si cel al scopului si severitatii sanctiunii80[80]. cum sunt multe dintre acelea care au ca urmare aplicarea unor sanctiuni fiscale. RTDH 1995. legislatiile moderne tind sa depenalizeze sistemul de sanctiuni. Quilleré-Majzoub. Decizia a fost ulterior reluata de nenumarate ori. iar. Göclüklü. RTDH 1998. sistemele juridice interne sunt construite pentru a proteja eficient drepturile procesuale în cadrul unui „proces” în sensul clasic al termenului. p. A se vedea opinia dizidenta a judecatorilor Pettiti. p. § 80-82. însa sunt vulnerabile în cazul procedurilor care nu se desfasoara în fata unei instante ordinare. asa cum este situatia centralelor nucleare. op. Curtea nu mai poate accepta calificarea extrapenala întrucât în acest caz statele ar putea ocoli controlul supranational transferând infractiuni în afara sistemului penal. cele trei criterii formulate de catre Curte în urma de 25 de ani. pe de alta parte. Walsh. Les droits relatifs à l’administration de la justice disciplinaire dans la jurisprudence des organes de la Convention européenne. 161 si urm. economice. De aceea. fiscale ori disciplinare. ramânând neschimbate. Athanassoglou si altii din 6 aprilie 2000). Le vom analiza pe rând în cele ce urmeaza. 6 este cel mai invocat text în plângerile introduse în fata Curtii – peste 67 % din acestea – marea majoritate a plângerilor se raporteaza la protectia drepturilor procesuale în cadrul unui proces penal. Cu toate acestea hotarârea a fost reluata ulterior. 6 sa poata fi aplicat unei palete de situatii mult mai largi decât a înteles legiuitorul intern sa subordoneze exigentelor procedurii penale. era vorba de câteva sanctiuni disciplinare militare. ea a stârnit critici puternice si. Protection de l’environnement et droits procéduraux de l’homme: des relations tumultueuses?.. Destul de devreme în jurisprudenta sa. dec. Decizia pare influentata de dorinta Curtii. manifestata si cu alte ocazii. credibile. § 40. rutiere ori disciplinare. Lambert. Curtea a raportat definitia notiunii de „materie penala” la trei criterii: criteriul calificarii interne. În speta. De aceea. dec. iar aceasta ar însemna o atingere grava a principiului protectiei efective a drepturilor conventionale79[79]. Frümer. din 10 ianuarie 2000. 79 [79] F. 76 [76] CEDO. adunâns acelasi numar impresionant de opinii dezidente si critici ale doctrinei (CEDO. de a evita sa atinga probleme politice si sociale delicate. Pentru o analiza mult mai exhaustiva a acestor criterii. negând caracterul penal al acestora78[78]. Balmer-Schafroth si altii din 26 august 1997. 30-31. s. 77 [77] Mai trebuie precizat în acest context ca. . 818-822. Lopes Rocha si Jambrek sau P. p. în esenta arestul si carcera. hot. 80 [80] CEDO. daca art.

32. . orice sanctiune privativa de libertate va intra în domeniul dreptului penal84[84]. însa daca raspunsul este negativ. op. aceasta va utiliza celelalte doua criterii. 84 [84] Curtea a afirmat ca într-o societate atasata principiului preeminentei dreptului. În al doilea rând. Quilleré-Majzoub. precum si a traditie tuturor statelor contractante (CEDO. întrucât s-a judecat ca au caracter penal si acele sanctiuni de natura pecuniara care au o valoare exorbitanta sau care. Pe de alta parte. Criteriul scopului si severitatii sanctiunii aplicate împinge în notiunea de „materie penala” acele fapte în cazul carora scopul si gravitatea sanctiunii este apropiata de dreptul penal clasic. poate cel mai important indiciu al existentei materiei penale este severitatea sanctiunii. hot. luând în calcul si gravitatea faptei comise pentru a decela linia destul de subtire ce desparte penalul de disciplinar82[82]. Chiar daca suma nu 81 [81] F. În primul rând. p. hot. 83 [83] CEDO. fiind suficient sa amintim faptul ca exista numeroase infractiuni cu subiect activ special. suntem în prezenta penalului sau doar unei anumite categorii – avocati. Este de înteles ca un militar este obligat la un comportament mai obedient fata de stat decât o alta persoana sau ca un avocat trebuie obligat la mai multa discretie fata de obligatiile confidentiale care intra inevitabil în posesia sa. 85 [85] CEDO. Öztürk din 21 februarie 1984. indiferent daca în fapt aceasta transformare a avut loc sau nu85[85]. daca scopul acesteia are mai repede un caracter punitiv sau preventiv. Spre exemplu. este implicat dreptul disciplinar81[81]. hot. Astfel. Engel din 8 iunie 1976. lipsa unei privari de libertate nu implica obligatoriu inexistenta penalului. – caz în care. militari. § 53. Curtea admite calificarea interna. Aceasta regula nu rezolva însa toate problemele. în caz de neplata. Criteriul naturii faptei incriminate reprezinta un element de diferentiere între dreptul penal si cel disciplinat extrem de frecvent utilizat de catre organele de la Strasbourg. datorita valorii pe care o atribuie Conventia libertatii fizice a persoanei. însa.. cit. în special pentru a verifica „criminalitatea” unor delicte calificate în dreptul intern ca fiind administrative sau a faptelor calificate ca fiind delicte disciplinare. de cele mai multe ori. de regula. Prima regula utila pentru a distinge penalul de disciplinar este cea de a sti cui se adreseaza norma în discutie: întregii populatii si atunci.. § 82). privarea de libertate – exceptând situatia în care durata si modalitatea de executare o transforma într-un fapt vadit lipsit de importanta – este o sanctiune penala. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. hot. se pot transforma într-o sanctiune privativa de libertate. § 71. § 53. astfel încât Curtea a adaugat o precizare suplimentara. Asa cum am spus si mai sus daca raspunsul este pozitiv. daca scopul sanctiunii aplicate este mai degraba reparator.Criteriul calificarii interne presupune faptul ca instanta europeana cerceteaza prima data daca textul care defineste comportamentul sanctionat face parte din dreptul penal al statului în cauza. sa decis ca întra în domeniu penal o contraventia la regimul confidential al anchetei penale reglementata de dreptul elvetian si sanctionata cu 500 de franci elvetieni. cauza iese din sfera dreptului penal. 82 [82] CEDO. Öztürk din 21 februarie 1984. atunci exista un indiciu important al prezentei caracterului penal al faptei83[83]. medici etc.

hot. 35. 86 [86] CEDO. iar potrivit criteriul calificarii interne. Exemplul prezentat mai sus este un argument în plus pentru a afirma aceasta. § 12. Posibilitatea transformarii sanctiunii pecuniare într-una privativa de libertate este foarte importanta în aprecierea caracterului penal de catre Curte. fapta sa ar fi fost infractiune potrivit dreptului elvetian. în caz de neplata. se putea transforma în zile de detentie86[86]. Weber din 22 mai 1990. hot. ca o procedura pentru un delict disciplinar într-un penitenciar. Tomasi din 27 august 1992. excluderea unor proceduri judiciare din câmpul de aplicabilitate al art.. În baza acestuia s-a decis. 89 [89] Comis. ar fi o sanctiune penala (CEDO. fara nici o motivatia convingatoare90 [88] [89] [90]. p. chiar daca regula enuntata în hotarârea Oztürk este reafirmata în numeroase rânduri. . § 35). 87 [87] CEDO. 6 nu este aplicabil. vizeaza o fapta destul de grava – insulta fiind infractiune în Elvetia la acel moment. Spre deosebire de afacerea Weber. Daca soldatul în cauza ar fi insultat un persoana privata. Practica Curtii în materie. 6. este destul de confuza. daca utilizam exemplul unei spete judecate de catre fosta Comisie89 în care un militar a fost condamnat la 5 zile de carcera pentru insulta adresata superiorului – fapta care în dreptul elvetian nu este infractiune – observam ca ambele criterii sunt îndeplinite. prin încalcarea celei mai elementare reguli de disciplina militara. În practica organelor jurisdictionale din cadrul Consiliului Europei cel mai important rol si cel des utilizat criteriu este cel al scopului si severitatii sanctiunii. p. însa evaluarea de ansamblu prin prisma ambelor criterii a permis identificarea naturii penale a procedurii în cauza88 . Aceasta deoarece Curtea admite faptul ca anumite comportamente calificate în dreptul intern ca fiind delicte administrative ori disciplinare ies de sub incidenta art. nu este suficient ca unul dintre ele sa releve existenta penalului pentru ca garantiile prevazute de art. dec. are caracter penal91 sau ca o procedura disciplinara care a condus la sanctionarea unui militar cu detasarea într-o unitate disciplinara pe o perioada de 4 luni are acelasi caracter92 [91] [92]. desi nici unul dintre ele nu era îndeplinit. 35. a contat în mod esential în calificarea data de Curte. existând situatii în care Curtea a decis aplicabilitatea art. Ravnsborg din 23 martie 1994. op. Eggs din 4 martie 1978. Aceste ultime doua criterii nu se aplica extrem de strict. faptul ca aceasta amenda. Or.. 6 ni se pare o optiune cel putin discutabila. 6 sa intre în discutie. Bendenoun din 24 februarie 1994. Brown din 24 noiembrie 1998.este mare. hot. aceasta decizând ca o sanctiune de 10 000 de lire sterline – o suma importanta în opinia noastra – dar care nu se poate transforma în închisoare nu este o sanctiune suficient de grava pentru a fi socotita penala87[87]. Aceasta desi caracterul faptei comise se apropia semnificativ de dreptul penal – neglijenta grava a unui avocat britanic care a angajat ca si contabil un fost condamnat pentru frauda. hot. cit. ca si în mai toate statele europene – iar sanctiunea este privativa de libertate. Pare bizar ca o sanctiune cu amenda – care ar fi fost foarte probabil pedeapsa aplicata pentru insulta – sa fie mai „penala” decât privarea de libertate pe 5 zile – în conditii de carcera – si ca insultarea unei persoane private sa fie o fapta mai grava decât insultarea unui ofiter al armatei de catre un soldat. într-o situatie aproape identica. Norma în discutie. 88 [88] CEDO. care s-a soldat cu sanctiunea pierderii dreptului reclamantului de a fi eliberat conditionat pe o perioada lunga de timp. chiar daca se adreseaza doar unei anumite categorii de subiecti. s-a decis ca art. 91 [91] F. Quilleré-Majzoub. DR 15. rap. 90 [90] Asa cum afirmam si mai sus. Curtea a negat faptul ca o sanctiune de 1000 de coroane suedeze. care putea fi transformata în închisoare în caz de neplata. Cu toate acestea. În acelasi timp. Curtea l-ar fi inclus în notiunea de „materie penala”. 6. spre exemplu. § 31-34.

Totusi. a fost analizata de catre Curte ca fiind de natura penala102 . în considerarea naturii faptei si a scopului sanctiunii. 95 [95] Comis. pentru ca el nu a contestat elementele „penale” ale sanctiunii103 nerespectarea secretului urmaririi penale are caracter penal104 [100] [101] [102] [103]. sanctiunea avea un caracter vadit punitiv si preventiv cât timp nu era destinata pentru a acoperi un eventual prejudiciu. dec. însa trebuie precizat de la bun început ca aceasta clasificare – pe care am utilizat-o si noi din ratiuni de facilitate a prezentari – este mai degraba formala. Tot astfel. c. care a primit drept sanctiune un avertisment97[97]. 6 si în garantii speciale în materie penala. 5. p. întrucât Curtea admite ca cea mai mare parte a 92 [92] Idem. sanctiunea avea un cuantum ridicat si putea sa conduca la privarea de libertate a persoanei în caz de neplata. Tot astfel. X c. ea ramâne circumscrisa disciplinarului. în baza aceluiasi criteriu s-a decis ca nu apartin materiei penale în sensul art. datorita scopului diferit al sanctiunii – care poate fi interpretat în acest caz ca având un pronuntat caracter reparator – obligarea unui avocat la plata cheltuielilor de judecata provocate de culpa sa în promovarea [105] CAPITOLUL II. utilizând aproape exclusiv criteriul naturii si gravitatii comportamentului sanctionat. M. În materie fiscala s-a putut constata o evolutie a jurisprudentei europene cu privire la aplicabilitatea art. p. Spre exemplu. dec. RFG din 5 iulie 1984. nu întotdeauna Curtea recunoaste unor sanctiuni fiscale – precum aplicarea unui impozit majorat pentru rea-credinta – caracterul penal. Otelo Saraiva de Carvalho din 10 iulie 1981. p.. . 262. în afara domeniului penal107[107]. 6 pentru delictele de natura fiscala. dec. 97 [97] Comis. 40.Pe de alta parte. 94 [94] Comis. prevazute în primul paragraf. Argumentele au fost dezvoltate de catre Curte în hotarârea Bendenoun101 : norma fiscala franceza care sanctiona anumite nerespectari ale Codului general al impozitelor cu penalitati era de aplicabilitate generala. S. aplicabile oricarei proceduri care intra în câmpul de reglementare al art.. împartind garantiile procedurale în garantii generale. o procedura deschisa de catre organizatia profesionala din care facea parte contra unui farmacist. DR 20. prevazute în paragrafele 2 si 3 ale textului. RFG din 5 iulie 1985. 96 [96] Comis. jurisprudenta este destul de ferma în a exclude din câmpul de aplicabilitate al art. dec. în statele în care acestea nu sunt reglementate ca infractiuni de natura penala99 [99]. De asemenea. X. s-a decis ca nu are caracter penal procedura prin care reclamantul a contestat numai cuantumul impozitului suplimentar aplicat. 168. 6 din Conventie urmatoarele proceduri: o procedura disciplinara dintr-un penitenciar. GARANŢII PROCEDURALE GENERALE Autorii Conventiei au sistematizat textul art. dec. o procedura disciplinara militara care a [94]. 6 delictele rutiere. 44. 6. aceiasi concluzie fiind valabila si pentru o amenda judiciara aplicata [106]. o procedura care a condus la aplicarea unei amenzi unui profesor care a facut greva96[96]. p. DR 39.. 34. s-a decis ca procedura în urma careia o persoana a primit o amenda judiciara pentru [104]. Daca mult timp Comisia100 . chiar si dupa hotarârea Bendenoun. 237. 93 [93] Comis. p. a refuzat aplicarea art. s-a decis ca atâta timp cât amenda pentru delictele de audienta nu are un caracter excesiv. sanctiunea existenta în dreptul francez – contrainte par corps – si care consta în privarea de libertate a debitorului. o procedura disciplinara contra unui avocat. 6 delictelor de aceasta natura care nu sunt calificate ca fiind infractiuni. În acelasi timp. o procedura disciplinara care a condus la concedierea unui politist pentru deturnarea unor [95]. dec. 98 [98] Comis. sustinuta de catre Curte. p. p. sanctiunea fiind pierderea timp de o luna a dreptului de vizita93 condus la trecerea în rezerva a unui ofiter94 bunuri ale administratiei95 [93]. în fine. ca mijloc de a-l constrânge sa plateasca creanta.. unei cai de atac nu constituie un element al „materiei penale” în sensul Conventiei106 unui avocat pentru neprezentarea la un proces105 . Belgia din 5 mai 1980. ulterior jurisprudenta a evoluat în sensul includerii în notiunea de materie penala si a acestor cauze. acesta fiind reparat prin impunea de dobânzi. DR 43. ce a fost amendat pentru încalcarea deontologiei profesionale întrucât a „umflat” preturile unor medicamente foarte solicitate98 [98]. Din aceleasi ratiuni. DR 20. McFeely din 15 mai 1980. Marea Britanie din 8 octombrie 1980. Acest capitol al studiului nostru este dedicat garantiilor generale. DR 21. DR 26. c. c.

6 se margineste la a reglementa dreptul la un proces echitabil într-o procedura deja pendinte sau recunoaste si dreptul de a 99 [99] CEDO. § 54 si urm. p. unul dintre obiectivele sistemului jurisprudential al Curtii europene a drepturilor omului este acela de uniformizarea sistemelor juridice nationale. daca nu în totalitate. Escoubet din 22 octombrie 1999. Yernault. DR 53. Von Sydow din 12 mai 1987. Ne alaturam si noi acestor critici. dec. dreptul la aparare sau drepturile privind administrarea probelor.06. Comisia a considerat pentru prima data ca o astfel de sanctiune ar putea fi calificata ca fiind penala. 216. plg. Pe de alta parte. p. din delictele rutiere sunt infractiuni (a se vedea F. § 48. p. ses amendes et la matière pénale. cu toate ca firesc ar fi reactia sa fie inversa. 101[101] CEDO. din 8 iulie 1980. cel putin o parte. în majoritatea statelor europene. Procesul de alterare a acestei pozitii. hot.. a început cu analizarea unei cauze de catre Comisie.. Accesul la justitie Cu prilejul unui litigiu privind protectia unor drepturi si obligatii de natura civila109[109]. plg. p. DR 21. Quilleré-Majzoub. op.. nr. Curtea a raspuns problemei de a sti daca art. dec. Curtea a fost pentru prima data chemata sa se pronunta cu privire la existenta unei obligatii pozitive din partea statelor contractante de a asigura accesul la justitie. Aceasta cu atât mai mult cu cât. încurajând uniformizarea juridica a statelor membre. 427 si urm. a se vedea CEDO. Unul dintre mijloacele utilizate pentru atingerea acestei finalitati este recursul la notiuni autonome de calificarile date de catre sistemele juridice nationale. 13013/87. Tentatia Curtii de a exclude astfel de delicte este cu atât mai criticabila cu cât. Le fisc. hot. RTDH 1995. statele ar putea abuza de portita legala permisa de Curte pentru a nega drepturi procedurale unor întregi ramuri de drept. sunt aplicabile si în materie civila. desi textul Conventiei nu o prevede expres.1971 – iar conducerea în stare de ebrietate nu. foarte ferm exprimata pâna atunci. a se vedea D. DR 57. a. 36). Benham din 10 iunie 1996. . cit. 100[100] Comis. precum prezumtia de nevinovatie. p. acuzând Curtea si fosta Comisie de o oarecare lipsa de consecventa: este inexplicabil de ce vagabondajul are caracter penal – a se vedea CEDO. în ideea crearii unor valori europene comune care sa împiedice repetarea unor „greseli” ale trecutului. 246. § 34.garantiilor speciale în materie penala. 8903/80. Comis. A se vedea. în contextul unui proces semnificativ de depenalizare a anumitor domenii. iar nu eterogenitatea sistemelor de drept ale acestora. dec. De Wilde. din 24 februarie 1994. notiunile autonome create de catre Curte ar trebui sa convearga în acea directie. prin aceste procedeu. amintind în argumentare ca. în acelasi sens.. intrând în notiunea mai larga de „egalitate a armelor”108[108]. dec. Or. din 14 iulie 1988. hot. Doctrina a criticat aceasta optiune a instantei supranationale. 85. în care unui contribuabil i s-a aplicat cu titlul de sanctiune fiscala o amenda reprezentând de doua ori cuantumul impozitului neplatit. desi a respins plângerea. cât timp imensa majoritate a statelor europene dau o anumita calificare unui delict. Curtea exclude din domeniul de aplicabilitate a drepturilor fundamentale domenii – extrem de vaste prin frecventa cu care se regasesc în viata de zi ci zi – carora cele mai multe state europene le acorda garantii procedurale. nr. Ooms si Versyp din 18. Pentru un excelent comentariu cu privire la hotarârea Bendenoun si la consecintele acesteia.

O astfel de ipoteza. În domeniul delictelor de audienta. fara a putea fi sanctionat. Golder din 21 februarie 1975. în opinia noastra – în jurisprudenta Curtii. Argumentul Curtii. § 41. mai veche doar cu o luna decât hot. toate celelalte garantii de 102[102] CEDO. DR 18. sa suprime toate jurisdictiile sale sau sa sustraga din competenta lor diverse categorii de litigii cu caracter civil pentru a le conferi spre judecare unor organisme guvernamentale. în conceptia Curtii. în caz de neplata. Weber din 25 mai 1990. § 33). hot. Marea Britanie din 13 martie 1980. Cu atât mai mult cu cât în ambele situatii sanctiunea patrimoniala putea fi transformata în detentie. dec. De ce penalitatea aplicata pentru nerespectarea disciplinei financiare tine de dreptul penal – hot. de a asigura desfasurarea corecta si disciplinata a procedurilor din fata sa. Ravnsborg din 23 martie 1994. 106[106] Comis. contrare principiilor pe care Curtea nu le poate pierde din vedere111[111].. dec. cu titlu de exemplu. § 67. în caz de neplata. potrivit caruia astfel de norme si sanctiuni deriva din puterea. 108[108] A se vedea. 107[107] CEDO. în sanctiuni privative de libertate de pâna la 10 zile (CEDO. CEDO. p. Gantzner din 5 octombrie 1999. Rezulta din cele afirmate de catre instanta de control europeana ca dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garantiilor procedurale prevazute în Conventie. B.introduce o actiune civila afirmând ca110[110]: daca acest text ar privi exclusiv doar derularea procedurilor angajate în fata unei instante. hot. Golder. mai mult sau mai putin etatizate. hot. detinut într-un penitenciar britanic. În lipsa accesului la justitie în materie civila. X c. iar sanctiunile aplicate se apropie mai mult de exercitiul prerogativelor disciplinare decât de aceea a aplicarii sanctiunilor penale. un stat contractant ar putea. 104[104] CEDO. hot. În realitate. 223. hot. 109[109] CEDO. Engel si Öztürk – Curtea a consideram ca nu au caracter penal doua amenzi judiciare de aproximativ 1800 si respectiv 900 $ si care puteau fi convertite. Ravnsborg – iar amenda aplicata pentru nerespectarea disciplinei în cadrul unei proceduri judiciare nu are acelasi caracter ni se pare o întrebare fara raspuns. inseparabila de aparitia unui risc de arbitrariu. Jamil din 8 iunie 1995. 105[105] Comis. DR 38. p. orice norma penala protejeaza corectitudinea si disciplina cu care se desfasoara anumite evenimente. Putz din 22 februarie 1996. dorea sa introduca o actiune în repararea prejudiciului contra unuia . În fapt. ar conduce la consecinte grave. hot. spre exemplu. 213. § 32. dl. constatam din nou o inconsecventa – grava. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. datorita valorii pe care Conventia o atribuie libertatii fizice a persoanei – a se vedea. c. Bendenoun. inerenta oricarui organ jurisdictional. În ciuda afirmatie frecvente potrivit careia o posibila sanctiune cu privare de libertate. nu este convingator.. hot. dec. Marea Britanie din 3 iulie 1984. 103[103] CEDO. § 33.

dupa sanctionarea sa contraventionala. în mod efectiv. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. § 81). constituie o atingere adusa dreptului de acces la justitie (CEDO. 401-402. A se vedea si CEDO. hot. Velu. p. 113[113] În consecinta. dec. Conventia nu recunoaste dreptul unei persoane de a angaja o procedura penala judiciara contra unui tert115[115]. 115[115] Comis. 7116/75. accesul la justitie cunoaste o acceptie diferita fata de accesul la justitie în materie civila. hot. În materie penala însa. În acelasi timp. în materie penala. Chiar daca reclamantul avea posibilitatea teoretica de a sesiza un tribunal. din 4 octombrie 1976. În consecinta. nu este însa suficienta posibilitatea formala de a angaja o actiune. Ergec. pentru a ramâne tot în dintre gardieni care îl acuzase de calomnie. însa cererea sa a fost respinsa. p. Slovacia din 21 martie 2000.. § 105-107). nr. § 78. astfel încât reclamantul nu a putut introduce actiunea în instanta. 112[112] De aceea. nu avea nici o posibilitate de a contesta în instanta comiterea delictului. implicând tot un detinut într-un penitenciar britanic. beneficiarul dreptului la un tribunal nu poseda atât dreptul de initiativa. reclamantului ia fost negat dreptul de acces la justitie. c. faptul ca acesta a admis reglementarea amiabila a situatiei. 6 absenta unei instante abilitate cu dreptul de a anula sau cenzura o norma juridica în vigoare (CEDO. ci este necesar ca accesul la justitie sa fie efectiv112[112]. Chiar daca Curtea nu a ajuns la o condamnare a statului. Delcourt din 17 ianuarie 1970. cât dreptul de ca orice acuzatie îndreptata împotriva sa sa îsi gaseasca finalul în fata unei instante114[114]. În acest scop. 110[110] Idem. conduce la aceiasi concluzie. K. Curtea a decis condamnarea Marii Britanii în cauza Golder. 6: „contestatii asupra unor drepturi si obligatii civile” si „acuzatie în materie penala”113[113]. imposibilitatea consultarii unui avocat.procedura sunt inutile. Asa cum vom vedea în cele ce urmeaza. plg. hot. dec. a condus instanta europeana la concluzia ca. R. 91. J. decât dreptul de acces la un judecator. 114[114] J. James si altii din 21 februarie 1986. Mai trebuie spus ca dreptul la acces liber la justitie nu se circumscrie decât domeniului de aplicabilitate a art. . Mai mult. La Convention européenne des droits de l’homme. într-un caz aproape similar. a cerut Ministerului de Interne sa autorizeze consultarea unui avocat. hot. întrucât ele se grefeaza pe liberul acces la o instanta. nu constituie o violare a art. § 35-36. s-a decis ca si o întârziere semnificativa în autorizarea consultarii unui avocat. în care reclamantul s-a plâns de faptul ca. Cu alte cuvinte. implicând mai degraba dreptul de a supune analizei unui judecator acuzatie de natura penala. combinata cu lipsa pregatirii juridice a reclamantului si cu importanta pe care o prezinta în sistemul englez de drept rolul avocatului în pregatirea si desfasurarea unui proces. 111[111] A se vedea si CEDO. Lawless din 1 iulie 1961. DR 7. § 41.

considerându-se ca a fugit. Colozza din 12 februarie 1985. În alta ordine de idei. hot. p. Deweer din 27 februarie 1980. si respectiv la plata de catre inculpat a unei amenzii compozitorii cu scopul de a evita procesul penal117[117]. Sutter din 22 ianuarie 1984. implicit. În speta. § 25. procedura trebuie sa îndeplineasca toate garantiile procesului echitabil. 119[119] Comis. § 49. evitarea în acest mod a unei proceduri judiciare nu aduce constituie o violare a art. rap. . p. se poate spune ca. decizându-se ca daca tranzactia sau arbitrajul au fost liber consimtite. 7. 120[120] CEDO. hot. afirmatia citata trebuie completata cu faptul ca daca statele aleg totusi sa instituie cai de atac si în civil. Accesul efectiv 116[116] CEDO. dec din 13 mai 1976. Curtea admite posibilitatea renuntarii la accesul la justitie atât în materie civila. B. instanta nationala tragând concluzia fugii acestuia din simplul fapt ca nu s-a prezentat la un termen procedural. § 29. de mai multe ori în jurisprudenta recenta. hot. nr. Singura precizare a Curtii se raporteaza la faptul ca renuntarea trebuie sa fie lipsita de echivoc118[118]. 269. exista un drept de a ataca si o decizie civila. Bramelid si Malmström din 12 decembrie 1983. Curtea a acceptat sa judece pe tarâmul accesului liber la justitie. cât si în materie penala. 18). Curtea a condamnat însa statul italian pe motiv ca nu existau elemente din care sa rezulte cu certitudine faptul ca reclamantul renuntase la accesul sau la justitia penala. în conditiile în care toate statele europene au. Delcourt din 17 ianuarie 1970. plg. § 48 si urm. Astfel. Curtea pare sa impuna ca orice solutie privind o acuzatie sa provina din partea unei instante. privând persoana în cauza de dreptul ca situatia sa fie analizata de un tribunal116[116]. 118[118] CEDO. Este adevarat ca instanta europeana afirma adeseori ca. DR 38. considerându-se ca a renuntat benevol la drepturile sale procedurale. exista indicii care ne fac sa avem rezerve fata de valabilitatea afirmatiei la aceasta ora. hot. 6 (Comis. în general. 117[117] CEDO.. Totusi. 6200/73. Pe de alta parte. reclamantul a fost judecat penal în contumacie. condamnând statul belgian pentru faptul ca o tranzactie care a evitat o procedura penala a fost încheiata sub amenintare. reluata de nenumarate ori în hotarâri sau decizii ulterioare. Aceasta nu înseamna însa ca existenta unei tranzactii sau a unei hotarâri arbitrale lipseste persoanele în cauza de accesul liber la justitie.domeniul circumscris materiei penale. Digest II. limitarile aduse dreptului la apel sau recurs (a se vedea cu titlu de exemplu. hot. accesul liber la justitie nu implica dreptul nelimitat de a alege instanta careia sa îi fie prezentata cauza119[119] sau dreptul de a ataca decizia unei instante judecatoresti120[120]. Desi Curtea nu a renuntat niciodata expres la aceasta afirmatie. Deweer din 27 februarie 1980. prin posibilitatea recurgerii la arbitraj. proceduri de apel sau recurs în mai toate domeniile si trebuie sa respecte dreptul de acces la acestea. acest din urma drept fiind introdus doar în materie penala prin dispozitiile Protocolului aditional nr. § 28. hot. Khalfaoui din 14 decembrie 1999)..

Pe de alta parte. pe cale judecatoreasca. În conditiile în care procedura este extrem de complexa. Marea Britanie din 8 iulie 1987. pentru a fi respectate dispozitiile art. fiind subordonat unei necesitatii evidente a sprijinului 121[121] CEDO. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. hot. din 3 martie 1982. una dintre hotarârile cele mai interesante în materie este cea din cauza Airey127[127]. 126[126] CEDO. nr. O. nu sunt respectate imperativele art.În acceptiunea data de organele jurisdictionale create prin Conventie. 124[124] CEDO. Aceasta exigenta nu implica însa. hot. Într-o hotarâre mai recenta. de Geouffre de la Pradelle din 16 decembrie 1992. hot. . dec. Instanta europeana a precizat imediat însa ca solutia de mai sus nu presupune extinderea dreptului la avocat si în materie civila. hot din 9 octombrie 1979. § 86. § 51. 177. ci îi permite doar sa dispuna redeschiderea procedurii administrative de emitere a actului în discutie125[125]. accesul efectiv la justitie implica obligatia pozitiva a statelor de a asigura în mod real posibilitatea oricarei persoane de a-si sustine cauza în fata unui judecator. notiunea de acces efectiv la justitie implica în primul rând obligatia statelor de a acorda tribunalului o competenta de plina jurisdictie pentru a-i permite sa examineze cauza pe fond. hot. obligativitatea unui control de oportunitate. Le Compte. atât asupra aspectelor de fapt. legea engleza care prevedea posibilitatea controlului jurisdictional al deciziilor organelor administrative cu privire la dreptul de vizita al unui parinte privind un copil plasat sub asistenta publica violeaza dreptul la acces liber la justitie. § 63. p. Tot astfel. cât si a celor de drept121[121]. Dincolo de aspectele privind contactarea unui avocat relevate de cauzele Golder sau Campbell si Fell. § 35. un control de legalitate122[122]. doamna Airey dorea sa obtina.. În speta. În al doilea rând. 6 atunci când legea permite contestarea în instanta doar a unor aspecte privind efectele unei exproprieri si nu regularitatea emiterii deciziei de expropriere124[124] sau atunci când legea nu permite instantei de control al unui act administrativ sa analizeze cauza pe fond. Sporrong si Lonroth din 23 septembrie 1982. în conditiile în care legea irlandeza nu permite divortul. iar recurenta nu îsi permite financiar angajarea unui avocat. 9261/81. 122[122] Comis. 6. atunci când modalitatile si caile de atac a unei decizii administrative sunt lipsite de claritate si previzibilitate126[126]. citate mai sus. Curtea a apreciat chiar ca se poate discuta despre lipsa accesului efectiv la justitie. separarea faptica dintre ea si sotul sau. 127[127] CEDO. c. 123[123] CEDO. DR 28. § 54. pronuntând o decizie de rezolvare a conflictului. întrucât instanta putea sa verifice doar daca administratia nu a actionat într-o maniera nerezonabila si inechitabila123[123]. hot. 125[125] CEDO. plg. Curtea a decis ca lipsa oricarui ajutor judiciar oferit de catre statul irlandez a adus o atingere grava dreptului la acces efectiv la justitie al reclamantei. Boden din 27 octombrie 1987. cel putin în materia actelor administrative. fiind suficient.

pare contrara hotarârii Golder (Comis. L’autorisation d’assigner un confrère avocat. p. Comisia a considerat ca plângerea este în mod vadit nefondata. dec. RTDH 1993. aplicabil si în materie civila. plg. DR 33. Broers din 6 aprilie 1992. În fapt. dec. hot. § 14. Astfel. cel putin la prima vedere. de o autorizatie a decanului baroului pentru a redacta si sustine o actiune contra unui confrate. plg.. § 194. dec. Golder din 21 februarie 1975. a decis ca impunerea unei autorizatii ministeriale pentru ca un detinut sa poata comunica cu un avocat nu este o limitare rezonabila a accesului liber la justitie133[133]. dincolo de contradictia posibila cu hotarârea Golder a Curtii. Ashingdane din 28 mai 1985. 95. 603 si urm. P. Acest aviz nu a fost obtinut. iar. din 10 iulie 1980.. 8158/78. 9353/81. § 26. Lambert. 223. 129[129] Comis. A se vedea si CEDO. 131[131] Comis. din 6 octombrie 1982. actiunea civila nu a mai fost introdusa. § 43. macar pentru faptul ca o astfel de motivare neglijeaza respectarea dreptului persoanei de a alege avocatul pe care si-l doreste. Tot astfel. În reglementarea la nivel statelor contractante a dreptului la acces la un tribunal. însa avocatul pe care l-a angajat avea nevoie.judiciar128[128]. ca element al dreptului la un proces echitabil. Lithgow din 8 iulie 1986. hot Airey din 9 octombrie 1979. p. instanta europeana multumindu-se sa verifice daca prin limitarile stabilite de catre state nu se afecteaza însasi substanta dreptului si daca scopul urmarit prin limitarile respective este proportional cu mijloacele utilizate. dec. În acelasi context trebuie semnalata o decizie a Comisiei care. s-a decis ulterior ca lipsa ajutorului judiciar nu presupune o violare a art. p. Astfel. din 11 mai 1983. . 595). motivând în esenta ca reclamantul putea alege un avocat dintr-un alt barou. dec. § 40. hot. introducerea actiunii într-un anumit termen sau alte conditii de forma si de fond – cât timp acestea sunt rezonabile132[132]. 133. Curtea le recunoaste acestora o anumita marja de apreciere. Pentru detalii a se vedea. p. statele pot sa impuna anumite conditii pentru introducerea unei actiuni judecatoresti – precum plata unor taxe de timbru. 133[133] CEDO. De Virgiliis din 20 aprilie 1999. DR 21. § 57. cum avocatul în cauza se expunea unor sanctiuni disciplinare daca ar fi trecut peste avizul decanului. 130[130] CEDO. Consideram cel putin criticabila decizia Comisie. atunci când reclamantul a avut un avocat care i-a pregatit toata apararea chiar daca nu a fost asistat de acesta în cursul audierii130[130] sau atunci când judecatorul a vegheat la derularea echitabila a procedurii131[131]. Comis. hot. 9707/82. 132[132] CEDO. RTDH 1993. 6 atunci când actiunea ar fi fost oricum lipsita de orice sansa de succes129[129]. nr. Nicholas din 14 martie 2000.. conform unei legi belgiene. De exemplu. reclamantul a dorit sa introduca o actiune în repararea prejudiciului contra fostului sau avocat. Curtea este uneori destul de exigenta în analiza caracterului rezonabil al acestor limitari. DR 21. dec.. p. plg. s-a decis nerezonabila conditia impusa de legea spaniola pentru declansarea anumitor cai 128[128] CEDO.

astfel încât prezumtia ca reclamantii au cunoscut decizia de la data publicarii ei depaseste marja de apreciere lasata statului. la peste un an de la data deciziei. pentru a evitarea 134[134] CEDO. În consecinta. în materia retrocedarii unor bunuri nationalizate sau expropriate. § 34. Curtea a decis ca este lipsita de proportionalitate si deci nelegitima conditia pe care trebuie sa o îndeplineasca un condamnat penal pentru a formula recurs în fata Curtii de Casatie franceze. 136[136] CEDO. CEDO. Tot în sensul unei marje de apreciere restrânse lasate statelor s-a pronuntat Curtea si într-o alta ipoteza. 6 legea britanica care. Or. reclamantii trebuiau sa execute decizia din apel care îi obliga la plata a 80 000 franci francezi. Annoni di Gussola din 6 ianuarie 2000. § 62. 138[138] CEDO. în care mai multe persoane s-au plâns de faptul ca nu au putut ataca o decizie judecatoreasca prin care li se restrângeau anumite drepturi financiare care nu li se comunicase direct. În aceasta situatie. § 46. dec. hot. care astfel le-a violat dreptul de acces la justitie138[138]. decizia Curtii a fost mentinuta si pentru situatia în care procedura era civila. De asemenea. Curtea a considerat ca citirea fiecarui numar din jurnalul oficial al unui stat este o diligenta mai mult decât normala. dec. s-a decis ca este compatibila cu art. 6 legea britanica care. Garcia Manibardo din 15 februarie 2000. hot. tinând cont de scopul acestei limitari – evitarea unui numar mare de proceduri costisitoare si evitarea pronuntarii unor solutii diferite – exista proportionalitate cu mijloacele utilizate. 137[137] CEDO. hot. cu doi copii în îngrijire137[137].de atac civile – anume consemnarea sumei de bani la care fusese condamnata partea care dorea sa atace decizia – cu atât mai mult cu cât reclamanta obtinuse un sprijin financiar judiciar. marja de apreciere lasata statelor este destul de larga. Ulterior. Milan I Tornes din 17 noiembrie 1998. Curtea a admis faptul ca statele trebuie sa lupte pentru a asigura executarea hotarârilor penale. 135[135] CEDO. ci doar prin intermediul publicarii hotarârii în jurnalul oficial. Spre exemplu. aceea de a fi început executarea pedepsei. s-a judecat ca depasind limitele marjei de apreciere lasate statelor conditia acceptului procurorului pentru ca inculpatul sa poata ataca cu recurs o decizie de condamnare135[135]. Curtea a condamnat statul spaniol pe motiv ca partile la Conventie trebuie sa regleze accesul la justitie prin caile de atac astfel încât orice persoana sa îsi poata apara drepturile depunând diligente rezonabile. acesta a fost respins ca fiind tardiv. . ci doar unui reprezentant al acestora. nu permitea fiecarui fost proprietar sa introduca o actiune în instanta. De asemenea. în considerarea situatiei sale economice134[134]. iar pentru declansarea recursului. însa. s-a decis ca nu violeaza art. când au formulat recurs contra acesteia. Afacerea s-a finalizat cu o reglementare amiabila între parti. În acelasi sens. Desbordes si Omer din 6 ianuarie 2000. Miragall Escolano si altii din 25 ianuarie 2000. Khalfaoui din 14 decembrie 1999. Sa apreciat ca. însa modalitatea aleasa de catre legiuitorul francez este excesiva si a condamnat statul francez pentru violarea accesului liber la justitie136[136]. Tot astfel. Alteori. care sa introduca si sa sustina actiunea în numele tuturor139[139]. în conditiile în care venitul lor lunar era de 862 franci. dec.

În alte doua afaceri. Totusi. Aide juridictionnelle et moyens sérieux de cassation. Gnahoré din 19 septembrie 2000. fapt considerat de catre Curte ca fiind incompatibil cu exigentele art. M. De pilda. permite statelor o ante pronuntare. Acordarea în favoarea statelor a unei marje de apreciere atât de largi a fost criticara pe motiv ca. dec. hot. atingeri grave ale accesului la justitie. 142[142] CEDO. la prééminence du droit et quelques autres considérations. echivalent al tribunalului în sistemul român. 143[143] CEDO. 1072). iar acesta nu îsi respecta obligatia. . Lithgow din 8 iulie 1986. hot. 141[141] CEDO. desi a solicitat acelui organism de mai multe ori introducerea unei actiunii contra mai multor firme care nu îi platisera onorariile pentru munca de consultanta realizata. existenta unor ipoteze în care nu este permisa deschiderea unei proceduri judiciare. Dewer din 26 februarie 1997 cit. impunea obligativitatea unei autorizatii din partea High Court140[140] pentru introducerea actiunii141[141]. § 64. RTDH 1992. § 40. pe de o parte. pentru a nu se pune problema unei antepronuntari. Organele de jurisdictie de la Strasbourg admit totusi. iar pe de alta parte pentru ca nu suporta nici o motivare serioasa. legea olandeza care nu permitea unei persoane bolnava psihic sa introduca o actiune în instanta prin care aceasta urmarea tocmai constatarea faptului ca are discernamânt aduce o atingere însasi substantei dreptului de acces liber la justitie si încalca dispozitiile art. p. 6. Curtea a atenuat mult din jurisprudenta sa Airey permitând statelor sa refuze cereri de ajutor financiar judiciar pe motiv ca procedurile pe care doresc sa porneasca nu au nici o sansa rezonabila de succes143[143]. hot. impunea introducerea unei actiunii pentru obtinerea onorariilor stabilite în contractele de antrepriza de catre un anumit organism. reclamantul nu a reusit sa aduca litigiile în fata unei instante. 6144[144]. Uneori însa pare ca marja de apreciere a statelor este prea larga. fiind astfel 139[139] CEDO. Philis din 27 august 1991. hot. în acest sens. Curtea a constatat legitimitatea unei legi britanice care a împiedicat mai multe persoane sa sesizeze o instanta pentru a contesta concluziile unui raport al politiei care aducea atingere reputatiei lor142[142]. Vandernoot. A se vedea si P. L’accès au juge. limitele marje de apreciere în penal sunt mai reduse decât în civil (Comis. De remarcat faptul ca legea engleza a acordat atributia de a da acest aviz instantei superioare celei care ar fi judecat în prima instanta cauza. aducând. creata cu scopul de a proteja inginerii si consultantii în raporturile lor cu clientii. § 194. Ashigdane din 28 mai 1985. hot. În speta.. p. A se vedea. în situatii exceptionale. CEDO. ci doar sa intervina ca tert în cursul procedurii. Puechavy. RTDH 2001. în opinia noastra. § 83. o norma legala greaca. 140[140] Instanta apartinând celui de-al doilea grad de jurisdictie în sistemul britanic. hot. Aerts din 30 iulie 1998. exista o atingere grava a accesului liber la justitie. Atunci când însa legea cedeaza dreptul persoanei de sesiza instanta unui anumit organism.introducerea unor actiuni repetate si abuzive de catre persoane care au fost internate în clinici de boli psihice cu privire la tratamentele suportate. A se vedea opinia dizidenta a judecatorilor Tulkens si Loucaides. În acelasi timp însa. Persoana prejudiciata nu avea calitate sa introduca o astfel de actiune. § 58-59. În fapt. 500-504. § 60. Fayed din 21 septembrie 1994.

332. 74. Hornsby din 19 martie 1997. dec.. Curtea a admis faptul ca dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justitie. Totusi. Digest II. 6. Di Pede din 26 septembrie 1996.. nr. p. 146[146] Comis. p. plg. § 40. plg. nr. s-a decis ca raspunde exigentelor art. se poate pune problema lipsei accesului efectiv la justitie147[147].. litigiul intra în câmpul de aplicabilitate al art. § 45. Rec. Golder din 1 iunie 1973. p. daca procedura deschisa nu va fi încununata de succes146[146]. la data litigiului. din 9 decembrie 1981. plg. . 6 legea care impune pentru pornirea unei actiuni judecatoresti depunerea unei cautiuni care sa acopere plata cheltuielilor de judecata. din 28 februarie 1979.. asa cum vom vedea mai jos. Curtea a admis de mult timp faptul ca executarea unei hotarâri civile intra în notiunea de proces atunci când se analizeaza durata rezonabila a acestuia (CEDO. dec. cel putin partial. a se vedea Comis. DR 1. a hotarârilor instantei148[148]. Dat fiind ca. Nu este însa exclus ca. § 75. Curtea a admis fara rezerve ca dreptul la acces liber la justitie implica si dreptul de a obtine executarea silita. Fogarty din 1 martie 2000). Waite si Kennedy din 18 februarie 1999. hot. A se vedea si CEDO. întrucât acest drept ar deveni iluzoriu daca ordinea juridica a unui stat nu ar permite executarea unei decizii judecatoresti. Curtea admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silita a unor hotarâri civile. De altfel. 147[147] Comis. Winterwerp din 24 octombrie 1979. McElhinney. § 93. 148[148] CEDO. anume al aplicarii criteriului Pellegrin. 29. De aceea. 145[145] Comis. la admisibilitatea oricarei imunitati. 7973/77. Agentia Spatiala Europeana (CEDO. dec. Aceasta din urma hotarâre este interesanta si sub un alt aspect. dec. dec. dec. § 16-20).judecate conforme cu art. într-un viitor apropiat. Pentru o decizie usor diferita. deoarece acestea sunt admise de principiile de drept recunoscute de toate natiunile civilizate145[145]. desi cu numai un an înainte au fost declarate ca în mod evident nefondate o serie de plângeri ce vizau lipsa accesului la justitie datorita imunitatii de jurisdictie de care se bucura fostul angajator al reclamantilor. p. într-o situatie asemanatoare. hot. 155. magistratului nu mai exercita puterea de stat. dec. Tot astfel. DR 17. din 6 februarie 1969. hot. 66. spre deosebire fata de situatia în care acesta era înca în exercitarea functiilor sale la momentul litigiului. dec. însa numai daca suspendarea este fondata pe 144[144] CEDO. 6 imunitatile de jurisdictie parlamentara sau diplomatica. dec. din 10 decembrie 1975. Al-Adsani. daca e cazul. din 16 martie 1975. plg. Beer si Regan din 18 februarie 1999). 29. 6958/75. În fapt. 6202/73. DR 3. Georgiadis din 28 martie 2000. 3374/67. dec. nr. Un semn în acest sens este declararea ca admisibile a mai multor plângeri ce vizau acest aspect (CEDO. rap. Pe de alta parte. hot. Curtea sa renunte. daca aceasta cautiune impune costuri excesive sau daca taxele de timbru sunt exorbitante. litigiul opunea un fost magistrat si statul grec si avea ca obiect drepturile la pensie al reclamantului. p.

cel putin în materie civila. 152[152] CEDO. în cadrul unei proceduri nici unul dintre organele care au transat litigiul nu îndeplinesc conditiile de impartialitate si independenta impuse de Conventie. § 50. integrate într-o structura judiciara ordinara din statul în cauza152[152]. din jurisprudenta acesteia se poate deduce. § 39. hot.. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. iar intervalul de timp în care opereaza este rezonabil si proportional cu motivele care o determina149[149]. Garanteaza Conventia accesul la orice instanta? Sunt instante. 6 prin lipsa accesului la justitie. Potrivit jurisprudentei Curtii. hot. în acceptiunea europeana. 150[150] CEDO. comitet. Pe de alta parte. chiar daca au între atributii un numar foarte limitat de cauze (CEDO. CEDO. Lithgow din 8 iulie 1986. doar acele organe care primesc în mod traditional aceasta denumire? Acestea sunt întrebarile la care organele Conventiei au fost chemate sa raspunda. 6 nu se înteleg doar jurisdictiile în sens clasic. 387). Tribunalul trebuie. § 44. comisie etc. sa îndeplineasca anumite conditii – independenta. H. în masura în care statele membre au ales sa creeze astfel de instante. Într-o prima situatie usor speciala se afla instantele de apel si de recurs. Belilos din 29 aprilie 1988. fara îndoiala. pe cale de interpretare. exista o violare a art. § 43. Van der Hurk din 19 aprilie 1994. § 76. ramâne de analizat în cele ce urmeaza situatia celorlalte organe care transeaza diverse litigii de natura civila. – însa daca. § 55. A se vedea. în acest sens. – care figureaza în chiar textul art. În consecinta. Le Compte. Conventia nu impune statelor obligatia de creea instante de apel sau de recurs154[154]. instantele create în Marea Britanie pentru a transa probleme privind retrocedarea unor bunuri trecute în proprietatea statului sunt „tribunale” în sensul Conventiei. hot. hot. constitutionala sau administrativa153[153]. un „tribunal” se caracterizeaza prin rolul sau jurisdictional: acela de a transa. c. „tribunal” în acceptiunea europeana a termenului. cit. § 64. op. hot. prima problema care apare în mod logic este de a sti ce înseamna „justitie”. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. impartialitate etc. Demicoli din 27 august 1991. 153[153] Chiar daca Curtea nu afirmat niciodata expres. Mock. Belgia din 30 noiembrie 1987. prin „tribunal” în sensul art. daca instantele clasice care statueaza în prima instanta sunt. p. penala. 6 instantelor de arbitraj privat (H. II. § 201). pe baza unor norme juridice si în cadrul unei proceduri organizate. 6 pentru a putea fi numit astfel151[151]. partile contractante trebuie sa se asigure ca în fata acestora sunt respectate exigentele dreptului 149[149] CEDO. hot. . însa. 151[151] CEDO.1 Notiunea de tribunal Dupa ce am vazut determinarile si caracteristicile accesului la justitie. de asemenea. însa. hot. Spre exemplu. Nu conteaza în viziunea Curtii cum se numesc respectivele organe – tribunal. Reamintim ca. aplicabilitatea art. hot.motive de ordine publica. Imobiliare Saffi din 28 iulie 1999. orice chestiune privind cauza ce i-a fost adusa spre rezolvare150[150].

159[159] În acest context. între altele. Pe de alta parte. hot. trebuie reamintite ezitarii Curtii în problema respectarii dreptului de proprietate – prima decizie de condamnare a unui stat apare abia 1982. Elementul de care trebuie sa se tina seama în aprecierea respectarii exigentelor procesului echitabil în fata instantelor de apel sau de recurs este rolul pe care acestea îl au în cadrul ansamblului procedurii. care devine. o procedura exclusiv scrisa sau o procedura lipsita de publicitate îndeplineste exigentele art. iar multe solutii actuale par usor bizare – sau al responsabilitatii pentru actele unei organizatii internationale ori cu privire la litigiile fiscale. 6. § 25. R. . hot. procesul trebuie privit în ansamblu si nu distinct pe fazele sale156[156]. Delcourt din 17 ianuarie 1970. Initial fosta Comisie a afirmat constant. de multe ori. § 30-33). cât si din evolutia jurisprudentei în materie care nu si-a atins înca la punctul final159[159]. tinând cont de atributiile specifice unei instante de casare. Ambiguitatea deriva atât din eterogenitatea atributiilor si structurii instantelor constitutionale din statele membre158[158]. inclusiv hotarâri judecatoresti – Tribunalul Constitutional Federal din Germania. Spre exemplu. în consecinta. astfel încât deciziile privind un stat nu pot fi generalizate. precizând ca pentru a verifica echitabilitatea procedurii. cit. Curtea evita sa se pronunte cu privire la procedurile în fata instantelor constitutionale. hot. 158[158] Ajunge sa precizam ca paleta locului pe care îl ocupa instantele constitutionale este extrem de larga. 157[157] J. Declcourt din 17 ianuarie 1970. variind între un control doar anterior de promulgarii textelor legislative – Consiliul Constitutional din Franta – pâna la verificarea constitutionalitatii oricarui text juridic. 155[155] Ibidem. cu atât exigentele pe care trebuie sa le îndeplineasca procedura din fata lor sunt mai reduse157[157]. ambiguitatea jurisprudentei se regaseste. asa cum vom vedea mai jos. p. Sutter din 22 ianuarie 1984. cât timp în cea mai mare parte a statelor membre. în special cu privire la independenta judecatorilor fata de executiv. a eutanasiei sau a drepturilor religioase. procedura în fata acestor instante raspunde cu greu unei analize privind respectarea unora dintre garantiile din art. are o tendinta permanenta de a evita solutii transante si clare în domenii sensibile din punct de vedere moral si social sau în materii foarte strânse de suveranitatea statelor. s-a decis ca. § 26. 351.. op.la un proces echitabil155[155]. 6 (CEDO. Ergec. § 28. Tot astfel. Velu. Credem ca aceasta este una dintre explicatiile pentru care. ultima instanta de recurs. într-o serie 154[154] CEDO. în chestiunea avortului. 6 procedurilor deschise în fata unor instante de contencios constitutional. organele de la Strasbourg au recunoscut totusi anumite particularitati ale procedurilor în apel sau în recurs. pozitia Curtii este destul de ambigua. Spre exemplu. Sutter din 22 ianuarie 1984. Cu cât rolul acestora este mai redus. însa. În ceea ce priveste aplicabilitatea art. 156[156] CEDO. nu trebuie sa uitam ca instanta europeana este rodul unei institutii politice – Consiliul Europei – si. hot.

dec. hot. Deumeland din 29 mai 1986. 92. ca litigiile aflate în fata unei instante constitutionale nu fac parte din domeniul de aplicabilitate al art. din 14 mai 1980. într-un caz care viza durata excesiva a unei proceduri civile. 8. § 34. hot. foarte convingator. plg. § 48. cu titlu de exemplu: Comis. din 16 iulie 1976. în conditiile în care jurisprudenta Comisiei a devenit mai elastica. rap. plg. evitând însa sa faca afirmatii de ordin general cu privire la inaplicabilitatea art. hot. .. 163[163] CEDO. 46. nr. DR 7. la redeschiderea procesului penal165[165]. 6 instantelor de contencios constitutional163[163]. Digest II. Curtea a adoptat însa o pozitie mai putin ferma. Curtea s-a marginit sa constate ca. 161[161] Comis. Mai recent. p. hot. 216. 5767/72. motivând. nr. § 94. de nenumarate ori. în acelasi sens. si nu celui privat162[162]. întrucât nu se ocupa decât de „drepturi de natura constitutionala” ce apartin dreptului public. § 35. din 31 mai 1874. 5573/72 si 5670/72. Sramek din 23 octombrie 1984. Ulterior. 8595/79. ca principiu general aplicabil. nr. chiar daca nu au afirmat-o niciodata expres. 164[164] CEDO. declarând admisibile câteva plângeri referitoare la jurisdictia constitutionala. Gast si Popp din 25 februarie 2000. în dreptul german. dec. CEDO. 165[165] CEDO. 8410/78. 7759/77. nr. dec. Curtea a dat senzatia ca. plg. in casu. organele jurisdictionale de la Strasbourg tind sa adopte o clasificare a ramurilor de drept dupa model francez. plg. A se vedea. Bock din 29 martie 1989. § 77. Concluzia dupa care Curtea tinde cel putin sa includa în notiunea de tribunal macar instantele constitutionale care functioneaza în anumite sisteme de drept si ca un fel de instanta de recurs – precum în Germania sau Spania – este sustinuta si de o alta decizie potrivit careia refuzul de a permite unei persoane sa sesizeze cu 160[160] Comis. Curtea hotarând sa ia în calcul la stabilirea duratei procesului si intervalul de timp în care Tribunalul Constitutional german a analizat constitutionalitatea ultimei decizii a instantelor ordinare164[164]. hot. astfel încât procedura din fata instantelor de contencios constitutional nu trebuie sa realizeze exigentele art. în care a fost implicata si instanta constitutionala germana. tot într-o hotarâre contra Germaniei.. 118. p. 6160[160]. DR 18. ca astfel de instante nu sunt chemate sa transeze litigii de natura civila. p.de decizii de inadmisibilitate. întrucât nu vizeaza nici temeinicia unei acuzatii în materie penale. Rec. Bucholz din 6 mai 1981. În primele doua situatii care au ajuns în fata sa. Curtea a inclus în domeniul de aplicabilitate a art. însa. § 37. din 13 decembrie 1979. din 7 iulie 1980. cel putin partial. Decizia a fost reluata. a revenit asupra jurisprudentei fostei Comisii. în care dreptul penal apartine dreptului privat si nu celui public. obiectul litigiului constitutionala nu a fost de natura civila.. nici o contestatie asupra unor drepturi sau obligatii de natura civila. plg. A se vedea. Comisia a precizat într-o decizie de inadmisibilitate161[161]. 6 o procedura în fata tribunalului constitutional. 162[162] Mentionam si ca. pastrându-si jurisprudenta. Ulterior. dec. 6. p. prin faptul ca o decizie de declarare neconstitutionalitate a legii poate conduce.

. comisiile de disciplina a federatiilor sportive. din 9 mai 1978. Consiliul Medicilor. ci orice organ care transeaza litigii. ni se pare o distinctie lipsita de orice baza între situatia în care constitutionalitatea unui act administrativ. de foarte multe ori de natura patrimoniala sau cu implicatii patrimoniale. 167[167] Mentionam ca ne referim aici doar la acele organe care sunt chemate sa analizeze diverse litigii. 6 nu li se aplica. În primul rând. Benthem din 23 octombrie 1985. 8988/80. în baza unor norme si a unei proceduri. De asemenea. hot. chiar daca litigiile constitutionale au la baza drepturi de natura constitutionala. sunt chemate sa emita un aviz consultativ cu privire la un litigiu (CEDO. hot. DR 24. Este suficient sa reamintim ca dreptul de proprietate. O alta problema delicata este cea a aplicabilitatii art. A declara ca în primul caz este aplicabil art. cât timp obiectul procedurii este identic. se verifica de catre instantele ordinare – precum în sistemul român – si situatia în care legea acorda aceasta atributie unei instante constitutionale – precum în sistemul german. în sistemul român. emiterea sau refuzul emiterii unei autorizatii. 6. 8000/77. dec. 6 (Comis. p. este garantat ca interes de natura constitutionala în majoritatea legilor supreme din statele europene. c. Întrucât. Spre exemplu. 6167[167]. în sensul Conventiei. s-a judecat astfel în ipoteza existenta în dreptul italian.. plg. astfel de organe ar putea fi socotite tribunale. 6 acelor organe administrative sau cu o natura asemanatoare chemate sa transeze diverse litigii. Totusi. prin „tribunal” Curtea nu întelege doar instantele clasice. nu intra în discutie acele organe care. iar. nu ne referim la acele organe care analizeaza chestiuni incidentale – cum ar fi o expertiza balistica sau topografica – sau cele care iau anumite decizii din oficiu – cum ar fi declararea starii de faliment de catre un judecator sindic în acele sisteme în care nu e necesara cererea creditorilor. departe de a transa litigiul. W. 8847/80. dec. întrucât ni se pare lipsita de justificare. . Intra în aceasta categorie diversele organele disciplinare – cum ar fi. A se vedea Comis. din 5 mai 1981. asa cum am vazut mai sus. § 52. În al doilea rând. Milan I Tornes din 17 noiembrie 1998. excluderea de plano a procedurilor constitutionale din domeniul de aplicare al art. DR 21. cum ar fi emiterea unei autorizatii de constructie. ar putea intra în discutie art. daca obiectul litigiului este de natura civila sau penala. din cel putin doua motive. Kaplan din 17 iulie 1980. p. Austria din 21 decembrie 1999. dec. § 39). A se vedea. spre exemplu. 5. p. aceasta nu presupune excluderea faptului ca aceste drepturi pot avea si o natura civila. plg. iar în cel de-al doilea nu se poate aplica conduce la crearea unei inegalitati nejustificabile. respectiv. 81 si. rap. si nu la acelea care emit decizii administrative sau de alta natura. CEDO. 6. nr. din 19 martie 1981. plg. în acelasi sens. în care o parte dintre actele administrative pot fi atacate pe calea unei proceduri 166[166] CEDO.recurs instanta constitutionala spaniola poate fi o atingere adusa dreptului de acces la justitie166[166]. 166). poate „cel mai patrimonial drept”. nr. Tot astfel. DR 24. cum ar fi. iar art. Consiliul de Disciplina a la barourilor etc. R. creând astfel un litigiu virtual. 198. DR 13. – organele administrativ jurisdictionale – cum ar fi Curtea de Conturi – autoritatile care examineaza recursurile gratioase sau alte asemenea organisme – spre exemplu. dec. Consideram ca aceasta este directia spre care ar trebui sa se îndrepte Curtea. atunci când aceste organe examineaza numai recursuri „strict gratioase” ele nu sunt „tribunal”. p. în sensul dat notiunii de catre Curte. Preexistenta litigiul este o conditie de aplicare a art.

obisnuite în contencios sau pe calea unui recurs extraordinar la Presedintele Italiei care poate sa anuleze decizia administrativa. Aceasta din urma procedura nu este acoperita de art. 6 pentru ca Presedintele republicii italiene nu este un tribunal, recursul în fata sa fiind strict gratios în opinia Curtii168[168]. Principala problema pe care o ridica astfel de proceduri, este aceea a independentei si impartialitatii judecatorilor, care, de aproape fiecare data, se identifica cu o parte a procesului, fiind astfel departe de a fi independenti fata de parte si, de cele mai multe ori, fata de executiv. Ar însemna, în aceste conditii, ca pentru aproape orice astfel de procedura, Curtea sa constate o violare a Conventiei. Instanta europeana a infirmat însa o astfel de analiza, stabilind, printr-o jurisprudenta constanta, ca exigentele unui proces echitabil sunt respectate în masura în care decizia unei astfel de instante poate fi atacata în fata unui tribunal care sa respecte toate garantiile prevazute de art. 6169[169]. Decizia este motivata de interese de ordin practic, fiind greu de sustinut teoretic. Daca definitia data de Curte notiunii de „tribunal” se aplica fara probleme unor astfel de organe, aceasta înseamna ca ele sunt cele judeca litigiul în prima instanta. Dupa cum am aratat mai sus, Curtea impune strictete în respectarea garantiilor procedurale tocmai primelor instante si mai putin celor de apel sau recurs, ceea ce contravine solutiei adoptate. Pe de alta parte, ratiunea consta însa în evitarea supraîncarcarii instantelor ordinare cu toate litigiile date spre rezolvare acestor organisme. În plus, asa cum am mai afirmat, Curtea încearca sa evite luarea unor decizii transante în unele probleme care ar putea afecta sensibil sistemul judiciar din statele membre. Or, condamnarea procedurilor desfasurate în fata acestor organe de decizie ar conduce la necesitatea modificarii unei parti semnificate a legislatiei oricarui stat european, ceea ce Curtea a evitat de fiecare data170[170]. În fine, chiar daca pare absurd si foarte departe de spiritul Conventiei, s-a decis ca exigentele art. 6 nu se aplica organelor jurisprudentiale instituite prin aceasta, deoarece doar statele membre si-au asumat obligatiile înscrise în textul european171[171].
A. Calitatea tribunalului

168[168] CEDO, dec. Nardella din 28 septembrie 1999. 169[169] CEDO, hot. Le Compte, Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981, § 51; hot. Öztürk din 21 februarie 1984, § 58; hot. Lutz din 25 august 1987, § 57. 170[170] Aceasta nu înseamna însa ca jurisprudenta Curtii devine justificabila. Nu trebuie uitat faptul ca, în imensa majoritate a cazurilor, recursul gratios este inutil, reprezentând doar o pierdere de timp si de resurse financiare. Tot astfel, în conditiile în care organele disciplinare se auto-sesizeaza sau sunt sesizate de catre institutia care le-a creat, solutia este aproape întotdeauna de condamnare a celui acuzat de un delict disciplinar. Probabil ca situatia cea mai greu de acceptat este cea care exista în domeniul litigiilor disciplinare ale sportivilor, judecati de catre federatiile respective si care nu permit, prin statut, recursul la o instanta judecatoreasca. Este cert ca legislatia nationala a oricarui stat permite persoanei în cauza sa se adreseze unui tribunal de drept comun, însa clubul sau sportivul sanctionat risca excluderea din federatia respectiva pentru nerespectarea statutului acesteia. În aceste conditii, este greu de vorbit de acces la justitie.

Asa cum aratam mai sus, Curtea afirma deseori ca mecanismul de garantare al Conventiei vizeaza protectia unor drepturi efective si concrete, si nu a unor drepturi teoretice si iluzorii. În acest context, este insuficient faptul ca statele permit accesul la justitie, ci trebuie obligatoriu ca tribunalul în cauza sa îndeplineasca anumite calitati pentru a putea fi numit tribunal. Curtea a precizat acest lucru într-una dintre deciziile sale dintre cele mai importante afirmând ca rolul jurisdictional al unui organ nu este suficient pentru ca acesta sa fie apelat ca tribunal, ci trebuie ca acest organ sa raspunda unei serii de garantii procedurale, între care cele mai importante sunt independenta si impartialitatea membrilor care îl compun172[172]. Însasi ideea de justitie conduce la aceasta concluzie fiind greu de imaginat echitatea în lipsa celor doua aspecte care trebuie sa caracterizeze activitatea jurisdictionala173[173]. Vom analiza separat cele doua calitati ale tribunalului, chiar daca ele sunt apropiate. Independenta tribunalului este calitatea acestuia de a nu primi ordine ori sugestii, de orice natura, sau, cu alte cuvinte, capacitatea de a decide singur asupra litigiului174[174]. Impartialitatea, la rândul sau, este calitatea celui care statueaza dupa cum îi dicteaza constiinta, pastrând balanta egala între acuzare si aparare175[175]. Pe scurt, independenta presupune absenta oricarei subordonari – sau nici o legatura cu vreun tert – pe când impartialitatea se analizeaza doar în raport de magistrat – adica fara a face vreo referire la vreun tert. Pe de alta parte însa, se observa astfel ca cei doi termeni sunt apropiati, pentru ca o justitie independenta are toate sansele sa fie si impartiala, independenta fiind una dintre conditiile prealabile pentru impartialitate176[176]. De aceea, vom analiza mai întâi conditiile care sunt cerute unei instante pentru a fi socotita independenta, în raport de exigentele Curtii.
171[171] Comis., dec. din 23 martie 1972, plg. 5459/72, Rec. 40, p. 75. Daca s-ar fi decis altfel, s-ar fi ridicat probleme importante cel putin cu privire la durata rezonabila a procedurii – sunt cauze complexe care ajung sa fie solutionate de catre Curte si în perioade care depasesc 7 ani – cu privire la publicitate, contradictorialitate sau independenta judecatorilor, în conditiile în care judecatorul numit de catre statul pârât face parte obligatoriu din completul de judecata. Situatia nu este totusi nemaiîntâlnita, întrucât nu am întâlnit niciodata vreo instanta constitutionala care sa verifice respectarea garantiilor procedurale prevazute în legea suprema pentru propria-i procedura. 172[172] CEDO, hot. Le Compte, Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981, § 55. 173[173] R. Koering-Joulin, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 par. 1 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme, RSC 1990, p. 765. Totusi, Curtea face de multe ori distinctia între independenta si impartialitate. A se vedea, în acest sens, CEDO, hot. Debled din 22 septembrie 1994, § 36. 174[174] J. Pradel, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français, RSC 1990, p. 693. 175[175] Ibidem. 176[176] CEDO, hot. Piersack din 1 octombrie 1982, § 27.

Mai înainte însa trebuie precizat, ca o conditie fundamentala, ca tribunalul trebuie sa fie prevazut de lege, exigenta care vizeaza în principal instantele extraordinare, Conventia interzicând astfel crearea de tribunale ad hoc177[177]. Legea trebuie sa fixeze nu doar competentele instantei si procedura, ci însasi modul de creare al acesteia. Totusi, Comisia a declarat compatibila cu art. 6 legea austriaca care, dupa ce stabilea principiile de baza în functionarea unui tribunal de munca, lasa la dispozitia executivului crearea, în caz de nevoie, a unei astfel de instante178[178].
B. Tribunal independent

Caracteristica fundamentala a independentei, prevazuta expres si în textul Conventiei, este aceea ca tribunalul sa fie prevazut de legea interna, cu alte cuvinte sa existe o suita de norme procedurale care sa îi guverneze existenta179[179]. Conditia este respectata de catre toate statele parti la Conventie, majoritatea lor având prevederi constitutionale prin care se interzicere instituirea unor instante pe alta cale decât prin lege, astfel încât nu a ridicat probleme deosebite în jurisprudenta180[180]. În opinia Curtii, pentru a determina daca organul jurisdictional este independent, trebuie luate în considerare urmatoarele elemente: lipsa oricarei ingerinte – sau aparente de ingerinta – din partea altor puteri ale statului sau a partilor, precum si existenta unor garantii reale contra oricaror eventuale presiuni exterioare181[181]. Independenta judecatorilor – indiferent daca este functionala sau organica – priveste întreaga activitate jurisdictionala, în întregul sau. În consecinta, ea nu priveste numai procedura publica, ci si activitati anterioare – precum stabilirea termenului de judecata – sau posterioare acestei faze – precum deliberarea si redactarea hotarârii182[182]. Astfel, din punct de vedere functional, independenta se verifica în raport de alte organe ale statului183[183] si fata de parti184[184]. Independenta puterii judecatoresti fata de puterea legiuitoare si, în special, fata de cea executiva este un principiu ce rezulta din teoria separatiei
177[177] J. Velu, R. Ergec, op. cit., p. 453. 178[178] Comis., rap. Zand din 12 octombrie 1978, DR 15, p. 70. 179[179] CEDO, hot. H c. Belgia din 30 noiembrie 1987, § 50. A se vedea si F. Tulkens, H. D. Bosly, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. La situation en Belgique, RSC 1990, p. 680. 180[180] Aceasta conditie nu trebuie interpretata în sensul în care procedura interna din starea de fapt dedusa judecatii trebuie sa fi respectat procedurile stabilite în lege, întrucât ea priveste doar existenta unei norme interne în baza careia sa functioneze tribunalul. 181[181] CEDO, hot. Campbell si Fell din 28 iunie 1984, § 78. Trebuie specificat ca aceasta hotarâre aduce o evolutie fata de formula anterioara a Curtii. Daca în hotarârea Le Compte si altii (citata mai sus) raporteaza independenta doar fata de executiv si parti, în hotarârea din cauza Campbell si Fell Curtea precizeaza ca independenta trebuie verificata în special în raport de executiv si parti.

a se vedea J. p. refuzul de a aplica o lege contrara unor dispozitii de natura constitutionala.puterilor în stat dezvoltata de Montesquieu si. alaturi de impartialitatea sa.. în opinia Comisie. în cadrul tribunalului. M. 187[187] Singura exceptie ar putea fi. În esenta. trebuie semnalat faptul ca independenta tribunalului. RSC 1990. de independenta instantei. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. p. op. Curtea verifica daca în special existenta unor functionari.. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. 27). Antunes. este o garantie procedurala care priveste numai faza de judecata propriu-zisa. prevalându-se de independenta lor187[187]. 734. din 18 decembrie 1980. DR 38. În ceea ce priveste independenta fata de executiv. p. § 57). Curtea a estimat ca simpla lor prezenta în cadrul tribunalului nu este incompatibila cu independenta acestuia188[188]. În acelasi timp. 184[184] O situatie speciala a independentei fata de parti apare în situatie instantelor arbitrare. apare în majoritatea textelor de natura constitutionala din statele europene prin formula sintetica: judecatorii se supun doar legii185[185]. hot. în mod legitim. Cu toate acestea daca unul dintre membrii tribunalului este subordonat uneia dintre parti. J. . Ringeisen din 13 octombrie 1974. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. întrucât ea se analizeaza sub raportul autoritatii lucrului judecat în sistemul continental si în raport de regula precedentului în sistemul britanic. p. RSC 1990. în masura în care arbitrii sunt alesi prin acord mutual. ceea ce aduce atinge 182[182] T. 736. 147. 183[183] Nu vom examina aici independenta justitiei fata de puterea fata de puterea judecatoreasca. RSC 1990. plg. 746. 744. Le Compte si altii din 23 iunie 1981. Weigend. Pozitia puterii judecatoresti de independenta fata de legislativ înseamna ca legiuitorul nu poate sa intervina în procesul de judecata în alta forma decât cea a emiterii unor legi pe care instantele de judecata sa le puna în aplicare186[186]. hot. Totusi.. p. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. p. Antunes. subordonati ierarhic. § 95-97. fara sa ridice problem în fata Curtii de la Strasbourg. 8603/79. 188[188] CEDO. rap Bramelid Malmström din 12 decembrie 1983. Pentru detalii. Weigend. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. în ciuda erodarii contemporane a acestei conceptii. nr. M. prezenta unor magistrati profesionisti în cadrul instantei este un semn de independenta (CEDO. DR 22. Figueiredo Dias. justitiabilii pot sa se îndoiasca. independenta acestora existând. dec. Tribunalele nu au totusi o independenta absoluta fata de legiuitor. J.. cit. 185[185] J. 186[186] Comis. chiar daca o parte dintre ei sunt numiti de catre fiecare din partile litigiului (Comis.. Figueiredo Dias. A se vedea T. întrucât nu pot refuza aplicarea unei legi emise de acesta. în anumite sisteme nationale.

precum si L. existând asadar o violare a art. trebui pronuntate de catre un judecator. justitiabilii au tendinta de a vedea în acestia membrii ai politiei. se supun ordinelor superiorilor. Niedbala din 4 iulie 2000. a cin Conventie si. § 49) ca în sistemul polonez – identic cu cel român – procurorul care conduce faza de instructie nu poate fi socotit a fi independent cât timp exista posibilitatea ca acesta sa reprezinte acuzarea în procesul penal. Pradel. Pettiti.-H. Senatul Universitatii. de Jong si altii din 22 mai 1984. indiferent daca litigiile intra în domeniul de aplicabilitate al art. în « Le droit pénal du Conseil de l’Europe ». Strasbourg. 192[192] Idem. a se vedea J. 250. Potrivit hot. Cel putin în dreptul român astfel de situatii nu sunt putine. Bolle. Piersack. Sramek din 22 octombrie 1984. Les droits de l’inculpé et de la défense selon la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme.încrederii de care trebuie sa se bucure justitia într-un stat democratic. Cu titlu de exemplu pot sa apara aproape toate procedurile administrativ-jurisdictionale prealabile sau cele ale unor organe disciplinare. A se vedea. hot. În acelasi sens. Comisia de Disciplina a federatiilor sportive etc. Pentru mai multe detalii. . 769-770. 1992. dintr-o comisie care analiza litigiile dintre stat si particulari în materie de tranzactii imobiliare facea parte si primarul. Toate aceste decizii conduc însa indubitabil la concluzia potrivit careia întotdeauna când judecatorul se confunda cu partea. fiind un organ al acesteia. Curtea se raporteaza adeseori în examinarea independentei tribunalului la aparenta creata. din 29 aprilie 1988. 190[190] A se vedea CEDO. § 23). § 30. 5 lit. sanctiunii militare disciplinare. potrivit codurilor militare. fara a cerceta daca. p. În speta. § 42. Un exemplu elocvent este cel din cauza Belilos191[191]. Curtea a precizat ca în conditiile în care membrii acestei comisii erau functionari superiori ai politiei. § 67. hot.. 189[189] CEDO. p. O astfel de situatie risca si stirbeasca încrederea pe care justitia trebuie sa o inspire într-un stat democratic192[192]. pe în consecinta. p. A se vedea si CEDO. facând astfel aplicarea adagiului Justice must not only be done. precum Consiliul Baroului. precum arestul sau carcera. E. Delcourt din 17 ianuarie 1970. La notion helvétique de tribunal indépendant et impartial. lipseste independenta acestuia si. în consecinta. integrati într-un sistem ierarhic si solidari cu colegii lor. Engel din 8 iunie 1976. 760. În cauza Eggs c. hot. membrii organului jurisprudential au primit ordine ori recomandari de la una dintre parti. sunt forme de privare de libertate prevazute la art. Elvetia – care a condus la o întelegere amiabila între parti – raportul fostei Comisii a precizat ca curtea martiala care a pronuntat hotarârea de condamnare nu este independenta. it must also seen to be done190[190]. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français. P. precit. RSC 1990. hot. Curtea a decis (hot. caracterul echitabil al procedurii. fiind formata din ofiteri ai armatei care. 191[191] CEDO. § 31. 6189[189]. A se vedea mutatis mutandis CEDO. În acest context. probabil ca situatia cea mai interesanta este cea a justitiei militare disciplinare. în care instanta a carei independenta a fost pusa în discutie de catre reclamant a fost o comisie a politiei din cantonul elvetian Lausanne care avea ca atributie aplicarea si solutionarea litigiilor privind sanctiunile contraventionale aplicate de politie. RSC 1990. numiti de catre Ministerul de Interne si carora li se putea da în orice moment alte sarcini. 6. în realitate. hot.

Cu atât mai mult sunt interzise interventii ale executivului în activitatea instantelor. În speta. a carei activate este perturbata grav de executiv197[197]. fiind supusi avansarii în grad prin ordin al executivului. fapt care nu s-a constatat întotdeauna196[196]. DR 16. cu titlu de exemplu. Çiraklar din 28 octombrie 1998. Delcourt din 17 ianuarie 1970. În plus. . Sramek din 22 octombrie 1984. Sürek) din 8 iulie 1999. situatia se schimba radical. De aceea. Okçouglu. în ceea ce priveste juratii. dec. Incal din 9 iunie 1998. faceau parte alaturi de judecatori civili din completul de judecata al instantelor care aveau competenta de judecata o serie de infractiuni.O decizie identica s-a luat si într-o situatie asemanatoare. daca în cauzele care vizeaza delicte militate. acesti judecatori pot fi considerati instanta disciplinara si. în deciziile careia un rol cheie îl avea un functionar care juca rolul de raportor. autoritatea regionala de tranzactii imobiliare din Tyrol. planând astfel un dubiu de independenta cu privire la continutul raportului acestuia. deci gradul de independenta cerut scade. Din contra. Asa cum aratam mai sus. nu se poate pune problema lipsei lor de independenta cât timp nu sunt legati în nici un fel de parti (CEDO. Tot astfel. Baskaya. în sistemul turc. Curtea a analizat independenta judecatorilor militari care. Elementul care a condus Curtea catre decizia de condamnare a Austriei a fost faptul ca apelul contra primei decizii. hot. § 37 si urm. suficient pentru a se putea vorbi de lipsa independentei193[193]. aceasta instanta s-a pronuntat în defavoarea reclamantului rasturnând decizia data în prima instanta de catre o alta institutie. în care era vorba despre independenta unei jurisdictii administrative austriece. Curtea a considerat ca nu se poate vorbi de independenta instantei fata de executiv. între care si cele îndreptate contra statului sau ordinii publice. în conditiile în care judecatorii militari ramân militari de cariera. 195[195] Comis.. 193[193] CEDO. jurisprudenta este ferma în a le recunoaste independenta cu conditia ca legea sa impuna ofiterilor aflati în exercitarea atributiilor judiciare sa se sustraga de controlul ierarhic exercitat de superiori195[195]. Ozdemir. Sürek. Cu privire la instantele militare pure. hot. 197[197] CEDO. § 53). plg. De aceea. iar numirea lor în functie se face prin interventia semnificativa a armatei. Kaysin din 27 ianuarie 2000. hot. din 1 martie 1979. instanta europeana a condamnat Turcia pe linie în toate cauzele de acest gen194[194]. hot. 8209/78. într-o serie de hotarâri având ca obiect plângeri îndreptate împotriva Turciei. p. dec. a fost formulat de catre un functionar care era superiorul direct al raportorului de la instanta care urma sa examineze apelul. CEDO. hot. 194[194] A se vedea. 196[196] A se vedea supra. 166. în afacerea celor 13 plângeri turcesti (Gerger. Curtea considera în mod constant ca facând parte din procesul civil si executarea a hotarârii judecatoresti. Curtea a precizat ca. o decizie a ministerului privatizarii ucrainean prin care se suspenda executarea silita unor decizii judecatoresti împotriva unui combinat industrial reprezinta atât o atingere grava a dreptului de acces la justitie – reclamantii neputând sa obtine în mod real satisfacerea intereselor – cât si o lipsa de independenta a justitiei. Karatas. în cazul în care judeca delicte de natura pur civila. favorabila reclamantului.

În esenta. 6. J. si pe cale de consecinta impartiala. numiti pe 6 ani de catre parlament. CEDO. § 80. cit. independenta judecatorilor se verifica dupa modul de numire a judecatorilor si durata mandatului acestora. sunt considerate a fi indicii de dependenta fata de organul care desemneaza judecatorii202[202]. s-a decis ca nu exista nici un indiciu de dependenta atunci când o parte din instanta este formata din judecatori neprofesionisti. precit. precit. mai ales daca acesta poate fi reînnoit.. Ettl din 23 aprilie 1987 privind comisia de reforma agrara – în cazul careia pe timpul mandatului de 5 ani al functionarilor. însa exista norme legale care interzic în mod expres Ministerului sa ofere functionarilor recomandari cu privire la activitatea lor. Velu. 201[201] CEDO. Spre exemplu. independenta instantei se pastreaza cât timp contra deciziei acelui organ partile puteau formula un recurs în fata unui tribunal independent si impartial200[200]. Spre exemplu. § 79. la stadiul actual al jurisprudentei Curtii. 11761/85 apud. Findlay din 25 februarie 1997. precit.Cu toate acestea. tribunalul este independent. Daca chestiunea prejudiciala a fost rezolvata de un organ administrativ. Le Compte si altii. Tot astfel. 455. daca comitetul de disciplina al unui penitenciar este format din functionari ai Ministerului de Interne. hot. ea fiind înlaturata atunci când norme exprese interzic amestecul autoritatii superioare în activitatea jurisdictionala a functionarului. judecatorii erau numiti de un ofiter care exercita si functia de acuzator. în conditiile în care 198[198] CEDO. În raport de independenta fata de partii. Curtea a infirmat din punct de vedere al conformitatii cu Conventia procedura din fata curtii martiale britanice. Campbell si Fell. op. asa cum se întâmpla de multe ori în situatia procedurilor administrativ-jurisdictionale. Campbell si Fell. iar executarea deciziei judecatorilor era supusa aprobarii acestuia. 199[199] CEDO. 200[200] Comis. Curtea a constatat de mai multe ori încalcare a dreptului de a fi judecat de un tribunal independent si impartial201[201]. R.. hot. A se vedea. în acelasi sens. ceea ce contravine independentei fiind posibilitatea de revocare discretionara a judecatorului199[199]. p. În aceste conditii. . hot. numirea judecatorilor de catre organe administrative si un mandat limitat în timp. plg.. acestia nu putea fi detasati sau retrogradati decât pentru abateri disciplinare – hot. este cert faptul ca o instanta nu poate fi socotita ca fiind independenta. dec. Conventia nu impune obligativitatea numirii judecatorilor pe viata sau pâna la împlinirea unei anumite vârste. De asemenea. acelasi ofiter putea sa dizolve instanta. În cadrul acesteia. nr. simpla existenta a unei aparente a interventiei executivului în activitatea de judecata nu este suficienta pentru a conchide la violarea art. faptul ca o instanta este tinuta de rezolvarea data unei chestiuni prejudiciale rezolvata de catre o alta instanta nu îi poate afecta independenta. hot. Hood din 18 februarie 1999. din 10 iulie 1987. atunci când una dintre parti este si judecator. Din punct de vedere organic. Totusi. Concluzia ramâne valabila si atunci când o parte are un rol determinant în cadrul procedurii.. ci admite numirea judecatorilor pe durate determinate de timp cu conditia existentei unei inamovabilitati în timpul exercitarii mandatului. Ergec. hot. Mai mult. acestia bucurându-se de o quasiinamovabilitate198[198].

RSC 1990. Curtea a precizat constant ca aceasta trebuie sa aprecieze din punct de vedere subiectiv. prin încercarea de a determina convingerile personale ale unui anumit judecator la un anumit moment. Antunes. precit. RSC 1990. a se vedea G.). Sramek din 22 octombrie 1984. independenta de care trebuie sa se bucure judecatorii nu poate antrena lipsa oricarui control al activitatii acestora. Weigend. pentru ca altfel imperativul independentei s-ar întoarce împotriva scopului sau – acela de a asigura o justitie impartiala. dar si din punct de vedere obiectiv. Figueiredo Dias. atitudine reverentioasa etc. it must seen to be done. seful statului – sau de catre legislativ nu presupune lipsa de independenta a acestora (CEDO.. 768. Astfel. Campbell si Fell. potrivit caruia aparentele pot capata o importanta deosebita. hot. Trebuie asadar sa ne continuam demersul analizând separat impartialitatea subiectiva si cea obiectiva. În acelasi timp. RSC 1990. p. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. § 38. independenta judecatorilor impune statelor obligatia de a interzice acestora sa fie membrii ai unor partide politice sau grupuri de interese sau de presiune. Pentru detalii. 203[203] CEDO. Conventia nu interzice existenta unui control jurisdictional – prin posibilitatea de a se casa hotarârile de catre instantele superioare în grad – ori disciplinar al activitatii judecatorilor – prin posibilitatea sanctionarii judecatorilor pentru lipsa punctualitatii. p. examenul problemei alegate trebuind sa continue pentru a determina toate circumstantele de fapt. Pradel. 751. 205[205] T. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français.mandatul acestora nu poate fi retras de catre legislativ203[203]. s-a considerat ca poate constitui o atingere la adresa independentei judecatorilor posibilitatea nelimitata de a raspunde delictual pentru erorile judiciare. proprie sistemul european de garantare a drepturilor fundamentale. precum si de a exercita o suma de alte functii publice204[204]. verificând daca acesta ofera suficiente garantii pentru a exclude orice banuiala legitima ce s-ar putea arunca asupra sa206[206]. în considerarea faptului ca functia aceasta nu era retribuita. este important de determinat nu doar daca judecatorul chiar a 202[202] J. deriva tot din adagiul britanic The justice must not only done. Aceste elemente ramân însa simple indicii. p. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. 735. însa Curtea a estimat acest fapt normal. hot. RSC 1990. Casaroli. p. De aceea. Spre exemplu. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. § 78 si urm. Ninn-Hansen din 18 mai 1999. De asemenea. durata maxima a mandatului persoanelor care faceau parte din consiliu disciplinar al penitenciarului era de 3 ani. . De asemenea. În acest context. Aceasta din urma notiune. chiar si atunci când lipseste dolul sau reau-credinta. J. 204[204] J.205[205] C. dec.. Tribunal impartial Cu privire la impartialitatea care trebuie sa caracterizeze un tribunal. M. 719. s-a precizat frecvent în jurisprudenta ca simplul fapt ca judecatorii sunt numiti de catre reprezentanti ai executivului – de regula. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial et le système italien. în cauza Campbell si Fell.

dec. plg. § 33. § 24. Tot astfel. 182. cât timp juratii nu au fost influentati de o companie de presa declansata contra acuzatului sau de modul în care a înteles judecatorul sa îi instruiasca209[209]. 7470/76. însa simplul fapt ca judecatorii unei instante sunt desemnati în functie de anumite afinitati politice nu conduce neaparat la lipsa impartialitatii obiective208[208]. plg. § 28. Evolution et assouplissement de la notion d’impartialité objective. În mod identic. ci si daca se putea crea un dubiu legitim cu privire la impartialitatea sa207[207]. nr. Chiar daca presedintele juriului nu a avut nici un rol în desfasurarea urmarii penale si în cursul fazei de judecata. instanta europeana a apreciat ca aparenta de partialitate a acestuia a fost suficient de puternica pentru a determina existenta unei violari a art. De Cubber din 26 octombrie 1984. 8603/79 si 8729/79. Saraiva de Carvalho din 22 aprilie 1994. RTDH 1994. Aceasta forma de impartialitate poate fi deci semnalata în baza unor elemente obiective. de-a lungul procedurii roluri diferite212[212]. Digest II. hot. din 16 mai 1977. § 34. 210[210] Comis. Fey din 24 februarie 1993. A se vedea si J. hot. Pe de alta parte. p. . nu s-a constatat lipsa impartialitatii nici atunci când un acuzat de culoare a fost judecat de un juriu compus în totalitate din albi210[210]. în acelasi timp. atunci când între membrii unui tribunal suedez care judeca litigii privind închirierea unor bunuri sunt 2 judecatori numiti de sindicatul proprietarilor si respectiv de cel al chiriasilor.. DR 22.. 209[209] Comis. Cel mai adesea însa impartialitatea obiectiva intra în discutie atunci când judecatorii unei cauze au jucat. 6213[213]. hot. p. plg. Digest II. din 31 mai 1977. 207[207] CEDO. 700. însa. Frecvent a aparut problema impartialitatii obiective atunci când judecatorul a cumulat functia de instructie penala cu cea de judecator de fond. s-a decis ca judecatorii trebuie sa fi jucat roluri diferite în aceiasi cauza. § 73). Langborger din 22 iunie 1989. p. simplul fapt ca solutia unei cauze este lasata la discretia unui juriu. Van Compernolle. hot. neexistând nici un motiv pentru a decela impartialitatea atunci când acelasi judecator a rezolvat în trecut cauze identice sau asemanatoare (CEDO. s-a decis ca faptul 206[206] CEDO. Sainte-Marie din 16 decembrie 1992. 211[211] CEDO.dat dovada de partialitate. Curtea a constat lipsa de impartialitate obiectiva a instantei211[211]. 701. Astfel. dec. 5568/72. 208[208] Comis. 212[212] Pentru a se pune problema impartialitatii. Curtea a decis condamnarea statului belgian pentru ca persoana care a prezidat juriul ce a decis condamnarea reclamantului era. conducator al parchetului din care facea parte procurorul ce a formulat acuzarea. p. Gillow din 24 noiembrie 1986. hot. 440. nu presupune partialitate. din 18 decembrie 1980. § 29 si urm. iar o persoana solicita instantei sa anuleze o clauza contractuala favorabila celor doua sindicate.. dec. De asemenea. hot.

215[215] CEDO. judecatorii au pastrat functia neprezentând relevanta. acesta si-a format deja o opinie despre vinovatia sa. existând astfel o aparenta de partialitate suficient de puternica pentru a putea vorbi de violarea Conventiei217[217]. de Cubber din 26 octombrie 1984. 217[217] CEDO. Castillo Algar din 23 aprilie 1998. evitând însa sa atace problema „cumulului de decizii” (CEDO. § 43). În speta. lichidarea societatii. 216[216] CEDO. § 45. dec. Curtea europeana a decis ca art. § 6. instanta s-a antepronuntat precizând ca arestarea trebuie prelungita datorita existentei unor indicii de vinovatie evidente si de necombatut. P. H. s-a constatat o violare a art. 6 este evidenta. Trebuie remarcata o posibila evolutie a jurisprudentei în materie. Nortier din 24 august 1993. activitatea jurisdictionala fusese realizata de catre un alt membru al comisiei215[215]. Solutia a fost pastrata si atunci când judecatorul raportor al unei proceduri de reorganizare judiciara a unei societati comerciale care a propus. Totusi. În conditiile în care faza de urmarire era secreta si lipsita contradictorialitate. hot. Cu o alta ocazie însa. hot. o instanta daneze a verificat legalitatea arestarii reclamantului si a dispus de mai multe ori prelungirea acesteia. dec. De asemenea. daca magistratul de instructie l-a arestat. § 31. § 35). § 50-53). faptul ca în cauzele belgiene judecatorul în cauza a exercitat un „cumul de functii” în timp ce în aceasta speta. în situatia ajunsa în fata Curtii. § 29. c. hotarând lipsa violarii Conventiei atunci când o cauza privind un minor a fost judecata pe fond de judecatorul care decisese de 4 ori anterior mentinerea inculpatului în arest (CEDO. în raportul sau. hot. 6 a fost încalcat. cât timp este firesc ca reclamantul sa aiba în minte faptul ca. devine ulterior unul dintre membrii completului de judecata care analizeaza dispozitia de lichidare a întreprinderii216[216]. 214[214] CEDO. Curtea a preferat sa decida violarea art. a ajuns ulterior sa judece pe fond cauza respectiva. într-o decizie mai recenta Curtea pare sa fi revenit putin asupra 213[213] CEDO. 6 pentru lipsa de impartialitate în considerarea faptului ca într-una din deciziile de prelungire a arestarii.ca judecatorul unei cauze este avocat al partii adverse într-o alta cauza care îl implica pe reclamant pune mari probleme sub aspectul impartialitatii obiective a judecatorului214[214]. W. hot. . McGonnell din 8 februarie 2000. în alta cauza îndreptata contra Belgiei. § 39. 6 atunci când presedintele instantei care examina un recurs contra deciziei unei autoritati administrative era si unul dintre consilierii judiciari ai acelui organ administrativ – anume presedintele comisiei care realiza activitatea jurisdictionala a autoritatii administrative – fara sa prezinte importanta faptul ca. Curtea a decis în sens contrar. Daca plecam de la jurisprudenta evocata mai sus. Hauschildt din 24 mai 1989. Elvetia din 23 martie 2000. atunci când a fost pusa în fata unei situatii evident identice. Curtea a reactionat diferit. Piersack din 1 octombrie 1982. iar apoi acelasi complet a judecat cauza pe fond. Morel din 6 iulie 1999. La aceasta concluzie a ajuns si Comisia (rap. sensibil diferita de fata de cea din cauzele Piersack si de Cubber. Hauschildt din 16 iulie 1987. Astfel. Tot astfel. hot. concluzia violari art. judecatorul de instructie care decisese arestarea reclamantului. hot.

66). Garrido Guerrero din 222 martie 2000. . constatând lipsa unei violari a Conventiei atunci când unul dintre judecatorii de fond a facut anterior parte dintr-un complet de judecata care respinsese apelul reclamantului contra ordonantei de trimitere în judecata218[218]. din cauza unor convingeri subiective care trebuie probate221[221]. p. hot. În aceiasi ideea de a conferi statelor o marja de apreciere mai larga. iar altii au fost schimbati. În litigiul care a urmat. „ignobil”. fiind si singurul care s-a opus reducerii pedepsei pentru reclamanti. În plus. a afirmat ca instanta de apel pe care o prezida va analiza daca pedeapsa pronuntata în prima instanta este suficient de aspra tinând cont de sistemul de aparare adoptat. Lipsa impartialitatii subiective se poate totusi constata atunci când judecatorul. Pentru a decide lipsa unei violari a Conventiei. amenintând cu retragerea de pe piata greaca în caz de insucces. o firma contractase un credit important de la o banca. dec. Procedura a durat mai bine de 5 ani. timp în care un judecator s-a retras. Piersack din 1 octombrie 1982. § 30). 222[222] De aceea. statele reusind. a judecat ulterior o cerere prin care acestia cereau plata unor despagubiri pentru durata excesiva a procedurii penale în care fusesera angajati219[219]. § 72. Belgia a ales sa încheie un acord amiabil cu reclamantul pentru retragerea plângerii (Comis. instanta crescând pedeapsa de la închisoare timp de 2 ani la închisoare timp de 30 de luni. admis finalmente de instanta suprema. iar Guvernul a oferit explicatii pertinente pentru aceasta220[220]. rap. din cauze obiective. însa. sa evite plângeri pe acest temei. Rec. printr-o decizie la limita – 4 voturi contra 3 – Curtea a decis lipsa unei violari a Conventiei într-o cauza în care aparenta lipsei de partialitate a fost intens discutata. hot. 218[218] CEDO. dec. s-a constat o violare a Conventiei în situatia în care presedintele completului de judecata a afirmat ca sistemul de aparare ales de catre inculpat este „scandalos”. „mincinos” si „repugnant”. Curtea a constatat lipsa unei violari a dreptului la un tribunal impartial într-o ipoteza în care un judecator care participase la judecarea unui recurs penal. § 11. 219[219] CEDO. Într-o alta ipoteza. În speta. Spre exemplu. 221[221] Impartialitatea se prezuma pâna la proba contrara (CEDO. a fost temporar în imposibilitate de a restituita ratele creditului. Boeckmans din 17 februarie 1965. Partialitatea instantei într-un asemenea caz este evidenta222[222].acestei jurisprudente. iar banca a denuntat contractul si a executat garantiile constituite. 15. Banca a declansat procedura recursului la Curtea de Casatie greaca. 220[220] CEDO. astfel încât la luarea deciziei nu a fost prezent decât un judecator dintre cei care initial trebuiau sa decida asupra recursului. în mare parte.. lucru obtinut în prima instanta si în apel. Curtea a luat în calcul faptul ca reclamantii nu au probat ca schimbarea judecatorilor este o practica neobisnuita în Grecia. Problema impartialitatii subiective apare mai rar în jurisprudenta de la Strasbourg. Academy Trading si altii din 4 aprilie 2000. Lie si Bernstein din 16 decembrie 1999. compania debitoare a cerut condamnarea bancii pentru lipsa moralei în afaceri. devine incompatibil cu rolul de a judeca echilibrat cauza aflata în fata sa.

223[223] CEDO. § 5). unul dintre juratii a spus judecatorului ca o parte dintre colegii sai din juriu sunt rasisti si îl judeca pe inculpat pe baza originii sale si nu a probelor produse. 6223[223]. însa s-a aparat sustinând ca a glumit si a dovedit ca are mai multi prieteni între persoane de origine asiatica. hot. chiar dupa ziua de reflectie. hot. din care faceau parte si victimele eventualei infractiuni. hot. Celeritatea procedurii În baza principiului britanic „justice delayed. în opinia Curtii. Altfel spus. hot. tinând cont de consecintele de natura psihica pe care o incertitudine îndelungata cu privire la solutia procesului le produce asupra acuzatului227[227]. 227[227] CEDO. În cursul procesului. 6 nu trebuie confundat cu imperativele art.2. Judecatorul le-a reamintit juratilor juramântul prestat si le-a lasat timp o zi pentru a reflecta asupra propriei constiinte.De asemenea. a fost judecat penal de catre Parlament. însa importanta sa se releva în special în materie penala. Stögmüller din 10 noiembrie 1969. fara sa conteze faptul ca acestea nu compuneau majoritatea instantei224[224]. hot. 224[224] CEDO. § 38. § 40. în care aparenta de partialitate este destul de evidenta. Wemhoff din 27 iunie 1968. II. cu prilejul unei cauze în care un jurnalist care a publicat un articolul. Dreptul prevazut în art. Guincho din 10 iulie 1984. justice denied”225[225] dreptul oricarei persoane de a fi judecat într-un interval de timp rezonabil prezinta. § 12). § 19. putem avea o situatie în care sa se depaseasca durate rezonabila a procesului în sensul art. 225[225] „Justitie întârziata. o importanta extrema pentru o buna administrare a justitiei226[226]. Matznetter din 10 noiembrie 1969. însa a refuzat sa îi înlocuiasca. justitie negata” (eng. unul dintre jurati a facut anumite remarci interpretabile cu privire la asiatici. Curtea a decis ca lipseste în mod evident impartialitatea subiectiva atunci când judecatorul are un interes în cauza. continând invective grave la adresa a doi parlamentari. Demicoli din 27 august 1991. În aceste conditii. 5 § 3. s-au constat indicii serioase de partialitate într-o afacere privind o plângere îndreptata împotriva Marii Britanii de catre un reclamant de origine asiatica ce fusese condamnat de catre un juriu britanic pentru înselaciune. 6 (CEDO. fara a avea si o lipsa de celeritate a procedurii în sensul art. . Spre exemplu. dec. Tot în acest context. adica depaseste limitele sacrificiului care poate fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumate a fi nevinovata (CEDO. Curtea a decis posibilitatea unei atingeri grave a adusa art. instanta europeana a condamnat statul maltez pentru lipsa de impartialitate a tribunalului. § 5. 5 § 3 care impune dreptul celui arestat de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. Sander din 29 iunie 1999. Acest din urma text impune punerea în libertate a inculpatului începând cu momentul în care mentinerea în detentie provizorie înceteaza a mai fi rezonabila.) 226[226] CEDO. Aceasta desi.

Astfel. Comis. 33. Olanda. 24. Cu privire la momentul începerii perioadei care trebuie luata în considerare. spre deosebire de domeniul drepturilor si obligatiilor civile. Poiss din 23 aprilie 1987. § 19. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. Deewer din 27 februarie 1980 p. hot. 234[234] Comis. Corigliano din 10 decembrie 1982. cit. Eckle din 15 iulie 1982. § 32.. 7987/77. § 98. hot. statele ar putea evita condamnarea pentru nerespectarea principiului celeritatii. Aceasta înseamna ca se poate lua în calcul pentru a estima durata procedurii si intervalul de timp în care aceasta se desfasoara în fata unor organe care nu sunt „tribunale” în sensul Conventiei. Velu. p. § 35. hot. seria B. În materie civila. p. 31. dec. punctul de la care curge termenul este acela al sesizarii instantei competente228[228]. hot. § 32. dec. 6. 33.Punctul de la curge termenul care trebuie luat în consideratie pentru a-i verifica rezonabilitatea difera în functie de obiectul procedurii. 9132/80. din 16 decembrie 1982. data arestarii236[236] sau data începerii anchetei preliminare237[237]. 235[235] CEDO. jurisprudenta pare sa se orienteze spre a lua în calcul ca moment de la care începe sa curga termenul procedurii momentul la care reclamantul a introdus contestatia contra deciziei în discutie229[229]. 230[230] J. p. Wemhoff din 27 iunie 1968. de regula se pleaca de la un moment anterior acestei date230[230]. 31. p. op. 231[231] Comisia. nº 6. dec. 45. 31. nº 6. 439-440. instituind doar proceduri extrajudiciare. DR 27. Neumister. hot. p. 233-237. 228[228] CEDO. 237[237] CEDO. seria B. cel al primei perchezitii234[234]. jurisprudenta fostei Comisii si a Curtii au stabilit ca acesta acela din care banuielile îndreptate împotriva reclamantului pot produce repercusiuni importante asupra acestuia231[231]. 236[236] CEDO. dec. 232[232] CEDO. DR 31. Ringeisen din 16 iulie 1971. nr. DR 18. p. Atunci când procedura interna impune un recurs gratios catre organul care a emis decizia contestata sau cel superior acestuia. din 13 decembrie 1979. hot. hot. plg.. dec.. König din 28 iunie 1978. 233[233] Comis. Solutia este logica cât timp. Ergec. în principiu. constând de regula într-un moment anterior începerii fazei de judecata a procesului232[232]. p. hot. 229[229] CEDO. Eckle din 15 iulie 1982. plg. În materie penala. hot. cel al notificarii oficiale cu privire la banuiala de a fi comis o infractiune235[235]. exista decizii sau hotarâri prin care s-a luat în considerare: momentul primului interogatoriu233[233]. § 64. hot. Exista însa în jurisprudenta organelor de la Strasbourg si situatii în care s-a luat în calcul un moment anterior celui al sesizarii instantei. Neumister. ci. R. Golder din 21 februarie 1975. p. daca s-ar lua în calcul doar durata de timp în care procedura se desfasoara în fata unui organ care îndeplineste exigentele art. 190. p.. X c. foarte rar este luat în calcul ca punct de plecare momentul sesizarii instantei. .

CEDO. hot. Dewicka din 4 februarie 2000. § 33-36. în raport de circumstantele speciale ale fiecarei cauze243[243]. atunci când reclamantul invoca violarea dreptului sau de a fi judecat într-un termen rezonabil. § 23. 242[242] În acest context trebuie precizat ca nu prezinta nici o importanta pentru analizarea celeritatii procesului. hot. 240[240] CEDO. iar nu acela al introducerii plângerii penale238[238]. statul în 238[238] CEDO. cel al ultimei decizii cu privire la cauza dedusa judecatii. p. existând si jurisprudenta în sensul în care se ia în calcul momentul în care persoanei în cauza i se comunica hotarârea240[240]. Silva Pontes din 23 martie 1994. atunci când termenul apare. 241[241] CEDO. Deumeland din 29 mai 1986. M. Marea Britanie din 8 iulie 1987. Asa cum precizam mai sus. Vallon din 3 iunie 1985. acesta este exceptat de la regula epuizarii cailor interne de recurs. se include în aceasta perioada si un eventual recurs constitutional ulterior procedurii de fond. 22-23. hot. CEDO. solutia adoptata la capatul acestuia. H. CEDO. decizia ei poate avea consecinte asupra fondului afacerii (CEDO. § 24. dec. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. astfel încât procesul nu poate fi redus doar la faza de judecata atâta timp cât o decizie neexecutata nu ofera o satisfacere completa a drepturilor reclamantului242[242]. § 50. hot. Poiss din 23 aprilie 1987. Caracterul rezonabil al termenului astfel calculat se analizeaza in concreto. C. hot. . fiind indiferent daca aceasta a fost în favoarea sau în defavoarea reclamantului (CEDO. potrivit unei jurisprudente constante cel al punerii în executare a deciziei judecatoresti241[241]. 243[243] CEDO. În acelasi sens. acesta este. exorbitant. § 24. întrucât chiar daca instanta constitutionala nu statueaza asupra fondului cauzei. din 15 ianuarie 1998. § 46. de regula. § 77).Atunci când cauza este si penala si civila în acelasi timp – asa cum se întâmpla atunci când procedura penala este deschisa de o plângere penala a partii vatamate care solicita si repararea unui prejudiciu civil – Curtea a preferat sa considere ca punct de plecare al calcului termenului rezonabil pentru partea vatamata momentul în care se realizeaza constituirea de parte civila. 239[239] CEDO. Comingersoll S. hot.A. De aceea. C. c. hot. Cu privire la momentul final al termenului care trebuie luat în consideratie. C. din 6 aprilie 2000. Trebuie însa precizat de bun început ca. § 89. indiferent daca apartine unei instante de fond sau al unei de casare239[239]. prima facie. sarcina de a probei este rasturnata. Santos din 22 iulie 1999. § 19. hot. Engel si altii din 8 iunie 1976. hot. Maini din 26 octombrie 1999. hot. hot. Comisia. În materie civila momentul final al perioadei care trebuie luata în considerare este. Ratiunile includerii fazei executarii în durata procesului sunt evidente: Conventia garanteaza drepturi concrete si efective. iar nu drepturi iluzorii. § 81).

§ 71. în principal. § 15. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. 249[249] CEDO. § 49. Bucholz din 6 mai 1981. Tot astfel. este dificil de exprimat o cifra de la care sa se poate afirma ca durata procesului a depasit termenul rezonabil. pe de o parte. În acelasi timp însa. 247[247] CEDO. DR 2. § 34. în timp ce într-o alta cauza s-a constat respectarea exigentelor art. Criteriul care prezinta cea mai mare importanta în examenul Curtii este cel al naturii cauzei. hot. hot. § 32. precum si contextul si implicatii cauzei pentru situatia recurentului245[245]. hot. 251[251] CEDO. hot. hot. 248[248] CEDO. § 32. Comis. inculpatul nu a fost arestat preventiv248[248].cauza fiind chemat sa ofere explicatii cu privire la motivele care au stat la baza întârzierii244[244]. pe de alta parte. A se vedea. rap. Eckle din 15 iulie 1982. Curtea a decis ca un proces care a durat 3 ani si jumatate nu respecta cerinta celeritatii246[246]. comportamentul reclamantului. comportamentul autoritatilor. 11. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. în principiu.. 250[250] CEDO. hot. H. DR 23. întelegându-se prin aceasta. de numarul celor acuzati si al martorilor. . c. § 27. p.. 245[245] CEDO. H. într-o cauza. Spre exemplu. § 85. hot. în acelasi context CEDO. hot. aceasta este atestata. § 52. Milasi din 25 iunie 1987. Vallée din 26 aprilie 1996. 246[246] CEDO. cu privire la cel dintâi aspect se ia frecvent în calcul ca un element în favoarea statului faptul ca.. § 20 si urm. § 37. Nici unul dintre aceste criterii nu este însa privit izolat de catre Curte. rap. Spre exemplu. Franta din 31 martie 1992. hot. Marea Britanie din 8 iulie 1987. s-a decis ca statul trebuie sa rezolve prioritar cauze ce au obiect reintegrarea în munca a unei persoane concediate250[250]. hot. hot. § 66. Bock din 29 martie 1989. c. hot. de investigatiile care trebuiau desfasurate etc. hot. De aceea. cauzele privind dreptul la vizita al copiilor de catre parinti trebuie rezolvate de urgenta de catre organele judiciare interne data fiind importanta morala a obiectului cauzei249[249]. Ventura din 15 decembrie 1980. de volumul dosarului. nu pot prezenta o complexitate considerabila cauzele având ca 244[244] CEDO. § 49. în cursul unei proceduri penale. § 80. Neumister din 27 iunie 1968. hot. urmatoarele: complexitatea cauzei. gradul de complexitate inerenta cauzei. X c. Marea Britanie din 8 iulie 1987. p. ci ansamblul concluziilor care rezulta din examinarea criteriilor conduce la decizia instantei europene. de regula. 5. Criterii retinute de catre Curte pentru a aprecia rezonabilitatea termenului sunt. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. Corigliano din 10 decembrie 1982.251[251] Spre exemplu. Comis. Huber din 8 februarie 1973. importanta pe care o prezenta cauza pentru reclamant si. 6 cu privire la o procedura ce durat o perioada asemanatoare247[247]. afacere în care era vorba de o procedura privind capacitatea persoanei. Cu privire la complexitatea cauzei. Laino din 18 februarie 2000.

253[253] CEDO. determinând actiuni ce vizau extradarea sa (Comis. 255[255] CEDO. § 28. se poate aprecia ca o cauza relativa la o infractiune economico-financiara poate fi socotita ca având un caracter deosebit de complex254[254]. nr. Fulton Orchin din 9 octombrie 1982. 9429/81. 254[254] Comis. Capuano din 25 iunie 1987. § 58. s-a stabilit ca inculpatul nu este tinut sa coopereze activ cu autoritatile judiciare pentru a accelera cursul procesului257[257]. plg. invocând în favoarea sa neclaritatea unei norme juridice emisa de el însusi. sa probeze faptul ca a actionat cu o „diligenta normala” pentru ca procedura sa ajunga la final256[256]. p. Cu privire la comportamentul reclamantului. dec. ridicarea unor exceptii în mod vadit nefondate. rap. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. statul îsi invoca propria culpa. § 42. p. din 2 martie 1983. din 11 iulie 1979. mai ales daca a fost ales de catre reclamant (Comis. se va avea în vedere la aprecierea caracterului rezonabil al termenului în care s-a desfasurat procesul actiunile dilatatorii sau obstructioniste de care a uzat reclamantul258[258]. statul neputând raspunde pentru acesta. hot. Digest II. Foti din 10 decembrie 1982.. în materie civila. nu numai de fapt. § 36. DR 19. hot.. Astfel de actiuni au fost socotite cererile repetate de amânare. 258[258] CEDO. § 33. DR 32. 8610/79. De asemenea. Eckle din 15 iulie 1982. 92). 225). În materie penala însa. rap. întrucât consideram ca. hot. p. 7984/77. Mai trebuie precizat ca reclamantul este raspunzator si pentru lentoarea indusa procedurii din cauza avocatului sau. . atunci când judecatorul este chemat sa aplice o lege relativ recenta care nu continea dispozitii precise cu privire la starea juridica dedusa judecatii255[255]. Avem rezerve serioase fata de solutia Curtii.. dec. În schimb. plg. Aceasta complexitate a afacerii poate fi uneori si o complexitate de drept. 257[257] CEDO. dec. Aceasta însa nu presupune faptul ca se poate reprosa reclamantului 252[252] Comis. 576. În schimb. 17. hot. hot. DR 16. Coriglianodin 10 decembrie 1982. dar care implicau întreruperea sau suspendarea cursului judecatii etc. 256[256] CEDO. Martens Moreira din 17 octombrie 1987.. datorita principiului disponibilitatii care guverneaza procedura civila a tuturor statelor europene. nu poate invoca lipsa de celeritate inculpatul care a fugit din tara în cursul procesului. p. În acelasi sens s-a decis ca nu se poate reprosa reclamantului ca nu a actionat în vreun fel timp de 3 ani cât timp un proces penal deschis împotriva sa si-a suspendat cursul datorita faptului ca parchetul a uitat de acest dosar (Comis. plg. DR 34. pentru nimeni nu poate sa-si invoce propria culpa.obiect o actiune în repararea prejudiciului produs printr-o accident de circulatie252[252] sau o infractiune flagranta comisa în public253[253]. cât timp nu rastoarna prezumtia de culpa ce apasa asupra sa. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. 5). § 32. nr.. p. Curtea îi impune acestuia. hot. din 10 octombrie 1980.

p. § 53. însa se manifesta deosebit de severa atunci când viciile care afecteaza celeritatea sunt structurale264[264]. atunci când durata procedurii nu era chiar spectaculos de lunga. Poiss din 23 aprilie 1987. din cauza unor erori structurale ale legislatiei procedurale. care detine recordul absolut al condamnarilor cu privire la lipsa de celeritate. cu privire la obligatiile sale internationale statul este privit ca un tot unitar261[261]. . hot. Marea Britanie din 8 iulie 1987. § 20. a condus Curtea. Curtea verifica numai lentoarea imputabila statului. Danovi. hot. § 63. în anumite situatii. urmata probabil curând de România. Velu. 261[261] CEDO. 262[262] CEDO. doctrina vorbind de „lentoarea cronica a justitiei italiene”. De exemplu. Vendittelli din 18 iulie 1994. cel putin în raport de numarul imens al plângerilor introduse recent pe acest temei.faptul ca a uzat de caile de atac legale. în doctrina s-a constat ca instanta de control de la Strasbourg priveste cu mai multa îngaduinta situatiile determinate de diverse situatii exceptionale. data fiind avalansa de plângeri cu privire la durata procedurilor. RTDH 1995. § 104. c. Capuano din 25 iunie 1987. Baraona din 8 iulie 1987. hot. 260[260] CEDO. în care. cât timp atacarea unei decizii nefavorabile nu poate fi socotita abuziva259[259]. 263[263] CEDO. Spre exemplu. hot. în opinia instantei europene. impus pe motiv ca nu exista autorizatie. Foti si altii din 10 decembrie 1982. § 59. În principiu. § 71. H. Exemplul cel mai facil de dat este cel al Italiei. ci mai degraba 259[259] CEDO. ceea ce oricum nu justifica lentoarea luarii deciziei. Pentru un comentariu al deciziei. instanta trebuind doar sa verifice existenta sau inexistenta autorizatiei. a se vedea hot. a considerat ca are un caracter rezonabil. dec. 447. Le délai raisonnable de la procédure et le droit au respect des biens. pentru ca. în care era vorba despre un litigiu în care o persoana a solicitat ridicarea unui sechestru pe o constructie. Relativ la comportamentul autoritatilor. Martens Moreira din 26 octombrie 1988. Aceasta situatie speciala a Italiei. s-a angajat responsabilitatea statului deoarece Parlamentul a întârziat în procesul de ridicare a imunitatii parlamentare unui membru al sau262[262] sau atunci când legea nu îi oferea judecatorului aproape nici un mijloc de a obliga un expert sa îsi depuna raportul la termenul stabilit263[263]. 447-448. en Italie. Curtea si-a permis chiar sa recomande implicit statelor sa adopte un sistem prin care cauzele sa fie judecate nu neaparat în ordinea cronologica a introducerii actului de sesizare. cit. op. Curtea motivându-si decizia prin faptul ca reclamantul a cerut o data amânarea cauzei. desi daca speta ar fi incriminat un alt stat probabil ca solutia era contara. hot. p. imputabilitatea nu se confunda cu culpa statului în cauza260[260]. Este indiferent daca întârzierea în desfasurarea procesului s-a datorat legislativului. cu precizarea ca. la decizii usor ciudate. procedura a dura peste 4 ani. R. executivului sau aparatului judiciar. 264[264] J. Într-un act fara precedent la acel moment. Ergec. a se vedea R. Desi lipsita de orice complexitate..

recomandarea a ramas fara ecou în legislatia statelor contractante. hot. acestea s-au concentrat excesiv asupra unui singur aspect269[269] – interogatorii consecutive cu acelasi obiect etc. ori în masura în care instanta considera. Martins Moreira din 26 octombrie 1988. Curtea verifica daca în cursul procedurii au existat momente lungi de inactiune din partea organelor judiciare268[268] – în special. 266[266] În jurisprudenta ultimilor 5 ani. § 47.3. în esenta. Strictetea Curtii. însa accesul în sala de sedinta poate fi interzis presei sau publicului în timpul totalitatii sau a unei parti a procesului pentru a proteja morala. pentru o imagine pozitiva a activitatii de jurisdictie267[267]. dar si pentru întarirea încrederii publicului în justitie. . Moreira de Azevedo din 23 octombrie 1990. dominata de arbitrariu si permite publicului sa vegheze la buna administrare a justitiei. iar Italia continua sa suporte sute de condamnari anual.tinând cont de importanta si de urgenta care o prezinta obiectul acesteia265[265]. 269[269] CEDO. de doua elemente: numarul. II. în circumstante exceptionale analizate cu strictete. cea mai buna dovada fiind faptul ca peste 50 % din deciziile actuale ale Curtii se raporteaza si la acest subiect. fara însa ca statele sa reactioneze la aceste schimbari de optica a publicului. Dupa stiinta noastra. hot. § 36. 267[267] CEDO. ordinea publica sau securitatea nationala întro societate democratica. atunci când se examineaza comportamentul autoritatilor. al plângerilor adresate la Strasbourg care vizeaza acest aspect266[266]. Corigliano din 10 decembrie 1982. Publicitatea procedurii Art. transparenta procesului judiciar constituie unul dintre mijloacele care contribuie la pastrarea 265[265] CEDO. importanta particulara pe care o prezinta celeritatea procedurii nu doar fata de litigiile în cauza. ceea ce conduce la un numar din ce în ce mai important de cauze care sunt judecat la nivel. peste 50 % din cauzele rezolvate de catre Curte aveau. 6 prevede ca orice persoana are dreptul ca cauza sa sa fie judecata în public. ca publicitatea poate sa aduca atingere intereselor justitiei”. hot. § 47. atunci când se raporteaza la vicii structurale. hot. În principiu. daca interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor o impun. 268[268] CEDO. cel putin ca un capat de plângere între altele. legatura cu durata excesiva a procedurilor interne. din contra. Guincho din 10 iulie 1984. § 29. este determinata. Statisticienii dreptului au constat o tendinta generala la nivelul de Europei de „juridizare” a vietii. În plus. în materie penala unde se urmareste intervalul între actele de urmarire – sau. § 53. hot. hot. se prevede în fraza a doua a primului paragraf ca „pronuntarea hotarârii trebuie facuta în public. Publicitatea procedurii realizeaza transparenta justitiei sustragând justitiabilii din ghearele unei justitii secrete. Bock din 29 martie 1989. § 74. din ce în ce mai semnificativ. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983.

asa cum am precizat mai sus273[273]. hot.1. Sutter din 22 februarie 1984. Plecând de la ideea dupa care. procedura desfasurata în fata unui organ administrativ. Astfel. atunci când în apel se discuta nu doar probleme de drept. § 30 si urm.1. § 27. 271[271] CEDO. 6: un proces echitabil271[271]. Curtea ignora lipsa de publicitate care caracterizeaza. § 59-61. este cert ca exista o violare a principiului publicitatii procedurii278[278]. în ciuda unei formulari imperative în special în varianta engleza a textului . instantele superioare se pronuntau doar în drept. se poate vorbi de violarea art. § 28. § 38. 278[278] CEDO. Curtea a admis lipsa publicitatii. § 34-37. hot. publicitatea nu este scop în sine. Helmers din 29 octombrie 1991. În schimb.1. 6 daca procedura administrativa a fost secreta275[275].încrederii publicului în justitie270[270]. în fata unei instante care sa aiba un control de plina jurisdictie. hot. Scarth din 22 iulie 1999. Sutter din 22 februarie 1984. § 26. Cu privire la publicitatea pronuntarii deciziei. Totusi. în special daca ne raportam la ideile exprimate în paragraful anterior276[276]. hot. Astfel privita. atunci când în prima instanta se pronunta un astfel de organ. hot. Solutia a fost identica si atunci când s-a invocat lipsa publicitatii în fata instantelor de apel sau recurs.Judgement shall be pronounced publicly – Curtea a preferat o 270[270] CEDO.1. 275[275] CEDO. Daca însa publicitatea lipseste în cadrul procedurii din fata tuturor organelor de jurisdictie sesizate. art. § 31-34. Axen din 8 decembrie 1983. Le Compte si altii din 10 februarie 1983. Serre din 14 septembrie 1999.1 274[274] CEDO. § 35. § 2. Curtea admite regularitatea procedurii. hot. ci un mijloc prin care se poate atinge obiectivul art. 277[277] CEDO. § 3. Asan Rushiti din 21 martie 2000. daca instanta ordinara în fata careia se atacata decizia administrativa nu beneficiaza de o plenitudine de jurisdictie. 272[272] CEDO. adica asupra tuturor problemelor de drept si de fapt ridicate de obiectul afacerii274[274]. hot. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. 273[273] Supra. între parti277[277]. în cauzele respective. hot. Helmers din 29 octombrie 1991. Totusi. 276[276] CEDO. publica. hot. hot. În principiu. 6 impune publicitatea procedurii si a pronuntarii deciziei în toate fazele procesuale si indiferent daca tribunalul facea parte din structura juridica ordinara sau era un organ administrativ cu atributii jurisdictionale272[272]. . daca aceasta conditie este îndeplinita. în masura în care contra deciziei acestui tribunal se poate face recurs. Le Compte si altii din 23 iunie 1981. Curtea impune dezbaterea contradictorie. § 30. dezvoltând o motivatia usor sofistica. A se vedea si supra § 3. hot. ci si probleme de fapt relevante pentru litigiul în cauza.1. de regula.

hot. sa nu aduca atingere unui interes public superior si sa fie neechivoca282[282]. Comis. 496-498. rap. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. 281[281] CEDO. daca pâna la un moment dat Curtea a fost foarte riguroasa în aprecierea caracterului lipsit de echivoc al unor posibile renuntari tacite la publicitate. renuntarea la publicitate trebuie sa rezulte din acordul neechivoc al partilor. C. . în cazul unei simple renuntari la publicitate. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. în considerarea acestei finalitati. exceptii ar fi trebuit sa fie de stricta interpretare si sa fie justificate de un scop legitim. este unanim admis faptul ca exceptii respective – protectia moralei. § 25 si urm. § 66. Belgia din 30 decembrie 1987.interpretare supla a continutului acestei obligatii. sustinuta de unele opinii dizidente ale judecatorilor Curtii.-F. A se vedea opinia dizidenta a judecatorului Walsh la hot. este renuntarea partilor281[281]. Italia din 7 mai 1990. hot. 6 § 1. acceptându-se 279[279] CEDO. H. RTDH 1991. Potrivit partii finale a art.. hot. problema lipsei de echivoc a renuntarii a fost de mai multe ori abordata de catre organele jurisdictionale de la Strasbourg283[283]. daca o procedura are cel putin doua parti. c. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. admisa de catre Curte. 280[280] CEDO. hot. hot. în mod indirect ea urmareste un scop superior litigiul în discutie. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. O parte a doctrinei a criticat însa optiunea Curtii. Chiar daca la o prima vedere aceste exceptii se raporteaza doar la publicitatea pronuntarii deciziei. care. o alta exceptie de la regula publicitatii. hot. § 45. precum si autorii citati. odata cu hotarârea Håkansson si Sturesson jurisprudenta a devenit mult mai permisa. precizam doar faptul ca. 283[283] A se vedea. Or. 282[282] CEDO. P. § 69. B. § 66. A se vedea J. Curtea subsumeaza valabilitatea renuntarii la publicitatea procedurii la trei conditii: renuntarea sa fie liber consimtita. a vietii private a partilor sau a intereselor justitiei – se raporteaza la întreaga desfasurare a procedurii280[280]. anume pastrarea încrederii publicului în general si realizarea transparentei justitiei. Pe lânga situatiile prevazute expres în art. de a permite renuntarea licita la publicitatea procedurii. Brozicek din 19 decembrie 1989. Daca primele doua conditii impuse de Curte nu ridica în practica acesteia probleme deosebite. considerând-o periculoasa deoarece s-a estimat ca aceasta garantie procesuala. A propos de la renonciation à la publicité des débats judiciaires. p. § 79. hot. c. admitând lipsa violarii Conventiei atunci când hotarârea este depusa la o grefa accesibila publicului279[279]. a securitatii nationale. afirmând ca. Flauss. § 89. a criticat tendinta Curtii de a se raporta doar la renuntarea la publicitate de catre reclamant. CEDO. chiar daca textul Conventiei nu o prevede expres. 6. § 54. nu poate fi decelat. regula publicitatii poate suferi exceptii. Le Compte. O parte a doctrinei. a ordinii publice. Curtii Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. Fara a intra în prea multe detalii. a intereselor minorilor. chiar daca vizeaza direct doar partile.

6 vorbeste de procedura echitabila. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. Dombo Beheer B. se poate observa ca poate exista o violare a art. § 67. § 32).V.. De aici Curtea a tras concluzia ca. În plus. chiar daca art. . 286[286] În acest context trebuie însa subliniat ca marja de apreciere pe care Curtea o lasa statelor pentru a regla probleme procedurale este mai întinsa în materie civila decât în materie penala. II. IV. garantiile din primul paragraf fiind generale288[288]. Jespers din 14 decembrie 1981. Comis. pe de alta parte. 6 § 1. art. Conv. § 26. Vom analiza pe rând imperativele consacrate de catre instanta europeana ca elemente ale egalitatii armelor. cu privire la o cauza de natura penala. O parte dintre ele sunt prevazute în paragrafele 2 si 3 ale art.. din 27 octombrie 1993.4. în acest sens. preferam sa utilizam pentru a analiza celelalte garantii generale incluse în art. 61. rap. DR 27. 288[288] Comis. prezinta avantajul ca exprima exact scopul garantiilor incluse în ea: partile sa se afle în aceiasi pozitia în fata instantei si sa aiba sanse egale. hot. cum ar fi cele privind contradictorialitatea. în cadrul unei procedurii secrete. chiar daca acestea nu apar explicit enuntate în art. rap. iar. Nielsen din 15 martie 1961. Ann. indiferent daca este în materie civila sau penala. trebuie sa aiba posibilitatea rezonabila de a-si prezenta punctul de vedere în fata tribunalului în conditii care sa nu o dezavantajeze fata de 284[284] CEDO. 346. Borges din 30 octombrie 1991. Preferam aceasta notiune pentru a nu exista riscul de a se confunda echitabilitatea procedurii în sens mai larg – incluzând toate garantiile procedurale din art. 6 § 3 nu a fost încalcat. notiunea de „egalitate a armelor”. p. p. hot. 6 care vorbeste de faptul ca „orice acuzat are în special dreptul …”286[286]. hot. 6 notiunea de egalitatea armelor. § 25. 6 § 3 nu enumara decât cu titlu exemplificativ anumite garantii. A se vedea si CEDO. care poarta aceasta denumire marginala – cu cea în sens restrâns – incluzând doar acele garantii procedurale generale neprecizate expres în textul Conventiei. ca si garantie inclusa în structura sa. Notiunea este acceptata ca atare de doctrina mai recenta si credem ca poate fi utilizata pentru a include garantiile neprevazute expres în Conventie. Aceasta nu înseamna ca imperativele înscrise în acele texte nu se pot aplica si materie civila. motivarea deciziilor etc. În plus. 6. datorita implicatiilor speciale ale dreptului penal în persoana inculpatului (CEDO.existenta unei renuntari tacite prin simplul fapt ca. 6 § 1. fiind consacrate în materie penala. 285[285] Chiar daca textul art. 6. reclamantii nu au solicitat expres publicitatea284[284]. pe de o parte. ca acestea nu sunt proprii doar materiei penale. ideea desprinsa chiar din formularea § 3 a art.Egalitatea armelor285[285] Vom analiza în aceasta sectiune mai multe garantii generale. hot. iar doctrina mai veche ar fi numit aceasta sectiune echitabilitatea procedurii. dezvoltate pe cale jurisprudentiala de catre Comisie si Curte. ci pot fi consacrate si în materie civila287[287]. Aceasta implica faptul ca orice parte a unei proceduri. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. 287[287] CEDO. a) Egalitatea armelor în sens restrâns.

Conv. 733.. Potrivit legislatiei procedurale. Kuopila din 27 aprilie 2000. nu si inculpatului sau avocatului sau293[293]. hot. dec. p. Curtea a constatat lipsa unei violari a principiului egalitatii armelor. faptul ca în urma caii de atac se poate înrautatii situatia inculpatului conduce instanta europeana la o analiza stricta a posibilitatilor egale de a declansa procedura de casare294[294]. plg.celelalte parti ale procesului sau fata acuzare289[289]. indiferent daca instanta utilizeaza sau nu documentul în motivarea hotarârii292[292]. în ciuda faptului ca jurisprudenta Comisiei era constanta în acest sens. Astfel. exista 289[289] Comis. Monnell si Morris din 2 martie 1987. VI. s-a depus o expertiza dupa care tabloul era un fals. Ann. 294[294] Comis. chiar daca cealalta parte lipseste (CEDO. Ann. Ann.. s-a decis ca exista o încalcare a principiului egalitatii armelor în situatia în care acuzarea depune la dosar un document. Ofner si Hopfinger din 23 noiembrie 1962. rap. hot. Pataki si Dunshirn din 28 martie 1963. procurorul general al Belgia juca rolul de raportor. atunci când legea nu o permite o reformatio in pejus. . s-a decis ca nu exista o violare a art.. 260. p. 6 daca în cadrul procedurii din fata Curtii Supreme austriece. procurorul nu era parte la proces si beneficia de independenta fata de parti (CEDO.. 290[290] Comis.. din 16 iulie 1968. dec. § 62). 459). De asemenea. 291[291] Comis. Din fericire. Spre exemplu. în civil. nr. VI. Tot astfel. 182. hot. p. rezultata din vânzarea unui tablou fara achitarea unor sume de bani cuvenite fostului proprietar. VI. s-a hotarât lipsa unei încalcari a Conventiei cu prilejul analizarii unei cauze civile ce si-a gasit finalizare în fata Curtii de Casatie belgiene. VI. 681. plg. 1763/62. în cazul procedurilor ajunse în fata instantei supreme. Inculpatul nu a cunoscut existenta acestei expertize. Conv. în acest caz. Atunci când se depune la dosarul cauzei un document important pentru solutionarea acesteia. Peschke din 13 octombrie 1981. XI. Conv. Conv. p. Ann. este însa obligatoriu ca partile sa aiba cunostinta de continutul sau. În acelasi sens. Daca însa rolul procurorului nu este atât de important în cadrul procedurii încât sa poata influenta decizia. În fapt. nr. rap. DR 25. Delcourt din 17 ianuarie 1970. principiul este respectat. din 22 iulie 1963. § 41. iar acuzatul nu are acces la acel document290[290]. s-a constat o violare a exigentelor egalitatii armelor procedurale în situatia în care legea austriaca nu permitea participarea si expunerea orala a argumentelor în fata instantei de apel decât a reprezentantului parchetului. Conv. din 19 iunie 1963. rolul procurorului general se rezuma la a pune mentiune „de acord” pe raportul magistratului raportor291[291]. În acest context. fostului proprietar.. 2804/66. dec. în conditiile în care. p. se remarca o idee bizara a fostei Comisii care a decis ca problema egalitatii armelor nu se pune daca o cauza penala a fost rezolvata fara participarea procurorului la faza de judecata (Comis. 1446/62. 381. plg. 293[293] Comis. § 29 si urm. cu foarte putin timp înainte de judecarea unei cauze privind o infractiune de înselaciune. În schimb. în care îsi prezinta în rezumat argumente. Curtea a decis contrariul precizând ca un proces nu poate fi echitabil daca se desfasoara în conditiile în care o parte este plasata într-o pozitie dezavantajoasa.) 292[292] CEDO. p. înainte de audienta publica. iar sumele de bani nu mai erau datorate. Ann. rap.

. p. § 31. 27. 3147/67. p. Ergec. intim legata de ideea de egalitate a armelor. dec. Velu. Contradictorialitatea. în care Curtea pare sa revina la ideile enuntate initial în afacerea Delcourt. judecatorul fiind obligat sa impuna discutarea lui299[299]. Nideröst-Huber din 18 februarie 1997. De asemenea. p.tendinta de a analiza mai elastic egalitatea în declansarea procedurii în caile de atac295[295].-P. Marguénaud. impune judecatorului sa vegheze ca orice element susceptibil sa influenteze solutia privind litigiul sa faca obiectul unei dezbateri contradictorii între parti. care însa nu poate afecta solutia procesuala în cauzele deja rezolvate. Lobo Machado din 20 februarie 1996. jurisprudenta Curtii este destul de confuza. 830 si urm.. hot. 299[299] Comis. Spre exemplu. urmata de o atitudine mult mai ferma care parea sa impuna statelor renuntarea la aceasta practica (hot. Curtea a precizat ca se poate vorbi de o atingere serioasa a principiului egalitatii armelor atunci când pentru declansarea unei proceduri de atac statul beneficiaza de suspendarea termenul de apel pe perioada vacantei. În consecinta. chiar si în aceasta din urma situatie. § 24. Oscilatia sinusoida a jurisprudentei a continuat cu hotarârea Voisine din 8 februarie 2000. Ofner si Hopfinger din 23 noiembrie 1962. a se vedea J. 119. Nu prezinta nici o relevanta daca elementul susceptibil sa conduca la o anumita decizie este adus în discutie de catre parti sau sesizat din oficiu de catre instanta. hot. În acelasi context. RTDH 2001. Fiecare parte a procesului trebuie sa aiba nu numai facultatea de a-si face cunoscute elementele pe care se bazeaza pretentiile sale. 297[297] CEDO. R. p. Rec. dec. 6 § 1296[296]. 298[298] CEDO. dar si aceea de a lua la cunostinta si de a discuta orice proba sau concluzie prezentata judecatorului cu scopul de a-i influenta decizia298[298]. p. hot. 204-210. J. oscilând de-a lungul timpului între o atitudine destul permisiva cu privire la rolul procurorului (hot. 296[296] CEDO. urmata de alte hotarâri în acelasi sens). s-a decis ca atunci când se numeste un expert în cauza. Borgers din 20 octombrie 1991. plg. RTDH 1992. . exista o violare a art. Platakou din 25 mai 1999. nr. cit. Conv. fara nici un fel de limita temporala la acel moment. Delcourt din 17 ianuarie 1970). Le droit de se défendre soi-même contre les conclusions du parquet de cassation. 681. 413.. Pentru o analiza pertinenta a evolutiei jurisprudentei si o critica a cesteia. Cu privire la rolul Ministerului Public în declansarea sau judecarea unor recursuri extraordinare în statele în care acesta joaca un rol special. partile trebuie sa aiba facultatea de a participa la activitatile pe care acesta le desfasoara si sa primeasca concluziile 295[295] Comis. op. în timp ce cealalta parte nu beneficiaza de aceasta posibilitate de prelungire a termenului297[297]. Callewaert. rap. Au-delà des apparences… d’un revirement. Vermeulen din 20 februarie 1996. hot. din 7 februarie 1968. nu se pune problema de încalcare a Conventiei daca doar reprezentantul parchetului poate declansa un recurs în interesul legii. b) Principiul contradictorialitatii. s-a decis într-o cauza privind statul român ca daca doar procurorul general poate declansa un recurs în anulare. A se vedea si J. VI. § 33. Brumarescu din 28 octombrie 1999. Ann. Spre exemplu. a se vedea pentru prezentarea stadiului jurisprudentei la momentul afacerii Borges. § 62.

hot. hot. 302[302] Comis. nr. a fost influentat decisiv de acestea. chiar daca si în cadrul acelei procedurii inculpatul a putut sa le conteste305[305]. În opinia Curtii. contradictorialitatea impune. A se vedea si raportul Comisiei privind cauza Bricmont din 15 octombrie 1987. p. hotarâre care ilustreaza faptul ca principiul egalitatii armelor se aplica si în raporturile între inculpat si partea civila. fie prin posibilitatea de a obtine interogarea acesteia în faza de judecata303[303]. printr-o plângere penala. Datorita statutului partii civile. se poate afirma ca contradictorialitatea. § 31-34. în special. Le droit à la comparution personnelle et son application en cas de pluralité de degrés de jurisdictions. Refuzând sa dispuna refacerea expertizei sau efectuarea uneia noi la cererea unei parti. § 42.. S-a precizat. § 33. în acest context. Contradictorialitatea nu impune însa obligatia instantei de a permite. § 76-85. 304[304] CEDO. în fata judecatorului304[304]. Isgro din 19 februarie 1991. pentru a realiza contradictorialitatea în materie penala. plg. fiind acuzat de catre acesta. ca fiecare parte sa raspunda la orice memoriu al partii adverse. s-a constatat o violare a art. Bricmont din 7 iulie 1989. reclamantul a fost avocatul personal al printului mostenitor al Belgiei. legea belgiana nu permitea citarea acesteia în fata instantei. hot.. astfel încât acesta. chiar daca formal nu era tinut de concluziile expertului. reclamantul neputând sa combata prin întrebari adresate printului afirmatiile acestuia din urma. Stefanelli din 8 februarie 2000. Kerojärvi din 19 iulie 1995. Mantovanelli din 18 martie 1997. 10938/84. DR 31. cele testimoniale trebuie produse în fata judecatorului de fond. hot. instanta a violat. trebuie sa existe si atunci când nu exista o parte adversa. de însusirea unor bunuri din averea sa prin falsuri. Closset-Marchal. Spre exemplu. existând însa obligatia ca fiecare parte sa aiba posibilitatea sa îsi dezvolte argumentele cel putin într-un memoriu302[302]. ca hotarârea citata trebuie interpretata în sensul în care probele si. în opinia Curtii. 327. dec. 303[303] CEDO. în cadrul unei proceduri scrise. în sensul propriu al termenului. . RTDH 1992. În fapt. 305[305] CEDO. 393. p. ca element al egalitatii armelor. din 9 decembrie 1986. 301[301] CEDO. G. 6 într-o ipoteza în care o persoana a solicitat statului acordarea unor drepturi financiare rezultând din asigurarea de sanatate. dreptul la contradictorialitate al partilor301[301]. fiind insuficienta administrarea lor în fata magistratului de instructie.expertului pentru a le putea pune în discutie300[300]. posibilitatea inculpatului de a combate declaratiile partii vatamate fie printr-o confruntare cu aceasta. sa constatat o încalcare a art. Cum raspunsul administratiei casei de 300[300] CEDO. pentru a putea sa faca obiectul dezbaterii contradictorie între acuzator si inculpat. Charles. Mai mult. De asemenea. pentru ca altfel s-ar ajunge la perpetuum mobile de raspunsuri si contra-raspunsuri. 6 atunci când expertiza efectuata prezenta un caracter atât de tehnic încât scapa cunostintelor judecatorului. în materie penala. § 28. hot. Mai mult. statele sunt obligate sa îsi regleze procedurile interne astfel încât probele existente sa fie produse în cadrul audientei publice.

Astfel. Astfel. iar pentru parti motivarea hotarârii este esentiala pentru a-si evalua sansele de succes ori de a vedea modul în care le-au fost acceptate argumentele si pe ce s-a bazat judecatorul în solutionarea cauzei lor. 6 (CEDO. Spre exemplu. Atunci când se discuta despre obligatia de motivare. În plus. s-a decis ca instanta care respinge un apel poate 306[306] CEDO. 310[310] CEDO. 308[308] CEDO. hot. Exista si o hotarâre care daca nota discordanta fata de jurisprudenta citata. Van der Hurk din 19 aprilie 1994. Bulut din 22 februarie 1996. § 30. Dulaurans din 21 martie 2000. § 34. iar obligatia de motivare a hotarârilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor mentionate anterior. în ciuda lipsei unei pârât procesual în cauza. reclamanta s-a adresat unei instante care a decis doar în baza a doua expertize medicale. Ruiz Torija din 9 decembrie 1994. hot. § 59. c) Motivarea hotarârilor. nefiind citata si nefiind invitata sa depuna concluzii scrise. hot. 847. publicul poate vedea ca „se face justitie”. p. 309[309] CEDO. în care Curtea a decis ca o eroare de apreciere a Curtii de Casatie franceze – eroare care nu ni se pare chiar grosolana – constituie o violare a art. formal sau real. Dombo Beheer B. Obligatia de motivare a hotarârilor judecatoresti îsi are izvorul în dreptul oricarei parti în cadrul unei proceduri sa prezinte judecatorului observatiile si argumentele sale308[308]. ci numai daca acesta a raspuns într-o maniera suficienta si explicita argumentelor partilor litigiului310[310]. . hot. Feldbrugge din 29 mai 1986. § 31). Curtea a decis ca. s-a violat dreptul recurentei la o dezbatere contradictorie306[306]. combinat cu dreptul partilor. § 30. pe care reclamanta nu a putut sa le conteste. § 31. RTDH 1998. Kruska din 19 aprilie 1993. iar întinderea si amplitudinea pe care trebuie sa o aiba motivarea variaza în functie de natura si complexitatea cauzei312[312]. un izvor de drept important307[307].asigurari de stat a fost negativ.V. Dreptul ca o decizie judecatoreasca sa fie motivata nu este însa absolut311[311]. ea nu cerceteaza daca judecatorul national a stabilit corect faptele sau daca a interpreta corect faptele. § 47. Aceasta hotarâre este unul dintre motivele care au determinat criticii din doctrina franceza sa afirme ca instanta europeana se transforma treptat într-un al patrulea grad de jurisdictie. hot. § 44. trebuie în mod necesar facuta distinctia între „motivare inadecvata” si „lipsa motivarii”. hot. motivarea hotarârilor judecatoresti. hot. L’obligation de motivation des décisions judiciaires au regard de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. ca aceste observatii si argumente sa fie examinate în mod efectiv309[309]. piloni de baza ai dreptului la un proces echitabil. fara îndoiala. Foucher din 18 martie 1997. motivarea deciziilor este singurul mijloc prin care tertii pot sa cunoasca jurisprudenta. din 27 octombrie 1993. hot. § 63. recunoscut de Curte. în conditiile în care în majoritatea statelor europene cel putin jurisprudenta instantelor superioare este. Werner din 24 noiembrie 1997. hot. 307[307] F. Dreptul la un proces echitabil impune. Curtea arogându-si competenta de a examina numai situatiile care se pot încadra în cea de-a doua ipoteza. Kuty.

cu exceptia situatiei în care mijlocul respectiv de aparare era de natura sa influenteze definitiv solutionarea cauzei315[315]. Helle din 19 decembrie 1997. 152. plg. motivarea care sta la baza deciziei nu trebuie sa trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte314[314]. care variaza. 8512/79. dec. din 15 octombrie 1981. 317[317] CEDO. p. c. Digest II. nr. care exista doar în câteva domenii reglementate de Conventie se explica prin obiectul art. din 10 martie 1981. Higgins din 19 februarie 1998. 312[312] CEDO. Belgia din 30 noiembrie 1987. Tot astfel. Digest II. Hiro Balani din 9 decembrie 1994. 316[316] CEDO. Curtea a decis ca nu exista nici o atingere a drepturilor recunoscute în art.. Curtea nu are competenta de a verifica daca 311[311] Exemplul cel mai facil de dat este cel hotarârilor unui juriu. în timp ce una a Camerei Lorzilor este anormala. dec. În speta. Spre exemplu. p. § 27. în spatiul intrat sub jurisdictia Curtii. plg. din 2 aprilie 1973. întinderea si redactarea hotarârilor judecatoresti (CEDO. 401. Conv. 427. în timp ce o hotarâre franceza în care raspunsul este la fel de laconic poate fi socotita ca îndeplinind exigentele Conventiei. § 55). 8884/80. hot. nr. 313[313] Comis. firescul procedurii. 315[315] Comis. . nr. Acest dublu standard. cât timp ea a atins toate punctele esentiale ale argumentelor dezvoltate de parti317[317]. Digest II. Curtea a impus obligatia de motivare detailata a deciziei atunci când norma juridica a carei aplicare se solicita este ambigua în continut316[316]. între laconismul specific deciziilor din state precum Franta si cutuma unei jurisdictii precum cea engleze în cazul careia deciziile pot avea zeci de pagini. În consecinta. plg. hot. iar norma juridica care reglementa ipoteza conditiona admiterea cererii de existenta unor „circumstante exceptionale”. nr.sa se margineasca la a relua motivarea instantei de fond313[313]. Domeniul administrarii si aprecierii probelor este o materie în care statele membre se bucura o marja de apreciere foarte larga. 314[314] CEDO. Comis. 9223/80. 6 atunci când. hot. Un al indicator luat în consideratie de Curte este cel al cutumelor cu privire la continutul.. H. p. De asemenea. De asemenea. § 53. 6: echitabilitatea procedurii sau. Conventia permitând statelor sa reglementeze fara oprelisti semnificative regulile de admisibilitate si forta probanta a mijloacelor de proba318[318]. 426. hot. reclamantul a solicitat reînscrierea sa pe lista de avocatii din cadrul unui barou. însa a admis o motivare sumara. în opinia Comisiei. dec. § 42. din 2 octombrie 1979.. Ann. 5460/72. o decizie de 2 pagini a Curtii de Casatie franceze este fireasca. XVI. d) Administrarea echitabila a probelor. 318[318] Comis. Helle din 19 decembrie 1997. care nu trebuie motivate. hot. cu alte cuvinte. p. plg.. o decizie englezeasca în care s-a raspuns foarte sumar la argumentele partilor poate fi calificata ca fiind nemotivata. § 60. Or. dec.

hot. Barberà. 321[321] CEDO. J. dincolo de problema prezentarii acelei probe. hot. Schenk din 12 iulie 1988. Aceasta nu înseamna însa ca partile unui proces au dreptul sa obtina administrarea oricarei probe. Curtea si Comisia lasând o marja având în fata doua marturii contradictorii decisive pentru stabilirea vinovatiei unei persoane. R. Digest II. analizând ansamblul conditiilor în care s-a desfasurat procesul. 323[323] CEDO. 320[320] CEDO. elementul determinant al examenului efectuat de catre instanta europeana este maniera în care sunt probele sunt prezentate în fata judecatorului national320[320]. s-a admis cenzura Conventiei atunci când judecatorul national a apreciat probele administrate într-o maniera evident injusta si arbitrara (Comis. Cu privire la expertize. Camilleri din 16 martie 2000). 6. În schimb. Schenk din 12 iulie 1988. Curtea si-a bazat decizia de a nu condamna statul pentru utilizarea unei probe obtinuta ilegal si pe faptul ca. dec. Asadar. În fapt. în considerarea faptului ca decizia de condamnare a fost întemeiata si pe alte probe.instantele nationale au apreciat corect sau nu probele administrate în cauza. Curtea examineaza procedura în ansamblul sau si nu se opreste doar la un moment punctual pentru a decide încalcarea sau respectarea art. hot. 405). afirmând ca era sub imperiul drogurilor. hot. 425). p. Totusi. în special în materie penala dar si în materie civila. § 48. s-a hotarât în favoarea statului pârât atunci când. 319[319] CEDO. dec. cu atât mai mult cu cât ea demonstra nevinovatia unui alt inculpat (Comis. care a ignorat-o în cursul procedurii324[324]. a constat ca. Schenk din 12 iulie 1988. Messegué si Jabardo din 6 decembrie 1988. 324[324] CEDO. s-a constatat o violare a Conventiei atunci când instanta si-a fondat aproape în mod exclusiv decizia pe o proba obtinuta în mod ilegal323[323] sau care nu a fost niciodata adusa la cunostinta partii. Curtea impune statelor obligatia ca acuzatul sa poata solicita judecatorului dezbaterea contradictorie a raportului de expertiza. Spre exemplu. Velu. § 46.. dec. care însa a ignorat-o. în materia administrarii probelor. . § 31. nu doar pe acea înregistrare321[321]. martorul si-a schimbat marturia printr-o noua declaratie sustinuta si în fata judecatorului. plg. § 46. ci doar de a stabili daca mijloacele de proba au fost administrate într-o maniera echitabila319[319]. op. Ergec. § 68. cit. inclusiv prin posibilitatea de a obtine audierea ca martor a unei persoane susceptibila sa combata evaluarea expertului325[325].. Krcmàr din 3 martie 2000. 8654/79. p. Khan din 20 aprilie 1999. 322[322] CEDO. instanta nationala alege sa ia în considerare numai una dintre ele (CEDO. într-un proces penal s-a administrat o proba – înregistrarea unei convorbiri telefonice – obtinuta fara aprobarea magistratului competent. Ulterior. Asa cum afirmam mai sus. admitând o astfel de proba. reclamantul fusese acuzat de trafic de droguri întrun penitenciar pe baza marturiei unui detinut care ar fi cumparat droguri de la inculpat. hot.. Scheichelbauer din 16 decembrie 1970 cit. Comisia anticipase solutia data de Curte. rap. procesul s-a desfasurat in concreto în conditii echitabile322[322]. din 10 iulie 1981.

precum si principiul disponibilitatii conduc catre o apreciere mai elastica a obligativitatii prezentei unui interpret. mergându-se pâna la admiterea interzicerii de a încerca probarea unor fapte326[326]. 9235/81. care facea secret acel raport. plg. în conditiile în care este evident ca egalitatea armelor poate intra în discutie atunci când una dintre parti nu cunoaste limba în care se desfasoara procesul. cel putin în jurisprudenta fostei Comisii. multe din regulile impuse în materia dreptului la un interpret în penal328[328]. Reclamantul a introdus o actiune în repararea prejudiciului contra soferului vinovat de accident. fapt interzis de catre legea germana ca fiind contrara evidentelor istoriei si a demnitatii umane (Comis. din 16 iulie 1982.3 milioane lire sterline drept despagubiri. Vernon din 14 septembrie 1999. ca art.. în urma careia a obtinut reducerea sumei datorate la „numai” 600 000 lire sterline. soferul vinovat de accidentul de circulatie a obtinut redeschiderea primului proces. § 4. § 89. inculpatul a adus ca si proba un alt raport psihiatric. nr. p. 9099/80. în cursul procesului de divort al reclamantului.6. 328[328] A se vedea infra. s-a decis. 327[327] CEDO. 6 într-o afacere extrem de interesanta în opinia noastra. Olsson din 24 martie 1988. valorile si interesele morale care sunt puse în joc în materie civila. În realitate. dec. în conditiile în care reclamantul a renuntat de privilegiul respectiv în ambele proceduri327[327]. Pe de alta parte. 326[326] În speta. p. Intrând. conform preceptelor dreptului britanic. 329[329] Comis. problema limbii procedurii în materie civila a ramas în sarcina jurisprudentei. 194). A se vedea si CEDO. 6 nu este violat atunci când o persoana este citata în cadrul unei proceduri desfasurata într-o limba pe care nu o cunoaste. încalcând privilegiul clientului si fara consimtamântul sau. 212. Curtea a respins însa plângerea pe motiv ca instanta nationala nu a depasit limitele marjei de apreciere pentru a determina utilitatea si legalitatea probei. s-a constat lipsa încalcarii dreptului la un proces echitabil si atunci când partea este însotita de o persoana. § 32. De asemenea. Reclamantul s-a plâns în fata Curtii de faptul ca judecatorul national a utilizat al doilea raport de expertiza psihiatrica. din 9 decembrie 1981. plg. DR 29. în care se afirma ca starea sa de sanatate s-a ameliorat semnificativ. Bönisch din 6 mai 1985. Messegué si Jabardo din 6 decembrie 1988. Materie reglementata expres în materie penala. dec. Barberà. pentru care a renuntat de asemenea la caracterul sau secret. hot. Pentru a putea utiliza raportul medicului. Astfel. § 78. sa renunte la privilegiul clientului. Curtea a decis lipsa unei violari a art. nr. Ulterior. urmare a unui grav accident de circulatie reclamantul a suferit serioase probleme psihice ce au condus. în legatura cu atribuirea cresterii copiilor. . Tot astfel. iar în cursul procesului a produs ca si proba o expertiza psihiatrica care a relevat probleme complexe si serioase de sanatate mintala. în posesia acestui document.. hot. însa dispune de timpul si facilitatile necesare pentru a asigura traducerea documentelor329[329]. la divortul acestuia. ca regula generala în materie. hot.de apreciere larga judecatorului national pentru a verifica oportunitatea si necesitatea unei probe. pe cai ramase necunoscute. nu primesc aceiasi recunoastere în civil. reclamantul a fost nevoit. dec. care cunoaste limba 325[325] CEDO. probarea inexistentei lagarelor de concentrare naziste. DR 27. § 20. obtinând suma de 1. sotia sa. între altele. În fapt. e)Alte aspecte ale egalitatii armelor.

Sutter din 22 februarie 1984. dec.. 7952/77. 334[334] CEDO. § 31-33. din 10 decembrie 1979. § 29-33. Comis. p. p. § 28. Pentru detalii si comentarii ale deciziei a se vedea. 335[335] CEDO. spre deosebire de legislatia imensei majoritati a statelor membre. plg. 332[332] Comis. § 27. acest lucru fiind rezervat doar avocatului sau334[334]. dec. c. nr. J. R. cât timp Curtea este constanta în a afirma ca în cazul procedurii în apel sau în recurs art. Finlanda din 27 aprilie 2000. Conv. Totusi. p. 179.. a se vedea. 6 § 3 din Conventie recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el însusi”. nr. hot. într-o cauza mai recenta. s-a admis ca prezenta partilor la judecata este un element implicit al egalitatii armelor în acele cauze în care comportamentul personal al partilor contribuie esential la solutia data litigiului. Acest drept nu este prevazut în Conventie nici macar în materie penala. Marguénaud. hot. Mai mult. Voisine din 8 februarie 2000. 8893/81. § 30. VI.-P. 1794/63. Curtea a dedus ca prezenta inculpatului este. Conv. Comis. În acelasi sens. În acelasi sens. Ekbatani din 26 mai 1988.. Situatia este însa sensibil diferita în materie penala. plg. op. J. Luând în calcul faptul ca dreptul inculpatul de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul international relativ la drepturi civile si politice si ca art. cit. 1169/61.procedurii si i-a fost permis sa îi traduca330[330] sau atunci când avocatul partii cunoaste limba în care se desfasoara judecata331[331]. s-a constatat o violare a art. 6 se aplica cu mai putina strictete decât în cazul judecatii în prima instanta. nr. dec.. hot. Ergec. Ann. cu privire la o cauza civila în care comportamentul partilor era irelevant pentru solutia judecatorului. 333[333] CEDO. dec. plg. op. plg. a se vedea si CEDO. Velu. obligatorie la judecarea cauzei335[335]. IX. din 23 mai 1966. Glaser si altii din 17 decembrie 1963 cit. 412. cit. p. p. în principiu.. 422. 6 din simplul fapt ca într-o astfel de cauza – având ca obiect acordarea dreptului de vizita al copilului – instanta nationala a refuzat audierea partii333[333]. DR 31. s-a decis ca statele au obligatia de a depune diligente rezonabile 330[330] Comis. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. însa a fost recunoscut de organele jurisdictionale instituite prin Conventie în anumite situatii. 336[336] CEDO. p. L.. rap. 66. s-a admis regularitatea unor proceduri de apel sau recurs în care audienta se desfasoara fara participarea celui acuzat336[336]. Digest II. din 5 martie 1983. Curtea a constatat violarea Conventiei în ipoteza în care legislatia franceza nu a permis unei parti a unei cauze ajunse în fata Curtii de Casatie sa puna concluzii si sa consulte motivele de casare depuse de procurorul general. 331[331] Comis. . „dreptul de a interoga martorii” si „dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret”. hot.. hot. cum ar fi cauzele privind dreptul la vizita al copiilor de catre parinti divortati sau despartiti332[332]. O alta problema legata de egalitatea armelor care merita o scurta prezentare este cea a dreptului persoanei de a asista la judecata. Mai mult. § 34. Axen din 8 decembrie 1983. 829-831. nr. În materie civila. 521. hot. din 24 septembrie 1963. Ann.

Ann. hot. Aceasta hotarâre nu trebuie însa generalizata. § 28 si urm. Mai recent însa aceasta pozitie pare sa se atenueze. Instanta europeana a considerat ca. iar cererea sa de amânare pâna la înlaturarea cauzei ce a impus lipsa sa a fost respinsa338[338].. În fapt. Astfel. printr-o alta hotarâre din aceiasi zi. se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului. p. de data aceasta Curtea considerând ca lipsesc argumentele expuse mai sus340[340]. pe motiv ca este singurul medic care îl putea trata. au considerat insuficient faptul ca acesta a fost reprezentat de aparatorul sau numit din oficiu339[339]. În fapt. si. 7572/76. hot. în cursul judecarii unei cauze civile. Curtea a retinut o posibila violare a art. ca element al lexicului juridic. 7586/76. în temeiul unei norme legale austriece care nu permitea prezenta condamnatilor aflati în detentie la judecarea recursului. putând exista o violare a art. . 340[340] CEDO. s-a decis lipsa unei violari atunci când recursul a vizat înlaturarea unei sanctiunii cu internarea psihiatrica pentru o persoana declarata iresponsabila penal din cauza unei boli psihice. legiuitorul grec a emis 337[337] CEDO. 6 atunci când inculpatul nu a fost prezent la procesul sau penal din motive independente de vointa sa. crezând ca acesta a fugit. al urmarilor comiterii infractiunii – omor – asupra sa etc. locuia si profesa în Statele Unite în perioada în care a fost trimis în judecata în Elvetia pentru înselaciune. pentru ca. notiunea de egalitate a armelor sau cea. într-o cauza îndreptata tot contra Austriei. suferind de cancer. în conditiile în care aprecierea cuantumului pedepsei se face si în baza personalitatii inculpatului. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. XXI. unul dintre pacientii sai. i-a împiedicat sa fie adusi la judecata). în cazul absentei acuzatului. dec. inculpatul. 418. motivul acestei absente. s-a constat o violare a caracterului echitabil al procedurii atunci când. De asemenea. o notiune care sa exprime exact „dreptul” violat de catre statul în culpa341[341]. Într-o astfel de zona a împins Curtea o situatie dedusa judecatii ei.pentru a verifica. din 8 iulie 1978. În speta. Pot exista asadar si alte situatii în care sa se constate violarea art. inculpatul a fost doar reprezentat în fata instantei de recurs care analiza cererea sa de atenuare a pedepsei si cea a acuzarii de agravare a acesteia. de profesie medic. Dupa ce anuntase autoritatile elvetiene ca va fi prezent la proces. desi în opinia noastra ea tine mai degraba de independenta tribunalului. ajunsa în 40-a zi. acesta trebuia sa fie prezent la judecarea recursului pentru ca judecatorii sa îl poata vedea si analiza din punct de vedere al personalitatii sale. § 53. de aceea. § 57. 339[339] CEDO. Conv. fara a verifica însa aceasta ipoteza337[337]. atunci când asigurarea prezentei acestuia ar conduce la amânarea nejustificata a procedurii. Totusi. materie nefiind susceptibila de clasificari sau definitii stricte. hot. 6 si atunci când statele l-au judecat pe inculpat în contumacie. Asa dupa cum precizat la începutul acestei sectiuni. 338[338] CEDO. reclamantii au declansat o greva a foamei care. de procedura echitabila se verifica în functie de circumstantele speciale ale fiecarei cauze. Medenica din 16 decembrie 1999. nr. mai ales daca inculpatul are o culpa în absenta sa (Comis. dec. a obtinut din partea unei instante americane o interdictie aplicata reclamantului de a parasi teritoriul american. Cooke din 8 februarie 2000. plg. mai larga. 6 chiar daca nu exista. Prinz din 8 februarie 2000. 7587/76.

lipsita de implicatii de ordin practic.o lege de aplicare imediata care. cu privire la o lege prin care se prescriau anumite sume de bani ce trebuiau platite de catre statul grec. 6342[342]. 6 este constanta si. În speta. În aceste conditii. Spre deosebire de aceasta situatie. Curtea a constatat o violare a art. cei doi jurnalisti au fost în imposibilitate sa produca acele decizii. Preda si Dardani din 23 februarie 1999. Antonakopoulos si altii din 23 februarie 1999. viza fara urma de îndoiala litigiu pendinte. instanta a respins cererea acestora de a fi ascultati ca martori niste persoane care realizasera un studiu asupra cazurilor civile respective345[345]. hot. pâna la urma. Colak din 6 octombrie 1987. Rafinaries greques Stran & Stratis Andreadis din 9 decembrie 1994. iar o interventie legislativa de acest gen intervine în cauza. rap. în care doi jurnalisti au fost condamnati penal pentru calomnierea unor magistrati belgieni. Liberté d’expression. dec. a intrat în vigoare o lege potrivit careia stagiul militar nu se ia în considerare la stabilirea vechimii în munca. intens mediatizat în epoca. Zielinski si altii din 28 octombrie 1999. § 47. lege care s-a aplicat cu titlu retroactiv si reclamantilor. În acelasi sens. 344[344] CEDO. instanta de la Strasbourg a considerat ca o interventie legislativa care rastoarna solutiile instantei este compatibila cu art. RTDH 1998. vie privée et impartialité du juge. s-a vorbit despre încalcarea dreptului la un proces echitabil. atunci când judecatorul l-a indus în eroare pe inculpat cu privire la continutul acuzarii care i se aduce (Comis. exista o violare a egalitatii armelor. În cursul procesului penal. § 58. a se vedea P. În plus. 342[342] CEDO. O astfel de practica din partea Curtii. desi nu o mentiona explicit. Tot astfel s-a întâmplat si cu o speta în care Curtea a fost chemata sa se pronunte asupra legalitatii unui proces penal. de Fontbressin. li s-a cerut inculpatilor sa produca hotarârile civile incriminate. hot. în baza careia se calculeaza salariile. Daca însa procesul este înca pendinte. desi cauza putea fi analizata si în raport de impartialitate sau dreptul de a convoca martori346[346]. DR 34. Curtea a considerat ca s-a violat principiul egalitatii armelor. în special prin raportare la faptul bizar ca o instanta de judecata sa ceara unei parti o hotarâre judecatoreasca pronuntata de o instanta din acelasi stat. În aceste conditii. CEDO. § 71. tocmai pentru ca motivul divortului ar fi fost relatiile incestuoase. 581 si urm. 346[346] CEDO. a se vedea. 343[343] CEDO. La scurt timp. De Haes si Gijsels din 24 februarie 1997. 341[341] Spre exemplu. 138). p. . doi profesori italieni obtinusera în instanta recunoasterea faptului ca perioada de stagiu militar intra în vechimea în munca. Jurnalistii declansasera o campanie de presa împotriva a patru magistrati acuzati de a fi favorizat incestul si pedofilia prin câteva decizii de atribuire a custodiei unor copii în urma divortului parintilor. însa cum procedurile civile la care s-a facut referire au fost secrete.. 345[345] Pentru detalii si comentarii privind respectarea dreptului la libertatea de expresie. dec. atunci când nu s-a putut proba un interes particular al statului fata de un litigiu anume. aceea de a muta sub tarâmul egalitatii armelor cea mai mare parte a cauzelor care ridica o suma de probleme relative la art. 6343[343]. cu atât mai mult cu cât una dintre parti este statul344[344]. p. hot.

Aceste dispozitii constituie expresia conceptului de proces echitabil. pe tot parcursul procesului. CEDO). a unui ansamblu de reguli de procedura destinate instaurarii unui echilibru între partile în proces si aplicarea unei organizari capabile sa garanteze independenta si impartialitatea judecatorilor. În comentariul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (în continuare. ci protectia acestor drepturi si libertati. Printre drepturile cu caracter general figureaza accesul la justitie. Independenta presupune dispozitii apte sa asigure libertatea de decizie (conditie de numire. în zilele noastre. a facut sa apara. în mod complet si expres drepturile omului este. Primul pact international care consacra. În cadrul drepturilor la aparare. CEDO reprezinta legatura naturala între libertatile fundamentale ale individului si exigentele unei societati democratice. necesitatea procesului echitabil este mentionata în dispozitiile articolului 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.CAPITOLUL III. intrata în vigoare în data de 3 septembrie 1953. fie asupra legitimitatii oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotrivaei". Impartialitatea face apel la calitatile personale ale judecatorului. În acelasi timp. acelasi drept. Declaratia Universala a Drepturilor Omului. nu numai enumerarea. ARMONIZAREA LEGISLATIEI ROMANESTI CU CERINTELE EUROPENE Statul de drept reprezinta un element fundamental al democratizarii autentice a regimurilor politice. de retributie. a carui influenta în lumea zilelor noastre este incontestabila. La nivel european. de fapt. el trebuie adesea sa o interpreteze nu în functie de valorile sale personale. adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite în data de 10 decembrie 1948. aceasta fiind ideea cardinala care caracterizeaza Conventia cu intentia declarata " de a crea mijloacele practice sa fie respectate". la audierea echitabila si publica a cauzei sale. Notiunea de stat de drept constituie una dintre trasaturile definitorii ale constitutionalismului european. caci scopul sau este. jurisprudenta referitoare la punerea în practica a CEDO a retinut adesea:"Conventia are ca scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii. la rigoarea sa intelectuala si morala. ci cu o scrupuloasa neutralitate care îl îndeparteaza de orice militantism si îl conduce sa se sprijine numai pe elementele determinante ale dosarului. practica jurisdictionala a Curtii de la Strasbourg subliniind de mai multe ori "locul eminent pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupa într-o societate democratica". drepturile la aparare si dreptul la securitate juridica. în realitate. Prin urmare. titlul acestui document important este mai exact în limba engleza. practica jurisdictionala franceza. care prevad. posibilitatea pentru cetatean de a face apel la tribunal. se subliniaza ca. într-un mod sensibil diferit. Dispozitiile articolului 10 din acest document contureaza regula cunoscuta sub notiunea de proces echitabil. pentru a-s realiza drepturile si interesele sale legitime înseamna instituirea de drepturi-garantii. cunoscut sub denumirea de fair trial. de catre un tribunal independent si impartial. .). ci concrete si efective" . necesitatea unei proceduri juste si echitabile care sa garanteze un echilibru în drepturile partilor. de desfasurare a carierei etc. fondata pe principiile si pactele internationale în materie. în deplina egalitate. El comanda stabilirea. În dreptul constitutional modern. fie asupra drepturilor si obligatiilor sale. care va decide. având sarcina sa aplice legea. stabilind ca "orice persoana are dreptul. alaturi de protectia constitutionala asigurata din oficiu de un avocat. similar celui din tarile anglo-saxone.

123). în acest sens. si legile interne. În ceea ce priveste numirea judecatorilor. În plus.124). independente si stabilite de lege. nefiind absolut necesara existenta mai multor grade de jurisdictie). se mentioneaza ca ea se înfaptuieste în numele legii si ca judecatorii sunt independenti si nu se supun decât legii (art. acces) si la procesul însusi (de exemplu. în raport cu partea adversa". în conformitate cu dispozitiile continute în Sectiunea I a Capitolului VI. la care justitiabilul trebuie sa aiba. Sistemul român care asigura punerea în practica a dispozitiilor articolului 6 al CEDO contine mai multe trepte: constitutionala. lucrarile sunt conduse de . impartiale. functia de judecator fiind incompatibila cu orice alta functie publica sau privata. în raport cu dispozitiile acestuia din urma. accesul liber la justitie (articolul 21) este reglementat în felul urmator: "Orice persoana poate sa se adreseze justitiei pentru protejarea drepturilor sale. De asemenea. Constitutia României cuprinde dispozitii aliniate la standardele internationale. supra-constitutionala si jurisprudentiala. Nici o lege nu poate sa limiteze exercitarea acestui drept Cât despre justitie. dispozitiile constitutionale cuprind reglementari precise care asigura cadrul adecvat pentru respectarea drepturilor cetatenesti în materie de justitie. Numai Consiliul Superior al Magistraturii poate promova. Astfel. la care România este parte. si pentru un proces echitabil. articolul 11 prevede ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. în cadrul dispozitiilor comune specificate în Titlul II. în special. de asemenea. cu exceptia functiilor pedagogice din învatamântul superior (art. consacrat drepturilor si libertatilor fundamentale. în mod real. transfera si sanctiona pe judecatori. acelasi Consiliu exercita rolul de consiliu de disciplina al judecatorilor. În acest mod. în conditii care sa nu o dezavantajeze în mod substantial. într-un mod general. cu referire la deciziile date de Curtea Constitutionala. ci o aplicare deosebita a exigentei echitatii". trebuie sa subliniem exigentele referitoare la instanta de judecata (care trebuie sa aiba caracteristicile necesare care se impun unei instante. Conceptia constituantului român este aceea de a crea un sistem de categorii binare care sa includa doua serii de izvoare: la nivel national (eliminând pe cele locale. Astfel. Mai mult.În acest sens. Pe de alta parte. într-un mod special. în acest caz. toate dispozitiile referitoare la dreptul la un proces echitabil continute de conventiile internationale de orice fel se regasesc în dreptul intern si beneficiaza de un regim special. "dispozitiile constitutionale referitoare la drepturile si libertatile cetatnilor vor fi interpretate si aplicate în acord cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. fapt care constituie unul dintre mijloacele ce contribuie la pastrarea încrederii în tribunale. articolul 37 prevede ca magistratii nu pot sa apartina partidelor politice. a libertatilor sale si a intereselor sale legitime. cu pactele si alte tratate la care România este parte. acelasi articol 124 prevede ca ea este facuta de Presedintele României si ca ei sunt inamovibili. Tot în acest domeniu. în conformitate cu articolul 20. dezbaterea contradictorie în cadrul unui proces public. specificând ca "publicitatea procedurilor îi apara pe justitiabili împotriva unei justitii secrete care scapa controlului publicului". numai la propunerea sa poate Presedintele sa faca numiri de judecatori în oricare tribunal sau curte si de procurori (cu exceptia stagiarilor). faptul ca "fiecare din partile în proces sa-s poata sustine cauza. trebuie sa subliniem faptul ca aceeasi prezumtie de nevinovatie "nu este un principiu în întregime distinct. fiind semnificativ. În caz de neconcordanta între pactele si tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului. În ceea ce priveste izvoarele la nivel international. de la începutul activitatii sale (iunie 1992) pâna în prezent. pe tot parcursul procesului. cu un grad accentuat de centralizare) si la nivel international. reglementarile internationale au întâietate". statul român fiind unitar.

Desfasurarea sa va fi mult mai accentuata. referitoare la anumite cauze determinate. pe calea unuia dintre cele mai importante principii supraconstitutionale. O imixtiune a puterii legislative care ar face ca autoritattea judecatoresaca sa fie în imposibilitatea de a functiona(.art.) ar avea drept consecinta crearea unui dezechilibru constitutional între aceste autoritatti". pentru o durata de 4 ani. alineatul 2). dar tinînd cont de protectia speciala a minoritatilor nationale existente.. invocând într-un mod categoric violarea principiului separarii puterilor: "În virtutea acestui principiu. este mult mai mare. de catre Ministrul justitiei . a unui cod de procedura penala al carui proiect este în curs de redactare. prin intermediul unui interpret. în pofida perioadei scurte de când instanta noastra de contencios constitutional si-a început activitatea. Bineînteles ca numarul deciziilor date de Curtea constitutionala cu privire la constitutionalizarea normelor procesului penal.. precum si alte materii enumerate la acest articol. conform carora independenta justitiei face parte din "nucleul dur" al Constitutiei. primul alineat.. sunt foarte importante dispozitiile articolului 148. Într-una din primele decizii date de Curte în aceasta materie. articolul 127 alineatul 2 prevede ca cetatnii care apartin acestor minoritati (precum si cei care nu înteleg limba româna) au dreptul sa ia cunostinta de toate actele si documentele dosarului. în special prin adoptarea. precum si la anumite garantii procesuale destinate sa-i asigure cadrul necesar la nivelul standardelor internationale mentionate. de catre cele doua Camere ale Parlamentului în sedinta comuna. acelasi articol este valabil pentru libertatile fundamentale si garantiile acestora (articolul 148. Pentru asigurarea corectitudinii actului de justitie. Dupa cum este cunoscut. acest proces de constitutionalizare fiind în curs. lucrarile sunt conduse. . sa vorbeasca în instanta si sa depuna concluziile. în cauzele penale acest drept este asigurat gratuit. Dar noi am selectionat pe acelea care prezinta cel mai mare interes. În ceea ce priveste limba în care se desfasoara procedurile judecatoresti. Parlamentul nu are dreptul sa intervina în procesul de realizare a justitiei (. ea este româna. Dar independenta justitiei este aparata si în alt mod. acesta poate fi considerat ca "un principiu structurant si functional în ordinea constitutionala româna". în sensul ca ea nu poate face obiectul revizuirii Legii fundamentale. care au dreptul de a-si pastra identitatea lor lingvistica (articolul 6 din Constitutie). si anume Decizia nr. de exemplu. fara drept de vot. dar jurisprudenta Curtii constitutionale l-a aplicat în numeroase cazuri30.6/199232.). pe buna dreptate. a fost declarata neconstitutionala o lege prin care Parlamentul suspenda cursul judecatii si executarea deciziilor judecatoresti definitive.presedintele Curtii Supreme de justitie (în rest. acest principiu nu este consacrat tel quel în Constitutia româna. În ceea ce priveste Consiliul Superior al Magistraturii. Cât despre anumite aspecte concrete ale caracterului echitabil al procesului la care ne-am referit mai sus. astfel încât.. articolul 132 al Legii fundamentale prevede ca el este compus din magistrati alesi. care este separarea puterilor. cât si a procesului civil. 133). trebuie sa remarcam o serie de dispozitii constitutionale privitoare la desfasurarea procesului propriu-zis.

RTDH 1998 Bolle. C. Danovi. M. 1998 Berthe. 4. Bouloc. Economica. M.. de Codt. RTDH 1995 14. Liberté d’expression. Les abus en matière de procédure pénale. Bourmanne. P.. P. Tendances récentes.. A. L’audition des témoins lors du procès pénal dans la jurisprudence des organes de la Convention européenne des droits de l’homme. A. Fiandaca. 6. RTDH 1997 3.. RSC 1991 Bouloc.. CLR 1999 Berger. Les nullités de l’instruction préparatoire et le droit de la preuve. G. P. Deleanu.. R. Déclaration à la presse et devoir de réserve des magistrats à l’épreuve du principe de l’impartialité. RSC 1990 7. Institutii si proceduri constitutionale.. 2001 20. Le compte-rendu d’audience et l’autorité et l’impartialité du pouvoir judiciare. de Béco. L’infiltration et la Convention européenne des droits de l’homme. RTDH 1990 12.. Ed. La preuve par témoignage anonyme et les droits de la défense. RTDH 1998 17. RTDH 1995 Arrend. del Tufo. Violation des droits de l’homme par une organisation internationale et responsabilité des Etats au regard de la Convention européenne. RTDH 1995 10. Article 6 and the Fairness of Trials. RTDH 1998 15. Ashworth. RTDH 19995 . 5. vie privée et impartialité du juge.-H. une simple apparence?. I. CLR 1996 11. RTDH 1993 18. RTDH 1995 13. Le délai raisonnable de la procédure et le droit au respect des biens. J. L’impartialité des jurisdictions nationales. Servo-Sat. B. R. De la responsabilité professionnelle de l’avocat à l’obligation de statuer à « bref délai » sur la légalité d’une détention... Apraxine. B.. 8.BIBLIOGRAFIE 1. J. Paris. P. La jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. Danovi. Ed.. V.... De Valkeneer. en Italie. Réflexions sur le pouvoir disciplinaire. Présomption d’innocence et droit pénal des affaires. R. RSC 1995 9. de Codt. RSC 2001 16.. M... RTDH 2000 19. Le droit disciplinaire et les détenus en Belgique. de Fontbressin. Arad. 2. La notion helvétique de tribunal indépendant et impartial.. Delmas-Marty..

RTDH 1991 31. L’accès à un tribunal lors du classement de terres agricoles en site protégé.-F. RTDH 1991 23.. Flauss.. Granada.. Frümer. Extraits clés d’une sélection des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme et des décisions et rapports de la Commission européenne des droits de l’homme. J. J.. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. G. RTDH 1993 27. Protection de l’environnement et droits procéduraux de l’homme: des relations tumultueuses?. Flauss.. J... P. RSC 1990 30. RTDH 1992 36.-F.. R. 2000 28. R. J. F. RIDC 2000 29. Ergec. RTDH 1999 35. RTDH 1998 37. du Bois de Gaudusson. RTDH 1990 24. Delpérée. J.. RTDH 1991 32. Figueiredo Dias. du Conseil de l’Europe.. Flauss. Franchimont. W.. Autorité de la chose jugée au pénal et procés civil équitable. F. M. Flauss. Dumont.. van der Velde.-F... Derechos fundamentales y garantias individuales en el proceso penal. Le principe contradictoire et l’expertise en droit comparé européen. Le droit à un recours effectif contre les nuissances d’un aéroport. Ganshof.. J. J. J. Flécheux.. RTDH 1998 34. M. RTDH 1990 . Antunes.-P. Ed.21. Le droit disciplinaire: unité ou diversité?. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. La Convention européenne des droits de l’homme et la jurisprudence pénale française. G. Observation. Doucet. Les procédures de garanties et leurs limites dans les Constitutions francophones africaines. R. RTDH 1995 22.. A propos de la renonciation à la publicité des débats judiciaires. M. Strasbourg. 1998 26. RTDH 1990 33.. Comares. J. L’extradition et la Convention européenne des droits de l’homme.-F. Dutertre. Ferrad. Procession d’Echternach à Strasbourg ? Le droit des fonctionnaires à un procès équitable et l’exercice de la puissance publique. Fernandez. Le droit de récusation en droit disciplinaire du barreau.. RTDH 1995 25. Ed. J. Le droit à la protection juridique.

D. 1º de la Convention européenne des droits de l’homme. Strasbourg.. RTDH 1994 48.. La composition des jurisdictions à l’épreuve de l’exigence d’impartialité de l’article 6.. Koering-Joulin. Jung. L’indemnisation des personnes injustement détenues ou condamnées. Salas. RTDH 2000 . D. La recevabilité du pourvoi en cassation d’un condamné fugitif devant les cours de cassation belge et française. Gérardine-Sellier. 1997 41. R. Jakhian. în Le droit pénal du Conseil de l’Europe. Zwaak. L’étendue du droit au silence en procédure pénale. F. Culpabilité et silence en droit comparé.. A. du Conseil de l’Europe. H. Harris. D. La présomption d’innocence ou le poids des mots. O. L’obligation de motivation des décisions judiciaires au regard de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme.. RTDH 1992 51.. Kohl. C. Le dépassement du délai raisonnable et les jurisdiction d’instruction. RSC 1991 46.. A. RSC 1998 42. La chambre criminelle et les droits reconnus par la Convention européenne des droits de l’homme a l’accusé avant jugement. RTDH 1993 45. Droits de l’homme et sanctions pénales. 1997 43. Ed. Transparence et poursuites disciplinaires à charge d’un magistrat.. Klees... Kuty. Giudicelli. RSC 1990 50. RSC 1999 52..38. D. Jeandidier.. Kuty. Koering-Joulin. RTDH 1994 47. De l’obligation de témoigner au droit au silence. Ed. A . CLR 1966 44. L. R. Girard. J. Gomien. Convention européenne des Droits de l’Homme et Charte sociale européenne: droit et pratique... Garapon.. The European Convention on Human Rights and English Law. Harmattan. W. Le droit disciplinaire dans la magistrature française : quis custodeit custodes ? .. Paris. RTDH 2001 40. E. N. RTDH 1998 53. Harris. 1 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme.. F. Strasbourg.. RTDH 1995 39. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 par. 1992 49. F. Kuty.

.. J.. L’évolution de la défense et du droit de la défense à partir de la Déclaration universelle des droits de l’homme. 1995 71.. Mella.. Strasbourg. Massis. Lombardini. RSC 1990 . RTDH 1991 55. P. Flecheux.. E.. Pradel.. Mock. Les amendes fiscales et la Convention européenne des droits de l’homme. în Le droit pénal du Conseil de l’Europe. Christopher. P. La requalification de l’infraction pénale. Du coût de la copie des dossiers répressifs en Belgique.. L. Les droits de l’inculpé et de la défense selon la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme.-J. Marguénaud. Mackarel. E. A. RTDH 2000 64. Imbert.-J.. Incidences de la Convention européenne des droits de l’homme sur la procédure de suspicion légitime... C. Le droit à un procès équitable en matière civile. Martens.. Juris-Classeur. L. Louis. T. La Convention européenne des Droits de l’Homme. J. Cambi.). Admitting Irregularly or Illegally Obtained Evidence from Abroad into Criminal Proceedings – A Common Law Approach.. L. RTDH 1995 66. La tyrannie de l’apparence. Les validations législatives au regard du droit à un procès équitable. Le droit de se défendre soi-même contre les conclusions du parquet de cassation..... L. A. E. Economica. RTDH 2000 65. RTDH 1993 56. C. în „Droit pénal” Ed. Paris.. Droit au silence. Pettiti. Decaux. Lombardini. RTDH 1995 57. RTDH 2001 60. Le droit du détenu de communiquer librement avec son conseil. (coord. Martens.54. E. J. La discipline des magistrats en Belgique et les droits de l’homme. RTDH 1995 62. RTDH 2000 69. G. în „Documentaçao e Direito Comparado” 1998 68. E.. J. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français. G. RTDH 1994 67.-H. Le cumul des fonctions d’instruction et de jugement dans la jurisprudence suisse. RTDH 1998 58. Amendes fiscales et droits de l’homme. Maro. 1995 61. Pettiti. Pettiti. M. P. Ed. RTDH 1996 63. L.. H. Louis. Muller. Pettiti.-P.-E.. 1992 70. CLR 1997 59.

. F. RTDH 2001 74.. J. RTDH 1999 82. Covert Surveillance and the European Convention on Human Rights.72. Rigaux. Sharpe. CLR 1999 83. F. R. P. Tulkens. La demande en révision d’un arrêt.. van Elkema Hommes. RSC 1990 91. M. RTDH 1995 80. L’immunité de juridiction des organisations internationales et le droit d’accès à un tribunal.. Uglow. RTDH 1995 86. Le droit à un tribunal impartial devant la Chambre criminelle. Saroléa.. J.. The European Convention: A Suspects’ Charter?. RTDH 1995 79. RSC 1992 85. L’application de l’article 421 du code d’instruction criminelle belge face à l’arrêt Poitrimol. Spencer. RTDH 1997 75.. D. D. RSC 1995 73. Bosly.. R. Puechavy. RSC 1998 78. Rebut. La défense du droit à un procès équitable. La situation en Belgique.. F. RTDH 1995 87. F. G. Puechavy.. Torfs. D. S.. RTDH 2000 89. Spielmann. Sace. La remise de copies du dossier pénal par l’avocat à son client poursuivi. CLR 1997 84. Bruxelles. L’audition contradictoire des témoins. Quilleré-Majzoub. D.. Ed... Puechavy. Sharpe. H. D. RSC 1994 88... Le plaignant et les garanties de l’article 6 de la Convention européenne des droits de l’homme. Les limites en matière de preuve. RTDH 1996 76. Pralus-Dupuy.. Bruylant. S. S. Tak. Aide juridictionnelle et moyens sérieux de cassation. J. Procès équitable et présomption d’innocence. P. H. Les droits procéduraux du demandeur d’asile au sens des articles 6 et 13 de la Convention européenne des droits de l’homme.. Article 6 and the Disclosure of Evidence in Criminal Trials.. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. 1999 77. Tigroudja. Le droit disciplinaire du sport. Aspects actuels. Roggen.. J. RTDH 1995 90. M. L’article 6 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et les contentieux de la répression disciplinaire. Le droit disciplinaire dans les Eglises. Le test ADN et la procédure pénale en Europe. A.. S. CLR 1999 . M.. Szafran. RTDH 1992 81.

P. L’indemnisation d’une détention provisoire suivie d’un acquittement.. J. Bruylant. Ed. 2006 Octavian Manolache. RTDH 2000 100. Ergec. Tratat de drept comunitar. Impartialité et cumul du fond et du provisoire devant le Conseil d’Etat : une heureuse clarification. La preuve en matière pénale dans la jurisprudence de la Cour et de la Commission européenne des droits de l’homme. Weigend. RTDH 1994 93. Bucuresti. Ed. J. Uniunea Europeana.92. M. ses amendes et la matière pénale. RSC 1992 95. editia a III-a. D. RTDH 2001 94.. Yernault. Manualul Uniunii Europene. Bucuresti. la prééminence du droit et quelques autres considérations. 1990 97.. RSC 2007 102.. Un nouveau critère de l’applicabilité de l’article 6 de la Convention européenne des droits de l’homme au contentieux de la fonction publique. La Convention européenne des droits de l’homme. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. R. Universul Juridic.. Editura Universul Juridic. Velu.. RTDH 1994 101. Ed CH Beck. Drept Comunitar european. Vandernoot. editia a 5-a revizuita si adaugita. RTDH 2000 98. Pro Universalis.. D. B. 2006 . Vigroux. L’accès au juge. 2005 Cosmin Dragos Dacian. RTDH 2005 Autorii romani : Marin Voicu. editia a II-a. J. M. P. Ed. Wachsmann.. Mecanisme.. Evolution et assouplissement de la notion d’impartialité objective. Institutii. Le contrôle de la qualification juridique des faits dans le contentieux français de l’expulsion des étrangers. Bruxelles. Van Compernolle. Le fisc. Ed. RSC 1994 99.. revizuita. La preuve en droit douanier et la Convention européenne des droits de l’homme (A propos de trois arrêts du 25 février 1993 de la Cour européenne des droits de l’homme). Bucuresti. Wagner. T... RTDH 1992 96. Introducere in dreptul european. van Compernolle. van de Kerchove. Bucuresti . Viriot-Barrial.2007 Augustin Fuerea. Bucuresti.. 2006 Florian Coman. editia a III-a. ALL Beck.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful