LUCRARE DE DISERTAȚIE

Structura organizatorică în instituțiile publice. Organigrama

Profesor coordonator:

Absolvent:

- Ianuarie 2011 -

București

CUPRINS
Introducere Capitolul I Instituția publică 1. Caracterizare generală 2. Autorități publice central în România 3. Managementul instituției publice Capitolul II Structura organizatorică 1. Postul 2. Funcția publică 3. Funcția politică 4. Comparitmentele 5. Relații organizatorice 6. Relații administrative 7. Nivelul ierarhic 8. Ponderea ierarhică Capitolul III Tipuri de structure organizatorice în instituțiile publice 1. Structura ierarhic-funcțională 2. Structura teritorială 3. Structura mixtă Capitolul IV Capitolul V Organigrama Studiu de caz: Structura organizatorică în cadrul Primăriei Municipiului București 1. Prezentarea instituției 2. Structura organizatorică și relațiile cu alte instituții 3. Organigrama Primăriei Municipiului București Concluzii Bibliografie 3 4 4 7 9 13 13 16 20 21 22 23 24 25 26 26 27 28 29 32 32 33 50 51 52

INTRODUCERE
Organizarea structurală constă în reprezentarea şi dispunerea elementelor organizării procesuale într-o structură organizatorică adecvată fiecărui tip de instituţie sau autoritate publică integrată în sectorul public. Adesea se fac confuzii între două noţiuni fundamental diferite, respectiv organizare structurală şi structură organizatorică. Deşi la prima vedere pare doar o deosebire de poziţionare a cuvintelor, sensul este unul diferit. Prin structură organizatorică se înţelege configuraţia internă a unei instituţii sau autorităţi publice formată din persoane, subdiviziuni organizatorice şi relaţii, astfel determinate încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor managementului public. În orice instituţie sau autoritate publică, structura organizatorică reuneşte două segmente, aflate într-o interdependenţă permanentă: structura de conducere a instituţiei/autorităţii publice şi structura de execuţie a instituţiei/autorităţii publice. Din perspectiva managementului public, instituțiile și autoritățile publice se constituie ca un subsistem al sistemului social global și funcționează pentru a contribui la satisfacerea intereselor publice generale și specifice. Administrația publică reprezintă, din punct de vedere organizatoric, un sistem integrat format din organe și instituții a căror funcționare se întrepătrunde și se intercondiționează. La rândul său, structura administrației desemnează, pe de o parte, componentele instituționale ale sistemului administrativ, iar pe de altă parte, compartimentele funcționale ale fiecărei instituții. Organizarea în managementul public reprezintă un ansamblu de procese prin care, potrivit cadrului legislativ, se delimitează elementele componente ale sistemului administrativ în ansamblu și ale fiecărei instituții publice în parte, se precizează atribuțiile, sarcinile și competențele care revin componentelor acestuia, precum și relațiile care se stabilesc între ele în cadrul și în afara sistemului în vederea satisfacerii eficiente a interesului public. Alegerea temei s-a conturat în contextul noilor realități politice și economice la care instituțiile publice trebuie să se adapteze nevoii sociale, nevoie înțeleasă ca fiind ansamblul cerințelor considerate indispensabile în conformitate cu valorile socio-culturale ale unei comunități. Pentru satisfacerea acestor cerințe, instituțiile publice furnizează un sistem coerent de satisfactori sub forma unor servicii publice, în condiții de eficeință socială, care se bazează pe o problematică de organizare structurală specifică. Lucrarea de față reprezintă o sinteză a informațiilor despre conceptul de organizare structurală a instituțiilor și autorităților publice puse la dispoziție de experți și cercetători, coroborate cu experiența practică pe care o impune organizarea structurală în cadrul Primăriei Municipiului București. Lucrarea este structurată pe patru capitole. Primul nu se vrea a fi decât prezentare generală a conceptului de instituție publică. Cel de-al doilea capitol face o trecere în revistă asupra componentelor structurii organizatorice în cadrul instituției publice în timp ce în cel de-al treilea capitol sunt prezentate cele trei tipologii e structuri organizatorice. Capitiolul al patrulea trateaza problematica relaționată de organigramă și prezintă diferite modalități de aplicare a acesteia. Lucrarea conține de asemenea un studiu de caz care reflectă noțiunile teoretice discutate în primele patru capitole cu aplicabilitate în cadrul Primăriei Municipiului București.

CAPITOLUL I: INSTITUŢIA PUBLICĂ
1. Caracterizarea generală a instituţiilor publice Instituţiile publice au un rol important în cadrul statului deoarece prin intermediul acestora statul îşi îndeplineşte funcţiile şi rolul. De asemenea, procesele economice în economia de piaţă, precum şi în alte tipuri de economii, sunt influenţate de stat prin intermediul sectorului public. Sfera de cuprindere a instituţiilor publice este vârsta, statul acţionând practic în toate domeniile vieţii economice sau sociale. De asemenea, una din caracteristicile cele mai importante ale economiilor secolului XX, care se continuă şi în secolul XXI, este expansiunea sectorului public. Statul, prin intermediul instituţiilor de care dispune sau prin intermediul întreprinderilor a acţionat, în funcţie de politica urmată în diferite perioade, asupra redistribuirii produsului intern brut în economie, a influenţat pozitiv sau negativ desfăşurarea anumitor activităţi. O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 potrivit căreia "instituţii publice" reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al lor. Instituţiile publice în sensul Legii 273/2006 privind finanţele publice cuprind „autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora”.[ Instituţiile publice au deţinut pentru multă vreme un rol important în majoritatea ţărilor dezvoltate, dar, odată cu privatizarea unor servicii publice, unele instituţii au trecut într-un plan secundar. Aceste instituţii sunt importante pentru că: • activitatea lor este dependentă de sectorul guvernamental; • managementul sectorului public controlează activitatea organizaţiilor cu scop lucrativ. În cadrul acestor instituţii avem în vedere şi politicile sociale, industriale şi de investiţii. În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, instituţiile publice îşi pierd statutul de entităţi independente, astfel că nu mai sunt rentabile pentru public. Sunt situaţii în care instituţiile publice nu pot fi controlate eficient iar randamentul lor este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci să se pună problema privatizării unor servicii publice. Dacă managerii din organizaţiile private au în vedere, în primul rând, profitul, scopul managementului public este satisfacerea interesului general. Succesul instituţiilor publice depinde şi de modul în care Guvernele vor găsi mecanismele de motivare şi control adecvate fără a implementa proceduri rigide la nivelul fiecărei entităţi publice. Serviciile publice: • satisfac o nevoie socială; • se creează / desfiinţează prin decizie administrativă de management; • regimul lor juridic este reglementat de reguli ale dreptului public; • se realizează prin stabilimente publice; etc. Serviciile publice pot asigura servicii precum aprovizionarea cu apă, electricitate, gaz, telecomunicaţii, considerate esenţiale pentru economie, în ansamblu. Sunt situaţii în care activităţile de interes nu aparţin serviciului public. Sunt considerate servicii publice numai activităţile care satisfac nevoi sociale apreciate de puterea

politică ca fiind de interes public (furnizate ca servicii în reţea). De multe ori, guvernele acordă facilităţi grupurilor dezavantajate. Aceste servicii impun investiţii iniţiale mari conducând la tendinţe monopoliste. Prin natura lor, aceste servicii pot avea un impact politic. Controlul susţinut prin reglementări asigură coordonarea instituţiilor publice. Există riscul, din cauza gestionării defectuoase a resurselor financiare, ca bugetele să aibă de suferit. Companiile publice se află în competiţie directă cu companiile private: bănci, companii de asigurare, aeriene, petroliere. Pentru a stimula competiţia şi pentru a menţine controlul unor ramuri strategice, guvernele controlează aceste companii. Sunt ţări, în care statul deţine monopolul asupra companiilor: producătoare de maşini şi de alcool şi tutun. Apar astfel diferenţieri în dezvoltarea sistemelor fiscale de la ţară la ţară. Există patru motive care determină existenţa companiilor publice : • minimalizarea erorilor de pe piaţă; • creşterea rentabilităţii economice; • facilitarea planificării centralizate a economiei; • schimbarea naturii economiei. Sectorul public a avut întotdeauna şi alte scopuri decât cele financiare. Orice guvern are autoritatea de a se implica în toate sectoarele economiei, ceea ce presupune şi crearea de companii proprii. Interesul public a fost întotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor mai competente persoane pentru a forma o elită administrativă care să acţioneze în conformitate cu legea şi precedentele existente. O altă modalitate de a defini instituţiile publice este aceea legată de caracteristicile bunurilor produse de către acestea şi modul de verificare sau, altfel spus, de modul de distribuire a acestora către beneficiari. Din acest punct de vedere, se poate spune că instituţiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor, sau la preţuri accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituţii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, instituţiile publice sunt organizate după principiul "non profit". Există şi excepţia potrivit căreia o instituţie este publică, în funcţie de caracteristicile prestaţiilor acesteia, adresându-se publicului larg. Delimitarea unor asemenea instituţii nu ţine seama în primul rând de caracteristicile finanţării, de dependenţa lor de bugetul statului, ele putând fi chiar private sau să funcţioneze după principiile finanţelor private. Instituţiile publice pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel: a) După importanţa activităţii, instituţiile publice pot fi grupate în : • Instituţiile administraţiei publice centrale ce cuprind: Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul, ministerele şi celelalte autorităţi centrale de specialitate ale administratiei publice şi instituţiile din subordinea lor directă; • Instituţii ale administraţiei publice locale ce cuprind: consiliile comunale, orăşeneşti, judetene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, şi primării, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive. b) După statutul juridic, instituţiile publice se clasifică în: • Instituţii publice cu personalitate juridică, unităţi ai căror conducători au calitate de ordonatori de credite. Aceste instituţii au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri şi cheltuieli, întreţin relaţii cu terţii, conduc contabilitate proprie;

Instituţia nu este autonomă câtă vreme este în subordinea unui ordonator de credite superior. după caz. dar nu şi destinaţia acesteia (cheltuieli materiale. astfel: • instituţii publice care acţionează în domeniul legislativ: . La partea de venituri întâlnim "alocaţii de la bugetul X".) Conducătorul instituţiei face defalcarea tuturor veniturilor (venituri proprii plus subvenţii) pe categorii de cheltuieli. Sunt similare instituţiilor publice prezentate anterior. instituţiile publice se grupează în: • Instituţii publice superioare reprezintă unităţile ai căror conducători au calitate de ordonatori principali de credite (miniştrii şi conducătorii celorlalte organe centrale de stat) care primesc mijloacele băneşti direct de la bugetul de stat şi repartizează credite bugetare aprobate unităţilor ierarhic inferioare. • . instituţiile publice pot fi: • Instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat. . şcoli generale. bugetele locale. acestea vor fi virate integral la bugetul de la care sunt finanţate. Fondurile externe rambursabile sau nerambursabile de care beneficiază instiţutiile publice din ţara noastră vin. bugetul fondurilor speciale. urmând ca bugetul să fie vizat de ordonatorul superior. în completarea alocaţiilor de la bugetul de stat şi a veniturilor proprii ale instituţiilor respective. cu diferenţa că acestea nu beneficiază de nici o subvenţie de la ordonatorul superior de credite. • Instituţii publice finanţate integral din venituri proprii (autofinanţate). iar la cheltuieli sumele alocate sunt defalcate după criteriul economic al clasificaţiei bugetare. Ordonatorul de credite superior stabileşte cuantumul subvenţiei. etc. nu au cont curent la trezorerie şi nu conduc contabilitate proprie (gradiniţe. iar bugetul propriu trebuie vizat de ordonatorul superior.Banca Naţională a României.Guvernul. sau din bugetele locale. • Instituţii publice subordonate reprezintă unităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite şi primesc prin repartizare de la instituţiile ierarhic superioare mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor proprii. • instituţii care acţionează în domeniul executiv: . . unităţi ai căror conducatori nu au calitate de ordonatori de credite.Instituţii publice fără personalitate juridică. d) După regimul de finanţare.consiliile judeţene. Subvenţiile primite (care apar la partea de venituri) vin în completarea veniturilor proprii obţinute din activităţile specifice desfăşurate. Majoritatea instituţiilor publice se încadrează în această categorie. Sunt instituţii care funcţionează ca entităţi distincte în subordinea sau pe lânga instituţii cu personalitate juridică. Creditele bugetare ale acestor instituţii publice şi a celor din subordine sunt stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior şi de comun acord cu Ministerul Finanţelor Publice în corpul ordonatorilor principali de credite.Parlamentul (Camera Deputaţilor şi Senatul).) c) După nivelul ierarhic.ministerele. cheltuieli de personal. . e) Un alt criteriu de clasificare a instituţiilor publice este domeniul în care îşi manifestă autoritatea. consiliile locale. Distingem. bugetul asigurărilor sociale de stat. • Instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subventii acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale. • Instituţii publice finanţate din credite externe sau fonduri nerambursabile. dispensare medicale etc. cel mai adesea. În cazul în care aceste instituţii încasează venituri.

pe de o parte. din punct de vedere administrativ. ministerele. în acest caz fiind imposibil să se facă departajare a atribuţiilor preponderent politice de cele preponderent administrative. Executivul şi administraţia publică nu poate fi decât „secundum legem” şi „practer legem” chiar dacă uneori adoptă şi acte normative. Guvernul reprezintă un organism rezultat din jocul politic fiind prin definiţie o autoritate publică. Autorităţile administrative autonome.• . . . • organizarea şi funcţionarea serviciului public ale respectivului minister. consiliile comunale şi oraşeneşti. Guvernul.parchetele. din propria iniţiativă. . La scară naţională. 2. • gestiunea financiară a fondurilor stabilite prin buget. poate consulta Guvernul cu privire la problemele urgente şi de importanţă deosebită. şi Guvernul. Delegarea legislativă. având prerogativă de stabilire de norme cu caracter primar. Constituţia României consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legislativă a ţării. Ministerele conduc. instituţiile juridice şi alte instituţii şi servicii publice organizate la nivel central. Autonomia acestor instituţii se manifestă atât faţa de guvern cât şi faţă de ministere.prefecturile. Între aceste instituţii şi Guvern se stabilesc raporturi de subordonare.administrativ. Preşedintele.instanţele judecătoreşti. Ministerele sunt instituţii de specialitate ale administraţiei publice centrale care se organizează şi funcţionează potrivit legii în subordinea Guvernului.Consiliul Superior al Magistraturii. îl constituie competenţa teritorială. În raportul cu Parlamentul atât şeful statului cât şi Guvernul se comportă preponderent ca autoritate publică. . la şedinţele Guvernului şi încheie tratate internaţionale negociate în prealabil de guvern. • autorităţi ale administraţiei publice locale: consiliile judeţene. Sistemul nostru constituţional consacră un executiv bicefal şi anume Preşedintele României. preşedinţia. prefectură. . sistemul autorităţilor din administraţia publică din România este structurat astfel: • autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale: Parlamentul. poate lua parte. .primăriile. instituţii publice care acţionează în domeniul judecătoresc: . ce i se acordă Guvernului. Autorităţi publice centrale în România Potrivit criteriului de competenţă teritorială. ca şef executiv.tribunalele. serviciile publice cuprind în sfera sa de competenţă asigurând următoarele: • legătura politic . elementul determinant în stabilirea grupării autorităţilor şi instituţiilor administrative publice centrale şi locale. nu înseamnă decât acordarea dreptului de a emite acte administrative (ordonante) şi norme cu putere de lege numit în limitele şi condiţiile stabilite prin lege. fiind în final instituţia care stabileşte politică internă şi externă a ţării. astfel încât apare atât ca şef al puterii executive cât şi ca autoritate a administraţiei publice. instituţii şi servicii publice organizate la nivel local şi primăria. pe de altă parte.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin legea organică se pot constitui autorităţi administrative autonome pentru managementul acestor sectoare de activitate.

al căror management se realizează în forma specifică de către autorităţile publice centrale. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale sunt reprezentate prin consilii judeţene. autorităţi ale administraţiei publice locale din subdiviziunile municipiilor.Instituţiile şi serviciile publice. instituţiile şi serviciile locale. Pentru satisfacerea corespunzătoare a intereselor care vizează societatea în ansamblu. reprezentanţii autorităţii centrale ale administraţiei publice în unităţile administrativ teritoriale (prefecţi şi subprefecţi).institutii-publice.org . organizează instituţii publice şi regii autonome prin care asigură realizarea serviciilor publice care să satisfacă interesele publice la acest nivel. se organizează instituţii şi servicii publice la nivel naţional. servicii publice ale administraţiei teritoriale. primarii. Figura 1: Tabloul instituţiilor care reprezintă Autorităţile Executive Sursa: www. Managerii din administraţia publică locală. consilii comunale şi orăşeneşti. în vederea satisfacerii unor interese locale.

condițiile politice care se referă la instituțiile politice.3. Comunicarea este vitală în fiecare dintre ele. 58-59. conducere. angajare de personal). Guvernul. Marinescu Paul. • managementul resurselor umane (motivare/încurajare. coordonare. care ocupă în jur de o cincime din timp. Managementul instituţiei publice a) Evoluții în managementul instituțiilor publice Managementul instituțiilor publice a cunoscut noi dimensiuni date de evoluția de ansamblu a cercetărilor în domeniu.1 b) Comunicarea în instituţiile publice Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizaţii sau a unei subunităţi a acesteia şi care trebuie să îşi asume una sau mai multe dintre funcţiunile manageriale identificate de H. cum sunt: stabilirea priorităților și obiectivelor pentru organizație și producerea planurilor operaționale pentru realizarea acestor obiective. din interior şi exteriorul organizaţiei).33. coordonare şi control. Dintre achizițiile recente ale managementului public modern menționăm: utilizarea și căutarea eficacității. managementul public are și funcții specifice. contractarea unor servicii către sectorul privat. pag. Condițiile tehnologice care reflectă nivelul de cunoștințe și de capacități științifice. tot prin comunicare. Parlamentul. „Gestiunea instituțiilor publice”. Evoluții deosebite a cunoscut managementul instituțiilor democratice fundamentale ale statului. Președinția. Ministerele etc. sfătuire/disciplinare. Unii specialişti au ajuns la concluzia că elementele manageriale importante sunt: • comunicarea (schimb de informaţii de naturi diferite pe cale orală şi scrisă). Corbu Ion. Fayol: planificare. ceea ce face ca de multe ori managerul public să fie mult mai inventiv decât managerul privat pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă. În multe dintre organizaţiile din economiile performante se constată în prezent tendinţa de descentralizare a structurii organizaţionale şi trecerea de la cea desfăşurată pe verticală la cea desfăşurată pe orizontală. iar pe de altă parte. 2 . . introducerea tehnicilor moderne de management etc. luare de decizii şi control). 2 Comunicarea managerială eficientă este unul dintre instrumentele strategiilor de schimbare a organizaţiei. control. Față de funcțiile managementului generalȘ planificare. recunoașterea responsabilităților. cu cei din jur. Se știe că instituțiile publice au anumite particularități. „Managementul instituţiilor publice”. gradul de stabilitate politică. • corelarea (interacţiunea. ca urmare a restructurării întregii vieți economico-sociale din România. maturizarea actorilor politici și-au pus amprenta asupra managementului public. pe de o parte. conducere. există tendinţa de adoptare a principiilor TQM 1 1. mobilizare. organizare. p. managementul conflictului. care ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru. introducerea și dezvoltarea managementului strategic. astfel încât acestea influențează tipul de management aplicat lor. • managementul tradiţional (planificare. care ocupă aproximativ tot o treime din timpul de lucru. organizare.

ci şi în comunicarea externă. Se observă schimbări fundamentale în comportarea presei şi a auditoriului organizaţiei: • apariţia unor probleme extrem de complexe (Ex. Managerul trebuie să-şi însuşească anumite deprinderi. În elaborarea deciziei trebuie să avem în vedere: • acţiunea. de stres şi presiune. Caracteristicile esenţiale ale acesteia devin astfel: • comunicarea trebuie să aibă loc fără încetare şi prin orice mijloace. Alegerea unei variante dintre multele opţiuni posibile în urma combinării factorilor de mai sus înseamnă luarea unei decizii. a ideii împuternicirii şi implicării angajaţilor şi a lucrului în echipe. investitori. resursele alocate. • nevoia de a comunica totul şi imediat. Comunicarea managerială include aspecte complexe corelate cu procesul de schimbare nu numai în comunicarea internă. Suntem în situaţia de luare a unei decizii. • comunicarea trebuie să funcţioneze la nivel emoţional mai degrabă decât intelectual. • credibilitatea internă şi externă a conducerilor organizaţiilor. timpul necesar. responsabilitatea organizaţiei faţă de mediu). Există diferenţe între deprindere şi aptitudini: deprinderea poate fi formată. Decizia este un proces de schimbare a realităţii. • Luarea deciziilor. Fundamentarea deciziilor raţionale înseamnă: • permanenta raţionalizare. În teoriile manageriale apar în general patru funcţii ale unui manager: • Funcţia de planificare (pe termen scurt sau pe termen lung). Comunicarea internă eficace devine un element cheie al strategiei organizaţiei.(Total Quality Management). • tehnici de interpretare a mesajului. dezvoltată şi perfecţionată. . cu furnizorii. Funcţiile enumerate mai sus se exercită în condiţii de timp limitat. pot fi grupate în: • tehnici de recepţionare a mesajelor. • un rezultat unic cuantificabil. • Funcţia de control a activităţii depuse pentru atingerea obiectivelor fixate. • un interval de timp • investiţia maximă pentru atingerea scopului. etc. cu angajaţii. Tehnicile fundamentale de comunicare. • nevoia de transparenţă a sistemului de decizii. • nevoia schimbării percepţiei investitorilor faţă de organizaţie. de alegeri raţionale dintre alternative. • Funcţia de organizare şi conducere efectivă. comportamente şi tehnici specifice. aptitudinea este o abilitate înnăscută. • tehnici de redare a mesajelor. c) Elaborarea deciziei în instituţiile publice Atunci când apare o problemă este necesar să fie analizate toate variantele de rezolvare ale acesteia. financiare şi umane de care dispune unitatea. Comunicarea externă. Pentru fiecare variantă sunt analizate punctele tari şi punctele slabe. impune efortul spre dezvoltarea deprinderilor de comunicare managerială între culturi organizaţionale şi naţionale diferite. • nevoia parteneriatului cu sindicatele. a resurselor naturale. riscurile.

la rândul ei. moravuri. • cultura procedurilor. este obligatoriu să înţelegeţi cultura organizaţiei în care lucraţi. valori. întro lume în care serviciile publice se internaţionalizează prin sursele de finanţare şi resursele 3 • • • • • . atragerea unor persoane cu anumite calităţi şi aptitudini. în paralel cu diversitatea culturală de la nivelul comunităţii locale. Autoritatea jurisdicţională şi autoritatea managerială. Clasificarea culturilor se face în funcţie de două dimensiuni – promptitudinea feedback-ului şi gradul de risc. formare cultură. considerarea ierarhiei. este necesar să verificaţi dacă ideile dvs. alternative decizionale reduse. Cultura organizaţională poate fi exprimată prin simboluri de profunzime şi simboluri de suprafaţă: • simbolurile de suprafaţă sunt acele instrumente concepute special pentru a crea organizaţiei o anumită imagine.158-159. de sex. • stimulare. Idem 2. proceduri. Definiţiile de mai jos v-ar putea fi destul de utile pentru a înţelege mai bine acest termen: • cultura organizaţională este “personalitatea” organizaţiei. ritualuri. ne ajută să determinăm natura culturilor şi subculturilor întâlnite la nivel organizaţional. cultura reprezintă ansamblul de definiţii pe care oamenii le deţin la un anumit moment despre tot ceea ce există şi se petrece în jurul lor – reprezentarea acestora despre lume. • cultura “pariază pe companie”. respectiv de ierarhia acestora. despre cultură corespund cu ale celorlalţi.eficienţă şi eficacitate – ca reguli. despre viaţa organizaţională. sunt limitate de specializarea instituţiilor publice. concepţii şi atitudini care creează contextul a tot ceea ce facem şi gândim în cadrul organizaţiei. rasială. . Toate acestea formează un stil care defineşte într-o manieră aparte fiecare organizaţie.3 Am considerat că este util un capitol de management al diversităţii pentru că la nivelul unei instituţii publice putem vorbi de diversitatea culturală. • simbolurile de profunzime oferă un indiciu cu privire la felul în care se lucrează în organizaţia respectivă. În sfera culturii se găsesc simboluri. mituri. Modelul culturii organizaţionale. etc. sistem coerent de corelaţii. norme. legi. • cultura “muncă şi certitudine”. reprezentând o microsocietate. valori. p. Cultura organizaţională poată fi definită în mai multe feluri. organizaţie publică. Termenul de “cultură organizaţională” ar putea crea o impresie deformată. conceput de Deal şi Kennedy. aceasta este angrenată. Limitele de competenţă ale funcţionarilor publici sunt dependente de poziţia în ierarhie. • cultura organizaţională este un ansamblu de tradiţii. d) Cultura organizaţională La modul general. Cele patru tipuri de cultură organizaţională sunt: • cultura “macho” a tipului dur. Îndeplinirea sarcinilor şi realizarea obiectivelor impun creşterea competenţei funcţionarilor publici. Pentru a putea acţiona adecvat şi pentru a elabora decizii corecte. la nivel de organizaţie.

Managerii trebuie să fie accesibili subordonaţilor şi un sef ideal este un democrat plin de resurse. De asemenea există un grup de persoane ce supraveghează şi raportează conducerii despre activitatea subordonaţilor. Fiecare individ este purtătorul unor modele de gândire‚ simţire şi manifestări potenţiale dobândite de-a lungul vieţii sale. Pentru a evita discriminările în cadrul grupurilor minoritare se impune asigurarea egalităţii şanselor la locul de muncă. Hofstede va numi aceste moduri de gândire simţire sau acţiune drept “programe mental” (un termen obişnuit pentru un asemenea program mental este cultură). elevii vor deveni mai independenţi faţă de profesori pe măsură ce avansează în studii. la scoală. Programarea începe în sânul familiei. • principiul conducerii unitare. e) Management instituțional administrativ Principiile generale ale managementului instituțional și administrative cristalizate ca urmare a experienței și cunoștințelor accumulate în domeniu sunt: • principiul legalității. Aici privilegiile şi simbolurile de statut nu sunt bine venite. Muncitorii au un nivel înalt de calificare şi activităţile lor sunt mult mai preţuite decât cele de birou. În aceste ţări muncitorii au un nivel redus de educaţie şi relaţiile lor cu managerii sunt frecvent încărcate emoţional. • principiul perfecționării continue. . reacţionează indivizii în raporturile cu sistemul. Există diferenţe mici de salariu. managerii şi subordonaţii se consideră inegali. la locul de muncă şi în comunitatea de viaţă. În ţările cu distanţă mare faţă de putere. • principiul restructurării. În ţările cu distanţă faţă de putere mare chiar dacă elevii ating un nivel educaţional înalt ei vor deveni dependenţi de profesori. „Management instituțional și administrativ”. În ţările cu o distanţă mică faţă de putere. Managerilor li se acordă privilegii. sistemul ierarhic are doar un rol de inegalitate a rolurilor stabilit convenţional şi cum rolurile se pot schimba. Pentru a funcţiona cu eficacitate şi pentru a-i trata pe angajaţi cu corectitudine. Sursele unor programe mentale individuale provin din mediile sociale în care cineva a crescut şi a câştigat experienţa. subordonaţii şi managerii se consideră unii pe alţii ca egali existenţiali. care trebuie comunicate tuturor. o organizaţie trebuie să aibă reguli şi proceduri clare. Sistemul ierarhic într-o astfel de situaţie se pare că se bazează pe această inegalitate existenţială.4 4 . în grupurile de tineri. O analiză a realităţii româneşti ar sugera concluzii interesante legate de modul în care se poziţionează. cineva care astăzi îmi este subordonat mâine îmi poate fi şef.umane utilizate. continua în anturaj. • principiul flexibilității. iar şeful ideal este un autocrat binevoitor. p. Organizaţiile sunt destul de descentralizate cu număr scăzut de nivele ierarhice şi număr limitat de personal de supraveghere. Organizaţia centralizează puterea în cât mai puţine mâini. 58. Popescu Leonica. Subordonaţilor în general este de aşteptat ca să li se spună ce să facă. În ţările în care se obţine un punctaj relativ mic al distanţei faţă de putere şi datorita nivelului educaţiei mai înalt. • principiul conducerii autonome. Distanţa impusă de putere este măsura în care salariaţii cu putere mai mică din instituţiile şi organizaţiile dintr-o ţară aşteaptă şi acceptă ca puterea să fie inegal distribuită.

al subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea astfel constituite și reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obținerii performanțelor dorite. 5 . 34 6 7 . care devine astfel obligatorie. • ponderea ierarhică. p. Doar procedura legală este cea prin care pot fi aduse modificări structurilor organizatorice din instituţiile şi autorităţile publice integrate în sistemul administrativ din ţara noastră. • nivelul ierarhic. putând fi adaptate în funcţie de intensitatea şi amploarea cererilor de diferite servicii ce apar în sistem. competenţelor şi responsabilităţilor7 desemnate pe anumite perioade fiecărui funcţionar public. acela al autonomiei. 32 . p. Androniceanu Armenia. sarcinile. „Management”. „Noutăţi în managementul public”. • relaţiile administrative. Apare astfel un paradox care explică multe din blocajele sistemului administrativ şi care este o consecinţă a gradului ridicat de centralizare a sistemului administrativ din România.CAPITOLUL II: STRUCTURA ORGANIZATORICĂ Structura organizatorică se definește ca ansamblul persoanelor. ea nu poate fi adaptată sau modificată prin altă procedură decât cea prin care a fost stabilită iniţial. Acest mod depăşit de înţelegere a rolului unei structuri organizatorice atrage foarte multe disfuncţionalităţi cu consecinţe directe asupra proceselor de management şi de execuţie din instituţiile şi autorităţile publice limitând semnificativ capacitatea administrativă a acestora de a-şi realiza misiunea socială pentru care au fost constituite. totuşi în practică acest lucru nu este posibil.6 1. • funcţia publică. Postul Postul este componenta structurală de bază alcătuită din ansamblul obiectivelor. Idem 5. • funcţia politică. Deoarece postul reprezintă „celula” de bază a structurii unei instituţii şi/sau autorităţi publice. Deşi aceste structuri ar trebui să servească drept cadru de desfăşurare a activităţilor prin care se realizează şi furnizează serviciile publice. • relaţiile organizatorice. sarcinilor. În cele două componente ale structurii organizatorice există următoarele componente primare: • postul. p. Acesta este unul din multele exemple de încălcare a unui principiu fundamental declarat în lege. competenţele şi responsabilităţile ce revin fiecărui post. Popescu Ianuarie Doru. 51 . sunt prezentate toate elementele componente ale acestuia. respectiv: obiectivele postului.5 În instituţiile şi autorităţile publice din sistemul administrativ din ţara noastră prin cadrul legislativ de la nivel central se stabileşte structura organizatorică. • compartimentul.

atunci se poate uşor deduce cât de greşită este concepţia managerială în cele mai multe instituţii/autorităţi publice din ţara noastră. responsabilităţi. ca şi componente prin care fiecare instituţie în parte trebuie să-şi exercite propriul rol în sistemul din care face parte şi pe o piaţă distinctă a serviciilor. cu nevoi sociale generale. respectiv un ansamblu de sarcini desfăşurate de funcţionari publici de carieră specializaţi într-un domeniu prin care se realizează obiectivele postului. există sarcini distincte în structura fiecărui post. De regulă. precizează practic ce trebuie să facă funcţionarul public sau reprezentantul politic pentru a putea realiza obiectivele postului pe care îl ocupă. Tot prin intermediul postului. fie reprezentanţi ai politicului. în relaţie directă de conţinut cu celelalte elemente ale postului dar. concise. cuantificabile şi determinate în timp pentru fiecare dintre posturile din structura organizatorică. cu scopul de a realiza un obiectiv individual. dacă nu sunt determinate obiective clare. ele justifică existenţa. dar şi unor titulari de funcţii publice şi politice de conducere direct prin intermediul cadrului legislativ din ţara noastră. asigurându-se astfel o particularizare a acestui cadru la situaţii şi contexte specifice identificate în aceleaşi domenii sau în unităţi administrativ-teritoriale distincte. Aceste obiective se regăsesc în sistemul piramidal de obiective al instituţiei/autorităţii ca obiective ale funcţionarilor publici şi titularilor de funcţii publice de conducere şi de execuţie. oricât de bine fundamentat ar fi el rămâne la un grad destul de ridicat de generalitate. îngreunând exercitarea controlului asupra gradului de realizare a obiectivelor managementului public. cu obiectivele acestuia. dar dacă abordăm subiectul dintr-o perspectivă practică. Deci . care sunt fie funcţionari publici. Competenţa organizaţională reprezintă dreptul pe care îl au titularii de posturi să acţioneze în vederea realizării sarcinilor şi evident a obiectivelor postului pe care îl ocupă. Conţinutul sarcinilor derivă în mod obligatoriu din conţinutul obiectivelor postului şi. sunt componente ale proceselor de muncă desfăşurate în instituţia publică. formalizând excesiv structura. practic nu se justifică existenţa în structura organizatorică a respectivelor poziţii. Competenţa organizaţională sau autoritatea formală reprezintă o altă componentă a postului care precizează limitele în cadrul cărora titularii de posturi au dreptul de a acţiona în vederea realizării obiectivelor individuale şi respectiv a sarcinilor şi atribuţiilor determinate. ci doar clare delimitări şi o compatibilitate corespunzătoare de conţinut. Nu trebuie să existe suprapuneri. Obiectivele postului care devin obiective individuale ale titularului de post pot fi realizate de acesta prin intermediul celorlalte componente ale structurii postului. atunci când determină configuraţia structurii organizatorice într-o instituţie/autoritate publică. Competenţa organizaţională sau autoritatea formală se acordă unor instituţii şi/sau autorităţi publice. titularului de post îi sunt conferite atribuţii. Acesta ar trebui să reprezinte doar baza de raportare a managerilor publici. dar şi specifice. Din punct de vedere teoretic s-ar putea deduce că un astfel de mod de determinare a unor componente ale structurii organizatorice pare un aspect pozitiv. Obiectivele posturilor asigură prin realizarea şi agregarea lor succesivă şi ascendentă realizarea obiectivului fundamental al managementului public. limitează semnificativ. Sarcinile. respectiv: sarcini. menţinerea sau eliminarea postului din structura organizatorică a instituţiei publice.Obiectivele postului reprezintă scopurile determinate în timp şi chiar cuantificate pe care le are de realizat titularul postului. dar şi de reprezentanţii politici. gradul de flexibilitate al unor astfel de structuri. . Deoarece obiectivele postului arată practic rolul titularului de post în realizarea obiectivelor de ansamblu ale instituţiei/autorităţii publice. Un mod general de formulare a conţinutului unor sarcini şi atribuţii pentru titularii de funcţii publice de conducere şi de execuţie. în primul rând. competenţe. Un act normativ. Sarcinile trebuie să fie clar formulate şi delimitate.

programe de acţiuni iniţiate de reprezentanţii formaţiunilor politice. de modificările în componentele unităţilor administrativ-teritoriale. Între toate elementele postului trebuie să existe un echilibru permanent. şi funcţionari publici situaţi pe niveluri ierarhice superioare în structura sistemului administrativ. flexibilă. dar nu cel mai puţin important element al structurii postului este responsabilitatea. 59 . Între cele două laturi ale competenţei este necesar să existe o strânsă concordanţă. titularii de posturi trebuie să aibă un grad corespunzător de competenţă pentru a realiza obiectivele postului. decizii politice. Ultimul. fiecare titular de post din structura organizatorică a instituţiei şi/sau autorităţii publice răspunde de gradul de realizare a obiectivelor postului pe care îl ocupă. Şi această formă de autoritate se exprimă la nivelul postului. contribuind astfel la realizarea obiectivului fundamental al managementului public. Autoritate formală pot avea guvernul. Conţinutul postului trebuie abordat într-o perspectivă dinamică. metodologii. p. calităţile. autoritatea formală atribuită trebuie însoţită de prestigiul profesional dobândit. autorităţile care reprezintă guvernul în unitatea administrativ teritorială. Prin urmare. • funcţională. decizii administrative etc. Există însă şi o a doua formă de autoritate formală care se manifestă la nivelul componentei structurale post.Competenţa organizaţională conferă titularului de post un anumit grad de autoritate formală. experienţa. ca urmare a exercitării competenţei profesionale de către titularul de post. Astfel. proiecte de acte normative care exprimă cum trebuie executate diferite activităţi sau implementate anumite decizii administrative. abilităţile titularului de post. Autoritatea formală ierarhică se concretizează în acte normative. talentul. până la ce nivel are dreptul să acţioneze titularul postului pentru a realiza obiectivele postului. Autoritatea funcţională se materializează în proceduri. de schimbările în contextul intern şi internaţional. Aceasta poate fi numită autoritate formală de sistem. acesta trebuie adaptat în funcţie de schimbările care intervin în sistemul de nevoi sociale generale şi specifice. Responsabilitatea este obligaţia titularului de post de a îndeplini sarcinile din postul pe care îl ocupă şi de a realiza obiectivele acestuia. aptitudinile şi deprinderile acestuia care îl susţin în procesul de realizare a obiectivelor postului. Autoritatea funcţională a postului arată practic cum trebuie executate sarcinile. de regulă exercitată de către instituţii/autorităţi publice. În instituţiile şi autorităţile publice se disting două forme ale autorităţii formale: • ierarhică. • competenţa managerială pentru posturile integrate în structura de conducere a instituţiei/sau autorităţii publice. de regulă exercitată asupra unor funcţionari publici din compartimente funcţionale implicaţi în diferite activităţi. Alături de autoritatea formală. cunoştinţele. Există două forme de competenţă: • competenţa profesională exprimată de nivelul de pregătire.8 8 . Idem 6. aceasta se numeşte autoritate formală conferită de structura postului.

dimpotrivă sunt ca şi conţinut perfect compatibile. funcția constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere a autorității și responsabilității. Cadrul legislativ integrează în structura sa toate funcţiile publice pe care le pot ocupa funcţionarii publici din autorităţile şi instituţiile publice din ţara noastră. • capacitatea de exerciţiu deplină. abuz de putere şi presiuni politice. • cunoaşterea limbii române. Altfel spus. eficientă.2. în scopul realizării competențelor sale. . corupţie. • egalitatea şanselor la intrarea şi la promovarea în corpul funcţionarilor publici. p. Acestea sunt: • cetăţenia română şi domiciliul stabil în România. defineşte funcţionarul public ca „persoana numită într-o funcţie publică” iar totalitatea funcţio-narilor publici din autorităţile şi instituţiile publice constituie corpul funcţionarilor publici. de altfel. fiecare categorie se structurează în: funcţii publice de conducere şi funcţii publice de execuţie. • selectarea sau promovarea unui examen organizat pentru ocuparea postului sau funcţiei publice vacante. Aceeaşi lege integrează în conţinutul ei condiţiile care trebuie îndeplinite de un individ pentru a ocupa o funcţie publică în autorităţile şi instituţiile publice. Funcția publică „Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică în temeiul legii. Principiile care stau la baza exercitării funcţiilor publice sunt: • asigurarea tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii publici să fie promptă. • absenţa condamnărilor penale. în scopul realizării competenţelor sale. Idem 5. • starea de sănătate corespunzătoare funcţiei publice. • vârsta minimă 18 ani. Potrivit legii statutului funcţionarilor publici. În accepţiunea juriştilor. există o serie de diferenţe în perceperea conceptului de către jurişti şi de către specialiştii în domeniul managementului public. Legea 188/1999. • selectarea funcţionarilor publici exclusiv după criteriul competenţei. scris şi vorbit. • stabilitatea funcţionarilor publici. • condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică respectivă. Legea privind statutul funcţionarului public. funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică. lucrătorii vamali etc. 9 9.10 A doua componentă importantă a structurii organizatorice este funcţia publică. aşa cum sunt poliţiştii.”9 Funcția este constituită din totalitatea posturilor care prezintă aceleași caracteristici principale. dacă nu este menţionată expres în lege. în funcţie de nivelul ierarhic din structura sistemului pe care acestea se situează. Funcţia publică ca şi concept poate fi abordată din două perspective: cea legislativă şi cea managerială. Din punctul de vedere al specialiştilor în drept administrativ. inclusiv celor care au statute proprii aprobate prin legi speciale. în temeiul legii. liberă de prejudecăţi. Nici o altă funcţie publică nu este acceptată în sistem. Important de semnalat este faptul că dispoziţiile Legii statutului funcţionarilor publici se aplică tuturor funcţionarilor publici. în sistemul administrativ din România există patru mari categorii de funcţii publice. Deşi cele două nu se elimină. 44 10 .

o Director. • Funcţii publice de execuţie. o Consilier. consultant. • Funcţii publice de execuţie. o Secretar general adjunct al Senatului. inspector şef. o Secretar general al Guvernului. Potrivit anexei la Legea privind statutul funcţionarilor publici funcţiile publice în sistemul administrativ din România sunt următoarele: a) Aparatul Guvernului şi al Parlamentului. director adjunct. o Secretar general al Camerei Deputaţilor. inspector-şef adjunct. referent de specialitate. o Inspector de specialitate. inspector şef adjunct. inspector şef. d) Aparatul de lucru al prefectului şi al autorităţilor administraţiei publice locale • Funcţii publice de conducere. referent de specialitate. • Funcţii publice de conducere. cu acordul autorităţilor ierarhic superioare şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. o Director general. o Secretar general. o Director adjunct. expert. o Inspector. • Funcţiile publice de execuţie. o Expert. o Inspector. inspector de stat adjunct. secretar general adjunct. • Funcţii publice de conducere. director adjunct. o Inspector de specialitate. o Director. o Director general. c) Servicii descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale. o Director. • Funcţii publice de conducere. secretarul general al prefecturii. secretarul municipiului Bucureşti. şef sector. o Şef serviciu. expert. o Consilier. o Secretarul judeţului. o Secretar general adjunct al Guvernului. o Director general adjunct. o Secretar general al Senatului. o Referent.Legea menţionează că există şi o categorie de funcţii publice specifice unor autorităţi sau instituţii publice centrale ori unor instituţii subordonate acestora care se stabilesc de către conducătorii autorităţilor sau instituţiilor respective. şef birou. o Şef serviciu. o Secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor. o Director general adjunct. şef birou. consultant. şef sector. o Consultant. . o Şef departament. o Consilier. inspector de stat şef. b) Aparatul propriu al ministerelor şi al celorlalte organe centrale. o Director general.

respectiv realizarea competenţelor. Consilier. Dacă funcţia publică exprimă. 4-6 sau chiar mai mult. concis şi riguros determinate derivate din sistemul de nevoi generale şi specifice de interes public sau administrativ. Dacă am restrânge conţinutul funcţiei publice la scopul prezentat de lege. Director. funcţia publică aşa cum aceasta este prezentată de jurişti. Director general. Specialiştii în domeniul managementului public consideră că într-o instituţie publică sau autoritate trebuie să existe atâtea funcţii publice câte sunt necesare pentru a servi o o o o o o • o o o o o o o 11 . în acest caz. Conţinutul funcţiei publice este unul mult mai complet şi mai clar. consultant.Secretarul municipiului. referent. director general adjunct. funcţiei publice de director îi corespunde în cadrul instituţiei sau autorităţii publice un număr variabil de posturi. în funcţie de dimensiunile şi caracteristicile activităţii. gradul II şi III. îngrădind semnificativ flexibilitatea unei structuri şi gradul de autonomie al acesteia. comunei. funcţia publică reprezintă factorul de generalizare a posturilor din instituţia sau autoritatea publică. prin hotărâre a consiliului judeţean sau după caz. Medic veterinar. local şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Inspector. Perceptor. atunci am deduce că titularul funcţiei publice are drept scop exercitarea puterii şi nu preocuparea pentru satisfacerea intereselor publice generale şi specifice aferente funcţiei publice de conducere sau de execuţie pe care o ocupă. Funcţii publice de execuţie. director adjunct. expert. Autoritatea formală corespunzătoare funcţiei publice îi conferă titularului acesteia dreptul de a lua anumite decizii administrative şi de management sau de a acţiona în calitatea sa de funcţionar public de execuţie. atribuţii. De exemplu. Şef serviciu. factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii. oraşului. posturile se individualizează la nivelul fiecărui loc de muncă prin intermediul elementelor specifice prezentate deja: obiective. Funcţia publică reprezintă. ceea ce contravine principiilor fundamentale ale managementului public. Statutul funcţionarului public . întinderea autorităţii şi responsabilităţii unui director în general. arhitect-şef adjunct. are un accentuat caracter limitativ. şef birou. Câteva argumente pot fi formulate în acest sens: • funcţia publică nu poate să reprezinte doar un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii. Arhitect-şef. Şef departament. Inginer agronom. Din perspectiva specialiştilor în domeniul managementului public. referent de specialitate. sarcini. la propunerea preşedintelui consiliului judeţean sau după caz a primarului. Funcţia publică fiind un element de generalizare a posturilor asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii. şef sector. ci în cel mai bun caz realizarea unor obiective clar. Agent agricol. 11 Funcţiile specifice din aparatul de lucru al autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc. Prin urmare. • scopul funcţiei publice nu poate să fie realizarea competenţelor acesteia. Inspector de specialitate.

ca pregătire. Potrivit acestui criteriu. este natura competenţelor. potrivit căruia există următoarele categorii de funcţii publice: funcţii publice de categoria A. concise şi necontradictorii. există: • funcţii publice de conducere. cărora niciodată atâta vreme cât li se limitează autonomia managerială în conceperea structurii. criteriul după care se delimitează cele două categorii de funcţii publice. sarcini şi responsabilităţi a căror desfăşurare implică transpunerea în viaţă a deciziilor emise de titularii posturilor. în sensul integrării sau eliminării lor din structură. numărul maxim de posturi aferente funcţiilor publice. În accepţiunea specialiştilor în domeniul managementului public. un punct de vedere comun între jurişti şi specialiştii în domeniul managementului public. juriştii consideră că funcţiile publice se clasifică după două criterii: • natura competenţelor. Funcția politică 12 . • funcţii publice. Astfel. responsabilităţilor şi sarcinilor.satisfacerii interesului public. pe o perioadă determinată pe care au fost stabilite obiective manageriale clare. numărul de funcţii publice şi de posturi în structura organizatorică a autorităţii şi instituţiei publice sunt şi ele determinate de nevoi obiective şi nu poate fi stabilit de o autoritate sau instituţie publică situată pe un nivel ierarhic superior. Aceasta poate în cel mai bun caz doar să avizeze acest număr după o analiză managerială complexă. respectiv posturi de conducere caracterizate printr-o pondere ridicată a competenţelor. 63 . • posturi. dar şi a unui tip de post sau funcţie publică face ca instituţiile şi autorităţile publice să se transforme în instituţii şi autorităţi comandate. Practic nu legea trebuie să precizeze care sunt funcţiile publice ce se pot constitui într-o instituţie sau autoritate. Impunerea unui număr de posturi şi funcţii publice. în condiţiile cadrului legislativ existent. funcţiile publice trebuie să fie determinate de nevoi interne şi externe sesizate de managerii publici. criteriu după care se disting două categorii de funcţii publice: de conducere şi de execuţie. funcţii publice de categoria B şi funcţii publice de categoria C. Dincolo de terminologia folosită. În accepţiunea specialiştilor în domeniul managementului public. respectiv posturi de execuţie în a căror competenţă se regăsesc competenţe. funcţii publice de execuţie. respectând principiile fundamentale ale managementului public.12 3. respectiv posturi. de competenţă managerială şi de funcţionari publici corespunzători din punct de vedere cantitativ. ca număr de posturi şi funcţii publice. p. Prin actul de înfiinţare al unei autorităţi sau instituţii publice se stabileşte. funcţii publice de conducere. Există. Mai mult decât atât. consideră juriştii. nu li se poate invoca lipsa de capacitate administrativă. practic să stabilească o configuraţie internă de care sunt răspunzători. Idem 6. care au competenţa profesională şi managerială ca. sarcinilor şi responsabilităţilor ce implică exercitarea atribuţiilor conducerii. Funcţiile publice nu trebuie să existe în structură dacă nu există nevoi identificate şi obiective determinate. există deosebiri importante de conţinut în accepţiunea celor două categorii de specialişti. funcţiilor publice de conducere. se menţine sau se desfiinţează doar dacă situaţiile concrete specifice determină astfel de modificări. în ceea ce priveşte structurarea funcţiilor publice şi a posturilor în două categorii: • posturi. să determine elementele organizării procesuale şi structurale şi. ci raţionamentul logic este următorul: o funcţie publică se constituie. • cerinţele privind nivelul studiilor absolvite. însă. dar şi calitativ.

prin care ei urmăresc punerea în aplicare a programului politic al partidului agreat înainte de lansarea în cursa electorală. Baza de raportare a acestora o reprezintă cadrul legislativ general şi specific elaborat şi publicat special pentru instituţia sau autoritatea pentru care a fost înfiinţată funcţia de demnitate publică respectivă. subsecretari de stat. Din păcate. responsabilităţile şi sarcinile titularilor. consilierul local. structurile organizatorice ale instituţiilor şi autorităţilor publice de la nivel central şi chiar local pot fi dotate cu un număr determinat de reprezentanţii politici de astfel de funcţii de demnitate publică. O altă categorie distinctă de funcţie publică este cea ocupată de reprezentanţii politici. Prin urmare. cunoscute sub numele de funcţii politice. Exemple de astfel de funcţii publice de conducere ocupate de reprezentanţi ai politicului: preşedintele României. cele care au un grad mai redus de competenţe manageriale. acestea sunt determinate doar pentru câteva. dar sunt accesibile nu numai politicienilor. astfel încât funcţionalitatea mecanismelor manageriale necesare realizării misiunii . dominând conţinutul funcţiilor publice ocupate de funcţionarii de carieră. Acestea sunt constituite pe nivelurile superioare ale structurilor sistemului administrativ şi sunt ocupate prin numire de către reprezentanţi ai politicului. primarul. preşedinţi de agenţii. Pentru această categorie de funcţii de demnitate publică nu se determină în mod clar competenţele. responsabilităţile şi sarcinile titularilor. ele rămân la latitudinea reprezentanţilor politicului. competenţele şi responsabilităţile aferente. miniştri. preşedintele consiliului judeţean. Funcţia publică ocupată de reprezentanţii politici este acea funcţie ce revine în mod direct politicienilor care au candidat în procesul electoral la ocuparea unor astfel de funcţii. însă în ceea ce priveşte sarcinile. fie direct. toate categoriile de funcţii prezentate sunt funcţii publice a căror existenţă în structura organizatorică este finanţată din bugetele publice. preşedinţi ai autorităţilor judecătoreşti etc. fie pe listele unui partid politic. Spre deosebire de celelalte categorii de funcţii publice. dar şi o delimitare clară a rolului şi limitelor de penetrare a fiecărei categorii în sistem. fie pentru a susţine punerea în aplicare a programelor politice ale partidelor care obţin majoritatea în alegeri şi formează împreună cu unele partide minoritare echipa de guvernare pe o perioadă determinată. De menţionat că această categorie de funcţii reuneşte: secretari de stat. Aceste funcţii de demnitate publică nu pot fi ocupate de funcţionari publici de carieră. a cărui doctrină o agreează. Există doar o categorie de funcţii publice ocupate de reprezentanţi politici. neexistând altă bază de raportare pentru evaluare decât promisiunile sau angajamentele scrise lansate de fiecare în campaniile electorale. acestea din urmă nu sunt limitate ca număr de cadrul legislativ. Nici pentru această categorie de funcţii publice nu sunt definite clar competenţele. miniştri adjuncţi. Aşa cum se poate constata. În toate statele democratice există o separaţie clară a acestor categorii de funcţii publice. Politicienilor câştigători în alegeri li se conferă astfel de funcţii publice. a căror autonomie managerială şi responsabilitate sunt serios afectate. ci şi persoanelor agreate în mediul politic fie pentru performanţele profesionale deosebite obţinute în cariera proprie. ultimele două categorii îşi alocă o serie de competenţe manageriale sporite. care cel mai adesea se află sub incidenţă politică. respectiv funcţii de conducere. deoarece în sistemul administrativ din ţara noastră. ele rămân la latitudinea fiecăruia.O categorie aparte de funcţii publice identificate în sistemul administrativ o reprezintă funcţiile de demnitate publică. Titularii acestor funcţii politice răspund în primul rând în faţa liderilor politici şi a organismelor colective ale partidelor politice pe care le reprezintă şi nu faţă de obiectivul fundamental al managementului public.

p. Compartimentul într-o instituţie sau autoritate publică reuneşte un grup de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract de muncă implicaţi în desfăşurarea unor activităţi relativ omogene. în general. Indiferent de titulatura lor. care sunt implicate direct în procesul de realizare şi furnizare de servicii publice. • compartimente funcţionale. pe măsură ce se coboară la baza piramidei organizaţionale. direcţii. şi. Ele predomină pe nivelurile superioare ale structurilor organizatorice din instituţiile şi autorităţile publice. desfăşoară activitatea în acelaşi spaţiu şi sunt subordonate nemijlocit unui titular de funcţie publică de conducere. corespunzător profilului instituţiei sau autorităţii publice. Compartimentele funcţionale predomină în structurile organizatorice ale ministerelor. parlamentului. 68 . Compartimentele Compartimentele sunt componente rezultate din agregarea unor posturi şi funcţii publice cu conţinut similar şi/sau complementar. Idem 6. devin absolut necesare corecţii importante în ceea ce priveşte aria de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii de către funcţiile de demnitate publică şi de către cele ocupate de reprezentanţii politici. În contextul actual. După modul în care diversele compartimente contribuie la realizarea interesului public general se identifică două categorii de compartimente: • compartimente operaţionale. administrativ etc. administraţiilor prezidenţiale etc. direcţiilor generale. Nu trebuie uitat că sistemul administrativ dintr-o ţară reprezintă coloana vertebrală a acestuia. sănătăţii. servicii. însă au o pondere mai mare pe nivelurile inferioare ale structurii unui sistem administrativ pe măsură ce se coboară la baza piramidei organizaţionale. departamente. Ca în orice organizaţie. ceea ce în practică alimentează un dezechilibru între cel care fundamentează şi ia decizia administrativă – compartimentul funcţional şi cel care execută conţinutul deciziei 13 .. se acordă asistenţă de specialitate funcţionarilor publici din compartimentele operaţionale. iar modul de constituire şi funcţionare a fiecărei componente organizatorice. pentru a se constitui astfel de componente structurale trebuie să existe înainte de toate obiective specifice definite şi celelalte condiţii respectate.sociale a instituţiilor şi autorităţilor publice să nu fie afectate. Această primă categorie de compartimente există în toate instituţiile şi autorităţile publice. influenţează decisiv starea de sănătate a sistemului în ansamblul lui şi a sectorului public. altfel există deja pericolul evident al politizării şi destabilizării unui sistem tocmai datorită deficienţelor majore existente în modul de concepere şi funcţionare a structurilor organizatorice din instituţiile şi autorităţile publice din ţara noastră. după numărul persoanelor care desfăşoară activitate în cadrul lor şi după amploarea atribuţiilor determinate pot fi numite: birouri. numărul lor scade. se iau decizii. se fundamentează analize. iar sistemul să-şi păstreze integritatea şi gradul de flexibilizare a structurii absolut necesare. economic. În sistemele administrative centralizate se observă o delimitare clară între cele două categorii de compartimente.13 4. social. există chiar o specializare a fiecărei categorii. Numărul acestora se combină cu cel al compartimentelor operaţionale. care au o pregătire specială în domeniul tehnic. care utilizează metode şi proceduri adecvate pentru realizarea unor obiective. şi în instituţiile şi autorităţile publice există compartimente care. în cadrul cărora se determină obiective. agenţiilor. Există însă o pondere ridicată a compartimentelor funcţionale în interiorul structurii unui sistem administrativ.

În accepţiunea specialiştilor în domeniul managementului public respectarea principiilor fundamentale ale managementului public necesită o riguroasă determinare a numărului şi structurii compartimentelor operaţionale şi funcţionale. funcţie şi cele agregate. respectiv funcţiilor publice de execuţie.15 6. d) Relaţii de reprezentare se stabilesc între managerii publici de nivel superior din instituţia sau autoritatea publică şi diverşii stakeholderi ai acestora. respectiv funcţionari publici din compartimente diferite sau din acelaşi compartiment. autoritatea şi responsabilitatea aferentă de către titulari de funcţii publice de conducere de nivel superior. p. situaţie deosebit de delicată care contribuie la întărirea caracterului birocratic al activităţii desfăşurate în compartimentele funcţionale. • Relaţii de stat major. Relații Organizatorice Relaţiile organizatorice reprezintă legăturile care se stabilesc prin reglementări oficiale între componentele structurii organizatorice din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice. compartimente. Relații administrative 14 . în cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice. Există un grad destul de ridicat de diferenţiere a relaţiilor organizatorice. care apar atunci când se deleagă sarcini. Idem 6. Este necesară determinarea numărului optim de compartimente funcţionale şi operaţionale pentru a se menţine un grad acceptabil de birocratizare a structurii şi implicit a serviciilor publice oferite de autorităţi şi instituţii publice. către colective special constituite în instituţia publică pentru a participa la elaborarea sau implementarea unor proiecte importante de interes public. Astfel de relaţii apar ca urmare a dezvoltării în comun a unor lucrări sau servicii publice complexe. reflectând complexitatea raporturilor ce se stabilesc între componentele primare şi cele agregate ale structurii. relaţiile organizatorice se pot divide în funcţie de conţinutul lor în patru categorii: a) Relaţii de autoritate sunt legăturile instituite prin intermediul unor reglementări oficiale. 68-69 . Idem 6. În cadrul acestei categorii de relaţii există trei tipuri de relaţii: • relaţii ierarhice. acte normative sau regulamente interne obligatorii. p. Prin urmare. se stabilesc legături între componentele primare: post. Aceste relaţii apar şi între titularii de posturi. Relaţiile organizatorice asigură legătura între toate componentele structurii organizatorice prezentate. astfel ca să existe un grad ridicat de funcţionalitate şi o orientare a conţinutului activităţii desfăşurate în cadrul lor către ceea ce piaţa serviciilor şi ceilalţi stakeholderi ai instituţiei şi autorităţii publice aşteaptă. b) Relaţiile de cooperare se stabilesc între posturile situate pe acelaşi nivel ierarhic dar în compartimente diferite. care se stabilesc în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice. • relaţiile funcţionale rezultate din exercitarea autorităţii funcţionale de care dispun anumite compartimente din cadrul instituţiei sau autorităţii publice.14 5.administrative – compartimentul funcţional. c) Relaţiile de control se stabilesc şi se dezvoltă între compartimente specializate în efectuarea controlului şi celelalte compartimente din cadrul autorităţii sau instituţiei publice. funcţii publice de conducere şi funcţionarii cu funcţii publice de execuţie subordonaţi direct unor manageri publici. 71 15 . care exprimă raporturile stabilite între titularii de posturi şi funcţii publice de conducere şi cei ai posturilor. Astfel.

persoanele fizice. Existenţa sistemului determină în mod evident şi existenţa relaţiilor. b) După competenţă relaţiile administrative sunt: • relaţiile administrative de autoritate sunt instituite prin legi. între furnizorii de utilităţi publice şi cetăţeni. Aceste relaţii condiţionează integrarea pe orizontală a proceselor prin care se realizează şi furnizează servicii publice de interes general. relaţiile de autoritate şi de reprezentare. a legăturilor între toate elementele acestuia. care se stabilesc între instituţii şi autorităţi din administraţia publică aflate pe niveluri ierarhice superioare şi cele de pe nivelurile ierarhice inferioare în faţa cărora acestea din urmă răspund necondiţionat. respectiv autorităţi reprezentative din administraţia centrală şi instituţii similare din alte state. dacă legea a prevăzut în mod expres acest tip de relaţie. o relaţii administrative de stat major. Instituţiile şi autorităţile publice fac parte dintr-un sistem socialadministrativ. pe care le întâlnim şi în alte tipuri de organizaţii din sectorul privat. • relaţii administrative externe sunt legăturile care se stabilesc între instituţiile şi autorităţile publice componente ale sistemului administrativ şi alţi stakeholderi. hotărâri de guvern. toate relaţiile organizatorice sunt relaţii interne. Exemplu: între Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate. dar şi între instituţii. pentru a exista o coeziune şi o coerenţă absolut necesare îndeplinirii misiunii sociale pe care o au majoritatea instituţiilor şi autorităţilor publice.În afara acestor tipuri de relaţii organizatorice. între administraţiile financiare şi agenţii economici. Exemple de astfel de relaţii administrative externe se stabilesc între primării şi organizaţii neguvernamentale. De exemplu. Prin urmare. o relaţii administrative funcţionale. a) După apartenenţă. în managementul public apar o serie de particularităţi şi evident şi alte tipuri de relaţii. care descriu legăturile dintre instituţii sau autorităţi publice aflate pe aceleaşi niveluri ierarhice în structura sistemului administrativ. autorităţi reprezentative ale autorităţii executive şi ale autorităţii puterii legislative. între acestea şi Direcţiile de Sănătate Publică. respectiv. Relaţiile administrative de . care constau în legăturile care se stabilesc între instituţii şi autorităţi publice şi terţe persoane fizice sau juridice cu ocazia derulării unor proiecte complexe de interes social. Exemple de relaţii administrative interne sunt cele între un minister şi instituţiile. respectiv instituţii. fiecare tip de relaţie de autoritate îşi găseşte corespondentul în această categorie a relaţiilor administrative de autoritate. Relaţiile administrative sunt legăturile care se stabilesc între toate componentele sistemului socio-administrativ care asigură integritatea şi coeziunea acestuia în procesul de realizare a obiectivului fundamental al managementului public. respectiv autorităţile prin care se realizează serviciile descentralizate în unitatea administrativ-teritorială. relaţiile administrative pot fi: • relaţii administrative interne. respectiv autoritatea publică cu celelalte componente ale sistemului administrativ. dacă ar fi să considerăm precedenta clasificare. În acest context se identifică un alt concept şi un alt criteriu de clasificare a relaţiilor în sectorul public: relaţiile administrative. În această categorie pot fi integrate. Alte exemple: Ministerul Muncii şi direcţiile judeţene de specialitate etc. La acestea se adaugă însă legăturile între instituţia publică. Astfel există: o relaţii administrative ierarhice. ordine şi exercitarea lor este obligatorie de către toate instituţiile şi autorităţile publice la care se face referire în cadrul legislativ aferent. care se stabilesc între componentele interne dintr-o instituţie sau autoritate publică şi între componentele sistemului socioadministrativ din care fac parte acestea.

numărul de niveluri ierarhice poate fi influenţat în mod direct de legislaţie. cu un grad corespunzător de autonomie. Un alt factor care influenţează numărul de niveluri ierarhice este cadrul legislativ. în special. • dificultăţi în implementarea deciziilor de management şi administrative etc. între instituţiile publice din administraţie şi autorităţi reprezentative la nivel local. fapt ce limitează semnificativ.stat major apar. Odată publicată în Monitorul Oficial ca parte a unui act normativ. în general. principalele probleme care apar sunt: • dificultăţi în procesul de comunicare. Nivelul ierarhic se defineşte ca ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale. 16 . Nivelul ierarhic În sistemul administrativ din România există instituţii şi autorităţi atât la nivel naţional. Idem 6. posibilitatea dezvoltării unei structuri organizatorice flexibile. numărul de niveluri ierarhice în acelaşi tip de instituţie sau autoritate este acelaşi. a numărului de niveluri ierarhice. deoarece sistemul se orientează în primul rând după conţinutul cadrului legislativ şi abia în ultimul rând după nevoile interne. implicaţiile majore pe care acestea le au asupra funcţionalităţii structurii şi viabilităţii manageriale a instituţiei sau autorităţii publice. Exemplu: între prefectură şi serviciile publice descentralizate din unitatea administrativ-teritorială. o relaţiile administrative de control se stabilesc între autorităţi cu competenţe mai ample şi cele cu competenţe mai restrânse. dar şi supraîncărcări ale canalelor sistemului informaţional. cât şi la nivel local care sunt specializate în efectuarea controlului asupra modului în care funcţionează instituţiile şi autorităţile publice. ceea ce determină frecvenţa mare a distorsiunilor. care pentru multe instituţii şi autorităţi publice precizează chiar configuraţia structurii organizatorice în organigramă. Numărul de niveluri ierarhice este influenţat de dimensiunea instituţiei sau autorităţii publice şi de tipurile de relaţii organizatorice existente între diferite compartimente. de obicei. la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al instituţiei sau autorităţii publice.16 7. În instituţiile şi autorităţile publice cu număr mare de niveluri ierarhice pe care le întâlnim în special în administraţia publică centrală din ţara noastră. exemplu autorităţi judecătoreşti cu diferite ocazii. 75 . • creşterea duratelor proceselor de fundamentare a deciziilor de management şi a deciziilor administrative. filtrajelor şi redundanţelor. Astfel sunt numeroase instituţii şi autorităţi administrative în ţara noastră care au structuri similare. Prin urmare. În instituţiile şi autorităţile publice din România. între o echipă de implementare proiecte cu finanţare Phare într-o instituţie publică sau autoritate şi organizaţia furnizoare de consultanţă. respectiv Oficiul pentru Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. • consum mare de timp şi resurse materiale şi financiare. dar şi între acestea şi unitatea contractantă. în timp ajungându-se chiar la identificarea unui prototip de structură cu număr identic de niveluri ierarhice şi configuraţie aproape identică. asupra gradului în care acestea răspund unor nevoi sociale generale şi specifice. • fluxuri şi circuite informaţionale lungi. chiar până la eliminare. p. organigrama unei instituţii publice sau autorităţi publice devine obligatorie pentru a fi implementată şi respectată. Aceasta demonstrează gradul redus de înţelegere a rolului structurii organizatorice.

Mărimea ponderii ierarhice este influenţată de numărul de niveluri ierarhice cu care se află în raport invers proporţional. 76-77.18 17 . deoarece acestea facilitează buna comunicare şi integrare a componentelor structurale în sistemul de management al instituţiei sau autorităţii publice. Astfel.17 8. 79. . Ponderea ierarhică Ponderea ierarhică reprezintă numărul persoanelor conduse nemijlocit de un titular de funcţie publică sau de un reprezentant politic ales într-o funcţie publică. În instituţiile şi autorităţile publice. Idem 6. Idem 6. o supradimensionare a ponderii ierarhice îngreunează semnificativ coordonarea şi controlul activităţilor desfăşurate în instituţiile publice. ponderea ierarhică creşte pe verticala structurilor organizatorice către nivelurile inferioare. p. în timp ce o subdimensionare determină amplificarea nejustificată a costului structurii organizatorice. Ponderea ierarhică este componenta structurală care conferă ordine în cadrul structurii organizatorice a instituţiei sau autorităţii publice. p. 18 . Dimensiunea ponderii ierarhice alături de numărul de niveluri ierarhice şi tipul de relaţii organizatorice reprezintă principalii parametri de caracterizare a tipului de structură organizatorică şi a implicaţiilor pe care aceasta le are asupra celorlalte componente ale sistemului de management din instituţiile şi autorităţile publice.Se recomandă structurile organizatorice plate cu număr mic de niveluri ierarhice şi cu dezvoltare corespunzătoare pe orizontală.

. • structura mixtă. alte organe centrale ale administraţiei de stat care au structuri ierarhic funcţionale orientate după o machetă standard.CAPITOLUL III: TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE În funcţie de particularităţile pe care le are fiecare domeniu de activitate. autorităţi naţionale. O serie de particularităţi ale acestui tip de structură ierarhic funcţională există în domeniul administraţiei publice din ţara noastră. La trăsăturile mai sus menţionate se adaugă următoarele aspecte. Ele se diferenţiază ca titulatură şi mod de reprezentare a structurii. În domeniul administraţiei publice au fost create instituţii cu competenţă materială generală. La nivel central mai există şi alte instituţii purtând altă denumire decât ministere.. Acestea se diferenţiază doar prin numărul compartimentelor şi prin numărul de funcţionari publici prevăzut de legiuitor. • număr mare de niveluri ierarhice. în sectorul public se identifică mai multe tipuri de structuri organizatorice. • structura teritorială. ale căror structuri de tip ierarhic funcţional sunt. • funcţionarii publici de execuţie răspund faţă de şeful ierarhic şi faţă de şeful acestuia din urmă. La nivel central funcţionează ministerele. funcţionează instituţiile de specialitate care îşi desfăşoară activitatea numai în domenii distincte. principial în toate sferele vieţii sociale. Principalele trăsături ale acestui tip de structură organizatorică sunt: • existenţa unor compartimente operaţionale şi funcţionale distincte. de asemenea. deoarece şi în aceste instituţii există diferenţieri în ceea ce priveşte volumul şi natura atribuţiilor. dar frecvent subordonate lor. publicate în monitorul oficial şi întrunesc trăsăturile menţionate pentru acest tip de structură. 1. Principial. • funcţionarii publici de execuţie primesc ordine atât de la şefii lor ierarhici. Structura ierarhic-funcțională Structura ierarhic funcţională constă în organizarea instituţiei sau autorităţii publice pe niveluri ierarhice. în raport cu rolul instituţiei respective în cadrul sistemului instituţiilor administraţiei de stat. în funcţie de nivelul ocupat în sistemul administrativ. ordin al ministrului etc. fiind dublu sau chiar multiplu subordonaţi. Deşi au competenţă materială generală instituţiile administraţiei publice locale nu sunt competente într-un număr de domenii de activitate asemănătoare. cât şi de la conducătorii compartimentelor funcţionale. Totuşi la o analiză atentă se constată că predomină trei tipuri de structuri organizatorice cu ponderi diferite în diferitele domenii ale sectorului public. Cele mai frecvent întâlnite structuri organizatorice în instituţiile şi autorităţile publice din ţara noastră sunt următoarele: • structura ierarhic funcţională. respectiv agenţii naţionale. în funcţie de tipurile de servicii publice pe care le realizează şi furnizează. • şefii compartimentelor exercită toate atribuţiile conducerii şi au în subordine toţi funcţionarii publici de execuţie din structura compartimentelor pe care le conduc. publicată în legislaţie: hotărâre de guvern. ordonanţă de guvern. şi pe domenii. clar determinate în configuraţia structurii. Alături de aceste instituţii. care desfăşoară activitatea. oficii naţionale etc.

comună. • numărul redus de niveluri ierarhice. p. funcţionalitatea structurilor organizatorice ale instituţiilor şi autorităţilor cu competenţe materiale generale este puternic afectată şi tinde să aibă un grad ridicat de formalism cu influenţe negative asupra celorlalte componente ale sistemului de management din instituţia publică. care ar trebui să respecte toate trăsăturile menţionate pentru acest tip de structură. În această categorie. dar un grad de autonomie redus în conceperea structurii organizatorice. de asemenea. Deşi primăriile au un grad acceptabil de autonomie în conceperea structurilor organizatorice. • numărul de compartimente este determinat de nivelul şi de intensitatea nevoilor sociale identificate în unitatea administrativ-teritorială pe care o are în administrare instituţia sau autoritatea publică cu o astfel de structură. • instituţii cu competenţă teritorială limitată. extinse pe orizontală. dispun de structuri teritoriale bine determinate în unitatea administrativ teritorială: oraş-municipiu. dar cu un grad ridicat de formalism şi rigiditate excesivă. • gradul mare de flexibilitate al acestui tip de structură. Structurile organizatorice aferente unor astfel de instituţii publice sunt în principal elaborate şi avizate de instituţiile şi autorităţile publice în subordinea cărora funcţionează şi orice modificare în configuraţia structurii organizatorice se face doar de către autorităţile ierarhice. care reprezintă Guvernul în unitatea administrativ-teritorială. aceste tipuri de structuri fiind de tip plat. reprezentative pentru autoritatea executivă în unitatea administrativ teritorială. Astfel de instituţii sunt prefecturile. În sectorul public din ţara noastră se identifică două categorii de instituţii cu două forme ale aceluiaşi tip de structură. • ponderea mare a relaţiilor funcţionale între compartimentele structurii. • existenţa în structură a unui număr destul de mare de compartimente operaţionale în care se realizează şi se furnizează servicii publice de interes general şi specific pentru unitatea administrativ-teritorială pe care îşi exercită competenţa respectiva instituţie sau autoritate. Acestea se identifică în cadrul unor direcţii.19 2. inspectorate. Prin urmare. totuşi inerţia sistemului şi profesionalismul limitat al managerilor publici din aceste autorităţi îngreunează şi în multe situaţii limitează flexibilitatea structurii organizatorice. 92 . care. Componentele structurii teritoriale într-o primărie trebuie să se schimbe în funcţie de 19 . administraţii. agenţii regionale etc. care dispun de structuri teritoriale. Structura Teritorială Structura teritorială desemnează organizarea instituţiei sau autorităţii publice în raport cu unitatea administrativ-teritorială pe care îşi exercită competenţa. Principalele trăsături ale structurii teritoriale sunt: • sfera de exercitare a autorităţii de către componentele structurii este determinată de unitatea administrativ teritorială alocată de instituţia sau autoritatea ierarhic funcţională. Acestea au competenţă generală în unitatea administrativ-teritorială judeţ.Există o serie de astfel de structuri de instituţii publice şi la nivel local. Astfel există: • instituţii cu competenţă teritorială generală. Idem 6. Structura organizatorică a prefecturii este determinată după un model standard public prin hotărâre de guvern. în ţara noastră sunt primăriile. Din aceste motive. care poate fi adaptată funcţie de nevoile teritoriale identificate şi obiectivele manageriale urmărite. prefectura ca instituţie are competenţe teritoriale largi.

mutaţiile şi priorităţile intervenite în unitatea administrativ-teritorială administrată de primărie şi nu să funcţioneze după un model standard. 93 . De modul în care managerii publici ştiu să combine avantajele fiecărui tip şi să limiteze dezavantajele celuilalt tip se poate ajunge la un nivel corespunzător de performanţă a instituţiei publice. care formalizează excesiv rolul acesteia şi minimizează funcţionalitatea ei. 94-95 21 . unde elementele structurii ierarhic-funcţionale se combină cu cele ale structurii teritoriale. structurile mixte sunt considerate ca generatoarele unui optim în funcţionalitatea unei structuri organizatorice dintr-o instituţie publică.20 3. Idem 6. Acest tip de structură se identifică în fiecare domeniu de activitate din sectorul public. de aceea. p. se impune a se generaliza şi în instituţiile şi autorităţile publice din ţara noastră. p. Tipul de structură mixtă este cel mai frecvent întâlnit în instituţiile şi autorităţile publice din statele democratice. Idem 6.21 20 . prin avantajele pe care le presupune un astfel de mod de organizare. Structura mixtă Structura mixtă reuneşte caracteristici ale primelor două tipuri de structuri pe care le integrează în mecanismul intern de organizare al instituţiei sau autorităţii. De altfel.

elemente componente ale unei structuri organizatorice etc. Organigrama este reprezentarea vizuala a structurii organizatorice. pe grupuri de persoane. Structura unei organizaţii reprezintă formalizarea şi repartizarea misiunilor şi funcţiilor între diferite subansamble (Direcţii. . care evidenţiază modul de grupare a organismelor. sociale etc. presupune conceperea şi realizarea unei structuri organizaţionale care să favorizeze atingerea obiectivelor pe care şi le-a fixat şi. după caz.cuprinde elementele componente ale structurii distribuite pe nivele şi linii ierarhice existente. la obţinerea producţiei.Servicii. posturilor de conducere. rezultă întregul sistem de organizare al unităţii economice. financiare şi informaţionale încorporate.) care. păreri diverse în legătură cu conceptul de organizare structurală. întrucât este o componentă de bază a sistemului de management.) definite cu această ocazie. implicit. redate prin semne distincte. distribuite pe niveluri ierarhice. după cum era şi firesc. cât şi în activitatea de cercetare şi proiectare a acesteia.de raţionalitatea sa depinzând într-o proporţie considerabilă conţinutul şi îmbinarea sistemului de obiective. a cărui funcţionalitate o determină în bună măsură. precum şi relaţiile stabilite între subansamblele în cauză. Birouri.CAPITOLUL IV: ORGANIGRAMA Desfăşurarea activităţii unei unităţi economice sub multiplele ei aspecte (tehnice. Departamente. coincide cu exercitarea funcţiunilor sale. condiţiilor de vânzare a produselor şi implicit volumul cheltuielilor. Din manifestarea funcţiei de organizare în toată complexitatea activităţilor circumscrise. a scopurilor urmărite de componenţii săi. Structura organizatorică asigură osatura sistemului managerial. Este vorba de constituirea unor elemente structurale ale unităţii economice cu character de execuţie (de producţie şi de servire) şi funcţionale care să contribuie. tipuri de structuri. gama metodelor şi tehnicilor de management utilizate. Structura organizatorică a firmei este o expresie atât a resurselor umane. configuraţia şi funcţionalitatea sistemului informaţional şi decizional. cât şi a caracteristicilor mediului în care aceasta îsi desfăşoară activităţile.toate acestea determinând modul de folosire a resurselor. mărimea profitulului. atribuţiilor şi sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în subdiviziuni organizatorice. Importanţa deosebită a organizării în desfăşurarea activităţilor din unităţile economice a generat. Rezultatul organizării structurale îl reprezintă structura organizatorică. Ea poate fi apreciată ca un instrument deosebit de important pentru informare şi analiză a organizării conducerii.etc. în vederea asigurării unor condiţii cât mai bune pentru îndeplinirea obiectivelor unităţii economice. Organizarea structurală constă în gruparea funcţiunilor. Structura funcţională poate fi reprezentată grafic prin organigramă. în scopul realizării lor. acţiunilor. economice. de fapt. Importanţa structurii organizatorice rezidă în condiţionarea obţinerii unei profitabilităţi ridicate în firme. servirea acesteia şi la exercitarea funcţiilor managementului. care are rolul de a asigura desfăşurarea în condiţii normale a activităţilor specifice funcţiunilor acesteia şi ale funcţiilor managementului. compartimentelor şi relaţiilor organizatorice dintre acestea. materiale.

Organigramele pot fi grupate astfel: după caracteristici constructive. organigramele pot fi organigrame ordonate rectangular şi organigrame ordonate circular. • organigramele pe funcţii în care se precizează funcţiile ocupate de personalul unităţii. asemenea organigrame întocmite la nivelul unităţii economice se specifică numai conducătorul compartimentului şi se precizează numărul subordonaţilor din fiecare . organigramele pot fi grupate în: generale sau de ansamblu şi de detaliu sau parţiale. a gradului de încărcare a cadrelor de conducere. Organigramele ordonate rectangular au scara ierarhică pe verticală. acestea pot fi detaliate până la elementele primare ale structurii. După sfera de cuprindere a activităţilor. devine mai utilă pentru specialiştiî.Prin intermediul organigramei se pot evidenţia erori de subordonare a diferitelor posturi sau compartimente. În organigramele pe funcţii se poate indica şi numele conducătorului. subordonării şi distribuirii activităţilor pe linii ierarhice. după situaţia pe care o reprezintă. • Organigramele de detaliu reprezintă numai anumite activităţi din organigrama de ansamblu. Cel de-al doilea aspect evidenţiază dificultăţi sporite pentru nespecialişti în formarea unei viziuni de ansamblu asupra modului de structurare a activităţilor în unitatea economică. De regulă. O astfel de organigramă generală care cuprinde întreaga activitate devine greoaie şi inoperantă pentru cei care nu sunt specialişti în domeniu. indiferent de funcţiunile unităţii la îndeplinirea cărora participă. În acest caz organigramele şi posturile de conducere aflate la nivelul unităţii sunt distribuite pe niveluri ierarhice în sens descendent iar compartimentele pe axe rabotate. Pentru instituțiile care au un număr mare de subdiviziuni organizatorice se recomandă alcătuirea unei organigrame cu “axe rabatabile”. după sfera de cuprindere. În elaborarea organigramelor trebuie avute în vedere două aspect contradictorii. După caracteristicile lor constructive. iar posturile şi compartimentele sunt amplasate pe diferite niveluri ierarhice şi poartă denumirea de “rectangular verticală” sau “piramidală”. după conţinut. în acest caz ele poartă denumirea de organigrame nominale. Se elaborează pe compartimente şi prin asamblarea lor se ajunge la o organigramă generală care cuprinde întreaga activitate. În consecinţă se impune o analiză judicioasă a elementelor componente ce urmează a fi cuprinse într-o organigramă de ansamblu astfel încât ea să-şi îndeplinească funcţiile pentru care a fost elaborată. • Organigramele de ansamblu reprezintă grafic principalele componente structurate pe niveluri ierarhice şi asigură o viziune general asupra organizării. Organigramele mai pot fi grupate după conţinutul lor în: • organigrame de structură care definesc poziţia compartimentelor şi posturilor de conducere unele în raport cu altele. Pentru acest motiv se încearcă o simplificare prin eliminarea elementelor de detaliu şi sunt prezentate grafic numai acele elemente structurale care sunt strict necesare. Primul se referă la faptul că o organigramă cu cât este mai completă cu atât va furniza informaţii mai multe despre componentele pe care le reprezintă. Aceste organigrame sunt cele mai frecvente datorită uşurinţei în construcţie şi expresivităţii lor. se pot face aprecieri asupra respectării unor principii generale de elaborare a structurii.

Aceste dreptunghiuri trebuie să conţină anumite informaţii şi se precizează caracteristicile acestora. mai greu de urmărit. autorităţii şi responsabilităţii postului sau compartimentului. • Posturile şi compartimentele ce alcătuiesc un nivel ierarhic sunt distribuite pe acelaşi nivel indiferent de importanţa lor în realizarea obiectivelor generale ale unităţii economice. iar în cele de detaliu sunt precizate totalitatea acestor relaţii.subdiviziune organizatorică. o organigramă reală fiind uneori necesar de elaborat pentru a inţelege modul de funcţionare a unei administraţii publice. Evident. Pentru a putea îndeplini funcţia de instrument de informare. aceasta devine mai completă dar. fiecare având originea într-un post superior iar săgeata într-un post subordonat. Se recomandă ca relaţiile organizatorice de subordonare ierarhică să fie prezentate prin linii continue. organigrama trebuie să respecte anumite reguli printre care : • compartimentele şi posturile de conducere se reprezintă grafic prin dreptunghiuri a căror mărime şi grosime a liniilor trebuie corelată cu importanţa obiectivelor.prin natura sa “politică” (care este partajul puterii? cine depinde de cine?). organigrama formală nu corespunde întotdeauna exercitării concrete a puterii pe teren. • relaţiile organizatorice apar pe suprafaţa organigramei ca o reţea de vectori. În organigramele de ansamblu. Dacă în organigramă sunt prefigurate toate tipurile de relaţii organizatorice. cele de subordonare funcţională prin linii întrerupte. iar celelalte tipuri prin linii distincte precizate în legenda amplasată într-o anumită parte a planşei. în acelaşi timp. Interesul suscitat de organigramă pentru managerii publici se poate explica prin natura funcţională a acesteia (cine ce face? care sunt limitele? care sunt legăturile existente între diferitele subansamble?). de analiză şi cercetare. se redau relaţiile cele mai caracteristice. .

Viceprimarii. precum și îndeplinirea. • întocmește documentațiile pentru deschiderea creditelor bugetare și repartizarea acestora. • întocmește lucrările de fundamentare a propunerilor pentru bugetul anului următor în etapele prevazute de lege. precum și taxe speciale. Direcția buget exercită următoarele atribuții specifice: • colaborează cu compartimentele de specialitate organizate la nivelul sectoarelor în legătura cu elaborarea și execuția bugetului local pe ansamblul municipiului București. în colaborare cu compartimentele de specialitate. • participă la elaborarea analizelor privind dezvoltarea resurselor financiare ale municipiului București: face propuneri. a activităților de elaborare a bugetului local și asigurarea derulării în bune condiții a execuției bugetare. Prezentarea instituției a) Baza legală de înfințare și legile pe baza cărora își desfășoară activitatea Primăria Municipiului București este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. • face propuneri și fundamentează. Secretarul General al municipiului București. în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare. pe care îl conduce și controlează. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București privind aprobarea organigramei și numărului de posturi ale aparatului propriu de specialitate. instituirea de impozite și taxe locale. în condițiile legii. împreună cu aparatul propriu de specialitate constituie o structură funcțională cu activitate permanentă. conform art. împreună cu direcțiile de specialitate. soluționând problemele curente ale colectivității locale. Primarul General este șeful administrației publice locale a municipiului București și al aparatului propriu de specialitate. • fundamentează și face propuneri pentru repartizarea surselor (veniturilor) și cheltuielilor pe bugetele ce compun bugetul local al municipiului București (bugetul CGMB și bugetele sectoarelor). • întocmește proiectul bugetului Consiliului General al Municipiului București și propunerile de rectificare sau modificare a acestuia. constituirea și utilizarea fondurilor publice. în condițiile legii. . Primarul General. denumită Primăria Municipiului București care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile Primarului General. 66(1) din Legea 215/2001. a atribuțiilor ce revin organelor de specialitate ale autorităților locale în legătura cu întocmirea și execuția bugetului local. cererile de alocații pentru municipiul București de la bugetul de stat și/sau alte bugete.CAPITOLUL V: STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ÎN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI 1. b) Profil – obiect de activitate Direcția buget are ca obiect de activitate coordonarea. privind constituirea de noi resurse. contractarea de împrumuturi. • urmărește primirea alocațiilor de la bugetul de stat și de la alte bugete și încasarea veniturilor proprii aprobate pentru bugetul Consiliului General al Municipiului București.

impozitele și alte venituri ce se constituie ca surse ale bugetului Consiliului General al Municipiului București și/ale sectoarelor care nu sunt în competența altor compartimente. analizează și face propuneri. • Cabinetul Viceprimar 1 îndeplinește următoarele atribuții principale: o răspunde de buna desfășurare a activității în cadrul cabinetului Viceprimarului 1. pregatește și expediază corespondența. împreună cu compartimentele de specialitate. întocmește documentele de raportare corespunzătoare. o primește.• • • • • • • • • • efectuează (propune) operațiunile de alocare a creditelor bugetare pe ordonatori în conformitate cu prevederile bugetului aprobat. după caz. în baza competențelor stabilite de Primarul General. o organizează întâlnirile. o asigurarea colaborării dintre compartimentele PMB. organizează și conduce evidența sintetică și analitică a veniturilor bugetului Consiliului General al Municipiului București. regii autonome. condus de un director general și în limita competențelor de doi directori generali adjuncți. privind stabilirea/modificarea tarifelor pentru serviciile pentru care autoritățile locale au competența de aprobare/avizare. 2. o transmite mesaje interne prin sistemul computerizat. Întocmește alte lucrări dispuse de Primarul general și/sau rezultate ca urmare a unor Hotărâri ale Consiliului General al Municipiului București sau alte acte normative specifice. trimestru. în legătură cu proiectele bugetelor regiilor subordonate Consiliului General al Municipiului București. împreună cu compartimentele de specialitate. o redactează documente. Cabinetul Primarului General are ca principale atribuții specifice: o reprezentarea instituției Primarului General în relația cu cetățeanul. persoane fizice și juridice din țară și străinatate. obiecțiunilor. . asistă Viceprimarul în alcătuirea programului zilnic. Structura organizatorică și relațiile cu alte instituții Structura organizatorică a Primăriei Municipiului București cuprinde următoarele compartimente: • Cabinetul Primarului General este un compartiment funcțional din cadrul structurii organizatorice a Primăriei Municipiului București. cât și dintre acestea și alte autorități și instituții ale administrației publice. o înregistrează și clasează scrisorile și cererile. asigură exercitarea controlului financiar preventiv pentru operațiunile în atribuțiile ordonatorului principal de credite privind execuția bugetului Consiliului General al Municipiului București ce se supun controlului. analizează și face propuneri pentru soluționarea contestațiilor. întocmește dările de seamă contabile (bilanț și contul de execuție) precum și contul de încheiere a exercițiului bugetar anual pentru bugetul Consiliului General al Municipiului București. an) cu privire la execuția bugetului Consiliului General al Municipiului București. reclamațiilor contribuabililor cu privire la taxele. alte instituții și organizații. societăți culturale. întocmește lucrările de raportare periodică (lună. analizează și face propuneri. administrația centrală și locală.

o acordă informațiile solicitate de cetățeni. Cabinet Viceprimar 2. către petenți. instituții sau persoane juridice. o transmite mesaje interne prin sistemul computerizat. cărți de referință.• furnizează informații folosind bazele de date. în termenul legal. în termenul legal. în conformitate cu prevederile legale și cu dispozițiile Primarului General. CGMB. o . o sistematizează documentațiile primite la Cabinet Viceprimar și le prezintă în termen util Viceprimarului. în scopul realizării de rapoarte și statistici. cât și cu alte instituții din administrația publică. pregatește și expediază corespondența. o menține legătura cu aparatul executiv al PMB. o analizează și sintetizează informațiile referitoare la activitatea compartimentelor și unităților coordonate de Viceprimar. o transmite documentațiile vizate de Viceprimar către compartimentele și unitățile coordonate. o înregistrează și clasează scrisorile și cererile. o indeplinește și alte sarcini dispuse de conducerea instituției. o redactează documente. asigură circulația informațiilor cerute de Viceprimar. o răspunde de buna desfășurare a activității în cadrul cabinetului Viceprimarului 2. în scopul realizării de rapoarte și statistici. cărți de referință. CGMB. o colectează și prelucrează date în vederea informării eficiente a Viceprimarului. o furnizează informații folosind bazele de date. o indeplinește și alte sarcini dispuse de conducerea instituției. în conformitate cu prevederile legale și cu dispozițiile Primarului General. asigură circulația informațiilor cerute de Viceprimar. asistă Viceprimarul în alcătuirea programului zilnic. o acordă informațiile solicitate de cetățeni. o asigură activitățile de protocol. o sistematizează documentațiile primite la Cabinet Viceprimar și le prezintă în termen util Viceprimarului. o asigură activitățile de protocol. o transmite documentațiile vizate de Viceprimar către compartimentele și unitățile coordonate. o analizează și sintetizează informațiile referitoare la activitatea compartimentelor și unităților coordonate de Viceprimar. instituții sau persoane juridice. o urmărește și controlează stadiul rezolvării lucrărilor și răspunsurilor. o urmărește și controlează stadiul rezolvării lucrărilor și răspunsurilor. o primește. o colectează și prelucrează date în vederea informării eficiente a Viceprimarului. cât și cu alte instituții din administrația publică. referitoare la activitatea specifică. către petenți. o menține legătura cu aparatul executiv al PMB. referitoare la activitatea specifică. o organizează întâlnirile.

o centralizarea și evidențierea rezultatelor acțiunilor de control effectuate. o analizează și face propuneri de repartizare a surselor totale ale bugetului local al municipiului București pe bugete componente. o întocmește lucrările pentru proiectul bugetului Consiliului General al Municipiului București. o controlul stării de salubritate și ecologie urbană. a activității desfășurate de prestatorii de servicii de salubritate autorizați. cu unitățile din subordinea Consiliului General al Municipiului București sau finanțate din bugetul acestuia. Cabinetul Secretarului are ca principală atribuție specifică asigurarea legăturii dintre Consiliul General al Municipiului București. o verificarea și sancționarea faptelor ce prezintă riscuri pentru mediu și sănătatea cetățenilor. o soluționarea petițiilor și sesizărilor specifice activității direcției. Direcția Buget este împărțită în mai multe compartimente. o întocmirea de programe proprii de control pe care le supune spre aprobare Primarului General.. precum și cu cetățenii și administrația publică locală și centrală. . condus de un director executiv și în limita competențelor de 3 directori executivi adjuncti și răspunde pentru activitatea din următoarele domenii: o coordonarea inspecției în domeniul atribuirii spațiilor de locuit sau cu altă destinație și al respectării contractelor în derulare.B. o colaborare cu instituțiile publice locale și centrale pentru soluționarea problemelor de interes public. Direcția buget colaborează cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor. • Direcția inspecție și control general este un compartiment funcțional organizat ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. condus de un director executiv.• Cabinetul Secretarului face parte din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București și este coordonat de către Secretarul General al Municipiului București. o verificarea respectării prevederilor Hotărârilor Consiliului General al Municipiului București și a Dispozițiilor Primarului General. o analizează și face propuneri în legatură cu proiectele bugetelor unităților autofinanțate și ale regiilor autonome de sub autoritatea Consiliului General al Municipiului București. Din punct de vedere al structurii organizatorice. cu alte autorități și instituții. cu celelalte compartimente din cadrul structurii organizatorice a Primăriei Municipiului București.G.M. modificarea sau rectificarea acestuia. o respectarea normelor de disciplină în construcții în conformitate cu prevederile Legii 50/1991 republicată. enumerate mai jos împreună cu principalele lor atribuții: a) Serviciul elaborare și execuție buget: o organizează și coordonează direct lucrările de întocmire a proiectului bugetului Consiliului General al Municipiului București. ca autoritate deliberativă și Primarul General ca autoritate executivă. o controlul calității serviciilor prestate de către regiile aflate sub autoritatea C. o participarea în controale tematice privind activitățile desfășurate de agenții economici pe raza municipiului București. În exercitarea atribuțiilor sale. • Direcția buget este un compartiment de specialitate. compartimentele de specialitate din cadrul aparatului propriu ale Consiliilor Locale ale Sectoarelor municipiului București.

a fondurilor pentru investitțiile aprobate.B. o analizează necesarul de surse.a surselor reprezentând veniturile proprii ale municipiului București. o elaborează lucrările aferente pentru întocmirea raportărilor periodice. inclusiv taxe speciale. o analizează și face propuneri în legătură cu modificarea sau rectificarea cheltuielilor aprobate. o întocmește alte lucrări dispuse de conducerea Primăriei Municipiului București sau conducerea directiei. b) Serviciul venituri. o face propuneri și/sau după caz avizează propuneri pentru impozite și taxe locale. o analizează evaluările transmise de organele de specialitate pentru veniturile proprii ale bugetului local și face propuneri în legătură cu nivelul acestora.M. o analizează fundamentările și îndeplinirea condițiilor legale pentru cererile de cheltuieli de capital cu finanțare parțială sau integrală de la bugetul Consiliului General al Municipiului București. o face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului a cheltuielilor pentru investițiile instituțiilor publice.G. o întocmește documentațiile pentru deschiderea creditelor bugetare și repartizarea acestora. o . pe surse. o analizează propuneri pentru surse alternative de finanțare a unor programe de investiții și alte categorii de cheltuieli. regiilor autonome și societăților comerciale ce se finanțează de la bugetul Consiliului General al Municipiului București în limita surselor cu această destinație posibil de asigurat.M. și bugetele consiliilor sectoarelor . după caz. pentru bugetul local pe ansamblu și pe bugete componente.G.efectuează (propune) operațiunile de alocare a creditelor bugetare pe ordonatori în conformitate cu prevederile bugetului aprobat. o centralizează și analizează cererile de alocare. bilanțului și contului de încheiere a exercițiului. întocmește listele de investiții anexe la proiectul bugetului. o asigură exercitarea controlului financiar preventiv pentru operațiunile în legătură cu alocarea creditelor bugetare aprobate. o elaborează sau. pe categorii. o întocmește documentațiile pentru alocarea fondurilor aprobate pentru bugetul Consiliului General al Municipiului București de la bugetul de stat sau din alte fonduri publice. o fundamentează și face propuneri pentru actualizarea nivelului impozitelor și taxelor locale.a sumelor/alocațiilor de la bugetul de stat și/sau din alte fonduri publice. o fundamentează și face propuneri pentru repartizarea pe bugete componente bugetul C. analizează și avizează propuneri pentru constituirea de noi surse de venituri și/sau suplimentarea celor existente. și bugetele consiliilor sectoarelor . o verifică și urmărește încasarea veniturilor bugetului Consiliului General al Municipiului București ce se realizează prin compartimentele de specialitate organizate la sectoare și prin unitățile din subordinea Consiliului General al Municipiului București și compartimentele de specialitate din aparatul propriu. impozite si taxe: o fundamentează și face propuneri pentru repartizarea pe bugete componente bugetul C.B.

organizat ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. Direcția financiar. Direcția audit public intern răspunde pentru activitatea de audit intern. Direcția venituri este un compartiment de specialitate. unități din sistemul bancar etc. condusă de un director executiv și subordonată direct Primarului General. unitățile subordonate C. precum și organizarea și conducerea contabilității veniturilor. Asigură certificarea proiectelor inițiate în privința realității. • Direcția financiar. o întocmește alte lucrări în sarcina direcției dispuse de conducerea Primăriei Municipiului București și/sau de conducerea direcției. În exercitarea atribuțiilor sale. verifică și centralizează raportările operative cu privire la execuția cheltuielilor bugetului Consiliului General al Municipiului București și a bugetului local pe ansamblu. împreună cu compartimentele de specialitate. Direcția de Trezorerie a Municipiului București. Direcția venituri colaborează cu celelalte compartimente din cadrul structurii Primăriei Municipiului București.. care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice. regularității și legalității și lichidarea cheltuielilor. condus de un director executiv și în limita competențelor de un director executiv adjunct. compartimentele similare din cadrul primăriilor sectoarelor municipiului București. coordonarea și execuția activităților financiare și contabile aferente cheltuielilor Primăriei Municipiului București și a celor specifice execuției bugetului de cheltuieli a PMB. potrivit legii.B. o întocmește alte lucrări în sarcina direcției dispuse de conducerea Primăriei Municipiului București și/sau de conducerea direcției. contabilitate colaboreză cu celelalte compartimente din cadrul structurii Primăriei Municipiului București. condusă de un director executiv. reclamațiilor și cererilor privind acordarea de înlesniri la plata impozitelor și taxelor locale precum și a altor venituri ale bugetelor locale ce nu sunt în competența de solutionare a altor compartimente. o întocmește darea de seamă centralizată a bugetului Consiliului General al Municipiului București și contul de încheiere a exercițiului. În exercitarea atribuțiilor sale. • Direcția audit public intern este o structură de specialitate organizată ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. perfecționând activitățile la nivelul Primăriei o . contabilitate este un compartiment de specialitate. Ministerul Finanțelor Publice etc.G. cu privire la stabilirea tarifelor pentru care autoritatea locală are competența de avizare/aprobare. o analizează și face propuneri pentru soluționarea contestațiilor. o Primește. activitate funcțional independentă și obiectivă. precum și cu Ministerul Finanțelor Publice. o întocmește documentele de raportare corespunzătoare. Direcția financiar. obiecțiunilor.M. c) Biroul raportare executie buget: o organizează și conduce evidența sintetică și analitică a veniturilor bugetului Consiliului General al Municipiului București. compartimentele similare din unitățile subordonate Consiliului General al Municipiului București sau finanțate din bugetul acestuia.analizează și face propuneri. în conformitate cu prevederile legale și normele interne ale PMB. organizat ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. Direcția Venituri are ca obiect de activitate stabilirea veniturilor bugetului local și urmărirea realizării acestora. contabilitate are ca obiect de activitate organizarea. o verifică dările de seamă contabile de la unitățile finanțate de la bugetul Consiliului General al Municipiului București ce depun bilanț și/sau cont de execuție.

etc. o promovează programele cu propuneri în vederea realizării integrării europene la nivel local. o analizează și sintetizează materialele obținute. o întocmește proiecte de hotărâri CGMB și de dispoziții ale Primarului General în domeniul de activitate. o în exercitarea activităților menționate. care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului. cu scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de Primarul General în “Declarația și angajamentul Primarului General al MB în domeniul calității”. ISPA) și Fondurilor Structurale destinate administratiei publice locale. menține și îmbunătățește activitatea de management a calității serviciilor din cadrul tuturor compartimentelor PMB. recomandări. a controlului și a proceselor de administrare. Directia integrare europeană are ca principale atribuții specifice următoarele: o asigură documentarea și elaborarea unor materiale specifice activității de integrare europeană la nivel locală. o întocmește chestionare tip care să permită ordonarea datelor și implementarea pe calculator în vederea prelucrării lor. condus de un director executiv.) care lasă la latitudinea autorităților publice locale elaborarea setului de măsuri pentru aplicarea acestora. o asigură documentarea și pregătirea cadrului juridic și instituțional pentru descentralizarea unor servicii publice la nivelul Municipalității. • Direcția integrare europeană este un compartiment de specialitate din cadrul structurii organizatorice a Primăriei Municipiului București. pentru educarea persoanelor și societății civile cu privire la cunoasterea și aplicarea normelor Uniunii Europene. analiza și întocmirea bazei de date privind actele normative ale Uniunii Europene în domeniile de interes ale administrației publice locale. • Direcția managementul calității coordonează.Municipiului București.. o asigură activitatea necesară armonizării și modernizării structurii și atribuțiilor administrației publice locale. o asigură traducerea materialelor și documentațiilor primite. Fondurilor de Preaderare (Phare. o asigură documentarea și monitorizarea componentelor programelor de finanțare ale Uniunii Europene. o utilizează corespunzator sistemul informatic integrat și cunoaște. precum și furnizarea acestor informații compartimentelor de specialitate și instituțiilor din subordinea Consiliului General al Municipiului București eligibile pentru aceste programe și proiecte. Direcția integrare europeană colaborează și cu entitățile și autoritățile care au atribuții în domeniul integrării europene (Ministerul Integrarii Europene. o asigură documentarea. respectă și aplică prevederile sistemelor de management aprobate în cadrul Primăriei Municipiului București. având o raportare echidistantă față de aceste entități. o inițiază programe și proiecte în parteneriat cu instituții de învaățământ și cu ONG-uri. direcțiile de specialitate ale altor . o elaborează norme de aplicare pentru acele documente ale Uniunii Europene (directive. Ajută direcțiile din cadrul Primăriei Municipiului București și entitățile publice subordonate CGMB să-și îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică.

• Direcția relații internaționale are ca principale atribuții specifice următoarele: o asigură desfășurarea corespunzătoare a acțiunilor Primăriei Municipiului București pe plan extern. termoficare. simpozioane internaționale. transport urban și alte servicii publice de interes local. precum și a altor credite sau împrumuturi similare. • Direcția managementul creditelor externe are ca principale atributii specifice: o coordonează proiectele finanțate din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat. cu organismele și instituțiile interne și externe de interes pentru administrația publică locală. infrastructură rutieră. tratative. inclusiv sistemul de Management al Calității. o promovează imaginea municipiului București pe plan extern prin diverse activități și programe care se desfașoară în țarp și în străinătate. o utilizează corespunzător sistemul informatic integrat și cunoaște. instituții de învățământ și ONG-uri în problematica administrației publice locale). rambursabile sau nerambursabile. respectă și aplică prevederile sistemelor de management aprobate. construcții. cu serviciile de protocol ale Guvernului. Agenția de Dezvoltare Regională. Ministerul Administrației și Internelor. o asigură documentarea. parafarea și modul de aplicare a prevederilor Acordurilor de asistență financiară externă nerambursabilă și alte instituții financiare. ministerelor și Parlamentului. Ministerul Integrării Europene. în vederea îmbunaătățirii performanțelor instituției. o organizează acțiunile de cooperare cu administrațiile publice locale din străinătate. parafarea și implementarea Memorandum-urilor de finanțare nerambursabilă oferite de Uniunea Europenă. . saloane internaționale. o pregătește și participă la protocolul extern al conducerii Primăriei Municipiului București. canalizare. o coordonează managementul integrat de proiect în conformitate cu prevederile acordului de finanțare. având drept scop realizarea obiectivelor proiectului cu maximă diligență și eficiență. expoziții. salubritate. precum și la desfășurarea acțiunilor de protocol extern. convenirea. o desfășoară operațiunile necesare atragerii investitorilor străini în vederea realizării obiectivelor prioritare în domenii de interes municipal. precum și la protocoalele externe ale compartimentelor din cadrul structurii organizatorice ale Primăriei Municipiului București. o în exercitarea activităților menționate.ministere și instituții centrale. respectiv urbanism. convenirea. târguri. o propune compartimentelor PMB și primește de la acestea ofertele privind stagiile de formare. o desfășoară și asigură activitățile legate de prezența Primăriei Municipiului București la întâlnirile bilaterale și reuniunile internaționale. în cadrul organismelor internaționale și a asociațiilor internaționale. cooperarea cu primăriile capitalelor și orașelor mari ale lumii. o urmărește elaborarea și realizarea politicii de finanțare externă. analiza și sinteza materialelor privind reforma instituțională și legislativă a administrației publice locale. Direcția Relații Internaționale colaborează cu direcțiile similare din Ministerul Afacerilor Externe. cooperările internaționale. negocieri ale executivului Primăriei Municipiului București. cursurile de specializare.

în calitate de compartiment emitent. pentru care rambursarea se asigură din bugetul municipalității. cu aducerea imediată la cunoștința conducerii P. pentru instituțiile publice din subordine. stadiul avizării proiectelor sau actelor aflate la alte organisme ale administrației de stat. în funcție de prioritățile strategice. programul de finanțare externă a proiectelor specifice municipalității. prin semnătura celui care le-a întocmit și a directorului. propunerile de decizii care urmează a fi luate în relațiile cu instituțiile financiare internaționale. în conformitate cu prevederile acordurilor de finanțare. cu participarea beneficiarilor finali. asigură asistența în implementarea proiectelor. economicitatea. certifică documentele și actele justificative ce se prezintă pentru obținerea vizei de control financiar preventiv propriu și răspunde de legalitatea. asigură relațiile funcționale cu instituțiile financiare internaționale și cu beneficiarii finali ai împrumutului.. coordonează procesul de elaborare a propunerilor de proiecte finanțabile prin asistența financiară rambursabilă și nerambursabilă și propune Primarului General promovarea lor. propune Direcției Buget includerea în proiectul de buget a fondurilor în valută sau în lei pentru rambursarea creditelor externe contractate sau garantate de stat.M. necesitatea negocierii unor asemenea credite.G.B. urmărește și controlează derularea acordurilor de împrumut și a acordurilor de asistență financiară nerambursabilă. asigură negocierea acordurilor de împrumut sau a celor de finanțare externă nerambursabilă. pe baza strategiei de dezvoltare a municipiului București.. consultând compartimentele de specialitate din cadrul municipalității. . prezintă Primarului General rapoarte privind unele constatări și eventuale nereguli rezultate în urma derulării acordurilor de finanțare externă rambursabilă și nerambursabilă.M. urmărește. în colaborare cu factorii interesați. compartimentele de specialitate din cadrul municipalității și prezintă Primarului General un punct de vedere privind oportunitatea.o o o o o o o o o o o o o o o o prezintă spre aprobare Primarului General. asigură împreună cu Direcția de Integrare Europeană și Direcția Relații Internaționale corelarea pozițiilor delegațiilor române care participă la reuniunile internaționale unde se abordează subiecte din domeniu. cu băncile românești cu care se încheie aranjamente bancare pentru derularea operațiunilor și cu beneficiarii finali ai finanțării externe. regiile autonome și societățile de sub autoritatea C. asigură relațiile funcționale cu instituțiile financiare internaționale finanțatoare.B. precum și a plăților de dobânzi și comisioane în contul acestora. coordonează managementul programelor. urmărește realizarea unei politici unitare de finanțare externă. oportunitatea și realitatea operațiunilor consemnate în documentele prezentate. analizează oportunitățile de obținere a creditelor împreună cu beneficiarii finali. necesitatea. precum și cu alți finanțatori externi. având drept scop realizarea cu maximă operativitate și eficiență a obiectivelor acestora. elaborează. din faza de lansare și până la finalizarea proiectelor finanțate și rambursarea în totalitate a creditelor contractate. cu instituțile românești care participă la realizarea programului.

respectiv de pregătire a documentelor de achiziții (invitația la licitație. asigură monitorizarea contractelor a căror finanțare este asigurată și din credite externe. serviciile și instituțiile publice aflate sub autoritatea CGMB. întocmirea rapoartelor de evaluare. Totodată. Direcția Sisteme Informatice exercită următoarele atribuții specifice: o stabilește strategia de informatizare a administrației publice locale a municipiului București. o stabileăte măsurile pentru implementarea acesteia. propunerea câștigătorului pentru adjudecarea contractului. pe care le transmite finanțatorului extern și instituțiilor centrale implicate în evaluarea acestor rapoarte. evaluarea. o coordonează programele cu specific de informatică pentru primăriile de sector. termenii de referință. stabilirea comisiilor de evaluare a ofertelor. o coordonează activitatea Centrului de Calcul al PMB. naționale și tendințele mondiale în domeniu.acordă asistență Unităților de Implementare a proiectelor constituite pentru pregătirea termenilor de referință corespunzători temelor prevăzute a se realiza în cadrul finanțării externe. asigură informarea personalului din aparatul propriu de specialitate al Consiliului General al Municipiului București cu privire la normele de sănătate și securitate în muncă și exercită controlul asupra respectării acestora. organizarea în condiții de legalitate a structurilor aparatului executiv. • Direcția sisteme informatice are ca obiect de activitate elaborarea strategiei de informatizare a administrației publice locale a Municipiului București și implementarea acesteia. pentru analiza stadiului realizării obiectivelor din acordurile de finanțare și luarea măsurilor. schimbări organizaționale și orientările curente în tehnologia informației în conformitate cu prioritățile locale. transmiterea documentației la finanțatorul extern pentru aprobarea contractului). obținerea la timp a aprobării acestora. o supervizează activitatea de procurare. o avizează programele anuale de activitate ale Centrului de Calcul al CGMB. formarea și perfecționarea profesională a resurselor umane din cadrul aparatului propriu de specialitate. documentația standard pentru organizarea licitației. întocmește rapoarte periodice și anuale. conform prevederilor acordurilor de finanțare și a legislației naționale în vigoare. realizarea sistemului informatic integrat și extinderea acestuia la nivelul administrației publice locale a Municipiului București în vederea integrării în sistemul informatic național. motivarea. la propunerea acestora. încheierea contractului. după caz. în contextul dezvoltării societății informaționale. • Direcția resurse umane are ca obiect de activitate aplicarea legislației privind angajarea. o organizează lunar sau ori de câte ori este nevoie întruniri cu echipele Unităților de Implementare a Proiectelor responsabile de realizarea proiectelor specifice. în vederea realizării unui sistem informatic unitar la nivelul administrației publice locale a Municipiului București. În vederea îndeplinirii obiectului de activitate. regiile. o asigură monitorizarea proiectelor. precum și a serviciilor publice și instituțiilor publice din subordinea Consiliului General al Municipiului București. urmărind încadrarea în termenele convenite cu finanțatorul extern. precum și regulamentul de organizare și funcționare al acestuia. o revizuie periodic strategia de informatizare în funcție de realități. o . o monitorizează și evaluează măsurile de implementare a strategiei de informatizare și stadiul de realizare a acestora. coordonarea derulării acestuia.

52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. • Direcția relații publice și informare are ca obiect de activitate asigurarea legăturii între Primarul General. alte unități. note de fundamentare. Guvernul României. o o . Principalele atribuții ale direcției sunt: o elaborează strategia de dezvoltare urbană a orașului. Viceprimari. coordonează și gestionează Planul de Amenajare a Teritoriului și Planul Urbanistic General al Municipiului București. o propune întocmirea de proceduri pentru optimizarea activităților și a circuitelor/fluxurilor de date. cetățeni etc. serviciile mass.G. referate de specialitate. În vederea îndeplinirii obiectului de activitate Direcția relații publice și informare colaborează cu toate compartimentele din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. pe domeniul său de activitate. 787/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a autorității teritoriale de ordine publică și răspunde de relația cu societatea civilă. o asigură protecția datelor din Sistemul Informatic Integrat. software și comunicații). expoziții și târguri în domeniu IT (tehnologia informației). o coordonează și îndrumă. o inițiază și promovează teme de studiu. nr. Presedinție. în scopul prelucrării unitare a acestora cu sistemul de management al documentelor. din punct de vedere informatic. proiecte de dispoziții și hotărâri în domeniul său de activitate.asigură dezvoltarea și exploatarea Sistemului Informatic Integrat al PMB. o avizează formatul documentelor produse cu mijloace electronice în cadrul Primăriei Municipiului București. o comunică cu celelalte structuri ale administrației publice locale și centrale. administrează. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. o prezintă propuneri privind distribuirea și redistribuirea echipamentelor informatice în funcție de necesitățile concrete și de priorități. compartimentele din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București și instituțiile administrației publice centrale. administrației publice locale. Secretarul general al municipiului București. precum și cu furnizorii de produse și servicii IT (tehnologia informației). resursele umane implicate în realizarea obiectivelor informatice din orice compartiment al Primăriei Municipiului București (personalul care deține echipamente de tehnică de calcul sau exploatează aplicații informatice). Instituția avocatul poporului.media etc. Îndeplinește atribuțiile ce decurg din aplicarea O. simpozioane. o reglementează cadrul de desfășurare a activității informatice și participă la elaborarea procedurilor informaționale și operaționale la nivelul PMB. o asigură și coordonează instruirea utilizatorilor Sistemului Informatic Integrat. • Direcția urbanism și amenajarea teritoriului coordonează activitatea Centrului de Planificare Urbană și Metropolitană Bucuresști. gestionează și menține resursele implicate în realizarea obiectivelor informatice (hardware. precum și cu instituții ale administrației publice centrale și locale. aplicarea Legii nr. nr. agenți economici. o asigură perfecționarea personalului direcției prin participarea la cursuri de specialitate. conform Legii nr. aplicarea H. pentru informarea și soluționarea problemelor ce sunt de competența Primăriei Municipiului București.G.

elaborează. o .M. • Direcția evidență imobiliară și cadastrală are ca obiect de activitate constituirea și gestionarea evidențelor privind imobilele situate pe raza administrativ teritorială a municipiului București.834/1991. o emite.B. Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală stabilește relații de colaborare cu direcțiile P. Arhivele naționale. o inițiază și coordonează organizarea de concursuri de urbanism și amenajarea teritoriului pe domeniul public și privat al Municipiului București.U. Asigură secretariatul și prezintă Comisiei de aplicare a HGR nr. Direcțiile sau serviciile de impozite și taxe locale ale primăriilor sectoarelor 1 – 6 și direcțiile/serviciile de cadastru fond funciar.. a celor cu valoare arhitecturală sau ambientală. coordonează și gestionează regulamentul de urbanism pentru Municipiul București. rețele de TV prin cablu pentru investiții care se realizează pe terenuri care depășesc limita administrativteritorială a unui sector și cele care se realizează în extravilan. o gestionează lista monumentelor istorice. o emite avize pentru zonele construite protejate și monumente.A. Coordonează activitatea de actualizare și întocmire a planurilor topografice sc. o emite avize privind situația urbanistică pentru construcții. rețele de distribuție orășenești.. Guvernul României. în baza documentațiilor de urbanism aprobate. Prefectura Municipiului București și alte instituții administrative centrale/locale. o Cooperează cu primăriile de sector din Municipiul București și cu instituțiile care au atribuții în domeniile urbanismului și amenajării teritoriului.834/1991 dosarele înaintate de societăți comerciale și păstrează dosarele societăților comerciale avizate conform HGR nr. elaborează și propune spre aprobare Consiliului General al Municipiului București proiecte de hotărâri și documentații de urbanism. conform domeniului său de activitate. verifică în teren solicitările de avize. terenuri și echipamente publice. 1:10000. certificate de urbanism și autorizații de construire în conformitate cu prevederile legii. Pune la dispoziția Direcției Sisteme Informatice date grafice și alfanumerice necesare constituirii Bazei de Date Urbane (în continuare notată BDU). o organizează și asigură cadrul desfășurării Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajarea Teritoriului.T. certificate de urbanism și autorizații de construire. Primăriile Sectoarelor 1-6. Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. 1:25000. o inițiază. 1:2000. o redactează și emite certificate de urbanism pentru: rețele ce alimentează diverși consumatori. precum și situația certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire eliberate. 1:15000. o conduce si participă la comisii de specialitate. În îndeplinirea obiectului de activitate.1:500. o emite avize referitoare la prevederile documentațiilor de urbanism privind căile de comunicații și implicațiile pe care acestea le au pentru viitoarea dezvoltare urbană sau edilitară. o participă la activitatea publică a Primăriei Municipiului București în domeniul său de activitate. Arhivele Guvernului României. o inițiază. o furnizează informații privind monumentele și zonele protejate. o participă la rezolvarea reclamațiilor și sesizărilor persoanelor fizice sau juridice referitoare la domeniul sau de activitate. elaborează și propune planul anual de cercetare-proiectare și bugetul de cheltuieli ale D.

activitatea de elaborare a programelor de acțiuni pentru punerea în siguranță din punct de vedere seismic al construcțiilor existente în municipiul București. construcției.culturale.G.C. 60/2001 privind achizițiile publice. finanțării.M. 219/1998 privind regimul concesiunilor. o utilizarea corespunzătoare a sistemului informatic integrat. birouri etc. întocmirea contractelor de concesiune. respectarea și aplicarea prevederilor Sistemului de Management al Calității implementat și aplicat în Primăria Municipiului București. urmărirea executării. aferente constructiilor de locuințe. cu completările și modificările ulterioare. precum și cunoașterea. exploatarea si utilizarea spațiilor de parcare publică de pe teritoriul Municipiului București .U. nr. locuințe. Colaborează la întocmirea inventarului patrimoniului municipalității. elaborează. intocmirea contractelor de vanzare SAD si a actelor aditionale (dupa caz). intreținerii și transferului oricărui bun public pe baza parteneriatului public-privat. Identifică noi proprietăți care ar putea intra în patrimoniul Primăriei Municipiului București și întocmește documentația pentru obținerea numărului cadastral în vederea înscrierii în cartea funciară. aprobată de Legea nr.A. a actelor adiționale și formelor de reziliere a acestora (după caz).R nr. o cunoașterea.G. a actelor adiționale și a rezilierilor acestora (după caz). obiectivelor social .85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. o organizarea procedurilor de concesionare terenuri conform Legii nr. compus din clădiri (spații comerciale.) cu terenurile aferente și terenurile libere care fac parte atât din domeniul public cât și din domeniul privat al municipiului. decontarea și receptia lucrărilor de investiții. pregătirea. spațiilor cu altă destinație.G. o urmărirea clauzelor contractuale pentru contractele de concesiune în primul an de derulare. 212/2002. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale. a contractelor de asociere/colaborare pentru spații cu altă destinație decât aceea de locuință. consolidărilor. 32/1994 privind organizarea. exploatării. redactează și propune spre avizare proiecte de hotărâri Consiliului General al Municipiului București și proiecte de dispoziții Primarului General. În vederea îndeplinirii obiectului de activitate Direcția Invaățământ exercita următoarele atribuții specifice: . • Direcția de investiții are ca obiectiv programarea. întocmirea contractelor de achiziție publică. • Direcția de achiziții și concesionări contracte are ca obiect de activitate: o organizarea procedurilor de achizitii publice pentru toate compartimentele Primăriei Municipiului București conform O. precum și activitatea de contractare a proiectării. contractarea. precum și întocmirea actelor adiționale și a notelor de reziliere la acestea (după caz). respectarea și aplicarea prevederilor sistemului de management al calității implementat și aplicat în Primăria Municipiului București. lucrărilor tehnico-edilitare. monitorizarea acțiunilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic (expertizarea tehnică și proiectarea lucrărilor de consolidare).1:50000 necesare activității municipalității. precum și notele de reziliere ale acestora (după caz).D.B nr. • Direcția învățământ are ca obiect de activitate monitorizarea asigurării condițiilor necesare bunei funcționari a instituțiilor și activităților din sfera sa de acțiune. a contractelor întocmite conform H. Inițiază. o organizarea procedurilor de vânzare a spațiilor cu altă destinație conform Legii nr. o întocmirea fișelor de calcul pentru încasarea contravalorii dreptului de folosință a S. și H.

REBU S. etc.A.G. S. exercită următoarele atribuții specifice: o elaborează.B.A. URBAN S. S. S. CNR – UNESCO.C. Direcția Cultură colaborează cu celelalte direcții și servicii din cadrul Primăriei Municipiului București și coordonează activitatea instituțiilor publice de cultură din subordinea C.C SYSTEMA ECOLOGIC S. APA NOVA S. S. Administrația Lacuri.C.C 3D România S. modernizare și dezvoltare a utilităților publice coordonate de Direcția Utilități Publice. o răspunde. o stabilește și menține relații de cooperare/colaborare cu: Ministerul Educației Cercetării și Tineretului. în vederea îndeplinirii obiectului de activitate.C. S. proiect cofinanțat de Banca Europeană de Investiții.R. • Direcția cultură are ca obiect de activitate monitorizarea asigurării condițiilor necesare bunei funcționări a instituțiilor și activităților din sfera sa de acțiune. respectiv Primarului General al Capitalei.L. în ansamblul programelor susținute de CGMB sau de către Primarul General.L. o dezvoltă și menține relații de colaborare cu organizații neguvernamentale (ONG – uri) care derulează programe educative în domeniu.R.. Parcuri și Agrement București.C.A. • Direcția utilități publice are ca obiect de activitate coordonarea activității societăților și regiilor prestatoare a serviciilor publice după cum urmează: RADET. instituții descentralizate ale administrației centrale la nivelul Municipiului București. UNICEF. În exercitarea atribuțiilor sale.. direcțiile de specialitate din cadrul primăriilor de sector.R.C. Direcția Utilități Publice.C IRIDEX GROUP IMPORT – EXPORT S. EUROTIN – Agenția pentru cooperare europeană în domeniul tineretului.C. în baza strategiei naționale corespunzătoare.R... împreună cu instituțiile sau autoritățile implicate. S.. sistem conform cerințelor standardului SR EN ISO 9001 – 2001. în vederea corelării programelor și inițiativelor în domeniu ale municipalității cu prioritățile.fundamentează măsurile care se propun Primarului General privind asigurarea condițiilor necesare bunei funcționări a instituțiilor și activităților din sfera de acțiune a direcției. o răspunde de implementarea și menținerea Sistemului de Management al Calității în cadrul direcției. în cadrul direcției.A. direcțiile și programele elaborate la nivel local și național. o sesizează conducerii municipalității aspectele negative din activitatea instituțiilor care fac parte din sfera sa de activitate și face propuneri pentru eliminarea operativă a disfunctionalităților constatate. Ministerul Finanțelor Publice.A.L (societățile care administrează depozitele ecologice de deșeuri). de buna cunoaștere și folosire eficientă a sistemului informatic integrat al PMB. ROSAL GRUP S.. Ministerul Sănătății. o . S. SUPERCOM S. COMEXROM S. (sau alte societăți agreate care efectuează prestația de salubritate). o colaborează cu compartimente de specialitate din cadrul PMB în scopul integrării propunerilor de angajamente față de instituțiile din domeniu sau de competență. S.L. LUXTEN LYGHTING (sau altă societate care prestează activitatea de iluminat public). S.M. în special a Proiectului privind Reabilitarea Infrastructurii Școlare în București. o fundamentează măsurile care se propun spre aprobare Consiliului General al Municipiului București. strategia și programele de reabilitare. o răspunde de organizarea și urmărirea implementării proiectelor care vor fi derulate în cadrul direcției.

M. o . Primăriile de Sector. regională. execuție și consultanță. o întocmește Programul de măsuri și acțiuni pentru deszăpezirea și combaterea poleiului în Municipiul București. respectarea și aplicarea prevederilor sistemelor de management aprobate. Departamentele de Specialitate și Direcțiile din Ministere.G. o răspunde de cunoașterea.  participarea împreună cu direcțiile de specialitate la derularea contractelor de proiectare. transportul integrat.P.B. o promovarea relațiilor cu partenerii externi privind dezvoltarea metropolitană. o asigură preluarea. verificarea și prelucrarea informațiilor primite privind asigurarea calității utilităților publice. o colaborează cu compartimentele P.. o Urmărește introducerea sistemului de Asigurarea Calității (AQ) în cadrul direcției. o întocmește Planul de gestionare al deșeurilor din municipiul București. documentațiilor și caietelor de sarcini în colaborare cu instituțiile de specialitate și reprezentanții beneficiarilor. planificare. o întocmește și reactualizează baza de date privind gestionarea deșeurilor solide în municipiul București. o promovează și derulează investițiile prin:  asigurarea realizării temelor. studiilor de soluție.. propune măsuri pentru eliminarea efectelor negative. urmărește și verifică bugetul regiei sau societăților coordonate și transmite propunerile la direcția economică de specialitate. o verifică documentația și elaborează Avizul favorabil în vederea obținerii Autorizației de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice. • Direcția transporturi.  participarea la avizarea studiilor.. studiilor de prefezabilitate. C.B. Inspectoratul de Protecție a Mediului București. drumuri și siguranța circulației – în vederea îndeplinirii obiectului de activitate. o coordonează activitatea C. studiilor de fezabilitate și altor documentații necesare promovării. o răspunde de utilizarea corespunzătoare a sistemului informatic integrat. . o transportul public urban de suprafață . coordonare și urmărire a calității și siguranței procesului de transport. o verifică documentația necesară în vederea autorizării /licențierii societăților de salubritate și igienizare. pentru probleme specifice.T. o analizează cu regiile de specialitate și societățile comerciale disfunctionalitățile sistemelor.elaborează proiectul propriu de buget anual și rectificarea acestuia.  participarea la licitarea și negocierea contractelor pentru realizarea documentațiilor și investițiilor. studiilor de fundamentare. exercită urmatoarele atributii specifice: o coordonarea activităților referitoare la executarea și implementarea "Proiectului privind infrastructura urbană în București". precum și alte instituții etc.M.E.strategie. Prefectură.M. o asigură urmărirea situației tehnico-economice pentru utilitățile publice coordinate.B.

secretariatul comisiei. termoficare. extindere sau reparare privind lucrările de infrastructură (rețelele tehnicoedilitare subterane. cu societățile comerciale și regiile și instituțiile publice deținătoare de rețele. promovarea investițiilor și a lucrărilor de modernizare și întreținere a rețelei stradale. o colaborează cu compartimentele specializate din Primăria Municipiului București. documente operative. o asigură organizarea ședințelor Comisiei de coordonare a proiectării. o asigură întocmirea de documente curente de evidență. situații și sinteze lunare. în vederea supunerii spre aprobare organelor competente. elaborarea metodologiei și licențierea transportului public urban cu taximetre.promovarea Master Plan-ului JICA 2000. o monitorizarea parcajelor la nivelul municipiului București. privind transportul integrat. o promovarea Master Planului privind circulația generală. o strategia de dezvoltare a rețelei stradale – planificare. exercită urmatoarele atribuții specifice: o organizează activitatea de coordonare a proiectării și execuției lucrărilor de infrastructură (rețele tehnico-edilitare și stradale) din Municipiul București. trimestriale și anuale. o o . la sol și aeriene de apă și canal. o sistematizarea circulației rutiere. respectarea termenelor de execuție a acestora. în scopul realizării rețelelor edilitare în cadrul unui program unitar de execuție. o asigură întocmirea autorizațiilor de construire. distribuție gaze naturale. o asigurarea managementului calității serviciilor în transportul public urban. • Direcția coordonare reglementare infrastructură – în vederea îndeplinirii obiectului de activitate. linii de transport în comun cu tracțiune electrică. a condițiilor înscrise în avizele și expertizele de specialitate și a prevederilor avizelor eliberate de autoritățile administrației publice locale și ia măsurile stabilite de lege. o asigură întocmirea și actualizarea Planului cadru investițional al lucrărilor de infrastructură pe o perioadă de 3 ani. reconstruire. o promovarea master planului privind arterele de circulație. o verifică stadiul fizic al lucrărilor de infrastructură (tehnico-edilitare și stradale) autorizate pe teritoriul Municipiului București. o asigură organizarea coordonării execuției lucrărilor de infrastructură (tehnicoedilitare și stradale). poduri și pasaje rutiere. o asigură activitatea de regularizare a taxei de autorizare pentru lucrările de infrastructură autorizate de direcție. o asigură emiterea avizelor și acordurilor pentru respectarea actelor normative locale în vigoare. prin fibră optică. coordonare și urmărire a calității. urmărirea și recepția lucrărilor de infrastructură. pentru execuția. distribuție energie electrică. modificare. maxi-taxi și autobuze. o monitorizarea rețelei stradale. o avizarea propunerilor instituțiilor și serviciilor publice coordonate referitoare la modificarea tarifelor practicate de către acestea. transmisii de date – imagine – voce. a condițiilor impuse prin autorizația de construire și/sau intervenție în domeniul public. precum și rețele stradale) necesare pentru lucrările de pe teritoriul Municipiului București în condițiile legii. telecomunicații.

tuturor administratorilor și/sau deținătorilor de rețele tehnico-edilitare și stradale potrivit competențelor stabilite prin lege. precum și contracte de prestări – servicii și de întreținere specializată. a condițiilor impuse prin Autorizația de Intervenție în domeniul public.B. telefonie. aflate în administrarea directă a Primăriei Municipiului București. o . apă-canal. a Arhivei Electronice a Primăriei Municipiului București. a hotărârilor Consiliului general al Municipiului București și a dispozițiilor Primarului General. urmărește și verifică permanent stadiul fizic al lucrărilor de intervenție pentru remedierea avariilor de pe teritoriul municipiului București. obligațiile de serviciu stabilite prin norme cu caracter general-obligatoriu. o asigură buna funcționare a Sistemului de Management al Calității în conformitate cu standardele: ISO 9001:2001 EN ISO 9001:2000 BS EN ISO 9001 :2000 SR EN ISO 9001 :2001 în cadrul direcției. o asigură întocmirea și promovarea proiectelor de hotărâri ale Consiliului General al Municipiului București și a dispozițiilor Primarului General cu privire la reglementarea activităților specifice. monitorizează și distribuie funcție de cerințele celorlalte compartimente bunuri materiale. Direcția Administrativ Transport exercită următoarele atribuții: o gestionează. calamități ori alte evenimente extraordinare. o propune măsuri pentru îmbunătățirea activității în domeniul rețelelor de infrastructură (tehnico-edilitare și de străzi). ce revin tuturor funcționarilor publici din compartimentele sale funcționale în interesul colectivității locale. o asigură consolidarea organizării și funcționării tuturor activităților grupate după criteriile omogenității și ierarhiei în cadrul ei. o culege informațiile. mijloace fixe și obiecte de inventar. asigură prelucrarea acestora și alcătuirea bazei de date. o face propuneri pentru încheierea de contracte cu furnizorii de utilități (dacă este cazul) și urmărește derularea acestora în ceea ce privește furnizarea de: energie electrică. aplicând legislația aferentă. gaze naturale. integral și la timp. • Direcția administrativ transport are ca obiect de activitate asigurarea efectuării activităților de gospodărire. o asigură creșterea gradului de profesionalism al personalului prin alinierea tuturor activităților la cerințele legislatiei specifice.M. colaborează cu celelalte compartimente din cadrul structurii Primăriei Municipiului București. Pagina de Internet/Intranet a P. în cadrul Primăriei Municipiului București. respectarea termenelor de execuție a acestora. Mesagerie electronică. întreținere-reparații și de deservire. Managementul relațiilor cu clienții. o asigură activitatea de implementare a sistemului informatic integrat pentru managementul activităților din Primăria Municipiului București asigurând date pentru realizarea Băncii de Date Urbane a Bucureștiului. • Direcția protecția mediului și educație eco-civică are în principal ca obiect de activitate punerea în aplicare a politicii de mediu la nivelul Municipiului București. creșterea capacității efective de a rezolva cu responsabilitate. În exercitarea atribuțiilor sale Direcția Administrativ Transport.asigură întocmirea Autorizațiilor pentru lucrările de Intervenție urgentă în cazuri de avarie. Managementul documentelor și a fluxurilor de lucru.

contencios și legislație are ca principale atribuții specifice avizarea actelor de autoritate emise de Primarul General și a actelor o . o solicită compartimentelor din structura Primăriei Municipiului București. conform legislației specifice. spații comune (săli conferințe. răspunde de: echiparea autoturismelor. o coordonează activitatea de pază cu personal specializat (gardieni publici). • Direcția juridic. o completează zilnic registrul de intervenții neplanificate și dă curs rezolvării cât mai urgente a intervențiilor. o urmărește gestionarea bazei de date în vederea achiziționării de bunuri și servicii în conformitate cu prevederile legislative în vigoare. o păstrează și răspunde de cărțile tehnice ale instalațiilor (ascensoare. lichidarea. holuri) în grupurile sanitare și curtea interioară. omologate și sigilate. întocmește "Fișa activității zilnice" la sfârșitul fiecărei luni și o predă la Direcția Financiar Contabilitate. o asigură cu personal specializat întreținerea aparaturii de comunicații în sistemul radio "Bucur". o întocmește planul de prevenire și stingere a incendiilor. Concesionări și Contracte. propuneri de achiziții. evaluare ce va fi transmisă Direcției de Achiziții. o își desfășoară activitatea în conformitate cu cerințele SR EN ISO 9001. o urmărește încadrarea în consumurile specifice de carburanți și lubrifianți a autoturismelor din parcul auto propriu. în conformitate cu normele sanitare și de protecția muncii. o realizează activități specifice privind angajarea. respectând codurile CPSA. hidrofoare. o urmărește rulajul echivalent pentru a putea schimba anvelope și lubrifianți conform normativelor. centralizând cerințele în vederea întocmirii proiectului de buget de venituri și cheltuieli pe care-l transmite Direcției Buget. o respectă declarația și angajamentul Primarului General în domeniul calității. o supraveghează efectuarea curațeniei în spații cu destinația: . cazane de presiune. ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice. atât în interiorul primăriei cât și în exteriorul acesteia. în vederea achiziționării de bunuri și servicii. dotarea cu mijloace de măsurare (corespunzătoare normelor tehnice în vigoare) a consumului.prin personal de specialitate nominalizat prin dispozitii de Primar General face parte din componența comisiilor de evaluare. în conformitate cu prevederile legale. o răspunde de activitatea de curierat și distribuție a corespondenței. urmărind conform registrului de intervenții planificate ca la termenele scadente să se execute reparațiile și întreținerea acestora. o stabilește și răspunde de aplicarea măsurilor privind securitatea și protecția muncii pentru personalul din cadrul direcției.birouri. etc). o asigură cu personal specializat și avizat de organele MAI activitatea de prevenire și stingere a incendiilor. o programează autoturismele la verificările tehnice obligatorii. o realizează grafice de reparații și întreținere curente pentru autoturisme în funcție de kilometri efectuați. o evaluează eficiența derulării contractelor cu furnizorii de materiale și prestări de servicii. de starea lor tehnică.

are ca principale atribuții specifice: o asigură legătura dintre Consiliul General al Municipiului București.B. în diverse dosare date spre soluționare.M. o asigură difuzarea actelor administrative. negociază și avizează toate proiectele de contracte transmise de către direcțiile de specialitate din cadrul PMB.M.B. administrația publică locală și centrală. instituțiilor competente. copii conforme cu originalul de pe documentele din arhivă. o asigură aducerea la cunostința publică (prin afișare. documentele. o întocmește Planificarea anuală. o redactează și editează Monitorul Oficial al Municipiului București. Activitatea serviciilor și birourilor din cadrul direcției va fi coordonată de către trei directori executivi adjuncți. o întocmește planificarea anuală.) a Hotărârilor C. Direcția asistență tehnică a C. și predarea acestora la arhivele statului.. ori de câte ori Primăria Municipiului București. și Dispozițiilor Primarului General cu caracter normativ. Primarul General sau Consiliul General al Municipiului București figurează ca parte. în baza competențelor stabilite de Secretarul General al Municipiului București. Organigrama Primăriei Municipiului București Figura 3: Organigrama Primăriei Municipiului București 22 22. în limita competențelor stabilite prin fișa postului. o asigură cercetarea în arhiva P. o asigură selecționarea documentelor din Arhiva P.• • administrative elaborate în cadrul compartimentelor din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București și totodată. Direcția de redactare și editare a Monitorului Oficial al Municipiului București – principalele atribuții ale direcției sunt următoarele: Selectează. contencios și legislație este condusă de un director executiv. • Direcția administrație publică – principalele atribuții ale direcției sunt următoarele: o asigură înregistrarea în registre speciale a Dispozițiilor Primarului General.22 3. și autoritatea executivă.B.G. și eliberează. site-ul PMB și în Monitorul Oficial al Municipiului București. Direcția juridic. rapoartele semestriale și lunare în domeniul managementului calității. www1.B. reprezentarea instituției în fața instanțelor judecătorești și a altor organe jurisdicționale. ca autoritate deliberativă.G. o coordonează desfacerea către clienți a Monitorului Oficial al Municipiului București. analizează.B. o asigură redactarea sintezelor statistice cerute de conducerea P.pmb. la cerere. rapoartele semestriale și lunare în domeniul managementului calitătii. potrivit legii. datele și informațiile de interes public primite de la institutiile publice din Municipiul București.ro .M.M. de interes general pentru cetățenii municipalității.M. persoane fizice și juridice din țară și din străinătate. o reprezintă instituția Consiliul General al Municipiului București în relația cu cetățeanul. alte instituții și organizații.

postul.Sursa: www1. Modalități de perfecționare a sistemului organizatoric: • delimitarea și dimensionarea corespunzătoare. precum si relațiile care se stabilesc între ele în cadrul și în afara sistemului. se precizează sarcinile și competențele care revin componentelor acestuia. ponderea ierarhică.pmb. Un sistem administrativ se poate organiza sub forma următoarelor tipuri de structuri: structura ierarhic-funcțională. complexitatea și dificultatea obiectivelor. în funcție de volumul. Structura administrației publice – reprezintă configurația internă și relațiile care se stabilesc între componentele sistemului în procesul de realizare a obiectivelor sistemului administrativ. atribuții. structura teritorială. activități. • înființarea/desființarea/comasarea de compartimente funcționale și operaționale. • determinarea necesarului de personal. Poate fi abordată sub două forme: funcțional și teritorial. inființarea/desființarea/comasarea de posturi). • determinarea necesarului de posturi și funcții (și. Alte componente ale structurii organizatorice a sistemului administrativ sunt : nivelul ierarhic. . per total și structura socioprofesională. funcție de natura și caracteristicile posturilor de management și execuție • echilibrarea ponderilor ierarhice ale managerilor amplasați pe același nivel ierarhic. funcțiuni). structura de tip mixt. funcția publică. compartimentul. a componentelor procesuale implicate nemijlocit în realizarea acestora (sarcini. în acest context.ro CONCLUZII Organizarea în managementul public reprezintă un ansamblu de procese prin care se delimitează elementele componente ale sistemului.

și nivelurile ierarhice din cadrul organizației publice. Deoarece organizația publică are drept obiectiv fundamental interesul public și organizarea ei are anumite caracteristici definitori precum acoperirea întregului teritoriu. • . În ceea ce privește forma generată de această tipologie organizațiile publice se pot împărții în organizații înalte. se impun anumite restricții. Organizația publică ca obiect al managementului public există două tipologii de scopuri și anume: organizația de tip birou și organizația de tip firmă. structura tip holding. autoritatea în cadrul organizației publice. organizații plate. vocabularul structurii organizaționale. cât și compexitatea structurală.aplatizarea structurii organizatorice prin reducerea. care este definită ca fiind puterea creată a organizației. structura matricială. Organizarea este o funcție a managementului public. formalizarea funcționării. Pentru a putea studia sistemul organizatoric trebuie avute în vedere mai multe aspecte. asemănarea structurilor. și anume: tipologia structurală. stabilitatea structurală. a numarului de niveluri ierarhice. pe cât posibil. Datorită faptului că organizația publică reprezintă un “un segment special” din tiparul organizațiilor. Un element fundamental al structurii organizaționale este autoritatea. structura divizională. Din punct de vedere al tipologiei structurale o clasificație uzuală ar cuprinde: structura simplă. structurile și rețelele în cadrul organizației publice. structura funcțională.

MARINESCU. București. Ed. POPESCU. I. Bucureşti. Economică. Managementul resurselor umane. Bucureşti. POPESCU IANUARIE. CORBU. 1998. www. București.org. 2003. Academică. www. Ed. Ed. 1977. Bucureşti. ALEXANDRU. București.ro. Economică. A. Fundației „Danubius”. 1998. NEGOITĂ. Ed. G. MANOLESCU. Ed. Introducere în Știința Administrativă. Managementul instituțiilor publice. Fundației „România de Mâine”. Bucureşti. 2007. Comunicarea managerială. CÂNDEA. C. 2003. București. Managementul instituțional și administrativ. Lumina Lex. Ed. Comportament organizaţional.BIBLIOGRAFIE [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] Statutul funcționarului public. Structuri. 1975. Bucureşti. Gestiunea instituțiilor publice. 1999. Analize organizaţionale.EDP. MANDA. 2003. 1999. Editura ASE. 2002 D. Administraţia publică locală din România. Bucureşti. M. G. Ed. Introducere în ştiinţa administrativă de stat. Ed. București. Management. A. Sylvi.pmb. București. Ed. Editura ASE. Management Public. 1996. 2003. Expert. L. Al. R. PROFIROIU. Enciclopedică. I. Legea 188/1999. . Economică. MOLDOVEANU. Galați. Bucureşti . A. ANDRONICEANU. Management public. 1996. I. București. Ştiinţa administraţiei. CORBEANU. Ed. P. 1999. POPESCU.institutii-publice. JOHNS. mecanisme şi instituţii administrative. OROVEANU. I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful