You are on page 1of 63

Dreptul comunicării

NOTE DE CURS

1. Dreptul comunicării: definiţie şi izvoare. Dreptul comunicării ca ramură de
drept
2. Principiile dreptului comunicării
3. Norme juridice interne şi internaţionale referitoare la libertatea de
exprimare
4. Norme juridice privind accesul la informaţiile de inters public
5. Norme juridice privind comunicarea audiovizuală
6. Norme juridice privind comunicarea publicitară
7. Norme juridice privind respectarea demnităţii umane şi a dreptului la
propria imagine în comunicarea publică
8. Norme juridice referitoare la dreptul la replică şi rectificare
9. Norme juridice referitoare la dreptul de autor

1

Dreptul comunicării
Curs 1

Dreptul comunicării: definiţie şi izvoare.
Dreptul comunicării ca ramură de drept

Dreptul poate fi definit ca ansamblul regulilor de conduită instituite sau
sancţionate de către o autoritate publică recunoscută de comunitate, de obicei
statul, care exprimă voinţa şi interesele comune, generale, reguli a căror aplicare
este realizată de bunăvoie şi, în ultimă instanţă, prin forţa de constrângere a
acestei autorităţi, de obicei a statului.
Dreptul pozitiv, în înţelesul de ansamblu al normelor juridice în vigoare ca
sistem etatic de drept, este variabil spaţio- temporal, stând sub anumite condiţii
de configurare; prin urmare, fiecare drept pozitiv are ca finalitate justiţia, ceea ce
dă unitate sistemului dreptului. Fireşte, fiecare convieţuire comunitară concretă
este relevantă printr-o mentalitate, un anumit fel de a vedea şi înţelege lumea, un
mod propriu de a recepta conduitele, faptele şi relaţiile sociale, la care dreptul ei
pozitiv trebuie să răspundă. Este greu de crezut că destinatarii normelor juridice
s-ar conforma conţinutului acestora fără să se preocupe de ceea ce le justifică să
fie, fără să considere că merită respectat.
Este important să sesizăm deosebirea între sistemul dreptului şi sistemul
de drept. Sistemul dreptului este subsistemul sistemului social alcătuit din
ansamblul normelor juridice, sistematizate în instituţii şi ramuri, care
reglementează conduita persoanelor, a căror respectare poate fi asigurată, la
nevoie, prin forţa coercitivă a autorităţii publice reglementatoare, recunoscută de
societate. Sub această definire sistemul dreptului ar coincide cu definirea
dreptului obiectiv în dinamica sa. Prin urmare, normele juridice dintr-un stat se
integrează într-un sistem unitar, cu toată diversitatea lor care izvorăşte atât din
marea varietate de relaţii sociale ce constituie obiectul reglementării cât şi din
necesitatea unor forme diferenţiate de realizare a voinţei legiuitorului. Normele

2

juridice se află în relaţii de interdependenţă ce le conferă coeziunea necesară şi
funcţionalitate.
Sistemul de drept este ansamblul normelor juridice în vigoare într-un stat,
a cărui dinamică este legată de dinamica statului şi a cărui structură nu este în
mod necesar aceeaşi cu a sistemului dreptului.
Sistemul de drept este legat de existenţa autorităţii publice, pe când
sistemul dreptului este legat de existenţa normativă a societăţii. Definind statul ca
autoritate publică recunoscută, legiuitoare şi organizatoare a dreptului, sistemul
de drept revine a fi, în primul rând, un sistem de legislaţie; în acesta principalele
ramuri ale sistemului dreptului sunt sistematizate în coduri – civil, penal,
administrativ, comercial etc. – ca acte normative organizatoare a normelor
juridice, după obiectul lor (generale – aplicabile întregii ramuri; speciale –
aplicabile unei secvenţe din ramură, cum ar fi de exemplu normele referitoare la
persoană, normele aplicabile la contracte); în sistemul de drept mai întâlnim acte
normative exterioare codurilor, dar cu care se corelează şi se completează.
Sistemul dreptului are următoarele trăsături principale:
- dreptul este o totalitate de norme juridice; ca elemente de bază ale sistemului
dreptului, normele juridice se comportă ca “părţi” în raport cu “întregul”, dar şi
ca “subsisteme” în raport cu propria lor structură. Se constată o conexiune
între norme, ce încheagă diversitatea în armonie;
- sistemul dreptului este un sistem deschis, dinamic, aflându-se într-un proces
de permanentă devenire;
- structura sistemului dreptului apare ca o totalitate complexă şi unitară de
interacţiuni între ramurile de drept, dar şi între acestea şi întreg;
- ramurile dreptului nu reprezintă simple configuraţii în sistem, prin a căror
însumare se obţine sistemul. Acesta, ca totalitate, este un fenomen complex,
ireductibil la părţile componente;
- în interiorul sistemului dreptului există o ordine ierarhică a subsistemelor
sale, adică a ramurilor de drept, dreptul constituţional fiind o ramură
structurantă faţă de toate celelalte, pentru că sursa hotărâtoare a normelor

3

existând numai ca părţi ale unui întreg cu proprietăţi specific sistematice. Scopul normelor juridice este asigurarea convieţuirii sociale. folosind aceeaşi metodă sau complex de metode. prin funcţiile lor corelate şi interdependente. De exemplu. . care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific (obiect).sistemul dreptului este un sistem organizabil. cele care reglementează proprietatea – instituţia dreptului de proprietate etc. orientând comportarea oamenilor în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale potrivit idealurilor şi valorilor ce guvernează societatea respectivă. dreptul nefiind numai un receptacul al mutaţiilor social. prin activitatea normativă desfăşurată de către organele statului. Instituţiile juridice desemnează totalitatea normelor juridice care reglementează anumite categorii (grupe unitare) de relaţii sociale. normele juridice care reglementează căsătoria formează instituţia căsătoriei. care este reglat din afara sa. ci şi un factor de impulsionare a lor.ramurile de drept Normele juridice reprezintă elementul constitutiv fundamental al dreptului.instituţiile juridice . Prin legăturile sau conexiunile directe şi indirecte între ele. bazându-se pe anumite principii comune. a căror respectare este asigurată la nevoie prin forţa coercitivă a statului. .economice şi politice din societate. normele juridice îşi dezvăluie natura sau caracterul lor sistematic. generând astfel categorii aparte de raporturi juridice. ce pot fi definite ca reguli de conduită.sistemul dreptului are funcţii caracteristice care îi dezvăluie esenţa. Ramurile de drept reprezintă ansamblul distinct de norme juridice şi instituţii juridice legate organic între ele. 4 . acestei ramuri de drept este chiar legea fundamentală (Constituţia) care se regăseşte în vârful piramidei actelor normative. Componentele de sistem ale dreptului sunt: . instituite de puterea publică sau recunoscute de aceasta.normele juridice .

Dreptul obiectiv desemnează totalitatea normelor juridice. dar şi în cel privat. legislaţia rurală etc). dreptul constituţional domină.şi raporturilor dintre ele. dreptul financiar. colectivităţile publice şi raporturile lor cu persoanele particulare. dreptul procesual penal). dreptul comercial. Dreptul ca şi concept are două accepţiuni: drept obiectiv şi drept subiectiv. În sistemul dreptului contemporan distingem ca ramuri de drept. a colectivităţilor publice. criteriul subiectiv – metoda de reglementare care reprezintă ansamblul de tehnici. Acesta cunoaşte o tradiţională diviziune în: drept public şi drept privat. De exemplu. dreptul internaţional privat etc. Distincţia între ramurile de drept se face ţinând seama de două criterii: criteriul obiectiv. comercial) şi invers (anumite situaţii de publicizare). dreptul comercial). 5 . În dreptul privat. existenţa unui drept mixt (dreptul muncii. legislaţia socială. Din raţiuni teoretice şi practice se produc imixtiuni ale dreptului în viaţa publică (sectorul industrial. dreptul penal. dreptul financiar. procedee prin care se dirijează conduita umană pe o cale socialmente utilă. S-a conturat. dreptul familiei. metoda egalităţii părţilor (în dreptul civil. În dreptul public. considerat ca un criteriu fundamental. dreptul administrativ. metoda autoritară (în dreptul constituţional). Metoda reflectă voinţa legiuitorului. În dreptul privat se includ: dreptul civil. dreptul internaţional public. dreptul civil are preeminenţă şi constituie dreptul comun faţă de dreptul comercial sau faţă de orice ramură de drept privat. În dreptul public se includ: dreptul constituţional. Distincţia dintre dreptul public şi dreptul privat nu trebuie absolutizată. metoda subordonării (în dreptul administrativ. de asemenea. atunci când aceste raporturi privesc prerogativele subiectelor de drept public. operaţii. respectiv interesul forţei politice care conduce societatea. Dreptul privat cuprinde normele juridice aplicabile persoanelor particulare – fizice sau juridice. Dreptul public este dominat de interesul general şi de aceea în raporturile juridice de drept public prevalează voinţa statului. ramurile corespunzătoare diviziunii în drept public şi drept privat. 1. Dreptul public cuprinde normele juridice care vizează statul.obiectul reglementării juridice (specificul relaţiilor sociale).

Obiectul dreptului comunicării îl reprezintă relaţiile sociale de transmitere a informaţiilor considerate ca fiind cele mai importante pentru: individ. al autorului unei opere de a autoriza comunicarea operei sale către public – aspect ce vizează doar un aspect al comunicării sociale. cât şi dreptul privat sunt părţi ale sistemului dreptului ce au trăsături particulare. în cazul în care intră într-un raport juridic determinat. societate. Lato sensu. În relaţiile de comunicare care se stabilesc între: individ. dar şi trăsături comune. În sens strict. Această idee este exagerată. iar Legea nr. deoarece atât dreptul public. 6 . societate. 8 /1996 foloseşte expresia dreptul de comunicare publică în sensul unui drept exclusiv. autoritate. media şi care necesită o reglementare juridică. considerându-se că din moment ce dreptul privat cuprinde reguli aplicabile subiectelor egale între ele. dreptul subiectiv este prerogativa (avantajul. Dreptul comunicării cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale ce se formează în cadrul comunicării directe sau indirecte dintre indivizi şi vizează: individul. acestea nu se pot aplica şi în raporturi de drept public. societate. Dreptul comunicării contribuie la realizarea celorlalte drepturi şi libertăţi ale omului. Dreptul subiectiv are două înţelesuri. privilegiul acordat de lege) unui subiect de drept concret de a avea o conduită sau de a pretinde o conduită celorlalte subiecte de drept. media şi autoritate. Câteodată se face o separaţie rigidă. morale şi juridice. desemnează totalitatea drepturilor subiective care decurg din dreptul obiectiv în vigoare în care sunt consacrate generic. În cadrul anumitor relaţii sociale s-au stabilit drepturi şi obligaţii cu valoare juridică (a căror respectare se asigură prin sancţiuni juridice) care privesc pe fiecare dintre cei patru actori principali ai unei comunicări sociale: individ. autoritatea publică şi societatea. agentul media. în scopul valorificării sau apărării unui interes protejat prin dreptul obiectiv în vigoare. autoritate şi media – apare un complex de relaţii sociale care se desfăşoară conform unor reguli deontologice. 2.

Astfel că Francis Balle defineşte media ca un echipament tehnic care permite indivizilor să comunice între ei expresia gândirii lor. d) Ordonanţele de Urgenţă emise de Guvernul României. g) Instrucţiunile. imprima liber. inclusiv gestul şi vocea. Izvoarele dreptului comunicării pot fi considerate: a) actele juridice internaţionale la care a aderat România: declaraţii. scrie. indiferent care ar fi forma şi finalitatea acestei expresii. libertăţi. responsabilităţi. Izvoarele dreptului comunicării Izvoarele dreptului comunicării sunt normele juridice în care sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile individului. 7 . de a primi şi de a răspândi. informaţii şi idei prin orice mijloace de exprimare. Unii autori vorbesc despre dreptul multimedia. ceea ce împiedică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta. drepturi. b) Constituţia României. 11 următoarele: libera comunicare de gânduri şi de opinii este unul dintre drepturile cele mai preţioase ale omului. Alţi autori consideră că media cuprinde nu numai mijlocul tehnic al unei comunicări. Declaraţia Drepturilor omului şi cetăţeanului prevede în cadrul comunicării sociale. ci şi comunicarea însăşi cât şi instituţiile sociale care intervin într-un astfel de proces. tratate. 19 următoarele: orice persoană are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare. în cazurile determinate de lege. societăţii. f) Ordinele. obligaţii. e) Hotărârile Guvernului. iar răspunderea trebuie să fie numai în cazurile determinate de lege Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 (la care şi România a aderat) prevede la art. autorităţii şi media în domeniul comunicării. Declaraţia Drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789 prevede la art. h) Regulamentele şi actele administrative ale autorităţilor publice locale. convenţii. orice cetăţean poate deci vorbi. c) Legile adoptate de Parlamentul României. rezoluţii. fără a se ţine seama de graniţe. cu condiţia să răspundă de abuzul acestei libertăţi. prin media înţelegând totalitatea mijloacelor de expresie.

libertatea conştiinţei (art. raţionale. Dreptul comunicării. c) dreptul de acces la sursele de informare. ca ramură a dreptului public. g) dreptul la propria imagine. libertăţi şi obligaţii. b) dreptul de a fi informat. precum: ocrotirea vieţii intime. dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (art. secretul corespondenţei (art. la viaţă privată. constituie totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale care se formează în cadrul comunicării. 52) etc. Literatura de specialitate menţionează un conţinut al dreptului la informaţie care este structurat după cum urmează: a) dreptul de a informa. autorităţilor publice şi media în structura diferitelor drepturi. Corelaţia dreptului comunicării cu alte ramuri ale dreptului Dreptul comunicării este ramură a dreptului public. k) dreptul la selecţii vitale (la non-informare). h) dreptul la intimitate. e) dreptul de a-ţi face cunoscută informaţia. m) dreptul la toleranţă şi demnitate. la respectul convingerilor şi credinţelor. familiale şi private (art. 8 . care s-a impus în ultimul timp în societatea informaţională. Constituţia României din 1991 cuprinde dispoziţii şi reglementări privind drepturile şi obligaţiile individului. d) dreptul de a verifica informaţia. al valorilor sociale. l) dreptul la verificarea informaţiei. j) dreptul la apărarea surselor de informare (secretul profesional). 26). 28). Dreptul la informaţie se distinge mai mult ca metodă informativă de protecţie şi de promovare a persoanei şi a personalităţii. naţionale şi universale. 29). care are anumite particularităţi. f) dreptul la răspuns la replică. i) dreptul la confidenţialitate. societăţii.

e) dreptul de a asculta. Se conturează trei categorii fundamentale de drepturi: 1) drepturile individului. dreptul la viaţă privată. drepturi care au existenţă de sine stătătoare: dreptul la confidenţialitate. h) dreptul de a te exprima în scris (ziare. şi anume: 1) dreptul de a comunica. mijloc de acces şi de participare care implică obligaţii şi responsabilităţi. iar dreptul la informaţie este o parte a dreptului comunicării sociale. i) dreptul de a te exprima printr-un mijloc artistic (carte. Dreptul comunicării nu se poate reduce la dreptul la informaţie. 3) drepturile statelor în comunicarea pe plan extern. următoarele drepturi: f) dreptul de a vedea. j) dreptul la selectivitate (dreptul la noncomunicare – cea mai nuanţată contribuţie la teoria informaţiei. În evoluţia aspiraţiei oamenilor la comunicare există trei etape. film). 9 . 2) drepturile mass-media (ale instituţiilor comunicării). care cuprinde libertatea de a informa pe ceilalţi şi de a fi tu însuţi informat. susţinând totodată că acestea includ: a) dreptul de a te exprima. televiziune etc. 3) dreptul de comunicare – ca posibilitate de interacţiune şi de dialog. d) dreptul de a răspunde. dreptul la intimitate. Unii autori vorbesc de dreptul la informaţie şi comunicare. între acestea neexistând egalitate. văzut ca libertate de opinie şi de exprimare.). Trebuie să avem în vedere şi faptul că dreptul la informaţie nu include toate drepturile prezentate anterior. g) dreptul de a fi văzut. reviste) sau prin imprimare fonică şi video (radio. 2) dreptul de a comunica extensiv. b) dreptul de a fi înţeles. c) dreptul la răspuns. Alţi autori adaugă la drepturile menţionate anterior. din perspectiva comunicării prin presă). dreptul la propria imagine etc.

3) Drepturile statelor în comunicarea pe plan extern: a) dreptul de a informa (oricare altă ţară. e) dreptul la libera mişcare (deplasarea). Obligaţia este legătura recunoscută sau impusă de societate prin intermediul legii. cât şi prin cele publice. d) dreptul la asociere şi instruire. Drepturile informaţiei şi comunicării pot fi clasificate după cum urmează: 1) Drepturile individului: a) Libertatea de opinie şi de exprimare. prin care acesta este ţinut ca în spiritul binelui şi al echităţii. unui subiect obligat faţă de alt subiect îndrituit. de a nu face ceva care să stânjenească libertatea. b) dreptul de a fi informat. 2) Drepturi specifice instituţiilor mass-media: a) accesul la sursele de informare. respectiv. d) libertatea opiniei şi a exprimării. persoana fizică sau juridică şi autoritatea publică. dar şi obligaţii de a face adică de a apăra libertatea. 10 . e) dreptul de a fi informat. f) obligaţia de a asigura corecta informare a opiniei publice. să nu facă. c) dreptul de a informa. g) asigurarea circulaţiei libere şi echilibrate a informaţiei. ori dreptul presupune obligaţii corelative atât de a face cât şi de a nu face din partea a două categorii de subiecţi. c) dreptul de răspuns. să dea sau să nu dea ceva. g) accesul la sursele de informare. numai obligaţii corelative de a nu face ceva care să stânjenească libertatea. deoarece: a) informaţia nu poate să aibă drepturi şi obligaţi. şi la nivel planetar). potrivit acestuia sub sancţiunea constrângerii statale. iar din partea autorităţilor publice. d) dreptul de a întreba şi de a primi răspunsuri. Unii autori consideră că exprimarea drepturile informaţiei este inexactă din punct de vedere juridic. obligaţii corelative. e) respectul sursei de informare (confidenţialitate). b) libertatea opiniei şi a exprimării. atât prin mijloacele mass-media private. c) dreptul de a informa. Libertatea presupune din partea uneia sau mai multor persoane. să facă. f) dreptul de liber schimb al valorilor culturale. b) dreptul de rectificare. b) se pune semnul egalităţii între drept şi libertate. h) promovarea integrităţii culturale. în general. f) protecţia vieţii private.

11 . 31 alin. respectiv: persoana. dreptul la informaţie este definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public. atunci când este obligat nemijlocit. adică: obligaţii de a face sau a nu face ceva din partea celorlalţi. c) drepturile şi obligaţiile agentului media în domeniul comunicării. care sunt libertăţi fundamentale şi nu se confundă cu dreptul la informaţie. Deosebirea este evidentă atunci când întâlnim reglementările: libertatea de a primi informaţii este garantată şi dreptul la informaţie este garantat. autorităţile. Or. şi obligaţia de a face ceva corelativ dreptului. d) drepturile şi obligaţiile societăţii în domeniul comunicării. fiind circumscris numai la informaţiile de interes public nu şi la cele de interes privat. Dreptul la informaţie include şi obligaţia autorităţii de a informa. Dreptul presupune tot ceea ce conţine libertatea şi în plus. La art. de a-l obliga pe cel obligat. iar autorităţilor le revine obligaţia de a face adică de a apăra dreptul. instituţiile publice şi societatea. În Constituţia României. ceea ce nu este valabil şi pentru libertatea de a primi informaţia. La baza dreptului comunicării stau libertatea de opinie şi libertatea de exprimare. cuprinde şi dreptul la informaţia de interes privat deţinută şi de altă persoană decât autoritatea publică. în anumite limite. media. obligaţie constituţională pe care o au numai autorităţile publice care deţin informaţii de interes privat nu şi alte organizaţii sau instituţii private. Dreptul comunicării este ştiinţa care studiază drepturile şi obligaţiile agenţilor comunicării. Normele juridice ale dreptului comunicării se structurează în norme care conţin: a) drepturile şi obligaţiile persoanei în domeniul comunicării. în domeniul comunicării. dreptul comunicării. 2 Constituţia prevede obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal . b) drepturile şi obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în domeniul comunicării. obligaţia de a face ceva din partea celorlalţi corelativ dreptului.

d) respectarea ierarhiei actelor juridice (art. dar nu încălcată. 2) Principiul egalităţii în drepturi care presupune: a) toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. just şi legitim. În dreptul comunicării se aplică următoarele principii: 1) Principiul legalităţii care presupune: a) recunoaşterea ca valori supreme. juridice. Dreptul comunicării Curs 2 Principiile dreptului comunicării În instituirea normelor juridice specifice dreptului comunicării trebuie respectate anumite principii. b) nu trebuie să existe privilegii sau discriminări în faţa responsabilităţii morale. se cauzează inevitabil şi daune colaterale. acestea ar trebui să fie cât mai mici posibil. c) orice lege poate fi criticată. ordinare şi actele normative emise în baza acestora. legii şi dreptăţii. e) identificarea surselor de rea- credinţă şi tratarea acestora sub rezerva necesară (a îndoielii. c) atunci când în activitatea legală de comunicare în slujba adevărului. a dreptăţii. c) nimeni nu este mai presus de lege. legal. 3) Principiul bunei-credinţe care presupune: a) exercitarea drepturilor şi libertăţilor fără a urmări sau a accepta încălcarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale celorlalţi. b) activitatea de comunicare socială să se desfăşoare prin procedee şi mijloace permise de legi legitime democratice. d) excluderea manipulării. sociale. a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. b) buna-credinţă este opusul relei credinţe. indiferent că sunt sau nu autorităţi publice. pentru nici o persoană şi nici pentru organele statului sau orice fel de funcţionari publici sau privaţi. a neîncrederii etc). a verificării. în sensul că sunt şi trebuie să fie la fel de responsabili juridic şi social. 51 din Constituţie). care se regăsesc în normele care reglementează instituţiile dreptului. legi organice. deci este de bună credinţă cel care prin activitatea sa crede că serveşte un scop nobil. care sunt reguli de bază general valabile. 12 . toţi sunt responsabili în faţa şi în condiţiile legii. consacrate în Constituţie.

b) libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea. b) mijloacele de informare în masă. 31 alin. la ură naţională. 5) Principiul corectei informări a opiniei publice (art. iar atunci când anumite informaţii îndoielnice sunt aduse la cunoştinţă publicului. deci trebuie căutat pe ce se fundează ceea ce se pretinde că este adevărat. trebuie calificate ca atare: zvon. 31 alin. rasială. 2 din Constituţie). 13 . informaţii neverificate. 2 şi 4 din Constituţie) care presupune: a) autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal (art. la separatism teritorial sau la violenţă publică. care este unic. c) excluderea minciunii. e) nici o publicaţie nu poate fi suprimată. c) cenzura de orice fel este interzisă.4 din Constituţie). 31 alin. informaţii verificate etc. 6) Principiul libertăţii de exprimare care presupune: a) libertatea de exprimare în cadrul privat este nelimitată. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste limite nu pot fi determinate decât prin lege. onoarea. sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice (art.4) Principiul adevărului care presupune: a) stabilirea adevărului. b) verificarea informaţiilor înainte de a fi făcute public. îndemnul la război de agresiune. incitarea la discriminare. informaţii îndoielnice. de clasă sau religioasă. c) libertatea de exprimare este limitată de Constituţie care dispune că sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii. precum şi manifestările obscene contrare bunelor moravuri. d) libertatea presei. b) adevărul izvorăşte din realitate. 7) Principiul libertăţii în general care presupune: a) libertatea constă în posibilitatea de a face tot ceea ce nu dăunează celuilalt: exerciţiul drepturilor naturale ale fiecărui om nu cunoaşte decât acele limite care sunt necesare altor membrii ai societăţii pentru a se bucura de aceleaşi drepturi. publice sau private. care implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. b) libertatea de exprimare în public este inviolabilă şi limitată numai prin şi în baza Constituţiei atunci când se protejează drepturile şi libertăţile fundamentale ale celorlalţi şi în condiţiile prevăzute de Constituţie.

şi numai de organele şi persoanele abilitate de lege.8 din Constituţia României până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. dacă nu mai există o altă posibilitate legală.. se exclud alte acte normative. 6 alin. a sănătăţii ori a moralei publice. arestare şi reţinere ilegală. deci nu poate suprima dreptul sau libertatea. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului : orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. represiune nedreaptă. Restrângerea exercitării unor drepturi sau ale unor libertăţi este o excepţie care se face numai în cazurile şi cu procedurile prevăzute strict de Constituţie. Art. Prezumţia de nevinovăţie presupune următoarele: a) o persoană poate fi acuzată numai în limitele legii. a ordinii. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. după caz. Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. precum: hotărâri de Guvern. desfăşurarea instrucţiei penale. insultă. Potrivit art.. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. d) trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. orice acuzaţie în afara acestor limite intră sub incidenţa codului penal şi al legilor penale: purtare abuzivă. c) numai în anumite cazuri strict precizate de Constituţie: apărarea siguranţei naţionale. În orice comunicare trebuie respectată această prezumţie. persoana este considerată nevinovată. 23 alin. a ordinii. pentru: apărarea siguranţei naţionale. referirea la aceste persoane nu se face cu calificativul de 14 . 7) Prezumţia de nevinovăţie – potrivit art. Restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi se face numai în următoarele condiţii: a) numai prin lege. a sănătăţii ori a moralei publice. desfăşurarea instrucţiei penale. ordine ale miniştrilor etc. calomnie. pe bază de probe şi indicii de vinovăţie. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. ci numai limita exercitării acestora. 53 din Constituţie prevede următoarele: Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. b) numai dacă este necesar. ultraj etc.

opinie. sarcina administrării probelor o are persoana care acuză. excluderea 15 . ce apar în domeniul dreptului comunicării sociale. e) responsabilitatea faţă de surse şi a surselor faţă de agentul media.. b) responsabilitatea societăţii faţă de agentul media. a funcţionarului şi autorităţii publice în dreptul comunicării sociale. violator. care trebuie să o realizeze cu respectarea procedurilor legale. precum: a) responsabilitatea jurnalistului faţă de societate şi faţă de cetăţean. b) persoana nu este obligată să-şi probeze nevinovăţia. aceasta presupune o distincţie clară între informaţii. în cazul acţiunilor directe la instanţă (insultă. 9) Principiul imparţialităţii şi obiectivităţii este un alt principiu al dreptului comunicării sociale şi presupune: a) independenţa agentului media şi protecţia acestuia. c) în investigaţii şi anchete aplicarea principiului contradictorialităţii şi consultarea părţilor este obligatorie. ci numai cu prezumtivul asasin. d) prezentarea şi transmiterea informaţiilor obiectiv şi imparţial. împreună cu instanţa. pentru că altfel riscăm să devenim subiecţi ai calomniei. violator. ucigaş etc. Aceasta înseamnă responsabilităţi şi răspunderi pentru toţi subiecţii raporturilor juridice sau morale.).. c) responsabilitatea autorităţii publice faţă de agentul media. credinţă. 8) Principiul responsabilităţii şi răspunderii presupune instituirea de responsabilităţi şi înfăptuirea răspunderilor atunci când se încalcă regulile dreptului şi deontologia comunicării. calomnie prin presă. fiind prezumată ca nevinovată până în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (se consideră că o hotărâre este definitivă atunci când nu a fost atacată cu recurs sau când au fost respinse apelul sau recursul). b) relaţii principale nediscriminatorii între autorităţi şi agenţii media.. a cetăţeanului. sau presupusul . ucigaş. c) sarcina administrării probelor de vinovăţie o are autoritatea abilitată a statului. hoţ etc.. cetăţean şi autorităţi. lovire etc. d) responsabilitatea şi răspunderea juridică a agentului media.infractor criminal.

Obiectivitatea în relatarea ştirilor denotă experienţă şi profesionalism şi constituie un standard de performanţă. d) protejarea corespunzătoare a agentului media faţă de orice presiune.manipulării şi un respect pentru libertatea gândirii. a opiniilor precum şi a credinţelor. parţială a unei informaţii. proteste. reclamaţii. după cum se ştie prezentarea subiectivă. deturnarea interesului public. c) presiunile instituţiilor politice. Trebuie să se facă distincţie între: a) reportajul de ştiri. iar titlurile de ziar trebuie să aibă o acoperire deplină în conţinutul articolelor pe care le cuprinde. fără a da celui învinuit şansa unei replici. cât şi faţă de patronajul politic. manifestate prin sugestii. care trebuie să fie imparţial şi să prezinte în mod obiectiv toate aspectele problemei. utilaje. Mediile de informare nu trebuie să facă publice învinuiri neoficiale. 10) Principiul secretului profesional. precum: greutăţi ce apar în mod nejustificat în aprovizionarea cu materii prime. manipulare. c) interzicerea cenzurii de orice fel. d) presiunile exercitate de audienţa publică. chemări în justiţie etc. constituie o încălcare a spiritului jurnalisticii. b) independenţa politică a agentului media. imixtiune sau cumpărarea întregii ediţii dintr-o zi a unui ziar. fiscalitate excesivă la publicitate şi sponsori. sociale manifestate atât pe canale formale cât şi informale. Atitudinea părtinitoare în comentariul editorial care se îndepărtează cu bună ştiinţă de adevăr. în măsură să afecteze reputaţia sau integritatea morală. este considerată propagandă. b) presiunile economice. înclinând evident către o anumită parte şi nu spre adevăr. b) reportajul prin care se exprimă opinii. Independenţa unui agent media poate fi influenţată de: a) presiunile generate de fluxul permanent de informaţii care pot influenţa prin: selectare subiectivă. care presupune: 16 . Independenţa agentului media depinde de: a) independenţa economică a instituţiei media şi a agentului acesteia atât faţă de stat. astfel că nu există nici o scuză pentru inexactităţi şi superficialităţi în ştirile transmise.

aceasta poate fi: a) informaţie publică. acea informaţie care este sau trebuie cunoscută de public deoarece reprezintă interes pentru public. c) protecţia secretului profesional. informaţia poate fi: a) informaţie de interes public. este obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi să nu publice documentaţie referitoare la acestea. b) nepublicarea informaţiilor şi datelor ce nu sunt destinate publicităţii sau prin care se încalcă în mod nejustificat. aflate în posesia sa în vederea difuzării. 91 din această lege există o derogare când nedivulgarea secretului către organele competente constituie infracţiune conform art. De la dispoziţiile art. prin punerea accentului în primul rând pe prevenire. acea informaţie care satisface o necesitate 17 . Încălcările acestor dispoziţii se pot sancţiona conform Codului Penal (divulgarea secretului profesional). a suporturilor pe care este înregistrată. De exemplu. b) informaţia privată. 143 lit. apoi reparare şi abia în ultimul rând pe represiune: ideea principală este cea de protecţie. la cererea autorului.din punct de vedere al destinaţiei şi sferei de cunoaştere a informaţiei. d) respectarea drepturilor şi libertăţilor legitime protejate prin instituirea secretului profesional. Ţinând seama de interesul pe care îl satisface. b din Legea nr. acea informaţie care satisface anumite interese ale unui număr restrâns de persoane private şi care poate fi făcută publică numai în anumite condiţii. ilegal şi nelegitim drepturile şi libertăţile individului şi interesul public.a) protecţia surselor în cazurile prevăzute de lege. Umanismul dreptului presupune o ierarhizare. 8/1996. a elementelor – scop al responsabilităţii juridice -. făcută de legiuitor. protejată în temeiul acestei legi. 91 se prevăd următoarele: 1) Editorul sau producătorul. 12) Principiul accesului liber la informaţii . la art. 2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. în care sunt sancţionate penal refuzul de a declara organelor competente provenienţa exemplarelor operei. 8/1996. ocrotire şi educare. 11) Principiul umanismului este un principiu moral universal şi rămâne fără obiect dacă nu este raportat la o relaţie umană bazată pe autoritate. în Legea nr.

b) informaţia de interes privat. a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. de interes public. a sănătăţii ori a moralei publice. 12 că: Nimeni nu va fi supus unor 18 . exercitarea dreptului la informaţie poate fi restrânsă. Informaţiile de interes privat sunt protejate prin lege începând de la normele juridice internaţionale şi până la normele juridice interne: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede la art. pentru apărarea ordinii. 31 alin. Acest fapt nu înseamnă că problemele de interes personal ale unui individ pot fi făcute publice fără restricţii de către autoritatea publică deţinătoare. numai prin lege şi numai dacă se impune. 31 alin. acea informaţie care satisface o necesitate privată. de autodepăşire. interesul public poate fi public sau privat. de siguranţă. Conform art. familiale şi private. iar conform art. Interesul este definit de conştientizarea necesităţii şi urmărirea satisfacerii acesteia: a) în raport de caracterul legal sau ilegal. 3 din Constituţia României: Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tineretului sau siguranţa naţională. b) în raport de caracterul public sau privat al necesităţii de satisfăcut. Chiar dacă există aceste excepţii. ci numai faţă de acesta şi cu respectarea regulilor protecţiei vieţii intime.generală. de dragoste şi apartenenţă. de afirmare şi recunoaştere socială. potrivit art. Există cazuri când interesul public impune păstrarea secretului pentru anumite informaţii de interes public. Rezultă că informaţiile de interes public care nu sunt destinate publicităţii trebuie stabilite de lege în conformitate cu prevederile Constituţiei. desfăşurarea instrucţiei penale. drept şi nedrept al necesităţii de satisfăcut şi căile şi mijloacele folosite. Individul nu poate trăi fără necesităţile esenţiale.1 din Constituţie accesul la informaţii de interes public nu poate fi îngrădit. care pot fi: necesităţi sociale şi necesităţi individuale. 2 din Constituţia României autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal. naţional sau local. 31 alin. Astfel. Necesităţile pot fi: fiziologice. potrivit art. poate fi legitim sau ilegitim. 53 din Constituţie. just sau injust. Informaţiile de interes public şi informaţiile publice nu se confundă deoarece nu tot ceea ce este de interes public este şi public.

b) textele oficiale de natură politică. de explicare sau de exprimare. dreptul la propria imagine.imixtiuni arbitrare în viaţa particulară. Dreptul la informaţie presupune accesul la informaţiile de interes public şi la unele de interes personal. Conform Legii nr. sigiliul. teoriile. 77/1998 pentru aderarea României la Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886. dreptul de a-ţi face cunoscută informaţia. revizuită prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979) şi independent de valoarea şi destinaţia lor. Prin opere literare. juridică şi traducerile oficiale ale acestora. emblema. artistice sau ştiinţifice se înţelege totalitatea lucrărilor din domeniul literar. familială şi privată. în domiciliul său ori în corespondenţă. fiind garantat în condiţiile legii. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. d) mijloacele de plată. precum şi obligaţiile corelative acestora. chiar nefinalizată. e) ştirile şi informaţiile de presă. dreptul la apărarea surselor de informare. Acestui drept i se circumscriu: dreptul de a fi informat. administrativă. 9) nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor: a) ideile. 12) Principiul respectării dreptului de autor sau al comunicării autorizate Dreptul de autor asupra unei opere literare artistice sau ştiinţifice. dreptul de acces la sursele de informare. dreptul la o informare corectă. de scriere. dreptul şi obligaţia de a informa. insigna. blazonul. prin realizarea ei. oricare ar fi forma de exprimare (Legea nr. în familia sa. descoperirile şi invenţiile conţinute într-o operă. drapelul. 19 . ecusonul şi medalia. c) simbolurile oficiale ale statului.8/1996 (art. indiferent de modul de preluare. artistic şi ştiinţific. legislativă. f) simplele fapte şi date. precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi protejat independent de aducerea ei la cunoştinţa publică. dreptul la viaţă intimă. ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. conceptele. ca de exemplu: stema.

12) autorul are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă. inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut cu titlu gratuit a unei opere în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice. Potrivit Legii nr.8/1996 difuzarea presupune distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere prin: vânzare. În sensul Legii nr. împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. 20 . în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa. închiriere. Comunicarea prin utilizare sau exploatare a unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a le autoriza. 8/1996 (art.

precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public. exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă este partea cea mai consistentă a libertăţii de exprimare. imagini sunete sau orice alte mijloace de acest fel. prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. Garantarea libertăţii presei este asigurată de: a) drepturi şi libertăţi constituţionale. Dacă libertatea cuvântului este un mijloc eficient de participare a cetăţenilor la viaţa societăţii. Libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai puţin limitată în funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele acesteia. credinţele sau transmite informaţii prin viu grai. 21 . care trebuie să fie dimensionate astfel încât să garanteze libertăţile şi drepturile tuturor într-o societate democratică. 30 din Constituţia României libertatea de exprimare a gândurilor. prin scris. opiniile. b) reguli cu putere de norme constituţionale. Libertatea de exprimare în mediul public este normal să fie limitată de libertăţile celorlalţi. precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civice. Potrivit art. prin viu grai. Dreptul comunicării Curs 3 Norme juridice interne şi internaţionale referitoare la libertatea de exprimare Libertatea de exprimare Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media îşi poate exterioriza gândurile. a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel. prin imagini. creaţiile.

răspundere şi în general orice restrângere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituită decât prin lege şi în limitele Constituţiei. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi. 10 următoarele: 1. de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune. integritatea teritorială sau siguranţa publică. Potrivit art. 2. restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege. b) orice formalitate. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor. art. constituie abuz de drept. prin lege înţelegând numai actul normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare. responsabilitate. care constituie măsuri necesare. precum şi ordonanţele guvernului aprobate de Parlament. poate fi supusă unor formalităţi. care nu pot fi suprimate. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. condiţii. pentru securitatea naţională. într-o societate democratică. 22 . prevede la art. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Cenzura de orice fel este interzisă. condiţie. protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. 31 şi art. 30. libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. care poate da naştere la responsabilităţi şi răspunderi în condiţiile legii. limitarea libertăţii de exprimare se poate face în următoarele condiţii: a) folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare în detrimentul drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. la care România a aderat prin Legea nr.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării. 10 pct. 53 din Constituţia României coroborat cu art. 30/1994. protecţia sănătăţii sau a moralei. pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

c) Parlamentul poate restrânge libertatea de exprimare prin lege.apărarea de prejudicii materiale sau morale. spirit deschis. rasială. la ură naţională. incitarea la discriminare. vieţii particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine. presupunând îndeplinirea tuturor condiţiilor ce decurg din cerinţele unei societăţi democratice. care presupune: pluralism. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar într-o societate democratică trebuie să se înţeleagă o nevoie socială imperioasă impusă de trăsăturile unei societăţi democratice. 30 cu art. Art. 23 . Restrângerea libertăţii de exprimare trebuie să se încadreze într-un scop legitim conform art. Altă condiţie cumulativă pentru restrângerea libertăţii de exprimare este aceea ca restrângerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune. Legitimitatea scopului restrângerii libertăţii de exprimare reiese din coroborarea dispoziţiilor art. . 49 din Constituţie şi se fundamentează pe: . care dacă sunt încălcate. precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri. cauzate prin încălcări ale demnităţii. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului limitează această condiţie prin folosirea expresiei dacă este necesară într-o societate democratică. precum şi o serie de principii specifice. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. toleranţă. îndemnul la război de agresiune. deci numai atunci când nu mai există altă modalitate de restrângere.defăimarea ţării şi a naţiunii. onoarei. de clasă sau religioasă. o astfel de lege este susceptibilă de a fi declarată neconstituţională. la separatism teritorial sau la violenţă publică. doar dacă sunt îndeplinite cumulativ alte condiţii.

Dreptul comunicării Curs 4 Norme juridice privind accesul la informaţiile de interes public Legea nr. Organizarea şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public Asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere. atribuţiile departamentelor. indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei. 544 din 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public garantează accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public. 24 . prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop. Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public: a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice. programul de funcţionare. c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice. • Prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice. • Prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă. programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice. 544 din 2001 Lege nr. b) structura organizatorică.

prenumele şi semnătura solicitantului. d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice. precum şi în pagina de Internet proprie. 6. astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public. numerele de telefon. h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate. g) lista cuprinzând documentele de interes public. Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea. b) informaţia solicitată. c) numele. sediul. f) programele şi strategiile proprii. Potivit art. b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice. potrivit legii. Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate. 25 . e) sursele financiare. bugetul şi bilanţul contabil. în scris sau verbal. în spaţii special destinate acestui scop. adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet. Orice persoană are dreptul să solicite. i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate. Accesul la informaţiile prevăzute mai sua se realizează prin: a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă. precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului. cel puţin anual. care va fi publicat în Monitorul Oficial al României. respectiv: denumirea. în publicaţii proprii. fax. şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice informaţiile de interes public.

e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare. b) informaţiile privind deliberările autorităţilor. în funcţie de dificultatea. complexitatea. Informaţiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate. siguranţei şi ordinii publice. precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României. imediat sau în cel mult 24 de ore. Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza.Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau. potrivit legii. Sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor următoarele informaţii: a) informaţiile din domeniul apărării naţionale. c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare. Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice pe baza solicitării personale. potrivit legii. volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. integritatea corporală. în condiţiile legii. dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială. şi în format electronic. precum şi principiului concurenţei loiale. se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa. potrivit legii. Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor. de regulă. după caz. d) informaţiile cu privire la datele personale. dacă se periclitează rezultatul anchetei. dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate. potrivit legii. în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării. sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare. 26 . dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate. dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare.

14. în termen de două zile de la înregistrarea acesteia. informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice. În cadrul conferinţelor de presă autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţii de interes public. Potrivit art. Autorităţile publice au obligaţia să acorde fără discriminare acreditare ziariştilor şi reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă. Autorităţile publice au obligaţia să organizeze periodic. de regulă din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice. Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să desemneze un purtător de cuvânt. de regulă o dată pe lună. f) informaţiile privind procedurile judiciare. accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public este garantat. conferinţe de presă pentru aducerea la cunoştinţă a informaţiilor de interes public. Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii 27 . g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor. Acreditarea se acordă la cerere. dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public. Dispoziţii speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public Potrivit Legii 544 din 2001.

Plîngerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. Mijloacele de informare în masă nu au obligaţia să publice informaţiile furnizate de autorităţile sau de instituţiile publice. în condiţiile şi în limitele legii. aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. 7. 28 . răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial. Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale. Sancţiuni Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să informeze în timp util mijloacele de informare în masă asupra conferinţelor de presă sau oricăror alte acţiuni publice organizate de acestea şi nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acţiunile publice organizate de acestea. Refuzul acordării acreditării şi retragerea acreditării unui ziarist se comunică în scris şi nu afectează dreptul organismului de presă de a obţine acreditarea pentru un alt ziarist. prevăzute în prezenta lege. În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale. cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat. Împotriva refuzului se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată. Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată.publice şi care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist.

cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru. texte. care nu au caracterul unei corespondenţe private. de semne. cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului. lingvistică şi religioasă. informaţii sau mesaje de orice natură. comunicare audiovizuală însemnă punerea la dispoziţie publicului. Prezenta lege recunoaşte şi garantează dreptul oricărei persoane de a recepţiona liber serviciile de programe de televiziune şi radiodifuziune oferite publicului de către radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia României şi a statelor membre ale Uniunii Europene. 29 . Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social. prin orice mijloc de comunicaţie electronică. diversitatea culturală. sunete. educarea şi divertismentul publicului.Hotărârea tribunalului este supusă recursului. în general. Atât plângerea. sau unor categorii de public. Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă. informarea. 504 din 2002 (Legea audiovizualului) În sensul prezentei legi. Toţi radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor. Dreptul comunicării Curs 5 Norme juridice privind comunicarea audiovizuală Legea nr. semnale.

Dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a 30 . Persoanele care. Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională. în schimb. Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă. b) circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de către jurnalist. Se consideră date de natură să identifice o sursă următoarele: a) numele şi datele personale. iau cunoştinţă de informaţii de natură să identifice o sursă prin colectarea. Confidenţialitatea surselor de informare obligă. prin efectul relaţiilor lor profesionale cu jurnaliştii. la asumarea răspunderii pentru corectitudinea informaţiilor furnizate. c) partea nepublicată a informaţiei furnizate de sursă jurnalistului. Independenţa editorială a radiodifuzorilor este recunoscută şi garantată de lege. d) datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radiodifuzorului. române ori străine. Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de ştiri. precum şi vocea sau imaginea unei surse. din partea autorităţilor publice sau a oricăror persoane fizice sau juridice. Sunt interzise ingerinţe de orice fel în conţinutul. tratarea editorială sau publicarea acestor informaţii.Libertatea de difuzare pe teritoriul României a serviciilor de programe televizate şi radiodifuzate ale radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia statelor membre ale Uniunii Europene este recunoscută şi garantată prin prezenta lege. beneficiază de aceeaşi protecţie ca jurnaliştii. forma sau modalităţile de prezentare a elementelor serviciilor de programe. legate de activitatea pentru obţinerea informaţiilor difuzate. de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege.

(1). nu trebuie să devină pretext pentru a împiedica sau a restrânge libera exercitare a profesiunii ori a activităţii acestora. precum şi în măsura în care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei aflate în faţa instanţei judecătoreşti. în cazul în care acestea sunt supuse unor ameninţări de natură să împiedice sau să afecteze libera desfăşurare a activităţii lor. Desfăşurarea de percheziţii în sediile sau localurile radiodifuzorilor nu trebuie să prejudicieze libera exprimare a jurnaliştilor şi nici nu poate suspenda difuzarea programelor. atunci când: a) nu există sau au fost epuizate măsuri alternative la divulgare cu efect similar. la cerere: a) protecţia jurnaliştilor în cazul în care aceştia sunt supuşi unor presiuni sau ameninţări de natură să împiedice ori să restrângă în mod efectiv libera exercitare a profesiei lor. b) protecţia sediilor şi a localurilor radiodifuzorilor. Consiliul Naţional al Audiovizualului Consiliul Naţional al Audiovizualului este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.ordinii publice. Autorităţile publice abilitate asigură. Consiliul are obligaţia să asigure: a) respectarea exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul conţinutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia României. este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale. b) interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării. în condiţiile alin. Protecţia jurnaliştilor şi a sediilor sau a localurilor radiodifuzorilor. 31 .

c) încurajarea liberei concurenţe. în funcţie de expirarea mandatului. Consiliul este compus din 11 membri şi este numit de Parlament. b) Camerei Deputaţilor: 3 membri. f) protejarea culturii şi a limbii române. e) protejarea demnităţii umane şi protejarea minorilor. h) transparenţa activităţii proprii. Calitatea de membru al Consiliului este incompatibilă cu funcţiile publice sau private. Durata mandatului membrilor Consiliului este de 4 ani. 32 . a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale. g) transparenţa mijloacelor de comunicare în masă din sectorul audiovizual. d) un raport echilibrat între serviciile naţionale de radiodifuziune şi serviciile locale. Membrii Consiliului au funcţie de demnitate publică asimilată funcţiei de secretar de stat. c) Preşedintelui României: 2 membri. la propunerea acestora. numit prin votul Parlamentului. Consiliul este condus de un preşedinte. cu excepţia celor didactice. Membrii Consiliului sunt garanţi ai interesului public şi nu reprezintă autoritatea care i-a propus. d) Guvernului: 3 membri. asimilat funcţiei de ministru. dacă nu dau naştere unor conflicte de interese. dintre membrii Consiliului. Mandatul este de 2 ani şi poate fi reînnoit o singură dată. regionale ori tematice. b) pluralismul surselor de informare a publicului. la propunerea: a) Senatului: 3 membri. iar numirea acestora se face eşalonat. În timpul exercitării mandatului membrii Consiliului nu pot face parte din partide sau din alte structuri politice.

convingeri politice şi orientări sexuale. criteriile şi procedura pentru acordarea licenţelor audiovizuale. .asigurarea informării corecte a opiniei publice.protecţia minorilor. cu precădere.sponsorizare. . .urmărirea exprimării corecte în limba română şi în limbile minorităţilor naţionale. starea de asediu ori de conflict armat. 33 . . d) să emită. starea de necesitate sau de urgenţă. .În îndeplinirea funcţiilor şi a atribuţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi. . naţionalitate. decizii cu caracter de norme de reglementare în vederea realizării atribuţiilor sale prevăzute expres în prezenta lege şi.apărarea demnităţii umane.exercitarea dreptului la replică. . religie. instrucţiuni şi recomandări.asigurarea echidistanţei şi a pluralismului. Consiliul emite decizii.transmiterea informaţiilor şi a comunicatelor oficiale ale autorităţilor publice cu privire la calamităţi naturale. în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi. Consiliul este autorizat: a) să stabilească condiţiile. c) să elibereze licenţe audiovizuale şi autorizaţii de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune şi televiziune şi să emită decizii de autorizare audiovizuală.politici nediscriminatorii cu privire la rasă. şi teleshopping. în prezenţa a cel puţin 8 membri şi cu votul a cel puţin 6 membri. inclusiv publicitatea electorală.programarea şi difuzarea emisiunilor ori programelor privind campaniile electorale. b) să stabilească procedura de acordare a autorizaţiei de retransmisie.publicitate. cu privire la: . . . sex. .

Extrasul nu poate fi difuzat înainte ca radiodifuzorul primar să fi difuzat evenimentul. e) să elaboreze instrucţiuni şi să emită recomandări pentru desfăşurarea activităţilor în domeniul comunicării audiovizuale. Dreptul de exculsivitate Evenimentele de importanţă majoră pot fi difuzate în exclusivitate numai dacă difuzarea nu privează o parte importantă a publicului din România de posibilitatea de a le urmări în direct sau în transmisie decalată în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber. cu excepţia cazului în care radiodifuzorul primar nu difuzează evenimentul timp de 24 de ore de la producerea lui. Lista evenimentelor considerate de importanţă majoră se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.responsabilităţile culturale ale radiodifuzorilor. 34 . Extrasele vor fi utilizate numai în cadrul buletinelor informative obişnuite. Indiferent de alcătuirea şi desfăşurarea evenimentului de interes general. în scopul informării publicului asupra aspectelor esenţiale ale evenimentului respectiv. cu condiţia să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare Extrasul reprezintă o scurtă succesiune de imagini şi sunete cu privire la un eveniment de interes public. Limitele dreptului de exclusivitate Întinderea dreptului de exclusivitate dobândit prin contract de un radiodifuzoreste limitată de dreptul oricărui alt radiodifuzor de a difuza extrase cu privire la eveniment. Un extras difuzat nu poate fi redifuzat decât dacă există o legătură directă între conţinutul său şi un alt eveniment de actualitate. . durata extrasului nu va putea depăşi 3 minute. la propunerea Consiliului.

c) publicitate comparativă . prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie. În sensul prezentei legi. următorii termeni se definesc astfel: a) publicitate . 148 din 2000 privind publicitatea Legea nr. 35 . precum şi protecţia interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare. de drepturi şi obligaţii.orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta. b) publicitate înşelătoare . de comerţ. inclusiv prin modul de prezentare. Dreptul comunicării Curs 6 Norme juridice privind comunicarea publicitară Legea nr. industriale. sau care poate leza interesele unui concurent. având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii. protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie. a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă. 148 din 2000 privind publicitatea are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii.orice publicitate care. în orice fel.orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale. lezându-i interesul de consumator. artizanale sau liber-profesioniste. induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic.

f) aduce prejudicii imaginii. corectă şi să fie elaborată în spiritul responsabilităţii sociale. denumirile comerciale sau alte 36 . origine socială. d) include discriminări bazate pe rasă. d) se creează confuzie pe piaţă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ. credulitatea sau frica persoanelor. limbă. h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă.între care poate fi inclus şi preţul . se interzice publicitatea care: a) este înşelătoare. sex. una sau mai multe caracteristici esenţiale. b) este subliminală. origine. b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite. Publicitatea comparativă este interzisă dacă: a) comparaţia este înşelătoare. în mod obiectiv. g) exploatează superstiţiile. i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător. 6 din lege. onoarei. c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică. identitate etnică sau naţionalitate. d) publicitate subliminală . relevante. demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor. j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.ale unor bunuri sau servicii. dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane. verificabile şi reprezentative .orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi în mod conştient. c) nu se compară. e) atentează la convingerile religioase sau politice. Publicitatea trebuie să fie decentă. Potrivit art.

21/1996. f) nu se compară. bunuri. pe prima şi pe ultima copertă sau pagină a materialelor tipărite. i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurenţei nr. h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerţ sau o denumire comercială protejată. Dispoziţii speciale privind publicitatea anumitor produse Potrivit legii. e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ. bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent. în cazul produselor care au indicaţie geografică. în timpul şi după spectacolele destinate minorilor. în sălile de spectacole înainte. semne distinctive. în fiecare caz. alte semne distinctive. Publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor. servicii sau situaţia materială a unui concurent. măsurată pe drum public. de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent. Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun în incinta unităţilor de învăţământ şi a unităţilor de asistenţă medicală sau la o distanţă mai mică de 200 metri de intrarea acestora. Publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condiţiile în care: 37 . g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ. b) în presa scrisă. se interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun: a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune. c) pe biletele de călătorie pentru transportul public. produse cu aceeaşi indicaţie. denumirile comerciale.

în limba română. metode şi mijloace pirotehnice. în mod nejustificat. Pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisă publicitatea care: a) conţine elemente ce dăunează acestora din punct de vedere fizic. c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau că au un efect stimulativ. Se interzice publicitatea. în scopul stimulării consumului. d) prezintă. pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenţia Naţională a Medicamentului. pe de altă parte. Se interzice publicitatea substanţelor stupefiante şi psihotrope. cu excepţia armelor destinate vânătorii sau sportului şi a celor de panoplie. muniţii. Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală. pentru produsele din tutun. Sancţiuni 38 . şi părinţi sau cadre didactice. b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii. f) nu conţine inscripţii-avertisment. în alte locuri decât cele de comercializare. sedativ ori că pot rezolva probleme personale. c) afectează relaţiile speciale care există între minori. e) evidenţiază conţinutul în alcool al băuturilor alcoolice. pe de o parte. b) înfăţişează minori consumând aceste produse. minori în situaţii periculoase. a) se adresează minorilor. moral. d) dă o imagine negativă despre abstinenţă. intelectual sau psihic. profitând de lipsa de experienţă sau de credulitatea lor. explozivi. pentru orice tip de arme. sau face legătura între alcool şi conducerea unui vehicul.

sau. realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îşi face publicitate. sunete sau imagini. o asemenea formă de prezentare este considerată intenţionată mai ales atunci când este făcută în schimbul unor avantaje materiale. dacă această prezentare este făcută în mod intenţionat de radiodifuzor. sau prestarea de servicii contra cost. şi care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop. serviciilor. în cazul încălcării prevederilor prezentei legi. cu excepţia încălcării dispoziţiilor referitoare la publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă. în scop publicitar nedeclarat. după caz.difuzarea către public a unor oferte comerciale directe privind furnizarea contra cost a unor bunuri. prestarea unor servicii. în schimbul unui tarif sau al altor beneficii. inclusiv imobile şi necorporale. privind exercitarea unei activităţi comerciale. Încălcarea prevederilor legii nr. 148 din 2000 privind publicitatea atrage răspunderea materială. când răspunderea revine numai persoanei care îşi face publicitate.Autorul. cu scopul de a promova furnizarea de bunuri. 39 . difuzat fie în baza unui contract cu o persoană fizică sau juridică.orice formă de mesaj. profesionale. după caz. contravenţională sau penală. mărcilor comerciale sau activităţilor unui producător de bunuri ori prestator de servicii. meşteşugăreşti.prezentarea în programe. • teleshopping . a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar. • publicitate mascată . a bunurilor. fie difuzat în scopuri autopromoţionale. publică ori privată. civilă. inclusiv bunuri imobiliare şi necorporale. NORME JURIDICE PRIVND PUBLICITATEA IN DOMENIUL AUDIOVIZUALULUI Legea 504 din 2002 (legea audiovizualului) consacra urmatoarele definitii juridice pentru termeni specifici domeniului: • publicitate . denumirilor. prin cuvinte.

în nici o circumstanţă. (3) Sponsorizarea programelor de către persoane ale căror activităţi includ fabricarea ori comercializarea produselor medicale sau a tratamentelor medicale se poate face numai prin promovarea numelui sau a imaginii persoanei respective. în particular prin referiri promoţionale speciale la aceste produse ori servicii. în scopul promovării propriului nume. c) să nu încurajeze achiziţionarea sau închirierea produselor ori a serviciilor sponsorului sau ale unui terţ. Programele sponsorizate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) conţinutul şi programarea acestora nu trebuie. b) denumirea sau marca sponsorului trebuie să fie distinct evidenţiată ca atare pe parcursul programelor respective. a imaginii sau a propriilor activităţi ori produse. să fie influenţate de sponsor.• sponsorizare . a mărcii comerciale.orice contribuţie făcută de o persoană fizică sau juridică neimplicată în activităţi de radiodifuziune sau de televiziune ori în producerea operelor audiovizuale. astfel încât să nu fie afectate independenţa editorială şi responsabilitatea radiodifuzorului în raport cu programele respective. (2) Nici un program nu poate fi sponsorizat de către persoane fizice sau juridice a căror activitate principală este fabricarea sau comercializarea ţigărilor ori a altor produse din tutun. dacă această contribuţie este destinată finanţării programelor audiovizuale. 40 . (4) Programele de ştiri şi emisiunile informative pe teme politice nu pot fi sponsorizate.

apararea ordinii si prevenirea infractiunilor. 248 din 2004 Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. conditii. integritatea teritoriala ori siguranta publica. Radiodifuzorii au obligatia sa respecte dreptul la demnitate umana si la propria imagine si sa nu profite de ignoranta sau buna credinta a persoanelor. pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. care constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru securitatea nationala. protectia sanatatii sau a moralei. restrângeri sau sanctiuni prevazute de lege. fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei. Dreptul comunicării Curs 7 Norme juridice privind respectarea demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine în comunicarea publică Decizia CNA nr. Exercitarea acestor libertati ce comporta îndatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati. 41 . protectia reputatiei ori a drepturilor altora.

Nu orice interes sau curiozitate a publicului trebuie satisfacuta. arestate sau aflate în detentie. Dreptul la propria imagine nu trebuie sa impiedice aflarea adevarului în probleme de interes public justificat. Nu pot fi difuzate materiale audiovizuale. Este interzisa difuzarea de stiri. b) existenta unei legaturi semnificative si clare între viata privata si de 42 . sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme. Fac exceptie de la prevederile de mai sus situatiile în care filmarea sau înregistrarea este incidentala si este realizata în locuri publice. realizate si puse la dispozitia radiodifuzorilor de catre politie sau parchet. anchete sau reportaje audiovizuale privind viata privata si de familie a persoanei fara acordul acesteia. dezbateri. fara acordul persoanelor care sunt victime ale unor infractiuni sau fara acordul familiilor acestora. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie.În sensul prezentei decizii. fara acordul acestora. a domiciliului si a corespondentei sale. Este interzisa difuzarea de imagini sau înregistrari ale persoanelor retinute pentru cercetari. cu semnificatie pentru viata comunitatii si care nu încalca drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Respectarea prezumtiei de nevinovatie este obligatorie în orice program audiovizual. Orice persoana acuzata sau cercetata pentru savârsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata atâta timp cât nu a fost condamnata printr-o hotarâre penala definitiva si irevocabila. invocarea dreptului la informare nu poate servi la acoperirea preocuparilor preponderent financiare ale radiodifuzorilor. fapte sau evenimente locale sau nationale. Fac exceptie de la prevederile de mai sus situatiile în care sunt întrunite cumulativ urmatoarele conditii: a) existenta unui interes public justificat.

este permisa în urmatoarele situatii: a) raspunde unor necesitati de siguranta nationala. Este interzisa difuzarea de imagini ale persoanei. filmate din interiorul acesteia. 43 . cu urmatoarele exceptii: a) materialul audiovizual astfel obtinut sa fie esential în stabilirea credibilitatii si autenticitatii unui fapt de interes public justificat. familie a persoanei si interesul public justificat. c) protejeaza sanatatea publica. Înregistrarile destinate emisiunilor de divertisment de tip "camera ascunsa" nu trebuie sa puna persoana în situatii înjositoare sau de risc si pot fi difuzate numai cu acordul persoanelor care au facut obiectul filmarii. ajunse în posesia radiodifuzorilor. fara acordul proprietarului. b) probeaza comiterea unei infractiuni. Difuzarea înregistrarilor convorbirilor telefonice sau a corespondentei. filmate în propria locuinta sau în orice alte locuri private. b) surprind sau pot proba savârsirea unei infractinui. b) materialul audiovizual astfel obtinut nu putea fi realizat în conditii normale. ordine publica sau asigura prevenirea unor fapte penale. Fac exceptie de la prevederile de mai sus situatiile în care imaginile difuzate: a) pot preveni savârsirea unei infractinui. c) protejeaza sanatatea sau morala publica. c) filmarea sau înregistrarea consemneaza un fapt cu incidenta penala sau morala cu semnificatie pentru viata comunitatii. Este interzisa difuzarea de imagini ale proprietatii private. iar continutul sa prezinte un interes justificat pentru public. fara consimtamântul acesteia. Este interzisa difuzarea de imagini si sunete înregistrate cu microfoane si camere de luat vederi ascunse.

sex. daca acuzatiile sunt aduse de radiodifuzor. • difuzarea în programele audiovizuale a oricaror forme de manifestari antisemite sau xenofobe • orice discriminare pe considerente de rasa.Radiodifuzorii sunt obligati sa încunostiinteze persoana în cauza înaintea difuzarii materialelor audiovizuale si sa solicite punctul de vedere al acesteia. 44 . În cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzatii unei persoane. nationalitate. fara acordul familiei. • difuzarea de imagini ale persoanei aflate în situatia de victima. religie. în programele audiovizuale: • orice referire peiorativa la adresa persoanelor în vârsta sau cu handicap precum si punerea acestora în situatii ridicole sau umilitoare. Este interzisa. fara acordul acesteia. orientare sexuala sau etnie. privind fapte sau comportamente ilegale sau imorale concrete. • difuzarea de imagini ale persoanei fara discernamânt sau decedate. acestea trebuie sustinute cu dovezi. Realizatorii emisiunilor au obligatia sa respecte dreptul persoanei la propria imagine si sa puna în vedere interlocutorilor sa probeze afirmatiile acuzatoare sau sa indice cel putin probele care le sustin. • afectarea sau denigrarea convingerilor religioase. acesta trebuie sa respecte principiul "audiatur et altera pars". Orice persoana are dreptul la propria imagine. • difuzarea de imagini care exploateaza sau scot în evidenta traumele sau traumatismele unei persoane.

Difuzarea materialelor audiovizuale continând imagini ale persoanelor aflate la tratament în unitatile de asistenta medicala. 45 . precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate. tratament. precum o pierdere ireparabila sau o nenorocire. cu acordul familiei ori a apartinatorilor. în cazul în care persoana este fara discernamânt sau decedata. este permisa numai cu acordul persoanei sau. circumstante în legatura cu boala si alte diverse fapte. Fac exceptie de la prevederile de mai sus situatii de interes public justificat în care difuzarea materialului audiovizual are drept scop: a) prevenirea savârsirii unor fapte penale ori înlaturarea urmarilor prejudiciabile ale unor asemenea fapte. c) protejarea sanatatii sau moralei publice. accidentelor sau a actelor de violenta. • în cazul martorilor la comiterea unei infractiuni. prognostic. difuzarea imaginilor se va realiza cu asigurarea protectiei depline a identitatii lor. problemele de diagnostic. Radiodifuzorii au obligatia de a respecta demnitatea si anonimatul persoanelor cu tulburari psihice. a dezastrelor naturale. În cazul situatiilor de suferinta umana. la solicitarea acestora. radiodifuzorii au obligatia de a nu se amesteca nejustificat în viata privata. inclusiv rezultatul autopsiei. b) probarea comiterii unei infractiuni. Orice persoana are dreptul la respectul intimitatii în momente dificile.

Orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor informaţii inexacte beneficiază de dreptul la rectificare. Respectarea principiului audiatur et altera pars presupune condiţii nediscriminatorii de exprimare în cadrul aceluiaşi program.114 din 2002 privind dreptul la replică şi rectificare Orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate beneficiază de dreptul la replică. e) în cazul unui acord scris încheiat de radiodifuzor cu persoana lezată. Dreptul comunicării ___________________________________________________________Curs 8 Norme juridice referitoare la dreptul la replică şi rectificare DECIZIA Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. b) în situaţia în care radiodifuzorii au respectat principiul audiatur et altera pars. dreptul la replică nu poate fi solicitat: a) pentru judecăţi de valoare. cu condiţia să nu afecteze drepturile sau interesele legitime ale unui terţ. 46 . 2 al Deciziei 114 din 2002. d) în cazul în care radiodifuzorul răspunde acuzaţiilor unei persoane. Potrivit art. c) în situaţia în care se solicită replica la replică.

într-un format acceptat de solicitant. Persoanele care se consideră lezate de prezentarea unor fapte neadevărate sau informaţii inexacte pot solicita revizionarea sau reaudierea unui program audiovizual în termen de cel mult 20 de zile de la data difuzării acestuia. Accesul la revizionarea sau reaudierea programului audiovizual poate fi asigurat fie direct. o cerere care va conţine următoarele: 47 . la sediul postului care a difuzat programul incriminat. Minorii vor fi asistaţi la revizionări sau reaudieri de părinţi sau de reprezentantul legal. Procedura exercitării dreptului la replică Persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea unor fapte neadevărate şi care doresc să beneficieze de dreptul la replică vor transmite în scris.Rectificarea nu poate fi solicitată în cazul în care inexactitatea informaţiilor nu este semnificativă şi clară şi nici în cazul unui acord scris încheiat de radiodifuzor cu persoana lezată. cererea de revizionare sau reaudiere va fi semnată de părinţi sau de reprezentantul legal. prin înmânarea unei copii video sau audio. a programelor respective. la sediul radiodifuzorului. pentru minorii cu vârste între 14 şi 18 ani cererea va fi semnată de aceştia şi de părinţi sau de reprezentantul legal. fie indirect. În cazul în care persoanele lezate sunt minori în vârstă de până la 14 ani. Radiodifuzorii au obligaţia de a asigura persoanei care se consideră lezată de prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate sau informaţii inexacte accesul la revizionarea sau la reaudierea programului respectiv în termen de 24 de ore de la data primirii unei solicitări scrise din partea respectivei persoane.

a) numele persoanei care se consideră vătămată, adresa acesteia,
telefonul sau orice alt mijloc care să facă posibilă contactarea sa rapidă
şi eficientă;
b) serviciul de programe care a difuzat emisiunea în care s-a produs
lezarea, data şi ora difuzării, denumirea emisiunii;
c) faptele neadevărate pentru care se solicită dreptul la replică;
d) motivarea cererii;
e) textul replicii.

Textul replicii trebuie să se refere numai la faptele neadevărate contestate, să fie
exprimat în limitele decenţei şi să nu conţină ameninţări sau comentarii
marginale.

Cererea va fi înregistrată de radiodifuzor cu precizarea datei şi orei primirii, iar
solicitantului i se va înmâna o dovadă scrisă în acest sens. Termenul de
transmitere a cererii este de cel mult 20 de zile de la data difuzării emisiunii în
care s-a produs lezarea.

Art. 9. - Radiodifuzorul poate refuza dreptul la replică în următoarele situaţii:

a) cererea nu a fost trimisă în termenul prevăzut de lege;
b) textul replicii nu întruneşte condiţiile stabilite prin lege;
c) lungimea textului depăşeşte cu mult necesarul dreptului la replică, iar
persoana lezată nu acceptă scurtarea textului;
d) persoana care solicită dreptul la replică nu respectă condiţiile prevăzute de
lege pentru redactarea cererii;
e) radiodifuzorul deţine dovezi care probează adevărul faptelor prezentate.

Radiodifuzorul va decide, în termen de două zile de la data primirii cererii de
acordare a dreptului la replică, dacă îi va da curs sau nu.

48

• În cazul în care radiodifuzorul decide acordarea dreptului la replică, va
comunica persoanei lezate, în termen de două zile de la data primirii
cererii, ziua şi ora difuzării dreptului la replică.
• În cazul în care radiodifuzorul refuză să acorde dreptul la replică, va
comunica în scris solicitantului decizia luată şi motivarea acesteia, în
termen de două zile de la primirea cererii. În refuzul motivat se vor mai
comunica solicitantului următoarele:
a) posibilitatea, în cazul în care acesta este nemulţumit de decizia
radiodifuzorului, de a se adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului;
b) termenul de 15 zile de la data primirii refuzului motivat, în care
solicitantul se poate adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului;
c) adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului şi un număr de telefon la
care solicitantul poate contacta Consiliul pentru a obţine informaţiile
necesare.

Dreptul la replică va fi difuzat gratuit, în termen de 3 zile de la data aprobării
cererii, în aceleaşi condiţii în care drepturile sau interesele legitime ale persoanei
au fost lezate: în cadrul aceluiaşi interval orar, aceleiaşi emisiuni, în limitele
aceleiaşi durate şi cu precizarea emisiunii în care s-a produs lezarea.

Dacă emisiunea în care s-a produs lezarea este programată într-un interval mai
lung de 7 zile, dreptul la replică se difuzează în termen de 3 zile, în acelaşi
interval orar şi cu precizarea emisiunii în care s-a produs lezarea.

Dreptul la replică se exercită fie prin difuzarea pe post a intervenţiei directe a
persoanei lezate, fie prin difuzarea unei înregistrări realizate de solicitant ori de
radiodifuzor.

Procedura rectificării

Persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate prin
prezentarea unor fapte inexacte şi care doresc să beneficieze de rectificare vor

49

transmite în scris, la sediul postului care a difuzat programul incriminat, o cerere
care va conţine următoarele:

a) numele persoanei care se consideră vătămată, adresa acesteia,
telefonul sau orice alt mijloc care să facă posibilă contactarea sa rapidă
şi eficientă;
b) serviciul de programe în cadrul căruia s-a difuzat emisiunea în care s-
a produse lezarea, data şi ora difuzării, denumirea emisiunii;
c) faptele inexacte pentru care se solicită rectificarea;
d) motivarea cererii.

Cererea va fi înregistrată de radiodifuzor cu precizarea datei şi orei primirii, iar
solicitantul va primi o dovadă scrisă în acest sens.

Termenul de transmitere a cererii este de cel mult 20 de zile de la data difuzării
emisiunii în care s-a produs lezarea.

Radiodifuzorul va decide, în termen de două zile de la data primirii cererii de
rectificare, dacă îi va da curs sau nu.

În cazul în care radiodifuzorul decide rectificarea, va comunica persoanei lezate,
în termen de cel mult două zile de la primirea cererii, ziua şi ora difuzării
rectificării.

În cazul în care radiodifuzorul refuză rectificarea, va comunica în scris
solicitantului, în termen de două zile de la primirea cererii, decizia luată,
motivarea acesteia.

Dreptul la rectificare se exercită prin difuzarea gratuită pe post, în termen de 3
zile de la data aprobării cererii, în acelaşi interval orar, a unui material realizat de
radiodifuzor, prin care acesta corectează, în spiritul adevărului, informaţiile
inexacte care au produs lezarea.

50

Radiodifuzorul este obligat să precizeze emisiunea în care au fost prezentate informaţiile inexacte şi data difuzării ei. În cazul în care Consiliul Naţional al Audiovizualului dă câştig de cauză solicitantului. În cazul în care radiodifuzorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a comunica solicitantului decizia luată. Sesizarea Consiliului Naţional al Audiovizualului Persoana ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate sau informaţii inexacte şi căreia i s-a refuzat dreptul la replică sau rectificare se poate adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului în termen de 15 zile de la data primirii refuzului motivat din partea radiodifuzorului. c) în cazul în care inexactitatea informaţiilor nu este semnificativă şi clară. persoana se poate adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului în termen de cel mult 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea. Consiliul Naţional al Audiovizualului este obligat să se pronunţe asupra sesizării în termen de cel mult 7 zile de la data înregistrării ei. b) cererea nu îndeplineşte condiţiile stabilite de lege. radiodifuzorul va aduce la îndeplinire decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului în cel mult 3 zile de la data comunicării. Rectificarea poate fi refuzată de radiodifuzor în următoarele situaţii: a) solicitarea a depăşit termenul prevăzut de lege. Radiodifuzorul nu poate difuza rectificarea fără acordul prealabil al persoanei lezate. Sancţiuni 51 .

precum şi nerespectarea celorlalte prevederi din prezenta decizie se sancţionează 25.000. prin simplul fapt al realizarii ei.000 lei la 500.000 lei. chiar si neterminata. Acordarea dreptului la replică sau rectificarea nu împiedică persoana ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate să se adreseze instanţelor judecătoreşti.000. independent de aducerea la cunostinta publica.000. Acest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial. DREPTUL COMUNICĂRII __________________________________________________________CURS 9 Norme juridice referitoare la dreptul de autor LEGEA nr. artistice sau stiintifice.000 lei . Subiectul dreptului de autor 52 .000. precum si asupra altor opere de creatie intelectuala este recunoscut si garantat prin legea nr. 8 din 1996. 8 din 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe Dreptul de autor asupra unei opere literare. b) refuzul aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor privind acordarea rectificării. O precizare importante a legii vizeaza faptul ca opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata.000 lei la 250.Încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii se sancţionează după cum urmează: a) refuzul aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la acordarea dreptului la replică se sancţionează amendă de la 50.

In lipsa unei conventii contrare. fara a fi posibil. Refuzul consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic justificat. in colaborare. cu conditia sa nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalti coautori. persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica. in conditiile prezentei legi. intre care unul poate fi autorul principal. In lipsa unei conventii. aceasta poate fi utilizata separat. remuneratia se imparte proportional cu partile de contributie ale autorilor sau in mod egal. pana la proba contrara. Cand opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului. Se prezuma a fi autor. atat timp cat acesta nu-si dezvaluie identitatea. 53 . remuneratia se cuvine coautorilor in proportiile pe care acestia le-au convenit.Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera. sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. coautorii nu pot utiliza opera decat de comun acord. data fiind natura operei. In cazul utilizarii operei create in colaborare. daca acestea nu se pot stabili. In cazul in care contributia fiecarui coautor este distincta. Opera comuna Este opera comuna opera creata de mai multi coautori. Dreptul de autor asupra operei comune apartine coautorilor acesteia. Opera colectiva Este opera colectiva opera in care contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot. dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica numai cu consimtamantul autorului.

dreptul de autor asupra operei colective apartine persoanei fizice sau juridice din initiativa. design. cum ar fi: operele de sculptura. machetele si lucrarile grafice ce formeaza proiectele de arhitectura. sub responsabilitatea si sub numele careia a fost creata. b) operele stiintifice. predicile. pictura. proiectele si documentatiile stiintifice. operele coregrafice si pantomimele. i) lucrarile plastice. hartile si desenele din domeniul topografiei. studiile. cursurile universitare. 54 . oricare ar fi modalitatea de creatie. g) operele de arta grafica sau plastica. conferintele. precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. geografiei si stiintei in general. gravura. arta monumentala. precum si orice alte opere audiovizuale. cum sunt: a) scrierile literare si publicistice. d) operele dramatice. precum si programele pentru calculator. cum ar fi: comunicarile. prelegerile si orice alte opere scrise sau orale. desene. f) operele fotografice. scrise sau orale. e) operele cinematografice. tapiserie. Obiectul dreptului de autor Potrivit legii. modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor. manualele scolare. inclusiv plansele. artistic sau stiintific. litografie. scenografie. constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar. c) compozitiile muzicale cu sau fara text.In lipsa unei conventii contrare. pledoariile. ceramica. precum si alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizari practice. plastica sticlei si a metalului. dramatico-muzicale. h) operele de arhitectura.

administrativa. obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecand de la una sau mai multe opere preexistente. care. artistice sau stiintifice care reprezinta o munca intelectuala de creatie. de asemenea. c) simbolurile oficiale ale statului. metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile. constituie creatii intelectuale. ale autoritatilor publice si ale organizatiilor. d) mijloacele de plata. drapelul. 55 . procedeele. b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei. si anume: a) traducerile. b) textele oficiale de natura politica. Continutul dreptului de autor Conform art. ecusonul si medalia. insigna. blazonul. aranjamentele muzicale si orice alte transformari ale unei opere literare. Nu pot beneficia de protectia legala a dreptului de autor urmatoarele: a) ideile. colectiile sau compilatiile de materiale sau date. de scriere. 10 din Legea nr 8 din 996. lucrarile documentare. b) culegerile de opere literare. teoriile. de explicare sau de exprimare. artistice sau stiintifice. constituie. descoperirile stiintifice. inclusiv bazele de date. adnotarile. protejate ori nu. oricare ar fi modul de preluare. f) simplele fapte si date. judiciara si traducerile oficiale ale acestora. emblema. conceptele. cum ar fi: stema. c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica. adaptarile. autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide daca. cum ar fi: enciclopediile si antologiile. continute intr-o opera. in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica. sigiliul. e) stirile si informatiile de presa. legislativa.Fara a prejudicia drepturile autorilor operei originale. prin alegerea sau dispunerea materialului.

dupa caz. daca este cazul. despagubind. a). Utilizarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale. precum si oricarei . 10 lit. Dupa moartea autorului. dupa opera. in ce mod si cand va fi utilizata opera sa. i) realizarea de opere derivate. prin orice mijloace. potrivit legislatiei civile. d) inchirierea operei. b) si d) se transmite prin mostenire. e) dreptul de a retracta opera. organismului cu cel mai mare numar de membri. 56 . prejudiciati prin exercitarea retractarii. f) comunicarea publica. h) retransmiterea prin cablu a operei. Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari. pe titularii drepturilor de utilizare. g) radiodifuzarea operei. cu consimtamantul autorului. daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa. exercitiul drepturilor prevazute la art. astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales. Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca.atingeri aduse operei. pe durata nelimitata. direct sau indirect a operei. inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii. de catre public. inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului. exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau. b) distribuirea operei. e) imprumutul operei. c) importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate. ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducerea operei. in mod individual. distincte si exclusive. din domeniul respectiv de creatie. Daca nu exista mostenitori.d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari.

iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire. direct sau prin orice mijloace tehnice. potrivit legislatiei civile. in mod legal. De asemenea. pe o perioada de 70 de ani. pe o perioada de 70 de ani. inclusiv prin Internet sau alte retele de calculatoare. artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei. pentru prima oara.Potrivit art. Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator dureaza tot timpul vietii autorului. in lipsa unui mandat. iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire. oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. Durata protectiei dreptului de autor Dreptul de autor asupra unei opere literare. facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia. se considera publica orice comunicare a unei opere. beneficiaza de protectia echivalenta cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Drepturile patrimoniale asupra operi dureaza tot timpul vietii autorului. prin mijloace cu fir sau fara fir. dupa incetarea protectiei dreptului de autor. prin punerea la dispozitie publicului. Persoana care. 57 . o opera nepublicata inainte. astfel incat oricare dintre membrii publicului sa poata avea acces din orice loc sau in orice moment ales in mod individual. aduce la cunostinta publica. in mod legal. oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare. 15 din lege. potrivit legislatiei civile. din domeniul respectiv de creatie. Durata protectiei acestor drepturi este de 25 de ani incepand din momentul in care a fost adusa pentru prima oara la cunostinta publica. organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri. Daca nu exista mostenitori. se considera comunicare publica orice comunicare a unei opere. exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau.

fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii. dupa caz. 58 . parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranta publica. cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante. 8 din 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe (continuare) Limitele exercitarii dreptului de autor Sunt permise.Termenele stabilite in prezentul capitol se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator mortii autorului sau aducerii operei la cunostinta publica. DREPTUL COMUNICĂRII _________________________________________________________CURS 10 Norme juridice referitoare la dreptul de autor LEGEA nr. sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare: a) reproducerea unei opere in cadrul procedurilor judiciare. urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica.

de articole izolate sau de scurte extrase din opere. cat si accesul publicului sa fie fara plata. e) reproducerile specifice realizate de catre biblioteci accesibile publicului. arta plastica.b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera. in cazul distrugerii. pentru inlocuirea acestuia. in cadrul institutiilor de invatamant sau de ocrotire sociala. fonotecilor. fotografica sau arta aplicata. g) reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de invatamant. d) reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din opere. destinate exclusiv invatamantului. exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat reprezentarea sau executarea. in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari sonore sau audiovizuale. care nu sunt realizate in scopul obtinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect. in masura justificata de scopul urmarit. care functioneaza fara scop lucrativ. muzeelor. c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in publicatii. al deteriorarii grave sau al pierderii exemplarului unic din colectia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective. precum si reproducerea pentru invatamant. in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului. in cadrul bibliotecilor. filmotecilor. distribuiri sau comunicari si daca este utilizata in scopuri comerciale. arhivelor institutiilor publice culturale sau stiintifice. comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare. de catre institutii de invatamant sau muzee ori de catre arhive. 59 . reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa. amplasata permanent in locuri publice. in scop de analiza. in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri. f) reproducerea imaginii unei opere de arhitectura.

de asemenea. distribuirea. rezervata. Nu constituie o incalcare a dreptului de autor. in scopuri publicitare. cu conditia ca aceste utilizari sa aiba ca unic scop informarea privind actualitatea. comercial sau economic: a) de scurte extrase din articole de presa si reportaje radiofonice sau televizate. fara consimtamantul 60 . in scopul informarii asupra problemelor de actualitate. care au fost exprimate oral in public. alocutiunilor. Sunt permise. care sunt direct legate de acel handicap si in limita ceruta de handicapul respectiv. in sensul legii 8 din 1996. h) utilizarea operelor in timpul celebrarilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publica. cu exceptia partiturilor muzicale. c) de scurte fragmente ale operelor. b) de scurte fragmente ale conferintelor. excluzand orice utilizare comerciala. radiodifuzarea sau comunicarea catre public. in cazul utilizarii de natura necomerciala in beneficiul persoanelor cu handicap. i) utilizarea. dar numai in masura justificata de scopul informarii. in cadrul informatiilor privind evenimentele de actualitate. a imaginilor operelor prezentate in cadrul expozitiilor cu acces public sau cu vanzare. in mod expres. cu exceptia celor pentru care o astfel de utilizare este. reproducerea. al targurilor. in cazul utilizarii exclusiv pentru ilustrare in invatamant sau pentru cercetare stiintifica. d) de opere. e) de opere. licitatiilor publice de opere de arta. reproducerea unei opere. cu exceptia cazului in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil. ca mijloc de promovare a evenimentului. In toate cazurile mai sus prevazute trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului. in cazul operelor de arta plastica. fara un avantaj direct sau indirect. pledoariilor si ale altor opere de acelasi fel. fotografica sau de arhitectura trebuie sa se mentioneze si locul unde se gaseste originalul.

fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii. titularul dreptului de autor poate utiliza el insusi opera si poate transmite dreptul neexclusiv si altor persoane. b) daca rezultatul transformarii este o parodie sau o caricatura. pentru un anumit teritoriu si pentru o anumita durata. Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale. iar reproducerea sa nu contravina utilizarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor ori pe titularul drepturilor de utilizare. cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica. Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusiva ori neexclusiva. Cesionarul 61 .autorului. pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii. cu conditia ca rezultatul sa nu creeze confuzie in ce priveste opera originala si autorul acesteia. pe termenul si pentru teritoriul convenite cu cesionarul si nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie sa fie expres prevazut in contract. Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitata la anumite drepturi. In cazul cesiunii neexclusive. Transformarea unei opere. In cazul cesiunii exclusive. care nu este destinata si nu este pusa la dispozitia publicului. c) daca transformarea este impusa de scopul utilizarii permise de autor. insusi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera in modalitatile. este permisa in urmatoarele cazuri: a) daca este o transformare privata.

retransmiterea sau reemiterea. Existenta si continutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisa a acestuia. indiferent daca au fost emise prin fir sau fara fir. importul. comunicarea publica a propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune in locuri accesibile publicului. este lovita de nulitate absoluta. in vederea comercializarii. reproducerea integrala sau partiala. inclusiv prin cablu sau satelit. Absenta oricareia dintre aceste prevederi da dreptul partii interesate de a cere anularea contractului. de catre public. Drepturile organismelor de radiodifuziune si de televiziune Organismele de radiodifuziune si de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice. cu plata intrarii. Durata drepturilor prevazute in prezentul capitol este de 50 de ani. pentru fiecare dintre acestea. astfel incat sa poata fi accesate in orice loc si in orice moment ales. modalitatile de utilizare. Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie sa prevada drepturile patrimoniale transmise si sa mentioneze.neexclusiv nu poate ceda dreptul sau unei alte persoane decat cu consimtamantul expres al cedentului. imprumutul. Fac exceptie contractele avand drept obiect opere utilizate in presa. nominalizate sau nenominalizate. durata si intinderea cesiunii si remuneratia titularului dreptului de autor. urmatoarele: fixarea. inchirierea. in mod individual. cu obligatia pentru cel autorizat de a mentiona numele organismelor. Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului. punerea la dispozitia publicului a propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. distribuirea. incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune ori de 62 .

contraventionala sau penala.televiziune. 63 . dupa caz. 8 din 1996. (amenda sau inchisoare). potrivit legii. Proceduri si sanctiuni Incalcarea drepturilor recunoscute si protejate prin prezenta lege atrage raspunderea civila. Dispozitiile procedurale sunt cele prevazute in legea nr. care se completeaza cu cele de drept comun.