Transcrierea discursului președintelui PNL, Crin Antonescu, la Conferința Națională a Tineretului Național Liberal

- 7 mai 2011-

,,Domnilor colegi, Cred că aceasta este cea mai mare, numeric măcar, adunare de liberali la care am participat în ultimii douăzeci de ani. Mesajul meu, înainte de toate, este unul de recunoștință și de speranță. Recunoștință pentru tot ceea ce ați făcut ani de zile și ați făcut mult și ați făcut bine și speranță pentru ceea ce aveți de făcut de aici înainte, adică aproape tot. Vă mulțumesc tuturor pentru energia, pentru credința, pentru loialitatea pe care ne-ați arătat-o și ne-o arătați, pentru culorile și valorile Partidului Național Liberal și pentru faptul că, de câte ori lucrați cu puterile voastre pentru valorile liberale și pentru partidul liberal, înțelegeți și simțiți să lucrați pentru România. Astăzi poate că cel mai important lucru pe care trebuie să îl avem noi înșine și pe care trebuie să îl transmitem tuturor în jurul nostru este încrederea. Încrederea nu doar în primul rând în victoria la următoarele alegeri, încredere nu doar sau în primul rând în valoarea partidului nostru, ci încrederea pur și simplu în viitorul României. Este nevoie de încredere, este nevoie de energie, este nevoie de o luptă specială pentru a nu ne lăsa și a nui lăsa pradă pe cei mai mulți dintre compatrioții noștri în deznădezde. Zi de zi ni se administrează porții zdravene de otravă de către o propagandă care este puternică, bogată, inventivă, care nu are bariere ale ruşinii, ale bunului simţ sau ale respectului pentru adevăr. O propagandă violentă, o propagandă care duce un război pe viață și pe moarte împotriva adevărului și la urma urmei împotriva românilor. Otrava calomniei, otrava deznădejdii, otrava falselor diferenţieri. Auzim mereu și aud oamenii din ţara asta că PNL nu mai este aşa de liberal, că PNL s-a deplasat spre stânga, că Uniunea Social Liberală pe care PNL a constituit-o împreună cu partenerii săi - PSD şi PC - este o uniune socialistă, de stânga, comunistă, etc. Şi vreau, înainte de toate, să fac în faţa dumneavoastră şi măcar parțial în numele dumneavoastră o scurtă confesiune de credinţă pentru toți oamenii care ne urmăresc și care așteaptă ceva de la noi: Sunt liberal, sunt un om de dreapta, sunt, cu titlu strict personal, monarhist. Acestea sunt convingerile mele și cel puțin primele

două și ale dvs., pe care nimeni niciodată, nici eu, nici vreunul din liderii de ieri și de azi ai Partidului Național Liberal și nici vreunul dintre dvs. nu leau ascuns, nu le-au trădat, nu le-au pus în paranteză. Rămânem și vom fi liberali. Suntem și vom fi un partid și niște oameni de dreapta numai că, pentru cei care macină zi de zi și răspândesc otrava calomniei și otrava deznădejdii am să spun limpede că eu cred că liberal a fost Spiru Haret și cred în liberalismul lui Spiru Haret și nu al lui Daniel Funeriu. Am să spun că eu cred și voi crede până la capăt că liberalismul și politicile liberale nu se fac numai de către oameni bogați și numai pentru oameni bogați, ci se fac de către oameni liberi pentru oameni liberi. Sunt politici pentru cetățeni și pentru libertatea cetățenilor. Fac politicile liberale, prețuiesc profitul, prețuiesc dezvoltarea, prețuiesc bogăția și politicile liberale care generează prosperitate și oameni bogați, dar liberalismul așa cum îl înțeleg eu, și cum sper să îl înțelegem toți, liberalismul generos, liberalismul luminos, liberalismul înaintașilor noștri ctitori de țară - Brătianu, Duca sau Spiru Haret, liberalismul e ca lumina. Este pentru toți și este pentru șansa fiecăruia. Eu cred că a fi liberal înseamnă astăzi în România a crede în statul de drept și a apăra statul de drept. A crede în separația puterilor, a practica și a apăra separația puterilor, regimul parlamentar, libertățile și drepturile civile, independența justiției, pluralismul, dreptul la liberă exprimare sub toate formele. Dacă ceea ce actuala putere, pretinsă și recomandată de falși apostoli ca fiind de drepta, dacă ceea ce fac ei înseamnă liberalism, atunci eu nu mai sunt liberal. Ceea ce face ei este opusul liberalismului. Trebuie să avem curajul să o spunem foarte clar, așa se măsoară sau se evaluează sau se identifică liberalismul și nu prin faptul că ești sau nu de partea lui Traian Băsescu sau dacă ești sau nu aliant cu Partidul Social Democrat. Sunt un om de dreapta și voi fi până la capăt un om de dreapta pentru că eu cred în elite. Sper din toată inima și, în orice caz, trebuie ca dvs. să fiți o elită, dar trebuie să înțelegeți adânc și sincer - elitele nu sunt alcătuite din parveniți, din șmecheri, din profitori, din îmbogățiți, că în elite nu se intră făcând furori în furou sau șterpelind de pe azi pe mâine din banii care sunt ai tuturor. Trebuie să înțelegeți pentru a fi cu adevărat o elită că menirea adevărată a elitelor este vocația și slujirea. Cine ne face astăzi procesul liberalismului și a dreptei noastre? Cine sunt oamenii care dau o bătălie cu vreo douăzeci sau măcar cu zece ani mai târziu comunismului? Trebuie spus odată şi odată că nu eu şi nici cei mai mulţi din liderii liberali și nici Victor Ponta, şi nici Daniel Constantin, nu am fost membri ai Partidului Comunist Român aşa cum au fost Traian

Băsescu, Emil Boc, Andrei Pleşu sau Vladimir Tismăneanu. Că nu eu am fost propagandist al Uniunii Studenților Comuniști din România și nici Victor Ponta, ci Emil Boc. Că nu eu am fost reprezentant al statului, partidului și securității comuniste la Anvers și nici Victor Ponta, ci Traian Băsescu. Că nu eu i-am adresat memorii lingușitoare către Securitate, ci Andrei Pleşu. Că nu eu am fost apostol al filosofiei marxiste până când a fugit din ţară, ci Vladimir Tismăneanu. Nu eu am pus în discuție trecutul, dar în momentul în care acești oameni își arogă peste douăzeci de ani misiunea pe care trebuiau să o aibă acum douăzeci de ani, e timpul să învățăm să spunem aceste lucruri, e timpul să știți și e timpul să le știți cei din generația voastră. Nu eu am fost coleg de partid şi subordonat lui Ion Iliescu în 1990, ci Traian Băsescu, Emil Boc, Vasile Blaga, Ioan Oltean și alții ca ei. Astăzi suntem aliaţi politici cu PSD şi, deci, şi cu Ion Iliescu, pentru că astăzi pericolul la adresa democraţiei româneşti nu vine de la Ion Iliescu. De la Iliescu a venit în 1990 și în 1990 nu cei care pe care i-am amintit erau în Piața Universității, ci noi. Nu cei pe care i-am amintit și care astăzi poartă stindardul fals al luptei anticomuniste vorbeau despre pluralism, despre relele comunismului, despre libertate, ci liderii noștri de ieri și de azi, de lz cei care nu mai sunt, de la Horia Rusu și de la cei care mai sunt, de la Radu Câmpenu la Mircea Ionescu Quintus, la Călin Popescu-Tăriceanu, Varujan Vosganian, Andrei Chiliman și toți ceilalți. Noi am spus și am păstrat mereu aceste valori. Nu putem să acceptăm în faţa oamenilor care vor să-și cunoască istoria în România nici de la Boc, nici de la Băsescu, nici de la Monica Macovei, nici de la Andrei Pleşu și nici de la Vladimir Tismăneanu pentru că nu eu am fost ministru în Guvernul lui Iliescu în `90, ci Andrei Pleşu. Pentru că nu eu am scris o carte elogioasă cu şi despre Ion Iliescu, ci Vladimir Tismăneanu. Toate lucrurile acestea trebuie spuse. Nu avem niciun motiv să evităm să discutăm despre comunism, despre relele lui, despre metehnele lui care se mențin și astăzi, dar rămăşiţele comunismului de azi, adică minciuna în cea mai flagrantă contradicție cu realitatea, povestea că oamenii trăiesc din ce în ce mai bine când ei trăiesc din ce în ce mai rău, dispreţuirea Parlamentului, dispreţuirea Opoziţiei, calomnierea adversarilor politici, astea sunt armele caracteristice puterii, regimului Băsescu. Eu nu cred că astăzi, însă, problema armoniei este un concurs de acuratețe, nu cred că problema României este astăzi cine e mai de dreapta și cine e mai de stânga. Problema României astăzi este de a găsi o alternativă la un regim politic, la o putere discreționară. Și dacă pentru asta a trebuit și am

hotărât să ne aliem cu Partidul Social Democrat și cu Partidul Conservator, am făcut-o și vom reuși, așa cum am reușit aliindu-ne cu PNȚCD în 1996 și cum am reușit aliindu-ne cu Partidul Democrat în 2004. Nu este întâmplător că partidul nostru a fost de fiecare dată de partea apărării statului de drept, apărării economiei de piață, apărării pluralismului și apărării libertății. Marea consecvență a PNL este că nu a fost și nu va fi scutit de erori de parcurs sau de greșeli. Marea sa consecvență este aceea că oamenii au știut, știu, și trebuie să știe de unde să ne ia, la care valori ne pot regăsi și pentru care valori li se pot alătura. Am pus bazele unei alianțe politice complicate, mai complicată decât toate celelate pe care le-am evocat. O alianţă grea din foarte multe motive, dar vă cer dvs., tututor, aşa cum îmi cer şi mie în fiecare zi să nu uitați că am făcut această alianţă nu împotriva lui Traian Băsescu, nu pentru PNL, nu pentru celelalte două partide, ci am făcut-o pentru ca milioane de români să aibă o alternativă, pentru ca această țară să aibă, în fine, ce n-a avut și, în orice caz, nu are acum, și anume o direcționare și o construcțe sănătoasă și de durată pe temeilurile sănătoase și solide ale dezvoltării, ale libertății, ale solidității echilibrului și echității sociale. Se vorbește agasant și dezgustător de către cineva ca Emil Boc sau ca Traian Băsescu despre reforme. Adevărul este că România are nevoie de reforme fundamentale și adevărul este că, marea noastră misiune împreună cu aliații noștri este aceea de a face reforme, de a face reforme în propriile noastre partide, de a face reforme atunci când vom avea această putere în societatea românească. Reformă înseamnă, în esență, o piață în care antreprenorii favorizați de politici liberale să poată asigura ceea ce nu mai pot asigura, și anume dezvoltarea economică a acestei țări. În fine, reformă înseamnă alocarea rezonabilă, suficientă și cinstită a banului public pentru a construi, întreține și a face funcționale instituții fundamentale ale oricărui stat. Nu cădeți în capcana de a crede că liberalismul înseamnă scapă cine poate, că liberalismul înseamnă disprețul profesorului din învățământul de stat. România mare nu în sens geografic, ci România aceea frumoasă, România lui Eliade, lui Cioran, a lui Brâncuși, a lui Parhon, a lui Eugen Ionescu, România marilor elite a avut la bază învățătorul de bază. Un învățător onorabil pregătit și onorabil plătit. România aceea sau, în orice caz, România aceea pe care vrem noi să o avem pentru noi și copiii noștriînseamnă șansă pentru fiecare și înseamnă valorificarea resurselor în primul rând omenești ale acestei țări.

Asta nu e stânga, asta nu e socialism. Aceasta este un elementar concept de om și de partid care face politică în slujba și în interesul națiunii. Iar Partidul Național Liberal are locul său în istoria României și va avea locul său în istoria viitoare a României pentru că întotdeauna a fost partidul prezent la întâlnirea cu interesul național. Dumnezeu să aibă grijă de mințile și de sufletul dvs. și dvs. înșivă să aveți puterea mereu să înțelegeți că în această lume nu-i nimic mai de preț decât libertatea și onoarea”.