C3d. TEORIA DEZVOLTĂRII PERSOANEI. H. WALLON 1) Caracterizare generală.

Metodologie Henri Wallon 2) Teze privind ontogeneza (1879-1962) 3) Concepte cheie filosof, medic neurolog, 4) Stadiile ontogenezei – scurtă prezentare psiholog francez 5) Consideraţii evaluative 1. Caracterizare generală. Metodologie Unicitatea lui H. Wallon, şi în epocă, dar persistentă încă, are o dublă susţinere: în natura şi obiectul teoriei sale şi în metodologia utilizată. Autorul francez este, în aprecierea lui R. Zazzo, "prin excelenţă, psihologul copilăriei", deoarece, faţă de oricare dintre marile contribuţii explicative, el şi-a propus, deliberat, ca ţintă, această vârstă (vezi, spre exemplu, deosebirea faţă de Watson, Freud, Piaget care au căutat în copil şi copilărie mijlocul de a se apropia de alte probleme: mecanismele învăţării, patologia afectivă, geneza cunoaşterii de tip logic). Maniera sa de a aborda copilăria este şi ea singulară. Wallon a avut ambiţia exhaustivităţii, a trecerii dincolo de perspectiva parcelară. El s-a interesat, în mod egal, de dezvoltarea cognitivă, afectivă, biologică şi socială a copilului, atât sub aspectul normalităţii cât şi al patologicului. Analiza comparativă multidimensională, pe care a practicat-o ca metodologie, s-a bazat pe două forme concomitente: ▪ comparaţii interne (la nivelul aceleiaşi vârste, între copii cu dezvoltare normală şi cei cu anumite particularităţi ale dezvoltării1, sau între cei cu dezvoltare normală şi cei cu dezvoltare patologică); ▪ comparaţii externe (între vârste – copil-adult – sau realităţi diferite – copil-animal (maimuţă) şi copil-om primitiv). Analiza comparativă (susţinută de observaţie şi teste) – a fost în egală măsură şansa şi neşansa teoriei sale. Şansă – pentru ideile de pionierat pe care i le-a permis (unele, anticipări excepţionale ale unor rezultate extrem de recente şi actuale), neşansă – pentru imposibilitatea ca rezultatele obţinute cu o astfel de metodologie să fie luate în calculul teoreticienilor şi practicienilor experimentalişti. 2. Teze privind ontogeneza 1. Ontogeneza este o construcţie progresivă prin care se realizează integrarea, în diferite raporturi, a două funcţii psihice fundamentale: a) afectivitatea (dimensiunea centripetă a psihismului) – legată de sensibilitatea internă, orientată şi implicată în edificarea subiectului psihic prin autoreflectare. Ea este răspunzătoare de construcţia persoanei ("cine sunt?"); b) inteligenţa (dimensiunea centrifugă) – legată de orientarea externă a individului, de acţiunea acestuia asupra mediului înconjurător în tentativele sale adaptive. Ea este implicată, ca principală resursă instrumentală, în cristalizarea obiectului psihic ("ce este"). 2. Dezvoltarea ontogenetică este stadială. Fiecare stadiu se constituie dintr-un ansamblu original de conduite, caracterizate printr-un tip particular de ierarhie realizat între cel două funcţii: afectivitate şi inteligenţă. 3. Construcţia stadială ontogenetică este guvernată de trei legi: a) Legea alternanţei funcţionale : un stadiu cu o dominanţă centrifugă va fi urmat de unul cu orientare centripetă; b) Legea preponderenţei funcţionale : în fiecare stadiu una dintre cele două funcţii va fi preponderentă, fără a opri, totuşi,
1

Subiectul este relansat astăzi sub denumirea de profile atipice de dezvoltare (ex. autismul).

1

nov. .2010

ci se subordonează noilor achiziţii ale fiecărei funcţii. Cele cinci stadii ontogenetice sunt: a) stadiul impulsiv şi emoţional (012 luni). În absenţa "logicii sociale" ontogeneza este profund afectată. Progresul realizat de copil în fiecare stadiu sprijină achiziţiile funcţiei alternative. existente la naştere. sentimentul iniţial siguranţei. Trecerea de la un stadiu la altul este discontinuă prin conţinutul dominant (A / I). o unitate (stadii) în discontinuitate (afectiv/cognitiv) (vezi figura nr. "Prin schimburile interindividuale debutează viaţa copilului şi acest tip de raporturi devansează de departe pe cele cu lumea fizică". fiind caracterizată de un fenomen de clivaj. 7. ACTIVITATE Ţinând cont de legile enunţate. se răsfrâng în orientarea energiei copilului spre actele de explorare senzorială ca formă de dezvoltare cognitivă (2). d) stadiul categorial (6-11 ani). b) stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani). Astfel. 4. Prin complexitatea rezultată se asigură însă unitatea procesului. c) stadiul personalizării/personalismului (3-6 ani. Figura nr. ataşamentul etc. c) Legea integrării : formele corespunzătoare stadiilor anterioare nu dispar. 2 . . EXPLICAŢIE: primele progrese (1) sunt în planul sistematizării emoţiilor primare. indicaţi pentru fiecare din cele cinci stadii tipul de dominanţă funcţională: A / I. în ansamblul său. 2). considera Wallon. ontogeneza poate fi caracterizată ca fiind. Ciclul alternanţelor continuă în aceeaşi manieră. Ea are caracter vital. în mod primordial. cel dintre obiect şi subiect (vezi figura nr. Jocul acestor funcţii este în acelaşi timp un progres de maturizare a raportului psihologic fundamental. Noile competenţe cognitive vor fi utile la revenirea în prim plan a dezvoltării afective din stadiul al treilea. B A B A B A B Stadiul: 4 A B 1 5 2 3 Legendă: dezvoltare afectivă dezvoltare instrumentală (inteligenţa) A – poziţie dominantă B – poziţie secundă 2 nov. de întrepătrundere ("chevachement"). Mediului social. Esenţială în dezvoltarea ontogenetică este textura socială care apare ca liant şi mediator între necesităţile şi posibilităţile copilului şi logica lumii fizice care reclamă şi stimulează adaptarea. Aceste competenţe (ex. 5. Pentru supravieţuirea speciei şi evoluţia sa. punct de contact mama.). odată câştigate.2010 Figura nr. trebuie să i se adapteze copilul. sub influenţa anturajului social imediat. e) stadiul adolescenţei (11-16 ani). 1 4 2 1 3 5 Subiect Obiec t 6. 1). solidaritatea este A mai importantă decât competiţia.dezvoltarea celeilalte.

Mediul trimite la ansamblul circumstanţelor fizice. "grai" şi formă psihologică. ci sunt necesităţi personale ale copilului. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare.2010 . Această formă primară este în fapt "sâmburele" esenţei psihice – reconstrucţie. Emoţia este privită de la H. Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv). un mimetism. Ea activează pe cei din jurul copilului. prin afect. Ea este internă şi externă în acelaşi timp. în acelaşi timp. prin aceasta. Fiziologicul (plăcere. Stadiile ontogenezei – scurtă prezentare 1. Acesta poate fi discutat pornind de la distincţia dintre grup şi mediu. durere. făcând ca ceea ce este resimţit în interior să fie vizibil din afară. Concept fundamental al întregii opere walloriene şi cu statut explicativ particular pentru ontogeneză. Cum credeţi că ar influenţa aceasta relaţiile sociale mamă-copil? c) IMITAŢIA. Particularitatea imitaţiei primare este că reprezintă o acomodare la celălalt. Sensul acestui proces poate fi surprins doar cercetând omul în contextul devenirii sale. raportul cu mediul este unilateralizat. sociale. Emoţia leagă "natura" (nou-născutul) de cultură (mediul socio-familial). dominanta este cea a impulsivităţii motrice. Mişcarea devine formă de expresie şi primul mijloc de acţiune asupra semenului adult. căldură. o contagiune. Mişcările. Valoarea sa psihologică interrelaţională este deosebită deoarece primele mişcări ale bebeluşului sunt investite cu semnificaţie expresivă de către anturajul social. ele nu se adresează acestuia. devine maniera privilegiată de comunicare. acţiune şi expresie. ideologice care modelează viaţa grupurilor. întărite şi selectate. Wallon ca fiind joncţiunea dintre biologic şi social. un "ecou" motric. d) CADRUL SOCIAL. dar şi de exprimare a nounăscutului. Imaginaţi-vă că în prima lună de la naştere copilul ar fi inert şi. Reacţia afectivă. Între copil şi grup stimularea este reciprocă. 4. integrate în posturi. foame etc. prezentă încă de la naştere. dintre fiziologic şi psihologic. atunci când apare starea de necesitate (foame. Deşi apărute doar în prezenţa modelului. ca în stadiul intrauterin. inexpresiv şi imposibil de „citit”. b) MIŞCAREA. îi incită şi îi răsplăteşte. Concepte walloriene fundamentale a) EMOŢIA. reflectare a realităţii.) capătă. Importanţa determinismului social în faţa celui biologic sau fizic este norma de specificitate a ontogenezei umane. sunt. Principala formă de activitate. date fiind pasivitatea şi limitele naturale ale copilului. fiind primul program ontogenetic funcţional comprehensibil reciproc. fiind expresiaimpresiei. Grupurile determină locul şi rolul fiecăruia într-o constelaţie de indivizi.3. Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin 3 nov. protecţie etc. .

ceea ce-i permite anticiparea. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. 4 nov. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere".care este bază pentru inteligenţa practică. a seducţiei: căutarea aprobării. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor. spaţiul proxim . supuse modelajului social. Senzorio-motricitatea. Imitaţia susţine interiorizarea. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare. 3 ani: În cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. a validării sociale. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent.satisfacerea trebuinţelor "reclamate". Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. ca tip de activitate dominantă. dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. 2.2010 . . 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. narcisismului îl domină. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. imagine mentală). formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. Raportul sine-alţii este complex şi multifazic în acest stadiu. prin acţiune şi b) activitatea postual-imitativă. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii.: "EU FAC!". Ca prime semne observabile ale vieţii psihice. copilul caută să placă. "EU SPUN!". Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. de pe poziţii de adultism (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). 3. Ca urmare. "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. se dezvoltă în două direcţii independente. să fie în centrul atenţie.

social) şi. Consideraţii evaluative Din perspectiva abordărilor contemporane din psihologia dezvoltării. allocentrism. Pentru a vă construi propria părere despre autor. altruism. pe atât de ignorat este în cea anglofonă. 1975. a introducerii dezvoltării sale într-un context socio-cultural. 4. Valorificarea sa în prezent este marcată de un paradox: pe cât de prezent şi divers utilizat este în literatura de specialitate francofonă. 5. Evoluţia psihologică a copilului. În planul construcţiei personale. gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. 5 nov. cu autoritate. dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj. Stadiul adolescenţei Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării. Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă. către cele orientate spre exterior. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive. psihologic. egoism. puteţi să apelaţi la două categorii de surse: a. În plan intelectual. nediferenţiere în cunoaştere). Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei (trebuinţă centripetă) se fac simţite. mai ales. Are loc o dublă decentrare. . 1964. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. În acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec.2010 . Editura Didactică şi Pedagogică. 5.ACTIVITATE Găsiţi în amintirile dumneavoastră de familie comportamente infantile care să ilustreze fiecare din cele trei faze. H. Raportarea funcţională la realitate (dominată de aflarea la ce serveşte. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. centripet). începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. Grupul de covârstnici este atractiv. în principal din cauza metodologiei sale nonexperimentale. afectiv. în forma sa concretă însă. Wallon poate fi socotit un precursor al abordării plurale a copilului (biologic. Editura Didactică şi Pedagogică. specifice stadiilor anterioare. social sub presiunea cristalizării identităţii. de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială. ACTIVITATE Consultaţi un dicţionar psihologic pentru a vă fixa deosebirile dintre cele patru concepte: egocentrism. lucrările lui traduse în limba română: De la act la gândire.

revistă pe care a ctitorit-o în 1948. Wallon si L. ACTIVITATE Găsiţi trei asemănări fundamentale între H. Vîgotski. colecţia revistei ENFANCE. .2010 .S. 6 nov.b.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful