INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Laboratorul Politici educaţionale

Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare – înţelegere, asumare şi participare

Bucureşti, 2009

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare”

Coordonator:

cercet. pr. III dr. Magda BALICA

Membri ai echipei de cercetare: asist. cercet. drd. Otilia APOSTU asist. cercet. drd. Emanuel DOBREI asist. cercet. drd. Bogdan FLORIAN cercet. pr. III. dr. Ciprian FARTUŞNIC cercet. pr. III dr. Irina HORGA cercet. pr. I dr. Mihaela JIGĂU cercet. drd. Andreea SCODA cercet. Lucian VOINEA Cornel Olaru

2

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare”

CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................4 CAPITOLUL I. Repere de cercetare pentru un proiect în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare.........................................................7
1. Cercetarea fenomenului de violenţă în spaţiul şcolar românesc ...............................................7 2. Strategii de intervenţie la nivel de sistem şi la nivelul şcolii.....................................................18 3. Iniţiative recente în acţiunile anti-violenţă .................................................................................20

CAPITOLUL II. Obiectivele şi metodologia cercetării................................ 22
1. Obiectiv general .............................................................................................................................22 2. Obiective specifice........................................................................................................................22 3. Metodologia utilizată în proiect ..................................................................................................22 4. Unităţi şcolare şi actori implicaţi .................................................................................................23 5. Activităţile proiectului...................................................................................................................23

CAPITOLUL III. Comunităţi de practici – abordări conceptuale ............... 25
1. Ce sunt comunităţile de practici?................................................................................................25 2. Ce înseamnă o comunitate de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală?.......................................................................................................................28 3. Argumente pentru o comunitate de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală ........................................................................................................................30

CAPITOLUL IV. Rezultatele cercetării........................................................ 36
1. Evaluarea activităţilor şi practicilor de la nivelul inspectoratelor şcolare – premise ale funcţionării comunităţilor de la nivelul şcolii ....................................................................36 2. Practici la nivelul şcolilor cuprinse în proiect ............................................................................51 2.1. Rezultatele unui chestionar.................................................................................................51 2.2. Rezultatele activităţilor la nivelul şcolii .............................................................................59 2.3. Rezultatele participării la comunitatea virtuală ................................................................62

CAPITOLUL V. Produse ale activităţii ........................................................ 70 CONCLUZII ................................................................................................. 78 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .................................................................... 84

3

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare”

INTRODUCERE
Problematica violenţei şcolare reprezintă un interes constant al politicilor europene contemporane, devenind oficial o problemă pe agenda politicilor educaţionale în anul 1997, ca urmare a unei conferinţe a experţilor organizată de Comisia Europeană la Utrecht, cu privire la „dreptul la siguranţă” în relaţie cu mediul şcolar. O analiză a problematicii violenţei şcolare la nivel internaţional demonstrează că acest fenomen are dimensiuni şi manifestări diferite de la un sistem de învăţământ la altul. Dezbateri şi analize privind violenţa şcolară au avut loc în ultimul timp în majoritatea sistemelor educaţionale europene. Programele şi acţiunile desfăşurate în acest context vizează fie centrarea pe politici generale privind securitatea copiilor şi a tinerilor (implicit în spaţiul şcolar), fie pe pachete de măsuri concrete care urmăresc în mod direct violenţa şcolară (proiecte legislative, programe de formare şi dezvoltare a competenţelor specifice la nivelul diferiţilor actori educaţionali, campanii naţionale de informare şi conştientizare, planuri de acţiune la nivel local şi comunitar). La nivelul politicilor educaţionale din România, problematica violenţei ca subiect de cercetare sistematică a apărut relativ recent. Studiul Violenţa în şcoală (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2006) realizează pentru prima dată o fotografie fidelă a dimensiunii acestui fenomen la nivelul întregului sistem de învăţământ, indicând o incidenţă ridicată a cazurilor de violenţă şcolară, în special a violenţei elev-elev, elev-profesor, profesor-elev, în spaţiul şcolar propriu-zis şi în spaţiul proxim unităţilor de învăţământ deopotrivă. Principalele concluzii sintetizate de studiul menţionat evidenţiază faptul că fenomenul violenţei în şcoală este încă un subiect dificil de abordat pentru unii dintre actorii şcolii. Studiul semnala nevoia familiarizării, conştientizării şi instrumentării cadrelor didactice cu competenţe care să le permită abordarea informată şi adecvată a fenomenelor de violenţă în şcoală. Conform aceleiaşi cercetări, şcolile dezvoltă în puţine cazuri programe coerente anti-violenţă, pornind de la cunoaşterea problemelor cu care se confruntă. Chiar acolo unde există acţiuni destinate prevenţiei şi intervenţiei, adesea acestea nu contează pe implicarea efectivă a celor vizaţi, sunt puţin popularizate în rândul celor care ar trebui cu prioritate să le cunoască (autori, victime, elevi cu potenţial agresiv, părinţi). În puţine cazuri, violenţa în şcoală este definită ca fiind o problemă instituţională. În multe situaţii nu există o cooperare reală nici la nivelul unităţii şcolare (între elevi, cadre didactice, părinţi, conducerea şcolii) şi nici la nivel inter-instituţional, care să definească situaţiile de violenţă, să elaboreze strategii de prevenţie sau intervenţie, să monitorizeze şi să evalueze impactul acestora.

4

profesor sau alt actor şcolar) şi nici şcoala ca instituţie. În acest context. proiectul s-a supus următoarele considerent fundamentale: . Casele Corpului Didactic şi alte structuri instituţionale cu responsabilităţi în domeniu în vederea reducerii fenomenelor de violenţă în şcoală. îşi asumă problematica acesteia şi acţionează în vederea combaterii şi prevenirii ei. de aceea este important să învăţăm să o gestionăm în mod pozitiv.Agresivitatea este o caracteristică a oricărei fiinţe umane. Pe baza acestora. care are ca scop implementarea unor măsuri de sprijin pentru unităţile de învăţământ. În cadrul proiectului nu am încercat să identificăm în mod necesar şcoli care să se confrunte cu situaţii deosebite de violenţă. angajarea în practica socială este procesul fundamental prin care oamenii învaţă să devină ceea ce sunt. Strategia stabileşte principii şi recomandări generale referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar. E. asumare şi participare propune un demers de cercetare complementar activităţilor iniţiate la nivel strategic. care au dezvoltat deja o serie de activităţi în acest sens şi care doresc să împărtăşească experienţele dobândite cu alte şcoli similare. Ministerul Educaţiei.. Ministerul Educaţiei. unitatea primară de analiza a modelului pe care îl propunem în cercetarea-acţiune asupra violenţei şcolare nu va fi nici individul (fie el elev. dar şi exigenţele unei intervenţii de cercetare acţiune. bazat pe principiul comunităţilor de practici. prin promovarea unui nou model de stimulare şi facilitare a iniţiativelor de prevenire şi combatere a violenţei şcolare. 1998. Concluziile tuturor acestor cercetări au evidenţiat amploarea şi diversitatea formelor de manifestare a violenţei în şcoală şi au propus recomandări şi direcţii de acţiune pentru prevenirea fenomenului. 5 . ci mai degrabă comunităţile de practici informale în care se angajează fiecare dintre aceştia în raport cu problematica violenţei. Scopul proiectului nostru de intervenţie nu a fost 1 Wenger. Cercetării şi Tineretului a elaborat Strategia cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar (OMECT nr. Cercetării şi Inovării a lansat un proiect de tip structural cu tema Tinerii împotriva violenţei. . Aşadar. Learning. Meaning and Identity.Este mai uşor să previi decât să combaţi violenţa în şcoală. proiectul Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare – înţelegere. precum şi un plan operaţional de intervenţie la nivelul unităţilor şcolare. Communities of practice.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” În perioada 2004-2007 au fost elaborate şi alte studii şi analize a fenomenului violenţei şcolare. rolurile şi funcţiile instituţiilor din cadru sistemului educativ şi a unor structuri instituţionale nou create în acest domeniu de acţiune. bazată pe analiza modurilor particulare în care actorii educaţionali definesc violenţa. proiectul îşi propune să aducă o perspectivă nouă asupra modalităţilor de prevenire şi combatere a violenţei şcolare. Cambridge University Press. Conform teoriei sociale a învăţării pe care o promovează ideea comunităţilor de practici1. ci ne-am orientat către acele şcoli care au dovedit că sunt interesate de această problemă. Pentru a respecta deopotrivă principiile generale ale comunităţilor de practici. Începând cu anul 2009. Ca urmare. 1409/2007).

ci de a oferi un cadru de comunicare şi o informare pentru toţi actorii şcolari. referitoare la: dificultăţi în organizarea sistemului educaţional. de dezbatere. de-a lungul proiectului actorii şcolari implicaţi au simţit nevoia să abordeze teme conexe. O şcoală fără violenţă este o şcoală în care învăţarea se produce în sens pozitiv. ci a oferit spaţiu semnificativ pentru abordarea tuturor elementelor de practică şcolară care au legătură implicită cu violenţa ca barieră în calea învăţării. de a pune capăt violenţei în şcolile selectate. probleme ale curriculum-ului şcolar. Proiectul nu s-a limitat doar la exersarea practicilor de prevenire a violenţei în şcoală. Comunicarea cu alte şcoli reprezintă o sursă importantă pentru a înţelege şi preveni un astfel de fenomen. comunicarea şi împărtăşirea experienţelor între mai multe şcoli poate reprezenta o manieră inedită de inovare a practicilor curente de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală. presiunea examinărilor şi testărilor – ca factori subiectivi şi mai puţin vizibili care influenţează fenomenul de violenţă în şcoală. Proiectul a pornit de la premisa că schimbul de practici. adesea. împărtăşire de experienţe şi acţiune pentru crearea unui climat educaţional armonios.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - - acela de a stopa. aşa cum fiecare dintre actori îl visează. Tocmai de aceea. 6 .

a răspuns exact acestei nevoi de cunoaştere a dimensiunii. Din păcate. acoperind doar anumite categorii de unităţi de învăţământ. prevederea unor modalităţi de intervenţie rapidă în cazul manifestării formelor de violenţă. În acest context. formele sau tipologia violenţei şcolare erau puţine. părinţi. un proiect integrat de amploare privind acest fenomen – Responses to violence in everyday life in a democratic society – la care au participat 41 de ţări europene. Consiliul Europei a organizat. susţinerea familiilor şi a comunităţilor în ceea ce priveşte exercitarea rolului educativ şi implementarea măsurilor de prevenţie şi intervenţie în planul violenţei şcolare. în parteneriat cu Reprezentanţa UNICEF în România şi Institutului Naţional de Criminologie. formelor de manifestare şi cauzelor fenomenului de violenţă şcolară. considerarea elevilor ca actori şi parteneri-cheie în activităţile de prevenţie şi rezolvare a situaţiilor de violenţă şcolară. Cercetarea fenomenului de violenţă în spaţiul şcolar românesc Studiul Violenţa în şcoală. 1. informaţiile sistematice privind amploarea. cercetarea oferă un reper şi în ceea ce priveşte formele sub care aceasta este diagnosticată. dezvoltarea unor activităţi de conştientizare şi mobilizare a tuturor actorilor educaţionali implicaţi în cauzalitatea. În egală măsură. elevi. printre care: conceperea acţiunii de prevenţie a violenţei şcolare ca o dimensiune centrată pe educaţie în spiritul civismului democratic. realizat în anul 2005 de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. nesistematice. de la cele privind abaterile de la programul şcolar până 7 . - Pornind de la aceste recomandări şi de la expunerea mediatică fără precedent a violenţei şcolare. acest fenomen a devenit un subiect prioritar pe agenda factorilor de decizie din sistemul educaţional românesc. Pornind de la diferitele tipologii şi forme de manifestare ale violenţei. în perspectiva elaborării unor strategii de prevenire şi ameliorare. Repere de cercetare pentru un proiect în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare Pentru realizarea unei imagini de ansamblu asupra manifestării violenţei şcolare.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” CAPITOLUL I. manifestarea sau efectele fenomenului de violenţă şcolară (profesori. cercetarea a reprezentat un mijloc de sensibilizare a unui public cât mai larg şi o condiţie a mobilizării resurselor în vederea abordării violenţei în şcoală. comunitate). în perioada 2002-2004. la acel moment. Consiliul Europei a recomandat sistemelor naţionale de învăţământ un set de principii directoare în confruntarea cu fenomenul violenţei şcolare.

dar cel puţin o parte dintre ei declară că nu cunosc cazuri concrete în şcoala lor. Consilierii şcolari şi elevii confirmă în proporţii similare (între 90% şi aproximativ 75%) că violenţa este un fenomen real în şcolile lor. aceasta manifestându-se sub diferite forme – de la cele mai simple la actele grave de violenţă. în raport cu problema violenţei. profesorii par a fi mai conştienţi de problema violenţei decât părinţii şi sunt mai activi în a da exemple concrete de situaţii conflictuale în şcoală. Conform definiţiei propuse de studiu. Profesorii şi părinţii au semnalat. violenţa în şcoală cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente precum: violenţă verbală şi psihologică (poreclire. Vom prezenta în continuare o sinteză a rezultatelor studiului. diferenţa relevând faptul că anumite conduite cuprinse în sfera manifestărilor 8 . Părinţii admit. hărţuire). Utilizând o metodologie complexă şi instrumente multiple de investigaţie (anchete prin chestionare aplicate managerilor şcolari. 1.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” la violenţa morală sau verbală şi violenţa fizică.1.Tipul unităţii de învăţământ. depăşind 75% din totalul şcolilor cuprinse în eşantion. dintre care cercetarea a reţinut tipul unităţii de învăţământ. formele şi cauzele violenţei şcolare în spaţiul educaţional românesc. alte tipuri de comportament deviant în relaţie cu şcoala. reală. ameninţare. studiul a reuşit să ofere o imagine coerentă de ansamblu privind dimensiunea. manifestând o atitudine vădit protectivă şi empatică faţă de cadrele didactice şi şcoală. de asemenea. tachinare. comportamente care intră sub incidenţa legii (viol. diriginţii şi părinţii acestora). ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic. în general. Dimensiunea fenomenului de violenţă în şcoală Conform rezultatelor investigaţiilor realizate în rândul directorilor de şcoli. consum/comercializare de droguri. violenţă fizică. diferenţele înregistrate în ceea ce priveşte dimensiunea fenomenului de violenţă (care s-au dovedit a fi statistic semnificative) sunt următoarele: . că violenţa este o problemă cotidiană. Proporţia unităţilor de învăţământ post-gimnazial care declară existenţa fenomenelor de violenţă este mai mare (aproximativ 80%) decât în cazul şcolilor generale (73%). în general. furt). Unele diferenţe în ceea ce priveşte prezenţa fenomenului de violenţă la nivelul şcolii se înregistrează în funcţie de o serie de criterii. proporţia unităţilor de învăţământ la nivelul cărora se înregistrează fenomene de violenţă se ridică la un nivel îngrijorător. dar opiniile lor cu privire la gravitatea fenomenului sunt mai nuanţate. studii de caz elaborate pe baza interviurilor individuale cu elevii cu manifestări de violenţă. Astfel. precum şi factorilor responsabili din poliţie şi din inspectoratele şcolare. mediul de rezidenţă şi zona de situare a şcolii. consilierilor şcolari şi elevilor. prezenţa fenomenelor de violenţă în şcoală. În funcţie de aceste criterii. anchete prin interviuri individuale şi interviuri focalizate de grup adresate cadrelor didactice şi părinţilor.

se pare. monitorizarea şi ”gestionarea” resurselor umane ale şcolii – în cazul de faţă elevii – a atitudinilor şi comportamentului acestora. că anumite caracteristici ale zonelor periferice ale oraşelor (rată redusă a ocupării. apartenenţa la bande de cartier. şi autoritatea familiei. implicit o mai mare autoritate a acestora. Cercetarea s-a concentrat şi asupra unora dintre cele mai grave conduite manifestate de elevi (consumul de droguri. verbală – insulte. Mediul de rezidenţă. consumul de băuturi alcoolice. în special economică. Conduitele violente ale elevilor par să fie mai frecvente în unităţile de învăţământ din mediul urban (82% din totalul acestora le semnalează).5% din totalul celor înscrişi în unităţile de învăţământ investigate. Zona în care este situată unitatea de învăţământ. Studiile în domeniu semnalează. pe de altă parte. economic. în cazul cărora ponderea respectivă este de aproximativ 68%. reuşesc. a populaţiei situată la „marginea” localităţii. asupra altor persoane (agresiuni fizice sau sexuale) sau asupra societăţii (acte de vandalism. Menţinerea unui statut mai înalt al cadrelor didactice în ariile rurale. priviri ameninţătoare. din care aproximativ 2400 au adresat injurii şi jigniri cadrelor didactice. nivel redus al veniturilor familiei.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - - - de violenţă intervin cu o mai mare frecvenţă şi. degradare de bunuri ale instituţiilor publice. comiterea de furturi şi acte de vandalism. Proporţia unităţilor de învăţământ cu efective de peste 1000 de elevi care au semnalat prezenţa fenomenelor de violenţă este de aproximativ 85%. Proporţia unităţilor de învăţământ situate în zone periferice care declară prezenţa fenomenelor de violenţă este mai mare (82%) decât în cazul celor amplasate în zone centrale (73%). Mărimea şcolii (numărul de elevi din şcoală). comparativ cu cele din ariile rurale (71%). să menţină mai bine sub control conduita copiilor şi tinerilor. şi sub forme de manifestare mai grave. educaţional şi cultural scăzut. agresiune fizică) asupra cadrelor didactice. inclusiv ale şcolii). Astfel de acte de violenţă au fost semnalate în cazul unui număr de aproape 6700 de elevi. uneori cu implicaţii asupra conduitei copiilor. mai puţin afectată de criza contemporană de autoritate a părinţilor. aducând grave prejudicii statului şi autorităţii acestora. spre deosebire de cele cu o populaţie şcolară mai redusă. comportamente care aduc prejudicii statutului şi autorităţii cadrelor didactice) constatând că acestea sunt prezente la aproximativ 2. agresiune fizică şi sexuală. Din totalul elevilor cu grave manifestări de comportament deviant. la elevii de vârstă mai mare (15-18 ani).) constituie factori de risc pentru manifestarea comportamentelor violente la copii şi tineri. O parte dintre aceşti elevi comit acte de violenţă „efectivă” asupra propriei persoane (consum de droguri sau alcool). posibil. sărăcie. jigniri) sau „efectivă” (lovire. pe de-o parte. implicit rată ridicată a şomajului. aproape jumătate îşi orientează actele de violenţă „simbolică” (agresiune nonverbală – gesturi. În cazul satelor se poate vorbi de o anume defavorizare. iar 37 au recurs chiar la 9 . eventual o rată înaltă a criminalităţii etc. de altfel. statut socio-profesional. să prevină cu mai multă eficienţă manifestările de violenţă. Acest fapt sugerează dificultăţile întâmpinate de managerii şcolari şi cadrele didactice din unităţile de învăţământ cu efective numeroase de elevi în controlul.

• Violenţa între elevi şi formele de manifestare ale acesteia Chiar dacă violenţa între elevi a fost recunoscută ca fenomen general prezent în toate unităţile de învăţământ. fiecare situând violenţa între elevi pe primul loc. în opinia elevilor şi consilierilor şcolari acestea au o frecvenţă mult mai ridicată. fiind determinate de un complex de factori: climatul şcolar şi cultura şcolii. 10 . Cele trei categorii de actori se diferenţiază fundamental atunci când apreciază frecvenţa cu care acestea se manifestă. urmată de violenţa elevilor faţă de profesori şi apoi violenţa profesorilor faţă de elevi. neputând fi însă excluse situaţiile în care manifestările de violenţă ale elevilor reprezintă reacţii la un comportament neadaptat al cadrelor didactice la caracteristicile de vârstă ale elevilor. şi un comportament „pe măsură” al cadrelor didactice din aceste şcoli. elevi sau consilieri şcolari) cu privire la formele de violenţă înregistrează un anumit grad de convergenţă. Diferenţele în funcţie de aceste criterii sunt de 15-20 puncte procentuale. dacă pentru directori manifestările de violenţă ale profesorilor faţă de elevi sau cele ale elevilor faţă de profesori sunt doar cazuri rare. respectiv de cele situate în mediul urban. în cele din mediul urban. aceasta manifestându-se „des” sau „foarte des” în cazul unei proporţii de aproape 20% dintre şcoli sau „rareori” – în aproximativ 72% dintre unităţi. violenţa profesorilor faţă de elevi (comportamentul neadecvat al cadrelor didactice). violenţa elevilor faţă de profesori. posibil. Diferitele manifestări ale violenţei elevilor faţă de profesori sunt semnalate de o proporţie mai mare de unităţi de învăţământ post-gimnazial. Cazurile de elevi cu astfel de comportamente violente au fost semnalate de aproape trei sferturi din totalul şcolilor investigate. calitatea activităţii educaţionale. un prim nivel de analiză a luat în considerare sistemul de relaţii la nivelul cărora se manifestă. Opiniile diverselor categorii de actori investigaţi (directori. Acesteia îi urmează violenţa elevilor faţă de profesori – 40%. mediul de provenienţă etc. precum şi în cele situate în zonele periferice ale localităţilor. Astfel. Forme de violenţă în şcoală În ceea ce priveşte formele violenţei şcolare. tipul de management şcolar. analiza confirmându-le ca fiind statistic semnificative.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” agresiuni fizice. Conform declaraţiilor directorilor de şcoli. respectiv violenţa profesorilor faţă de elevi – 33%. 1. proporţia corespunzătoare celor care sesizează numai situaţii de prejudiciere a statutului cadrelor didactice fiind de aproximativ 40%. intensitatea şi formele în care aceasta se manifestă diferă de la o şcoală la alta. forma cea mai frecventă este violenţa între elevi.2. Elevi cu astfel de comportamente se regăsesc în special în unităţile de învăţământ post-gimnazial. coeziunea şi sintalitatea claselor. operând o distincţie între: violenţa între elevi. Astfel de cazuri atrag.

de impunere într-un grup. Un alt comportament neadecvat al elevilor în şcoală este violenţa fizică. însă. marcată de multiple transformări corporale şi psihologice. Dacă numai 20% dintre directori au declarat prezenţa cu frecvenţă ridicată a unor astfel de comportamente în şcoala lor. Deoarece bătaia este o formă mai gravă de violenţă. trăsăturile specifice vârstei (nevoia de libertate şi de manifestare a propriei individualităţi. În general. Ca urmare. Jignirile referitoare la etnie au fost menţionate mai ales în şcolile cu copii romi (45%. lipsa unei „culturi a jocului”. ironizarea unor trăsături fizice sau psihice specifice anumitor elevi etc.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Cele mai frecvente forme de violenţă elev-elev. menţionată cu ponderi mai ridicate în unităţile de învăţământ situate la periferie. Un alt tip de comportament violent între elevi vizează jignirile cu referire la trăsăturile fizice sau psihice ale colegilor. 11 . ai căror copii sunt direct implicaţi în astfel de situaţii (în special cei care au fost victime) au reclamat astfel de comportamente şi climatul de insecuritate fizică din şcoli. cadrele didactice au declarat în mai puţine cazuri prezenţa acestui fenomen. provenienţa din medii socio-familiale şi culturale foarte diferite sau defavorizante etc. comparativ cu 13% în şcolile fără copii romi). care ţin de domeniul agresivităţii verbale: jigniri referitoare la situaţia socio-economică a copiilor la apartenenţa religioasă sau la cea etnică. În ponderi mai reduse au fost menţionate şi alte forme de violenţă între elevi. O bună cunoaştere a psihologiei vârstelor de către cadrele didactice şi studierea chiar de către elevi a acestei discipline şcolare (prezentă în curriculumul şcolar la clasa a X-a) constituie posibile modalităţi de prevenire şi rezolvare a situaţiilor conflictuale determinate de astfel de comportamente ale elevilor. ceea ce face ca jocul să se transforme în agresivitate fizică. a „violenţei ascunse”. menţionate în majoritatea unităţilor de învăţământ cuprinse în eşantion. inclusiv prin violenţă fizică). mass-media etc. respectiv 80%. conflicte. apar anumite manifestări în relaţionarea cu ceilalţi elevi. ţin de domeniul violenţei verbale (certuri. care contravine regulamentului şcolar. comparativ cu media). actorii investigaţi identifică în afara şcolii determinanţii unor astfel de comportamente. ponderea răspunsurilor elevilor şi a consilierilor este mult mai mare – aproximativ 60%. tolerate în mediul şcolar. precum jigniri legate de ritmurile diferite de dezvoltare fizică (rămânere în urmă sau puseuri de creştere. Părinţii. injurii) şi sunt incluse în categoria manifestărilor „obişnuite”. apariţia unor „găşti” ca manifestare a subculturilor şcolare. Cauzele agresivităţii fizice pot fi diverse: consecinţe ale imobilităţii elevilor în clasă pe parcursul duratei unei activităţi didactice. Frecvenţa ridicată a comportamentelor violente poate fi explicată prin specificul vârstei adolescenţei. îi deculpabilizează pe elevi considerându-i victime ale limbajului violent utilizat în diferite medii: familie. stradă. Puţini profesori aduc în discuţie rolul şi importanţa şcolii în prevenirea şi corectarea violenţei verbale a elevilor şi în dezvoltarea competenţelor de comunicare ale acestora.

a unor relaţii pedagogice „prea democratice” sau a influenţei negative a mediului extraşcolar. deşi intră în contradicţie cu prevederile regulamentului şcolar.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” • Violenţa elevilor faţă de profesori Formele de violenţă ale elevilor faţă de profesori sunt variate. nerezolvarea temelor pentru acasă etc. care presupun lipsa de implicare şi participare a acestora la activităţile şcolare. Toate categoriile de populaţie investigată prin chestionar au menţionat cu frecvenţă foarte mare (până la 80% dintre cazuri) manifestarea în spaţiul şcolii a unor comportamente precum: fuga de la ore. lipsa de implicare a elevilor în activitatea didactică şi refuzul făţiş al îndeplinirii sarcinilor ce le revin (neparticiparea la activitatea din clasă. Cea de-a doua categorie de manifestări violente ale elevilor faţă de profesori menţionată mai sus se referă la comportamente precum: refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare. mişcări ale elevilor neautorizate de profesor (intrarea şi ieşirea din clasă). ignorarea voită a mesajelor transmise de cadrele didactice (ignorarea solicitărilor care vin din partea acestora). În opinia participanţilor la interviurile de grup. precum şi în cele situate în mediul urban.) sunt determinate fie de lipsa interesului şi de scăderea motivaţiei elevilor pentru ceea ce învaţă. Dată fiind varietatea situaţiilor de violenţă a elevilor faţă de profesori. aceste atitudini şi comportamente nu sunt catalogate drept violente şi ţin de domeniul situaţiilor care sunt „trecute cu vederea” atât timp cât nu capătă intensitate ridicată. b) comportamente care implică agresiune verbală şi nonverbală de intensitate medie şi care reprezintă o ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului didactic. Acestea sunt menţionate cu frecvenţă mai mare în cazul unităţilor de învăţământ post-gimnazial (licee şi SAM-uri). sunt deranjante pentru cadrele didactice şi au consecinţe negative asupra rezultatelor şcolare. Cei mai mulţi profesori şi părinţi sunt de părere că aceste comportamente aduc în timp grave prejudicii elevilor şi şcolii şi apar ca urmare a unor regulamente şcolare deficitare. întârzierea la ore. care ţin de violenţa fizică sau care intră sub incidenţa legii. menţionate de categoriile investigate. În multe cazuri însă. de la comportamente care nu sunt în deplină concordanţă cu regulamentul şcolar şi cu statutul de elev la forme mai grave. fie ca reacţie a acestora faţă de diferite atitudini şi 12 . indisciplina în clasă sau în recreaţii. zgomote în timpul activităţii didactice. atitudinile ironice sau sarcastice faţă de profesori. tipurile de astfel de comportament au fost grupate în trei categorii: a) comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor. părăsirea clasei în timpul orei.

ca o practică des întâlnită în şcoală. Unii dintre aceştia au încercat chiar să găsească argumente care să legitimeze un astfel de comportament. jigniri. caracteristici fizice. În ceea ce priveşte manifestarea atitudinilor ironice faţă de profesori. care ţin de agresivitatea fizică. Cel mai adesea. care consideră ironia o modalitate îndreptăţită de manifestare a libertăţii elevilor faţă de anumiţi profesori din şcoală. Forma concretizată în ironia profesorilor a fost recunoscută de către mulţi dintre participanţii la interviurile de grup. ţipete. atitudini şi motivaţia învăţării etc. – să fie un demers catalogat deseori 13 - . pe care îl percep nu atât ca o formă de violenţă faţă de elevi. cel mai adesea acestea au ca obiect calitatea prestaţiei didactice (competenţele ştiinţifice. Aceste forme.) sau diferite alte aspecte: trăsături de personalitate. care „merită acest lucru”. cât şi la forme mai grave – injurii. Deşi proporţia elevilor care manifestă astfel de comportamente este relativ redusă (1. Este posibil ca luarea în considerare în cadrul evaluării şi a altor caracteristici decât achiziţiile elevilor în plan cognitiv – progresul elevului raportat la performanţele anterioare.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” comportamente ale cadrelor didactice. a cărui utilizare are rol educativ. deseori atitudinile de ironie ale elevilor determinând acelaşi răspuns din partea lor. • Violenţa profesorilor faţă de elevi Formele de comportament neadecvat al cadrelor didactice în relaţie cu elevii – semnalată într-o pondere mult mai redusă decât violenţa elevilor de către toţi actorii investigaţi şi care păstrează aceeaşi ierarhie în opinia tuturor acestora – sunt diverse. Evaluarea neobiectivă. jigniri. modalităţile de evaluare. fie ei profesori sau părinţi. c) comportamente violente evidente.2% din totalul celor înscrişi în şcolile investigate). O a treia categorie de comportamente violente ale elevilor faţă de profesori cuprinde: gesturi sau priviri ameninţătoare. lovire şi agresiune fizică. sunt următoarele: Agresiunea verbală faţă de elevi. injurii. numărul directorilor unităţilor de învăţământ care menţionează prezenţa unor astfel de cazuri este ridicat . profesorii incriminează astfel de comportamente. cât mai ales ca un răspuns îndreptăţit al cadrelor didactice în faţa agresivităţii verbale a elevilor. insulte. stilul didactic al profesorului etc. efortul de învăţare depus de elevi. Uneori. ameninţări verbale. menţionată cu cea mai mare frecvenţă de către actorii şcolari investigaţi şi care se referă atât la forme mai simple precum atitudini ironice. agresiune indirectă (asupra maşinii sau a altor bunuri ale profesorilor). care presupun agresiune verbală şi fizică faţă de profesor. însă în ponderi diferite. stilul de vestimentaţie. situaţia grupului clasei de elevi raportat la alte grupuri. Aceste tipuri de comportamente prin excelenţă violente au fost semnalate de către toţi actorii investigaţi. de la situaţii care nu sunt caracteristice unei relaţii corecte profesor-elevi la forme mai grave. atitudinea ironică a elevilor (în special faţă de evaluarea profesorilor) este susţinută şi încurajată chiar de către unii părinţi. identificate în cadrul cercetării. se simt vulnerabili în faţa elevilor.aproximativ 40% din cei peste 1200 investigaţi.

nerezolvarea unor sarcini de lucru în clasă sau acasă etc. Alteori. doar 16% dintre cei investigaţi susţin că factorii psihologici sunt în primul rând 14 . refuzul de a participa la activităţile viitoare. ca urmare a „efectelor perverse” ale evaluării sau datorită altor variabile (tipul de relaţie al profesorului cu un anume elev. Cauze ale violenţei elevilor • Cauze individuale A identifica resorturile psihologice interioare care conduc la comportamente de tip agresiv sau care ascund un potenţial de manifestare a violenţei este un exerciţiu care solicită instrumente specializate. Alteori este vorba de forme mai grave: gesturi. Alături de instrumentele adresate directorilor.). indisciplină în spaţiul şcolii etc. fie din cauza lipsei de supraveghere pe timpul excluderii (fuga din şcoală în timpul programului. prezenţa acestor manifestări în şcoală este gravă. cercetarea a solicitat şi opinia consilierilor şcolari. Aceasta ia uneori forme mai uşoare precum ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie acestora.).). lipsa unor criterii naţionale de notare etc. părinţilor şi elevilor. factorii de natură individuală se situează pe poziţia a treia în determinarea manifestărilor de violenţă ale elevilor asistaţi. unii profesori pot fi acuzaţi de subiectivitate în evaluare. cât mai ales asupra elevilor: influenţează negativ stima de sine. Chiar dacă astfel de situaţii sunt mai puţin frecvente. profesorilor diriginţi. însoţite de atitudini discriminative şi marginalizarea unora dintre elevi. care prin natura profesiei lor acordă asistenţă şi consiliere specializată în cazuri concrete de comportamente agresive. - - 1. instrumentele de investigaţie utilizate au permis identificarea unor factori individuali de risc.3. insuficienta dezvoltare a competenţelor de evaluare. transformă şcoala într-un spaţiu de insecuritate pentru aceştia. Conform opiniei acestora. Aceste comportamente trebuie să constituie un grav semnal de alarmă deoarece astfel de manifestări din partea profesorilor (chiar dacă nu sunt generalizate şi se raportează numai la unii dintre elevi) au implicaţii grave atât asupra climatului şcolar. care nu caracterizează o relaţie optimă profesorelev şi constituie bariere în comunicarea didactică. Excluderea de la ore poate conduce însă la diferite forme de violenţă a elevilor. fie ca reacţie la pedeapsa primită (scăderea motivaţiei pentru învăţare. absenteismul şcolar în situaţiile în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile şcolare etc. Deşi cercetarea de faţă nu a optat propriu-zis pentru o testare psihologică individuală a elevilor. reduce motivaţia pentru învăţare. Violenţa fizică reprezintă forma extremă de comportamentul neadecvat al profesorilor faţă de elevi. precum şi a unor percepţii şi reprezentări ale actorilor investigaţi în raport cu importanţa factorilor de natură individuală în manifestările de violenţă în şcoală. Astfel. însă.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” ca evaluare neobiectivă şi avantajare/dezavantajare în notare. Excluderea de la ore este un alt comportament întâlnit relativ frecvent în şcoli şi considerat de către profesorii care recurg la acesta ca pedeapsă pentru indisciplina elevilor. condamnabilă şi încalcă orice principiu de educaţie şi drept al elevilor. Agresiunea non-verbală. priviri ameninţătoare.

lipsa de supraveghere a copiilor. tulburări psihice grave. nivelul redus de educaţie a familiei. O apreciere globală asupra categoriilor de factori individuali a înregistrat. reacţii ale copilului la aşteptări prea înalte ale părinţilor. în opinia consilierilor. pentru toţi actorii şcolari familia reprezentând principala sursă a violenţei elevilor. mediu care aduce cu sine frustrări. în cazul familiilor în care unul sau ambii părinţi sunt plecaţi temporar la muncă în străinătate. grija insuficientă acordată copiilor şi educaţiei acestora. strategii de reacţie a elevilor la frustrări şi impuneri ale mediului şcolar. De altfel. impunere a unui anumit tip de disciplină. Opinia generală exprimată este că şcoala – mediu educativ prin definiţie – nu este singura responsabilă pentru conduitele violente ale elevilor. mai importanţi fiind factorii familiali şi cei de natură socială. După cum se poate observa. complexe. Mai mult decât atât. cu efecte în planul imaginii de sine şi a trăirilor acestora. nivelul scăzut al condiţiilor materiale ale familiei (sărăcia). Aceştia. resortul declanşării comportamentelor violente ale elevilor asistaţi. părinţii înşişi consideră tot 15 . al şcolii şi metodelor pedagogice utilizate. de multe ori. • Cauze familiale Familia este cel mai adesea identificată ca principală sursă a violenţei de majoritatea directorilor de şcoală. condiţiile economice precare ale familiei. dificultăţi de adaptare la disciplina şcolara. imagine de sine negativa. toleranţă scăzută la frustrări. lipsa/insuficienta preocupare a părinţilor pentru copil.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” determinanţi ai violenţei. indiferenţa. Într-o pondere apropiată (aproximativ 60%) şi consilierii şcolari indică printre cauzele violenţei elevilor pe cele de natură familială. carenţe ale climatului afectiv etc. instabilitate emoţională. cel mai frecvent. în proporţie de 63%. la cauze precum: existenţa unor relaţii conflictuale şi comportamente violente în familie. indică printre cauzele de natură familială: preluarea unor modele de relaţionare din familie (cel mai frecvent menţionată). O parte dintre ei îşi justifică propriul comportament aducând argumente de natură critică asupra comportamentului neadecvat al profesorilor. slabă valorizare a potenţialului real al elevilor. instabilitate motrică. în ordinea frecvenţelor cu care au fost menţionate sunt următoarele: probleme de comunicare. Opinii similare cu cele ale directorilor şi consilierilor şcolari exprimă şi cadrele didactice intervievate. rapoartele de teren şi interviurile individuale cu elevii aşa-numiţi violenţi confirmă tendinţa actorilor şcolii şi a unor părinţi de a identifica drept cauze de natură psiho-individuală ale comportamentului violent ceea ce reprezintă. dificultăţi de concentrare. o parte dintre aceste caracteristici pot fi interpretate şi ca modalităţi individuale de raportare a elevilor la provocările mediului şcolar. Aceste caracteristici individuale. a individualităţii lor specifice. apartenenţa la familii dezorganizate/monoparentale. indiferent dacă este vorba despre actele de violenţă ale elevilor asupra altor elevi sau asupra cadrelor didactice. „Diagnosticul” cazurilor consiliate trimite. o gamă largă de trăsături psihologice individuale care au reprezentat. însă.

respectiv în manifestarea conduitelor violente ale copiilor. în opinia acestora. Evaluarea rezultatelor elevilor şi climatul de competiţie. transferul responsabilităţii conduitelor violente ale copiilor asupra părinţilor. dar şi tendinţa de a plasa în afara spaţiului şcolar cele mai multe cauze ale acestora. profesorii nu percep o relaţie cauzală directă între stilul didactic adoptat şi manifestarea comportamentelor violente ale elevilor şi nu par a fi conştienţi că. Analiza reprezentărilor actorilor şcolari asupra cauzelor violenţei şcolare şi a situaţiilor exemplificate de aceştia reflectă importanţa unor caracteristici ale mediului familial în „producerea” conduitelor violente. Astfel. uneori. insuficienta conştientizare a faptului că însuşi mediul şcolar poate constitui o sursă a violenţei. respectiv 80%. În cazul acestora. „de situare deasupra celorlalţi”. În cazul elevilor. însă. în general. investigaţia arată că evaluarea continuă să fie o sursă de stres şi frustrare pentru elevi.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” familia ca principal „responsabil” în prevenirea. iar consilierii şi directorii semnalează că subiectivitatea în evaluare poate fi o cauză a violenţei elevilor. Impunerea cu orice preţ a autorităţii profesorului. iar directorii şi consilierii în proporţie de aproximativ 60%. - - - 16 . cauză semnalată de 40% dintre elevi şi tot atâţia directori şi de 30% dintre consilieri. la jigniri adresate celor cu statut economic inferior. • Cauze şcolare Analiza percepţiilor diferitelor categorii de actori a evidenţiat următoarele cauze de natură şcolară ale violenţei: Deficienţele de comunicare şi relaţionare în grup. care variază în funcţie de specificul clasei de elevi sau chiar al individualităţii fiecărui elev. la acte care semnifică dorinţa de afirmare. această menţiune trebuie pusă în relaţie cu opinia exprimată de peste o treime dintre ei conform căreia profesionalismul şi pregătirea cadrelor didactice (componentă importantă a autorităţii profesorului) nu se ridică la nivelul aşteptărilor. Discuţiile de grup cu profesorii au evidenţiat faptul că. În ciuda eforturilor de reformă a sistemului de evaluare a rezultatelor şcolare din ultimii ani. modul în care se comportă profesorul poate conduce la un anumit tip de comportament al elevilor. mulţi dintre profesori susţin că stilul didactic este o caracteristică a activităţii profesorului. Răsturnând relaţia de determinare. incidenţa acestei cauze nu este la fel de importantă. ascendentul asupra celorlalţi elevi şi chiar asupra profesorilor oferit de statutul socio-economic mai înalt al familiei conduce uneori la atitudini de sfidare. Stilul didactic al profesorului. aducând în acelaşi timp în discuţie şi o altă posibilă cauză a conduitelor care contravin normelor şcolare şi anume provenienţa unor elevi din medii familiale avantajate economic. peste jumătate dintre elevii investigaţi apreciază că unii profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor. cauza pe care toţi actorii investigaţi o semnalează ca fiind cea mai tangibilă şi acută problemă a şcolii – elevii aproape în totalitate. fals înţeleasă.

tentaţiile străzii. demonetizarea cultului muncii. insuficiente modalităţi de petrecere a timpului liber. De asemenea. aceştia din urmă fiind de fapt actorii agresivi în spaţiul şcolii. în general mai crescută. Cadrele didactice tinere intervievate consideră că vârsta mai apropiată de cea a elevilor reprezintă în acelaşi timp un avantaj în comunicarea cu elevii. Altele ţin de contextul social mai larg. Ponderea răspunsurilor este mai ridicată cu peste 15% la nivelul unităţilor de învăţământ post-gimnazial unde autonomia elevilor este.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - Vârsta şi experienţa didactică. • Cauze induse de contextul social O parte dintre cauzele indicate de actorii investigaţi în această categorie vizează tot anumite aspecte şi caracteristici ale mediului familial. lipsa de autoritate a şcolii. Principalele astfel de cauze care s-au desprins din investigaţiile noastre sunt următoarele: Provocările din partea elevilor. actorii investigaţi tind să perceapă şcoala ca fiind o sursă mai puţin importantă în determinarea comportamentelor de tip violent ale elevilor. Programe şcolare încărcate. comparativ cu şcolile cu clase I-VIII. O parte dintre profesori consideră că unul dintre factorii importanţi de stres pentru elevi sunt programele şcolare prea încărcate şi programul şcolar supraaglomerat. consumul de alcool şi droguri. lipsa modelelor / modele care nu conving. în opinia unora dintre aceştia. Profesorii cu mai multă experienţă percep vârsta celor mai tineri ca fiind o cauză a manifestărilor violente ale elevilor. supraîncărcarea programelor reprezintă. precum scăderea autorităţii părinţilor. nivel socio-economic scăzut al familiei (sărăcie). a problemelor „pe care se dă vina” pentru astfel de situaţii. 17 . În acest context. 1. un obstacol în efortul de a stabili o comunicare mai bună cu elevii. timpul insuficient acordat de părinţi copiilor. dar şi un dezavantaj în asigurarea disciplinei acestora. este importantă identificarea cauzelor comportamentelor neadecvate ale profesorilor. - Chiar dacă analiza privind mediul şcolar ca factor de influenţă a violenţei elevilor a evidenţiat faptul că. în acelaşi timp. cât şi în declaraţiile actorilor educaţionali obţinute cu prilejul cercetării de faţă dat fiind că aceasta contravine statutului şi responsabilităţilor unui cadru didactic. criza valorilor în societatea modernă. Violenţa profesorilor este considerată de peste jumătate dintre directorii investigaţi doar un răspuns la violenţa elevilor. în general. Cauze ale comportamentului inadecvat al cadrelor didactice Violenţa profesorilor faţă de elevi reprezintă o temă mai puţin prezentă atât în lucrările de specialitate care abordează problematica violenţei în şcoală. lista cauzelor concrete de natură şcolară prezentată aici semnalează însă multiple situaţii de natură şcolară ce merită a fi luate în considerare în designul unei strategii de ameliorare a violenţei elevilor.4. Prezentate în ordinea frecvenţei cu care au fost menţionate acestea sunt următoarele: influenţa negativă a mass-mediei.

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - Insuficienta dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice. menţionate de numai 2% dintre actorii investigaţi. utilizând o paradigmă integrală a factorilor care o determină. - - Concluziile desprinse din investigaţiile privind violenţa în şcoală au permis formularea unui set de recomandări de prevenţie şi intervenţie bazat pe un model de prevenire (modelului ecologic) care oferă un cadru de analiză adecvat măsurilor de prevenire a violenţei.). insuficienta pregătire psihopedagogică. campanii de informare şi conştientizare. coordonat de ISE şi sprijinit financiar de Reprezentanţa UNICEF România. Alte cauze. strategii generale intervenţie. lipsa competenţelor de management al clasei. părinţii şi cadrele didactice. Invocarea acestei cauze are în vedere aprecierea conform căreia un profesor motivat pentru activitatea sa (în special motivat intrinsec) este mai eficient în organizarea şi desfăşurarea activităţii de predare-învăţare şi determină. indirect. planuri de acţiune la nivel local şi comunitar etc. Adoptarea modelului ecologic a pornit de la ideea conform căreia între factorii individuali şi cei contextuali există inter-relaţii. ci pun în discuţie competenţele psihopedagogice şi cele psihosociale făcând referire la: deficienţele de comunicare a cadrelor didactice cu elevii. programe de formare şi dezvoltare a competenţelor pentru actorii educaţionali. Nivelul scăzut de motivaţie a cadrelor didactice pentru profesie – cauză menţionată de aproape 70% dintre consilieri şi de 32% dintre directori. 2. cât şi la nivelul unităţilor de învăţământ (strategii instituţionale de intervenţie. realizată în cadrul proiectului Strategii de prevenire şi combatere a fenomenelor de violenţă la nivelul instituţiilor şcolare. iar violenţa este produsul nivelurilor multiple de influenţă a acestora asupra comportamentului individual. vizează: stresul şi oboseala cadrelor didactice. lipsa continuităţii în activitatea unor cadre didactice la aceeaşi clasă. Valorificând rezultatele unor activităţi desfăşurate în anul şcolar 2006-2007 în mai multe şcolipilot din Bucureşti (seminarii-ateliere cu elevii. insuficienta experienţă didactică. campanii de informare etc). Directorii şi consilierii şcolari nu critică competenţele ştiinţifice ale profesorilor. activităţi de formare 18 . un nivel crescut al motivaţiei elevilor. lipsa vocaţiei pentru profesia de cadru didactic. Un prim exemplu în acest sens îl reprezintă valorificarea recomandărilor de intervenţie în elaborarea unei propuneri comprehensive de strategie instituţională privind prevenirea şi combaterea violenţei şcolare. Strategii de intervenţie la nivel de sistem şi la nivelul şcolii Recomandările formulate în studiul ISE privind violenţa au avut un rol important în dezvoltarea unor pachete de măsuri focalizate de intervenţie atât la nivelul întregului sistem de educaţie (proiecte legislative.

percepţii. Astfel. rolurile şi funcţiile instituţiilor din cadrul sistemului educativ şi a unor structuri instituţionale nou create în acest domeniu de acţiune.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” pentru echipa managerială a şcolii. În mod deosebit au fost analizate cauzele de natură şcolară şi familială. violenţa şi victimizarea. tehnici şi instrumente de prevenire şi combatere a fenomenelor de violenţă şcolară. studiul Violenţa în şcoală identificând atât un deficit în ceea ce priveşte pregătirea continuă a cadrelor didactice în această arie. echipa de experţi a proiectului a elaborat un ghid adresat actorilor şcolii prin care să asiste unităţile şcolare interesate de identificarea. forme şi cauze ale violenţei în şcoală. a activităţilor extra-curriculare sau a celor de comunicare/negociere între actorii şcolii. la nivel de sistem. 1409/2007). Aceasta stabileşte în mod oficial. cât şi o lipsă a oportunităţilor de formare continuă. principii şi recomandări generale referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar. Ghidul oferă şi o analiză aprofundată a formelor manifestărilor de violenţă în şcoală. judeţean şi local). cât şi a organizării adecvate a proceselor predare/evaluare.). părinţi. Trebuie remarcat şi faptul că ratificarea unor convenţii internaţionale şi adoptarea unor acte legislative care promovează şi protejează drepturile copilului faţă de diferite forme de violenţă au 19 . De asemenea. dar şi a elevului victimă. Studiul Violenţa în Şcoală a reprezentat o platformă principală şi pentru iniţiativa Ministerului Educaţiei. concepte şi teorii privind violenţa şcolară. prevenirea şi combaterea manifestărilor de violenţă. implementarea şi evaluarea unor strategii de intervenţie anti-violenţă. precum şi a principalelor cauze ale violenţei. strategia conţine un plan operaţional de intervenţie la diferite niveluri de management (naţional. editarea unor materiale informative. deficienţele de comunicare şi evaluare a rezultatelor învăţării ca surse ale violenţei şcolare. violenţa subiectivă şi violenţa obiectivă în spaţiul şcolar. Cele mai importante teme abordate se referă la: dimensiunile psihologice şi sociale ale violenţei umane. cât şi echipelor manageriale pentru proiectarea. manageri) pentru identificarea fenomenelor de violenţă şi a cauzelor care le generează. ghidul oferă numeroase module de formare pentru actorii de la nivelul şcolii pe teme relevante pentru problematica violenţei şcolare. fiind subliniată importanţa aspectelor manageriale/regulament şcolar. Proiectul sa focalizat în egală măsură pe acordarea de asistenţă metodologică principalilor actori cheie de la nivelul şcolilor (elevi. regional. Cercetării şi Tineretului de a elabora Strategia cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar (OMECT nr. cadrele didactice şi reprezentanţii echipei manageriale au avut în premieră ocazia de a se familiariza cu metode. întâlniri cu reprezentanţi ai unor instituţii relevante la nivelul comunităţii etc. ghidul oferind numeroase exemple de activităţi de succes şi modalităţi de adaptare a acestor soluţii la specificul propriei organizaţii. ajutând la înţelegerea profilului elevului violent. concursuri artistice şi sportive. strategii anti-violenţă la nivelul clasei şi al unităţii şcolare. cadre didactice. Nu în cele din urmă.

Implementarea unor activităţi de conştientizare a problematicii violenţei şcolare în rândul diferitelor categorii de actori şcolari şi la nivelul opiniei publice. neglijării şi exploatării. 726/2004 privind Planul de acţiuni prioritare în domeniul protecţiei copilului împotriva abuzului.Dezvoltarea unui sistem funcţional de monitorizare a fenomenului violenţei şcolare şi a unui cadru metodologic comun la nivelul tuturor judeţelor. 1504/2004 privind Planul naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii. Comisiile judeţene şi comisiile de la nivelul şcolii.Crearea unor reţele de formatori cu competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare la diferite niveluri (inspectori şcolari. capabili să promoveze strategii coerente şi integrate de acţiune la nivel naţional. prin operaţionalizarea unui sistem de indicatori de monitorizare şi prin crearea unei baze de date la nivel naţional şi judeţean privind situaţiile de violenţă şcolară şi măsurile de intervenţie specifice. HG nr. directori de CCD-uri. Cercetării şi Inovării şi finanţat în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (Axa prioritară 1. manageri ai unităţilor de învăţământ. HG nr. judeţean şi local cu responsabilităţi în combaterea fenomenelor de violenţă în şcoală.). .Acordarea de sprijin pentru dezvoltarea instituţională a structurilor cu responsabilităţi în coordonarea la nivel naţional.Creşterea capacităţii instituţionale a CCD-urilor pentru îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea ofertei de formare în domeniul violenţei şcolare. Accesul la educaţia iniţială şi la formarea profesională de calitate. constituite în cadrul Strategiei privind reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar (Consiliul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Violentei in Mediul Şcolar. . elevi). Consiliile Elevilor).) Acesta propune pentru perioada 2009-2011 un set de intervenţii care urmăresc să contribuie în mod direct la implementarea eficientă a măsurilor strategiei naţionale anti-violenţă. 3. pornind de la aspecte locale specifice şi de la cerinţele generate de priorităţile naţionale de dezvoltare a învăţământului şi de liniile strategice privind educaţia şi formarea profesorilor şi formatorilor stabilite la nivelul Uniunii Europene.1. Principalele dimensiuni urmărite sunt: . HG nr. 972/1995 privind Planul naţional de acţiune în favoarea copilului. 1769/2004 privind Planul naţional de acţiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor etc. prin forme şi modalităţi variate de acţiune. . . HG nr. Domeniul major de intervenţie 1. Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere. Iniţiative recente în acţiunile anti-violenţă O iniţiativă recentă pentru preocupările actuale privind violenţa este proiectul Tineri împotriva violenţei. judeţean şi local. 20 . coordonat de Ministerul Educaţiei.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” reprezentat un factor favorizant pentru dezvoltarea politicilor naţionale şi instituţionale de prevenire şi combatere a violenţei şcolare (de exemplu.

după cum urmează: .) Valoarea adăugată a proiectului va fi cuantificată dintr-o dublă perspectivă: la nivel de sistem – politicile educaţionale curente privind violenţa şcolară îşi vor putea finaliza faza de proiectare şi vor putea fi implementate.Abordările transnaţionale şi interregionale prevăzute în proiect aduc o contribuţie importantă la analiza globală a fenomenului violenţei şcolare. de asemenea. se referă la dezvoltarea unui sistem de indicatori şi a unei metodologii de colectare a datelor privind violenţa şcolară şi măsurile de intervenţie (proceduri şi instrumente de colectare). Vor fi organizate 36 de sesiuni prin care vor fi formate peste 2500 de persoane. proiectul va asista înfiinţarea unor centre de resurse judeţene şi va contribui la elaborarea de planuri judeţene de acţiune în acest domeniu. În acest scop. la nivel judeţean-local – iniţiativele curente vor putea fi stimulate şi coordonate.Activităţile de sprijin pentru dezvoltarea instituţională în favoarea structurilor create în cadrul strategiei ani-violenţă şi CCD-urilor se înscriu într-o abordare bazată pe nevoile regionale şi locale de acţiune pentru prevenirea violenţei şcolare. muzicale etc. activităţi sportive. precum şi module de formare pe aceeaşi temă. . prin schimb de experienţă şi de acţiune. proactivă a fenomenelor de violenţă şcolară şi o convergenţă cu intervenţiile de la nivel naţional. înfiinţarea unui organism naţional specializat (Observator Naţional) cu rol în colectarea şi monitorizarea datelor privind violenţa şcolară.Sistemul de monitorizare a violenţei şcolare constituie o necesitate reală a sistemului românesc de învăţământ. un rol deosebit fiind conferit activităţilor practice de la nivelul şcolii. precum şi întărirea capacităţii autorităţilor judeţene cu responsabilităţi în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală. elaborarea unei baze de date privind situaţiile de violenţă şcolară şi măsurile de intervenţie la nivel naţional şi a unor rapoarte periodice de evaluare a violenţei şcolare. monitorizate şi evaluate (pornind de la impactul asupra actorilor ţintă vizaţi de proiect).Programul de formare implementat prin proiect propune abordări complexe. Principalele rezultate ale proiectului. pe baza aplicării sistemului de monitorizare. 21 . În cadrul proiectului va fi elaborat şi un ghid metodic privind dezvoltarea de curriculum pe tema prevenirii şi combaterii violenţei şcolare pentru actorii şcolii (elevi. activităţi şi măsuri cu importante valenţe inovative şi structurale.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - Implicarea activă a elevilor în activităţi de prevenire şi combatere a violenţei şcolare organizate în context şcolar şi extraşcolar (tabere de vară. Valoarea adăugată a proiectului va fi asigurată printr-o serie de abordări. părinţi). cadre didactice. asigurând o abordare strategică. . manageri şcolari. . relevante pentru intervenţiile recente din această arie. Proiectul propune. care nu şi-a găsit contextul şi sursele de finanţare până în momentul de faţă. cu potenţial crescut de valorificare şi aplicare a competenţelor dobândite în activitatea şcolară şi extraşcolară.

Studiu de caz – Metoda a fost utilizată pentru analiza şi prezentarea practicilor utilizate de actorii educaţionali în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. Obiective specifice • Evaluarea activităţilor şi practicilor de la nivelul inspectoratelor şcolare realizate în vederea implementării strategiei Ministerului Educaţiei cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar Identificarea percepţiilor şi reprezentărilor diferitelor categorii de actori de la nivelul şcolii cu privire la problematica violenţei în mediul şcolar căruia îi aparţin. Colectarea unui set de practici de abordare şi intervenţie în domeniul violenţei şcolare la nivelul şcolilor pilot.cadre didactice. Stimularea cooperării şi schimbului de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. . Comisiile judeţene de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar şi Comisiile de resort de la nivelul unităţilor şcolare). prin intermediul participării active la comunităţi de practici în acest domeniu. 2. Obiectivele şi metodologia cercetării 1. părinţi de la nivelul şcolilor pilot. Obiectiv general Pilotarea unui model de cercetare-acţiune în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei la nivelul şcolii. • 22 .Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” CAPITOLUL II. Metodologia utilizată în proiect • Ancheta prin interviuri individuale şi interviuri focalizate de grup – Metoda a fost utilizată în vederea colectării de informaţii de la următoarele categorii de populaţie ţintă: .reprezentanţi ai structurilor create prin Strategia cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar şi funcţionale la nivel naţional. precum şi cu reprezentanţi ai Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională şi Centrelor Judeţene de Asistenţă Psihopedagogică. dar şi a altor actori interesaţi la resurse şi informaţii relevante în domeniul combaterii şi prevenirii violenţei şcolare. bazat pe principiile comunităţilor de practici. la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene şi al unităţilor de învăţământ (Consiliul Naţional pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar. elevi. analizat din perspectiva învăţării sociale. Facilitarea accesului tuturor actorilor din şcolile pilot. • • • • 3.

Discuţiile de grup cu reprezentanţi ai Consiliului Naţional. situate în judeţele Călăraşi şi Satul Mare. . 11 Călăraşi.Liceul teoretic „C. alţi actori comunitari). Rosetti” Bucureşti. La acestea au participat actori din toate judeţele ţării. Organizarea de ateliere de lucru la nivelul celor 6 unităţi de învăţământ selectate. Centre Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională. Unităţi şcolare şi actori implicaţi Proiectul s-a desfăşurat în 5 unităţi de învăţământ. . cu participarea unor actori diverşi (cadre didactice. părinţi. . Cluj. care au însumat 86 persoane.Şcoala cu clasele I-VIII „Lucian Blaga” Satu Mare. elevi.Grupul Şcolar „Danubius” Călăraşi.Liceul Teoretic „Doamna Stanca” Satu Mare. Comisiile judeţene de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar. Centre Judeţene de Asistenţă Psihopedagogică. În mod direct au fost implicaţi în activităţile proiectului 58 cadre didactice (24 cadre didactice de la nivel liceal şi 34 cadre didactice de la nivel gimnazial).A. Colectarea unor studii de caz şi exemple de bune practici privind combaterea violenţei şcolare la nivelul şcolilor selectate şi la nivelul clasei de elevi. în vederea identificării percepţiilor şi reprezentărilor diferitelor categorii de actori de la nivelul şcolii cu privire la problematica violenţei în mediul şcolar căruia îi aparţin. comisiile de la nivelul unităţilor şcolare. Activităţile proiectului Principalele activităţi derulate în cadrul proiectului au fost următoarele: • Organizarea de focus-grupuri cu reprezentanţi ai următoarelor structuri şi instituţii: Consiliul Naţional pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar. . 24 părinţi şi 64 elevi – provenind din următoarele unităţi de învăţământ: . • • 23 .Şcoala cu clasele I-VIII nr.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” 4. 5. precum şi în Municipiul Bucureşti (câte o şcoală cu clasele I-VIII şi un liceu din cadrul fiecărei unităţi administrativ teritoriale). ai Comisiilor judeţene şi şcolare au fost organizate în Bucureşti. Iaşi şi Timişoara.

Elaborarea unui set de resurse în format electronic. Monitorizarea şi facilitarea activităţii desfăşurate în comunitatea virtuală. precum şi evaluarea impactului şi relevanţei abordărilor bazate pe comunităţi de practici în domeniul combaterii şi prevenirii violenţei din mediul şcolar. realizate în vederea implementării Strategiei cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar. colecţii de bune practici. portofolii de acţiune). suporturi de curs. instrumente de monitorizare. la dispoziţia actorilor implicaţi (ghiduri. Elaborarea unui raport de cercetare privind evaluarea activităţilor şi practicilor de la nivelul inspectoratelor şcolare. filme demonstrative.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” • Elaborarea unei platforme virtuale de comunicare pe tema violenţei şcolare. • • • 24 . care să cuprindă toţi actorii implicaţi în proiect.

Conform acestei definiţii. Membrii unei comunităţi de practici pot aparţine aceleaşi organizaţii. Membrii unei comunităţi de practici îşi împărtăşesc propriile experienţe într-un domeniu şi încearcă să identifice împreună răspunsuri la întrebări sau modalităţi utile în rezolvarea propriilor probleme. Acestea definesc domeniul de interes al comunităţii şi rezultatele aşteptate. • • • • 25 . o modalitate de lucru şi de comunicare şi se pun de acord asupra rezultatelor pe care doresc să le obţină. chiar dacă aceştia au o pregătire profesională diferită sau perspective diferite asupra aceluiaşi domeniu de interes. după cum pot proveni şi din organizaţii diferite. învăţând împreună şi interacţionând în mod regulat astfel încât activitatea lor şi modul în care o realizează să devină din ce în ce mai bune. Membrii acestui grup împărtăşesc un scop comun. organizatiile implicate sunt interesate şi dedicate comunităţilor de practici. nu orice fel de grup este o comunitate de practici. Mandat – Prin mandatul oferit membrilor comunităţii.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” CAPITOLUL III. Motivaţia – Membrii unei comunitaţi de practici pun pasiune în participarera lor la această comunitate deoarece sunt conştienţi că pot învăţa din aceasta experienţă. Comunităţi de practici – abordări conceptuale 1. Ce sunt comunităţile de practici? Termenul de comunitate de practici are o istorie relativ recentă. termenul de comunitate de practici defineşte o realitate prin care oamenii comunică. Însă dincolo de această legitimare în plan teoretic. învaţă şi îşi construiesc identitatea încă din cele mai vechi timpuri ale umanităţii. Ei nu sunt doar simpli reprezentanţi ai unei instituţii sau alteia. o comunitate de practici se defineşte ca un grup de oameni care împărtăşesc un interes sau o pasiune pentru un anumit domeniu în care sunt angajaţi social. Domeniul – O comunitate de practici se ocupă de un domeniu specific de care sunt interesaţi toţi membri săi. Practici – Cel mai important aspect într-o comunitate de practici sunt experienţele concrete şi întrebarile. ci devine astfel numai în măsura în care fiecare membru al acestui grup interacţionează şi contribuie la construirea unui „modus vivendi” într-un anumit domeniu al vieţii sociale. În sens restrâns. fiind consacrat în literatura de specialitate abia în anul 1990 de către doi antropologi cognitivişti – Etienne Wenger şi Jeane Lave. Aceasta înseamnă că membrii unei comunităţi de practici sunt implicaţi personal şi motivaţi. Elementele definitorii pentru o comunitate de practici sunt următoarele: • Comunitatea – O comunitate de practici este un grup care se auto-organizează.

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” • Structura – Orice comunitate de practici poate avea o un echilibru între o structură formală şi una informală. scopul principal al unei comunităţi de practici este acela de a produce învăţare. astfel încât să îţi poţi descoperi locul tău în lume.A cunoaşte înseamnă a participa activ. . Teoriile care stau la baza învăţării într-o comunitate practici se contuează în jurul teoriilor învăţării sociale care au la bază următoarele presupoziţii (Wenger. 26 .Suntem fiinţe sociale. DOMENIU COMUNITATE Comunitate PRACTICĂ Comunitate de practici MOTIVAŢIE Motivaţie Mandat MANDAT Structura STRUCTURĂ Aşaar.Înţelesurile – capacitatea noastră de a trăi în lume şi de a ne angaja descoperindu-i sensurile reprezintă produsul final al învăţării. . O comunitate de practici depăşeşte limitele unei singure organizaţii şi are rolul de a intr-realationa mai multe organizaţii.Cunoaşterea înseamnă şi dobândirea unor competenţe de realizare a unor activităţi social valorizate. . această realitate reprezintă un aspect central al învăţării. Dincolo de evidenţa acestei afirmaţii. 1998): .

societate civilă. conceptul de comunitate de practici s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani într-o perspectivă aplicativă. Identitate: un mod de a vorbi despre modul în care învăţarea schimbă felul nostru de a fi şi creează istorii personale ale devenirii noastre în contextul comunităţilor din care facem parte. contexte şi perspective care pot susţine o angajare mutuală în acţiune. Participarea la comunicarea de la locul de muncă. construind astfel identităţi diferite în relaţie cu aceste comunităţi. reprezintă în acelaşi timp un tip de acţiune dar şi o formă de apartenenţă. Şcoala a reprezentat de altfel un loc privilegiat pentru experimentarea ideii de comunităţi de practici. de pildă. Comunitatea: un mod de a vorbi despre configuraţia socială prin care se defineşte activitatea noastră ca o activitate cu sens şi în care participarea noastră este recunoscută în termeni de competenţe. perspectiva comunităţilor de practici poate influenţa practicile educaţionale pe cel puţin trei dimensiuni: • Dimensiunea endogenă: Aici ne referim la modul în care se organizează experienţele educaţionale astfel încât acestea să producă învăţare relevantă prin participarea la comunităţi de învăţare asociate unei discipline sau unui domeniu de cunoaştere. O astfel de participare creionează nu doar ceea ce facem. Participarea înseamnă un proces mult mai complex şi mai profund de angajare în practica curentă a unei comunităţi sociale. Practica: un mod de a vorbi despre resursele istorice şi sociale. • Dincolo de a chestiona un nou mod de a înţelege teoriile sociale ale învăţării. • Dimensiunea exogenă: Aici ne referim la diferitele modalităţi prin care experienţele elevilor din şcoală pot fi conectate la cele trăite prin participarea acestora la comunităţi de practici din afara zidurilor şcolii. Participarea nu înseamnă doar să te angajezi într-un eveniment special organizat la un moment dat şi într-un anumit context. Aceasta pentru că spre deosebire de alte tipuri de organizaţii. În viziunea lui Wenger.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Autorii conceptului de comunitate de practici dezvoltă astfe conceptul de învăţarea ca participare socială. dar şi ceea ce suntem şi modul în care interpretăm ceea ce facem. individuale şi colective. abordarea bazată pe comunităţi de practici a cunoscut un interes tot mai ridicat în domenii ca: lumea afacerilor. guvernanţă. o teorie socială a învăţării trebuie să integreze în mod necesar următoarele elemente: • • • Înţelesul: un mod de a vorbi despre abilităţile noastre. dezvoltare orgaizaţională. Ca urmare. învăţarea reprezintă scopul şi produsul final al şcolii. 27 . de a descoperi lumea şi viaţa noastră ca având sens. dar şi educaţie. În viziunea lui Wenger.

alţi actori la nivel local au sau îşi creează suficiente ocazii de a comunica. profesorii şi studenţi. de a-şi identifica împreună problemele. Aşa se face că. lumea şcolii este încă separată în “caste”. Ce înseamnă o comunitate de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală? Pornind de la înţelegerea conceptului de comunităţi de practici ca fiind un element important de inovaţie şi dezvoltare a sistemului educaţional. ideea comunităţilor de practici în educaţie se poate dovedi foarte productivă pentru inovarea sistemului educaţional deoarece şcoala este proiectată astfel dincolo de o lume închisă a învăţării. chiar dacă acestea sa află la mică distanţă una faţă de cealaltă. directorii de şcoală. de pildă. ci viaţa în ansamblul său reprezintă un ansamblu de evenimente important de învăţare permanentă.Cum ar putea fi stimulate astfel de comunităţi de practici şi care ar fi valoarea adăugată a acestora către un scop comun – o şcoală în care există respect. Ideea comunităţilor de practici ne poate ajuta să înţelegem mai bine faptul că şcoala sau sala de clasă nu este singurul loc unde se poate produce învăţarea. proiectul de faţă a pornit de la o întrebare simplă: Există astfel de comunităţi de practici în educaţie? Cu siguranţă că există. comunicare şi învăţarea înseamnă o bucurie şi un gest firesc pentru toţi cei implicaţi? 28 . părinţi şi elevii. multe şcoli care au fost implicate în diferite proiecte au dobândit experienţe valoroase care rămân încă necunoscute unor şcoli vecine. 2. În acest demers am pornit de la următoarele întrebări: . Tocmai de la aceste premise am pornit atunci când am ales tema violenţei în şcoală pentru a experimenta rolul comunităţilor de practici în acest domeniu. de a-şi împărtăşi experienţele şi de a căuta împreună soluţii. către un sistem social al învăţării mai larg şi mai cuprinzător. dar ne-am întrebat în ce măsură cadrele didactice. iar şcolile sau universităţile comunică destul de puţin între ele. chiar şi după ce au părăsit băncile şcolii. Din această perspectivă.În ce măsură stimularea si sprijinirea unor comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală ar putea să îmbunătăţească strategiile de schimbare a şcolilor în acest domeniu? .Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” • Dimensiunea învăţării permanente: Aici ne referim la acele modalităţi de organizare a experienţelor de învăţare în comunităţi de practice care să satisfacă nevoile de învăţare permanentă a acestora.Ce impact ar putea avea astfel de comunităţi de practici în implementarea de jos în sus a politicilor şi strategiilor de combatere şi prevenire a violenţei în şcoală elaborate la nivel central? . Din experienţele noastre de cercetare. în viaţa profesională şi socială a acestora. armonie.

profesori. părinţi.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Aşadar. împărtăşi şi acţiona pentru prevenirea violenţei în şcoală MOTIVAŢIE Motivaţie Interesul pentru crearea unui climat armonios în şcoală. o comunitate de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală poate fi reprezentată prin următoarea figură. consilieri şcolari. consecvenţi schemei explicative a comunităţilor de practici prezentate mai sus. consilieri. cercetătorialţi membri ai comunităţii Comunitate de practici Comunitate Practica Practici Moduri particulare de a înţelege. DOMENIU Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală COMUNITATE Elevi. dar şi în societate MANDAT Fiecare şcoală şi-a formulat scopuri şi obiective proprii pe care a dorit să leMandat atingă STRUCTURĂ Flexibilizarea structurii instituţionale în Structura cadrul unui proiect bazat pe voluntariat şi participare 29 . directori.

Într-o ipostază mai apropiată în timp. în mod tradiţional.L. Caragiale. în viziunea dramaturgului. Ionescu până astăzi. dar şi în funcţie de teoria şi practica pedagogică împărtăşită la un moment dat. dar formele şi intensitatea cu care aceasta s-a manifestat au suferit modificări de-a lungul istoriei. cât şi cea verbală îşi găsesc ilustrări literare celebre. soldate cu violenţă fizică sau verbală. tachinările şi chiar violenţele între elevi în şcoală au existat dintotdeauna. Creangă.L. subînţeleasă şi de necontestat. dar şi şcoala. prostovane!”) ale „Unui pedagog de şcoală nouă” a lui I. putem constata cu uşurinţă că pedepsele fizice. variind desigur de la un tip de cultură şi societate la alta. au suferit transformări importante. bazate de altfel pe cercetări anterioare ale Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei pe această temă: • Violenţa nu este un fenomen de dată recentă în şcolile din România. Luând ca reper începuturile instituţionale ale şcolii publice în spaţiul românesc. de la opinii care vedeau în şcoală o cale sigură spre reuşita 30 . Ea a existat încă din cele mai vechi timpuri în toate sistemele de educaţie. vremurile. E drept. violenţa elevilor faţă de profesori pare a fi de dată mai recentă. I. violenţa în şcoală nu este o invenţie a contemporaneităţii. Fără îndoială. care. Recunoaşterea necondiţionată a autorităţii profesorului este un rezultat al practicilor pedagogice bazate pe magistrocentrism. Schimbările din sistemul social şi politic au avut ecouri în modul în care populaţia a privit importanţa educaţiei. Ironiile. Eugen Ionescu dedică una din scrierile sale („Lecţia”) exclusiv problemei autorităţii absolute a profesorului. De la I.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” 3. Numai rememorând amintirile din anii de învăţătură ai lui Ion Creangă cu ai săi nelipsiţi „Calul Balăn” şi “Sfântul Nicolai” sau renumitele metode pedagogice aşa-zis intuitive şi formele de adresare deloc ortodoxe („Măi. aspectele psihosociale ale vieţii de grup incluzând fără îndoială şi situaţii de conflict. adânc înrădăcinate şi îndelung persistente în sistemul educaţional din România. cele verbale sau umilinţele nu i-au ocolit pe elevii care nu prea aveau drag de învăţătură. Caragiale sau E. pe cei fără „aplicaţie” sau pur şi simplu pe cei neastâmpăraţi. reprezintă în sens metaforic o crimă asupra interesului pentru învăţătură al elevilor. atât violenţa fizică. autoritatea profesorului fiind. Argumente pentru o comunitate de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală Argumente pentru alegerea domeniului prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală Opţiunea pentru violenţa şcolară ca domeniu pentru a experimenta funcţionarea comunităţilor de practici în educaţie s-a bazat pe următoarele argumente.

indispensabile unei abordări integrate. având determinări psihologice. După anii ‘90. dar şi şcoala ocupă un loc important. Dezbaterile privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o dezvoltare 31 . difuzând şi la nivelul altor instituţii sociale. ca prim pas. tematice şi operaţionale. Globalizarea interesului faţă de violenţa socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali. introducerea unei relative autonomii a şcolii în raport cu oferta educaţională. implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. până la cele conform cărora educaţia nu este o condiţie necesară a modelului social de succes. fără îndoială. societate civilă) sunt doar câteva dintre schimbările care au condus la transformarea culturii şcolare după anii ‘90. Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Astfel de viziuni moderne asupra educaţiei s-au lovit în perioada regimului comunist românesc de o serie de bariere importante. acumularea tensiunilor sociale inerente perioadelor de schimbare economică şi politică au adus transformări ale peisajului social. culturale şi economice. una dintre temele recurente ale societăţilor contemporane. Preocuparea pentru manifestările de violenţă. Progresele în domeniul psihologiei învăţării. cum ar fi ideologizarea învăţământului. Violenţa umană este. în sine. România a optat pentru democratizarea sistemelor economice şi sociale. biserică. democratic şi deschis către alte sisteme. • Violenţa nu este doar un fenomen izolat. lărgirea participării la decizii privind educaţia prin contribuţia tuturor actorilor educaţionali (părinţi.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” socială. sociale. Acest lucru este evident dacă luăm în consideraţie amploarea formelor ei de manifestare şi interrelaţiile pe care le presupune. între care familia. dar şi viziunile moderne asupra educaţiei au redefinit şcoala ca un spaţiu de viaţă socială. cenzura. strategiile de prevenire şi combatere a acestor fenomene reprezintă subiecte de reflecţie pentru lideri de opinie. autorităţi locale. a societăţilor civile pentru luarea de poziţie. Totodată. Problematica violenţei depăşeşte însă cu mult graniţele şcolii. politicieni. mai ales. responsabili de găsirea unor soluţii. dilemele privind creşterea criminalităţii şi a cauzelor ei. stabilirea unor categorii conceptuale. jurnalişti şi. pentru cercetători din diferite domenii ale ştiinţelor sociale. bariere care au determinat. tensiuni interne ale sistemului educaţional. accesul limitat la sursele de informare. la nivel naţional şi global. cunoaşterea acesteia. încercări de a contura. dar şi de mobilizarea corpului social. Dincolo de diversitatea fenomenului violenţei umane. spaţiu în care fenomenele de violenţă şi-au făcut simţită mai acut prezenţa. dimensiunile ei impun. şcoala fiind unul dintre pilonii importanţi ai schimbării. violenţa umană este un fenomen complex. Desigur. Accesul larg la mijloacele de informare.

despre climatul socio-emoţional existent. Guvernanţii şi societatea civilă au devenit sensibili la fenomenul violenţei în mediul şcolar. iar fiecare şcoală sau fiecare dintre noi o defineşte în mod diferit. deci. 1970. organizată de Comisia Europeană la Utrecht. mai dificil de surprins. dificultatea se naşte din dubla ipostază a şcolii ca instituţie de educare a comportamentelor dezirabile (implicit de prevenire şi combatere a comportamentelor violente). Fără a minimaliza factorii de mediu familial şi social. contribuind la conştientizarea şi creşterea interesului public faţă de violenţa tinerilor. 32 . dar şi ca scenă a manifestărilor sociale ale actorilor ei. Passeron. despre modul în care profesorul organizează interacţiunile din spaţiul clasei. prin care se reproduc raporturile de forţă dintre diferite sfere de putere dintr-o societate. neafectat de conflictele şi dificultăţile cu care se confruntă societatea. Cele mai multe studii vorbesc despre surse şcolare intrinseci procesului didactic. necorelat la dinamica socială. Astfel. alte cercetări relativ recente arată că mediul şcolar poate furniza numeroase surse pentru dezvoltarea comportamentelor violente ale elevilor. Paris. inclusiv faţă de violenţa şcolară. A investiga sursele şcolare ale violenţei presupune. în regulamente. un spaţiu social autonom. Mai întâi. A identifica poziţia şcolii în configuraţia factorilor de influenţă a violenţei nu este un exerciţiu facil.. Analize sociologice de referinţă au mers chiar mai departe. cu diferenţe de la ţară la ţară. Edition de Minuit. devenind oficial o problemă politică în urma unei întâlniri a experţilor. al modului de înţelegere şi de raportare al acestora la valori şi norme comune. văzând în şcoală principalul instrument de exercitare a „violenţei simbolice” (Bourdieu şi Passeron2). al căror univers relaţional poate înregistra un nivel mai ridicat sau mai scăzut de tensiune şi conflict.C. P. unele surse ale violenţei în mediul şcolar sunt mai greu de identificat deoarece posibilele tipuri de influenţă negativă generate de şcoală nu se regăsesc doar la nivel formal. curriculum scris sau intenţii declarative. iar problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate. înţeleasă drept o violenţă de semnificaţie. constituind în sine o sursă a violenţei. în general. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei. Şcoala este o parte integrantă a comunităţii largi. aşadar. cât mai ales la nivelul relaţiilor care se stabilesc între diferiţi actori ai şcolii. La réproduction. J. Eléments pour une théorie du système d′enseignement. a chestiona fundamentele teleologice şi culturale ale instituţiei şcolare.. în anul 1997. Apoi. se apreciază că cel mai adesea sursele de violenţă provin 2 Bourdieu. de tip cultural. • Violenţa poate avea cauze şi forme diferite.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” continuă şi constantă. renunţând la stereotipul conform căruia şcoala este o entitate izolată. ca proces relaţional. la nivelul practicilor şi al comunicării – aspecte cu mult mai subtile şi. dimensiunea ei simbolică.

1999. Iaşi. 5 Neamţu. sancţiuni inegale sau pedepse. mai ales la conflictul dintre cele două tipuri de cultură. autoritate şi conformism. etichetarea. care conduc la pierderea încrederii în sine a elevilor. op. Pe de altă parte. cauzate în special de inducerea competiţiei între elevi. care poate conduce la stări de tensiune şi conflict între actorii şcolii.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” din situaţii precum3: neadaptarea practicilor pedagogice la nevoile şi specificul noilor generaţii. Polirom. Ed. pragmatism. artificiale. valori şi practici uzitate în mediul şcolar: cultura elevilor versus cultura profesorilor. Elevii aşteaptă o relaţie bazată pe negociere. 2003. luând în considerare argumentele anterior prezentate. fapt ce conduce la o imagine negativă a şcolii în comunitatea din care face parte. alte şcoli consideră faptul că Neamţu. abuzul de măsuri disciplinare. Polirom. În concluzie. Principalele surse de conflict între profesori şi elevi apar. în bănci). C. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. funcţia de selecţie şi ierarhizare a şcolii.. C. în detrimentul iniţiativei şi independenţei elevului în procesul de învăţare. Argumente pentru alegerea şcolilor implicate în dezvoltarea unor comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală Centrarea pe conceptul de comunitate de practici ne-au determinat să aplicăm câteva criterii specific în selectarea şcolilor care au fost implicate în proiect. Pe de o parte. Abordare socio-pedagogică.. control. evaluare neobiectivă. atitudini de ignorare sau dispreţ ale profesorilor faţă de elevi. ca urmare a decalajului între aşteptările elevilor şi practica şcolară curentă. Şcoala. alţi autori5 menţionează ca surse ale violenţei şcolare unele caracteristici şi funcţii tradiţionale ale organizaţiei şcolare. cum ar fi: imobilismul caracteristic procesului de educaţie în şcoală. Ed. Alte studii4 situează sursele violenţei în mediul şcolar la nivelul relaţiei directe dintre elevi şi profesori. independenţă. îi conferă înţeles şi acţionează prin practici specifice pentru a preveni şi combate acest fenomen. care reprezintă în sine surse ale frustrării elevilor. Iaşi. 4 Păun. iniţiativă şi empatie în raport cu profesorii lor. am considerat că abordarea bazată pe comunităţi de practici ne va ajuta să identificăm acele moduri particulare prin care fiecare şcoală se raportează la problematica violenţei în şcoală. 3 33 . E. cit.. inducerea sindromului eşecului şcolar. Devianţa şcolară. perpetuarea relaţiilor de dependenţă şi subordonare a elevilor faţă de profesori. unele şcoli asociază implicarea într-un astfel de proiect cu recunoaşterea implicită a faptului că şcoala se confruntă cu probleme grave de violenţă şcolară. Experienţa programelor anterioare pe tema violenţei şcolare ne-a indicat faptul că unităţile şcolare au nevoie de perioadă de „adaptare” pentru a fi pregătite să participe cu succes la un proiect din această arie. În acelaşi sens. în timp ce cadrele didactice îşi doresc o relaţie de dependenţă. preponderenţa comunicării pe axa profesor-elev şi oportunităţile limitate ale elevilor de a comunica între ei în procesul de învăţare. cel mai adesea învăţarea având un caracter static (în spaţii închise. în opinia autorilor amintiţi.

nerăspunzând pe perioada de adaptare la diferitele solicitări ale echipei de proiect. Astfel. implicarea şi rezultatele intervenţiilor anterioare în ceea ce priveşte combaterea şi prevenirea fenomenelor de violenţă şcolară. putem spune că jumătate dintre şcolile selectate iniţial s-au autoexclus din proiect. Ignorarea riscurilor specifice acestui fenomen.). fie datorită experienţelor anterioare în derularea unor proiecte pe această temă. Echipa de proiect a pornit de la asumpţia că aceste opinii pot frâna sau diminua semnificativ impactul unui proiect şi de aceea a adoptat o strategie de implicare a şcolilor în două etape: 1) În prima fază au fost selectate 10 unităţi şcolare din trei arii geografice distincte (Bucureşti. conştientizarea. Trebuie să subliniem faptul că. Aceste criterii iau în considerare faptul că atât măsurile de intervenţie cât şi cele de prevenire sunt la fel de importante. Călăraşi şi Satu Mare) care corespundeau unui set prestabilit de criterii. De aceea.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” pe agenda de proiecte a şcolii trebuie urmărite alte priorităţi. o parte dintre şcoli consideră că toţi actorii şcolii au un grad suficient de conştientizare cu privire la această problemă şi deţin deja într-o măsură suficientă competenţele privind analiza situaţiilor de violenţă şcolară. nu au dovedit faptul că deţin o astfel de cunoaştere şi nici faptul că sunt motivate pentru a o obţine. lipsa unor cazuri de violenţă şcolară justificând o astfel de opţiune. nu au fost incluse în proiect unităţile şcolare care. participarea la proiect având în totalitate un caracter benevol. Am considerat faptul că este imposibil pentru o şcoală care nu 34 . Deşi nu a existat un proces formal de selecţie. în urma discuţiilor cu reprezentanţii proiectului. deosebit de important pentru abordarea noastră a fost lipsa coerciţiei din partea ISJ sau a altor instituţii judeţene. O altă asumpţie importantă a echipei de cercetare a fost aceea că o cunoaştere în profunzime a dificultăţilor curente sau potenţiale cu care se confruntă actorii şcolii în ceea ce priveşte fenomenul de violenţă este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea unor măsuri de intervenţie adecvate. fie datorită contextului în care funcţionează (zonă de risc. populaţie şcolară din medii dezavantajate etc. Mai mult. credinţa în menţinerea unui status quo dezirabil cât şi o cunoaştere superficială a formelor şi gravităţii actelor de violenţă şcolară din propria instituţie reprezintă principala cauză a lipsei de implicare în activităţi de acest tip. sprijinindu-se şi completându-se reciproc. Călăraşi şi Satu Mare am identificat un număr de 10 şcoli pentru care problema violenţei şcolare reprezintă o preocupare. Actorii celor 10 şcoli selectate au prezentat în cadrul unor interviuri de grup sau individuale problematica violenţei şcolare din perspectiva propriei strategii de dezvoltare. 2) În a doua fază au fost intervievaţi reprezentanţi ai unităţilor şcolare şi a fost discutată cu aceştia modalitatea generală de implicare în proiect. împreună cu reprezentanţii ai ISJ-urilor Bucureşti. în final fiind alese cele 5 unităţi şcolare pilot. Grupul extins de unităţi şcolare a fost selectat pe baza unor criterii privind contextul.

materiale. unităţile de învăţământ selectate apreciind în mod deosebit faptul că în cazul comunităţii de practici vor beneficia de sprijinul şi asistenţa permanentă a unui grup de facilitatori alcătuit din: cercetători ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi din reprezentanţi ai altor instituţii relevante la nivel judeţean şi naţional. părinţi etc. În cazul tuturor acestor şcoli am găsit.) dorinţă de implicare cât şi un minim de resurse (umane. cadre didactice. de timp) pe care să le aloce. deschiderea şi dorinţa de a intra în parteneriat cu celelalte instituţii fiind o condiţie esenţială în procesul de selecţie.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” acceptă şi nu aderă la obiectivele proiectului să şi-l însuşească şi să-l includă pe agenda proprie de intervenţie. atât la nivelul conducerii cât şi la nivelul celorlalţi actori (elevi. consilieri. Un rol important în decizia de a participa la proiect l-a avut şi experienţa echipei în aria proiectelor privind combaterea şi prevenirea fenomenelor de violenţă şcolară. 35 .

instituit de Ministerul Educaţiei: iniţiază acţiuni de consultare privind problema violenţei în cadrul sistemului educativ cu diferite organizaţii şi instituţii guvernamentale şi neguvernamentale. monitorizează şi evaluează modul de aplicare al strategiei la nivel naţional. la nivel judeţean.. monitorizează şi evaluează modul de aplicare a Planului ISJ privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar la nivel judeţean. şi a Planului ISJ. elaborează programe de acţiuni pentru creşterea gradului de siguranţă în unităţile de învăţământ preuniversitar. cum ar fi: programe de asigurare a împrejmuirii şcolilor. judeţean (Comisii judeţene) şi al unităţilor de învăţământ (Comisii şcolare). monitorizează şi 36 . acţiunilor şi recomandărilor generale. Evaluarea activităţilor şi practicilor de la nivelul inspectoratelor şcolare – premise ale funcţionării comunităţilor de la nivelul şcolii La jumătatea anului 2007. precum şi forme de cooperare intra şi interinstituţionale în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în mediul şcolar. Consiliul Naţional pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” CAPITOLUL IV. asigură creşterea numărului de consilieri psiho-pedagogi în unităţile de învăţământ etc. coordonează activităţile de prevenire şi combatere a violenţei în mediul educaţional. Rezultatele cercetării 1. se precizează componenţa structurilor respective şi se prezintă rolul şi funcţiile lor. elaborează metodologii şi ordine referitoare la problema violenţei. Comisiile de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar de le nivelul unităţilor de învăţământ: elaborează Planul operaţional al unităţi şcolare privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar pe baza principiilor. asigurarea supravegherii unităţilor şcolare cu ajutorul camerelor video etc. Ministerul Educaţiei a adoptat Strategia cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar. în cadrul căreia se propune înfiinţarea unor structuri instituţionale la nivel naţional (Consiliul Naţional pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar).. incluse în Strategia Ministerului Educaţiei. Aceste roluri şi funcţii ale structurilor respective sunt prezentate în continuare. iniţiază programe şi campanii naţionale de prevenire şi combatere a violenţei în mediul educaţional. Comisiile judeţene de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar: elaborează Planurile judeţene privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar pe baza Strategiei Ministerului Educaţiei privind reducerea fenomenului violenţei în unităţile de învăţământ preuniversitar. şi aplică planul respectiv.

totodată. În cazul unor solicitări exprese.1. un model de Plan operaţional minimal pentru unităţile şcolare. În continuare vom prezenta concluziile rezultate din discuţiile purtate. Preocupări la nivelul ISJ privind prevenirea violenţei în şcoală Din discuţiile de grup organizate cu reprezentanţi ai structurilor de implementare a Strategiei Ministerului Educaţiei rezultă că. parteneriate în activităţile desfăşurate. se numără. pe care îl prezintă consiliului profesoral. practici utilizate în domeniul prevenirii violenţei. atribuţii. aplicarea şi evaluarea modului de îndeplinire a obiectivelor incluse în cadrul Planului operaţional. rapoartele respective sunt înaintate către ISJ sau către Ministerul Educaţiei. temele puse în discuţie au vizat: preocupări la nivelul ISJ privind prevenirea violenţei. structuri create prin Strategia MEC la nivel central. într-o formă sintetică. Proiectul Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare – înţelegere. şi în cadrul raportului general privind starea şi calitatea învăţământului din unitatea şcolară. respectiv Plan operaţional pentru Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) şi Centrele Judeţene /Cabinetele Şcolare de Asistenţă Psiho-pedagogică privind reducerea violenţei în mediul şcolar. preocupările de ordin formal. care par a se fi accentuat după adoptarea Strategiei. astfel. Demersul evaluativ s-a bazat. Printre acestea. în sfera de activităţi promovate de Strategia MECT. funcţionalitate etc. perspective privind activităţile de prevenire a violenţei.). Aceste rapoarte sunt incluse. în general. relaţia între structurile create. Strategia conţine. În cadrul interviurilor de grup. pe metode calitative – discuţii focalizate de grup cu actori care reprezintă structurile menţionate. asumare şi participare. care are ca scop prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. în primul rând. 1.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” evaluează modul de aplicare a Planului operaţional al unităţii şcolare privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar. şi anume: 37 . structurate pe temele menţionate. la mai bine de 2 ani de la adoptare. înscriindu-se. la care au participat reprezentanţi din toate judeţele ţării. precum şi cu reprezentanţi ai Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională şi Centrelor Judeţene de Asistenţă Psiho-pedagogică. la nivelul ISJ şi al unităţilor de învăţământ (componenţă. care rezultă din prevederile Strategiei. la nivelul Inspectoratelor şcolare există preocupări în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală. Comisiile de la nivelul unităţilor de învăţământ realizează semestrial câte un raport referitor la elaborarea. şi-a propus printre obiectivele sale specifice şi evaluarea stadiului de implementare a Strategiei naţionale. aşa cum a fost menţionat şi în capitolul privind metodologia cercetării.

faptul că unii dintre participanţii la discuţiile de grup au ignorat necesitatea dezvoltării unor programe de prevenire a violenţei în unităţile şcolare care nu se confruntă cu acest fenomen. par „a-şi fi făcut loc” printre programele educative – organizate şi anterior adoptării Strategiei. s-a redus la jumătate). concursuri pe meserii.elaborarea de materiale suport cu scopul de a sprijini activitatea unităţilor şcolare în vederea dezvoltării unor strategii de prevenire şi combatere a violenţei şcolare. S-a constatat. inclusiv în vederea prezentării de bune practici. poate pentru că lucrez de puţin timp în această Comisie.a. Activităţile desfăşurate în aceste situaţii se limitează. dar nu trebuie făcută o prioritate din derularea acestui tip de programe. elaborarea Planurilor judeţene şi transmiterea acestora către unităţile de învăţământ. În ceea ce priveşte activităţile concrete desfăşurate.organizarea de cursuri de formare a cadrelor didactice în vederea abilitării cu competenţe necesare prevenirii violenţei în şcoală ş. însă. Discuţiile purtate au permis. reprezentanţi ai părinţilor şi elevilor. precum şi pentru monitorizarea cazurilor de violenţă. . organizarea de concursuri artistice şi sportive. la proiecte punctuale şi cu participare redusă.campanii de informare şi conştientizare privind violenţa în şcoală.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - organizarea Comisiilor judeţene şi a Comisiilor de la nivelul unităţilor şcolare privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar. monitorizarea situaţiei privind violenţa la nivelul unităţilor şcolare. care deşi a dobândit de curând acest statut. încheierea de parteneriate cu diverse instituţii şi organizaţii neguvernamentale ş. spectacole ş. Acte de violenţă verbală poate mai sunt izolate. cu participarea unor actori multipli – inspectori. . Acum că sunt la inspectorat şi 38 . atât la nivelul inspectoratelor. Este vorba despre reprezentantul unuia dintre inspectoratele şcolare şi. a fost. . cadru didactic într-o şcoală: La mine nu se pune problema asta şi nici din şcoala din care provin nu există probleme de genul acesta. Pot să spun că în şcoala în care am fost nu au fost probleme. forum-uri şi conferinţe pe diferite teme. la nivelul unor inspectorate. Derularea unor astfel de programe educaţionale bănuiesc că provine dintr-o analiză de nevoi! Aşa cum suntem noi. CJRAE. considerând că în cazul acestora astfel de programe nu constituie o prioritate. cadre didactice. membru în Comisia judeţeană.seminare.a. preponderent. prin natura copiilor noştri. totuşi. sunt de menţionat: . dar şi cu alţi parteneri. de asemenea. workshop-uri. . .studii şi analize de nevoi privind fenomenul violenţei în şcoală.derularea de proiecte proprii / participarea la proiecte naţionale privind prevenirea violenţei. totodată. cât şi al unităţilor de învăţământ – ocupând o pondere relativ redusă în cadrul acestora şi fiind în exclusiva responsabilitate a inspectorului pe probleme educative (a cărui normă. de cele mai multe ori în parteneriat cu CJAPP. şi observaţia că în anumite cazuri preocupările în domeniul prevenirii violenţei nu sunt prioritare. aceştia sunt liniştiţi.a.

deci ceva adăugat. preluat. ne e greu tuturor. în orice acţiune. Şi la fel şi la Comisiile judeţene. asumat la nivel de conducere a şcolii. directorul de la Centrul Judeţean de Resurse Educaţionale. După cum se poate observa. grade diferite de implicare. concretizate în activităţi lipsite de coerenţă. această prevedere s-a respectat şi a fost pusă în aplicare la scurt timp după apariţia Strategiei. în planul de dezvoltare. profesori. aşa cum rezultă din declaraţiile unora dintre participanţii la discuţii – S1: La noi. 1. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul unităţilor şcolare şi al Comisiilor din cadrul acestora. 2-4 directori de unităţi şcolare. profesorii psihologi de la Centrul Judeţean de Asistenţă Pshiopedagogică. niveluri diferite de conştientizare. deci să fie ceva conştientizat. ceva lângă.24 membri. în acelaşi timp. personal. apoi încă doi inspectori de la învăţământul preşcolar şi primar. 2-4 reprezentanţi ai cadrelor didactice.2. din politica organizaţională a şcolii. în orice pas. Discuţiile de grup au relevat faptul că. asistenţi sociali de la Centrul Judeţean de Asistenţă. respectiv al inspectoratelor şcolare. Când lucrăm disparat şi mai facem un proiect şi mai facem un marş şi mai facem o campanie. dar dacă ea se regăseşte în planul managerial. Să şi-l asume. Comisiile au cooptat chiar reprezentanţi din cadrul a mai multe instituţii decât recomanda Strategia. şi anume: inspectorul general în calitate de preşedinte şi un inspector general adjunct în calitate de vicepreşedinte. precum şi de la nivelul unor tipuri diverse de unităţi de învăţământ. 4-6 inspectori. într-adevăr. Nu de puţine ori aceste preocupări sunt sporadice. funcţionalitate Conform Strategiei Ministerului Educaţiei.. întâmplătoare. este încă o activitate. reprezentanţi de la 39 . mai ales trebuie lucrat la profesori (interviu reprezentant Comisie judeţeană). 1-2 reprezentanţi ai elevilor. participant la discuţii. poliţie şi jandarmerie). după cum apreciază unul dintre reprezentanţii Inspectoratelor şcolare. Dacă activitatea asta este ceva adăugat. 1-2 reprezentanţi ai părinţilor. de corp profesoral. la nivelul majorităţii judeţelor. constatăm situaţii diferite. Inspectorul şcolar este preşedinte. apoi sunt inspectorii educativi. alături de. şi anumite deficienţe în activitatea Comisiilor judeţene: Unul dintre principiile care rezultă din Strategie este următorul: toată activitatea de prevenire şi reducere a fenomenului violenţei ar trebui să facă parte din politica şcolii. Ca să realizezi acest mediu educativ bazat pe principii trebuie să implici toţi actorii şcolii: părinţi... atribuţii. 3-4 reprezentanţi ai autorităţii publice locale (primărie.. referitor la preocupările ISJ-urilor. care sugerează. comisia judeţeană este formată din douăzeci de membrii. În unele cazuri. (interviu reprezentant Comisie judeţeană). adjunctul este vicepreşedinte. ceva pe lângă. Structuri create prin Strategia MEC la nivelul ISJ. ale Comisiilor judeţene în domeniul prevenirii şi reducerii violenţei. Comisiile judeţene cu privire la reducerea violenţei trebuie să cuprindă un număr de 15. consilierul educativ. e firesc să-mi pun problema că trebuie nişte programe pentru combaterea violenţei în şcoli. al unităţilor de învăţământ şi la nivel central: componenţă.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” când aflu de la instituţii că mai sunt astfel de incidente.

partenerii sau comisia trebuiau să facă planuri de întâlniri. Toţi partenerii au colaborat. de la Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunal. Aceste grupuri de lucru interinstituţionale care funcţionează. facem echipă împreună cu inspectorul de activităţi educative.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” inspectoratul de poliţie. nu a fost o comisie doar de formă. însă. profesori de la Centrele Şcolare de Educaţie Incluzivă. datorită implicării reduse a reprezentanţilor autorităţilor publice locale şi ai altor instituţii. cu scop de prevenire şi combatere a violenţei ş. contactul cu şcolile şi consiliere în vederea elaborării propriilor Planuri operaţionale minimale. care este coordonatorul acestei echipe. necesitatea organizării unor programe de formare a membrilor Comisiei şi. apoi de la romi. Noi facem către Primărie ş. ai elevilor. avem.d. adică au fost desfăşurate mai multe activităţi decât cele prevăzute în acest program. Există foarte multe proiecte care trebuie realizate pentru că au fost elaborate. totodată. şi o serie de disfuncţionalităţi în activitatea Comisiilor judeţene. la nivel judeţean. toate acestea cu efecte negative asupra eficacităţii activităţilor desfăşurate. Planurile le elaborăm împreună. au fost evidenţiate. Unele dintre Comisiile judeţene au funcţionat şi încă funcţionează în această componenţă – S1: Sunt membru în Comisia Judeţeană de Prevenire şi Combatere a Violenţei în Mediul Şcolar. derularea de programe şi activităţi. Pe lângă aceste practici pozitive. activităţile sunt cuprinse în Buletinul Informativ al Inspectoratului şi se derulează. de asemenea. în primul rând reducerea componenţei acestora la un număr minim de persoane. chiar este o comisie care funcţionează. deci. s-au făcut activităţi la nivel judeţean. să 40 . în care facem foarte multe. pe mine ca inspector educativ mă suprasolicită prezenţa în diferite echipe interinstituţionale de egalitate de şanse. la nivelul judeţului nostru noi spunem că funcţionează şi este bine (interviu reprezentant Comisie judeţeană). monitorizarea fenomenelor de violenţă la nivelul unităţilor de învăţământ. s-a realizat o coerentizare a diferitelor activităţi pe care le desfăşoară cu cele care rezultă din Strategie: Anul acesta inspectorul general a spus: „Hai să vedem ce şi-a asumat ISJ anul trecut prin Strategie ca să vedem ce putem pune în planul managerial al ISJ” (interviu reprezentant Comisie judeţeană). a celor care fac parte din structura inspectoratelor: Sigur că am solicitat unor instituţii să desemneze participanţi. multiplele funcţii stabilite prin Strategie şi anume elaborarea Planurilor judeţene. dar şi aici este o problemă. dar nu s-au ţinut strict de ceea ce era planificat. au venit poate şi la a doua. Acelaşi lucru se întâmplă şi invers.m. de abuzul asupra copilului. Acestea îşi îndeplinesc. la nivelul unor inspectorate şcolare Strategia a fost efectiv asumată. există la nivelul şcolilor aceste planuri operaţionale precum şi comisii. reprezentanţi ai părinţilor. chiar plăcut şi cu rezultate bune. dar şi a părinţilor.. precum şi alţi membri (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Inspectoratul şi membrii care sunt în echipă de la CJAPP. Se invocă. Mai mult decât atât. de la inspectoratul judeţean de jandarmerie.: Din moment ce s-a înfiinţat această comisie judeţeană. minorităţi…( interviu reprezentant Comisie judeţeană).a. un grafic şi un program. de la primărie. Au venit la prima întâlnire. totodată. de prevenirea consumului de droguri.a. S2: La noi sunt şi reprezentanţi de la Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. zic eu. la nivelul unităţilor şcolare sau la nivelul grupurilor de unităţi şcolare. în special. S2: Vreau să spun că la noi această echipă chiar funcţionează. apoi directorii de şcoli care sunt din toate zonele judeţului..

este depăşit de multitudinea sarcinilor pe care le are în mod curent de rezolvat.. coordonatorul de proiecte şi programe educative.la fel cum se întâmplă şi în Comisiile judeţene care..Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” desemneze o persoană. componenţa Comisiei prevăzută de strategie nu ştiu dacă este funcţională.. aceste Comisii sunt organizate anual şi sunt funcţionale.. s-a bătut cineva. să vedem. comisii. nu ştiu cum se întâmplă în alte judeţe. Poate sunt unităţi de învăţământ care au rapoarte. Nu sunt asumate ca principii ale şcolii. să-ţi de o idee.. la nivelul unor unităţi de învăţământ. În final am rămas o miniechipă la nivelul ISJ ca să facem o strategie. 4-6 reprezentanţi ai cadrelor didactice. ia-o şi fă tu tot. eventual. dvs. de unde s-a plecat. precum cele menţionate în cazul Comisiilor judeţene. am discutat. În multe alte unităţi de învăţământ.. această funcţionalitate poate fi numai aparentă. de multe ori. pe intensitatea acestora. Cred că ar trebui sa-ţi dea o idee.. pe modul de manifestare (interviu reprezentant Comisie judeţeană). ştiţi mai bine. sugestii pentru această strategie. Raportările se fac pe cazurile de violenţă. o orientare. / În această Comisie de prevenire şi combatere a violenţei suntem o groază de membri. adică nu este o politică a şcolii prevenirea fenomenului de violenţă.... însă.. un director adjunct. redusă la elemente cu caracter formal.. se trimite o chestie ş-apoi: „faceţi!”. identificarea unor măsuri pentru a se implica factori educaţionali acolo. cunoaşteţi mai bine decât mine... nu avem ceva de lucru săptămâna asta. cum am putut. coordonez activitatea Comisiei de Reducere a Violenţei în Mediul Şcolar.. procese verbale şi din punct de vedere procedural.. eu am un copil. mai mulţi”. totul e corect din acest punct de vedere.. avem un proiect pe zona asta etc. Cu ce eficienţă? Cu eficienţă prin mine. precum şi 2-4 reprezentanţi ai elevilor din clasele IX–XII/XIII – situaţiile care au fost prezentate sunt la fel de diferite. nu poate un om singur să facă tot. la nivelul ministerului. adică să fie urmărite cadrele didactice în relaţie cu elevii.Uneori. fără conştientizarea nevoii unor intervenţii menite să conducă la reducerea fenomenului de violenţă în şcoală şi fără implicarea necesară în astfel de activităţi: De ce nu sunt funcţionale Comisiile din şcoală? Au fost percepute ca şi organisme impuse la nivelul şcolilor care trebuie să intervină atunci când apar anumite disfuncţionalităţi. În ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Comisiilor de la nivelul unităţilor de învăţământ – din care trebuie să facă parte directorul şcolii. facem raportările la Centrele de Asistenţă. 2-4 reprezentanţi ai asociaţiei de părinţi. avem ceva de lucru săptămâna asta. care se duc apoi la inspectoratele şcolare şi se centralizează. Sunt inspector educativ. se aruncă o chestie în aer.. după cum declară unul dintre reprezentanţii unei astfel de Comisii: La începutul anului şcolar facem comisia.. dv. elevii în relaţie cu colegii lor. am încercat să fac cât am putut.. Iar părinţii s-au implicat prea puţin. Ei spun „cum ziceţi dv. cadrele didactice în relaţie cu părinţii.. când te duci acolo. (interviu reprezentant Comisie judeţeană). o linie. Astfel. nu s-a bătut nimeni.. că mai mult eu am lucrat.. educativul trebuie să. dar nu cred că s-a imprimat în strategia şcolii la modul foarte serios. Să fie în politica şcolii şi monitorizat în mod constant (interviu reprezentant Comisie judeţeană). întâlniri.. cauza fiind asumarea conjuncturală. 41 . pentru că trebuie să recunoaştem că părinţii sau. facem Planul cadru pe baza nevoilor identificate la nivelul şcolii. i-am rugat să ne trimită propriile păreri. Este o comisie distinctă şi. Sigur că au venit. E o chestie la nivel formal. dar la noi. să-ţi facă o formare. mă rog. aşa zisa Comisie este reprezentată numai de către directorul educativ /coordonatorul de programe educative .. 1-2 reprezentanţi ai autorităţii publice locale.

(interviu reprezentant Comisie judeţeană). / Avem o strategie naţională. ei fac muncă patriotică. şi nici un fel de autoritate în faţa altor colegi. ceea ce arată cât este de importantă în viaţa acelei şcoli violenţa.Comisiile judeţene. acţiunilor de prevenire a violenţei.. relaţia dintre cele trei structuri funcţionează în felul următor: . eventual director adjunct. Apoi trimitem rapoarte spre Minister. funcţii şi sistem de relaţii între structuri au fost confirmate atât de către unii dintre reprezentanţii Comisiilor judeţene. Strategiei în ansamblul său: La coordonatorii educativi este problema.. Şi avem această bancă de date pentru că o facem la final de semestru pe absenţe. la o singură persoană (interviu reprezentant Comisie judeţeană).Comisiile judeţene transmit către unităţile de învăţământ Planul judeţean.. directorul este suprasaturat. .. 1. nu sunt plătiţi. conform Fişei de monitorizare. dacă este şcoală mare. Există o anumită machetă dată de minister pe baza căreia se transmit şi se centralizează date. Aceste roluri. şi directorul adjunct la fel. Iar astfel de situaţii reflectă importanţa redusă acordată.Consiliul Naţional transmite către Comisiile judeţene Strategia şi Fişa de monitorizare a cazurilor de violenţă pe baza căreia se fac raportările.Comisiile şcolare transmit către Comisiile judeţene rapoarte privind cazurile de violenţă. Şi dăm datele de la şcoli. repetenţi etc. dar din păcate şi strategia naţională şi Comisia Judeţeană şi Comisa de la nivelul unităţii de învăţământ funcţionează şi este reprezentată de o singură persoană. În mod concret.. nu sunt degrevaţi. şi totul cade pe acest amărât. Şi la un moment dat.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” la care se adaugă cele care îi revin ca „unic” membru al Comisiei şcolare pentru reducerea violenţei. respectiv Ministerului Educaţiei. şi acest coordonator de programe şi proiecte. Toată lumea îl numeşte director educativ. precum şi activităţile de intervenţie şi prevenire desfăşurate. pentru că ei răspund de raportări. şi Fişa de monitorizare. abandon şcolar. întocmesc un raport centralizat pe care îl înaintează Consiliului Naţional.3. dar el nu are nici un fel de degrevare. Mai nou această raportare se face la 6 luni.. la nivelul unităţilor de învăţământ.. . ei. Relaţiile dintre Consiliul Naţional şi Comisiile de la nivel judeţean şi local De la Consiliului naţional am primit Strategia şi fişa de monitorizare a cazurilor de violenţă în baza căreia raportăm lunar. pe baza rapoartelor primite de la şcoli. Relaţia între structurile create prin Strategia privind reducerea violenţei în mediul şcolar Rolul şi funcţiile structurilor create prin Strategia Ministerului Educaţiei indică şi sistemul de relaţii care trebuie să funcţioneze între aceste structuri. cât şi ai Comisiilor şcolare. care nu are nici un statut decât cu numele. Într-o şcoală există director. în baza căruia şcolile îşi elaborează propriul Plan operaţional minimal. Dirigintele are o 42 . participanţi la discuţii: Caseta 1. . avem planuri cadru etc.

la noi pe site-ul unităţii şcolare. în loc să ia atitudine pentru a preveni şi alte tipuri de situaţii. lipsa de feed-back către structurile subordonate în ceea ce priveşte evoluţia fenomenului. apar toate activităţile realizate. De asemenea. tendinţa de a ascunde unele cazuri de violenţă sau de a minimaliza gravitatea acestora şi. Pentru că unii coordonatori (din şcoli) sunt conştiincioşi şi transmit. Sunt convinsă că şi în alte judeţe directorii nu raportează cazurile de violenţă. CJAP-ul centralizează datele din şcoli. dar ultima oară consilierul educativ s-a ocupat de aceasta. Caseta 2. nu în ultimă instanţă. La nivelul inspectoratul şcolar se centralizează datele. noi le centralizăm şi ei rămân cu ele (interviu reprezentant Comisie şcolară). însă. iar lunar/semestrial o dă psihologului. iar inspectorul educativ transmite apoi acest date mai departe (interviu reprezentant Comisie şcolară). aceste fişe merg mai departe la directorul adjunct. Până acum psihologul era persoana care se ocupa de asta. judeţean şi local Principala dificultate este cea a colectării datelor din sistem. acest consilier face parte din comisia de prevenire la nivelul unităţii şcolare. participă şi elaborează acel Plan operaţional la nivelul unităţilor şcolare.a. Printre aceste deficienţe sunt de menţionat: întârzieri în transmiterea informaţiilor şi rapoartelor de la nivelul unităţilor şcolare. 43 .Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” fişă pe care centralizează situaţia de la fiecare clasă. şi care transmite mai departe la CJAP. apare inclusiv Planul elaborat de către inspectoratul şcolar. înţeleg de la început că trebuie respectat termenul şi se străduiesc să îl respecte. CJAP-ul colaborează cu CJAE. dacă nu mă înşel. Deci. dar ce înseamnă asta?! Inspectorii şcolari folosesc aceste date? Ei rămân cu datele respective care au fost transmise de noi. le trimite mai departe la inspectoratul şcolar. cel care are în fişa postului atribuţia de a se ocupa de partea educativă. el are această bază de date care se transmite lunar şi/sau semestrial. Directorii. De exemplu. Acesta este un model după care şcolile se orientează în funcţie de nevoi şi de problemele identificate în aceea unitate şcolară (interviu reprezentant Comisie şcolară). la rubrica „consilierul educativ”. încearcă să o rezolve pe plan local sau ajunge să nu o popularizeze şi atunci se dezvoltă şi altele şi constată la un moment dat că o agresivitate a fost generată de alte tipuri de comportament ca s-au produs (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Alţii nu (interviu reprezentant Comisie judeţeană). eficacitatea activităţilor desfăşurate ş. Consilierul educativ coordonează. este mai bine să le băgăm sub preş decât să afle Inspectoratul (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Din păcate. deci de la fiecare şcoală. Apoi. Deficienţe la nivelul relaţiilor dintre structurile de la nivel central. judeţean şi local. de cele mai multe ori.. cei mai mulţi dintre intervievaţi au evidenţiat o serie de deficienţe cu privire la relaţia şi sistemul de comunicare dintre structurile cu rol de prevenire a violenţei de la nivel central.

Te uiţi pe hârtie şi vezi douăzeci de cazuri. să începi să te agiţi. Pentru că 44 .. ci doar cu ministerul…( interviu reprezentant Comisie judeţeană). Relaţia dintre Comisia judeţeană şi Comisia naţională. şi după aceea ce se face cu el (interviu reprezentant Comisie judeţeană). precum şi a unor materiale resursă în cadrul cărora să fie definite cu claritate diferitele forme de violenţă surprinse prin indicatorii propuşi. că e prea mult.. deci un document final. nu ştii. care vă spun. care trebuie să-i cunoască pe acei copii care au probleme şi manifestă un comportament violent. la un moment dat. în care să apară şi să te responsabilizeze.. Vedeţi. Că majoritatea cam aşa fac… (interviu reprezentant Comisie judeţeană). sigur că poţi să repeţi că nici în această lună nu sau întâmplat cazuri deosebite. dar rapoartele astea nu au nici un fel de relevanţă. Caseta 3. Altminteri.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Nu cunosc cum sunt folosite datele furnizate la minister şi nici nu avem feed-back de la minister în ceea ce priveşte aceste date.. luând pe tipuri pe violenţă este ca şi cum se măreşte cifra întrun mod artificial. Au fost reclamate. Pentru că dacă tu constaţi că tot raportezi. anual. alţii sunt mai riguroşi... ceva care nu are legătură cu violenţa. uneori chiar şi o dată la doi ani şcolari.. astfel încât să ştim unii de alţii (interviu reprezentant Comisie şcolară). de ce? Pentru că dacă cerem coordonatorilor de proiecte o raportare privind fenomenul de violenţă. care n-ai raportat corect. să vezi că e folosit ceea ce faci tu. lipsa unui sistem coerent de raportare. şi tu.. inspectorat – Minister. ei încep să pună acolo ca fiind o situaţie. pentru că dacă vrei să transformi datele în numărul de cazuri este mai greu. Deficienţe ale instrumentului de monitorizare a violenţei în şcoală Eu consider că această machetă nu este în regulă. deficienţele instrumentului de monitorizare elaborat şi transmis de către Consiliul Naţional /Ministerul Educaţiei.. Să apară numai pe situaţia asta a violenţei un barometru al Ministerului Educaţiei şi care să spună: în judeţul X atâtea cazuri.unii sunt mai poeţi. printr-o centralizare anuală. să spui stai să vezi. nu ne-a cerut niciodată să ne întâlnim. în acelaşi timp.. Se face o monitorizare şi ar trebui să avem şi noi pulsul activităţilor din şcoli cu ocazia aceasta. a unui set de indicatori de urmărire. deci trebuie foarte clar ce anume interesează. relaţia este realizată prin aceste raportări la sfârşit de an şcolar.. Putem concluziona că. prea puţin sau. dacă ni se spune să raportăm cazuri de violenţă. Cu alte cuvinte. Este greu referitor la raportare.. unii mai fac compuneri libere.. deci practic noi raportăm către minister. şi-atât.. Trebuie să merg la psihologul şcolii. culese la nivel judeţean (interviu reprezentant Comisie judeţeană). nu sunt folosite întrun barometru nu ştiu de care. practic nu există o relaţie sau o colaborare între Comisia judeţeană şi Consiliul naţional. verbală şi fizică… (interviu reprezentant Comisie judeţeană). să se menţinea relaţia aceasta: şcoală – inspectorat. când de fapt poate fi vorba de acelaşi copil care a comis mai multe tipuri de violenţă.

module de formare şi alte materiale suport cu scopul de a sprijini activitatea unităţilor şcolare. printre practicile identificate din exemplele de activităţi oferite de reprezentanţii ISJ-urilor se numără: . analize de nevoi privind fenomenul violenţei în şcoală. activităţile şi actorii implicaţi sunt diferiţi. ce măsuri s-au luat. Este un capitol separat.Studii. unii dintre aceştia oferind şi resursele necesare: Se organizează primăvara şi toamna două sesiuni de campanie privind violenţa în familie. ce face? Cheamă şi consilierul şi îi spune te rog frumos. am vreo 4 tabele bine gândite. În absenţa unor astfel de instrumente de monitorizare /raportare. nu permit coerenţa raportărilor la nivel de sistem: Eu mi-am creat nişte instrumente. Prelucrarea acestora şi raportarea lor intră în raportul ISJ de la sfârşit de semestru. dacă a fost nevoie de monitorizare. pentru diriginţi… (interviu reprezentant Comisie judeţeană).. Dacă în şcoală nu există un consilier psiho-pedagog care să fie solicitat. fişe. hai să vedem ce s-a întâmplat. care. în baza lui şcolile şi-au desfăşurat propriile activităţi… a fost folosit ca instrument de lucru şi a facilitat activitatea pentru că sunt activităţi practice. Eu recunosc că nu am de unde să mă informez. seminare şi conferinţe. împreună cu ISJ am urmărit să oferim un instrument de lucru pentru directori şi cadrele didactice din şcoală. instrumente de monitorizare. pentru că. unii dintre reprezentanţii Comisiilor judeţene şi-au elaborat propriile instrumente. Tot în acest material. de regulă. Se organizează pe perioada 45 . Comisia de Violenţă. cu implicarea unor multiplii parteneri. pe care trebuie să mi le completeze pe un semestru. care au fost efectele. prin care adun datele. / O echipă de psihologi. organizate la nivelul judeţului. Am rămas destul de mult în urmă cu raportarea.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” nu toată lumea înţelege ce înseamnă sau ce trebuie raportat legat de violenţă. practicile utilizate în acest domeniu sunt variate. ghiduri. am elaborat proceduri pentru şcoli: cum să se acţioneze la nivelul şcolii dacă este identificată o anumită formă de violenţă.. pe lângă activităţile educative cu violenţa în şcoli (interviu reprezentant Comisie judeţeană). . La sfârşit de semestru. astea sunt instrumentele mele.Campanii ample de informare şi conştientizare privind violenţa în şcoală. să am o imagine a şcolii: câţi copii. De asemenea. Practici utilizate în domeniul prevenirii violenţei După cum a fost menţionat şi la punctul privind preocupările ISJ-urilor cu scop de prevenire a violenţei în şcoală. dacă a fost nevoie de intervenţia la 112. materialul a fost pus la dispoziţia şcolilor. directorul. a fost postat pe site-ul ISJ. (interviu reprezentant Comisie şcolară). privind starea învăţământului. 1. chiar în eventualitatea că sunt corecte şi surprind diversitatea formelor de violenţă. am ajuns uneori să fiu disperată (interviu reprezentant Comisie şcolară). realizate cu contribuţia specialiştilor din CJAPP şi CJRAE: De exemplu am elaborat „Proceduri de intervenţie şi gestionare a conflictelor în şcoli”.4. ce-i cu asta. dar care are în vedere şi problema violenţei în şcoală. Astfel. am prezentat şi câteva modele de lecţii educative pentru diferite niveluri de şcolarizare.

m. Noi am pregătit materiale. proiecte implicând elevii pentru că altfel este receptat mesajul dacă vine de la un elev… şi ne-am folosit de o resursă care se numeşte Consiliul Judeţean al Elevilor care la noi este foarte funcţional (interviu reprezentant Comisie judeţeană). sau care îi implică pe aceştia în efortul comun de ameliorare a fenomenului violenţei (activităţi care sunt. săşi ajute colegii. Un proiect de care îmi aduc aminte se numea „Nu te da bătut” şi am lucrat în parteneriat cu elevi din liceele cu potenţial de risc. Noi am continuat un proiect împotriva violenţei prin care am pregătit elevi care să-şi consilieze proprii colegi. ei. au fost prezentate. anul trecut a fost finanţat de stat. exemple de bune practici (interviu reprezentant Comisie judeţeană). avem un liceu unde în majoritatea sunt băieţi şi ies bătăi şi este amplasată şi întro zonă sub pădure. profesori ş. instituţiile de cult de la nivel local care se concretizează în sesiuni de lucru. Acţiunile îmbracă diferite forme în funcţie de sesiunea pe care ne-o propunem în perioada respectivă (interviu reprezentant Comisie judeţeană).Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - unei săptămâni. cu elevi din medii defavorizate din punct de vedere social şi economic. totuşi. a căror iniţiativă o au de multe ori elevii înşişi. sunt dispuşi să meargă să vorbească cu colegii lor ca să nu se mai întâmple anumite lucruri. Proiecte /concursuri / activităţi la nivel naţional. În afara faptului că noi colaborăm cu jandarmii. judeţean sau interjudeţean. focus grupuri.a. iar ei la rândul lor au realizat activităţi asemănătoare şi apoi noi i-am monitorizat. acţiuni la care participă Primăria… de fapt ei asigură. cu participarea mai multor categorii de actori: Un eveniment deosebit a fost realizarea unui forum la nivel interjudeţean intitulat „Mediul şcolar şi violenţa”. Au fost în total douăsprezece licee. Este vorba despre: . Au participat inspectorii şcolari din judeţele Moldovei. 46 . Ei sunt dispuşi să facă voluntariat pe această temă. conferinţe. Caseta 4. resursele necesare…apoi DGASPC. care presupun implicare elevilor Am iniţiat nişte programe. puţin frecvente). elevii. în primul rând. Noi am pus accent pe activităţi de voluntariat ale elevilor.activităţi focalizate pe unul dintre partenerii şcolii în educaţia copiilor şi tinerilor. . Rolul nostru a fost să-i pregătim pe aceşti copii. a fost ideea lor pentru că un elev din consiliul Judeţean al Elevilor este chiar din şcoala aceea şi cunoştea problema şi a venit cu propunerea aceasta (interviu reprezentant Comisie judeţeană). dar şi alţi membri ai comunităţii. iar anul acesta din propriile noastre puteri (interviu reprezentant Comisie judeţeană). acţiuni concrete la nivelul întregului judeţ. printre altele. Exemple de practici de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală.d. Nu a fost ideea mea. consideraţi ca o resursă deosebit de importantă în acţiunea de prevenire şi reducere a violenţei în şcoală. Printre exemplele prezentate de participanţii la discuţii au fost identificate şi practici pe care ei înşişi le apreciază ca având mari şanse de succes. cu elevi din liceele bine cotate. Noi avem multe licee în zonă de risc: liceu de industrie uşoară unde sunt mai multe fete şi toţi băieţii sunt acolo şi le agresează.activităţi cu o largă implicare a elevilor. şi anume părinţii. Poliţia. poliţia comunitară.

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare”

În acest proiect era teatru social, joc de rol, „adventure learning” şi i-am rugat pe consilierii educativi să-i ajute pe elevii cu potenţial violent, în situaţie de risc, să-i responsabilizeze, să fie formatori de opinie în rândul colegilor (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Am adunat proiectele mai mici într-un proiect mai mare pe care l-am intitulat „Exprimă-te prin artă nu prin violenţă”, tot ceea ce înseamnă talent, creaţie pe care o pot manifesta copiii. Sunt activităţi extraşcolare, spectacole cultural-artistice, expoziţii, bannere etc. Experienţa ne-a arătat că este cel mai bine să lucrezi cu copiii, iar Consiliul Judeţean al Elevilor îşi pune treptat în valoare resursele. Mesajul pe care îl primesc copiii de la copii este mult mai puternic decât cel pe care îl primesc de la dascăli (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Anul trecut şcolar am organizat o dezbatere între elevi din diferite licee şi elevii liceelor teologice din judeţ, să dea exemple de bună practică de comportament verbal, fizic ş.a.m.d. (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Proiectul care a pornit de la un liceu din oraş a ieşit în stradă şi faptul că a ieşit în stradă şi a fost prinsă comunitatea, trecătorii, în activităţi de tipul teatru de stradă, în a-şi scrie părerea pe postere, lucrurile acestea înseamnă implicarea tinerilor şi implicarea celorlalţi. Nu trăim izolaţi şi nici o activitate nu este ruptă de cealaltă (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Caseta 5. Exemple de practici focalizate asupra părinţilor sau care îi implică pe aceştia S-a derulat, în multitudinea de activităţi, o activitate numită Clubul Părinţilor, care s-a adresat unui număr de 200 de părinţi; au fost implicaţi şi psihologi şi educatori, un număr de 88 de educatori… s-a finalizat printr-un ghid de bune practici care este popularizat în tot sistemul de învăţământ preşcolar (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Noi avem şi şcoala părinţilor… şi vin părinţii. Totuşi, la aceste întruniri vin mai mult acei părinţi care vin şi la şedinţele cu părinţii (interviu reprezentant Comisie judeţeană).

1.5. Parteneriate în activităţile desfăşurate în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare Din declaraţiile participanţilor la discuţiile de grup rezultă că principalii parteneri ai ISJ şi ai unităţilor şcolare în derularea diferitelor activităţi menite să contribuie la reducerea fenomenului de violenţă sunt cei prevăzuţi în Strategie. Mai exact este vorba despre CJRAE şi CJAPP, precum şi despre acele instituţii ai căror reprezentanţi, conform prevederilor Strategiei, trebuie să facă parte din Comisiile de la nivel judeţean şi local, şi anume: primăria /prefectura, poliţia (inclusiv poliţia de proximitate), jandarmeria. Alţi parteneri care au mai fost menţionaţi sunt Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, instituţiile de cult de la nivel local, Serviciul de Reintegrare Socială. Alte parteneriate se stabilesc între diferite judeţe /sectoare ale

47

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare”

Municipiului Bucureşti în vederea derulării unor activităţi comune, dar şi pentru schimburi de informaţii şi bune practici. Cu privire la partenerii menţionaţi, pe lângă contribuţia deosebită a specialiştilor din cadrul CJRAE şi CJAPP – care reprezintă, de altfel, structuri direct implicate în activitatea educativă – reprezentanţii inspectoratelor şcolare şi ai unităţilor de învăţământ au subliniat sprijinul important acordat de poliţie – S1: La nivelul judeţului, Comisarul care gestionează toată Poliţia de proximitate, participă în mod constant la activităţi educative de la nivelul ISJ. La orice activitate care se derulează îl invităm pentru că se arată de fiecare dată preocupat şi vrea să exploateze foarte mult componenta educativă a activităţii poliţistului. S2: Poliţia de proximitate chiar s-a făcut vizibilă în relaţia cu şcoala şi utilă, şi s-au arătat foarte deschişi. Eu am ţinut un curs cu ei. Au făcut apel prin şefii lor la noi şi am avut o activitate de formare, de tipuri de activităţi, de lucru în grup, de activităţi interactive, de relaţionare cu elevii de pe altă poziţie decât cea pe care o ştiau... S3: Nouă chiar ne-au cerut permisiunea să intre la orele de dirigenţie pe aceste teme privind violenţa. Fiecărei unităţi de învăţământ îi este arondat un poliţist şi au parteneriate şi participă la unele activităţi ... (interviu reprezentanţi Comisie judeţeană). Alţi parteneri al căror rol devine tot mai important, după cum apreciază intervievaţii, sunt reprezentaţi de Consiliile Judeţene ale Elevilor şi de organizaţiile non-guvernamentale – S1: Consiliul Judeţean al Elevilor reprezintă o structură tot mai puternică, independentă, care vine în ajutorul nostru. Au capacitate de organizare, sunt structuri asociative care funcţionează prin ele însele destul de bine. Ei au început să-şi încheie propriile parteneriate; au parteneriat cu Inspectoratul de Poliţie şi au devenit voluntari, în sensul bun, ai Inspectoratului de Poliţie, departamentul de prevenire... S2: Experienţa ne-a arătat că este cel mai bine să lucrezi cu copiii, iar Consiliul Judeţean al Elevilor îşi pune treptat în valoare resursele. S3: Activităţile pe care noi le desfăşurăm de câţiva ani buni încoace, pe diferite paliere, sunt activităţile noastre proprii, ale ISJ, sunt apoi activităţile în parteneriat cu instituţii şi sunt activităţile foarte productive, în parteneriat cu ONG-urile. Ei au venit cu experienţa lor, cu expertiza lor în domeniu, cu mulţi dintre lucrătorii în ONG-uri care au formare de specialitate (interviu reprezentanţi Comisie judeţeană). Un posibil partener al cărui rol este relativ ignorat sau minimalizat, în general, de către reprezentanţii Comisiilor judeţene şi şcolare sunt părinţii şi structurile lor asociative. Această atitudine poate fi efectul unor experienţe negative, al unei anumite rezerve privind capacitatea lor de a se implica activ şi cu efecte pozitive în activităţi de prevenire a violenţei: Părinţii s-au implicat prea puţin; ei spun „cum ziceţi dv.; ştiţi mai bine; dv. cunoaşteţi mai bine decât mine... Astfel de rezerve nu sunt, totuşi, împărtăşite de către toţi actorii şcolari: Ca să realizezi acest mediu educativ bazat pe principii trebuie să implici toţi actorii şcolii: părinţi, personal, profesori (interviu reprezentant Comisie judeţeană).

48

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare”

1.6. Perspective privind activităţile de prevenire a violenţei În perspectiva dezvoltării, diversificării şi creşterii eficienţei şi eficacităţii activităţilor menite să conducă la reducerea fenomenului de violenţă în şcoală, intervievaţii au menţionat, în primul rând, necesitatea unor ameliorări în ceea ce priveşte organizarea, funcţionarea şi relaţiile dintre structurile create prin Strategia Ministerului Educaţiei la nivel central, judeţean şi şcolar, precum şi a metodelor şi instrumentelor de monitorizare şi raportare. În mod concret este vorba despre: - Activarea /reactivarea Comisiilor judeţene şi şcolare prin participarea efectivă a tuturor reprezentanţilor acestora la activităţile desfăşurate. - Stabilirea unei bune comunicări între structuri şi acordarea de feed-back în activităţile de monitorizare, evaluare şi raportare. - Elaborarea de instrumente, stabilirea de indicatori, dezvoltarea unui sistem coerent de monitorizare şi raportare privind fenomenele de violenţă (măcar să ştim că folosim acelaşi instrument şi că instrumentul folosit de mine este corelat cu cel folosit de celălalt...). În aceeaşi perspectivă, se propune un accent sporit asupra unor activităţi orientate către anumite grupuri ţintă, şi anume: - profesori, pentru care trebuie organizate programe de formare – S1: Mai ales trebuie lucrat la profesori. Noi, în două luni de zile am primit patru solicitări cu privire la violenţa profesorilor faţă de elevi. Adică, aceşti profesori i-au agresat fizic, verbal… mai degrabă aici avem probleme, decât violenţa între copii. Sunt profesori slab pregătiţi psiho-pedagogic, nu înţeleg comportamentul elevilor. Cred că dacă or să urmeze astfel de cursuri, vor şti în ce direcţie să meargă; aştept să văd ce cursuri se vor face. S2: Aş propune o formare a cadrelor didactice la nivel de DPPD pe probleme de consiliere, apoi formare pentru dezvoltarea competenţelor sociale (interviu reprezentanţi Comisie judeţeană). - părinţi, în cazul cărora, inclusiv anumite programe de informare/formare ar fi recomandate – S1: Eu cred că ar trebui să existe anumite activităţi cu părinţii, ar trebui să se ţină cont. S2: Şi părinţilor poate le-ar prinde foarte bine unele module de formare pentru formarea competenţelor sociale (interviu reprezentant Comisie judeţeană). - elevi, pentru care se propune: implicarea în proiecte care să faciliteze dezvoltarea competenţelor de comunicare, a abilităţilor sociale şi emoţionale vis-a-vis de violenţă (interviu reprezentant Comisie judeţeană). Această privire în viitor la care au fost invitaţi participanţii la discuţii ia în considerare şi necesitatea atragerii în activităţile de prevenire şi ameliorare a violenţei a unor actori al căror potenţial a fost insuficient exploatat, anume părinţii – Trebuie implicaţi mai mult părinţii, trebuie să-i facem conştienţi de necesitatea implicării lor; cu sprijinul lor activităţile vor avea o mai mare reuşită) – şi îndeosebi elevii – S1: Au un punct de vedere care pune concret punctul pe I. Spun lucrurilor pe nume. Ei propun activităţi concrete, atractive pentru ei; de exemplu alternative prin artă, sport şi voluntariat. S2: Ei au

49

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare”

soluţii curajoase şi de multe ori am zis că nu trebuie să faci nimic în locul lor, trebuie doar să le fii alături şi să-i susţii. S3: Ei sunt o resursă şi poţi să valorifici resursa asta (interviu reprezentanţi Comisie judeţeană). Şi nu în ultimă instanţă se apreciază că o perspectivă pozitivă asupra fenomenului de violenţă ar putea avea efecte mult mai vizibile în ceea ce priveşte prevenirea violenţei decât impunerea de constrângeri: Ar trebui un nou regulament de ordine interioară. Şcoala cade în cealaltă extremă, adică devine foarte dură prin regulamente de ordine interioară, nu este permisă ieşirea elevilor din incinta şcolii, nu este permis un anumit tip de comportament, deci nu am ajuns să abordăm dintr-o perspectivă pozitivă ceea ce înseamnă fenomenul violenţei şcolare. Din orice lucru pe care îl face copilul, facem un mare caz. Reacţia este inversă şi cred că sunt lucruri cu care ne-am întâlnit (interviu reprezentant Comisie judeţeană). În conturarea acestor perspective, reprezentanţii Comisiilor şcolare aduc în discuţie, însă, şi dificultăţile de punere a lor în practică, generate de multiplele atribuţii pe care le au şi de insuficienţa resurselor umane la nivelul unităţilor de învăţământ: Într-o şcoală a nimănui, profesorii sunt cei care trebuie să se ocupe de asigurarea pazei, de întâlniri ale elevilor cu reprezentanţii jandarmilor şi ai poliţiei sau de orele speciale de dirigenţie dedicate combaterii violenţei. De asemenea, diriginţii trebuie să discute cu părinţii la şedinţele cu părinţii, să-i implice în diverse activităţi, copiii trebuie să fie implicaţi în activităţi extraşcolare, elevii agresivi ar trebui să fie consiliaţi, dar consilieri nu prea există în toate şcolile, profesorii ar trebui să urmeze cursuri pentru a şti cum să aplaneze conflictele dintre elevi etc. Ce-i drept, la croit planuri MECI trece clasa. Mai prost stă cu practica (interviu reprezentant Comisie judeţeană). * * *

Analiza declaraţiilor reprezentanţilor Comisiilor judeţene şi şcolare pe marginea temelor puse în discuţie a evidenţiat deficienţele şi dificultăţile privind implementarea Strategiei anti-violenţă. Acestea privesc atât organizarea şi funcţionarea structurilor, raporturile dintre aceste structuri, cât şi sistemul de monitorizare, evaluare şi raportare. Cu privire la ultimul aspect, este de menţionat chiar unul dintre punctele slabe ale Strategiei. Este vorba despre faptul că, deşi aceasta prevede întocmirea de către unităţile de învăţământ a unor rapoarte privind fenomenele de violenţă, aceste rapoarte sunt înaintate inspectoratelor şi Ministerului Educaţiei doar „în urma unor solicitări exprese“. Şi aceasta în pofida faptului că datele respective ar permite o imagine de ansamblu asupra evoluţiei fenomenului la nivel judeţean şi naţional, implicit revizuirea strategiilor în domeniu. Totodată, a rezultat că la nivelul unor inspectorate şcolare şi unităţi de învăţământ, activităţile organizate în scopul ameliorării fenomenului de violenţă au caracter sporadic, întâmplător, sunt lipsite de coerenţă sau chiar lipsesc. Argumentul îl constituie faptul că în mediile şcolare

50

bazat pe principiul comunităţilor de practici. În acest context.fără a se lua în considerare posibile acte de violenţă sau comportamente necorespunzătoare din partea cadrelor didactice. distribuţia acestora pe categorii fiind variată. prin promovarea unui nou model de stimulare şi facilitare a iniţiativelor de prevenire şi combatere a violenţei şcolare. 51 . Proporţia cea mai ridicată a repondenţilor – aproape două treimi – se înregistrează în rândul cadrelor didactice: profesori. proiectul de faţă propune.ca singurii cărora le sunt asociate manifestări de violenţă . Este vorba despre "comunităţi de practici" informale în care sunt angajaţi atât elevi. Rezultatele unui chestionar La momentul de debut al “călătoriei” actorilor şcolari pe platforma online. a contribuţiei pe care o poate avea o anumită categorie de actori la succesul unor activităţi (de ex. Scopul anchetei prin chestionar a fost acela de a evalua măsura în care. aşa cum a fost menţionat şi la începutul prezentării. inclusiv părinţi. reprezentanţi ai bisericii. CJRAE sau alte instituţii de la nivel local şi judeţean. Chestionarul a fost completat de toate persoanele care au participat activ la comunicarea din cadrul platformei online (96 persoane). 2. Multiplicarea unui astfel de demers – care presupune asumarea problematicii violenţei de către toţi actorii menţionaţi – ar putea contribui la ameliorarea fenomenului de violenţă. de asemenea. la combaterea şi prevenirea acestuia. Practici la nivelul şcolilor cuprinse în proiect 2. nu este necesară organizarea unor astfel de activităţi. părinţi. Aproape un sfert dintre participanţi sunt elevi. la nivelul şcolilor şi al actorilor implicaţi în proiect. directori de şcoli. reprezentanţi ai unor ONG-uri. ca atare. ignorarea rolului. un demers complementar activităţilor iniţiate la nivel strategic.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” respective nu se manifestă cazuri de violenţă. existau premisele favorabile de a exersa o comunitate de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. consilieri şcolari. iar restul – alte categorii de actori şcolari cu atribuţii importante în prevenirea şi combaterea violenţei şcolare: reprezentanţi ai poliţiei. S-a constatat. părinţii) sau focalizarea exclusivă a activităţilor de intervenţie şi prevenţie asupra elevilor . aceştia au fost invitaţi să răspundă la un chestionar. directori de CJAPP. ceea ce demonstrează ignorarea importanţei acţiunilor de prevenţie.1. cât şi cadre didactice sau alţi actori ai şcolii.

a atitudinilor. respectiv a participanţilor la discuţiile online sunt cadre didactice este determinată. cel mai probabil.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Fig. 52 . Distribuţia pe categorii a repondenţilor la chestionar Realitatea că majoritatea repondenţilor. Astfel. pe scala foarte apropiat – foarte îndepărtat. cea mai mare parte a repondenţilor resimt violenţa şcolară ca un fenomen apropiat (37. a practicilor. Design-ul chestionarului a pornit de la dimensiunile care definesc o comunitate de practici întrun anumit domeniu. prin fişa postului etc. ci mai ales inventarierea percepţiilor. Procente mult mai reduse se situează la polul opus. Elevii care au răspuns la chestionar şi-au asumat adesea explicit „curajul” pentru a intra în dezbatere cu cadrele didactice pe o temă dată sau provin din unităţi de învăţământ în care tradiţia colaborării elev-profesor este una suficient exersată şi prezentă în cultura şcolară.1.5%) sau chiar foarte apropiat (10. întrebările formulate au avut ca scop nu atât identificarea ponderii prezenţei violenţei în unităţile de învăţământ participante la proiect. a experienţelor şi a modului de asumare a responsabilităţilor cu privire la acest fenomen. 1. de faptul că această categorie de actori şcolari are atribuţii formale (prin regulamentele interne de funcţionare a unităţilor de învăţământ.) şi îşi asumă în mod tradiţional responsabilităţi în ceea ce priveşte organizarea activităţilor de prevenire şi combatere a fenomenelor de violenţă şcolară. Astfel.4%) – prezent într-o formă sau alta în orice unitate de învăţământ. fapt care susţine una dintre ipotezele proiectului nostru conform căreia nu există şcoală fără violenţă (violenţa înţeleasă în sens larg). cunoaştere – Ce semnificaţie acordă actorii şcolari violenţei şi care sunt sursele definirii acesteia? Cât de apropiaţi sunt ei de acest fenomen. din perspectiva experienţelor de viaţă şcolară? Cu ce situaţii de violenţă se confruntă în spaţiul şcolii? Cine sunt „participanţii” la aceste situaţii conflictuale şi în ce contexte se manifestă cel mai frecvent? Investigaţia a pornit de la premisa că gradul de apropiere faţă de violenţa în şcoală pe care actorii şcolari îl declară este un prim indicator al măsurii în care membrii unei comunităţi şcolare cunosc semnificaţia acestui fenomen şi s-au confruntat cu acesta. descrise în capitolul III.

O parte dintre repondenţi au declarat că nu s-au confruntat personal cu situaţii de violenţă 6 Cf. presa scrisă. de tip non-verbal. Când mă gândesc la violenţa în şcoală.) şi propriile experienţe (ca spectator ori prin implicare directă ca mediator. care ţine mai mult de informal. materiale informative etc. În situaţii frecvente actorii şcolari au menţionat prezenţa violenţei psihologice. Violenţa în şcoală. (coord. victimă sau chiar agresor) constituie sursele principale din care actorii şcolari au învăţat să definească violenţa în spaţiul şcolii. consilier. de climatul şcolar etc. site-uri. Reprezentanţa UNICEF în România. site-uri etc. 2. De asemenea. 53 .4% 53. 66-75.). presa electronică etc. Ed. p. pot spune că aceasta este un fenomen… În ceea ce priveşte definirea violenţei în şcoală. Tabel 1.) încă nu înţeleg bine acest fenomen şi nu ştiu să-l definesc Nr. M. Cel mai adesea. Bucureşti. (43%) şi în puţine cazuri violenţa fizică (11%). Surse de definire a violenţei în şcoală Am învăţat să definesc violenţa… prin prisma propriilor experienţe (ca persoană direct implicată sau ca spectator la situaţii de violenţă) citind diferite resurse despre acest subiect (cărţi. Alpha MDN. repondenţi 54 54 50 42 4 % repondenţi 57.) prin comunicarea cu ceilalţi. 2006. Jigău. decident. aceştia percep / se confruntă cu violenţa verbală (79%). publicaţii.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Fig. în ponderi ridicate repondenţii au precizat că schimbul de experienţă şi comunicarea cu colegii din propria şcoală sau din alte unităţi de învăţământ constituie un suport important în definirea violenţei şcolare.2% Ca realitate prezentă în spaţiul şcolii. ascultând poveştile despre violenţă ale colegilor din şcoala mea sau din alte şcoli fiind expus la informaţii furnizate de mass-media (TV. Cel mai adesea.7% 4.4% 57.2% 44. subiecţii investigaţi prin chestionar au declarat că violenţa se manifestă în forme variate. cea mai mare parte a actorilor şcolari declară că au învăţat să definească acest fenomen din surse variate. opiniile repondenţilor în acest sens susţin concluziile altor studii anterioare conform cărora această formă de violenţă este cel mai frecvent întâlnită în spaţiul şcolii6. resursele informative (cărţi. radio. ascunsă. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

de ponderea mare a acestora într-o organizaţie şcolară (fiind prezenţi în număr covârşitor. adesea. holurile şi curtea şcolii. precum şi de numărul ridicat de cadre didactice în rândul repondenţilor (pornind de la premisa că atitudinea acestora este.). Fig. În cazuri mai puţine sunt semnalate situaţii conflictuale între elevi şi părinţii lor ori între elevi şi alţi actori din afara şcolii (foşti elevi ai şcolii. Ponderi semnificative înregistrează şi manifestările de violenţă a elevilor faţă de profesori sau a profesorilor faţă de elevi (43%). Forme de violenţă în mediul şcolar „Protagoniştii” situaţiilor de violenţă şcolară sunt – conform declaraţiilor repondenţilor la chestionar – în special elevii (94%). cel puţin teoretic. pe de o parte. Astfel. mai critică faţă de elevi decât faţă de ei înşişi sau faţă de colegii lor). tineri din cartier etc. reprezentanţi ai altor instituţii decât şcoala). Astfel de manifestări de violenţă sunt menţionate în special în spaţiul şcolii: clasă.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” în spaţiul şcolii fie datorită faptului că îşi desfăşoară activitatea în unităţi de învăţământ catalogate ca „şcoli bune” (care apreciază că nu au astfel de situaţii conflictuale) sau din cauza faptului că au atribuţii indirecte în viaţa şcolii (părinţi. Faptul că elevii sunt percepuţi ca „vinovaţi” în cele mai multe dintre cazuri poate fi determinat. violenţa din afara spaţiului şcolii în care sunt angrenaţi elevii acesteia rămâne o necunoscută pentru cadrele didactice şi nici nu este percepută ca responsabilitate a unităţii de învăţământ sau ca domeniu prioritar în care aceasta ar putea să prevină sau să intervină ameliorativ. 54 . 3. şi situaţiile de violenţă sunt potenţial mai frecvente în rândul acestora.

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Fig. reprezentanţi ai autorităţilor locale etc. colaborează şi împărtăşesc experienţe şi practici de prevenire şi combatere a situaţiilor conflictuale. participare – Cine sunt „participanţii” cu rol în prevenirea şi rezolvarea situaţiilor de violenţă şcolară? Ce responsabilităţi îşi asumă repondenţii în acest proces şi cum colaborează pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale care se manifestă în mediul şcolar? Pentru a testa gradul de deschidere şi implicare în rezolvarea violenţei în şcoală. elevi. care angrenează toate categoriile de actori şcolari. actorii şcolari au fost chestionaţi cu privire la măsura în care îşi asumă un rol activ în prevenirea şi combaterea acestui fenomen. Aproape toţi dintre repondenţi apreciază că fiecare dintre ei – cadre didactice. 4. părinţi. Stă în puterea mea să contribui la prevenirea şi combaterea violenţei din şcoală… 55 . participanţii la dezbaterea pe platforma online manifestau la momentul de debut al proiectului o deschidere semnificativă către conturarea unei comunităţi de practici tematice: se confruntă cu acest fenomen. Astfel. Actorii situaţiilor de violenţă în mediul şcolar Ca o primă concluzie. Fig. aprecia că din punctul de vedere al cunoaşterii violenţei şcolare. 5. în cadrul proiectului nostru. ca o prezenţă constantă în spaţiul şcolii. – are un rol important în acest domeniu. conştientizarea şi susţinerea acestei realităţi constituie. îl resimt ca un fenomen comun majorităţii unităţilor de învăţământ. sunt interesaţi de rezolvarea acestuia. putem aprecia că acceptarea. premisele unei exersări de succes a comunităţilor de practici în domeniul violenţei şcolare.

alţi membri ai comunităţii – în acest sens. 56 . pe tratarea diferenţiată şi pe personalizarea mediului şcolar şi a învăţării. în care toţi participanţii „să se simtă bine”. elevi (30%). un „mediu prietenos”.Există încredere şi respect reciproc între toţi actorii şcolari: cadre didactice. inspectorate şcolare judeţene. . . La nivel general (93%) însă. eliminarea marginalizării şi a etichetării. care să conducă la egalitatea de şanse. în procente mai reduse.Relaţiile dintre actorii şcolari se bazează pe: comunicare. atât din perspectiva situaţiilor conflictuale cu care se confruntă.) şi de la nivel local (poliţie. negociere. . dar şi din punct de vedere al cauzelor generatoare. peste jumătate dintre cei chestionaţi consideră că violenţa în şcoală este o problemă a tuturor actorilor şcolari deopotrivă sau. Astfel.). În acest sens. Fig. a responsabilităţilor în prevenirea şi combaterea acestora. autorităţi locale etc. Violenţa în şcoală este în special o problemă… În acelaşi sens. cu un climat sigur şi armonios este definită de repondenţi ca o şcoală în care: . poliţia etc.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Dincolo de rolul pe care şi-l asumă personal. Astfel. În ponderi ridicate sunt responsabilizaţi părinţii (aproape 40%) ori alte autorităţi de decizie din domeniul educaţiei (minister.Se promovează participarea activă a tuturor la rezolvarea problemelor şcolii. asumarea de responsabilităţi pentru ameliorarea situaţiilor de violenţă în şcoală este percepută ca responsabilitate a diferiţilor actori şcolari. părinţi.). o şcoală „fără violenţă”. aproximativ un sfert dintre repondenţi consideră că această responsabilitate este a celor care au autoritatea de a lua decizii (directorul şcolii. comunitatea locală. colaborare. 6. părinţi. numai a unora dintre aceştia: echipa managerială a şcolii (21%). elevi. rezolvarea situaţiilor de violenţă este văzută ca soluţie a cooperării tuturor actorilor şcolari – cadre didactice. . iar un procent relativ similar – responsabilitate a celor direct implicaţi în situaţiile de violenţă şcolară.Se pune accent pe educaţie în defavoarea unui sistem centrat numai pe performanţă. elevi. cadre didactice (21%).Se promovează un ethos şcolar suportiv. repondenţii au fost solicitaţi să aprecieze cine sunt actorii care îşi asumă violenţa şcolară ca o problemă. agenţii etc.

violenţa manifestată în forme uşoare nu pare să constituie un factor de nesiguranţă în spaţiul unităţilor de învăţământ. violenţa – în forme mai uşoare sau mai grave. Astfel. parte componentă a culturii şcolare în general: În opinia mea.Astfel. fără pericole pentru derularea activităţilor educaţionale în condiţii de siguranţă.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - Se desfăşoară activităţi de prevenţie. repondenţi 18 72 2 2 % repondenţi 20. repondenţii la chestionar au fost solicitaţi să îşi descrie propria şcoală. în care se înregistrează uneori şi situaţii de violenţă. apar uneori şi astfel de situaţii o şcoală „cu violenţă”. investigaţia prin chestionar a urmărit să identifice care ar fi aspectele care i-ar motiva pe cei implicaţi în proiect să dezvolte comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. Concluzionând asupra dimensiunii participare. responsabilizarea tuturor celor implicaţi. peste 90% dintre repondenţi apreciază mediul şcolar ca unul sigur. motivaţie – Care sunt aspectele ce motivează actorii şcolari pentru implicare şi participare activă la prevenirea şi combaterea situaţiilor de violenţă în spaţiul şcolar? Pentru a face parte dintr-o comunitate de practici. peste 80% dintre cei chestionaţi consideră că şcoala lor este una obişnuită. o şcoală cu un climat sigur şi armonios nici nu cred că există Şi dacă într-o şcoală pare a fi totul în regulă. consiliere şi monitorizare a situaţiilor conflictuale. mereu există acte de violenţă. directe sau implicite. majoritatea ascunse (cadru didactic). Aprecieri privind mediul şcolar Personal cred că şcoala mea este… o şcoală „fără violenţă”. controlabile sau care scapă monitorizării formale – este considerată a fi o caracteristică a oricărei unităţi de învăţământ.3% Intrând în normalul vieţii şcolare. prin: asumarea unor roluri personale în domeniu. Tabel 2. În acest sens.5% 81. foarte frecvent ne confruntăm cu astfel de situaţii nu ştiu / nu-mi dau seama Nr. putem aprecia că răspunsurile actorilor chestionaţi evidenţiază şi aici premise favorabile pentru dezvoltarea comunităţilor de practici pentru prevenirea şi combaterea violenţei şcolare. În contextul definirii şcolii „fără violenţă”. susţinerea colaborării şi comunicării între toţi actorii şcolari în acest sens. 57 .3% 2. ca oricare alta. în realitate nu e aşa.8% 2. o persoană trebuie să aibă motive specifice care să susţină implicarea activă şi menţinerea interesului pentru o participare non-obligatorie. Dincolo de aceste extreme. nu avem aproape deloc astfel de situaţii o şcoală obişnuită. În ponderi reduse (2%) repondenţii recunosc existenţa unor situaţii conflictuale grave la nivelul şcolilor lor şi în procente mai ridicate (21%) consideră că şcoala lor este una „fără violenţă”.

Astfel. care le oferă siguranţă. Fig.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” În contextul în care majoritatea celor chestionaţi percep mediul şcolar ca unul obişnuit. motivele care susţin implicarea în prevenirea şi combaterea violenţei şcolare sunt orientate în procente mai reduse către aspecte ce fac referire la spaţiul şcolar (aproximativ o treime dintre repondenţi pentru fiecare categorie de motive): „pentru a putea să îmi desfăşor activitatea în condiţii sigure”. cu ponderea cea mai ridicată (70%) a fost menţionat motivul „pentru că avem nevoie să trăim într-o lume mai puţin agresivă”. Ponderile cele mai ridicate au fost înregistrate în cazul aspectele referitoare la abordări mai generale. „pentru a învăţa mai multe despre mine şi despre ceilalţi”. Aprecieri privind intenţiile viitoare de implicare în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei din mediul şcolar Personal mă gândesc că… Nr. Vreau să mă implic în activităţi de prevenire şi combatere a violenţei în şcoala mea… Pornind de la aceste motive. O altă categorie de motive menţionate de aproximativ jumătate dintre repondenţi (pentru fiecare categorie în parte) vizează nivelul personal şi relaţionarea cu ceilalţi: „pentru a înţelege mai bine cum pot fi evitate pe viitor situaţiile de violenţă” . 7. repondenţi % repondenţi 58 . „pentru ca şcoala să aibă un prestigiu mai ridicat la nivelul comunităţii”. Tabel 3. actorii şcolari cuprinşi în investigaţie susţin interesul pentru o implicare viitoare activă în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. cât mai ales împărtăşirea de experienţe cu alte şcoli ce se confruntă cu acest fenomen (61%) şi implicarea personală mai activă în activităţi de prevenire (64%). care vizează atât o mai bună informare în ceea ce priveşte problematica violenţei în general (32%) sau a specificului acesteia în spaţiul şcolii (57%). „pentru a putea să îi ajut pe cei aflaţi în situaţii de risc”.

activităţi de informare şi conştientizare privind consecinţele actelor de violentă.) aş vrea să ştiu cum procedează alte şcoli pentru rezolvarea situaţiilor de violenţă sau pentru prevenirea acestora aş vrea să mă implic mai mult în activităţi de prevenire a acestui fenomen 28 50 54 56 31. motivele de implicare sunt variate şi răspund atât unor nevoi personale concrete. indiferent dacă aceştia au participat sau nu la atelierele de lucru organizate de echipa de cercetare. forme de manifestare.2.vizite la tribunal. cât şi în afara acesteia. premisele constituirii unei comunităţi de practici pentru prevenirea şi combaterea violenţei şcolare: violenţa este o problemă comună a şcolii româneşti. .expoziţie de portofolii. .ateliere de lucru pe tema violenţei în şcoală. . 11 „Tudor Vladimirescu” Călăraşi Titlul activităţii: „Stop violenţei!” 59 . . la momentul de debut al proiectului. . dar şi nivelul de învăţământ la care acestea se situează. Este de remarcat faptul că iniţiatorii acestor activităţi au fost deopotrivă elevi şi profesori din şcolile selectate. există interes pentru împărtăşirea experienţelor cu alte unităţi de învăţământ care se confruntă cu aceleaşi probleme.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” aş vrea să ştiu mai multe despre comportamentele violente în general aş vrea să ştiu mai multe despre comportamentele violente în spaţiul şcolar (cauze. .filmuleţe de promovare a activităţilor proiectului.6% Sintetizând. Rezultatele activităţilor la nivelul şcolii Activităţile derulate la nivelul celor 5 şcoli implicate în proiect au fost variate şi adaptate resurselor disponibile. 2.4% 63.expoziţii pe holul scolii cu posterele şi afişe. precum şi unor aspecte generale caracteristice mediului social şi comunităţilor în care şcolile îşi desfăşoară activitatea. soluţii etc. Categoriile de activităţi derulate la nivelul şcolii au fost următoarele: . . putem susţine că şi din perspectiva motivaţiei existau.8% 61. Iată câteva exemple de activităţi derulate: Şcoala Nr.activităţi extraşcolare pe tema prevenirii violenţei.oră deschisă de dirigenţie etc. De asemenea. activităţile derulate s-au realizat atât în cadrul şcolii.8% 56.

ro la adresa http://www.us/.informaţiile despre această activitate sunt publicate în site-ul http://www. Când si unde? . informând şi conştientizând colegii privind consecinţele actelor de violenţă. Rezultate ale activităţii .25 XI 2009.comunicare eficienta in cadrul interacţiunilor de grup. .interpretare – elevii grupului de mandoline.4 planşe informative. Vladimirescu". . modalităţilor de combatere a comportamentelor violente.identificarea formelor . Forme. .expoziţie pe holul şcolii cu posterele şi afişele realizate.prezentarea activităţii pe portalul www. . Mituri. Când si unde s-a întâmplat? . desene şi sloganuri.calarasi1.didactic. . cauzelor.imn antiviolenţă – muzică şi versuri profesori Gheorghe Oprea. prin imaginile folosite. Ştefan Ana. Grup Şcolar Danubius Călăraşi.filmul activităţii poate fi vizionat în site-ul Televiziunii COOL http://www. . miturilor. Dumitrel Toma – profesor de ştiinţe sociale (invitat).identificarea unor soluţii de prevenire a violenţei în şcoală. Diseminare .implicarea unui colectiv de elevi într-o activitate de identificare a unor modalităţi de moderare a comportamentelor violente manifestate de unii elevi în şcoală. . grupul de cântăreţi la mandolină al liceului. .jurnalism.realizarea discriminărilor intre agresivitate si violenta.conştientizarea cauzelor comportamentului violent.7 decembrie 2009. .danubius.colectivul de elevi ai clasei a VII-a A (26 elevi). Cine a participat? .exersarea unor comportamente dezirabile. Grupul Şcolar „Danubius” Călăraşi Titlul activităţii: „Violenţa. Ştefan Ana – consilier şcolar (organizator).elevii clasei a IX-a D.ro/stiri_video. Obiective: . .identificarea caracteristicilor comportamentale ale copiilor violenţi.ro/lectii-dirigentie15-stop-violentei-in-scoala--p144144-t3. Cine a participat? . Modalităţi de combatere – informare si prevenţie” Obiective: . Diseminare .identificarea cauzelor care generează violenţa la elevi. elevi ai Centrului Şcolar şi Cultural de Jurnalism.html.propunerea şi exersarea în grup a unor modalităţi de combatere a comportamentului violent. Cabinetul de ştiinţe sociale. 60 . Rezultate .Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Scopul activităţii: . Cauze. Şcoala "T.didactic.

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Liceul Teoretic “C. 61 . Liceul Teoretic C. Cine a participat? . Rosetti” Bucureşti Titlul activităţii: Realizarea unui afiş pe tema violenţei şcolare Obiective: .holurile unităţii de învăţământ.septembrie 2009. .A. Când si unde s-a întâmplat? .diseminarea informaţiilor privind violenţa şcolară la nivelul unităţii de învăţământ. Diseminare .A Rosetti Bucureşti.elevii claselor a IX-a – a XII-a.conştientizarea importanţei activităţii de prevenţie în domeniul violenţei şcolare.

Scop: . spaţiul virtual de comunicare a deschis cercul participanţilor iniţiali la proiect. . a invitat participanţii prin mesajul următor: Cu siguranţă aşteptaţi cu nerăbdare să vă cunoaşteţi colegii de celelalte şcoli din proiect! Haideţi să începem conversaţia noastră prin a afla câte ceva unii despre alţii! Aici este spaţiul unde puteţi adăuga un mesaj prin care să ne spuneţi câte ceva despre dumneavoastră. consilieri şcolari şi cercetători. Primele intervenţii ale membrilor comunităţii pe platforma de comunicare s-au referit în mod evident la o prezentare iniţială a fiecăruia pentru a se face cunoscut celorlalţi şi pentru a iniţia primele comunicări. fiind un spaţiu cu acces liber. . dar şi elevi sau studenţi care au aflat întâmplător despre acest spaţiu. 2.însuşirea unor mecanisme de copeing eficiente pentru a face faţa conflictelor.sălile de clasă.3. Aşadar. Rezultatele acţiunii: . profesorul consilier.elevii perticipanţi la workshop. Forumul special dedicat acestui moment de debut denumit sugestiv “Să ne cunoaştem!”.ro).asigurarea formării unei atitudini tolerante. . tema comunităţii a suscitat interesul unor participanţi care nu aveau cunoştinţă despre proiect.dirigintele. Genul de lucruri pe care ceilalţi colegi ar 62 . 98 de participanţi şi-au deschis cont şi au accesat spaţiul virtual.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Şcoala Generală “Lucian Blaga” Satu Mare Tipul activităţii: . Printre aceştia se numără cadre didactice din alte şcoli din ţară. dar care şi-au exprimat intenţia de a participa la comunitatea virtuală.poliţistul de proximitate.ise. Cine a participat? .ore de dirigenţie în colaborare cu profesorul consilier şi cu elevii participanţi la workshop. dar sunt şi elevi. Când şi unde s-a întâmplat? .luna septembrie 2009. pretabilă pentru rezolvarea conflictelor. . Cei mai mulţi dintre aceştia sunt cadre didactice din şcolile implicate în proiect.elevii de la gimnaziu. construind punţi de comunicare şi cu alţi actori interesaţi. Rezultatele participării la comunitatea virtuală Participare: membrii comunităţii virtuale În urma invitaţiei echipei de cercetare a ISE de a participa la comunicare virtuală pe o platformă online special modelată în acest scop (care poate fi accesată la adresa http://training. De remarcat este faptul că.

faceti un click pe căsuţa "adaugă o noua intervenţie". fie pentru comunitatea şcolară căreia îi aparţin. Analiza mesajelor pe acest forum de debut a relevat următoarele observaţii din perspectiva principiilor comunităţilor de practici: Sentimentul de apartenenţă la comunitatea şcolară căreia îi aparţin Cei mai mulţi dintre cei care au postat pe site au dovedit un puternic ataşament fie pentru profesia didactică (în cazul cadrelor didactice). Prin natura meseriei mele (ofiţer de prevenire) doresc să sprijin şi să contribui cu o fărâmă pentru a avea o lume mai blândă. vechimea în învăţământ etc. am un fiu în clasa a IX-a şi mi-aş dori ca toţi copiii să fie ca şi el. Iubesc copiii. care face eforturi pentru a se adapta la nou. de ce nu? pentru curăţenie. Satu Mare) Sentimentul care mă cuprinde este cel de bucurie văzând interesul crescut pentru siguranţa copiilor. mi-am petrecut anii ca tânăr profesor şi am văzut cum această şcoală s-a transformat dintr-o şcoală comunistă într-o şcoală modernă. Satu Mare). probabil. Călăraşi) Sunt profesor de limba şi literatura româna la … şi iubesc ceea ce fac (poate pentru că fac ceea ce iubesc?!). sunt o fericită.! Pentru a vă inregistra prezentarea pe acest forum. (părinte. (consilier. pentru climatul din şcoala şi . deja de peste 10 ani. ce aşteptări aveţi de la această comunicare virtuala cu colegi din alte şcoli. să le afle sunt următoarele: prenume. motivele pentru care vă mândriţi cu şcoala dumneavoastră. Puteţi. localitate (pentru cadrele didactice disciplina predata. să comentaţi direct mesajul unui coleg/colega care a propus deja un subiect. pentru colegii deosebiţi care mă înconjoară. Satu Mare) 63 . de asemenea. (cadru didactic. aspectul şi dotarea şcolii.. dar voi enumera câteva: am fost elevă a acestei şcoli de care mă leagă anii adolescenţei.poliţist şi părinte. Puteţi să împărtăşiţi cu colegii orice alt aspect legat de preocuparile dvs. alegeţi un titlu pentru relatare care să rezume mesajul.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” prefera. În acest proiect am onoarea de a avea dublă calitate . pentru copiii minunaţi pe care i-am întâlnit. Sunt mandră de şcoala mea din mai multe motive: are o istorie a ei. cu mult mai mult decât se întâmplă. Iubesc şcoala mea pentru copiii minunaţi ce-i calcă pragul.). şcoala. cuminte şi nu este adeptul violenţei de nici un gen. Atunci când postaţi mesajul.. încercând să găsim împreună soluţii. pentru proiectele construite împreună şi pentru atmosfera extraordinară ce există la noi. Mă mândresc cu şcoala mea pentru rezultatele pe care le obţin elevii an de an. Iar ca mamă. o opinie generală cu privire la problematica violenţei în şcoală. în accepţiunea generală cu locul de muncă. (cadru didactic. Satu Mare) Motivele pentru care mă mândresc cu şcoala mea sunt multiple. folosind aproximativ 3 cuvinte. făcând un click pe cuvantul "replică". clasa. disciplină. dar prezentul meu se împleteşte cu prezentul ei. ceea ce m-a determinat să-mi formez o echipă de mici voluntari care sunt alături de mine în activităţile preventive ale poliţiei şi care îmi spun problemele cu care se confruntă. Probabil unul dintre motivele participării şi implicării se regăsesc tocmai în acest sentiment de apartenenţă prin care actorii şcolari îşi definesc propria identitate (prezentul meu se împleteşte cu prezentul şcolii – cadru didactic.

(profesor. Satu Mare) Mă aştept ca prin această comunicare virtuală să învăţ mai multe despre prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. sunt manifestate pe coridoarele sau în sălile de clasă ale oricărei şcoli. (elevă. (profesor. fapt care încurajează actele de violenţă. Satu Mare) Nu este "cea mai bună dintre şcolile posibile". dar nu dă în clocot mereu.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Unul din lucrurile care m-au motivat sa optez pentru acest Colegiu a fost faptul că în cadrul acestuia se desfăşurau o multitudine de proiecte pe diferite teme. (consilier. deoarece reducerea totală a actelor de violenţă mi se pare imposibil de realizat. Pentru un profesor care-şi ia in serios menirea este un spaţiu al provocării. Satu Mare) Violenţa mocneşte la tot pasul. violenţa verbală duce la cea fizică. Mă trezesc şi eu însămi uneori ţipând pe coridoarele devenite spaţii ale confruntării.dar este şcoala de care sunt legată puternic afectiv. Satu Mare) Consider că violenţa în şcoală este un fenomen pe care trebuie să îl avem în vedere. dat fiind faptul că fiecare dintre aceştia vizează obiective ce şi de învăţare şi schimb de experienţă. Intervenţiile participanţilor demonstrează faptul că domeniul comunităţii reprezintă un interes intrinsec pentru aceştia. Nu trebuie să închidem ochii dacă ne confruntăm frontal cu aceste situaţii. fapt care cu siguranţă mă va ajuta după ce voi lua viata în braţe. violenţa în şcoală fiind definită din perspective multiple. Cu siguranţă acte de violenţă. (elevă. Aşteptările mele se rezumă la a găsi o modalitate de a diminua violenţa în şcoli. Mulţi directori de şcoli maschează actele de violenţă petrecute în şcoală gândindu-se doar la imaginea şcolii. chiar dacă momentan nu ne confruntăm cu el. profunde şi uneori mai puţin vizibile ale acestui fenomen. Târgovişte) Împărtăşirea sensurilor domeniului comunităţii virtuale: prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală – viziune şi aşteptări Prezentarea iniţială a participanţilor a constitui un prilej pentru exprimarea înţelesurilor pe care fiecare dintre participanţi în asociază domeniului comunităţii virtuale: prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. Violenţa în şcoli este un lucru îngrijorător. chiar dacă nu fizică. Cred că orice agresiune. indiferent că este vorba despre violenţa verbală sau fizică. Târgovişte) Aşteptările exprimate de către participanţi se înscriu de asemenea în sensul construirii unei comunităţi de practici. (profesor. Mă mândresc cu şcoala din a cărei comunitate fac parte deoarece este un bun loc pentru studiu şi totodată un loc de formare a personalităţii şi de pregătire pentru viaţă. verbală sau fizică îşi are cauze profunde şi complexe ceea ce presupune din partea educatorilor o luptă de tipul picăturilor de apă care străpung stânca. dar şi un suport moral dat de sentimentul că violenţa nu ne lasă indiferenţi. Satu Mare) Aştept de la colegii mei exemple concrete de modalităţi prin care au făcut faţă unor situaţii delicate. Cea ce mă sperie este efectul contagios al ei. (elevă. (consilier. deoarece tot timpul va fi cel puţin o persoană care să se opună regulilor şi să comită cel puţin un act de violenţă. Târgovişte) Comunicarea informală 64 .

Foarte adesea profesorii uită ca părinţi sunt sensibili atunci când "isprăvile odraslelor" sunt făcute publice. de către Magda Balica. uneori mai mult decât in propria familie!). si de o parte si de alta: "vina" scolii . dacă comunicarea diriginte . 10:14 65 . Elevul.pentru ca nu au adesea nici iniţiativa şi nici curajul să propună. bine sau rău. 2 noiembrie 2009. in care părinţii sa afle mai multe despre ce fac copiii lor in şcoala. dar pe care ai dori să le împărtăşeşti. pur si simplu. 26 octombrie 2009. Re: Familia aliatul nostru de către Magda Balica. sa participe efectiv la aceasta parte a vieţii lor (copiii îşi petrec aproape jumătate din zi în scoală. sa ceara sfaturi cadrelor didactice..duminică. Poţi propune un subiect de discuţie. in mod concret o şedinţă cu părinţii ar fi excelent să putem face un schimb de practici aici! Ce spuneţi? Cum devine familia aliatul nostru de către Irina Horga.părinţi este de natura să elimine o serie de comportamente inadecvate ale copilului. Alături de valorizarea aspectelor pozitive in cadrul şedinţelor cu părinţii. cred eu. singura comunicare a scolii cu părinţii. 1 noiembrie 2009.nu-i aşa? Dacă veţi un scenariu interesant despre cum ar putea fi organizate sau despre cum organizaţi dvs.. crede ca îşi poate "permite"o mai mare libertate. după ce ai postat un mesaj! Ce spui? Un suc? Sau poate un ceai? Participanţii au utilizat constructiv acest spaţiu. Familia aliatul nostru de către daniela verman.duminică. potenţialul elevilor. însă acest lucru se poate realiza numai dacă profesorul adopta in comunicarea cu familia un ton moderat si strategii care sa menajeze sensibilităţile. 25 octombrie 2009.. Rezultatul: părintele refuză contactul cu şcoala. O bună relaţie profesor . Sa începem cu lucrurile pozitive. cred ca o soluţie ar fi si diversificarea situaţiilor de colaborare scoală-familie. iar problemele minore sunt prezentate ca începutul unui "dezastru". Re: Familia aliatul nostru de către boubatran cristina. cat timp nu e sub supravegherea lor.. Invitaţia adresă de către echipa de cercetare pe forumul „Hai cu noi în pauza mare” a fost următoarea: A sunat de pauză! E pauza mare! Şi nu orice fel de pauză. 04:45 Probabil ca formalismul şedinţelor cu părinţii vine din faptul ca aceasta forma rămâne. unele dintre discuţiile lansate de către participanţi bucurându-se de un real interes din partea colegilor. poţi adresa o întrebare sau. 31 octombrie 2009. 01:34 Aveţi mare dreptate! Ce-ar fi daca in şedinţele cu părinţii am începe prin a comunica aspectele pozitive.pentru ca nu iniţiază si altfel de contexte. 10:09 Ca elev ideea cu "şedinţele la o cafea" mi se pare mult mai ok decât şedinţele clasice. "Vina" este. spaţiile de comunicare informală sunt importante. Exemplificăm mai jos unul dintre subiectele de discuţie care a suscitat interesul participanţilor: rolul familiei în relaţia cu şcoala.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Cum în orice comunitate. iţi poţi trage sufletul. mai mult sau mai puţin formale. care simte imediat ruptura dintre familie şi şcoală. "vina" părinţilor .sâmbătă. pe platformă a fost creat şi un spaţiu destinat acestui tip de interacţiuni. ci una virtuală! Aici este un spaţiu informal al platformei noastre unde te poţi întâlni cu colegii la o conversaţie pe teme care nu au neapărat legătură cu proiectul. iar la şedinţe sunt comunicate notele. ori aspecte negative din comportamentul elevilor..părinte nu seamănă cu un "rechizitoriu". înclinaţiile lor.în cele mai multe cazuri. sa schimbe experienţe cu ceilalţi părinţi. 10:28 Cred că ideea cu şedinţa cu părinţii la o cafea este bună . Ar fi mult mai bine daca părinţi ar avea o relaţie mai apropiata cu dirigintele pentru ca astfel ar fi la curent cu tot ce face copilul.luni..luni.probabil multe lucruri s-ar schimba in relaţia părinţilor cu şcoala. De multe ori profesorii transmit părinţilor informaţii despre elev pe un ton acuzativ.

formalismul va domina relaţia părinte . nu doar pe hârtie si nu cu "sa terminam cat mai repede. 4 noiembrie 2009. 16 noiembrie 2009. Există părinţi care nu dau pe la şcoală tot anul şi nici nu iau legătura cu dirigintele sau profesorul . 4 noiembrie 2009. 66 . deşi la şedinţele cu părinţii erau foarte doritori să vorbească cu mine.. Individualismul încă este prezent la cadrele didactice. eu ştiu ca orice suflet de părinte are o coarda sensibila. 05:49 Ai dreptate. Aici formalismul ar putea face ceva. 5 noiembrie 2009. Îi număr pe degete pe cei care m-au sunat să mă întrebe cum se comportă copilul lor. Re: Cum devine familia aliatul nostru de către Mihaela Claudia Todor.miercuri. chiar si cu cei care îşi înţeleg responsabilităţile diferit decât noi. Până la urmă m-aş mulţumi şi doar cu o acceptare politicoasă. Chiar ieri o fetiţă mi-a mărturisit că îi este foarte frică să-i spună mamei de nota mică de la matematică ( 6 ). Re: Cum devine familia aliatul nostru de către Ioana Dumitru.duminică. 06:25 Bună întrebare! Nu ştiu răspunsul şi sunt ani buni de când încerc să înţeleg ce entitate ar putea să le interzică oamenilor să fie indiferenţi şi să le dea harul de a-i simţi şi ajuta pe ceilalţi.. Oare ce lege s-ar putea da in sensul acesta? Si cine sa fie responsabil pentru aplicarea acesteia? Re: Cum devine familia aliatul nostru de către Marilena Pavelescu.sâmbătă. trebuie să ne întâlnim. Mai sunt si persoane care considera ca ştiu totul si nu accepta nici o părere. Din păcate. Re: Cum devine familia aliatul nostru de către Magda Balica.profesor. deoarece prestigiul profesorului poate influenţa comportamentul părintelui faţă de elevi.I-am spus că la următoarea întâlnire cu mama ei o să încerc s-o conving să nu o mai certe. Dar ce ne facem cu ceilalţi? Cred că nişte legi bine făcute şi mai ales bine aplicate i-ar determina să ia legătura cu profesorii. De multe ori am dat eu telefoane ca să anunţ că sunt probleme ( nu neapărat de disciplină) sau că elevul a avut o prestaţie deosebită. Magda : nu exista legi sau cărţi care sa te înveţe să fii părinte. poate o durere pe care nu stie cum sa o manifeste . dirigintele alta ar fi calitatea comunicării. 09:59 Exista unele legi bine făcute.joi. Eu le-am dat numărul meu de telefon tuturor părinţilor de la clasele unde sunt profesoară. 15 noiembrie 2009. Mă tot gândesc daca si invitarea părinţilor să asiste la ore nu ne-ar apropia? Re: Cum devine familia aliatul nostru de către Marilena Pavelescu. Cristina! Ne bucuram tare sa avem si o eleva din Bucureşti! Te aşteptam cu o scurtă prezentare pe forumul "Sa ne cunoaştem"! Se vede că te simţi bine aici cu noi! Mulţumim pentru încredere! Re: Cum devine familia aliatul nostru de către Marilena Pavelescu.luni.miercuri.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Bine ai venit..puţin mai mult. Aceste întâlniri i-ar putea ajuta mult pe elevi. atunci s-ar mişca puţin lumea. să ia legătura cu profesorii. 05:51 Revin cu o precizare. Nu mi se pare normal. 11:30 Marilena. mulţi părinţi consideră că responsabilitatea lor se opreşte la intrarea în scoală.ea fiind o elevă de 9 şi 10. dar pentru a putea comunica. Probabil important este sa găsim acel punct de la care să începem o comunicare mai buna cu părinţii.. probabil o reminiscenta a vechiului regim când se făcea totul in secret. dar aplicarea lor este lăsată in seama unor persoane neavizate sau pur si simplu rău intenţionate.de multe ori aflând lucruri care i-au surprins. Chiar şi în situaţii informale cred că esenţial este sa fim sinceri.dar şi ajutat să relaţioneze mai bine cu propriii copii. Cred ca ne putem apropia familia si încercând sa fim empatici. Daca ii judecam si nu încercăm să îi înţelegem. ei unul singur. Fetei i s-au luminat ochii: ce bine ar fi doamna profesoară! Acesta este cazul fericit (?) al unui părinte puternic interesat de educaţia copilului său. deoarece nu doar in astfel de situaţii profesorul şi părintele ar trebui să relaţioneze. 7 noiembrie 2009. Eu am 120 de elevi. Dacă ar fi nevoiţi să vină la şcoală. De acord cu ideea că de la noi trebuie să pornească efortul de a găsi punctul sensibil al fiecărui părinte. 06:23 De acord cu efectele pozitive ale unor astfel de întâlniri. sa ne transpunem în gând in locul lor. ne daţi cursul ca îl citim noi mai târziu". Daca acele cursuri de formare pe tema muncii in echipa s-ar face cu adevărat. un minim de interes intr-o problema specifica.

Satu Mare) Practici Un spaţiu important al platformei de comunicare virtuală a fost dedicat schimbului de practici şi experienţe în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală. uşa clasei s-a deschis brusc şi au început să se audă ţipete. Cum a fost? Ce s-a întâmplat? Cum sa rezolvat? Ce aţi învăţat din această experienţă? Vă invităm deci să continuăm să ne spunem poveştile pe acest forum. Mai mult. parcă. care adesea nu au soluţii unice şi universal valabile. Cred ca valorizarea contextelor informale este o idee posibil de luat în seama şi în analiza problemelor care ţin de domeniul violenţei în şcoală! (părinte. comunicarea informală este considerată o pârghie pentru înlesnirea măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală. Elevii clasei a V-a erau implicaţi într-o activitate pe echipe şi atmosfera era destinsă. din şcoala dvs.duminică. a căpătat noi înţelesuri. Află că unul dintre copiii clasei la care era dirigintă "nu vrea să scrie şi ascultă muzică la căşti. 01:19 Era o oră obişnuită de curs. onestitate şi capacitate de reflecţie asupra propriilor experienţe. profesoara cere lămuriri colegei care intrase în clasă. Chiar interesanta experienţa dumneavoastră despre eficienţa comunicării intr-un mediu mai puţin formal.. una dintre participante şi-a exprimat chiar entuziasmul legat de importanţa comunicării în contexte informale. Nu era profesoara clasei a V-a dar era profesoară la clasa unde era dirigintă profesoara care avea acum oră la clasa a V-a.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Către finalul conversaţiilor pe forumuri. de ce s-a ajuns aici?! din păcate povestea e reală. deşi s-au luat măsuri!". încercaţi să abordaţi pe rând următoarele puncte: • Contextul: Când si unde s-a întâmplat? Cine a fost implicat? • Problema: Care a fost problema cea mai importantă pe care aţi dorit să o rezolvaţi? Ce rol aţi avut dvs.. Copiii s-au oprit din lucru încremeniţi iar profesoara a înlemnit. Pentru a sintetiza povestea dvs. dorinţă de comunicare. plăcerea cu care elevii lucrau. Intrase doamna profesoară de matematică. Sau poate tocmai vă vine în minte o întâmplare recentă de violenţă vizibilă sau mai puţin vizibilă. fără să se înţeleagă mare lucru din ceea ce spunea. Deodată.. Deschiderea şi capacitatea de reflecţie a autorilor postărilor de pe acest forum demonstrează încredere. Colega de matematică ţipa. Forumul denumit “Povestea mea” a invitat participanţii la postarea unor relatări cu privire la problematica violenţei în şcoală. plăcută. După ce a liniştit copiii. Colega de matematică a cerut ca 67 . Vă mai amintiţi ce povesti interesante despre evenimente de violenta în şcoală am împărtăşit împreună? Poate între timp povestea dvs. 1 noiembrie 2009. se simţea în aer.? • Acţiuni: Ce s-a întreprins pentru rezolvarea problemei? Cine a fost implicat? Cine a avut cel mai important cuvânt de spus? • Rezultat: Cum s-a terminat întâmplarea? Au avut acţiunile întreprinse efectul scontat? • Reflecţii: Ce aţi învăţat din această experienţă? Ce i-aţi sfătui pe alţi colegi în urma acestei experienţe? Abia aşteptăm să citim despre întâmplările dvs.! Nu ezitaţi să comentaţi sau să completaţi poveştile colegilor! În cele de mai jos ilustrăm un exemplu de împărtăşire a practicilor şcolare privind tratarea cazurilor de violenţă. Interesant mi se pare ca deja "a avut priza" la colegii de pe platforma. de către Loredana Gustea.

să zicem):în semn de solidaritate cu elevul victimizat. nimeni nu a mai discutat nimic. dar în practică nu se aplică. Uimire totală! Profesoara de matematică ţipă iar. cele mai mari jigniri îndurându-le de la doamna de matematică. Elevul justifică pe un ton calm că nu are de ce să îşi ceară scuze căci el a făcut ce era normal să facă. de absenţa empatiei pedagogice. Când o vede pe dirigintă. Astfel. . Contrar aşteptărilor. aceasta nu mai are ce masuri să ia acum căci nu mai preda acolo iar copiii au absolvit clasa a VIII-a şi nici ei nu mai sunt în acea scoală. acum domnii profesori sunt fericiţi ca nu mai are cine să ii contrazică. Re: de ce s-a ajuns aici?! din păcate povestea e reală. unde profesorii au râs de el. atunci când se ţin discursuri se constată bune intenţii. aşa ceva nu se face! Felicitări doamnei diriginte pentru modul în care a rezolvat situaţia! Rămân deschise o serie de întrebări: . 03:43 PM Directorul a avut dreptate: "Aşa ceva nu se face!" Dincolo de duritatea povestii reale. Personal sugerez doamnei diriginte să organizeze o zi a culorii ("roz". diriginta află ce s-a întâmplat cu o zi în urmă.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” diriginta să vină să facă ea ordine. Directorul l-a luat şi l-a plimbat în pauză printre toţi elevii făcându-l de râs iar apoi l-a dus în cancelarie. diriginta nu e mustrată. Elevului nu i se uscase bluza de uniformă pe care şi-o spălase singur deoarece părinţii lui erau plecaţi într-o altă localitate.. te-am adus în cancelarie pentru că domnul director vrea să îşi ceară scuze că s-a comportat aşa cu tine şi îi pare rău că nu te-a lăsat să îi spui de ce nu ai putut veni în uniformă ieri!" Linişte. 4 November 2009. profesoara de matematică dorind să i se ceară scuze că elevul i-a stricat ora. Diriginta ia elevul din clasă şi merg împreună la clasa a V-a. pentru că nu înţelege de ce elevul cere scuze dirigintei când ea l-a rugat un sfert de oră să îi ceară scuze că i-a deranjat ora iar el şi-a scos căştile să asculte muzică ca să nu o mai audă. doamna de matematică a început să comenteze "A! Astăzi e diriginta în şcoală şi ai venit în uniformă! Ieri ai venit în roz ca fetele!" Elevul a replicat că diriginta l-ar înţelege şi atunci a început un adevărat scandal în clasă.Care sunt consecinţele unor astfel de situaţii asupra persoanelor victimizate? . colegii sa se îmbrace cu toţii in roz! Nu cred ca s-ar încălca regulamentul şcolar! Re: de ce s-a ajuns aici?! din păcate povestea e reală.nu in ultimul rând.Au învăţat ceilalţi profesori ceva? Dar elevii? Ce măsuri se pot lua la nivelul şcolii pentru a evita astfel de experienţe viitoare? Şi lista poate continua. 10 November 2009. doamna? Săracul!" În pauză. La uşă mulţime de elevi curioşi. Diriginta comunică elevului "Uite. Profesoara de matematică pretinde în continuare să i se ceară scuze. cu căştile la urechi. Directorul şi câţiva colegi încep să comenteze. stă în prima bancă.Tuesday..de discriminare de gen (culorile hainelor nu au în sine încărcătură de gen!).S. elevul este dus în cancelarie. se aşteptau cu toţii că diriginta şi-a convins elevul să îşi ceară scuze.. S. Elevii de acolo murmură şi îl compătimesc pe elevul de la a VIII-a "Ştiţi ce i-au făcut ieri. . să muncească şi a venit la şcoală îmbrăcat cu o bluză de culoare roz. de lipsa unui bun simţ si de încălcarea demnităţii umane. totul e "nespus de frumos"! 68 . Doar directorul spune încet şi supărat.de violenţa a cadrelor didactice faţă de elevi. când a intrat în clasă. este un exemplu "splendid": . din păcate. în cancelarie. diriginta nu îşi mai exprima nemulţumirile iar elevii nu mai protestează. de către Loredana Gustea. deşi locul lui nu era acolo. Elevul I. peste povestea în cauza s-a aşternut o apăsătoare tăcere.Wednesday. Atunci a plecat după dirigintă. A doua zi. . ameninţând că merge la director şi reclamă şi diriginta că ţine partea elevului. Elevul iese din cancelarie. atitudinea cadrelor didactice lasă mult de dorit. Intr-adevăr. cel puţin nu încât sa fie auziţi de diriginta. dă căştile jos şi îşi cere scuze că a fost deranjată din cauza lui. "că doar e clasa ta!".. oricum. Unii profesori tac. de către Irina Horga. ca pentru el "Aşa ceva nu se face!".de absenţa unor practici curente la nivelul şcolii privind analiza situaţiilor-problemă. Copiii de la clasa a V-a sunt rugaţi să continue activitatea iar profesoara lor merge împreună cu colega de matematică la clasa cu probleme..Care este cultura comunităţii pedagogice a şcolii (a cadrelor didactice) faţă de violenţa şcolară? . Toţi profesorii îşi iau cataloagele şi merg tăcuţi la oră. 11:42 AM In acea şcoală sunt destul de multe probleme. singura bluză pe care a găsit-o în casă. pentru două săptămâni.

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Profesorii nu au învăţat nimic din întâmplare dar din fericire. au învăţat copiii. ce promovează un climat şcolar nesănătos şi un management şcolar ineficient Daca mai faceţi astfel de activităţi cu copiii pe tema violenţei şcolare. am hotărât împreună să lipim cu patafix afişul lângă uşa cancelariei.. opinii despre violenţă. numai "faţa" multiplelor dificultăţi şi probleme de la nivelul unei comunităţi educaţionale. copiii mei de anul trecut au învăţat că nu e corect să răspundă provocărilor şi că tăcerea nu e neapărat marcă a laşităţii ci şi a înţelepciunii ("cel mai puternic învinge dar cel mai deştept cedează". a nu discuta despre aspectele mai puţin plăcute din viaţa şcolară este o strategie cu efecte aparent benefice pe termen scurt. nu spun că nu se confrunta cu cazuri de violenţă. A păstra tăcerea. 10 November 2009. am făcut un acrostih al violenţei iar copiii au notat pe hârtiuţe colorate mesaje. de către Irina Horga. le-am spus mereu şi nu ştiu dacă am făcut bine sau rău. eu rămân la părerea mea: violenţa naşte violenţă şi de majoritatea cazurilor de violenţă sunt responsabili şi profesorii. o şcoală prietenoasă în care elevul este văzut ca partener. Eu rămân la părerea mea: violenta naşte violenţă şi de majoritatea cazurilor de violenţă în mediul şcolar suntem vinovaţi şi noi. de multe ori.Wednesday. pe care ulterior le-au lipit în jurul acrostihului. Re: de ce s-a ajuns aici?! din păcate povestea e reală. Mi se pare foarte grăitoare reacţia cadrelor didactice de a "păstra" produsul muncii copiilor la bibliotecă: acesta era un purtător de mesaje pe o temă asupra căruia se dorea păstrarea tăcerii. 12:05 PM Aşa cum spuneţi. 11 November 2009.. să îl luăm de-aici şi să îl păstrăm la bibliotecă!". de către Loredana Gustea. ca OM. dascălii. aspectul violenţei şcolare este. dar ştiu că doar ignorând anumite afronturi pe care le primeau au putut să mai evite unele conflicte). va rugam să postaţi nişte poze pe platformă! 69 . elevii din şcoală au citit cu plăcere iar profesorii au decis că "e interesant ce au făcut copiii ăştia. dar acestea se pot stinge mai uşor şi sunt mai rare.Tuesday. Re: de ce s-a ajuns aici?! din păcate povestea e reală.. 12:02 PM Împreuna cu copiii mei am făcut pe o coala duplex "cartea de vizită a violentei".. dar cu influenţe negative şi complexe pe termen lung.

Workshop-ul organizat în fiecare şcoală s-a finalizat cu un set de propuneri de activităţi pe care şcoala urma să le deruleze până la finalul anului 2009. vă rugăm să ne comunicaţi pentru a găsi o alternativă de finanţare. centrelor de resurse educaţionale. ar fi de preferat ca sala să permită mobilitatea meselor şi scaunelor pentru mai multă libertate de organizare. ”Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare – înţelegere. alţi actori de la nivel local cu care şcoala colaborează în mod obişnuit: reprezentanţi ai poliţiei. Organizarea acestui workshop a presupus că fiecare şcoală va invita un număr maxim de 25 de persoane (conducerea şcolii. inspectoratului şcolar. la o dată convenită între echipa de cercetători şi conducerea şcolii. În cazul în care şcoala nu poate acoperi aceste cheltuieli.). suc. asumare şi participare” Atelier de lucru Durata Participanţi Facilitatori Locaţia: aproximativ 4 ore 25 de persoane (reprezentanţi ai conducerii şcolii. elevi. apă. echipa de cercetare a facilitat un atelier de lucru . Ar fi de preferat ca în pauza workshop-ului să putem pune la dispoziţia participanţilor o minimă trataţie: o cafea. Ar fi ideal dacă am avea la dispoziţie un ecran de proiecţie şi un video proiector. Produse ale activităţii Ateliere de lucru În fiecare dintre şcolile selectate. cadre didactice. fursecuri. elevi.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” CAPITOLUL V. 2 reprezentanţi ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. alţi membrii ai comunităţii sau invitaţi speciali). Workshopul se poate derula în şcoală. părinţi. ONG-uri etc. într-o sală suficient de încăpătoare pentru realizarea unor prezentări şi a unor grupuri de lucru. Workshop-ul a durat aproximativ 4 ore şi a avut ca scop familiarizarea cu tematica proiectului şi planificarea activităţilor viitoare în cadrul proiectului. părinţi. ai asistenţei sociale. Descriere detaliată a acestui eveniment este prezentată mai jos. Identificarea percepţiilor şi reprezentărilor participanţilor privind fenomenul Protocol Obiective 70 . cadre didactice. De asemenea. flipchart şi coli de flipchart. • • Familiarizarea participanţilor cu problematica violenţei în şcoală şi cu obiectivele şi activităţile proiectului.

Activitatea 4. Programul atelierului de lucru 30 minute Activitatea 1. Introducerea conceptului de comunitate de practici Prezentare Activitatea 6. Planificarea unor activităţi de prevenire a violenţei în şcoală ce urmează a fi derulate în cadrul proiectului. Prezentarea platformei de comunicare virtuală Activitatea 8. la propunerea membrilor grupului şi vor identifica principalele caracteristici: actorii implicaţi.2. de la nivelul şcolii. soluţii. precum şi obiectivele proiectului „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Activitatea 3. Studii de caz privind prevenirea şi combaterea violenţei şcolare – activitate de lucru în grupuri mixte.1. Planificarea activităţilor de la nivelul şcolii ce vor urma să se deruleze în cadrul proiectului Activitate în grupuri mixte – elaborarea unui microproiect la nivelul şcolii Activitatea 6. Activitatea 2. tipuri de manifestări. Despre violenţa în şcoală – prezentarea proiectului Reprezentanţii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei vor prezenta rezultatele studiului privind ”Violenţa în şcoală”. Prezentarea platformei virtuale a proiectului şi a modalităţilor de participare la comunicarea virtuală. Fiecare grup va alege un studiu de caz real. “Sa ne cunoaştem!” Prezentarea participanţilor . Participanţii vor fi invitaţi să se prezinte şi să menţioneze cel puţin un motiv pentru care se mândresc cu şcoala în care ne aflăm.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” • • • violenţei şcolare. urmările evenimentului. Ce am învăţat împreună? Reflecţii finale şi gânduri de viitor privind proiectul 20 minute 20 minute 20 minute 20 minute 10 minute 20 minute 30 minute 20 minute 10 minute 20 minute 71 . Ce înseamnă pentru noi? Cum definim acest termen? Cum identificăm sursele violenţei şcolare? Activitatea 4.2. Planificarea activităţilor de la nivelul şcolii ce vor urma să se deruleze în cadrul proiectului Târg de prezentare a microproiectelor – prezentare grafică pe echipe Activitatea 7. Ce înseamnă pentru mine violenţa în şcoală? Participanţii vor fi invitaţi să prezinte propria viziune despre fenomenul de violenţă în şcoală. Analizarea unor studii de caz în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală. Studii de caz privind prevenirea şi combaterea violenţei şcolare – prezentarea concluziilor Pauză Activitatea 5.1. cauze.

.Să stimuleze sentimentul de participare şi apartenenţă la comunitatea sprijinită de proiect. Acesta este locul în care participanţii au avut posibilitatea de a verifica noutăţi despre activităţile proiectului.un spaţiu dedicat conversaţiilor informale cu colegii de la alte scoli pe alte teme decât cele dedicate exclusiv proiectului. echipa de cercetare a pus la dispoziţia fiecărei şcoli un spaţiu virtual unde orice actor şcolar a avut posibilitatea să posteze mesaje. fotografii.com/6969414. Forumurile de discuţii au fost facilitate cercetătorii din cadrul echipei Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.Să stimuleze comunicare dintre şcolile implicate în proiect. .Să păstreze în memoria participanţilor evenimentele la care au participat în cadrul proiectului.Informaţii generale despre activităţile curente desfăşurate pe site. . echipa de cercetare a realizat un filmuleţ care a avut următoarele obiective: . .Să valorizeze contribuţiilor actorilor şcolari la realizarea proiectului. de a adresa întrebări generale despre aspectele tehnice ale sit-ului sau orice alte nelămurire. „Camera” principală a site-ului a cuprins următoarele elemente: .Forumuri generale. Site-ul proiectului Pentru a continua comunicarea dintre participanţii la proiect şi după realizarea atelierelor de lucru. La finalul celor 5 ateliere de lucru. b 72 .Forum informal . relatări.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Filmul activităţilor derulate la nivelul şcolii Fiecare dintre atelierele de lucru realizate la nivelul şcolilor implicate în proiect a fost înregistrat video şi audio. filmuleţe pe tema prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. . Filmul poate fi vizionat la adresa: http://vimeo.

ro/course/view.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” - - - Forumurile conţinute sub titlul Povestea mea au invitat participanţii să se prezinte şi să se cunoască.ise.php?id=36 73 . De asemenea. Aici participanţii au avut ocazia să consulte documente şi informaţii relevante despre proiect şi alte resurse utile privind problematica violenţei în şcoală. Adresa la care poate fi accesată platforma de comunicare din cadrul proiectului este: http://training. participanţii au avut ocazia să reia unele dintre relatările analizate în atelierele de lucru de la nivelul şcolii sau să împărtăşească alte poveşti similare. Şcoala mea previne violenţa! Sub acest titlul fiecare şcoală implicată în proiect a avut ocazia să se prezinte şi să ofere colegilor informaţii despre activităţile din proiect realizate la nivelul şcolii. Resurse.

elaborate ca urmare a prevederilor Strategiei ministerului educaţiei în domeniu. şcolile au fost invitate să îşi dezvolta propriile strategii instituţionale privind prevenirea violenţei în şcoală. cu actorii din celelalte scoli implicate in proiect.rezultate aşteptate. .Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Strategii instituţionale privind prevenirea violenţei în şcoală În cadrul activităţilor proiectului.. Eforturile în acest sens au fost fie de a ameliora planurile anuale anti-violenţă domeniu.E.participanţi.data şi locul desfăşurării activităţilor. fie de a dezvolta noi strategii care să cuprindă şi să valorifice integral activităţile proiectului la nivelul unităţii de învăţământ. . 74 . Prezentăm în cele ce urmeză un exemplu de strategie instituţională dezvoltat în cadrul proiectului “Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violentei şcolare”.A.scop şi obiective. • Cooperarea.activităţi propuse. Schema de dezvoltare a strategiilor instituţionale a fost următoarea: . . Rosetti” Bucureşti ACTIVITATI PROPUSE DE COMUNITATEA DE PRACTICI ÎN DOMENIUL PREVENIRII ŞI COMBATERII VIOLENŢEI ŞCOLARE PERIOADA: septembrie – noiembrie 2009 OBIECTIVE GENERALE: • Identificarea situatiilor de violenta scolara intalnite de participantii la proiect si a solutiilor adoptate. . prin intermediul I. Liceul Teoretic “C.S.

Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” • Dezvoltarea unor strategii – resurse de prevenire si combatere a violentei in scoala. . Participanti : .interventia mediatorilor in situatii concrete.octombrie 2009 (infiintarea grupului de mediatori).dezvoltarea abilitatilor de comunicare eficientă.indirecti: cei prezenti in programul scolar din ziua filmarilor (elevi. .octombrie 2009 ( 01 – 10 oct. Activitate: . Rezultate aşteptate: .se filmeaza instantanee din viata scolii.infiintarea unui grup de mediatori (elevi ). ACTIVITATEA DE PROMOVARE A PROIECTULUI Scop si obiective: . ACTIVITATEA 1 – “O zi din viata unui rosettist” Scop si obiective: . profesorii si parintii care au constituit comunitatea de practici in domeniul prevenirii si combaterii violentei scolare.pregatirea teoretica a mediatorilor (tehnici de comunicare eficienta: negocierea si medierea). Rezultate asteptate: . . ACTIVITATEA 2 – Medierea conflictelor Scop si obiective: .implicarea elevilor in calitatea vietii din liceul lor.participarea echipei de proiect la orele de dirigentie. 75 . alte persoane).alegerea unui slogan al proiectului.comportamente variate si relevante pentru tema proiectului.culegerea de informatii din viata scolii care sa fie de interes pentru obiectivele proiectului.elevii.constituirea /completarea echipelor de voluntari implicatea în organizarea activitatilor proiectului. la Consiliul Profesoral. Perioada: .promovarea activitatilor proiectului in mediul liceului nostru. Activitate: .septembrie 2009. .directi: echipa de filmare.diminuarea situatiilor conflictuale. . . Perioada: . ACTIVITATEA 3 – Activitati extrascolare Scop si obiective: . Activitate: . . permanent se va implica in medierea conflictelor aparute in mediul scolar. Participanti: .prin exersarea tehnicilor de mediere si negociere in situatii de conflict. Participanti: . Rezultate asteptate: trezirea interesului pentru obiectivele proiectului. profesori. la sedintele cu parintii pentru atingerea obiectivelor. Perioada: . 2009).dezvoltarea comportamentelor prosociale. idei utile in desfasurarea activitatilor viitoare.componentii grupului de mediatori. parinti.

spectatori din randul elevilor.ro/file. • Ghiduri şi materiale resursă În cadrul proiectului au fost dezvoltate o serie de ghiduri şi materiale resursă.promovarea unor practici eficiente in prevenirea violentei şcolare. profesorilor. Activitate: .prezentarea altor experiente utile in prevenirea violentei scolare.ise.pdf .ameliorarea relatiilor interpersonale.excursie tematica.invitati speciali ( parinti. Rezultate asteptate: .profesori. introducerea acestora în problematica comunităţilor de practici şi a abordării violenţei şcolare din această perspectivă.ro/file.componentii echipelor sportive. .php/36/prezentare_proiect/ce_sunt_comunitatile_de_practici.organizarea unui spatiu destinat expunerii permanente a rezultatelor proiectului. Perioada: .noiembrie 2009. tricoul echipei ). . profesori). .parinti.octombrie si noiembrie 2009. pe de altă parte. Aceste resurse in format electronic pot fi accesate pe platforma online a proiectului: .php/36/prezentare_proiect/descriere_proiect_violenta. Activitati: . artistice). . inregistrari audio si video.prezentarea produselor obtinute ( instantanee foto. Rezultate asteptate: . diminuarea comportamentelor violente. parinti. repreznetanti mass-media).promovarea elevilor cu aptitudini speciale (sportive. . . care au avut ca scop. . membri ai comunitatii locale).ise. sloganul proiectului. familiarizarea participanţilor cu lucrul pe o platformă online şi.ppt .prezentare Ce sunt comunităţile de practici? http://training.promovarea rezultatelor proiectului. . precum şi sprijinirea activităţilor concrete derulate în cadrul poriectului „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violentei şcolare”. . Participanti: .intreceri sportive interclase.prezentarea proiectului http://training. Participanti: .grupul de excursionisti (elevi. pe de o parte.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” . Perioada: .broşură informativă 76 . in timpul liber (sambata si duminica).dezbateri pe ateliere (vor fi prezentate activitatile proiectului).spectacole de teatru si muzica sustinute de formatiile artistice ale liceului. ACTIVITATEA 4 – Seminarul “Reusim impreuna!” Scop si obiective : . .invitati (membri ai comunitatii locale. .membri echipei de teatru si ai formatiei rock din liceu. .elevi.

php/36/prezentare_proiect/prezentare_proiect_violenta.prezentare studiu Violenţa în şcoală http://training.php/36/prezentare_proiect/info_violenta_ise.ise.pdf .ise.ro/file.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” http://training.ro/file.ppt 77 .

eficacitatea activităţilor desfăşurate. De asemenea. par „a-şi fi făcut loc” printre programele educative – organizate şi anterior adoptării strategiei ministerului educaţiei în acest domeniu.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” CONCLUZII 1. Printre aceste deficienţe sunt de menţionat: întârzieri în transmiterea informaţiilor şi rapoartelor de la nivelul unităţilor şcolare. cât şi al unităţilor de învăţământ problematica violenţei în şcoală ocupă o pondere relativ redusă. Atât la nivelul inspectoratelor. există preocupări în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală. întâmplătoare. nu în ultimă instanţă. în general. 78 . Există o comunicare reală între actorii importanţi care ar putea juca un rol în implementarea strategiei de prevenire şi combatere a violenţei şcolare? Cei mai mulţi dintre intervievaţi au evidenţiat o serie de deficienţe cu privire la relaţia şi sistemul de comunicare dintre structurile cu rol de prevenire a violenţei de la nivel central. tendinţa de a ascunde unele cazuri de violenţă sau de a minimaliza gravitatea acestora şi. Activităţile desfăşurate în aceste situaţii se limitează la proiecte punctuale şi cu participare redusă. De asemenea. considerând că în cazul acestora astfel de programe nu constituie o prioritate. În ce măsură şcolile sunt sprijinite pentru a-şi dezvolta comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combatere a violenţei în şcoală? Există preocupări la nivelul ISJ privind prevenirea violenţei în şcoală menite să stimuleze iniţiative individuale din parte şcolilor ? Cercetarea de faţă a arătat că. judeţean şi local. Discuţiile purtate au permis însă şi observaţia că în anumite cazuri preocupările în domeniul prevenirii violenţei nu sunt prioritare. lipsa de feed-back către structurile subordonate în ceea ce priveşte evoluţia fenomenului. la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene. responsabilitatea pentru implementarea unor măsuri în acest domeniu revine adesea exclusiv inspectorului pe probleme educative. Nu de puţine ori aceste preocupări sunt sporadice. concretizate în activităţi lipsite de coerenţă la nivelul unui judeţ. s-a constatat faptul că unii dintre participanţii la discuţiile de grup au ignorat necesitatea dezvoltării unor programe de prevenire a violenţei în unităţile şcolare care nu se confruntă cu acest fenomen.

la nivelul unor inspectorate şcolare. şi anume părinţii. datorită implicării reduse a reprezentanţilor autorităţilor publice locale şi ai altor instituţii. totuşi. strategia ministerului educaţiei a fost efectiv asumată. Pe lângă aceste practici pozitive. a căror iniţiativă o au de multe ori elevii înşişi. dar şi alţi membri ai comunităţii. precum şi membri ai comunităţii locale deopotrivă. judeţean sau interjudeţean. instrumente de monitorizare. ghiduri. Care sunt practicile curente de la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală? La nivelul inspectoratelor şcolare judeţene sunt puse în practică o varietate de activităţi cu rol direct sau indirect asupra prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. proiecte. puţin frecvente). Printre exemplele prezentate de participanţii la discuţii au fost identificate şi practici pe care ei înşişi le apreciază ca având mari şanse de succes. dar şi a părinţilor).Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Unele dintre Comisiile judeţene îndeplinesc multiplele funcţii stabilite prin Strategie: elaborarea planurilor judeţene. organizate la nivelul judeţului. Mai mult decât atât. module de formare şi alte materiale suport cu scopul de a sprijini activitatea unităţilor şcolare. consideraţi ca o resursă deosebit de importantă în acţiunea de prevenire şi reducere a violenţei în şcoală. care angrenează actori şcolari. seminare şi conferinţe. concursuri. Printre practicile identificate din exemplele de activităţi oferite de reprezentanţii ISJ-urilor se numără: studii. cu scop de prevenire şi combatere a violenţei. Este vorba despre: activităţi cu o largă implicare a elevilor. fapt cu efecte negative asupra eficacităţii activităţilor desfăşurate. s-a realizat o coerentizare a diferitelor activităţi pe care le desfăşoară cu cele care rezultă din Strategie. au fost evidenţiate şi o serie de disfuncţionalităţi în activitatea comisiilor judeţene (de exemplu. sau care îi implică pe aceştia în efortul comun de ameliorare a fenomenului violenţei (activităţi care sunt. monitorizarea fenomenelor de violenţă la nivelul unităţilor de învăţământ. campanii ample de informare şi conştientizare privind violenţa în şcoală. Se invocă astfel necesitatea organizării unor programe de formare a membrilor comisiilor judeţene şi şcolare. cu implicarea unor multiplii parteneri. unii dintre aceştia oferind şi resursele necesare. Care sunt perspectivele inspectoratelor şcolare în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală? 79 . reducerea componenţei acestora la un număr mic de persoane. cu participarea mai multor categorii de actori. la nivel judeţean. activităţi focalizate pe unul dintre partenerii şcolii în educaţia copiilor şi tinerilor. contactul cu şcolile şi consiliere în vederea elaborării propriilor planuri operaţionale minimale. activităţi la nivel naţional. analize de nevoi privind fenomenul violenţei în şcoală. derularea de programe şi activităţi.

Cum pot fi caracterizate comunităţile de practici în domeniul violenţei şcolare? Membri ai comunităţii Jumătate din totalul participanţilor la comunitatea virtuală au fost cadre didactice. dezvoltarea unui sistem coerent de monitorizare şi raportare privind fenomenele de violenţă. părinţi. directori de CJAPP. activităţi de informare pentru părinţi. funcţionarea şi relaţiile dintre structurile create prin Strategia Ministerului Educaţiei la nivel central. judeţean şi şcolar. iar restul – alte categorii de actori şcolari cu atribuţii importante în prevenirea şi combaterea violenţei şcolare: reprezentanţi ai poliţiei. se propune un accent sporit asupra unor activităţi orientate către anumite grupuri ţintă. reprezentanţi ai bisericii. 80 . activităţi specifice care să presupună implicarea activă a unui număr cât mai mare de elevi. stabilirea unei bune comunicări între structuri şi acordarea de feed-back în activităţile de monitorizare. reprezentanţii Comisiilor şcolare aduc în discuţie adesea şi dificultăţile de punere a lor în practică. În conturarea acestor perspective. CJRAE sau alte instituţii de la nivel local şi judeţean. stabilirea de indicatori. În aceeaşi perspectivă. intervievaţii au menţionat în primul rând necesitatea unor ameliorări în ceea ce priveşte organizarea. Această privire în viitor la care au fost invitaţi participanţii la discuţii ia în considerare şi necesitatea atragerii în activităţile de prevenire şi ameliorare a violenţei a unor actori al căror potenţial a fost insuficient exploatat. elaborarea de instrumente. şi anume: programe de formare pentru profesori.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” În perspectiva dezvoltării. În mod concret este vorba despre: activarea /reactivarea Comisiilor judeţene şi şcolare prin participarea efectivă a tuturor reprezentanţilor acestora la activităţile desfăşurate. aproape un sfert dintre participanţii la comunităţile facilitate în cadrul proiectului sunt elevi. anume părinţii. evaluare şi raportare. reprezentanţi ai unor ONG-uri. generate de multiplele atribuţii pe care le au şi de insuficienţa resurselor umane la nivelul unităţilor de învăţământ: 2. diversificării şi creşterii eficienţei şi eficacităţii activităţilor menite să conducă la reducerea fenomenului de violenţă în şcoală. Nu în ultimă instanţă se apreciază că o perspectivă pozitivă asupra fenomenului de violenţă ar putea avea efecte mult mai vizibile în ceea ce priveşte prevenirea violenţei decât impunerea de constrângeri. precum şi a metodelor şi instrumentelor de monitorizare şi raportare.

violenţa în şcoală fiind definită din perspective multiple.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” Majoritatea participanţilor la discuţiile online au fost cadre didactice. cel mai probabil. dar care şi-au exprimat intenţia de a participa la comunitatea virtuală. De remarcat este faptul că. spaţiul virtual de comunicare a deschis cercul participanţilor iniţiali la proiect. Elevii care au participat şi-au asumat adesea explicit „curajul” pentru a intra în dezbatere cu cadrele didactice pe o temă dată sau provin din unităţi de învăţământ în care tradiţia colaborării elev-profesor este una suficient exersată şi prezentă în cultura şcolară. construind punţi de comunicare şi cu alţi actori interesaţi. cea mai mare parte a actorilor şcolari declară că au învăţat să definească acest fenomen din surse variate. Aşadar. Această concluzie se bazează pe următoarele argumente: Cei mai mulţi dintre cei care au postat pe site au dovedit un puternic ataşament fie pentru profesia didactică (în cazul cadrelor didactice). dar şi elevi sau studenţi care au aflat întâmplător despre acest spaţiu. fie pentru comunitatea şcolară căreia îi aparţin. Cel mai adesea. tema comunităţii a suscitat interesul unor participanţi care nu aveau cunoştinţă despre proiect. 98 de participanţi şi-au deschis cont şi au accesat spaţiul virtual. motivele de implicare sunt variate şi răspund atât unor nevoi personale concrete. În ceea ce priveşte definirea violenţei în şcoală. Aşteptările exprimate de către participanţi se înscriu de asemenea în sensul construirii unei comunităţi de practici. dat fiind faptul că fiecare dintre aceştia vizează obiective ce şi de învăţare şi schimb de experienţă. existau premisele constituirii unei comunităţi de practici pentru prevenirea şi combaterea violenţei şcolare: violenţa este o problemă comună a şcolii româneşti. Această situaţie este determinată. profunde şi uneori mai puţin vizibile ale acestui fenomen. resursele informative şi 81 . Printre aceştia se numără cadre didactice din alte şcoli din ţară. Sensuri şi înţelesuri în asumarea prevenirii şi combaterii violenţei în şcoală La momentul de debut al proiectului. fiind un spaţiu cu acces liber. Probabil unul dintre motivele participării şi implicării se regăsesc tocmai în acest sentiment de apartenenţă prin care actorii şcolari îşi definesc propria identitate Intervenţiile participanţilor demonstrează faptul că domeniul comunităţii reprezintă un interes intrinsec pentru aceştia. În urma invitaţiei echipei de cercetare a ISE de a participa la comunicare virtuală pe o platformă online special modelată în acest scop. precum şi unor aspecte generale caracteristice mediului social şi comunităţilor în care şcolile îşi desfăşoară activitatea. există interes pentru împărtăşirea experienţelor cu alte unităţi de învăţământ care se confruntă cu aceleaşi probleme. de faptul că această categorie de actori şcolari are atribuţii formale şi îşi asumă în mod tradiţional responsabilităţi în ceea ce priveşte organizarea activităţilor de prevenire şi combatere a fenomenelor de violenţă şcolară.

).) şi de la nivel local (poliţie. autorităţi locale etc. alţi membri ai comunităţii – în acest sens. controlabile sau care scapă monitorizării formale – este considerată a fi o caracteristică a oricărei unităţi de învăţământ. inspectorate şcolare judeţene. directe sau implicite. poliţia etc. agenţii etc. care le oferă siguranţă. sunt interesaţi de rezolvarea acestuia. părinţi. Peste jumătate dintre participanţi consideră că violenţa în şcoală este o problemă a tuturor actorilor şcolari deopotrivă sau. 82 . participanţii la dezbaterea pe platforma online manifestau la momentul de debut al proiectului o deschidere semnificativă către conturarea unei comunităţi de practici tematice: se confruntă cu acest fenomen.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” propriile experienţe constituie sursele principale din care actorii şcolari au învăţat să definească violenţa în spaţiul şcolii. În contextul definirii şcolii „fără violenţă”. îl resimt ca un fenomen comun majorităţii unităţilor de învăţământ.). La nivel general însă. care angrenează toate categoriile de actori şcolari. în care se înregistrează uneori şi situaţii de violenţă. în ponderi ridicate participanţii au precizat că schimbul de experienţă şi comunicarea cu colegii din propria şcoală sau din alte unităţi de învăţământ constituie un suport important în definirea violenţei şcolare. În contextul în care majoritatea celor chestionaţi percep mediul şcolar ca unul obişnuit. numai a unora dintre aceştia: echipa managerială a şcolii. elevi. motivele care susţin implicarea în prevenirea şi combaterea violenţei şcolare sunt orientate în procente mai reduse către aspecte ce fac referire la spaţiul şcolar: „pentru a putea să îmi desfăşor activitatea în condiţii sigure”. De asemenea. majoritatea participanţilor consideră că şcoala lor este una obişnuită. colaborează şi împărtăşesc experienţe şi practici de prevenire şi combatere a situaţiilor conflictuale. elevi. cadre didactice. rezolvarea situaţiilor de violenţă este văzută ca soluţie a cooperării tuturor actorilor şcolari – cadre didactice. În ponderi ridicate sunt responsabilizaţi părinţii ori alte autorităţi de decizie din domeniul educaţiei (minister. ca o prezenţă constantă în spaţiul şcolii. Astfel. Din punctul de vedere al cunoaşterii violenţei şcolare. Astfel. în procente mai reduse. o persoană trebuie să aibă motive specifice care să susţină implicarea activă şi menţinerea interesului pentru o participare non-obligatorie. iar un procent relativ similar – responsabilitate a celor direct implicaţi în situaţiile de violenţă şcolară. violenţa – în forme mai uşoare sau mai grave. Asumarea de responsabilităţi pentru ameliorarea situaţiilor de violenţă în şcoală este percepută ca responsabilitate a diferiţilor actori şcolari. Pentru a face parte dintr-o comunitate de practici. aproximativ un sfert dintre participanţi consideră că această responsabilitate este a celor care au autoritatea de a lua decizii (directorul şcolii. parte componentă a culturii şcolare în general. „pentru ca şcoala să aibă un prestigiu mai ridicat la nivelul comunităţii”.

Este de remarcat faptul că iniţiatorii acestor activităţi au fost deopotrivă elevi şi profesori din şcolile selectate. chiar şi în lipsa unor resurse financiare suplimentare. De asemenea. indiferent dacă aceştia au participat sau nu la atelierele de lucru organizate de echipa de cercetare. vizite la tribunal. expoziţii pe holul scolii cu posterele şi afişe. aşa cum apreciază majoritatea celor implicaţi în proiect. dar şi nivelul de învăţământ la care acestea se situează.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” O altă categorie de motive menţionate de aproximativ jumătate dintre participanţi (pentru fiecare categorie în parte) vizează nivelul personal şi relaţionarea cu ceilalţi: „pentru a înţelege mai bine cum pot fi evitate pe viitor situaţiile de violenţă” . proiectul evidenţiază un potenţial real al comunităţii şcolare de a implementa activităţi proactive în diferite domenii. De asemenea. cât şi în afara acesteia. voluntară şi cu semnificaţie. actorii şcolari cuprinşi în investigaţie susţin interesul pentru o implicare viitoare activă în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare. cât mai ales împărtăşirea de experienţe cu alte şcoli ce se confruntă cu acest fenomen şi implicarea personală mai activă în activităţi de prevenire. Ponderile cele mai ridicate au fost înregistrate în cazul aspectele referitoare la abordări mai generale: „pentru că avem nevoie să trăim într-o lume mai puţin agresivă”. în măsura în care există o participare interesată. Pornind de la aceste motive. Categoriile de activităţi derulate la nivelul şcolii au fost următoarele: activităţi extraşcolare pe tema prevenirii violenţei. ateliere de lucru pe tema violenţei în şcoală. activităţile derulate s-au realizat atât în cadrul şcolii. care vizează atât o mai bună informare în ceea ce priveşte problematica violenţei în general sau a specificului acesteia în spaţiul şcolii. expoziţie de portofolii. Practici la nivelul şcolilor implicate în proiect Prin multitudinea activităţilor derulate şi prin nivelul ridicat de implicare în cadrul proiectului ISE. „pentru a putea să îi ajut pe cei aflaţi în situaţii de risc”. iniţiativele individuale pot constitui elemente importante pentru o schimbare reală a şcolii într-u anumit domeniu. activităţi de informare şi conştientizare privind consecinţele actelor de violentă. Cu toate acestea. există însă numeroase bariere şi dificultăţi pentru coagularea unor interese comune ale actorilor şcolii. 83 . şcolile participante în proiect au demonstrat că interesul. filmuleţe de promovare a activităţilor proiectului. asumarea. „pentru a învăţa mai multe despre mine şi despre ceilalţi”. Aceste dificultăţi sunt individualizate de la o şcoală la alta şi probabil soluţiile sunt de asemenea în puterea fiecărui actor al comunităţii şcolare respective. dar şi bună comunicare între toţi actorii implicaţi. oră deschisă de dirigenţie etc. Activităţile derulate la nivelul celor 5 şcoli implicate în proiect au fost variate şi adaptate resurselor disponibile.

Dicţionar de psihologie. Sillamy. Neamţu. 1996. 2006. Editura Alpha MDN. Paris: Editions Eres. Jigău. Gilles. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Mihaela (coord. 2003. Aspecte psihosociale.Proiect „Comunităţi de practici în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şcolare” BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Neculau. Editura Alpha MDN. Buzău. Violenţa în şcoală. 1996. Polirom. Jigău. Devianţa şcolară. 2006. 2007. Ferreol. Cercetării şi Tineretului cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar. Ghid practic pentru directori şi cadre didactice. 84 .2007. Mihaela (coord). 2003.06. Violenţa. Iaşi: Ed. Strategia Ministerului Educaţiei. Cristina. Michel. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Iaşi: Editura Polirom. Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. Anexă la OMECT nr 1409/29. Norbert. Questions de violence violence à l'école. Direcţia Generală Management Învăţământ Preuniversitar. Buzău.). . MECT. A. Floro.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.