ION DODU B LAN LUIZA MARINESCU

,6725,$/,7(5$785,,520›1(
'(/$§1&(38785,/$(32&$0$5,/25&/$6,&,

Edi ia a III-a


































© Editura Eunda iei Romania ae Maine. 2007
(GLWXU DFUHGLWDW de Ministerul Eauca iei si Cercet rii
prin Consiliul Na ional al Cercet rii Stiin ifice
ain Inv mantul Superior

'HVFULHUHD&,3D%LEOLRWHFLL1D LRQDOHD5RPkQLHL
% /$1,21'2'8
,VWRULDOLWHUDWXULLURPkQHGHODvQFHSXWXULODHSRFDPDULORUFODVLFL.
ed. a III-a / Ion Dodu B lan. Luiza Marinescu Bucuresti:
Editura Eunda iei Romania ae Maine. 2007.
Bibliogr.
ISBN 978-973-725-806-9

I. Marinescu. Luiza
821.135.1.09(075.8)

Reproducerea integral sau fragmentar . prin orice form
si prin orice miiloace tehnice. este strict interzis
si se pedepseste conform legii.

R spunaerea pentru con inutul si originalitatea textului
revine exclusiv autorului/autorilor.











81,9(56,7$7($63,58+$5(7




,21'2'8% /$1 /8,=$0$5,1(6&8







,6725,$/,7(5$785,,520›1(
'(/$§1&(38785,/$(32&$
0$5,/25&/$6,&,

Edi ia a III-a















EDITURA EUNDA IEI ROMÅNIA DE MÅINE
Bucuresti. 2007









5

&835,16





ÌQORFGHSUHID (,'%/0) .............................................. 7
Istorie si cultur româneasc (,'%) ......................... 9
Tr s turi speciIice ale literaturii române în evolu ia ei istoric ,
în contextul culturii europene (,'%) ..........

13
Noi în spa iul mioritic. (,'%) .......................................... 25
Crestinismul la români (,'%) ......................................... 32
C r ile populare în limba român . Traduceri si prelucr ri (,'%) . 51
Romanul $OH[DQGULD si scriitorii români (,'%) ............ 62
Tip riturile lui Coresi (1559-1581) (,'%) ............................... 74
Marile momente si monumente ale culturii religioase
si ale limbii literare (,'%) ...........................................

93
IstoriograIia din Moldova (,'%) ..................................... 103
IstoriograIia din Transilvania (,'%) ............................... 120
IstoriograIia în ara Româneasc (,'%) ...................... 127
Scoala Ardelean (,'%) ................................................... 136
Ideea de latinitate în cultura si literatura român (/0) ............. 178
Iiteratura pasoptist (/0) ................................................ 240
Epoca marilor clasici. Titu Maiorescu si Junimea (/0) .......... 314
În loc de concluzii (,'%) ................................................... 416
Repere cronologice în literatura român veche si premodern
(,'%) .....................

420
Glosar de termeni din cultura româneasc veche ...... 444
%LEOLRJUDILH (,'%) .............................................................. 453


6




7

7LQHUHFLWLWRU





Acest curs ae literatur roman ae la inceputuri pan la epoca
marilor clasici se aareseaz celor care iubesc cultura si civiliza ia
romaneasc si aoresc s ob in rezultate aeosebite la examene.
sistematizanau-si cunostin ele. Inaiferent ae facultate. stuaiul literaturii
romane este un privilegiu si un semn al aspira iei c tre atingerea
in elepciunii.
Intocmai ca o ascensiune montan . cursul este conceput sub
forma unor trepte ae inv are. care sunt menite s conauc spre un
rezultat aflat in raport ae airect propor ionalitate cu efortul si
aspira iile proprii. Exist prezent ri bio-bibliografice si sinteze ale
unor perioaae ain istoria noastr cultural . care. oaat parcurse. pot
oferi satisfac ii neb nuite. Cana scriem aceste lucruri. ne ganaim la
un text vechi al literaturii inaiene. care spune c :

.Mai presus de cei care nu stiu
se aIl cei care aIl sau citesc:
Mai presus de cei care aIl sau citesc
se aIl cei care re in si memoreaz :
Mai presus de cei care re in sau memoreaz
se aIl cei care în eleg:
Mai presus de cei care în eleg
se aIl cei care aplic :
Mai presus de cei care aplic
se aIl cei care ob in rezultate:
Mai presus de cei care ob in rezultate,
se aIl cei care ating succesul...:
Iar mai presus de cei care ating succesul...
se aIl cei care ating absolutul dobândind ÎN ELEPCIUNEA prin care
totul devine cu putin .¨
8
Descoperina nivelul la care se afl . cititorul poate in elege para-
aoxul cunoasterii. In fapt. acesta este rolul lecturii: prin intermeaiul
stuaiului literaturii se poate aescoperi comoara in elepciunii. f r ae
care lumea c reia ii apar inem nu si-ar revela toate in elesurile.
Acest curs poate fi consiaerat un ghia. o istorie literar sintetic
si un stuaiu asupra stilurilor si curentelor literare. in acelasi timp. Ni
s-a p rut necesar s reunim in aceste pagini elemente aiverse. pentru
a furniza cititorului o viziune complet asupra literaturii romane.
perspectiv ce cuprinae urm toarele puncte carainale:
1) UHSHUHOH LVWRULFH care permit percep ia textelor literare in
contextul aatelor realit ii momentului stuaiat si situarea operelor
literare in perspectiv istoric ,
2) LQWURGXFHUL OLWHUDUH care cuprina elementele ce subliniaz
originalitatea si locul fiec rui autor intr-o anumit miscare estetic ,
3) GRVDUXODXWRULORUFHORUPDLLPSRUWDQ Lce cuprinae un rezu-
mat portretistic si bibliografic. o prezentare a operelor. extrase ain
textele esen iale. un chestionar ce ofer piste ae stuaiu si ae interpre-
tare si o sintez ce ofer inventarul tematic si al formele proprii lite-
raturii scriitorilor stuaia i.
La sfarsitul capitolelor sintez . exist asa-numitele Subiecte de
reIlec ie. in fona teme ae stuaiu inaiviaual in aiutorul celor care vor
s -si sistematizeze temeinic cunostin ele. In sumar. autorii si-au sem-
nat cu ini ialele ,'% si /0 capitolele. Cartea a fost culeas ae
Luiza Marinescu.
Am aorit s realiz m un material bogat in informa ii si util. clar
structurat si usor ae utilizat. care se aareseaz stuaen ilor mileniului
al treilea. aar si elevilor, n a iauim c acestia il vor consiaera arept
un instrument intelectual folositor. pentru parcurgerea bibliografiei
cu neputin ae negliiat. in veaerea in elegerii complete si corecte a
acestei perioaae. c reia cultura roman ii aatoreaz aeopotriv si
traai ia si moaernizarea.

Autorii

9

,6725,(ë,&8/785õ520›1($6&õ




Moto

x Fiecare (neam) are etnicul s u. aaic
structura istoric pe care a luat-o sufletul
poporului care o locuieste. suflet strans legat.
în aezvoltarea sa. ae anumite conai ii. pe
care nici o creain religioas nu le poate
suprima sau înlocui. ci cel mult airiia.
(C. R dulescu-Motru. Etnicul romanesc.
Ed. Casei Scoalelor. 1942. p. 101)

x Precum exist f r înaoial o mentalitate
«vest european » sau «american ». asa exist
si o mentalitate «sua-est european ». Fac-
torii c rora se aatoreste sunt multipli. Inainte
ae toate pozi ia geografic . care a f cut ain
acest Sua-Est european puntea ae trecere
între civiliza ia apusean si cea oriental . iar
ain gurile Dun rii poart . prin care s-a
rev rsat în Europa. ain vechime. surplusul ae
popula ii al stepelor si al Noraului. Istoria
acestui Sua-Est a fost aeci cu totul alta aecat
a Europei ae Jest. altul a fost felul ae trai
aaaptat acestor evenimente istorice si. în
leg tur cu el. alta stratificarea social a
popula iei ...
(Sextil Puscariu. Limba roman I.
Ed. Funda ia pentru Literatur si Art .
Bucuresti. 1940. p. 171)

10
Cunoasterea trecutului reprezint un imperativ
al existen ei noastre ca popor romanic, crestin-ortodox,
de limb latin , înconjurat de popoare neromanice
Criteriile de cercetare a istoriei noastre culturale impun realiza-
rea urm torilor pasi. pe care studen ii trebuie s îi eIectueze:
1. Impactul nemijlocit cu sursele de informare, reprezentate
de vestigiile arheologice si arhitecturale. de inscrip ii. manuscrise.
c r i vechi si documente de arhiv . redactate în limbile slavon .
greac . latin s.a.. Iapt care implic nevoia unor cunostin e de paleo-
graIie. numismatic . heraldic . istorie bisericeasc . istorie a artelor. pe
care trebuie s le posede studen ii Iilologi.
2. Cercetarea stiin ific , obiectiv . conIorm dictonului sine ira
et stuaio.
3. Ap rarea identit ii românesti: prin cunoastere. trebuie s
ne preg tim deIensiva Ia de agresiunile impertinente ale celor ce
revizuiesc. la ordin. trecutul nostru cultural si istoric si s ne promo-
v m identitatea na ional spiritual . valorile. cultura si personalit ile
reprezentative.
4. Definirea culturii române în raport cu alte culturi: prin
cunoasterea valorilor culturale ale acestui popor romanic. crestin orto-
dox. de limb latin . care a d inuit dou milenii în spa iul vechii
Dacii. pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. s ne raport m la cultura
altor neamuri.
5. Periodizarea literaturii române: cunoasterea criteriilor
obiective de periodizare cultural reprezint o necesitate stringent .
6. Cunoasterea tr s turilor specifice culturii române condi-
ioneaz devenirea noastr istoric si contureaz portretul nostru etno-
psihologic. în raport cu alte culturi. Spa iul românesc reprezint o plac
turnant între Orient si Occident. un scut pentru Apus în calea n v -
lirilor barbare. Iapt ce a impus un decalai temporal. în privin a apari-
iei la noi a culturii scrise si a aIirm rii unor misc ri si curente literare.
În cursul nostru. am poten at anumite tr s turi distincte ale cul-
turii si literaturii române. prin care ne-am pl m dit identitatea spiri-
tual si valorile. nu pentru a ne izola. ci pentru a le integra cât mai
organic în Iunc ie de timpul si spa iul în care a tr it Iiecare popor în
parte în spiritualitatea european . ea îns si caracterizat de o mare
diversitate în unitate.
11
Fireste. rezolvarea problemei speciIicit ii nu e deloc simpl si
usoar . dar e absolut necesar . mai ales într-un moment istoric. în care
se vorbeste atât de mult de globalizare. În alte condi ii istorice. la noi.
s-au ocupat de ea istorici si lingvisti ilustri. de la înv atul domn
Dimitrie Cantemir. la coriIeii Scolii Ardelene: Samuil Micu. Gheorghe
Sincai. Petru Maior. Ion Budai Deleanu sau ai Scolii latiniste: Simion
B rnu iu. Timotei Cipariu. Papiu Ilarian: de la B.P. Hasdeu. A.D. Xenopol.
Vasile Pârvan. N. Iorga. Simion Mehedin i. Ion Lupas. Sextil Puscariu.
la IilosoIi sau sociologi precum: Constantin R dulescu-Motru.
D. Dr ghicescu. Lucian Blaga. Mihai Ralea. Mircea Vulc nescu.
Constantin Noica. Mircea Eliade. Emil Cioran: de la criticii si istoricii
literari: Titu Maiorescu. Garabet Ibr ileanu. George C linescu. Tudor
Vianu. Al. Dima. Edgar Papu. la numerosi al ii. care. în vremea din
urm mai ales. au sem nat destule conIuzii. în elegând exclusivist.
prost si p timas. no iunea de speciIic. întrucât asa cum ar ta
G. C linescu .specificitatea nu e o not unic . ci o not cu prec -
aere¨. Aceasta înseamn c anumite atribute. puternic aIirmate într-o
cultur . pot Ii prezente si în altele. dar într-o propor ie mult mai mic .
I r a contribui substan ial la constituirea modelului cultural al na iu-
nii respective si la deIinirea etnotipului. care se completeaz si se
nuan eaz cu Iiecare scriitor si cu Iiecare curent literar. ce pune un
accent mai mare sau mai stins pe notele speciIicului na ional.
Mircea Vulc nescu deIineste speciIicul na ional ca Iiind ,rezi-
auul actual al încerc rilor prin care a trecut un neam¨ si ,rezumatul
latent al experien elor trecutului. care caracterizeaz un suflet. care
schimb un orizont fizic sau spiritual¨. El arat c ispitele sunt ele-
mentele ce au exercitat o Iunc ie regulatorie asupra suIletului româ-
nesc. pl m dit si dintr-un dozat speciIic. Dar aceste ispite (trac . dac .
roman . greceasc . bizantin . Irancez etc.). prezente Iiind în suIletul
nostru na ional. reprezint modele din aIar . capabile s ne orienteze
spre descoperirea realit ii noastre proprii. spre ceea ce IilosoIul Mircea
Vulc nescu numeste .configura ia autohton a sufletului na ional.¨
Identitatea spiritual . speciIicul cultural al unui popor nu pre-
supun izolare. ci contacte si schimburi cu alte culturi si civiliza ii.
Chiar dac civiliza ia si cultura unui popor se naste într-un spa iu
izolat. ele nu se pot dezvolta si nu pot înIlori decât în contact cu alte
culturi si civiliza ii. Contactele interculturale au constituit în toate
timpurile un Ierment necesar dezvolt rii civiliza iilor si contur rii tot
mai proIunde a identit ii spirituale. speciIice unei anumite colec-
tivit i etnice.
12
SpeciIicul identit ii spirituale a românilor îl constituie voca ia
ei universalist . deschiderea spre alte culturi na ionale. capacitatea de
asimilare creatoare si de sintez a experien elor din alte ri. disponi-
bilitatea de a da patrimoniului mondial valori remarcabile în variate
domenii.
Am împrumutat si am altoit valori pe trunchiul dacoroman. în
etapele succesive ale istoriei noastre. de la slavi. din cultura bizantin .
din Umanismul. Iluminismul. Clasicismul si Romantismul apusean.
spiritualitatea româneasc dând culturii universale pe Dimitrie
Cantemir. Ion Budai Deleanu. Bogdan Petriceicu Hasdeu. pe .ultimul
mare romantic european¨. Mihai Eminescu. Desi împiedica i de
împreiur rile mastere. ostile ale istoriei. am reusit s ne sincroniz m.
pe la sIârsitul veacului al XIX-lea si în secolul al XX-lea. cu orien-
t rile din culturile avansate ale Europei si s d m pionieri în diverse
domenii ale stiin ei si artei. care au p strat elementele constitutive
originale.











13

TRÁSÁTURI SPECIFICE ALE LITERATURII ROMÂNE
ÎN EVOLU IA EI ISTORICÁ, ÎN CONTEXTUL CULTURII
EUROPENE

&216,'(5$è,,*(1(5$/(

352/(*20(1(/$2'(2172/2*,($,6725,&8/8,/,7(5$5
Iec ia introductiv cu reIeriri la principiile generale are dou
inte: una instructiv , alta educativ . De aceea, vom spune c dintre
toate vie uitoarele care Iulger în zbor v zduhul, spintec înot apele,
ori p sesc si se târ sc pe c r rile p mântului, sim ind când e diminea
si sear , ziu ori noapte, iarn ori var , singur omul are sentimentul
triaimensional al timpului, devenit istorie.
Pe m sur ce tr ieste clipa prezent si-si cucereste viitorul, omul
îsi recucereste si trecutul, structurat în istorie, reIlectat si învesmântat
în limb , în opere literar artistice si în lucr ri stiin iIice, care exprim
geniul na ional. De aceea, cum zicea Eminescu, dac vrem s ne cu-
noastem viitorul, trebuie s ne întoarcem spre trecut, dar nu cu idealul
în urm , ci în viitor, c ci timpul nu poate Ii întors din vesnica-i trecere.
Tot Iiin a uman are si constiin a p mântului patriei, în eles ca
tellus mater, ca mam - ar cum l-au numit poe ii. Cu atât mai mult,
când avem sentimentul apartenen ei la un anumit popor si la o anumit
na iune, sim im mai proIund si complex leg tura cu p mântul natal,
pentru c , asa cum spunea Nicolae Iorga ,La vie aune nation est aeter-
minee souvent aune facon aecisive. fatale. a la quelle on ne peut pas
resister. par lassiette geografique. sur la quelle elle a au se aevelopper¨
1
.
Anumite date istorice sunt necesare, întrucât ne aiut s ne orien-
t m în timp, asa cum bornele kilometrice ne aiut s ne orient m în spa iu.
Într-o vreme în care ni se cer revizuiri p timase ale istoriei na io-
nale, trebuie s ne întoarcem spre trecut cu ochii cercet torului stiin-
iIic, ai specialistului, care scriind, lumineaz si inima si mintea si care
ne impune obiectivitate, detasare echilibrat , dar nu ca lauaator tem-
poris acti cum ar Ii zis Hora iu, si nici ca demolatori, cum cer unii

1
N. Iorga, La place aes roumains aans lhistoire universelle, Bucuresti,
1980, p. 11.
14
impostori na ionali. Observa i si dumneavoastr : ei clameaz demitizarea
istoriei, denigrarea trecutului neamului românesc, a valorilor sale din
toate domeniile, pe motive extraestetice: ei cer chiar culpabilizarea
poporului român, pentru vini absurde si închipuite de vr imasii care-l
neag precum Rösler, Eder sau Engel si mai târziu Roller, la noi
originea roman , continuitatea neîntrerupt pe p mântul str mosesc al
vechii Dacii, latinitatea limbii si geniul s u creator. O istorie a litera-
turii române, mai exact un ghid didactic, cu texte de antologie se cade
s prezinte cultura român Iie ea si din secolele de început corect,
I r preiudec i, cu obiectivitate stiin iIic , sine ira et stuaio cum
I cea istoricul latin Publius Cornelius Tacitus (55-118) si cum m rtu-
risea compatriotul nostru, Zilot Românul (c.1780-c.1850):
Istoric sunt. n-am frate. n-am rua . n-am vecin.
St pan am Aaev rul. Lui cat s m inchin.
Îndemnul la obiectivitate cu totul demn de urmat si ast zi nu
era cazul s -l dea impostorii si mercenarii cu condeiul, care vor s ne
revizuiasc trecutul, s -l scoat , chipurile, de sub cupola .idilismului¨,
pentru c acest îndemn l-a dat, cu mult mai înainte, un român de
prestigiu european, membru, din 1714, al Academiei din Berlin, dom-
nitorul si cronicarul Dimitrie Cantemir (1673-1723), când m rturisea
în celebra lui lucrare Descrierea Molaovei:
,Cana voim s aescriem aatinile molaovenilor. iubirea ae ar
ne-ar inaemna si ne-ar impune ca s l ua m neamul acesta. ain care
suntem n scu i. si s recomana m pe locuitorii acestei ri. care ne-a
aat via , aar iar si ae alt parte iubirea ae aaev r se opune si ne
opreste s l ua m ceea ce merit reprobat. C ci mai consult si mai
folositor va fi pentru patrie. aac vom ar ta pe fa aefectele care
clocotesc in locuitorii ei. aecat a-i insela prin lingusiri m gulitoare si
prin scuze m iestrite. incat s creaa c este frumos. si bine ce fac ei.
ceea ce lumea mai cult conaamn ¨.
Precum acesti precursori, asa vom proceda: c ci asa trebuie s
procedeze un Iilolog si un cercet tor obiectiv. Judec ile de valoare
asupra diverselor institu ii, etape, autori, opere din evolu ia literaturii
române vor trebui s se bazeze pe contactul nemiilocit cu textele
manuscrise sau tip rite, cu documentele vechi, letopise e, cronici, c r i
religioase traduceri sau originale, literatur beletristic , bibliograIie
indicat pentru Iiecare an de studii, care se reIer la texte obligatorii
de citit si la altele pentru lectur Iacultativ sau pentru inIormare
general . Volumul de Ia e destinat anului I, cu sentimentul exprimat
de Mihail Kog lniceanu (1817-1891) în Introauc ie la Arhiva romaneasc :
15
,Jom avè inc zile frumoase pe p mant. Dar trebuie s fim
vreanici ae bun t ile ce cerul ne-au a ruit in atata imbelsugare.
trebuie s ne inem in unire. trebuie s sporim in bine. S ne inem
mai ales ae cele trecute. ele pot s ne scape ae pieire. S ne inem ae
obiceiurile str mosesti atat cat nu sunt impotriva areptei cuget ri.
S ne inem ae limb . ae istoria noastr . asa cum se ine un om in
primeiaie ae a se ineca ae pr iina ce i se arunc spre sc pare. Istoria
romaneasc mai ales s ne fie cartea ae c petenie. s ne fie palaaiul
na ionalit ii noastre. Intr-insa vom inv a ce am f cut si ce avem s
mai facem. printr-insa vom preveae viitorul. printr-insa vom fi
romani. C ci istoria este m sura. metrul prin care se poate sti aac
un popor prop seste sau aac se inapoiaz . Intreba i aar istoria si
ve i sti ce suntem. ae unae venim si unae mergem¨.
Asemenea îndemnuri c l uzesc cercetarea noastr . Acesta-i este
ultimul el instructiv-educativ, ce va trebui s Iie si al studen ilor în
litere de azi, care vor Ii dasc lii de mâine ai altor genera ii.

§1/,0%$520›1ß6(5()/(&7ß3/(1$563(&,),&8/
1$è,21$/02ë7(1,7
.Dac in limb scria Eminescu - nu s-ar reflecta chiar carac-
terul unui popor. aac el n-ar zice oarecum prin ea: «asa voiesc s fiu
eu si nu altfel». oare s-ar fi n scut atatea limbi pe p mant ? Prin ur-
mare. simplul fapt c noi Romanii. ca i ne afl m pe p mant. vorbim o
singur limb . «una singur ». ca ne alte popoare. si aceasta in ocea-
ne ae popoare str ine. ce ne inconioar . e aovaa aestul c asa voim
s fim noi si nu altfel¨.
Iimba român e cea mai bun m rturie a existen ei noastre prin
vreme, este cum scria I.I. Caragiale o ,scump carte ae boierie a
unui neam c lit ae focul atator incerc ri ae pierzanie¨.
În cuvintele ei ne-am ad postit Iiin a na ional , identitatea
cultural , ca într-o imbatabil cazemat spiritual .
Alecsandri aIirma c ,na ionalitatea romanilor se arat atat in
limba si aatinile lor. cat si in muzica lor aeosebit ae oricare alta¨.
precizând c ,limba este tezaurul cel mai pre ios pe care-l mostenesc
copiii ae la p rin i. aepozitul cel mai sacru l sat ae genera iile trecute
si care merit ae a fi p strat cu sfin enie ae genera iile care-l primesc.
Ea este cartea ae noble . testimoniul ae na ionalitate al unui neam,
semnul caracteristic prin care membrii aceleiasi familii se recunosc in
marea aiversitate a popoarelor ain lume, lan ul trainic ce-i leag
16
impreun si-i face a se numi fra i. altarul impreiurul c ruia to i se
aaun cu inima iubitoare si cu sim ire ae aevotament¨.
Noi consider m c limba na ional limb latin este tezaurul
cel mai pre ios de la str mosi, semnul cel mai distinct al identit ii
noastre. ,Orice limb este oglinaa sufletului na iei care o creeaz ¨
zicea Ion Pillat, ceea ce ne aminteste de aIirma ia istoricului A.D.
Xenopol, reIeritoare la Iaptul c ,limba unui popor este expresiunea si
totoaat instrumentul ganairii sale¨.
În viziunea lui Blaga din aIorismele sale, ,limba este intaiul
mare poem al unui popor¨. Cu atât mai mult, ea e limba veche si-n e-
leapt ,ca un fagure ae miere¨. cum o deIinea Eminescu, sau ,limba
vechilor Cazanii / Care-o plang si care-o cant / Pe la vatra lor. ra-
nii¨. cum o caracteriza poetul basarabean Alexe Mateevici. Ea este
limba textelor pe care le vom studia.
ReIlectând existen a cotidian si istoric , portretul etnopsiho-
logic al unui popor, limba na ional , literatura si artele, via a spiritual
în genere, Iac parte integrant din istoria acestuia. E de neconceput
studiul literaturii vechi si premoderne, I r studiul istoriei limbii, al
etnograIiei si Iolclorului, discipline care completeaz istoria literar si
pe care le prevede programa analitic , al turi de istoria literaturii.
Impactul dintre crea ia popular si cea cult cum vom ar ta pe
larg a marcat toate salturile calitative din evolu ia limbii literare si a
crea iei scrise.
În viziune modern , istoria nu mai înregistreaz doar via a mili-
tar , economic , social-politic , ci si identitatea spiritual a popoa-
relor, geniul lor creator de civiliza ie si de cultur na ional , locul lor
în ansamblul valorilor universale.
De aceea, unele coordonate si date istorice, eviden iate si separat
într-un tabel cronologic, sunt absolut necesare a Ii cunoscute, îndeo-
sebi pentru studierea literaturii române vechi, premoderne si moderne.
Acestea reprezint o expresie a Ielului de a Ii în vreme, de a gândi si
de a sim i, de a percepe timpul si spa iul, via a si moartea, rela ia cu
divinitatea, Frumosul si Urâtul în plan estetic, Adev rul în cel gno-
seologic, Binele în cel etic, Dreptatea în plan social, toate într-un
Welthanschauungoriginal si coerent, într-o viziuneromâneasc a lumii.
Trebuie s avertiz m cu sinceritate c studiul literaturii române,
din secolele XV-XVIII îndeosebi, nu e usor si nu d satisIac ii ime-
diate, precum lectura unui roman. Se ivesc probleme de paleograIie,
de istorie bisericeasc , de slav veche si îndeosebi de vocabular. Iat
de ce am alc tuit în completarea cursului un vocabular Ioarte strict
aplicat la cultura noastr veche.
17
Precizez c într-o cultur în general, într-o perioad literar-
cultural în special, dac literatura respectiv con ine anumite valori
speciIice, nu e în elept s-o acuzi c nu con ine si altele, pe care le-ar
dori subiectivitatea ta. Dac pântecul unui munte s zicem ad pos-
teste în el aur, geologul n-are dreptul s -i cear s con in si sare.
Iiteratura veche si premodern au în ele Iiloanele lor de aur,
Iireste uneori greu depistabile: ele con in esen a istoriei noastre pe mai
multe secole si coordonatele portretului etnopsihologic al românilor.
C utarea acestor comori e, desigur, anevoioas si cere asa cum
spuneam o preg tire temeinic de istorie, de paleograIie, de istoria
artei, de etnologie si Iolclor, de heraldic si numismatic .
Acesta e un exerci iu de voin , care va da roade de nepre uit,
ceva mai târziu, dup lectura atent , minu ioas , Iilologic , a unor texte
de reIerin din care s-au inspirat mari autori, precum: C. Negruzzi,
Al. Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, George
Cosbuc, Barbu SteI nescu Delavrancea, Octavian Goga, Alexandru
Davilla, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Mihail Sorbu, Camil
Petrescu, Eugen Barbu, Horia Iovinescu, Paul Everac, Titus Popovici,
Paul Anghel, Radu Theodoru, Dan T rchil s.a.
În contextul atâtor tendin e denigratoare la adresa istoriei nea-
mului nostru, al unor odioase contest ri si incrimin ri, s vedem cine-s
romanii, acesti creatori ai unei culturi populare si scrise atat ae
aistincte in concertul spiritualit ii europene ?
Istoria oric rei literaturi na ionale, a oric rei arte, în genere, nu se
poate întreprinde cu eIicien , decât în rela ia dialectic , reciproc deter-
minat , cu istoria popula iilor, a poporului care le-a creat de-a lungul vre-
mii, într-un anume spa iu geograIic, începând cu vremurile preistorice.
Spa iul în care au ap rut primele popula ii, devenite neamuri,
este cel carpato-danubiano-pontic.
Dar la începutul ultimului mileniu î.Hr., harta demograIic euro-
pean indica identit i distincte ale popula iilor indoeuropene precum:
arealul iberic, cel galic sau celtic, arealul germanic, arealul etrusco-
italic, spa iul grec, cel microasiatic si cel traco-ilir, din care au iradiat
prin vreme nuclee spirituale speciIice.
În spa iul traco-iliric si-au durat via a str mosii nostri cei mai
îndep rta i, c ci el a Iost locuit de om înc din epoca paleolitic .
M rturii osteologice de la homo habilis, apoi de la homo
sapiens, de la cel din neanaertalensis, s-au g sit la noi în pestera de la
Ohaba-Ponor.
18
P rintele istoriei, Herodot, ne spune c dup indieni, Iamilia
neamurilor trace a Iost cea mai numeroas în Antichitate, ocupând o
supraIa Ioarte mare.
Cu limbaiul s u plastic si sugestiv, Mircea Eliade aIirm : ,ano-
nimi ai istoriei. tracii au urcat in lumea civilizat a Antichit ii prin
cea mai remarcabil semin ie a sa: aacii¨.pe care Herodot îi socotea
,cei mai viteii si cei mai arep i aintre traci¨.
Pe vremea unor regi ilustri, în elep i si viteii, dacii au intrat în
orizontul lumii civilizate. Bog iile Daciei si interesele strategice ale
Imperiului au atras poItele Romei pe tot parcursul primului secol d.
Hr., ba chiar si mai devreme, când romanii au încercat s se reverse
peste Dacia. Cu eIorturi si iertIe mari, romanii au cucerit Dacia.
St pânirea roman în Dacia a durat între anii 106 271 / 273.
Din aceast perioad se cunosc pe teritoriul Transilvaniei, al
Banatului si al Olteniei cca. 400 de asez ri, dintre care multe atest o
locuire geto-dac anterioar cuceririi romane. Dacii au suIerit inIlu-
en a civiliza iei romane, si-au însusit treptat cultura material , limba,
obiceiurile si credin ele cuceritorilor romani.
Cu mult înainte de r zboaiele dintre romani si daci, s-au
exercitat unele inIluen e romane în Dacia prin comer , prin armatele
care p zeau drumul în aval pe Dun re, prin meseriasi romani, care
lucrau si în Dacia.
Din contopirea elementului autohton cu cel roman se constituie
popula ia daco-roman , vorbitoare a limbii latine populare, care a
evoluat si din care s-au dezvoltat protoromâna si româna.
Dup 271-273, în Iosta provincie roman de la nordul Dun rii
disp rând orice urm de autoritate statal , popula ia daco-roman s-a
organizat, din punct de vedere politic si militar, în obstii s testi. Asa,
are loc fenomenul de mutare a centrului vie ii sociale de la oras la
sat Ienomen similar cu cel din Gallia si Spania. Se produce acum
fenomenul de ruralizare, despre care un lingvist str lucit, precum
Sextil Puscariu, si un IilosoI de geniu al culturii, ca Iucian Blaga,
vorbesc atât de argumentat, de Irumos si de proIund, unul în lucrarea
Limba roman vol. I, cel lalt în Spa iul mioritic.
Cu timpul, nevoi obiective vor determina conIederarea obstilor
autohtone, grupate pe anumite unit i geograIice, delimitate de v i sau
râuri sau pe regiuni relativ închise si denumite , ri¨ de la latinescul
terra (p mânt). Asa au Iost: ara Bârsei, ara F g rasului, ara
Lovistei, ara Ha egului, ara Oltului, denumiri pe care le vom
întâlni în toate cronicile.
19
Ia sIârsitul secolului al III-lea si mai târziu, elementele trans-
Iormate ale vechiului Iond geto-dac, iesit din nou la supraIa , se
regrupeaz . Treptat-treptat, cultura daco-roman îsi pierde aspectul
provincial roman. Apar elemente noi, mai potrivite cu modul de via
agricol de pild , care va deveni o tr s tur principal a economiei,
al turi de p storit, din care s-a n scut Miori a.
Între secolele al III-lea si al V-lea, cultura local este în continu
transIormare. Aceasta este baza pe care va lua nastere cultura timpurie
româneasc .
Fenomenul daco-roman, sub aspectul s u etnic si cel al civili-
za iei, se cere considerat ca I când parte si din via a istorico-cultural
a dacilor liberi. Dup 271, acest Iond larg daco-roman, acoperind
deopotriv Iosta Dacie roman si Dacia liber , reprezint persisten a si
continuitatea etno-cultural local , iar dezvoltarea acestui Iond are loc
de-a lungul epocii marilor migra ii ale popoarelor.
Pornind de la soliditatea acestui Iond etnic puternic si cuprin-
z tor, se pot explica în mod stiin iIic, persisten a pe aceleasi meleaguri
a str bunilor nostri în mileniul întâi si unitatea poporului român în
Iormare.
Continuitatea daco-roman în Dacia este dovedit si de Iaptul c
popoarele migratoare nu puteau tr i la noi I r contribu ia unei
popula ii sedentare agricole si p storesti
2
.
E de re inut un lucru Ioarte important pentru teza în discu ie:
popoarele migratoare care s-au perindat pe aici, go ii, hunii, gepizii,
avarii etc. au reprezentat o minoritate r zboinic . Ei erau st pâni pe
mari întinderi de p mânt al c ror centru de greutate a Iost întotdeauna
în aIara hotarelor Daciei. Domina ia lor era militaro-politic si nu se
datora unei coloniz ri eIective, pentru care numeric aceste semin ii
nomade n-ar Ii Iost suIiciente. Consecin ele acestei st ri de lucruri se
v d în Ioarte slabele înrâuriri asupra limbii române, asupra etnopsi-
hologiei poporului român si a culturii sale, în general.
Asa cum aIirm toate manualele si tratatele de istorie, de la anul
106, Dacia roman a r mas înconiurat pe trei p r i, de Dacia liber ,
locuit de dacii liberi, care-si vor dezvolta si dup aceast dat cultura
tradi ional proprie, de caracter Iatene. Acesti daci liberi vor iuca un
rol istoric si cultural important, în timpul st pânirii romane la nord de
Dun re si, mai ales, dup p r sirea Daciei de romani.
Dacii îsi produceau singuri din Iier uneltele de munc si de
interes casnic. Ceramica lucrat cu mâna, mestesug tradi ional la daci,

2
A se vedea P.P. Panaitescu, Introaucere in istoria culturii romanesti,
Bucuresti, 1969, p. 106.
20
conIirm si ea continuitatea etnic si cultural a autohtonilor. În acea
perioad , s-a Iormat în Dacia o civiliza ie daco-roman , o sintez care
trebuie în eleas si ca o continuitate a civiliza iei preromane autohtone
din spa iul aIlat între Carpa i si Dun re.
Aceast unitate etnocultural va asigura întregul proces al conti-
nuit ii, dup p r sirea oIicial de c tre romani a Daciei. În vremurile
tulburi ale migra iilor popoarelor care au deschis în istoria noastr
perioada de trecere lent spre Evul Mediu propriu-zis si care nu au
putut opri procesul nasterii poporului român unitatea etnocultural a
avut un rol decisiv.
Romanii cuceritori au intrat în multiple rela ii cu popula ia cucerit .
Din dacii romaniza ii si din romanii veni i aici, ne tragem noi
cu toate tr s turile noastre specifice.
St pânirea romanilor dureaz 165 de ani (106-271), pân ce
migratori germani, veni i din p r ile nordice ale Europei, îi silesc s
p r seasc provincia.
Un IilosoI al împ ratului Aurelian a scris c augustul st pân i-ar
Ii retras pe to i cet enii provinciei, pentru a nu r mâne vreo pat pe
imaginea împ ratului, care si-a l sat cet enii în mâna barbarilor, dup
ce si-a retras armata si administra ia.
AIirma ia c i-ar Ii retras pe to i locuitorii provinciei romanizate
e o absurditate, care a Iost mult exploatat contra drepturilor românilor
de c tre istoricii austrieci si unguri, de Engel, Eder, Rösller, care ne-
gau continuitatea românilor pe plaiurile str mosesti, vorbind de un
vacuum istoric.
Era cu neputin s Iie transIerat întreaga popula ie. Ar Ii un
caz unic în istorie. Apoi, popula ia era Iormat în maioritate din
plugari, care nu puteau s -si p r seasc ogoarele. Au plecat cei boga i,
armata, Iunc ionarii din administra ie. Restul au r mas si au tr it sub
st pânirea barbarilor, având o limb daco-roman , o cultur proprie, o
credin crestin , în care si-au ad postit suIletul si si-au conturat
identitatea spiritual .

63(&,),&8//,0%,,520›1(
Renumitul romanist Mayer Lübke scria în 1930, în Rumänische
una Romanisch c limba român .arat caracterele romanice, ba înc
le arat în multe privin e mai curate decât celelalte limbi romanice.
Iimba poporului român prezint în chipul cel mai netulburat
dezvoltarea de la graiul latin spre cel romanic¨.
De re inut c romanitatea româneasc e conIirmat Ioarte suges-
tiv si de etnonimele român · lat. romanus si valah · german. Walach,
21
care înseamn român, vorbitor de limb latin . O not distinct în
leg tur cu etnonimele o reprezint faptul c , dintre toate popoa-
rele romanice, numai românilor li s-a zis si li se zice pân ast zi
valahi, deci, a se re ine, vorbitori de limb latin .
Româna este una dintre cele zece limbi romanice cunoscute:
portugheza, spaniola, catalan , Iranceza, provensala, sarda, retoro-
mana, italiana, dalmata. Ea este înconiurat , în Romania Oriental , de
limbi slave si de maghiar . Friedrich Diez în a sa Grammatik aer
romanischen Sprachen, din 1836, aseaz , al turi de român , si italiana
în Romania Oriental .
I-au urmat al i romanisti în Irunte cu W. Meyer Lübke,
E. Bourciez si o serie de alte clasiIic ri, datorate lui A. Griera
(1922), A. Alonso, (1943), Carlo Tagliavini (1959), B.E. Vilos
(1959), W.D. Elcock (1960), I cute pe criterii geograIice, de structur
gramatical , de vocabular etc., dar cea mai apropiat de adev r, cu
anumite nuan ri, r mâne aceea a lui Fr. Diez, simpliIicat , în sensul
c exist un grup oriental (româna, dalmata, italiana) si unul occiden-
tal (toate celelalte idiomuri romanice: vezi Iorgu Iordan si Maria
Manoliu, Introaucere in lingvistica romanic ).
O prim tr s tur a portretului nostru etnopsihologic o asigur
evident limba, care, asa cum au ar tat marii lingvisti români si str ini,
nu este Iiica, ci e continuarea limbii latine vorbite odinioar în cele
mai multe p r i ale Imperiului Roman de R s rit: limba român de azi,
zice Alexandru Rosetti pe urmele lui Sextil Puscariu, e îns limba
latin cu modiIic rile ivite în cursul veacurilor. În aceast limb roma-
nic vorbesc, vorbim to i românii, gândim si ne m rturisim lumii. Si
precizez c sunt de acord cu lingvistii si etnopsihologii, care cred c
între limb si cei ce o vorbesc exist raporturi de inIluen reciproc .
C ci nu numai omul este st pânul limbii, ci si limba este st pân
pe cei ce o vorbesc, obligându-i s o urmeze cu gândurile lor, pe
urmele gândurilor înaintasilor, Iolosind de-a gata cliseele mostenite de
la p rin i. Când vorbesc de latinitatea limbii române si de aspectul cel
mai latin din Iiin a poporului român, m gândesc, Iireste, la structura
gramatical si la Iondul principal de cuvinte sau cu o expresie mai
actual la .vocabularul de baz ¨.
SuIletul poporului român, c ci exist un asemenea suIlet, asa
cum exist unul spaniol, englez, italian, german, Irancez, rus si asa
mai departe, este originar înr d cinat în orizontul logosului, în orizon-
tul Romei si al Greciei antice si mai târziu al Bizan ului.
Atributele esen iale ale suIletului românesc, Iireste nu singurele,
asa cum ni-l înI iseaz limba unitar , crea ia popular si cea cult
s-ar constitui din: ATITUDINEA RA IONAI , OBIECTIV , ECHI-
22
IIBRAT , CIASIC fa de realitate, din SENTIMENTUI CONTI-
NUIT II SI AI TRADI IEI VII, AI DATINIIOR, AI IEGII VECHI SI
AI IIMBII, ca expresie a identit ii na ionale, c ci, asa cum spunea
Eminescu: .Iiecare are nevoie de un tezaur suIletesc, de un reaz m
moral într-o lume a mizeriei si a durerii si acest tezaur i-l p streaz
limba proprie în c r ile bisericesti si mirene. În limba sa numai i se
lipesc de suIlet perceptele b rb testi, istoria p rin ilor s i, bucuriile si
durerile semenilor s i¨. .Constat m înainte de toate c Românii nu
sunt nic ieri colonisti, venituri, oamenii nim nui, ci pretutindenea
unde locuiesc sunt autohtoni, popula ie nepomenit de veche, mai
veche decât to i conlocuitorii lor¨. Îi caracterizeaz de asemenea: un
Ioarte v dit sim al m surii si al întregului, o înclina ie spre nuan ,
discre ie, sobrietate.
Ca orice popor, noi, românii n-am mostenit pur si simplu suIle-
tul românesc ca pe o Iatalitate, ci l-am I urit într-un lung si complex
proces istoric, ale c rui tr s turi dominante se g sesc, Iireste, în
procesul originar de etnogenez .
Men ionez, de asemenea, tr s turile etnopsihologice românesti
deIinitorii: DORUL în plan estetic, care este altceva decât Saudadele
portughez, Soledadul spaniol, Melancolia - Irancez sau
Spleenul englezesc.
În chip deosebit, în plan etic ne caracterizeaz OMENIA, care
cuprinde în ea toleran (n-am dus nici un r zboi de agresiune sau de
intoleran religioas ), OSPITAIITATEA (vezi Mircea cel B trân din
Scrisoarea IIIde Eminescu: .cât suntem înc pe pace, eu î i zic .Bine-
ai venit¨ sau atitudinea preotului si a celor patru iuzi din poezia lui
O. Goga De aemult), RESPECTUI FA DE APROAPEIE S U,
indiIerent de na ionalitate sau religie, GRIJA FA DE OM.
Noi suntem o plac turnat între Apus si Orient, nu un
produs mecanic al unuia sau al altuia. Ne-am n scut crestini, ne-am
aIirmat credinciosi ortodocsi pe acest p mânt daco-roman si sub acest
petec de cer ne-am pl m dit suIletul na ional, propria noastr devenire
istoric , înrâurite de numeroase neamuri, limbi si culturi. De aceea,
IilosoIul Blaga spunea: .noi nu ne g sim nici în Apus, si nici la soare
r sare. Noi suntem unde suntem¨.
SuIletul nostru individual si colectiv cu r d cinile în spiri-
tualitatea daco-roman are altoit pe el vl starele de gând si de sim ire
din Apus si din lumea bizantin . E greu s -l distil m printr-o analiz
chimic în p r ile lui componente. El este o realizare vie, integral , de
sine st t toare.
Elementul latin prezent în limba român e compus din:
1) cuvinte mostenite, aduse de romani în provinciile cucerite:
23
2) cuvinte introduse ulterior, mai ales în secolul al XVIII-lea
de c tre Scoala Ardelean .
Un semn distinct al limbii vorbite îl reprezint Iaptul c , I când
parte din ariile laterale ale Romaniei, limba român a p strat, ca si
portugheza, numeroase tr s turi arhaice, cât vreme celelalte regiuni
au inovat.
De aici si marele interes al romanistilor din toat lumea pentru
cunoasterea limbii si literaturii române. Se stie c româna are circa 120
de cuvinte latine, care lipsesc din celelalte limbi romanice. Sunt
cuvinte precum: ad post, farmec, a def ima, a ierta, lingur , ferice.
Vocabularul de baz al limbii române si structura ei grama-
tical , asa cum am mai spus, sunt latine.
Din num rul de circa 1500 de cuvinte, care Iormeaz elementele
de baz ale limbii române, stabilite dup importan a cuvântului si
întrebuin area lui de c tre întreaga popula ie, 60º sunt de origine
latin . Din vocabularul poeziilor poetului nostru na ional Mihai
Eminescu, 46,60º dintre cuvintele utilizate sunt latine.
Cuvintele de leg tur , uneltele gramaticale cum le mai zice
respectiv conjunc iile si prepozi iile, I r de care nu se poate alc tui
o propozi ie corect în limba român , sunt latinesti.
Pronumele e si el latinesc. Verbele care deIinesc sim urile
esen iale (a auzi, a gusta, a vedea, a sim i etc.), adjectivele, apro-
ximativ o sut (amar, dulce, cald etc.), numeralele, îndeosebi cele
cardinale, sunt latine, cu o singur excep ie: sut .
Termenii care deIinesc no iuni Iundamentale din agricultur
(câmp, a ara, usturoi, ceap , fasole, varz etc.), din p storit
(berbec, lân , lapte), numele de plante (arbore, fag, plop, prun,
piersic), numele de meserii (morar, fierar, argintar), numele de
animale domestice (cal, câine, capr , c el, bou, g in ) sau s lba-
tice (urs, lup, cerb, iepure etc.) sunt de asemenea de origine latin .
Iatine sunt cuvintele care numesc p r ile corpului (corp, p r,
barb , nas, ureche, ochi, piept, limb , dinte etc.) sau leg turi de
rudenie (fiu, frate, mam , nepot, nor , sor etc.).
Mul i termeni referitori la aspectele spirituale, esen iale ale reli-
giei sunt de origine latin : Dumnezeu, biseric , înger, rug ciune, cres-
tin, a boteza, cruce, altar, sfânt, a se închina, lege (cu sens religios).
P.P. Panaitescu, în lucrarea din 1969, Introaucere la istoria
culturii romanesti observ c : .limba român are termeni crestini
deosebi i de cei respectivi ai limbilor romanice apusene¨, iar cauza
acestor deosebiri const în Iaptul c .Biserica apusean Catolic s-a
organizat deIinitiv într-o epoc în care se rupseser leg turile cu
romanitatea oriental de la Dun re¨.
24
De origine latin sunt si numele zilelor, ale lunilor si ale ano-
timpurilor anului.
Dar originalitatea limbii române, ca limb romanic din Romania
Oriental , o asigur inIluen a slav si cea a popula iilor migratoare
germanice, turanice, îndeosebi în vocabular.
Vorbind despre tr s turile speciIice ale culturii si ale limbii
române e necesar s subliniem c nu poate Ii vorba de caracterul pur
latin al limbii noastre, cum credeau gresit reprezentan ii Scolii lati-
nesti, care încercau zadarnic s alunge din vocabularul românei toate
cuvintele nelatine.
Or, româna comun se încheie în secolul al X-lea, dup ce în
secolele VII-VIII p trunseser în limba român primii termeni slavi,
atât în apelative, cât si în antroponimie si toponimie.
Re inând inIluen a altor limbi asupra românei, trebuie s obser-
v m c si româna a inIluen at limba rilor vecine, mai ales în termi-
nologia cresterii vitelor si a p storitului. Iat , de pild , în limba ma-
ghiar au p truns termeni speciIici precum: berbece, noaten, saric ,
corasl , fecior, bucat , coac z etc.

Subiecte de reI!ec ie (L.M.)

Ce asem n ri si ce deosebiri pute i descoperi comparând deIini-
iile care au Iost date limbii române de c tre diversi cercet tori cita i în
acest capitol si cea pe care Alexandru Rosetti a dat-o limbii noastre în
lucrareaIstoria limbii romane, Editura Stiin iIic si Enciclopedic , 1977,
p. 77: .Limba roman este limba latin vorbit in moa neintre-
rupt in partea oriental a Imperiului Roman cuprinzana provin-
ciile aun rene romanizate (Dacia. Panonia ae sua. Daraania.
Moesia inferioar si superioar ) ain momentul p trunaerii
limbii latine in aceste provincii si pan in zilele noastre¨? Ce
demonstreaz apropierea opiniilor acestor personalit i din epoci diIerite?
P strarea elementului dac în vocabularul limbii române a Iost
discutat pentru prima dat de Bogdan Petriceicu Hasdeu în Principie
ae filologia comparativ ario-european . cuprinzana grupurile inao-
perso-tracic. greco-italo-celtic si leto-slavo-germanic. cu aplica iuni
la istoria limbei romane. I, Bucuresti, 1875, Fragmente pentru istoria
limbei romane. Elemente aacice. Bucuresti, 1876, Zana Filma. Ge ii si
gepizii in Dacia.Bucuresti, 1878 si Romanul st bine infipt in ambele
Dacii. în ,Album maceao-roman¨. Bucuresti, 1880. Substratul dac al
limbii române constituie elementul de originalitate Ia de celelalte
limbi romanice? Argumenta i-v r spunsul.
25

NOI ÎN SPA IUL MIORITIC.


Moto
Crea într-un aeterminism geografic care
înarumeaz toat mentalitatea noastr si.
fireste. întreaga structur sufleteasc si
intelectual .
(O. Goga)


Carpatic prin geneza relieIului s u, danubian prin re eaua
hidrograIic , maritim prin Marea Neagr , care-i deschide drum spre
oceanul planetar, Romania este o ar ae r spantie. Ia de cele trei
mari unit i naturale ale Europei: centrale, sudice, r s ritene.
Pe plan cultural, ea este o plac turnant între Occident si Orient,
Iapt pe care dorim s -l eviden iem pe parcursul demersului nostru de
istorie a literaturii române.
RelieIul ei variat, de la Delt la Mun ii Carpa i, devenit subiect
diversiIicat al operelor literar-artistice, în poezia româneasc de la
Vasile Alecsandri la Mihai Eminescu, de la George Cosbuc, Octavian
Goga, pân la NichiIor Crainic, Ion Pillat si la întreaga lor genera ie,
sau în proza unui Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu,
Al. Vlahu , Calistrat Hogas, Ion Agârbiceanu, George C linescu,
Eugen Barbu, F nus Neagu, Paul Anghel, Zaharia Stancu, Marin
Preda, Panait Istrati si mul i al ii - a înrâurit puternic portretul etno-
psihologic al românului, pl m dit în ceea ce Iucian Blaga numeste
.spa iul mioritic¨, lucrare în care ilustrul IilosoI al culturii urm reste
.modul cum peisaiul se integreaz în angrenaiul unui suIlet, dobân-
dind accente din partea acestuia¨ si Ielul în care existen a în acest
spa iu .e pentru român «dor», orizontic aspira ie existent care în
întregime se scurge spre ceva¨.
Fireste, pe istoricul literar si pe exegetul crea iei artistice îi
intereseaz dorul ca motiv liric, aIirmat într-un suIlet românesc si într-un
peisai geograIic distinct, asa cum îl m rturisesc poezia popular , lirica
lui Eminescu, Cosbuc, Goga, Crainic, Arghezi, Blaga, Voiculescu,
Marin Sorescu, Nichita St nescu si a altora, din care exalt un cult al
26
pitorescului, în eles ca o categorie estetic , .poporul românesc, Iiind
situat la marginea unui câmp peste care pluteste aceast atmosIer de
cult al pitorescului¨.
Si prin aceast tr s tur , românul îsi câstig un atribut propriu,
care-l apropie, dar mai ales îl distinge, în esen , de atitudinea Ia de
pitoresc a apuseanului, care e, în viziunea lui Iucian Blaga, .de obicei
despuiat de orice substrat metaIizic.¨
F r a Ietisiza rolul spa iului geograIic, precum au I cut unii
IilosoIi ai culturii, un istoric literar e dator, totusi, s -l ia serios în
considerare la alc tuirea biograIiei unui scriitor, la deIinirea Iiziono-
miei generale a unei culturi si a identit ii spirituale a unui popor.
Iumea înconiur toare se reIlect în creator, dar si suIletul creatorului
se reIlect în peisaiul, care se transIorm la unii autori în Iile de
cronic natural , precum la Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Aron
Cotrus, Ion Pillat, A. Maniu, Mihu Dragomir, Ion Horea, Ion Brad si
atâ ia al ii. Creang poart în el, ca si eroii s i, pecetea omului de la
munte, Slavici a omului din Câmpia Aradului, Panait Istrati, F nus
Neagu, SteIan B nulescu, Zaharia Stancu ori Marin Preda, a omului
de la Dun re, din B r gan si din Câmpia Român . Dar si suIletul
creatorilor s-a oglindit în peisaiul descris în operele lor. Iat de ce cu
îndrept ire declara Octavian Goga: .Cred într-un determinism geo-
graIic care îndrumeaz toat mentalitatea noastr si, Iireste, întreaga
structur suIleteasc si intelectual ¨.
Oamenii, în genere creatori si eroi ai operelor literare, poart în
ei tr s turile locului în care s-au n scut si au tr it.
În analiza concret a operelor si a biograIiei scriitorilor vom
eviden ia nuan at aceast realitate, Iolosindu-ne si de remarcabila con-
tribu ie a scriitorului Constantin Am riu ei, Omul si p mantul roma-
nesc. si de ideile lui Bazil Munteanu din Prefa a la cartea amintit .
Un proIund si splendid comentariu asupra raportului dintre
Omul si p mantul romanesc realizeaz marele comparatist, istoric
literar, Bazil Munteanu, în 1953:
Izvoare limpezi si curate. pentru aa patul sufletelor noastre
singuratece ale tuturor: c rturari si nec rturari. Rareori cuvantul s-a
ar tat mai greu ae în elesuri. Pentru a aoua oar . verbul aumnezeiesc
a nastere rii. Ne-o restituie întreag . icoan sfant . bun ae purtat
în inimi. S-o retr im aici. pagin cu pagin . intens. pan la halucina-
ie. Ne vom sim i. aintr-o aat . mai tineri. fiinac hoin rim prin locuri
si printre oameni ae acum zece ani si ae totaeauna, si mai puternici.
fiinac ne aaancim în vreme ca într-o stanc .
27
Cat fr gezime în preaica Ivireanului. în sf tosenia lui Neculce'
Cat profe ie în viziunea lui Cantemir' J a frumuse ile si poaoaba ta
ca iarba si ca floarea ierbii, bunurile tale în mainile talharilor si în
aintele moliilor, aesf t rile tale pulbere si fum. Si ne minun m.
naiv. c acum un veac. acum trei veacuri. aceleasi aureri se spuneau
în aceleasi cuvinte. mai trainice. aecat buzele care le rostesc:
/DDSD9DYLORQXOXL
-HOLQGGH DUD'RPQXOXL
$FRORúH]XPúLSOkQVHP«
Dup ce am urcat si coborat veacurile pe treptele cuvintelor. tot
cuvintele ne plimb ae-a lungul p mantului str bun. ae totaeauna.
C ci numele rilor noastre circul ae veacuri prin Europa. Le-am
aescoperit aeun zi. cu uimire si emo ie. într-un col ae manuscris ae
pe la 1680. sub pana marelui Racine. aevenit istoriograf regesc:
«9DODTXLH« 0ROGDYLH« OD 9DODTXLH GH GHOj OHV PRQWV« 7UDQ
VDOSLQDP9DODFKLDP«
.Locuri umblate si tr ite oainioar ni se prezint magic.
remoaelate în brumele moi ale amintirii. Eu. ae pila . m retr iesc în
p aurile valcene. poposina la o stan . pe malurile aun rene. sau pe
cele mai apropiate ale Argesului. Al ii retr iesc alte locuri. Con-
aensat în cuvinte. ara ne copleseste cu prezen a-i cala . fream t
ain toate p aurile. cant ain toate raurile. ne îmbat cu miroase bune
ae tei. ae cas. ae sulcin . Zefirii prim verilor ne alint . ne arae
soarele cel arept al verilor. iar toamnele ruginii ne alint aurerea.
Iat -ne înnoptana în amurgurile rii. visana la luna eminescian .
aaormina în leag nul aaanc al v ilor.
Ne surprinaem silabisina cuvinte vechi. vr iite SODL OXQF
SHúWHU SRLDQ si iat -le vii. în prospe imea lor primitiv . Iar
b trana nomenclatur geografic 2OW6LUHW0XUHú1LVWUX cap t
un sens aramatic. Si c l torim în ara str bun . pe singurele c i f r
opreliste. ale visului.
Nu putem ignora Iaptul c unitatea în diversitate a relieIului rii
noastre a asigurat si unitatea lui spiritual . Carpa ii au Iost o punte
necesar de leg tur între provinciile românesti, desp r ite samavolnic
si supuse, într-un Iel sau altul, unor puteri str ine. Iat de ce, pe la
Vama Cucului, cum se spune plastic si metaIoric, niste c r i cuprin-
zând Iragmente din Biblie: o Cazanie, un Liturghier ori Octoih, un
Mineiu si un Praxiu, respectiv Apostol. tip rite la Brasov, la Or stie,
Alba Iulia, Iasi ori Bucuresti, într-o m n stire din Oltenia, Muntenia si
28
Moldova circulau în toate regiunile rii si luminau, ca o I clie, pe
toate altarele bisericilor ortodoxe si nu numai.
RelieIul rii le-a Iost românilor ad post în vremuri de restriste,
transee în vremuri de r zboi, Irate, mam si tat într-o existen de
dou mii de ani. Cu acest relieI, cum m rturisesc atâtea opere literar-
artistice, românul s-a aIlat într-un permanent dialog: cu Dun rea
.drum I r pulbere¨, cu .cet uia de ape¨ a b trânului Olt, în care
dormeau, ca într-un personai mitologic, toate visurile sale, cu ialea din
.tustrele Crisuri¨, cu dorul ars de pe Mures si Târnave, cu plânsul plin
de o durere istoric din undele Siretului, Nistrului si ale Tisei.
Realizat cu geniu descriptiv, o sintez a p mântului românesc,
pe care s-a dep nat via a neamului, dou milenii, sub masterele lovi-
turi ale sor ii, ne d Octavian Goga într-un amplu eseu: Spiritualitatea
romaneasc . publicat prima dat de noi în volumul Precursori (Edi-
tura Minerva, Buc., 1989.) Reproduc un Iragment antologic, demn de
a Ii analizat de studen i într-o lucrare de control, I când o paralel cu
citatul din Bazil Munteanu.
Un trup imens. avana Carpa ii coloan vertebral si respirana
la Marea Neagr . spre care se înarum fluviile toate ce str bat
ambele flancuri. Romania ne arat o varietate ae peisai ae-o bog ie
cu totul particular . Mun ii cu masivele împ aurite si cu crestele ae
piatr vine ie. f r a avea în l imea Alpilor. sunt ae o sever m re ie
în aspectul lor. Fie în Bucovina. fie în F g ras. pe fruntea Ceahl ului
sau pe coamele ae stanc ale Bucegilor. ca si în alte col uri ae ar .
acesti mun i exprim s lb ticia tragic a naturii. cu o vigoare neo-
bisnuit . reamintina lan ul pr p stios aeasupra fioraurilor norve-
giene. P aurile. care îmbrac coastele piezise cu aaancimile lor
umeae. neatinse ae secure. aesisurile ae brazi r sturna i ae tr snet.
izvoarele care asnesc ae sub lespezile ae piatr . toate aceste privelisti
î i aau un sentiment ae intimitate ancestral a naturii. pe care
Occiaentul întret iat pretutinaeni ae urmele omului nu-l mai încearc
ae sute ae ani. Acestei s lb ticii ae coaru i se atribuie si fauna
Carpa ilor. unae ursii. mistre ii. lupii. caprele negre si cerbii roiesc
prin cranguri si poiene. f cana ain Romania cinegetic . o ar unic
pe Continent.
Coborana îns ae pe crestele mun ilor spre poale. trecana peste
valul rostogolit al acestor temelii ae granit. care închia în fibrele lor
subterane aur. sare. c rbuni. fier. o formiaabil rev rsare ae bog ii
minerale. peisaiul se moaie preschimbanau-se în coline onaulate. pre-
linse în aep rt ri cu o nuan are infinit ae culori. ae la veraele întu-
29
necat al p aurilor ae steiar pan la galbenul mat al miristilor arse. E
o ar extraorainar ae m noas . care se întinae sub ochii nostri. cu o
vegeta ie luxuriant risipit pe o str lucitoare îmbinare ae campii si
ape. aesigur cel mai binecuvantat sol al Europei. La r a cina
mun ilor. pe ambele versante. ca ain niste misterioase si uriase uzine
ale unor titani z vora i în r runchii p mantului clocotesc rauri ae foc
cu mugetul înfricosat al zvarcolirilor vulcanice. Deoparte. în Araeal.
e gazul metan. care pe o re ea ae sute ae kilometri r zbate ain
aaancuri ca o mare ae lav aprins . f cana s spintece v zauhul cate
un stalp ae flac r ae alt parte sunt z c mintele ae petrol ain
Jalea Prahovei. care în mii ae sonae vars zilnic acest fluia fierbinte
al unei conforma ii geologice f r pereche pe Continent. De aman-
aou p r ile mergana înainte. se aesface în fa a privitorului campia
vast . limpeae si generoas . ca o carte aeschis . De pe în l imile
Post varului. aeasupra Brasovului. se veae ara Barsei. es tur
aamirabil ae cultur agricol a vechilor colonisti sasi. aaucana
aminte ae figurile geometrice ain broaeriile lor. Spre nora. în conti-
nuare. ca o nesfarsit tren ae smarala t iat ae o fasie ae argint. se
iveste campia Muresului. Inapoi. iesina ain aefileul Prahovei. plaiul
muntenesc. covormulticolor asternut spre infinit. r sare aintr-o aat
uiminau-te cu asnirea ae energie a lutului negru. n p ait ae
veraea . Cu cat te auci mai aeparte pe malul Argesului sau Ialomi ei.
cu atat orizontul se aesface. conturele se piera si ochii r t cesc în gol
f r un punct ae spriiin. Te g sesti în fa a B r ganului. cu huma
gras care. ca si brazaa campului ain Banat. înseamn îns si
abunaen a f r m sur si f r hotar. In zilele ae var . lanurile aurii
ae grau se înaoaie sub razele ae soare: porumbul îsi falfaie frunzele
metalice ca o p aure ae s bii sclipitoare. rapi a galben îsi împr stie
aroma aaormitoare. ain toate unghiurile palpit parc via a cu o sev
neastamp rat care fecunaeaz la orice atingere. Cirezi ae vite
poposesc pe aceste livezi lenese. cai s lbatici zbura în fa a fantanii
cu cump n . carauri ae aropii greoaie se starnesc ae prin ascunzi-
suri si fug b tucina arina. Ceasuri. zile întregi. po i r t ci. sub
aaierea aceluiasi vant cala în care ca un fuior argintat str lucesc în
zare fire ae funigei. Din cana în cana. ziauri si turnuri ae cet i
c l toare îsi plimb miraiul lor si aispar. imagini iuc use ain IDWD
PRUJDQD care mangaie aes singur t ile campiilor noastre.
Intr-o asemenea r t cire. ca o surpriz neasteptat g sesti în
fa a ta Dun rea. care încol cinau-si pe t cute spinarea cu luciri ae
o el. îmbr iseaz întreaga întinaere a Jalahiei. Intrana în ar .
30
Dun rea str bate Por ile ae Fier cu tulbur ri ae ape rebele. care se
lovesc ae bolovani si ae stanci, cu cat înainteaz în arum culegana
raurile si povestile noastre. îsi încetineaz mersul. aevine molatic si
ganaitoare. îsi l rgeste albia si tot mai aomol se apropie ae Mare.
Inainte ae a muri îsi aesface bra ele. si miraculoasa Delt se naste
astfel ain aceast urias gesticulare. iungl plin ae culoare si ae
mister. ca un basm oriental. Dac n-ar avea alt minune aecat Delta
Dun rii si atunci ar putea revenaica Romania ae la to i înar gosti ii
ae natur un pelerinai care s le aezv luie farmece necunoscute înc .
Aceast împ r ie ae ap unae se oglinaesc insule plutitoare cu
stufisuri ae trestie si flori ae nuf r. nem rginit Elaoraao al pestilor
peste care se rotesc în zboruri capricioase popoare ae gaste s lbatice.
cocostarci. pelicani si egrete. e un col ciuaat ae exotic. ceva ain
aspectul vr iitului Gange. care a f cut popas în miilocul civiliza iei
noastre. Asa moare Dun rea pierzanau-se în Marea Neagr : curgeri
linistite ae unae c runte. Din aep rtare se riaic falaurile albastre ale
Pontului Euxin. violente în neastamp rul lor f r oaihn . Intalnirea
celor aou continente e prins parc în acest strig t ain aaancuri.
Pe acest p mant s-a aep nat via a noastr . veac cu veac. sub
aspre lovituri ale sor ii. In r stimp ae aou milenii. în care s-a pl m -
ait romanismul. sufletul lui. ca un vast rezervoriu a strans în el amin-
tiri si speran e. bucurii si plangeri. to i fiorii ae care a tres rit în
cursul vremilor. Cine ar putea s aespice aceast comoar ae sim ire
si s aleag ain ce anume tain aeriv gama multipl prin care se
exprim specificul nostru na ional ?
Cine altcineva decât scriitorii si artistii nostri: compozitori ca
Enescu, plasticieni ca Grigorescu si Brâncusi, oameni de stiin si
cultur , care s-au iertIit cercetând speciIicitatea t râmului, pe care s-a
n scut si a tr it neîntrerupt poporul român. Acest p mânt, aceste ape si
acesti mun i, aceast ar cu oamenii, Iauna si Ilora ei au devenit, sub
pana scriitorilor nostri, IITERATUR : de la anonimul popular, la
Alecsandri si Eminescu, de la ei la marii lirici ai secolului al XX-lea,
de-a lungul vremii peisaiul s-a transIormat în Poezie sau în Proz sub
pana lui Grigore Alexandrescu, Nicolae B lcescu, Calistrat Hogas,
A. Vlahu , Emanoil Bucu a si a altora.
Am putea spune ca Mallarmé alt dat despre Mistral, Homerul
Proven ei: .Sub pana lor o ar a devenit un cântec¨. Iar Cântecul e
literatura român dintr-un r stimp de cinci sute de ani.
31
Subiecte de reI!ec ie (L.M.)

1. Comenta i urm toarele idei ale lui Nikolai Berdiaev, expri-
mate în lucrarea Imp r ia lui Dumnezeu si împ r ia cezarului,
Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, reIerindu-v , în mod special, la
cultura si literatura român :
.Crea ia culturii spirituale, a valorilor religioase, gnoseologice, morale
si estetice are un caracter aristocratic si reclam existen a unei aristocra ii
spirituale. Aristocra ia spiritual se va p stra într-o societate I r clase. Dis-
pari ia ei ar echivala cu dispari ia calit ii. Calitatea e de natur aristocratic .
Asta nu înseamn c (,) cultura spiritual exist numai pentru o minoritate.
Opera marilor creatori (...) are semniIica ie pentru întregul popor. Aici îns
trebuie s atragem aten ia asupra unei conIuzii care st ruie în prezent. Opera
cu semniIica ie na ional nu înseamn o crea ie colectiv si la comand .
SemniIica ia na ional nu are nimic de a Iace cu caracterul colectiv. Marele
creator se maniIest totdeauna ca individualitate, el nu este aservit Ia de
nimeni si de nimic; prin crea ia sa individual el exprim spiritul poporului
într-o m sur mult mai mare decât o Iace poporul însusi prin propria sa via
colectiv .¨

















32

&5(ë7,1,608//$520›1,


Moto
. Întreaga noastr via na ional si biseri-
ceasc trebuie privit ca o sintez de latinitate
si ortodoxie. în sensul c poporul român s-a
men inut prin latinitate neconIundat cu lumea
slav . iar. prin ortodoxie. neconIundat cu lu-
mea na ionalit ilor catolice din vecin tatea
apusean .
(Dumitru St niloaie)

Crestinismul nostru. asa cum îl practic si îl
tr ieste ranul. ascunde într-însul toate Iazele
si peripe iile istoriei poporului român. întoc-
mai ca si limba româneasc .
(Liviu Rebreanu)


'HF»QGVXQWHPQRLFUHìWLQL"

Crestinismul Iace parte organic din etnogeneza noastr si ca
atare. asa cum scria IilosoIul Nae Ionescu. el .Iace parte integrant din
Iiin a noastr na ional ¨: el închide cu poten ialitate o concep ie de
via si o disciplin . din el ivindu-se întâiele noastre valori culturale .
Din crestinismul ortodox s-au ridicat: limba literar . numeroase
crea iile populare. plastice. arhitecturale si muzicale. principiile de
drept din primele Pravili. cu r d cinile în dreptul canonic bizantin.
Înc din vremea st pânirii romane existau în Dacia crestini. Era religia
s racilor. a celor aIla i în suIerin . Împ ra ii romani p gâni îi
persecutau amarnic pe acestia pentru c nu li se închinau.
Abia pe vremea lui Constantin cel Mare (306-337) au încetat
prigonirile si religia crestin a Iost recunoscut ca religie de stat.
Românii au avut un crestinism apostolic. În Scytia Minor (Dobrogea)
a propov duit SI. Apostol Andrei. De timpuriu se înIiin eaz episcopii
la Tomis. Durostorum (Silistra) si în alte locuri. Leg turile dintre
nordul si sudul Dun rii n-au Iost niciodat întrerupte.
33
La început limba bisericii era latina. Dovad sunt cuvintele din
limba român . care privesc credin a si care vin din latin :
cruce < crux.-cis:
biserica < basilica:
Dumnezeu < Dom(i)ne deus:
a se ruga · rogare:
rug ciune · rogatio. Ac.
rogationem:
a boteza · baptizare (luat de
latini de la greci):
a ajuna ·
*
adiunare (a ine post.
a nu mânca):
altar · ac. altarium:
cer · caelum:
a crede · credo. re:
a închina · inclinare:
lege · legem:
a r posa (a muri) · repausare:
a toca (a bate toaca)·
*
toccare:
sînt (sIânt) · sanctus:
p cat · peccatum:
înger · angelum:
duminec · dies dominica (ziua
domneasc a lui Dumnezeu):
p rinte (preot) · parens. -ntis.

&XPVDUöVS»QGLWFUHìWLQLVPXOODURP»QL"

Asceza si morala dacilor. cultura lor spiritual . unitatea lor
religioas si statal . credin a în via a de apoi au constituit un excelent
pat germinativ pentru s mân a religiei crestine. Procesul de Iormare
uman-crestin s-a intensiIicat dup retragerea administra iei si armatei
împ ratului Aurelian în sudul Dun rii.
· Biserica româneasc sus ine Simion Mehedin i. în Apropiere
ae Isus prin biserica noastr - e mai veche decât a tuturor vecinilor.
Într-o vreme când to i vecinii nostri tr iau înc în p gânitate.
închinându-se la idoli. noi eram crestini. Bulgarii au Iost crestina i în
anul 865 de c tre c lug rii Kiril si Metodie. rusii în 988 sub cneazul
Vladimir Sveatoslavici. ungurii aproximativ în anul 1000. de c tre
SteIan supranumit cel SIânt (997-1038).
· Herodot men ionase aplecarea str bunilor nostri spre cele
suIletesti si se minuna de t ria credin ei lor într-o via dincolo de
moarte. de unde le iesise numele de .ge i nemuritori¨. Mai târziu.
Strabo. contemporan cu Hristos. a scris: .E un lucru de care nimeni nu
se poate îndoi si care r sare din toat istoria ge ilor: râvna religioas a
Iost de când lumea caracterul predominant al Iirii lor.¨ Religia
str bunilor daci era aplecat spre cump tare. deoarece unii dintre ei nu
mâncau carne. ci numai legume. poame si miere. iar uneori se retr -
geau chiar în singur tate. precum c lug rii de mai târziu. Ei credeau
într-o via vesnic . de dup moarte. .considerând¨. cum m rturiseste
un înv at roman. c .suIletele mor ilor se întorc iar si pe p mânt. iar
dac nu se mai întorc. ele totusi nu pier. ci trec într-o lume mai bun .
34
deoarece ei doresc s moar . au chiar poIt de moarte (appetitus
mortis)¨.
Crestinismul nostru este unul temperamental sus ine Simion
Mehedin i .deoarece p rin ii nostri erau pe ium tate crestini chiar
înainte de a se ivi Hristos pe p mânt. Poporul român s-a n scut
crestin.¨ Biserica Ortodox e veche si are r d cinile în tradi iile si în
temperamentul românilor.
Biserica Româneasc Ortodox a Iost si este tolerant Ia de alte
conIesiuni. N-a prigonit pe niciuna. N-a a â at la r zboaie religioase.
Dup Iirea bun a românului l-a l sat pe .Iiecare cu legea lui¨.
Fanatismul religios a Iost si este str in de Biserica Ortodox si de Iirea
românului. Românii .i-au l sat pe to i în plata Domnului¨.
.Si apoi mi se pare. c nici un neam de pe Ia a p mântului nu are
mai mult drept s cear respectarea sa decât tocmai Românul. pentru
c nimeni nu este mai tolerant decât dânsul¨ scria cu îndrept ire
Mihai Eminescu. genialul poet. care i-a cunoscut atât de bine pe
români împreun cu Iirea. cultura si istoria lor.
,Singure. rile romanesti sunt acelea in care. ain vremi str -
vechi fiecare a avut voie s se inchine la orice Dumnezeu a voit si s
vorbeasc in ce limb i-a pl cut. Nu se va mai g si o ar in care s
nu se fi incercat ae a se face prozeli i ain conlocuitori ae alt lege ori
ae alt limb , hugheno ii in Fran a. maurii in Spania. polonii fa cu
rutenii. ungurii cu romanii to i au incercat a castiga pentru cercul
lor ae iaei popula iile conlocuitoare si aceasta prin presiune. cu ae-a
sila, Romanul priveste cu un stoicism neschimbat biserica catolic .
atat ae veche in Molaova si nu i-a venit in minte s sileasc pe cato-
lici ae a aeveni orientali, Lipovenii fug ain Rusia si tr iesc nesup ra i
in cultul lor pe p mantul romanesc. Armenii. calvinii. protestan ii.
evreii to i sunt ae fa si pot spune aac guvernele romanesti au oprit
vreo biseric sau vreo scoal armeneasc . protestant sau evreiasc .
Nici una.
Ni se pare aeci c pe p manturile noastre str mosesti. pe care
nimeni nu le st paneste iure belli. am avea areptul s cerem s ni se
respecte limba si Biserica. precum le-am respectat-o noi tuturor¨.
În continuare. Eminescu arat cât de lipsi i de drepturi sunt
românii în Bucovina si în Transilvania
1
.

1
M . Eminescu. Romanii si Austro-Ungarii. Opere vol. II. Ed. îngriiit
de Ion Cre u. p. 100-101.
35
3UH]HQ DFUHìWLQLVPXOXLÇQHWQRSVLKRORJLDURP»QXOXL
ìLÇQFXOWXUDURP»QHDVFö

Istoria Bisericii Ortodoxe Române s-a împletit Iiresc si organic
cu istoria poporului si statului român. cu istoria limbii si a culturii
românesti. cu întreaga noastr spiritualitate. ProIund na ional . ea a avut
de la începuturi o voca ie universalist . cum o dovedeste activitatea lui
Niceta de Remesiana, a lui Ioan Cassian din Casimcea Dobrogei
(sIin it preot la Roma de Papa Inocen iu). a lui Dionisie cel Mic. care
pleac din Daco-Romania la Constantinopol. Ierusalim si apoi la
Roma. unde are meritul de a Ii alc tuit calendarul crestin. (Pentru detalii.
vezi monumentala lucrare a lui Mihail Diaconescu. Istoria literaturii
aacoromane. Ed. Alcor Edimpex. Buc. 1999. p. 615-661: 734-776).
Îns . în primul rând. Biserica Ortodox Român a lucrat si cu o
exemplar d ruire. asupra realit ilor de la noi. p strând o leg tur
permanent cu scolile întemeiate. prin c r ile traduse si tip rite. prin
remarcabile lucr ri originale. care au ap rat. de-a lungul istoriei. inte-
resele Iundamentale ale neamului românesc. În aceast privin p rin-
tele St niloaie aIirm : .Ortodoxia Iace parte din m duva suIletului si a
culturii românesti. F r ea ne pierdem identitatea si continuitatea
spiritual în timp. ne pierdem ce avem aparte. El (românul) este legat
de ortodoxie. întrucât este legat de sine. de identitate si de trecutul s u¨.
Organizarea Bisericii s-a constituit într-un puternic Iactor de
aIirmare si men inere a Iiin ei na ionale. de dezvoltare a limbii si a
culturii. de consolidare a statelor Ieudale românesti. Iormate în secolul
al XIV-lea si necontenit amenin ate de tendin ele hegemonice ale unor
imperii si conIesiuni intolerante. În contextul expansiunii Imperiului
Otoman. rile române si-au p strat. prin t ria credin ei si a legii
str bune. autonomia de stat. institu iile politice si administrative.
cultura si Ielul de via . precum si Iormele de structur religioas si de
organizare ecleziastic . putând astIel spriiini Bisericile Ortodoxe din
întreaga Peninsul Balcanic . rile Române. Biserica Ortodox
Român au contribuit. timp de o ium tate de mileniu. material si spiri-
tual. la supravie uirea patriarhatelor apostolice si a comunit ilor cres-
tine de la Muntele Athos. din Grecia si insulele M rii Egee. de unde
din Anatolia. de la Ierusalim si Muntele Sinai. din Siria si Egipt. din
Georgia si Albania. din alte zone ale Iostului Imperiu Bizantin. ne-au
venit mai târziu. dup c derea Constantinopolului (1453). oameni de
cultur . Dintr-un umanism organic s-au I cut danii. s-au ctitorit
l casuri religioase. s-au trimis c r i de cult. în chip dezinteresat. dintr-o
solidaritate de credin .
36
rile Române au contribuit nu doar la d inuirea crestinismului
ortodox. a civiliza iei si a culturii lor. ci si la p strarea constiin ei
na ionale a popoarelor de sub domina ia otoman .
În iurul bisericilor si al m n stirilor s-au dezvoltat adev rate
Iocare de cultur : în ele s-au Iormat si au activat scoli pentru tradu-
c tori. copisti. miniaturisti. Ierec tori de c r i. cânt re i bisericesti: ele
au Iost l casuri care au diIuzat lumina c r ii spre întreaga ortodoxie.
S-au înIiin at scoli si academii princiare precum cele din Târgoviste.
Bucuresti si Iasi. de unde a plecat aiutor pentru clericii si c rturarii din
tot spa iul ortodox: s-au înIiin at tipograIii. în care s-au tip rit c r i de
cult si de doctrin religioas în limbile român . greac . slavon .
georgian si arab .
Contribu ia Bisericii Ortodoxe Române a marcat cele mai
semniIicative si mai importante momente din Iormarea si evolu ia
limbii române literare. creând adev rate monumente de cultur .
C lug ri. diaconi. preo i. ierarhi au scris. au tip rit c r i care au
circulat în toate provinciile românesti si în tot spa iul crestin ortodox.
De la diaconul Coresi. care a trudit la Brasov. tip rind 16 c r i între
1559 si 1581. de la Palia ae la Or stie (1582). de la Mitropolitul
Simion Stefan. de-al c rui nume se leag Noul Testament ae la
B lgraa din 1648, în a c rui PreIa se abordeaz pentru prima dat
teoria circula iei cuvintelor. de o importan excep ional în domeniul
lingvisticii moderne. de la mitropolitul Varlaam, autorul Cazaniei
din 1643, sau de la acel .prea înv at¨ mitropolit Dosoftei care. dup
spusa lui Neculce. .multe limbi stia: elineste. latineste. slavoneste¨.
autorul Psaltirii in versuri din 1673, - sau de la autorii traducerii
Bibliei ae la Bucuresti din 1688 si pân la scriitorii traduc tori ai
Bibliei din veacul nostru Gala Galaction sau I.P.S. P rinte
Arhiepiscop Valeriu Anania c r ile religioase. bine scrise sau
traduse. au însemnat tot atâtea monumente culturale si trepte în
evolu ia limbii române literare. în procesul de aIirmare a spiritualit ii
românesti.
În vremurile de demult. în tinda bisericilor. copiii neamului
nostru au înv at primele buchii: la Ilac ra lumân rii din linistea
chiliilor. din m n stirile Iocare de cultur s-au scris vestitele cronici si
s-a tradus cuvântul Sfintelor Scripturi. Biserica a dat neamului o
admirabil pleiad de personalit i culturale. I-a ctitorit via a spiritual
vreme de secole. l-a spriiinit în Revolu iile de la 1784 si 1848. în
eIorturile pentru Unire. la 1859. l-a urmat în R zboiul de Indepen-
den si i-a alinat r nile în primul si al doilea r zboi mondial. Nu
putem uita c în ziua de 1 Decembrie 1918. când s-a realizat Marea
37
Unire. pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia erau episcopul ortodox
Miron Cristea si episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. De Iapt. unirea
spiritual era I cut prin Biseric . întrucât asa cum vom mai aIirma
prin suIletul poporului nostru. în ciuda samavolnicelor diviz ri teri-
torial-administrative. nimeni si niciodat n-a putut trage grani e des-
p r itoare. (Despre Unia ia de la 1700 vom vorbi la Scoala Ardelean ).
În provinciile românesti supuse samavolnic unor imperii str ine.
Transilvania. Bucovina. Basarabia. unde suIerin a românilor crestini a
Iost mai mare. unde tentativele de r pire a credin ei str mosesti si de
dezna ionalizare au Iost mai violente si mai agresive. acolo si
rezisten a Bisericii Române a Iost mai st ruitoare (ortodox si unit ).
Ap rându-si credinciosii. Biserica str moseasc din Transilvania se
ap ra pe sine. ap ra legea moral . ap ra identitatea na ional . limba.
cultura si spiritualitatea româneasc . Aceast lupt plin de iertIe a
Iost dus de Biseric în contextul unei întreite tiranii cum numea
marele patriot Nicolae B lcescu tirania religioas . politic si social .
AstIel Biserica româneasc din Transilvania nu a Iost numai l casul
credin ei. ci si o cetate de ap rare a identit ii noastre na ionale. c ci.
asa cum aIirm istoricul american Keith Hitchins. .ortodoxia si
na ionalitatea erau legate în mod inextricabil. Biserica nu era numai
centrul vie ii sociale si culturale. ci si un scut. în spatele c ruia româ-
nii îsi puteau p stra vechile lor tradi ii si limba¨. La Iel au stat lucru-
rile si în Bucovina si în Basarabia. unde preotul ortodox a Iost si mai
este prin sate p stor de suIlete. îndrum tor de sim ire si gândire
româneasc . sI tuitor si apostol al unei vremi mai bune si mai drepte.
Aspira ia românilor spre autoceIalie (conducerea proprie a Bisericii
na ionale: gr. auto ÷ singur. kefalos ÷ cap) a Iost asem n toare cu lupta
politic a statelor Ieudale românesti pentru idealuri na ionale.
Ortodoxia a Iost un element de sintez cultural între Occident si
Orient. Prin aceast sintez . Bizan ul a r mas în istoria culturii universale.
Comentând contribu ia lui N. Iorga la în elegerea acestei pro-
bleme. istoricul V. Laurent observa c eruditul c rturar român de-
monstrase conving tor c Bizan ul a durat nu pentru c era o putere
militar . o monarhie totalitar . .ci Iiindc a Iost un imens corp social.
care avea un suIlet si credea c are o misiune¨. A durat cât vreme a
respectat identitatea neamurilor care compuneau conglomeratul.
Cultura bizantin a avut o inIluen puternic asupra spiritua-
lit ii românesti. a artelor si literaturii noastre.
Ortodoxia româneasc a dovedit toleran si în elegere pentru
speciIicul si credin a altora. Pentru ea scopul nu scuz miiloacele.
38
Ortodoxia româneasc nu si-a impus nicicând înv tura cu sabia. N-a
Iost Ianatic .
.Dac spiritualitatea crestin occidental scria p rintele
Dumitru St niloaie are ca not Irumoas o nobil gravitate si un
sentiment de accentuat r spundere. spiritualitatea ortodox e carac-
terizat prin Iamiliaritatea cu Dumnezeu. prin bucuria de Dumnezeu
coborât între oameni si de c ldura ce iradiaz între oameni deschisi si
unii altora în Dumnezeu¨.
În viziunea româneasc . ortodox a lumii. asa cum o reIlect
literatura na ional . Dumnezeu e solidar cu cei oropsi i. În basmele.
legendele si poeziile religioase. El împreun cu SIântul Petru îi vizi-
teaz . e primit cu drag .la cas de om s rac¨. e osp tat si. la rându-I. îi
aiut . El îsi reveleaz . adeseori în basmele noastre. puterea miracu-
loas sub înI isarea umil (chenotic ).
Nota aceasta smerit (chenotic ) este Ioarte Irecvent în colin-
dele românesti si în poezia cult . la creatori precum George Cosbuc.
Octavian Goga. Ion Pillat. V. Voiculescu. N. Davidescu. Lucian Blaga
sau N. Crainic în poezia c ruia se împ mânteneste dumnezeirea si se
îndumnezeieste omul.
FilosoIul Lucian Blaga a v zut în acest Dumnezeu apropiat.
omenos. o expresie a transcendentului. o divinitate. care. în egal
m sur . coboar pe p mânt.
Într-o anume propor ie. istoria românilor este si religioas si pro-
Ian : voievozii sunt deopotriv martiri si sIin i. dar si eroi na ionali.
De aceea. cu rare excep ii. si nu dintre cele mai semniIicative.
literatura român e receptiv la sentimentul religios. dar nu este
aIectat de misticismul Ianatic. Eroii literaturii române. personaiele
sale din straturile sociale cele mai Ielurite nu suIer de crize mistice.
nu-s niste Ianatici religiosi.
Dup anul 1700. când s-a terminat procesul .unia iei¨. al trecerii
unei p r i a românilor la greco-catolicism prin Unirea cu Roma.
consecin ele culturale au Iost cu totul remarcabile. Copiii români au
Iost trimisi la studii la .SIânta Barbara¨ de la Viena si la .De
Propaganda Fide¨ de la Roma unde. contrar inten iilor de dezna io-
nalizare ale celor ce i-au trimis. au devenit mari patrio i. lumin tori ai
neamului. lupt tori neînIrica i. cu mintea si cu condeiul. scriind istorii
ale Bisericii. ale limbii si neamului românesc. alc tuind gramatici.
dic ionare si lexicoane. înIiin ând scoli în limba român . Numai
Gheorghe Sincai a înIiin at peste 300 de scoli românesti. CoriIeii
Scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion
39
Budai Deleanu. reprezentan i de Irunte ai Iluminismului românesc au
absolvit asemenea scoli. ca si reprezentan ii Scolii Latiniste: Simion
B rnu iu, Timotei Cipariu, Aron Pumnul, C. Diaconovici-Loga,
Radu Tempea, care în Gramatica romaneasc pentru inareptarea
tinerilor (1822) exagereaz ridicol în eIortul de autohtonizare a limbii.
El numeste vocalelea si n soase. iar consoanele: buzoase. ain oase.
limboase. gatoase. Exager rile lor au Iost ridiculizate de B.P. Hasdeu.
T. Maiorescu si Al. Odobescu.
În acest spa iu geograIic mioritic. într-un r stimp de dou
milenii. poporul român si-a deIinit Iiin a si atributele culturii sale. pe
care le enumer m si le complet m în continuare.

3ULPHOHFRQFOX]LLODFHOHDILUPDWHS»QöDFXPìLQRLSUHFL]öUL

1. Urmas al dacilor b stinasi în spa iul carpato-danubiano-pontic
si al romanilor cuceritori. neamul românesc s-a Iormat în Romania
Oriental . înconiurat de popoare neromanice. Iapt ce i-a înrâurit în
chip speciIic evolu ia istoric si a limbii în raport cu cea a altor limbi
si popoare romanice.
2. El este singura etnie romanic . vorbitoare a unei limbi de
origine latin . care si-a însusit. chiar în procesul etnogenezei credin a
crestin-ortodox . Crestinismul nostru reIlect în el toate Iazele. zbu-
cium rile poporului român. etapele Iorm rii limbii literare si a proIi-
lului s u etnopsihologic. E înc o tr s tur care-i distinge originali-
tatea speciIic printre celelalte popoare. romanice. dar catolice care
Iolosesc latina ca limb de cult cât vreme. mai multe secole. pân
în veacul al XVI-lea. românii au Iolosit slavona în biseric si în
cancelariile domnesti.
3. Pentru primele cincisprezece secole de existen a neamului
nostru. avem pu ine urme de texte în limba român . Dar. în acele
vremuri de Ir mânt ri dureroase si de beienie. s-a creat o literatur
oral de o inestimabil valoare artistic . un Iolclor care a însemnat
din secolul XVII încoace. de la mitropolitul DosoItei un izvor
nesecat de inspira ie pentru literatura scris . pân în zilele noastre.
Toate salturile calitative mari. de la DosoItei la Ion Budai Deleanu si
poe ii V c resti. de la ei la Vasile Alecsandri. .Columbul poeziei
noastre populare¨. cum l-a numit B.P. Hasdeu. de la Eminescu si
Creang . pân la Cosbuc. Goga si genialii poe i interbelici: Arghezi.
Blaga. Ion Barbu crea ia acestora din urm perIect sincronizat cu
modernele cuceriri ale Apusului se spriiin pe impactul scriitorului
cult cu crea ia popular . .Colaborarea dintre românul cel mai modest
40
( ranul n.n.) scria Liviu Rebreanu si poetul cel mai mare
(Eminescu) a Iixat linia general a originalit ii literare românesti¨.
Asta pentru c . asa cum aIirma criticul de art Irancez. Henri Focillon.
Iolclorul românesc nu numai c supravie uieste. ci se aIirm ca un
mod de existen (Il ne survit pas. il vit encore).
4. În ciuda tuturor viscolirilor istoriei. poporul român nu si-a
p r sit ara. n-a l sat aici un vid în curgerea vremii. cum pretind
istoricii mercenari. vr imasi ai românilor: JoseI Karl Eder. Franz Eder
Sulzer. Johan Cristian von Engel. Rössler si al ii. chiar din zilele noastre.
5. Popor pasnic si bun. neamul nostru. cu omenia lui prover-
bial . s-a ar tat tolerant cu toate religiile si etniile. care s-au asezat
al turi de el. de-a lungul anilor. N-a dus r zboaie religioase si de
cotropire. Spiritul acesta îl întâlnim în toate actele lui culturale.
6. Spiritualitatea româneasc . cultura român nu au reIuzat
nicicând dialogul cu alte culturi. În evolu ia ei istoric . cultura noastr
s-a ar tat deschis culturii greco-romane. slavone. bizantine.
neogrecesti. italiene. Iranceze. germane. ruse. engleze. americane etc.
Cultura român a primit si a dat altor culturi idei si lucr ri de
valoare. netr ind din împrumuturi servile si din imita ii. care nu pot
crea o literatur na ional prestigioas . cum au ar tat Kog lniceanu.
Eminescu. Iorga. Ibr ileanu. Goga. Rebreanu. Sadoveanu si al ii.
7. Noi credem c . din pricina unor condi ii istorice vitrege. în
care ce construiam în timp de pace era ars si d râmat în vreme de
r zboaie. mitul M n stirii Argesului este cel mai reprezentativ dintre
toate miturile Iundamentale pentru istoria. arhitectura religioas si
laic si cultura româneasc . în genere.
8. Din aceleasi motive vitrege. evocate Ioarte sugestiv de croni-
carul moldovean Miron Costin. când m rturiseste .Ce sosir asupra
noastr cumplite aceste vremi de acum. de nu st m de scrisori. ce de
griii si suspinuri¨. anumite Ienomene si curente literare nu apar deloc
sau se aIirm cu mare întârziere si în alte raporturi între ele. decât în
Apus. unde miscarea literar urm toare apare totdeauna ca o reac ie
împotriva precedentei: Romantismul contra Clasicismului. Simbolis-
mul contra Romantismului si Naturalismului etc. La noi pot ap rea în
aceeasi perioad . la acelasi autor si uneori în aceeasi oper tendin e
clasice. romantice. realiste sau naturaliste. De exemplu. în opera lui
I.H. R dulescu apar elemente iluministe. clasice si romantice.
Primul curent literar sincron cu cel din rile apusene este sim-
bolismul de la revista Literatorul (1880-1920). a lui Al. Macedonski. care
deschide largi perspective pentru modernizarea literaturii române.
41
Pe drumul înnoirilor. Tristan Tzara. un scriitor din avangarda
româneasc plecat în Fran a. impune dadaismul în cultura universal .
Eugen Ionescu. membru al Academiei Franceze. impune estetica
absurdului în dramaturgia secolului XX. Emil Cioran si Mircea
Eliade devin personalit i ale culturii universale. dup cum Constantin
Brâncusi. George Enescu ocup un loc de prim ordin în ierarhia
valorilor artistice mondiale.
9. Pe tot parcursul evolu iei sale. literatura. cultura român în
genere. având un pronun at caracter na ional. democratic si patriotic. a
maniIestat si o subliniat voca ie european . I-au Iost str ine izolarea.
reIuzul comunic rii. schimbului de valori cu alte culturi.
Cercet tori prestigiosi: B.P. Hasdeu. Moses Gaster. N. Iorga. N.
Cartoian si. mai recent. I.C. Chi imia. Emil Turdeanu. Pandele Olteanu.
Dan Horia Mazilu. Alexandru Du u. Gh. Mih il . Dan ZamIirescu au
relevat conving tor .voca ia european a literaturii române vechi¨. iar
Eugen Lovinescu. George C linescu. Tudor Vianu. D. Popovici. Edgar
Papu. Petru Comarnescu. Zoe Dumitrescu Busulenga. Eugen Simion.
Dan Grigorescu si numerosi al ii au demonstrat permanenta deschi-
dere c tre toate punctele cardinale ale spiritualit ii omenesti.
De-a lungul veacurilor. literatura si arta româneasc au oglindit
speciIicul neamului si identitatea lui spiritual . le-au aIirmat în crea ii
de valoare si au recunoscut si altora dreptul de a Ii ei însisi si de a-si
aIirma identitatea proprie.
Asemenea idei. socot c se cade s c l uzeasc tineretul nostru
în procesul de instruire general si de cunoastere a valorilor spirituale
românesti si a proIilului etnopsihologic al neamului ai c rui reprezen-
tan i au avut mereu vie originea noastr roman . latinitatea limbii si
sentimentul continuit ii neîntrerupte pe plaiurile str mosesti.
10. Biruit-au gândul !
Nicolaus Olahus (1493-1568), primul umanist român cunoscut
în Apusul Europei. e cel dintâi care în lucrarea sa. redactat în latin .
Hungaria. aIirm în scris unitatea de neam a românilor si continuitatea
lor în spa iul vechii Dacii: ... molaovenii au aceeasi limb . aceleasi
obiceiuri si aceeasi religie ca si muntenii. se aeosebesc pu in aoar la
imbr c minte. Ei se in mai ae neam si mai viteii aecat muntenii...
Limba lor si a celorlal i romani a fost oainioar roman . ca unii care
sunt coloni ai romanilor. In vremea noastr . limba molaovenilor se
aeosebeste foarte mult ae aceea (l. latin n.n. I.D.B.). aar multe ain
vorbele lor pot fi in elese ae b trani.
In Araeal scria el - ... tr iesc patru na iuni ae neam aeosebit:
ungurii. secuii. sasii si romanii, aintre acestia sasii sunt consiaera i
42
ca fiina mai pu in potrivi i pentru r zboi [...] romanii sunt increain a i
c sunt coloni romani. Dovaaa acestui lucru este faptul c au multe in
comun cu limba roman si se g sesc in acest loc foarte multe moneae
ale acestui popor... Umanistul Nicolaus Olahus scria în aceeasi lu-
crare: ,Romanii se zic a fi coloniile romanilor. Prob pentru aceea
este c au multe vorbe comune cu limba latin si foarte multe moneae
romane se afl in acel loc care sunt probe f r inaoial . foarte mari
pentru vechimea st panirii romane aici (Transilvania. n.n. I.D.B.).
Mul i scriitori au nevoit ae au scris ranaul si povestea rilor.
ae au l sat izvoa pre urm si bune si rele. s r maie feciorilor si
nepo ilor. s le fie ae inv tur . aespre cele rele s se fereasc si s
se socoteasc . iar ae pre cele bune s urmeze si s se inve e si s se
inairepteze. scria Grigore Ureche în Letopise ul rii Molaovei si
preciza un lucru de maxim importan si azi: ara Araealului nu este
numai o ar ins si. ci Araealul se cheam miilocul rii. care multe
cuprinae in toate p r ile. in care st si scaunul cr iei... Romanii ca i
s afl l cuitori la ara Unguresc si la Araeal si la Maramures. ae
la un loc sunt cu molaovenii si to i ae la Ram se trag.
Miron Costin. în De neamul molaovenilor. ain ce ar au iesit
str mosii lor. m rturiseste aceeasi constiin vie a romanit ii: Ince-
putul rilor acestora si neamului molaovenescu si muntenescu si ca i
sunt in rile unguresti cu acest nume. romani si pan ast zi. ae unae
suntu si ae ce semin iie. ae cana si cum au aesc lecat aceste p r i ae
p mantu. a scrie mult vreme la cump n au st tut sufletul nostru. S
inceap osteneala aceasta. aup atata veci ae la aisc lecatul rilor
cel aintai ae Traian. imp ratul Ramului. cu cateva sute ae ani peste
mie trecute. s sparie ganaul. A l sa iar si nescris. cu mare ocar
infunaat neamul acesta ae o seam ae scriitori. ieste inimii aurere.
Biruit-au ganaul s m apucu ae aceast trua . s scot lumii la veae-
re felul neamului. ain ce izvor si semin ie suntu l cuitorii rii noastre.
Deci se constientiza Iaptul c provinciile-s mai multe. dar ara e
una singur !
Stolnicul Constantin Cantacuzino. în a sa Istorie a rii
Romanesti. preciza: Ins rumanii in eleg nu numai cestia ae aici. ce si
aen Araeal. carii inc si mai numerosi sunt. si molaovenii. si to i ca i
si intr-alt parte s afl si au aceast limb . m car fie si ceva si mai
osebit in niste cuvinte aen amestecarea altor limbi cum s-au zis mai
sus. iar tot unii sunt. Ce aar pe acestia. cum zic. tot romanii ii ine.
c to i acestia aintr-o fantan au izvorat si cur .
Cu cât îndrept ire scria genialul Mihai Eminescu. ca o
concluzie la asemenea m rturisiri: .S mân a din care a r s rit acest
43
popor e nobil si poporul nu va pieri decât atunci când românii vor
uita noble ea semin iei lor¨.
Ideea originii romane a neamului. a originii latine a limbii si a
continuit ii românilor în spa iul vechii Dacii o întâlnim în ample
lucr ri docte ale coriIeilor Scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe
Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu.
Constin a aceasta vie. dinamic . o întâlnim în lucrarea croni-
carului c lug r. originar din Jina Sibiului. Naum Protosinghelul
Râmniceanu. oper intitulat Despre originea Romanilor sau în
Epifonematele scrise în 1807. (Ce sunt epifonematele. ne l mureste
autorul: .aclama ii¨. .discursuri sau tratate adresate Patriei si patrio-
ilor spre a-i destepta si îndemna la patriotism si datoriile c tre Patrie¨.
De remarcat c . înc de pe acum. se aIirm Ioarte r spicat
originea noastr daco-roman . dacismul constituind o coordonat
marcant a literaturii române de la B.P. Hasdeu si Eminescu la Lucian
Blaga. Dan Botta si al ii. Apoi. este important de observat c la Naum
Râmniceanu apare Ioarte limpede ideea de patrie si patriotism. care
vor constitui un izvor nesecat de inspira ie pentru literatura român
din secolele XIX si XX. .R d cina Românilor este Roma. dar altuit
cu Dacii - aIirma îndr zne Naum Râmniceanu. Foarte bravi erau
Dacii în rezbelul cu Romanii. dar s-au învins de armele cezarului
Traian. Dacii romanizeaz . romanii dacizeaz . Dac ne vei numi pe
noi romani ai m rturie limba: iar dac ne vei zice Daci. si sângele si
limba în parte¨.
11. F r a da un tribut exagerat vechiului principiu pedagogic
repetitio est mater stuaiorum. insist asupra Iaptului c poporul român
Iormat. cum s-a v zut. în stânga si în dreapta Dun rii si asezat în
nord-estul Peninsulei Balcanice. ca descendent al str vechilor popula ii
geto-dacice si al întregii romanit i orientale s-a impus de-a lungul
evolu iei sale istorice ca un popor cu o Iizionomie moral distinct . expri-
mat într-o cultur original . bogat si divers . deschis altor culturi.
Varietatea relieIului. bog ia si diversitatea resurselor subso-
lului. vasta re ea de drumuri naturale au înlesnit tuturor românilor.
leg turi neîntrerupte. Înc din cele mai vechi timpuri. pe aceast arie
geograIic . având în centrul s u Podisul Transilvaniei. a evoluat o
civiliza ie omogen . capabil s asimileze succesivele inIluen e sci-
tice. celtice sau grecesti. iar mai târziu. între secolele IV-VII. pe cele
ale popula iilor migratoare.
La începutul secolului al II-lea. dup o îndelungat si eroic
rezisten a locuitorilor s i. teritoriul Daciei devine provincie roman .
bastion înaintat al Imperiului împotriva atacurilor lumii barbare (go i.
44
pecenegi. cumani. t tari. vandali. gepizi. avari. slavi. bulgari. unguri)
si un imens rezervor de bog ii naturale. Iiind supus unei coloniz ri
intense si sistematice realizate cu elemente aduse ex toto orbe imperio.
Rolul deosebit al provinciei Dacia. colonizarea ei intens . con-
vie uirea lumii dace cu elemente romane sau romanizate. timp de peste
un secol si ium tate. au dus la romanizarea popula iei dacice. la impu-
nerea limbii latine. În anul 271. sub conducerea împ ratului Aurelian,
Imperiul îsi retrage grani a o dat cu legiunile la sud de Dun re. dar
procesul de romanizare continu în masele popula iei stabile pe
teritoriul Iostei Dacii. stimulat si de multiplele rela ii pe care veci-
n tatea imediat a puternicului Imperiu le presupunea. În secolele care
au urmat. latina popular . daco-moesic . evolueaz treptat. p strân-
du-si îns . structura gramatical si vocabularul de baz si ia (începând
din secolul al VII-lea) aspectul limbii române. desp r indu-se apoi în
dialecte: dialectul dacoromân în nordul Dun rii si dialectele aromân.
meglenoromân si istroromân în sudul marelui Iluviu. Ulterior. evo-
lu ia dialectului dacoromân a dus la transIormarea sa în limb litera-
r si na ional limba român . În procesul devenirii sale istorice.
limba român . .prima si cea mai de seam crea ie cultural a
poporului român¨
2
. a p strat. în Iondul principal lexical si în struc-
tura sa gramatical . vechile tipare latine. Spre deosebire de alte limbi
romanice. limba român cunoaste numai variet i regionale si nu
dialecte deosebite mult între ele. ceea ce a permis poporului român.
înc din cele mai vechi timpuri. s aib constiin a unit ii sale si s
dezvolte o cultur comun oricât de diIeren iate ar Ii Iost. de-a
lungul veacurilor. condi iile sociale speciIice ale diIeritelor provincii
istorice. Dac puteri str ine i-au I râmi at arbitrar si samavolnic ara.
prin suIletul acestui neam nimeni n-a putut trage grani desp r itoare.
El a gândit. a sim it si a vorbit la Iel. O carte tip rit la Brasov. Or stie.
B lgrad. Iasi sau Bucuresti a circulat în toate provinciile românesti. ca
si crea ia popular .
Primele Iorme de via Ieudal apar sub auspiciile Imperiului
Bizantin. care stabileste multiple rela ii cu popula ia crestin nord-
dun rean . Constiin a unit ii si a latinit ii (atestat în primul rând
prin numele român pe care românii însisi si l-au dat întotdeauna
prezent în m rturiile cronicarilor umanisti ai epocii Flavio Biondo
sau Ennea Silvio Piccolomini atestat . în Iine. prin numele primului
stat Ieudal în nordul Dun rii ara Româneasc ) constituie una dintre

2
Tudor Vianu. Originalitatea contribu iei culturale a romanilor. în
Stuaii ae literatur roman . Bucuresti. p. 561.
45
coordonatele esen iale ale Iiin ei poporului român. relieIat de to i
marii nostri cronicari si scriitori de mai târziu.
SIârsitul secolului al XIII-lea si începutul secolului al XIV-lea
aduc cu ele sl birea inIluen ei si domina iei str ine pe teritoriul
românilor. De-a lungul Carpa ilor apar Iorma iunile statale românesti
din care se vor naste în perioada imediat urm toare ara Româneasc
(1330) si Moldova (1359) ca state independente. În Transilvania,
Iorma iunile prestatale românesti ap ruser înc din secolul al X-lea.
Lipsit de via a urban . structura social a popula iei românesti
avea drept caracteristic principal obstea teritorial s teasc . În
consecin . permanentizarea obstilor r nesti. prelungindu-se pe tot
parcursul Evului Mediu românesc. a I cut ca. în chip organic. cultura
popular s -si iradieze inIluen a de-a lungul întregii noastre istorii.
Lupta pentru ap rarea p mântului str vechi. a limbii str mosilor în
Ia a loviturilor violente ale migratorilor d duse nastere la o solidaritate
de ac iune. ce-si g sea o realizare Iericit . statul. ap rut ini ial ca
urmare a diIeren ierii sociale a obstei. La ad postul statelor Ieudale.
cultura material si spiritual româneasc . cu toate inIluen ele externe
puternice. îsi va contura din ce în ce mai clar personalitatea.
12. Coordonatele culturale de sorginte folcloric sunt reIlec-
tate de limba român . Aceasta. exprimând cum am v zut gândirea
poporului român. devine un puternic Iactor de cultur . Traversând
momente diIicile ale istoriei. adeseori potrivnice unei înIloriri
multilaterale a crea iei culte. vreme de multe veacuri poporul român
si-a maniIestat valorile spirituale aproape exclusiv pe calea crea iei
populare: poezie. cântec. dans. ol rit. unelte de munc . arhitectur
r neasc etc.. pe scurt. acel tezaur de Irumuse i ale Iolclorului
românesc. care uimeste si azi prin originalitatea sa. prin bog ia de
idei si Iarmecul expresiei. prin inepuizabilele sale sugestii creatoare.
Dac despre o literatur scris în limba român se poate vorbi numai
începând cu secolul al XVI-lea. literatura oral s-a dezvoltat. îns . cu
veacuri înainte. constituindu-se într-un bogat tezaur de crea ii. p strate
si transmise din genera ie în genera ie. Cea mai veche m rturie asupra
Iolclorului românesc. p strat în /HJHQGD 0DLRU 6DQFWL *HUDUGL
dateaz înc din secolul al XI-lea. Capodopere epice în versuri ca
0LRUL D balada 0 Q VWLULL $UJHúXOXL. doinele si basmele populare
române comunic peste veacuri puritatea vizionar si vechimea acestei
tradi ii spirituale.
13. Limba slavon (denumit si paleoslava sau slava veche) s-a
impus ca limb scris . în a doua ium tate a secolului al IX-lea. prin
46
eIorturile marilor c rturari slavi. originari din Salonic: Chiril si
Metodie, precum si ale ucenicilor acestora. Aceast limb scris .
bazat pe limba popula iei slave din r s ritul Peninsulei Balcanice. a
c p tat o larg r spândire ca instrument de cultur . începând cu anul
863, în Marea Moravie. apoi în rile slave sudice si r s ritene. unde a
suIerit anumite inIluen e locale. care au dus la constituirea asa-
numitelor variante sau redac ii slavone.
.Slavona româneasc ¨ a Iost Iolosit ca limb scris în rile
Române. începând din secolul al XII-lea, mai întâi ca instrument al
cultului ortodox slavona Iiind socotit . al turi de ebraic . greac si
latin una din limbile sIinte. Apoi. s-a Iolosit ca limb a cancelariei si
a literaturii. Slavona avea situa ia latinei din Europa apusean si
central . Dup o Iolosire aproape exclusiv . pân în secolul al XVI-lea.
aceast limb de cultur . din ce în ce mai pu in în eleas . cedeaz trep-
tat locul limbii române. ca limb na ional . În secolele al XV-lea si al
XVI-lea. perioada maximei dezvolt ri a culturii românesti în limba
slavon . s-au copiat un mare num r de manuscrise. s-au scris mii de
acte de cancelarie. sute de inscrip ii si s-au redactat primele opere
originale românesti în limba slavon . Erau proIund românesti în haina
lor str in Letopise ul ae cana s-a inceput ara Molaovei si variantele
lui. Inv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Teoaosie. Cronicile
lui Macarie, Eftimie, Azarie si altele.
În vreme ce se eIectuau primele traduceri din limba slavon în
graiul 0LRUL HLrespectiv în secolele al XVI-lea si al XVII-lea. aceast
limb a exercitat o anume înrâurire asupra vocabularului românesc
pân ast zi. De altIel. românii au utilizat pentru scrierea textelor în
limba na ional . în cea mai mare parte. alIabetul chirilic. pân în 1860.
când în urma unei perioade de tranzi ie s-a trecut la alIabetul latin.
În acelasi timp. limba slavon veche scris . ap rut pe baza graiurilor
bulgaro-macedonene. înrudite direct cu cele ale slavilor asimila i în
Dacia de popula ia româneasc . ne oIer o baz sigur pentru studie-
rea inIluen ei vechii sud-slave asupra limbii române.
În secolul al XVI-lea începe eliberarea de slavon si apar pri-
mele texte laice si religioase în român .
Deci. în secolul al XVII-lea. limba slavon era pentru poporul
nostru ceea ce Iusese pentru popoarele din Occident limba latin . la
începutul Evului Mediu.
La curtea lui SteIan cel Mare istoriograIia a început în slavon si
tot în aceast limb s-au scris Inv turile lui Neagoe Basarab c tre
fiul s u Teoaosie.
47
Limba aceasta. str in si neromanic . era neîn eleas de oamenii
simpli. iletra i. care nu pricepeau nici SIânta Liturghie rostit în slavon .
Dar uneori. Iiindc lipsea pe alocuri si diacul. cunosc tor de sla-
von . învoielile dintre p r i la vânz ri. cump r ri. daniile. schimb rile
de propriet i. toate acestea se consemnau în român .
14. Primul text în limba român care s-a p strat este Scrisoa-
rea lui Neacsu ain Campulung (1521).Nu se stie când s-a Iixat prima
oar în scris limba na ional .
Prima dat cunoscut este 1521. Atunci s-a scris Scrisoarea
boierului Neacsu din Campulung Muscel c tre .iupan Han s Benkner¨
din Brasov. con inând stiri despre preg tirile turcilor de a invada
Ardealul si Brasovul. Formele ini iale si Iinale ale scrisorii sunt ste-
reotipe. si în slavon .
.În eleptului si de neam si cinstitului si de Dumnezeu d ruitului iupan
Han s Benkner din Brasov mult s n tate de la Neacsu din Dl gopole¨
(numele slavonesc al Câmpulungului). La Iel si încheierea e stereotip .
În interiorul scrisorii. pentru leg turile sintactice s-au mai p strat
coniunc ia (I pak) ÷ si iar si sau prepozi ia (za ÷ despre).
.I pak dau de stire Domniei tale za lucrul turcilor cum amu auzit eu¨.
Miezul scrisorii. con inutul ei. e în român : .I pak s stii cumu
se-au prinsu neste mesteri den arigrad cum voiu trece acele cor bii la
locul cela strimtul ce stii si Domnia Ta. I pak spun Domniei tale de lucrul
lu Mahomet beg. pre io (ubi. unde) i va Ii voia pren eara Rumâneasc .
iar elu s treac . I pak s stii domnia ta c are Iric mare si B s rab
de acel lotru de Mohamet beg. mai vârtos de domniile voastre... si
aceste cuvinte s ii domnia ta la tine s nu stie umini mul i¨.
Scrisoarea respect . cum spuneam. Iormele introductive si cele
Iinale. de asemenea si schema compozi ional : invoca ia sub semnul
crucii de la început prin care se cerea aiutorul lui Dumnezeu. sub-
scrip ia. numele expeditorului si localitatea.
Desigur. limba si stilul scrisorii arat c s-a scris în limba româ-
n mult mai devreme. dar numai acest text ni s-a p strat. Se vorbeste
de un salvconduct dat în 1484 de sultanul Baiazid unor negustori
poloni .idiomate valachico scriptus¨ si de iur mântul omagial al lui
SteIan cel Mare c tre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. p strat
cu aceast not : .haec inscriptio ex valachico in latinum verso est¨
(÷ Aceast scrisoare a Iost tradus din român în latin ). Dar textele
redactate în român nu s-au p strat.
Scrisoarea nu e datat de autor. Data de 1521 s-a stabilit dup
reIeririle la diversele nume proprii si la expedi ia turcilor prin Por ile
de Fier. Data expedierii ar Ii 29-30 iunie 1521.
48
15. Cele dintâi texte românesti de literatur apar în Maramures.
dar originalele nu s-au p strat. ci numai copiile lor. E vorba de: Psal-
tirea Scheian . Psaltirea Jorone ean . Psaltirea Hurmuzachi. Coai-
cele Jorone ean. adic de textele rotacizante a c ror caracteristic
Ionetic se exprima prin trecerea lui n intervocalic la r, in cuvintele
ae origine latin . De ele s-a Iolosit diaconul Coresi pentru tip riturile
sale de la Brasov ap rute în perioada 1559-1581.
Documentele în limba român p trund în Muntenia în timpul lui
Mihai Viteazul si în Moldova pe vremea lui Petru Schiopul.
16. O tr s tur a literaturii noastre. a culturii românesti scrise
const în Iaptul c se aIirm . din motive istorice neprielnice. mai
târziu decât aceea a popoarelor apusene. desi ele primesc crestinismul
cu câteva secole mai târziu decât noi. Iat . primul cod de legi anglo-
saxon dateaz de la 602-604; e vorba de Legiuirea lui Ethelbert.
Din 14 februarie 842 dateaz cele mai vechi monumente scrise
în limba german si Irancez : Jur mintele ae la Strasbourg ale lui
Carol cel Plesuv (in vechea german ) si Luaovic Germanicul (in
vechea francez ). Documentele care s-au p strat în Apus sunt scrise
cu cinci-sase secole mai devreme decât la noi. Asta datorit altor
condi ii istorice. mult mai prielnice acolo. Noi a trebuit s st vilim
n v lirile barbare. ap rând în Ielul acesta Apusul.
Unii cosmopoli i batiocoresc azi aceast idee. dar ea e sus inut
de realitatea Iaptelor si de to i istoricii cinsti i.
Nu numai scrisul. ci si curentele literare. pân la simbolism. apar
mai târziu decât în Apusul Europei.
În secolul al IX-lea apare Cronica anglo-saxon prima lucrare
în proz anglo-saxon . Tot din secolul al IX-lea dateaz cel mai vechi
text literar redactat în limba Irancez popular (vulgar ). poemul:
Cantilena Sfantului Eulalie. iar la germani poemul eroic: Cantecul lui
Hilaebrana.
În vremea asta. în Moravia. Ira ii c lug ri Chiril si Metodiu de
abia inventaser alIabetul cirilic sau chirilic. cu aiutorul c ruia s-a
scris la noi mai multe secole în limba slavon si român . În secolul al
XI-lea spaniolii au creat Poema ae Mio Cia. care elogiaz tipul
cavalerului ideal din perioada Inconquistei.
Celei mai vechi scrieri românesti. în alIabet chirilic Iireste
care ni s-a p strat. i-au urmat Evanghelia si Apostolul din 1532,
Catehismul luteran din 1544 (care s-a pierdut). Evangheliarul slavo-
roman (din Petersburg) tip rit la Sibiu aproximativ în 1551-1553.
În ciuda acestor date. dup p rerea lui Lambrior. A.D. Xenopol.
Al. Rosetti s.a.. românii .au scris româneste întotdeauna. sporadic si
pentru nevoi particulare¨: e vorba. desigur. de .acte private¨.
49
Interpretând ast zi teoriile lui Ion Bogdan. P.P. Panaitescu.
P. Cancel. lingvistul Ion Ghe ie scrie: .limba român a Iost Iolosit în
scris. cu o relativ constan . într-o epoc posterioar primei ium t i
a secolului al XIII-lea¨. deci dup 1250 si mult înainte de Scrisoarea
lui Neacsude la 1521.
Pe la 1560-1570 s-a tip rit în Transilvania o Carte ae cantece în
limba român . cu litere latine si cu ortograIie maghiar . Traducerea
din limba maghiar a I cut-o un român din Hunedoara sau din Banat.
Textul m rturiseste originile îndep rtate (sec. XVI) ale
etimologismului românesc.
17. În leg tur cu originile scrisului literar românesc. determi-
nate de curentul care a impulsionat apari ia primelor traduceri de c r i
religioase în limba român . s-au exprimat mai multe p reri:
a) I.G. Sbiera si. mai târziu. I. Iesean sus in c ele au ap rut
sub inIluen a bogomilismului:
b) Nicolae Iorga, în 1904. Sextil Puscariu, N. Dr ganu,
I.A. Candrea, Al. Procopovici si Ion Bianu indic KXVLWLVPXO:
c) Nicolae Iorga. în 1902. Ovid Densusianu, Ion B lan,
Al. Rosetti indic protestantismul (luteranismul. calvinismul),
d) G. Moldovan, Ilie B rbulescu socot c hot râtor a Iost
catolicismul;
e) A.D. Xenopol, Ion Bianu, Gheorghe Ghib nescu, M. Sesan,
Stefan Ciobanu, P.P. Panaitescu pun accentul pe curentul na ional.
deci pe un factor intern.
I) Noi credem. al turi de P. Palade (1915) si Pandele Olteanu
(1964). c e vorba de un curent na ional coniugat cu Iactori externi:
bogomilism. catolicism. protestantism. luteranism. calvinism. husi-
tism. de dorin a cur ii de la Viena si a groIilor unguri. de a-i dezna io-
naliza pe români prin îndep rtarea lor de ortodoxie.
Prin Iactorul intern. în acest caz. în elegem nevoia românilor.
nestiutori de slavon . de a asculta Liturghia în limba lor. O m rtu-
riseste Coresi. citându-l pe Apostolul Pavel.
Datarea si localizarea textelor rotacizante din Maramures. cele
mai vechi texte românesti. respectiv: Coaicele vorone ean. Psaltirea
vorone ean . Psaltirea Scheian . Psaltirea Hurmuzachi s-a I cut cu
aiutorul Iiligranelor (simbolul-marc imprimat pe hârtie este un porc
mistre ). al criptogramelor (ciIrele ascunse în interiorul textului) si al
caracteristicilor Ionetice. morIologice. sintactice si lexicale ale limbii.
18. Traducerea c r ilor sfinte: momente si monumente în
procesul de formare a limbii române literare. Pentru tip riturile de
la Brasov. între 1559-1581. diaconul Coresi a Iolosit textele rotaci-
50
zante. De aceea Boris Cazacu scria: .Constat m. în leg tura cu limba
textelor lui Coresi. receptarea unor Ienomene lingvistice din nordul
Ardealului si elaborarea. pe baza graiului din sud-estul Ardealului si
din ara Româneasc . a unei Iorme de exprimare. care gra ie tiparului
se bucur de o larg r spândire în toate inuturile românesti¨. Iat de
ce Ion Coteanu aIirma c : .manuscrisele maramuresene au intrat cu
particularit ile lor în tipograIia lui Coresi si au iesit cu înI isare
munteneasc ¨. Etapele urm toare ale limbii române literare trec prin
Palia ae la Or stie (1582). Noul Testament ae la B lgraa (1648).
Cazania lui Jarlaam. Psaltirea in versuri a lui Dosoftei (1673). Biblia
ae la Bucuresti (1688) si Biblialui Samuil Micuae la Blai (1795).
19. Tiparul la noi. Primele tip rituri pe teritoriul românesc le-a
realizat în limba slavon ieromonahul tipograI Macarie, adus din
Cetinie la Târgoviste de domnul Radu cel Mare. La Târgoviste tip -
reste în mediobulgar : Liturghier (1508), Octoih (1510), Evangheliar
(1512). În con inutul cursului se vor Iace reIeriri pe larg la ele. iar
Prologurile si Epilogurile vor Ii analizate la seminar.
În 1544. apare la Sibiu prima tip ritur în limba român tra-
ducerea unui Catehism luteran.
Tiparul românesc cunoaste repede o epoc de înIlorire. Tip ri-
turile ap rute pe la miilocul secolului al XVI-lea. datorit diaconului
Coresi si ucenicilor s i. cap t o larg arie de circula ie si pun. astIel.
bazele limbii romane literare. Totusi. în cursul secolelor XIV-XVIII.
când în apusul Europei. sub impulsul Renasterii. înIloreau multilateral
artele. stiin ele si literatura. dezvoltarea culturii românesti întâmpin
diIicult i dramatice. Când un CristoIor Columb descoperea o lume
nou . când literaturile spaniol . italian . englez cunosteau .secolele
de aur¨ ale evolu iei lor. str mosii românilor de azi erau sili i s
înIrunte expansiunea si rapacitatea unor imperii ostile. pentru a putea
ap ra si ocroti un splendid început de cultur renascentist . despre
care ne vorbesc. deopotriv . Irescele de la Vorone . arhitectura m n s-
tirii de la Curtea de Arges. Inv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul
s u Teoaosie (un .Il Principe¨ românesc). poema Jia a lumii a croni-
carului moldovean Miron Costin (1633-1691). crea ia literar-istoric
si IilosoIic a marelui înv at Dimitrie Cantemir (1673-1723). cel
mai de seam gânditor si om de stiin din cultura româneasc veche.
membru al Academiei din Berlin. pre uit în mod deosebit de Voltaire.
de Bielinski si de multe capete încoronate.
Dar. acele .cumplite vremi¨ nu erau potrivite pentru scrierea si
citirea de c r i. pentru în l area de monumente si d ltuirea de statui.
51

&õ5 ,/(3238/$5(§1/,0%$520›1õ
75$'8&(5,ë,35(/8&5õ5,





1. Cititorul a re inut, desigur, din paginile precedente gradul de
dezvoltare a literaturii religioase din veacurile al XVI-lea, al XVII-lea
si al XVIII-lea: se cade re inut, de asemenea (pentru a avea o imagine
unitar , logic asupra evolu iei literaturii române), c , ceea ce s-ar
putea numi, aristocra ia clerical a dat remarcabili cronicari în limba
slavon : Macarie, Eftimie si Azarie, care au relatat istoria Moldovei
pân la Petru Schiopul, adic pân la 1574. Dup aceast perioad îsi
Iace apari ia primul mare cronicar de limb român , Grigore Ureche,
urmat de Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, Dimitrie
Cantemir, în Moldova, de Radu Popescu, Constantin Cantacuzino,
în Muntenia. To i acesti cronicari vor povesti despre luptele românilor
cu dusmanii rii, creând, unii dintre ei, opere de valoare excep ional
din punct de vedere istoric, lingvistic, etnograIic, Iolcloric si chiar
beletristic.
Iiteratura român veche s-a dezvoltat pe patru coordonate prin-
cipale: literatura religioas , literatura istoric , literatura juridic
si literatura popular scris cuprinzând si legenae hagiografice si
c r ile populare, traduse ori prelucrate, care au reprezentat literatura
imaginativ , prilei de recreere a c rturarilor si, prin ei, a poporului de
rând. Iiteratura apocriI si popular a Iost cum Irumos si exact s-a
zis metaIoric cheia suIletului românului de odinioar spre por ile
Ieerice ale Orientului si spre lumina miraculosului crestin. Textele
populare sunt pentru noi pre ioase documente culturale, gra ie c rora
putem în elege si reconstitui mentalitatea genera iilor precedente. Ia
începutul secolului al XIX-lea c r ile populare au început s Iie
înlocuite în bibliotecile urbane cu literatura aproape exclusiv cult , dar
ele înc mai existau la începutul secolului al XX-lea în mediul rural,
asa cum vom ar ta, prezentând, credem, noi contribu ii la studierea
romanului Alexanaria. AproIundarea acestei ramuri a literaturii române
vechi lumineaz via a spiritual a poporului în vremea recept rii ei,
astIel încât studiul Iolclorului nu se poate disocia de cel al literaturii
52
populare scrise. C r ile populare au Iost studiate de Bogdan Petriceicu
Hasdeu, de Moses Gaster, Nicolae Iorga, Nicolae Dr ganu, Nicolae
Cartoian, Dan Simonescu, I.C.Chi imia, Dan Horia Mazilu s.a.
2. Literatura apocrif si popular slav în rile Române.
P trunderea si r spândirea literaturii slave în rile Române a Iost
usurat de introducerea limbii slavone în Biseric si în cancelariile
domnesti ale Principatelor Române. Iegendele religioase apocriIe si
povestile distractive, traduse de preo i si c lug ri cunosc tori ai limbii
slavone, se g seau în bibliotecile de manuscrise slavone ale m n sti-
rilor. R d cinile acestei literaturi trebuie c utate la vecinii nostri slavii
sud-dun reni, bulgari si sârbi. Dup crestinare, clericii responsabili cu
transplantarea culturii eleno-bizantine au ales, în aIar de literatura
religioas , operele ce se potriveau cu mentalitatea, cu spiritul mistic si
naiv al poporului. Asa au p truns în vechea literatur bulgar legende
religioase apocriIe privitoare la Vechiul Testament: despre Adam si
Eva, despre arborele din care s-a I cut crucea Mântuitorului, despre
marii patriarhi ai Bibliei. Un alt ciclu de legende se desprinde din
Noul Testament, povestind episoade ce nu se g sesc în Evangheliile
canonice: Protoevanghelia lui Iacob. Evanghelia lui Toma (care na-
reaz copil ria lui Iisus într-un cadru s tesc idilic si minunile s vârsite
de El în iocurile cu copiii de aceeasi vârst ): Evanghelia lui Nicoaim
(care înI isaz chinurile Mântuitorului si moartea Sa ce a inIluen at în
Occident legenda SIântului Graal). Ciclul legendelor religioase apo-
criIe se încheie cu o serie de viziuni apocaliptice despre sIârsitul
lumii. De asemenea, s-au tradus veritabile romane populare: Jia a si
pilaele lui Esop. Jarlaam si Ioasaf. colec ia de Iabule indiene Stefanit
si Ihnifat. scoas din Panciatantra.
Ia sIârsitul secolului al XII-lea, la Muntele Athos, convie uirea
c lug rilor de na ionalit i diIerite a usurat schimburile de idei si de
texte. Iiteratura sârb se îmbog este cu traduceri noi, hronograIe,
scrieri ascetice, legende hagiograIice, Ilorilegii (Fiore ai virtu)
prelucr ri în proz ale vestitelor .romans courtois¨, care pream reau
idealul cavalerismului. Prin leg turile cu Vene ia intr în circuitul
literaturii populare si Romanul lui Alexanaru cel Mare, o legend a
Troiei (rumana troiski), sau celebrele romane din ciclul breton
Tristan si Lancelot. O dat cu invazia turcilor, c lug rii slavi sud-
dun reni, care Iugeau din calea cotropitorilor, au adus, pe lâng
obiectele de cult si numeroase manuscrise ale c r ilor populare. Aceste
legende apocriIe si povestiri populare au Iost copiate si trecute de la
preot la preot, r spândindu-se pretutindeni. În biblioteca m n stirii
53
Neam s-a g sit cea mai veche versiune a romanului Jarlaam si Ioasaf,
datând de la începutul secolului al XIV-lea, iar în 1502 s-a copiat din
porunca mitropolitului Grigore o versiune a Alexanariei sârbesti.
3. Cele mai vechi manuscrise românesti de legende apocriIe si
c r i populare. Dup traducerea în limba român a cuvântului sIânt
(Psaltirea Scheian . Coaicele Jorone ean. Psaltirea Jorone ean ),
câ iva preo i, preocupa i de satisIacerea nevoilor spirituale ale popo-
rului, au tradus dup textele slave legendele biblice apocriIe si legen-
dele apocaliptice, care dezv luie taina .vie ii de apoi¨. Al ii au tradus
literatura .distractiv ¨, c r i astrologice de prevestire, mizând pe
curiozitatea omului de a-si cunoaste viitorul: curând dup acestea, s-a
aiuns la romanul popular. Cea mai cunoscut dintre colec iile de le-
gende apocriIe, copiat de preotul Grigore din satul Mahaciu
(Ardeal) între 1580-1619, poart numele de Coaex Sturazanus, dup
numele boierului Dimitrie Sturdza, cel ce a donat-o lui B.P. Hasdeu.
Alt culegere este cea copiat de preotul Ioan Românul: Coaex
Neagoeanus. Mai exist de asemenea o colec ie numit Teodorescu,
copiat în secolul al XVI-lea în Ardeal: alte colec ii Coaex
Martianus, copiat în secolul al XVII-lea, Coaicele ae la Kohalm (cu
varianta Cohalm), descris de slavistul Ilie B rbulescu con in un
întreg ciclu de legende hagiograIice.
Literatura popular scris cuprinde: literatura apocrif ,
literatura hagiografic , literatura didactic si romanul popular.
ClasiIic rile acestui gen de literatur , pornind chiar de la denumirea
ei, au Iost I cute de Moses Gaster si B.P. Hasdeu.
4. Literatura apocrif . Iegendele religioase, care înI iseaz
antiteza dintre chinurile îndurate de p c tosi în Iad si via a Iericit
tr it de credinciosi în gr dinile Raiului, au l sat urme adânci în
tradi iile populare. O dovad în acest sens o constituie reminiscen ele
acestor legende în colindele religioase si arta popular autohton . Mai
mul i c rturari dintre cei dintâi Hasdeu si Gaster au pus în leg tur
literatura apocriI cu o miscare eretic ap rut în inuturile Bulgariei
de ast zi si în Imperiul Bizantin în secolul al X-lea: bogomilismul.
Al turi de asemenea scrieri, p trunde pe teritoriul românesc si o
literatur de traduceri din limbile slave (paleobulgar , sârb si rus ) si
din greaca medie: e vorba de c r i destinate cultului religios, de c r i
beletristice cu con inut Iantastic, eroic si moral-educativ.
5. Literatura popular scris a Iost studiat mai întâi de
Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) în volumul II al celebrei sale
lucr ri Cuvente aen b trani (1880) si de Moses Gaster în cartea
Literatura popular romaneasc (1883).
54
Hasdeu numeste produc iile la care ne reIerim .c r i popo-
rane¨, I când distinc ia între .literatura poporan oral ¨, bazat pe
spontaneitate si cea .scris ¨, îndelung elaborat .
Iat cât de sugestiv Iace Hasdeu aceast distinc ie: .Un senti-
ment involuntar si iat o doin : o întâmplare, o catastroI si iat o
balad : un Ienomen, o credin , un ioc de cuvinte si iat o legend ,
un basm: o p eal si iat un proverb: o asocia iune de idei, o ana-
logie neasteptat si iat o ghicitoare¨. În schimb, cartea poporan i
se pare lui Hasdeu mai elaborat . De aici, el trage concluzia c în
literatura oral predomin elementul liric, pe când în cea scris
elementul didactic.
De remarcat c B.P. Hasdeu circumscrie studiul s u la un
manuscris con inând diIerite c r i populare din secolul al XVI-lea: în
iurul lui grupeaz un num r de articole speciale de interes deosebit.
Fa de genialul Hasdeu, eminentul Iilolog si Iolclorist Moses
Gaster
1
(1856-1939) cuprinde întregul domeniu al literaturii populare
scrise si subliniaz leg tura dintre aceasta si cea oral . El structureaz
c r ile populare în trei grupe:
a) literatura estetic sau romantic , consacrat povestirilor
despre Ieluri i eroi populari:
b) literatur religioas , care cuprinde lucr rile axate pe o idee
religioas : aici el introduce c r ile de prevestire si noroc:
c) literatura etic , în care se reIlect concep ia poporului despre
bine si r u.
Istoricii literari de mai târziu au p strat aceast împ r ire cu
unele modiIic ri si nuan ri. Prima categorie a primit denumirea de
eroic si a propus o grup distinct a c r ilor de prevestire si noroc.
AstIel, în categoria literaturii eroice intr : Alexanaria, Jarlaam
si Ioasaf. Svnaipa. Bertholao. Arghir si Anaaan. Genoveva. Ilioaor.
Filerot si Antuza. Dracul si Femeia. Tilu Buch Oglina . Nastratin
Hogea.

1
Moses Gaster s-a n scut la Bucuresti în 1856 unde urmeaz cursurile
secundare. Cele superioare le Iace la Universitatea din Halle (Germania),
unde-si trece doctoratul cu teza Die gutturale tenuis în 1877. Apoi a Iost
lector la Universitatea din Bucuresti. A Iost bun prieten cu Eminescu si
membru de onoare al Academiei Române. Din 1895 s-a stabilit în Anglia,
unde a Iost proIesor la OxIord: acolo a predat limba si literatura român , al
c ror eminent cercet tor a Iost. A murit în 1939. A l sat lucr ri de reIerin :
Literatura popular roman . Apocrifele în literatura roman . Crestoma ie
roman . A tradus în englez basme si legende românesti.
55
Despre cea mai r spândit si mai apreciat dintre ele Alexanaria,
vom vorbi pu in mai încolo, cu dorin a de a completa si dezvolta cer-
cet rile de pân acum.
6. În romanul Jarlaam si Ioasaf± atribuit lui Ioan din Damasc,
care l-a scris în limba sirian , în secolul V se celebreaz triumIul
crestinismului asupra p gânit ii. Din sirian a Iost tradus în greac si
în slavon . AstIel a aiuns si la noi, unde l-a t lm cit înv atul
Udriste N sturel cumnatul lui Matei Basarab în anul 1648.
Cum se demonstreaz biruin a crestinismului? Printr-un demers
epic Ioarte conving tor si simplu.
Avenir, împ ratul Indiei, are un copil, IoasaI. Ia nastere, vracii
îi prevestesc c Iiul s u se va crestina. Pentru a evita acest lucru,
împ ratul îl creste în total izolare, în pustie. O voce de sus îl trimite
pe c lug rul Varlaam în pustie ca s -l crestineze pe IoasaI. Ac iunea
reuseste. ÎnIuriat, împ ratul se str duieste s -l conving pe IoasaI s -si
abandoneze credin a si trimite doi IilosoIi, dintre care unul p gân si
altul crestin. Cel p gân trebuia s triumIe. Dar sus in torul crestinis-
mului vorbeste atât de Irumos si de conving tor, încât trece la aceast
religie si împ ratul, care-i cedeaz tronul lui IoasaI. Acesta, îns , plea-
c în pustie cu Varlaam. Crestinismul, mentalitatea crestin triumI la
cap tul acestui demers epic.
Paginile cele mai valoroase din roman le reprezint povestirile
pilduitoare, paragraIele care au avut ecou în Iolclor si în pictura reli-
gioas de la Mân stirile Neam u si Hurezu, unde se pot vedea scene
din roman si chipurile sIin ilor Varlaam si IoasaI.
De subliniat Iaptul c în multe din episoadele c r ii întâlnim
tema fortuna labilis, prezent la mul i scriitori din literatura român ,
de la Miron Costin (Jia a lumii) la poezia eminescian (Glossa, de
pild , înc rcat de un amar si proIund lirism): .Primeste-m pustie, ca
o maic pe Iiu-s u, în sânul t u cel lin si negâlcevitor, care au Iugit de
rea si am gitoare lumea aceasta¨.
Viziunea aceasta, discret ecleziastic , despre lume ca desert ciune
si am gire a îndemnat pe un anonim de talent s-o t lm ceasc în versuri:
Primeste-m pustie
Intru a ta pusnicie '
Primeste-m si pe mine
Ca maica pruncul la sine
In liniste si t cere
S-am pu in mangaiere.
Primeste-m si pe mine
56
Carele-am fugit ae lume
C e rea si-nsel toare
Si foarte am gitoare.
Completate si sleIuite de la om la om, versurile acestea au deve-
nit o colind , culeas de Anton Pann si publicat în Cantece ae stea.
7. Istoria Syndipii Filosoful, si ea de origine oriental , a aiuns
la noi prin intermediul grecilor, pe la sIârsitul veacului al XVIII-lea.
Manuscrisul cel mai vechi dateaz de la 1779 si e primul text tip rit,
la Sibiu, pe la 1802. Si aceast carte e tot un roman popular, construit
pe o structur de parabol pilduitoare.
FilosoIul Syndipa se leag în Ia a împ ratului s -i transmit
unicului Iecior, în sase luni, toate înv mintele. Ia terminarea
studiilor îl trimite pe elev la tat l s u împ ratul, cu recomandarea s
nu scoat o vorb sapte zile. Împ ratul pune pe cea mai viclean
Iemeie, din cele sapte neveste, s -l determine s vorbeasc . Ea îi
propune s -l omoare pe împ rat si s-o ia el de so ie.
B iatul îi d s în eleag c -i va r spunde peste sapte zile.
Furioas , vicleana Iemeie simuleaz o agresiune împotriva ei: se zgâ-
rie pe Ia si-si rupe hainele, acuzându-l pe b iat de inten ii criminale.
Împ ratul îl condamn la moarte. Dar demersul narativ ia o întors tur
interesant , speciIic nara iunilor orientale. Intervin cei sapte sIetnici
ai împ ratului, spunând Iiecare, zilnic, o pild la care r spunde Iemeia.
Întârzierea, cu aiutorul povestirii, e salutar , dar e si o tactic narativ
captivant , ca si în 1001 ae nop i.
Trec astIel sapte zile. Abia atunci tân rul va vorbi, iar so ia
împ ratului cea viclean va Ii demascat si pedepsit .
8. Foarte cunoscut e Halima sau O mie si una de nop i, o
colec ie de povestiri de origine arab , dar îmbog it de vreme cu noi
si noi nara iuni.
Ia noi, cartea aceasta a p truns pe dou c i: una greceasc ,
alc tuit din dou colec iuni arabe, traduse de Ion Gherasim
Gorjan în 1835-1838 si alta prin intermediul traducerii germane a
orientalistului francez Antoine Galland
2
, din 1704, prelucrat de
Ion Barac în anii 1830-1839.

2
Antoine Galland (1646-1715), ambasador al Fran ei la Constan-
tinopol era bun cunosc tor al limbilor persan , arab , turc . ProIesor la
College de France, a tradus Coranul în Irancez si O mie si una ae nop i, în
12 volume (1704-1717). Tradus în german , opera aceasta i-a servit
scriitorului ardelean Ion Barac (1776-1848) s alc tuiasc edi ia româ-
neasc : O mie si una ae nop i istorii arabicesti sau Halima (1836-1838).
57
Subiectul e arhicunoscut, dar capabil s captiveze interesul la
Iiecare lectur . Un împ rat îsi ucide so iile a doua zi dup nunt . Ie
ucidea pentru c prima nevast îi Iusese inIidel . Cea din urm ,
numit Halima, îi cere împ ratului s-o lase s -i spun o poveste. Ea îi
spune nenum rate povesti pe care le începe, dar nu le termin nicio-
dat în aceeasi noapte. Asa trec 1001 de nop i, dup care împ ratul o
iart . Povestile spuse de Halima s-au r spândit si separat. Ele au gene-
rat nuvele si povestiri noi.
Arghirie si Anaaan se integreaz ciclului de povesti din +DOLPD,
dar a p truns la noi independent printr-o surs slav .
Manuscrisul cel mai vechi provine din secolul al XVII-lea si a
Iost publicat de Timotei Cipariu (1805-1887) cu titlul: Istoria lui
Arghirie: altul, de la Iinele veacului al XVIII-lea, de la 1748, intitulat:
Istoria lui Sanagria împ rat ce st panea ara Dorului si altul din
secolul al XIX-lea îl public Anton Pann sub titlul: In eleptul Arghir.
9. Bertolao e o traducere a unui text grecesc provenit din cel italian
al lui Giulio Cezare de la Croce, de pe la sIârsitul secolului al XVI-lea.
Cartea, din ciclul legendelor solomonice, cu r d cinile îndep r-
tate în Talmua, a cunoscut, sub diverse variante, o r spândire Ioarte
mare si o dezvoltare în care greu se mai descoper sâmburele ini ial.
S-a r spândit în Germania, Fran a, Anglia, Italia, Grecia si Rusia.
Bertoldo e un m sc rici la curtea unui împ rat. E un om iste , care st
de vorb cu împ ratul, r spunzând la întreb rile acestuia.
În literatura român se cunosc dou variante ale lui Bertolao:
una dezvoltat , cuprinzând întreb rile, r spunsurile si un sir de snoa-
ve, si o alta prescurtat .
Textul cel mai vechi, manuscrisul din 1779, a Iost g sit într-un
6ERUQLF si purta titlu: Inceputul vie ii si a faptelor lui Bertolao ae ce
au f cut si lucrat în via a lui.
Subiectul scrierii începe la curtea împ ratului Albon, care locuia
la Verona si care st pânea toat Italia. Aici se aIla un moiic urât, cu
minte mult , sub ire si ascu it . Urâ enia lui ne duce gândul la unele
portrete hidoase din basmele românilor. Era mic la obraz, cu Iruntea
zbârcit , cu ochi rosii ca Iocul, cu sprâncenele ca p rul de porc, cu
urechile lungi ca de m gar, cu gura mare si strâmb , cu buzele l sate
în ios ca de cal, cu barba pe sub b rbie ca de ap, cu nasul strâmb, cu
din ii aIar ca de râm tori s lbatici si când vorbea, se p rea c Iierb
câteva oale la Ioc. Avea picioarele ca un ap si tot trupul îi era Ilocos.
Prezentându-se la împ rat lui Bertoldo i se pun întreb ri, la care el
r spunde cu iste ime si în elepciune:
58
Ce lucru este mai iute?
Gândul.
Ce vin este mai bun?
Cel ce se bea în casa altuia etc. etc.
Ia diverse întreb ri, cu prileiul descrierii diverselor întâmpl ri,
Bertoldo îsi aIirm tot mai mult inteligen a debordant , iste imea si
în elepciunea, Iapt ce a avut darul s cucereasc tot mai mult interesul
cititorilor de la noi
10. *HQRYHYD GH %UDEDQW apar ine ciclului de legende despre
Iamilia lui Carol cel Mare. Ia noi lucrarea, s-a diIuzat prin traducerea
a unui text Irancez prelucrat din german la 1883 de Grigore Plesoianu.
Iegenda Genovevei ilustreaz o tem Ioarte Irecvent în
literatura medieval , aceea a inocen ei ultragiate si a miracolelor. În
Iragmentul pe care-l cit m, printr-o conIuzie, Genoveva devine
Ghenevei, numele .domnului Braban iei¨, iar Sifria. voievoaul Romei
este numit .voievod român¨, dovad clar a constiin ei poporului
român: Fata lui Ghenevei. aomnul Barban iei. era foarte aumne-
zeiasc si n a iauitoare spre Precista. Si asa cu aiutorul Sfin iei Sale.
fiina stearp . au început în pantece fecior ae b rbatul lui Sifria.
voevoaul Romei. Intru acea vreme Sifria s-au aus în oaste si au l sat
pre un sluiitoriu al s u ce-l chema Galion. om viteaz. ca s socoteasc
(s vegheze. s îngriieasc n.n.) pre aoamna sa. care aup aceia. cu
multe tocmele s-au nevoit ca s poat curvi cu aansa. aa uganau-i
vestea cum au murit Domnul ei la oaste prin c r i hiclene. Si ea
niciaecum n-au f cut acela lucru. Iar aac au venit aomnul Sifria în
oaste. Golian. sluiitorul lui au spus lui asa c în casa lui tot bine s-au
lucrat ce s-au lucrat. numai muiarea lui este întinat cu curvia. Deci
b rbatul ei maniinau-se a poruncit slugilor s o ia s o înece cu
pruncul împreun . carele zice c nu e n scut cu aansul. Iar slugile
luana-o nu o au înecat. ce o au aus într-o pustie si o au l sat acolo.
Deci umblana pe acea pustie. s-au ar tat ei Precista si o au mangaiat
pe aansa. Apoi peste sase ani. iesinau b rbatul ei la vanat si asa s-au
aflat pre aoamna sa n-au vrut aup-aceia s vie uiasc cu aansul pîn
canau nu va ziai besearec la acel loc. unae s-au ar tat ei Precista si
o au mangaiat în scarba ei. Si asa aomnul ei înaat au ziait besearc
la acel loc si o au sfin it Ghiaulf episcopul.
11. 'UDFXOúLIHPHLD e de origine indian , receptat în Italia lui
Machiavelli cu titlul Belfagor. Ia noi s-a tip rit în 1851, iar concluzia
moralizatoare a ac iunii este c .Iemeia l-a îmb trânit si pe dracul¨.
12. In Coaex Neagoeanus, dup romanul Alexanaria, se g seste
un text intitulat 'XOFHvQY WXU GLQWRDWHFDSHWHOHF U LORUOXL+ULVWRV
59
úL D VILQ LORU DSRVWROL úL D SURURFLORU úD PDL PDULORU SDWULDUúL SUH
FXYLRúL S ULQ L GLQ FDUWH FH VH FKHDP $OELQXúHSRYHVWH. Textul e o
traducere, prin intermediar sârbesc, a cunoscutei culegeri de aIorisme
Fiore ai virtu, întocmit de c lug rul benedictin Tommaso Gozodini,
în secolul al XIII-lea.
T lm cirea în româneste s-a I cut în secolul al XVII-lea din
limba greac , Iiind tip rit la 1700 în tipograIia de la Snagov, condus
de Antim Ivireanul.
Textele aIoristice ale acestei vestite lucr ri, din care Pandele
Olteanu a realizat o excelent edi ie, la cap tul unei vie i de trudnic
cercetare, au Iost culese din IilozoIii greci Platon, Socrate, Aristotel si
al ii, din scriitori latini Ovidiu, Cicero, Seneca si din scrierile Evului
Mediu, strânse de Albertano la Brescia în De arte loquenai et tacenai
(1245) si de un necunoscut înLiber consolationis et consilii.
Arhitectonica acestei lucr ri, care a pus publicul românesc într-o
rela ie intim cu diverse culturi si personalit i ilustre e armonios
structurat în 34 de capitole, con inând Iiecare o deIini ie a virtu ii si a
vie ii, Iiecare însusire Iiind pus în leg tur cu câte un animal.
Iat un exemplu dintr-un text asezat dup deIini ie: Si po i ca s
asemeni aarul în elep iei. pe furnic carea iaste nevoitoare vara.
pentru ca s afle aceea cu care tr ieste iarna. Si aaucanau-si aminte
ae vremea care au trecut. strange vara ca s aib iarna. c vara afl
orice-i trebuieste si veae înainte spre vremea cea viitoare si aespic
prin miiloc tot fealiul ae hran . pentru ca s nu se strice iarna. si
aceasta o face cu o în elep ie a sfatului celui firesc. Ia Iiecare capitol,
în continuare, dup compara ie urmeaz citarea unui sir de aIorisme,
un exemplu:
Aristotel a zis: .Noaptea s-au I cut pentru ca s socoteasc omul
ce va Iace ziua¨.
În 1620, popa Ion Românul copiaz Albinusa. În copia sa, cer-
cet torii au descoperit tema: Am rat turturic , pe care o întâlnim si
în Cazaniilelui Coresi si Varlaam si în cunoscuta poezie omonim a
lui Ien chi V c rescu. Dintr-un text din Albinusa se inspir si
Mihail Sadoveanu când scrise povestirea Ingerul Ieronim.
13. )L]LRORJXO este un manual popular de zoologie, cu povestiri
pilduitoare, cu un bogat con inut moral, copiat la noi, în 1639, de
Costea Dasc lul din Scheii Brasovului. Textul îsi avea originea
îndep rtat , în secolul al III-lea, în Egiptul elenistic. Acest text a Iost
t lm cit si adoptat sub numele de Bestiarii.
Ia noi a venit prin sârbi din literatura bizantin .
60
14. Tot din literatura bizantin , prin intermediar sârb, a aiuns la
noi literatura astrologic si de prevestiri. Sursele acestor c r i se
aIl în Egiptul antic si Asiria. În eIortul de a prevesti soarta omului,
c r ile de astrologie si de prevestiri se bazau pe credin a în inIluen a
astrelor asupra vie ii terestre, în Iunc ie de luna în care s-a n scut un
ins sau altul. AstIel s-a creat horoscopul ae nativitate fix sau, în
Iunc ie de planeta ce domin anul nasterii, horoscopul ae actualitate.
Asa au ap rut Zoaiacele si Roiaanicele.
a) Cuvântul rojdanic provine din slavonul rojditi (a se naste) si
denumeste cartea, care pretinde c poate prevesti viitorul omului dup
luna în care s-a n scut. Textul cel mai vechi cunoscut este scris de
popa Ion Românul din Sâmpetru Hunedoarei, la 1620, si are
aceleasi particularit i de limb ca si Albinusa (Fiore ai virtu) si
Alexanaria. Aceste particularit i constau în dublete Ionetice si mor-
Iologice, care scot la iveal dou structuri lingvistice. Unul carac-
terizeaz regiunea din care provenea textul (exemplu, nordul
Ardealului sau Banat), altul reprezint graiul copistului.
Iat cum sun în Roiaanicul popei Ioan Românul prevestirea
soartei celui n scut în luna Indrele (Decembrie): In luna Inarele. ae va
naste feciorul. el va fi miilociu în statu. La o zi svant va fi n scutu.
De ar înv a carte. el ar fi înv toriu tuturora, ae nu va înv a. el va
fi muncitoriu. Si ae va vrea s sluieasc . ave-va cinste mare ae boieri
si ae Domnu s u. De tan r el va fi c neatnicu, iar ae c tr
b trane e. bine va l cui. Semne va avea ae v rsatu. Boli-va ae cap si
ae toate încheieturile. Primeiaii va ave c va c aea aespre un calu.
Semnu va ave în cop . si va ave o fric rea, ci s p zeasc ae un cu it
si ae o s geat si ae o secure. Si la un riu mare. va ave fric si va
arunca orecine. P ntru muere lui. va auzi niste cuvinte rele ae va
merge nainte iuaec ei. Si va ave o grea si o fric într-o noapte ae
un neprietnicu mare, ce s roage N scutului lui Hristos. Si 12 lucrure
va sta primeiai pan la moarte. De va trece ae cie. va vie 86 ae ani.
b) *URPRYQLFXO (· slv. gromî ÷ tunet) este o carte popular de
origine egiptean si sirian , care explic preIacerile ce au loc pe
p mânt si în soarta omenirii dup zodia în care se aude tunetul. A Iost
tradus la noi, cam în acelasi timp cu Roiaanicul, dar n-avem m rturii
certe, c ci nu s-au p strat decât copii târzii. Dat Iiind mentalitatea
secolului al XVII-lea, cartea aceasta era Ioarte c utat si pre uit . De
aceea ea a Iost tradus de mai multe ori.
Un Gromovnic s-a tip rit chiar în primul an al instal rii tipo-
graIiei la Alba Iulia, o dat cu Molitvelnice si alte texte religioase si cu
61
Paraclisul Maicii Domnului. O traducere remarcabil a r mas într-un
manuscris din secolul al XVII-lea, din care Timotei Cipariu a publi-
cat în 1847, un Iragment în Organul lumin rii. iar Moses Gaster în
Crestoma ia roman .
Textul cel mai vechi provine, deci, din secolul al XVIII-lea si
dincolo de mentalitatea supersti ioas pe care o promoveaz se
remarc printr-un remarcabil Iarmec al limbaiului: De va tuna în
num rul (Zoaia) Leului în oameni mari va fi moarte si granelor
stric ciune. iar într-alt hran va fi roaa . Si în latura aispre Apus va
fi aurere în oameni si mai vartos sgaibe. pecingeni si raie si în
oamenii cei mai mari foarte r u va fi. Iarna va fi mare si ploioas si
cei mai în elep i vor avea pagub .
c) 7UHSHWQLFXO (< slv. trepetnic ÷ tremur) este cartea care pre-
zice viitorul omului dup misc rile Ieluritelor p r i ale corpului: clipi-
rea genelor, b taia ochilor, aprinderea obrazului, iuitul urechii, cl ti-
rea buzelor, a capului etc. Iat ce putem citi în Trepetnicul. ap rut la
Alba-Iulia în 1639, laolalt cu Gromovnicul: De se va cl ti varful
capului. va aobanai. sau ae-i va a rui Dumnezeu unu cuconu. foarte
în elept va fi. De se va cl ti încheetura capului. neste streini nestiu i
vor veni si-i vor aauce aobana . Chic ae va cl ti. în oase veri merge.
si iar s n tos veri veni. Ochiul areptu ae se va cl ti. ce veri ganai
pre voie- i va fi. Ochiul stang si spranceana stang . ae se vor cl ti
amanaou oaat . o manie iute aespre o parte- i va veni si apoi iar se
va potoli.
În rândul c r ilor populare au circulat c r i de vise, c r i de zodii,
diIerite c r i cu tematic religioas . Cea mai solicitat de cititori a Iost,
si a r mas pentru mult vreme Alexanaria, romanul care a înrâurit
puternic constiin a mul imilor si Iormarea multor scriitori români.




62

ROMANUL $/(;$1'5,$ SI SCRIITORII ROMÂNI





Dintre miliardele de titluri care s-au scris, s-au tip rit si s-au
r spândit de-a lungul istoriei la diIeritele popoare, c rora le-au marcat
existen a istoricii culturii au selectat, în diverse epoci, doar câteva pe
care le socoteau reprezentative, având implica ii puternice în cons-
tiin a si mentalitatea umanit ii. Printre cei ce au întreprins, în ultima
vreme, o asemenea cercetare, se num r Robert B. Downs în lucrarea
sa, C r i care au schimbat lumea (Books that changea the worla),
ap rut la New York, lucrare în care autorul se opreste la saisprezece
opere. Amintesc dintre ele: Principele de Machiavelli (cu care istoricii
literaturii române compar adesea Inv turile lui Neagoe Basarab
c tre fiul s u Teoaosie), Bunul-sim de Thomas Paine, Bog ia
na iunilor de Adam Smith, Eseu asupra principiului popula iei de
Malthus, Nesupunerea civic de Henri David Thoreau, Coliba
unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe, Capitalul lui Karl Marx,
Influen a puterii marine asupra istoriei de Hofler, Lupta mea de
Hitler, iar în domeniul stiin elor pozitive el se orienteaz asupra
c r ilor: De revolutionibus, Orbiam Caelestium de Copernic, De matu
corais de William Harvey, Originea speciilor de Darwin, Inter-
pretarea viselor de Freud, Teoria relativit ii ± special si general
de Albert Einstein.
Ia noi, s-a ocupat de asemenea c r i cu rol decisiv în via a
europenilor, Nicolae Iorga, care a selectat opere începând cu cea a
SIântului Augustin si terminând cu cele din perioada primului r zboi
mondial. El a ales alte lucr ri. Din lista avut în vedere de marele
istoric, ca si din aceea a lui Robert B. Downs, lipsesc lucr ri
Iundamentale din culturile orientale, c r i din elenismul eroic, religios,
IilosoIic, nu mai pu in reprezentative. Iipsesc latinii mari, Jechiul
Testament si Confucius, dar e prezent Coranul. Evident, în acest plan,
orice selec ie e subiectiv , inIluen at de unghiul si contextul ideolo-
gic din care se Iace trierea, de scopul urm rit etc.
63
Al ii Engels printre ei au acordat un mare rol asa-numitelor
.c r i populare¨, care au p truns adânc, au dominat imagina ia si
mentalul mul imilor de oameni simpli, în Evul Mediu. Ia noi, cum
vom vedea, unele dintre ele romanul Alexanaria, de pild au
constituit o hran spiritual pân în secolul al XX-lea.
Exege ii, care au cercetat r spândirea romanului popular
Alexanaria în straturi Ioarte diverse si largi, precum si inIluen a sa
asupra c rturarilor nostri, s-au oprit în genere, la secolul al XIX-lea,
constatând c aceast carte, cu o biograIie atât de bogat , care a
cucerit, ca si eroul ei, lumea .a Iormat lectura de copil rie a marilor
scriitori, cari i-au pus temeliile literaturii moderne: Heliade R dulescu,
Grigore Alexandrescu, Mihail Kog lniceanu¨. Eminentul specialist în
literatura român veche, Nicolae Cartojan, care a I cut cele mai
cuprinz toare cercet ri asupra Alexanariei si a scriitorilor români
inIluen a i sau inspira i de aceast oper , s-a oprit cu predilec ie la
secolul al XIX-lea. Contribu ia cercet rii noastre completeaz sIera de
investiga ii de pân acum, extinzând-o si la al i scriitori precum Ion
Budai Deleanu, Ion Codru Dr gusanu, Timotei Cipariu, Mihai Eminescu,
Ioan Slavici s.a., dar si asupra veacului al XX-lea, cu reIeriri la
Octavian Goga, Vasile Voiculescu, NichiIor Crainic, pân la genera ia
lui Al. Andri oiu sau a lui Nicolae Iabis.
Sunt c r i h r zite, parc , s r spund prin simplitatea (deloc
simplist ) a demersului epic, prin umanismul, proIunzimea lor moral
si IilosoIic , mai mult decât altele, necesit ilor spirituale ale mul-
umirilor. AstIel de c r i, printre care amintim: Alexanaria, Esopia.
Halima sau O mie si una ae nop i. Jarlaam si Ioasaf. Eulenspiegel.
Bertholao. Nastratin Hogea pot Ii socotite, pentru veacurile trecute,
c r ile de c p tâi ale mai multor popoare din mai multe continente. În
istoria culturii, aceste lucr ri si altele de acelasi ordin, sunt înglobate
în denumirea general de c r i populare. Ele au Iost studiate (cel mai
mult Alexanaria) de cercet tori ilustri precum, B.P. Hasdeu, în Etv-
mologicum Magnum Romaniae, de Moses Gaster în Literatura popu-
lar (1883), de N. Cartojan în Alexanaria in literatura roman
(1910) si C r ile populare in literatura roman , de Nicolae Iorga în
Livres populaires aans le Sua Est ae l´Europe et surtout chez les
roumains (1928), de Vasile Bogrea în studiul In iurul Alexanariei,
(Analele Dobrogei, III, nr. 3, 1992) si de Gabriel epelea în Date
noi aespre ,Alexanaria¨. cea mai popular carte veche romaneasc .
roa al colabor rii intre Rm. Jalcea si Sibiu( revista Arges, II, nr. 9/1967).
64
Iuminând secole de-a rândul via a popoarelor din Orientul celor
O mie si una ae nop i pân în Peninsula Iberic , din sud în nordul
european, c r ile populare au Iost, în acelasi timp, si coduri etice, si un
prilei de desI tare estetic . Prin adânca lor în elepciune, prin idealurile
morale înalte pe care le propagau, prin virtu ile ce le cultivau, c r ile
populare au avut un rol covârsitor în educarea si Iormarea princi-
palului erou al istoriei poporul. Ele au traversat meridianele spa iului
de la r s rit spre apus si de la apus spre r s rit, au str b tut veacurile vre-
mii schimb toare, au înrudit si înIr it spiritualiceste popoare, oIerindu-le,
din aceeasi substan ideatic , hrana spiritual în Iorme diverse.
Friedrich Engels, în articolul C r ile populare germane ar ta c
menirea c r ii populare în via a poporului este si aceea .ca al turi de
Biblie s -l aiute s -si limpezeasc sim ul moral, s -l Iac constient de
puterea, de dreptul, de libertatea sa, s -i trezeasc curaiul si patriotismul¨.
....C r ile populare scria N. Cartoian au fost mult r span-
aite, ele au format lectura ae preailec ie a tuturor claselor sociale. au
aezvoltat gustul pentru cetit. au contribuit la imbog irea lexicului si
la ml aierea frazei si au preg tit. in parte. formarea stilului narativ.
care va culmina in opera cronicarilor (C r ile populare in literatura
roman I, Bucuresti, 1929, p. 265-266).
O parte din c r ile populare amintite apar cum am v zut în
limba român în secolul al XVI-lea, într-o vreme când rile noastre se
Ir mântau în puternice lupte împotriva cotropitorilor str ini. Era o
vreme când se cerea viteiie, în elepciune diplomatic , virtu i pe care
oamenii de la noi le puteau întâlni povestite pe gustul lor în c r ile
populare, care cultivau curaiul, inteligen a, diploma ia, siretenia
întâlnite în Esopia. Halima sau 1001 ae nop i. Istoria Sinavpii filosoful
si îndeosebi în c r ile care elogiau virtu ile oamenilor simpli, din
popor precum Nastratin Hogea sau marii eroi din romanul popular
Alexanaria, acea .istorie a Alexandrului celui Mare din Machedonia si
a lui Darie din Persida Împ ra ilor¨.
Alc tuit în Egiptul elenistic în secolul al III-lea de un anonim,
care s-a Iolosit de tradi ii scrise si de legende populare create de
solda ii lui Alexandru Machidon, romanul popular Alexanaria p trun-
de în literatura noastr prin intermediul sârbilor, dup ce suIerise
inIluen ele crestinismului din Occidentul medieval. O copie de pe
manuscrisul sârbesc s-a g sit la M n stirea Neam , purtând data
1562. În a doua ium tate a secolului al XVI-lea, o asemenea versiune
sârbeasc a Iost tradus si în limba român . Pierzându-se prototipul
traducerii românesti, nou nu ni s-au mai p strat decât copii ale sale,
dintre care cea mai veche se aIl în Coaex Neagoeanus, t lm cire
65
eIectuat la 1620, la care a ostenit .mult gresit si tic los Popa Ion din
sat din Sînpetru....¨. E vorba de popa Ion Românul din Sînpetru
Hunedoarei, care m rturisea într-o însemnare .Cu mila lui Dumnezeu
sIr siiu eu Popa Ion din Sînpetru aceast carte ce se cheam
Alexanaria... s începu în 15 zile si s sIârsim în luna lui august 4 zile,
v leat 7128 (1620 n.n.), în zilele lu Betlian Gabor Craiu¨.
Radu Gyr va scrie o admirabil poezie, un splendid elogiu al
limbii vechi românesti si al lui Ion Românul, cel ce ne-a dat versiunea
$OH[DQGULHL în limba român . E un mod interesant de receptare a
culturii vechi de c tre scriitorii moderni, pe care-l subliniem ori de
câte ori se iveste ocazia în cursul nostru, ca o modalitate nou de a
eviden ia leg tura culturii moderne cu tradi ia româneasc :

Popa Ion Românul din Sînpetru
Zic unii c ni-i limb într-o rân ,
cu noduri cum ciomagul de greu e...
Dar eu dintr-însa scot ca din Iântân
g le i adânci de basm si rug ciune.

Aici în limba asta proast Ioarte,
pe Maica Domnului o chem cu pana
si printre sIin i o las s umble cu carte,
pe vorbe ca v zduhul si icoana.

Mi se zbârlesc, ca lupii-n iurul stânii,
Cuvintele când scrie cum se bate
cu Împ ratul ori si cu hapsânii
cel Alexandru cel vestit în toate....

Ia 1794 apare o alt edi ie la Sibiu, versiune pe care autorul
edi iei E.S.P.I.A. 1956, Dan Simonescu, o reproduce.
Cunoscând multe copii si apoi Iiind tip rit de nenum rate ori
de-a lungul anilor, Alexanaria s-a r spândit repede în toate straturile
societ ii, bucurându-se de mult pre uire. Totusi, uneori, soarta ei a
Iost schimb toare! Habent sua fata libelli zicea Terentianus
AIricanus, cu o îndrept ire conIirmat de dou milenii de civiliza ie si
cultur ! AstIel, desi îndr git de mase largi de cititori, împotriva c r ii
se pronun cronicarii moldoveni Miron si Nicolae Costin, cel ce
respinge în Letopise ul s u .acea Alexanarie mincinoas ce-i pe limba
româneasc , plin de basme¨(...) Si munteanul Constantin Cantacuzino
o socoteste .o mare gr mad de minciuni¨. Ca si el, Miron Costin, de
pild , vorbind în Letopise ul s u despre a doua domnie a lui Radu
66
Mihnea, condamn Alexanaria în termeni tari: .Scrie Pliutarhu, vestit
istoric, la Jia a lui Alexanaru Machiaon. care a scris Alexanaria cia
adev rat , nu basme, cum scrie o Alexanarie, den grecie ori dentr-alt
limb scoas pre limba rii noastre, plin de basme si scornituri.....¨
(Edi ia P.P. Panaitescu, p. 68).
Animozit ile Ia de aceast carte au Iost stârnite, probabil, de
conIuzia dintre caracterul ei artistic si cel istoric, pe de o parte, iar pe
de alta, de neconIormismul ei religios.
În ciuda acestor opinii, cartea se r spândeste uimitor de repede si
de mult, Iolosind drept manual de etic , asa cum ne m rturiseste
Costache Stamati în Cum era eauca ia nobililor romani..., men io-
nând c era Ioarte mult gustat chiar de p tura cult a românilor din
secolul al XVII-lea, c era considerat o carte de educa ie prin exce-
len . O doamn din acele vremuri de pild îi cere dasc lului Iiului
ei: .S Iaci asa maraIet, ca el I r de mult osteneal s stie de pe de
rost câteva întâmpl ri din Alexanaria lui Machidon, precum de c pcîni
si de Iurnicile cele mari cât omul ce s-au b tut cu dânsul¨. Italianul
Antonio Maria del Chiaro, secretarul lui Brâncoveanu, citând câteva
c r i ce se bucurau de o mare popularitate la noi, nu uit s pome-
neasc si interesul pe care-l stârnea acest roman popular, care a
constituit lectura din copil rie a Ioarte multor scriitori români clasici
din prima ium tate a secolului al XIX-lea, ca Ion Heliade R dulescu,
Mihail Kog lniceanu, Grigore Alexandrescu, cel ce exclama în
Satir . Duhului meu:
Nu mai esti tu acela care-n copil rie
Stiai pe dinaIar vestit Alexanarie ....
Uneori, s-a aIirmat c dup prima ium tate a secolului al XIX-
lea, Alexanaria si-a pierdut din popularitate, ceea ce e cu totul nea-
dev rat. Romanul Alexanariaa r mas o permanen spiritual în via a
poporului nostru din toate provinciile rii. El a inIluen at în conti-
nuare copil ria precum si Iormarea scriitorilor nostri.
Îndr gostit de popor si de slova veche, Mihail Sadoveanu s-a
ocupat de îngriiirea unei edi ii, iar savan ii Ovid Densusianu si,
îndeosebi, Nicolae Cartojan i-au consacrat studii erudite.
În secolul al XIX-lea, s-au ocupat de c r ile populare B.P.
Hasdeu (1879) si Moses Gaster (1883) I r a putea insista pe ecoul
lor în literatur . .Niciuna din c r ile noastre populare scria Sextil
Puscariu la începutul secolului al XX-lea în Istoria literaturii romane.
Epoca veche (Ed. Eminescu, 1987, p. 70) n-a avut un r sunet atât de
67
mare ca Alexanaria din care Neagoe Basarab reproduce pasagii întregi
în Inv turile sale si dup care episcopi din secolul al XVI-lea
comandau copii slavone¨. Prin intermediul tineretului studios, mai
ales al discipolilor marilor c rturari, permanent Alexanaria a cucerit
interesul publicului nostru.
M rturiile despre prezen a romanului în societatea româneasc
sunt numeroase, desi, mult vreme, ele au r mas necunoscute chiar si
ilustrului specialist în literatura român veche, Nicolae Cartoian. În
general, motivele sunt obiective. Unele inIorma ii despre prezen a
Alexanariei în via a c rturarilor nostri au r mas în iurnale intime
nepublicate (e cazul cu Jurnalul lui Timotei Cipariu, editat abia în
1972 de Maria Protase, sau cu cartea de evoc ri a lui Nichifor
Crainic: Zile albe. zile negre, tip rit postum, în 1991): altele au
ap rut dup moartea lui Cartoian (v. PreIa a lui M. Beniuc la cele sase
volume de Scrieri), iar altele, Iiind beletristic pur , n-au Iost
IructiIicate, precum poeziile lui Octavian Goga, Vasile Voiculescu,
Radu Gyr si al ii. În acest context se înscrie modesta noastr contri-
bu ie la prezen a Alexanariei în constiin a româneasc de pretutindeni.
Iat cum vorbeste Ion Budai Deleanu în capodopera sa iganiaaa,
cântul XI, despre Alexanaria:

.Un tân r machedonean s scoal
Si iunghie o ium tate de lume:
Pentru ce? Pentru desart Ial :
Vrînd a dobândi slav si nume!

StroIa nu trece, în economia epopeii, ca oricare alta. E
comentat , în subsolul paginii de Mitru Perea: .Alexandru împ ratu,
cu oastea sa iunghie o ium tate de lume si pentru ce, adic , ca s -si
Iac nume de Eroe¨.
Cu iganiaaa lui Ion Budai Deleanu din Cigm ul Hunedoarei
suntem la sIârsitul secolului al XVIII-lea.
Ia începutul secolului al XIX-lea, Alexanaria era Ioarte citit în
Ardeal, chiar în împreiur ri intime. Ion Codru Dr gusanu ne spune
în primele pagini din Peregrinul transilvan. c în duminica în care
urma s treac în ara Româneasc , st tea cu Iata drag pe paiistea
din preaima bisericii unde era hora, si-i citea din Alexanaria:
.Era duminic , era s rb toare, sedeam pre iarb verde ori pre
p limar, citeam Alexanaria si Poema lui Arghir. Chirica (prietena lui
n.n.) ascult cu rar aten iune. Apoi ne contemplam, apoi ne r sI -
am si ne vorbeam din ochi¨ (Ion Codru Dr gusanu, Peregrinul tran-
silvan, I.a., p. 43).
68
Romanul se citea, în intimitate sau în colectivitatea pu in alIa-
betizat , de c tre un cunosc tor de carte. Cu o cuceritoare Ior evoca-
toare relateaz Ion Heliade R dulescu întâlnirea sa cu acest roman
popular, pe care l-a auzit prima dat , în lectura unui oltean, care era
ascultat la un col de strad de o mul ime de oameni.
Timotei Cipariu, descriind c r ile ce se aIlau în casa tat lui s u
(Cazanie, Liturghier, M rg rit etc.), m rturiseste: .AIar de aceast
bibliotec a Iamiliei, tat -mieu (î)si procurase si una Alexanarie, din
care io ceteam în pruncie înaintea oamenilor din sat, care se adunau la
noi de beau vin, cât se mira satul, cum stiu merge pre carte¨. Oamenii
se minunau cum de un copil asa de mic poate citi o carte întreag ,
considerând c pentru a o putea citi trebuie s o stii pe de rost. .Ales
era o bab care nu se mai putea s tura de a asculta la Alexanaria si-mi
aduc aminte c o dat zise c tre mama c nu-i nice o carte în lume ca
Alexanaria. Mama a t cut c nu stia ce s -i r spund . Pe Alexanaria
mea o mânc un t ietor de sare din Uioara, c ruia o dedese s-o
citeasc , ci atâta purt pe tatu mieu cu vorba, mai dându-i si câte o âr
de sare, pân muri, si cartea se pierdu, dup care îmi p ru Ioarte r u,
c cu doru-mi aduceam aminte de ce cetisem în pruncie si nu o mai
puteam aIla la mine, pân într-un târziu o am aIlat la un evreu botezat
în Blas si, în urm , o am cump rat¨. (Timotei Cipariu, Jurnal, Ed.
Dacia, Clui, 1972, p. 37-38).
M rturisirea lui Cipariu subliniaz prezen a romanului popular
în biblioteca unui preot din Ardeal, rolul ei deosebit în lecturile de
tinere e ale ilustrului Iilolog, pre uirea pe care i-o acord mai târziu,
precum si ecoul puternic stârnit în rândul auditorilor si al cititorilor.
Alexanaria era un eveniment în l tor în via a satului: a oric rui sat si
a oric rui scriitor, care s-a întâlnit cu ea în copil rie.
Practica lecturii romanului popular Alexanaria în colectivitate
era r spândit si în celelalte provincii românesti. Iat ce ne spune,
pentru Muntenia, într-o lucrare de excep ie, ap rut postum, neIeri-
citul poet Nichifor Crainic: .În nop ile de iarn , nop ile de balade ale
tatei, plecam uneori cu el prin vecini s Iacem lectur . Atunci trebuia
s le citesc Alexanaria, Epistola. Minunile Sfantului Sisoe si Jisul
Maicii Domnului. Prietenii tatii ascultau si se minunau¨ (NichiIor
Crainic Zile albe. zile negre, Ed. Gândirea, Bucuresti, 1991, p. 28).
F r a urm ri cu stricte e r spândirea si receptarea acestui
îndr git roman popular în toate provinciile si în toate straturile sociale
vom mai ad uga o m rturisire a lui Mihai Beniuc care, într-o ampl
PreIa (Drumul poeziei) la volumele sale de Scrieri, ap rute în
Editura Minerva, 1972, pomenea de existen a acestei c r i în casa
69
p rinteasc : .Mai era în cas o istorie a lui Alexandru Machedon....¨
(p. 27). Ochii atâtor iubitori de Irumos si de adev r ai numeroaselor
genera ii din lumea satelor au ostenit deasupra slovelor Alexanariei si
au asIin it abia târziu, în Iaptul dimine ii. AstIel, cartea începe s se
r spândeasc chiar si pe cale oral . Versurile lui Octavian Goga,
impresionat de prezen a st ruitoare a Alexanariei în lumea satelor
noastre, exprim o realitate:

Si câtor strig turi la ioc
ineam cu glasul meu ison,
De câte ori am spus povestea
Iui Alexandru Machidon.
Acelasi adev r se desprinde si din tragica biograIie liric a lui
Ionic din poemul omonim de V. Voiculescu, unde se consemneaz
ca not esen ial Iaptul c , la vârsta de sapte ani, copilul:
Dregea maic -si vîrtelni a si r zboiul
Si-i aiuta la esut mai bine ca o Iat ,

si ceea ce ne intereseaz pe noi:
Povestea la cl ci Alexanaria toat (s.n.)
Versul acesta, ca si cele ale lui Goga, ne reaminteste distihul lui
Grigore Alexandrescu din Satir Duhului meu:
.Nu mai esti tu acela care-n copil rie
Stiai pe dinaIar vestit-Alexanarie.¨

Mi se pare c e nimerit, pentru a întregi imaginea r spândirii
c r ilor populare la noi, s amintim un tablou pe care l-am v zut ani
de-a rândul, pe la sIârsitul toamnelor, în târgurile ardelenesti. În umbra
unei setre s r c cioase, st teau întinse pe ios, pe pavaiul str zii, c r ile
noastre populare: Aaam si Eva. Legenaa Sf. Sisinie, c r ile de preves-
tire: Roiaanicul, Gromovnicul. Trepetnicul. Floarea aarurilor. Isopia,
Alexanaria, Halima. Jarlaam si Ioasaf, care erau r sIoite de rani, cu
mâinile lor aspre, cr pate de munc , erau cump rate, apoi asezate
atent în traist sau desagi, al turi de cump r turile pentru iarn , si
porneau astIel spre sate, unde zile si seri de-a rândul mângâiau iarna
durerile si potoleau patimile marilor umili i. Apoi, de câte ori în
lungile nop i ale anotimpului alb, oamenii satelor noastre, citind
Alexanaria, n-or Ii zâmbit pe sub musta de cuvintele lui Netinav,
70
regele egiptean, doritor s aib un copil, care-i spune Irumoasei, dar
sterpei Olimpiiade, so ia lui Filip, regele Macedoniei, urm toarele:
Jeni-va Amon Dumnezeu. iar tu s fii singur intr-o cas si
s -mi ar i usa. si ce vei veaea s nu te sperii. Si-i ar t usa lui
Netinav. Si mers sara Netinav la Olimpiiaaa si s culc cu ea si s
f cu cu capul ae leu si cu picioarele ae vultur. si cu coaaa ae aspia
si cu aou aripi: una era neagr . alta era ae aur. Si asa intr la
Olimpiiaaa in cas si stans lumanarea si se culc cu ea.
Dup legend , rodul acestei nop i a Iost vestitul Alexandru
Machidon, de care se vor mira de-a lungul veacurilor cititorii
Alexanariei si cu care, aceiasi cititori au colindat în imagina ie ri si
t râmuri nemaiv zute. Vor Ii v zut cum Alexandru înIrânge pe t tari,
bate cetatea Antina, merge la Râm, unde este primit în biserica lui
Solomon: unul din tovar sii s i aiunge în ara Româneasc si în
Ardeal. Cucereste Asia, unde se leap d de idoli în Ierusalim, aiunge
pân -n India, trece chiar într-o lume Iantastic si întâlneste ara
Iurnicilor mânc toare de oameni, a oamenilor cu un ochi în miilocul
Irun ii, a c pc unilor cu un cap de om si unul de câine, a ispolinilor,
cu cap de om si trup de cal, a oamenilor cu un picior, cu un singur
ochi si cu coad de oaie, str bate ara Amazoanelor un Iel de
matriarhat unde împ r ea Tolisstra, .o muiare cu muieri, iar
b rba ii erau aIar din cetate si robiia ei muiarilor si le lua g lete si
diim si d rile¨. Dup ce ispr veste cuceririle, Alexandru se întoarce
în Babilon, unde este otr vit si moare rostind cuvinte în elepte,
izvorâte din adâncul inimii, care au pus desigur pe gânduri si au stors
lacrimi macedonenilor, ca si miilor de cititori ai c r ii.
O. mincinoas si aesart lume si m rire putrea . cum te ar i
frumoas in pu in vreme si curana ii pierzi pre to i' Cum s zice: nu
iaste bucurie pre lume si pre p mant. care s nu s schimbe cu iale si
nu iaste pre p mant m rire. ca s nu se sparg . si s nu caz .
Alexanaria - în care se spune: .c puternicii c dea-vor si nepu-
ternicii ridica-s -vor¨ (pag. 82) prin Iigura lui Alexandru Machidon
cinstit si drept, viteaz si m rinimos, în elept si de omenie a împlinit
cu prisosin menirea c r ii populare. Un conduc tor ca Alexandru,
care s-a Iolosit în via de patru aiutoare: .unul, cuvântul dulce, altul,
mâna întins , altul, iudecata dreapt , altul, iertarea la gresi i¨, s-a
bucurat I r îndoial de simpatia celor ce o receptau pe o cale sau alta.
Cercet torii nostri mai vechi au ar tat ce inIluen puternic a avut
asupra poporului nostru, asupra crea iei sale artistice, personalitatea
lui Alexandru Machidon, care, desprins din episoadele romanului, a
71
intrat în basme, zic tori si proverbe, în colinde si-n ora ii de nunt ,
numele eroilor c r ii inIluen ând onomastica si toponimia noastr .
Poporul nostru a esut el însusi legende pe Iirele de basm ale
Alexanariei Pentru a nu repeta lucruri expuse cu o competen des -
vârsit de înv atul Nicolae Cartoian, îmi îng dui s aduc o modest
contribu ie la m rirea num rului crea iilor inspirate de Alexanaria,
povestind o mic pild auzit în satul Vaidei din iude ul Hunedoara de
la ranul Ion Nistor al Voinicului, n scut în anul 1900. Pilda aceasta,
îndreptat împotriva l comiei, povesteste c , în preaima mor ii sale
tragice, Alexandru Machidon si-ar Ii exprimat dorin a de a Ii îngropat
cu mâinile aIar din mormânt, pentru a vedea to i oamenii c , oricât ai
strânge pe lumea aceasta, pe lumea de dincolo treci ca oricare altul, tot
cu mâinile goale. Pilda ni se pare interesant , cu atât mai mult cu cât
se încadreaz perIect în mesaiul etic al romanului si al c r ilor
sapien iale, în genere. Ea mi-a inspirat poezia Alexanaru cel Mare,
murina, reprodus în volumul: Cutremur ae suflet (1996).

Tân r ca îns si tinere ea,
Frumos si viteaz I r pereche,
Puternic precum un leu si bogat ca regele Cresus,
St pân pe un imperiu de trei continente,
În elept ca împ ratul Solomon,
Admirat si temut, de la Soare-R sare pân la Soare-Apune,
Domn pe-ntreaga lume,
El, neînIricatul,
Aiunsese departe, departe,
În lumea închipuirilor I r de moarte,
În ara ipsolinilor cu cap de om si trup de cal,
El, viteazul viteiilor,
Înving torul înving torilor
AIlat sus în Babilon, pe piscul cel mai înalt al gloriei,
Într-o bun zi tr gea s moar
V zând c trebuie s plece cu mâinile goale,
F r nimic din tot ce cucerise,
decise,
în elept si eroic,
s Iie îngropat
l sându-i-se mâinile aIar din mormânt,
ca s vad tot omul
cât de s raci ne ducem la Domnul...
72
Recitirea acestei c r i mi-a prileiuit câteva asocia ii, pe care le
transcriu I r comentarii, l sându-l pe cel interesat s mediteze asupra
lor si s trag concluziile necesare:
.Vai de cela ce n d iduieste spre vr iitorii, ca si cela ce se
reazim ae umbr (s.n.) si când gândeste s se odihneasc , el cade
ios¨. Ineditul si Irumuse ea expresiei ,a te r zima ae umbr ¨ m-au
izbit si mi-au adus în minte versurile lui Eminescu din Pe aceeasi
ulicioar :

Si în Iarmecul vie ii-mi
Nu stiam c -i tot aceea
De te razimi de o umbr
Sau de crezi ce-a zis Iemeia.

Expresia: .Capul plecat nu-l poate t ia sabia¨, din scrisoarea
trimis de Alexandru lui Arhidon, împ ratul Solunului, m duce cu
mintea la replica dat de Daniil Sihastru lui SteIan cel Mare în
cunoscuta poezie a lui Dimitrie Bolintineanu:

Capul ce se pleac palosul nu-l taie,
Dar cu umilin lan u-l înconvoaie!

Nelinistea, Ir mântarea calului Ducipal la moartea lui Alexandru
cal des pomenit în colindele românesti împing gândul la poezia lui
Cosbuc Moartea lui Gelu. .Si v zu Ducipal pe Alexandru murind si
nechez tare, I r seam n, si b tu cu picioarele în p mânt si s apropie
d Alexandru si-si plec capul la domnul s u. Si-i mergea lacr mi din
ochii lui izvor¨, se spune în sIârsitul romanului. Ia Cosbuc, scena e
aproape identic :

Iar calul, vedenie mut ,
Cu coama de vânturi b tut ,
St -n noapte cu neguri de paz

Iui Gelu: si trist el aseaz
Pe pieptul st pânului capul
Si astIel veghez .

Rândurile acestea, pe marginea vestitei Alexanarii. ne-au Iost
prileiuite de totala ei dispari ie din lumea satelor, ca si a altor c r i
populare care desi se numesc .populare¨ ne spun prin istoricul si
73
valoarea estetic vie c .popular¨ nu înseamn lucru de mântuial , ci
maximum de grii si de respect pentru cei ce au pre uit Irumosul si
imagina ia artistic .

Subiecte de reI!ec ie (L.M.)
1. Episodul cu .oamenii cu un picior si cu o mân ¨ Iace parte
din ad ugirile târzii la romanul grecesc si exprim în mod elocvent
gustul pentru Iantastic al epocii. Asocierea unui element real, istoric si
unul Iantastic a dat nastere la motive literare precum monstrul om-
animal, pietrele pre ioase, parte a corpului unor vie uitoare,
invulnerabilitatea exprimat sub forma pieii, cu neputin de a fi
r nit . În ce opere literare a i mai întâlnit aceste motive?
2. Explica i, argumentându-v r spunsul, ce cromatic literar a
imprimat Alexanaria spa iului cultural românesc.
3. În secolul XII trei poe i Irancezi, Iambert le Tort de Chateaudun,
Alexandre de Bernaz si Pierre de Saint-Cloud au povestit în versuri de
12 silabe subiectul Alexanariei (vers alexandrin) Ce alte lucr ri cu
vers alexandrin cunoaste i în literatura noastr ?

74

TIPÁRITURILE LUI CORESI (1559-1581)






În ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, poporul român, mani-
Iestând permanent o vie constiin de sine, a creat o civiliza ie origi-
nal si o cultur bogat , ar tându-se deschis înnoirilor, capabil s
oIere patrimoniului spiritual universal zestrea proprie de gândire, de
îndemânare si de sim ire. Iat , de pild , la numai sase decenii de la
celebra inven ie a lui Gutenberg (1447) tiparul cu caractere mobile
si la numai 18 ani de la apari ia primei tip rituri chirilice la
Cracovia (1490) cum demonstreaz slavistul Gh. Mih il ara
noastr devine unul din primele centre tipograIice ale Europei r s -
ritene. E un eveniment cu proIunde semniIica ii, care atest voca ia
cultural a românilor, receptivitatea lor Ia de cuceririle civiliza iei,
rolul lor activ în dezvoltarea culturii, eIortul lor constient de a-si I uri
o limb literar unic , bogat si expresiv , în stare s le întruchipeze
universul de gândiri si sim iri, s le deIineasc identitatea na ional . În
galaxia Gutenberg, românii au creat o cultur înIloritoare, la nivelul
celor mai dezvoltate si mai originale din Europa.
Dup muntenegreanul Macarie, care tip reste în 1508, 1510 si
1512, la Târgoviste, c r i în limba slavon , vine Coresi (1510-1581),
cel ce va tip ri numai sau va traduce la Târgoviste si mai ales la
Brasov (1559-1581) 25 de c r i, dintre care 9 în român , primele
monumente ale limbii noastre literare: Catehismul (1559), Tetra-
evangheliarul (1561), Apostolul (1563), Liturghierul (1570), Psaltirea
(1570) si Evanghelia cu inv tur (1581). Folosind graiul din ara
Româneasc si din Sudul Ardealului, unele din aceste tip rituri sunt
adev rate monumente de limb literar veche. Câteva sunt înso ite de
splendide prologuri si epiloguri, din care reies limpede griia pentru
hrana spiritual a românilor de pretutindeni si sentimentul unit ii nea-
mului nostru.
Dat Iiind importan a acestor Preaoslovii pentru motivarea
apari iei c r ilor religioase de cult în limba român si inând seama de
Iaptul c se g sesc cu mare greutate prin biblioteci, reproduc câteva,
75
dup cartea lui Aurelian Sacerdo eanu, Preaosloviile c r ilor roma-
nesti, Bucuresti, 1938.
Din ele reies limpede stadiul de dezvoltare a limbii române
literare în secolul al XVI-lea, nevoia obiectiv de a introduce limba
român în Biseric si constientizarea oamenilor de aceast necesitate
(poate si sub inIluen a catolicismului, luteranismului si calvinismului,
dar mai ales datorit Iactorului intern, deoarece românii nu mai
în elegeau slavona
1
).

1. LVANGHLLIAR ROMANLSC (1561)
CORLSI
Tip rit de Coresi la Brasov în anii 1560-1561. Ini iale si Irontis-
picii. Cuprinde cele patru Evanghelii în româneste, dar cu explica ii în
slavoneste. Se termin cu urm torul epilog în româneste:
.Cu vrerea Tat lui si cu aiutorul Fiiului si cu sf rsitul D-hului
sfant. in zilele m riei lui Ian s Crai. eu iupanul Han s Begner ae in
Brasov am avut ielanie peintru sfintele c r i crestinesti Tetraevanghel
si am scris aceste sfente c r i ae inv tur . s fie popilor rumanesti
s in eleag . s inve e Rumanii cine-s crestini. cum gr este si sfantul
Pavel apostolu c tr Corinteni 14 capete: în sf nta biseric mai bine
e a gr i cinci cuvinte cu în eles decât 1b mie de cuvinte neîn elese în
limb striin (s.n. I.D.B.).
Dup aceia v rug m to i sfen i p rin i oare vl aici. oare
episcopi. oare popi. in c rora man va veni aceste c r i crestinesti
mainte s ceteasc . necetina s nu iuaece. neci s s auiasc .
Si cu zisa iupanului Hanes Begner scris-am eu aiaconu Coresi
ot (ain) Targoviste si Tuaor aiiacu. Si am inceput in luna lui Mai 3
zile si s-au sf rsit in luna lu Ghenuarie 30 zile. J leato 7 mie 69
(÷1561) in cetate in Brasov¨.

2. LVANGHLLIAR SLAVONLSC (1562)
CORLSI
Tip rit de Coresi la Brasov în 1562. Ini iale, ornamente si Iron-
tispicii. Cuprinde Evangheliile si explica ii pentru cetirea lor.
.Atotv z torului si prea bunului Dumnezeu glorie si m rire' Cel
ce a a se s varsi orice fapt bun intru aansul inceput . aceluia
glorie si m rire in vecii vecilor. Amin'

1
Paginile antologice din acest capitol sunt destinate analizelor în semi-
narii. Descrierea c r ilor apar ine lui A. Sacerdo eanu.
76
Fiinac Dumnezeu cel intru Treime inchinat a binevoit s -si
umple biserica sa cu sfinte c r i spre laua si spre folosul celor ce
cetesc. ain pricina aceasta si eu iupanul Han s Begner ain Brasov.
m-am aprins ae aragostea sfantului Duh si ae invierea sfintelor si
aumnezeestilor biserici si am tip rit aceast carte ae suflet mantui-
toare Tetraevangheliul. pe care sfantul Duh prin gura Apostolilor ne-
au aest inuit-o spre cunoasterea si aaucerea ae lauae Dumnezeirei
celei prea m rite intru unitatea prea str lucitei Treimi. Si rog pe cei
tineri si pe cei crescu i si pe b trani. to i ca i o vor ceti sau copia.
pentru aragostea c tre Iisus Christos. s inarepta i si pe noi care cu
osaraie ae acest lucru ne-am ingriiit. s ne binecuvanta i. ca aman-
aoi pream rina pe Dumnezeu. ain care toate (s-au f cut). pe Fiul.
prin care toate (s-au f cut) si pe sfantul Duh in care toate (s-au f cut).
s c p t m aici (pe p mant) pace si invoire. iar aincolo s fim
lumina i ae lumin si binecuvantare. Amin.
Din porunca iupanului Han s Begner. eu robul lui Christos.
aiaconul Coresi si Tuaor aiac. ne-am truait ae am scris aceast carte.
in anul 7070 (÷1562). S-a inceput aceast carte in luna lui Martie 24
zile si s-a ispr vit in luna lui Octombrie 13 zile. in orasul Brasov¨.

3. TALCUL LVANGHLLIILOR (1564)
CORLSI
Tip rit de Coresi la Brasov. Data nesigur întrucât exemplarele
cunoscute sunt deteriorate. Partea I cuprinde cuvânt ri la s rb torile
de peste an, explicând Evanghelia zilei: este deci o Cazanie.
Se termin cu acest epilog:
,Doiana Cetitoriloru.
Den mila lu Dumnezeu eu. aiiacon Corese. aeac-am v zut c
mai toate limbile au cuvantulu lu Domnezeu in limba loru. numai noi.
Rumanii. n-avemu. si Hs. zice. Matei 109: cine ceteaste s în eleag :
Pavelu apostolu inc scrie. la Corintomu. 155. c întru besearec
mai vârtos cinci cuvinte cu în elesulu mieu s gr esc ca si al ii s
înv , decâtu un tunearecu de cuvinte neîn elease într-alte limbi.
Drept aceia amu scris cum am putut 1reteevanghelul si Praxiul
rumaneste. Dup aceia. aac am v zutu ielania a mul i preu i. ae
talcul Evangheliilor, cum s poat si ei propoveaui si a spune
oamenilor inv tur aup cetitul Evangheliei, asa am aflat aceaste
t lcuire ale Evangheliilor pre Dumineci preste an. scoase aen scrip-
tura prorocilor si Apostolilor si celor sfin i p rin i.
77
Si aeac-am cetit. bine am ispitit si socotit si am aflat c toate
t lcuesc. aaevereaz si int resc cu scriptura sfant si mie tare
pl cut . si am scris cu tipariul voao fra ilor. Rumaniloru. s fie pre
inv tur . si v rog ca fra ii miei. s ceti i si bine s socoti i. c ve i
veaea voi insiv . cum c e m rg ritariul si comoar ascuns . Matei.
55. Je i afla intranse aesv at , in 20 ae c r i atata inv tur
chearu. nu ve i afla ca in ceast carte, si cine va ceti pan la sfarsit.
c va afla cu aaev r c e asa. C aceast carte arat -ne noao
p catele noastre si ne inva cum ne turn m si ne poc im si unae
putem afla ert ciunea p catelor noastre. si pren ce putem merge la
imp r ia ceriului. si alalte mai toate ce trebuiaste a sti crestinilor.
Ce. fra ii miei. unae ciart aceast carte pre vl aici. episcopi. popi.
c lug ri si pre aomni. nu ceart pre cei buni. ce pre r i. Bunii s nu
ia pre sine. Si carii vor fi cu vin certa i. ei se poc iasc si s lase
r utatea si s imble cu aereptate. Amin.
Chelciug si banii pre acest lucru inauratu-se-au a aa iupanul
Foro Micl us.
Slav ie. Doamne¨ .
2

Urmeaz o tabl a materiilor. Textul este acelasi din Evanghe-
liarul din 1561, cu mici modiIic ri.
A doua parte a exemplarului cuprinde un Molitvenic românesc,
tip rit ca supliment, cu acest titlu: ,Molitvenicu rumanesc. Poloienie
cu Molitvele. Botezul. Cununia. Cuminec tur . Tipul leturghiei. Je-
cernie. Sluiba ae a manea . Cantecele aen Psalmi si aen Evanghelie.
Petrec tur mor ilor¨.

Polojenie
,Rumaneste am scris acest molitvenic. cum s in eleag si popa
ce zice insusu. si oamenii ce ascult . c alte lumi in eleg. Si
Dumnezeu asa au fostu l satu si prorocilor si apostolilor: s gr iasc
in limba cum in eleg si gr esc oamenii. Hs. inc ne inva . Matei 55:
,in eles-a i aceste toate¨ si Matei. 70: ,auzi i si in eleage i¨. Matei
109: ,cine ceteaste s in eleag ¨ si Pavelu apostolu la Corintu. 155.
cum ,mai bine in besearec cinci cuvinte a gr i cu in eles s inve e si
al ii. aecat un tunearecu ae cuvinte in limba striin ¨. Si cu aaev r
zice cum in vant gr ieste popa cana nu in elege. au el au oamenii.
inc si p cat. cum zice Dumnezeu. la Ishoaol 20 ae capete: ,numele
Domnului Dumnezeului t u s nu iai in aesert si bine nu socotit in

2
În slavoneste.
78
gura ta c ne bintetuit nu veri fi. fra ii miei popi cu bunu in elesu si
mare fric . si cinste pomeni i numele Domnului. Nu boscoroai i c va
bate voi Domnului¨
Botezului cinul si tipicul luat-am aela Ion Botez toriul si aela
Hs. aela aascalul nostru si aela apostoli. caut Matei. 5. 6. 116:
Marcu. 2. 71, Luca 9, Ioan. 2. aeanie 1. 6. 20. 27. 37. mirul si apa
sfin it . lumanare. ei n-au avut si alte aaaus turi.
Cununia scris-am iar cu in eles. cum s l cuiasc b rbatul. cu
muiarea in frica lu Dumnezeu. nu se aaune ca vite f r inv tura.
iuc rei si incinsetura am mahnit.
Cuminec tura beteagilor pan vor mai inv a. scris-am asa cum
si popa s stie ce a si beteagul ce ia. nu aana cainilor si
m rg ritariul porcilor. Matei 20.
Leturghiia. cinul si tipicul luat-am aela mesterul si ae aasc lul
cel mare Hs.. Matei 108. Marcu 64. Luca 109. si ae la apostoli aeanie
6. Corintu 48. c leturghia n-au tocmitu Hs. s fie sluiba a mor ilor.
ce viilor s fie impreunare trupului si sangelui Is. Hs.. cum zice Pavel
la Corintu 145. caute la aeanie 6. trei lucrure au f cut Apostoli in
leturghie. c acolo iaste asa scris: era r ba na intru inv tura
Apostolilor si impreunare intru fr matul paineei si intru rug ciuni.
Petrec tura mor ilor scris-am cum cu cinste s -l ingrup m cel
aus ae lume, iar oamenii carii petrec s inv m. aoienim. si la
preveghetura ceasului mor iei s aestept m c cum afl m in scriptura
sfant aup moarte mor ilor nu potem folosi nemicu. cum po i veaea.
la Luca 83. Matei 104. 69. Marcu 71. Luca 111. Ioan 16. la Corint
179. Galat. 214.
Cantece crestinesti am scos aen Psalmi cu in eles sau talc. c cu
in eles bun trebuiaste a canta. cum iaste scris la Efes 229. la Colaem
258. Corint 155. Psalom 88. 109.
Jecernie si sluib ae aiminea ave i ca si maine. fra ii c uta i
s nu maniia i. nu bate i iocu ae Dumnezeu si ae crestin tate proast .
ce in elegana cu oamenii ae preun l uaa i pre Dumnezeu si ruga i
cum pre voi si pre noi s inarepteze pre cale si voia lui cum s intr m
la imp r iia lui Dumnezeu. ce tu a -ne noao Doamne. Amin.

4. SßORNIC SLAVONLSC (1569)
CORLSI
Nu stim locul unde a tip rit Coresi acest Sbornic în dou
volume, din care nu cunoastem decât partea a doua, deteriorat si
aceea. Cuprinde serviciul divin al s rb torilor cu date Iixe, în lunile
Iebruarieaugust. Ini iale si Irontispicii în dou culori.
79
SIârseste cu acest epilog în sloveneste: .Cu voia Tat lui si cu
silin a Fiului si cu aiutorul sfantului Duh. s-au scris aceast carte in
zilele prea cinstitorului si ae Christos iubitorului Io Alexanaru
Joevoa. mitropolit fiina prea sfin itul chir Evtimie.
Eu p c tosul aiacon Coresi am scris aceast carte. impreun cu
5 ucenici.
S-au inceput a se scrie aceast carte in luna lui Iulie 12 zile si
s-au ispr vit in luna lui Decemvrie 6 zile. in anul 7077 (÷ 1569).¨

5. ISALTIRL ROMANLASCÁ (157O)
CORLSI

Tip rit de Coresi la Brasov în 1570. Ini iale ornate. Cuprinde
Psalmii lui David. Exemplarul cunoscut este deIectuos. Ia sIârsit are
epilogul acesta: .Cu mila lu Dumnezeu eu aiaconu Coresi. aeaca
v zuiu c mai toate limbile au cuvantul lui Dumnezeu in limba lor.
numai noi Rumanii n-av mu. si Hs. zise Matei 109: cine ceteaste s
in eleag . si Pavel apostolu inc scrie la Corintu 155: c intru besea-
ric mai vartos cinci cuvinte cu in elesului mieu s gr escu ca si alal i
s inva ae catu un tunearecu ae cuvinte nein elease intr-alte limbi.
Inceputu-se-au a se scrie aceste sfinte Ps ltiri in luna lu
Fevruarie 6 zile. si se-au sfarsit in luna lu Mai 27 zile. in cetate in
Brasov. v leato 7078 (÷1570).¨

6. OCTOIH SLAVONLSC (157O)
CORLSI
Coresi nu spune unde a tip rit acest Octoih. În dou culori.
Frontispiciul cu stema rii Românesti si o singur ini ial ornat .
Cuprinde cânt rile sI. Ioan Damaschin, în opt glasuri, care se cânt la
serviciul divin. A Iost tip rit în dou p r i: partea I cuprinde glasurile
15, si partea II glasurile 58. Aceasta din urm parte e tip rit în anul
1575 (÷ 7083).
Partea I cuprinde urm torul epilog în slavoneste:
,Atotv z torului si prea fericitului Dumnezeu slav si m rire '
Lui celui ce face s se implineasc orice lucru bun care ae la aansul
incepe. slav si putere in vecii vecilor. Amin.
Si aup acestea. acei oameni aumnezeesti: Damaschin si Iosif si
Cozma si Teofan. prin coborirea sfantului Duh inv a i. ne-au l sat
nou c r ile aumnezeesti ce se numesc Octoih. 4 glasuri. pentru a
canta in cantece pe Dumnezeul cel ae sus si l uaat. cu glasurile ae
ingeri cele ae trei ori sfinte in Dumnezeirea prea str lucit .
80
Din pricina aceasta si eu aeci. robul lui Christos. Io Alexanaru.
Joevoaul intregei ri a Ungrovlahiei. fiul marelui si prea bunului Io
Mircea Joevoa. am cunoscut si am in eles Domnia mea impu inarea
si raritatea in ara Domniei mele a c r ii mai sus numite Octoih si ain
aragoste c tre lucru am aorit si m-am sf tuit cu p rintele preasfin itul
mitropolit chir Evtimie al intregei Jalahii. si am tip rit aceast carte
ae suflet folositoare Octoih. ca s fie in aar si in cinste si spre lauaa
sfintelor biserici si intru pomenirea si iertarea p catelor str bunilor
nostri. si p rin ilor. si nou p c tosilor.
Din pricina aceasta eu Io Alexanaru Joevoa. cu fiul meu iubit Io
Mihnea Joevoa. v rug m si in genunchi c aem. iar ae nu in ge-
nunchi. cu cuvantul c tre cei b trani ca spre p rin i. c tre cei crescu i
ca spre fra i. c tre cei tineri ca spre fii. c tre to i cei ce vor ceti. sau
vor canta. sau se vor ruga. pentru aragostea lui Christos. pomeni i-ne
pe noi p c tosii in sfintele voastre rug ciuni si taine.
Din porunca Domnului Io Alexanaru Joevoa. eu p c tosul aiacon
Coresi. am tip rit aceast carte cu opt ucenici. ae la facerea lumii in
anul 7082 (÷1574). S-au inceput aceast carte a se tip ri in luna lui
Maiu in 12 zile si s-au sfarsit in luna lui Octomvrie in 20 zile.¨

7. ISALTIRL SLAVO-ROMANÁ (1577)
CORLSI
Tip rit de Coresi, nu stim îns unde, în anul 1577. Frontispicii
si ini iale. Cuprinde Psalmii lui Davia în româneste si în slavoneste.
Dup Iiecare propozi ie slavon urmeaz traducerea ei în româneste
I r a se deosebi literile sau rândurile.
Cartea are urm torul epilog în româneste:
,Cu mila lui Dumnezeu eu aiaconul Coresi. aeac v zui c mai
toate limbile au cuvantul lui Dumnezeu in limba (lor). numai noi
Rumanii n-av m si Hs. zise. Matei 109: cine ceteste s in eleag si
Pavel Apostolu inc scrie la Corint 155: c intru bisearic mai vr tos
cinci cuvinte cu in elesulu mieu s gr escu ca si alal i s inv . aecat
un intunearecu ae cuvinte nein elease intr-alte limbi.
Derept aceia fra ii miei preu ilor. scrisu-v-am aceste Ps ltiri cu
otveatu. ae-amu scosu ae in psaltirea sarbeasc pe limba ruma-
neasc . s v fie ae in eleg tur si gr m ticiloru si v rogu ca fra ii
miei s ceti i si bine s socoti i c ve i veaea insiv c e cu aaev ru.
J leato 7085 (÷ 1577).¨
81
8. ISALTIRL SLAVONÁ (1577)
CORLSI
Nu stim unde a tip rit-o Coresi. În dou culori: ornamente,
Irontispicii cu stema rii Românesti. Cuprinde Psalmii lui David si
alte texte.
Ia urm , în slavoneste, epilogul: .Cu voia tat lui si cu aiutorul
Fiului si cu implinirea sfantului Duh si cu porunca aomnului Io
Alexanaru Joevoa si a fiului s u Io Mihnea Joevoa si a preasfintitului
mitropolit Serafim. eu p c tosul aiacon Coresi am scris aceast
sfant carte ce se numeste Psaltire. pe lang care am aa ogat si
sinaxarul postului si ceaslovul avana sluiba ae noapte si ae zi. S-au
scris acestea aela facerea lumei in anul 7085 (÷ 1577).¨

9. TRIOD SLAVONLSC(1578)
CORLSI

Iocul unde a Iost tip rit de Coresi ne este necunoscut. Cuprinde
cânt rile care se Iac în P resimi, postul mare al Pastilor.
Are în slavoneste acest epilog:
,Atotv z torului si prea fericitului Dumnezeu slav si m rire.
Celui ce face s se s varseasc orice lucru bun care incepe ae la
aansul. aceluia slav si putere in vecii vecilor. Amin.
Dup acestea aar. aumnezeestii b rba i Damaschin si Iosif si
Cozma si Teofan. inspira i ae sosirea sfantului Duh. ne-au preaat
nou aumnezeestile c r i numite Trioaae. ca s le cant m intru
Dumnezeirea prea str lucitoare a glasurilor prea sfinte ingeresti ale
prea l uaatului intru cei ae sus Dumnezeu.
Din pricina aceasta si eu robul lui Dumnezeu Io Alexanaru
Joevoaul intregei ri a Ungrovlahiei si iubitul meu fiu Io Mihnea
Joevoa am v zut si am in eles Domnia mea s r cia si impu inarea
sfintelor c r i in ara Domniei mele. si. iubitor ae munc . am aorit s
se scrie aceste c r i folositoare ae suflet numite Trioaae. ca s fie in
aar si in cinste sfintelor biserici.
Din porunca Domnului Io Alexanaru Joevoa si a fiului s u Io
Mihnea Joevoa. eu p c tosul aiacon Coresi am scris aceste c r i cu 5
ucenici. ae la facerea lumei in anul 7086 [÷ 1578]. Si s-au inceput
aceste c r i a se scrie in luna lui August 24 zile si s-au sfarsit in luna
lui Martie 26 zile.¨
82
1O. LVANGHLLIAR SLAVONLSC (1579)
CORLSI
Coresi retip reste, nu stim unde, Evanghelia din 1562. Frontis-
piciile sunt de alt model. Are, în slavoneste, urm torul epilog:
,Atotv z torului si prea fericitul Dumnezeu slav si m rire.
Celui ce face s se implineasc orice fapt bun . care incepe ae la
aansul. slav si putere in vecii vecilor. Amin.
Fiinac cel intru Treime cinstit Dumnezeu a binevoit s umple
biserica sa cu c r i sfinte spre lauaa si folosul celor ce le cetesc. ain
pricina aceasta si eu aiaconul Coresi si M n il . ne-am aprins ae
aragostea sfantului Duh si ae iubire pentru aumnezeestile si sfintele
biserici si am scris aceast carte ae suflet manuitoare 1etra-
evanghelie. pe care sfantul Duh prin gura Apostolilor ne-au aesco-
perit-o. spre cunoasterea si implinirea lauaei prea str lucitului intru
Treime singurului cinstit Dumnezeu. Si s-a scris aceast carte ae la
facerea lumei in anul 7087 [÷ 1579].

11. LVANGHLLIARUL SLAVONLSC (1579)
LORINT

Diacul Iorin tip reste aceast Evanghelie la Alba-Iulia în 1579.
Frontispicii si ini iale ornate. Ia sIârsit sunt armele Iamiliiei Bathory.
În slavoneste, are urm torul epilog:
.Din porunca marelui Joevoa Bat r Cristov. eu Lorin aiac mi-
am aat osteneala si am tip rit aceast carte ce se cheam
Tetraevanghelie. in anul 7087 [÷ 1579]. Inceputu-s-au aceast carte
in luna lui Februarie 25 zile. si s-au s varsit in luna Maiu 16 zile in
cetatea B lgraaului.
Si cu puterea marelui Joevoa Bat r Cristov in timp ae 30 ae ani
nimenea s nu inar sneasc a o tip ri ain nou.¨

12. SßORNIC SLAVONLSC (158O)
CORLSI

Coresi tip reste la 1580, în Sebesul S sesc, acest Sbornic
cuprinzând sluibele s rb torilor. Câteva ornamente, gravuri în lemn si
ini iale ornate. Ia sIârsit are armele Iamiliei Bathori. Are de model
Sbornicul tip rit de Bojidar. Se termin cu un epilog care cuprinde
dou p r i: 1. se arat cuprinsul Sbornicului: 2. se arat îndemnul ce a
avut pentru tip rire. Din slavoneste, d m partea a doua a epilogului.
83
,Asaaar. cu voia marelui Domn Dumnezeului si Mantuitorului
nostru Iisus Hristos. si cu binecuvantarea aarului sfantului Duh. eu
osfin itul mitropolit chir Ghenaaie al Araealului. v zana in timpurile
ain urm ain partea popoarelor ae alt creain mare stric ciune si
c aere a sfintelor biserici. precum si impu inarea aumnezeestilor
c r i, stiina c toate lucrurile vie ii acesteia sant aesarte. si in scurt
vreme trec toare. am aaunat cate am putut s cuprina cu mintea mea
ca s fie spre luminarea si str lucirea sfintelor biserici. Aiutanau-m
Dumnezeu in aorin a mea. am compus si am scris aceast aum-
nezeeasc si prea insemnat carte numit Sbornic. in care am pus si
sluibelor sfintelor s rb tori alese. ain luna lui Septemvrie pan in
luna lui August. cate le-am aflat in cartea lui Boiiaar. Dumnezeu stie
c nu mi-am aat nici o oaihn . nici genelor mele somn. si nici averea
aat mie ae Dumnezeu n-am cru at-o pan ce am aiuns s sfarsesc
acest lucru. De aceea m rog ae to i cei ce vor canta. sau vor ceti. sau
vor copia. pentru aragostea lui Christos. s m blagoslovi i, iar ae se
va afla ceva gresit. inarepta i iar nu blestema i. c ci to i ca i vor
blagoslovi vor c p ta binecuvantare ae la Domnul Dumnezeul si
Mantuitorul nostru Iisus Christos c ci lui i se cuvine slava si puterea
in vecii nesfarsi i. Amin.
Din porunca preaosfin itului mitropolit al Araealului chir
Ghenaaie. m-am ostenit cu aceast scriere eu p c tosul si tic losul ce
m numesc intre oameni Coresi aiaconul. J rog pe voi. p rin i. fra i.
si v caa in genunchi. aac nu cu mana. cu cuvantul. c aac va fi
ceva gresit. c utana s inarepta i. pentru aragostea lui Christos. s ne
blagoslovi i pe noi. cei ce cu osaraie ne-am ostenit intru aceasta. iar
s nu ne blestema i. ci si voi s aiunge i a auzi glasul iuaec torului
strasnic si nepref cut. care zice c tre cei cari sea la areapta: veni i.
binecuvanta ii Tat lui meu si primi i imp r ia preg tit vou ae la
ziairea lumei. pe care ae-am primi-o noi to i. prin binecuvantarea si
iubirea ae oameni a Domnului nostru Iisus Christos: si cu el
impreun Tat lui si Fiului si sfantului Duh m rire si putere. cinste si
inchin ciune. acum si totaeauna in vecii vecilor. Amin.
Si atunci era cele patru sim uri sfin ii si marii patriarchi a toat
lumea: in Constantinopol. in Noua Rom . inea scaunul patriarhul
ecumenic chir Ieremia. in Alexanaria chir Mihail. pap si patriarh, in
Antochia aomnea marele patriarh chir Ioasaf. iar in scaunul ain
Ierusalim. seaea chir Ioanichie patriarh.
Si precum cei ce plutesc in r t cire pe intinaerea m rii aoresc
s aiung in portul linistit. tot asa si noi. cu binecuvantarea lui
84
Christos. am aiuns: c ci el este inceputul si sfarsitul fiec rui lucru si
lui se cuvine m rire in veci. Amin.
S-a inceput a se scrie aceast sfant si aumnezeeasc carte in
luna Maiu 20 zile. si s-a sfarsit in luna lui Noemvrie 11 zile. in cetatea
Sebesului S sesc in vremea marelui Christov Bat r. Joevoaul
Araealului.
S-a sfarsit aceast sfant si aumnezeeasc carte numit Sbornic.
ae la facerea lumei in anul 7088. iar ae la nasterea lui Christos. 1580.
crugul soarelui 4. al lunei 1. 12. Sbornic (slavon ). 1580.¨

13. LVANGHLLIL CU INVÁTÁTURÁ (158O-1581)
CORLSI

Tip rit în româneste de diaconul Coresi la Brasov în anii
1580-1581. În dou culori, ini iale, ornamente, Irontispicii si stema
orasului Brasov. În Ia a titlului sunt armele lui Iucas Hirscher cu
aceast legend : .Jupanul Lucaci Hr iil iuae ul Brasovului si a tot
inutul B rsei. cu mila lui Dumnezeu¨. Cartea cuprinde cuvânt ri
pentru toate Duminicile si s rb torile de peste an.
Iat titlul c r ii în româneste:
.Cartea ce se chiam Evanghelie cu inv tur aen tuspatru
evanghelistii aleas si aen multe Dumnezeesti scripturi si aat
besearicei lui Dumnezeu. in toate Dumineci a se ceti. Asiiaere si la
aumnezeestile praznice si la ale altoru sfin i. spre inv tur cres-
tiniloru oameni c tr areptarea sufletului si trupului. Si cu aiutorul lu
Dumnezeu tip rit aceast sfant carte Evanghelie cu inv tur in
anii si in zilele M riei lu Bat ru Cristovu. cu mila lu Dumnezeu
Joevoau in toat ara Ungureasc . si in Araealu. si in to i S cuii, si
in zilele marelui ae Dumnezeu luminat arhiepiscopului Ghenaaie.
ce-au fost spre totu aespusului M riei lui. cu mila lui Dumnezeu.
carmitoriu legiei crestineasc . Atunce era aespuitoriu in toati ara
Rumaneasc bunulu crestinu si aulce Mihnea Joivoau. si. spre
aespusulu Domniei lui. c rmitoriu legiei crestine marele Serafimu.
arhiepiscupulu. E cu aiutoriulu lu Dumnezeu si cu voia acestoru
tuturoru si a sfatului mieu si al ltoru. eu iupanulu Hr iil Lucaciu.
iuae ul Brasovului si a totu inutulu B rsei. i luii si aeau ae le tip ri
in lauaa Tat lui si Fiiului si Duhului sfantu. in cetatea inutului
Domniei meale. in Brasov.
Si se-au inceputu aceast carte a se tip ri aup Intruparea
Fiiului si Cuvantului lui Dumnezeu. la o mie 580. iar aela ziairea
lumii 7088. in luna lu Dechemvrie 14 zile. si se-au s varsitu lucrulu la
85
o mie 581. iar aela facerea lumii 7089. in luna lui Iunie 28 zile. Iar lui
Dumnezeu care a aat s inceap si i-a ing auit s sf rseasc . m rire.
cinste si inchinare in vecii f r ae sfarsit. Amin.¨
Pe pagina a doua a titlului este în româneste, aceast predoslo-
vie: Preadislovie cnighi siiu
3
.
,Domnul Dumnezeu. tot- iitorulu. in multe chipuri ae scripturi
si ae inv turi aat-au oamenilor s i. Intai lu Moisi prorocu leagea
veache Iuaeilor aat-au, iar noao. crestiniloru. Hs. Mantuitoriulu
nostru. a sa bun vestire. sfanta evanghelie aatu-o-au in patru
Evanghelisti: lu Matei. lu Marco si Luc ei. si lu Ioannu. Dentransa
aleaser inv tur sfin ii ote i
4
. Aceast carte. Evanghelie. scris
iaste ae inv tur . cum si apostolu Pavelu. la inceputu c r iei lui
c tre Ovreai scris: «Cu mult cinste si in multe chipuri celora ae
aeaemultu p rin ilor gr it-au pre proroci. iar aceaia ae apoi intr-
aceastea zile la noi au tr itu. pentru alu lui fii. cela ce elu l-au pusu in
mosie preste totu, pentru acela si lumea au f cutu». De acesta si
evanghelistu Ioanu m rturiseste gr inau. c «leagea lu Moisi aat fu.
iar aulcea a si aaev rului Is. Hs. Fu». El acesta cu lumina slavei
p rintelui. cu bun vrearea Tat lui vru. aen Duhulu sfantu si aen
preablagoslovita curat fat Mariia. aereptu a noastr sp senie intru
aii ae apoi vru s se intrupeasc , si chipu ae trupu ae omu spre elu
luo. si pe p mantu vru s vie uiasc . Inv a pre noi cu bun in elep ie
calea sp seniei si s ne intoarc aen in unearecu c tr lumin . acesta
amu truaele si boalele noastre r ba , s se munceasc si s moar
aereptu p catele noastre vru. Si cu ranele lui noi to i ne-amu
vinaicatu. Den moarte a treia zi invi(ia) se si cale noao in mp r ia
ceriului a rui. La ceriu sui-se si sezu a aereapta lu Dumnezeu tat lu.
si mangaitoriulu aen tat lu. Duhul sfant spre ucenicii s i apostoli
v rs . Iar . aup suirea lui la ceriu. nici pre noi nu (ne) las s raci.
ci trimise noao sfin ii s i. apostolii, si aup apostoli. inc si
preamanari ai lumiei inv tori si p stori. Iar ei preste
5
toat lumea
sfanta Evanghelie propoveauir . si noao via a a ceriului. l cuitoriloru
ae pe p mantu inv ar . creain a si aragostea spuinau. si pre to i
intru un trup cu sfanta boteiune impreunanau.
Si aceast folositoare ae sufletu carte. Evanghelie cu inv tur .
c tr mai mare inv tur si aereptare sufletelor si trupurelor n ro-

3
Predoslovia acestei c r i, în slavoneste
4
P rin i ai Bisericei.
5
În original .prespre¨.
86
aului celuia ce creaae in Hs. aeaaer . A s borului si apostoleasca
biseric aepururea s o aib intreag si s n toas s o p zeasc . nici
s aaaug . nici s ia nemica in eleg toriloru acestiia. tuturoru s le
fie ae treab .
Ins mai vr tos intr-acestu greu ce e in lume acumu: aerep-ce
c mul i oameni crestinesti intru multe chipuri ae creain e si ae
inv turi noao pleac -se. si intru p rerile lorusu s lb t cescu-se si
aentru o inpreunare a creain eei ce era l cuinau ei se intorcu. si aen
sf tuirea legiei si a creain eei iar ei se striineaz .
Iar ei cana vor ceti acicea canaai. aoar se voru putea aerepta
si la calea ceaia aaeverita s se aauc . Iar ca i intru creain a ceaia
areapta si aaeverin a santu p zi i si necl tina i au inutu pe aceia si
Hs. mai tare.i int reaste cu cuvintele si cu inv turile lui in creain
si intr-un cugetu a fi si nu las nice a se turbura cu valurile lumiei
acestiia firile lor. nice a se amistui intru ei varece eresure s vor fi.
Si iar . aeac ne griiimu noi ae ale trupurilor noastre. aatori
santemu mai vartos s av mu si s griiimu ae a sufletului. cum zice si
Hs.. sp sitoriul nostru: «C uta i mainte imp r iia lu Dumnezeu si
aerept ile lui. si acealea toate aaauge-se-voru voau ». c iaste si
aceasta intru sfanta Evanghelie. cum aereptu isp sitoriul nostru Is.
Hs.. n roau multu la pustie esiia si-si l sa casele si avutuia-su. areptu
ascultarea cuvinteloru lui Dumnezeu. (...)
C-amu fostu cugetatu si aceasta. ca s fie mai lesne si mai usoru
a ceti si a in elege pentru oamenii ceia prostii. S-amu avutu foarte-
griie mare ae aceasta. ca s se tip reasc . cum amu sf tuitu. ca
nemunui s fie acoperit . ce s fie mai lesne spre in elesu si c tr
cetitu cu folosu si cu inaemn tur . Mai v rtosu celora ce vor ceti cu
grii si cu socotin : ce voru vrea s caute ei vor afla. Dereptu aceaia
voi. iubi iloru crestinii lu Dumnezeu. cu aragoste si cu inim bun s
primii i aceast carte.
Dreptu aceeaia si noi. gresi ii si neaestoinicii si tic losii. carii
ne-am truaitu acicea. noi ne rug m si ne milcuimu fiec rora carei ve i
ceti acicea. sau vei propoveaui altora. sau ve i scrie aentru ia ceva si
unae s ve i afla ceva neispr vitu bine. sau gresitu. iar voi s
aerepta i. s nu blestema i. c ne-amu nevoitu s-amu truaitu. iar
mintea noastr si firea aoar nu se-au ae toate aomiritu. C-amu avutu
si noi minte neaestul si intunecat . cumu aoar si pre voi pute i
socoti. aerep-ce c si voi insiv sante i oameni cu inim ae ran . ca
si noi. si cu fire neprecep toare ae toate.
87
Dereptu aceaia mul emi i si blagoslovi i. nu procle ire i. ca si
voi blagoslovenie s ave i ae la Domnul Dumnezeu si s v spoaobi i
ae-a aereapta iuaec toriului aereptu a sta. canau va zice: ,Jeni i.
blagoslovi ii ae p rintele mieu. ae mosteni i ce iaste g tit voao
imp r ie¨. Si iar : ,Dilce robu si creainciosu. pas in bucuriia
Domnului t u'¨ Si aceii aulce i si noi. pentru rug ciunea voastr . s
ne spoaobim cu voi. sl vinau Tat lu si Fiulu si Duhulu Sfantu. in
veciia veacului. Amin
6
.

14. IALIA DIN ORÁSTIL (1581-1582)

Tip rit în 1582 la Or stie de tipograIii Serban si Marien. Are
un singur ornament, în care se reproduce stema Iamiliei Bathory. Cu-
prinde cartea Facerii si Esirea, ale lui Moise, Iiind o întâie traducere
neterminat a Jechiului Testament, din ungureste dup Heltai. Acest
volum trebuia s cuprind tot Pentatechul. Sunt multe inIluen e ungu-
resti în limb datorite textului de pe care se traducea. Are acest titlu:
,Cu bun voe si aestoinic mila lu Domnezeu. aceste c r i
crestinesti a s or naite aup voia lu Dumnezeu. cu stirea M riei lui
Bat ru Jigmonu Joevoaulu Araealului sia rei Unguresti. si cu stirea
si cu voia a to i Domnilor mari si sfeatnici ai Araialului. peintru
intr m tura beseareceei sfant a Romaniloru poftinau tot binele.
isp senie crestinilor Romani, care isp senie numai aela tine Doamne
cearemu printru siinguru sfantu Fiiul t u Is. Hs. Domnul si Isp sitorul
nostru.Amin¨..Si se-au inceput aceste c r i. luna Noemvrie 14 si se-
au s vir-situ in luna lu Iunie 14 azile. v leato 7090. roiaestvo Hristovo
1582
7
¨.
Iucrarea s-a I cut cu îngriiirea episcopului Românilor, trecut
îns la reIorma i, Mihai Tordas.
Are aceast preIa româneasc :
ACEASTA E PARTE PALIEI DE INT I. AMU cinci c r i ale lui
Moisi prorocul. carele sant intoarse si scoase aen limba iiaoveasc
pre greceste. aela Greci sarbeste si intr-alte limbi aen acealia scoase
pre limba romaneasc . C r ile iar ce se chemu Scriptur Sfânt
aentru rostul Domnului azise si gr ite si se inu in beseareca sfant .
santu aceastia numele lor.

6
Bianu-Hodos, I. p. 8892. Puscariu-Procopovici, Diaconul Coresi,
Carte cu inv tur , I. p. 17.
7
În anul 7090, dela nasterea lui Hs. 1582.
88
De-ntaniu: 1. B tiea. 2. Ishodol. 3. Levia ...
8
.
Den aceastea toate nu-s multe care n-au esit in limb rum -
neasc . ae ceale c r i sarbesti si grecesti. ins acmu asupr ae-aceas-
tea tip ritu-se-au ceastea aoo c r i aentaiu a lui Moisi prorocu:
Bitiia, in care Bitie si carte aentaiu scris-au sf nt Moisi.
incep tura a toate f oturilor. mai vartos iar omul intru ce asez tur
l-au roait. c l-au roait in cur ie. in manarie si sfin ie, aup-acea cum
au c zut si apoi cumu se-au sporit oamenii aela Aaam si aela Eva,
cum se-au imp ritu in lume. si cumu-si au aaus pre capete-si pentru
p catele sale Potopul apei. si cum au r masu in corabie numai Noe
P triarhul aen toat lumia in vreamia Potopului. Si iar aela Noe
insusi alu optul se-au izvoaitu iar si a aoo lume. Scrie-se si aceasta
aup-acea cum au ales Dumnezeu Avraam Patriarhul aen Halaei si fu
lui f g auit blagoslovenie. Isacu. Iacovu. si aespre Iosifu cu bun
n ravul s u, si Iacov cu feciorii s i cum fu ausu in Egipetu.
Ishoa in care scrie Moisi cum au aaus afar Domneazeu prin
Moisi Israeliteanii aen ara Egipetului, aup-acea cimu-i au trecut
prespre marea Mohorat in pustie si cum au invinsu pre Amalechiteani
cumu i-au hr nit cu man in pustie si le-au aat loru legi si cel cortu si
scule besericesti. le-au poruncit a face si a cinsti Domnezeu.
Levia scrie Moisi preu iia legiei vechi. sluiba levi iloru iirtvele
si alte sloboazii ae greseale aea afar si alte legi ae aea afar .
Cisla in carea Moisi pro ocu scrie mainte sama si num rul fiilor
lu Israil si al leviteanilor. aup-acea aesc lecarea si s lasele fiiloru lu
Israilu in pustie si ranaul Tab rului si tremeatria scoaaelor in ara
Hananului. intre care iscoaae au fost si Is. Navinu cu Calevu. Scrie-se
inc si mult imputaria lu Israil in aleanul lui Domnazeu si lu Moisi.
si pentru aceaia si bitiile. peririle lor multe. Lang aceastea iar
prorociia lu Jalaam prorocul. num rul s laselor si locurelor unae au
aesc lecat gloata lu Israilu in cei 40 ae ani. ostirea loru cu p ganii si
tot ce se-au tamplat aen al aoilea anu aup esitul loru aenu Eghipetu
pan la moartea lu Moisi.
Torozakonu. in care Moisi scrie ae iznov . toate legile si porun-
cile ce au fost aatu si poruncitu Domneazeu pre Moisi p rin iloru a
fiiloru lu Israilu. c pentru necreazu iia to i c zur si murir in pustie
carii esise aen Eghipetu. si lu Moisi fu-i iar ae iznoav a proceti
fiiloru acelora ce Domneazeu p rin ilor loru poruncise. cum s se
pomeneasc pre ins si ei si s stie leagia Domnului
9
.

8
Urmeaz 37 c r i ale Jechiului Testament.
9
Pân aici a tradus dup Heltai din preIa a ungureasc .
89
Dup aceaste 5 c r i a lu Moisi noi folosul celoru proroci mul i
alal i nu putum scrie. ce care vom va ceti-le mai aulci vor fi in rostuk
lui ae catu streaie, psalam. catizma 17.
Ce trebuiaste s stim si s in elegem cum intr-acestea c r i a
prorocilor b trani. si intre leage noa mare usebitura si ales tur .
pentru aceaia s stii ce e usebeala intre ele: leagia prorociloru are
trei p r i: aen aceale una trebuiaste a o inea cu mare griie, iar aoo
p r i a legiei iaste a nu viia noi cu iale. carele santu aceale p r i. ce
aentaiu iaste poruncele lui Dumnezeu ceale 10 aen acealia se
sfin easte int iu si prosl veaste numele lui Domnezeu. via sfant
oameniloru cari vor lua pre ul la giuaecat . Matei 106. Si aen acele
se cunosti cine sluiaste lu Domnezeu si cine iaste in mainie lui
Domnezeu pentru aceaia parte trebuiaste a le ine.
A aoo parte a legiei iaste legile giuaec rilor a trupurilor ae
afar cum aup toat vina si p catul se au giuaecatu cu scriptura.
caut la Ishoa. 21. 22. 23 si aiurile, ce acele noi inc nu trebuiaste o
vie aup iale. c Hs. azice ,sti i c iaste scris in leage. o c aereptu
oc ce intre voi nu fie asa.
A treia parte a legiei santu ranaurile cortului iiaovesc. iirtvele.
arsurilo. giungherilor. imbr c mintele cortului si preo ilor. Acele
inc noi nu sem lega i c tre nu poate sti. c Evanghelie si Apostolii
inc tot gr esc ae acolo si s
10
nu vei ceti nu po i sti. cum zice Hs. la
Luca 14. Matei 40. Mul i fl manzi si strica i fur in zilele lui Elie
prorocu. ceteaste si aiurea mult: ce mai tare nici o slav al lui
Domnezeu nu vei sti necitina acolo. c -i acolo plin slava lui
Dumnezeu cum ceteaste si vei veaea ce trebuiaste a sti cum cetina s
nu te cumva s bl znesti. s stii ce s blanz iaste acolia. Iaste aceaia
cum vei ceti p triarhii sfin i. Avraam. Isac. Iacov. si al i mul i cum au
inut mueri mai cate multe ae una si cumva s nu zici tu c nu e p cat.
c au viatu ei asa si-s sfin i. ce ia aminte cum cana au ei viiatu asa
leage lui Domnezeu n-au fostu aat afar cum po i ceti c vie ile
p triarhilor samtu scrise in Bitie
11
. iar leagia ast aat in Ishoa. 20
capete. caut cu multe zile aup patriarhi. si Hs. sparge aceia leage
cana zice aup h clenie voastr scrie Moisi acea e ce aentaniu nu fu
asa. Matei 78. Dereptu ins oare cum au viiat Jiaovii cu muerile si cu
vie ile lor ae aceale pilae toate s te aelungi. c in tilcovanie lu Sveati
Ion Zlatoust pre Bitie el zice cum p triarhii sfin i prin aceaia inc au
inut mueri multe unae le-au fost f g auit pre Mesie Hs. cum va naste

10
Dac .
11
Facerea.
90
aen s man a mueriei. ei c uta mueri curate a l cui cu iale s nasc
Mesie. Ce intr-alt chip au n scut Hs. in mare cur ie. care Hs. Besea-
reca sa si n roaul s u inc curat si sfantu pofteste zicana: «sfin i fi i
c eu sfant sunt» si Pavel apostol zice: «cine are muere s fie in
Domnul ca cela ce n-are».
Pentru aceaia ceti i cu inim treaz cum pilaele bunurilor s
inv a i pilae bune. iar aen pilaele r ilor s v feri i s nu lua i
mania lu Domnezeu. c iiaovii cu vie ile lor hr bove si neganaite. si
cu necreain a lor. iaca pre ce-i Domnezeu aause: ae fur robi in
Javilon 70 ae ani, a ao-ar iar -i pierau cu oste aen Rim. cum sosir
pe acea ae s vanaur cate 30 ae Jiaovi intr-un ban iiaovesc. si cate
30 ae mueri. si 30 ae feate. si 30 ae arme scumpe. si 30 ae cai ae un
ban iiaovesc. prin aceaia s ne infricoseze lucrure ca acealia si alte
multe s nu p im si noi b tae in trup si in suflet. ce s ispitim cu
toat inima scriptura. cum zice Hs. la Ioan 17. Deaca vom cunoaste
voia lui Domnezeu noi s -l cinstim numai cu aceia cu care el au l sat.
nece aaaugem. neci s lu m. cum zice la Torozacon 12. c e urat
naintia lui alt f r numai ce au el tocmit. Matei 60. Ce tu Domnezeu
cel arag fiiul t u Is. inlumineaz -ne cu Duhul sfant al t u. amin.
Milostivu si ae vecie puternic Domnezeu rug m tine ca arag
p rintele nostru noi miseei gresi i si p c tosi. nepotreabnici robi si
viermi. slugile tale. ascult -ne micuiala ceast pu ine munc ain
roaitura Duhului sfant. f -o cu roa si cu folos sfant numele t u.
Cu mila lui Domnezeu si cu aiutoriul Fiiului si cu s varsitul
Duhului sfant. eu Toraas Mihaiu. ales piscopul Romanilor in Araeal.
si cu Herce Stefan. propoveauitoriul Evangheliei lu Hs. in orasul
C v ran Sebesului. Zacan Efrem aasc lul ae a sc lie a Sebesului si
cu Pestisel Moisi. propoveauitorul Evangheliei in orasul Logoiului. si
cu Achirie potropopul varmigiei Heneaoriei. inum intr-una pentru
ielanie scriptureei sfinte. c v zum cum toate limbile au si influresc
intru cuvantele sl vite a lui Domnezeu. numai noi Romanii pre limb
noastr nu avem. pentru a ceaia cu mare munc scoasem aen limb
iiaoveasc si greceasc si s rbeasc pre limb romaneasc 5 c r i ale
lui Moisi prorocul. si patru c r i ce se chemu arstva si al i proroci
c ova. si le a ruim voo fra ilor Romani. si ceti i si nu iuaeca i
necetina mainte. c ve i cu aaev r a afla mare vistiiariu sufletesc. Noi
pentru aragoste lui Domnezeu am usteuit. n-au iar intors man ae
inger. ce m n grea p c toas . s ve i afla ceva gresit pre a ceriului
Domn cum c el fie aaev r tur c nu e cu voe noastr acea gresal .
pentru aceaia cetina to i vare in ce man va sos blagoslovi i cum si
Domnnzeu s blabosloveasc pre voi. amin.
91
D n mila lu Domnezeu in zilele lu Bat r Jigmon Joivoau
Araealului. a ruim aen aceaste c r i scrise a noastre ceaste aoo aen-
taiu. Bitie si Ishodol.
Celui aomn ae steag si vestit viteaz Ghesti Fren i. ales hotnogiu
Araealului si r ei Unguresti. l cuitoriu in Deva. cum aceaste aoo
c r i s fie parg pan Domnezeu va si olalte tip ri si scoate, si
M riia lui Ghesti Fren i fu cu tot agiutoriul si le-au scris in cheltuial
mult . si cu al i oameni buni inc lang sine. si le-au a ruit voo fra i
Romanilor. pentru aceaia ruga i pre Domnezeu pentru M rie lui.
De in mila lui Domnezeu eu Serban aiiacu. mesterul mare a
tiparelor. si cu Marien aiacu. aanau in mana noastr ceaste c r i
cetina si nepl cur si le-am scris voo fra ilor Romani. si le ceti i c
ve i afla intru iale m rg ritariu scumpu si vistieriu nesf rsit:
cunoaste-ve i folosul bunea elor si plata p catelor ae la Domnezeu
intru aceaste c r i.
Scrisu-se-au ceaste c r i sfinte. anii 7090.
Roiaestvo Hristovo 1582. mes a Iunie
12
14 in cetate in Or stie
13


Activitatea lui Coresi va Ii continuat printre al i ucenici de Iiul
s u: .Serban aiiacu. mesterul mare a tiparelor¨, cel ce va tip ri, îm-
preun cu Marien diacul, între 14 noiembrie 1581 si 14 iunie 1582,
Palia ae la Or stie (.Si se-au inceput aceste c r i luna noiembrie 14
si se-au s virsit in luna lu iunie 14 [azile] J leato 7090¨. În
Preaoslovie se d ca lun a termin rii lucr rii .Mes a iunie. 14. in
cetate in Or stie¨), lucrare tradus de Mihai Tordasi, episcopul româ-
nilor din Ardeal, SteIan Herce, EIrem Zacan, Moisi Pestisel si
Archirie, protopopul .varmigiei¨ (regiunii n.n.) Hunedoarei¨, cu
sentimentul perenit ii actului de cultur , destinat .Ira ilor români¨,
sentiment exprimat în nenum rate însemn ri de pe vechile c r i româ-
nesti pe care citim .C mîna va putrezi, iar slova nu va putrezi¨ si .se
vor pomeni în veci¨. Stim pu in despre via a acestor truditori ai
cuvîntului, dar acest pu in ne arat c nu e nevoie s stim mai mult,
pentru c e suIicient si important c sunt autorii Paliei ae la Or stie,
autorii unui monument de limb literar româneasc . De Iapt, Ioarte
pu in stim si despre un autor mereu ignorat, desi mereu prezent în
evolu ia spiritualit ii românesti: ranul român din iurul Or stiei,
anonimul care a creat acea rostire splendid , bogat si expresiv , ce s-a
implicat puternic si cu consecin e deosebit de pozitive în evolu ia

12
Dela nasterea lui Christos 1582, luna Iulie.
13
Mario Roques, Palia a-Or stie, p. 3-12.
92
limbii române literare. Frumuse ea limbii Paliei ae la Or stie atest ,
în spatele ei, o lung evolu ie si implicit vechimea si statornicia
românilor pe aceste meleaguri dacice ! Iimba e a acelor rani din
preaima Or stiei si din Or stie, c ci în secolul XVI localitatea era un
mic oras împreimuit de un puternic sat românesc, cum, de altIel, a
r mas mult vreme. Cuvinte ca: iig nii, iimbl , gadin , sIad , marh ,
muiare, bat r (coni.), precum si numeroase Iorme Ionetice, morIo-
logice si sintactice (Iolosite si de Ioan Budai-Deleanu om al acelo-
rasi meleaguri) se p streaz vii, pân ast zi, în limbaiul ranilor din
preaima Or stiei. În Palie, se Ioloseste pentru prima dat cuvântul
român, din latina cult , si nu rumân, cum a evoluat termenul prin
latina popular . Palia este, al turi de multe altele, un maior act de
cultur româneasc , semnul intensei activit i spirituale, în concor-
dan cu cerin ele timpului respectiv. Asemenea acte de cultur intr
în patrimoniul de aur, al civiliza iei românesti. În amintirea Paliei
(1582) s-a ridicat un splendid monument în pia a orasului, datorat
sculptorului Adam, s-au realizat studii de lingvistic si istorie literar ,
precum si o monumental edi ie stiin iIic de Viorica PamIil. Evoca-
rea caracteristicilor culturii române vechi, valorile expresive ale limbii
noastre, constiin a originii comune a tuturor românilor, continuitatea
lor neîntrerupt pe aceste plaiuri, unitatea lor suIleteasc în ciuda
împ r irilor arbitrare, impuse de istorie, voca ia lor spre universalitate,
creativitate si bun în elegere cu toate popoarele cu care au venit în
contact, contribu ia lor inestimabil la înIlorirea civiliza iei si culturii
în centrul Europei constituie, laolalt , actul maior de legare a prezen-
tului de trecutul din care ne tragem identitatea spiritual .

Concluzii:
De urm rit în analiza Preaosloviilor si a Epilogurilor:
aIirmarea nevoii imperioase de a avea cartea bisericeasc în
limba român , ca s în eleag to i românii .si popa ce zice însusi si
oamenii care ascult ¨:
gradul de dezvoltare a limbii române literare în secolul al XVI-lea:
eIorturile limbii române de a se desc tusa din chingile cuvin-
telor slavone si perpetuarea acestora:
cine a spriiinit si când tip rirea c r ilor:
ideea c lucr rile tip rite sunt destinate tuturor românilor:
ce date oIer despre procesul edit rii unei c r i:
mândria patriotic stimulatoare a edit rii în limba român .
93

MARILE MOMENTE SI MONUMENTE
ALE CULTURII RELICIOASE SI ALE LIMBII LITERARE





Românismul se eviden iaz acum chiar în titlul c r ilor. AstIel,
&D]DQLD (1643) lui Varlaam si 3UDYLOD (1642) lui Vasile Iupu se
numesc Carte romaneasc ae inv tur , iar cea dintâi cuprinde un
.cuvant impreun c tr WRDW VHPLQ LDURPkQHDVF ¨.
De altIel, r spândirea mare a Cazaniei lui Varlaam, mai ales în
Ardeal, unde si ast zi se g sesc unele exemplare, arat ,cat ae mult
corespunaea ea trebuin elor sufletesti ale creainciosilor¨ (Sextil Puscariu).
1. Varlaam (?-1657) a Iost un real talent scriitoricesc, remar-
cându-se prin calitatea si plasticitatea limbii sale. Sintez a normelor
lingvistice si literare din acea epoc , limba lui se prezint unitar pe
plan Ionetic, lexical, morIologic si sintactic.
Fraza se desI soar în general liber, natural si e mult deosebit
de Iraza Ior at a traducerilor românesti din secolul al XVI-lea. Stihurile
asezate în Iruntea Cazaniei se num r printre primele încerc ri de
versiIica ie, publicate în limba român . Totodat , prin aceast lucrare,
se public primele pagini de proz artistic în limba român . Si de
aceea, cu tot meritul, Varlaam trebuie socotit primul povestitor de
autentic voca ie literar asa cum au ar tat to i istoricii limbii române
literare. Caracterul literar al limbii Cazaniei const în calit ile artistice
ale materialului lingvistic, în vocabularul ales, în Iraza îngriiit , în
inten ia evident si m rturisit de a scrie pe în elesul tuturor românilor.
În aprecierea rolului Cazaniei lui Varlaam în procesul de dez-
voltare a literaturii române si a limbii române literare, nu trebuie s
neglii m nici circula ia c r ii. Tip rit într-un tirai mare si în condi ii
tehnice superioare pentru vremea aceea, lucrarea s-a r spândit în toate
regiunile locuite de români. Varlaam a renun at, în mare m sur , la
particularit ile regionale. Norma literar pe care o preconiza Varlaam
este cea din Cazanie: arhaizant , biblic , dar în acelasi timp cu o serie
de regionalisme Ionetice si lexicale. Este evident c prin asemenea
opere de colaborare si prin renun area treptat la particularit ile ling-
vistice regionale, norma supradialectal a limbii literare s-a impus tot
94
mai mult, devenind la un moment dat o necesitate. Prin descrierile si
nara iunile con inute, Cazania are o remarcabil valoare literar .
2. Mitropolitul Dosoftei (20 X 1624 - 31 XII 1694) a Iost una
din acele luminoase Iiguri de arhierei-c rturari si poliglo i, înzestra i
cu harul poeziei, care purtând cu în elepciune si demnitate atât câria
mitropolitan , cât si condeiul inspirat de poet autentic a dat
str lucire nu doar Bisericii Ortodoxe Române, ci si culturii noastre
na ionale.
El a Iost primul mare poet cult în limba român . DosoItei a Iost
si a r mas în amintirea urmasilor s i un om de aleas cultur , cum îl
descrie, în Letopise ul s u, cronicarul moldovean Ion Neculce:
.Acest Dosoftei. mitropolit. nu era om prost (simplu n.n.) ae
felul lui. Si era neam ae mazal
1
. prea inv at. multe limbi stia: eli-
neste. latineste. slavoneste si alt aaanc carte si inv tur . aeplin
c lug r si cucernic si blana. ca un miel¨.
Originea lui etnic e nesigur . Dup unii cercet tori, ar Ii greac :
dup al ii, aromân , cum ne spune numele s u laic, Dumitru Barila,
ca si prezen a unor cuvinte din dialectul aromân în scrierile lui.
IndiIerent de originea lui, el s-a aIirmat ca un mare patriot
român. DosoItei a tip rit cu mult curai c r i de ritual, în limba român :
la 1679 Liturghierul, la 1681 Molitvelnicul si la 1683 Octoihul. Prin
tip rirea acestor c r i, limba român cucereste ultimul Iort al tradi iei
slavone, în Biserica româneasc , c ci el a si introaus limba roman in
serviciul aivin, realizând un gest Ioarte îndr zne pentru vremea aceea.
O conIirm Iaptul c Mitropolitul Teodosie din Muntenia, la 1680,
deci la un an dup Liturghierul tip rit de DosoItei, a ezitat s -si asume
r spunderea si, imprimând si el un Liturghier, îl tip reste în slavoneste,
traducând în româneste numai ar t rile tipicului. În Prefa . Teodosie
m rturisea c n-a cutezat s tip reasc în româneste textul liturgic.
În a doua ium tate a secolului al XVII-lea, din operele lui
DosoItei, istoria literar re ine în primul rând dou traduceri, sau mai
bine zis, dou prelucr ri: Psaltirea pre versuri tocmit (1673) si Jia a
si petrecerea sfin ilor.
În Polonia catolic din vremea lui DosoItei, circula Psaltirea in
versuri, alc tuit cu aproape un secol înainte (în 1579) de 1an
Kochanowski. Cu toate enormele si Ieluritele diIicult i ce-i st teau în
cale, de ordin politic, lingvistic, poetic, DosoItei s-a str duit s dea o

1
mazâl domn sau boier înl turat din Iunc ie: membru al unei catego-
rii sociale intermediere între boieri si r zesi.
95
t lm cire original valoroas , a reusit s ml dieze limba român pen-
tru unele moduri de rostire neexprimate pân atunci. F r s tr deze
originalul, el a reusit o str lucit autohtonizare a Psalmilor.
Dac n-a sporit poezia Psalmului prin idei si imagini proprii- ca
mai târziu Arghezi, Aron Cotrus, V. Copilu Cheatr -DosoItei e, în
orice caz, un excelent interpret Iidel. În acest sens, Alexandru Piru
remarc : .toate nuan ele umilin ei psalmistului se comunic in ritmul unei
elegii care seam n uimitor cu o aoin ae iale¨. AstIel, ,Psalmul 102¨.
nu poate trece neobservat chiar si de cititorul mai pu in avizat. Iat un
Iragment de autentic si mare poezie, prin care trece Iiorul credin ei si
al unei rug ciuni spovedanie de un puternic lirism:

Nu- întoarce svânta Ia
De c tr mine cu grea
Si la zî ce sânt cu iele
Si cu tâng de gresele,
Pleac - i auzul spre mine
Si-mi hi, Doamne, cu bine.
Si la ce zî i-oi striga-te,
S mi-auz de greutate
C -m trec zîlele ca Iumul
Oasele mi-s s ci ca scrumul.
Ca neste iarb t iat
M-este inema s cat ,
C st uitat de mine,

Ce-am g tat s m nânc pâine
De suspinuri si de iele
Mi-am lipitu-mi os de piele
De-atocma ca pelicanul,
Prin pustii petrec tot anul,
Si ca corbul cel de noapte
Îmi petrec zilele toate,
Ca o vrabie r mas
În subt streasin de cas . (...)
Am mâncat pâine de zgur
Si lacrimi în b t tur . (...)
Mi-s zilele trec toare
De Iug ca umbra de soare.

Pe de alt parte, în lipsa altor c r i tip rite, Mineiele si Pate-
ricele, t lm cite si prelucrate de Dosoftei, au Iost, desigur, Ioarte citite
si din interes religios, dar si din interes literar, în special pentru ele-
mentul lor miraculos: asem n tor celui din basme, ceea ce si explic
asimilarea unor peripe ii epice de c tre Iolclor. De altIel, Psalmii lui
Dosoftei nu au Iost cânta i niciodat în biseric , dar au avut un larg
ecou în popor si sunt în literatura român punctul de plecare al unui
însemnat sector liric.
Totusi, aIar de ecouri Iolcloristice, vie ile sIin ilor n-au înrâurit,
îns , literatura propriu-zis , n-au întâlnit scriitori, care s preIac acest
material în oper de art , decât- cum spuneam mai sus Ioarte târziu.
M gândesc, de pild , la Mihail Sadoveanu, Iascarov Moldoveanu.
3. Mitropolitului ortodox Simion Stefan (?-1656) exprima
pentru întâia oar în Transilvania, nu numai trebuin a unei limbi lite-
rare românesti, ci si ideea unit ii noastre etnice. El tip rea, la B lgrad,
96
dou lucr ri religioase, Noul Testament (1648) si Psaltirea (1651), a
c ror semniIica ie dep seste limitele strâmte ale vie ii bisericesti. Cele
dou c r i în special prima prezint un interes deosebit pentru
istoria culturii românesti si anume pentru limba literar si indirect
prin aceasta pentru literatura artistic .
Cartea de c petenie a lui Simion Stefan, Noul Testament, are o
importan excep ional , în primul rând pentru problemele teoretice de
limb si literatur pe care le ridic preIa a c tre cititori, în al doilea
rând prin îns si limba Iolosit în traducerea acestei voluminoase
opere.Prefa a c tre principele Ardealului con ine, de asemenea, obser-
va ii interesante de ordin politic, care oglindesc orientarea umanist a
mitropolitului ardelean.
Cea de-a doua preIa a Noului Testament, ,Preaoslovie c tr
cetitori¨, ne intereseaz datorit problemelor de limb pe care le
dezbate. Constient de unitatea poporului român, în ciuda Iaptului c
românii sunt .r sIira i¨ în mai multe . ri¨ si c , din aceast cauz ,
prezint diIeren e de grai (diIeren e dialectale), autorul (sau autorii)
preIe ei militeaz cu convingere pentru crearea unei limbi comune.
.Rumanii nu gr iesc in toate rile intr-un chip¨, se aIirm în preIa a
c tre cititori, .inc nici intr-o ar to i. intr-un chip. Pentru aceea cu
nevoie poate c scrie cineva s in eleag to i. gr ina un lucru unii
intr-un chip. al ii intr-alt chip¨. Iar pentru I urirea unei limbi literare e
necesar, întâi de toate, s se Ioloseasc cuvinte de cea mai larg
circula ie: .bine stim c ¨, se spune în continuare, .cuvintele trebuie s
fie ca banii. c banii aceia sint buni carii imbl in toate rile. asa si
cuvintele acelea sint bune carele le in eleg to i¨.
În conIormitate cu principiul stabilit în elaborarea c r ii, tradu-
c torii s-au str duit s scrie într-o limb cât mai accesibil tuturor
românilor: .Noi arept aceea ne-am silit. aen cit am putut s izvoaim
asea cum s in eleag to i, iar s nu vor in elege to i. nu-i ae vina
noastr ce-i ae vina celuia ce-au r sfirat romanii printr-alte ri. ae
s-au mestecat cuvintele cu alte limbi. ae nu gr iesc to i intr-un chip¨.
O problem spinoas , pe care traduc torii Noului Testament o
rezolv practic, este aceea a îmbog irii vocabularului limbii române
cu cuvinte noi, cu neologisme din diverse limbi. Constatând c limba
român nu are termeni corespunz tori pentru o serie întreag de
no iuni noi, ei împrumut termeni, mai ales din originalul grecesc
dup care traduc.
Problemele Iundamentale ale limbii literare care se discut în
Prefa a c tre cititori a Noului Testament ae la B lgraa si rezolvarea
97
lor practic în cursul traducerii c r ii conIer colectivului de tradu-
c tori un merit deosebit în dezvoltarea limbii române literare. Este
prima dat când, în mod public, se acord , deliberat, o aten ie special
problemelor limbii literare din partea unor c rturari români.
Principiile reIeritoare la limba literar , preconizate în preIa a
c tre cititori, au Iost traduse în Iapt: ceea ce caracterizeaz limba
Noului Testament ae la B lgraa este apropierea ae limba popular .
4. Biblia de la Bucuresti(1688)
Într-o vreme când se depuneau mari eIorturi pentru introducerea
si statornicirea limbii române în biseric , se tip reste integral Biblia
lui Serban Cantacuzino, ap rut la Bucuresti, în 1688, de unde si
cele trei titluri, în lumea scolii, ale acestei monumentale lucr ri.
Faptul c t lm citorii Bibliei ae la Bucuresti Iolosesc traducerile
par iale eIectuate, începând din secolul al XVI-lea, în diIerite regiuni
locuite de români, si reproduc uneori pasaie întregi din ele, este
deosebit de important pentru dezvoltarea limbii literare. Pe de o parte,
se recunoaste valoarea literar a limbii c r ilor utilizate sau cel pu in
a pasaielor reproduse si se recunoaste autenticitatea traducerii res-
pective, iar pe de alt parte, prin Iragmentele reproduse, se stabileste o
continuitate, în ce priveste limba literar , între Biblia lui Serban
Cantacuzino si întreaga literatur religioas româneasc anterioar .
Într-adev r, prin Biblia ae la Bucuresti, oper de propor ii
monumentale pentru acea epoc , se pune in circula ie o limb literar
care reprezint sinteza eforturilor tuturor scriitorilor ecleziastici
romani ae pan atunci si se aeschiae calea pe care se va aezvolta
limba roman literar ae mai tarziu. Sub raport istoric literar merit
s Iie relevate versurile la stema rii, semnate de logoI tul Radu
Greceanu:

Soarele, luna, gripsorul si cerbul împreun ,
Înc si spata cu buzduganul, spre laud s adun
Si acestea doamne împletesc stem înIrumuse at :
În loc de p rin i soarele si luna i s arat .
Iumin toriu n scându-te, neamului si mosiei,
Prea vrednic st rânitoriu r i si politiei.
Iar cerbul care au hr nit pe cel Il mînt Ilie,
Aduce- i, doamne, cu crucea putere si t rie.
Întinde-te ca gripsorul, spre toate st pâneste,
Si cu spata si cu buzduganul spre vr imasi izbândeste
Spre cei v zu i si nev zu i, cu mare biruin :
98
Precum rug m pre Dumn z u cu mult umilin
S te înt reasc minunat, în domnie sl vit ,
Cu pace si cu liniste, cu via norocit ,
Întru al s u Dumn z esc l cas si Iericire
S - i dea cerescul împ rat parte de mostenire.

F r îndoial c , în compara ie cu versurile lui Varlaam sau ale
tip riturilor muntene din perioada lui Matei Basarab, versurile
reproduse aici constituie un progres în poezia .cult ¨ româneasc .
Noutatea lor e reprezentat de c utarea unui ritm, de interesul pentru
imagini plastice si de Irazele mai cursive nu atât de încâlcite ca la
Varlaam.
Textul propriu-zis al Bibliei ae la Bucuresti intereseaz istoria
literaturii române prin limba lui mai evoluat . Pu in unitar sub raport
Ionetic si sintactic, limba Bibliei ae la Bucuresti este, în schimb,
unitar în ceea ce priveste sistemul morIologic si vocabularul. Iar spre
deosebire de traducerile biblice din secolul anterior, construc ia Irazei
Bibliei ae la Bucuresti este, în general, mult mai Iireasc .
Traducerea integral a Bibliei în româneste, în Iorma tip rit la
Bucuresti, reprezint în literatura religioas româneasc , precum si în
istoria culturii românesti, o dat important care încheie un lung
proces de str danii din diIerite momente ale traducerii par iale a c r ii
sIinte, care coincid cu adev rate monumente de limb român literar .
Prin calit ile sale, prin amploarea textului, prin circula ia mare,
pe care a avut-o cartea pe întreg teritoriul de limb româneasc si prin
prestigiul de care s-a bucurat, Biblia ae la Bucuresti a contribuit la
impunerea graiului muntenesc ca baz a limbii literare. Principalele
versiuni românesti ulterioare ale Bibliei. aceea a lui Samuil Micu de
la Blaj, a lui Andrei Saguna, a lui Gala Galaction si p rintele
Radu, au Iolosit, într-o m sur mai mare sau mai mic , textul Bibliei
lui Serban Cantacuzino, demonstrând astIel caracterul ei de moment
Iundamental în istoria limbii literare române, una pentru to i românii.
Acum se încununeaz eIorturile a trei veacuri, pentru traducerea inte-
gral a Bibliei în limba român .
5. Antim Ivireanul (c. 1660-1716)
Dac opera tip rit a mitropolitului Antim Ivireanul se reduce la
trei brosuri, toate elaborate în inten ia ridic rii nivelului spiritual si
cultural al clerului, opera manuscris , r mas în urma mor ii sale, este
mult mai pre ioas si cuprinde: Diaahiile. Chipurile Jechiului si
Noului Testament si Asez mantul M n stirii Antim.
99
Chipurile Jechiului si Noului Testament, mai mult decât oricare
alt oper , arat cultura lui Antim Ivireanul. Textul operei este viu,
atr g tor, adev rat monument al epicii medievale românesti.
Opera de c petenie a acestui mitropolit o constituie, îns , Preai-
cile sau Diaahiile (dup denumirea greceasc ). Valoarea lor istorico-
literar si artistic este cu totul deosebit . Antim Ivireanul este primul
mare orator bisericesc în limba român , care înlocuieste Cazania ste-
reotip , ce se citea în biseric , cu predica vie. Predicile sale dep sesc,
prin expresivitate, vigoare, lirism, tot ceea ce s-a scris si s-a tip rit în
româneste pân la acea dat .
InIluen a Preaicilor asupra procesului de dezvoltare al limbii
române literare a Iost redus , din pricina Iaptului c ele nu au v zut
lumina tiparului nici în timpul lui Antim, nici îndat dup moartea sa si
din pricina num rului mic de copii manuscrise ce au aiuns pân la noi.
Antim Ivireanul este original în modul de a lega ideile teologice
de via a cotidian , în Ielul de a biciui, I r deosebire de pozi ie so-
cial , înc lcarea preceptelor moralei crestine, în dezv luirile unora din
nedrept ile sociale si în m iestria cuvântului s u. Nu s-a asezat în
Iruntea celor exploata i ca s înl ture cele peste 40 de d ri, pe care le
suportau ranii români din vremea sa, dar, dintre to i mitropoli ii ce s-
au perindat în Ungro-Vlahia, el a Iost singurul care a v zut aceste ne-
drept i si a îndr znit s înIrunte, în chipul cel mai hot rât, boierimea.
Antim Ivireanul este original în elocin a sa si, mai ales, în
Irumuse ea limbii în care îmbrac ideile din predicile sale. Procedeele
sale stilistice, compara iile si metaIorele, imaginile plastice si epitetele
îl aseaz printre marii scriitori ai literaturii noastre medievale.
Mitropolitul scria ar tându-se solidar cu aproapele am rât: .Ce
folos a fi galben si ofilit ae post. iar ae pism si ae ur a fi prins? Ce
folos este a nu bea vin si a fi beat ae vinul maniei? Ce folos este a nu
manca carne si cu hule a rupe carnea fra ilor nostri?¨ sau ,Manc m
carnea si munca fratelui nostru. crestinului. si bem sangele si suaoa-
rea fe ii lui cu l comiile si nesa ul ce avem¨.
Cu o m iestrie oratoric de excep ie, într-o limb româneasc
ager , colorat , expresiv pe care o înv ase la maturitate, el Iiind
originar din Iviria Antim Ivireanul m rturiseste o sincer apropiere
de omul s rman, c ruia îi ia ap rarea, .carele tremur si sughi ae
frig si cas nu are s maie si noi nu-l primim s intre in casele
noastre¨. Abunden a elementelor lirice este evident în predici. Stilul
lui Antim este natural: cum a gândit, asa a si scris.
O imagine remarcabil este aceea a nop ii în care SI. Nicolae le-a
aiutat pe ascuns pe cele trei Iete s race destinate pierz rii. .Apoi aup
100
ce au ascuns soarele. toate razele lui si s-au stins ae tot lumina zilei.
intru intunericul nop ii si cana ceriul ae osteneal au fost inchis spre
somn to i ochii lui. atat cat nici luna nu priveghea. nici una ain stelele
cele mai mici avea aeschise tamplele lor cele ae argint. atunce...
alearg cu mare grab la acea s rac ae cas ...¨. Sugestiv este
compara ia lumii din prima predic a SI. Dimitrie, alc tuit dintr-un
sir de metaIore: .Lumea aceasta iaste ca o mare ce se turbur . intru
care nicioaat n-au oamenii oaihn . nici liniste. Cor biile intre valuri
sant imp r iile. cr iile. aomniile si orasele. mul imea noroaului.
politiile. boga ii si s racii. cei mari si cei mici. sant cei ce c l toresc
si s afl in nevoie. Janturile cele mari ce umfl marea sant nevoile
cele ce ne sup r totaeauna: valurile ce lupt corabia sant nenoro-
cirile carele se intampl in toate zilele, norii ce negresc v zauhul.
fulgerile ce orbesc ochii. tunetile ce infricoseaz toat inima viteaz
sant intampl rile cele ae multe feluri. neasteptatele pagube. infricos -
rile vr imasilor. sup r rile...¨.
Întâlnim în aceeasi predic o descriere dramatic a Iurtunii pe
mare si o analiz a st rilor suIletesti prin care au trecut apostolii în
timpul primeidiei. Este I r îndoial primul tablou de acest Iel în
literatura român : .Mi se pare ca cina as veaea inaintea ochilor miei
chipul ei: ae toate p r ile s sufle vinturi mari. s se string impre-
iurul vintului nori negri si aesi. toat marea s spumege ae manie si
pretutinaenea s se inal e valurile. ca niste mun i. Mi se pare c v z
corabia apostolilor c o lupt cu mult s lb ticie turburarea m rii:
ae o parte o bat valurile. ae alt parte o turbur vanturile, ae o parte
o riaic spre ceriu. ae alt parte o pogoar la iaa. Mi s pare c v z
pre fe ele apostolilor zugr vit . ae fric . moartea: unul s se
cutremure. altul s strige si to i cu suspinuri si cu lacrimi s cear . cu
rug minte. aiutoriu...¨.
Stilul mitropolitului Antim Ivireanul se caracterizeaz si prin-
tr-o pronun at not ironic . De aceea el poate Ii considerat ca unul ain
precursorii pamfletului în literatura român , îndeosebi a celui arghezian.
Frazele sunt construite de un om care mânuieste perIect limba si
nu tr deaz niciodat pe oratorul, care a înv at atât de târziu româ-
neste. Acestea sunt când lungi, mai ales în descrieri, când scurte,
pentru a ob ine eIecte spontane. Iexicul, pe lâng câteva grecisme, are
unele Iorme pu in Iolosite la începutul veacului al XVIII-lea, care dau
un colorit arhaic limbii sale. Cu toate aceste Iorme lexicale arhaice, de
altIel nu prea numeroase, limba vioaie a predicilor, cu bog ia sa de
procedee artistice, Iace din opera lui Antim un pre ios monument de
limb româneasc .
101
6. Cu Dosoftei în Moldova si cu Antim Ivireanul în Muntenia,
se incheie o epoc ae inflorire a literaturii religioase, cum nu
cunoscuse pân atunci cultura româneasc veche. În a doua ium tate a
secolului al XVII-lea si în primele dou decenii ale secolului urm tor,
se tip rise un num r mare de c r i bisericesti (dintre care un loc aparte
îl ocup Biblia ain 1688 si Psaltirea in versuri), oratoria de amvon
atinsese una din culmile sale în persoana lui Antim Ivireanul, iar în
procesul de p trundere a limbii românesti în biseric se I cuser , de
asemenea, pasi înainte prin activitatea episcopului de Râmnic,
Damaschin. Prin Mineele tip rite de episcopii Chesarie si Filaret,
între 1776-1780, Râmnicul va aiunge, pentru a doua oar în cursul
secolului, locul unde se desI soar o important ac iune de traducere
si diIuzare a literaturii religioase.
Reproducând Iragmente din Mineele de la 1698, Chesarie si
Filaret tind s p r seasc unele Iorme mai vechi si s se apropie mai
mult de limba contemporan . Datorit acestor tr s turi si, în special,
gra ie apropierii de limba popular , 0LQHHOH s-au bucurat de o r s-
pândire considerabil , pân dincolo de grani ele rii Românesti (Mine-
ele de la Buaapesta ain 1804-1805 sunt o reproaucere a celor ae la
Ramnic) si au iucat un rol însemnat în istoria limbii române literare.
Dac prin traducerea Mineelor. Chesarie de la Râmnic ine de
sIârsitul literaturii vechi, prin idei si orientare intelectual , el este unul
din cei ce deschid epoca nou a literaturii. Dar, pentru literatura reli-
gioas , secolul XVIII-lea cum au ar tat N. Iorga, N. Cartoian, Sextil
Puscariu, Al. Rosetti, B. Cazacu si al ii înseamn epoca de des vâr-
sire a traducerii c r ilor de ritual în româneste. C r ile mixte slavo-
române devin din ce în ce mai rare, pentru a disp rea cu totul în iurul
anului 1750. R spândirea larg a tip riturilor religioase, dup aceast
dat , nu a r mas I r rezultat asupra limbii literare. Într-o epoc de
exagerat crestere a inIluen ei neogrecesti si turcesti, c r ile religioase
au r spândit o limb Ierit de împestri ri lexicale si relativ unitar .
SuIletul românesc, închis mult vreme în hotarele înguste ale
culturii sud-slave, a Iost întotdeauna în c utare de noi orizonturi
aIirm cei mai prestigiosi istorici literari români.
Iiteratura religioas canonic si apocriI a Iormat, în primele
veacuri ale culturii noastre scrise, singura hran intelectual a întregii
societ i. Ea a creat o mentalitate religioas , care se dezv luie în toate
maniIest rile poporului: artistice, sociale si politice. Chiar dup apari ia
cronicilor, singurele c r i care se tip resc la noi si se r spândesc peste
toate inuturile românesti, men inând unitatea de neam, a credin ei si a
102
graiului, sunt textele religioase si, Iireste, c r ile populare str -b tute
de asemenea de mentalitatea si morala crestin .
O dat cu sIârsitul secolului al XVIII-lea si începutul celui de-al
XIX-lea, noi perspective se deschid pentru cultura român . Poetul
Ien chi V c rescu (1740-1797) anun a urmasilor s i .cresterea
limbii romanesti si a patriei cinstire¨, simbol si testament ale unei
sensibilit i închinate neamului si rii. Scoala ardelean - miscare
politic si cultural de orientare iluminist , reprezentat , îndeosebi, de
c rturarii Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816)
si Petru Maior (1761-1821), Iilologi si istorici preg ti i temeinic în
orasele transilv nene mai întâi, apoi la Viena sau la Roma aIirma cu
argumente stiin iIice leg turile organice ale istoriei si culturii popo-
rului nostru cu str vechiul trunchi latin din care Iace parte. Genera iile
de creatori care au urmat au preluat cu st ruin si pasiune ideea de
continuitate si unitate a poporului si culturii noastre, umplând unele
.goluri¨ l sate de seismele si vicisitudinile istoriei.

Subiecte de reI!ec ie (L.M.)

1. În Cazania lui Varlaam, autorul înI iseaz durerea SIintei
Maria la moartea Fiului S u. Prin proiectarea misterului hristologic
asupra întregii naturi, durerea Mariei simbolizeaz un .crestinism
cosmic¨. (Mircea Eliade) Ce Iiguri de stil Ioloseste Varlaam în acest
pasai si în ce opere a i mai întâlnit aceast comuniune cu natura?
.O, ceriu si p mânte, plânge i cu mene pentru moartea cea cu
obid a Iiiului mieu! Plânge i cu mene, maici, c Iiiul mieusi lumina
ochilor vostri s stins acum! (...) O, p mânte si tu, soare, întresta i-v
si v sp imânta i de minunat minune, c tvore ul ( creatorul) vostru
dzace mort si ziditoriul vostru în groap v îngroap ! O, ceriu, deschi-
de- i por ile tale, si voi, îngeri, pleca i-v ochii vostri si c ota i de
vede i pe tvore ul si împ ratul vostru pre pâmânt în miiloc de rod
p c tos, l sat si p r sit în ocar mare si I r de mil ucis si omorât!¨
2. Explica i, argumentându-v opinia, de ce lucr rile înI isate în
acest capitol apar in Umanismului?
103

,6725,2*5$),$',102/'29$






Dac literatura religioas , constând în mare parte din traduceri, a
avut un rol substan ial la Iormarea limbii române literare, literatura
istoric a cronicarilor din toate principatele românesti a Iost în mare
m sur o crea ie original , oIerind subiecte, teme si personaie litera-
turii beletristice din secolele al XIX-lea si al XX-lea, de la Dacia lite-
rar (1840) pân în zilele noastre.
În secolul al XV-lea analele si cronicile erau scrise în limba
slavon . Cele mai vechi dateaz din a doua ium tate a acestui secol,
Iiind realizate la curtea lui SteIan cel Mare. O conIirm unele am -
nunte databile, consemnate în ele de cronicarul, care a Iost prezent la
evenimente. AIl m, de pild , c la 1471 s-a produs un cutremur .cana
seaea aomnul la mas ¨. Un eveniment a avut loc .ioi pe la miezul
nop ii¨, iar altul .vineri aiminea a¨. Cronicile se ocup de via a lui
SteIan si sunt scrise de cronicarii de la curte. De aceea, ele oglindesc
concep ia si politica marelui domn. S-a g sit în Germania un text,
redactat în limba german medieval intitulat în latineste Cronica
breviter scripta Stephan Dei gratia voivoaa terrarum mol-
aannens(ium) necnon valachzens(ium) (Cronica scris pe scurt a lui
Stefan. ain mila lui Dumnezeu voievoa al rilor Molaova si Jalahiei),
extras din Letopise ul slavonesc. care se reIer numai la via a lui
SteIan cel Mare. Este vorba de o copie eIectuat la 28.04.1502 la
comanda lui Hartmann Schaedel, medic si umanist german, care a
întâlnit la N renberg o delega ie de moldoveni, ce c uta un medic
pentru domnul rii si care avea cu sine cronica dup care Schaedel a
I cut copia pentru a o integra în istoria universal la care lucra.
În secolul al XVI-lea, cronicarii oIiciali moldoveni au Iost:
Macarie, care a scris, la porunca lui Petru Rares. o cronic de la 1504
la 1551, Eftimie, care a scris la cererea lui Alexanaru L pusneanu o
cronic violent critic la adresa urmasilor lui Petru Rares si enco-
miastic Ia de Alexanaru L pusneanu si Azarie, care a scris o cro-
nic subiectiv despre domnia lui Petru Schiopul si care, desi nu l-a
104
cunoscut, exclama la moartea lui EItimie: .Jai ce mare si luminos
luceaf r au apus'¨
În secolul al XVII-lea, în ultimele decenii, slavona a Iost
înlocuit în Biseric cu româna, dar la cur ile domnesti aceast
înlocuire s-a produs mai devreme, între 1655-1660. Cronicarii acestui
veac, desi stiau slavoneste, scriau în limba român . Acum se scriu în
româneste si pravilele (÷ c r ile de legi) si numeroase c r i religioase.
Se tip reste la 1646 o condic de legi, la cererea lui Vasile Iupu:
Carte romaneasc ae inv tur ae la pravilele imp r testi si ae la
giuae e. care va Ii Iolosit , în ara Româneasc , la întocmirea pravilei
lui Matei Basarab (1652): Inareptarea legii.
Era vremea în care boierimea se lupta s impun domn din rân-
durile ei. Aceast str danie o remarc m în cronicile umanistilor mol-
doveni cu studii la Bar, Iwow si Constantinopol. E vorba de Grigore
Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, Dimitrie
Cantemir.
Cronicile din acest secol, atât din Muntenia cât si din Moldova,
sunt primele monumente laice de limb român literar , con inând
valori artistice intrinsece, pline de expresivitate în creionarea unor
portrete Iizice si psihice, în descrierea datinilor, obiceiurilor, a b t -
liilor, a Ienomenelor naturii, în succintele nara iuni, ce surprind scene
din realitatea cotidian , memorii cu ample reIeriri si considera ii asu-
pra vie ii sociale si morale, nuclee beletristice, care vor înrâuri dezvol-
tarea literaturii române pân în secolul al XX-lea.
Grigore Ureche (c. 1590 - 1647) era Iiul unui mare boier, de la
care a mostenit chemarea spre cultur si politic . A înv at la scolile
iezuite din Iwow (Polonia) unde si-a însusit limbile clasice, istoria si
geograIia. În timpul lui Vasile Iupu aiunge sIetnic al domnului si
mare sp tar (1634-1642) si mare vornic al rii de Jos (1642-1647).
El este autorul primei cronici în limba român scris între anii 1642-
1647: Letopise iul rii Molaovei, care cuprinde epoca 1359-1594.
Din p cate originalul nu s-a p strat. Copiile cunoscute au suIerit
interpol rile lui Simion Dasc lul, Misail C lug rul si Axinte Uricariul.
În cronica lui Ureche umanismul românesc ia un contur Ioarte
clar si speciIic. Descriind Iapte de la desc lecatul cel de al doilea, din
1359, de la Dragos Vod , pân la domnia lui Aron Vod , scriind
despre o vreme tulbure, de .mult neing auin si mare zarv ¨, în
care au loc .c lc turi ae lege si am gituri¨, când pe om .norocul lui
cel prostu iar si il las la zminteal ¨ vrând, parc , s demonstreze cât
de mult lucrurile omenesti .sunt frageae si neaaev rate¨, Grigore
Ureche nu consemneaz doar în chip neutru Iapte, ci mediteaz asupra
105
lor, asupra lumii si a soartei oamenilor. El crede c divinitatea inter-
vine în mersul istoriei, în succesiunea domnilor, în m rirea si dec -
derea unui popor.
Bun cunosc tor al istoriei si limbii poporului român, el aIirm ,
cu argumente, unitatea de origine, de neam si de limb a locuitorilor
rii Românesti, Moldovei si Transilvaniei.
Grigore Ureche are un merit deosebit în caracterizarea limbii
române, ca limb latin , mostenit .ae la ramleni¨, c ci noi zicem
,paine . ei zic panis, carne. ei zic caro, g ina. ei zic gallina , muiaria.
mulier, f meia. femina, p rinte. pater, al nostru. noster si alte multe
ain limba latineasc . c ae ne-am socoti pre am nuntu toate cuvintele
le-am in elege¨. Iipsit de preiudec i si cu o intui ie Iilologic remar-
cabil pentru acea vreme, Grigore Ureche recunoaste c în vocabu-
larul limbii române au p truns nu numai cuvinte slave, ci si de alte
origini, deschizând astIel, perspective Iructuoase pentru cunoasterea si
cercetarea istoriei limbii române. CoriIeii Scolii Ardelene, care au
ignorat aceste aspecte au gresit p gubos pentru stiin a Iilologiei.
.Asiiaerea scrie Ureche si ae la franci. noi zicem cal. ei zic caval,
ae la greci straste. ei zic stafas, ae la lesi prag. ei zic prog, ae la
turci. m-am c s torit, ae la sarbi cracati si alte multe ca acestea ain
toate limbile. carile nu le putem s le insemn m toate
¨
.
Evident, unele etimologii nu rezist examenului critic modern.
Remarcabil e Iaptul c , pentru prima dat , Grigore Ureche d o
imagine corect asupra vocabularului limbii române, conIirmat de
lingvistii de mai târziu. El a Iost un pionier si în domeniul stilului plin
de savoare si naturale e, deschizând calea pentru Ion Neculce, în
Moldova si pentru Radu Popescu, în ara Româneasc . În aceast
privin , el a îngem nat cunostin ele sale livresti cu Iormele vii, Iiresti,
ale limbaiului popular, procedeu întâlnit, mai târziu si la genialii
povestitori si romancieri Ion Creang si Mihail Sadoveanu.
ReIerindu-se la stilul scrierii lui Grigore Ureche, George C linescu
vorbeste despre o limb .cu aroma mierii si plin ae metafore¨.
Moldovenii scrie Grigore Ureche- au .picat cat au n lbit poeana¨.
În vremea lui Petru Schiopul, a Iost secet .si unae prinaea mai nainte
peste acolo ara cu plugul. Copacii au s cat ae s c ciune, aobitoacele
nu aveau ce paste vara. ce le-au fost a r mana frunz , si atat prav
au fost. cat se strangea troiene la garauri. cana b tea vant: ca ae
om t erau troiene ae pulbere¨.
Dar Ureche a excelat îndeosebi în arta portretului Iizic si moral,
creionat concis cu o mân sigur de maestru, doar în câteva linii
deIinitorii. E antologic portretul lui SteIan cel Mare:
106
.Fost-au acest Stefan Joa om nu mare la stat. manios si aegra-
b v rs toriu ae sange nevinovat, ae multe ori la ospe e omoriia f r
giuae . Amintrilea era om intreg la fire. nelenesu. si lucrul s u il stia
a-l acoperi si unae nu ganaiai. acolo il aflai. La lucruri ae r sboaie
mester. unae era nevoie insusi se vara. ca v zanau-l ai s i. s nu s
inair pteze si pentru aceea. rar r sboiu ae nu biruia. Si unae biruiau
al ii. nu peraea n aeiaea. c stiinau-s c zut ios se riaica aeasupra
biruitorilor¨.
Din cronica lui Ureche s-au inspirat Costache Negruzzi în nu-
vela Alexanaru L pusneanul, Vasile Alecsandri în poemul Dumbrava
Rosie si în drama Despot Joa , Barbu SteI nescu Delavrancea în
trilogia Apus aesoare, Jiforul, Luceaf rul, Mihail Sadoveanu în Fra ii
iaeri, Nicoar Potcoav , Jia a lui Stefan cel Mare si numerosi al ii.
Dac Grigore Ureche este un excelent portretist moral, Miron
Costin va domina descrierea plastic si sugestiv , Ion Neculce poves-
tirea, nara iunea de o savoare Iermec toare, iar Dimitrie Cantemir va
Ii st pân pe scrierea doct , am zice azi pe eseu, pe stilul stiin iIic al
diverselor domenii (muzicologie, Iolcloristic , etnograIie, geograIie,
IilosoIie) si se va impune cu prima încercare de roman din istoria lite-
raturii române, Istoria hieroglific .
Miron Costin (1633-1691) cultivat la scoala Umanismului si a
clasicismului, având un acut sim si cult al individualit ii, a Iost ceea
ce el numea .om aeplin. cap intreg. hire aaanc . cat pot zice c nascu
si in Molaova oameni¨.
A v zut lumina zilei într-o mare Iamilie de boieri, obliga i s se
reIugieze în Polonia. Acolo a urmat Colegiul de la Bar, unde si-a însu-
sit disciplinele umaniste si a înv at limbi str ine. Ia vârsta de 20 de
ani se întoarce în ar : particip la mai multe campanii militare,
inclusiv la asediul Vienei, al turi de turci. Ocup Iunc ii importante:
pârc lab, mare comis, mare vornic, mare vornic al rii-de-Sus, apoi
al rii-de-Jos, mare logoI t. În 1683 pribegeste prin Polonia, de unde
revine la îndemnul domnului Constantin Cantemir, tat l marelui croni-
car Dimitrie. Acuzat de organizarea unui complot, e decapitat în de-
cembrie 1691.
A creat o oper divers si impun toare: Letopise ul rii Mol-
aovei. care continu cronica lui Ureche, înI isând evenimentele dintre
1594-1661, De neamul Molaovenilor. ain ce ar au iesit str mosii lor
si Jiia a lumii.
Fa de Grigore Ureche, cronicar al unei epoci eroice, Miron
Costin consemneaz o perioad a descresterii, a decaden ei politice si
sociale, în care viziunea lui IilosoIic desciIreaz o realitate tragic .
107
Un tragism sui generis propriu scriitorilor clasici si IilosoIiei stoice
.c ci nu sant vremiile supt carma omului. ci bietul om supt vremi¨.
Asa cum s-a mai spus, în viziunea lui cauzalitatea istoric e, în
ultim instan , una de ordin moral si ierarhia social corespunde unei
ordini sacre a lumii, structurat într-o ierarhie a .hirilor¨. El
recunoaste o .hire¨ de boier, una domneasc , alta împ r teasc si
orice neconcordan între .hire¨ si statutul social al individului are
urm ri tragice în lume.
Pe lâng erudi ie, care-i asigur un stil savant, de Iactur clasic
latin , Costin avea un indiscutabil talent literar, care l-a impus, îndeo-
sebi prin descrierile sale antologice, dintre care si vestita descriere a
n v lirii l custelor, pe care le întâlneste în drum spre Bar, în Polonia.
.Un stol inea un ceas bun si aac trecea acest stol. la al aoilea
ceas sosea altul si asa. stol aup stol. ineau cat ain pranz pan inae-
sear . Unae c aea la mas. ca albinele z ceau, nice c aea stol peste
sol. ci treceau stol ae stol si nu se porneau pan nu se inc lzea
soarele bine. spre pranz, si c l toreau pan inaesear si pan la
c aere ae mas c aeau si la popasuri. Ins unae mancau r manea
numai p mantul negru. impu it, nice frunze. nice pae. ori earb . ori
sem n tur . nu r maneau si se cunostea si poposeau. c era locu nu
asa negru la popas. cum era unae manea acea manie a lui Dumnezeu¨.
(Într-un studiu consacrat scriitorului poporanist Spiridon Popescu
am ar tat inIluen a acestei descrieri asupra unor pagini similare, dato-
rate autorului lui Mos Gheorghe la Expozi ie)
Dar cronica lui Miron Costin e plin de aspecte ale vie ii
cotidiene si Iamiliale, pe care se proiecteaz Iigurile, riguros creionate,
ale unor personaie mai mult sau mai pu in istorice: domni, precum
SteIan Tomsa, care-l omoar cu cinism pe c rturarul si diacul Vasile
Stoici, în ciuda protestelor boierilor: domni e, ca doamna lui Ieremia-
Vod , .rusinat de p gâni¨: moldoveni de toate rangurile si str ini,
precum Colga-t tarul, Hmil-cazacul, Timus, cel ce se însoar cu dom-
ni a Ruxandra, evocat genial, dup paginile din Miron Costin, de
Mihail Sadoveanu în romanele Nunta Domni ei Ruxanaa si Zoaia
Cancerului sau vremea Duc i-Joa .
În cronica lui Miron Costin se reg sesc nenum rate personaie si
nuclee de roman sau dram istoric .
Statutul s u social, de inerea unor Iunc ii de mare r spundere,
care l-au implicat direct în Ir mânt rile epocii si i-au prileiuit cunoas-
terea nemiilocit a Iaptelor. Toate acestea i-au asigurat cronicii sale
autenticitate prin reIlectarea realist a evenimentelor, ca si al i croni-
108
cari de seam , precum Nicolae Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir
în Moldova, iar în ara Româneasc Radu Greceanu si stolnicul
Constantin Cantacuzino.
Miron Costin se deosebeste de cronicarii apuseni, care dup o
observa ie iustiIicat a lui Mihail Dragomirescu scriau numai dup
documente, neparticipând la evenimente. Cronicarii români au Iost
martorii multor Iapte relatate, de unde veridicitatea, cunoasterea
direct a oamenilor, a evenimentelor si speciIicitatea operei lor. Prin
aceast remarc , Mihail Dragomirescu trage concluzia superiorit ii
cronicarilor români.
Miron Costin particip la evenimentele descrise în cronica sa,
care se termin cu moartea lui Stef ni Lupu (1661), an de la care
continu si Iiul s u, cronicarul Nicolae Costin (1662-1711) si Ion
Neculce (1662-1743), Mustea (1661-1729) Amiras (1662-1733),
astIel c exist , de pe pozi ii paralele, inIorma ii neîntrerupte despre
Moldova, pân la 1743. Axinte Uricariul cuprinde în cronica sa un
Iragment din aceeasi epoc (1711-1716), iar mai departe, scriu
Ienache Kog lniceanu (1733-1774) si Ioan Conta (1741-1774)
De la aceast dat , cronica moldoveneasc amu este, se stinge,
tace. În aceast t cere se impun coriIeii Scolii Ardelene cu lucr rile
lor de istorie si în curând apar istoricii moderni, propriu-zisi.
Am nuntul surprins e totdeauna semniIicativ, iar observa ia vie-
ii cotidiene e penetrant , într-o Moldov Ir mântat , în care oamenii
obisnui i cunosc marile probleme privind originea roman a neamului
si latinitatea limbii noastre. Cronicarul le dezbate si în lucr ri ca:
Despre poporul Molaovei si al rii Romanesti (text polon cu tradu-
cere româneasc în M. Kog lniceanu: Cronicile Romanieivol. III), De
Neamul Molaovenilor. ain ce ar au iesit str mosii lor, sau în cele 18
versuri Neamul rii Molaovei, tip rite la sIârsitul Psaltirii lui DosoItei,
din care cit m un catren semniIicativ pentru asemenea preocup ri:

Niamul rii Moldovei de unde d reaz ?
Din ara Italiei tot omul s creaz ,
Fliah întâi apoi Traian au adus pre-aice
Pe str mosii acestor ri de neam cu Ierice.
A mai scris o poezie de optsprezece versuri: Stihuri impotriva
zavistiei si o Ioarte interesant si reusit poem , pentru acele vremuri,
în care nu ap ruse poezia româneasc tip rit . Miron Costin se inspir
din bogatul Iolclor românesc, ca si DosoItei. În Jia a lumii care are
drept moto cuvintele din Eclesiast: .aes rt ciunea aes rt ciunilor
109
toate sunt aesert ciune¨, tema Iundamental a poemei se reIer la Iap-
tul c în viziunea autorului, lumea e .hiclean . insel toare, zilele trec
si nu se mai intorc iar ¨. Totul trece, totul e pieritor. Vremea macin
totul, si avu ie, si glorie, si oameni de rând, si eroi, si împ r ii, de
aceea autorul se întreab retoric:
.Unae-s a lumii imp ra i ? Unae iaste Xerxis?/ Alexanaru
Machiaon? Unae-i Artaxersis?/ August. Pompei si Kesariu. ei au luat
lumea. / Pe to i i-au stins cu vremea. ca pe niste spume¨
Sunt versuri care amintesc de Inv turile lui Neagoe Basarab si
de poetul latin Ovidiu, mort la Pontul Euxin. Alte versuri ne amintesc
de motivul pantha rei (totul curge) din IilosoIia greac si de versul
lui Horatius, .aebemur mortis nos nostraque¨. Câteva amintesc de
proverbele noastre: .Anii nu pot aauce ce aauce ceasul¨.
Trebuie amintit si Iaptul c din unele versuri din Jia a lumii au
rodit bocetele românesti.
Versurile sunt de 13 silabe si au rim împerecheat . Câteva rân-
duri din Preaoslovie m rturisesc cunostin ele lui Costin de prozodie,
iar altele arat limpede mobilul scrierii în versuri: .In toate rile.
iubite cetitorule. se afl acest feliu ae scrisoare. care elineste ritmos
se chiam . iar slavoneste stihoslovie. Si cu acest chip ae scrisoare au
scris mul i lucrurile si lauaele imp ra ilor. Asa au scris vestitul Omir
(Homer) r sboaiele Troaiei. cu Ahileus. asa Jirgilie (Jergilius) ince-
p tura imp r iei Ramului. si al i aasc li f r num r¨.
Deci, la acea vreme, Miron Costin avea o concep ie îndeaiuns de
clar si avansat despre poezie.
Un poet stimat în perioada interbelic , ast zi prea pu in cunos-
cut, Corneliu Moldovanu (1883-1952) a scris în versuri sacerdotale,
de o subliniat p trundere si puritate, poezia Cronicarul. o sugestiv
evocare a tipologiei c rturarului umanist moldovean în genere si o
caracterizare precis si raIinat a lui Miron Costin:
Mereu însetosat de-nv tur ,
B trânul cronicar la ceas de noapte,
F când din c r i citanie în soapte,
Iung chibzuieste a Iaptelor m sur .

C ci dragostea de neam si de mosie
I-a îndemnat s tâlcuiasc -n slove,
Ietopise ul Ialnicei Moldove
De la a doua lui Aron domnie
110
Si-a prins a zice atunci moldoveneste
Povestea vremuirilor amare,
Cu trud mult c ci pentru scrisoare
«Gând slobod, I r valuri trebueste»

Pentru scris si pentru citit, c ci Miron Costin socotea c .nu
este alta si mai frumoas si mai in toat via a omului ae folos z bav
aecat cetitul c r ilor'¨
Ion Neculce (c. 1672-1745) este cronicarul povestirii, maestrul
nara iunii cu o savoare Iermec toare. Fa de Neculce si opera sa,
istoricii literari de pân la George C linescu si Serban Cioculescu au
avut, în genere cum arat Valeriu Cristea, în excelenta sa micro-
monograIie o atitudine nu Ials , dar usor idilic si de poveste.
Iorga îl vedea ca pe .un molaovean cuminte si cu frica lui Dum-
nezeu¨, .un b tran foarte b tran¨, care a scris o povestire limpede,
curat , senin si bun , Iermec toare în naivitatea ei.
Sextil Puscariu transIer tonul molcom si în elept al cronicii
asupra personalit ii cronicarului, numindu-l (ca al ii pe St. O IosiI
mai târziu) .blanaul Neculce¨. Nicolae Cartoian, atât de sobru si de
echilibrat în alte cazuri, vorbeste de .mosneagul in elept si sf tos¨.
Cu epitetul .b tranul¨, înc rcat cu toate conota iile care suge-
reaz în elepciune, Irumuse e moral , sI tosenie, îl gratuleaz si azi
to i cei ce se reIer la el, desi George C linescu si-apoi Serban
Cioculescu au încercat s rup tradi ia sentimental cu privire la
personalitatea lui Ion Neculce.
Nimeni si nimic n-a putut, îns , rupe tradi ia recept rii lui
Neculce în constiin a public , datorat mai cu seam celor 42 de
legende din Ia a cronicii sale, intitulate O sam ae cuvinte care .in
letopis u nu sant scrise¨, considerând, în recomandarea I cut citi-
torilor, c .cine va ceti si le va creae. bine va fi. iar cine nu le va
creae iar va fi bine, cine precum ii va fi voia asia va face¨. Dezin-
voltura cu care Neculce se d pe mâna cititorilor, ca un povestitor de
basme pe mâna ascult torilor, a dat roade. Iegendele au Iost receptate
de scriitorii care le-au prelucrat, de la Bolintineanu la Cosbuc si Horia
Iovinescu, de la autorii de manuale scolare si de antologii ale speciei,
desi aceste istorioare n-au toate atributele legendei, Iiind mai de grab
niste anecdote, I r descrieri, I r portrete si caracteriz ri.
Când SteIan e alungat de turci, domnul se duce la mama sa, care
îl retrimite la lupt : când în lupta cu ungurul, calul lui SteIan se
pr buseste si moare, aprodul Purice îi oIer calul s u, punându-se
111
capr ca s se urce domnitorul .mic de stat¨: un copil care trage cu
s geata mai departe decât SteIan-vod , e ucis.
Din toate .legendele¨, ca si din multe pagini ale cronicii, se
desprinde talentul de scriitor al lui Neculce, care desi nu-i scolit atât
de mult ca ceilal i cronicari, se ridic deasupra tuturora prin harul s u
înn scut.
În cronic întâlnim portrete nu o dat riguros creionate cu
asprime critic si cu un sarcasm necru tor.
Ia Iel sunt si relat rile întâmpl rilor, care încalc morala. Iat
una despre Dumitrascu Vod : .Doamna lui era la arigraa. iar el
aice isi luase o fat a unei r chieri e ae pe Poaul Jechiu. anume
Arhipoaia. care o chema Ani a. iitoare. ae o purta in veaeal intre
toat boierimea. ae-o inea in bra e. ae-o s ruta¨.
Exigen a etic a lui Ion Neculce, în astIel de cazuri, îl opreste de
la idealizarea ipostazei eroice a domnului, oricine ar Ii el.
Prin harul de povestitor, prin Iermec toarea oralitate a stilului,
prin penetranta intui ie a .hirii¨ omului cum ar zice Miron Costin
Ion Neculce deschide calea spre literatura propriu-zis .
Observa iile sunt dure, relat rile I r menaiamente, tratarea
sl biciunilor unor personaie istorice se Iace cu aceeasi m sur cu care
e tratat omul de rând în genere. El spune Iranc, verde-n Ia , cu o
expresie oral c turcii .si-au I cut cheIul¨ cu doamna lui Duca-vod .
Anumite replici ustur toare par a strânge în ele ironia din unele
basme si anecdote populare, precum aceea în care se spune despre
Mihai Racovi c .se f cea a nu-i place s primeasc aomnia. ca si
fat ce-i zice unui voinic: F -te tu a m trage si eu oi merge plangana¨.
Ca si la Miron Costin, proverbul popular intr Iiresc si organic
în es tura operei sale: .mielul blana suge aou mume¨, .calul raios
g seste copacul scor os¨. Important e c proverbele nu-s date ca sim-
ple citate neutre: ele exprim o IilosoIie de via si particip substan-
ial la caracterizarea personaielor din cronic .
Desi boier cu ranguri mari, Neculce are o cultur mult mai re-
dus decât a celorlal i cronicari moldoveni si nu era ca ei un poliglot.
Izvoarele sale de inIorma ie sunt reprezentate de cele interne, moldo-
venesti si muntenesti, precum si de observa ia si tr irea nemiilocit a
Iaptelor si de crea ia popular : c s-a Iolosit de izvoare interne o arat
o relatare despre Gheorghe SteIan, Ioarte apropiat de episodul din
Cronica B lenilor.
.Gheorghe Stefan-Joa . cana era logof t mare. au fost sezana
oaat in aivan cu toiagul in gur . Iar Ioraachi Cantacuzino cel b tran.
112
vel-vistiernic: «Ce azici in fluier. aumneata logofete»? Iar el au
r spuns: «Dzic in fluier. s ni se coboare caprile ae la munte si nu
mai vin». El au r spuns in pila . si al ii nu s-au priceput. C el
astepta ostile unguresti s vie ae peste munte¨.
Interesul pentru Cronica B lenilor venea, poate, si din împreiu-
rarea c pe linie matern el se tr gea din Cantacuzini, mama sa,
Catrina Iiind var primar cu Constantin Cantacuzino.
Dar dincolo de am nunte în Letopise ul si în Legenaele lui Ion
Neculce, Iaptul esen ial r mâne dragostea lui de ar , care într-un
pasai ia Iorma unui prozopoem:
.Oh' oh' oh' s raca ar a Molaovei ce nenorocire ae st pani
c-acestia ai avut. Ce sor i ae via i-au c zut' Cum au mai r mas om
tr itor in tine. ae mirare este. cu atatea spurc ciuni ae obiceiuri ce se
trag pan ast zi in tine. Molaov .
Oh' oh' oh' vai. vai. vai ae ar ' Ce vremi cumplite au agiunsu
si la ce cump n au c zutu. Doar Dumneaz u ae a faci mil . precum
au f cut cu izrailitenii. cu Moise prooroc. ae-au aespicat Marea
Rosie. Asa s fac si cu tini. s rac ar ' La ce obiceiuri ai agiunsu.
ca s scapi ain aceste obiceiuri spurcati'
Oh' oh' oh' s rac ar Molaov si ar Munteneasc . cum v
pitreci i si v aezmieraa i cu aceste sup r ri. la aceste vremi cumplite
si f r ae mil ae st panii nostri. care singuri noi t-am poftit si i-am
aflat' Nu ne s tur m ae aomni. ae ar . nici ae m ritat fetele aup
p manteni. ce azicem c -s prosti si s raci. Si alerga i la cei str ini.
greci. ae-i apuca cari ae cari s v hie gineri c -s cilibii si boga i si
le aa i mosii si-i pune i in capul mesii. Iac la ce am venit' Aceste.
aaev rat c ne-au f cut cilibii la toate. cu lacr mi pre obraz si cu
suspinuri la Dumneaz u strigana. Iar alte puteri f r a se striga la
Dumneaz u. n-au r mas¨. Aici durerea naste autentic poezie!
Aceasta si pentru c în scrisul s u se revars via a real ,
autentic , idee sugerat atât de plastic de George Cosbuc în ultima
stroI din poemul s u Cetatea Neam ului, dup ce pl iesii îi bat pe
poloni:
Ce-a mai Iost pu in ne pas
Au plecat polonii-n sus,
Iar pl iesii ios s-au dus
Ia Neculce drept acas
Iar acesta-n c r i i-a pus.
Si din Dorna pân -n Tulcea
To i cetesc ce-a scris Neculcea.
113
ConIirma i si dumneavoastr , dragi studen i, printr-o lectur
proprie si o lucrare de control pentru seminar, aIirma ia poetului de la
Hordou, atât de mult îndr gostit de cronicile moldovenesti, editate de
Mihail Kog lniceanu, cu exemplarul s u cult pentru trecutul nostru
istoric.

Dimitrie Cantemir (1673-1723) a Iost un .voievod luminat,
ambi ios si blazat, om de lume si ascet de bibliotec , intrigant si soli-
tar, mânuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldova lui dup
care tânieste si aventurier, cânt re în tambur , arigr dean, academi-
cian berlinez, prin rus, cronicar român, cunosc tor al tuturor pl ce-
rilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este .Iorenzo de
Medici al nostru¨ scria George C linescu. Personalitate de talie
european , Dimitrie Cantemir este prima coloan trainic si impun -
toare a ediIiciului spiritualit ii românesti, a c rui cheie de bolt s-a
rezemat ulterior pe oameni de seam din aceeasi stirpe renascentist ,
precum Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, George C linescu.
Ca orice personalitate marcant si reprezentativ a unei culturi na io-
nale, Dimitrie Cantemir a crescut Iiresc din spiritualitatea neamului
s u despre care a scris cu atâta p trundere si str lucire.
Cantemir este primul scriitor român care, tocmai Iiindc a Iost
un mare patriot, a impus prin lucr rile sale de geniu, cu un speciIic
atât de românesc, universul nostru de gânduri si de sim iri în circuitul
valorilor universale. De aceea, I r Dimitrie Cantemir nu mi-as putea
imagina relieIul spiritual al poporului român, cum nu mi-as putea
imagina România I r cununa Mun ilor Carpa i si Carpa ii I r vârIul
Omul. Dimitrie Cantemir este cel mai de seam înv at român de la
sIârsitul secolului al XVII-lea si începutul celui de-al XVIII-lea din
Iamilia marilor spirite umaniste si enciclopedice. El cunoastea istoria,
matematica, muzica si IilosoIia, etnograIia si Iolclorul, Iiind Iamilia-
rizat cu graiul str mosilor nostri latini, vorbind turca, greaca, persana,
rusa, Iranceza, polona si italiana, ganaina si sim ina ins intotaeauna
romaneste.
În 1673, la 26 octombrie, voievodului Constantin Cantemir
Iost r zes si aiuns apoi domn prin calit ile sale excep ionale de ostean
i s-a n scut Iiul cel mai mic, Dimitrie, care avea s aiung una din
cele mai proeminente Iiguri ale veacului. În acelasi timp istoric, Iilo-
soI, poet, om de stat, Dimitrie Cantemir a Iost un remarcabil c rturar
renascentist, ceea ce l-a determinat pe Voltaire s spun despre dom-
nitorul modovean c .unea talentele vechilor greci. stiin a literelor si
aceea a armelor¨. Desi tat l s u, domnitorul Constantin Cantemir, nu
114
era deloc un c rturar abia stia s se isc leasc el a avut, totusi,
grii s dea Iiilor s i o crestere aleas . El aduce ca dasc l pentru
odraslele sale pe un vestit c lug r grec de la curtea lui Serban
Cantacuzino, pe nume Eremia Cacavela, care asigur tân rului Dimitrie
tot atâta înv tur cât oIerea Academia Greceasc de la Constan-
tinopol. Un ecou puternic al acestei înv turi îl vom g si în primele
încerc ri literare ale lui Dimitrie Cantemir, ca, de pild , Divanul sau
galceava in eleptului cu lumea sau Giuae ul sufletului cu trupul. Cartea
e scris în greceste si româneste si poart o preIa de recomanda ie
I cut de dasc lul s u, Cacavela, .plugarul care la holaa min ii sale a
ostenit¨ si care spunea despre Galceav ... c este .cu retoricesc
mestesug impoaobit . aaanc si bogat ¨. Ideea Iundamental a c r ii
eviden iaz superioritatea vie ii spirituale asupra celei biologice, pro-
zaic si supus poItelor ioase.
Dar Dimitrie Cantemir îsi va completa mult mai serios studiile
în anii sederii sale la Constantinopol, în timpul cât va Ii ostatec pentru
tat l s u, capuchehaie a Iratelui ori mazilit politic. În anii tinere ii,
Dimitrie Cantemir citeste mult, înva temeinic lucruri adânci si
deosebit de variate, devenind un umanist de tip renascentist, ceea ce-i
va crea o Iaim deosebit , Iiind primul român membru al unei
Academii str ine (este vorba despre Academia din Berlin). Iecturile
vaste si diverse, experien a spiritual ob inut prin conIruntarea cu
atâtea civiliza ii îl aiut s scrie opere Iundamentale, valoroase,
traduse în numeroase limbi str ine, printre care rusa, italiana, Iranceza,
engleza si germana.
Desi cultura greco-latin de la Academia din Constantinopol nu
era p truns de nici un ideal na ional, caracterizându-se, mai degrab ,
printr-un accentuat cosmopolitism, Cantemir îsi va p stra nealterate
Iirea si constiin a de român, Iiind c l uzit în toate actele sale de un
înalt si Iierbinte patriotism.
Când în martie 1693 b trâne ele tat lui s u, Constantin
Cantemir, se sIârsesc, Dimitrie, în vârst de numai nou sprezece ani,
se urc pe tron, unde, din cauza unor intrigi, r mase neasteptat de
pu in, Iiind silit s plece la Constantinopol. Reîntorcându-se în
scaunul domnesc, îl va p r si deIinitiv dup pacea dintre rusi si turci
de la Vadul Husilor. Dup aceast dat va scrie cele mai de seam
opere ale sale: Istoria Imperiului Otoman. Hronicul vechimii a
Romano-Molao-Jlahilor. Descriptio Molaaviae etc. Este evident c
atât Hronicul.. cât si Descrierea Molaovei sunt lucr ri izvorâte din
ne rmurita dragoste a lui Cantemir Ia de patria si poporul s u, a
115
c ror zbuciumat istorie voia s-o aduc la cunostin a lumii întregi.
.Dulce este aragostea ae mosie¨, spunea el, în elegând, în limbaiul
vremii, prin mosie patrie. Aceast dragoste si-a întruchipat-o într-o
munc neobosit , în care c ut torul de taine descoper adev rul ce l-a
însuIle it pân în pragul mor ii sale: .sufletul oaihn nu poate afla
pan nu g seste aaev rul. care il cearc oricat ae aeparte si oricat ae
cu trua i-ar fi a-l nimeri¨. Plin de adev r, solid argumentat stiin iIic,
opera lui Dimitrie Cantemir a constituit unul din izvoarele cele mai
pre ioase pentru cunoasterea Iiin ei na ionale, sub diIeritele ei aspecte.
AstIel, în aIar de Hronic.. unde se ocup mai mult de originea
poporului nostru si unde sunt si unele exager ri, în eleptul cronicar, în
Descriptio Molaaviae, ne d o proIund si splendid descriere a ase-
z rii geograIice, organiz rii politice si bisericesti a statului moldo-
venesc, I când, în acelasi timp si o oper de cercetare etnograIic si
Iolcloric , în sensul c realizeaz o caracterizare p trunz toare a Ielu-
lui de via si a Iirii moldovenilor, precum si a crea iilor lor artistice.
Paginile consacrate Iolclorului sunt si ast zi deosebit de pl cute si de
utile, oIerindu-ne date importante despre diIerite credin e, supersti ii
populare si obiceiuri din acea vreme: ar gaica. pe itul. ora iile ae
nunt , c rturarul consemnându-le, cu talent si inteligen si cu o
plastic Iervoare, în capitolul Despre ceremoniile pe care Molaovenii
le observ la logoane si nun i. sau aatele cu privire la iocurile mol-
aovenesti. sau la obiceiurile ae la inmormant ri.
Dintre toate scrierile lui Cantemir, cea mai închegat din punct
de vedere artistic este, neîndoios, Istoria hieroglific , prima încercare
de roman din literatura român .
Sub haina alegoric a luptei dintre împ r ia leului si aceea a
vulturului se ascunde un moment tulbure din istoria rilor românesti
si anume .gâlcevile¨ pentru putere dintre Brâncoveanu si Cantemiresti.
Misiunea de a scrie aceast istorie era, Iireste, deosebit de grea, c ci,
dup cum m rturiseste Cantemir, se c dea ca .a lor noastre ae proaste
a le huli. ae bune a le l uaa si aup pofta aaev rului. precum sunt
lumii a le obsti.¨. Aceeasi atitudine si-o propune autorul si Ia de
ac iunile rivalului, iar .faptele intr-ascuns lucrate se hot reste ca
f r nici o sfial a le lovi¨. Pentru a l muri sensul alegoriei, Cantemir
d la sIârsitul operei sale o .scar a numelor si cuvintelor hiero-
glificesti talcuitoare¨, din care aIl m c împ r ia leului este .partea
molaovenenasc ¨, împ r ia vulturului este .partea munteneasc ¨,
.Inorogul¨ Dimitrie Cantemir, .Corbul¨ Brâncoveanu si în aceeasi
viziune de plastic zoomorI urmeaz o suit de dih nii si întruchip ri
116
înaripate, care ascund în sânul povestirii diIerite chipuri si caractere
contemporane autorului. Animalele si p s rile, care simbolizeaz per-
sonaiele reale, sunt excelent intuite si redate surprinz tor din punctul
de vedere al expresiei artistice.
Prezentarea epocii si a oamenilor care au ilustrat-o se spriiin pe
un necontestat Iond real, iar povestirea este pe alocuri de o rar vioi-
ciune. Spontaneitatea si varietatea stilului vin s întregeasc valoarea
artistic a acestei lucr ri, care poate Ii socotit cum mul i o recunosc
drept prima încercare de roman social din literatura român .
În desI surarea nara iunii, Cantemir introduce cu dib cie poeme
lirico-elegiace ca ,Tanguirea Inorogului¨ si ,Tanguirea Afroaitei¨.
poeme satirice precum acel ,rezbel al gang niilor¨. Iormul ri gno-
mice si un num r de parabole sugestive prin mesaiul lor umanist si
Iorma lor pitoreasc . Uneori, proza lui Cantemir este str b tut de un
Iior liric atât de puternic încât devine poematic , se structureaz pe
elemente prozodice (rim , ritm) ca unele basme populare.
Neîndoios, un alt Iapt demn de men ionat în leg tur cu interesul
literar al operelor lui Dimitrie Cantemir îl constituie limba si stilul s u.
În aceast privin , unor cercet tori li s-a p rut c limba lui Cantemir
este greoaie si pedant . Uneori, Iaptul acesta poate Ii adev rat, mai
ales când avem de-a Iace cu lucr ri, pe care autorul le-a scris mai întâi
într-o limb str in , ca, de exemplu, latina, si când lucr rile respective
aveau un caracter mai mult stiin iIic. Atunci, pentru o serie întreag de
no iuni inedite, Cantemir se vede constrâns s introduc , o dat cu
no iunile respective din diverse limbi constient Iiind c maioritatea
cititorilor nu le cunosc , si termeni noi, pe care îi explic cu mult
competen , în diIerite ocazii. AstIel, la începutul Istoriei hieroglifice.
Cantemir asaz un dic ionar de cuvinte necunoscute, îndeosebi neolo-
gisme, pe care-l intituleaz : ,Scar a numelor si cuvintelor str ine
talcuitoare¨.al c rui rost el însusi îl explica în rândurile unei Prefe e
.c tre cetitoriu¨: .Jei sti. iubitule. c nu pentru cei cari intr-aceste
pomenite limbi peaepsi i sunt. scara aci am supus: ce pentru c ae
imprumutarea cuvintelor str ine. cei mai neaeprinsi. lovina vreeasi .
ca asii a le in elege.¨. Iat câteva spicuiri, care ne atest si geniul de
Iilolog al lui Catemir: agonia ÷ lupta care Iace trupul cu suIletul în
ceasul mor ii: antidot ÷ leac împotriva boalei ce se d : dialectic ÷ cei
ce stiu a se întreba dup canoanele logicii: dimocra ie ÷ st pânire în
care cap ales nu este, ci toat ara poate intra la sIat: theatru ÷ locul
privelii, în miilocul a toat ivala.
117
Desigur, explica iile date de Cantemir neologismelor introduse
de el nu ne apar ast zi ca Iiind întotdeauna cele mai exacte. În
perspectiva a trei secole, Iaptul devine explicabil. Ceea ce r mâne
deosebit de valoros în activitatea lui este adev rul c a îmbog it limba
noastr literar cu cuvinte noi, pe care a reusit s le Iac un bun al
întregului popor. Dar acesta nu este sigurul aspect al limbii lui
Dimitrie Cantemir. Cine citeste Istoria hieroglific , îndeosebi, îsi va
da seama de marea ei Ior expresiv , de capacitatea narativ si de
sugestie, de darul portretistic, de Iarmecul descrierilor peste care se
revars adesea unda liric a vechilor Cazanii, a basmelor si a poeziilor
populare. Iat numai câteva rânduri, dintr-un început Irumos de
poveste din Istoria hieroglific scrise cu o discret detasare epic , în
spiritul limbii vorbite si al lirismului care anun cumva pe Ion
Creang : .Oainioar era un om s rac carele intr-o p auri . sub o
cobili era locuitoriu. Acesta mai multe ae zece g ini. aoi cucosi si
un aul u. alt ceva aup sufletul nu avea.¨. S ni se îng duie s
continu m exempliIicarea cu o adev rat elegie, caracterizat dup
expresia lui George C linescu printr-o .nespus ae inteligent tratare
cult a metaforei r nesti¨, elegie extras din aceeasi capodoper si
care poate Ii socotit începutul poemului în proz din literatura
român :
.Eu m-am vechit. m-am vestiit si ca florile ae brum m-am ofilit.
soarele m-au lovit. c laura m-au p lit. vanturile m-au negrit. aru-
murile m-au ostenit. zilele m-au vechit. anii m-au imb tranit. nop ile
m-au schimonosit si. aecat toate mai cumplit. norocul m-au urgisit si
ain aragostele tale m-au izgonit, f r acesta nou. vios. ghizaav si
frumos. ca soarele ae luminos. ca luna ae ar toas si ca om tul ae
albicios este, ochii soimuluiu. pieptul leului. fa a tranaafirului. frun-
tea iasiminului. gura buiorului. ain ii l crimioarelor. grumazii p u-
nului. sprincenele corbului. p rul sobolului. mainile ca aripile. aege-
tele ca razele. miilocul paraosului. statul chiparosului. peli a cacu-
mului. unghele inorogului. glasul bubocului si virtutea colunului are¨.
Un admirabil portret caricatural, intercalat de Cantemir în rela-
tarea nun ii lui Racovi cu Iata Dediului, din aceeasi lucrare, ne
anun în el un mare scriitor modern, un pictor al grotescului din via ,
un precursor sui-generis al monstrilor lui Goya si al pamIletului arghe-
zian: .O areptate sfant pune- i inareptariul si vezi strambe si câriobe
lucrurile norocului. Ghibul gatul. flocos pieptul. bo oase genunchele.
catalige picioarle. ain oase f lcile. ciute urechile. puchinosi ochii.
suci i muschii. intinse vinele. l boase copitele c milei. cu sulagec
118
trupul. cu alba peli . cu negrii si mangaiosi ochi. cu sub ire aege ele.
cu rosioare unghisoarele. cu molceluse vinisoarle. cu iscusit miilo-
celul si cu rotunior grumagiurul helgii ce potrivire' Ce asem nare si
ce al turare are '.¨ Si mai departe o minunat des-criere a nun ii
dintre helge si c mil , descriere care ne aminteste de splendida nunt
de gâng nii din sIârsitul poemului C lin (file ain poveste) al lui Mihai
Eminescu. .Norocul aar intr-acesta chip pre helge aup c mil ase-
zana. an arii cu fluere. greierii cu surle. albinele cu cimpoi. cantec ae
nunt cantana. musi ele in aer si furnicile prea p mant. mari si lungi
aan uri riaicar ¨.
Si câte alte valori artistice nu ascunde opera acestui str lucit
talent al literaturii noastre vechi, un precursor de necontestat al prozei
lirice, pe care Alecsandri, Eminescu, Cosbuc, Sadoveanu, Blaga,
C linescu au gustat-o si au apreciat-o atât de mult, încorporând-o în
Iluxul spiritualit ii românesti în drumul ei continuu spre universa-
litate si eternitate.
Eruditul renascentist, scriitorul-ctitor al literaturii românesti
moderne, IilosoIul umanist, istoricul patriot, omul acestor plaiuri,
Dimitrie Cantemir întruchipeaz în mod exemplar virtu i spirituale ale
acestui popor, proiectate cu lumina geniului pe coordonate europene.

De re inut (L.M.):
Cronicarii români de limb slavon scriu despre istoria rii
lor astfel:

Macarie

Moartea lui SteIan cel Mare
1504 1551 Urcarea pe tron a lui SteIan Rares
47 ani

Eftimie
A II-a domnie a lui Petru Rares
1541 1554
Domnia lui Alexandru
I pusneanu si construirea
m n stirii Slatina

Azarie
1551 1574
Domnia lui
Petru Schiopu
13 ani

23 ani
119
Cronicarii moldoveni scriu în limba român /HWRSLVH XO GH
FkQGVDvQFHSXW DUD0ROGRYHL descriind perioada:

Grigore Ureche (1590?1595?-1647) scrie în 1642 Letopise ul
cercetând izvoare str vechi pentru evenimentele descrise

de la Dragos Vod la Aron Vod
1359 1594
235 ani

Miron Costin (1633-1691) a scris în 1675-1691 Letopise ul,
documentându-se si Iiind martor al evenimentelor contemporane descrise

de la Aron Vod la Dabiia Vod
1595 1661
66 ani

Ion Neculce (1672-1745) scrie în perioada 1731? 1732?-1743
Letopise ul, Iiind un martor al evenimentelor consemnate

de la Dabiia Vod la Nicolae Mavrocordat
1661 1743
82 ani




120

,6725,2*5$),$',175$16,/9$1,$






În aceast . ar ¨ leag n al românismului, sunt vestigiile cet ilor
dacice si romane, ale drumurilor si castrelor I cute de cuceritorii
Daciei: acolo, din templele p gâne ale înaintasilor, românii au zidit
primele biserici în stil roman, precum cea de la Densus si cele de pe
Valea Streiului. Acolo au d inuit urme de cultur si civiliza ie, care le-au
amintit permanent românilor de originea lor nobil , daco-roman si le-au
cultivat mândria de a Ii urmasii unor neamuri ilustre. În aceast
Transilvanie, trup din trupul vechii Dacii, românii, st pânii ei legitimi,
printr-o continuitate neîntrerupt , dar socoti i tolera i de c tre Unio
trium nationum (unguri, sasi, secui) si-au dep nat povestea lor amar ,
sub asprele lovituri ale sor ii, care tindeau s -i Iac chiriasi în propria
lor ar .
Povestea lor au înI isat-o, cu miiloacele lor modeste si în con-
di ii mastere, istoriograIii români din secolele XV-XIX, care au de-
monstrat c :
x Transilvania n-a Iost cucerit de unguri: ei s-au inIiltrat încet,
încet, ca o ap printr-un mal. Transilvania a Iost ocupat treptat
de regii Ieudali care au exploatat-o si au asuprit-o:
x Transilvania nu s-a conIundat niciodat cu Ungaria, desi
vitregia istoriei le-a pus s locuiasc împreun asa cum nu se
poate conIunda un de inut politic cu un temnicer, desi stau sub
acelasi acoper mânt:
x Unii istorici sus in mincinos si tenden ios o unire a
Transilvaniei cu Ungaria. Cei seriosi respect , îns , adev rul.
Iat , Oskar Netoliczka, privind harta lui Honterus din 1542,
remarca, într-o lucrare a sa din 1881, închinat lui Honterus, în
limba german , importan a ei .pentru c Transilvania apare ca
o unitate geografic completamente aiferit ae Ungaria si
apar inana. impreun cu Molaova si Jalahia. Daciei¨.
121
Si Ion Iupas scrie: .Istoricii maghiari cu bun faim recunos-
teau c Transilvania nu s-a contopit nicioaat aeplin cu regatul
Ungariei. ci a reusit s -si p streze ae-a lungul veacurilor particula-
rismul ei politic. cultural si economic nezaruncinat¨ (I. Iupas,
Transilvania. inima teritoriului etnic romanesc, Sibiu, 1945, p. 14).
Sandor Szilagy aIirm si el clar c Transilvania si Ungaria
.nefiina contopite aeplin. nu au format o singur ar . ci aou ri
aeosebite¨. Abia târziu, în 1867, prin încheierea dualismului austro-
ungar se produce anexarea Ior at a Transilvaniei la Ungaria.

'H]YROWDUHDLVWRULRJUDILHLURP»QHÇQ7UDQVLOYDQLD
VHFROHORU;9;,;
În manuale s-a acordat aten ie exclusiv Scolii Ardelene, igno-
rându-se realitatea c istoriograIia în aceast provincie începe în a
doua ium tate a secolului al XV-lea, deci concomitent cu istoriograIia
din Moldova, asa cum demonstreaz istoricul Ion Iupas în Cronicari
si istorici romani ain Transilvania, Editura Scrisul românesc, Bucu-
resti, 1941.
a) E vorba de o cronic în limba latin la sIârsitul c reia un preot
sau c lug r, bun cunosc tor al acestei limbi, povestea evenimentele
dintre anii 1473-1479, elogiind biruin a lui SteIan cel Mare asupra
turcilor la Vaslui (1475) si relatând înIrângerea lor de c tre Paul Chinezu
pe Câmpul Pâinii (Sibot, pe malul stâng al Muresului), la 1479. A lup-
tat al turi de comitele Timisoarei, de principele Bartolomeu DragIy.
(Antonio BonIini cronicarul lui Matei Corvinul, nu aminteste de
aceast b t lie).
Anonimul cronicar ardelean a inut s completeze cronica lui,
amintind pe larg si de biruin a lui SteIan cel Mare de la Vaslui.
Cronica s-a p strat la curtea principelui DragIy, care era de ori-
gine român . Ea a Iost scris , desigur, de un om de la curtea acestuia.
În paginile precedente am evocat Letopise ele slavone de la
Bistri a si de la Putna, opera cronicarilor Macarie, Eftimie si Azarie,
care s-au str duit s eternizeze ispr vile domnilor Moldovei
Alexandru I pusneanu, Petru Schiopu si Petru Rares, inspirându-se
din Cronograful bizantin al lui Constantin Manasses: am evocat
sIaturile pline de în elepciune si omenie ale domnitorului Neagoe
Basarab c tre Iiul s u Teodosie si alte lucr ri scrise în slavoneste.
Vom evoca azi pe cel dintâi umanist român Nicolaus Olahus, care si-a
scris opera istoric si poeziile în latin , sub inIluen a direct a puter-
nicului curent umanist.
122
El e primul umanist român si unul dintre cei mai reprezentativ,
stimat de ilustre personalit i din Apusul Europei.
Nicolaus Olahus sau Românul, întâiul mare umanist român
(1543-1568), era coborâtor din spi a domneasc a Dr culestilor mun-
teni, Iiul lui Stoian sau SteIan, a c rui mam Iusese Marina, sora
vestitului erou al crestin t ii, Ioan Huniade. SteIan, Iiul Marinei,
însp imântat de nestatornicia lucrurilor din ara Româneasc , se
reIugiaz la Sibiu, de unde va trece apoi la Or stie (1504) în postul de
iude regesc al orasului. Ar Ii putut s Iie trimis în ara Româneasc cu
osti de c tre Ioan Huniade, dar n-a vrut. S-a c s torit cu Varvara Husar
din Transilvania.
În cronica sa, Nicolaus Olahus d urm toarea precizare: .tata.
v zana c schimb rile lucrurilor ce se fac acolo pentru aomnie sunt
foarte primeiaioase. a preferat s se c s toreasc cu mama mea.
Jarvara Husar ain Transilvania si s tr iasc aici via retras .
aecat in aomnie si la putere. supus la mii ae primeiaii. s fie ucis ca si
inaintasii s i¨.
Nicolaus e unul din cei patru copii ai acestei în elepte Iamilii,
care a avut doi b ie i si dou Iete. N scut la Sibiu la 10 ianuarie
1493, Nicolaus Olahus e la vârsta de 17 ani aprod la curtea regelui
ungar, Vladislav II Iagelonul. Îmbr isând cariera ecleziastic , aiunge
canonic la Strigoniu (1522). În 1524 e chemat la curtea tân rului rege
Iudovic II, ca sIetnic al s u si al reginei Maria, pe care o serveste cu
loialitate chiar în momentele Ioarte grele de dup înIrângerea de la
Mohacs din 29 august 1526. R mâne credincios reginei v duve, cu
care c l toreste Ioarte mult. Aiung în Germania în toiul r zboiului
dintre protestan i si catolici. Din Germania pleac în Belgia înso ind-o
pe regina Maria, c reia Iratele ei, împ ratul Carol Quintul îi încre-
din ase cârma rilor de Jos. Va r mâne aici 5 ani (1533-1538).
În 1542, la st ruin ele regelui Ferdinand, primeste postul de se-
cretar si sIetnic al cur ii regale. Peste un an, în 1543, va Ii numit episcop
de Zagreb: în 1547, episcop de Agria, iar în 1553 e înaintat la suprema
treapt ierarhic din Ungaria: mitropolit primat de Strigoniu. Devine un
ap r tor înIocat al catolicismului în lupta contra lutheranismului.
Pentru meritele sale e numit baron al Imperiului în 1554, iar în
1558 regent al Imperiului, o înalt demnitate politic . În decretul rege-
lui Ferdinand se spune: ,. tu i i tragi originea chiar ae la cei mai
vechi principi ai neamului valahilor¨.
El este întemeietorul înv mântului teologic superior din Ungaria
catolic , prin înIiin area seminarului din Tirnavia, la 1566, la Iel cum
123
Petre Movil în veacul urm tor, prin Academia duhovniceasc de la
Kiev, pune temelia înv mântului superior în Rusia pravo-slavonic .
Nicolaus Olahus moare la Bratislava la 14 ianuarie 1568.
Activitatea literar a lui Nicolaus Olahus prezint un interes
întreit: istoric, poetic si teologic.
1) o scurt cronic despre câteva evenimente contemporane lui:
2) o monograIie despre Atila, tradus si în polon :
3) o interesant descriere geograIic , istoric si etnograIic a
Ungariei: Hungaria sive ae originibus gentis. regni situ. aivisione.
habitu atque opportunitatibus, terminat în 1536, tip rit postum în 1735.
În capitolul XII vorbeste de originea sa muntean , despre
înrudirea cu Huniadestii, realizând si o succint descriere a Munteniei,
Moldovei, Transilvaniei si a Banatului. Descrierea se remarc prin
conciziune si claritate: .Transilvania e incins peste tot ae mun i
inal i. mai ale ain acea lature unae se aesparte ae munteni, printr-o
singur parte care se afl spre nora si spre molaoveni. are acces mai
usor. Din Ungaria trei c i auc spre ea. si acestea anevoioase si pline
ae vartoape. Una se cheam Meses. c tre partea unae e Somesul, alta
se cheam Cris. unae este Crisul, a treia se cheam Poarta ae Fier.
pe unae se scurge raul Mures.¨
Nicolaus Olahus aIirm descenden a roman a românilor si
originea latin a limbii, cu argumente de ordin Iilologic. E ceea ce vor
Iace în secolele urm toare: Grigore Ureche, Miron Costin îndeosebi,
iar apoi, revenind cu un vast aparat stiin iIic asupra problemei, coriIeii
Scolii Ardelene.
.Molaovenii au aceeasi limb . obiceiuri si religie ca si munte-
nii, se aeosebesc ins intrucatva numai prin imbr c minte. Ei se in
mai ae neam si mai ae isprav aecat muntenii (...) Limba lor si a
celorlal i romani a fost canava roman . ca unii ce sunt colonii ae
romani. In vremea noastr limba lor se aeosebeste foarte mult ae
aceea, cu toate acestea. multe ain cuvintele lor pot fi in elese ae latini.¨
Scrisul s u poart în toate privin ele pecetea Umanismului cu
v dit tendin de a se apropia de simetria, claritatea si Irumuse ea
scriitorilor clasici din antichitatea roman . Nicolae Olahus scrie si
versuri elogioase în latin cu prileiul mor ii Iratelui s u, Matei, Iost
notar al Or stiei, stihuri traduse de St. Bezdechi.

.In usurin a-mi pe zei m maniez c-au fost auri.
C ci aeopotriv la to i muritorii s rmani le st -n cale
Moartea cumplit si to i au sorocita zi.¨
(Elegie la moartea fratelui Matei)
124
Poeziile lui au ap rut abia în 1906 (la Budapesta: Carmina
Nicolai Olahi) si în 1934, Nicolaus Olahus: Carmina.
Iucrarea istoric Atila a circulat o vreme în manuscris si a Iost
tip rit în 1568 de 1oannes Sambucus.
Ungaria. terminat în 1536, în care se ocup pe larg si de cele
trei ri românesti, a Iost tip rit în 1735 (g si i Iragmente din ea în
Ion Iupas: Cronicari si istorici ain Transilvania).
Nicolaus Olahus a purtat coresponden cu peste o sut de per-
sonalit i precum papa Clement al VIII-lea, împ ratul Carol Quintul,
cu regi, principi, voevozi, cardinali, duci, diploma i, episcopi, egu-
meni, litera i, proIesori si medici, la care se adaug coresponde a cu
Iratele s u, Matei de la Or stie. Ca model de scrisoare autorul si-a luat
opera realizat de epistolograIii Aeneas Silvio Piccolomini (Papa
Pius al II-lea) si Erasmus din Rotterdam.
Existau în biblioteci colec ii de scrisori ale lui Cicero, Plinius cel
Tân r, pe care, desigur, Nicolaus Olahus le-a cunoscut.
Coresponden a trimis si primit are o importan documentar
deosebit si a Iost tip rit , nu de mult, si în român .
c) Prima cronic în limba român din secolul al XVII-lea este
a protopopului Vasile de la biserica SIântul Nicolae din Scheii
Brasovului. Aici exista o scoal româneasc din 1495, ridicat cu
aiutorul b nesc al lui Neagoe Basarab. Spre sensibil deosebire de
cronicile muntenesti si moldovenesti, însemn rile din aceast cronic
sunt mai mult de interes local si Iamiliar. Cronicarul oIer am nunte
despre tat l s u, protopopul Mihai, care l-a întâmpinat pe Mihai
Viteazul. Despre Iratele lui, Constantin, protopopul Vasile d am -
nunte utile si pentru cunoasterea epocii. Cronologia lui e prea preten-
ioas , pornind de la Adam si Eva, dar si de la asezarea bulgarilor în
Scheii Brasovului (1392).
Sunt si am nunte pre ioase care vorbesc de emula ia dintre
Brasov si Sibiu, pentru a avea preo ii cei mai buni. De la Brasov îl iau,
de pild sibienii, pentru biserica din R sinari, pe popa Bratu, vrednicul
str mos al poetului Octavian Goga.
Cronica protopopului Jasile cuprinde însemn ri cronologice de
la 1392 pân la 1633. Originalul românesc nu s-a p strat. Cunoastem
cuprinsul ei din traducerea german , în care se precizeaz clar: .ex
vallachica translata¨.
d) În a doua ium tate a secolului al XVII-lea avem dou cronici
românesti, una mai vast , în sârb , si alta mai redus , în româneste,
ale lui Gheorghe Brancovici, Iratele mitropolitului Sava.
125
Familia Brancovici s-a românizat si mul i dintre membrii ei au
avut roluri si Iunc ii importante în Ungaria si în rile române. Maxim
Brancovici era la începutul veacului al XVII-lea mitropolit al Ungro-
vlahiei, iar nepoata sa, Mili a-Despina, so ia lui Neagoe Basarab, a
avut un rol atât de mare în istoria rii, încât amintirea i-a r mas în
legend . De aceea, Gheorghe Sincai se sim ea îndrept it s aIirme c
Gheorghe Brancovici .nu a fost sarb. ci neaos roman¨. Uneori, el
însusi semna Gheorghe Brâncoveanu si Iratele s u a l sat o isc litur
cu Sava Brâncoveanu.
Gheorghe Brancovici s-a n scut la In u la 1645: a crescut la
curtea Iratelui s u, Sava, unde cunoaste lume aleas si înva multe limbi
(româneste, sârbeste, ungureste, turceste, latineste, greceste si nem-
este). Moare în 1683. Din vasta lui cronic sârbeasc , Silviu Dragomir
a tradus în româneste p r ile de interes pentru istoria românilor.
Din cronica româneasc sunt cunoscute pân acum dou copii:
una descoperit de Aron Densusianu, care crede c probabil Gheorghe
Brancovici a scris aceast cronic în Muntenia la anul 1686. A publi-
cat-o în Revista ae critic literar din Iasi în 1893; alta a publicat-o
p rintele Constantin Bobulescu în Revista Istoric (Iasi 1917).
e) Radu Tempea (1691-1742) protopop a scris Istoria sfintei
biserici a Scheii Brasovului inainte ae 1742.
Manuscrisul protopopului Vasile exista si a Iost Iolosit de Radu
Tempea, care a dus relatarea Iaptelor pân în zilele lui. Autorul îsi
întemeiaz relat rile pe: tradi ia oral , pe lucr ri scrise de predecesori,
pe documente din arhiva bisericii SIântul Nicolae din Brasov. El reali-
zeaz o evident trecere de la istoriograIia simpl , narativ , cronic -
reasc , la aceea pragmatic , documentar . Radu Tempea se ocup de
luptele brasovenilor si I g r senilor pentru ap rarea ortodoxiei. Istoria
lui are o valoare considerabil pentru c Iurnizeaz date importante
din secolul al XVIII-lea. Au mai scris si al i brasoveni, dar lucr rile
lor nepublicate n-au importan .
I) Iorga, studiind un manuscris dat de v duva lui Andrei
Bârseanu, crede c unul din aceste manuscrise a Iost scris de Dimitrie
Constantinovici, directorul scoalelor ortodoxe române din Transilvania.
El a studiat la Viena. A alc tuit prima gramatic româneasc pe care a
dedicat-o lui Constantin Vod Mavrocordat.
Sunt în cronica aceasta interesante însemn ri despre descope-
rirea Americii (cu data eronat 1515 în loc de 1492) si despre înce-
putul ReIormei religioase la 1517 (dat corect ), ar tându-se c
Martin Iuther .pentru pizma Papei si-au l sat legea. care au avut si
au urzit si au inv at legea. care acum in lutheranii¨.
126
De asemenea, exist o însemnare, care spune c Mihai Viteazul,
întrebând pe sasii brasoveni de ce nu au cruci la bisericile lor, dac se
numesc crestini: ,...asa le-au poruncit ae au pus cruci pe la biserici.
precum se v a si la vremile ae acum¨ (cI. Buletinului Comisiei
Istorice. vol. XII, 1933, p. 67).
g) În a doua ium tate a secolului al XVIII-lea e scris Plangerea
Sfintei M n stiri a Silvasului ain eparhia Ha egului ain Prislop. E o
cronic ritmat , de pe la 1763, de un autor necunoscut, care relateaz
despre distrugerea l casului ortodox, în urma Unia iei. I. Burlac o
atribuie c lug rului EIrem, într-un studiu din Anuarul Institutului ae
Istorie si Arheologie ,A.D. Xenopol¨, an XV, 1978. Cronica are dou
variante. A Iost publicat de Cezar Bolliac în Buciumul, nr. 3-5 din
1863. Au publicat-o apoi Ion Lupas în lucrarea Cronicari si istorici
romani ain Transilvania, edi ia a II-a, Editura .Scrisul românesc¨,
1941: Dan Simonescu în Cronici si povestiri romanesti versificate,
secolele XJII-XJIII, Editura Academiei, 1967: Mircea P curariu,
Istoria M n stirii Prislop, Arad, 1986.
Autorul, bine inIormat asupra istoricului m n stirii, vorbeste
despre ctitorii ei, despre cei ce-au restaurat-o, de ZamIira cea pururea
pomenit .fata lui Moise Joevoa ain Bucuresti¨, de trecutul mona-
hismului românesc, Iolosindu-se de personiIicarea m n stirii distruse
într-o .v auv cernit ¨. Cronica evoc dramaticul sir de ac iuni ce va
duce la dec derea m n stirii, o dat cu Unirea cu Biserica Romei, în
care autorul vede un atentat la via a spiritual a tuturor românilor. În
demararea acestui act, autorul Ioloseste o satir biciuitoare, de bun
calitate artistic . E o lucrare remarcabil , de mare actualitate, pu in
cunoscut . Poate cea mai valoroas dintre toate cronicile ritmate.
h) Însemn ri pre ioase pentru studiul istoriei românilor din
Transilvania au l sat modesti c rturari de ar , preo i, dasc li, care au
inut aprins Ilac ra mândriei de a Ii urmasi de romani. Unul dintre ei
a Iost un str mos al poetului Octavian Goga, preotul Sava Popovici
din R sinari, care vorbea, înainte cu 20 de ani de apari ia Istoriei lui
Petru Maior (1812), deci la 1792, într-o predic , despre originea si
continuitatea românilor în Dacia, c utând s l mureasc pe în elesul
poporului patru chestiuni:
1) ce Iel de s mân este neamul românesc.
2) cu ce întâmpl ri sau pricini am venit noi în ara aceasta a
Daciei Mediterane, care este denumit de noi.
3) de unde au venit românii.
4) cum c au r mas românii pe locul acesta.
127

ISTORIOCRAFIA ÎN ARA ROMÂNEASCÁ






Desi nu s-au p strat probe concrete, e de presupus, asa cum cred
mul i cercet tori, c au existat si în ara Româneasc , înainte de
apari ia cronicarilor, succinte însemn ri cronologice, pomelnice, acte
cu caracter privat (de danie, de vânzare-cump rare, de mostenire) si cu
caracter public. Din neIericire, au aiuns pân în epoca modern Ioarte
pu ine documente de acest Iel.
Spre deosebire de Moldova, în ara Româneasc nu se cunosc
Analele in limba slavon . Evolu ia istoriograIiei literare a rii Românesti
are un alt caracter decât cea moldoveneasc . Nota subiectiv , p timas
si vehement p rtinitoare e mult mai pronun at la cronicarii munteni.
Imixtiunile, mai dese si mai necru toare ale Por ii Otomane în
ara Româneasc , au împiedicat apari ia unor domnii puternice, de
mare autoritate, precum si apari ia unor scrieri istorice de importan
deosebit . De abia spre sIârsitul secolului al XVI-lea apar unele lucr ri
mai valoroase, scrise în limba român .
Amintim pe boierul c rturar Teodosie Rudeanu (? - 1621) unul
dintre cei mai însemna i dreg tori ai lui Mihai Viteazul cu cronica sa
scris la curtea domneasc , în 1597, pe care cea mai mare parte a spe-
cialistilor (N. Iorga, D. Onciul, N. Cartoian, Iiviu Onu s.a., si cel mai
temeinic argumentat Dan Horia Mazilu
1
) îl consider ca Ioarte proba-
bilul autor al Letopise ului cantacuzinesc (Istoria rii Romanesti ae
cana au aesc lecat provoslavnicii crestini).
Cronicarii munteni cei mai des pomeni i în istoriile consacrate
literaturii române vechi sunt: Teodosie Rudeanu (sec. XVI), Stoica
Ludescu (sec. XVII), Constantin Cantacuzino, Radu Popescu (alias
monahul RaIail) si Radu Greceanu (sec. XVII-XVIII), Dionisie
Eclesiarhul, Naum Râmniceanu si Zilot Românul (sec. XVIII si XIX).

1
Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, Ed. Minerva, 1978.
128
Cronicile lor reIlect via a social-politic din r stimpul a trei
secole. O via agitat , plin de luptele intestine dintre diversele
Iamilii boieresti, în goana lor dup înavu ire si putere, râvnind uneori
chiar tronul rii. Iuptele dintre Iamiliile boieresti ale Craiovestilor,
Buzestilor si, mai ales, ale Cantacuzinilor si B lenilor au Iost reIlec-
tate de cronicarii vremii cu un agresiv spirit partizan, de unde puter-
nica lor not subiectiv si excelenta not pamIletar .
Cronicarii erau amesteca i cu toat Iiin a lor, printr-un mare
num r de interese, în aceste conIrunt ri, într-o vreme în care ele-
mentul grecesc si Ianario ii se inIiltraser tot mai puternic în via a
economic , politic , bisericeasc si cultural a românilor din ara
Româneasc .
Împotriva prezen ei lor excesive s-au ridicat, chiar cu oastea, Iupu
Mehedin eanu, la 1618, Matei Basarab la 1633 si Tudor Vladimirescu la
1821, care declara în ManiIestul lansat de la M n stirea Tismana:
.Fra ilor locuitori ai rii Romanesti veri ae ce neam ve i fi. nici o
pravil nu opreste pe om ae a intampina r ul cu r u... Dar pe balaurii
care ne inghit ae vii. c peteniile noastre. zic. atat cele bisericesti cat
si cele politicesti. pan cana s -i suferim a ne suge sangele ain noi.
pan cana s le fim robi ?¨
Cronicarii munteni si-au scris opera nu atât în cabinete de studii
si biblioteci, cât în Iream tul vie ii de Iiecare zi, în toiul b t liilor
dintre partide, uneori chiar în închisori, în exil sau sub amenin area
mor ii. Caracteristic pentru maioritatea cronicarilor munteni era cum
am aIirmat dependen a lor de puterea politic , de partida pe care o sluieau.
Teodosie Rudeanu, care a scris prima cronic în limba român ,
a Iost logoI t al lui Mihai Viteazul. Stoica Ludescu, logoI tul si, cum
singur m rturiseste cu o sinceritate dezarmant , .slug b tran la
casa reposatului Constanain Postelnicul¨. Capul Iamiliei si al partidei
Cantacuzinilor, Radu Popescu, si el grec de neam, era Iiul ginerelui
Marelui Ban Gheorghe B leanu, seIul partidei B lenilor, dusman de
moarte al Cantacuzinilor. Radu Greceanu a Iost sIetnicul si logoI tul
lui Brâncoveanu. Acestea sunt am nunte biograIice capabile s
explice caracterul subiectiv al operei lor.
1. O cronic oIicial , asem n toare celor scrise la Curtea lui
SteIan cel Mare, este .Scurta si aaev rata aescriere a faptelor lui Io
Mihai Domnul rii Romanesti si preastr lucitul. pream ritul si
preaviteazul c pitan ae oaste in contra inimicilor Patriei sale si a
crestin t ii¨, alc tuit din ordinul si sub controlul voievodului, de
c tre logoI tul s u si p strat în redac ia latin a lui Balthasar
129
Walther cel Tân r din Silezia si tip rit la Görlitz în 1598: Brevis et
vera aescriptio rerum... Mihaela Walachie Palatino gestarum.
Balthasar Walther a I cut aceast traducere la Târgoviste în
1597, dup versiunea polon a solului si prietenului domnitorului
român, îmbog ind-o cu stiri aIlate de el direct de la Curte si cu întâm-
pl ri v zute de el.
Cronica lui Mihai Viteazul a mai avut si o redac ie, care con i-
nea toate evenimentele privitoare la marele voievod, eroul primei
uniri. Aceast redac ie a Iost ampliIicat de un membru al Iamiliei
Buzestilor cu date despre spriiinul acordat domnitorului de vesti ii
c pitani de oaste, Stroe si Preda Buzescu.
2. Versiunea aceasta, numit Cronica Buzestilor e socotit de
proIesorul si istoricul literar Dan ZamIirescu, cea dintâi crea ie
original în limba român , care deschide .epoca literaturii na ionale
nu numai prin con inut aar si prin form ¨. Ea cuprinde p r i din
istoria româneasc din Jia a Patriarhului Nifon de Gavril Protul, care
va Ii încorporat în Istoria rii Romanesti ae cana au aesc lecat
Romanii întocmit de Stoica Iudescu, ce cuprinde perioada de la
întemeierea rii Românesti (1330) pân spre sfârsitul domniei lui
Serban Cantacuzino (1688).
Iat un scurt pasai Ioarte gr itor pentru caracterul subiectiv al
acestei variante si pentru dorin a autorului de a scoate în eviden
meritele Buzestilor. E vorba despre lupta lui Mihai cu turcii la
Vidin, din 1599, la a c rei descriere se adaug : .s spunem ae Mihai
Joa ce i se intampl intr-acest r zboi. Gonina turcii si risipinau-i in
toate p r ile. iar turcii ins o ceat aac v zur pieirea. ei se
intoarser cu mare h rboaie asupra lui Mihai Joa . si atunci se alese
unul ain turci cu suli a si o imponcise asupra pantecului lui Mihai
Joa . si o infipse in pantece. iar Mihai Joa aac v zu c piere. el
apuc suli a cu amanaou mainile. ae fier. si c uta in toate p r ile ca
s -i vie cineva ain boiari aiutor s -l izb veasc ain pieire. Si al ii mai
aproape nu se aflar f r 2 boiari. anume Preaa Buzescul si fratele
s u. Stroe Stolnicul. ei gr bir si t iar capul turcului si pe celelalte
so ii ale lui si izb vir pre Mihai Joa ain mainile turcului. si mult
b rb ie ar tar Buzestii inaintea lui Mihai Joa . c se luptar cu
vr imasii si izb vir pre Domnul lor ae la pieire¨.
3. Iat cum sun , sub pana lui Stoica Ludescu, cunoscuta
legend a întemeierii rii Românesti, .legena c reia dup opinia
istoricului Gh.I.Br tianu i s-a aat aestul crezare si azi pare a fi ain
nou valorificat ¨.
130
.Ins aintai sa coprins ae Romanii carii au purces ae la
Romani si au venit spre miaz -noapte. Deci trecana apa Dun rii. au
aesc licat la Turnul Severinului. al ii in ara Ungureasc pre apa
Oltului. si pre apa Moresiului. si pre apa Tisei. aiungana si pan la
Maramureseni. Ear cei ce au aesc lecat la Turnul Severinului. sau
tins pre supt poalele muntelui pan in apa Oltului. al ii s-au pogorit
pre Dun re in ios. si asa inplanau-se tot locul ae ei. au venit pan in
marginea Nicopoii. Atunce sau ales aintrinsii boiarii care au fost ae
neam mare. si puser Banove un neam ce le zice Basarabi. s le fie
lor cap. aaec mari bani. Si asezar intai s fie scaunul la Turnul
Severinului. al aoilea scaun s-au pogorat la Strehaia. al treilea scaun
s-au pogorat la Craiova. Si asa fiina. mult vreme au trecut. tot ei
obl auina acea parte ae loc. Ear cana au fost la cursul anilor ae la
Aaam 6798 (1290). fiina in ara ungureasc un voevoa ce l-a chemat
Raaul Negru Joevoa. mare her eg pre Almasi si pre F g rasi.
riaicatu-s-a ae acolo cu toat casa lui. si cu mul ime ae noroaae
Romani. Papistasi. Sasi ae tot felul ae oameni. pogoranau-se pre
apa Dambovi ii. inceput-a a face ar nou . Intai a f cut orasiul ce-i
zic Campulung. acolo au f cut si o biseric mare si frumoas si
inalt . De acolo a aesc licat la Argesi. si ear a f cut oras mare si-a
pus scaunul ae aomnie. f cana cur i ae piatr si case aomnesti si
biseric mare si frumoas . Ear noroaaele ce pogorise cu aansul. unii
sa tins pre supt mun i. aiungana pan in apa Siretului si pan la
Br ila, ear al ii sau tins in ios peste tot locul ae au f cut orase si sate
pan in marginea Dun rii si pan in Olt.
Atunce si B s r bestii. cu toat boierimea ce era mai inainte
preste Olt. sau sculat cu to ii ae au venit la Raaul Joa Negru
inchinanau-se. s fie supt porunca lui. si numai el s fie Domn preste
to i. De atunce sa numit ara ae-i zic ara Romaneasc ...¨
În continuarea legendei, de o indiscutabil valoare artistic sunt
înI isate detalii, mai restrâns sau mai dezvoltat, în Iunc ie de
isvoarele ce le-au stat la dispozi ie reIeritoare la luptele dintre B leni
si Cantacuzini dintre anii 1660 si 1688, si respectiv domniile lui
Grigore Ghica (1660-1664), Radu Leon (1664-1669), Antonie din
Popesti (1669-1672), a doua oar Grigore Ghica (1672-1674),
Gheorghe Duca (1674-1678) si Serban Cantacuzino (1678-1688),
care omoar mul i partizani ai B lenilor, între care, în chipul cel mai
tragic, pe Drosu Serdarul cu to i copii s i .ca s -i sting neamul¨.
Caracteristic pentru speciIicul cronicii lui Stoica Ludescu este
nota subiectiv , memorialistic prin care se aIirm Ioarte elocvent
131
talentul literar al cronicarului. În aceast direc ie se înscrie, de pild , des-
crierea omorârii n prasnice a postelnicului Constantin Cantacuzino:
.«Diavolul. pismasul neamului omenesc v zana pre Costanain
Postelnicul c se porneste spre fapte bune. f cana multe milostenii in
tain pre la m n stiri. pre la s raci. si pre str ini ii primia. si-i c uta.
si-i miluia. si Dumnezeu inc -i aiuta si-i aa ugea in toat casa lui. cu
tot binele sfin iei sale. ear aiavolul tot il cerca. aup cum ii este
obiceiul lui. si nici cum nu putea ae el s se lipeasc . Atunci aiavolul
g si aou vase rele. unul romanesc. altul grecesc. anume. Stroie
Jornicul Leoraeanul. si Dumitrasco vel-vistieri rigr aeanul. aces-
tia era l sa i ae Grigore Joa ispravnici s p zeasc scaunul
aomniei. ear ei f cur sfat ar cesc in tain cu Doamna Maria lui
Grigorie Joa . si trimiser c r i ae olac la Grigore Joa in oaste» -
se afla. aiutana pe Turci contra Austriacilor. la Uivar - «f cana par
mare asupra tic losului Constanain. cum el umbl pre la Turci pre
marginea Dun rii. ae-l par ste c este hain. si cum nu bag ae seam
pre Doamna-sa. si-si bate ioc ae ea. si cum opreste ara s nu aea bir.
si atatea prih nii multe au scris. Si Constanain nimica ae acelea na
fost vinovat. nici na stiut nimica.
Deci intorcanau-se Grigore Joa ain oaste. ear Stroe Jornicul
inc mai cu ainaainsul ii scriea ae improsp ta para. si-l inv a s nu
gr iasc nimic cu Constanain. si cum va sosi in scaun s -l omoare
f r veste. Deci Grigorie Joa isi intoarse firea si crezu pe Stroe
Jornicul si pre Dumitrasco. binele ce-i f cuse Constanain il uit . si
iur mantul c lc . si cum sosi in scaunul lui in Bucuresti. inaat -l
apucar acei aoi araci cu gura. si-l puser la calea rea si spurcat
cum puse si cele aou m rturii mincinoase pre Pilat. ae ucise pre
Domnul nostru Iisus Christos asa si ei f cur pre Grigore. ae trimise
aoroban i la casa lui Constanain Postelnicul si f r veste ain asternut
l-au luat. ae l-au aus la sfanta monastire aela Snagov. Era Samb t
spre Duminic . Decemvrie 20. in ziua ae svantul Ignatie an.7172. si
acolo a stetut la aumnezeiasca liturghie tot in genunche la svintele
icoane, fiina gata. sa pricestuit trupului si sangelui Domnului nostru
Iisus Christos. ear cana a fost seara pre la cin l-au omorat in
trapez reia mon stirii. Ear Grigorasco Joa aac -i spuser c l-au
omorat. el atuncea sa aesteptat. si a zis p rintelui Stefan Mitropolitul
si tuturor boierilor. c n-a stiut cana l-a omorat. si cum a fost
aaormit. c inau-se plangana ae moartea lui Constanain. si blestema
pre Stroie si pre Dumitrasco. c ci ei l-au inaemnat ae l-au omorat.
nefiina nimica vinovat. Asia sa c it pentru moartea Domnului Iisus
132
Christor si Iuaa. aar nimica na folosit. ci a luat plat matca focului.
si acestia inc o vor lua. precum zice la svanta Evanghelie: cum a i
iuaecat asa vi se va iuaeca si cum a i mesurat asa vi se va mesura. Iar
trupul lui Constanain l-a riaicat iupaneasa lui. Ilinca si cu coconii lui.
Dr ghici. Serban. Constanain. Mihai. Matei. Ioraache. si cu mare
cinste auser -l la monastirea lor. la M rgineni si acolo-l ingropar .
f canau-i-se pogrebania si pamete mare cum se caae. O. aiavole. r ul
pizmas neamului omenesc' cum prelestisi pre Grigorie Joa ae omori
pre Constanain f r iuaecat . f r vin nimic ? Dar ara toat
plang pre Constanain Postelnicul. c au pieraut un stalp mare.
carele a spriiinit toate nevoile rii planganau-l si s racii c au
pieraut mila. planganau-l care a avut aela el mult c utare. plangan-
au-l si p ganii si crestinii. si toate rile care l-au stiut. si care nu l-au
stiut. ci numai ae numele lui a auzit. pentru mult in elepciune si
bun starea ce f cea in toate p r ile. Si ae la cine fu acea moarte
necuvioas ? Dela Gligorasco pre carele l-a f cut Domn. si l-a cinstit.
si i-a sl vit numele, aela Stroe Leoraeanul pre carele l-a scos ae aou
ori ain moarte si inc i-a fost cuscru. c a inut pre fata lui. un fecior
a lui Constanain. anume Serban, aela Dumitrasco. c i-a fost nepot
ae ver primar primar. si c ci l-a crescut in casa lui si l-a inut ca pe
feciorii lui. si l-a boierit. Unii ca acestia s fie ae trei ori anatema¨.
Memoriile b trânei slugi a Cantacuzinilor se ridic deasupra
unor astIel de descrieri zguduitoare, prin arta scriitoriceasc , Ior a de
evocare si Iranche ea m rturisirilor. .Stilul zice George C linescu
e savuros. vulgar. cu cita ii r zbun toare si v iet turi comice¨.
4. Radu (Hrizea) Popescu (1650?-1731) a iucat un rol impor-
tant în ara Româneasc sub mai mul i voievozi: sub Brâncoveanu,
c ruia nu i-a Iost credincios, sub SteIan Cantacuzino si sub Nicolae
Mavrocordat, care-l Iace mare vornic.
A Iost un om înv at, poliglot. Stia greaca, latina si turca. În
cronica sa: Istoria aomniilor rii Romanesti înI iseaz aceleasi
epoci si Iapte, dar din punctul de vedere al B lenilor de la desc lecat
(1290), deci de la domnia .Radului Voevod Negrul¨, pân la
Nicolae Mavrocordat (1729). Pentru perioada de pân la 1670 si-a
luat materialul din al i cronicari, de unde insisten a lui dispropor-
ionat asupra istoriei otomane, unguresti sau rusesti, când nu dispune
de surse suIiciente pentru istoria românilor. Dar, de la sIârsitul dom-
niei lui Constantin Brâncoveanu, cronica e original , autorul ei luând
adesea parte activ si nemiilocit la evenimentele înI osate.
133
Pentru a sesiza mai bine caracterul subiectiv al cronicilor munte-
nesti, tributare celor dou mari partide, ale Cantacuzinilor si ale
B lenilor, v recomand s citi i si din Radu Popescu, Iragmentul
reIeritor tot la omorârea Postelnicului si s le compara i minu ios
într-o lucrare de control sau de seminar.
Iui Radu Popescu îi atribuie unii si Cronica anonim . care
cuprinde si ea aceeasi perioad si aceleasi evenimente, lucrare pe care
Nicolae Iorga i-a atribuit-o lui Constantin C pitanul Filipescu
(1650?-1690). Cronica aceasta se distinge prin calit i literare remar-
cabile, mult superioare altor scrieri de acest tip. Autorul ei are un Iar-
mec deosebit în povestire, iar Irumuse ea limbii poate Ii pus al turi
de aceea a contemporanului s u moldovean Ion Neculce. Dar subiec-
tivismul excesiv si p timas îi umbreste valoarea de inIormare, ca în
Iragmentul în care povesteste cu r utate domnia lui Constantin
Brâncoveanu zicând c .nici o bun tate sufleteasc n-au ar tat in
via a si aomnia lui¨ si c dup el a r mas .r utate si blestem¨. Folo-
sind cu talent nara iunea evocatoare sau în latura memorialistic de
iurnal, str lucind adesea în pamIletul distrug tor, Radu Popescu
moare c lug rindu-se sub numele de Rafail Monahul.
5. Stolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716), al treilea Iiu
al Postelnicului Constantin Cantacuzino, Iace un salt calitativ în
istoriograIia munteneasc , îndeosebi în critica izvoarelor care zice el
în Preaoslovie sunt pu ine si împr stiate, si precum în metoda de
lucru, în lucrarea sa Istoria Romanilor. El recurge la izvoare externe,
grecesti si latinesti, apreciind c tradi iile populare nu-s surse sigure.
Din p cate se pierde în am nunte si nu aiunge decât pân la huni, dar
vorbeste totusi, în câteva locuri Ioarte interesant si de românii ce
locuiesc în Muntenia, Moldova, Transilvania si în Vlahia Mare a
.Co ovlahilor¨, care au to i aceeasi origine roman : .Ins rumanii
in eleg nu numai acestia ae aici. ce si ain Araeal. carii inc si mai
neaos sunt. si molaovenii. si to i ca i si intr-alt parte se afl si au
aceast limb . m car fie si ceva si mai osebit in niste cuvinte aen
amestecarea altor limbi. cum s-au zis mai sus. iar tot unii sunt. Ce
aac acestia. cum zic. tot romani ii ine. c to i acestia dintr-o Iântân
au izvorât si cur ¨ (s.n.I.D.B.).
Consultând istorici str ini de autoritate, autorul prezint am -
nun it r zboaiele daco-romane, problema coloniz rii si a retragerii
armatei si administra iei romane din Dacia. Despre prima, spune c
Traian .au poruncit ae au aaus romani l cuitori¨ din care se trag cei
134
de ast zi, iar cu privire la a doua, se pronun categoric împotriva
aIirma iei c Dacia ar Ii Iost p r sit cu des vârsire, întrucât nu exist
nici un indiciu c au Iost muta i cu to ii în alt parte. Despre cu ovlahi
d mai multe am nunte decât Miron Costin, de pild , pentru c i-a
cunoscut nemiilocit si îndeaproape, c ci, m rturiseste el, .inc cu
aansii am vorbit¨. El g seste c acestia seam n si la chip si la
obiceiuri cu românii din nordul Dun rii, numai limba lor, desi româ-
neasc ca a acestora, este .mai stricat ¨ si .mai amestecat ¨ cu vorbe
turcesti si grecesti.
F cându-si studiile în Italia, la Universitatea din Padova, el cu-
noaste direct si vestigiile romane si limba latin si pe cea italian , pe
care si le însuseste str lucit, Iiind de mic înclinat spre studiu: .Jia a si
vremea sa o petrecea pururea cu aasc lii cu spuaeii si cu b rba ii
procopsi i¨ atest un document contemporan.
Temeinic inIormat, el nu-si începe cronica de la desc lecat, ci de
la venirea lui Traian. Restul lucr rii e consacrat n v litorilor si atest
vasta inIorma ie a autorului ei. În stilul cronicii sale se observ
inIluen e ale limbii italiene: Iraza savant construit , alambicat , uneori
greoaie din pricina prea marii ei întinderi etc.
El prezint interes si pentru geograIi, Iiind autorul celei dintâi
h r i a rii Românesti, alc tuit de un român si tip rit la
Padova (1700). Pe harta lui sunt înregistrate orase, sate, mun i, dea-
luri, ape, bog iile solului si subsolului, împ r irea administrativ . Prin
saltul I cut în istoriograIie, prin viziunea lui modern , cuprinz toare,
prin cultul Ia de document si interpretarea lui, Stolnicul Constantin
Cantacuzino poate Ii considerat primul istoric al rii Românesti. Prin
erudi ia sa vast , prin proeminen a personalit ii sale, el a Iost, pe
bun dreptate, comparat cu Dimitrie Cantemir. Fireste, cronicarii
munteni sunt mai numerosi unele istorii literare îi înregistreaz dar
acestia se v d prea mici de la în l imea stiin iIic a Stolnicului
Constantin Cantacuzino.
Din aceast perspectiv , chiar un Radu Greceanu (1650-1714),
logoI t si el în vremea Brâncoveanului si unul din traduc torii Bibliei
ae la Bucuresti. din 1688, apare acoperit de umbra patimei, a urii si
exager rilor contra dusmanilor domnitorului martir, în scrierea sa
Cronica Brancoveneasc . ce cuprinde anii 1688-1714. O cronic strict
oIicial cu valoare redus .
135
Subiecte de reI!ec ie (L.M.)
x Cu ce oper se aseam n urm toarea scen din Letopise ul
cantacuzinesc?

.(Mihnea al III-lea) Dup aceasta. trecana pu in vreme.
Mihnea voa fiina inaemnat ae aracul. ca s s riaice cu sabie asupra
turcilor. tare s-au turburat asupra boierilor. zicana c nu vor s stea
cu el. si pentru aansii nu s poate scula asupra turcilor, iar ei
tic losii nimic nu stiia ganaul lui cel viclean. ci f r ae veste i-au
chemat intr-o noapte s -i ospeteze in casele aomnesti. Deci incepu a-i
sili cu vinul si cu b utura si care cum iesiia la primblare. oamenii
Mihnii-voa ii sugruma in alt cas . Iar celor ae la mas le p rea.
tic losii. c cei ce ies afar scap ae b utur si s auc pre la casele
lor. ae s vor fi oaihnina. Si asa s tr gea tot unul cate unul. pre
rana. ca s ias afar s scape, si care cum iesiia il sugruma. (...) iar
aoroban ii s bucura. si-i c lca in picioare. si-si b tea ioc ae
trupurile lor. Si nici la biseric nu-i l sa s -i ingroape. ca pe crestini.
ci afar prin gunoaie.¨
136

ë&2$/$$5'(/($1õ

,OXPLQLVPXOHXURSHDQìLFHOURP»QHVF
Iluminismul (· it. Iluminismo: germ. Aufklärung · Ir. L`époque
des lumières) reprezint miscarea ideologic si cultural-literar euro-
american din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Iluminismul
caracterizeaz .I`époque des lumieres¨, succedând Renasterea si
devansând, ca ideologie si maniIestare Revolu ia european de la
1848. Curent cultural de tip umanist, cu r d cini atât în Antichitate,
cât si în perioada medieval , Iluminismul apare în Fran a, având ca
premise revolu iile burgheze (1688 Anglia, 1789 Fran a) si r z-
boaiele lui Napoleon. Doctrina sus ine înnoirea spiritual , ca reac ie
împotriva dogmatismului, a absolutismului monarhic, a despotismului
(.LEtat cest moi¨ era deviza monarhului absolut, a Regelui Soare,
Iudovic al XIV-lea) si a umilirii Iiin ei umane, speriat de pedeapsa
divin si a abuzurilor papalit ii.
O percutant si sugestiv deIini ie a omului din veacul luminilor,
trezit la propria-i demnitate, o d Iucian Blaga: .Omul ain veacul
luminilor trata pe Dumnezeu ca pe o rua bogat pe care vrea s o
mosteneasc ¨
1
, ad ugând un elogiu nere inut la adresa ra iunii.
În epoca .luminilor¨, Ra iunea a înl turat complet si pân la to-
tal compromitere .revela ia divin ¨. Dar, printr-un proces de com-
pensa ie, pe cât de curios pe atât de inoportun, .Ra iunea a dobândit ea
îns si în ochii oamenilor de-atunci ceva din prestigiul mistic al unei
revela ii divine¨
2
.
Ideea esen ial a acestui curent politic, ideologic si cultural este
c prin .luminare¨, prin toleran , cultur , bun în elegere si munc ,
omul poate aiunge la o în elegere ra ional a Universului si la st pâ-
nirea lui. Evident, se absolutizeaz Ior a ra iunii în procesul didactic-
educativ.
În IilosoIia politic , iluministii propun un sistem ideal de guver-
nare, al c rui reprezentant era monarhul luminat. Ei propun monarhia

1
I. Blaga, Elanul insulei, Editura Dacia, Clui-Napoca, 1977, p. 91.
2
Iaem, p. 112.
137
constitu ional si instaurarea orânduirii burgheze: tipul de principe
ideal este Franz JoseI al Austriei, reIormator al Bisericii si monarh
luminat. Imaginea monarhului luminat a am git si a înselat si
speran ele coriIeilor Scolii Ardelene. Curent cultural, Iluminismul se
bazeaz pe IilosoIia lui Descartes, Spinoza, pe ideologia Irancez ,
reprezentat de Rousseau, Voltaire si Montesquieu. CoriIeii Scolii
Ardelene propun, în principiu, toleran a religioas si îndep rtarea de
dogm , I r a se aiunge la ateism, cum e cazul lui Voltaire, teosoIul
Irancez, care condamn clerul. Se lanseaz si ideea contractului
social, a rela iei dintre individ si societate, bazat pe axioma, conIorm
c reia omul este bun de la natur o tabula rasa mediul uman Iiind
Iactorul primordial în I urirea tipologiei. Jean Jacques Rousseau
sus ine teoria educ rii individului de c tre societatea ale c rei interese
acesta le sluieste. Gânditorul Irancez este ap r torul egalit ii de la
natur între oameni si exponentul luptei împotriva exploat rii, care
putea Ii înl turat prin luminarea maselor. Preocup rile lui Diderot, Ia
Mettrie, D`Holbach si Helvetius, al turi de Voltaire, Montesquieu si
Rousseau, sunt de natur stiin iIic si literar si au avut o puternic
inIluen în toate rile si culturile europene. M rturie în acest sens
este cultura din toate provinciile românesti.
Acordându-se o aten ie deosebit cunoasterii, se realizeaz în
aceast perioad o impun toare Enciclopedie a civiliza iei, cuprinzând
termeni din multiple domenii.
Sub aspect literar, Voltaire se înscrie ca un spirit caustic (Iiind
supranumit si .patriarhul din Fernay¨), autor de pamIlete, de satire
clasice, de nuvele si romane exemplare (Canaiae. Zaaig sau Destinul)
si de drame (Merope, Irène). ManiIestând înclina ie spre romanul
autobiograIic, Jean Jacques Rousseau dezbate teoria contractului
social prin prisma voca iei sale de pedagog (Emil sau aespre eau-
ca ie), dovedind spirit romantic în 1ulie si Iiind un important autor de
romane (Reveriile unui c l tor solitar). Spre deosebire de Diderot,
semnatar al romanelor Jacques Fatalistul si Nepotul lui Rameau.
Montesquieu traseaz o traiectorie aparte, identiIicabil în contextul
Iluminismului Irancez prin înclina ia spre exotism si romantism. Ira-
dierea ideologiei prin revolu iile burgheze s-a concretizat în alte lite-
raturi, în piesele lui Goldoni: Hangi a. B a ranii), ale lui Gian
Battista si în scrierile lui Radiscev, extremist, adept al republicii
(C l torie ae la Petersburg la Moscova). Numeroase lucr ri ilumi-
niste au Iost traduse sau adaptate si la noi, circulând în toate provin-
ciile românesti.
138
Revenind la conturarea Iluminismului, vom spune c acesta este
o miscare cultural si de idei caracterizat prin cultul ra iunii, al
stiin ei si al Umanismului, care a cuprins treptat întreaga Europ în
secolul al XVIII-lea. Elementele preg titoare apar din secolul al XVII-
lea, sub Iorma examenului critic al supersti iilor anacronice si al
valorilor socotite sacrosancte. Numeroase lucr ri de eruditul islandez
Hugo Grotius (De iure belli et pacis), Samuel Pufendorf, proIesor
de drept la Heidelberg (De iure naturae gentium), de IilosoIul englez
1ohn Locke, care a ap rat cauza libert ii politice si religioase, ale lui
Erasmus din Roterdam au preg tit terenul. Unele dintre aceste opere
au Iost cunoscute si de coriIeii Scolii Ardelene.
Cu caracter pedagogic, pragmatic, tolerant si meliorist, Ilumi-
nismul se maniIest în rile Române, începând cu a doua ium tate a
secolului al XVIII-lea, nuan ându-se speciIic direc ional, în raport cu
miscarea socio-cultural european , din care provine. Iluminismul
p trunde în spa iul românesc prin Iilier austriaco-italian , neogreac
(la rândul ei, de origine italo-Irancez ) si Irancez (în Principate). Ia
noi, Iluminismul maniIest o pregnant nuan na ional (în mod deo-
sebit, în Transilvania) si popular , punându-se, în Transilvania îndeo-
sebi, în sluiba unei na ii multiplu oprimate: na ional, social-politic si
religios-cultural.
Respectând sensul general din Europa apusean , unde Ilumi-
nismul era antiecleziastic, iluministii români mul i chiar Ie e biseri-
cesti transmut unele direc ii, în Iunc ie de realit ile speciIice de la
noi: prin preIe ele la c r ile de cult, clericii patrio i ac ioneaz în me-
diul rural, pentru iluminarea maselor, iar în Transilvania, coriIeii
Scolii Ardelene lumineaz poporul prin traduceri si prelucr ri de c r i
destinate cunoasterii Ienomenelor naturii, economiei practice si
ap r rii Iiin ei na ionale a românilor oprima i na ional, social, politic
si economic. Orientat în direc ie istoric si IilosoIic , Iluminismul
argumenteaz ideea originii romane a românilor, a unit ii lor na io-
nale si a autodetermin rii, a continuit ii lor în Transilvania si a carac-
terului latin al limbii române. Precursorii si însisi coriIeii Scolii
Ardelene au demonstrat c luminarea maselor, lupta împotriva religiei
dogmatice str ine, cultul pentru istoria na ional sunt c i de aIirmare,
de impunere a drepturilor românilor. Dac imperativul educativ, ins-
tructiv-moral si r spândirea culturii sunt tr s turi comune ale Ilu-
minismului în rile Române, în Transilvania, aceste idei sunt subor-
donate direct luptei na ionale pentru emanciparea de sub suzeranitate
str in , aIirm rii identit ii politice culturale si economice, religioase
139
si administrative. Nevoia de a dovedi descenden a romanic a popo-
rului si limbii române a determinat orientarea studiilor istorice si Iilo-
logice c tre izvoarele scrise, antice si medievale, c tre datele arheo-
logice, numismatice, epigraIice, într-o ipostaz documentar inedit ,
impresionant prin erudi ie si metod : sunt caracteristici ce conIer
operelor statutul stiin ei istorice europene, cu certe inIluen e în cultura
român ce a urmat Iluminismului.
În aceast perioad de renastere spiritual a românilor, contactul
cu alte culturi avansate a dus la prelucrarea sau încorporarea
elementelor noi pe Iondul cultural autohton. Scoala Ardelean , situat
la interIeren a unor ideologii si maniIest ri diIerite ale Iluminismului,
recepteaz si selecteaz în primul rând ideile cu speciIic na ional.
CoriIeii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru
Maior si Ion Budai-Deleanu) dezvolt doctrina ilumin rii maselor,
conIorm c reia înIiin eaz multe scoli în limba român . Si în ara
Româneasc se înIiin eaz o scoal la Golesti. Sincai este pedagogul-
apostol, care a deschis în Transilvania peste 300 de scoli s testi, pe
când, în Principate, înv mântul rural de propor ii se va realiza în
timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
Ia Preparandia de la Arad si la Seminarul de la Blai se preda
dup manuale, asem n toare c r ilor bisericesti. Samuil Micu scrie
primul manual Carte ae rogacioni - Viena, 1779, Iolosind pentru
prima dat în istoria tip riturilor alIabetului latin.

/XFUöULOHLVWRULFHìLILORORJLFHLOXPLQLVWHDOHFRULIHLORU
ëFROLL$UGHOHQH
1) Din prima categorie, cea a lucr rilor cu caracter istoric, Iac
parte operele ce continu preocup rile cronicarilor, demonstrînd
originea roman comun a neamului, continuitatea lui neîntrerupt în
Dacia, unitatea si latinitatea limbii. Stiin iIice prin metodologie si docu-
menta ie Istoria si lucrurile si intampl rile romanilor (Samuil Micu),
Hronica romanilor si a mai multor neamuri (Gh. Sincai) si Istoria
pentru inceputul romanilor in Dachia.1812 (Petru Maior) se ridic ,
spre deosebire de operele cronicarilor, la o viziune stiin iIic modern ,
utilizând în documentare argumente, bazate pe izvoare str ine, cu
reIerire si la alte civiliza ii si cu eIortul de a clariIica istoria românilor.
2) În lucr rile din grupa a doua, cu caracter filologic, se de-
monstra latinitatea limbii noastre, Samuil Micu considerând c ea
140
provine din latina clasic , iar Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion
Budai-Deleanu c provine din latina vulgar (popular ).
Ca elogiu adus înv turii, prima gramatic a limbii române este
redactat de Dimitrie Brasoveanul, iar autorul enum r toate neaiun-
surile nestiin ei, ce pot Ii înl turate numai prin luminare (s.n.), adic
prin înv tur . În limba latin este redactat gramatica început de
Samuil Micu si terminat de Gheorghe Sincai (1780) - Elementa
linguae aaco-romanae sive valachicae. În aceeasi direc ie, Paul
Iorgovici scrie Observ ri ae limb romaneasc , sus inând activitatea
închinat dezvolt rii culturale a transilv nenilor. N zuin a c tre înv -
tur era direct legat de statutul creat limbii na ionale, materne, pe
temeiul c ruia to i c rturarii îsi Iundamentau teoriile. În argumentele
comune ale operelor iluministilor se aIl si principiile programului de
culturalizare, desI surat pe o întins arie teritorial si de-a lungul unei
ium t i de veac. C rturarii Scolii Ardelene nu s-au compl cut, îns ,
în teoretiz ri .ex-cathedra¨, ci au îmbinat Iormularea programelor
iluministe cu via a cultural concret .
Primii reprezentan i ai misc rii ardelene, Gheorghe Sincai si,
mai ales, Samuil Micu au absolutizat originea pur latin a limbii,
deschizând drum c tre curentul latinist - conIorm c ruia limba
român provine nu din latina vulgaris, cum sus inea Petru Maior,
ci din latina cult - si c tre curentul atât de nestiin iIic si inIructuos
al purismului. Puristii pretind ca neologismele nelatinesti s Iie
excluse din vocabular, ei propunând o limb artiIicial si ignorând
concordan a cu dinamica vie, obiectiv , a evolu iei lingvistice. Aron
Pumnul va continua, în secolul urm tor, exager rile latinistilor, ins-
taurând curentul pumnist, bazat pe etimologism (sus inând trans-
Iormarea grupului .ct¨ în .pt¨ si prezen a obligatorie a desinen elor
.-ciune¨ si .-mânt¨).
În 1866, Academia Român i-a cerut lui August Treboniu
Laurian, tributar si el etimologismului, s realizeze un Dic ionar eti-
mologic al limbii noastre.
O alt ipostaz a r t cirilor si exager rilor este reprezentat de
Ion Heliade R dulescu, italienistul ce reIuz cuvintele str ine, pe
care le elimin din limb , p strând doar derivatele latinesti si stricând
limba propriilor sale poezii prin italienizare. El a aplicat si teoria lui
Simion Stefan din preIa a de la Noul Testament (1648) privitoare la
circula ia cuvintelor.
Exager rile curentului latinist se pot explica printr-o circums-
tan de necontestat: în perioada în care Imperiul habsburgic impunea
141
maghiarizarea românilor din Transilvania, iar Principatele se aIlau sub
presiunea slaviz rii, puristii au demonstrat latinitatea limbii române,
statutul ei de limb na ional de sine st t toare. Negruzzi ac io-
neaz , în secolul al XIX-lea, împotriva teoriei lui Cihac (dup care
2/3 din cuvintele limbii române provin din slav ), demonstrând c
limba român nu se bazeaz pe termenii asimila i accidental, ci pe un
anumit Iond lexical de origine latin . Bogdan Petriceicu Hasdeu
argumenteaz aceast idee cu o doin olteneasc , publicat în Cuvente
aen b trani, prin care arat provenien a latin a tuturor termenilor
studia i. Purismul lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai, de la început,
va Ii corectat de Petru Maior, care restabileste adev rul: limba ro-
mân s-a format din latina popular (Dizerta ie pentru inceputurile
limbii romane si Dialog pentru inceputul limbii romane intre nepot si
unchi). Ideea aceasta conIorm cu adev rul obiectiv a Iost ulterior
demonstrat de lingvisti ilustri, precum Sextil Puscariu si Alexandru
Rosetti.
.Unia ia¨ nu a provocat pierderea credin ei str mosesti, sub
ac iunea catolicizant a na iunilor dominante, ci i-a aiutat pe ardeleni
s dobândeasc o situa ie social si cultural mai bun , în primul rând
s aib scoli românesti.
3) Problemele înv mântului
Primele abeceaare sau bucoavne necesare scolii au un con inut
sumar si se bazeaz , în principiu, pe alIabetul chirilic: Bucoavn ce
are in sine aeprinaerea inv turii copiilor la carte (B lgrad, 1699)
siBucoavn pentru aeprinaerea pruncilor la cetanie (Blaj, 1777).
În a doua ium tate a secolului al XVIII-lea se impun o serie de
manuale mai apropiate de nevoile reale ale înv mântului ABC sau
bucoavn spre folosul scoalelor neamului romanesc (Sibiu, 1783).
Printr-o activitate continu si responsabil , reprezentan ii Iluminis-
mului în Transilvania sporesc num rul de manuale, diversiIic tema-
tica, îmbun t esc calitatea c r ilor de scoal , creând manualul de tip
modern, cartea absolut necesar în procesul de educa ie si instruire.
4) Cartea
Al turi de scoal si de înv tor, cartea devine elementul Iunda-
mental în procesul de culturalizare. În sine, tip ritura nu a constituit
pentru coriIeii Scolii Ardelene numai o modalitate de exprimare a teo-
riilor stiin iIice si de aIirmare a valorilor individuale. Cum am precizat
si mai înainte, ea a avut un pragmatic scop instructiv-educativ, Iacili-
tând cunoasterea realit ii si spulberarea supersti iilor.
142
.Cartea¨, scria Ioan Molnar în Economia stupilor (1785), tre-
buie nu numai .cetit cu osaraie¨, ci si în eleas si asimilat , cons-
tituind atât un instrument util de instruire, cât si un prilei de desI tare.
Iluministii, constien i de rolul hot râtor al tip riturilor, sunt .cenzori¨
sau corectori ai c r ilor românesti ap rute la Universitatea din Buda.
Activitatea lor sus inut are urm ri decisive pentru ap rarea statutului
limbii na ionale, pentru îmbog irea lexicului, pentru conturarea
primelor terminologii în domeniile cele mai diIerite. În acest scop,
este publicat în 1825, Lexiconul ae la Buaa, dic ionar în patru limbi:
reprezentativ pentru Iluminism, al turi de operele lui Ion Budai Deleanu.
5) Activitatea pur literar a Scolii Ardelene e îndeaiuns de
modest , cu excep ia iganiaaei de Ion Budai Deleanu, scris în
perioada 1800-1812, Iiind singura epopee terminat din literatura
român , r mas în manuscris. Iiterele românesti au cunoscut-o la
sIârsitul secolului trecut.
Al turi de traducerile unor c r i populare, cu certe inIluente
clasiciste - Alexanaria. Jarlaam si Ioasaf se dezvolt si în celelalte
dou ri Române cultul c r ii, al originalit ii si adev rului. Sub
directa inIluen a misc rii transilv nene, prin Gheorghe Iaz r, Papiu
Ilarian, August Treboniu Iaurian si al ii, precum si a curentului cultu-
ral occidental, Iluminismul apare mai târziu în Moldova si Muntenia.
6) Primii scriitori ai literaturii române, în poezie fra ii V c resti
(Ien chi si Alecu), Costache Conachi, Costache Stamati, Matei
Millo, în proz fra ii Golesti (Iordache si Dinicu) scriu sub inIluen a
Iluminismului.
În timp ce c rturarii Scolii Ardelene au luat contact cu princi-
piile iluministe de la Viena si Roma, cei din zonele extracarpatice s-au
Iormat prin Iiliera ra ionalistilor Irancezi, a .Enciclopedistilor¨ si prin
cea greceasc .
7) Iluminismul în celelalte provincii
Chesarie Râmniceanu, episcopul Râmnicului (1773-1780) se
înscrie si el în galeria iluministilor români. În cele 12 Minee tip rite pe
lunile octombrie-martie, el d inIorma ii privind istoria românilor. În
Precuvânt rile sale Iace reIerin e la destinul rii Românesti. Perio-
dizarea istoriei noastre este I cut dup propria-i devenire: prima
epoc , a etnogenezei, a coloniz rii Daciei, cu dovezile sale arheo-
logice Podul de peste Dun re al lui Apolodor din Damasc: a aoua
143
epoc , a cre rii institu iilor, a întemeierii Principatului: a treia epoc ,
a renasterii culturii si Iiin ei na ionale, pe timpul lui Matei Basarab,
perioad .intru care s-au inceput t lm cirea c r ilor aupre slovenie
pre limba romaneasc ¨. Tematica este de natur preromantic , greIat
pe lupta pentru culturalizare si r spândirea stiin ei, care .aauce vre-
mea si st impreun cu curgerea soarelui¨.
8) Leon Gheuca, IilosoI iluminist inIluen at tot de miscarea
Irancez , încearc s introduc limba român în scoal , în locul celei
grecesti. Sus inând r spândirea înv turii, a culturii si a originalit ii
în interpretarea ontologic , Ienomenologic si gnoseologic , scriitorul
r spândeste o culegere de medita ii antice si moderne cu caracter ilu-
minist si explic necesitatea traducerilor în limba român . Promovarea
limbii na ionale era o idee Ioarte drag Iluministilor de pretutindeni.
Ca maniIestare târzie a Iluminismului, în Moldova si ara
Româneasc , epoca de tranzi ie, cuprinzând sIârsitul secolului al
XVIII-lea si începutul veacului urm tor, dezvolt o literatur ce re-
Ilect schimb rile sociale, moderniz rile civiliza iei românesti si, mai
ales, nevoia înI ptuirii progresului.
9) Procesul afirm rii latinit ii limbii noastre începe cu ope-
rele cronicarilor, care semnalaser asem n rile cu latina, prin compa-
ra ie etimologic . Momentul Dimitrie Cantemir este cel în care se lan-
seaz concep ii globale, de înalt inut stiin iIic , dovedind erudi ia si
multilateritatea preocup rilor savantului domnitor.
Una dintre primele maniIest ri ale moderniz rii culturii româ-
nesti, opera lui Cantemir anun a prin eIorturi intelectuale, miscarea din
Transilvania. În Descriptio Molaaviae, autorul consacr un capitol
graiului moldovenesc, originii limbii române, necesit ii împrumu-
turilor din limbile învecinate, elementelor autohtone, particularit ilor
dialectale speciIice (palatalizarea labialelor), ac iunii centrului cultural
în normarea si clariIicarea limbii.
Rela ia Scolii Ardelene cu literatura anterioar nu se reduce la
identitatea de atmosIer în care evolueaz , ci cuprinde si leg turile
directe care se vor Ii stabilit cu unele dintre realiz rile concrete din
Muntenia si Moldova. Ion Budai-Deleanu a cunoscut îndeaproape
opera lui Grigore Ureche. Petru Maior a Iolosit Iragmente din scrierile
lui Miron Costin, din care Samuil Micu traduce în latin . Ideile lui
Dimitire Cantemir sunt cunoscute si preluate de coriIerii Scolii
Ardelene, ei având aceeasi perspectiv în cercetarea lingvistic ca si
savantul prin renascentist.
144
Scrisul românesc în perioada iluminist se elibereaz de canoa-
nele traducerilor religioase si se orienteaz , ascendent, în direc ia dat
de cronicari, ca obiect de cercetare stiin iIic . Atitudinea Ia de
Iunc iile limbaiului se schimb radical: de la pura Iolosire a exprim rii
ca miiloc de comunicare, pân la ipostaza de obiect permanent de
cercetare si studiu lingvistic. Prin lucr rile Scolii Ardelene despre
scriere si scriitori, despre structura gramatical si lexic, limba român
dobândeste si o constientizat si transIormatoare Iunc ie expresiv ,
devenind obiectul interesului stiin iIic al c rturarilor. În principiu, se
urm reste, în aceast perioad , cunoasterea de c tre un num r mai
mare de cititori a tip riturilor cu caracter normativ si documentar în
ideea c , prin cunoasterea limbii, se aiunge la Iormarea culturii.
Dac scoala, la începuturi, a Iost organizat în limba român în
iurul m n stirilor si bisericilor, în perioada iluminist , procesul de
r spândire a institu iilor de înv mânt cunoaste o amploare deosebit .
Fa de primii mentori clericii si Ia de rudimentarele metode ale
scolii laice, mult apropiate adun rilor din popor, coriIeii ardeleni
Iolosesc manuale si r spândesc înv tura prin intermediul c r ilor
(Petru Maior - Diaahiile).
Scoala Ardelean reprezint si str duin a continu a c rturarilor
de a ob ine înIiin area unor institu ii scolare cu predare în limba
român , întrucât scoala în Ardeal era preponderent maghiar sau
german . Politica scolar a organelor de stat transilv nene a avut în
permanen un caracter duplicitar, în cazul popula iei românesti
maioritare. Pentru c rturarii români, .a înv a¨ a însemnat ac iunea de
transmitere a cunostin elor dobândite prin carte. .Cu stiin a¨, ziceau
ei, se poate înl tura .nepriceperea. nein elepciunea. nestr auirea¨.
Iipsa de cultur putea s -l .auc pe om intru c i r t cite. intru
inchipuire insel toare. in stare cu tic losia. supus altuia c ruia aup
areptatea liniei neamului s u nu i s-ar fi c zut¨. Sava Popovici din
R sinari vorbeste despre încrederea covârsitoare acordat instruirii,
pentru c nestiin a de carte men inea starea de robie.
În 1701, se înIiin eaz centre scolare, adev rate puncte de
iradiere a stiin ei de carte, la Alba Iulia, Ha eg, F g ras si în teritoriile
de grani . În 1738, Inochen ie Micu înIiin eaz m n stirea SIânta
Treime de la Blai si alte dou scoli, dintre care, într-una se Ioloseste
româna ca limb de predare.
Gheorghe Sincai a constituit scolile de instruire a dasc lilor de
la sate, la Blai, si ca .director peste scoalele românilor din Ardeal¨, a
înIiin at si organizat 300 de scoli în întreaga Transilvanie.
145
Petru Maior a cutreierat satele românesti înv ându-i carte pe
români la Blai, la Brasov si în centrele scolare cu proIil seminarial.
Dimitrie Eustatievici Brasoveanul a avut un rol important în
organizarea scolii normale, iar Dimitrie ichindeal, Ion Diaconovici-
Loga, Paul Iorgovici au contribuit la dezvoltarea scolii comunale
românesti în Banat.
Direc iile generale ale înv mântului, ca proces complex si
impun tor al consolid rii scolii în Transilvania, sunt legate de unitatea
caracteristic , dominant , de comuniunea de crezuri sociale si stiin i-
Iice, de ideologia asem n toare, de o miscare responsabil de ilumina-
rea neamului românesc.
În Moldova se înIiin eaz , în 1714, Academia Domneasc , iar
în 1765 se realizeaz orientarea c tre stiin si IilosoIie.
În 1818, Gheorghe Asachi d înv mântului românesc prima
genera ie de ingineri. El men ine leg turile cu Ardealul, de unde vin
dasc li la Seminarul de la Socola, reorganizat de mentorul .Albinei¨.
În Muntenia, activitatea intens a lui Gheorghe Laz r este
legat si de Scoala Domneasc , reorganizat în 1776.
În activitatea proIesoral a coriIeilor Scolii Ardelene, lupta
pentru carte si scoala româneasc coincide, pân la identiIicare, cu
biruin a limbii române si cu deplina ei instalare, ca expresie a unit ii
culturale a poporului nostru. Se p streaz tradi ia primilor dasc li de
pe lâng m n stiri, care scriau .rumaneste¨, .ca s fie inv tur ¨,
Iiind convinsi c numai astIel se pot Iace în elesi pe tot teritoriul
rilor Române. Monarhia habsburgic a Iost principalul Iactor în
p strarea statutului de na iune tolerat pentru români si în procesul
asupririi lor de c tre maghiari si germani. Iimba latin a constituit un
spriiin hot râtor în opozi ia maniIestat Ia de ac iunea de dezna io-
nalizare a românilor, exercitat de dietele ungare. Pentru ap rarea sco-
lii, lupta a Iost dus sub diIerite Iorme: de la protest, pân la rezisten a
tacit , dar obstinat a maselor (care vorbeau româna si înv au ma-
ghiara). Folosirea limbii române vorbite de c tre poporul nostru a
reprezentat chez sia ridic rii la lumin a neamului întreg.
Tipografia pentru transilv neni a Iost o institu ie de tradi ie si
de mare prestigiu. Inochen ie Micu reorganizeaz tiparni a veche de
la B lgrad (Alba Iulia) si spriiin dotarea celor de la Brasov, Sibiu,
Blaj, Cluj si Timisoara, cu material tipograIic. Pentru Scoala Arde-
lean , centrul cultural de seam a Iost Universitatea de la Buda, unde
si tipograIia era supus cenzurii si criteriului de rentabilitate. Dome-
niile cele mai variate se bucur de apari ia multor tip rituri, Iie cu
caracter religios, Iie laic.
146
Multiplicarea documentelor si a operelor iluministilor, contactul
cu bibliotecile din str in tate au I cut posibil apari ia primelor
colec ii, o Iorm originar a marilor biblioteci de mai târziu.
Din secolul al XVIII-lea, la Brasov si la Blai, sunt adunate tip -
rituri si manuscrise vechi în scopul de a îmbog i Iondul de carte. C r-
turarii iluministi au ini iat colec ii particulare de c r i românesti si
str ine, cu scopul de a transIorma Iiecare bibliotec într-un auxiliar
indispensabil, de tip modern.
Scoala Ardelean este, în sine, un Ienomen cultural complex.
Primele scoli apar în 1816. Dup 1829 se tip resc gazetele Curierul
Romanesc. Albina romaneasc . Gazeta ae Transilvania. InIluen ele
Iluminismului p trund în preromantism si se reg sesc în 1828, în
Gramatica lui Ion Heliade R dulescu.
Introducerea literelor latine, înlocuirea alIabetului chirilic, adop-
tarea principiului etimologic (care a dus la exager rile curentului lati-
nist) au constituit ini iative deschiz toare de drumuri în cultura noastr .
În gramatic se contureaz primele studii cu privire la structura
gramatical a limbii române, iar în domeniul studiului vocabularului,
sunt realizate cele dintâi lucr ri lexicograIice stiin iIice. PreIerin a
pentru termenii latini a preg tit în secolul al XIX-lea, împrumuturile
din Irancez si italian , iar bazele lingvisticii românesti s-au pus prin
Iundamentarea teoretic în demonstrarea originii latine a limbii noas-
tre. Scolii Ardelene nu i se pot atribui termenii de latinism si purism:
exager rile etimologizante au ap rut mai târziu, când realitatea cunos-
cut se modiIica prin prezentarea ei eronat .
Identitatea de aspira ii pe plan lingvistic si cresterea interesului
pentru problemele limbii au contribuit la ob inerea rezultatului unit ii
culturii poporului român.
Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, Sextil Puscariu si Iucian Blaga
au Iost admiratori si continuatori ai spiritului iluministilor Scolii
Ardelene. Prin scrierile lor, ei au Iacilitat în elegerea exact a carac-
terului latin al limbii române si transmiterea în cultura european a
speciIicului spiritualit ii românesti.
Dup cum apreciau Nicolae Iorga si Sextil Puscariu, renasterea
spiritual si literar a poporului român a izvorât din scrierile variate
ale Scolii Ardelene, iar epoca modern a literaturii noastre a Iost
Iundamentat pe ideologia si operele iluministilor nostri. Deschiz -
toare de drumuri, ini iatoare a mai multor domenii de cercetare stiin-
iIic si lingvistic , ap r toare a na iunii române si a drepturilor tran-
silv nenilor, Scoala Ardelean are un rol maior în Iormarea civiliza iei
române moderne, în îmbog irea spiritului poporului nostru.
147
Scoala Ardelean a Iost ilustrat de o str lucit pleiad de edu-
catori, patrio i si iluministi, mari europeni în matrice româneasc . Unii
dintre ei au devenit misionari ai ideii na ionale si ai românismului, ca
adep i ai Scolii latiniste, în Bucovina (Aron Pumnul), în Moldova
(Simion B rnu iu), în Muntenia (Gheorghe Iaz r). Ei si mul i al ii,
precum August Treboniu Iaurian au Iost, în scoli si în via a cultural ,
Iactori de iradiere a constiin ei na ionale.
Unii cercet tori literari tind insistent s impun ideea c ampla
renastere spiritual româneasc , Scoala Ardelean , ar Ii expresia
exclusiv a unirii unei p r i a Bisericii Ortodoxe Române din
Transilvania, cu Biserica Romano-Catolic de sub autoritatea papei de
la Roma, petrecut la 4 5 septembrie 1700, cu ocazia începutului
lucr rilor Sinodului general anual al românilor din Transilvania. Cu
acest prilei Sinodul a reconIirmat cele patru puncte ale Conciliului de
la Floren a, cu condi ia p str rii ritului si a disciplinei Bisericii
orientale, în m sura în care acest lucru nu contravenea credin ei
catolice. Declara ia a Iost semnat de episcopul Atanasie Anghel si de
54 de protopopi: ea a Iost acceptat de 1563 de preo i, care
reprezentau 200 000 de români. Consacrat sub conai ie episcop la 25
martie 1701 de c tre cardinalul Kollonics, Atanasie Anghel este numit
de c tre curtea vienez la 19 martie 1701 Episcop al na iunii române
din Transilvania si primeste titlul de consilier împ r tesc. Prin cea de
a doua diplom leopoldin primit de la cardinalul Kollonics care
o anula pe cea din 16 Iebruarie 1699, clerul era scutit de toate taxele,
iar laicii erau trata i egal ca si catolicii de rit latin. Era pentru prima
dat când într-un document imperial se vorbea despre na iunea valah ,
care era privilegiat ca toate celelalte. E o evident eroare! Dac ar Ii
numai atât, semniIica ia Scolii Ardelene s-ar reduce sensibil în timp si
spa iu si chiar ca importan si prevedere în istoria na ional , nu i-am
vedea leg turile organice cu cronicarii munteni si moldoveni si nu
i-am în elege, la iusta lor valoare, ecourile iluministe în cele dou
provincii surori, Muntenia si Moldova. Scoala Ardelean este expresia
condi iilor istorice, social-politice si religios-culturale în care tr iau
românii, socoti i, în Transilvania, na iune tolerat de c tre ungurii sasii
si secuii alia i, înc de la 1437, în Unio trium nationum, este expresia
acestor condi ii interne, dar si a inIluen ei beneIice a Iluminismului
apusean. Sub inIluen a acestuia, Scoala Ardelean si-a I cut un crez
din luminarea poporului, c ci luminarea, chiar dup aprecierea lui
Immanuel Kant, reprezenta esen a Iluminismului, al turi de dreptul
natural si cultul pentru cunoastere si ra iune.
148
De aici, la coriIeii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe
Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu) preocuparea si griia pentru
înIiin area de scoli în limba român si preg tirea de cadre pentru ele,
pentru tip rirea si diIuzarea c r ilor pe cele mai variate tematici, de la
istorie, teologie, Iilologie, pedagogie, la cunostin e practice despre
Ienomenele naturii (ploaie, z pad , tr znete, grindin ), la cresterea
animalelor, a albinelor si a viermilor de m tase, pân la conservarea
legumelor si vindecarea bolilor la animale (g lbeaza).
.C r ile va scrie Iucian Blaga erau pentru ei c r mizi
pentru ziairea lumii. Si ei se sim eau chema i s pun um rul la ziai-
rea unei lumi in grai romanesc¨.
Dar pentru ca mesaiul slovei tip rite s poat Ii receptat, era
nevoie de scoli în limba român . Cât mai multe scoli.
În atmosIera ideologic creat de IilosoIi si pedagogi ca Diderot,
Herder si Jean Jacques Rousseau, iluministii români pledau pentru
accentuarea con inutului practic al înv mântului prin introducerea
studiului Iizicii, matematicii, stiin elor naturii si geograIiei.
Aceasta se baza si pe ideea iluminist dup care, de vreme ce
to i oamenii sunt egali de la natur , si accesul lor la cultur si cunoas-
tere trebuie s Iie egal.
Aspira ia românilor la drepturi egale cu ale celor trei na iuni a
deschis si ea drumul spre Unia ie, c ci pentru acceptarea Unia iei,
românilor li s-a I cut promisiunea c Iiii lor vor Ii trimisi la scoli, la
Viena, la Roma, Padova. Si asa a Iost! Se urm rea catolicizarea lor
proIund si prin ea dezna ionalizarea. Dar s-a petrecut cu ei ceva
asem n tor cu episodul reIeritor la Saul din Jechiul Testament, care
trimis s g seasc m g ri ele pierdute ale tat lui s u a descoperit o
ar . Trimisi s se catolicizeze si prin catolicism s se dezna iona-
lizeze, Iiii de români au descoperit pe viu si în zeci de documente
originea roman a neamului lor, continuitatea lui în vechea Dacie si
latinitatea limbii române.
Cum înv mântul catolic acorda o mare importan studiului
limbii latine, li se lumineaz mai bine si descenden a limbii noastre.
Iesea altceva decât doreau habsburgii, care credeau c prin intermediul
latinei îi pot catoliciza si dezna ionaliza. Însusirea temeinic a limbii
latine de c tre tinerii transilv neni, în loc s duc la ceea ce doreau
asupritorii la r spândirea tot mai cuprinz toare a conIesiunii catolice
a dus la descoperirea argumentelor istorice si lingvistice privitoare la
românitatea descins din romanitate si la posibilitatea integr rii mai
organice a culturii românesti în cultura european scris în latin .
149
Din aceast perspectiv , educa ia si înv mântul îsi intensiIic
militantismul na ional si îsi ampliIic perspectiva social-istoric în
cadrul misc rii europene iluministe.
CoriIeii Scolii Ardelene au I cut adev rat apostolat si, ca ei, to i
preo ii români din Transilvania, I r deosebire de conIesiune. Apos-
tolul lui Octavian Goga din poezia omonim e tipic reprezentant al
acestei categorii de intelectual (preot, doctor, notar român, p rinte al
oropsi ilor, lider politic).
To i reprezentan ii Scolii Ardelene au Iost m car câ iva ani
proIesori si înv tori: mul i au elaborat manuale, metodici, dic ionare,
c r i de moral si de sIaturi practice si morale, de cunostin e Iolosi-
toare din domeniul economic, al vie ii practice, de tehnic , economie
agrar , zootehnie, medicin veterinar , istorie universal , uneori chiar
din domeniul regulilor de polite e.
Formarea unui om luminat trebuia s se bazeze pe l rgirea ori-
zontului de cunoastere, pe stiin de carte si educa ie. Iar elul Iinal
pentru toate vârstele era cultivarea si consolidarea constiin ei na io-
nale. De aceea, coriIeii Scolii Ardelene accentueaz caracterul etnic si
na ional al educa iei, ca românii din Transilvania s poat lupta
împotriva triplei exploat ri: na ionale, sociale si cultural-religioase.
Adaptând ideile iluministe la condi iile din Transilvania, ei cul-
tiv sistematic ra ionalismul si acel aubito cartezian, pe care-l întâlnim
si în Logica lui Samuil Micu, când analizeaz preiudec ile speciIice
Prunciei, Junimei, B rb iei, B trâne elor. El propune ca în iudecarea
lucrurilor .mai pre am nuntul s le ispitim si s le cerc m si nu
inaat s iuaec m. ci pu intel s astept m. avana inaoial . pan ce cu
bun trezvire si luare aminte vom cugeta. ca asa cu cunostin
aaev rat s fim¨.
*
* *
Spre deosebire de unii cercet tori mai târzii ai Ienomenului
Scoala Ardelean , care-i ignor r d cinile interne, noi credem c
începuturile ei se situeaz pe la miilocul secolului al XVIII-lea, prin
episcopul Inochentie Micu, ini iatorul Supplex-ului si al luptei de
emancipare na ional a românilor ardeleni, ca si prin colaboratorii si
continuatorii nemiiloci i ai preocup rilor sale, Grigorie Maior si
Gerontie Cotore, care trebuie socoti i si ei precursori ai Scolii Ardelene,
c ci ei au elaborat primii .crezul na ional¨.
150
Ei au Iost urma i de coriIeii Scolii Ardelene, Samuil Micu,
Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu si de al i c rturari,
din al doilea esalon, precum primul oItalmolog român Ion Piuariu
Molnar, care a tradus Istoria universal a lui Millot si a scris Econo-
mia stupilor (1785) si Retorica (1798), Paul Iorgovici autorul lucr rii
Observa ii ae limb romaneasc (1797) sau scriitorii minori Dimitrie
ichindeal, Moise Bota, Ion Barac, Vasile Aaron, Constantin
Diaconovici Loga, Damaschin Bojinc .

(WDSHOHìLGLUHF LLOHëFROLL$UGHOHQH
Scoala Ardelean cunoaste un proces de dezvoltare în dou etape:
1. una de cristalizare si aIirmare ca ideologie na ional , care
culmineaz cu întocmirea si înaintarea revendic rilor politice ale
.na iunii române¨ c tre Curtea din Viena (act politic consacrat sub
denumirea de Supplex Libellus Valachorum (Peti ia românilor din
Transilvania, Clui, 1791):
2. si a doua, pronun at iluminist , având ca punct culminant epo-
peea eroi-comic iganiaaa prima capodoper a literaturii române.
Prima perioad se caracterizeaz prin Iormarea si dezvoltarea
crezului latinist, pe plan lingvistic si istoric, în scopul ob inerii de
drepturi si de libert i na ionale pentru români, prin reIormele
înI ptuite .de sus în ios¨.
O alt caracteristic a acestei perioade o constituie creditul
acordat de intelectualii români politicii reIormiste a absolutismului
.luminat¨, inclusiv încercarea de a-l convinge pe Ieopold al II-lea,
prin ac iunea suplicant de amploare din anii 1790-1791, s revin la
politica lui IosiI al II-lea.
O a treia caracteristic o reprezint puternica dezvoltare a înv -
mântului românesc elementar si eIortul de a-i asigura un con inut cât
mai potrivit pentru ridicarea economic si cultural a maselor.
A doua etap începe, dup ce s-a demonstrat inutilitatea memo-
riilor adresate Cur ii din Viena, cu .replicile¨ împotriva ac iunii de
deI imare a românilor, întreprins de reprezentan ii ideologici ai st -
rilor Ieudale privilegiate negarea originii romane a românilor, nega-
rea originii latine a limbii, negarea continuit ii noastre pe aceste
plaiuri, strecurarea teoriei vacuum-ului istoric la venirea ungurilor si,
în consecin , lipsa noastr de drepturi, socotirea românilor ca na iune
tolerat în Transilvania, Ia de cele trei na iuni politice: ungurii, sasii,
secuii, care Iormaser Unio trium nationum.
151
E o perioad master pentru români, întunecat , ap s toare, cu
tripl împilare: religioas , na ional , social .
În acele vremuri sumbre intelectualii români se apropie tot mai
mult de popor, preotul-dasc l al neamului, ca si dasc lul si d sc li a
sunt atât de sugestiv evoca i în versurile lui Octavian Goga:

S tenii seara s -i aauni
Si s le spui ain carte
C sunt ain neam imp r tesc
Din ar -naep rtat
C tot p mantul rotogol
Era al lor oaat .

Sub raport ideologic si al atitudinii Ia de diverse probleme
sociale ale timpului, Scoala Ardelean cunoaste dou aripi de-a lungul
celor dou etape.
1. una moderat , reformist în care se încadreaz cei mai
mul i dintre c rturarii români ai vremii:
2. alta radical cu maniIest ri, care prevestesc ideologia
revolu ionarilor democra i de mai târziu, mai ales în privin a gândirii
social-politice.
Aripa moderat st în anumite privin e sub inIluen a ioseIinis-
mului si a AuIklärung-ului. E un semn de neputin , care sper în
dreptatea momentan a împ ratului .luminat¨.
Exponen ii ei principali sunt: Samuil Micu Klein, Ioan Piuariu
Molnar, Petru Maior si par ial, îndeosebi în prima etap , Gheorghe
Sincai.
Aripa radical e inIluen at mai mult de IilosoIia luminilor din
Fran a si de ideile Revolu iei Franceze si ale lui Horia. Reprezentantul
ei cel mai de seam e Ion Budai-Deleanu. Al ii reprezentan i sunt:
Paul Iorgovici, înrâurit de iluministii Irancezi în concep ia sa despre
limb , Ioan Monorai, mai ales prin atitudinea protestatar Ia de
groaznicele represalii împotriva ranilor r scula i si, în a doua etap ,
chiar Gheorghe Sincai dup conIlictul cu episcopul Bob, care i-a
adus arestarea, procesul si înl turarea din postul de inspector al
scolilor românesti unite.
Fireste, Scoala Ardelean nu e un Ienomen suIicient siesi. Ea are
cauze, cunoaste o evolu ie nuan at si determin eIecte pentru poporul
român în general si pentru transilv nenii români în special: afirmarea
demnit ii na ionale în primul rând, în care, se îngloba totul: lupta
social , antifeudal si ideile iluministe. S-a încercat o salvare prin
152
Unirea cu Biserica Romano-Catolic de la Roma. Unia ii au niste
avantaie, dar prea pu ine si insigniIiante. Printre clauzele unirii
amintim argumentele aIirm rii ponderii aportului în stat a elementului
românesc si a popula iei românesti. Ei cereau reprezentarea propor-
ional a românilor în diet , în aparatul administrativ si de stat, în me-
serii si în întreaga via social , politic si cultural a statului: .. cine
poart povara - spunea Inocen iu Micu Klein - s -i simt si folosul¨.
De la peti ii ale unor grupuri mici de preo i, rani liberi din
scaunele s sesti, Inocen iu Micu aiunge la Supplex Libellus Jala-
horum (actul ce con ine revendic ri c tre Curtea din Viena pentru
întreaga na iune român din Transilvania).
Ia 1744 se organizeaz Sinodul de la Blaj cu participarea
greco-catolic , a ortodocsilor preo i, rani. Este ac iunea cea mai
îndr znea si cea mai plin de semniIica ii politice din acel timp, care
vizeaz dezvoltarea constiin ei na ionale si sociale a românilor tran-
silv neni. Nu erau coapte, îns condi iile, de aceea lupt torii pentru o
asemenea idee vor Ii eroi de tragedie. Inocen iu Micu Klein, va deveni,
practic, prizonier la Roma: Gherontie Cotore si Grigore Maior au Iost
victime în Ardeal.

Ioan Inocen iu Micu-Klein
Ia trei decenii de la unirea unei p r i a românilor ortodocsi din
Transilvania cu Biserica Romano-Catolic , la 25 octombrie 1730,
când Inocen iu Micu-Klein, Iiul unei Iamilii de rani liberi din Sadu,
din preaima Sibiului, e hirotonit episcop si apoi ridicat de împ rat la
rangul de baron, neamul s u, Iormat cum va zice Octavian Goga,
mai târziu .ain cei mai buni copii ai firii. ursi i ain lacrimi si
suaoare¨, românii r m seser tot lipsi i de drepturi în propria ar .
.Lui Inocen iu Klein, va scrie Petru Maior în a sa: Istoria
Bisericii Romanilor inaat cat se asez in scaun. aceia ii fu griia
cea mai mare. ca turburarea ce se starnise intre romani in vremea
st panirii prat rului
3
rector ae la Clui s o alinieze (s o potoleasc
n.n.). De unae ae r a cin se apuc ca s o smulg . face ranauial ca
legea si toate tocmealele R s ritului pretutinaeni curat s se in .
pentru aceia ae au ispr vit ceva iezui ii schimbare s fac intru
tocmealele cele mai nainte intre romani inute. aceia intru nimica s

3
Prat rul era un inspector str in, un sI tuitor teolog .pus în coastele
vl dicului¨ pentru a supraveghea si a schimba .tocmealele¨ românilor si a le
Iace latinesti (catolice n.n.).
153
fie si to i la ceale vechi obiceiuri s se intoarc . Care a lui spre
leagea greceasc ravn pre to i cei ce s-au fost tras sau sta s se
trag ae lang unire ii imblanzi si le scoase frica aceia ain inim care
o avea. s nu li se schimbe legea cea veche¨.
Inocen iu Micu-Klein n-a în eles Unia ia ca o Iorm de vasalitate
Ia de st pânirea religioas catolic si Ia de împ r ie. De aici i s-au
tras multe necazuri si chiar exilul.
Inteligent si înzestrat om politic, el solicit cu energic demni-
tate na ional satisIacerea revendic rilor românilor, bazându-se pe
argumente istorice (originea roman , vechimea, continuitatea) si
demograIice, ob inute prin recens mântul din 1733 (Registrum univer-
sorum in Transvlvania saceraotum ei incolarum Jalachicorum),
ini iind o serie de demersuri curaioase, de memorii, precum acel cele-
bru .Supplex Libellus.¨, în care cerea recunoasterea românilor (m -
car) ca a patra na iune în Transilvania, dreptul de a avea Iunc ionari
români din rândurile lor si cel de înIiin are de scoli în limba român .
Memoriile sale n-au ecou. Ba mai mult, îi irit pe puternicii zilei
de la Budapesta, Viena si Roma, ceea ce îi atrage o Ior at exilare în
Cetatea Etern , de unde a n zuit necontenit s se întoarc acas .
Ctitorul .Micii Rome¨ cum numea Eminescu Blaiul Inocen iu
Micu-Klein a ignorat interdic ia pentru românii din Transilvania de a
nu locui în orase si a realizat ceva extraordinar: a întemeiat un oras.
Blaiul s-a ridicat pe terenul ob inut de el si dup planurile sale.
În acest Blai, din care a Iost exilat cu mare perIidie, se întorc, dup o
lung vreme de înstr inare, sIintele lui moaste readuse în p mântul
românesc, datorit str daniei si ac iunilor marelui patriot, proI.dr. JosiI
Constantin Dr gan, în speran a c acest eveniment va contribui si la
unirea românilor, la unitatea celor dou Biserici, la stingerea disensiu-
nilor dintre ele, pe care le-au provocat si le provoac spirite înguste,
dusmani ai credin ei si ai neamului românesc, istorici si gazetari
mincinosi. Inocen iu Micu-Klein n-a conceput o clip o asemenea rup-
tur p guboas pentru neamul românesc si pentru tradi iile credin ei
str mosesti, pe care a inut s le p streze pentru unitatea noastr spiritual .
O cutremur toare evocare a vie ii, luptei si iertIei, a dragostei de
neam a lui Ioan Inocen iu Micu-Klein o g sim în cronica anonim si în
versuri Plangerea Sfintei M n stiri a Silvasului ain eparhia Ha egului
ain Prislop, din neIericire prea pu in cunoscut , desi a Iost publicat
de poetul Cezar Bolliac în ziarul Buciumul, de la Bucuresti, în 1863:
de istoricul Ion Lupas, în Cronicari si istorici romani ain Tran-
silvania, ed. a II-a, 1941: de G. En ceanu în revista Biserica
154
Ortoaox Roman IJ, din 1878, si, în vremea din urm , de proI. dr.
Mircea P curariu în Istoria M n stirii Prislop, Arad, 1986, p. 128-145.
E o cronic temeinic documentat si în multe p r i, de o autentic
valoare artistic despre d râmarea violent a vestitului l cas ortodox.
Poetul anonim Ioloseste personiIicarea, ca Iigur de stil, imaginân-
du-si m n stirea ruinat , plângând cu amar: .eu. fata Sionului cea
vestit /r m sei acum pustie si ofilit /ialnic . ca o v auv cernit .
ars ae foc si surpat ./ae toate ce avusei pr aat ¨ si tânguindu-se din
cauz c :
.Unii au luat satele si mosiile,
Al ii gr dinile si viile,
Si din odoare ce am avut,
Au luat cine au putut,
Si m-am I cut dup proorocie
Ca o colib p r sit -ntr-o vie,
Pustie si oIilit ¨.
Iat c originea conIlictului religios dintre ortodocsi si greco-
catolici e mai veche si cu grave implica ii politice. De aceea Inocen iu
Micu-Klein a nuan at Ioarte serios atitudinea sa Ia de Unia ie, ceea
ce i-a atras exilul la Roma, c ci .l-au viclenit/ si pan la Roma l-au
izgonit/ Acolo in robie s-au inchis/ si toat via a sa au plans¨. A
plâns de dorul rii lui, s-a plâns de .str ina-str in tate/ rai cu
por ile-ncuiate¨, cum ar zice în vers alt exilat, poetul Aron Cotrus, a
plâns de ingratitudinea, I rnicia si micimea suIleteasc a celor, pe
care i-a promovat, iar ei l-au pârât la puterea laic si ecleziastic .
Ne oprim aici cu începutul tensiunii perpetuate prin veacuri.
Merit a Ii citate unele c r i de reIerin , precum cele ale uni ilor:
Petru Maior Istoria Bisearicei Romanilor, Buda, 1813: Gheorghe
Sincai Cronica Romanilor Iasi 1853 si Bucuresti, 1886: August
Treboniu Iaurian Documente istorice aespre starea politic si ierar-
hic a Romanilor ain Transilvania. Viena, 1850: Alexandru Papiu
Ilarian Istoria romanilor in Dacia superiore. Viena, 1852: Timotei
Cipariu Acte si fragmente latine romanesci, Blai, 1855. Acelasi
subiect a Iost tratat de ortodocsii români din Transilvania din a doua
ium tate a secolului al XIX-lea: Andrei Saguna Istoria Bisericei
ortoaoxe r s ritene universale ae la intemeierea ei pan in zilele
noastre, Sibiu, 1860: N. Popea Jechia metropolia ortoaosa romana a
Transilvaniei. 1870, I. Crisan Beitrag zug Geschichte aer Kirchlichen
Union aer Rumänen in Siebenburgen unter Leopola I. Hermannstadt,
155
1880. În secolul XX au scris despre acest subiect: D. St niloaie Unia-
tismul ain Transilvania. incercare ae aezmembrare a poporului ro-
man, Bucuresti, 1973: Ion Iupas Istoria Bisericii romanesti ain
Araeal: N. Iorga Istoria Bisericii romanesti si a vie ii religioase a
romanilor, Bucuresti 1909, si, pentru a nu mai lungi lista lucr rilor de
reIerin , excelenta si extrem de obiectiva tez de doctorat a lui Dan
Zamfirescu, consacrat acestei teme. Remarcabilul istoric literar
înI iseaz conving tor si rolul pozitiv al Bisericii Greco-Catolice în
apari ia si aIirmarea Scolii Ardelene, în în l area cultural a românilor,
în ap rarea intereselor lor na ionale. Potenta ii austro-ungari, catolicii,
au înlesnit accesul Iiilor de români la cultur , dac au îmbr isat
greco-catolicismul, cu inten ia de a-i dezna ionaliza.
Petru Maior
CoriIeii Scolii Ardelene si numerosi al ii, care au beneIiciat de
studii la scolile pomenite, o dat întorsi acas , au dezvoltat o cultur
înIloritoare, au înIiin at scoli în limba român , pentru care au scris si
au tradus manuale. Ei au pus greco-catolicismul în sluiba românis-
mului. De aceea, avem de înv at din exemplul lor patriotic si suntem
datori s ripost m celor care vor s -l deturneze de la salvgardarea si
unitatea neamului, s duc la dezmembrarea lui. Presa, scoala sunt în
primul rând datoare s inIormeze corect, s scrie despre istoria noastr
sine ira et stuaio (I r patim si p rtinire), nu cu subiectivismul
iresponsabil pe care-l întâlnim Irecvent la unii în vremea din urm .
Religia, Biserica de orice cult, ortodox ori greco-catolic, e datoare s
înt reasc unitatea neamului asa cum a dorit-o Ioan Inocen iu Micu-
Klein si au I cut-o pe tot parcursul istoriei noastre marii c rturari- nu
s -l dezbine si s -l mint pentru a servi interese str ine!
Din neIericire, înIiin at , la 1700, printr-un act politic, sama-
volnic si dictatorial, Biserica Greco-Catolic a Iost desIiin at în 1948,
tot prin samavolnicie, bunurile ei conIiscate si expropriate, unii din
sluiitorii ei arunca i în închisori (ca, de altIel, si sluiitorii altor Biserici,
inclusiv ai celei Ortodoxe, printre care episcopul si scriitorul Valeriu
Anania si mitropolitul si scriitorul Antonie Pl m deal ). Fireste,
samavolnicia trebuie înl turat , atât cât permit condi iile de azi, în
urma unui proces istoric dramatic si complicat. Ignorând aceast
realitate nu Iacem decât s a â m resentimente, s îndemn m s se
r spund la samavolnicie cu samavolnicie, s se men in o stare
tensional , d un toare unit ii na ionale pentru care s-a iertIit Ioan
Inocen iu Micu-Klein.
156
Corifeii Scolii Ardelene
Samuil Micu (Klein) s-a n scut în 1745 în satul Sadu, ca Iiu de
preot si ca nepot al lui Inocen iu Micu.
Înva la Blai si la Institutul Pazmanian din Viena. E proIesor la
Blai si apoi preIect de studii (director) al studen ilor români de la .SI.
Barbara¨. Acolo va scrie cu Gheorghe Sincai o gramatic româneasc ,
în latin , pe care o tip resc în 1780. Revine la Blai si cere s Iie preot la
Sibiu. Episcopul Bob îi reIuz cererea si-l va persecuta. Se întoarce la
Buda, unde va Ii revizor de c r i, pân la moartea sa survenit în 1806.
N-a reusit s p r seasc cinul c lug resc, dar a reusit, în atmos-
Iera iluminist , s contribuie la p trunderea la noi a ra ionalismului
celebrului IilosoI si matematician german Christian WolI, n scut la 24
ianuarie 1679, mort la 9 aprilie 1754. WolI, care l-a inIluen at pe
Samuil Micu, a Iost inIluen at, la rându-i de IilosoIia lui Descartes si a
lui Ieibniz. Iucr rile lui Samuil Micu sunt de natur istoric , Iilolo-
gic si religioas . Ca istoric, în spiritul cronicarilor de care a r mas
apropiat, avea ca scop s scoat din uitare trecutul neamului si s
combat inamicii care t g duiau originea roman a neamului si conti-
nuitatea acestuia în Dacia. În Historia Daco-Romanorum sive Jala-
horum înI iseaz trecutul tuturor românilor, punând un accent deose-
bit pe unitatea neamului. În De origine aaco-romanorum combate
argumentat preiudecata tenden ioas a .vacuumului istoric¨ la venirea
ungurilor. A scris si o Istorie a Bisericii romanilor si lucr ri Iilologice.
Elementa linguae aaco-romane sive valachicae (1780) era Iolo-
sitoare si str inilor care înv au limba român . El credea c limba
român descinde sub o Iorm corupt din latina clasic , socotind c
menirea .gramaticului¨ este s o scape de amestecul elementelor
str ine, s o Iac iar si pur , cum a Iost dinainte de contactul cu alte
popoare. OrtograIia e datoare s contribuie si ea la realizarea acestui
el. Prin astIel de idei, Samuil Micu reprezenta începuturile viitoarei
Scoli Iatiniste.
În lucrarea sa Scurt cunostin a istoriei romanilor, Samuil
Micu îsi întemeiaz demonstra ia .cum c romanii ain Dachia ae
neam sunt ae la Roma¨ pe patru elemente: .intaiu, din scriitori, a
doua, din obiceiuri, a treia, din limb , a patra, din nume¨.
E ciudat ca tocmai via a aceluia, care a ars ca o I clie nestins
zile si nop i, s pt mâni si ani de-a rândul, în cele mai renumite
biblioteci ale Italiei, Ungariei si Transilvaniei, pentru a da neamului
cunostin e exacte, bogate si semniIicative despre existen a si rosturile
sale istorice s stea, mult vreme, sub semnul unor incertitudini de
157
ordin calendaristic. Riguros si meticulos cu datele privitoare la via a
neamului s u si a altor neamuri, Gheorghe Sincai s-a ar tat mai pu in
atent cu data propriei sale nasteri, pe care o indic de trei ori în chip
diIerit. Cea mai plauzibil nota ie pare a Ii aceea din Elegii, cu
caracter autobiograIic, unde anul este indicat exact. Sincai s-a n scut
în 1754, la Râciul de Câmpie, lâng localitatea Samsud din comitatul
Muresului, ca Iiu al lui Ion Sincai si al Anei Ghereg. Numele adev rat
al Iamiliei pare a Ii Iost Pers, c ci Sincai e, mai întâi, o porecl dup
satul Sinca-Veche, asezat în preaima F g rasului, unde str bunii s i au
avut o mic proprietate agrar .
Existen a i-a Iost agitat si îndeaiuns de nomad , desi nu s-ar
crede pentru un om atât de cuIundat în studiul bibliotecilor. Anii de
ucenicie îl poart prin numeroase asez ri transilv nene: Sebes,
Samsud, Mures, Odorhei, Clui, Bistri a. Dup absolvirea scolii, la
vârsta de 20 de ani, îl întâlnim la Blai, ca proIesor de retoric si
poetic , discipline clasice, Ioarte cultivate în acea epoc . Aici nu va
r mâne decât câteva luni, c ci setea de cultur si dorul de a cunoaste
slava str mosilor îl va duce la Roma, la Colegiul De Propaganaa
Fiae. În vechea cetate a împ ra ilor romani va r mâne cinci ani, cu
ochii nu o dat pironi i pe vechile relicve din Capitoliu, pe zidurile
impun toare ale Colosseumului, pe supla Column a lui Traian, pe
care se urcaser , parc vii, oamenii de la noi, cu portul si înI isarea
lor. Dar mai mult va poposi în biblioteci ilustre, asupra paginilor de
vechi documente, din care va culege material pentru monumentala sa
Cronic , continuându-si, totodat , studiile de teologie si IilosoIie.
Orasului în care dorm, pentru a se trezi la pasii Iiec rui trec tor, atâtea
straturi de istorie, Sincai îi va p stra o pioas recunostin , exprimat
în Elegia Nobilis Transilvani Georgii Sinkai.
Ia întoarcerea spre patrie (1779), r mâne cât va vreme la Viena,
pentru a studia .metoaul conaucerii scoalelor na ionale¨. În acest
r stimp, împreun cu cel lalt coriIeu al Scolii Ardelene, Samuil Micu,
public vestita lucrare: Elementa linguae aaco-romane sive valahicae.
Pasiunea pentru studiul istoriei continu s -l st pâneasc . Întârzie
îndelung, ore si zile în sir, în biblioteci, îsi ia însemn ri, copiaz docu-
mente, citeste neobosit: .. am r sfoit - zice el în Elegia amintit -
manuscrise o mul ime/ C r i tip rite-am citit asiiaeri acolo si ziua si
noaptea./ Ca s pot scrie frumos istoria Daciei noastre¨.
A scrie Irumos, documentat, însuIle it istoria Daciei noastre, a
aIirma conving tor originea roman , unitatea poporului si a limbii
noastre, continuitatea lui pe plaiurile românesti, acesta i-a Iost idealul
158
suprem. Pentru a-l realiza nu va precupe i nimic. În 1782, Sincai este
numit directorul Scolii normale din acea .mic Rom ¨, care a Iost
Blaiul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Sincai se arat acum mai
neobosit ca oricând, în munca nobil de luminare a românilor, soco-
tind, în chip iluminist, c nestiin a de carte e o cauz a asupririi si neIe-
ricirii lor. Scrie abecedare cu litere latine, lucreaz o gramatic ele-
mentar în latineste, un catehism, o aritmetic , o istorie a naturii, un
vocabular latin-român-unguresc-nem esc, consacrat numirilor de mine-
rale, plante si animale, si, închinîndu-si toate puterile dezvolt rii scolii,
p r seste tagma monahal . Datorit str daniilor sale, a zelului s u patrio-
tic, scolile românesti ating ciIra, impresionant pentru acea vreme, de 300.
Iucrarea Iundamental a lui Gheorghe Sincai, care a însumat
toate eIorturile vie ii sale de pân atunci, este Hronica romanilor si a
mai multor neamuri incat au fost iale asa ae amestecate cu romanii.
cat lucrurile. intampl rile si faptele unora f r ae ale altora nu se pot
scrie pre in eles. ain mai multe mii ae autori. in cursul ae 34 ae ani
culeas . Cronica lui Sincai, un manuscris de peste 8000 de pagini,
cuprinde evenimentele din istoria românilor între anii 86-1739.
Titlul lucr rii sugereaz tr s turile ei Iundamentale: întinsa
inIorma ie si erudi ie, corela ia dintre istoria na ional si istoria altor
popoare, preocuparea pentru istoria tuturor românilor de pe teritoriul
vechii Dacii si nu numai pentru o provincie, cum procedeaz
cronicarii. Ceea ce Sincai voia s demonstreze Iireste, alunecând
uneori în inexactitate era originea pur roman a tuturor românilor,
care .tot ae o vi si o poroai sunt. aaec romani ae sange. precum
firea si virtutea ii m rturiseste¨, originea latin a limbii noastre, care,
dup el, descindea exclusiv si de aceea, Iireste, eronat din latina
clasic . Sincai aduce o concep ie nou în interpretarea istoriei, pe care
n-o mai vede ca rod al unor Iactori supranaturali, cum o considerau
cronicarii, dar nici nu în elege c istoria o Iac masele si nu perso-
nalit ile. Asa cum îl cunoastem ast zi, textul cronicii era terminat la
anul 1808 si preg tit a se tip ri la Buda, în cr iasca tipograIie. Unele
pagini din cronic (anii 86-169) s-au publicat în Calenaarul ae la
Buaa pe anul 1808. Cronica a început a se tip ri apoi la Iasi, în 1848,
cu osteneala si cheltuiala lui Gherman Vida, care-si exprim într-o
preIa bucuria de a lumina .f clia ce atâtea veacuri sub obroc
pus ¨. Dar tip rirea întâii edi ii complete a cronicii (în trei volume) a
început la Iasi, abia în 1853, sub îngriiirea lui August Treboniu
Laurian. În ciuda arhitectonicii greoaie, a abunden ei de documente
insuIicient organizate, lucrarea lui Sincai con ine si numeroase pagini
cu valoare literar .
159
Ne-am deprins a crede poate prea usor c dintre coriIeii
misc rii politice, sociale si culturale cunoscut sub numele de Scoala
Ardelean , singurul care a l sat o oper cu valoare beletristic ar Ii Ion
Budai-Deleanu, autorul epopeii eroicomice iganiaaa si al poemului
Trei viteii. O atitudine mai comprehensiv Ia de no iunea de
literatur , în eleas în evolu ia ei istoric , ne-ar aiuta îns s desco-
perim interesante elemente contingente cu literatura si în lucr rile altor
reprezentan i, precum în Procanonul lui Petru Maior sau în monumen-
tala Cronic a lui Gheorghe Sincai. Sunt aici multe pagini luminoase,
care duc în lume întunericul durerilor din hotarul Transilvaniei, poves-
tea înIricosat a celor mul i si obidi i, care sl veau gloria str bun si
deplângeau înrobirea veacurilor de mai târziu.
Desteptarea poporului s u a constituit o preocupare permanent
pentru Gheorghe Sincai. Pentru ideea aceasta a suIerit, a Iost închis,
izgonit din sluibe, p lmuit si persecutat, amenin at cu scoaterea
ochilor pentru idei subversive si a â are de r scoal .ae taurii cei grasi
ain cucuruz¨, adic de oIicialit ile de la putere, printre care, în primul
rând, episcopul Bob.
Via a acestui savant patriot, auster, inteligent, de o înalt inut
moral si de o h rnicie exemplar a Iost s pat într-un sonet, intitulat
Sincai, de c tre blândul poet Stefan Octavian Iosif, ca o eIigie
roman pe o piatr Iunerar . Sonetul pare a Ii uitat, si ca un omagiu
pentru amândoi îl reproduc în întregime:

Din vechi hrisoave, din scripturi b trâne,
Strângând de-a valma note pentru Hronic,
Asa-l v d eu pe tân rul canonic,
Istoricul seme si dârz de mâne.

Când cei puternici l-agr iau ironic,
El nu stia mânia s -si înIrâne.
Misei, l-au prigonit, l-au scos din pâne,
Dar n-au înIrânt curaiul lui demonic.

Ca Dante, ne-n eles, pribeag prin sate
Îl v d apoi, purtând trudit de cale,
Gigantica sa oper în spate,

Întreg trecutul na iunii sale:
Un alt InIern, mai crunt, mai plin de iale, -
C ci toate-n el erau adev rate!
160
Uitat de prieteni, dar nu si de dusmani, obosit si chinuit, într-o
zi, aceast Ilac r a spiritului, care a Iost Gheorghe Sincai, s-a stins.
Au trecut ani ca s aIl m unde si când: o noti din ziarul Concoraia
(1866) preciza c la 2 noiembrie 1816, la Sinca, unde Iusese cândva
preceptorul copiilor unui bog tas. Sunt de atunci aproape 200 de ani.
Opera sa si-a dobândit locul meritat în suIletele noastre, în patrimoniul
culturii românesti.
Petru Maior, ultimul, în ordine cronologic , dintre coriIeii
Scolii Ardelene, s-a n scut în casa protopopului Gheorghe Maior din
C pusul de Câmpie, din regiunea Clui. A studiat la Târgu Mures,
Sibiu, Blai si la Colegiul De propaganaa fiae, iar apoi si-a dat doc-
toratul în IilosoIie si teologie la Roma, unde g seste în arhive, biblio-
teci, pe monumente (Columna) argumente de necontestat despre origi-
nea roman a neamului s u, despre continuitatea lui si despre originea
latin a limbii acestuia. Întors acas va Ii proIesor de logic la Blai,
apoi preot în Reghinul unguresc si s sesc si protopop al Gurghiului.
Dup moartea lui Samuil Micu, aiunge censor si revizor la tipo-
graIia din Budapesta. Acolo îsi va redacta principala sa oper cu con i-
nut religios: Diaahii. aaic inv turi pentru cresterea fiilor. la ingro-
p ciunea pruncilor mor i si diverse c r i teologice. Scrie prima Istorie
a Bisearicii romanilor atât a celor de dincoace, cât si a celor de
dincolo de Dun re (1813). E, deci, o istorie a întregii noastre Biserici,
de la începuturi pân în vremea lui Maior. A Iost retip rit la Editura
.Viitorul Românesc¨, în 1990.
Structurat pe dou p r i, partea întâia cuprinde istoria credin ei,
insistând îndeosebi asupra Unirii cu Roma si asupra urm rilor Unia-
iei, iar partea a doua pe istoria episcopiei Blaiului.
Cum, în viziunea iluministilor ardeleni, preo ii aveau datoria s
ridice poporul prin .luminare¨ si cunoastere, Petru Maior a scris si
c r i cu con inut Ioarte practic, precum: Pov uirea pentru economia
ae campsi Inv tura pentru pr sirea pomilor.
Opera sa Iundamental este, îns , Istoria pentru inceputul
romanilor in Dachia (Buda, 1812), care trateaz tema continuit ii
românilor în Dacia si se constituie într-o replic argumentat si Ierm
la aIirma iile absurde si tenden ioase ale lui Sulzer, Engel si Eder.
El sus ine romanitatea pur a românilor, socotind eronat, Iireste,
c dacii au Iost extermina i de romani si, ca atare, nu s-a putut produce
nici un amestec cu ei. În Ia a n v litorilor barbari, colonistii romani s-
au retras în mun i, p strându-si organizarea politic . Slavii si celelalte
neamuri care au venit peste colonistii romani nu le-au putut altera
161
sângele si, ca atare, românii sunt latini puri. Aiunge cu relatarea Iap-
telor pân la As nesti. Petru Maior Ioloseste izvoare vechi si contem-
porane, nu neap rat inedite. Inedit era îns interpretarea lor. Reusind
s reIac istoria în redarea evenimentelor, el se entuziasmeaz si-si
entuziasmeaz si cititorii. Contemporanii l-au omagiat în versuri oca-
zionale, precum Ioan Teodorovici Nica. Opera lui a trezit un viu ecou
si în lumea savan ilor occidentali si a stârnit o polemic îndelungat cu
vienezul Bartholomeu Kopitar.
În domeniul Iilologic Petru Maior distinge dou aspecte ale
limbii latine: 1) latina clasic , care se înva la scoal : 2) latina vul-
gar , limba vorbit de popor. Între ele observ deosebiri Ioarte mari,
încât socoate c poporul de rând nu cunostea latina cult . Din latina
popular se trag toate limbile romanice, inclusiv româna.
Dac asupra celorlalte limbi romanice si-a exercitat inIluen a
câte o limb .barbar ¨, asupra latinei din care a derivat româna a
inIluen at Ioarte pu in limba dac , care a disp rut în urma romaniz rii.
Deci, româna e pur latin : ,.limba romaneasc e mai curat limb
latineasc a poporului roman aecat limba italieneasc cea ae acum¨.
Fireste, unele aIirma ii sunt exagerate.
Ion Budai-Deleanu (c.1763 1820), a Iost I r îndoial repre-
zentantul cel mai ilustru al Iluminismului românesc si al Scolii
Ardelene, autorul poemului Trei viteii si al iganiaaei, singura epopee
terminat si de o valoare artistic deosebit din literatura român .
Încerc ri de realizare a unor epopei au mai existat în literatura
român la Vasile Aaron, care a compus 10 cânturi din epopeea
Patimile lui Isus, având ca model Messiaaa lui Klopstock, la Ion
Heliade R dulescu, care a conpus dou cânturi din Mihaiaa, la
Bolintineanu, autorul a sapte cânturi din Traianiaa, la Aron
Densusianu, care a scris dou sprezece cânturi din Negriaaa si la
Vasile Bumbac, autorul epopeii Dragosiaaa.
Dup 1800 sunt Irecvente încerc rile de a creea epopei cu
orient ri satirice, îndreptate împotriva viciilor societ ii contemporane.
AstIel de încerc ri au semnat Alexandru Beldiman, Vasile Pogor,
pitarul Hristache si Zilot Românul, dar toate str daniile au avut
rezultate modeste. Singura capodoper a speciei în literatura român
r mâne iganiaaa lui Ion Budai-Deleanu, n scut în satul Cigm u, de
pe dealurile din dreapta Muresului, în casa preotului greco-catolic,
Solomon Budai, la 6 ianuarie 1760. Face scoala în satul natal, apoi la
Blai si Viena.
162
Îsi însuseste temeinic limbile greac si latin , elemente esen iale
de poetic si retoric antic , care îi vor Iolosi în activitatea de crea ie
literar . Ia Blai, mai ales, va cunoaste bine opera lui Homer, Pindar,
XenoIon, Anacreon din literatura greac - si a lui Plautus, Terentius,
Iulius Caesar, Vergilius, Horatius, Ovidius din cea latin .
Între 1778-1783 Iace studii solide la Institutul Sancta Barbara
din Viena. Urmeaz cursuri de teologie si de IilosoIie, acestea din
urm având un pronun at caracter leibniz-ian, asa cum o arat manua-
lele vremii ale lui Baumeister, Brucke sau Büsching, ca si intensa
circula ie în epoc a lucr rilor lui WolI.
Ia Drept studiaz manualele de baz , precum cel al lui
SonnemIels, în care sunt prezentate transIorm rile sociale de la
.obste¨ sau .gloat ¨ spre democra ie, ca si analiza diverselor Iorme de
stat, cu preIerin evident pentru .monarhia luminat ¨. Ideile acestea,
preluate critic si creator, au ecou si în iganiaaa, al turi de numeroase
alte atitudini si idei iluministe.
Ia Viena, r mâne aproape un deceniu, îndeplinind diverse
Iunc ii. În vremea aceea se aIlau la studii în capitala imperial tineri
români din toate provinciile românesti: Ioan Piuariu Molnar, din
Ardeal, Ien chi V c rescu, din Muntenia, Vasile Bals din Bucovina
si Gheorghe Saul, din Moldova. În acei ani, la Viena exista o puternic
orientare iluminist , progresist si revolu ionar .
Ion Budai Deleanu îsi câstig o mare autoritate, atât prin
Iunc iile îndeplinite, cât si prin opera sa istoric , Iilologic si literar .
Cea mai de seam lucrare istoric a lui, neterminat din p cate,
este: De originibus populorum Transilvaniae rommentatiuncula, cum
observationis historic. critic. Motiva ia scrierii acestei lucr ri o aIl m
de la el: .Ca s scriu ae na ia si intampl rile rii acestii. pricina
intaia au fost trebuin a si a aoua folosul patriei mele¨.
A mai scris o gramatic româneasc în limba latin (Funaa-
menta gramaticae linguae Romaenicae) în care aIirm Ioarte argumen-
tat descenden a limbii române din latina vulgar . Este autorul unui
Dic ionar roman-nem esc si nem esc-roman. Pentru românii din Bucovina
a tradus în limba lor codurile austriece: Ranauiala iuaec toreasc ae
obste si Pravila ae obste asupra faptelor rele si a peaepsirii lor.
Opera care l-a consacrat în chip deosebit, desi a Iost publicat
postum, a Iost iganiaaa.
Avea o cultur impresionant , cunostea literatura clasic , pe cea
italian , german , Irancez si englez . Baza sa cultural a Iormat-o
clasicitatea si literatura italian , care era în vog în acea perioad ,
163
datorit cresterii preocup rii pentru traducerea marilor capodopere ale
vremii. Un veritabil exemplu Iiind Costi si Iorenza de Ponte, care
începuser s traduc Temistocleal lui Metastasio.
Ca maioritatea ardelenilor, Ion Budai-Deleanu a Iost un devotat
adept al continuit ii si romanit ii, ca si Dimitrie Cantemir, dar având
în cadrul acestei direc ii si nuan e slaviste. El este singurul dintre
latinisti care, desi Ioarte erudit, se orienteaz c tre Irivolit ile artei.
Aportul s u critic e vast. Pentru a demonstra originea românilor, el
citeaz din Hesiod, AristoIan, Ovidiu, Machiavelli si recurge la argu-
mente lingvistice pentru a ar ta c românii si, implicit dacii, sunt traci,
dar au si sânge slav. Acest spirit de asocia ie expansiv se întâlneste si
la Hasdeu. A mai Iost preocupat si de etnograIie, Iolclor si Iilologie.
Dup cum m rturiseste, în urma lectur rii poemelor eroicomice
a .vedrei r pite¨ a lui Tassoni, o Batracomiomahie homeric , îi vine
ideea de a compune iganiaaa .in scopul ae a introauce un gust nou
in poezia romaneasc ¨. Se poate observa si înrâurirea lui Don Quiiote.
al lui Cervantes, precum si alte inIluen e: desI surarea ac iunii e în
genul lui Ariosto cu nuan e din Merlin Cocai, lupta Iinal e tassoni-
an . Apar si elemente dantesti de surs vergil-ian .
iganiaaa, desi însumeaz diIerite inIluen e, e o sintez perso-
nal si în ansamblu r mâne o crea ie proprie, în care Ion Budai-
Deleanu îsi concentreaz toate resursele sale literare. Ac iunea poe-
mului e plasat în Muntenia, în timpul domniei lui Vlad epes. Între
B rb testi si Inimoasa (denumiri extrem de sugestive) era stabilit
tab ra iganilor. Satana o Iur pe Romica, logodnica lui Parpanghel si
o duce lâng Cetatea Neagr . Aiuns aici, Parpanghel o z reste, dar ea
dispare. Adormit, el se trezeste cu Romica lâng el, dar chiar când
Iecioria Ietei era pus în pericol, SIântul Spiridon rupe vraia si oaspe ii
se trezesc într-o balt de broaste, iar Romica dispare din nou. Apare
motivul izvoarelor cu puteri miraculoase. Parpanghel se întâlneste cu
voinicul Argineanu si bea din izvorul, care d iste ime, iar Argineanu,
din cel care moleseste. Parpanghel se îmbrac cu hainele acestuia.
Apare si acel episod luat din Virgilius, utilizat si de Dante, în
care Parpanghel voia s rup o nuia, dar se dovedeste c nuiaua era
Romica. Eroul vrea s se sinucid , dar mama sa, Brândusa, un Iel de
Thetis pentru acest Ahile, îi d duse darul invulnerabilit ii, iar
Parpanghel cade în Iuriile lui Orlando. Vlad, pentru a se convinge de
spiritul lor de d ruire, se îmbrac turceste si simuleaz un atac. iganii
încep s cear îndurare pretinsilor turci si Vlad se convinge de
loialitatea lor. Dup plecarea lui, turcii atac cu adev rat tab ra, iar
164
iganii, dispusi s -l impresioneze pe Vod au luptat cu viteiie si i-au
învins. Parpanghel îsi Irânge gâtul, dar Brândusa îl vindec . Urmeaz
numeroase peripe ii, care se încheie cu nunta lui Parpanghel cu Romica.
Ulterior, iganii in sIat asupra Iormei de guvern mânt ce urmeaz s
se aplice rii lor. Aceste dezbateri degenereaz în violen , iar ei se
ucid între ei.
iganiaaa a r mas în dou variante. Prima, e mai complicat
datorit unei ac iuni parazitare care prezint aventurile gen Don
Quiiote, ale nemesului Bescheric Istoc din Uramtaza, aIlat în c utarea
Dulcineei sale, Anghelina. A doua variant , ap rut la 12 martie 1812
e Iorma cea mai echilibrat si mai artistic a poemului.
Opera lui Budai Deleanu a constituit unul dintre subiectele
predilecte de studiu ale comparativismului românesc.
,Prologul¨ iganiaaei, Epistola inchin toare c tre Mitru
Perea, în care sunt amintite si operele lui Tassoni, Casti, notele cu
trimiteri la Homer, Vergiliu, Milton, Klopstock, Ariosto, Tasso, au
Iurnizat numeroase puncte de reIerin si depistarea izvoarelor poe-
tului ardelean. Originalitatea lui const atât în adaptarea modelelor la
realitatea local , cât si în geniul s u lingvistic.
iganiaaareediteaz destinul, pe care l-a avut în epoca de glorie
a comparativismului pozitivist, opera lui Ariosto. C. Radu descom-
pune înregistrând cu constiinciozitate sursele italiene ale lui Ion
Budai-Deleanu. Aron Densusianu în O mus cenus reas aprecia
iganiaaa drept o capodoper si o analiza pornind de la regulile spe-
ciIice genului ca pe o epopee comic si na ional a c rei alc tuire im-
pune autorului o Ioarte serioas cultur literar . Subiectul .Iericit
ales¨, raIinata tehnic a episoadelor, utilizarea mitologiei si a tradi-
iilor locale, umorul autohton, .realismul viguros¨ al caracterelor,
.iaeile serioase¨ (clasica .moral ¨) si des vârsita adaptare a tonului
(versiIica ia imperIect neIiind decât expresia caracterului .zgrun-
uros¨ al personaielor) îndrept esc aprecierea ei ca o excelent epopee
na ional realizat în registru comic. Aron Densusianu adapteaz
tratatele clasice asupra epopeii, gen Ie Bossu, idealului romantic de
epopee na ional si apreciaz iganiaaa ca o oper .model¨. Cartea
lui reprezint unul dintre pu inele exerci ii de critic clasic . Pentru
Nicolae Iorga, marele si unicul merit al lui Ion Budai-Deleanu este
acela de a Ii încet enit epopeea în limba român . În rest. iganiaaa
nu e decât o modest si nu prea inspirat imita ie dup Ariosto. .Ceea
ce e frumos la Ion Buaai-Deleanu. e str mutarea formei lui Ariosto la
rostirea romaneasc araelean . trecerea ae la graiul papei la strofa
165
zeilor¨. Ovid Densusianu nu intuieste unitatea Iundamental a operei:
.Dac unitatea sufer uneori ain cauza multor aaaosuri. a trecerilor
repezi ae la o tem la alta. urzeala lui reiese aestul ae limpeae¨. M.
Dragomirescu scria c : . iganiada e. ain punctul ae veaere al
concep iunii. cea mai insemnat epopee eroi-comic ain literatura
universal si cea mai frumoas prin inspira ia ei clasic . in ceea ce
priveste fonaul. si cu tot primitivismul limbii in care e scris ¨.
Actualitatea iganiaaei. geniala lucrare a lui Ion Budai-Deleanu
din Cigm ul Hunedoarei este, în aparen , legat de povestea eroi-
comic a iganilor înarma i de Vlad epes, ca s -i înIrunte pe turci. În
aparen , întrucât ea con ine simboluri, în care se reIlect si povestea
altor neamuri, inclusiv a românilor. Din pricina poltroneriei, iganii
s vârsesc o sumedenie de gaIe si de Iapte de un comic irezistibil. Sub
crusta comediei se petrec, în Iond, lucruri grave, proIund umane, în
care realul se împleteste cu supranaturalul si miraculosul, ac iunea
dinamic , palpitant (goana eroului principal Parpanghel dup iubita
sa Romica, r pit de o Ior supranatural ), scenele de mas de un
pitoresc I r egal în literatura român , sunt contrapunctate cu versuri
gnomice, de o adânc medita ie asupra soartei omului si a umanit ii,
asupra ocârmuirilor de stat, precum în admirabilul Capitol X, în care
se înI iseaz un excelent tablou al vie ii politice, al dezbaterilor
pentru alegerea Iormei de stat, de o perpetu actualitate. iganii de
toate îndeletnicirile lingurari, ciurari, c ld rari, gurari etc. consi-
derându-se eroi, înving tori, vor s pun ara la cale si s -si aleag
Iorma cea mai potrivit de guvern mânt. Ca si azi, unii vor monarhie,
al ii republic : se ciorov iesc savuros, în pitoreasca adun tur , si atât
de autentic. De atâta tr nc neal sucit si r sucit , nu se alegea nici nu
miez. Fiecare da buzna peste cel lalt ca mustele sub coada calului,
numai asa de Ilorile cucului, s -i Iie sIatul mai de-a latul. Unul credea
sus si tare c -i pierdere de vreme s se Iac vreo rânduial . Iege
înseamn povar si n-au iganii cheI s Iie vr bii în colivie. Discu iile
dezordonate, ciorov ielile Iac din Adunare o adun tur , pentru c ,
.asa se intampl unae orice gur spart poate p l vr gi vrute si
nevrute. ain buna in elegere puiaz aihonii. iar unirea se face prilei
aezbin rii. Astfel aevine aaunarea aaun tur . unae obraznicul
m nanc praznicul. iar tic losul insfac osul mai mare. b tanau-se cu
pumnul in piept. pe cana omul in elept nu are ce s fac aecat s fac
si s tac ¨. Vorb mult , despicarea Iirului .în paispe¨, cu .aovezi
proause ae Baroreu c alt form ae guvern mant mai potrivit si
mai simanaicoas aecat monarhia nu se afl pe p mant. singura ae
166
cuviin unui sfat civilizat¨. Monarhistul atac violent Iorma repu-
blican de guvern mânt si democra ia. Spicuiesc din discursul lui
Baroreu si las cititorul s Iac asocierile ce se impun: .pentru ig nie
numai o coroan regeasc poate fi man cereasc ¨, .lua i aminte la
r ul cat face linistii publice o sfia toare aemocra ie'¨ pentru c ,
socoate el, .sluibele ae sus ale statului incap in mainile intrigan ilor si
aemagogilor. Se cump r boga ii ori imbog i ii cu punga aolaora.
mituina aleg torii. in vreme ce insusirile celor cu aaev rat buni si
iubitori ae vreanicie pier f r s roaeasc ¨.
În replic , în Ia a adun rii c zut pe gânduri si gata s accepte
monarhia, se ridic de pe un bustean .Slobozan. inz pezit ae ani¨ si
.chibzuit la vorb . cu aovezi ain c r ile citite pe inaelete¨, ap r Ior-
ma republican de organizare statal , criticând ra ional, cu solide argu-
mente, Iorma monarhic .
.Cine m asigur pe mine. om liber. ae urmasii blagoslovitului?
Nu-si vor cl ai puterea pe robia mea?¨ Dac între urmasii regelui
între merele de aur se stric unul se întreab vorbitorul .cine s
opreasc nebunia in stare s nu se opreasc la nici o batiocur .
necinstire. n p stuire?¨ (.)
.Poate cineva s -mi insire cate alte nearept i. ae- i inghea
mintea. cate cruzimi. ae- i albeste p rul. cate asupriri ae aragul
r ut ii caa pe spinarea nenorocitului popor numai si numai ain vina
unui monarh nelegiuit?¨
Dup ce demonteaz , cu bun sim si cu o logic imbatabil , tot
esaIodaiul ideii monarhice, aIirmând c .coroana rupe statul in
aou ¨, Slobozan conchide conving tor în Iavoarea republicii: .Numai
intr-o republic se pre uieste omul aup meritul s u¨. .Numai intr-o
republic singura aomnie ing auit se numeste egalitate in arepturi.
Numai intr-o republic esti cet ean si fiu al patriei. iar ara. mama ta
protectoare¨ (.). .Numai intr-o republic to i cet enii se nasc fra i.
si-si mostenesc libertatea¨. Prin argumentele lui Slobozan triumI
ideea republican , ideea democratic , idei îmbr isate, desigur, si de
genialul autor Ion Budai Deleanu.
Ion Budai Deleanu ne spune, prin valurile vremii, c pe bresa
dictatorial p trunde .un puhoi ain ce in ce mai n valnic. sluibasii
incet se preschimb intr-o n val ae omizi aevorana cu l comie. ain
crestet pan in r a cini. pomul cet enesc¨.
În Ia a unor asemenea idei politice generoase, înaintate, oare
cine ar mai îndr zni s spun c n-avem tradi ii de gândire politic
democratic ? Ce minte zdrav n ar putea s declare c nu avem
167
op iuni clare? C nu avem si nu de azi, de ieri politologi de talie
european ? Avem! N-am avut, îns , noroc. Ne-au b tut vânturile aspre
ale istoriei, dar nu ne-au Irânt si nu ne vor înIrânge, chiar dac unele
tendin e si Ienomene negative se repet , c ci stirpea lui Baroreu n-a
disp rut. Inteligen a genial a lui Ion Budai-Deleanu ne lumineaz si
azi col urile tenebroase ale drumului
4
.
1. Scoala Ardelean se dezvolt în contextul Unia iei, al unirii
unei p r i a românilor din Transilvaniei cu biserica de la Roma. Vea-
curi de-a rândul, catolicismul a urm rit acest lucru, intind, în Iinal,
dezna ionalizarea românilor. În calea acestei tendin e ortodoxismul lor
era o piedic mare. S-a promis românilor exploata i, oprima i, lipsi i
de drepturi elementare, socoti i de Unio trium nationum, de sasii,
ungurii si secuii privilegia i, drept o na iune tolerat , o misera plebs
contribunens.
Cu promisiuni, cu Ior a uneori, o parte dintre români trec în
perioada 1698-1700 la greco-catolicism, nu la catolicism, ceea ce
însemna c p strau o mare parte din caracteristicile cultului oriental.
Recunosc, îns :
1) inIailibilitatea Papei, socotit reprezentant nemiilocit al lui
Dumnezeu pe p mânt, pomenindu-l la sluibe în locul Patriarhului de la
Constantinopol:
2) Purgatoriul:
3) Filioque, doctrina potrivit c reia SIântul Duh purcede si de la
Fiul:
4) cuminec tura cu azim :
5) episcopatul românesc din Transilvania trebuie s Iie subordo-
nat primatului Ungariei, si nu Mitropolitului ortodox de la Bucuresti:
6) numirea episcopului s Iie I cut de împ rat din rândul a trei
candida i propusi de cler:
Dup ce teologii vienezi si-au exprimat nenum ratele îndoieli cu
privire la valabilitatea canonic a sIin irii ca preot si ca episcop a lui
Atanasie Anghel, cardinalul Kollonics a cerut Romei permisiunea de
a-l consacra sub conai ie. pe cel pe care voia s -l trimit cât mai rapid
în Transilvania. Ca atare, I r a mai astepta r spunsul SIântului Scaun,

4
Ca si în cazul altor mari epopei (Oaiseea, de pild , a Iost transpus în
proz , la noi, de Eugen Iovinescu) s-a alc tuit de un tân r dramaturg talentat,
Serban Codrin, o edi ie în proz din care am citat pentru a se urm ri mai usor
rezumatul. Ia seminar, analizele se vor Iace îns numai pe edi ia în versuri.
168
la 25 martie 1701, cardinalul Kollonics l-a consacrat ca episcop,
impunându-i semnarea unei declara ii sub iur mânt destul de pu in
onorabil si pentru cei care au redactat textul, si pentru cel care l-a
semnat al c rei con inut se reIerea la Iaptul c :
1. Unirea se I cuse pe baza m rturisirii ae creain triaentine
5
si
ca atare episcopul trebuia s cear aceast m rturisire de credin de la
enoriasi, la întoarcerea în Transilvania:
2. Episcopul Atanasie Anghel depusese iur mântul de credin
Ia de Papa si îsi lua obliga ia de a-l pomeni la Iitughie în locul
Patriarhului din Constantinopol:
3. Episcopul Atanasie Anghel a cerut s Iie din nou sIin it si s-a
obligat s -i sIin easc din nou, cu ocazia vizitelor pastorale, pe Iiecare
dintre preo i:
4. Episcopul promite împ r irea gratuit a Catehismului catolic
pe care cardinalul urma s -l tip reasc în româneste:
5. Episcopul Atanasie Anghel accept ca un teolog latin s -i Iie
sI tuitor si s aib dreptul de control asupra Bisericii române:
6. Episcopul promite ruperea rela iilor cu .schismaticii¨, în
special cu principele valah Constantin Brâncoveanu:
7. Iimitarea num rului preo ilor la doi pentru Iiecare sat,
8. Admiterea la sIin ire a persoanelor demne si excluderea inIlu-
en ei rudelor asupra clerului:
Ca urmare, excomunicarea lansat de Patriarhul Kallinikos al
Constantinopolului împotriva .I arnicului¨ episcop Atanasie Anghel,
supranumit .Satanasie¨ si scrisoarea din 3 aprilie 1702 a Patriarhului
Ierusalimului, Dosytheos adresat românilor pentru evitarea .noului
Iuda¨, nu a împiedicat SIântul Scaun s acorde la 20 noiembrie 1853
Bisericii românilor uni i din Transilvania, rangul de Mitropolie
subordonat direct Romei cu titlul de Alba Iulia si F g ras, de care
depindeau trei centre episcopale (mai târziu, acestea vor deveni patru).
3. Promisiunea cea mai ispititoare pentru români, respectat de
Biserica Catolic si de Ior a politic era aceea a înIiin rii de scoli în
limba român si de trimitere la studii în str in tate a copiilor de
români. Au Iost trimisi la Roma, la Institutul De Propaganaa Fiae, la
Padova, si la Viena, la Institutul Sfanta Barbara.

5
dup numele Conciliului de la Trento (1545-1563), la care cardi-
nalul si secretarul de stat Carol Borromeu pune bazele celebrului catehism al
Conciliului Tridentin în timpul pontiIicatului Papei Pius al IV-lea.
169
Dar, dup cum am mai amintit, s-a petrecut ceva asem n tor cu
Saul din Biblie, care, trimis s descopere m g ri ele tat lui s u, a
descoperit un imperiu. Si trimisii la studii, la Roma si la Viena, în loc
s -si însuseasc dogmele, argumentele menite a-i dezna ionaliza, a-si
pierde identitatea, au descoperit Imperiul Roman, s-au convins de
originea roman a neamului lor, de unitatea si continuitatea lui în
spa iul vechii Dacii si de latinitatea limbii, pe care o vorbeau.
În numele genera iei sale, m rturie direct depune Alexandru
Papiu Ilarian un str lucit discipol al coriIeilor .Scolii Ardelene¨ :
.N-am venit in Italia, spre B rnu iu, numai ca s inv m Corpus Juris
si Il Codice austriaco. ci afar ae acestea s veaem cu ochii nostri
si monumentele m rimei str mosilor nostri. ca s putem aauce si noi
ae aici cate un surcel la vetrele noastre ain Dacia si s inem focul
na ionalit ii noastre. ca s nu-l sting boarea getic si sarmatic ¨.
Ceea ce au v zut cu ochii lor, documentele din bibliotecile si
arhivele Romei, vestigiile arhitecturale, monumentele, le vorbeau
despre aceste lucruri, încât cei mai lumina i dintre ei au devenit coriIei
ai Scolii Ardelene, ai Iluminismului românesc si ai Scolii Iatiniste.
4. Prin lucr rile lor de istorie, Iilologie, prin gramaticile si dic-
ionarele elaborate de Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, ca
si prin capodopera iganiaaa a lui Ion Budai-Deleanu, ei deschid o
nou epoc în evolu ia culturii românesti, epoca ei premodern .
Pornind din vatra Iolcloric a Cigm ului natal, orizonturile
culturale ale lui Ion Budai-Deleanu erau deschise spre toate z rile si
toate timpurile. .Cunosc tor al operelor ain literaturile str ine scria
eruditul Iilolog si istoric literar Ovid Densusianu reprezentana genul
spre care-l auceau preaispozi iunile sale. cetina pe Homer. Jirgil.
Tasso. Ariosto. Cervantes si chiar pe Gossoni si Joltaire. nu aintr-o
curiozitate usoar inareptat la intamplare. ci pentru a p trunae
spiritul lor. a tr i printre ei cu tot sufletul si a c uta orient ri pentru o
oper proprie. Buaai Deleanu a scris iganiada cu ganaul ae a
inzestra literatura noastr cu ceva nou si ae a fixa unele aspecte ale
vie ii ae la noi care i se p reau caracteristice¨.
5. Doi dintre iluministii cei mai reprezentativi în ara Româneasc ,
autori a câte unei lucr ri de reIerin , sunt Dinicu Golescu (1771-1830)
si Ion Codru Dr gusanu, ardelean de origine (9.XI.1819-26.X.1884).
Membru al marii Iamilii boieresti a Golestilor, Dinicu Golescu
întemeiaz cu Ion Heliade R dulescu, în 1827, Societatea literar , din
care se va înIiripa Societatea filarmonic si miscarea democratic ,
170
preg titoare a climatului ideologic pentru Revolu ia de la 1848, la care
Golestii particip cu mult însuIle ire.
Pozi ia lui economic si social , chemarea sa de animator
cultural îl determin s -l spriiine pe Ion Heliade R dulescu în editarea
primului ziar din Muntenia: Curierul romanesc (1829), cu suplimentul
cultural Curierul ae ambe sexe.
Sub inIluen a ideilor iluministe întemeiaz pe mosia de la
Golesti, în 1826, o scoal cu predare în limbile român , german ,
greac , latin si italian . Pentru aceast scoal s-a elaborat Elementuri
ae filosofie moral si Aaunare ae pilae bisericesti si filozoficesti,
publicat la Buda în 1826.
Iucrarea sa de reIerin este Insemnarea c l toriei mele
Constantin Raaovici ain Golesti ain anii 1824. 1825. 1826. Cartea
este rodul c l toriilor sale prin Europa cu scopul de a-si duce copiii la
scoal . Trece prin Transilvania, Ungaria, Austria, prin câteva orase din
Nordul Italiei si prin Elve ia si Bavaria. Ochiul proasp t al c l torului
str in re ine aspecte din via a cotidian a altor neamuri, obiceiurile,
organizarea lor social , stadiul lor de cultur si de civiliza ie si le
compar cu starea mizerabil de lucruri de la noi. Cutremur toare este
descrierea vie ii ranului român exploatat si asuprit care tr ieste în
bordeie, la un loc cu animalele.
Pompiliu Eliade, în cartea sa Histoire ae lesprit public, Paris,
1905, îl socotea .primul român modern ¨(le premier Roumain moaerne).
Iucr ri didactice în spirit iluminist si educativ moralizator a
scris si Iratele s u Iordache Golescu (1768-1848): B g ri ae seam
asupra canoanelor gramaticesti (1840), Pilae. pov uiri si cuvinte
aaev rate si povesti, r mas în manuscris ca si cele dou dic ionare,
unul românesc, Conaica limbii romanesti si altul grecesc-romanesc.
Ion Codru Dr gusanu, din satul Dr gus, iude ul Brasov, este
Iiu de rani r spl ti i cu titluri nobiliare, înc din secolul al XVII-lea,
pentru serviciile lor în regimentele gr niceresti. Urmeaz scoala în
satul natal si gimnaziul la Brasov. Ca s scape de serviciul militar în
armata austro-ungar trece în ara Româneasc , în 1835. Cartea sa,
Peregrinul transilvan, scris într-un stil vioi, inspirat si sugestiv, ni-l
arat îndeplinind Ielurite munci prin localit i din Muntenia: socotitor
pe o mosie boiereasc , ârcovnic la C l rasi, dasc l de german la
Târgoviste, completându-si studiile la .SIântu Sava¨, pân aiunge în
suita domnitorului Al.D.Ghica, cu care în 1838-1839 viziteaz Viena,
Milano, Roma, unde e impresionat de vestigiile romane.
În 1840-1841, ca înso itor al unui nobil rus, viziteaz Iondra,
Paris, Petersburg, observând locuri si oameni, aspecte culturale si de
171
civiliza ie pe care le descrie cu un remarcabil talent, cu minu ie
realist si cu durere, când le compar cu realit ile de la noi. De interes
deosebit sunt observa iile privitoare la psihologia popoarelor europene
si reIlec iile morale asupra oamenilor.
Întors în ar , va Ii pedagog si institutor la o scoal din Ploiesti:
va scrie, ca un autentic iluminist, Ruaimentele gramaticii romane
(1848) si în timpul revolu iei pasoptiste e comisar în iude ul Prahova.
6. Ideile Scolii Ardelene s-au r spândit în toate provinciile
românesti si au Iost duse mai departe în timp si spa iu de repre-
zentan ii Scolii Iatiniste.
7. Dimitrie ichindeal (1775-1818) a Iost înv tor si preot în
satul natal Becicherecul Mic în Banat, Iiind si promotorul curentului
de redesteptare na ional . A Iost si proIesor de religie la preparandia
din Arad. A tradus din sârb lucr ri cu caracter didactic si moralizator.
A scris predici si c r i bisericesti, r mase în manuscris. Cronologic,
opera principal Fabule filozoficesti si politicesti moralnice
inv turi, Buda, 1814 este prima colec ie româneasc de Iabule în
proz . Fabulele nu-s originale, ci traduceri, adapt ri, localiz ri ale
scriitorului sârb Dositei Obradovici. Din ele se înal un Iierbinte
sentiment patriotic si moral-umanist. Iimba lor e greoaie, dar
neinIluen at de cerin ele curentului latinist. Mihai Eminescu l-a
numit în Epigonii . ichindeal gur de aur¨.
8. Gheorghe Laz r (1779-1823), Iiu de rani din Avrig, trimis
cu o burs a Bisericii ortodoxe la studii în Sibiu, Clui si la Univer-
sitatea din Viena unde studiaz teologia, matematicile si IilozoIia, a
adus în ara Româneasc ideile Scolii Ardelene. Mitropolitul sârb nu
l-a hirotonit Iiindc a I cut studii la Viena si era considerat .eretic¨. A
Iost proIesor la cursul candida ilor de preo i, la Sibiu. În 1815,
Napoleon reintr în Paris, iar Gheorghe Iaz r, care asistase la ocupa-
rea Vienei de c tre Irancezi, strig într-o gr din public , unde bea o
bere: .Tr iasc Napoleon!¨. Imediat e eliberat din Iunc ie ca .un om
cu totul stricat¨. În 1816 trece la Bucuresti. I-a convins pe boieri s -i
cear lui Caragea aprobarea pentru o scoal româneasc . AstIel, în
plin epoc Ianariot , Gheorghe Iaz r deschide Scoala de la Sf. Sava
(1818), cu limba de predare român la toate materiile. Scoala scotea
.ingineri hotarnici¨. În scoala lui Gheorghe Iaz r se predau: mate-
matica, IilosoIia, teologia. Greut ile erau mari. .Se c znea. bietul
Laz r s fac . ain niste bucheri. ingineri ain cap pan in picioare. ae
porunceal ¨ (Ion Heliade R dulescu). Dup un an elevii ieseau, totusi,
172
ingineri. Gheorghe Iaz r spriiin Revolu ia de la 1821 si pe Tudor
Vladimirescu, cu care era prieten.
Scoala se închide, dup uciderea lui Tudor, si, bolnav, Gheorghe
Iaz r pleac în satul natal, într-un car cu boi. Moare la Avrig. Pe
crucea din cimitir st scris:
.Precum Hristos pe Iaz r
Din mor i a înviat
Asa tu România
Din somn ai desteptat.¨
Prin lec iile sale, Gheorghe Iaz r a strecurat înalte idei patrio-
tice si progresiste. Nicolae Iorga îl considera .insufle itorul cel aintai
al constiin ei na ionale¨, deschiz tor de drumuri spre lumin . .El slui-
ba sa nicioaat nu si-a socotit-o arept o profesie. ci o chemare. o
misiune¨ (Ion Heliade R dulescu).
Într-o mare m sur , opera lui Gheorghe Iaz r e oral , de apos-
tol. A scris doar câteva poezii ocazionale, manuale de matematici,
dou discursuri la însc unarea mitropolitului Dionisie Lupul (1819)
si altul la suirea pe tron a lui Grigore Ghika (1822), ambele pline de
avânt patriotic si contra Ianario ilor.
9. Continuatorul lui Gheorghe Iaz r a Iost Ion Heliade R dulescu
(n scut la Târgoviste, în 1802: mort în 1872, la Bucuresti) (vezi Ion
Cre u, Jia a lui Eliaae, Editura Cultura Na ional , Bucuresti, 1939).
Dup plecarea lui Gheorghe Iaz r, Ion Heliade R dulescu,
Iostul s u elev, redeschise scoala. Dup 1828, p r seste aceast munc
pentru a se ocupa de alte ac iuni. Cu Dinicu Golescu înIiin eaz :
Societatea literar (1827), în al c rei Statut se prevedeau: înI ptuirea
de reIorme na ionale: înIiin area de scoli românesti în Iiecare sat:
apari ia un ziar românesc cu tipograIie proprie: realizarea de traduceri
pentru repertoriul de la Teatrul Na ional.
Ion Heliade R dulescu realizeaz o bun parte din aceste pla-
nuri. În anul 1848 e un Iactor important al vie ii publice. E printre
Iruntasii Revolu iei. El a redactat Proclama ia ae la Islaz care .in
numele poporului roman sub flamura arept ii si a fr iei¨, având ca
deviz .respect c tre proprietate. respect c tre persoane¨, decret în
22 de puncte principiile revolu ionarilor.
A I cut parte din Guvernul provizoriu, apoi din locotenen a
domneasc al turi de Christian Tell si Gheorghe Magheru, c ci abdi-
case domnitorul Bibescu.
173
Dup înIrângerea revolu iei se expatriaz 10 ani la Paris, Iondra,
Constantinopol, ap rând cauza revolu iei române, prin articolele de
ziar si brosuri. Dezam git, nu particip la Unirea din 1859. Academia
Român îl alege ca primul ei presedinte.
Printre cele mai de seam înf ptuiri se num r apari ia în 1829
a Curierului romanesc, care devine o tribun na ional . În suplimentul
cultural Curierul ae ambe sexe (1836) public stiin popularizat si
mai ales traduceri. Public si literatur de Vasile Cârlova, Iancu V c rescu,
Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Costache Negruzzi.
În 1833 se înIiin eaz Societatea filarmonic cu scopul ascuns
de lupt împotriva puterilor protectoare, Rusia si Turcia, iar pe Ia ,
promovarea culturii na ionale prin înIiin area unui teatru.
A deschis o scoal de muzic si art dramatic . El o conducea
si preda literatura.
În 1828 public Gramatica romaneasc , în care simpliIic
alIabetul chirilic de la 43 la 27 litere: în ortograIie propune s se scrie
asa cum se vorbeste: recomand îmbog irea vocabularului cu cuvinte
str ine .acelea ce ne trebuie si cum trebuie¨, .luate ae la maica
noastr . ae la surorile noastre¨. Tot acolo proclam necesitatea unui
dic ionar gramatic , idee întâmpinat cu mare r sunet, care a contri-
buit mult la unitatea limbii române.
A c zut apoi în p catul latinistilor.
În Gramatica sa si în Paralelism intre aialectele roman si italian
(1841) consider limba român ca un dialect al limbii italiene. Ambele
constituie o limb romano-italian . Pledeaz pentru italienizarea lim-
bii române.
Într-un Jocabular ae vorbe str ine in limba roman (1847) cere
puriIicarea limbii române de .str inisme¨si înlocuirea lor cu termeni
italieni. De pild : oaorato pentru miros, paare pentru tat , tenebre
pentru întuneric etc. AstIel s-ar Ii creat o limb artiIicial . Si-a aplicat
teoriile la propriile sale scrieri. Republicându-si poeziile, le italieni-
zeaz si le stric nota original si valoarea.
Iat un exemplu de stricare a autenticit ii poeziei &kQWDUHD
GLPLQH LL, an 1822:
Cântarea dimine ii.
Din buzi nevinovate (Din buze inocente)
Cui altui se cuvine
Puternice p rinte (Omnipotente Pater)
Decât ie a da? (De quât ie a da?)
174
Îsi începe activitatea poetic sub inIluen a lui Iamartine. Tra-
duce din opera acestuia, scrie Meaita ii, ca si marele romantic Irancez.
Pl nuia 4 volume: I Biblice. II Evanghelice. III Patria sau omul so ial
(din care Iac parte O noapte pe ruinele Targovistei. Sbur torul. Miha-
iaaa), al IV-lea: Omul inaiviaual care s alc tuiasc o singur
poem : Umanitatea.
Sbur torul e o admirabil balad -mit,( mitul erotic) pe tema unei
credin e populare în existen a Sbur torului. Sub inIluen a romantis-
mului Irancez d o excelent balad , prin care intr m în universul
suIletesc al unei Iete, în inima c reia apar primii Iiori ai dragostei. Se
aIirm porniri nebuloase, nel murite, zbuciumul suIletesc, spaima
dureros de dulce în prima parte: asist m, apoi, la splendida descriere
a unei seri de var la ar (primul pastel Ioarte reusit din lirica
româneasc ). În Iinal exist un dialog Ioarte Iiresc, natural, între dou
r nci, în care se evoc mitul Sbur torului si se m rturiseste men-
talitatea mitic a satului patriarhal.
Ion Heliade R dulescu a scris si multe fabule. M cesul si florile.
Foile si c rbunele(1849) a Iost scris când se discuta cedarea minelor
românesti rusului TrandaIiroII. Un m ces e aruncat de vânt într-o
gr din cu Ilori, care nu-l suport . Ca s se Iac simpatic, r spândeste
zvonul c e din neamul trandaIirilor, iar în semn de noble e îsi adaug
în coad un of (aluzie la TrandaIiroII). Gr dinarul (domnul Bibescu)
nu alung m cesul, ci ine s -l s deasc , s -l altoiasc cu roze Iran-
uzesti. Când s -si aplice planul vine un vânt din apus si spulber m -
cesul. De atunci e liniste-n gr din .
Ion Heliade R dulescu a scris si satir , specie tot clasic ,
precum Iabula. Cantecul ursarului. Ingratul (împotriva lui Grigore
Alexandrescu) sunt toate Ioarte legate de via a real a vremii lui.
Ion Heliade R dulescu este si traduc torul din Ia Fontaine,
Iamartine, Byron si din al i scriitori: greci, latini, italieni. A scris si
interesante studii de critic . teorie si istorie literar . O edi ie de reIe-
rin a operei sale a realizat, în Editura Funda iilor Regale, Dimitrie
Popovici.
10. Gheorghe Asachi (1788-1868) a desI surat o intens acti-
vitate cultural în Moldova. Tat l s u, Iaz r Asachievici era din
Ardeal (vezi despre el monograIia lui mitropolitului Antonie
Pl m deal ). InIluen at de ideile Scolii latiniste, Gheorghe Asachi este
un excelent animator cultural. A urmat scoala la Iwov, având Iorma ie
de inginer, ob inând titlul de doctor în IilosoIie, la Viena. A urmat si
studii de astronomie, iar în Italia si-a des vârsit educa ia artistico-literar .
175
Întors în ar întemeiaz o scoal româneasc de inginerie,
prima scoala româneasc superioar din Moldova. E proIesor si
conduc tor al scolii. Scrie pentru ea manuale. Reorganizeaz scoala
de la Socola, întemeiat de Mitropolit Veniamin Costachi (1804).
Aduce proIesori din Ardeal, care r spândesc cu ei idei iluministe.
Scoala de la Trei Ierarhi o transIorm în Academia Mih ilean
(1835), apoi în Universitate (1864).
În politic a avut un rol reac ionar, de antirevolu ionar .Iilorus¨.
A întemeiat presa în Moldova prin publicarea primului ziar, Albina
romaneasc (1819).
Gheorghe Asachi e Iondatorul teatrului din Moldova. Prima
reprezenta ie româneasc este prelucrat de el dup Gessner si Florian.
A pus bazele Conservatorului filarmonic dramatic (1836), cu
repertorii din piese originale, prelucrate sau traduse de el. Ca poet a
scris mult: a tradus, a compilat, a prelucrat, a imitat. Ca dramaturg a
scris: Petru Rares. Elena Dragos. Turnu Butului. Joichi a ae Romania.
A scris nuvelele istorice: Dragos. Alexanaru cel Bun. Elena
Molaovei. Jalea Alb . Bogaan Joevoa. Petru Rares. A imitat I r
succes capodopera lui Costache Negruzzi: Alexanaru L pusneanul.
Poeziile publicate prima dat în 1836 sunt: ode, elegii, sonete (cele
dintâi sonete române) si satire. Sunt poezii anacreontice. Poezia ero-
tic i-a Iost inspirat de italianca Bianca Milesi. Gheorghe Asachi este
considerat creator de Iorme poetice, si atât. Celebre sunt Iabulele sale:
Broasca si boul. Greierul si furnica.
11. Aron Pumnul (1818-1866) a studiat la Blai, Clui si Viena.
A Iost proIesor la Blai. A participat la Revolu ia din 1848. Dup
în busirea ei, a Iost nevoit s Iug în Bucovina, Iiind primit de
Eudoxiu Hurmuzachi. A Iost redactor la primul ziar românesc din
Cern u i Bucovina (1848-1859), apoi proIesor de român la liceul
german din Cern u i. Are aci rolul lui Gheorghe Iaz r la Bucuresti. El
a desteaptat constiin a na ional a bucovinenilor. Aceasta reprezint
partea cea mai luminoas a activit ii sale.
A tip rit manualul de român .Lepturariul¨ în 6 volume pentru
8 clase (1862-1865). E si cea mai complet antologie a scrisului româ-
nesc pân la 1860. Con ine si date de istoria neamului si de etno-
psihologie. Iucr rile lui sunt Ioarte temeinice. Aron Pumnul îi cu-
noaste pe to i scriitorii români de pân la el. A înIiin at: Biblioteca
gimnazistilor romani. care a scos 1000 de volume. Eminescu i-a Iost
elevul preIerat.
176
I-au umbrit renumele de apostol al românismului în Bucovina
teoriile sale lingvistice: ciunismul. A c zut, ca si Eliade, în abera iile
reIormatorilor limbii. El vroia s dea Iorm româneasc vorbelor
str ine: suflemânt pentru psihologie: limb mânt pentru gramatic
etc. Dorea s reIac cuvintele noi, dup regulile Ionetice vechi:
c r pter pentru caracter: obiept pentru obiect (analog cu opt · octo):
viptorie pentru victorie: n ciune, ocup ciune pentru na iune, ocupa-
iune (prin analogie cu t ciune, rug ciune): tâmp pentru timp.
Din cauza predilec iei pentru suIixul FLXQH, adversari i-au numit
pe adep ii lui Pumnul FLXQLúWL.
12. Simion B rnu iu (1808-1864) si-a I cut studiile la Blai
(1825-1829). A Iost proIesor la Blai. A protestat împotriva introdu-
cerii exclusive a limbii maghiare în scolile si institu iile statului. A
Iost exclus din preo ie. Si-a continuat studiile la Academia de drept
din Sibiu. A iucat un rol hot râtor, în 1848, ca adiunct al lui Avram
Iancu. ÎnIrânt Revolu ia, Simion B rnu iu se pune iar pe studiu în
Viena, pân în 1852, apoi la Pavia, unde-si ia doctoratul în drept
(1854). Chemat de August Treboniu Iaurian, merge la Iasi (1854) ca
proIesor de liceu, apoi la Facultatea de drept.
Elaboreaz Dreptul public al romanilor (1867), plecând de la
constatarea c e dreptul roman si c , deci, ara trebuie s Iie o
republic cu magistra i iesi i din alegere.
Orator, ine un discurs celebru în aiunul Adun rii de la Blai de la
3/15 mai 1848. A Iost cel mai de seam orator al Scolii latiniste,
autorul unui discurs antologic.
13. Gheorghe Bari iu (1812-1893) e considerat întemeietorul
presei în Ardeal. În 1838, Gazeta ae Transilvania cu suplimentul
cultural: Foaie pentru minte. inim si literatur . E model de deonto-
logie ziaristic si de publicist patriot.
14. Andrei Muresanu (1816-1863) este un poet modest, autor al
imnului Revolu iei de la 1848, devenit dup 1989 imnul nostru na ional.
15. Timotei Cipariu (1805-1887) a Iost proIesor la Blai si cel
mai hot rât adept al latinismului. El încearc s aplice principiile
latiniste în practica scolar .
Cunoaste literatura veche româneasc , care descoper Iorme mai
apropiate de latin . Public rezultatul cercet rilor în: Principii ae
limb si ae scriptur .
Alc tuieste o gramatic istoric : Elemente ae limba roman
aup aialecte si monumente vechi (1854).
177
A publicat: Crestoma ia sau analecte literarie (din c r ile mai
vechi si nou românesti, tip rite si manuscrise, începând de la secolul
al XVI-lea pân la al XIX-lea, în 1858.
Din 1867, de la înfiin area Academiei Române, pentru a redacta
o gramatic si un dic ionar si pentru stabilirea principiilor ortograIice, i
se încredin eaz redactarea gramaticii. Realizeaz dou volume: Anali-
tica fonetic . ortografia. morfologia. aeriva iunea si sintetica.
Face o munc de SysiI, c ci limba vie o apucase pe o cale
natural , iar încerc rile lui artiIiciale se ar tau zadarnice. Postmortem
i-a ap rut un Ioarte interesant si util Jurnal. El este eroul principal al
piesei lui Ion Brad Nu pot s aorm.
16. August Treboniu Laurian (1810-1881) si-a I cut studiile
secundare la Sibiu, IilosoIia la Clui, stiin ele Iizice, matematicele si
astronomia la Viena. S-a ocupat si cu studii Iilologice ca proIesor la
.SI. Sava¨ (1842-1848), apoi la Universitatea din Bucuresti. A luat
parte la Revolu ia din 1848 din Ardeal. Iaurian a scris în dou
domenii: lingvistic, istoric. A scris: Istoria romanilor ain monarhia
austro-ungar in limba german . trei volume (1849-1854), iar cu
Nicolae B lcescu a redactat revista Magazin istoric pentru Dacia. În
domeniul lingvistic a dat: Tentamen criticum (in originem. aeriva-
tionem. formam linquae). în care se încearc s reIac din imagina ie
limba român cam din secolul al XIII-lea. El a pornit de la ideea Ials
c menirea gramaticii e de a îndrepta limba si de a îndep rta cuvintele,
ce nu par corecte. Iimba astIel creat era artiIicial . În colaborare cu
proIesorul de la .SI. Sava¨ Ion C. Massim a publicat: Dic ionarul
limbii romane, în 2 volume (1871-1875). Partea I, 2 volume mari de
1864 pagini, cuprinde numai cuvinte de origine latin , cele mai multe
neintrate în limba român . Partea a II-a, e un glosar de 584 pagini,
unde se aIl cuvintele de origine îndoielnic sau str in care, desi
indispensabile comunic rii, sunt propuse s Iie eliminate. OrtograIia e
etimologic . Iimba român e de nerecunoscut, în acest dic ionar!
În acest context reamintesc de Lexiconul romanesc-latinesc-
unguresc-nem escde la Buda (1825), început de Samuil Micu Klein,
continuat de Vasile Kolossi si Pavel Iorgovici B n eanul, pân
când Petru Maior îi d Iorma deIinitiv . E Ioarte voluminos, are 771
pagini si cuprinde cu indica iile etimologice de rigoare cuvintele
cunoscute de to i, Iiind scris întâi cu litere latine si apoi transcris cu
cele chirilice. Primul nostru dic ionar, realizat în spiritul Scolii
Ardelene, pune bazele lexicograIiei române.

178


,'(($'(/$7,1,7$7(§1&8/785$
ë,/,7(5$785$520›1õ


Moto
.Ideea mam a culturii române
este ideea roman ¨
(Vasile Pârvan)

Cuprins
1. Sinonimia unor termeni în limba român : latin si roman
2. Istoria romaniz rii Daciei
3. Problema scrisului pe teritoriul rii noastre
x Rohonczi Coaex
4. Percep ia extern a latinit ii românilor
5. Percep ia româneasc a originii latine:
A. Receptarea literaturii daco-romane si încerc rile de sistematizare a
unor inIorma ii diverse
B. Umanismul românesc si sinteza ideii de latinitate pornind de la Ion-
dul constiin ei autohtone si de la cercet rile umanistilor europeni
C. Scoala Ardelean si emanciparea na ional prin intermediul trans-
Iorm rii ideii latinit ii într-o ideologie na ional : latinismul istoric si lingvistic
D. Leg tura dintre reIorma lingvistic realizat pe principiul respect rii
latinit ii limbii române. unitatea cultural si unitatea na ional a românilor
6. Subiecte de reIlec ie


1. Sinonimia unor termeni în limba român : latin si roman
Încercarea de a comprima o istorie de cel pu in 2000 de ani într-o
expunere. pentru a demonstra importan a ideii latinit ii în evolu ia
culturii si a literaturii române. poate p rea un hazard. asem nându-se
cu acele demersuri. care odat începute. nu se mai sIârsesc niciodat .
Materialul documentar imens. rezultatul eIorturilor unor genera ii de
c rturari de prestigiu interna ional. pe de o parte si pe de alt parte.
trecerea timpului. care se soldeaz uneori cu dispari ia unor m rturii
importante îl împiedic pe cel interesat s cuprind într-o scriere
179
complet tot ceea ce s-a scris vreodat despre originea roman sau
latin a românilor.
În acest imens material inIormativ am pornit de la concluzia la
care aiunsese Vasile Pârvan în Iinalul lucr rii Getica. idee pe care
istoricul a reluat-o în lucrarea intitulat Dacia: civiliza iile str vechi
ain regiunile carpato-aanubiene. Era în 1926. când savan i din toat
lumea pasiona i de studiul antichit ii îl invitaser pe tân rul erudit
român. despre care mul i spuneau c reprezint un miracol. s prezinte
concluziile cercet rilor sale în Ia a unei audien e distinse la
Cambridge. Spiritul acesta sintetic. savantul acesta pasionat de studiul
antichit ii daco-romane. despre care se spunea c avea darul de a
vorbi cu pietrele. a inut în 1926 la Cambridge cinci conIerin e. pe
care le-a prezentat liber. în limba englez si pe care le-a redactat în
limba Irancez . Concluziile acestor prelegeri legate în esen de
Ienomenul de orientare treptat a lumii carpato-danubiene spre apus la
sIârsitul epocii bronzului si la sIârsitul epocii Iierului. demonstreaz
c romanitatea noastr nu apare drept rezultat exclusiv al unui simplu
r zboi pierdut în vremea împ ratului Traian. Am gresi dac am crede
c Vasile Pârvan s-a reIerit doar la occidentalizarea regiunilor carpato-
danubiene. Autorul a analizat si inIluen ele pe care lumea carpato-
danubian le-a suIerit din partea sci ilor sau a grecilor.
Acesta este subiectul c r ii din care am extras moto-ul demer-
sului nostru didactic: .Ideea mam a culturii române este ideea roman .¨
De la început. se cuvine s remarc m existen a unei sinonimii în limba
român contemporan între termenii latin si roman. Primul dintre
aceste adiective se reIer la un substantiv care .are calitatea de a apar-
ine regiunii antice Latium¨ (ast zi Lazio) în Italia central . Adiectivul
se aplic limbii indo-europene vorbite de romani. limba latin . Adiec-
tivul roman înseamn .propriu Romei antice¨. .care se reIer la
Roma¨. cetatea etern . capitala Italiei si centrul lumii crestine catolice.
În istoria european . românii apar men iona i sub numele de
valahi sau vlahi/blahi. Înc din 1907. reIerindu-se la existen a acestui
termen. în scrierea Romanii in evul meaiu (din Enciclopeaia Roman
în Scrieri istorice. edi ie critic îngriiit de A. Sacerdo eanu vol. I.
Bucuresti. 1968) Dimitrie Onciul ar ta c acest nume dat românilor a
Iost prea pu in exploatat ca argument în Iavoarea romanit ii lor. La
originea termenului de vlah se aIl denumirea. pe care în De bello
galico. II. 24: VII. 7 si 64 Iulius Caesar o d unui trib celt (volcae).
Preluat de germani. în vechea limb a acestui neam termenul îi
desemna mai întâi pe vecinii din sud si vest (Walh. adic roman sau
gal romanizat). Cu timpul termenul se va reIeri în german doar la
180
locuitorii peninsulei italice (Wälscher). Termenul nu s-a pierdut nici
din celelalte limbi germanice (exemplu englezescul Wales). El a Iost
preluat si de istoriograIia slav . tocmai datorit contactelor nemiilocite
care au existat între lumea german si cea slav . începând cu cel de al
IX-lea secol. Pentru slavi. vlah înseamn un neslav de limb roma-
nic . Termenul de vlah are diverse variante: vlah la bizantini. voloh la
slavii r s riteni. valachus în lumea apusean latino-catolic . blach,
olàh la unguri si Blôch la sasii transilv neni. În Rohonczi Coaex. se
Iace reIerire la statul blah/vlah centralizat condus de Vlad. unitate
statal care era o realitate a secolelor al XI-lea si al XII-lea în spa iul
ce avea drept grani e Nistrul. Tisa. Dun rea si Marea Neagr . Locui-
torii acestui spa iu erau blahii/vlahii. neam care vorbea limba latin
popular . în care se întâlneau Ioarte multe cuvinte ale vechilor daci.
În concluzie. trebuie în eles c termenul de vlah sau cel de valah
este denumirea generic . pe care popoarele germanice si cele slave o
aplicau celor romanice.
2. Istoria romaniz rii Daciei
Exist . în ceea ce priveste istoria romaniz rii Daciei. cinci etape
în care se poate analiza acest proces. Ele au Iost delimitate de istorici
pe baza argumentelor de ordin arheologic.
x Este vorba de o prim etap situat între secolele IV-III î.H.. în
care s-au stabilit diverse contacte între lumea traco-geto-dac si
Imperiul Roman. În urm toarea etap . delimitat între secolele II-I î.H.
s-au intensiIicat rela iile comerciale cu lumea roman .
x Aceste rela ii au determinat în anul 46 d.H.. în timpul împ ra-
tului Claudius. întemeierea provinciei Moesia. ce cuprindea o parte
din teritoriul Daciei.
x Perioada anilor 101-102 si 105-106 d. H. a marcat r zboaiele
dintre armatele lui Traian si cele ale lui Decebal. Dacia cucerit a Iost
transIormat în provincie roman . cu rolul unui .adev rat bastion
roman înaintat în lumea barbar ¨. asa cum scria Vasile Pârvan. În lu-
crarea sa intitulat Dacia. savantul român. care Iusese invitat de c tre
prestigiosi istorici ai veacului al XX-lea s conIeren ieze la Cambrige.
scria: .Din momentul în care lupta dintre daci si romani s-a hot rât în
Iolosul acestora din urm . civiliza ia roman a uniIicat sub steagul s u
tot bazinul Iluviului. Romanii au inIluen at si au Iost inIluen a i. si o
întreag cultur deosebit . romanismul danubian. (s.n. L.M.) diIerit
de cel galic sau de cel spaniol. a luat nastere.¨
181
InIorma ii despre teritoriul carpato-danubiano-pontic vom des-
coperi la primul istoric al crestinismului antic. Eusebiu. episcopul din
Cesareea Palestinei (260-340 d.H.) care. în cel dintâi capitol din cartea
a III-a a Istoriei ecleziastice aminteste despre Iaptul c dup primul
sinod din anul 50. apostolii si discipolii lui Hristos s-au r spândit peste
tot în lume. Potrivit vechilor texte patristice. Scythia (p r ile de vest si
de nord ale M rii Negre) au Iost evanghelizate de SI. Apostol Andrei.
Scythia Minor sau Dobrogea de ast zi se aIla sub inIluen a greceasc .
primele colonii datând din veacul al VII-lea î.H. Este vorba despre
vestitele asez ri Histria. Tomis. Callatis. Cercet rile arheologice au
scos la lumin un bogat material numismatic si epigraIic. ce atest inten-
sitatea vie ii politice. sociale si economice a acestor regiuni. pe care le
cunoscuse cu trei decenii înaintea SIântului Apostol Andrei si poetul
Ovidius (43 î.H.-18d.H). exilat o vreme de împ ratul Augustus la Tomis.
Câteva considera ii cu privire la cultura geto-dacilor pot Ii I cute
ast zi pornindu-se de la descoperirile arheologice eIectuate în 1961
într-un sat de pe Mures. T rt ria. Aici. oamenii de stiin au dat la
iveal trei t bli e de lut ars. care înI iseaz scene de vân toare: un
animal ucis. imaginea vân torului victorios si cea a oIrandelor aduse
zei ei vân torii. Despre aceste t bli e se presupune c utilizeaz scrie-
rea ideograIic si c dateaz din mileniul al IV-lea sau al III-lea î.H.
Aceast descoperire ar situa spa iul carpato-danubiano-pontic.
din punctul de vedere al scrierii. înaintea celui sumerian. t bli ele de
lut ars de la T rt ria Iiind anterioare celor de la Uruk. care con in
Epopeea lui Ghilgames. str bunica povestilor lumii. Pornind de la
inIorma iile pe care Dio Cassius si Iordanes le dau. geto-dacii aveau o
limb proprie a c rei scriere a r mas necunoscut . desi limba lor
utiliza un alIabet. Cum altIel ne-am putea explica inIorma iile pe care
acesti istorici latini le dau despre regele Decebal. care i-a trimis în
anul 87 d.H. o scrisoare împ ratului Diocle ian?
În anul 102 d.H.. dacii i-au trimis lui Traian un mesai scris cu
litere latine în limba dac . inscrip ionat pe o ciuperc urias . îndem-
nându-l .s se întoarc înapoi si s Iac pace¨. Aceste inIorma ii le g -
sim în lucr rile realizate de istoricii men iona i anterior. Ele demons-
treaz un Iapt logic: existen a unui alIabet dac cu semne proprii si
posibilitate de a transpune mesaie în limba dac . cu aiutorul literelor
apar inând alIabetului latin. Acest Iapt este conIirmat si de existen a
celei mai cunoscute dintre inscrip iile dacice cu litere latine. desco-
perit pe un vas de lut la Sarmizegetusa: Decebalus per Scorilo însem-
nând Decebal fiul lui Scorilo.
182
InIorma ii despre r zboaiele daco-romane sunt p strate de baso-
relieIurile unui monument aIlat la Roma. Este vorba despre Columna
lui Traian. un monument ridicat în anul 113 d. H.. în Iorul omonim
din cetatea etern . între Quirinale si Campidoglio. Acest monument a
Iost numit si columna centenaria. c ci el avea aproximativ 100 de
picioare romane. adic aproximativ 40 de metri. Considerat a Ii un
poem Iigurativ sau o cronic ideal . care prin Ielul s u sugestiv de a Ii.
povestea lumii întregi victoria romanilor în conIruntarea lor cu dacii.
acest monument este o adev rat min de aur în privin a inIorma iilor
oIerite posterit ii cu privire la viteiia. curaiul si lupta popula iei
autohtone pentru ap rarea propriului teritoriu. Armata roman a
navigat pân în Dacia de la portul Ancona. Trecerea Dun rii. în cea de
a doua campanie militar din anii 105-106 d. H.. s-a I cut cu aiutorul
unui pod Iormat din ambarca iuni. legate sub Iorma unor pontoane.
Imaginile basorelieIurilor de pe column vorbesc si despre cavaleria
roman . care odat ce a traversat marele Iluviu a pornit în recunoas-
tere. Exist în cronica basorelieIurilor de piatr imaginea sosirii în
tab ra roman a ambasadorilor daci. Presupusa victorie de la Tapae
din anul 106 d.H. este momentul în care imaginea solda ilor romani
victoriosi este asem n toare cu cea a legendarilor eroi greci. care au
luptat la Troia. Dup acest moment. rezisten a dacilor a continuat si
asaltul lor asupra unei Iort re e aIlat sub st pânirea roman ilustreaz
Iaptul c . transIormarea Daciei în provincie roman s-a I cut prin
întâmpinarea unei rezisten e deosebite din partea locuitorilor acestei
ri. Pân când basorelieIurile Columnei ilustreaz momentul supunerii
dacilor. multe scene deosebite prin realismul situa iei r zboiului cu
romanii înI iseaz barbaria cu care cuceritorii i-au pedepsit pe capii
rezisten ei dacice. Este cunoscut din aceast cronic legendar s pat
în piatr scena în care. pentru a nu c dea viu în mâinile cuceritorilor.
regele dac. Decebal a preIerat s -si ia demn via a. Columna lui Traian
înI iseaz si momentul construc iei podului de la Drobeta Turnu
Severin Cladova. considerat o adev rat minune a lumii antice.
Dup cucerirea Daciei de c tre romani. mai precis din veacul al
doilea al erei crestine. scrierea în limba latin se generalizeaz . Iapt
conIirmat de numeroasele pietre Iunerare romane. de inscrip iile în
bronz. care atest acordarea de diplome militare solda ilor imperiali.
dup ocuparea acestui teritoriu si de t bli ele cerate descoperite la
exploat rile miniere auriIere de la Rosia Montan .
183
În general. indiIerent de locul unde se p streaz ast zi. vestigiile
arheologice. documentele. inscrip iile Iunerare si emisiunile monetare
reIeritoare la perioada care a urmat cuceririi Daciei de c tre romani.
toate acestea se reIer la aceeasi realitate istoric : popula ia daco-
roman a continuat s vie uiasc pe aceste teritorii vitregite de
atacurile devastatoare ale popula iilor migratoare si de urgiile naturii.
Fragmentele acestea de istorie Iac parte dintr-un ioc de puzzle al
destinului neamului românesc si demonstreaz virtutea esen ial a
acestui popor. sintetizat poetic de mitul Mesterului Manole. Este
vorba despre menirea noastr creatoare. care ne-a determinat s
recl dim mereu cu mult ingeniozitate si perseveren ceea ce noaptea
istoriei barbare a distrus.
Nicolae Cartoian sintetizase astIel în Istoria literaturii romane
vechi aceast perioad de lupt pentru supravie uire printre ruinele si
cenusa Imperiului Roman a neamului nostru: .Poporul român.
pl m dit din romanizarea triburilor trace. s-a Iormat în primele
veacuri ale erei crestine. de ambele rmuri ale Dun rii. între Balcani
si Carpa ii nordici. între Nistru si Tisa. în strâns leg tur teritorial cu
lumea roman din apus. Era astIel ca o prelungire a latinit ii pân la
pragul Europei orientale. Invaziile popoarelor nomade din stepele
Asiei si ale r s ritului european c tre cele dou centre de civiliza ie
din epoca de agonie a lumii antice. Roma si Bizan ul. au preI cut în
ruine si cenus asez rile romane si au dezorganizat via a de cultur
în Dacia si Moesia (s.n.). dar n-au putut distruge structura etnic a
noii na ionalit i în devenire.¨
În cele ce vor urma. vom ar ta c o via de cultur dezorga-
nizat în Dacia si Moesia nu ar Ii I cut posibil Iormarea unor teologi
daco-romani aprecia i a Ii P rin i ai Bisericii Crestine universale.
Intui ia lui Nicolae Cartoian si mai ales Iormul rile lui uneori sintetice
si ambigue din cauza absen ei documenta iei au creat iluzia unor
întregi genera ii de Iilologi români c literatura noastr începe cu
textele primelor c r i copiate în limba slavon de preacucernicii
c lug ri greci. reIugia i de teama invaziei otomane în spa iul românesc
în zorii Evului Mediu. Dup ce explic desp r irea dacoromânilor
r masi la nordul Dun rii de meglenoromânii izola i în regiunea
Pindului. prin crearea primelor state slavo-bulgare. dup ce trece în
revist întinderea croa ilor peste cuprinsurile romane ale Dalma iei.
Iapt ce are drept consecin e ruperea leg turilor dintre romanitatea
oriental si cea occidental . dup ce se reIer la asezarea ungurilor în
Pannonia pe urmele vechilor huni si avari. moment care marcheaz
184
izolarea românilor de lumea roman . autorul Istoriei literaturii ro-
mane vechi concluzioneaz : .AstIel. din secolul VII pân la miilocul
secolului IX. când bulgarii intr în zona religioas a Bizan ului
ortodox. si chiar pân în secolul XI când ungurii sunt cuprinsi în sIera
catolicismului latin. poporul român. desi crestinat în epoca roman .
tr ieste înconiurat de popoare p gâne.¨ Dezastre ale exodului unor
popoare barbare precum ungurii. care încearc expansiunea în Ardeal.
precum si invaziile cumane. pecenege sau t tare au împiedicat men-
inerea unit ii si evolu ia Iorma iunii statale deia existente. a statului
blah/vlah centralizat. pe care în veacurile al XI-lea si al XII-lea îl
conducea domnitorul Vlad. men ionat în Rohonczi Coaex. În momen-
tul în care statele Ieudale românesti iau Iiin . în sensul reorganiz rii
la un alt nivel a teritoriului dintre Nistru. Tisa. Carpa i. Dun re si
Marea Neagr . ele se aIl la grani a dintre dou zone: Occidentul
catolic latin si R s ritul bizantin de cult ortodox.
Pentru în elegerea deplin a perioadei primului mileniu din
cultura si literatura român . cercet torii perioadei. teologi. istorici si
litera i dispun de Iragmente divers colorate ale acestui urias mozaic.
Problema cea mai important este legat de Iaptul c din cauza
intemperiilor. a barbariilor istoriei si mai ales a suportului perisabil pe
care au Iost realizate. o bun parte dintre inIorma iile esen iale. strict
legate de via a cultural si literar a acestei regiuni nu mai exist
ast zi. Faptul nu este singular în istoria culturii universale. Cei dintâi
crestini au g sit probabil primii un vid cultural complet. pentru c .
odat cu cele dintâi invazii barbare si cu dec derea civiliza iilor al
c ror simbol era. papirusul a disp rut. Pergamentul sau velinul i-au
luat locul. în momentul în care asa cum relateaz Eusebiu din
Cezareea în veacul al IV-lea. împ ratul Constantin cel Mare a ordonat
copierea a 50 de Sfinte Scripturipe pergament într-o .manier citea ¨
si .usor de transportat¨. Cartea crestin sub Iorma .codex-ului¨ cu Iile
legate va consacra un alt suport de scriere. pân la înlocuirea lui cu
hârtia. suportul vegetal mult mai ieItin. ce va Iavoriza r spândirea
tip riturilor în veacul al XV-lea. Pergamentul sau pielea de animal era
tratat cu var. întins . r zuit de carne. sleIuit cu piatr ponce si avea
avantaiul c putea Ii utilizat pe ambele Ie e pentru a se putea scrie pe
ea. Aceast munc de copiere de texte a Iost exercitat de mul i
oameni studiosi. c lug ri bibliotecari sau înal i demnitari. care au
determinat înIlorirea comer ului cu c r i în lumea primului Imperiu
crestin. Istoricul. teologul si literatul de in ast zi inIorma ii culese în
Iunc ie de domeniul lor de interes. care oIer versiuni alternative ale
185
unei perioade deosebit de bogat în detalii. Problema traducerii
acestor texte si a unor edi ii critice a autorilor daco-romani r mâne si
ast zi o tem pentru cercet torii pasiona i ai acestei perioade.
Prezen a supozi iilor. a ipotezelor diverse. reIeritoare la aceast
perioad are ca punct de plecare încercarea de a sistematiza si de a
structura un material aparent imposibil de asimilat. În elegerea litera-
turii daco-romane apare ast zi ca o necesitate logic . impus pe de o
parte de nenum ratele întreb ri. care se nasc în mintea cercet torilor
literaturii române cu privire la apari ia scrisului pe teritoriul românesc
sau cu privire la existen a unor înv a i originari din aceste locuri. care
se num r printre spiritele cele mai proIunde ale Bisericii Crestine
Universale. De aceea. în momentul în care discut m despre aceast
perioad din istoria culturii noastre. vom încerca s intercal m printre
datele cunoscute ale istoriei universale apar inând acestei regiuni de
grani . cele mai pre ioase m rturii ale existen ei noastre milenare.
Acest demers are rolul de a sugera posibile conexiuni între Ienome-
nele atestate de m rturiile Iragmentare. care au aiuns pân la noi.
Lumea primului Imperiu crestin din istoria umanit ii este cea
bizantin . Iaimoas pentru bog ia si prosperitatea sa economic .
Când în anul 330. împ ratul Constantin cel Mare va hot rî mutarea
capitalei imperiului s u la Constantinopol. în orasul supranumit .Roma
nou ¨. aceast schimbare a centrului de greutate va Ii I cut nu numai
din motive strategice sau economice. ci si pentru Iaptul c . spre
deosebire de vest. unde exista un singur patriarhat. cel al Romei. în est
organizarea religioas de inea patru patriarhate: Constantinopolul.
Alexandria. Antiohia si Ierusalimul.
Limba greac este prima limb universal crestin . care va
Iurniza lumii terminologia esen ial a vocabularului crestin. În acelasi
timp. limba latin este utilizat în domeniul iuridic si cel adminis-
trativ. un exemplu Iiind în acest sens Corpus iuris civilis din veacul
al VI-lea. când imperiul lui Iustinian atinge apogeul. Imensa produc ie
literar . religioas si laic atest Iaptul c înv mântul si preocuparea
de a se instrui reprezint o constant a Bizan ului. Universitatea din
Constantinopol. Iaimoas dup reorganizarea sa din veacul al V-lea.
unde existau catedre de limb greac si de limb latin în propor ie
aproape egal a Iormat c rturari adev ra i. În Bizan a existat în veacul
al XI-lea un guvern al erudi ilor si doi împ ra i. Ioan al VI-lea
Cantacuzino. precum si Manuel al II-lea Paleolog. care sunt socoti i
savan i ai lumii bizantine.
186
Imperiu teocratic. Bizan ul îmbin via a religioas cu cea civil
si. ca urmare a acestui Iapt. numeroasele erezii care se dezvolt vor
determina lupte religioase violente. ce vor duce la schisme si la
secesiuni importante. Amintim în acest sens Bisericile independente.
care au o literatur proprie: roman în Occident. melchit . iacobit .
nestorian în Siria. copt si etiopian în AIrica. armean si georgian
în p r ile caucaziene eurasiatice. Timp de cinci veacuri. acest Imperiu
teocratic va constitui modelul dup care lumea occidental . cea
musulman oriental . urmat de slavi se va sleIui si se va organiza.
extr gând esen a civiliza iei sale. Imperiul crestin. creat de împ ratul
Constatin cel Mare în calitate de basileus, era un stat crestin ortodox
de limb si cultur greac . în care supusii vorbeau latina. copta. siriana
si armeana. Sistemul s u monetar i-a asigurat un comer înIloritor în
veacurile al IV-lea. al V-lea si al VI-lea. Împ ratul Justinian I si so ia
sa. împ r teasa Theodora (534-565) au recucerit teritorii din nordul
AIricii. Italia. Sicilia. Sardinia si Spania si au spriiinit ridicarea unor
ediIicii emblematice pentru lumea bizantin . precum SIânta SoIia.
Istoria Imperiului Bizantin este rezultatul Iluctua iilor de putere si al
politicii unor împ ra i mai mult sau mai pu in puternici. Ea este
ilustrat de: nenum ratele conIlicte cu go ii. hunii. lombarzii si cu
Imperiul Sasanid Persan. în veacurile al V-lea si al VI-lea. cu avarii si
triburile slave în veacul al VII-lea. de r zboiul civil. care a urmat
primei asasin ri a unui împ rat bizantin. cea a lui Mauriciu (582-602).
de recucerirea Siriei si a Palestinei de c tre Heraclitus în 628. de
conIlictul cu noua religie a Islamului si cu arabii. care în perioada 634-642
cuceresc Palestina. Siria. Mesopotamia si Egiptul. de raidurile arabilor
asupra Constantinopolului în 670 si apoi. în 717-718. de reorganizarea
armatei pe districte militare (themata). de recucerirea teritoriilor din
sud-estul Asiei Mici. dup declinul CaliIatului Arab în veacul al IX-
lea. de schisma din 1054 dintre Biserica Ortodox si Papalitate. de
cruciadele. care s-au desI surat în perioada 1095-1270 (prima: 1096-
1099: a II-a: 1145-1148: a III-a: 1187-1192: a IV-a: 1202-1204: a V-a:
1209-1229: a VI-a: 1270). Primul Imperiu crestin era o societate
puternic centralizat . înIloritoare. prosper . ce va stimula crea ia inte-
lectual . dar în care vom g si si o mul ime de contradic ii interne. Ca
urmare a presiunilor exercitate prin pierderea teritorial . ca urmare a
luptelor cu Frederick Barba Rossa. împ ratul germanilor si a luptelor
crestinilor occidentali. care s-au al turat armatelor sale. ca urmare a
pr d rii Constantinopolului de c tre crucia i la 12 aprilie 1204. orasul
va Ii devastat urmând a Ii distrus deIinitiv de turcii musulmani în
1453. Subiectul devast rii acestei metropole bizantine st la baza
187
realiz rii a dou romane celebre: .C derea Constantinopolului¨ (1977)
de Vintil Corbul si .Baudolino¨ (2000) de Umberto Eco.
Istoria Daciei. ca provincie romanizat . se aIl în strâns
leg tur cu aceast lume. N v lirile popoarelor migratoare în zona
dun rean a Imperiului Bizantin. începute în veacul al III-lea cu go ii
au continuat timp de aproape un mileniu.Vizigo ii vor trece peste
Dacia în sudul Dun rii urma i de ostrogo i. Dup ce au ieIuit o vreme
aceste inuturi. vizigo ii s-au îndreptat spre Roma. pe care au si
cucerit-o în anul 410. luând-o prizonier pe Iiica lui Teodosie cel
Mare. Neputând s treac în AIrica. ei s-au stabilit trecând prin sudul
Galliei. în Hispania. Ostrogo ii au aiuns în Italia. unde Teodoric cel
Mare si-a organizat un regat. În conducerea acestui stat. scriitorul si
prietenul lui Dionisie Exiguul. Cassiodor a iucat un rol important.
Dup go i. au urmat hunii. n v litori mongolici. Regele lor. Atilla
(431-453). supranumit .biciul lui Dumnezeu¨ se visa st pânul lumii.
Încercând s cucereasc Gallia. dup înIrângerea în Ia a generalului
Aetius. care era de origine daco-roman . hunii au încercat o incursiune
în Italia. Ei au Iost întâmpina i de Papa Leon cel Mare si s-au retras.
Dup moartea lui Atilla. imperiul hunilor s-a destr mat sub presiunea
gepizilor. barbari de neam germanic. Acestia la rândul lor au Iost
distrusi în 566 d.H. de coali ia longobardo-avar . Longobarzii s-au
îndreptat spre Italia. iar avarii au intrat în st pânirea Pannoniei. Pân
în veacul al VIII-lea. când împ ratul Carol cel Mare i-a distrus. ei au
ieIuit mereu apusul Europei si Imperiul Bizantin. Au urmat slavii,
supusi timp de dou secole khazarilor. popula ie turco-mongol . ce
controla regiunile din împreiurimile Iluviului Volga. Triburile slave au
Iost organizate sub Iorma unui mare cnezat al Kievului. în a doua
ium tate a secolului al IX-lea. Dintre triburile slave. moravii, cehii,
slovacii si polonezii s-au deplasat spre vest în Europa. si-au întemeiat
regate si au Iost catoliciza i.Volgarii sau bolgarii. triburi asiatice
mongole supuse khazarilor. au descins din iurul Iluviului Volga. în
sudul Dun rii. Dup lupte crâncene cu împ ratul bizantin Vasile cel
Mare .Bulgaroctonul¨. ei s-au stabilit în Odrysia. ar pe care au
numit-o Bolgaria. Mogyorii. veni i din Mongolia. s-au stabilit în
Pannonia la 896 d.H. De aici. au atacat Iostele provincii ale Imperiului
Roman. Si în aceast perioad constiin a romanit ii românilor se
p stra. c ci era vie prevederea din vremea edictului lui Caracala din
212: .civis romanus sum¨. Românii colaborau în opera iunile militare
si se sim eau ap ra i de împ ratul de la Constantinopol. chiar si dup
ce mileniul migra iilor se scursese.
188
P r sirea Daciei de c tre armata si administra ia roman în anul
271/275 d.H. marcheaz începutul celei din urm etape a procesului
de romanizare. Cele mai importante date reIeritoare la spa iul carpato-
danubiano-pontic le g sim în diverse biblioteci europene. care p strea-
z manuscrise. ce întregesc inIorma iile arheologice si m rturiile epi-
graIice. numismatice sau toponimice.
Într-un manuscris grecesc din veacul al XV-lea intitulat Com-
penaiul istoriei lui Xifilin si a lui Dio Cassius p strat în arhivele
Vaticanului. în capitolul dedicat împ ratului Traian, se prezint pe
scurt principalele secven e istorice. ce au urmat victoriei romane din
anul 106 asupra dacilor. Este men ionat c Decebal era regele dacilor.
E amintit numele so iei lui Traian. Plotina.
Se pomeneste despre podul. pe care Traian l-a construit deasupra
Dun rii. .demn de a Ii enumerat printre minunile lumii¨. Este amintit
sinuciderea lui Decebal si construirea la Roma a celebrei columne.
ridicat în amintirea acestei victorii.
ReIerindu-se la aceast perioad . Vasile Pârvan a scos la iveal
activitatea unui personai istoric interesant. Sfântul Niceta de Remesiana.
considerat episcopul dacilor (366-414 d. H) si despre care se spunea
c se n scuse Iie la Remesiana. Iie c provenea din Aquileia.
El a poposit pe aceste meleaguri ca misionar. având rolul de a
evangheliza locuitorii de pe p mânturile dun rene. SIântul Niceta s-a
stabilit pentru o vreme la Remesiana. azi Bela Palanca. or sel ce se
aIla pe artera roman . ce lega Sirmiul. Belgradul de Constantinopol.
Or selul Remesiana era situat la aproximativ 35 de km sud-est de Nis.
SIântul Niceta de Remesiana a Iost prieten cu SIântul Paolin de Nola.
care îl prezint înCarmina XJIIsi în Carmina XXJII ca pe un apostol
al dacilor si al bessilor. în vremea persecu iei religioase a go ilor.
Numele s u. pomenit în Sinaxarele si Martiroloagele occidentale. se
conIund adeseori. în cel constantinopolitan cu cel al lui Nechita
Gotul. Contemporan cu SIântul Ioan Cassian. c rturarul n scut în
Dobrogea. care si-a desI surat activitatea în Occident. SIântul Niceta a
Iost o personalitate recunoscut . venit din Occident între popula iile
romanizate de pe p mânturile dun rene. pentru o tenace munc de
evanghelizare. SIântul Paolin din Nola scrie despre activitatea
SIântului Niceta de Remesiana: .orbis in muta regione per te barbari
discunt resonare Christum corde Romano¨ (.In regiunea lipsit ae
grai a lumii. prin tine barbarii inva s -l lauae pe Hristos cu inim
roman .¨). Acesta poate Ii socotit un argument al latinit ii str mo-
silor nostri. O alt m rturie despre SIântul Niceta de Remesiana o
avem si de la SIântul Ghenadie. scriitor bisericesc al Marsiliei. care a
189
realizat o carte despre b rba ii ilustri ai Bisericii. unde cel de al 22-lea
capitol îi este consacrat episcopului dacilor. Operele SIântului Niceta
se p streaz într-un manuscris din 1439. ce cuprinde copii ale
lucr rilor sale De ratione fiaei (Despre creain ). De Spiritu Sancti
potentia (Despre puterea Spiritului Sfant). Tractatus ae aiversis
appellationibus DN Iesu Christo Convenientibus (Despre aiferitele
numiri ale Domnului Nostru Isus Hristos). Tot SIântului Niceta de
Remesiana îi sunt atribuite si scrierea intitulat De agni pascalis
victima (Despre iertfirea mielului pascal si cea intitulat Aa lapsam
virginem libellus (Carte c tre o fecioar c zut ). SIântul Niceta de
Remesiana este autorul imnului .Te Deum lauaamus¨.imn pe care în
anul 372 îl intona în timpul martiriului s u. SIântul Sava Gotul. Acest
poem îl putem auzi si ast zi cu ocazia celebr rii SIintei Liturghii.
Existen a SIântului Niceta de Remesiana oIer argumente
reIeritoare la Iaptul c în veacul al III-lea. un puternic curent latin.
reprezentat de scriitori precum Lactan iu. Tertulian. Ciprian a deter-
minat rapida generalizare a culturii si a literaturii ecleziastice latine.
Acest curent se reg seste si în provinciile romanizate. precum
Hispania. Galia. Britania. Germania. Noricul. Pannonia. ium tatea de
nord a Peninsulei Balcanice. cu Iliricul. Moesia si Dacia. Înv a ii au
stabilit linia de demarca ie între cele dou civiliza ii. care îsi propagau
inIluen a prin intermediul limbilor greac si latin . Aceast linie
pornea de la Lissus (Alessio). pe rmul estic al M rii Adriatice.
trecând pe sub Scupi (Scopie). spre nord. dincolo de Stobi. la vest de
Pautalia (Küstendil) si Sardica (SoIia). apoi spre est de Remesiana
(Bela Palanca). deasupra Nicopolelui si a Marcianopolei (Pravadi).
pân la Odyssos (Varna) si de aici. spre nord. cuprinzând Callatis
(Mangalia). Tomisul (Constan a) si partea de deasupra gurilor
Dun rii. În ceea ce ne priveste. Iliricul. Moesia si Daciile Ripensis si
Mediterranea. acestea erau provincii limitroIe. care au primit în timp
inIluen e din ambele spa ii culturale. Dup caracteristicile orientale
din Siria Capadochia. inIluen a latin are o aderen Ioarte mare aici.
unde popula ia este romanizat . unde maioritatea numelor episcopilor.
martirilor si ale enoriasilor. atestate documentar. sunt latinizate. Dar
limba greac va Ii cunoscut aici de c tre to i marii teologi c rturari.
Studiile teologice de tip comparativ arat c . în ritul celebrat de
SIântul Niceta de Remesiana. în limba latin . dup Sfanta Scriptur .
utilizat în Occident înainte de Julgata. tradus de Ieronim. se g sesc
elemente comune ale Liturgiei orientale si occidentale (rolul diaconu-
lui. care recit ecteniile si îi aten ioneaz pe credinciosi: ritul sIin irii
apei: Simbolul Credin ei: serviciul SIintei Liturghii: Iorma exorcis-
190
melor la Botez). Elementele. pe care unii le numesc orientale în ritul
SIântului Niceta de Remesiana. se reg sesc aidoma si în ritul ambro-
zian si în cel galican (ectenii: rolul diaconului: Crezul: Unul Sfant)
Iapt ce atest unitatea tradi iei în lumea veacurilor de început ale
crestinismului. când pe teritoriul Daciei limba latin era vorbit si deci
în eleas de credinciosi.
InIorma iile reIeritoare la continuitatea popula iei daco-romane
pe aceste meleaguri. din diversele arhive europene. atest . al turi de
descoperirile arheologice autohtone. Iaptul c via a a continuat pe
aceste meleaguri urgisite de n v lirile popoarelor migratoare. Un
manuscris din veacul al XVII-lea. care a apar inut cardinalului Sirleto
si care se p streaz în arhivele Vaticanului. aduce m rturie cu privire
la Sfântul Sava. supranumit Gotul (334-372 d.H.). un crestin din
Dacia. mai precis din regiunea dacilor caucocensi. de la Buz u. unde
p gânii tr iau laolalt cu primii crestini (teritoriu. care la momentul
acela. era ocupat de go i si era numit în limba lor Caucaland). SIântul
Sava de la Buz u era un crestin. care nu a acceptat s Iac
compromisuri de la m rturisirea credin ei sale. chiar si în condi iile în
care violen a si cruzimea p gânilor i-au adus martiricul sIârsit. Proba
la care erau supusi oamenii de c tre p gâni. pentru a se dovedi dac
erau crestini sau nu. era aceea de a se hr ni cu carne crud . care Iusese
iertIit idolilor. De regul . crestinii reIuzau s Iac acest lucru. Exista
de asemenea obiceiul. ca în aceste asez ri. în care convie uiau si
existau leg turi de rudenie între crestini si p gâni. cineva dintre p gâni
s depun m rturie în Ia a barbarilor. reIeritor la Iaptul c în satul
respectiv nu exista nici un crestin. pentru a-i sc pa de persecu ii pe
acestia. SIântul Sava de la Buz u nu a acceptat ca cineva s depun
m rturie mincinoas si a declarat regelui p gân al go ilor. Athanaric c
el este crestin. Martiriul în Iavoarea aIirm rii valorilor morale crestine
al acestui exponent al comunit ii daco-romane locale a Iost relatat de
un martor ocular pentru Ira ii crestini ai Bisericii din Capadochia în
Actul martiric al Sfantului Sava ae la Buz u. Acest martir. care dup
ce a Iost torturat si ucis. a Iost aruncat în râul Museion (Buz u). este o
m rturie de asimilare a valorilor crestine în existen a comunit ii daco-
romane locale. Pentru sacriIiciul de care a dat dovad . SIântul Sava
Gotul este s rb torit de calendarul crestin românesc pe 12 aprilie.
În arhivele Vaticanului s-au p strat imagini vechi ale h r ilor
împ ratului Teodosiu (379-395 d.H.). dup care Abraham Ortelius a
reprodus în Atlasul s u ae la 1614 imaginea Daciei in secolul al IJ-lea a.H.
De altIel. pe harta din 1614. se poate vedea c s-au p strat denumirile
191
coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Harta înI iseaz principalele
drumuri de acces si comunica ii din Daco-Romania. iar distan ele sunt
socotite în mile romane. Din analiza acestor h r i. putem în elege Iap-
tul c men inerea IortiIica iilor la nordul Dun rii a reprezentat o cons-
tant a politicii imperiale romane. AstIel. Constantin cel Mare a cuce-
rit largi teritorii în nordul Dun rii. a construit poduri si a reI cut dru-
muri. Dup Edictul de la Milan (313 d.H.). împ ratul Constantin cel
Mare. care a recunoscut oIicial crestinismul ca religie a Imperiului. a
generalizat Iolosirea limbii latine în spa iul carpato-danubiano-pontic.
Istoria Daciei. în secolele care au urmat celui de la IV-lea veac.
a Iost una dintre cele mai zbuciumate. Au urmat atacurile barbare. iar
la sIârsitul secolului al IV-lea. urmasii lui Constantin cel Mare au reI -
cut ap rarea nord-dun rean . Procopius din Cezareea precizeaz c
împ ratul Iustinian a întins st pânirea bizantin adânc în teritoriile dacice.
Importante argumente în acest sens ne sunt oIerite de lucrarea
lui Vasile Pârvan. Contribu ii epigrafice la istoria crestinismului
aaco-roman (1911). republicat în 2000. Crestinarea în mas a daco-
romanilor ar Ii avut loc în secolele al IV-lea si al V-lea. Biserica
crestin de limb latin a înIlorit în provinciile dun rene ale Impe-
riului Roman. pân la venirea slavilor în secolul al VII-lea. Împ ratul
Iustinian a înIiin at un Arhiepiscopat latin în Dacia Aurelian . El era
subordonat Romei. Acesta a durat din 535 d. H. pân în secolul al VII-
lea. moment în care. crestinii de aici au trecut de partea arhiepis-
copatului de Thesalonic. În anul 733. locuitorii acestia ineau de
patriarhatul de la Constantinopol. Roma nu a renun at îns niciodat la
preten iile sale de iurisdic ie si crestinismul a Iost propagat în conti-
nuare prin contactul permanent cu provincialii crestini din Imperiul Roman.
Când în 1779 s-a descoperit la Biertan în centrul Transilvaniei.
lâng Medias ex voto-ul latin de bronz. care data din secolul al IV-lea
si care con inea inscrip ia .Ego Zenovius Votum Posui¨ (.Eu Zenovius
am I cut acest.... pentru I.Chr.¨). aceast descoperire a reprezentat un
argument adus de o prob istoric concret . care demonstreaz r spân-
direa credin ei în aceste locuri si men inerea leg turilor cu lumea
crestinismului latin. Ast zi. acest pre ios document ce atest latinitatea
noastr crestin . se p streaz la Muzeul de Istorie al României.
Numele lui Lauren iu de Novae. (Novae ast zi Svistov pe
malul drept al Dun rii în Bulgaria). predicator misionar. mort se pare
dup anul 421. se p streaz . pe un pergament din veacul al XIV-lea.
într-un text latinesc. Documentul vorbeste despre acest predicator
misionar din inuturile Dun rii de Jos. care a urmat exemplul SIântului
192
Niceta de Remesiana si care a men inut leg turile cu românii din nor-
dul Dun rii. InIorma ia este deosebit . pentru c ea aIirm existen a
popula iei proto-românesti la nordul Dun rii în cel de al V-lea veac.
Secolele care au urmat au scos la lumin nenum rate alte argu-
mente ale continuit ii daco-romane pe aceste meleaguri. Vasile
Pârvan descoperise. ca prin minune. în miilocul Dobrogei. în P durea
Seremet. dou inscrip ii grecesti. care precizau c acolo se aIlau
,hotarele Cassienilor si pesterile¨. De aceste locuri dobrogene. se
leag amintirea unui alt personai important al literaturii daco-romane.
care este Sfântul Ioan Cassian (365? - 435), .cel mai mare dasc l
ascet al lumii crestine¨. Contemporan cu episcopii Tomisului. SIântul
Bretanion. Gerontius. SIântul Theotim I FilosoIul si Timotei. contem-
poran cu SIântul Niceta de Remesiana. SIântul Ioan Cassian s-a n scut
în Dobrogea. la Vicus Cassianus. într-o Iamilie nobil si cu avere.
SIântul Ioan Cassian a Iost discipolul SIântului Ioan Crisostomul
(SIântul Ioan Gur de Aur 344?-407?). Iiind educat la biserica de la
Tomis. El a mers apoi s se instruiasc la Constantinopol. centrul
cultural al primului Imperiu crestin. El a c l torit în Egipt. împreun
cu sora sa si apoi. cu prietenul s u din copil rie. c lug rul Gherman.
instruindu-se în doctrina monastic a lui San Pacomio. A mers în
pelerinai în Palestina. apoi la Roma si în Fran a meridional . unde a
creat la Marsilia. în anul 415. la Saint Victor. prima m n stire de
c lug ri din aceste locuri. Nu departe de acest loc. SIântul Ioan
Cassian a întemeiat o alt asezare monahal . Saint Souvenir. punând si
bazele monahismului Ieminin în lumea european apusean . Ca
scriitor bisericesc. el se reIer la Ielul de a tr i în comunit i si la
modurile în care. un crestin se poate ap ra împotriva celor opt p cate
capitale: l comia. desIrânarea. iubirea de argin i. mânia. triste ea.
nelinistea. slava desart si mândria. Manuscrisele diIuzate de SIântul
Ioan Cassian au contribuit la delimitarea principiilor crestine. autorul
ap rând spiritualitatea oriental . Sinteza De incarnatione Domini.
Contra Nestorium. reprezint cel mai important tratat de hristologie.
ce Iusese realizat pân în acel moment. De institutis coenobiorum si
Conlationes XXIJ sunt scrierile cele mai importante. care întregesc
imaginea acestui scriitor teolog daco-roman. a c rui contribu ie la
dezvoltarea literaturii IilosoIice crestine universale trebuie în eleas la
adev rata ei valoare. Dac Fericitul Augustin este considerat ast zi un
teolog al harului. scrierile SIântului Ioan Cassian. care au între inut un
climat de propagare a cuget rii crestine se axeaz asupra smereniei. în
193
sens evanghelic si asupra rolului activ. pe care trebuie s -l aib credin-
ciosul pentru mântuirea suIletului s u.
Acuzat de semiplagism. înv tura SIântului Ioan Cassian se
reIerea la Iaptul c o scânteie de bine aduce harul lui Dumnezeu. Din
cauza acuza iilor lui Prosper. opera sa va Ii revizuit si publicat Irag-
mentar. Condamnarea înv turii sale. cerut de Cesariu de Arles în
anul 529. înv tur conIorm c reia prima miscare a voin ei poate Ii
I cut I r har. nu a împiedicat r spândirea operei. Lupta augus-
tiniano-cassian s-a pronun at în Iavoarea talentului literar al Ierici-
tului Augustin. Cert este îns c . acest reprezentant al lumii daco-
romane a inIluen at Ioarte mult spiritualitatea catolic . Operele
SIântului Ioan Cassian s-au r spândit prin intermediul traducerilor
grecesti în Apophtegmata Patrum. Rezumate ale Convorbirilor auhov-
nicesti au circulat si în regiunile Europei r s ritene. înainte de secolul
al X-lea. asa cum aminteste Patriarhul Fotie. Fragmente din lucr rile
sale au Iost introduse în Filocaliile ortodoxe. grecesti. rusesti si
românesti. Înv tura SIântului Ioan Cassian a Iost încorporat si în
Regula benedictin . Pentru SIin ii Alquin. Petru Damian. Dominic.
Toma de Aquino. Igna iu de Loyola. Teresa de Avila si Francisc de Sales.
opera SIântului Ioan Cassian a reprezentat una dintre lecturile preIerate.
Un alt reprezentant ilustru al Scolii teologice tomitane din epoca
daco-roman este Sfântul Dionisie Smeritul si Areopagitul. care mai
este cunoscut si sub numele latinizat de Dionysius Exiguus (.cel
Mic¨. în sensul smereniei crestine) sau de Sfântul Dionysius Areopagita
sau Pseudo-Dionysius Areopagita (.care vorbeste in Areopag¨).
Înc din tinere e SIântul Dionisie Smeritul si Areopagitul îsi câstig
Iaima de a Ii un genial cunosc tor al limbilor greac si latin . Format în
ambian a m n stirilor din Dacia pontic . el va c l tori la Constantinopol
si apoi. pentru Iaima erudi iei sale. va aiunge la Roma. În anul 470.
spre ultima parte a vie ii sale. SIântul Dionisie Smeritul si Areopagitul
a predat dialectica (în sens de logic ) si teologia ortodox la Vivarium.
în Calabria. (în sudul Italiei). într-o Academie de pe lâng un asez -
mânt monahal. Iondat de Cassiodorus. prietenul s u. De numele SIântului
Dionisie Smeritul si Areopagitul se leag existen a în cultura occiden-
tal a erei aionisiane. epoca în care se realizeaz cele mai multe
traduceri în limba latin si din limba latin . a textelor maiore laice si
teologice ale Antichit ii.
Mediator tolerant în disputele doctrinare într-o perioad . în care
locuitorii de la Dun rea de ios de pe ambele maluri au Iost consecvent
ortodocsi si s-au conIruntat cu cea mai mare revolt armat cu caracter
194
religios. social si politic. pe care a condus-o în valuri succesive (513-518
si apoi 518-527) Vitalianus de la Zaldapa. SIântul Dionisie Smeritul si
Areopagitul se va remarca si în anii 519-520. când la Roma. cei patru
monahi sci i (din Scytia Minor). Ioan Maxen iu, Leontius Byzantinus,
Achile si Mauriciu au venit de la Constantinopol. pentru a sus ine
Iormula teologic trinitar Unul ain Sfanta Treime a p timit in Trup.
Aceast Iormul teologic a Iost în cele din urm declarat public
ortodox . cu aiutorul spriiinului. pe care cei patru l-au primit din
partea unui c lug r. care provenea din ara lor si cu care au discutat în
limba lor. Acesta era nimeni altul decât SIântul Dionisie Smeritul si
Areopagitul.
La Vivarium. SIântul Dionisie a organizat o mare bibliotec . în
care a adunat. a multiplicat si a impus monahilor spre a Ii studiate. o
seam de lucr ri. care altminteri s-ar Ii pierdut deIinitiv. Într-o epoc
în care Occidentul era însetat de marile scrieri doctrinare ale R s ri-
tului. SIântul Dionisie a tradus din greac în latin scrierile P rin ilor
Bisericii (precum SIântul Grigorie de Nyssa. SIântul Chiril al
Alexandriei. Proclus) si canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Niceea.
Constantinopol. EIes si Calcedon.
În paralel. a scris lucr rile sale de cronologie crestin : Liber ae
Paschate (Cartea aespre Sfintele Pasti). Argumenta paschalia (Argu-
mente pascale). Epistola prime ae ratione Paschae (Prima epistol
aespre calculul pascal). Primul an al noii ere (sau era lui Dionisie) a
devenit anul nasterii Mântuitorului. Sistemul cronologic deosebit de
riguros al SIântului Dionisie Smeritul si Areopagitul s-a adoptat în
diverse cet i italiene înc din anul 527. În secolele urm toare. acest
calendar a constituit punctul de reper al diverselor culturi. care
asimilau valorile crestine. Ast zi. el este utilizat în lumea întreag .
chiar si de c tre cei care nu sunt neap rat crestini.
P rintele misticii crestine si fonaatorul erei crestine. SIântul
Dionisie Smeritul si Areopagitul a realizat. prin operele sale teologice.
o sintez în privin a viziunii crestine asupra lumii. Reevaluat ast zi.
opera sa este rezultatul cunostin elor unui teolog mistic. IilosoI al
cunoasterii. eclesiolog. logician si estetician. care prin miilocirea
ideilor sale a inIluen at valorile culturii universale. pe tot parcursul
veacurilor ce au urmat.
Fonaatorul scolasticii. adic al înv mântului IilosoIic me-
dieval si al sistemului IilosoIic. care pornind de la dogma crestin dez-
volt ra ionamente si demonstra ii logice. sau într-un sens Ioarte
larg. fonaatorul culturii meaievale occiaentale Iace parte si el din
195
grupul monahilor sci i. El se numeste Leontius Byzantinus si s-a
n scut probabil lâng Callatis. la Zaldapa. la nord de Marcianopolis. în
anul 485. Pentru c a tr it într-un mediu. în care toate marile
personalit i daco-romane îsi maniIestau aversiunea Ia de ereticii
arieni. nestorieni. triteisti. monoIizi i. care în diverse momente ale
istoriei au încercat s acapareze puterea în Imperiul Romano-Bizantin.
pentru c a participat la m rturia credin ei ortodoxe a c lug rilor sci i.
Leontius Byzantinus r mâne un personai important. care ilustreaz
constiin a romanit ii etnice a locuitorilor din aceste regiuni. Lucr rile
sale. pe care le-a redactat în limba greac în perioada 531-539 d.H. la
Constantinopol Iac parte din tezaurul inestimabil al scrierilor
patristice: Trei c r i contra nestorienilor si eutihienilor. Combaterea
argumentelor aause ae Sever. Treizeci ae capitole contra lui Sever.
Contra frauaelor apolinariste. Scolii (Despre secte. Contra nestorie-
nilor. Contra monofizi ilor).Teologul enipostazierii. adic al demons-
tra iei reIeritoare la Iaptul c . în persoana divino-uman a Mântuitorului
Iisus Hristos s-au contopit Logosul etern si umanitatea. teolog al
conceptului Iundamental de kenoz (din gr. .kenosis¨. adic .coborâre
în sine si în raport cu ceilal i. smerire. s r cie. umilire. micsorare.
desertare¨: starea. pe care Iisus Hristos si-a asumat-o. ca rezultat al
ascult rii Tat lui. pentru mântuirea lumii). Leontius Byzantinus
ilustreaz prin scrisul s u idei de o deosebit adâncime intelectual .
argumentate raIinat. El este si un spirit sintetic. riguros în demons-
tra iile de maxim generalitate.
Printre lucr rile enciclopedice de valoare universal realizate de
literatura daco-roman se num r si Cosmographia lui Aethicus
Histricus (sau Ethicus / Aethicus Histrus). autor numit astIel. dup
numele locului nasterii sale. cetatea Histria din Dobrogea. Karolus
Friedericus Pertz scria în 1853 despre aceast lucrare. dup ce
comparase cele 44 de Breviarii. apar inând intervalului cuprins între
secolul al X-lea si al XII-lea. c ea a Iost realizat în veacul al IV-lea
si c Breviarium-ul a Iost compus în secolul al VIII-lea. pornindu-se
de la originalul din veacul al IV-lea. Cosmographia reprezint o
m rturie a Iaptului c . pe aceste meleaguri. au continuat s existe
locuitori si c lucr rile lor au Iost cunoscute de variate culturi crestine
ale continentului european. Ea a Iost dus de vizigo ii stiutori de carte.
împreun cu alte lucr ri. pân în cel lalt cap t al Europei. unde a Iost
utilizat de SIântul Isidor de Sevilla (got de origine si mândru de
originea sa nobil ) în redactarea capitolului al IX-lea din lucrarea
Etvmologiae (sau Origines). În Historia ae regibus Gothorum.
196
Wanaalorum et Suevorum. SIântul Isidor din Sevilla utilizeaz si o
alt oper a literaturii daco-romane: Getica lui Iordanes. K.F. Pertz
scrie. concluzionându-si observa iile asupra celor 44 de Breviarii. c
lucrarea intitulat Cosmographia a Iost scris de Aethicus Histricus
(Histrus) în perioada anilor 381-386. c ea a Iost tradus în latin
pentru prima dat în anul 409.
La sIârsitul secolului al VII-lea si începutul secolului al VIII-lea.
într-o m n stire benedictin din Bavaria. un scriptor atras de Cosmo-
graphia lui Aethicus Histricus si anume Ieronimus (Hieronimus /
Girolamo) a realizat o redactare abreviat în limba latin a lucr rii lui
Aethicus Histricus (Histrus). dup ce realizase el însusi o traducere a
Cosmographiei din limba greac . Acest Breviarium a Iost multiplicat
ulterior. în scriptoriul unei m n stiri. în perioada anilor 764-788.
Numeroase alte copii au Iost realizate ulterior. în Occident. Printre cei
care au cunoscut versiunea lui Ieronimus se num r si Hrabanus
Maurus (780?-856). Acest umanist. cu larg deschidere enciclopedic
a dispus si el multiplicarea lucr rii lui Aethicus Histricus. h r ile din
lucrarea autorului daco-roman stând la baza întocmirii celor dintâi
reprezent ri cartografice ale Europei ale germanului Sebastian
Münster (1488-1552) si ale olandezului Gerhard Mercator (1512-1594).
AlIabetul propriu sau local al versiunii Breviarului din
Cosmographia lui Aethicus Histrus. lucrare p strat în Biblioteca
Vaticanului în dou codice (REG. LAT. 1260 si VAT. LAT. 13936) ar
avea nevoie de studii aproIundate. deoarece acest sistem de scriere
con ine si elemente preglagolitice. De asemenea. codicele REG. LAT.
1260 con ine cinci capitole din Hermeneumata. un dic ionar medico-
Iarmaceutic de 28 de pagini. pe trei coloane. care nu a Iost studiat.
dic ionar ce cuprinde capitole în care apar toponime românesti pre-
cum: .Dacipartia id est gramen¨. .Glandis pontica avatellana¨.
.Istricion id est signum¨. .Pontica id est avellana¨. .Pice pontica¨.
InIorma ii despre regiunile carpato-danubiano-pontice apar si în
Breviarium historicum al Sfântului Nicephorus (750?-828). patriar-
hul de la Constantinopol. Acesta pomeneste în istoria sa. ce se reIer
la perioada 602-769. despre migra ia bulgarilor în veacul al VII-lea în
câmpia Dniestr. de-a lungul Dun rii. acestia asezându-se în Iinal lâng
slavi. în partea de sud a Iluviului.
În timpul Imperiului lui Boris (852-888 d.H.). Dacia Traian a
Iost desp r it de Biserica Roman . Românii vor primi în Biseric .
mult mai târziu. limba slavon . care va deveni si limba oIicial a
cancelariilor.
197
3. Problema scrisului pe teritoriul rii noastre
În spa iul carpato-danubiano-pontic vechimea atest rilor graIice
ne trimite c tre mileniul al IV-lea sau al III-lea î.H. Descoperirile
arheologice din secolul al XX-lea au scos la iveal Iaptul la T rt ria.
un sat din iude ul Mures. imaginile de pe t bli ele de lut ars.
considerate scriere ideograIic dateaz chiar din perioada mileniului
IV-III î. H.. Despre alIabetul utilizat de daci nu se cunosc prea multe.
Singurele men iuni ale mesaielor trimise de c tre daci împ ra ilor
romani. despre care vorbesc analele imperiale. nu s-au p strat. Totusi.
din aceste inIorma ii putem deduce Iaptul c dacilor nu le era str in
capacitatea de a inscip iona mesaie în limba dac . cu aiutorul literelor
din propriul alIabet sau cu aiutorul celor latine. în asa Iel încât mesaiul
s poat Ii în eles de cel c ruia îi era destinat.
Faptul c nu s-au p strat texte scrise în limba dac . nu este
singular în istoria culturii. Nici literatura latin nu este prea bine
reprezentat . dup cum nici c r ile grecesti ale Antichit ii nu s-au
p strat. decât par ial. În general. marii autori greci si latini au aiuns s
Iie cunoscu i din manuscrisele din Evul Mediu. în m sura în care Iuria
apelor. a Iocului. zelul religios al ignoran ilor. ravagiile barbarilor si
vitregia campaniilor militare de cucerire le-au ocolit. Cert este c nici
suportul material. pe care aceste scrieri erau realizate în Antichitate.
nu era deosebit de rezistent. Este vorba despre rulourile de papirus sau
t bli ele unse cu cear
Scrierea cu caractere latine în limba dacilor este atestat de ins-
crip ia .Decebalus per Scorilo¨ (.Decebal Iiul lui Scorilo¨). inscrip ie
prezent pe un vas de lut descoperit la Sarmizegetusa.
Dup cucerirea Daciei de c tre romani s-au descoperit mai multe
Ieluri de scriere pe teritoriul acesta:
x texte în latin cu caractere latine. care erau cunoscute înainte
de 106 :
x texte în limba elin si neogreac cu caractere grecesti:
x inscrip ii în limba român din perioada post-hunic descoperite
pe un vas de lut la Capidava:
x inscrip ia cu alIabet runic de pe colanul de aur care Iace parte
din Tezaurul de la Pietroasa. care dateaz din secolul al III-lea d.H. si
care este nedesciIrat .
Impunerea limbii grecesti si apoi a celei slavone. ca limb
oIicial în administra ie si în Biseric . a însemnat integrarea românilor
în cultura bizantino-slav . Scrierea în limba slavon s-a I cut întâi cu
alIabet glagolitic si apoi. cu alIabet chirilic.
198
Povestea alIabetului chirilic se leag de Imperiul Franc. condus
de Ludovic Germanicul. care dorea supunerea si catolicizarea Moraviei
Mari. Rotislav. cneazul Moraviei cere în 862 Bizan ului încheierea
unei alian e contra bulgarilor si trimiterea de misionari pentru cres-
tinarea poporului. (Bulgarii erau alia ii Irancilor.) Bizan ul îi trimite în
misiune religioas pe cei doi Ira i greci din Salonic. Chiril si Metodiu.
care erau cunosc tori ai limbii slavone. În perioada 862-864. Chiril a
tradus în slavon c r i liturgice grecesti. AlIabetul lui Chiril este cel
glagolitic. Iormat din 38 de semne graIice. împrumutate din scrierea
minuscul greac . la care autorul a ad ugat semne orientale. din
alIabetele ebraic. copt si samaritean. Glagoliticul întrebuin at de croa i
si de bulgari a aiuns la 40 de semne. AlIabetul chirilic creat de urmasii
lui Chiril se întemeiaz pe scriere capital greac . Compus din 43 de
semne. el s-a r spândit pentru c sem na cu scrierea greac din Bizan
si beneIicia de autoritatea lui Chiril. c lug rul sanctiIicat.
Scrierea în limba român cu alIabet chirilic este ilustrat ast zi
de nenum rate manuscrise. care au aiuns pân în zilele noastre. prin
eIortul constant al c lug rilor. care au lucrat la realizarea lor. Cert este
c acest început este legat si de contextul istoric al momentului la care
ne reIerim. de c derea Imperiului Bizantin si de redimensionarea
eIorturilor noastre culturale în Iunc ie de noul context.
Pentru a desciIra inIluen a pe care cartea bizantin a iucat-o în
spa iul carpato-danubiano-pontic. ar trebui s în elegem inova ia pe
care aceasta a adus-o în lumea scrisului. Odat cu înlocuirea papiru-
sului cu pergamentul. consacrat prin hot rârea din veacul al IV-lea a
împ ratului Constantin cel Mare. care a ordonat realizarea a 50 de
copii manuscrise ale Sfintelor Scripturi pe pergament. s-a dovedit c
acest suport era mult mai avantaios din punct de vedere al Iormatului.
al spa iului de depozitare a c r ilor. realizate sub Iorm de codex si
mult mai avantaios din punct de vedere al Iaptului c se putea scrie si
picta pe ambele Ie e ale paginii special prelucrate. Cartea bizantin
aiunsese faimoas pân în veacul al XV-lea. când în 1453
Constantinopolul avea s cad . pentru faptul c ea era inovatoare in
privin a formei (coaex-ul) si a suportului (pergamentul). care putea Ii
utilizat cu succes de scriptori si de miniaturisti. Dup anul 1453 un
istoric grec. Ducas îsi amintea cum c r ile de mare valoare ale
bibliotecilor bizantine erau înc rcate în care. îngr m dite unele peste
altele si transportate cine stie unde. .Zece volume de Platon. de
Aristotel. sau lucr ri de teologie se vindeau pentru nimica toat .¨ scria
199
cu regret acelasi istoric. Cert este c aceast c dere a Constantinopolului
a echivalat cu Renasterea Europei. Exodul în elep ilor bizantini.
reIugiul crestinilor de teama barbariei p gânilor au determinat inse-
minarea altor spa ii europene cu valorile eterne ale cunoasterii ome-
nesti. Prin intermediul lecturii. al traducerii si al multiplic rii acestor
texte. reprezentan ii Renasterii au c p tat Iaima admira iei pentru
lumea Antichit ii greco-romane.
În ceea ce ne priveste. opinii despre scrierea cu alIabet chirilic
au Iost Iormulate de-a lungul timpului de c tre c rturari precum
Dimitrie Cantemir în Descriptio Molaaviae (1716). care aIirm c
pân la Conciliul de la Floren a (1439) s-ar Ii scris cu litere latine pe
teritoriul rii sale si c Alexandru cel Bun. sI tuit de mitropolitul s u.
ar Ii ordonat arderea c r ilor latine pentru a împiedica r spândirea
catolicismului si calvinismului.
Ipoteza cantemirian este reluat de Mihail Kog lniceanu în
Al uta romaneasc (1838). Cu argumente Iilologice si istorice
Dimitrie Onciul, Timotei Cipariu, episcopul Melchisedec, Bogdan
Petriceicu Hasdeu au aIirmat c limba slavon Iusese introdus
înainte de 1439.
Concomitent cu tip rirea de carte în limba slavon . pe teritoriul
românesc are loc si tip rirea de c r i în limba român cu alIabet latin.
AstIel la Cluj în 1570 apare o lucrare intitulat Cant ri calvine.C r i
în limba român cu alIabet latin sunt tip rite si la Frankfurt pe Main
1592 Tat l nostru. la Cracovia în 1594 Tat l nostru. la Alba Iulia în
1648 Cant ri calvine. la Roma în 1677 si la Viena în 1779 Carte ae
rug ciuni de Samuil Micu.
Apari ia tiparului si a primelor c r i a determinat specializarea
unor mesteri tipograIi români în realizarea primelor lucr ri. M iestria
românilor este atestat de existen a numelor unor mesteri tipograIi
români în coloIoanele unor lucr ri tip rite la Mantua. Napoli. Vene ia.
Numele acestea sunt: Toma din Transilvania. Bernard din Dacia.
Martin din Codlea. Andrei Corbul din Brasov. Observ m c al turi de
toponimele apropiate de cele moderne. unii mesteri tipograIi îsi
adaug toponime ce amintesc de perioada Antichit ii. în care cultura
Daciei era prestigioas .
Apari ia tiparului a determinat si diIuzarea mai rapid a inIor-
ma iilor despre istoria românilor. În perioada incunabulelor, adic a
tip riturilor secolului al XV-lea. multe dintre aceste prime c r i cu-
prind date reIeritoare la istoria si geograIia rilor române. precum si
inIorma ii ce atest originea latin a limbii române. Acesta este cazul
200
edi iilor din lucr rile lui Herodot si Strabo. Papa Pius al II-lea
(Ennea Sylvio Piccolomini, 1405-1464) a Iost un scriitor proliIic ale
c rui lucr ri au circulat Ioarte mult în epoc . Capitolul In Europa,
scris în prim vara anului 1458. tip rit la Hemmingen în 1481 si apoi
la Nürenberg în 1493 în limba german si latin . a devenit partea cea
mai diIuzabil a incunabulului sub numele de Cronica ae la Nürenberg.
În aceast lucrare. autorul are intui ia unit ii si a continuit ii
românilor în Dacia. în ciuda domina iei succesive a gepizilor. slavilor.
ungurilor. cumanilor. a popula ii migratoare. pe care autorul le
aminteste. InIorma ii despre istoria si geograIia românilor apar si în
lucr ri precum Historia Bohemica de Jacobus Phillippus de Bergamo.
Chronica Hungarorum de Johannes Thurocz. Dracole Wavaa de Jörg
von Nürnberg. Liber Chronicarum de Hartmanus Schledel. Imaginea
celor trei ri române se reg seste si în asa-numita Loggia lui Raffaello
Sanzio din Palatul Vatican. o Iresc realizat în 1562. Aceasta este.
dup harta din Coaex Latinus Parisinus (1394-1396) aIlat la
Biblioteca Na ional din Paris. una dintre cele mai minu ioase si mai
documentate reprezent ri cartograIice a rilor Române din vremea
Renasterii.
Rohonczi Codex
Unul dintre evenimentele culturale de maxim însemn tate pen-
tru cunoasterea literaturii dacoromane este reprezentat de publicarea
desciIr rii. transcrierii si traducerii în limbile român si Irancez a
Coaexului Rohonczi de c tre Viorica En chiuc (versiunea român ) si
Micheline Marie Noel Trancu BoscoII (versiunea Irancez ) la editura
Alcor Edimpex SRL 2002.
Ce este un codex?
Codex-ul este cea mai veche Iorm de carte cunoscut . o
alc tuire care presupune o reunire de t bli e cerate. de Ioi de papirus.
de Iile de pergament sau de hârtie. cuprinzând texte manuscrise.
Termenul codex provine din latinescul arhaic cauaex. -icis. care
însemna trunchi de arbore, bustean, butuc. În antichitate termenul
codex se reIerea la t bli ele de lemn acoperite cu un strat de cear ,
pe care se scria în vechime si la ceea ce ast zi numim carte sau
registru de conturi. Aceste t bli e erau prinse dou câte dou
(diptycha) sau mai multe (poliptycha). cu aiutorul unor cureluse de
piele. si aveau Iorma unei c r i cu Iilele de lemn. Începând cu secolul I
d. Hr.. codex-ul scris pe papirus sau pe pergament va înlocui treptat
sulul (volumen-ul). Practic. schimbarea total a suportului de scriere a
201
avut loc c tre sIârsitul secolului al IV-lea d.H.. când toate manus-
crisele au adoptat Iorma de codex. La început. primele codex-uri
aveau Iorm de p trat (liber quaaratus). iar textul era scris pe întreaga
l ime a paginii de lemn pe patru coloane. Când Iorma codex-ului a
devenit dreptunghiular . s-a utilizat scrierea textului pe dou coloane
sau pe o singur coloan pe pagin . Coaex Argenteus este un manus-
cris din veacul al VI-lea d. H.. care cuprinde o copie dup traducerea
Evangheliilor I cut în limba gotic de WulIila în secolul al IV-lea
d.Hr. Literele sunt scrise pe un pergament purpuriu cu argint. Un
Iragment din cele mai vechi codex-uri ale lumii. Coaex Aureus se
p streaz la noi în ar . la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.
Acest tip de manuscris de mare valoare. care dateaz din secolele al
VIII-lea sau al IX-lea d. Hr. are literele scrise cu aur. iar miniaturile
sunt realizate pe un Iond de aur. Târziu. termenul codex a denumit o
colec ie de legi sau un cod (spre exemplu Coaex Justinianus. Codul
Justinian din 529 d.H.. ce reunea constitu iile imperiale de la
Hadrianus la Justinian). Sinonim cu termenul codex este în limba
român cel de codice. În Evul Mediu o culegere cunoscut de docu-
mente se intituleaz Coaex Carolinus. Aceast Iorm de redactare si
de p strare a textelor o vom întâlni pân târziu. în secolul al XVI-lea.
reg sindu-se spre exemplu în cazul Coaicelului Jorone ean sau a
lucr rii cunoscut sub numele de Coaex Sturazanus.
Ce este Coaexul Rohonczi?
Manuscrisul cunoscut cu titlul Rohonczi Coaex Iace parte din
Iondul Arhivelor Academiei de Stiin e a Republicii Ungaria. e
inventariat la cota A 1.173/ II si este o carte de dimensiuni mici (12/10
cm) legat în piele. care are 448 de pagini. Iiecare cu circa 9-14
rânduri si cu 87 de miniaturi intercalate. realizate cu cerneal violet .
Pentru c pân în anul 1907 lucrarea a Iost p strat la Rohoncz. în
Ungaria. ea a Iost în continuare numit dup aceast localitate. Bela
Toth a scris despre aceast carte în 1907 în volumul Rarit i
unguresti. precizând c ea Iusese d ruit în 1838 de c tre groful
Batthyány Gustáv împreun cu întreaga sa bibliotec Academiei de
Stiin e a Ungariei. Hunfalvi Pál, Iondatorul lingvisticii maghiare a
trimis Coaexul cercet torului german 1ülg Bernát. care desi nu a
în eles sensul semnelor. a precizat totusi c num rul literelor din
alIabetul cu care a Iost scris aceast carte este de zece ori mai mare
decât al celor din oricare dintre alIabetele cunoscute. De-a lungul
timpului. despre Coaex Rohonczi au scris diversi cercet tori. care l-au
considerat Iie un Ials (Fejérpataki Lászlo în Literatura in timpul
202
Arpaaienilor 1878). Iie au încercat s sistematizeze semnele din
aceast carte (Németi Kálmán). Iie au încercat s dateze hârtia pe
care a Iost copiat Coaexul. hârtie care era originar din nordul Italiei.
(analizând Iiligranul hârtiei pe care a Iost copiat Coaexul. Briquet a
scris c aceasta dateaz din perioada 1529-1540). Asa cum precizeaz
Viorica En chiuc. textul Coaexului este executat. ca si miniaturile. cu
pana. Iiind scris de la stânga spre dreapta. El se citeste de ios în sus.
astIel încât primul rând este ultimul de pe Iiecare pagin .
În general. literatura universal studiat pân în prezent începe
cu asa-numitele romane cavaleresti ori chanson de geste. cu bine-
cunoscutele Cantece ale lui Rolana. al oastei lui Igor. al lui Beowulf.
cu versurile care vorbesc despre Cantecul Nibelungilor sau despre
povestea de dragoste dintre Tristan si IsolaaSpre deosebire de aceste
texte recitate pe Iond muzical din repertoriul trubadurilor sau al
truverilor. Rohonczi Coaex nu este o simpl poveste de dragoste si de
credin cavalereasc . ci o copie a unei colec ii de texte (discursuri si
solii) din perioada 1064-1101. scrieri cu caracter oIicial. realizate pro-
babil din porunca oIicialit ilor locale. într-o perioad de aproximativ
patru decenii zbucimate de nenum rate r zboaie de ap rare.Rohonczi
Coaex cuprinde cuvânt ri ale conduc torilor locali si str ini. solii ale
vecinilor si ale crucia ilor. discursuri de binecuvântare ale mitro-
poli ilor blaki (Sova Trasiu, Niles si Timarion). proverbe si zic tori.
epigrame. iur mântul de credin al ostenilor blaki. imnul blakilor si
miniaturi sugestive. comparabile cu cele din alte manuscrise europene
din aceeasi perioad . Desi în principiu este vorba despre etapa
n v lirilor migratorilor. despre avalansa p gânismului c tre suIletul
Europei crestinate de curând. despre permisiunea conduc torilor vlahi
de a ceda cavalerilor primei cruciade dreptul de a trece prin ar (în
drumul asem n tor unui pelerinai. care a durat trei ani pentru ap rarea
bisericii SIântului Mormânt de la Ierusalim). Rohonczi Coaexeste un
argument al romanit ii si al continuit ii popula iei dace romanizate
dup retragerea aurelian din anul 271/275 d. H.. o m rturie a exis-
ten ei unei scrieri locale cu alIabetul dac în limba latin în perioada
secolelor XI-XIII. Pe parcursul istoriei lor. blakii/vlahii s-au dovedit a
Ii mostenitorii unui rol deosebit de diIicil. acela de ap r tori ai
bastionului latinit ii în lumea de la marginea h r ilor. unde de obicei
se întâlnea inscrip ia metaIoric . care avertiza asupra gradului de risc
al teritoriului respectiv: .Hic sunt leones¨.
Ce cuprindeRohonczi Coaex?
Coaexul Rohonczi este structurat în 4 c r i.
203
Cartea I cuprinde:
I. Jur mântul tinerilor blaki (ium tatea secolului al XI-lea e.n.)
II. Discurs pentru ap rarea rii la Ineu. în luptele cu ungurii pe Tisa si
sci ii ucigasi în Dobrogea. dup anul 1080 (79 versuri asonante. grupate în
stoIe de 15. 15. 12. 13. 11. 13 versuri si dou miniaturi)
III. Cuvântarea în Ia a armatei. dup anul 1078. pentru vegherea
grani ei la Ineu si respingerea pecenegilor la Ticia. Dobrogea. pân pe Iirul
Nistrului (51 versuri asonante. grupate în 5 stroIe de 13. 11. 11. 7. 9 versuri)
IV. Solie bizantin la Vlad solicit în 1086 unire în lupta n v lirii
ungurilor si a sci ilor pe teritoriul blak si în Imperiul Bizantin (75 versuri
asonante. grupate în 8 stroIe de 11. 10. 9. 9. 9. 9. 9. 9 versuri si dou miniaturi)
V. Discursul mitropolitului blak Sova Trasiu c tre Vlad si oastea blak :
unirea cu rusii si bizantinii în lupt împotriva uzilor si ungurilor (1064-1065)
(51 versuri asonante. grupate în patru stroIe de 12. 13. 13. 13 versuri si patru
miniaturi cu text)
VI. Discursul mitropolitului Sova Trasiu c tre Vlad si armata blakilor
pentru a lupta cu uzii (1064-1065) (134 versuri asonante. grupate în 11 stroIe
de 13. 13. 13. 13. 13. 5. 13. 12. 14. 13. 13 versuri si o miniatur cu text)
VII. Discursul mitropolitului c tre Vlad si armata blak pentru unire cu
go ii si bizantinii în lupta împotriva uzilor (151 versuri asonante. grupate în
14 stroIe de 12. 13. 13. 4. 3. 13. 13. 14. 13. 13. 13. 5. 12. 12 versuri si trei
miniaturi cu text)
Cartea a II-a NILES cuprinde:
NILES VIII. 1. Discurs în Ia a armatei blake. în anul 1086 (103 versuri
asonante grupate în 9 stroIe de 12. 11. 11. 12. 12. 11. 11. 11. 12 versuri)
NILES IX. 2. Discurs în Ia a armatei blake. în anul 1090, înaintea
luptei cu pecenegii (131 versuri asonante. grupate în 11 stroIe de 11. 11. 12.
12. 13. 12. 12. 12. 12. 12. 12 si dou miniaturi cu text)
NILES X. 3. Primirea de c tre Vlad a delega iei cumane si unirea cu
acestia si cu bizantinii împotriva pecenegilor. în anul 1090 cuvântul lui
Vlad c tre cumani (55 versuri asonante. grupate în 5 stroIe de 7. 12. 12. 12.
12 si trei miniaturi)
NILES XI. 4. Discurs înaintea luptei cu pecenegii si ungurii. în anul
1090 (82 versuri asonante. grupate în 7 stroIe de 11. 12. 11. 11. 11. 11. 11 versuri)
NILES XII. 5. Discursul lui Niles în Ia a armatei. pentru unire cu go ii
si Bodin. în lupta împotriva ungurilor si a uzilor. în anul 1091 (95 versuri
asonante. grupate în 10 stroIe de 12. 11. 11. 11. 5. 11. 2. 11. 10. 11 versuri si
trei miniaturi)
NILES XIII. 6. Discursul împ ratului bizantin adresat armatei blake si
bizantine. în anul 1086. (71 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 15. 11.
11. 11. 11. 11 versuri si dou miniaturi cu text)
204
NILES XIV. 7. Discursul Mitropolitului Niles c tre Vlad si armata
blak pentru unire cu go ii si cor biile vene iene. pentru eliberarea SIântului
Mormânt de sub ocupa ia p gân . în anul 1095 (58 versuri asonante. grupate
în 5 stroIe de 12. 12. 11. 11. 12 versuri si trei miniaturi)
Cartea a III-a cuprinde:
XV. 1. Solie a ungurilor cere pace blakilor si-i roag s nu se uneasc
cu go ii. asigurându-i de spriiinul lor împotriva n v litorilor dinspre r s rit.
în anul 1095 (60 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 10. 10. 10. 10. 10. 10
versuri)
XVI. 2. Solie bizantin la Vlad spre a cere acestuia s lupte împreun
la Tiras împotriva uzilor. în anii 1064-1065 (88 versuri asonante. grupate în 8
stroIe de 11. 12. 11. 11. 11. 11. 10. 11 versuri si trei miniaturi)
XVII. 3. Solie a crucia ilor la Vlad pentru a cere libera trecere c tre
ara SIânt (1095-1096) (66 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 11. 11.
11. 12. 10. 11 versuri si dou miniaturi)
XVIII. 4. Vlad trimite acordul de unire si primeste r spuns (1095-
1096) (67 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 12. 10. 11. 12. 11. 11
versuri si dou miniaturi)
XIX. 5. Solie bizantin la Vlad pentru a cere unire în lupta cu uzii
(1095-1096) (101 versuri asonante. grupate în 10 stroIe de 10. 11. 10. 10. 10.
10. 10. 10. 10. 10 si o miniatur )
XX. 6. Solie bizantin . la domnitorul Vlad. anun ând venirea crucia-
ilor din spre vest si totodat solicitând spriiin în lupt cu n v lirea cuman .
în anul 1096 (94 versuri asonante. grupate în 9 stroIe de 9.3. 10. 10. 10. 10.
10. 14. 11 versuri si 5 miniaturi)
XXI. 7. Proverbe si înv turi (49 versuri asonante. grupate în 4 stroIe
de 12. 14. 11. 12 versuri)
XXII. 8. Solia go ilor oIer spriiinirea statului blak în ap rarea Aradului.
în anul 1098 (43 versuri asonante. grupate în patru stroIe de 11. 11. 11. 12
versuri si o miniatur )
XXIII. 9. Cuvântul împ ratului Alexis I Comnenul c tre solia go ilor
pentru a ap ra împreun cu blakii Aradul si Ineul. în anul 1098 (48 versuri
asonante. grupate în 4 stroIe de 12. 13. 11. 12 versuri si o miniatur )
XXIV. 10. Binecuvântarea împ ratului Alexie I Comnenul de c tre
patriarhul Constantinopolului la plecarea în campanie în vest si est: unirea în
lupt a armatei bizantine si blake. în anul 1098 (54 versuri asonante. grupate
în 5 stroIe de 10. 12. 10. 11. 11 versuri si o miniatur )
XXV.11. Întâlnirea între Vlad si împ ratul Alexie I Comnenul cu iur -
mânt pentru unire împotriva n v litorilor în anul 1098 (57 versuri asonante.
grupate în 5 stroIe de 12. 11. 11. 12. 11 versuri si dou miniaturi)
XXVI. 12. Îndemnul bizantinilor c tre Vlad si crucia i pentru ca aces-
tia s lupte al turi împotriva r t citorilor si a ungurilor. în anul 1101 (84 ver-
205
suri asonante. grupate în 8 stroIe de10. 11. 10. 10. 10. 11. 10. 12 versuri si
dou miniaturi)
XXVII. 13. Unirea bizantinilor cu blakii si go ii în lupta împotriva
ungurilor si a uzilor în anul 1101 (76 de versuri asonante. grupate în 8 stroIe
de 11.10. 9.10. 9. 10. 8. 9 versuri si dou miniaturi)
XXVIII. 14. Solia comitelui Flandrei. care îi promite lui Vlad aiutorul
în lupta împotriva p gânilor r t citori. în anul 1101 (19 versuri asonante.
grupate în dou stroIe de 9. 10 versuri si o miniatur )
XXIX. 15. Solia go ilor la Vlad pentru unire. în anul 1101 (65 versuri
asonante în 6 stroIe de 12. 12. 10. 11. 10. 10 versuri si o miniatur )
XXX. 16. Cuvântul mitropolitului la plecarea armatei blake sub
conducerea lui Vlad împotriva cumanilor. în anul 1101 (72 versuri asonante.
grupate în 7 stroIe de 10. 11. 10. 10. 10. 11. 10 versuri si dou miniaturi)
XXXI. 17. Cuvântul mitropolitului pentru unirea bizantinilor cu blakii
condusi de Vlad în lupta împotriva ungurilor în anul 1095 (53 versuri
asonante. grupate în 5 stroIe de 12. 10. 10. 11. 10 versuri si o miniatur )
XXXII. 18. Cuvântul mitropolitului c tre Vlad si osteni înainte de
plecare la lupt cu ungurii. în anul 1095 (37 versuri asonante. grupate în 4
stroIe de 9. 10. 9. 9 versuri)
XXXIII. 19. Solia go ilor c tre Vlad cerând unire în lupta împotriva
ungurilor. în anul 1095 (61 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 11. 9. 10.
11. 11. 10. 10 versuri si o miniatur )
XXXIV. 20. Solie bizantin c tre Vlad. c ruia îi solicit unire pentru a
se lupta cu r t citorii la grani a de r s rit. în anul 1101 (75 versuri asonante.
grupate în 8 stroIe de 10. 10. 9. 10. 9. 9. 9. 9 versuri)
XXXV. 21. Cuvântarea mitropolitului înainte de plecarea la lupt a
blakilor- cavaleri si pedestrime uni i cu cor bierii bizantini. în anul 1101
(71 versuri asonante. grupate în 8 stroIe de 10. 9. 9. 9. 8. 9. 9. 8 versuri)
XXXVI. 22. Solia domnitorului Vlad la Alexie I. pentru a cere spriiin
în luptele cu n v litorii la Marea Neagr si la Ineu în anul 1101 (48 versuri
asonante. grupate în 5 stroIe de 10. 10. 10.9. 9 versuri si dou miniaturi)
XXXVII. 23. Cuvântarea mitropolitului în Ia a armatei blake înainte de
lupta cu cumanii în ap rarea Rar ului. în anul 1090 (68 versuri asonante.
grupate în 7 stroIe de 9. 10. 9. 10. 10. 10. 10 versuri si o miniatur )
XXXVIII. 24. Solie bizantin din partea împ ratului Constantin Ducas.
care cere lui Vlad. în anul 1065, paza liniei de b taie. de la Rar u la Mare.
împotriva uzilor si la Tisa. împotriva ungurilor (75 versuri asonante. grupate
în 8 stroIe de 10. 3. 12. 10. 10. 10. 10. 10 versuri si dou miniaturi)
XXXIX. 25. Discurs în Ia a ostirii blake. unit cu bizantinii în tab r .
la OLT. pentru a lupta împotriva ungurilor (54 versuri asonante. grupate în 6
stroIe de 8. 10. 9. 9. 9. 9 versuri)
XL. 26. Cuvântare în Ia a armatei blakilor. aliate cu bizantinii. în lupta
împotriva uzilor (1064-1065) (39 versuri asonante. grupate în patru stroIe de
10. 9. 10. 10 versuri)
206
XLI. 27. Cuvântarea mitropolitului în Ia a armatei blakilor. unite cu
Bizan ul. înaintea luptei cu ungurii si uzii la Marea Neagr . în anii 1064-1065
(64 versuri asonante. grupate în 7 stroIe de 10. 11. 9. 9. 9. 9. 9 versuri si o
miniatur )
XLII. 28. Solie bizantin la Vlad ca s -l determine s intre în lupta
pentru ap rarea la hotare. la Rar u. Suceava. Olt si Marea Neagr . cu pece-
negii si cu ungurii în vest. în anii 1087-1090 (120 versuri asonante. grupate în
13 stroIe de 9. 9. 10. 9. 9. 11. 9. 9. 9. 9. 9. 9. 9 versuri si o miniatur )
XLIII. 29. Solie bizantin c tre Vlad pentru a cere unire în lupta
comun împotriva ungurilor si a uzilor. în anii 1087-1090 (127 versuri
asonante. grupate în 14 stroIe de 9. 9. 9. 10. 9. 9. 9. 10. 9. 9. 9. 9. 8. 9 versuri
si dou miniaturi)
XLIV. 30. Solie a bizantinilor c tre Vlad. în anii 1087-1090 (53 ver-
suri asonante. grupate în 6 stroIe de 8. 9. 9. 9. 9. 9 versuri si o miniatur )
XLV. 31. Solia blakilor la împ ratul bizantin pentru a cere unirea îm-
potriva n v litorilor din spre Marea Neagr . în anii 1087-1090 (93 versuri
asonante. grupate în 10 stroIe de 9. 10. 11. 9. 9. 9. 9. 9. 9. 9 versuri si o
miniatur )
XLVI. 32. Solie bizantin la Vlad. pentru a cere spriiin al turi de go i
în lupta împotriva pecenegilor la Ticia. în ani 1087-1090 (55 versuri
asonante. grupate în 6 stroIe de 10. 9. 9. 9. 9. 9 versuri si o miniatur )
XLVII. 33. Solia bizantin solicit lui Vlad unire cu ungurul pentru a
avea libertatea de a lupta cu n v litorii la grani a de est. în anii 1087-1090
(59 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 11. 10. 10. 10. 9. 9 versuri si o
miniatur )
XLVIII. 34. Solia comitelui Robert I Frisonul al Flandrei la curtea
domnitorului Vlad. în anul 1095 (57 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de
9. 11. 9. 10. 9. 9 versuri si o miniatur )
XLIX. 35. Solie blak la împ ratul Bizan ului Alexie I Comnenul:
cuvântul împ ratul pentru unire cu blakii în lupta cu uzii si cu ungurii. în anul
1095 (63 versuri asonante. grupate în 8 stroIe de 9. 6. 8. 9. 9. 4. 9. 9 si dou
miniaturi)
L. 36. Cuvântul împ ratului Alexie I Comnenul c tre armata blak si
bizantin înainte de a lupta cu uzii. în anul 1095 (63 versuri asonante. grupate
în 7 stroIe de 9. 9. 9. 9. 9. 9. 9 versuri)
LI. 37. R spunsul împ ratului Alexie I c tre Vlad. care respinsese pe
unguri. cerându-i unire cu bizantinii împotriva uzilor. în anul 1095 (94
versuri asonante. grupate în 11 stroIe de 9. 9. 9. 9. 9. 9. 9. 9. 4. 9. 9 versuri si
dou miniaturi)
LII. 38. Îndemnul împ ratului de a lovi pe uzi la Ticia (Vicina) si
consemnarea nasterii Iiului lui Vlad. în anul 1095 (84 versuri asonante.
grupate în 9 stroIe de 9. 9. 9. 9. 9.10. 9.10. 10 versuri si o miniatur )
207
LIII. 39. Solie got c tre domnitorul Vlad. c ruia îi promite s lupte
al turi împotriva ungurilor pe Tisa. iar Vlad s se concentreze la Mare pentru
a-i învinge pe uzi. în anul 1095 (46 versuri asonante. grupate în 5 stroIe de 9.
9. 10. 9.9 versuri si o miniatur )
LIV. 40. Cuvântul împ ratului Alexie I Comnenul c tre Vlad. în anul
1095 (36 versuri asonante. grupate în 4 stroIe de 9. 9. 9. 9 versuri si dou
miniaturi)
LV. 41. Cuvântul mitropolitului blak în Ia a domnitorului Vlad si a
ostirii sale. în anul 1098 (57 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 10. 9. 10.
10. 9. 9 versuri si dou miniaturi)
LVI. 42. Cuvântul împ ratului Alexie I Comnenul c tre domnitorul
Vlad. în anul 1098 (54 versuri asonante. grupate în 6 stroIe de 9. 9. 8. 9. 9. 10
versuri si o miniatur )
LVII. 43. Cuvântul mitropolitului în Ia a domnitorului Vlad si a ostirii
sale înainte de a lupta cu ungurii. în anul 1095 (46 versuri asonante. grupate
în 5 stroIe de 10. 9. 9. 9. 9 versuri si o miniatur )
LVIII. 44. Cuvântul împ ratului Alexie I Comnenul c tre Euphorbenos.
conduc torul Ilortei. pentru a lupta împreun cu Vlad. împotriva ungurilor si
a cumanilor. în anul 1095 (65 versuri asonante. grupate în 7 stroIe de 11. 9. 9.
9. 9. 9. 9 versuri si dou miniaturi)
LIX. 45. Solie bizantin la domnitorul blak. Vlad. în anul 1095 (33 ver-
suri asonante. grupate în 4 stroIe de 9. 6. 9. 9 versuri si dou miniaturi)
LX. 46. Cântecul de lupt al blakilor (31 versuri asonante. grupate în
4 stroIe de 9. 4. 9. 9 versuri si o miniatur )
LXI. 47. Solia mitropolitului blak la împ ratul bizantin: cuvântul
împ ratului. în anul 1098 (37 versuri asonante. grupate în 4 stroIe de 9. 11. 8.
9 versuri si o miniatur )
Cartea a IV-a cuprinde:
LXII. 1. Cuvântul mitropolitului Timarion în Ia a domnitorului Vlad si
a ostirii blakilor înainte de a lupta pentru ap rarea hotarelor de la r s rit si la
apus. în anul 1098 (109 versuri asonante. grupate în 12 stroIe de 9. 9. 9. 10. 9.
9. 9. 9. 9. 9. 9. 9 versuri)
LXIII- LXIX. 2-7. Epigrame scrise de Timarion (95 versuri asonante.
grupate în 7 stroIe de 10. 10. 13. 11. 11. 18. 12 versuri)
Importan a descifr rii Coaexului Rohonczi const în preci-
zarea unor repere ale istoriei si culturii poporului român în contextul
universal al secolelor al XI lea si al XIII-lea.
1. conIirmarea continuit ii existen ei statului blak/vlah numit
Dacia. cu capitala la Ticina, stat centralizat situat între Tisa, Dun re,
Marea Neagr , izvoarele Nistrului în perioada migra iilor;
208
2. cunoasterea unor detalii ale vie ii politice. religioase. mili-
tare. diplomatice dintr-o perioad de aproximativ patru decenii din
via a acestui stat:
x cunoasterea de c tre blaki/vlahi a limbii latine. pe care o utili-
zau în rela iile lor diplomatice cu lumea european a secolelor al XI-lea
si al XIII-lea si pe care o Ioloseau în scris. introducând cuvinte din
limba dac . cu aiutorul unei scrieri proprii Ionetice. silabice pentru
consemnarea diverselor evenimente locale importante:
x leg turile diplomatice. religioase si militare ale statului blak/
vlah cu vecinii s i în perioada migra iilor: (constanta diplomatic a
rela iilor cu Imperiul Bizantin. ambivalen a rela iilor cu ungurii. rela-
iile cu go ii. rusii. uzii. cumanii. pecenegii):
x solia îndep rtatului comitat al Flandrei la curtea condu-
c torului blak/vlah Vlad: leg turile cu Ilota vene ienilor:
x acceptul conduc torului blak/vlah Vlad de a permite trecerea
trupelor aliate ale crucia ilor în drumul lor c tre orasul sIânt pentru
eliberarea SIântului Mormânt:
x sistemul militar al statului blak/vlah. din care I ceau parte
tineri înrola i la vârsta de 15 ani si care erau ini ia i pentru a deveni
lupt tori agili. abili. viteii. pricepu i (.soimi¨):
x prezen a în miniaturile Coaexului a unor imagini despre care
se presupune c înI iseaz un astrolab (cunostiin ele astronomice).
eclipsa de soare din anul 1090 consemnat si în cronicile bizantine si
un templu solar str vechi:
x indica iile despre tactica de lupt a bravilor .soimi¨. care
luptau respectând un cod al cavalerilor. pentru biruin a credin ei în
Dumnezeu si ap rarea valorilor crestine:
x participarea la conducerea statului a mitropoli ilor. care nu
aveau doar o Iunc ie ecleziastic . ci si una politic si militar . contri-
buind la centralizarea puterii conduc torului statului blak/vlah Vlad:
x coexisten a în secolele al X-lea si al XI-lea a cultului oIicial
crestin cu r m si elor vechiului cult precrestin solar:
x existen a unei literaturi a blakilor/vlahilor. care cunosteau si se
exprimau în scris în genuri si specii variate precum: studiile teologice.
cânt rile bisericesti. actele martirice. (literatur religioas ) cronica.
oda. imnul. epigrama. discursul diplomatic sau cel destinat armatei pentru
a o îndemna s câstige un r zboi drept. de ap rare (literatur laic ).
x utilizarea nota iei muzicale diastematice. cu neumele scrise la
în l imi diIerite unele de altele. pentru a sugera rudimentar linia melodic :
x Ir mânt rile si procup rile statului blak/vlah situat în sud-estul
Europei la începutul celui de al doilea mileniu. care. într-o perioad de
209
patru decenii. a dus enorm de multe r zboaie de ap rare. încheind
inteligente alian e cu vecinii. care se transIormau din prieteni în dus-
mani si invers. într-un r stimp scurt:
x men ionarea între evenimentele diplomatice. politice si mili-
tare din vremea conduc torului vlah Vlad a nasterii si a botezului în
1095 a Iiului domnitorului: Iaptul indic existen a unei popula ii cu
adânci tradi ii crestine. c ci se realiza botezul copiilor:
x educa ia militar a tinerilor blaki se I cea de la vârste Iragede:
însemnele militare mantaua si c ciula indicau experien a în lupt a
celor care erau îndemna i s lupte asemenea .soimilor¨: în repre-
zentarea costumului tradi ional al domnitorilor români c ciula rotund
înclinat indic viteiia în lupt a personaiului: simbolistica soimului
sau a vulturului este una cu o tradi ie str veche în toate marile culturi
ale antichit ii. considerându-se c aceast pas re de prad a v zdu-
hurilor Iavorizeaz comunicarea omului cu divinitatea. ea Iiind un
simbol solar. iar identiIicarea în lupt cu acest simbol totemic. însem-
na preluarea de c tre lupt tori a unor calit i excep ionale precum
inteligen a. curaiul. agerimea. abilitatea. cruzimea sau rapiditatea:
x înI isarea modului în care migratorii pr dau. distrugeau si
reuseau s traverseze obstacole geograIice importante cu miiloace
rudimentare (de exemplu trecerea Dun rii cu aiutorul burduIurilor).
Analizând cu aten ie miniaturile si scrierea. specialistii au aiuns
la concluzia c teritoriul. pe care se desI soar evenimentele relatate
este unul variat. Au Iost realizate analogii între construc iile înI isate
si vestigiile arheologice din veacul al IX-lea si al X-lea de la Corbi din
iude ul Arges. de la Dridu .La Metereze¨ din iude ul Ialomi a si din
Mun ii Buz ului. S-au observat asem n ri cu semnele descoperite cu
ocazia santierului arheologic. ce a pus în eviden existen a culturii
Gârla Mare (din epoca miilocie si târzie a bronzului). S-a aiuns la
concluzia c .unele semne au analogii în scrierile silabice Iolosite de
popula iile indoeuropene înc din epoca bronzului (Plansa nr. 116):
Semnele au analogii cu scrierile Ionetice ale acelorasi popula ii.
datând îns din secolele VII î.e.n. IX e.n.¨ (Plansa nr. 117)¨ (Cuvant
inainte de Viorica En chiuc Rohonczi Coaex Editura Alcor Edimpex
SRL 2002 p. IX) S-au I cut compara ii cu simbolurile artei populare
românesti. ar tându-se c acestea pot Ii considerate .r m si e ale unei
scrieri Iolosite în vechime¨. care si-au piedut .valoarea Ionetic ¨ p s-
trându-si .valoarea de comunicare¨.
S-au realizat analogii între scrierea Coaexului si vechile semne
Iolosite pe monedele din vremea lui Radu Voievod si cea a lui
210
Vladislav Vlaicu. S-a observat c .semnele de punctua ie Iolosite
pentru a marca sIârsitul propozi iei sau al capitolului se întâlnesc si pe
unele monumente de limb slav . datate în secolele XI-XII.¨(Cuvant
inainte de Viorica En chiuc Rohonczi Coaex Editura Alcor Edimpex
SRL 2002 p. X). Exist o congruen între concluziile unor cercet tori
Iaimosi ai textelor vechi. precum Breviarul lui Hieronymus studiat de
proIesorul Vittorio Peri, convins c acest autor antic a preluat aIir-
ma ii de la Aethicus Histrus, si anume tabelul cu cele patru alIabete
cunoscute în secolul IV (în vremea lui Aethicus Histrus): ebraic. latin.
grecesc si un alt alIabet Iolosit la Dun rea de ios înaintea scrierii
glagolitice.
Simonis de Keza, în Gesta Hungarorum redactat în timpul
domniei lui Ladislau IV. adic între 1272-1290. precizeaz c secuii
au preluat si adoptat literele de la vlahi. Rohonczi Coaex este o
m rturie a Iaptului c scrierea în spa iul carpato-danubiano-pontic a
existat înaintea introducerii alIabetului chirilic. Schimbarea suportului
de scriere (descoperirea hârtiei. care a înlocuit pergamentul). adop-
tarea alIabetului chirilic. care spre deosebire de scrierea vlahilor (sila-
bic ) reducea num rul de semne graIice au condus în scurt timp la
renun area sau distrugerea m rturiilor vremilor trecute.
Am putea spune c subiectul Coaexului Rohonczi este Iresca
statului blak/vlah centralizat din secolele al XI-XII d. Hr. completat
cu date din acte oIiciale. care oglindesc via a politic si diplomatic a
demnitarilor vlahi si a poporului lor din aceast perioad tulbure a
istoriei Europei.
Evenimentele relatate pot Ii puse în leg tur cu cele din alte
cronici. care povestesc evenimente din aceast perioad si au leg tur
cu renumitele chanson de geste (de la latinescul gesta sau res ae geste
adic fapte ae r zboi. intampl ri insemnate). acele poeme epice
Iranceze. în care se povestesc Iapte de arme. de viteiie. bazate pe anu-
mite întâmpl ri istorice sau legendare. astIel încât coeren a Iaptelor
descrise s poat Ii în eleas mult mai usor de c tre cititorul secolului
XXI. Important din acest punct de vedere mi se pare cunoasterea
istoriograIiei bizantine. în special a istoriei intitulate Alexiaaa. reali-
zat de Anna Comnena. Iiica împ ratului bizantin Alexie I Comnenul.
prin intermediul c reia pot Ii conIirmate unele dintre evenimentele
relatate. Un astIel de moment este eclipsa de soare din anul 1090. care
s-a produs exact în momentul întâlnirii dintre conduc torul blak/vlah
Vlad si împ ratul bizantin Alexie I Comnenul. care pl nuiau alian a
împotriva pecenegilor. Miniatura din RohoncziCoaex înI iseaz modul
în care pecenegii treceau Dun rea cu burduIurile si rolul alian ei dintre
211
vlahi si bizantini pentru st pânirea Ienomenului migra ionist. O scen
asem n toare apare descris în Cantecul oastei lui Igor. cu reIerire la
eclipsa de soare din 1184. când viteazul Igor si armata sa au întâlnit
teritoriile polove ilor (cumanilor). Aceast secven ilustreaz un
anumit Iel de a integra în povestire date astronomice cu semniIica ie
magic speciIic . În contextul în care toate revela iile divine ale
personaielor din romanele cavaleresti se realizeaz prin intermediul
visului. existen a unei miniaturi reIeritoare la visul conduc torului
Vlad înaintea b t liei decisive cu dusmanii rii sale ilustreaz Iaptul
c cel care a realizat miniaturile. cunostea tiparele esteticii vremii sale.
La Iel de interesant mi se pare în elegerea secven ei din Coaex
Rohonczi despre permisiunea trecerii pe teritoriul blak a armatelor
cruciate si suportarea cheltuielilor de între inere a acestei armate aIlate
în pelerinai de c tre statul blak/vlah. În acest moment. armatele cru-
ciate ap r toare ale valorilor crestin t ii au ignorat nevoia de aiutor a
bravilor .soimi¨ blaki/vlahi. care luptau cu perIidia si s lb ticia la
grani a lor de vest si care ap rau acelasi tip de valori.
În acest perioad imaginea c lug rului lupt tor sau a cavale-
rului cleric este legat de înIiin area ordinului cavalerilor ioani i si cel
al templierilor. care ioac un rol deosebit de important în perioada
cruciadelor pentru eliberarea rii SIinte.
Dup schisma din 1054 a Imperiului Roman. elul începerii
primei cruciade a Iost cucerirea de noi teritorii în lumea oriental si
înIiin area statului latin la Constantinopol. Cruciadele. r zboaiele
.sIinte¨ sunt denumite astIel dup simbolul crucii. emblema acestor
cavaleri clerici. Expansiunea turcilor selgiucizi în Orientul miilociu în
veacul al XI-lea. cucerirea Siriei si a Palestinei de c tre turcii musul-
mani i-a alarmat pe occidentali. Cruciadele reprezint reac ii la aceste
evenimente si ilustreaz ambi ia papal de a st pâni religios si politic
teritoriile care apar inuser odinioar Imperiului Roman. Crucia ii.
bra ul militar al politicii papale. au organizat asediul si cucerirea în
vara lui 1099 a Ierusalimului. Desi pictat patru secole mai târziu
într-o istorie a lui Sebastien Mamerot. minatura cu trupe înghesuite. cu
mun i stâncosi si doamne care se reIugiaz . nu este pe de-a întregul
neadev rat în privin a opera iunilor militare dezorganizate desI -
surate de crucia i cu aceast ocazie. Asediind Ierusalimul. crucia ii
condusi de GodeIroy de Bouillon au construit turnuri înalte. ridicân-
du-le spre zidurile cet ii si aiuta i de acestea au Iost capabili s
p trund în Ierusalim. Aceast tactic de lupt poate Ii întâlnit si în
miniaturile din Rohonczi Coaex. unde construirea san urilor de ap rare
este realizat în spriiinul aplic rii aceleiasi strategii. Dintr-o închisoare
212
musulman aIlat la Ierusalim. crucia ii l-au eliberat pe Iondatorul
ordinului Ioani ilor. pe binecuvântatul Gerard. Prima cruciad . un urias
pelerinai interna ional al lupt torilor crestini sub pretextul eliber rii
locurilor sIinte ocupate de musulmani (pentru care aceste teritorii erau
de asemenea sIinte. dar într-un alt sens !) a început ioi 27 noiembrie
1095. pe un câmp de lâng orasul Irancez Clermont-Ferrand. Papa
Urban II a inut în cadrul conciliului de la Clermont o cuvântare în
care si-a expus planul. Episcopii s-au întors în inuturile lor si au
început înrolarea crucia ilor. nobili cavaleri sau oameni simpli. care
I ceau parte dintr-o societate militarizat si în care exista mentalitatea
salv rii propriului suIlet prin intermediul luptei contra necredin-
ciosilor. Cruciadele erau un prilei de a satisIace Ioamea de p mânt si
ap a cavalerilor si a nobilimii occidentale. precum si o oportunitate
pentru înIlorirea comer ului. de care vor proIita negustorii italieni din
Genova. Pisa si Vene ia. Drumul într-o astIel de expedi ie oriental
era Ioarte costisitor. întrecând uneori de 4 ori venitul anual al unui
cavaler în ara lui. Cavalerii crucia i erau organiza i în grupuri auto-
Iinan ate. care se supuneau liderului lor. Aceste grupuri militare au
mers separat spre capitala Imperiului Bizantin. Constantinopol. unde
trebuiau s se întâlneasc . De acolo urmau s dea un atac hot râtor
contra turcilor selgiucizi. cuceritori ai Anatoliei si s lupte împreun
cu armata Imperiului Bizantin contra musulmanilor. Aceast opera-
iune urma s se Iinalizeze cu instaurarea controlului crestin al regiunii
si continuarea campaniei împotriva turcilor musulmani în Siria.
Palestina si la Ierusalim. Armatele cruciate pornite în 1096 proveneau
atât din Fran a. în marea lor maioritate. dar si din Italia. Lorena.
Burgundia si Flandra. Printre personaiele legendare ale acestei perioa-
de se num r si Petre Eremitul. un preot din Amiens (Fran a). care a
reusit s înroleze sub stindardul cruciat mii de oameni simpli.
Dup 3 ani de priva iuni si primeidii. ceea ce a mai r mas din
armata cavalerilor crestini a aiuns la Constantinopol în noiembrie
1096. unde a r mas pân în mai 1097. În elegerea cu împ ratul Alexie I
Comnenul i-a I cut pe crucia i s returneze Imperiului Bizantin orice
palm de p mânt pe care au cucerit-o de la musulmani. Mul i dintre
crucia i nu au mai acceptat Iaptul de a Ii Iolosi i de împ ratul bizantin
pentru atingerea scopurilor sale în regiune si armatele cruciate s-au
risipit. În mai 1097 o parte dintre crucia i au atacat capitala turcilor din
Anatolia. Nicaea (Iznicul din Turcia de ast zi). La 21 octombrie 1097
crucia ii au înconiurat si au asediat Antiohia. cetatea care a Iost
capturat la 3 iunie 1098. În acel moment. Ierusalimul se aIla sub
control egiptean si se preg tise pentru asediul care a început în iunie
213
1099 si s-a sIârsit la 15 iulie 1099. Cu aiutor genovez. cu noile masini
de r zboi. crucia ii au cucerit cetatea sIânt . A urmat masacrul tuturor
locuitorilor cet ii. indiIerent dac acestia erau crestini sau musulmani.
Acesta a Iost momentul în care GodIrey de Bouillon. duce al Lorainei
de ios a aiuns conduc torul Ierusalimului si s-a ocupat de instaurarea
controlului latin al vest europenilor asupra teritoriilor cucerite. În acest
context politic interna ional. în care Ioamea de p mânt îi cuprinsese
deopotriv pe migratori si pe Ira ii crestini din Europa occidental .
statul blak/vlah centralizat condus de Vlad este o m rturie a politicii
demne duse de acesta. în sluiba ap r rii valorilor crestine. Spriiinitor
al Imperiului Bizantin în lupta contra uzilor. cumanilor. pecenegilor ce
invadau inuturile din aceast parte de lume. statul blak/vlah apare în
Rohonczi Coaex drept o m rturie a unora dintre cele mai necunoscute
decenii din istoria noastr sud-est european . din perioada aIlat în
preaima schismei din 1054 si a primei cruciade din 1096-1099.
Tipografii si Reforma
Începând cu 1508 se tip resc c r i si în ara Româneasc .
Mesterul muntenegrean Macarie realizeaz prima carte intitulat
Liturghier. tip rit la Mân stirea Dealu lâng Târgoviste. Urmeaz în
1510 un Octoih si în 1512 un Evangheliar. Politica cultural
dezvoltat de domnii români urm rea transIormarea rilor lor într-un
centru tipograIic al crestin t ii orientale. care s aib o pia de carte
întins . În acest context numele unor c rturari tipograIi precum
1ohannes Honterus (1498-1549) sau diaconul Coresi sunt repre-
zentative pentru realiz rile lor deosebite.
1ohannes Honterus a Iost tipograI. editor. proIesor si un bun
cunosc tor al limbilor clasice. El a editat în latin .Gramatica¨ în
1549 si în greceste .Munci si zile¨ de Hesiod în 1543. Tot el este
editorul lucr rilor .Operele IilosoIice ale lui Epictet¨ în 1542 si
.Preceptele morale ale monahului Nyl¨ în 1540. Sus in tor al ideilor
ReIormei în lupta cu clericalismul catolic. Johannes Honterus a Iost
preocupat si de tip rirea primelor h r i. Opera geograIic tip rit în
Polonia si în Elve ia. dar si la Brasov cuprinde primele reprezent ri
cartograIice cu men ionarea denumirilor unor orase din Transilvania.
Diaconul Coresi a tip rit la Brasov în perioada anilor 1562-
1581 24 de lucr ri destinate Bisericii Ortodoxe a românilor. unele
bilingve. slavo-române. îns maioritatea în limba român . El are Iaima
celebrului gravor si turn tor de litere Claude Garamond. Prin inter-
mediul tip riturilor sale în limba român . diaconul Coresi a impus
214
proIilul limbii noastre literare sub inIluen a graiului din regiunea
Târgoviste-Brasov. Discipolii lui Coresi au imprimat în 1583 la
Or stie .Biblia¨ în limba român (numit Palia ae la Or stie). care
cuprinde Genezasi Exoaul. primele dou c r i ale Jechiului Testament.
Primele centre tipograIice sunt situate în vecin tatea mân s-
tirilor. AstIel. la Bucuresti, la m n stirea Plumbuita a existat un
centru tipograIic. unde în 1582 s-a realizat prin str dania c lug rului
Lavrentie tip rirea Tetraevanghelului. La Cluj, în secolul al XVI-lea
se înIiin ase un centru de tip rire a c r ilor latinesti si maghiare. Preo-
tul evanghelic Heltai Gaspar (1510-1574) tip reste în 1565 Cronica
lui Antonius Bonfinus. lucrare ce oIer argumente despre latinitatea
românilor.
Secolul al XVII-lea este momentul în care se tip resc 97 de
lucr ri în 11 tipograIii. În epoca lui Matei Basarab (1632-1654) si a
lui Vasile Lupu (1634-1653) tip rirea c r ii devine o parte important
a politicii culturale domnesti. care urm reste sus inerea ortodoxiei.
extinderea pie ei de carte din sud-estul Europei. circula ia c r ilor româ-
nesti si accentuarea constiin ei na ionale. Varlaam. Simion SteIan. DosoItei.
Udriste N sturel. Sp tarul Milescu. Ira ii Greceanu. stolnicul Constantin
Cantacuzino au impus prin cartea tip rit limba vorbit de popor.
Aceste lucr ri tip rite se diIuzeaz sub Iorma unui num r de
30.000 de exemplare. În timpul domniei lui Vasile Lupu se tip resc
primele coduri de legi din Europa în limba român : Pravila ae la
Govora (1640), Inareptarea legii (1652), Cazania lui Jarlaam (Iasi,
1643), Cartea romaneasc ae inv tur ae la pravilele imp r testi
Pravila Mare 1643).
În lucrarea Descriptio Molaaviae (1716) Dimitrie Cantemir
scrie în capitolul intitulat ,Despre limba molaovenilor¨ c limba
român deriv din .graiul latinesc stâlcit. I r amestecul altor graiuri¨.
Purismul cantemirian se aIl la originea purismului latinist al coriIei-
lor Scolii Ardelene. Dimitrie Cantemir poate Ii considerat si primul
nostru dialectolog. c ci el Iace aprecieri asupra .vorbirii muntenilor¨
care .e ceva mai aspr decât a moldovenilor¨. Primul român care a inut
în mân lucrarea cantemirian Descriptio Molaaviae la aproximativ
10 zile dup traducerea ei în limba german în 1771 si tip rirea ei la
FrankIurt si la Leipzig a Iost Samuil Micu. Avea 17 ani si se aIla la
Viena pentru a studia istoria. IilosoIia si religia. Lucrarea va Ii tradus
si tip rit în româneste în 1825 purtând titlul Scrisoarea Molaovei.
În lucrarea scris în româneste Hronicul a vechimei romano-
molao-vlahilor (Petersburg. 1719-1722) Dimitrie Cantemir îsi con-
Iirm erudi ia citând 150 de autori si titlurile lucr rilor lor. El reaIirm
215
descenden a roman a neamului românesc ca pe un titlu de noble e:
.Romanii sunt buciumii vii Dachii noastre si noi vl starele lor.¨
Dintre cronicarii transilv neni Gheorghe Brancovici (1645-
1711). Iratele mai mic al mitropolitului Sava al Ardealului. coborâtor
din despo ii sârbi oIer . si el. în 1687 în Hronica slovenilor. Illiricului.
Misii cei ain sus si cei ain ios Misii inIorma ii despre români. El arat
c numele acestui popor aminteste de cel al cet ii eterne: ,In zilele
imp ratului Traian au venit ae la Italia si rumanii. care aup orasul
Roma s-au numit rumani (....)¨ ConIuzia rumân roman este evident
în acest text. îns ea are rolul de a dovedi continuitatea românilor.
Aceast idee o vom reg si si în continuare. în momentul în care
autorul argumenteaz : ,Asa si vulturul aespre sfantul botez cu sfanta
cruce in gur luar . ca s le fie s mnul rii lor. inchipuina vulturul
cel mare al Romei. pentru ca s se stie c ae la Roma au venit rumanii
cu semnul imp r iei.¨
Ideea aceasta o vom reg si si la Iancu V c rescu care visa la
învierea acvilei romane ca simbol al romanit ii noastre:

.Atunci s-acest corb s rman
Iar acvil s-ar Iace
Si orice Român ar Ii Roman
Mare-n r zboi si pace.¨

Pân în veacul al XIX-lea. când au început în Academia Român
celebrele dezbateri reIeritoare la necesitatea adopt rii în scriere a
alIabetului latin. încerc ri de argumentare în Iavoarea necesit ii unui
alIabet latin au mai exista si în cazul reprezentan ilor Scolii Ardelene.
Epoca Scolii Ardelene coincide cu marea r scoal de la 1784 si cu
problema na ional a românilor din Transilvania. Precursorii Scolii
Ardelene. Ioan Inocen iu Micu (Klein). Grigore Maior. Gherontie
Cotore precum si .neuni ii¨ în lupta lor pentru emancipare na ional a
românilor din Transilvania au transIormat latinismul istoric si
lingvistic într-un element de baz al ideologiei na ionale. În contextul
politicii .reIormatoare¨ a Imperiului Habsburgic din perioada anilor
1740-1792 miscarea cultural iluminist a românilor din Transilvania
a inclus în programul s u ca un element de baz al ideologiei na ionale
latinismul istoric si lingvistic. În timpul domniilor Mariei Tereza
(1740-1780). a lui IosiI al II-lea (1780-1790) si a lui Leopold al II-lea
(1790-1792). în contextul în care cunostea prea bine n zuin ele româ-
nilor transilv neni cancelarul Mariei Tereza. Kaunitz. care era un
diplomat ra ionalist cu n ravuri iezuite scria despre Supplex: .A ridica
216
din români o a patra na iune în împreiur rile actuale. nu e cu putin .
si chiar dac ar Ii cu putin . din multiple si importante considera ii nu
e oportun.¨ El se reIerea de bun seam la Iaptul c r scoala lui Horia.
Closca si Crisan din timpul lui IosiI al II-lea sIârsit prin tortura
medieval si însp imânt torul spectacol al execu iei publice avea înc
ecouri în 1792. Martirul Horia se declarase atunci .rex Daciae¨.
A â area românilor. pornindu-se de la recunoasterea drepturilor lor
istorice. ar Ii însemnat o diminuare a autorit ii imperiale. a c rei
st pânire se baza pe machiavelicul principiu .divide et impera¨.
Scoala Ardelean s-a deosebit de Iluminismul Irancez într-un
punct esen ial. Dac Iluminismul Irancez a Iost anticlerical. în cazul
Scolii Ardelene iluminarea maselor au realizat-o reprezentan i români
ai clerului care. în contextul dat. au considerat solu ia Unirii cu Roma
drept cea mai inteligent pentru supravie uirea na ional a românilor
transilv neni. pentru a putea beneIicia de privilegiul studierii la scolile
apusene si de a se Iorma în marile biblioteci ale umanit ii. care
p strau vestigiile originii noastre nobile. Prin realizarea misiunii lor
istorice reprezentan ii Scolii Ardelene au dovedit acest lucru. De la
d`Holbach. care credea c .Iiecare popor are un întemeietor al s u. un
Moise al s u¨. Samuil Micu preia aceast idee pe care o va aplica cu
reIerire la împ ratul Traian. În Scurt cunostin a istoriei romanilor
Samuil Micu scrie c . pentru el. Traian e Moise al românilor. ,Acesta
au fost s aitoriul si p rintele romanilor celor ce ast zi sunt in Dachia.
aaec in Molaova. in ara Romaneasc . in Araeal....¨ El adresa
românilor îndemnul de a Ii mândri de noble ea lor originar : .Romanii
s fie aaev ra i romani c cu aaev rat ain sange romanesc s naste
mult ieste'¨
Prin scrierile lor istorice. reprezentan ii Scolii Ardelene Samuil
Micu. Gheorghe Sincai. Petru Maior. Ion Budai Deleanu sunt conti-
nuatorii unei bogate tradi ii umaniste. Ei au IructiIicat inIorma iile
vechilor cronici. În timp ce Miron Costin. stolnicul Constantin
Cantacuzino si Dimitrie Cantemir ap r romanitatea. reprezentan ii
Scolii Ardelene dovedesc netemeinicia teoriei .imigra ioniste¨ si
pledeaz pentru continuitate si unitate. Inten ia este vizibil în Iolo-
sirea în titluri a cuvintelor român si a toponimului generic Dacia.
Direc ia erudit a Scolii Ardelene a dat la iveal lucr ri
istorice precum:
Istoria si lucrurile si intampl rile rom nilor de Samuil Micu
Hronica romanilor si a mai multor neamuride Gheorghe Sincai
Istoria pentru inceputul romanilor in Dachiade Petru Maior
217
Lucr rile cele mai importante cu con inut filologic ale reprezen-
tan ilor Scolii Ardelene sunt:
Elementa linguae aaco-romanae sive valahicaede Samuil Micu
si Gheorghe Sincai
Diserta ie pentru inceputul limbii romane intre nepot si unchi de
Petru Maior
Lexiconul ae la Buaa primul dic ionar etimologic al limbii române
Gheorghe Sincai este. prin opera sa Iilologic si mai ales prin
cea istoric . un continuator al tradi iei cronic resti în veacul luminilor.
Sursele erudi iei sale sunt de origine latin . Când în anul 1779 avea s
îsi sus in doctoratul în IilosoIie la Roma. într-o binecunoscut Elegie
autorul îsi amintea rolul pe care acest centru cultural al lumii crestine
l-a avut în continuarea si succesul misiunii sale:

.Timp de cinci ani petrecut-am la Roma. si-n vremea aceasta
Vrednic de laur Iiind mi s-au dat diplome dou .
Roma în studii mi-a Iost de-aiutor. si-i aduc mul umire.
C ci bibliotecile ei mi-au Iost totdeauna deschise...
Si-am r sIoit manuscrise-o mul ime.
C r i tip rite-am citit asiideri acolo noian si ziua si noaptea.
Ca s pot scrie Irumos istoria Daciei noastre.¨

Ca si Samuil Micu. Gheorghe Sincai socoteste în Hronica
romanilor. terminat în 1811. c în urma r zboaielor cu romanii. dacii
ar Ii Iost extermina i în totalitate. De dragul nobilei origini latine. de
dragul ap r rii continuit ii. el sus ine c românii sunt romani puri si
c românii de pretutindeni au origine comun :
,Din partea coloniei care au r mas in Dachia veche s-au pr sit
to i romanii ca i sunt ae-a stanga Dun rii. cum cur in Marea
Neagr . iar ain partea coloniei care s-au trecut Dun rea si s-au
asezat in Dachia cea noao. asisaerea si ain romanii pre care i-au
aaus Marele Constantin ain Trachia. s-au pr sit romanii cei ce sunt
ae-a areapta Dun rii. care s-au numit aup aceia amu vlahi. amu
kotzo sau kuzo-vlahi. iar mai pe urm in ari, tocmai cum s-au numit
si cei ce au r mas ae-a stanga Dun rii. intai romani. apoi abotri i.
aup aceia comani si pa inachite. mai pre urm munteni. molaoveni.
m rgiteni. mocani. fr tu i. ci oricum s-au numit sau se numesc acum.
tot ae o vi si poroai sunt. aaec romani ae sange. precum firea si
vartutea ii m rturiseste...¨
Petru Maior arat pentru prima dat c limba român se trage
din latina popular . Deoarece la venirea romanilor în Dacia latina
218
popular suIerise numeroase schimb ri în Italia. însemna. dup autorul
men ionat. c limba român este o variant mult mai curat a latinei
populare în compara ie cu italiana: ,si mai cu c aere este a iuaeca ain
limba cea romaneasc cum au fost limba romanilor celor vechi. aecat
ain limba italieneasc cea ae acum.¨ Petru Maior milita pentru
ortograIie etimologic dup modelul italian. asa cum mai târziu vor
proceda si Ien chi V c rescu si Ion Heliade R dulescu. În Dialog
pentru inceputul limbii romane autorul aduce importante preciz ri cu
privire la raportul dintre latina clasic si cea popular . aiungând la
concluzii acceptate ast zi de to i romanistii: limba român este un
etalon pentru stabilirea elementului popular în celelalte limbi
romanice. iar îmbog irea acesteia cu neologisme trebuie s se Iac
prin miilocirea împrumuturilor din celelalte limbi romanice.
Ion Budai Deleanu. în principala sa scriere istoric neterminat .
care ar Ii trebuit s ilustreze istoria popoarelor din Transilvania. De
originibus populorum Transvlvaniae commentatiuncula. cum obser-
vationibus historico-criticiseste convins c daco-romanii nu au p r sit
Dacia în 274. pentru c nu ar Ii avut loc cu to ii în sudul Dun rii.
Argumentele lingvistice sunt utilizate de autor pentru spriiinirea
acestei idei. El Ioloseste în spriiinul continuit ii si latinit ii nume
populare de luni. de râuri. de orase. citând multe surse interne. dar si
externe. care îi conIirm spusele.
Prin miilocirea argument rii ideii latinit ii neamului românesc.
limba. cultura si na iunea român au devenit mai cunoscute. Pole-
micile purtate cu r uvoitorii pu in instrui i le-au adus Iaima acestor
înv a i. care au deschis drumul cercet rii stiin iIice a romanit ii
românilor. CoriIeii Scolii Ardelene au sus inut multe idei valoroase
reIeritoare la Iaptul c limba român deriv din latina popular . nu din
cea cult . Tot ei au demonstrat utilitatea alIabetului latin în scrierea
limbii române. Al turi de aceste idei se reg sesc îns si altele. care
desi sunt însuIle ite de un cald patriotism nu mai au ast zi sus inere
stiin iIic . Exager rile precum înlocuirea tuturor cuvintelor nelatine
din limba român cu termeni latinesti sau ortograIia etimologic au
Iost demonstrate la vremea cuvenit .
La începutul secolului al XIX-lea. Ion Heliade R dulescu a
I cut pledoaria pentru ortograIia Ionetic în Gramatica romaneasc
(1828). Autorul scria atunci: ,Romanii. str mosii nostri scriau aup
cum pronun ia.¨ Utilitatea ortograIiei Ionetice era demonstrat prag-
matic: ,Noi nu scrim pentru str mosii nostri. ci pentru contemporanii
nostri.¨
219
Teoria istoric a lui Ion Heliade R dulescu expus în Equilibru
intre anthitesi sau spiritul si materia (1859-1869) este pentru cititorul
de ast zi una din lucr rile deosebit de interesante în privin a ideii de
latinitate. deoarece ea polemizez inteligent si se reIer la Iaptul c cei
dintâi romani trimisi în Dacia sub Iorm de coloni. adic de .cultiva-
tori¨ ai p mânturilor. erau crestini. Iuseser considera i .criminali¨ si
trimisi în aceste locuri spre a Ii extermina i. Dacia este pentru Heliade
R dulescu primul teritoriu roman. în care regulile moralei crestine
sunt aplicate de c tre .eclesia¨. un Iel de comunitate local care se
conduce dup codul moral crestin. Din dorin a de a Ii conving tor în
privin a Iaptul c romanii sunt printre primii crestini în Dacia si c
aceast colonie roman este cel dintâi stat în care crestinismul este
.relege¨ (religie si lege). autorul suprapune legenda martiriului SI.
Sava Gotul (372 d.H.) cu momentul retragerii aureliene (271/275 d.H.)
si vorbeste despre o revolt a celor 70 de Ira i de arme condusi de
acesta. care reIuz s p r seasc Dacia crestin . Ei sunt martiriza i de
împ ratul Aurelian. care îi arunc în Dun re. Autorul scrie: ,Mul i vor
s arate c Dacia. aup conchist . aeveni un fel ae Siberie a Romei.
unae se trimeteau criminali ae stat. Noi zicem c atunci cei mai mari
criminali ae stat erau consiaera i crestinii (c ci se iertau barabi.
Christ ins nu fu iertat).
Mai mult onoare ne face a fi aescenaen i ai acelor martiri.
aecat ai ciocoilor sau patricienilor Romei. sau ai pretorienilor ei. cari
se stie cum batiocorir pe Christ. cana fu aus in cazarma lor. in
Pretoriu.¨(I. Eliade R dulescu. Echilibru intre antiteze. Indice de per-
soane. cuvinte si Iorme de Petre V. Hanes Editura Minerva. Bucuresti.
1916. vol. II. p. 27).
George Bari iu (1812-1893) comb tea absurditatea situ rii lim-
bii române între limbile germanice de c tre un obscur lingvist de la
Sibiu pe nume Schuller în lucrarea Ce limb este limba romanilor
(30 VIII 1843).
Pân la adoptarea de c tre Academia Român a alIabetului latin.
scrierea în limba român s-a I cut cu alIabet de tranzi ie compus din
litere ale alIabetului latin si ale alIabetului chirilic.
Scrierea în limba român cu alIabet latin dup regulile orto-
graIiei Ionetice reprezint o victorie a ra ionalit ii în evolu ia limbii si
culturii române. cultur care la începutul celui de al treilea mileniu
este preocupat de contribu ia sa la patrimoniul valorilor universale.
220
4. Percep ia extern a latinit ii românilor
Percep ia extern a ideii de latinitate a românilor a reprezentat
de-a lungul timpului o realitate a c rei aIirmare a depins de interesele
economice. politice. religioase ale celor care o aduceau în discu ie.
Exist din acest punct de vedere mai multe surse. care percep latini-
tatea românilor si o aIirm .
I. Imperiul Roman se distinge prin dou puncte de vedere clar
exprimate pe de o parte de percep ia imperial si. pe de alt parte. de
percep ia papal . Împ ratul dorea înglobarea zonei în vastul s u
Imperiu. La rândul s u. Papa dorea încorporarea Iostei provincii
romane în zona sa de inIluen spiritual . Dreptul roman era baza
iustiIic rii preten iilor de primat institu ional si politico-spiritual.
II. Istoriografia bizantin dispune de primele izvoare care
vorbesc despre romanitatea românilor. La un moment dat în izvoarele
bizantine nu mai apar men iuni despre romanitatea românilor din
cauza încerc rii lui Ioni Caloian Assan de a întemeia în dauna
Bizan ului. un stat propriu: aratul româno-bulgar. Între m rturiile
istoriograIiei bizantine asist m la un moment dat la negarea originii
romane a românilor. Bizantinii îsi atribuiser timp de 1000 de ani
numele de romani. În veacul de declin al Bizan ului. istoriograIia
bizantin abandoneaz termenul de roman si descoper termenul de
elin. Cu acest prilei se reaIirm romanitatea românilor.
III. În secolele al XV-lea si al XVI-lea, Italia este statul în care
are loc aIirmarea tradi iei umaniste. InIorma ii legate de numele. de
limba. de trecutul. de continuitatea românilor apar în lucr rile c rtura-
rilor umanisti. Românii sunt numi i de umanistii italieni cu termenul
valachus. Direc ia iezuit a secolul al XVI-lea era constient de Iaptul
c aIirmarea romanit ii românilor servea interesului propagandistic al
papalit ii si al Imperiului. iezui ii Iiind cunoscu i pentru preocup rile
lor stiin iIice si cele strategice. Europenizarea cunostin elor despre
romanitatea românilor are loc deci în secolul al XVI-lea. când autorii
men iona i au Iolosit deopotriv argumente istorice si lingvistice.
Pentru st vilirea pericolului otoman. aIirmarea romanit ii românilor
ar Ii avut ca urmare adeziunea sau coeziunea acestora. si unitatea
românilor în ac iunile lor avea rol de ap rare. Cei care sunt mosteni-
torii direc i ai Romei pun accent pe apartenen a Daciei la Imperiul
Roman. Asa se si explic Unirea lui Mihai Viteazul. prin miilocirea
ecoului european al victoriei românilor. care au obiceiuri. un destin
istoric comun. o religie comun .
221
În secolul al XVII-lea cronicarii români si umanistii str ini
realizeaz sinteza între Iondul constiin ei autohtone a romanit ii si
cercetarea stiin iIic umanist str in . Sinteza lor este argumentat
stiin iIic si a permis combaterea teoriilor gresite. care nu întârziaser
s apar .
În secolul al XVIII-lea în contextul domina iei str ine abso-
lutiste. lupta românilor din Transilvania (prin intermediul coriIeilor
Scolii Ardelene precum Ioan Inocen iu Micu) g seste în aIirmarea
romanit ii un instrument politic pentru ob inerea de drepturi egale. În
Transilvania sasii se considerau daci si în acest context ei aIirm
primii originea roman a românilor. Secuii si ungurii îsi p strau men-
talitatea medieval a domin rii unui teritoriu în Iunc ie de noble e. În
epoca Arpazilor. în perioada premerg toare Iorm rii statelor Ieudale.
istoriograIia maghiar aIirm romanitatea românilor. Între secolele al
XIII-lea si al XVIII-lea. statele românesti reprezint o stavil în calea
expansionismului sud-est european ungar. Tonul ostil. penuria inIor-
ma iilor. propagarea de imagini si teorii tenden ioase reprezint o
constant a istoriograIiei maghiare.
Slavii si-au maniIestat re inerea de a aIirma romanitatea româ-
nilor. Ei îi numesc pe români vlahi prin intermediul prelucr rii meca-
nice a unui nume.
În secolul al XVI-lea. teoria exila ilor este preluat de lumea
slav si de cea maghiar . de la poloni. Românii ortodocsi reprezentau
o bres în ortodoxia slav si acesta ar putea Ii motivul acestei percep ii
deIormate a romanit ii si latinit ii poporului nostru. M rturii în
mediul slavon despre romanitatea românilor exist . îns . în tradi ia
stiin iIic umanist sau baroc .
5. Percep ia româneasc a originii latine
În diverse momente ale istoriei lor. românii si-au aIirmat accen-
tuând mai mult sau mai pu in ideea nobilei lor descenden e daco-
romane. Aceast rememorare a avut rolul de a însuIle i spirite. de a
g si argumente stiin iIice în polemici. care au durat Ioarte mul i ani.
Inteligen a de a interpreta documente care. în diverse contexte. s-au
dovedit a Ii deosebit de utile aIirm rii originalit ii culturii noastre. a
continuit ii tradi iei latine pe aceste meleaguri si a îndelungatului
eIort de supravie uire într-un context socio-istoric extrem de diIicil.
care a durat aproape dou milenii este în continuare pus la încer-
care. Ea este piatra IilosoIal a istoriei literaturii române de ast zi.
care în încercarea ei de a-si demonstra str vechimea str bate un nou
222
moment al evolu iei sale de stiin regin a cugetului si a sensibilit ii
unui popor.
A. Receptarea literaturii dacoromane si încerc rile
de sistematizare a unor informa ii diverse
Sistematizarea inIorma iilor despre literatura daco-roman repre-
zint o noutate într-un domeniu de strict actualitate. Autori de valoare
universal din secolele I-VI d. H. precum Aeticus Histrius. SIântul
Niceta de Remesiana. SIântul Ioan Cassian. SIântul Dionisie Smeritul
si Areopagitul. Leontius Byzantinus sau Ioan Maxentius apar in în
mod special istoriei literaturii dacoromane.
Încerc rile de sistematizare ale unui material vast discutat si
interpretat deopotriv de istorici. de teologi si de istoricii literari au
condus la realizarea unei lucr ri ample de mare valoare inIormativ de
c tre proIesorul Mihail Diaconescu. Aceast lucrare de sintez inIor-
mativ este intitulat Istoria literaturii aacoromane. F r îndoial c
ea marcheaz începutul unei noi ere în cercetarea istoriei literaturii
române. care doreste s îsi întregeasc imaginea Iragmentat de brus-
che ea si violen a unei istorii. ce a durat aproape dou milenii si s
pun în lumin contribu ia spiritualit ii poporului nostru la panteonul
valorilor universale.
B. Umanismul românesc si sinteza ideii de latinitate pornind
de la fondul constiin ei autohtone si cercet rile
umanistilor europeni
Format în ambian a scolii capitulare de la Oradea. unde a studiat
latina si teologia. poetica si retorica. muzica si astronomia. cel care era
nepotul lui Iancu de Hunedoara. (c ci bunica sa patern . Marina. era
sora marelui voievod). cel care din 1526. de la vârsta de 33 de ani era
secretarul si consilierul lui Ludovic al II-lea. personaiul care dup
înIrângerea de la Mohacs a înso it-o în exil pe regina v duv Maria.
care din 1531 devenise regent în rile de Jos. acest om despre care
istoriile literare spun c ar Ii Iost un adev rat Mecena al scriitorilor si
IilosoIilor umanisti. era de Iapt un român. Nicolaus Olahus. Diplomat
umanist Iormat în mediile clericale. el a între inut rela ii cu oameni de
litere din diverse state europene. cu proIesori renumi i. magistri ai
Universit ii din Louvain. Despre el. .principele umanistilor¨. Erasm
de Rotterdam spunea: .Olahus! În acest nume sunt cuprinse toate
bineIacerile prieteniei¨.
223
Urmas al unei vechi Iamilii voievodale românesti. care se
înrudea cu Vlad epes si cu Mihnea cel R u. Nicolaus Olahus (1493-
1568) este primul istoric si c rturar umanist român ce aIirm
descenden a roman a poporului s u în cartea Hungaria în capitolul
XIII, intitulat Despre Molaova. Aceast lucrare. scris în limba latin
la cererea reginei Maria în 1536. este de Iapt o monograIie geograIic .
economic si etnograIic structurat în 19 capitole. dintre care 8 sunt
destinate Daciei si valahilor. cea mai veche popula ie si cea mai nobil
din Transilvania. aceast ar de basm. Ini iator al metodei istorice
aplicat de umanistii europeni. Nicolaus Olahus este primul c rturar.
care aIirm unitatea de neam. de origine si de limb a românilor din
cele trei ri: .Moldovenii au aceeasi limb . obiceiuri si religie ca si
muntenii: se deosebesc îns întrucâtva numai prin îmbr c minte. Ei se
in mai de neam si mai de isprav decât muntenii (...) Limba lor si a
celorlal i români a Iost cândva roman . ca unii ce sunt colonii de
romani. În vremea noastr limba lor se deosebeste Ioarte mult de
aceea: cu toate acestea. multe din cuvintele lor pot Ii în elese de
latini.¨ Scris în limba latin . aceast lucrare era destinat oamenilor
de cultur din acea vreme. care doreau s cunoasc mai bine aceste
p r i ale lumii. Poet si istoric. Nicolaus Olahus s-a sim it disperat în
momentul în care în 1531 a Iost nevoit s plece la Bruxelles împreun
cu regina Maria. Pentru el. întoarcerea în patrie echivala cu sIârsitul
r zboiului cu Ungaria. .Dac se va Iace pace cu Ungaria îi scria. la 7
martie 1533. Nicolaus Olahus unui prieten si mi se vor putea restitui
lucrurile. nu m vor mai putea ine aici nici sunetul m iestrit al
clopotelor voastre. nici pl cerea sobelor s n toase. dar si pline de
Iuningine. nici ging sia Iemeiustilor: numai libertatea si prietenia cu
oameni inv a i m atrag in oarecare m sur . aar libertatea cea mai
mare o voi avea in patrie. C ci nu sunt un om ambi ios si m mul u-
mesc cu pu in.¨
Prin intermediul coresponden ei pe care a purtat-o cu 120 de
personalit i. diversi oameni de cultur din rile de Jos. cu Papa
Clement al VII-lea. cu împ ratul Carol Quintul. cu regi. principi.
cardinali. voievozi. duci. diploma i. episcopi. egumeni. litera i. proIe-
sori. medici si cu Iratele s u Matei din Or stie. prin intermediul aces-
tui tezaur documentar de excep ie se stie ast zi c lucrarea Hungaria a
Iost terminat în 1536 si tip rit în 1735. Lucr rile lui au circulat în
manuscris în medii europene selecte servind drept surs de documen-
tare pentru lucr rile marilor umanisti ai vremii. O dat cu publicarea
coresponden ei sale din arhiva prin ului Estérhazy o nou în elegere si
evaluare a activit ii sale istorico-diplomatice a Iost posibil .
224
Cronicarul a c rui lucrare de c petenie a Iost cunoscut de
posteritate prin intermediul a 42 de copii realizate de interpolatori
uneori r u inten iona i este Grigore Ureche (1590 / 1595-1647). El
scria în Letopise ul. care cuprinde istoria Moldovei din perioada anilor
1359-1594. despre originea latin a românilor:
....de la râmleni. cele ce zicem latin . pâine ei zic panis. carne
ei zic caro. g in . ei zicu galena. muieriu. mulier. Iameia. Iemina.
p rinte. pater. al nostru. noster (s.n.) si altile. multe din limba
latineasc . c de ne-am socoti pre am nuntul. toate cuvintile le-am
în elege.¨ Ca si Nicolaus Olahus. cronicarul moldovean insist asupra
Iaptului c limba român poate Ii în eleas de c tre cei care vorbesc
latineste si oIer în spriiinul aIirma iilor sale echivalentele românesti
ale unor cuvinte binecunoscute în limba latin . Între aceste cuvinte se
num r si primele dou cu care începe rug ciunea Tat l nostru în
limba latin . Iapt ce atest c în argumenta ia sa cronicarul a utilizat
atât cuvinte uzuale din domeniul hranei materiale. cât si mai ales cele
care ilustreaz hrana suIletului românesc. într-o perioad în care
ortodoxismul era instaurat în aceste p r i ale lumii .
Miron Costin (1633-1691) este înv atul umanist. care în De
neamul molaovenilorscrie despre necesitatea cunoasterii cu exactitate
a originii unui popor si despre importan a pe care o are aceasta în
evolu ia lui. Dorind .s scoat lumii la vedere Ielul neamului¨ s u
pentru a nu-l l sa .cu mare ocar înIundat¨ de interpolatorii cronicii
lui Ureche. Simeon Dasc lul. Eustatie LogoI tul si Misail C lug rul.
Miron Costin este convins de Iaptul c neamul din care Iace parte se
trage din Italia. mai precis de la Roma. Lucrarea sa are un evident
caracter polemic. Ea pune în lumin adev rata origine nobil a unui
popor si doreste ca aceasta s Iie cunoscut lumii întregi:
.Si neamul moldovenilor Iiindu dintr-o ar care s chiam Italia
de la Italia si de Împ r ia Râmului. a c riia împ r ii scaune. orasul
Râmul. în dritul Italii este. a pomeni ne trage rândul.¨
Miron Costin poate Ii considerat primul poet cult care în Jiia a
lumii (1671-1672). poemul redactat în paralel cu Letopise ul. înaintea
Psaltirei in versuri a lui DosoItei. scrie versuri despre romanitatea
poporului s u. Originea nobil a romanilor este pus în eviden în
text prin intermediul adiectivului .Ierice¨. care se reIer la
substantivul neam:

.Fliah întâi. apoi Traianu au adus pre aice
Pre str mosii acestoru ri de neamu Ierice...¨
225
Stolnicul Constantin Cantacuzino (1640?-1716) este un alt
personai important. pentru care studiile umaniste au avut un rol deo-
sebit de important în aIirmarea ideilor legate de romanitatea neamului
s u. El a studiat la Constantinopol în perioada anilor 1665-1667 si
apoi la Padova din 1667 si pân în 1669 si a avut ocazia s cunoasc
lucr rile reIeritoare la români ale lui Laurentiu Toppeltin de Medias.
Nicolaus Olahus. Flavio Biondo. BoIinius. Callimachus Chiverius. pe
care le citise la Padova. Spirit însetat de cunoastere. în 1678 el pune s
i se Iac o copie dup cronica lui Grigore Ureche. Aceasta este cea
mai veche copie a cronicii care s-a p strat.
În lucrarea Istoria rii Romanesti. el va scrie despre originea
comun a românilor si despre continuitatea lor în Dacia. El are
inIorma ii despre daci si ge i. despre cele dou r zboaie daco-romane
si despre n v lirile barbare de dup colonizarea Daciei.
Scriind despre originea neamului s u. autorul insist asupra
calit ilor de excep ie ale acestuia: credin a si viteiia: .iar noi. rumâ-
nii. suntem adev ra i romani si alesi romani în credin si b rb ie¨.
În opera Stolnicului Constantin Cantacuzino exist si aprecieri
legate de unitatea românilor din toate regiunile locuite de ei. începând
cu Transilvania. Moldova si celelalte teritorii: .Îns rumânii în eleg nu
numai cestea de aici. ci si den Ardeal. carii înc si mai neaosi sunt. si
moldovenii. si to i câ i într-alt parte s aIl si au aceast limb ¨.
Înaintea coriIeilor Scolii Ardelene. Stolnicul Constantin Cantacuzino
sus ine c limba roman este aescenaent ain latina ,stricat si
amestecat ¨. adic din ceea ce ast zi se numeste latina popular .
Comb tând cu argumente logice teoria imigra ionist . autorul îsi
construieste un discurs în care. cu exactitate stiin iIic . demonstreaz
în lumea veacului s u continuitatea românilor pe teritoriul carpato-
danubiano-pontic: .Românii n-ar Ii putut retrage cu totul atâta sum si
noroade de oameni¨.
Când în lumea veacului al XVIII-lea. Dimitrie Cantemir realiza
la cererea unui Ior academic str in o lucrare. în care s prezinte lumii
întregi ara pe care acesta a condus-o. sinteza cantemirian Iusese
precedat de numeroase alte lucr ri ale înv a ilor autohtoni. în care
inIorma iile istorice si lingvistice erau interpretate în Iavoarea roma-
nit ii. a continuit ii. a unit ii de neam si de tradi ii ale locuitorilor
din cele trei ri aIlate la poarta crestin t ii. Lucrarea reprezenta
chintesen a unei istorii de 17 veacuri. Ea era o pledoarie în Iavoarea
Irumuse ii acestor plaiuri. a bog iilor lor materiale si spirituale. Ideile
lui Dimitrie Cantemir vor Ii preluate. sub Iorm de legi indubitabile.
de c tre prima scoal istorico-literar din tradi ia noastr spiritual .
226
care va g si în ideea latinit ii un argument puternic pentru promo-
varea idealurilor na ionale.

C. Scoala Ardelean si emanciparea na ional prin intermediul
transform rii ideii latinit ii într-o ideologie na ional :
latinismul istoric si lingvistic

Latinismul istorico-lingvistic poate Ii considerat ideologia
na ional Iormulat de reprezentan ii Scolii Ardelene. În contextul în
care aIirmarea absolutismului luminat în Transilvania echivala cu
realizarea unui set de reIorme. ce ar Ii urmat s consolideze puterea
central si s prelungeasc regimul Ieudal. ideea latinit ii le-a servit
românilor din aceast regiune pentru aIirmarea idealurilor na ionale.
Solu ia ob inerii drepturilor românilor din Transilvania este înI isat
de un document important p strat în arhivele Vaticanului. Ioan
Inocen iu Micu-Klein. episcopul greco-catolic de F g ras. o perso-
nalitate cu autoritate politic si religioas . care era considerat îndru-
m torul spiritual al românilor transilv neni. a trimis la 24 mai 1734 la
Viena Nun iului Apostolic. Monseniorul Dominic Passionei un
Memoriu. prin care prezenta dezvoltarea Bisericii Greco catolice din
Transilvania de la cererea de Unire pe baze religioase cu Roma din
1698. Aceast Unire se negociase în virtutea principiilor Iormulate de
Conciliul de la Floren a din 1439. În virtutea acestor principii. românii
ob ineau abolirea statutului de na iune tolerat din punct de vedere
religios si al servitu ii politice. Cu argumente istorice. episcopul Ioan
Inocen iu Micu Klein a înI isat starea deosebit de vitreg a românilor
din Transilvania. oprima i si din punct de vedere religios. El a cerut
spriiinul SIântului Scaun pentru încetarea acestor persecu ii. Episcopul
dorea garantarea drepturilor românilor de c tre curtea imperial de la
Viena. În 1744 Ioan Inocen iu Micu Klein a Iost exilat la Roma si a
r mas acolo pân la 22 septembrie 1768. data mor ii sale.
Nepotul s u. Samuil Micu (1745-1806), precum si ceilal i
coriIei ai Scolii Ardelene au beneIiciat de ambientul cultural. pe care
aceast alian religioas l-a creat. Ei au Iost nevoi i s dovedeasc
originea latin si continuitatea poporului român în Transilvania
împotriva unor str ini precum Sulzer. Engel. Eder. care contestau
aceast idee. Pe plan lingvistic. documentarea despre Iondul si
structura latin a limbii i-a condus pe Micu. pe Maior si pe Sincai la
realizarea unui progres în privin a studiilor de lingvistic romanic .
Samuil Micu si Gheorghe Sincai, autorii lucr rii Elementa linguae
aaco-romanae sive valachicae (1780), retip rit de Gheorghe Sincai
227
în 1805. este cartea pe baza c reia Fr. Diez a acordat locul cuvenit
limbii române între celelalte limbi romanice. În aceast lucrare se
propusese înlocuirea alIabetului chirilic cu cel latin. împotriva opiniei
lui Bartolomeu Kopitar si utilizarea scrierii etimologice (Iapt realizat
de lucrarea Carte ae rogaciuni în 1779 si de Acatist-ul. adic
traducerea Iaimosului Stabat. scris cu litere latine în 1801). Alc tuirea
primului lexicon etimologic Dic ionarul ae la Buaa în 1825 de c tre
Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior este o realizare de
necontestat. Purismul lingvistic. care a degenerat mai târziu în scrierile
autorilor latinizan i ce doreau înlocuirea tuturor cuvintelor nelatine din
limb . e clar exprimat în lucrarea Istoria pentru inceputul romanilor in
Dachia (1812):
.Nu putem t g dui c în limba româneasc sunt vârâte cuvinte
de ale varvarelor ghinte. anume ale slovenilor. cu care au petrecut
împreun ... Îns slovenii de es tura limbii românesti cea din lontru
nice cum nu s-au atins. ci aceea au r mas întreag . precum era când
întâi au venit romanii. str mosii românilor. în Dachia. Ci si cuvintele
care sunt de la sloveni vârâte în limba româneasc prea lesne se cu-
nosc si usor ar Ii. de s-ar învoi românii spre aceea. a le scoate si a Iace
curat limba româneasc .¨
Explica ia acestei exager ri are leg tur cu lupta popoarelor
oprimate de a-si ap ra Iiin a na ional . Fenomenul nu este speciIic numai
Scolii Ardelene. pentru c pericolul asimil rii lingvistice a existat pe tot
cuprinsul imperiilor multina ionale. Replica documentat la exager rile
latinizante a Iost dat de c tre Bogdan Petriceicu Hasdeu în articolul s u
intitulat .Perit-au dacii?¨. Pe tot parcursul existen ei sale. acest din urm
pomenit autor a cercetat vestigiile civiliza iei autohtone.
Superior din punct de vedere al concep iei lingvistice Ia de
ceilal i reprezentan i ai Scolii Ardelene este Ion Budai Deleanu. El a
reusit s inoveze. s stabileasc o terminologie potrivit în Temeiurile
limbii romanesti. El a Iost preocupat s descopere Iondul autohton al
limbii române. anticipându-l în aceast direc ie pe Bogdan Petriceicu
Hasdeu. Meritele încerc rilor sale lexicograIice s-ar putea Iormula sub
Iorma ideii c el a intuit indoeuropenismul în explica iile sale
etimologice. Savantul care avea si preocup ri de slavistic . Ion Budai
Deleanu este un istoric. care în lucrarea neterminat De originibus
populorum Transvlvaniae se documenteaz Ioarte mult înainte de a
scrie. El nu este de acord c dacii ar Ii Iost pur si simplu extermina i si
c din civiliza ia lor nu s-ar mai g si nimic. Ion Budai Deleanu este
convins c aceast munc a sa va Iolosi si deci. c scrisul s u are
virtu i patriotice:
228
.Ca s scriu de na ia si tâmpl rile rii acestii. pricina întâia au
Iost trebuin a si a doua Iolosul patriei mele.¨
Fondatorul scolii de istoriograIie româneasc . Gheorghe Sincai
(1754-1816), cel care a realizat reIorma institu iilor de înv mânt
românesc dup modelul iluminist european cerut de împ ratul IosiI al
II-lea. este si autorul primelor manuale în limba român . Românii din
Transilvania ob inuser dreptul de a avea scoal în limba na ional în
1738. dar abia la 1754 aceast scoal a Iost deschis la Blai. sub Iorma
unui seminar. Când Maria Tereza a înIiin at la Viena Colegiul SIânta
Barbara. tinerilor români li s-au deschis noi orizonturi de cunoastere.
Prin contactul cu Roma cunostin ele românilor despre propria istorie si
despre propriul trecut s-au îmbog it si s-au sistematizat. Practic.
reprezentan ii Scolii Ardelene au avut acces la documenta ia cea mai
valoroas pentru momentul respectiv. reIeritoare la demonstrarea
romanit ii poporului si a latinit ii limbii române. Faimoasa lucrare
Hronica romanilor si a mai multor neamuri a Iost inspirat de Istoria
italienilor a lui Muratori.
C utând s atrag simpatia supusilor imperiali. IosiI al II-lea a
realizat mai multe reIorme inspirate din ideologia AuIklärung-ului.
Din 1781. el a anulat cenzura presei si a c r ilor. El a desIiin at îns
mai multe m n stiri si ordine religioase. si a înIiin at. în acelasi timp.
un edict de toleran religioas . A înlocuit limba latin cu limba
german în sistemul de înv mânt. care dura între 7 si 13 ani. În
1785. dup r scoala lui Horea. Closca si Crisan. el a Iormulat patenta
de desIiin are a iob giei. La sIatul cancelarului Kaunitz. în 1790 împ -
ratul Leopold al II-lea a revocat toate ordinele cu excep ia edictului de
toleran religioas . La 21 decembrie 1790. Dieta din Clui. care
exprima dolean ele nobilimii. i-a cerut împ ratului s revin asupra
situa iei pe care Transilvania o avea înainte de 1767. cu excep ia unei
singure diIeren e: patenta de str mutare a iob giei. În acest context are
loc miscarea memorandist . Românii din Transilvania. Samuil Micu.
Gheorghe Sincai. Petru Maior. Ioan Molnar Piuariu. Ion Budai
Deleanu. care semneaz în numele popula iei Iormat din .cler.
nobilime. starea militar si cet eneasc a întregii na iuni române din
Transilvania¨ redacteaz un memoriu. Acest Supplex Libellus Jala-
chorum Transilvaniae. va Ii realizat în Iorma ultim de IosiI Mehesi în
1791 la Cluj. Documentul. prin care se cere dreptul românilor pe care
acestia l-au avut înainte de conven ia de la Clui-Mân stur. acela de a
nu mai Ii considera i o na iune tolerat I r drepturi politice. va Ii
prezentat Dietei din Clui. care îl va si respinge. Prigoana semnatarilor
acestui important document politic este un argument în Iavoarea ideii
229
c latinitatea limbii si romanitatea poporului român Iuseser trans-
Iormate în ideologie na ional . Dincolo de aceste evenimente. revenim
asupra concluziei c activitatea coriIeilor Scolii Ardelene a reprezentat
un moment de progres în privin a evalu rii importan ei stiin iIice a
ideii de latinitate.

D. Leg tura dintre reforma lingvistic realizat pe principiul
respect rii latinit ii limbii române, unitatea cultural
si unitatea na ional a românilor
În veacul luminilor. emanciparea na ional a maiorit ii popoa-
relor europene. care I ceau parte din imperiile multina ionale s-a I cut
prin intermediul identit ii lingvistice. În acest context. Scoala Ardelean
a generat intensiIicarea. dup 1825. a dorin ei lingvistilor români de a
Iixa cu precizie regulile de ortograIie. cele gramaticale si de a realiza
un dic ionar. Acestea erau solu iile unei concep ii ra ionaliste asupra
evolu iei limbii române. În perioada anilor 1840-1880. inIluen ate de
ideile Scolii Ardelene s-au I cut sim ite trei curente de opinie. care
existau în acel moment: etimologismul latin reprezentat de August
Treboniu Laurian si Timotei Cipariu. scoala bucovinean a fonetis-
mului etimologic român reprezentat de Aron Pumnul si italienis-
mul. devenit în a doua Iaz latinizant. al lui Ion Heliade R dulescu.
Fiecare dintre aceste curente de opinie avea idei valoroase si idei
nerealiste. care au generat polemici îndelungate. Totul pornea de la
preocup rile de normare a limbii literare române. care erau comune
tuturor acestor înv a i. Dac în lumea umanist sau în cea iluminist
normarea limbii se I cea prin intermediul traducerii .Bibliei¨. în
veacul al XIX-lea aceast sarcin a Iost dus la îndeplinire de nenum -
ra i oameni de stiin .
Dezbaterile din Sedin ele Societ ii Academice dup introdu-
cerea oIicial a alIabetului latin în limba român în 1860 au continuat.
Practic în perioada anilor 1867-1869 s-au purtat discu ii în iurul
problemei ortograIiei. Abia în perioada anilor 1879-1881. proiectul
reIormei ortograIice putea Ii adnotat si completat. În perioada anilor
1867-1881 existau trei direc ii intelectuale inIluen ate de latinismul
Scolii Ardelene: etimologismul lui I.C. Massim. A.T. Laurian. Ion
Heliade R dulescu si Timotei Cipariu. fonetismul în varianta pum-
nist reprezentat de G. Sbiera si fonetismul reprezentat de Titu
Maiorescu, cel care va avea câstig de cauz prin intermediul mode-
ra iei. al ra ionalismului si al bunului sim lingvistic. cu care si-a
argumentat opinia.
230
Problemele moderniz rii si uniIic rii limbii române au generat
dezbateri numeroase în urma c rora s-a aiuns la concluzia. c o solu ie
a latinismului moderat este în Iavoarea p str rii identit ii noastre
culturale contribuind si la men inerea leg turilor între românii aIla i în
diverse provincii. Practic. graIia diIerit ar Ii Iost împotriva tendin ei
de uniIicare. care era exprimat si prin miilocirea acestor opinii ling-
vistice. Comisia de reIorm a ortograIiei desemnat de Societatea
Literar Român . Iormat din Titu Maiorescu. Bogdan Petriceicu
Hasdeu si George Bari iu a publicat în 1881 noul sistem ortograIic al
Academiei. bazat pe principiul Ionetic. ModiIicarea acestei ortograIii
se va realiza în 1895. sub inIluen a Ionetismului reprezentat de Al.
Lambrior. Moses Gaster. Ovid Densusianu si Ion Bianu. În 1904. o
nou reIorm ortograIic pe baze Ionetice va Ii realizat de Academia
Român .
Dic ionarul limbii romane. realizat de Societatea Academic
Român în perioada 1871-1876, reprezenta o alt Iorm de realizare a
unit ii lingvistice românesti. Opus Glossarului. Dic ionarul reco-
manda toate cuvintele care trebuiau re inute sau introduse în uzul
literar. .Dic ionarul¨ ar Ii cuprins numai cuvintele de origine latin .
vechile cuvinte românesti. neologismele latino-romanice sau Iorma-
iile proprii. Glossarul ar Ii cuprins cuvintele de alt origine decât
latin . cele mai multe dintre acestea Iiind exprimate uzual. Dic ionarul
pornea de la ideea c limba român trebuia înI isat în evolu ie. El se
dorea a Ii o lucrare care s cuprind toate cuvintele si construc iile
.curat romanice¨. Criteriul romanit ii era deci unul de delimitare a
Iondului lexical. Cuvintele din lexicul regional si cele arhaice ar Ii Iost
puse pe acelasi plan cu cele uzuale. conIorm principiului etimologic.
Înv a ii acestei perioade din istoria culturii noastre erau cons-
tien i de Iaptul c numai lucr rile normative nu vor putea Ii niciodat
suIiciente pentru a schimba Ielul de a vorbi al oamenilor. UniIicarea si
modernizarea limbii în privin a pronun iei. a construc iilor lingvistice.
a lexicului si a stilului artistic nu se putea Iace numai prin intermediul
scrierii cu alIabet latin si a ortograIiei Ionetice. ci si. în primul rând.
prin miilocirea lucr rilor literare. care erau în elese de public mult mai
rapid. Dac în perioada anterioar rolul recept rii reIormei lingvistice
îl avusese traducerea Bibliei de la Blai de c tre Samuil Micu. în aceas-
t perioad are loc o laicizare a miiloacelor. care aiutau la asimilarea
principiilor ortograIice. Interesant este de în eles de ce acesti mari
lingvisti români ai perioadei au avut leg tur si cu lumea literar . unii
dintre ei în calitate de scriitori (vezi Alexandru Odobescu celebru si
231
pentru organizarea Pranaiului acaaemicu în 1871). iar al ii. ca îndru-
m tori ai cenaclurilor literare (vezi Titu Maiorescu si articolele sale
lingvistice).
Prin analiza sintetic a tr s turilor stilistice ale literaturii din
perioada 1840-1860 si apoi a celei din epoca marilor clasici se observ
tendin ele de uniIicare si de modernizare a limbii române la nivelul
Ionetic. sintactic. morIologic si lexical. prin intermediul renun rii la
regionalisme si la arhaisme (dup 1880). prin introducerea de neolo-
gisme. în special din limbile romanice si prin reutilizarea unor vechi
cuvinte latinesti din Iondul pasiv al limbii române. Toate aceste ten-
din e de uniIicare si de modernizare îsi au începutul în reactualizarea
ideii de latinitate a limbii noastre. beneIic în acest caz pentru evolu ia
studiului lingvisticii si pentru momentul de sincronizare a literaturii
române cu timpul literar european în cazul Eminescu.
6. Subiecte de reflec ie
Dup parcurgerea acestui material de sintez . a celor aproxi-
mativ nou sprezece secole de cultur româneasc . pornind de la pre-
textul ideii latinit ii. se impune Iormularea unor concluzii. Pentru c
delimitarea strict a acestora ar putea conduce la ideea unei înv ri
pasive. I r suport logic si deci a unei memoriz ri mecanice a inIor-
ma iilor prezentate. suger m ca în Iinalul lectur rii acestui curs stu-
den ii s se str duiasc s r spund la urm toarele cerin e Iormulate în
sensul auto-evalu rii:
x Realiza i prezentarea urm toarelor teme:
1.Principalele momente ale aIirm rii ideii de latinitate în operele
c rturarilor români:
2.Principalele momente reIeritoare la aIirmarea romanit ii
românilor în lucr rile scriitorilor str ini:
3.Explica i cu argumente de ce problema latinit ii poporului si a
limbii române a putut Ii utilizat ca argument primordial de c tre
înv a ii Scolii Ardelene pentru Iormularea ideologiei lor:
4.Ce contribu ie a avut ideea latinit ii la Iormularea principiilor
de uniIicare lingvistic înainte de uniIicarea statal de la 1 decembrie
1918?
Evalua i-v prezentarea f cut inana seama ae timpul acoraat
prezent rii. ae posibilele intreb ri si r spunsuri. ae captarea aten iei
celor care v ascult . ae expunerea clar . succint si coerent a
iaeilor. ae aaaptarea la interesul celor care v ascult .
232
5.Descenden a prestigioas a limbii române si a tradi iilor româ-
nesti a Iost aIirmat de un autor german. Martin Opiz (autor al libre-
tului primei opere germane Daphne de Heinrich Schutz). care a tr it în
miilocul românilor în perioada 1622-1624. Iiind proIesor la Gimnaziul
din Alba Iulia. El este autorul lucr rii Dacia Antiqua (nep strat ) si al
poemului publicat la Strasbourg în 1624 Zlatna Oaer von ruhe aeß
gemüthes (Zlatna sau aespre linistea sufleteasc .) în care era evocat
continuitatea valorilor spirituale ale poporului român astIel:
.Si totusi limba voastr prin timpuri s-a p strat
Întreag . `ncât e-un lucru de-a dreptul de mirat.
Italia chiar este departe de tulpin
Si-ntocmai sunt si Spania si Galia vecin
Pe cât de pu in de cu Roma se-nrudesc
Pe-atâta de înrudit e poporul românesc
În Iiece colib cu pae-acoperit
Un sânge nobil spune c limba mostenit
Si azi e tot aceeasi. c datinile sunt
P strate cu credin . c-al vostru-mbr c mânt
Si iocul chiar e martor. c-ave i tulpin veche:
Un ioc. care-n Irum`se e abia-si aIl pereche.
Acum se Iace-o hor . acuma se desparte.
Acuma spre cealalt se-nchin . Iac ocol.
Dintr`însii Iiecare e-un dexter capreol.¨

(Traducerea G. Cosbuc în Tribuna. Sibiu.
II. 108. 15/27 V 1885. p. 430)

Realiza i un eseu in care s vorbi i aespre importan a acestei
aprecieri in contextul european. aespre argumentele pe care autorul
le foloseste pentru sus inerea opiniei sale. aespre compara iile pe care
le face.
6. Descrie i pe scurt fiecare aintre etapele romaniz rii spa iului
carpato-aanubiano-pontic.
7. Ce tipuri ae scriere au fost folosite pe teritoriul rii noastre
pe parcursul a aou milenii?
8. Argumenta i afirma ia lui Jasile Parvan conform c reia
,iaeea mam a culturii romane este iaeea roman ¨.
9. Realiza i un scurt eseu în care s comenta i semniIica ia
urm toarelor inIorma ii care existau în mediile intelectuale din Europa
în perioada Antichit ii si a Umanismului. despre latinitatea românilor.
233
A. Publius Ovidius Naso (43 î. H.-18 d.H.) aIlat în exil la Tomis
din anul 9 d.H.din porunca împ ratului Octavian Augustus (27 î.H.-
14 d.H.) a tr it ultimii ani de via în miilocul ge ilor si a creat
ciclurile intitulate Tristia (Tristele) si Epistulae ex Ponto (Ponticele).
care au importan documentar pentru istoria literaturii române.
Ovidiu a înv at graiul ge ilor si al turi de regele poet Cotys I. evocat
în Pontice (II-XIX). Ovidiu a scris poeme în limba getic . care din
p cate s-au pierdut. El a devenit admirat pentru arta evocatoare a
climatului spiritual. geograIic al locului exilului s u. Opera sa a Iost
cunoscut si comentat în lumea medieval . în vremea Renasterii si în
lumea modern si contemporan . Iiind un model admirat. constituind
o surs de inspira ie pentru autori precum Nicolaus Olahus (1493-
1568). William Shakespeare (1564-1616). Miguel Cervantes Saavedra
(1567-1616). Lope Felix de Vega Carpio (1562- 1635). Miron Costin
(1633-1691). traduc tor al unor p r i din opera ovidian . Dimitrie
Cantemir (1673-1723). Nicolae Costin (?1660-1712). Ioan Barac
(1776?1777-1848). Vasile Aaron (1770-1822). Costache Conachi
(1778-1849). Timotei Cipariu (1805-1887). Mihai Eminescu (1850-
1889) Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) s.a.

%UHYLDU

Triste în Florilegium Oviaianum Maxime. cuget ri. pasaie si
expresii memorabile extrase ain intreaga oper a lui Oviaiu Traduse.
preIa ate si comentate. prev zute cu un indice tematic si de nume
proprii de Grigore T n sescu. Ed. Scripta. Bucuresti. 1996)

(...) Cel ce te iudec este dator s in seama atât de Iondul chestiunii.
Cât si de împreiur ri: cercetând condi iile. vei Ii si tu în sigu-
ran (I. 1. 37-38)
(...) Poemele noastre se nasc din a suIletului senin tate:
Nori neîndura i. iat . acum n p stuiesc zilele mele.
Poemele cer. pentru cel ce scrie. tihn si împ carea cu sine:
Eu. azvârlit sunt pe mare. de vânturi. de iarna neîndurat .
Poemelor nu le prieste teama- eu amenin at aici sunt
Via a-mi s -mi pierd. r pus de t isul sabiei dusmane (I. 1. 39-44)
(...) M -înconioar Sarma ii. barbarii. Ge ii. Bessi.
Numiri asa nedemne de geniul meu înalt! (III. 10. 5-6)
(...) rmul neprimitor din Pont (III. 11. 7)
(...) Toate aici sunt pline de groaz . sunt locuri ce- i dau numai
Iiori.(III. 11. 10)
234
Ce pacoste e s tr iesti printre Bessi si Ge ii s lbatici.
Când numele- i la Roma de to i era rostit. (IV. 1. 67-68)
(...) Eu. ce s Iac? Scriu si citesc ce însumi compus-am
Si singur eu si iudec. p rtinitor. ce-am scris.
Ades mi-am zis în sine-mi: la ce atâta trud ?
Ce? Ge ii si Sarma ii vor sti de scrisul t u? (IV. 2. 73-74)
(...) T râmul cel sinistru din Pontul Euxin (IV. 8. 42)
(...) Aici îns nu mai scriu nici cu talent si nici cu vreo art :
Tot ce scriu. inspirat este acum de-ale mele necazuri. (V. 1. 27-38)
(...) Roma s nu m compare cu-ai ei poe i prea vesti i:
Printre Sarma i. aicea. un geniu eu voi Ii (V. 1. 73-74)
(...) rmul cu numele cel mincinos. supranumit Euxinus (V. 10. 13)
NeIericitul get c-o mân e pe arm cu cealalt pe plug! (V. 10. 24)
Barbarii. se-n eleg. vorbind între ei o limb comun :
Doar prin gesturi. cu dânsii abia c m pot în elege.
Eu sunt barbarul aici. Iiindc nu-s în eles de acestia.
Fac haz si barbarii de-aici. când m-aud vorbind latineste (V. 10.
35-38)
Dreptatea. aici. nedreapt -i: cu sabia se Iace! (V. 10. 43)

Dup moartea împ ratului Octavian Augustus. în anul 15 d.H.
ge ii au atacat violent cet i de pe malul drept al Dun rii (Troesmis. la
15 km de M cin. în iude ul Tulcea de azi). Generalul roman L. Pomponius
Flaccus a venit cu o armat puternic înIrângându-i si alungându-i pe
ge i peste Iluviu restabilind ordinea la sud si la nord de Dun re.
Administra ia imperial roman la Dun rea de Jos a Iost consolidat .
s-a stabilit Pax Romana. iar Dobrogea a r mas în continuare sub dom-
nia regilor traco-ge i. Cotys I. Iiul lui Rhoemetalces I. În Poemul IX
din Pontice. Ovidiu îl elogiaz pe generalul roman Flaccus.

Ponticele în Florilegium Oviaianum Maxime. cuget ri. pasaie si
expresii memorabile extrase ain intreaga oper a lui Oviaiu. Traduse.
preIa ate si comentate. prev zute cu un indice tematic si de nume pro-
prii de Grigore T n sescu. Ed. Scripta. Bucuresti. 1996 si în Publius
Oviaius Naso Tristele. Ponticele. Traducere si preIa de Teodor
Naum. Editura univers. Bucuresti. 1972).

Mai ieri în aste locuri era mai mare Flaccus.
Sub dânsul n-aveai team de Istrul cel barbar.
C ci el sub ascultare inu aicea lumea
Si-nsp imânt pe ge ii ce se încred în arc
235
Cu bra ul lui cel tare lu -napoi Toesmisul
Si Dun rea cu sânge barbar o înrosi
S - i spun el ce dusmani m îngrozesc mereu:
S - i spun dac -s unse s ge ile cu Iiere
Si dac Iac si iertIe de oameni la altar! (IV. 9. 45-84)

Ovidiu a locuit la Tomis. cetate cu statut de autonomie politic
intern . care se supunea si Imperiului Roman si regelui Cotys I.
Cunosc tor al mitologiei. Ovidiu îl pream reste pe regele Cotys I. ca
descendent al zeului Poseidon. Regele Eumolp al Thraciei era Iiul lui
Poseidon si al Chionei. Aruncat în mare imediat dup nastere. el a Iost
proteiat de tat l s u. zeul m rilor si a Iost purtat pe valuri pân în
Aethiopia. unde a Iost crescut de Beuthesicyma. La maturitate. Eumolp
a pornit spre Thracia si apoi spre Eleusis. unde a înIiin at celebrele
mistere. Acesta este str mosul regelui Cotys I:

O! tu. regeasc stirpe. a c ruia noble e
De la Eumolp se trage. de i-a aiuns cumva
Pân` la ureche vestea c zac în neagr iale
Pe rmul acesta. vecin cu ara ta.
O! cel mai blând din tineri. te rog. ascult -mi vocea:
Pe-un exilat aiuta i-l! Tu po i a-l aiuta!
M dete soarta ie: eu nu m plâng de dânsa
De data asta soarta dusman nu mi-a Iost.
Priveste-mi nava Irânt pe-un rmure mai dulce:
Dac-am sc pat pe mare. s scap si-n ara ta!
Pe cei c zu i un rege se cade s -i aiute.
Dar înc-un rege mare asa cum esti si tu!
Si Iericirii tale îi sade bine aceasta:
Ea-i mare. dar mai mare m rinimia ta. (II. 9. 1-14)
N-ai scris tu însu i versuri? De n-ar Ii al t u nume.
În Iruntea lor. n-as zice c le-a I cut un trac.
OrIeu. deci. nu e singur poet pe-aceste locuri.
Bistonia se poate I li cu-al t u talent. (II. 9. 51-53)
Aceasta înc poate pe noi s ne uneasc :
Acelorasi altare suntem închin tori!
Poetului poetul întinde-a sale bra e.
Ca ara ta s -i Iie liman ocrotitor. (II. 9. 63-66)

Ocrotit de regele Cotys I. scutit de d ri. onorat cu o diplom care
atest integrarea sa în lumea cet ii Tomis. Ovidiu înva limba getic .
236
în elege versurile regelui Cotys I si scrie el însusi versuri în limba
adoptiv . Versurile care adapteaz regulile versiIica iei latine struc-
turilor limbii getice sunt ascultate si apreciate de ge i

Poet-aproape Get (IV. 13. 18)
Ah! Iat . mi-e rusine: eu un poem compus-am. în graiul de pe-aici
Cuvintele barbare în stih latin turnând:
Dar. a pl cut poemul ce-am scris în graiul getic
Si chiar si Ge ii aprigi îmi zic c sunt poet. (IV. 13. 19-22)
Când le citii poemul. scris. vai! în alt limb .
La pagina din urm a lui când am aiuns.
Ei capul si-l cl tir si tolbele lor pline.
Si-un murmur lung din gur barbarii to i au scos
«Fiind c-ai scris de Caesar. asa îmi zise unul.
Tu trebuia în ar s Iii de el chemat».
Asa mi-a zis. dar. iat . e-a sasea iarn . Carus
De când sunt eu aice. sub Criv alungat. (III. 13. p. 33-40)
Asa drag mi-e Tomis! C ci eu gonit din ara-mi
AIlai. aici. ca oaspe. un singur ad post (IV. 14. 59-60)
ZeIirii moaie Irigul. dar mie iarna asta
Din Sci ia mai lung mi s-a p rut a Ii.
Berbecul. care-a dus-o pe Helle în spinare.
Tocmeste acum si noaptea si ziua tot la Iel.
Copii cei zburdalnici. copilele voioase
Culeg din iarba verde sIielnici toporasi.
Cu Ilori în Iel de Ie e câmpiile se-mbrac
Si p s ri guralive pe ramuri ciripesc.
Si. uite rândunica. sub grind -si Iace cuibul.
S rmana! Ca s poat sp la al ei p cat
Si. uite. grâul verde. ce-a stat ascuns sub glie.
Îsi scoate col ul Iraged din umedul p mânt.
Pe unde creste vi a. d mugurul de curpen. (III. 3. 1-13)

B. Urm toarele inIorma ii se g sesc într-o scrisoare p strat în
biliotecile Vaticanului. epistol pe care Girolamo Pau de Barcelona
i-a scris-o prietenului s u Paolo Pompilio (1460 - 23 III 1497), un
.lingvist virtuos care stuaia mai presus ae toate limbile ae origine
latin ¨. Acesta stia de la persoane demne de încredere c exist în p r-
ile estice ale Europei popoare. care au conservat limba latin si care
înc o mai vorbesc. Printre ei sunt si românii. numi i valahi (.populi
qui latinae loquuntur. inter quos maxime clarenti: quos Jallachus
237
nunc aieunt.¨) odinioar Iiind cunoscu i sub numele de daci. Ei tr iesc
.in inuturile Dun rii. in Moesia Interioar (sic')¨. la gurile Iluviului.
unde turcii au ocupat dou cet i: Chilia (Licostromo) si Cetatea Alb
(Moncastrum). Paolo Pompilio avea stiin despre limbile neolatine
deoarece el lucra la un dic ionar urias. în care introdusese cuvintele
noi din ultimii 700 de ani din latina vulgar vorbit în Italia. Fran a.
Spania si dincolo de grani ele Valahiei. în câteva regiuni din Palestina.
de-a lungul litoralului M rii Caspice si în nordul AIricii. Împreun cu
Pau. Flavio Biondo si FidelIo. Paolo Pompilio îmbr isase cu c ldur
ideea unei unit i latine a limbilor pentru a studia cauzele si procesul
transIorm rii lor în limbile popoarelor men ionate.
10. Citi i cu aten ie urm toarele informa ii si explica i ce leg -
tur exist intre acestea si tema central a cursului. iaeea ae latini-
tate in cultura roman

Literatura epigrafic daco-roman

Epigrafia (lat. epigramma. gr. epigramma) disciplin a arheo-
logiei. care studiaz textele scrise pe materiale dure. în special pe
piatr . abordându-le. din perspectiv integratoare valen ele sacre. isto-
rice. magice. solemne. lingvistice sau literare. Din punct de vedere
literar. evolu ia epigramei si a epitafului nu poate Ii în eleas I r aiu-
torul epigraIiei. Asimilarea limbii latine de c tre autohtonii din Dacia
si eIervescen a vie ii intelectuale din aceste locuri sunt demonstrate de
mul imea textelor epigraIice (aproximativ 3500 de texte). Al turi de
acestea mai exist si o categorie de inscrip ii numite instrumenta
(aproximativ 45). Se presupune c ele au Iost redactate de oameni
simpli. I r instruc ie deosebit . negustori. mestesugari. sclavi sau
ostasi. pentru c ele con in erori gramaticale. iar redactarea e negli-
ient . Importan a lor rezult tocmai din aceste neaiunsuri. pentru c
ele atest gradul de asimilare a limbii latine de c tre locuitorii inutu-
rilor Daciei Romane.
Epitaful de la Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa
Inscrip ie solemn . pe monumentele Iunerare menite s elogieze
meritele deIunctului. .EpitaIul de la Ulpia Traiana Augusta Sarmi-
zegetusa¨ a Iost publicat pentru prima dat de c tre istoricul din Tran-
silvania Stephanus Zamosius în lucrarea Analecta lapiaum vetustorum
et nonnullarum in Dacia antiquitatum (Padova. 1593) si apoi de c tre
istoricul german Theodor Mommsen în colec ia Corpus Inscriptionum
238
Latinarum(1873). Istoricul german a I cut observa ia c expresia Hic
pietatis honos (Acesta este omagiul Iidelit ii) se întâlneste si în opera
Eneiaa de Vergiliu (70?- 19 î. H.).

D(is) m(anibus). His pieta-
tis honos. haec sunt pia dona
mariti. cui multum dilecte Iui ego
Marcellina pro merita. Cernis que
mihi solus coniunx. coque' post
obitum memor amoris. dicat
Zeilor Mani. Acesta este
omagiul Iidelit ii. acestea sunt
oIrandele pioase ale so ului. c -
ruia Ioarte drag i-am Iost eu.
Marcellina. pe merit: si vezi pen-
tru mine singurul so Aelius. în
amintirea dragostei închin acest
monument.

Coque (latina popular ) ÷ Quoque (latina cult )
Sfântul Niceta de Remesiana Te Deum
(Text paralel publicat de Dr. Nestor Vornicescu Mitropolitul
Olteniei în Primele scrieri patristice in literatura roman sec. IJ- XJI
Craiova. Editura Scrisul Românesc. 1992. p. 102-103)

1. Te Deum laudamus Te
Dominum conIitemur
1. Pe Tine. Dumnezeule. Te l ud m.
pe Tine. Doamne. Te m rturisim.
2. Te aeternum Patrem omnis
terra veneratur
2. Pe Tine vesnicule P rinte tot
p mântul Te cinsteste.
3. Tibi omnes angeli Tibi caeli
et universae potestates
3. ie to i îngerii. ie cerurile si
toate puterile
4. Tibi cherubin et seraphin
incessabili voce proclamant
4. ie Heruvimii si SeraIimii cu
neîncetat glas î i strig :
5. Sanctus. sanctus. sanctus.
Dominus Deus Sabaoth
5. SIânt. sIânt. sIânt. Domnul
Dumnezeul Savaot!
6. Pleni sunt caeli et terra
maiestatis gloriae Tuae
6. Pline sunt cerurile si p mântul
de m rirea slavei Tale:
7. Te gloriosus chorus
apostolorum
7. Pe Tine Te laud ceata sl vit
a Apostolilor.
8. Te prophetarum laudabilis
numerus
8. Mul imea vrednic de laud a
proorocilor.
9. Te martyrum candidatus
laudat exercitus
9. Ostirea îmbr cat în alb a
mucenicilor.
10. Te per orbem terrarum
sancta conIitetur ecclesia
10. Pe Tine sIânta Biseric Te
m rturiseste pe întregul p mânt.
11. Patrem immensae maiestatis 11. Tat al nesIârsitei m riri.

239
12. Venerandum Tuum verum
unigentium Filium
12. Pe adev ratul Fiul T u. Unul-
N scut. care trebuie cinstit
13. Sanctum quoque paraclitum
Spiritum
13. Si pe SIântul Duh
Mângâietorul
14. Tu rex gloriae Christe 14. Tu Hristoase. împ rat al slavei.
15. Tu Patris sempiternus es Filius 15. Tu esti Fiul vesnic al Tat lui:
16. Tu ad liberandum
suscepturus hominem non
horruisti virginis uterum
16. Tu care aveai s Te întru-
pezi în om pentru a-l mântui. nu
te-ai înIricosat de pântecele
Fecioarei:
17. Tu devicto mortis aculeo
aperuisti credentibus regna
caelorum
17. Tu. dup ce ai învins acul
mor ii. ai deschis credinciosilor
împ r ia cerurilor:
18. Tu ad dexteram Dei sedes in
gloria Patris
18. Tu stai de-a dreapta lui
Dumnezeu în slava Tat lui:
19. Iudex crederis esse venturus 19. Credem c vei veni ca
Judec tor:
20. Te ergo quaesumus Tuis
Iamulis subveni quos pretioso
sanguine redemisti
20. Asadar. Te rug m vino în
aiutorul robilor T i pe care i-ai
r scump rat cu pre iosul T u
sânge:
21. Aeterna cum sanctis tuis
gloria munerari
21. D ruieste-le slav cu sIin ii
T i:
22. Salvum populum Tuum
Domine et benedic hereditati
Tuae
22. Mântuieste. Doamne.
poporul T u si binecuvânteaz
mostenirea Ta:
23. Et rege eos et extolle illos
usque in aeternum
23. Si condu-i pe ei si îi înal în
veac.
24. Per singulos dies
benedicimus Te
24. În Iiecare zi Te
binecuvânt m
25. Et laudamus nomen Tuum
in saeculum et in saeculum
25. Si l ud m numele T u în
veac si în veacul veacului.
26. Dignare Domine die isto
sine peccato nos custodire
26. Învredniceste-ne. Doamne. în
ziua aceasta. I r p cat s ne p zim:
27. Miscere nostre Domine e
miserere nostri
27. Miluieste-ne pe noi.
Doamne. miluieste-ne pe noi:
28. Fiat misericordia Tua
Domine super nos quem ad
modus speravimus in Te
28. Fie. Doamne. mila ta peste
noi precum am n d iduit în
Tine:
29. In Te Domine speravi non
conIundar in aeternum.
29. În Tine. Doamne. am n d i-
duit. s nu m rusinez în veac!

240

/,7(5$785$3$ë237,67õ





Capitolul Literatura pasoptist poate Ii considerat, în acelasi
timp, un ghid, un Iragment de istorie literar si un studiu asupra stilu-
rilor. Ni s-a p rut necesar s reunim în aceste pagini elemente diverse,
pentru a Iurniza cititorului o viziune coerent , complet în privin a
reIerin elor asupra literaturii pasoptiste, perspectiv ce cuprinde urm -
toarele puncte cardinale:
1. reperele istorice, care permit percep ia textelor literare în
contextul datelor momentului studiat si situarea operelor în perspec-
tiv diacronic :
2. introducerile literare, care cuprind elementele ce subliniaz
originalitatea si locul Iiec rui autor într-o anumit miscare estetic :
3. dosarul autorilor celor mai importan i, ce urmeaz s Iie
alc tuit de cititori si s cuprind un rezumat portretistic si biograIic, o
prezentare a operelor, extrase din textele esen iale, un chestionar ce
oIer piste de studiu si de interpretare si o sintez ce prezint inven-
tarul tematic si al Iormele proprii literaturii scriitorilor studia i:
Am dorit s realiz m un material bogat în inIorma ii si util, clar
structurat si usor de utilizat, care se adreseaz studen ilor de ast zi:
n d iduim c acestia îl vor considera drept o prezentare introductiv
pentru bibliograIia cu neputin de negliiat în vederea în elegerii com-
plete si corecte a acestei perioade, c reia cultura român îi datoreaz
modernizarea.
Acest material are urm torul cuprins:
1. Delimitarea perioadei pasoptiste.
2. Contextul istoric.
3. În elesul unei no iuni: pasoptismul.
4. Apari ia revistei Dacia literar si impactul s u asupra opiniei pu-
blice românesti, în contextul dezvolt rii presei pe plan na ional si european.
5. Mihail Kog lniceanu, p rintele proiectului cultural de întemeiere a
literaturii române moderne: biograIia unui personai, biograIia spiritual a
unei epoci.
241
x Programul revistei Dacia literar Iormulat în Introauc ie:
a) teoretizarea speciIicului na ional
b) tematica literaturii na ionale
c) unitate lingvistic , unitate cultural , unitate politic
d) actul de nastere al criticii literare
e) structurarea numerelor revistei
I) rela ia revistei cu cititorii epocii
6. InIluen a revistei Dacia literar asupra evolu iei literaturii române
din veacul al XIX-lea.
7. Caracteristicile si orientarea literaturii pasoptiste: interIeren a clasi-
cism, romantism, realism
8. Pasoptistii, c l tori români în veacul romantic
8.1. Simbolismul c l toriei
8.2. Sumar privire asupra trat rii temei c l toriei în literatura universal
8.3. Pasoptistii, c l tori români în veacul romantic
8.4. Nasterea unei literaturi ale c rei genuri si specii sunt ilustrate de
pretextul c l toriei
9. Subiecte de reIlec ie

1. Delimitarea perioadei

Anii ce au urmat Revolu iei de la 1821 conduse de Tudor
Vladimirescu si, în general, perioada cuprins între 1830-1860, repre-
zint în istoriile literare asa-numita Epoc pasoptist . În istoria cul-
turii si civiliza iei umanit ii, no iunea de epoc este sinonim cu
aceea de er , r stimp caracterizat de tr s turi proprii, în care se înre-
gistreaz progresul social, economic, cultural sau artistic, ca urmare a
Iolosirii la un moment dat a unui anumit tip de material pentru
conIec ionarea uneltelor si armelor: piatra, bronzul (mileniul II î.H.
secolul XII î.H.) sau fierul (secolul XII î.H. secolul I d.H.). Pe m -
sur ce ne întoarceam în istorie, cele dintâi epoci ale umanit ii au
durate ample, de sute de mii de ani. Odat cu începuturile r spândirii
crestinismului si ale delimit rii epocii Cuvântului, intervalul de timp
se micsoreaz . Aten ia ni se îndreapt c tre epocile apropiate si, cople-
si i de am nunte, descoperim c o iaee poate face o epoc in clipa
materializ rii sale in cuvinte memorabile. ce au aarul s influen eze
mentalit ile popoarelor.
În istoria literaturii române, no iunea de epoc ar putea Ii consi-
derat un punct de reper, c ruia îi sunt subordonate tendin ele sti-
listice, orient rile anumitor curente estetice, realiz rile artistice repre-
242
zentative, ideile cardinale devenite sloganuri ale momentului. Epoca
pasoptist este perioada de timp al c rei slogan era libertate. egalitate
si fraternitate. Este perioada în care se vorbeste insistent despre
progresul considerabil înregistrat pe t râmul literelor românesti, în
acord cu amploarea Ienomenului, ce a antrenat intelectualii români, ce
îsi aIirmau comuniunea de idei, interese si idealuri cu cele ale
.Daciei¨, Iie ea si .literar ¨. Ritmul evolu iei literare si valoarea cali-
tativ a crea iilor din acest domeniu este un alt element, care Iunda-
menteaz Iolosirea no iunii de epoc pentru r stimpul de trei sau patru
decenii amintit. În acest interval de timp s-au repetat periodic activi-
t ile de .prop sire¨ (adic de progres) la scar na ional .
În condi ii istorice si culturale asem n toare, registrul de comu-
nicare al acestei epoci literare este unul speciIic, în care distingem
inIorma iile despre evenimentele perioadei: Revolu ia, Unirea si, în
etapa post-pasoptist , R zboiul de Independen . Scriitorii acestei
perioade îsi etaleaz emo iile si sentimentele, I când cunoscut lecto-
rului Ielul în care au resim it o anumit situa ie sau modul în care au
perceput un anumit eveniment. Autorii acestei epoci se reIer la cre-
din ele lor cu privire la diverse probleme ale vie ii sociale, descriind în
culori speciIice înI isarea real si pe cea imaginar a Iaptelor. Preci-
z m c imaginarul literaturii pasoptiste are leg tur atât cu dimen-
siunea intern a structurii personalit ii Iiec rui temperament artistic,
cât si cu dorin ele sau proiectele scriitorilor acestora, ce Iormeaz a
doua genera ie revolu ionar , în tradi ia celei a Scolii Ardelene si a
Iluminismului. Simbolistica acestei literaturi devine o punte de leg -
tur între real si imaginar, cu proIunde implica ii în privin a demer-
surilor comunic rii.
Imensul consum de energii ale revolu ionarilor perioadei por-
neste de la valorizarea dimensiunii culturale, sociale si na ionale a
istoriei românilor în context european. Discursul oIicial al acestei
epoci penduleaz între auto-impunerea unei imagini aemne asupra
rolului si rostului neamului românesc în istoria universal , ce subli-
niaz tenacitatea înaintasilor ai c ror urmasi sunt contemporanii
acestei perioade si sublinierea amenin rilor generate de lipsa de
reac ie, de iner ia, care limiteaz libert ile sociale ale comunit ii.
Retorismul Iormul rilor se oglindeste în lirica acestei perioade, care
este destinat lecturii sau mai bine zis discursurilor publice. Textele nu
mai sunt destinate unui cerc de ini ia i, c rturarilor erudi i, ca în
vremea Renasterii. Nu este vorba numai despre o literatur a elitelor, a
243
saloanelor pline de raIinament. Nu este vorba numai despre o lectur a
tainei, a discre iei, a studiului, a scolii, a instruirii, a ilumin rii si
combaterii obscurantismului. Este vorba si despre o lectur pentru
agora si pentru insuIlarea avântului revolu ionar ascult torilor, Iie ei
oameni de rând sau vl stare de vi aleas .
2. Context istoric
Prima întrebare, pe care trebuie s si-o pun un lector avizat, care
citeste crea iile litera ilor pasoptisti si, mai ales, însemn rile pe care în
lucrarea sa, Echilibrul aintre antiteze le Iace Ion Heliade R dulescu, este
aceea reIeritoare la existen a coinciden elor în cultura si civiliza ia
universal . Ce rost, ce semniIica ie si ce rol au coinciden ele?
Când Iigura de stil numit repeti ie este întâlnit în crea iile
literare, ea subliniaz o anumit idee a unui autor, pe care creatorul
respectiv nu o poate omite, tocmai pentru c ea îl preocup .
Retorismul repeti iei nu poate Ii ignorat de publicul, care este
preocupat si însuIle it de aceleasi gânduri, precum cele exprimate în
poezia Un r sunet de Andrei Muresanu:

.Desteapt -te romane. ain somnul cel ae moarte.
In care te-aaancir barbarii ae tirani'
Acum ori niciodat croieste- i alt soarte.
La care s se-nchine si cruzii t i ausmani'

Acum ori niciodat s a m aovezi in lume
C -n aste mani mai curge un sange ae roman.
Si c -n a noastre piepturi p str m cu fal -un nume
Triumf tori in lupte. un nume ae Traian'¨

Când repeti ia are loc la nivelul evenimentelor tr ite de individ
sau de colectivitate, ea este un semn al imposibilit ii evolu iei, datorat
unei cunoasteri superIiciale, par iale, subiective sau incomplete si e
generat de reac iile aIective, impulsive, violente la evenimentele, ce se
petrec într-o coniunctur aparent nou . Repeti ia lui .acum ori
niciodat ¨ poate s Ii Iost o lec ie a destinului, a c rei semniIica ie
trebuia asimilat pe de-a întregul. În contextul european al perioadei
pasoptiste, diploma ia româneasc a iucat un rol Ioarte important în
vederea realiz rii idealurilor na ionale de unitate si de prop sire, adic
de progres, pe calea civiliza iei.
Primul, care a observat repeti ia la nivelul Ienomenelor tr ite de
aceast genera ie de revolu ionari în veacul al XIX-lea, a Iost Ion
244
Heliade R dulescu, martor în vârteiul evenimentelor, personai pe care
torentele istoriei l-au purtat în miilocul Iaptelor, pe care le descrie si a
c rui oper ast zi în mare m sur ignorat sau, pur si simplu, uitat
are multe r spunsuri pentru cititorul secolului XXI. Ion Heliade
R dulescu scrie pentru prima dat în istoria româneasc despre exis-
ten a revolu iilor dublate: .Doi 1821, doi 1848, doi 1859¨ în Echili-
brul aintre antiteze (ed. Petre V. Hanes Editura Minerva, Bucuresti,
1916, vol. I, pag. 179). În concep ia lui social si în sistemul lui
IilosoIic, se poate desciIra si patosul r pus de dezam girea postrevo-
lu ionar si încercarea de structurare teoretic a inIorma iilor despre
istoria tr it , care trebuia m rturisit genera iilor ce vor urma. Revo-
lu ionar moderat în evenimentele de la 1848, al turi de Christian Tell
si Gheorghe Magheru, respingând cu vehemen opiniile partidei sân-
geroase, reprezentate de Ion Ghica, Ion Br tianu, C.A. Rosetti si
Nicolae B lcescu, Ion Heliade R dulescu aduce în aten ia publicului
dualit ile monstruoase ale societ ii românesti, structurându-si discur-
sul dup modelul hegel-ian. Ca si Hegel, Ion Heliade R dulescu
încearc s dea o explica ie Ienomenelor istorice, pe care le-a tr it si la
care a participat activ, crezând cu t rie c ara lui ,trebuie s se
aezvolte in leg tur cu trecutul ei si nu aup legi imitate ae la al ii: cu
legi si aoctrine eterogene aause sau imitate ainafar se pierae
Romania. pentru c riaicanau-i-se elementele ei vitale. i se impun
altele. ce nu le pot respira pl manii ei.¨ El e convins c r zboiul intern
dintre boieri si ciocoi este semnul crizei postrevolu ionare si c Ieno-
menul nu conduce la progresul societ ii românesti.
În Ielul acesta, s-a n scut polemica reIeritoare la g sirea unui
r spuns logic la întrebarea: este Revolu ia de la 1848 un fenomen de
import?
Nicolae B lcescu sus ine c Revolu ia de la 1848 ,fu ocazia.
iar nu cauza revolu iei romane¨. El se reIer la Iactorii de inIluen
si de continuitate, care au rolul de a semnala asem n rile dintre
Ienomenele istorice din aceeasi perioad . Pe de alt parte îns ,
analizând cele dou momente 1821, 1848 si 1859 în Echilibrul aintre
antiteze. Ion Heliade R dulescu scrie: ,Nu v mira i. cititori, c ci
situa ia geografic si politic a rilor noastre e tot aceea. si inten-
iunile si interesele vecinilor nostri nu s-au schimbat, (...) Pan cana
exist aceleasi principii. nu vor iesi aecat aceleasi consecin e, ain
aceleasi cauze. aceleasi rezultate ies. Evenimentele la noi se vor
succeae ca si eai iunile prin stereotipie.¨
245
3. În elesul unei no iuni: pasoptismul

No iunea de pasoptism este în eleas în mai multe sensuri de
c tre oamenii de cultur de ast zi. Pe de o parte, pasoptismul este
considerat un instrument metoaologic ae perioaizare in intervalul
istoriei moaerne ae la 1830 la 1860. Pasoptismul este si un concept
sociologic. care se refer la moaernizarea civiliza iei ae tip burghez.
În al treilea rând, el este si o combina ie ae concepte estetice. care in
literatura roman exist . pentru c aici remarc m prezen a concomi-
tent a unor tr s turi specifice romantismului. clasicismului si
realismului in operele c rturarilor acestei perioaae.
Istoricii literari au remarcat existen a unui Ienomen lingvistic,
care a contribuit la deIinitivarea numelui no iunii de pasoptism. Este
vorba despre fenomenul de haplologie, de înghi ire a ini ialelor
numeralului anului revolu iei, în sens poate persiIlant, poate aIectiv.
Oricum, acesta era un semn al autohtoniz rii unei no iuni, ce avea
leg tur cert cu seismul european al revolu iilor din neuitatul an 1848.
O deIinire sugetiv , documentat si sintetic a pasoptismului a
dat proIesorul Paul Cornea, care îl explic ca un romantism de tip
rissorgimental cu accente iluministe si preromantice, elegiace,
mesianice si sociale (1840-1860), precum si decep ioniste, critice si
realiste în etapa epigonismului si a destr m rii (1860-1870). În gene-
ral, data care delimiteaz pasoptismul românesc de Iluminism este
1830, anul în care Ion Heliade R dulescu public Meaita ii aup
Lamartine. Ideea de asociere a pasoptismului cu un Risorgimento,
porneste de la similitudinile cu varianta italian a uniIic rii Italiei în
1861, în perioada care a urmat r zboaielor napoleoniene, perioad în
care a Iost nevoie s se in seama de obstacolele înI ptuirii acestui
deziderat al unit ii. Ocupa ia austriac a Iombardiei, Vene iei si
p r ii de nord si nord-est a peninsulei, existen a Statului Papal ce t ia
leg turile dintre nordul si sudul rii, precum si discrepan ele dintre
micile state independente, absolutiste: Regatul Sardiniei / Piemont,
micile ducate de Parma, Toscana si Modena, conduse de rude ale casei
Habsbugilor si Regatul Neapolelui. Ca si în Italia, unde s-au Iormat
societ i secrete, precum cea a Carbonarilor sau Tan ra Italie a lui
Giuseppe Mazzini, în rile Române a existat o Iaz revolu ionar ,
preg tit de societatea secret Fr ia, în care idealurile urm rite au
Iost acelea de independen si unitate na ional . Celebra parol
.Dreptate si Fr ie¨ era simbolul acestor deziderate. Faza diplomatic
a Revolu iei de la 1848 în rile Române, asem n toare cu cea
militaro-diplomatic italian a contelui Camillo di Cavour si a eroului
246
na ional italian, Garibaldi, a Iost reprezentat cu inteligen , cu suple e
si cu Ilexibilitate de intelectualii acestei genera ii, care au reusit
Unirea Principatelor Române în 1859 si proclamarea Independen ei de
Stat a României la 9 Mai 1877.
Contextul cultural ne demonstreaz c pasoptismul românesc nu
a Iost un moment estetic, ci unul literar, care se leag de modernizarea
societ ii si a institu iilor românesti. M rturia acestei aIirma ii este
constituirea Iaptelor de cultur în rile Române dup 1830. Ia toate
acestea au contribuit: inteligen a în elegerii rolului si a utiliz rii
Iactorilor istorici de precipitare, precum si reapari ia domniilor
p mântene dup 100 de ani, consecin ele P cii de la Adrianopole în
privin a raporturilor rilor Române cu Imperiul Otoman, începutul
destr m rii structurilor Ieudale, multiplicarea contactelor cu lumea
european si, mai ales, valoriIicarea dinamismului sIerelor de interes.
Pasoptismul este epoca înIiin rii institu iilor na ionale si cea a
apari iei marilor personalit i în domeniul înv mântului, teatrului,
presei, a societ ilor culturale si literare. Gheorghe Asachi, Dinicu
Golescu, Gheorghe Bari iu, Ion Heliade R dulescu sunt deopotriv
exponen i ai Iluminismului românesc, aIlat în interIeren cu pasop-
tismul. (vezi D. Popovici despre interIeren a Iluminismului dup
1840). Dup 1830, are loc diversiIicarea înv mântului prin înIiin-
area de scoli normale, scoli de Iete, conservatoare (înIiin ate de Ion
Heliade R dulescu în 1833 la Bucuresti si de Gheorghe Asachi Iasi),
universit i (1860 Universitatea de la Iasi si în 1864 Universitatea
din Bucuresti).
Teatrul cunoaste o stabilizarea proIesional tocmai datorit va-
len elor sale educative, care sunt exploatate maior în aceast perioad .
Au loc spectacole de amatori cu .Mithvl si Chloe¨.
Dup ce în 1819 avusese loc la teatrul de la Cismeaua Rosie
spectacolul cu Hecuba de Euripide, despre rolul acestei institu ii de
cultur scriseser si Gheorghe Asachi si Nicolae V c rescu, acest din
urm eIor al teatrului românesc dedicând evenimentului celebrele versuri:
,J-am aat teatru. vi-l p zi i ca un l cas ae muze
Cu el curana ve i fi vesti i prin vesti aeparte ause
Cu el n ravuri inarepta i. aa i ascu iri la minte
Poaoabe limbei voastre aa i. cu romanesti cuvinte.¨

Crearea repertoriului na ional, începe original în epoca în care
Vasile Alecsandri este numit director al Teatrului Na ional din Iasi, în
247
1840. Era momentul în care existau publica ii teatrale celebre, precum
.Gazeta Teatrului Na ional¨. al c rei Iondator a Iost Ion Heliade
R dulescu. Se punea problema înIiin rii institu iei, care s lanseze
noi piese interpretate de tinerii actori. Titu Maiorescu scria despre
aceast problem , punând-o în leg tur cu teoria Iormelor I r Iond.
Abia dup 1852, se înIiin eaz Teatrul Na ional la Bucuresti, iar în
Iruntea sa se vor aIla nume celebre ale culturii pasoptiste si post-
pasoptiste precum: Costache Caragiale si I.A. Wachmann (1852-
1853), Costache Caragiale (1853-1859), Matei Millo (1859-1860),
C.A. Rosetti (1859-1860), Direc ia Comitetului Teatrelor (1860-1861),
Matei Millo (1860-1866), Costache Dimitriade (1866-1867), Matei
Millo si Mihail Pascaly (1867-1868), Grigore Bengescu (1868-1870),
Matei Millo (1870-1871), Mihail Pascaly (1871-1874), Societatea
Dramatic (1874-1875), Mihail Pascaly (1875-1877), Ion Ghica
(1877-1881), C. Cornescu (1881- 1882), Gr. C. Cantacuzino (1882-
1887), C. I. St ncescu (1877-1888), I. I. Caragiale (1888-1889), Gr.
C. Cantacuzino (1889-1898), Petre Gr disteanu (1898-1899) si Scarlat
Ghica (1899-1901).
Despre Iunc ia educativ a teatrului scria în martie 1835 C. Negruzzi:
,Traauc torul acestii arame nu au privit la nimic alta. aana-o la lumin .
aecat la folosul ce poate ar veni ain ea si la mul mirile cetitoriului. El a
fost martor intip ririi ce au pricinuit asupra privitorilor cana s-au
reprezentat fran ozeste. si cunoaste c epoha aceasta poeticeasc a
reformii s-a civiliza iii nu mai pu in este si epoha literaturii. in care
fiestecare aaev rat molaovan ar trebui s st ruiasc (precat si in orice
poate) a imbr osa patria sa preste care. aup atata intuneric ae
nenorocire. incepu a s r v rsa o raz ae lumin .
Teatrul îi o oglind . (s.n. I.M.) Tot ce este în lume, în istorie,
în om s privede. El învie pe eroul mort si dup trecire de veacuri, îl
aduce de înIl c reaz iar si sim ire si inima privitoriului. El înIrun-
teaz pe cel r u, ar tându-i subt o alegorie Irumoas toat urâciune si
degr duire n ravului s u, si, criticând pe cel trecut, loveste si arat cu
degitul pe cel de Ia .¨ (,Trizeci ae ani sau via a unui iuc tori ae c r i
(preIa a la edi ia I)¨ în C. Negruzzi, P catele tinere elor, Editura
pentru Iiteratur , BPT, 1963, p. 237)
Despre rolul asocia iilor literare, care au început s Iie înIiin ate
începând cu 1827, s-a scris adesea, c acestea erau pretextul sub care
aveau loc întâlnirile periodice ale revolu ionarilor pasoptisti. Progra-
mul societ ilor literare se aIla în direct leg tur cu extinderea scolii
în mediul rural, cu înIiin area de teatre în toat ara, cu publicarea
ziarelor si realizarea unei literaturi originale, inspirate de Iolclorul si
248
vechile documente publicate din arhivele românesti. Ion Heliade
R dulescu este un pionier al tip riturilor, în sensul înIiin rii colec iei
Biblioteca universal . Concomitent, via a literar este activizat de
încerc rile de înIiin are a saloanelor literare.

4. Mihail Kog lniceanu si .Dacia literar ¨

4.1. Apari ia revistei ,Dacia literar ¨ si impactul s u asupra
opiniei publice romanesti. in contextul aezvolt rii presei
pe plan na ional si european
De la inven ia lui Guttenberg din veacul al XV-lea, vor mai trece
mul i ani, pân când, în 1663, la Hamburg, poetul si teologul german
1ohann Rist va edita cel dintâi ziar, care va apare lunar, vreme de
cinci ani. Doi ani mai târziu, aceast inven ie nem easc va Ii preluat
de Irancezi si de englezi, care-si dau seama de importan a Iaptului de a
Ii inIormat, într-o lume în care nu demult Francis Bacon rostise un
adev r Iundamental: .Knowleage is power'¨ / .Cunoasterea
inseamn putere'¨ În 1665 deci, Irancezii vor edita Journal aes
savants si în acelasi an, Royal Society din Anglia va publica
Philosophical Transactions. Aceste ziare se adresau unui public
limitat, stiutor de carte, un public recrutat din rândurile litera ilor si al
claselor privilegiate din ierarhia social . În veacurile care au urmat,
circula ia ziarelor, revistelor sau a iurnalelor a depins în mare m sur
de prosperitatea societ ilor, din rândul c rora publicul era selectat.
Ia început, aceste publica ii nu erau specializate pe domenii. În
1672, când în Fran a era publicat Le Mercur galant. (redenumit în
1714 Mercur ae France si restructurat în 1890) de c tre Iondatorul
s u, Jean Donneau de Vizé, acest ziar cuprindea stiri de la curtea re-
gal a Fran ei, anecdote si versuri scurte. Con inutul acesta mixt se adre-
sa unui public, care era receptiv la amestecul de umor, politic si lite-
ratur , prin intermediul c ruia, cei care scriau inIormau si sem nau opinii.
Prima revist literar a Iost editat în 1686 si s-a numit
Universal Historical Bibliothèque. În secolul urm tor, asa numitul
.veac al luminilor¨, în Anglia to i marii publicisti sunt scriitori
binecunoscu i, iar revistele literare editate de ei au inIluen at Ioarte
mult mediul cultural insular. În sensul, acesta amintim c primele
ziare literare din Anglia veacului al XVIII-lea erau: The Review editat
în 1704 de Daniel DeIoe, The Tatler, editat în 1709 de Sir Richard
Steele si The Spectator. editat în 1711 de Sir Richard Steele si Joseph
Addison. Polemisti cu talentul de a oIeri carna ie ideilor, publicisti cu
gustul propagandei si cu darul de a-si exprima ideile clar, acesti
249
scriitori ai veacului luminilor au Iost mai degrab critici, cu spiritul
nega iei, decât IilosoIi, geometrii ai sistemelor.
Ia începutul secolului al XIX-lea, termenul de publica ie
literar , Iie c este vorba despre un ziar, despre o revist sau despre un
almanah, se reIerea la toate aspectele culturii moderne. O astIel de
publica ie literar era destinat , în Iunc ie de împreiur rile social-
economice ale rii unde ap rea, unui public restrâns, sau dimpotriv ,
unui public numeros, unei pie e extinse, în care era nevoie de cota iile
culturale. În acest veac, colaboratorii la o revist literar sunt pretu-
tindeni în lume oameni instrui i, care tind s Iac parte dintr-o elit
cultural . Ei sunt cunoscu i de c tre marele public, tocmai prin exer-
ci iul literar al observa iilor si însemn rilor, pe care periodic acesti
oameni le Iac pentru paginile publica iei la care colaboreaz . Asa de
exemplu, în Anglia veacului al XIX-lea, mul i ziaristi binecunoscu i,
precum Charles Dickens, Anthony Trollope, Jane Austen, Thomas B.
Macaulay, Sir Walter Scott, William Gladstone, Charles Iamb,
Jeremy Bentham vor deveni scriitori de Iaim interna ional , promo-
tori ai literaturii din ara lor.
Pentru c literatura are nevoie de audien , pentru c gustul
acesteia trebuie cultivat, pentru c numai publica iile literare nu sunt
suIiciente pentru conturarea evolu iei unei beletristici, literatura
român din veacul al XIX-lea, în drumul ei c tre modernitate va urma
modelul cultural european, în spe pe cel Irancez, cu moda saloa-
nelor, argument al constituirii cenaclurilor literare din perioada post-
pasoptist si pân la sIârsitul veacului al XX-lea. Este meritul celei de
a doua genera ii de scriitori români din veacul romantic european, de a
Ii putut duce la îndeplinire constituirea primului cenaclu literar,
în elegând pe deplin rostul întâlnirilor, al lecturilor si al comentariilor
publice, pe baza operelor realizate, înainte ca acestea s Iie încredin-
ate tiparului si posterit ii.
Ia începutul secolului al XIX-lea, au existat diverse încerc ri de
a edita un ziar românesc. Despre ele îsi aminteste Mihail Kog lniceanu
în celebra Introauc ie la Dacia literar :
,La anul 1817. a. Racocea. K.K. translator romanesc in
Lemberg. public prospectul unii foi perioaice ce era s ias pentru
intaiasi aat in limba romaneasc . Planul s u nu se putu aauce la
implinire. La anul 1822, a. Z. Karkaleki. in Buaa. cerc pentru a aoua
oar o as mine intreprinaere, aar si aceasta fu in z aar. In sfarsit. la
1827. a. I. Eliaa vru si ar fi putut. pe o scar mult mai mare. s
ispr veasc aceea ce Racocea si Karkaleki nu putur face. Ocar-
muirea ae atunce a rii Romanesti nu-i a au voia trebuincioas .
250
Asa. pu inii b rba i carii pe atuncea binevoia a se inaeletnici inc cu
literatura na ional . pieraur n aeiaea ae a veae vreoaat gazete
romanesti.¨ (Mihail Kog lniceanu Introauc ie la Dacia literar în
volumul Tainele inimei. edi ie îngriiit de Dan Simonescu, E.P.I.,
B.P.T., 1964, pag. 135).
Din 1829, aveau s apar si la noi primele publica ii în limba
român redactate cu litere chirilice: Curierul romanesc (Bucuresti
8/20 aprilie 1829) Albina romaneasc (Iasi, 1 iunie 1829), Muzeu
na ional. Gazeta literal si inaustrial (Bucuresti, 1836-1838), Gazeta
Teatrului Na ional (Bucuresti, 1835-1836, redactor I. Eliade R dulescu),
Curiosul. Gazet ae literatur . inaustrie. agricultur si nout i
(Bucuresti, 1836-1837, redactor Cezar Bolliac), Romania (Bucuresti,
1837-1838, redactor Florian Aaron), P manteanul (Bucuresti, iulie-
septembrie 1839), Mozaicul (Craiova, 1838-1839, redactor Const.
Ieca), Curier ae ambe sexele. Jurnal literar (Bucuresti, 1836-1847,
redactor I. Eliade R dulescu), Jestitorul bisericesc. Gazet religioas
si moral (Buz u, 1839-1840, redactor Dionisie Romano), Cantor ae
avis si comers (Bucuresti, 1837- 1857, redactor Zaharia Carcalechi),
Al uta romaneasc (sub acest titlu au ap rut la Iasi dou reviste
literare: una de la 1 iulie pân la 1 septembrie 1838, condus de
Mihail Kog lniceanu, cealalt de la 14 martie 1837 la 1 septembrie
1838, condus de Gheorghe Asachi), Foaie s teasc a Principatului
Molaovii (Iasi, 1839-1851, condus între 1840-1845 de Mihail
Kog lniceanu), Foaia auminicei (Brasov, 2 ianuarie 25 decembrie
1837, redactor Ioan Barac), Gazeta ae Transilvania (Brasov, 1838) si
Foaie pentru minte. inim si literatur (Brasov, 1838-18ô5, redactor
Gheorghe Bari ). Maioritatea acestor publica ii nu au avut o perioad
prea îndelungat de apari ie.
În anul 1840, în momentul public rii revistei Dacia literar ,
Mihail Kog lniceanu avea ocazia s valoriIice o experien na ional
si european în domeniul edit rii publica iilor literare. Interesant de
observat si de în eles este Iaptul c o revist , care nu a apucat s apar
decât Ioarte scurt timp, a conturat proIilul dezvolt rii literaturii
române moderne pentru cel pu in o ium tate de veac. Publicat la Iasi,
în trei numere duble, în anul 1840 (num rul I din ianuarie- Iebruarie
1840 a Iost tip rit, se pare, la 1 martie 1840), revista Dacia literar va
Ii interzis prin hot râre domneasc la 23 august 1840, Iiind consi-
derat de Mihail Sturdza ,pricin ae scanaal si ae sim ire invr i-
bitoare. urmare cu totul impotriva bunelor noastre cuget ri si aoritei
uniri intre simpatrio i¨. (Maria Platon, ,Dacia literar ¨. Destinul unei
reviste. Jia a unei epoci literare. Iasi, 1974, p. 329)
251
4.2. Mihail Kog lniceanu. p rintele proiectului cultural
ae intemeiere a literaturii romane moaerne: biografia
unui scriitor. biografia spiritual a unei epoci
Mihail Kog lniceanu, p rintele proiectului cultural ini iat prin
intermediul revistei Dacia literar , apar ine primei genera ii de
scriitori din istoria literaturii române moderne, din care Iac parte si
Gheorghe Asachi (1788- 1868) sau Ion Heliade R dulescu (1802-
1872) si Costache Negruzzi (1808-1868), Vasile Cârlova (1809-1831),
C. Negri (1812-1876), George Bari iu (1812-1893), Ion Ghica (1816-
1897), Alecu Russo (1819-1859), Nicolae B lcescu (1819-1852),
Grigore Alexandrescu (1814/1819- 1885), Dimitrie Bolintineanu
(1819/18251872), Nicolae Filimon (1819-1865) sau Vasile Alecsandri
(1821-1890), revolu ionari participan i la evenimentele de la 1848.
BiograIia acestui scriitor este reprezentativ pentru spiritul epocii în
care a tr it. N scut la 6 septembrie 1817, Mihail Kog lniceanu a Iost
unul dintre înIl c ra ii patrio i ai unei perioade, suprasaturate de
evenimente, din istoria rilor Române. Cu ocazia Revolu iei de la
1848, a Unirii Principatelor de la 1859 sau cu ocazia proclam rii
Independen ei de stat a României, în urma R zboiului de Indepen-
den , numele lui Mihail Kog lniceanu este omniprezent în acest
vârtei al realit ilor vremii sale.
Explica ia o d Mihail Kog lniceanu însusi, în ultimul an al
vie ii sale, când ine cel din urm discurs academic, cu prileiul s rb -
toririi a 25 de ani de la înIiin area Academiei Române si când, cuprins
de nostalgia vremurilor de alt dat , d Irâu liber unei autobiograIii,
prezentat în public si considerat simbolic . OrIan de ambii p rin i,
mama lui Mihail Kog lniceanu Iusese încredin at tutelei logoI tului
Grigorie Sturdza. So ia acestuia, domni a Marghioala Calimach a Iost
nasa de botez a lui Mihail Kog lniceanu. Fiul acesteia, domnitorul
Mihail Sturdza îl va lua pe Iinul mamei sale sub protec ia sa si îl va
trimite la înv tur în Fran a, împreun cu copiii lui, Dimitrie si
Grigorie. Ia Iunéville sunt încredin a i unui preot catolic octogenar,
abatele Ihommé, care din cauza Revolu iei Iranceze se reIugiase în
Principate si Iusese proIesorul lui Mihail Sturdza. Acesta le-a Iost
dasc l de retoric , de limba si literatura latin la colegiul din Iunéville
timp de un an, dup care, cei trei au Iost trimisi în Atena Germaniei,
cum era supranumit Berlinul. În casa pastorului Souchon, parohul
bisericii coloniei Iranceze reIugiate la Berlin, dup revocarea edictului
de la Nantes, tinerii se bucur de o bun primire si particip la toate
evenimentele importante ale acestei comunit i. Scrisorile din aceast
252
perioad ale tân rului Kog lniceanu relev inteligen a ministrului de
externe de mai târziu. În casa pastorului Ionas, care era discipolul
Iavorit si editorul operelor teologului protestant Schleiermacher, un
om distins, care se înrudea cu Iamilia Schwerin si care era urmas al
marelui Ieldmaresal al lui Frederic cel Mare, Mihail Kog lniceanu are
ocazia s cunoasc mul i oameni importan i, care doreau unirea
Germaniei. Ia Universitate, a avut proIesori celebri precum Gans,
proIesorul de drept natural, Ieopold de Ranke, celebrul istoric,
Savigny, proIesor de drept roman si celebru ministru de iusti ie. În
aceast perioad a avut ocazia s -l cunoasc pe Alexander Humboldt,
pentru care public eseul ,Limba si literatura roman sau valahic ¨ /
,Römanische oaer Wallachische Sprache una Literatur¨, ianuarie
1837 în Lehmanns Magazin für aie litteratur aes auslanaers. Ia scurt
timp, în 1837, apare în Irancez tot pentru Humboldt ,Schi asupra
istoriei. obiceiurilor si limbii iganilor¨ / ,Esquisse sur l histoire. les
moeurs et la langue aes Cigans¨ (Berlin, Behr, 1837). Tot acum, se
împrieteneste în vacan ele din Schwienemünde, o localitate din
Pomerania, cu Wilibald Alexis, romancierul care l-a ini iat, ca si pas-
torul Ionas, în privin a transIorm rile istorice, care avuseser loc în
vederea uniIic rii Germaniei: împropriet rirea ranilor I cut de mi-
nistrii Stein si Hardenberg, în timpul domniei lui Frederic Wilhelm III
(1797-1840), desIiin area privilegiilor de clas si reIorma organiz rii
administrative, pe baza meritului oamenilor, care aveau drepturi egale,
indiIerent din ce clas social proveneau. Ia Alt-Schwerin si la Neu-
Schwerin, în apropiere de castelul unde primeste g zduire din partea
proprietarului, contele Schwerin, viitorul ministru liberal al Germaniei,
în perioada luptei sale pentru uniIicare (1848-1862), are ocazia s
cunoasc diIeren a dintre vechiul sat al ranilor cl casi si satul nou, al
ranilor proprietari. În timpul sederii sale la Berlin, este primit în
cercurile politice înalte, prin intermediul unui bun coleg de studii si
prieten, Iiu al celebrului istoric Kohlrausch. AstIel, este cunoscut de
ducesa de Cumberland, inIluenta sor a regelui Frederic Wilhelm III si
se împrieteneste cu principele Gheorghe, Iiul ducelui de Cumberland,
viitorul rege de Hanovra, Gheorghe V, care va Ii detronat de v rul s u,
Wilhelm I în 1866.
Personaiul este un om de ac iune, un atent si abil observator al
evenimentelor si al consecin elor lor, printre care navigheaz cu
pricepere, ob inând avantaie de pe urma aplic rii în practic a ideilor
sale. Bogdan Petriceicu Hasdeu avea dreptate scriind:
253
,Kog lniceanu in literatura istoric a Romaniei si Alecsanari in
literatura noastr poporan gioac pan la un punct rolul lui Columb
(s.n.- I.M.) in privin a geografic .
America exista in ziua cua iunii si o cunoscuser ae secoli
intreprizii plutasi ain Scanainavia. aar marele genovez cel intai a
aat-o la lumin . si print-insul esit la lumin ea va ramanea pentru
totaeauna copilul lui Columb'¨ (B.P. Hasdeu în Columna lui Traian
din 15 septembrie 1872).
Cheia întregului ediIiciu cultural al activit ii lui Mihail
Kog lniceanu o reprezint m sura iust a raportului dintre tradi ie si
inova ie, care îi permite Iixarea cu claritate, exactitate si concizie a
direc iilor de dezvoltare a literaturii române moderne.
S-a vorbit despre Introauc ia la Dacia literar ca despre un
maniIest similar celui romantic, aprecierea acesta urm rind similitu-
dinea tematic a operelor inspirate din trecutul istoric, din Iolclor si
din Irumuse ile naturii. Ceea ce este important de subliniat este Iaptul c ,
aceste teme, pe care le Iormulase în programul revistei sale, sunt speciIice
literaturii clasice (în sens de valoroase) de pretutindeni si de oricând.
Mihail Kog lniceanu este, I r îndoial , un întemeietor, un lider,
care modeleaz opiniile culturale ale publicului, un istoric si un literat
cu o viziune a lumii stabil , solid construit . Universul social euro-
pean la cl direa c ruia particip este în întregime structurat pe legi
riguroase, indubitabile în viziunea lui Mihail Kog lniceanu. Voca ia
aceasta normativ , împletit cu puseurile revolu ionare ale m rturi-
sirilor sale din epistole este o m rturie a clasicit ii structurale a perso-
naiului. Implicat pe tot parcursul vie ii sale în realizarea unor dis-
cursuri memorabile, în Iormularea unor legi Iundamentale si a unor
norme, ce vizeaz rigoarea si ordinea ierarhiei noului stat, convins c
.aristocra ia nasterii va pieri¨, Mihail Kog lniceanu nu este un
anarhist. El este convins c aceast schimbare din ierarhia social va
Iace loc ,aristocra iei meritului. singura aristocra ie ce ae acum va fi
mai priicioas .¨ (Mihail Kog lniceanu Jia a lui A. Hrisoverghi în vol.
Scrieri. Editura tineretului, colec ia Iyceum, Bucuresti, 1967, p. 148).
Întreaga activitate cultural a lui Mihail Kog lniceanu beneIi-
ciaz de existen a unei constante comportamentale, ce se reIer la
continuitatea ideilor, indiIerent de domeniul lor de aplicare: literatur ,
istorie, diploma ie. Avea 20 de ani, când public în german cerce-
tarea critic si istoric despre .Limba si literatura roman sau vala-
hic ¨ / ,Römanische oaer Wallachische Sprache una Literatur¨. în
ianuarie 1837. Ia scurt timp, în 1837, apare în Irancez Schi asupra
istoriei. obiceiurilor si limbii iganilor / Esquisse sur lhistoire. les
254
moeurs et la langue aes Cigans. iar în august, în acelasi an, va apare
sinteza Istoria rii Romanesti. care se încheie cu anul 1792. Cons-
tient c evolu ia este posibil numai într-un cadru logic, Mihail
Kog lniceanu a încercat s elimine hiatul din biograIia sa spiritual . În
1838, la întoarcerea în Moldova, era locotenent-aghiotant al domni-
torului Sturdza. Cu acest prilei, observ Filosofia vistului. compunând
o satir vehement , la adresa patimei iocurilor de c r i a demnitarilor
cur ii. Aceast scriere precum si altele, pe care le-a publicat în Al uta
romaneasc i-au atras suspendarea revistei, dup primele cinci numere
si o pedeaps cu închisoarea timp de o lun . Contradic iile tragice ale
omului îl vor Iace, ca în ultima parte a vie ii, s tr iasc si neIericirile
bolii si umilin ele s r ciei, Iiind nevoit s îsi vând la licita ie, la Köln,
colec ia de tablouri ale maestrilor italieni, germani si Ilamanzi din
secolele XVI XIX. P rintele spiritual al Daciei literare, prizonier al
propriei personalit i, pândit de Iatalitatea care nu-i oIer nici o sans ,
tr ieste, în ultimii ani de via , ceea ce s-ar putea numi o libertate su-
pravegheat , ce îl va Iace s se sting la Paris, în timpul unei interven-
ii chirurgicale, în 1891.
Clasic este, în activitatea cultural a lui Mihail Kog lniceanu,
perpetua c utare a adev rului. În arhitectura discursurilor sale domin
liniile drepte, ce dezv luie o gândire atras de esen e, de deIinirea pro-
Iunzimilor realului. El este un clasic spirit, aIlat în c utare absolutului,
un om de cultur , care ine seama de trebuin ele contemporanilor
pentru care creeaz . Asa se întâmpl si când vorbeste despre antiteza
existent între aspira iile de realizare a literaturii na ionale si condi ia
scriitorului român:
,Scriem intr-o limb necunoscut altor na ii civilizate. pentru
un public asa ae mic. incat nu se poate numi public. netrecana peste
intaia sut . scriem. si. aac vroim s ne public m scrierile. trebuie s
facem prenumera ii (subscrieri, abonamente, pl i cu anticipa ie, s.n.
I.M.), aaec s cerem un fel ae poman . spre a le tip ri. Si. aup ce
le public m. ce r spl tiri avem sau putem astepta? Nimic . pentru c
fama nu are trambi e pentru noi. sau mai bine pentru c urechile
publicului sunt surae pentru proauc iile literare iesite in p mantul
s u. Fericit acela care-si poate scoate m car ium tate ain cheltuielile
tiparului. Literatura noastr la ce cinsti. la ce reputa ie. la ce bog ie
auce? Care literator roman. si sunt mul i ce au merit. s-a imbog it
si-a f cut vreo carier numai prin proauc iile sale? Nici unul. Mare.
aar. trebuie s fie curagiul nostru pentru c inc muncim cana nu
veaem nici un fel ae r spl tire pentru muncele noastre. In inima
omului este totaeauna un fona ae interes, fiestecare asteapt vreo
255
mul mire pentru lucrul s u. Cana oare vom ave-o si noi? Ast zi.
aimpotriv . acel ce se aeosebeste prin iaei mai inalte. acel ce spune
aaev rul si vra s arate vreanicia neamului este prigonit. aaus in
aezn aeiae.¨ (Mihail Kog lniceanu |A. Demiaoff in Banat. Jalahia si
Molaova Introaucere| publicat în Dacia literar . 1840, p. 135-141
si 408-420 în volumul Scrieri. Editura Tineretului, colec ia Iyceum,
Bucuresti, 1967, p. 138).
Analizând cu luciditate problemele .literatorului¨ si ale litera-
turii, Mihail Kog lniceanu Iormuleaz cu exactitate situa iile cu care
se conIruntau acestia:
1. Problema limbii, care nu este una de circula ie interna ional
în cazul unei literaturi, care aspir la receptarea universal :
2. Problema creatorului neîncuraiat si ner spl tit de societate,
pentru eIortul s u de pionierat:
3. Problema publicului autohton, care nu dep seste .întâia sut !¨
si care nu apreciaz întotdeauna crea iile autohtone, Iie pentru c este
insuIicient educat, Iie pentru c se dovedeste a Ii cosmopolit în
privin a gustului literar:
4. Tiraiul unei publica ii literare se conIrunt cu obstacole de
natur economic si psihologic :
5. Chestiunea prigoanei intelectualilor patrio i, învinui i pentru
aIirma iile lor, reIeritoare la vrednicia neamului c ruia îi apar in,
situa ie comun teritoriilor din Europa, aIlate sub protectorat str in.
Mihail Kog lniceanu este un clasic ghid al ra iunii, într-o epoc
de ignorare si prigoan a scriitorului, capabil de a Iormula un adev r
ra ionabil, în m sur de a Ii acceptat de maioritatea contemporanilor
s i. Aceasta era situa ia literaturii române si a scriitorului român în
1840, pe care o descoperea în ara sa, cel care semna cu numele de
Michel de Kogalnichan, tân rul de 23 de ani, abia întors de la studii de
la Iunéville si de la Berlin. Compara ia acestei st ri de lucruri cu cea a
statelor europene, în care îsi des vârsise studiile, îl I cea s se gân-
deasc la c ile .prop sirii¨ culturii în ara sa, evitând imita ia steril a
modelelor str ine, adaptând experien a modelelor culturale europene
la situa ia rilor Române. Mihail Kog lniceanu era convins c prin-
tr-o .revolu ie pacinic ¨ s vârsit de .vapor¨ (energia aburului) si de
.tipar¨, ara sa va putea progresa. Dup modelul lui Asachi, a înIiin at
la Iasi o tipograIie cu numele de .Cantora (adic biroul de redac ie)
Daciei literare¨ sau .Cantora Foaiei s testi¨, dup titlul celor dou
publica ii. Cultura si civiliza ia evolueaz în strâns interdependen .
Încrederea în Ior a slovei tip rite îl va Iace s scrie urm toarele rânduri:
256
,Tipariul va omori preiuaec ile. va impr stia in noroa luminile
si stiin ele morale. politice si sociale. iar vaporul. oborina aep r-
t rile. va amesteca oamenii ain toate rile si ain toate st rile. le va
imp rt si iaeile nou . va aa in mana obstiei aescoperite geniului si.
prin urmare. va nivela toate clasele societ ii.¨ (Mihail Kog lniceanu
Jia a lui A. Hrisoverghi în vol. Scrieri. Editura Tineretului, colec ia
Iyceum, Bucuresti, 1967, p. 148).
Desi utopic si insuIicient argumentat logic, în privin a conse-
cin elor, aceast opinie a lui Mihail Kog lniceanu despre egalitatea
între .st rile sociale¨, legat de ideea constiin ei unei .aristocra ii a
meritului¨ în locul celei de neam, a Iormulat o caracteristic a gene-
ra iei, din care Iac parte to i scriitorii pasoptisti: mul i dintre acestia au
îndeplinit Iunc ii politice de Irunte în perioada amintit .
C utând solu ii originale, proprii condi iilor din ara sa, Mihail
Kog lniceanu a socat concep iile tradi ionaliste ale puterii si a Iost
sanc ionat de autoritatea domneasc pentru primeidia, pe care o
reprezentau ideile sale moderne, occidentale. Nu a existat în literatura
român , în vremea lui Mihail Kog lniceanu, o polemic de tipul
disputei dintre Antici si Moderni. Acest lucru s-a întâmplat si pentru
c în rile Române nu a existat o autoritate politic consecvent în
strategiile sale culturale, reIeritoare la popula iile st pânite, un mece-
nat cultural. Mihail Kog lniceanu explic :
,Poate socotesc c literatura noastr n-are nimic vreanic ae
insemnat? Se insal , aesi pu in. aar tot are inaestul ca s r spl -
teasc pre acel ce si-ar i rtfi o parte a vremei sale intru cultivarea ei.
Si chiar ae n-ar avea inc nimic bun. tot ar trebui s-o ocroteasc ca
s proauc macar in viitor. Geniul se afl in toate na iile si in tot
p mantul, are trebuin numai ae slobozenie. ocrotire si prileiuri. ca
s se ar te. De aatoria celor mari este ca s i se aeie aceste. Poporul
are nevoie ae aou feluri ae trebuin e. trebuin ele fizice si trebuin ele
intelectuale. Un popor in care trebuin ele intelectuale se aezv lesc se
face o na ie mare, aimpotriv . acela la care aceste trebuin e se
in ausesc se face o na ie brut . se inaobitoceste si se intoarce la
starea sa cea s lbatic . Ferice ae acela care inlesneste aezv lirea
inteligen ii, vai ae acela ce omoar auhul unei na ii. Dac Luaovic
XIJ n-ar fi ocrotit stiin ele. aac nu si-ar fi incungiurat tronul cu
literatorii cei mai insemna i. nicioaat el si veacul lui nu s-ar fi numit
mare. Este frumos ca (.) c peteniile popoarelor s ocroteasc stiin ele
si literatura. To i eroii. to i principii cei vesti i sunt aatori cu o mare
parte a slavei lor numai protec iei ce au aat proauc iilor auhului'¨
257
(Mihail Kog lniceanu |A. DemidoII în Banat. Jalahia si Molaova
Introaucere| în volumul Scrieri. Editura Tineretului, colec ia Iyceum,
Bucuresti, 1967, p. 137).
Pentru Mihail Kog lniceanu, protec ia creatorilor, a oamenilor
de spirit si încuraiarea r spândirii crea iilor lor, înseamn iluminare,
împiedicarea întoarcerii la .starea de s lb ticie¨ si emanciparea
poporului prin cultur . Proiectul cultural ini iat de el este o continuare
Iireasc a idealurilor iluministe, adaptate la contextul social politic al
istoriei moderne, în care .slobozenia¨, adic .Iibertatea, Egalitatea si
Fraternitatea¨ erau tot mai des pomenite în preaima Revolu iei de la
1848 si însp imântau autorit ile.
Inamic al exceselor s vârsite pe t râm cultural de cosmopoli i,
partizan al exprim rii echilibrate si, totusi, radical în Iormularea
opiniilor sale despre respectul limbii, al literaturii si al genialit ii unui
popor, Mihail Kog lniceanu îsi elaboreaz maioritatea articolelor, pe
care le va publica în revista Dacia literar într-un stil sobru, cu o
precizie a termenilor îndelung c utat , spre triumIul ordinii si al
clarit ii ideilor exprimate. Constient de importan a pe care presa o are
în r spândirea opiniilor, de inIluen a cuvântului tip rit asupra Ielului
de a gândi al oamenilor, Mihail Kog lniceanu se va aIla la conducerea
mai multor reviste, ca Iondator al acestora, iar aceste publica ii îi vor
Ii suspendate rând pe rând: în 1838 Al uta Romaneasc , în 1840
Dacia literar . în 1844 Prop sirea. în 1856 Steaua Dun rii. Iupta
dintre tinerii Iorma i în institu iile de cultur occidentale, care sperau
c vor Iorma viitoarea .aristocra ie a meritului¨ si boierimea local ,
conservatoare, cu mentalit i orientale, dornic de a-si men ine privi-
legiile .aristocra iei de neam¨, începuse. Ea va continua mult timp
dup încheierea Revolu iei de la 1848 si va inIluen a progresul spre
modernitate al societ ii românesti, în acord cu evolu ia european .
ReIerindu-se la acest aspect, un romancier al acestei perioade, precum
Nicolae Filimon va descrie în Ciocoii vechi si noi. o Iresc a tranzi iei
spre modernitate, în care calciIierea ideilor, încremenirea în stereo-
tipuri si privilegii, lupta dintre tineri si vârstnici, pentru dislocarea
acestora din urm din structurile ierarhice, reprezint un Ienomen
tipic, ce iustiIic si Irânele moderniz rii, si greut ile tranzi iei, si
sacriIiciile inevitabile.
Cel care în 1834 plecase la studii împreun cu Iiii domnitorului
Mihail Sturdza, se va întoarce entuziast, la începutul anului 1838 la
Iasi, asa cum îsi va aminti mai târziu: ,cana veneam ae la universitate
capul imi era plin ae planuri. unele mai bune aecat altele, vroiam
258
prin literatur s prefac moravurile. s introauc in patria mea o nou
via . noi principii.¨ Admirator al lui Alexandru cel Bun, a c rui
domnie adusese gloria Moldovei în vremuri de r striste, îndemnându-l
pe Alexandru Ioan Cuza, mai târziu, s urmeze exemplul acestui
str lucit domnitor român, Mihail Kog lniceanu, istoricul, a publicat în
paginile revistei sale Dacia literar un text cu aluzii transparente la
domnia nepopular a lui Mihail Sturdza, intitulat Descriere istoric a
tabloului ce inf oseaz pe Alexanaru cel Bun. Dup m rturiile
prietenului s u Vasile Alecsandri, acest text împreun cu cel intitulat
D.A.Demiaoff in Banat. Jalahia si Molaova i-au atras antipatia dom-
nitorului Mihail Sturdza, suspendarea revistei si apoi, dup editarea
revistei Prop sirea si interzicerea acesteia, a urmat surghiunul la
m n stirea Râsca.
Mihail Kog lniceanu este prin voca ie un cercet tor si un
îndrum tor cultural, un lider de opinie. Ia 24 noiembrie 1843 va rosti
Cuvant pentru aeschiaerea cursului ae istorie na ional la Academia
Mih ilean din Iasi, inaugurând astIel primele lec ii despre istoria
neamului. Acest text va Ii editat întâi la Brasov, în 1844 si apoi la Iasi
de c tre autorul s u, în octombrie 1844. În acelasi an, va publica
revista Prop sirea. Foaie pentru interesurile materiale si intelectuale.
Cenzura i-a înlocuit titlul si sub numele de Foaie stiin ific si literar
revista a ap rut pân în 29 octombrie 1844. Va pleca spre Paris si se
va opri la Viena, de unde, printr-un ordin al domnitorului, se va
întoarce din drum. Cu prileiul acestei scurte sederi la Viena, va redacta
un iurnal interesant de c l torie. În 1845 va publica în Almanahul ae
inv tur si petrecere eseuri social politice precum Despre civiliza ie
si Despre pauperism. El este creatorul unei terminologii stiin iIice, pe
baza neologismelor, punând în circula ie termeni noi ca pauper.
pauperism. barbar. aefini ie. paraaox. pres . perioaa . civiliza ie. A
publicat la Iasi, în traducere în limba Irancez , pasaie din cronicile
române reIeritoare la principii str ini, sub titlul Fragments tires aes
chroniques molaaves et valaques pour servir a lhistoire ae Pierre-le-
Grana. Charles XII. Stanislav Leszczvnskv. Demètre Cantemir et
Constantin Brancovan. El se va ocupa de publicarea în volum, în
1845, a vechilor cronici, sub numele de Letopise ele rii Molaovei.
Acestea vor apare în urm toarea ordine: volumul II în 1845, volumul
III în 1846 si volumul I în 1852. C l torind ca expatriat în Fran a si
Spania, în 1846 si 1847, unde se aIl în cercurile revolu ionarilor
democra i, Mihail Kog lniceanu observ , ascult , înva si încearc s
în eleag mersul evenimentelor pe care le tr ieste. Rezultatul acestui
259
demers este un iurnal cu nota ii în Irancez si în român , intitulat
Notes sur lEspagne. 1846. în care exist compara ii între Iolclorul
spaniol si cel românesc. Ia întoarcerea în ar , în 1848, va redacta
Protesta ia ce proclama:
x Egalitatea în drepturi si în datorii a tuturor membrilor societ ii:
x DesIiin area .boierescului¨ si a deosebirilor între .st rile¨ sociale:
x TransIormarea s tenilor în proprietari ai p mânturilor pe care
le muncesc:
x Eliberarea robilor igani.
Va Ii nevoit s se exileze la Cern u i, din cauza prigoanei la care
este supus de c tre regimul politic din Moldova. Mihail Kog lniceanu
redacteaz trei scrisori cu con inut revolu ionar Dorin ele partiaei
na ionale ain Molaova. maniIestul n zuin elor de transIormare
na ional , în care .cheia de bolt a ediIiciului na ional¨ este Unirea
Principatelor, Noul Acatist a marelui Joevoa Mihail Grigoriu (pam-
Ilet la adresa lui Mihail Sturdza) si Proiect ae Constitu ie pentru
Molaova. În 1850, îi apare în Gazeta ae Molaavia Iragmentul de
roman, primul din literatura român intitulat Tainele inimei. A tip rit
în 1853, la Iasi, Ochire istoric asupra scl viei. un studiu de istorie
social neterminat, ca introducere la romanul lui Harriet Beecher
Stowe din 1852 Coliba unchiului Toma, tradus cu acest titlu de T.
Codrescu. Precursor al industriei românesti, într-o ar care importa
postavuri si materiale scumpe, pentru conIec ionarea vesmintelor,
Kog lniceanu îsi înIiin eaz propria Iabric , lâng M n stirea Neam .
Aceasta îi va aduce multe pierderi si va Iunc iona pân în 1869.
În urma Conven iei de la Balta Iiman din 1849, pe tronul
Modovei a urcat Grigore Al. Ghica, iar Mihail Kog lniceanu va Ii rând
pe rând, director la Departamentul Iucr rilor Publice (1849-1850) si la
Departmentul din I untru (1851-1852). Implicându-se în treburile de
administra ie public , Kog lniceanu cunoaste toate problemele rii,
supus în 1853 ocupa iei trupelor rusesti, care începuser ostilit ile
împotriva Imperiului Otoman, ar ocupat din 1854 pân în septem-
brie 1855 de austrieci si de turci. În aceste vremuri tulburi, când în
1855 Grigore Al. Ghica desIiin eaz robia, Kog lniceanu a Iost în
permanen preocupat de situa ia rii sale. Ia 1 octombrie 1855 va
edita cel dintâi ziar politic unionist, Steaua Dun rii. convins de
importan a presei, în vâltoarea evenimentelor si de necesitatea unei
opinii publice Iavorabile unirii în comunit ile românesti din str i-
n tate. Cu semn tura K., în aceast revist apare ultima lucrare literar
intitulat Iaei gresite. o schi satiric la adresa aristocra iei.
260
Când în Iebruarie 1856, Congresul de la Paris începe dezbaterea
situa iei rilor Române si se pronun în Iavoarea drepturilor de
autonomie, decizând convocarea Divanurilor ad-hoc, diploma ia
româneasc va reusi s Ioloseasc cu inteligen momentul istoric
Iavorabil. Inten iile Marilor Puteri erau diIerite în privin a rilor
Române. Fran a inten iona s realizeze la gurile Dun rii un bastion al
Europei împotriva expansiunii si inIluen ei Imperiului arist, bastion
necesar si pentru supravegherea situa iei balcanice, rezultat în urma
agoniei Imperiului Otoman. Prusia dorea uniIicarea Germaniei, I r a
urma politica Imperiului Austriac si, prin urmare, ar Ii sus inut n zu-
in e similare celor ale românilor. Regatul Sardiniei dorea, de aseme-
nea, uniIicarea Italiei si, prin urmare, idealurile sale se asem nau cu
cele ale rilor Române. Dup R zboiul Crimeei, Imperiul arist se
aIla într-o pasager deIensiv , spriiinind politica Irancez de sl bire a
inIluen ei Imperiului Otoman în Balcani si urm rind, în acelasi timp,
expansiunea ortodoxiei moscovite în aceast regiune. În urma p cii de
la Paris, care a urmat R zboiului Crimeei, Imperiul arist a pierdut
protectoratul asupra rilor Române. Anglia urm rea s -si sporeasc
si ea inIluen a în Balcani, Iiind o importatoare de grâne din rile
Române. Singurele mari Puteri cu viziuni anti-unioniste erau Imperiul
Austriac, din cauza .minorit ii!¨ românesti din Transilvania, care si-ar
Ii g sit un nou motiv de agita ie si Imperiul Otoman, care se temea c
îsi va pierde suzeranitatea asupra rilor Române.
Proiectul unionist avea nevoie de abilitate pentru realizarea sa si,
în acest context, inteligen a utiliz rii leg turilor interna ionale ale
scriitorilor diploma i români a Iost remarcabil . Proiectul unionist
anuleaz prieteniile si dusm niile tradi ionale ale intelectualilor si
revolu ionarilor români, iar aceast coeziune a avantaiat proIesiona-
lismul, cu care conexiunile interne si interna ionale au Iost realizate.
Deputat în Adunarea ad-hoc a Moldovei, Mihail Kog lniceanu
sus ine în 1857 unirea Moldovei cu Muntenia, organizarea lor demo-
cratic si desIiin area .boierescului¨. În 1859 rosteste un Discurs la
alegerea lui Alexanaru Ioan Cuza ca aomnitor al Principatelor Unite.
iar în 1862, este presedinte de consiliu si ministru de interne al
României. Kog lniceanu sus ine îmbun t irea situa iei ranilor si, la
2 mai 1864, cu spriiinul s u, Cuza realizeaz lovitura de stat, adopt
noua lege electoral cu reprezentan popular , la 14 mai si voteaz
legea agrar , la 14 august. ReIorma agrar însemna împropriet rirea a
500 000 de Iamilii r nesti cu 2 milioane de hectare. Marile principii
pentru regenerarea României sunt înI ptuite în cursul domniei extrem
de productive a lui Alexandru Ioan Cuza. Al turi de reIorma agrar ,
261
sunt înI ptuite reIorme ale înv mântului, ale armatei si iusti iei, I r
de care accesul rii noastre spre modernitate ar Ii r mas blocat.
Alexandru Ioan Cuza a r mas un simbol al istoriei românilor si
leg turile, pe care el le men ine cu provinciile românesti, precum
Bucovina, Banat sau Transilvania sunt Ioarte importante. Cuza a
acordat burse de studiu gimnazistilor lui Aron Pumnul de la Cern u i.
În vremea sa, 107 oIi eri din armata român primesc burse de studiu în
Italia, Fran a, Germania si Anglia, pentru a se perIec iona si pentru a Ii
de Iolos în demersul de organizare a armatei na ionale. Ia R zboiul de
Secesiune din America vor participa, din ordinul lui Alexandru Ioan
Cuza, si 7 oIi eri români.
Dup lovitura de stat din 2 mai, România nu mai reprezenta o
garan ie a stabilit ii pentru marile puteri si ca urmare, Fran a si
Napoleon III îsi retrag spriiinul pe care i-l acordaser lui Cuza.
P catele domniei erau legate si de scandalurile publice (precum cel
reIeritor la Casa Iibrecht, Casa Universitarilor din Bucuresti. Aceasta
Iusese ridicat de bancherul lui Cuza, Cezar Iibrecht, care a Iolosit
Ior a de munc a ostasilor din batalionul de geniu al armatei române.),
corup ia Iunc ionarilor administra iei si de moravurile delicate ale
domnitorului (care inten iona s -i înIieze pe copiii Obrenovici, dând
nastere astIel în Ia a opiniei publice la conIuzia dintre dinastie si
dictatur .) .Monstruoasa coali ie¨ (expresia îi apar ine lui Cezar
Bolliac) a pus cap t acestei domnii, într-un context în care marile
puteri erau dispuse s cedeze Austriei rile Române, în schimbul
Piemontului vene ian. Dup negocieri intense, Carol de Hohenzolern,
v r cu Napoleon III urmeaz s conduc destinul României. Ion Ghica
va anun a plebiscitul, imediat ce Fran a si Prusia se în eleg si exist
conIirmarea c Anglia le sus ine proiectul. Domnitorul Alexandru
Ioan Cuza a l sat un testament politic, care îi va crea o posteritate
linistit , în eleapt si respectat : în Unire st puterea. Pre uit de
prieteni si de adversari, domnitorul Unirii Principatelor va Ii vizitat în
ianuarie 1870 la Döbling, în cartierul reziden ial al Vienei, unde se
aIla locuin a sa, de c tre studentul Eminescu.
Martor apropiat al acestor evenimente, Mihail Kog lniceanu este
personaiul a c rui biograIie este o ilustrare a cursului vremurilor. În
1868, el este ales membru al Academiei Române, iar în 1869 este
ministrul de interne al guvernului Dimitrie Ghica. Ia 15/27 decembrie
1871, ca deputat de F lciu aIlat în opozi ie, rosteste în Adunarea
Deputa ilor discursul acuzator la adresa guvernului si a regelui, în
privin a aIacerii Strousberg, care presupunea concesionarea construc-
iei de c i Ierate na ionale capitalului str in. Ia 9 mai 1877, ca
262
ministru de externe a rostit la Camera Deputa ilor celebrul discurs prin
care declara c .suntem independen i¨, .suntem o na iune indepen-
dent ¨, anun ând intrarea României în r zboi pentru eliberarea de sub
st pânirea Imperiului Otoman. Ia 26-27 ianuarie 1883 Kog lniceanu
va citi în Camera Deputa ilor discursul intitulat Programa ae la Mazar
Pasa. în care incrimin rile sunt I cute la adresa guvernului liberal
condus de I.C.Br tianu. În 1885, la Bucuresti, va publica, sub pseudo-
nimul M.C. Arbore, o culegere de articole intitulat Ce este un rege
constitu ional. Stuaii extrase ain Aleg torul liber, Organul Coali iunii
de la Mazar Pasa.. Numele lui Kog lniceanu se va mai aIla în aten ia
opiniei publice în decembrie 1887, când pasionatul colec ionar de
tablouri va Ii nevoit s deschid o licita ie public , pentru ca prin
vânzarea celor 188 de tablouri, printre care Iigurau autori precum
Bellini, Tiepolo, van Dyck, Tintoretto, Rubens, Veronese, s îsi poat
acoperi datoriile. Ia 2 martie 1888, deputatul Mihail Kog lniceanu va
eIectua o interpelare în Parlamentul statului, adresând apelul de
acordare a unui aiutor viager poetului Mihai Eminescu. Ia 1/13 aprilie
1891, va rosti, cu prileiul s rb toririi a 25 de ani de la înIiin area
Academiei Române, ultimul discurs academic, în care se va reIeri la
problemele pentru care a militat întreaga sa via : educa ia (cu reIeriri
autobiograIice), dezrobirea iganilor, abolirea privilegiilor .de nastere
si cast ¨, proclamarea egalit ii politice si civile pentru to i Iiii
României si emanciparea ranilor.

5. Programul revistei Dacia literar formulat în Introduc ie
Meritul revistei Dacia literar . editat de Mihail Kog lniceanu
este acela de a impune pe scena literaturii noastre o genera ie de
scriitori, înIr i i prin idealuri, cu aIinit i biograIice evidente. Idealul
destept rii na ionale, constiin a clasic a unor obiective clar Iormulate,
în privin a reIormei literaturii române moderne, romantismul liberal si
entuziasmul, a atras în iurul revistei colaboratori diversi. Firi vizio-
nare, proIetice, idealiste si oameni de ac iune, aten i la delicate ea cu
care trebuiau operate schimb rile în istorie, aceast genera ie de scrii-
tori reuseste armonia iust a acordului dintre politic si cultur , dintre
ra iune si ideal.
* Pentru documentare, v propunem Iixarea reperelor bio-
bibliograIice, în cazul cunoasterii celor mai importan i intelectuali ai
momentului, prin miilocirea consult rii Istoriei literaturii romane ae
la origini pan in prezent de George C linescu si completarea, pe Iise
de lectur , a datelor din urm torul tabel:
263
Personalit i reprezentative ale perioadei pasoptiste
Romanticii 1827-1848
cânt re ii ruinelor, damna ii,
mesianicii utopici
Vasile Cârlova
Repere biografice (anul nasterii si
cel al mor ii); Opere reprezentative
(titlul si anul public rii)
Tudor Vladimirescu
Ion Heliade R dulescu
C. Aristia
Gr. Plesoianu
Grigore Alexandrescu
A. Hrisoverghi
Daniil Scavinshi
Mihail Cuciuran
C. A. Rosetti
Mesianicii pozitivi 1840-1848
Constituirea spiritului critic
Mihail Kog lniceanu

Nicolae B lcescu
Alecu Russo
Antibonjuristii 1830-1848
Conservatismul boiernasilor
C. Faca

Zilot Românul
Naum Râmniceanu
C. B l cescu
Colonelul I custeanu
Paharnicul Sion
Întemeierea prozei 1840 Întâii
umoristi
Ermiona Asachi

Constantin Negruzzi
Anton Pann
Cilibi Moise
Romantici macabri si exotici
1842-1859 Tehnica versului
muzical
D. Bolintineanu

Costache Stamati
264
Poezia m runt dup 1840
patrio i si unionisti
Cezar Boliac

Ioan Catina
Andrei Muresanu
G. Sion
C. Negri
C. D sc lescu
G. S ulescu
C. Caragiali
Iorgu Caragiali
E. Winterhalder
D. Gusti
N. Istrati
Al. Pelimon
C.D. Aricescu
Ioan Sârbu
Al. Donici
Vasile Alecsandri momentul
1855

Poe i minori în momentul
Vasile Alecsandri Epoca
domnitorului Alexandru Ioan
Cuza
Al. Sihleanu

A. Biru
Al. Dep r eanu
G. Cre eanu
M. Zamphirescu
G. Baronzi
N. Nicoleanu
Radu Ionescu
I.C. Fundescu
Romul Scriban
N. Ruc reanu
N.T. Or sanu
Gh. T utu
C.V. Carp
Proza si teatrul dup 1859
Eseul si romanul
Al. Odobescu

265
N. Filimon
Gr. H. Grandea
B.P. Hasdeu
Ion Ghica
Pantazi Ghica
Ioan M. Buioreanu
I. Codru Dr gusanu
N. Scurtescu
Matei Millo

În lectura pe care o eIectua i pentru documentarea propus sunt
de remarcat urm toarele aspecte:
x Iorma ia enciclopedic a reprezentan ilor genera iei pasoptiste:
x omogenitatea si unitatea acestei genera ii de scriitori români:
x elementele asimilate de Iorma ia interioar :
x temperamente diIerite de acelasi calibru valoric:
x idealurile comune:
x destinul asem n tor:
x tr s turile comune ale artelor cultivate de scriitorii pasoptisti:
x stereotipul biograIic (1810-1820- copil ria):
x mediul boieresc sau burghez c ruia îi apar ine, prin nastere,
genera ia pasoptist :
x Iorma ia de sorginte clasic cu dasc li greci:
x studiile universitare la Paris sau în Germania:
x realit ile culturale pe care le cunosc si care îi mobilizeaz :
x c l torii, Iunc ii, militan i, exila i.
Anul 1859, momentul Unirii este în mod paradoxal unul al des-
tr m rii la nivelul genera iei: destr marea înseamn mai ales pierderea
intereselor de grup, cu excep ia Transilvaniei, unde liderii idealurilor
românesti r mân Andrei Muresanu, Timotei Cipariu si Gheorghe Bari iu.

A. Teoretizarea specificului na ional
Titlul revistei este simbolic, c ci el se reIer la grani ele vechii
Dacii, deci la toate provinciile românesti, chiar dac publica ia ap rea
în Moldova. El este în acelasi timp reprezentativ si pentru încercarea
de a Ii .numai o Ioaie româneasc ¨, ce public realiz ri literare româ-
nesti .Iie din orice parte a Daciei, numai s Iie bune¨. În mod clar,
Iondatorul revistei în elesese rolul unit ii culturale, eIectuat înaintea
celei politice, prin intermediul literaturii, c ci la Dacia literar urmau
s Iie .cuprinsi scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni,
266
Iiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul s u.¨ Trebuia, astIel,
realizat coeziunea intelectualit ii românesti din toate provinciile
istorice, c ci .literatura noastr are nevoie de unire nu de dezbinare¨.

B. Tematica literaturii na ionale
Progresul literaturii române moderne este condi ionat de dou
aspecte: originalitatea, ,insusirea cea mai pre ioas a unei literaturi¨
si structurarea tematic na ional . Inspira ia din realitatea autohton îl
determin pe Mihail Kog lniceanu s scrie:
,Istoria noastr are aestule fapte eroice. frumoasele noastre
ri sunt aestul ae mari. obiceiurile noastre aestul ae pitoresti si
poetice. pentru ca s putem g si si la noi suieturi ae scris. f r s
avem pentru aceasta trebuin s ne imprumut m ae la alte na ii.¨
(Mihail Kog lniceanu, Introauc ie la Dacia literar în volumul
Tainele inimei Scrieri alese. edi ie îngriiit de Dan Simonescu,
Editura pentru Iiteratur , colec ia B.P.T. 1964, pag. 138-139).

C. Unitate lingvistic . unitate cultural . unitate politic
Mihail Kog lniceanu era constient de Iaptul c , pentru a avea o
literatur na ional modern , era necesar o reIorm lingvistic , care
presupunea adoptarea unui alt mod de a scrie si a alIabetului latin în
locul celui chirilic. Desi aceste men iuni nu apar în programul revistei,
autorul precizeaz c trebuie ca .romanii s aib o limb si o litera-
tur roman comun pentru to i¨. Erau premature asemenea men iuni,
cât timp mostenirea idealului unit ii lingvistice al Daciei literare va
constitui tema dezbaterilor dintre latinisti si iunimisti ium tate de veac
mai târziu.

D. Actul ae nastere al criticii literare romanesti
Cultivarea spiritului critic în dezbaterile literare, a obiectivit ii
si a corectitudinii, în aprecierea lucr rilor beletristice a constituit
preocuparea lui Mihail Kog lniceanu înc de la început. Convins c o
polemic literar nu trebuie s se transIorme într-o disput , nu trebuie
s degenereze într-o iignire si nu trebuie s denatureze sensul
dezbaterii estetice, Kog lniceanu nu evit conIrunt rile de opinii între
litera i. Dac scriitorul este un artizan, asa cum îl în elegeau Irancezii
în veacul al XVII-lea, odat cu nasterea criticii literare, atunci, de
bun seam , c este nevoie de aprecierea acestei tehnici. Criticii îsi
propun s vegheze respectarea unui set de reguli, Ielicitându-i pe cei
care le respect , sanc ionându-i pe cei care le ignor . Problema g sirii
267
metodelor obiective de iudecare a operelor literare si a modului de a
sanc iona inIrac iunile de abatere de la norm a constituit din
totdeauna o preocupare pentru critica literar . Uneori, critica Iace
parte integrant din opera literar . Un exemplu, în acest sens, este în
literatura Irancez Boileau, a c rui oper este Iormat din reIlec ii
asupra literaturii. Critica agresiv , ce exacerbeaz pasiunile, analiza
care aduce acuza ii si metamorIozarea acestora în iniurii personale
sunt de evitat si Mihail Kog lniceanu scrie:
.Critica noastr va fi nep rtinitoare, vom critica cartea. iar nu
persoana: vr imasi ai arbitrariului. nu vom fi arbitrari in iuaec ile
noastre.¨ (Mihail Kog lniceanu, Introauc ie la Dacia literar . în volu-
mul Tainele inimei Scrieri alese, edi ie îngriiit de Dan Simonescu,
Editura Pentru Iiteratur , colec ia B.P.T. 1964, pag. 138-139).

E. Structurarea numerelor revistei
În programul revistei, Mihail Kog lniceanu precizeaz c exist
patru sec iuni ale acesteia si c ea se va ocupa de publicarea literaturii
originale, de promovarea scrierilor valoroase preluate din celelalte
ziare românesti, de aIirmarea criticii literare consacrate noilor produc-
ii beletristice si de inIormarea cultural a publicului cititor, care va
aIla despre noile apari ii editoriale si despre întrunirile litera ilor:
,Dacia. ce prin urmare va cuprinae toate ramurile literaturei
noastre. va fi aesp r it in patru p r i. In partea intai vor fi
compuneri originale a conlucr torilor foaiei, partea a aoua va ave
articole originale ain celelalte iurnaluri romanesti. Partea a treia se
va inaeletnici cu critica c r ilor nou . iesite in aeos bitele provincii a
vechei Dacii. Partea a patra. numit Telegraful Daciei. ne va aa
instiin ri ae c r ile ce au s ias in pu in. ae cele ce au iesit ae subt
tipar. rela ii ae aaun rile inv a ilor romani. stiri aespre literatorii
nostri si. in sfarsit. tot ce poate fi vreanic ae insemnat pentru publicul
roman.¨ (Mihail Kog lniceanu, Introauc ie la Dacia literar . în volu-
mul Tainele inimei Scrieri alese. edi ie îngriiit de Dan Simonescu,
Editura Pentru Iiteratur , colec ia B.P.T. 1964, pag. 139).

F. Rela ia revistei cu cititorii epocii
Revista Dacia literar se adreseaz cititorilor de limb român ,
pentru c autorul ei selecteaz .tot ce-i mai insemnat pentru publicul
roman¨. Având în vedere Iaptul c la aceast publica ie se primesc
colabor ri de la scriitori din toate provinciile românesti, este de presu-
pus c acestia vor Ii si lectori ai revistei la care au colaborat. Mihail
268
Kog lniceanu nu precizeaz unde va Ii diIuzat revista sa, îns sunt
men ionate în Introauc ie leg turi cu ,aeos bitele provincii a vechii
Dacii¨. de unde va avea inIorma ii despre c r ile nou si critica acestora.

6. Influen a revistei .Dacia literar ¨ asupra evolu iei
literaturii române din veacul al XIX-lea
Explica ia Iaptului, c o revist literar , care nu a cunoscut decât
trei numere de apari ie, a avut o inIluen hot râtoare asupra ialon rii
direc iilor de dezvoltare a literaturii române moderne, se g seste în
programul Daciei literare. care a Iost preluat si de reviste precum
Prop sirea si Romania literar . Spiritul Daciei literare se reg seste si
în alte publica ii ale epocii precum revistele din exil (Romania
viitoare. Junimea roman . Republica roman ). revistele ce oIereau
inIorma ie istoric (Magazin istoric pentru Dacia. Arhiva romaneas-
c ) si cele care oIereau inIorma ii, literatur si politic (Dambovi a.
Steaua Dun rii. Na ionalul). Acelasi program îl va urma si Revista
roman a lui Alexandru Odobescu, si revistele pe care le va publica
Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Programul revistei Dacia literar va Ii continuat si prin publica-
rea calendarelor. În Moldova Mihail Kog lniceanu public Calenaar
pentru poporul romanesc (1842) avându-i drept colaboratori pe Vasile
Alecsandri, Costache Negruzzi si Al. Donici. Partea stiin iIic si
literar a acestui calendar va Ii publicat separat în 1854 sub titlul
Album istoric si literar. În ara Româneasc C.A.Rosetti a publicat un
Calenaar istoric si literar pe 1859 avându-i drept colaboratori pe
Dimitrie Bolintineanu, A. Zane si Pantazi Ghica. În acest calendar
apar pentru prima dat Iragmente din C l toriile lui Bolintineanu,
nuvele istorice, poezii si schi a de moravuri. În Transilvania ideile din
programul Daciei literare au inIluen at publica iile lui G. Bari iu
Foaie pentru minte. inim si literatur si Gazeta ae Transilvania.
care, în ciuda preIerin ei pentru cultura german si etimologism, vor
promova literatura na ional .

7. Caracteristicile si orientarea literaturii pasoptiste

Principalele întreb ri care se pot pune cu privire la perioada
pasoptist sunt urm toarele:
A. Este literatura de la 1848 un proces deliberat de moder-
nizare cultural sau poate fi considerat un epifenomen al unui
fenomen general civilizator?
269
B. A avut literatura pasoptist un program sau este ea rezul-
tatul unui fenomen cultural de generalizare european ?
C. Este pasoptismul un fenomen de influen sau poate fi el
considerat o variant particular a romantismului european?
De-a lungul a trei sau patru decenii în veacul al XIX-lea,
literatura român a înregistrat un progres considerabil, exteriorizat
printr-un discurs cu o orientare unitar , de o remarcabil coeren
l untric . Genurile literare sunt destinate, I r excep ie, lecturii în Ia a
unui public numeros, pe care scriitorii urm resc s -l instruiasc , s -l
sensibilizeze, s -l entuziasmeze. Corespunzând unui moment de r s-
pântie din existen a societ ii românesti, care parcurge traseul de la
Ieudalism la capitalism, de la I râmi are la unitatea statal , de la orien-
tarea bizantin , neogreac la inIluen a latinismului occidental de surs
Irancez , mesaiul literaturii din aceast perioad poate Ii deIinit prin
urm toarele aspecte:
x Crea ia aIlat în sluiba idealurilor de libertate, independen si
unitate na ional :
x Simpatia pentru dezmosteni ii soartei, în special oamenii sim-
pli, pe care literatura trebuie s -i transIorme în lectori instrui i:
x Primatul utilului asupra esteticului, al interesului na ional asu-
pra celui personal:
x Critica epocii de tranzi ie, a Ienomenelor si a personaielor tipice
trecerii de la Ieudalism la modernizare: Iiziologille boierilor si ciocoilor:
x Autohtonizarea surselor de inspira ie: trecut, natur , Iolclor si
realitate local :
Dup ce s-a demonstrat negarea ideii c , din punct de vedere
statistic, revolu ia pasoptist reprezint un Ienomen de import, o alt
observa ie care a Iost I cut , este aceea c speciIicul literaturii pasop-
tiste românesti const în aIirmarea sa în plin epoc romantic , cu
tendin a clar de recuperare estetic a clasicismului si de sincronizare
cu realismul. Pe plan european, romantismul a cunoscut condi ii isto-
rice speciale de aIirmare, în Iunc ie de tradi iile culturale diIerite, de
psihologia popoarelor. Fondul comun romantic înseamn creditul maior
pe care arta si cultura european l-a acordat sensibilit ii, fanteziei,
melancoliei, reveriei, aspira iei spre absolut, evad rii în vis, în
trecut, în fabulos, exotismului, individualismului, consonan ei cu
natura si descoperirii folclorului popoarelor.
Discutând despre romantismul european, Philippe van Tieghem
(Les granaes aoctrines litteraires en France. Paris, 1965) descoperea
variet ile acestui Ienomen estetic. AstIel, în viziunea sa, romantismul
nordic (german, englez, olandez si scandinav) era caracterizat de
270
pasionalitatea metaIizic si de titanism. Romantismul meridional
(Irancez, italian, spaniol, portughez) este caracterizat de luciditate
clasic , în aceste culturi întâlnindu-se teoreticienii cei mai lumina i.
Romantismul oriental (grupul slav si danubian) este orientarea euro-
pean , care nu polemizeaz cu nimeni, pentru c nu exist oponen i.
Extins dincolo de ocean, romantismul la sud-americani, ca si la cata-
lani descoper comoara Iolclorului.
În concluzie, romantismul în literatura european cunoaste Ior-
me de localizare ideologic si artistic diIerit , care îi conIer unitate
în varietate. Romantismul pasoptist românesc a aplicat creator ideile
Iranceze, pe baza unui program na ional si social, c ci litera ii români
cunosc si opera lui Hugo si pe cea a lui Iamartine.
S-ar putea spune, c momentul literaturii pasoptiste reprezint
punctul de cristalizare a constiin ei estetice, c ci dimensiunea roman-
tic , cea clasic si cea realist se pot descoperi concomitent în maio-
ritatea operelor din aceast perioad .
x Ia întrebarea dac romantismul românesc e o variant na io-
nal a romantismului european, s-ar putea spune, împreun cu Ion
Pillat c , prin programul Introauc ie la Dacia literar . pasoptismul
românesc .reprezint Revolu ia Iecundat de ideile romantismului
occidental si, în acelasi timp, înviat de mitul propriului s u sânge,
poezia popular .¨
a. Preocuparea pentru surprinderea atmosferei locale, a
patinei faptelor relatate îi Iace pe autorii pasoptisti s se documen-
teze în privin a obiceiurilor, a modei, a mentalit ilor dintr-o anumit
perioad , înainte de a scrie o nuvel , ca spre exemplu, Alexanaru
L pusneanul de Costache Negruzzi, în care autorul introduce si arha-
isme, si regionalisme cu inten ia de a îsi sensibiliza cititorul, pe care îl
introduce în lumea dintr-un alt secol.
b. Eroii excep ionali care ac ioneaz în împrejur ri excep-
ionale devin personaie ale operelor din aceast perioad . Eroul
romantic are o atitudine vehement , e cuprins de Iiori si, de numele
s u, sunt asociate ac iuni cu tent himeric , teriIic , oniric . Atmos-
Iera ac iunilor personaiului romantic este dominat de Iurtuni, de
catastroIe, de regimul torid, de secete prelungite sau de Ienomene
geologice însp imânt toare, precum erup iile vulcanice sau cutremu-
rele. Este cazul lucr rii lui Nicolae B lcescu Romanii supt Mihai
Joievoa Jiteazul, a lui Dan. c pitan ae plai, a lui SteIan cel Mare din
Dumbrava Rosie de Vasile Alecsandri sau a lui Mircea cel B trân din
Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu.
271
c. Antiteza dintre trecutul glorios si prezentul dec zut se
poate întâlni în discursul literar al unor opere precum Cantarea
Romaniei de Alecu Russo sau Muma lui Stefan cel Mare de Dimitrie
Bolintineanu.
d. Conservarea structurilor artistice anterioare se poate
demonstra în crea ii în care are loc reluarea motivului mor ii (Dimitrie
Bolintineanu, O fat tan r pe patul mor ii sau Grigore Alexandrescu
Suferin a). Poezia tanatologic si sepulcral este realizat în primele
Iormule de limbai poetic preexistente (vezi Mircea Anghelescu,
Romantismul romanesc si cel european 1970 demonstra ia asupra
conserv rii structurilor literare preexistente)
e. Evadarea în mit, în istorie si în natur se reg seste în
Pastelurile lui Vasile Alecsandri, în volumul Florile Bosforului de
Dimitrie Bolintineanu sau în poezia Trecutul. La m n stirea Dealul
de Grigore Alexandrescu.
I. Descoperirea folclorului autohton a inIluen at crea ii precum
Zbur torul de Ion Heliade R dulescu, Sbur torul. Doina. Sanziana si
Pepelea si Baba Cloan a de Vasile Alecsandri si Zbur torul de Cezar
Bolliac. Interesul pentru motivul dorului apare în crea ii precum
Dorul si Dorul intalnirei de Gheorghe Asachi.
g. Autohtonismul se poate ilustra în sensul sus inerii ideii c
speciIicul unei literaturi este dat de coloratura na ional . Revela ia
duhului na ional este evident în cazul trat rii motivului etnogenezei
ce Iace leg tura cu cronicarii si cu Scoala Ardelean , exacerbând orgo-
liul latinit ii si amintindu-ne de obsesia, pe care Mihail Kog lniceanu
o numea .romanomania¨. Exemplele sunt numeroase în Cantarea
Romaniei (.Acesta-i Raiul Daciei veche¨), în Umbra lui Mircea. La
Cozia: (.si puternici legioane p-a ta margine-ai privit¨, .uriasul Daciei¨),
Gheorghe Asachi Dochia si Traian. Gheorghe Bari iu era convins c
.Pentru noi romanii. f r istorie nu exist mantuin ¨. Mihail
Kog lniceanu descoper istoria din vechile cronici, pe care le public .
h. Coloratura na ional a motivelor preromantice si roman-
tice cunoscute prin lectura crea iilor lui Volney, Young sau Gray,
poate Ii demonstrat de motivele ruinelor, al cimitirelor, de cel al
medita iei romantice nocturne în crea ii precum Insusi in singur tate
de C. Stamati, O noapte pe ruinurile Targovistii. Jisul de Ion Heliade
R dulescu, Ruinurile Targovistii de Vasile Cârlova, Meaita ie. Astep-
tarea. Suferin a. Reveria. Rug ciunea de Grigore Alexandrescu, Ruinele
cet ii Neam u de Alexandru Hrisoverghi. Dac .Ruinurile Târgo-
vistii¨ de Ion Heliade R dulescu abordeaz ideea opozi iei trecut
272
glorios prezent damnat, dec zut la Volney, ruinele sunt un prilei de
medita ie asupra caducit iii, ca si în versurile lui Eminescu de mai târziu.
i. Atmosfera fantastic - romantic se întâlneste la Ion Heliade
R dulescu în Zbur torul, la Vasile Alecsandri în Baba Cloan a. Noap-
tea Sfantului Anarii si la Dimitrie Bolintineanu în Mihnea si baba.
i. Cultivarea speciilor romantice precum elegia, medita ia,
poemul eroic si inventarea pastelului pot Ii considerate elemente
romantice ale literaturii pasoptiste (Pastel chinez de Vasile Alecsandri).
k. Militantismul mesianic poate Ii socotit o Iorm literar tipic
literaturii europene si, în special, italiene, care are ecouri si în litera-
tura român din perioada pasoptist , în care principala func ie a
cuvântul poetic este aceea de influen are a lectorului, în operele cu
mesai patriotic ca, de exemplu, Molaova la anul 1821. Molaova la
anul 1829 de Vasile Pop Fabian, Desteptarea Romaniei. Hora unirii
de Vasile Alecsandri si Un r sunet de Andrei Muresanu.
l. Coexisten a dintre romantism si clasicism, demonstrat de
Phillipe van Tieghem în toat literatura european , poate Ii întâlnit si
la noi, eviden iat de Iaptul c Ion Heliade R dulescu tip reste L`art
poetique de Boileau, tradus în 1837, dup ce deschiderea perioadei
pasoptiste avusese loc cu traducerea versurilor lui Iamartine, clasicul
reprezentant al romantismului Irancez. Grigore Alexandrescu, autorul
primelor poezii si proze adânc romantice din cultura român , nu
renun la privirea moral si caracteriologic din satire, epistole si
Iabule, specii apar inând clasicismului.
x Dimensiunea clasic a literaturii pasoptiste se reIer la urm -
toarele tr s turi:
a. Unele teme, eroii sau conflictul din anumite opere literare
sunt luate din via a claselor dominante: domnitori viteji, modele
de armonie si echilibru, personaje statuare ale panteonului cul-
tural na ional sau universal: Mircea cel B trân în Umbra lui Mircea.
La Cozia de Grigore Alexandrescu, Oviaiu. Fantana Blanauziei de
Vasile Alecsandri, inspirate din lumea Antichit ii.
b. Cultivarea satirei, a fabulei, a epistolei, a sonetului, a epi-
gramei si a comediei ca specii clasice recunoscute poate Ii demons-
trat de opere precum Satir . Duhului meu sau Boul si vi elul de
Grigore Alexandrescu.
c. Respectarea regulii celor trei unit i de timp, de loc si de
ac iune din dramaturgia clasic poate Ii comentat , spre exemplu, în
teatrul lui Vasile Alecsandri, în care întâlnim si personaie cu inut
clasic decent , calm , zeiasc .
273
d. Teatrul care moralizeaz este unul de Iactur clasic . Aceast
caracteristic a începuturilor noastre dramatice este evident , în mo-
mentul în care ne reIerim la piesele cele mai cunoscute ale perioadei.
Alecsandri a dezvoltat un teatru în care elementele burlesti, grotesti,
pornesc de la observa ia direct a unor personaie ce apar in lumii
contemporane. El nu renun total la m stile tradi ionale din comedia
dell`arte, pentru c observa ia direct , intens , metodic completeaz
aceste personaie ale tranzi iei românesti spre modernitate din teatrul
românesc.
e. Atmosfera bucolic , ce aminteste de tragi-comediile pasto-
rale din teatrul Irancez si italian al secolului al XVII-lea, este recupe-
rat în primele noastre poezii precum P storul intristat de Vasile
Cârlova.
I. Claritatea, unitatea dintre fond si form si abstractizarea
limbajului în crea iile literare este o alt tr s tur a clasicismului,
care poate Ii demonstrat în cazul unor crea ii literare românesti din
perioada pasoptist .
x Iiteratura de la 1848 con ine si o dimensiune realist , care
poate Ii demonstrat prin prezen a urm toarelor aspecte:
a. Eroii tipici care ac ioneaz în împrejur ri tipice precum
intrigantul Mo oc, boierul patriot Spancioc sau despotul I pusneanul,
în nuvela Alexanaru L pusneanul de Costache Negruzzi si demagogul
Clevetici si retrogradul Sandu Napoil în teatrul lui Vasile Alecsandri:
b. Atitudinea de critic social la adresa realit ii contem-
porane exprimat în Chiri a in provin ie. Iasii in carnaval. Rusaliile
de Vasile Alecsandri.
c. Inspira ia din realitatea contemporan , în care se întâl-
nesc frecvent antiteza dintre cei foarte boga i si cei foarte s raci,
ca de exemplu în descrierea sugestiv din Balta Alb de Vasile Alecsandri
sau lupta pentru putere si parvenitismul, care schimb comporta-
mentele în Chiri a in balon. Chiri a in Iasi sau Despot Joa de Vasile
Alecsandri sau dezrobirea iganilor în Dezrobirea iganilor de Vasile
Alecsandri si Pentru ce iganii nu sunt romani de Costache Negruzzi.
d. Utilizarea unor procedee realiste precum tipizarea sau ana-
liza psihologic sub Iorma Iiziologiei, în textele acestei perioade în
opere precum Fiziologia provin ialului de Costache Negruzzi.
Cultivarea unor specii ale literaturii realiste precum romanul,
nuvela si comedia, cu puternice accente realiste în Ciocoii vechi si noi
de Nicolae Filimon sau Alexanaru L pusneanul de Costache Negruzzi.
274
Întemeierea literaturii române moderne pe genuri si specii
are loc în aceast perioad . Modurile de expresie, care au creat un stil
al literaturii române moderne sunt realizate prin intermediul unor
realiz ri Iaimoase din specia medita iei, elegiei, odei, legendei sau a
nuvelei. De aceea, se cuvine s subliniem datoria enorm pe care lite-
ratura cult o are, pentru în elegerea acestei perioade din istoria noastr .

8. Pasoptistii, c l tori români în veacul romantic
8.1. Tema c l toriei
Tema c l toriei, prezent în literatura universal de la începu-
turile sale, are o semniIica ie simbolic proIund . Ea se reIer la
întreaga existen omeneasc , omul însusi Iiind considerat un pere-
grin, aIlat în c utarea adev rului, a p cii sau a nemuririi. Basmele
diverselor popoarelor descriu existen a unui traseu, care trebuie
parcurs pentru a descoperi un centru spiritual. Nu întâmpl tor, în
interiorul catedralelor în Evul Mediu Iuseser construite, pe podeaua
ediIiciilor religioase, traseele unor labirinturi, simbolizând perpetua
c utare omeneasc . ConIorm unui ritual, traseele labirintice erau
parcurse de c tre pelerinii, care poposeau special în aceste locuri.
Imaginea acestor întortocheate c i ale destinului omenesc amintea de
planul celei mai vechi construc ii de acest tip, labirintul din Cnosos.
În lumea european , moda c l toriilor orientale c tre insulele
nemuritorilor simbolizeaz n zuin a omului c tre descoperirea st rii
edenice, c tre locul, în care planurile comunic , prin intermediul
acelei axis mundi. De cele mai multe ori, o astIel de c l torie I r
c l uz era sortit esecului, c ci într-o astIel de experien a aventurii
si a cunoasterii, esen ial este descoperirea unui reper similar, a unui
maestru spiritual cu aIinit i elective evidente, a unui model al
devenirii Iiin ei.
C l toria nu trebuie s Iie o Iug de sine, de propriile amintiri si
preocup ri, de patimile si pasiunile coplesitoare. Împlinirea adev rat
a c l toriei are loc în interiorul suIletului, unde se petrece o trans-
Iormare în sensul maturiz rii, al dobândirii capacit ii de generalizare
si de sintetizare a concluziilor existen iale, în urma conIrunt rii sinelui
cu ceilal i, a eu-lui cu lumea. Aceasta este semniIica ia c l toriilor în
basmele, în care tinerii Ieciori de crai pornesc în lume, înainte de a
aiunge st pâni ai împ r iei din poveste. C l toria este, în cele mai
multe cazuri, un simbol al eIortului c tre progres spiritual, c ci ea
înseamn o deplasare în sensul descoperirii acelei axis mundi. C l -
275
toria are o mul ime de obiective, pe care eroul trebuie s le cunoasc
trecând peste poduri (simbolice leg turi ale .malurilor¨ timpului,
trecutul si viitorul), urcând spre crestele abrupte ale mun ilor (ascen-
siunea, în l area c tre etern) sau scuIundându-se în adâncimile Iântâ-
nilor cu ap vie (pentru potolirea simbolicei st ri de polidipsie, pentru
ad parea la izvoarele proIunzimilor, ale adâncurilor).
Via a omului a Iost înI isat de multe religii ale lumii sub Iorma
unui pelerinai. Simbolic este în acest sens continuarea c l toriei dup
moarte a suIletului, care Iolosind .miiloace de transport¨ diverse,
precum luntrea lui Caron spre exemplu, trebuie s aiung într-un
spa iu privilegiat: Iie cel al Ierici ilor nemuritori, Iie cel al umbrelor
lui Hades, Iie în cel edenic, Iie în cel inIernal. Finalul acestei c l torii
postmortem este totdeauna urmat de o evaluare a semniIica iilor si
Iaptelor individului de-a lungul drumului, r splata adev rat urmând
dup aceast divin m surare. Evaluarea c l toriei, în cazul situ rii
suIletului în InIern (vezi Dante Divina Comeaia), nu este numai o
pedeaps , ale c rei ra iuni s r mân neîn elese c l torului cu un
num r mare de p cate. SuIletul p c tos trebuie s g seasc singur
motiva ii ale comportamentului s u, pentru c el simte nevoia de a se
autoiustiIica, de a îsi explica comportamentele din timpul c l toriei
terestre si de a se puriIica în acest Iel.
C l toria are drept Iinalitate Iormularea unor concluzii, în urma
cercet rilor pe care omul le Iace de-a lungul drumului s u. Aventur
sau dorin de cunoastere proIund , Iug de sine las sau sincer
dorin de schimbare interioar ? Acestea sunt întreb rile pe care le-a
n scut în orice vreme c l toria. Mai mult decât deplasarea prin spa iu
este important dobândirea de noi experien e. Mai importante decât
divertismentele sunt volupt ile nout ii si ale necunoscutului, care îl
Iac pe c l tor s renun e la sine, s aleag rutele care i se par potrivite,
s dezlege misterul r t cirii si s g seasc calea supravie uirii
omenesti. Mai importante decât detaliile realit ii, înregistrate
IotograIic sunt impresiile celui care c l toreste, oglinzi vii ale lumii,
pe care str b tând-o omul încearc s o în eleag .

8.2. Sumar privire asupra trat rii temei c l toriei
in literatura universal
Marile epopei ale lumii deschid istoria literaturii universale
pornind de la tema c l toriei. Enea si Ulysse c l toresc în spa iu si în
timp, iar Iinalitatea voiaiului lor este Iie întemeierea unui oras, care va
d inui peste secole, Iie gloria cuceririi unei cet i si periplul întoarcerii
276
în patrie, pe parcursul unui deceniu. Fiecare epoc istoric are
propriile scrieri legate de tema c l toriei, si observa ia aceasta nu este
întâmpl tor subliniat . .Orice c l torie¨, scria Carl Gustav Young,
.este m rturia unei st ri de nemul umire, care te determin s des-
coperi solu ii noi, capabile s - i amelioreze r ul existen ial¨. Antichi-
tatea ilustreaz c l toria sub Iorma cuceririi de noi teritorii, Evul
Mediu o transIorm într-o explorare a necunoscutului, astIel c , în
vremea Renasterii, aceasta cap t o dubl semniIica ie literar : c l -
toria de tip explorare a inuturilor nou descoperite si c l toria în c uta-
rea comorilor neb nuite, simbolice, alegorice ale interiorit ii Iiin ei.
În acest Iel au Iost în elese Divina Comeaie a lui Dante Alighieri,
Pantagruel al lui François Rabelais, Elogiul nebuniei al lui Erasmus
din Rotterdam si iurnalele exploratorilor, precum Milionul (Il Mil-
lione) al lui Marco Pollo.
Veacul al XVIII-lea avea s produc în constiin a european o
muta ie, determinat în primul rând de l rgirea orizontului de cunoas-
tere, prin descoperirea altor zone geograIice, a altor variet i umane, a
altor maniIest ri spirituale, a altor dimensiuni ale materialit ii. În
cunoscuta lucrare intitulat Criza constiin ei europene. Paul Hazard
arat Ielul în care c l toria triumI sub Iorma unui .gen literar cu
grani e nedeIinite comod, întrucât putea cuprinde toate diserta iile
erudite, cataloagele de muzee sau povestile de dragoste.¨ Primele
însemn ri de c l torie ale scriitorilor din acest veac au un caracter
erudit asa cum se întâmpl cu lucrarea lui Volney din 1787, intitulat
Jovage en Svrie et Egvpte. Alteori, scriitorii descoper în c l toriile
lor inutul Utopiei. asa cum i se întâmpla lui Thomas Morus. Unul
dintre ei, ca Jonathan SwiIt, într-o lucrare precum C l toriile lui
Gulliver. îsi trimitea personaiele s c l toreasc în ri cu locuitori
micsora i sau m ri i, în lumea v zduhurilor savante sau în lumea
yahooi-lor. Aceste expedi ii devin un pretext pentru înI isarea
concluziilor unei c l torii reale printr-o lume care, dac s-ar vedea sub
adev ratu-i nume cât este de grotesc , s-ar detesta, de bun seam ,
I r putin a de a se mai îndrepta.
Pentru scriitorii romantici, c l toria echivaleaz cu o schimbare
de atitudine, antitetic Ia de cea a clasicilor, imobili în reprezent rile
celor trei unit i de loc, de timp si de ac iune ale operelor lor. SuIletul
romantic învolburat de Ir mânt ri, sensibil la Irumuse ile naturii,
meditativ si introvertit, impulsiv si mânat spre experien e pitoresti
inedite, evadând din realitate ori de câte ori visul, reveria, chem rile
nostalgice spre alte orizonturi îsi Iac sim it prezen a este st pânit si
de tenta ia exoticului, si de demonul r t cirilor neîntâmpl toare.
277
8.3. Pasoptistii. c l tori romani in veacul romantic
Scriitorii români ai veacului al XIX-lea sunt de cele mai multe
ori eroii c l toriilor descrise. Exist o constant a literaturii române
redactate în veacul romantic, care porneste de la observa ia c în
nara iune autorul este martorul întâmpl rilor relatate si eroul aces-
tora. Din punct de vedere stilistic, acest lucru presupune utilizarea
frecvent a persoanei I singular, ca semn al sincerit ii si auten-
ticit ii relat rii, în care scriitorul este implicat în mod direct. Acest
procedeu stilistic este Irecvent Iolosit în speciile genului epic în proz ,
precum impresiile ae voiai. memorialul. iurnalul sau notele ae c l -
torie. Abordarea detaliilor realit ii în aceste tipuri de scrieri se Iace
din perspectiva amintirii. Chiar dac exist dat ri exacte ale eveni-
mentelor relatate, aceasta este o conven ie a autenticit ii, a vero-
similit ii. Rememorarea detaliilor semniIicative ale voiaiului echiva-
leaz cu o întoarcere în timp, c tre un moment semniIicativ al cunoas-
terii individuale, cu Iunc ie modelatoare sau de reper al unei biograIii
spirituale. De multe ori rememorarea unui detaliu semniIicativ al
realit ii genereaz comentarii, digresiuni IilosoIice, autobiograIice,
istorice, mitologice, compara ii sociale sau economice. Acestea
dezv luie interesele si preocup rile scriitorului, c l tor paradoxal în
universul propriei gândiri si în lumea înconiur toare. Relatarea este,
astIel, o oglind a propriului suIlet însetat de perIec iune.
Exist si scrieri în care autorul îi încredin eaz unui personai
misiunea de a iuca rolul c l torului. În piesele de teatru, personajul
care c l toreste se conIeseaz în mod direct publicului si impresiile
voiaiului s u sunt un prilei de cunoastere. Povestind, personaiele se
autocaracterizeaz sau adreseaz publicului invita ia de a Ii
caracterizate. Aventurile voiaiului relatate sunt comice sau tragice.
Prin intermediul catharsis-ului, spectatorul înva eliberându-se.
Râzând se pot îndrepta moravurile. Confesiunea. redat stilistic de
persisten a persoanei I este, în acest caz, un miiloc de construc ie a
dialogului sau a monologului dramatic. Nara iunea întâmpl rilor
voiaiului este un pretext pentru scriitor de a-si exprima propriile opinii
sociale, politice, economice, culturale sau religioase într-o Iorm
deghizat , non-autoritar , travestit , Iiltrat de rolul pe care personaiul
îl are în comedia, drama sau tragedia sa. Alteori, poetul este
observatorul detaliilor c l toriei, pe care o înI iseaz sub Iorma unui
tablou. Pastelarea detaliilor exotice sau autohtone este un procedeu
stilistic propriu literaturii noastre pasoptiste. Inventarea pastelului ca
specie a genului liric, este legat de numele lui Vasile Alecsandri. S-a
278
vorbit despre tr s turile comune ale Pastelurilor lui Alecsandri, care
debuteaz prin intermediul unei descrieri detaliate, ce opreste
r suIlarea oric rei Iiin e în peisaiul natural înI isat de autor. .Poanta¨,
apari ia Iulger toare în peisai a unui detaliu pân atunci ignorat,
determin reluarea ritmului si a misc rii întrerupte de uimire.
În cele ce urmeaz , vom descoperi dou atitudini, care se reIlec-
t în scrierile pasoptistilor români: xenocentrismul sau admira ia
pentru valorile unor culturi diIerite de cea autohton si etnocen-
trismul sau pream rirea Irumuse ii tradi iilor românesti, a bog iei, a
glorioasei istorii, a splendorii naturii plaiurilor autohtone. Acesti doi
poli ai atitudinilor de adaptare la valorile culturale ale modernit ii
europene sunt reperele, care structureaz demersul .prop sirii¨, tipic
ideologiei acestei genera ii de scriitori.

8.4. Nasterea unei literaturi ale c rei genuri si specii
sunt ilustrate ae pretextul c l toriei
Rareori în istoria literar , s-a aIirmat c ar putea exista o leg -
tur de cauzalitate între evolu ia unei anumite literaturi si c l toriile în
sine, eIectuate cu diverse ocazii de c tre scriitori. În rândurile care
urmeaz , vom încerca s demonstr m c , în ceea ce priveste literatura
pasoptist , c l toria s-a transIormat într-un Ierment al imagina iei
autorilor români, în aventura ce se va Iinaliza cu nasterea literaturii
române moderne. Pentru scriitorii pasoptisti din veacul romantic, inta
c l toriei pare a Ii bog ia si voluptatea nout ii. Cu în elepciunea
modelat si încercat în ri îndep rtate, cu tinere ea aspira iei c tre
Irumuse ea etern si mai ales cu talentul de a încredin a condeiului
curcubeul de nuan e al tr irilor, acesti scriitori pot Ii socoti i deopo-
triv ini ia i si ini iatori. Explorând t râmuri, care pentru muritorii de
rând r mân de-a pururi ale imagina iei si ale lecturii, ei au devenit
ini ia ii, care s-au întors în insula Ithaca a literaturii lor, cu cel mai
valoros tezaur de impresii, de emo ii si de sentimente, ce va deveni
Iilonul de inspira ie Iecund al condeiului.
Dac , în cazul literaturii antice grecesti, nasterea epopeii ca
specie a genului epic era legat de peripe iile întoarcerii dintr-o
c l torie a unui personai, si anume Ulisse, în cultura român nasterea
genurilor literare în sine a Iost inIluen at , în perioada literaturii
pasoptiste, de c l torie ca aventur biograIic a unei întregi genera ii
de intelectuali.
Se poate vorbi de o specializare tematic a c l toriilor descrise
de operele scriitorilor pasoptisti. AstIel, s-ar putea descrie voiaiul de
279
pl cere, c l toriile de recreere din vacan e, voiaiul ca exil, ca pelerinai
si ca deten ie, c l toria de studii si cea diplomatic , c l toriile explo-
ratorilor si, nu în ultimul rând, voiaiul cu scop comercial. În aceast
perioad , a c l toriilor cu destina ii mai mult sau mai pu in exotice,
peisaiele descrise, miiloacele de transport înI isate, traseele urmate,
întâmpl rile neprev zute, hotelurile si pensiunile de la r scruce de
drumuri si de destine, precum si monumentele, muzeele, castelele,
orasele, catedralele, s lile de concert ornate în stil baroc constituie tot
atâtea teme literare, care se subsumeaz celei ini ial men ionate.
F r îndoial c progresul tehnicii are leg tur cu tema literar
studiat . Revenirea Dun rii la statutul s u de Iluviu european, cons-
truc ia celor dintâi drumuri de Iier din Europa occidental , organizarea
si specializarea transporturilor în vederea eIicien ei si rapidit ii
acestora sunt tot atâtea aspecte surprinse I r putin de t gad de
ochiul neobosit al c l torului scriitor pornit în c utarea nout ii, pe
care el o identiIic cu .prop sirea¨, adic cu progresul. Ce i-a I cut pe
acesti tineri Iii de boieri s se str duiasc s str bat lumea în lung si
în lat? Ce bog ie anume au descoperit în peregrin rile lor?
Pentru a r spunde la toate aceste întreb ri ne-a venit în minte
caracterizarea, pe care George C linescu i-o I cea lui Vasile Alecsandri,
scriitorul pe care îl considera st pânit de, ceea ce patriarhul criticii
românesti numea, .demonul c l toriilor¨. Pentru Alecsandri, c l to-
riile au reprezentat un miiloc de alungare a plictisului, c ci asa cum îi
scria el prietenului s u, Ion Ghica, în ianuarie 1862, exista o re et
împotriva plictisului, care se prepara dup o Iormul special : .....a
suta parte aintr-un gram ae c l torie in Austria. trei grame ae c l -
torie in Germania ae sus. o sut ae grame ae seaere la Paris. aou
zeci ae vizit la Expozi ia ain Lonara. cincizeci ae turism in Italia.
totul inghi it sub form ae pilule timp ae mai mul i ani consecutivi si
stropi i cu ap curat ae Lethe...¨. Într-o perioad , în care autorul
pl nuise o întoarcere la Paris prin Italia, pe la Torino, Milano, Genova,
Nisa, Toulon, Paris, cu o revenire prin Viena, de bun seam c
excursia de la Paris la Iondra, apoi la Hamburg, cu reîntoarcerea la
Paris si apoi la Dieppe era un eveniment biograIic, care dezv luia
admira ia si pre uirea autorului pentru orasul studen iei sale, Parisul.
În Cucoana Chiri a in voiai (1863), Vasile Alecsandri realizea-
z o comedie de moravuri, o specie Ioarte la mod a genului dramatic.
Personaiul principal s-a îmbog it de curând, prin rangul de ispravnic,
pe care l-a dobândit so ul s u. Ea se autocaracterizeaz prin interme-
diul povestirii, pe care este dornic s o înceap la înturnarea din
voiaiul european:
280
,Iat -m -s' Am sosit
Dintr-o c l torie
In care mult am p timit
O sut ae sotii s-o mie.
Dar z u nu m c iesc.
Nu-mi pas ae nimic ,
Eu sunt zaragon si m numesc
Chiri a cea voinic .
Ce voiai minunat'
Ce frumos m-am primblat'
In urm -mi am l sat un nume
l uaat.¨

Prototipul vesmântului de c l torie este un miiloc de caracte-
rizare a personaiului. Chiri a poart .un costum ridicol de voiai¨, în
privin a c ruia principiul sport nu e Iolosit de loc în designul vesti-
menta iei, totdeauna exagerat de elegant si, I r îndoial , destul de
nepotrivit pentru drumuri lungi. Nota iile scenice apar in autorului,
care sper s încorseteze în amestecul de elegan vulgar un tip
uman: cel al eroinei ridicole, care nu în elege c presta ia ei nu este
nici un semn de noble e, si nici unul de bog ie. Ea sper ca, înves-
mântat astIel, s par ceea ce nu este: o Iemeie elegant si de condi ie
bun . ,Ea poart malacof esagerat. toc ae catifea neagr cu flori si
coraele stacosii¨ explic Vasile Alecsandri, în indica iile scenice.
Îns , libertatea vestimenta iei din lumea comediilor lui Alecsandri a
sugerat de Iiecare dat o costuma ie, în care supralicitarea baroc a
detaliului ilustreaz prostul gust al unei provinciale îngâmIate si
inculte, care se d în spectacol.
Scopul c l toriei cucoanei Chiri a în Europa a Iost de a-si trimite
copilul la scoal , în orasul lumin , pentru a studia .politica¨. Ea m r-
turiseste cu pronun ia-i regional , care o Iace inconIundabil : ,Am
fost la Paris ae mi-am as zat polau la scoal . ca s inve e politica.
pentru c -n ziua ae ast zi. la noi. un om ce nu stie politica nu pl teste
nici chiar cat iil ul cel stricat. care s-o vanaut cu aoba la Bucuresti.
pentru o plat ae impozit...¨ .
Peripe iile c l toriei cucoanei Chiri a au loc în tren, unde dum-
neaei c l toreste împreun cu sluiitoarea ei, Ioana iganca si cu Guli ,
Iiul s u, adic .cu c el. cu....¨ purcel, ar vrea s spun dumneaei, dar
evit s rosteasc numele animalului cu care a I cut compara ia. Ea si
tovar sii ei de c l torie Iac pozne cât D-l Goe si Bubico la un loc.
,Baronul ae arumu mare¨, care îi Iace curte Chiri oaiei, se dovedeste
a Ii un ho de drumul mare, ce c l toreste în trenuri elegante si dispare
cu tot cu .s cusorul ei ae voiai¨ pe drumul de la Pesta la Viena. Eve-
nimentul nu o descuraieaz pe vainica Chiri oaie, care se mir , obser-
vând cu aten ie, c drumul trenului trece .printr-o hrub ae-i zic tunel¨.
Pierderea si reg sirea odorului, cu aiutorul autorit ilor Ieroviare este
281
un alt episod al .patimilor¨ si ,sotiilor¨ acestui drum lung, pe care
cucoana Chiri a alege s îl parcurg într-un mod sigur.
Punctul de vedere al provincialului necultivat si plin de iIose se
vede exprimat în memorabila descriere a Parisului în viziunea Chiri ei.
Personaiul aseam n Parisul cu Bucurestiul sau micul Paris, cum i se
spunea si este silit s recunoasc c .nici chiar Bucurestiul nu-l
intrece¨: ,Parisu nu are sem n pe fa a p mantului. sa pot zice c
nici chiar Bucurestiul nu-l intrece... aaic . s fim arep i... nu-l intrece.
Ce nu g sesti in el? Galerii ae muz uri vrei? ai, munamenturi vrei?
ai, teatruri vrei? ai, pasagiuri romane ca la Bucuresti vrei? ai,¨...
Personaiul comediei clasice a lui Vasile Alecsandri nu este o
pre ioas ridicol , care s comenteze în graiul cu pronun ie inconIun-
dabil opere, spectacole sau monumente de art . Ea m rturiseste I r
echivoc: .Eu nu le-am vizitat nici pe unele. nici pe altele. pentru c
am avut ae umblat pe la magazai ae marsanae ae moa .
Am fost la Maaam Desal si la Maaam Fovel. ae mi-am comen-
aat tualete pe aatorie...¨
Chiri a stie c Parisul este capitala modei Ieminine si, ca orice
cochet , se laud cu achizi iile sale vestimentare povestind în ce
împreiur ri si-a pus în valoare .tualetele¨ .luate pe datorie¨. Discursul
s u este unul pe un ton amical-conIesiv: ,Eu tualetele le-am pus la
man si am si fantaxat cu aans le la baluri. la Mabil...¨. Ea este un
personai, care nu va în elege niciodat ridicolul coregraIic stârnit de
un .zdragon¨ numit .Chiri a cea voinic ¨, ce se laud cu dezinvoltur
cu mediile pariziene, pe care le-a Irecventat si cu dansurile la mod ,
pe care le-a exersat: ,ba inc am iucat si cancanu...¨
Gheorghe Asachi scrie si el o pies de teatru intitulat Inturna-
rea pl iesului ain Anglia. Iail muntean (1850). Spre deosebire de
comedie, idila este o specie a genului dramatic de dimensiuni mai reduse,
în care accentul nu cade asupra ilustr rii deIorm rilor caricaturale,
asupra viciilor sau a deIectelor personaielor, ci asupra Iinalului, care e
întotdeauna Iericit. Personaiul principal al acestei piese este Condrat,
un pl ies muntean, care la întoarcerea în satul natal este asteptat de
iubita sa, cu care se va si c s tori. El povesteste cum a aiuns în Anglia,
c l torind cu un negustor de cereale si ce a I cut acolo. Acest negustor
importase porumb din Valahia, pentru c în ara lui era secet si
Ioamete. Convins c în Ielul acesta va Iace avere, negustorul îl luase
cu sine pe Condrat, pentru a-l pune pe ran s le Iac englezilor
m m lig si pentru a le demonstra prepararea produsului s u. Ia
înapoierea în ar , Condrat le povesteste cons tenilor:
282
,S fi v zut pe engleii cum c utau la mine cu ochene. aar eu
c utam in c la rus si aeoaat o r storn pe un funa, m m liga fuma
ca un vapor. S -i fi auzit cum incepur a striga: ,Bravo puaing.
bravo puaing'¨ (Gheorghe Asachi, Scrieri in proz si aramatice, vol
II, Chisin u, Editura Hyperion, 1991. pag. 75).
Tema c l toriei este Iolosit , ca Iilon de inspira ie, si în rea-
lizarea diverselor specii ale genului liric, precum pastelul, medita ia
sau idila pastoral , des întâlnite în crea ia scriitorilor perioadei pasop-
tiste. Vasile Alecsandri descrie peisaiul în maniera unei stampe
orientale. Pastel chinez din volumul Pasteluri este un exemplu, ce
ilustreaz aceast aIirma ie. Delicate ea si raIinamentul peisaiului exo-
tic înI isat are leg tur cu gustul romantic si cu lumea imaginar a
peisaielor orientale. El anticipeaz exotismul simbolist, gustul pentru
materiale pre ioase si rare al acestor poe i. Si Grigore Alexandrescu
scrie Umbra lui Mircea. La Cozia. R s ritul lunii. La Tismana. Mor-
mintele. La Dr g sani. medita ii inspirate de excursia pe care a
I cut-o pe Valea Oltului împreun cu prietenul s u, Ion Ghica. Dar
dac Vasile Alecsandri acorda aten ie peisaielor exotice, care p reau
încremenite, ca în reprezent rile din stampele realizate de b trânul
pictor din turn, dac în crea ia sa, anima ia eroilor lirici se I cea numai
sub impulsul purit ii sentimentului surprins într-o privire îndr gostit ,
la Grigore Alexandrescu peisaiul are valen e multiple.
El pare a Ii decorul visurilor de istorie legendar , c ci Iiecare
detaliu al s u are darul de a trezi .inIiorare¨ patriotic , de a-l Iace pe
cititor s z reasc în penumbra sa contururile unor uriase personalit i
ale istoriei na ionale. Impregnat de istorie, peisaiul medita iilor lui
Grigore Alexandrescu are darul de a se însuIle i în momentul, în care
îsi Iace apari ia hamlet-ian umbra lui Mircea în peisaiul de la Mân s-
tirea Cozia. Umbra este întâmpinat de glasul Ior elor naturii, al râului
care îi repet vesnic numele, ca un ecou al unui decor legendar: ,Mircea'
Oltul repeteaz ... / Acest sunet. acest nume valurile-l priimesc....¨
Peisaiul medita iilor lui Grigore Alexandrescu are m re ia, pute-
rea de sugestie din tragediile shakespeare-iene si Iunc ia sa dialogat
aminteste de rolul coriIeului din tragediile antice. Acest personai din
tragedia antic era cel care rezuma istorii, puncta emotiv momentele
de maxim tensiune, sugera tumultul suIletelor implicate în vârteiul
Iaptelor. În plus, în medita iile lui Grigore Alexandrescu peisaiul
romantic îmbibat de istorie este martorul t cut al .viteiiilor trecute¨ si
personaiul în elept invocat de autor în demersul s u liric, pentru
conIirmarea veridicit ii idealurilor exprimate. Într-un context în care
283
istoria se repet , c ci .lumea e în asteptare¨, contemporanii au Ioarte
multe lucruri de înv at din studierea trecutului, iar peisaiul ioac rolul
unui în elept arhivar al memoriei trecutului.
Dimitrie Bolintineanu este un scriitor c l tor în lumea balca-
nic , unde sper s descopere vestigiile românismului, iar poeziile
Romancele ain Cavaia. San Marina din volumul Maceaonele exprim
admira ia si interesul autorului pentru aceast lume a sudului, din care
Iamilia sa era originar .
Briza peisaiului oriental, în descrierea c ruia Dimitrie Bolintineanu
surprinde drame de serai si idile interzise de regulile acestuia se desci-
Ireaz în volumul Florile Bosforului. si în Brises aOrient. Interesul
pentru exotism se traduce în culorile vii în care autorul surprinde
detaliile acestei lumi.
Gheorghe Asachi, venit la studii în Italia între anii 1807-1812,
va realiza Insemnarea c l toriei unui molaovan la Roma. lucrare pe
care o va publica în 1837, în Albina romaneasc nr. 5 din 17 ianuarie.
O alt lucrare, Fragment ain memoriile c l toriei unui roman ain
1808 descrie peripe iile acestuia la Neapole si în Rusia. Ea a ap rut în
aprilie 1861 în Aaaos literar pentru D.D. abona i la Monitorul Oficial
al Molaovei. Gheorghe Asachi va scrie si Extract ain iurnalul unui
c l toriu molaovan valoriIicând impresiile dintr-un voiai oIicial
realizat în Rusia, la Petersburg, ca membru al comisiei de redactare a
Regulamentului organic, publicat Iragmentar cu intermiten e în Albina
romaneasc nr. 61-94 din 1830.
Înaintea lui Gheorghe Asachi, Dinicu Golescu publicase cea
dintâi lucrare româneasc despre c l torii din veacul al XIX-lea, oper
în care se I ceau remarcate inIluen ele iluministe. Este vorba despre
Insemnare a c l toriei mele (1826). Descoperirea Occidentului îi
prileiuise boierului român o conIruntare cu moravurile si mentalit ile
europene contemporane. În urma acestei compara ii, se contureaz
clar ideologia iluminist în iurnalul de c l torie. Plecat în c utarea
unor scoli pentru Iiii s i, scriitorul peregrin descoper Irumuse ea
Brasovului si dragostea de înv tur a locuitorilor s i, str bate
drumul Cluiului descoperind muzeul Brukenthal, în care se aIl cele
mai valoroase lucr ri de art ale Sibiului. Aiungând la Viena, admir
muzeul armelor, parcurile îngriiite si sanatoriile. El asist la o scen ,
în care împ ratul îsi Iace apari ia pe strad . Boierul compar
obiceiurile orientale cu cele occidentale, în privin a polite ii si se mir
c la Viena nu exist obiceiul rostogolirii în râna drumului, în semn
de supunere Ia de m ritul împ rat.
284
El admir arhitectura peisagistic a gr dinilor Schönbrunn-ului
si este coplesit estetic de ea, considerându-se un scriitor supus greselii
în privin a descrierii Irumuse ii: .A acestii gr aini frumuse ea peste
putin este ae a putea cinevas s -i fac aescriere f r ae greseal .
Atat numai pociu zice c un om care intaiasi aat va intra. aup
puterea sau mul imea sim irii sufletului. negresit una ain trei trebuie
s i se intampl . aaic c : sau intristat fiina si intrana intr-insa poate
s se bucure, sau vesel fiina. cana au intrat s se intristeze sau. aesi
nu va fi fost st panit nici ae intristare. nici ae bucurie. una ain
amanaou trebui s -l coprinz , sc pare ae a avea este peste pu-
tin ...¨ Fraza lui Dinicu Golescu nu este elaborat , c ci ea urmeaz
Iuga gândului impresionat de ceea ce a v zut scriitorul. C l torind cu
diligen a (Ailswagen), autorul c l tor aiunge în Elve ia. Aici are oca-
zia s se mire de stiin a geograIiei, pe care o are un ran, de cur enia
hanurilor si de curiozitatea, pe care costumele orientale o stârneau
privitorilor. Ia Vicenza, admir scenele orasului si întâmplarea cu
englezul îi prileiuieste autorului o digresiune reIeritoare la necesitatea
teatrului în limba na ional . Ia Milano, admir domul. Aiuns la
Vene ia si apoi la Trieste, boierul român, care nu mai v zuse în via a
lui un vapor cu aburi, are ocazia s realizeze o descriere, demn de
personaiele lui Jules Verne, a acestei uimitoare masin rii, pe care o
aseam n cu cazanul care scoate rachiul si cu mecanismul unui cea-
sornic. Dac cineva s-ar încumeta s realizeze o schi a acestei masi-
n rii, ale c rei dimensiuni nu sunt precizate de curiosul c l tor, de
bun seam c aceast relatare, incomplet tehnic, surprinde esen a
transIorm rii energiei aburului în lucru mecanic, ceea ce pentru un
boier, atehnic din punct de vedere al preg tirii sale intelectuale,
înseamn Ioarte mult: .la spatele cuptorului impotriva gurii. un alt
cos ae fier. care este scos ain cuptor inspre mehanica ce au. prin care
ese c laur cu abureal . intocmai ca la cazanul care scoate rachiul.
la care la funa ii arae focul si capacul strange lacr m ae abureal .
Asa acel abur al cosului misc cea aintai roat . unae sunt poate
intreite aecat la un ceasornic. si cea ain urm roat . prin ain ii ei si
prin ain ii ce sunt pe osia ae fier. suceste osia aimpreun cu roatele.¨
Aten ia boierului român este atras de agricultura I cut dup reguli
precise, de pomii roditori, de lanurile si de gospod riile r nesti
prospere. El viziteaz institu ii publice, aziluri, spitale unde este sI tuit
s nu stârneasc Iuria bolnavilor cu debilitate nervoas cauzat de
vederea vestimenta iei orientale a c l torilor. El are ocazia s compare
si aceast compara ie îl Iace s se întrebe cu un sentiment de inIerio-
ritate si de comp timire pentru ara sa: ,Nicioaat nu o s se riaice
285
aeasupra neamului romanesc acest nor intunecos plin ae r ut i si ae
chinuri?¨ Aceast atitudine a c l torului, care compar realit ile din
ara sa cu ceea ce vede în drumul s u, va Ii mostenit de la Dinicu
Golescu de to i c l torii pasoptisti porni i în c utarea progresului, pe
care doresc s -l aduc în ara lor.
Mihail Kog lniceanu, care viziteaz Viena înainte de 1844, îsi
noteaz impresiile de c l torie într-un jurnal publicat de Al. Iep datu
în Floarea aarurilor în 1907. Când în 1846 viziteaz Spania si îsi
scrie impresiile în Irancez . Notes sur lEspagne si în român . Note
ae c l torie in Spania. Jurnalul va Ii publicat în întregime de Dan
Simonescu în Scrieri. Note ae c l torie. Bucuresti, Editura pentru
literatur , 1967.
Pe Iundalul înI isând imagini din Alhambra, ale turnului
Comares si ale palatul renascentist al lui Carol I, pe imaginile de basm
înI isând Iântâna si curtea leilor din palatul resedin al lumii musul-
mane, ce reprezint apogeul arhitecturii si artei arabe, textul poves-
teste cum dorin a lui Kog lniceanu de a vizita acest spa iu al viselor
copil riei sale a pornit de la o c l torie prin intermediul lecturii. Este
un Iel de a spune c traseele litera ilor si ale literaturii pasoptiste au
Iost determinate de contactul cu lumea c r ilor si c , înainte de a Ii
reale, aceste c l torii în imagina ie si în lumea lecturilor au hr nit
suIletele adolescentin-romantice ale acestei genera ii. Impresia de
circularitate a acestei c l torii în Spania este dat de m rturisirea
autorului, care se revede întorcându-se în lumea copil riei sale:
.Inc ain copil rie. la 1832. cana intrat ae-abia in al patrus-
prezecelea an. aou tomuri mici au plecat in mana mea. tip rite in
fran uzeste. era Conzalv de Cordova a aomnului ae Florian. Aceast
carte. cu tot riaicolul pastoral ce-i acoper autorul au a a at in mine
aorin a ae a veaea Spania. Inaat . cu un prieten al meu. care oaat
era poet si ast zi este seful trupelor Molaovei. m apucai a-l traauce.
Jremea si intampl rile intrerupser aceast lucrare, cana. pre urm
agiunsei a fi b rbat. impresiile copil riei nu se sterser . Una ain cele
aintai inaeletniciri. cana aeschisei tipografia Daciei. fu ae a inaemna
pe un tan r compatriot ae a urma aceast traaucere. si asa. una ain
cele aintai c r i ce iesir ae supt teascurile mele fur Conzalv de
Cordova. Totaeauna cana o carte. cana un iurnal imi ar ta numele
Spaniei. aorin a ae a o veaea mi se f cea mai mare. Intampl ri lungi
care m silir s -mi p r sesc ara. m aauser in Spania. Aceast
ar o vizitai ae aproape. J zut a aoua zi aup o cumplit revolu ie
care i-au scos la iveal toate tic losiile. n-au a rmat in nimica iluziile
ce-mi f cusem aespre ea, este una ain pu inele iluzii ce n-am peraut la
286
veaere. Dar imi place p mantul ce am c lcat si care in tot minutul
aesteapt suveniruri romantice. De cate ori inchipuirea mea m-au aus
in salele Escurialului. ae cate ori cana ceteam Don Carlos al lui
Siler, cartea in care am inv at limba lui Lessing si a lui Goethe. m
transportam sub veraele alei a Araniuezului. ae cate ori m visam sub
baaatiile aaurite si sculptate a Alhambrei' Dup ce m-am aflat in ele
aaesea m intrebam. aac aaev rat eram in Spanie, ochii mei nu
putea s m fac s crea c eram in aaev r in ara a c ruia
intampl ri imi leg na copil ria'¨ (Mihail Kog lniceanu, Scrieri lite-
rare. istorice. politice. texte alese si studiu introductiv de Geo Serban
Editura Tineretului, colec ia Iyceum 11, Bucuresti 1967 p. 94-95).
Iumea sudului european i-a impresionat si pe al i scriitori.
Timotei Cipariu a realizat memorialul ...ain Italia 1852 structurat în
Iorma scrisorilor. August Treboniu Laurian a scris Istriana. Alexandru
Pelimon s-a inspirat si a redactat scene Din itinerariul a-lui Bolliac si
Impresiuni ae c l torie in Romania. Descoperind ca orice romantic
natura patriei, Pantazi Ghica scrie Impresii ae c l torie in Molaova si
astIel, aceast specie literar cunoaste evolu ia în literatura noastr .
Iumea orientului l-a inspirat si pe Teodor Codrescu, care a
realizat un memorial intitulat O c l torie la Constantinopol. Dintre
scriitorii, care v zând Constantinopolul, si-au adus aminte de anticele
descrieri ale cet ii eterne, remarcabil este D. Ralet. În Suvenire si
impresii ae c l torie in Romania. Bulgaria si Constantinopol (1858),
textul are Iarmecul unui ghid turistic, în care incursiunile în istorie nu
sunt întâmpl toare.
,Constantinopolul e asezat pe aealurile care se intina ae la
Eiub si formeaz un triunghi scalaat intr-o parte ae Cornul ae Aur.
asa numit ae la bog ia p sc riei. ( ) in alta ae apele
ae Marmara. Acele aealuri in num r ae septe. ii aau asem nare cu
vechea Rom . c reia succeae in m rime si in glorie.¨ ( Dimitrie Ralet,
Suvenire si impresii ae c l torie in Romania. Bulgaria. Constantinopole,
edi ie îngriiit , preIa si note de Mircea Anghelescu, Editura Minerva,
Bucuresti, 1979, p. 60).
Digresiunea istoric , în descrierea capitalei Imperiului Otoman,
care este numit cu numele dat de Împ ratul Constantin cel Mare are
rolul de a scoate în eviden importan a strategic a acestui loc, care în
timp a Iost si capitala Primului Imperiu Crestin: .Constantinopoli fu visul
cuceritorilor si in timpii vechi. supus la influin e si la interese aiverse ce
se comb teau intre ele.¨ (Dimitrie Ralet, Suvenire si impresii ae c l torie
in Romania. Bulgaria. Constantinopole, edi ie îngriiit , preIa si note
de Mircea Anghelescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1979, p. 60).
287
Cucerirea orasului de c tre turci s-a datorat si dezbin rii reli-
gioase. Autorul suvenirelor si impresiilor îsi aminteste o replic cele-
br a unui personai istoric, cunoscut de autor din lecturile pe care le-a
I cut în ar , înainte de plecarea în c l torie:
,...Donaolo¨(...) ,intreba chiar pe imp ratul Alexie J. Mursufli:
«Oare religia te invoieste a fi tr a toriu si speriur?» Religia fu
reaus a fi un motiv ae certe zaaarnice ce absorbau spiritele si
Constantinopoli se f cu leag nul ereselor.¨ (Dimitrie Ralet, Suvenire
si impresii ae c l torie in Romania. Bulgaria. Constantinopole. edi ie
îngriiit , preIa si note de Mircea Anghelescu, Editura Minerva,
Bucuresti, 1979, p. 63) .
Ca urmare a c l toriei întreprinse cu Ion Ghica la m n stirile din
Oltenia în 1842, Grigore Alexandrescu a realizat un volum de medi-
ta ii, elegii, epistole si satire în leg tur tematic cu un Memorial ae
c l torie, publicat în 1844 si 1845. În aceast lucrare în proz , autorul
descrie itinerariul parcurs c tre cele mai Iaimoase m n stiri de pe
valea Oltului. Drumul de la Bistri a la Arnota este pentru cei doi
prieteni un drum ini atic, c ci aceste locuri singuratice de o s lbatic
Irumuse e sunt impregnate de istorie. Grigore Alexandrescu, c l torul
romantic, surprinde Irumuse ile naturii si ale istoriei, într-un stil în
care conIesiunea este o marc a autenticit ii relat rii: .Coboranau-ne
ae la pester . inso i i ae vuietul Bistri ii. ce curgea in vale. o luar m
pe o potec ce auce la Arnota. mic biseric . spre miaz noapte.
asezat la o in l ime ae aou ori mai sus aecat pestera: aesi Arnota
se veae ain curtea m n stirii. aar incepi s sui. aesimea p aurii si
in l imea vechilor steiari i i astup veaerea. Nimic nu i i spune c te-ai
apropiat. aecat l tratul cainilor ce te presimt si vestesc p rin ilor c
le vine o vizit .¨
Pestera, în care în vremuri de r striste erau ascunse toate bog -
iile l casurilor de cult din împreiurimi, pare un loc inaccesibil c l -
torului, care remarc acest lucru cu nostalgia pentru o istorie legen-
dar , eroic , care îns nu a avut prea mult r bdare cu oamenii.
Descrierea detasat a privelistii din Ioisor este o îngem nare a lumii
vizibile cu cea invizibil , legendar , în care lecturile istorice si pasiu-
nea cercet torului vestigiilor trecutului se exprim cu un real talent
narativ si cu o sensibilitate pentru detaliul semniIicativ:
.Din acel foisor veaerea se intinae in aep rtare peste mun i si
campii. pan aproape ae Ramnic. In areapta mai ios. este pestera
Pusnicului. si in vale Bistri a. Mare trebuie s fi fost anevoin a cu
care s f cea aceste ziauri la astfel ae in l imi: aar se veae c greu-
tatea biruit era unul ain meritele religioase ale vremilor ae atunci:
288
Apoi aceste man stiri pe in l imea mun ilor erau ca niste cet i
care sluieau ae azil libert ii la impreiur ri grele. Trei c lug ri
alc tuiesc toat popula ia Arnotei. Aceast biseric are un venit ae
100 000 lei si cu toate acestea nu stiu ae a cui pricin c lug rii sunt
sili i s cersetoreasc prin sat pentru inerea vie ei lor si a canaelei
care arae neincetat la mormantul aomnului Matei Basarab. mormant
frumos care aesp gubeste cu mul umire pe c l tori ae osteneala ce-si
a ca s -l viziteze.¨
Spirit meditativ, Grigore Alexandrescu descrie ceea ce a citit
despre ceea ce descoper si simte la vederea mormântului voievodului
Matei Basarab. Se stie c destinul tragic al acestui personai, a c rui
domnie a Iost beneIic pentru ara sa, are leg tur cu îmboln virea
domnitorului si cu revolta seimenilor. Ruinele sepulcrale au darul de a
inspira suIletul acestui poet sensibil si inteligent, care era pasionat de
istoria poporului s u. Iocul mormântului lui Matei Basarab, izolat în
pacea de la Arnota, poate Ii asem nat cu un paradis terestru, pe care
voievodul l-a dobândit în sens crestin ca r splat pentru iertIa si prin
suIerin a sa puriIicatoare. Descrierea lui Grigore Alexandrescu are
precizia unui ghid turistic, iar naratorul acestor pagini, el însusi un
peregrin, z boveste meditând.
,Acest monument este ae marmur alb . riaicat ae p mant ca
ae patru palme si lung ae patru picioare. Pe aansul este s pat in relief
armura prin ului si a rei. tunuri si steaguri.
Am z bovit mai multe ceasuri inl untrul bisericii. sezana pe
piatra mormantului si vorbina ae virtu ile unui prin cu inima nobil
care. stiina a birui. a preferat intotaeauna bunurile p cii.. care aes-
toinic a aobanait numele ae concherant (cuceritor s.n. L.M.) a ales pe
acela ae legiuitor si civilizator al na ii sale. Generos c tre vr imasii
s i si arept c tre to i. poate s zic cineva c el n-a f cut alt
greseal aecat aceea ae tr i prea mult. B trane ele lui l-au f cut s
caz subt influin a unor ministrii necinsti i si nevreanici. care i-au
intunecat gloria si i-au am rat cele ain urm zile ale vie ii.
B tranul prin este zugr vit in biseric in fa a mormantului, el
poart anteriul cu flori. malotea imbl nit cu ras si coroan : statura
lui este inalt . p rul alb si chipul b rb tesc.¨
Ia întoarcere, la Bistri a, Grigore Alexandrescu viziteaz mor-
mântul SIântului Grigorie Decapolitul si surprinde scene, în care ges-
tul particular are valoare de ritual general, ce oglindeste o anumit
mentalitate în acest spa iu.
289
,Inaintea bogatului cosciug in care oaihnesc mostele sfantului
Grigore Decapolitul. v zui o femeie ingenuncheat . care p rea a se
ruga cu fiebin eal .¨
C l toriile pot însemna si drumuri ale suIerin ei, ale dep rt rii
de meleagurile dragi ale rii natale. Exilatul este în acest caz un
proscris pentru autorit ile, care îl pedepsesc astIel, pe cel care a
îndr znit s se revolte sau pe cel care a realizat calcule gresite în
privin a alian elor sale politice. Ion Heliade R dulescu în Souvenirs
et impressions aun proscrit (1850), lucrare ce cuprinde drumurile sale
prin Serbia, Croa ia, Bavaria, Belgia, Fran a si Turcia, cu evoc ri
romantice, cu reverii mitologice si cu descrieri de peisaie bizare,
înI iseaz drumul unui exilat, care are constiin a Iaptului c a Iost
proscris. În tonul scrierii lui Ion Heliade R dulescu se simte Irustrarea
si obida celui care a Iost îndep rtat din drumul, pe care îl visa în ara
sa. Descrierea atent , care se îndreapt în special asupra exilului
românesc postpasoptist, este o m rturie a atmosIerei din aceast lume.
Dezbinarea, invidia, r utatea sunt cel mai adesea evocate de Iormu-
lele, pe care autorul le utilizeaz . Amintirile de acest tip par, mai
curând, traseul unui labirint emo ional personal, în care autorul se aIl
captiv, Iiind obsedat de cele întâmplate. Formulele proIetice si mai
ales m rturiile din Memoires sur lhistoire ae le regeneration rou-
maine ou sur les evenements ae 1848 accomplis en Jalachie. Paris,
1851, al turi de Iragmentele, adesea citate, din coresponden a revolu-
ionarilor contemporani cu Ion Heliade R dulescu, Iragmente, în care
autorul acestor memorii apare ca un personai .aliéné comme Iamartine¨
(m rturisirea îi apar ine lui Nicolae B lcescu si îi este adresat lui Ion
Ghica într-o scrisoare din aceast perioad ), toate aceste date îl pot
deruta pe cititorul de ast zi al acestor pagini. Dincolo de coinciden a
acestor m rturisiri, dincolo de reprosurile care i se Iac lui Heliade de
c tre ceilal i revolu ionari aIla i în exil, paginile acestea reprezint o
versiune a unei istorii tr ite si percepute din miezul craterului acestor
evenimente. Cititorul de azi poate Iace cu usurin diIeren a dintre
Iapte, emo ii si concluzii.
Experien a exilului a Iost consemnat sub Iorma unui memorial
de c l torie si de c tre Dimitrie Bolintineanu. În lucrarea C l torii
pe Dun re si in Bulgaria autorul descrie evenimentele petrecute dup
în busirea Revolu iei de la 1848, când Iruntasii revolu iei române,
printre care se aIla si Bolintineanu, au Iost transporta i sub escort pe
Dun re, în ghimie, în condi ii inumane, I r s li se spun unde urmau
s aiung . Constien i c urmau s Iie aspru pedepsi i, revolu ionarii
din legenda pasoptist tr iesc experien a apropierii unui pericol capital
290
a c rui Iorm de concretizare nu o cunosc înc . Bolintineanu este
naratorul-martor al acestei atmosIere de spaim , pe care o descrie si pe
care o transIorm într-un document cu o autenticitate indubitabil .
Datorit Mariei C.A.Rosetti revolu ionarii români au putut s evadeze
de sub escorta turceasc , într-un sat din apropiere de Orsova, unii
luând calea Parisului, al ii mergând spre Transilvania, asa cum a I cut
si Bolintineanu. De aici, autorul a plecat întâi la Constantinopol si
apoi se va îndrepta, în 1849, spre Paris. Memorialul a Iost publicat în
1858, Iiind al doilea în ordinea cronologic a apari iei memorialelor
lui Bolintineanu. Urm torul se intituleaz C l torii la Ierusalim in
s rb torile Pastelui si in Egipt. Pe când se aIla în Imperiul Otoman,
Bolintineanu va împrumuta o sum urias de bani de la Constantin
Polihroniade, un român bogat ce locuia în orasul exilului s u si va
porni la 9 martie 1854 într-o c l torie la Ierusalim si în Egipt. Memo-
rialul a ap rut ini ial purtând titlul C l torii in Palestina si Egipt în
1856, Iiind reeditat în 1867 sub titlul C l torii la Ierusalim in s rb -
torile Pastelui si in Egipt.
Dac Ion Heliade R dulescu realizase o c l torie imaginar în
acest t râm, prin lumea Biblicelor, dac acest scriitor îsi g sise, în
lumea savant a traducerilor erudite, o consolare pentru melancolia si
pustiul suIletesc, care îi vor marca tonul pesimist, proIetic si mora-
lizator al scrierilor din aceast perioad , în care el îsi declar suIerin a
asem n toare cu cea christic , Dimitrie Bolintineanu este un c l tor
poet, care viziteaz si descrie cele v zute cu o luminozitate si o încân-
tare, care transpare în tonul utilizat. Interesant este pagina de atlas
literar crestin, pe care autorul o las reIerindu-se la Gr dina Ghet-
simani. Dac Vasile Voiculescu în sonetul In Gr aina Ghetsimani nu
va putea desprinde imaginea divin de descrierea acestui peisai
simbolic, legendar, Dimitre Bolintineanu este un observator pragmatic
al unei realit i îndelung mitizate. Am nuntul pitoresc si explica iile
clare pentru c l torii, ce eIectueaz acest traseu prin intermediul
lecturii, sunt caracteristicile acestui scriitor peregrin prin ara sIânt :
... ,la picioarele acestui munte. aincoace. se veae gr aina
m slinilor sau Gepsimania (teasc ae unaelemn). Aceast gr ain este
ast zi ocolit cu zia si se afl proprietate a p rin ilor schitului St.
Salvaaor. Aici v zur m ca iva m slini b trani. pe care p rintele
italian. care cultiv gr aina. ne zise c sunt tot acei m slini ce tr iau
in timpul lui Isus. cu toate c este cunoscut c m slinii aici nu tr iesc
mai mult ae aou sute ae ani.¨ (Dimitrie Bolintineanu, Opere JI.
C l torii. Ed. îngriiit , note si comentarii de Teodor Vârgolici, Editura
Minerva, Bucuresti, 1985, Scriitori români, capitolul VI, p.144).
291
Un alt memorial de c l torie al unui exilat se intituleaz C l -
torii la romanii ain Maceaonia si Muntele Athos sau Santa-Agora. În
1854, la 11 iunie, pe când se aIla în exil, Bolintineanu pleac cu
misiune precis în Macedonia, între cu o-vlahi, în acest avan-post al
românismului, pentru a men ine treaz constiin a româneasc în lumea
greceasc . Ideea lui B lcescu se materializa abia acum, cu aiutorul lui
Ion Ghica. Bolintineanu si-a redactat memorialul în 1858 si l-a
publicat în 1863.
Cel lalt memorial al lui Dimitrie Bolintineanu se intituleaz
C l torii in Asia Mic . În timpul exilului, Bolintineanu a stat la
Constantinopol, pân în vara lui 1856, de unde a plecat în insula
Samos. Aici Ion Ghica era bey, adic de prin cu rang de domnitor.
Bolintineanu a stat 10 luni la Samos si în acest r stimp a c l torit cu
Ion Ghica pe coastele Asiei Mici. Impresiile le-a tip rit în 1866 în
Trompeta Carpa ilor si apoi le-a publicat în volum, tot în 1866.
Tot un memorial de c l torie este si Insola Teneaos si Canaris.
Fragment ain c l toria a-lui D. Bolintineanu in arhipel. El a Iost
publicat în 1859 în Calenaar istoric si literar pe anul bisect 1860 si
înI iseaz c l toria din 1856.
Un alt memorial de c l torie aduce în aten ia cititorilor peisaiul
autohton prin C l torii in Molaova, publicate în 1859 în Calenaar
istoric si literar.
În aIar de ipostaza exilatului, care îsi povesteste pelerinaiul si
de cea a c l torului român aIlat pe drum, în propria-i ar , care tocmai
Iusese reîntregit prin Unirea Principatelor, Dimitrie Bolintineanu cu-
noaste si ipostaza reporterului oIicial, care relateaz ceea ce Iace parte
din Jizita Domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole.
Aceast relatare este publicat în 1860, dup ce, la 22 septembrie
1860, Alexandru Ioan Cuza plecase la Constantinopol înso it de o
suit civil si militar , din care I cea parte si D. Bolintineanu, membru
în Comisia European a Dun rii. De aceast dat , relatarea este I cut
din punctul de vedere al unui personai oIicial, care reprezint intere-
sele Principatelor Române si care particip la întâlnirile protocolare.
Func ia pe care o de inea Bolintineanu nu era una simbolic .
Naviga ia modern pe Dun re începuse din 1829. Dup r zboiul ruso-
turc din 1806-1812 si pacea de la Bucuresti, Imperiul arist devenise
stat riveran prin cedarea Basarabiei de c tre turci si stabilirea grani ei
pe bra ul Chilia. Dup pacea de la Ackerman Cetatea Alb din 1826,
Imperiul arist va ob ine si bra ul Sulina, iar dup pacea de la
Adrianopole din 1829 va ob ine si bra ul SIântul Gheorghe. Opozi ia
292
marilor puteri europene la aceast situa ie, care-i asigura Imperiului
arist expansiunea, prin accesul la canalul de naviga ie european , s-a
men inut si dup r zboiul Crimeei, ce se încheiase cu Congresul de la
Paris din 1856. Comisia European a Dun rii, cu sediul la Gala i, care
tocmai se constituise, avea sarcina s consolideze si s realizeze
lucr rile de dragare a Dun rii maritime, prin perceperea unor taxe de
naviga ie. Aceast comisie constituit la început pentru patru ani
pentru a Ii înlocuit cu o comisie a statelor riverane, s-a men inut pân
în 1938. Zona Dun rii inIerioare a constituit de-a lungul vremurilor
centrul de interes al tuturor imperiilor din centrul si estul Europei, ba
chiar si al celor din Asia. În perioada pe care o descrie Bolintineanu,
gurile Dun rii erau punctul de atrac ie pentru cuceritorul Bizan ului,
Imperiul Otoman aIlat în declin, pentru Imperiul arist, pentru
Imperiul Habsburgic si pentru puterile centrale. Bolintineanu era în
deplin cunoastere a acestei situa ii si Iaptul, c el asist la scena
întâlnirii dintre Cuza si sultan, ne dezv luie spiritul de observa ie, care
de aceast dat se exerseaz asupra unor personaie istorice reale.
Sultanul, care stia Iran uzeste, dar respect protocolul traducerii
oIiciale si domnitorul român, în inuta sa de general, sunt descrisi de
Bolintineanu prin miilocirea detaliilor Iizionomice, al gesturilor proto-
colare, al uniIormelor de gal menite s uimeasc suita diplomatic .
Bolintineanu scrie:
,Trecur m o galerie cu coloane. apoi aeoaat ne v zur m intr-o
sal mare. Sultanul ne ap ru in miilocul s lei. in picioare. si inaint
c tre noi cu pas lin. Sultanul purta o manta scurt si neagr . cu
gulerul cusut in aiamante. Pe cap. un fes aupe aatina fonc ionarilor
turci. Sultanul pare mai b tran aecat varsta sa. Are fizionomie
interesant .. fa a sa este palia si pe ici pe colo zbarcit usor. Un
suras apare necurmat pe buzele sale. Cu toate acestea figura sa este
simpatic .
Domnitorul ain parte-i se prezint cu uniforma sa militar ae
general ae aiviziune. cu capul aescoperit. precum se prezint in toate
saloanele ain ar . Intre aomnitor si sultanul se afla marele vizir Ali
Pasa. Domnitoriul pronun un mic spiciu in limba francez si in
sim ul c vine s esprime m.s sultanului simtimente ae simpatie ale
rilor.
Sultanul stie francez . aar eticheta cur ei cerea ca marele vizir
s fac pe aragomanul.¨ (Dimitrie Bolintineanu, Opere JI. C l torii.
Edi ie îngriiit , note si comentarii de Teodor Vârgolici, Editura Minerva,
Bucuresti, 1985, Scriitori români, p. 522).
293
Exilat din motive politice în propria-i ar , Alecu Russo este si
el un c l tor, care nu numai c nu iubeste drumurile, dar le descrie în
toat mizeria noroiului lor de martie, când peisaiul devine siberian
pentru cel întemni at pe baza unei dela iuni. Drumul supliciului s u se
termin la o m n stire si acest episod al existen ei sale va Ii relatat în
Amintiri (1855) si în Soveia (Ziarul unui exilat politic la 1846),
lucrare publicat postum în 1863 de Alexandru Odobescu. Temnicerul
lui Alecu Russo este un om în elept, care stie o mul ime de povesti cu
tâlcuri orientale de Ielul Halima-lei. Motivul întemni rii lui Russo
este lupta cu cenzura, care în loc s stearg o treime din piesa de
teatru, nu si-a I cut datoria si nu a sters-o pe toat . Din aceast cauz
a putut Ii posibil situa ia absurd , în care actorii l-au pârât pe autor c
i-ar Ii îndemnat s citeasc întregul text, dar ei, în realitate, nu l-au
rostit de loc, poate si Iiindc nici nu-l stiau de loc. Alecu Russo este
autorul cu succes la public, nemul umit de eIectele cenzurii si arestat,
pentru c actorii l-au pârât pentru un lucru, care nu s-a întâmplat si
deci nu a adus preiudicii .ordinii publice¨ si nici nu a .r zvr tit ara¨,
asa cum l-a învinov it ministrul pe dramaturg. El a Iost condamnat de
vod la închisoare, pentru c se dorea ca un exemplu s Iie dat tuturor.
În aceste condi ii, desi comp timit de ministru si de ag , Alecu Russo
este arestat si amintindu-si despre penibilul moment, comenteaz : ,In
scurt. aga imi puse pe umeri blana sa, ministrul imi aete o c ciul .
galosi. un ciubuc si tutun. si fiecare ain cei aoi imi aeter ceva bani.
Joi inapoia banii la intoarcerea mea sau altcanava. iar aarurile
ministerilale le p strez. c ci un ministru nu a in toate zilele. Auzit-a i
pan acum un exilat s plece la locul osanaei sale cu o c ciul pus
in capu-i ae ministru'...¨ (Alecu Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese,
Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 210-211).
Entuziast admirator al crea iei populare, Alecu Russo s-a întâlnit
cu .minunea poetic ¨ numit Miori a în c l toriile sale. Spre deose-
bire de precursorul s u, Calistrat Hogas, solitarul scriitor c lare pe
calul s u, Pisicu a, admirator al peisaielor pe care le descrie cu talent
epopeic, Alecu Russo este un c l tor reIlexiv, cu tendin a de a-si
decanta impresiile sub Iorma unor considera ii teoretice, care abat
aten ia lectorului de la peisai. Acest lucru se întâmpl si pentru c
Alecu Russo este atent la peisaiul uman, la mentalit ile inIluen ate de
morala oriental . El Iace compara ii între Ielul de a Ii al oamenilor din
locurile pe care le-a vizitat si concluziile sale reIeritoare la psiholo-
gia personaielor inIluen ate de amintirile copil riei, de traumele
aIective, care blocheaz evolu ia si izoleaz individul reprezint
niste intui ii psihologice Ioarte moderne, dac Iacem leg tura cu
294
dezvoltarea psihologiei în veacul al XIX-lea. Russo nu apreciaz
sistemul educa iei Iamiliale, inIluen ate de maximele în elepciunii
orientale si îl Iace r spunz tor pe acesta pentru iner ia, pentru lipsa de
exerci iu aIectiv, pentru lenea de gândire si lipsa de sociabilitate, de
Ilexibilitate a individului, care este mascat de tipicele Iraze cu iz
tradi ionalist-conservatorist:
,Societatea european se spriiin in primul rana pe familia-
ritatea afectuoas si pe reciprocitatea sentimentelor care exist intre
membrii unei familii. izvor prim. ain care iau ei caracterul ae
blanae e. ae usoar nep sare. ae polite e lesnicioas si sloboa si
gustul sociabilit ii. care e necunoscut in inuturile mai apropiate ae
Orient. P rin ii nostri ins . au fost crescu i in maximele turcesti.
aaic : fiul nu e prieten al tat lui s u. ci i-i primul rob. pe care trebuie
s -l struneasc cu atat mai tare cu cat intr-o zi trebuie s -i scape. De
aici respectul acela silit. t cerea poruncit . in epeneala aceea
impasibil in epenit pe frun i. care se cer copiilor, tinerii ae aceea
aiung falsi ori stupizi nenorocite extremit i' Printr-o reac iune
fireasc . robul. la ranaul lui. aevine tiran. Urmarea eauca iei acestia
este izolarea inaivizilor. Aiunsi in sfarsit mari. f r leg turile acelea
asa ae aulci ae la saisprezece ani. cu inteligen a si imagina ia
nicioaat aesteptate. cu inima goal . ei nu mai fac aecat leg turi ae
interes, oamenii acestia f r copil rie n-au nici amintire. nici viitor,
au numai prezent material. f r farmec cu totul pozitiv. «F cum au
f cut si p rin ii t i». asta e fraza banal . Ei in la respectul silit:
«Jreau ca copiii mei s se team ae mine, ae iubit. m-or iubi pe urm .
aac-or creae ae cuviin ... imi spunea intr-un rana o mam : De ce s
nu fac si ei ca noi si ca str mosii nostri? Noi nu tr im in Fran a.
aomnule.» Jorbele acestea rezum sistemul ae eauca ie aomestic si
pot sluii ae l murire caracterului obstesc al cet enilor nostri.¨ (Iasii
si locuitorii lui in 1840 fragmente. în A. Russo, Piatra Teiului,
Editura Pentru Iiteratur , Biblioteca Pentru To i, 1963, pag. 327).
Vasile Alecsandri reprezint , în istoria literaturii române,
scriitorul despre care s-a spus c avea patima aventurierului si curio-
zitatea demonului c l tor. Dar toate aprecierile, care se vor mai Iace
înc despre acest om, vor trebui s in seama de talentul s u neîntre-
cut, în privin a povestirii pitoresti si poetice, amuzante si interesante,
în privin a darului de a surprinde nuan ele peisaiului str b tut, aroma
atmosIerei si temperatura suIleteasc a ambian ei, în care are loc
Iuziunea sentimentelor cu tabloul. Maestru al însuIle irii peisaiului,
pictor în cuvinte al culorilor suIletului, ce se r sIrâng asupra descrierii
itinerariului, Vasile Alecsandri este singurul dintre scriitorii pasoptisti
295
care realizeaz o descriere a unei c l torii în aIara Europei. C l torie
in Africa: De la Biaritz la Gibraltar, este relatarea unei excursii I cut
în 1853. Ea a Iost publicat Iragmentar în 1855, 1868 si 1874.
Am nuntul semniIicativ nu lipseste din descrierea acestui itinerar
exotic, pe care Alecsandri îl Iace împreun cu un amic englez, Angel.
Povestirile abund , descrierile de asemenea si înso indu-i în itinerariul
lor narativ pe cei doi c l tori, cititorul are ocazia s descopere
Iarmecul unor peisaie, care se suprapun ireal. Spre Maroc, spre
Tanger, o povestire despre caIeaua dervisului Abdalah-Osman, aIlat
undeva în Asia, pe drumul Brusei, are rolul de a-l Iace pe cititor s se
simt depeizat, adic pl cut impresionat de un peisai pe care îl admir ,
I r s -l recunoasc , îl vede cu ochii min ii, I r s -l priveasc :
.La anul 1845. intre Ghemlic si intre Brusa. in Asia. Plecasem
ain Constantinopoli pe un vapor turcesc. cu gana ae a merge s
vizitez Brusa. vechea capital a Imperiului Otoman. vestit prin
num rul minarelelor ce se inal ain sanul ei ca l nciile unei armii ae
uriesi. precum si prin frumoasele materii ae m tas lucrate in
fabricile sale. Dezb rcana la Ghemlic. sat mic ae pe malul asiatic a
M rei ae Marmara. tovar sii mei si eu ne suir m pe cai si luar m
arumul Brusei.
C rarea ce auce la acest oras. b tut ae copitele cailor si ale
c milelor. trece peste campii si colnice acoperite cu o iarb s lbatic
si mirositoare. si c l torul este expus. in vreme ae sase oare. la razele
arz toare a unui soare ae foc. ce il coace chiar ca pe un ou in pelea
lui.¨ (Vasile Alecsandri, C l torie in Africa Proz . Editura Minerva,
Bucuresti, B.P.T., vol. 1, p. 209).
Întâlnirea c l torilor cu dervisul, în acest peisai incandescent,
este prileiul pentru autor de a înI isa atât gusturile proprii în privin a
unei caIele de calitate, cât si uimitoarea ospitalitate si bun tate a
acestui om b trân si în elept, care îi serveste pe c l torii osteni i cu
ap si cu o caIea deosebit :
.Intr-o clipal cutia si paharele sunt aeserte. setea noastr
stins . si mul mirea noastr cu atat mai mare c b tranul ne aauce
inaat pe o alt tabl mai mic . cateva felegene ae cafe, aar ce cafe'
Fiecare pic tur cuprinaea o comoar ae mul miri necunoscute,
creaeam c sorbeam raiul lui Mohamea topit in felegeanuri.¨ (Vasile
Alecsandri, C l torie in Africa Proz , Editura Minerva, Bucuresti,
B.P.T., vol. 1, p. 210) .
Jurnalul c l toriei in Italia, voiai realizat cu Elena Negri în
1846, în perioada 7/19 iunie 1846 4 mai 1847 este o lucrare
redactat ini ial în limba Irancez . Datarea în succesiune cronologic a
296
evenimentelor, cantitatea mare de inIorma ii cu caracter autobiograIic
si mai ales dispari ia tragic a Elenei Negri vor Iace ca aceast scriere
s Iie publicat postum, în 1947 de C.D. Papastate în volumul Jasile
Alecsanari si Elena Negri cu un iurnal ineait al poetului.
Pu ini litera i români, care au ocazia s Iac o plimbare roman-
tic pe canalele Vene iei, stiu c Vasile Alecsandri a locuit împreun
cu Elena Negri în palatul Benzon, din balcoanele c ruia admira Ca`
Foscari si c s-a bucurat de cea mai Irumoas întâmplare a vie ii sale
de turist îndr gostit, c ruia via a i-a oIerit o sans unic . Ghidurile
turistice ale Vene iei amintesc aproape toate despre sederea lui Byron
în orasul lagunelor. Dar despre numele românului poet, premiant al
laurilor nobilei ginte latine, Ioarte pu in lume a auzit. Pentru Alecsandri,
Vene ia reprezint un episod simbolic al existen ei sale. Vene ia,
regina m rii este orasul iubirii sale: .Seaerea noastr ae aou luni la
Jene ia valoreaz cat o via intreag ae fericire. c ci visul cel mai
frumos al tinere ii noastre. speran ele cele mai luminoase ale ara-
gostei noastre s-au realizat zi cu zi. or cu or ¨ (Vasile Alecsandri,
C l torii. Antologie, postIa si bibliograIie de Teodor Vârgolici, Edi-
tura Minerva, Bucuresti, 1975, p. 78).
Aici, mai mult decât în oricare dintre descrierile iurnalului lui
Alecsandri, atmosIera este colorat cu nuan ele discrete ale sentimen-
tului. Dar luminozitatea peisaiului este mai ales una interioar : .Totul
este frumos. calm si str lucitor in iurul nostru. totul ne zambeste.¨
(Vasile Alecsandri, C l torii, Antologie, postIa si bibliograIie de
Teodor Vârgolici, Editura Minerva, Bucuresti, 1975, p. 79).
Nota iile din perioada sederii sale la Vene ia par, uneori, extrem
de prozaice, dar nu sunt lipsite de umor. Asa se întâmpl în momentul
în care, autorul consemneaz încerc rile gospod resti esuate ale iubitei
sale, care reuseste doar s transIorme miezul copt al portocalelor în
veritabile cristale diamantine, necomestibile, I r nici o îndoial .
Mul i lectori ai acestor prime pagini despre Vene ia au observat c aici
nu apar prea multe nota ii despre muzee, concerte, biserici si statui.
Dar amintirea acestora se imprim IotograIic pe retina auto-
rului, care la Salzburg, în orasul natal al lui Mozart, îsi aduce aminte
de muzeele si bisericile Vene iei. Alecsandri este impresionat de
locurile pe care le-a vizitat si chiar dac nu re ine întotdeauna numele
unui autor celebru precum Donatello, descrie cu precizie opera
acestuia, Iapt ce arat c el este un vizitator proIund, care se ini iaz
c l torind în arta renascentist si baroc italian :
,Printre monumentele pe care le-am vizitat la Jene ia. biserica
Santa Maria aei Frari ne-a uimit atat prin arhitectura sa m rea . cat
297
si prin numeroasele si aamirabilele lucr ri in marmur care o impo-
aobesc in interior. Monumentul ae marmur alb al lui Canova este
aintre toate cel care ne-a impresionat mai mult. prin simplitatea si
m re ia lui. Mintea care a creat planul a fost aesigur a unui geniu.
Canova insusi a f cut aesenul acestui monument m re . cu inten ia ae
a face un mormant pentru Ti ian.
Statuia plin ae via a lui St. Jerome. capoaoper a lui.... se
afl ae asemenea in aceast biseric .¨ (Vasile Alecsandri, C l torii,
Antologie, postIa si bibliograIie de Teodor Vârgolici, Editura Minerva,
Bucuresti, 1975, p. 103) .
Între Vene ia, regina m rii si Iondra, orasul ce urilor de pe
Tamisa numai un spirit erudit precum cel al lui Alexandru Odobescu
putea g si asem n ri. Autorul a I cut împreun cu tat l s u o
C l torie ae la Paris la Lonara (ae la 3 pan la 11 august 1852), pe
care a descris-o într-un iurnal, intitulând-o chiar astIel. Nota iile lui
Alexandru Odobescu din acest iurnal, ce completeaz atlasul literar al
c l toriilor pasoptiste descrise de c l torii români, demonstreaz un
spirit sensibil, cu un ascu it sim de observa ie a detaliilor si cu puterea
compara iilor. Aidoma personalit ilor din lumea Renasterii, Alexandru
Odobescu s-a Iormat pentru a Ii în acelasi timp istoric, etnograI, istoric
de art , arheolog, Iolclorist, poet, eseist si prozator. Viziunea echili-
brat a Irazei sale l-a I cut s îsi înI iseze ideile într-un stil propriu,
tipic marilor spirite. Primele pagini ale acestei lucr ri descriu peripe-
iile c l toriei cu trenul si cu vaporul, pentru a str bate Canalul Mânecii.
Ploaia inIernal , speciIic londonez , cea care va inspira ce urile si
spleen-urile simbolistilor, l-a agasat pe autorul care noteaz : ,Am
sezut opt zile ae var in Lonara si n-a trecut una f r s (se) plou ae
cateva ori pe zi. Ce o mai fi si iarna'¨ (Alexandru Odobescu, Scene
istorice, Editura Ion Creang , Biblioteca Scolarului, 1970, p. 163).
Vizitarea Iondrei îi va prileiui autorului privilegiul de a înI isa,
printre alte monumente descrise, imaginea Parlamentului, Ilancat cu
statuia lui Richard Inim de Ieu. De remarcat sunt digresiunile isto-
rico-eseistice, pe care i le prileiuieste aceast descriere, în care autorul
îsi imagineaz cum atmosIera umed , ce oas va întuneca Ia ada
vene ian a construc iei Parlamentului, aceasta conIerindu-i aspectul
întunecat al mediului în care a Iost realizat :
,Palatul Parlamentului. noua ziaire. a-o arhitectur vene ian .
intins si inc alb . care-si scala poalele in apele negricioase ale
Tamizei si al c rui turn p trat st acoperit ae cea si ae fum. nu va
trece mult si Palatul Parlamentului va lua fa a intunecoas a tristului
298
Palat Somerset. ce-i st in fa . peste ap . c ci aici nu e soarele
Italiei. ca s aureasc piatra. nici sanul Jene ii. ca s r sfrang -n
azur fa a-i aurie.¨ (Alexandru Odobescu. Scene istorice. Editura Ion
Creang , Biblioteca Scolarului, 1970, p. 170).
Eseul inspirat de tema c l toriei Iace din Alecu Russo un scriitor
novator. Piatra teiului, publicat postum în traducerea lui Mihail
Sadoveanu în 1911, Iusese redactat ini ial în limba Irancez . El este
subintitulat (Legena ) Fragment aintr-o c l torie in Mun ii Molaovei.
Alecu Russo este I r îndoial un eseist reIlexiv, în scrisul c ruia po i
descoperi inspira ia talentului înIl c rat si sensibilitatea romantic .
Pentru el ,c l toria e un lucru frumos si bun. care ne aezv luie. cu
mult mai bine aecat c r ile. via a intim a civiliza iilor¨ (Alecu
Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese. Editura Pentru Iiteratur , B.P.T.,
1963, p.271).
Ca orice c l tor romantic, care îsi dezv luie sentimentele pro-
Iunde în descrierile pe care le Iace, însuIle it de patriotismul si idealu-
rile genera iei sale, Alecu Russo este constient de Iaptul c descrierile
plaiurilor îndep rtate îl Iac pe om s uite de Irumuse ile rii sale:
.Mai mult. noi. oameni ferici i. abia r s ri i la fa a p mantului. ne-am
aus s ne plimb m trana via ori nefericirile pan si prin p aurile
feciorelnice ale Lumii-Nou , si aup ce am str b tut o parte a lumii.
aup ce am gr m ait atatea nume ae orase si atatea pozi ii geo-
grafice. numai ara noastr nu ne-o cunosteam. ara care aup gazeta
zilei ar fi m surana 500 ae mile p trate.¨ (Alecu Russo, Piatra
Teiului. Scrieri alese, Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 272).
C l tor erudit prin lumea c r ilor, critic în cuget rile sale despre
rostul literaturii, atent în observa iile pe care le Iace la psihologia oa-
menilor si la arheologia ce ilustreaz istoria local , Alecu Russo pole-
mizeaz cu scriitorii care imit si sunt lipsi i de originalitate. El pune
problema raportului dintre scriitor, oper si public, pledând în spiritul
ra ionalismului clasic pentru originalitate si pragmatism: ,Ce-mi pas
mie. molaovan ruginit. ae scenele voastre ain Italia. ae serile voastre
pariziene. ae amintirile voastre ain str in tate. ae fantomele voastre
nem esti. ae comeaiile voastre imitate si ae povestirile voastre traause
si aaaptate' Zugr vi i-mi mai curana. o icoan ae la ar . povesti i-mi
o scen ae la noi. pip rat ori plin ae poezie. o mic scen impro-
vizat . c ci bunul si r ul. simplul si emfaticul. aaev rul si riaicolul se
intalnesc la fiecare pas. O s g si i in nevinovatele creain i populare
oricat fantezie voi i. iar in n ravurile amestecate ale claselor ae sus.
stof aestul . Si in loc s -mi plimba i prin Iasi un personagiu ae-al lui
299
Balzac. care s-ar ineca in gloaul ae la noi. aa i mai bine eroului
vostru o giubea larg . un anteriu ain vremurile cele vechi si bune. in
vorbire o l ua rosenie naiv . in felul ae a se purta o asprime fireasc .
si pune i-i in iuru-i via a oriental alc tuit ain aespotism casnic si
ain trai patriarhal. Apoi pe un aivan. ori in c ru ae post . ori in
r avan. aac -i a mana. face i-l pe acest molaovan s lucreze. face i-l
s se miste prin ara lui. Imita ia necugetat ne stric mintea si inima.
si. incet-incet va ruina si patriotismul aac este pa-triotism'
Imita ia. care ne face s aispre uim ce e na ional si p mantul nostru.
ne incarc creierul cu iaei cu neputin ae pus in leg tur cu
lucrurile vie ii zilnice.¨ (Alecu Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese.
Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 274-275).
Romantismul descrierii eseistice a lui Alecu Russo este eviden-
iat de melancolia acestui peregrin vis tor, care îl îndeamn s alter-
neze în scrisul s u, icoanele amintirilor si ale suIletului s u, cu cele ale
drumului parcurs în caleasc . Caracterul conIesiv al descrierii c l to-
riei, intui ia, delicate ea si sensibilitatea autorului, capacitatea de a citi
gândurile si sim mintele altora cu o miraculoas precizie, toate aces-
tea demonstreaz talentul eseistului Alecu Russo. Pentru el c l toriile
au Iost, la început, un Iel de prilei de amuzament, îns , în momentul
redact rii eseului, moment care se conIund voit cu cel al derul rii
c l toriei, o miraculoas trecere a grani ei dintre vis si realitate, ca si a
celei dintre sentimentele gemene de bucurie si de melancolie, are loc.
Autorul Iace o compara ie si o reIerire livresc la Xavier de Maistre
(1763-1852) si la cartea sa intitulat C l torie in iurul camerei mele:
.Am crezut mult vreme ca mul i oameni c arumurile. c l toriile.
inveselesc. Ast zi crea aimpotriv c intip resc in sufletul nostru un
fel ae sim ire ae neaeslusit si atr g toare triste e. In tr sur . plecat
pu in pe-un cot. imi place s -mi a intesc ochii in z ri. In miscarea
regulat . toate amintirile imi vin una cate una. M cufuna in trecut si
visez la zilele ause. Toate micile intampl ri care alc tuiesc via a unui
om se aesf sur aomol. E un farmec via a aceasta ae oboseli si ae
lene. ae miscare si ae somn. care inveaereaz sistemul lui Xavier ae
Maistre. in care trupul nu-l sim esti aecat aup cateva zguauituri mai
tari ale c ru ei. in care omul blana inghite aerul cu pl cere si-si
aeschiae sufletul impresiilor pe care i le starnesc icoanele ce se
perina , o veaere vesel il face s raa , o stanc cump nit aeasupra
unei pr p stii. un braa str vechi pe care bra ul viieliei l-a aezr -
a cinat si care isi intinae ramurile pe p mant ca un atlet invins il
umplu ae melancolie.¨ (Alecu Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese,
Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 286) .
300
Veche precum lumea, tema c l toriei reale sau visate, a c l to-
riei în scop de cunoastere sau de pl cere, are în cazul lui Alecu Russo
calitatea unui itinerar ambiguu, serpuind la grani a dintre real si
imaginar, dintre trecut si prezent. C l toria ini iatic pe care el o reali-
zeaz este o sum a descoperirilor si a decep iilor. Autorul erou are
un pasaport stilistic valabil în acest spa iu privilegiat al literaturii. El
se deplaseaz pe axa orizontal a spa iului si pe cea vertical a tim-
pului, descoperind misterele si Irumuse ile universului autohton, iar
din aceast c l torie se reîntoarce mereu victorios si intelectual
îmbog it. C l toria sa are ceva din caracterul enciclopedic al Ilumi-
nismului, c ci ea îsi propune s educe gustul unui public, s -l Iamilia-
rizeze cu neb nuitele Irumuse i ale spa iului autohton. Pentru el, o
c l torie prin Moldova seam n cu un pelerinai la Mecca sau cu
itinerariile pelerinilor medievali, iar atmosIera rela iilor dintre c l tori
se aseam n cu cea din vremea Saturnalelor, s rb toarea agricol
roman în timpul c reia se suspendau diIeren ele de statut social:
.C l toriile in Molaova. la munte mai ales (c ci la ses. civiliza ia s-a
amestecat in toate) seam n cu hagialacurile la Meca. ori cu acelea
pe care crestinii cuviosi le f ceau la locurile sfinte. Se fac intotaeauna
in caravan mare. cu caii inc rca i ae merinae. cu oamenii inarma i
cu pusti si cu pistoale. cu s bii si iatagane. Din vreme in vreme vezi
pe cate un c l tor intarziat ocolina coasta unui munte. c ranau-se
pe piscul unei culmi. ori tr ganau-si calul ae c p stru la un coboras.
Apoi to i arume ii ain convoi veseli. vorbina. razana. fumana. isi trec
ae-a c lare ain man in man o plosc cu b utura aceea asa ae
invior toare. care se chiam rachiu si care e asa ae trebuitoare si asa
ae obisnuit in mun i.O observa ie prea aaev rat si al c rei temei
aoveaeste o patriarhal mostenire ain vremurile cele vechi si bune.
care pare n scut firii molaovanului. este aproape egalitatea care
aomneste pe arum intre st pani si oamenii lor. In c l torie la noi. ca
si robii celor vechi in vremea Saturnalelor. cei mici au areptul s
inceap vorba. s fac observa ii. s raa . s -si amestece glumele si
sua lmile cu cele ale st panilor. cu o increaere ae copii r sf a i.
Intorsi acas . toate intr in obisnuita ranauial . f r ca aceast
binevoitoare slobozenie s fi aaus atingere respectului si supunerii.
L muri i aumneavoastr cum v place ae unae vine asta.¨ (Alecu
Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese, Editura Pentru Iiteratur , B.P.T.,
1963, p.287).
Scriitor talentat, descriind sub pretextul preIe ei unui manual pe
tema vân torii lumea c l toriei prin ara miturilor, Alexandru
Odobescu realizeaz în Pseuaokvnegeticos cea dintâi abordare a
301
stilului savant în materie de eseu din literatura noastr modern .
Utilizând arhetipurile imagina iei umane de pretutindeni si de oricând,
cristalizate în Iorma miturilor, Alexandru Odobescu este si autorul
primei .opere deschise¨ din literatura noastr , în sensul pe care Umberto
Eco îl d dea acestei no iuni în 1962. Ultimul capitol al lucr rii sale
este o ilustrare a acestei idei. Eseul nestructurat, subintitulat Fals
tratat ae van toare si promovat de Alexandru Odobescu este cu totul
neconven ional, nou ca manier de abordare. ReIeririle livresti, trimi-
terile în special la lumea lecturilor clasice, dar si la cele romantice si la
literatura Iolcloric , nenum ratele compara ii si Iiguri de stil împletite
în Iraza armonioas , echilibrat construit , constituie reperele stilistice
ale stilului savant al lui Alexandru Odobescu. Despre acest autor,
Tudor Vianu obisnuia s spun c .a izbutit s îmbine umanismul cu
pasoptismul¨. AIirmându-se într-un moment în care latinismul, italie-
nismul si mai ales purismul lingvistic erau curentele Iilologice domi-
nante, Alexandru Odobescu dovedeste o putere de sintez verbal ,
care dep seste norma lingvistic , I r îns s se abat de la ea.
Alexandru Odobescu este întemeietorul în literatura noastr al stilului
retoric. Retorica aceast art str veche de a vorbi, de a se exprima
elegant, utilizând cuvinte alese si Irumoase pentru a convinge audito-
riul, pentru ca prin miilocirea Ior ei incantatorii a cuvintelor s reusesti
s îl desprinzi din indiIeren pe cel care ascult , câstigându-l aIectiv
a Iost cultivat înc din Antichitate, devenind una dintre cele sapte
arte liberale în Evul Mediu. Conduc tor de suIlete prin seduc ia
exercitat de splendoarea discursului, stilul retoric al lui Alexandru
Odobescu are implica ii estetice si gnoseologice deosebite pentru
scriitorii, care în literatura român l-au Iolosit si îl vor mai Iolosi dup
momentul Odobescu: Nicolae B lcescu si Barbu SteI nescu
Delavrancea, Nicolae Iorga si George C linescu. Împletind descrierea
cu nara iunea în discursul s u eseistic, autorul surprinde pitorescul si
culoarea local prin intermediul utiliz rii elementelor arhaice, popu-
lare, regionale si al neologismelor speciIice istoriei artei. Romantic
erudit, ce Ioloseste lungi serii enumerative în descrierile sale,
Alexandru Odobescu atribuie eseului un rol instructiv. El utilizeaz în
scrierea sa atât persoana a III-a, cu rol de obiectivare a descrierii, cât si
persoana I, cu rol de conIirmare a autenticit ii Iaptelor înI isate de
personaiul, care este si autor si narator. Forma epistolar a nara iunii si
a descrierii din Pseuaokvnegeticos dezv luie un stil scriptic, cu
nenum rate elemente de oralitate. Autorul este un expert în realizarea
unei descrieri, care dep seste limitele spa iale ale cadrului în care se
aIl obiectul. Dac obiectul descris este unul de art , îsi Iace apari ia
digresiunea istoric , cu rolul de a reconstrui patina vremii si atmosIera
302
local . Comentariul operelor de art reprezint o inova ie, în materie
de eseistic , în literatura român . Estetismul clasicizant, cu o not de
pre iozitate a textului erudit Iace imposibil o lectur Iacil si
superIicial a lucr rii sale, care are nevoie de mult aten ie pentru a Ii
receptat de lectorul modern. Arheolog si literat romantic, convins de
sensul antitezei dintre trecutul glorios si prezentul dec zut, Alexandru
Odobescu are o atitudine de intelectual antic si enciclopedist, pentru
care, nimic din ceea ce este bine si Irumos nu trebuie s r mân
ascuns, în straturile diverselor vremi, ci trebuie expus într-un muzeu,
în care genera ii succesive de cititori s -l studieze sau s -l contemple.
Între eseu si nuvel , în cadrul genului epic în proz scriitorii
pasoptisti români au cultivat si legenda. Un poet pasoptist, prieten cu
Vasile Alecsandri, Mihai Cuciuran scria Peatra corbului, pe care o
va publica în 1844. Acelasi subiect l-a inspirat si pe Alecu Russo, care
a scris în limba Irancez La Rocher au corbeau, o legend culeas de
la Bicaz, publicat postum în 1863 în La Joix ae la Roumanie si apoi,
în traducerea lui Vasile Alecsandri în 1868 sub titlul Stanca corbului
în Foaia so iet ii pentru literatura si cultura roman in Bucovina.
Aceast legend cuprinde si descrierea împreiur rilor în care ea a Iost
culeas de c tre autorul c l tor pe valea Bicazului, ce d în valea
Bistri ei. ReIeririle livresti, la opera pictorilor renascentisti italieni nu
lipsesc în aceast introducere, pe care scriitorul o realizeaz pentru a
contura splendidul cadru natural, .tablou magic si aemn ae penelul lui
Salvaaor Rosa' Soarele asfin ina intr-un ocean ae lumin infocat ,
ca iva pl iesi trecana pintre copaci, ca iva vulturi zburana roat
impregiurul varfului Ceahl ului si gios. lang o nalt stanc . caii
nostri aa panau-se in apa limpeae a Bicazului'¨ (Stanca Corbului
(Legena culeas ae la Bicaz) în Alecu Russo Piatra Teiului. Scrieri
alese. Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p.241).
Menirea legendei este aceea de a înI isa un episod de excep ie
al trecutului, un exemplu de comportament în situa ii limit . Prin Ielul
în care realizeaz aceast scriere, autorul concretizeaz estetica
romantismului. Aten ia acordat cadrului natural magniIic, povestea
sacriIiciului demn al tinerei urm rit de p gâni, care preIer s se
zdrobeasc de pietre si s Iie înghi it de apele râului, doina Corbi ei,
pe care o cânt Ietele în zilele în care se coc Iragii si, mai ales,
Iantomatica apari ie a umbrei albe .cl tinanau-se pe varful stancei si
apoi lunecana ae-a lungul ei pan -n apa Bicazului¨ (Alecu Russo,
Piatra Teiului. Scrieri alese. Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963,
p. 244), despre care povestesc p storii în nop ile cu lun , sunt tot
atâtea argumente în Iavoarea romantismului legendei istorisite de
Alecu Russo.
303
O alt specie a genului epic inspirat de tema c l toriei este
nuvela. Nespecializat tematic la începuturile sale, aceasta cunoaste o
carier rapid în literatura român . Grigore Alexandrescu include
aceast specie literar sub titlul C lug ri a în Memorialul ae
c l torie. Si Vasile Alecsandri a debutat cu o nuvel inspirat de o
c l torie, lucrare intitulat Driari, pe care a publicat-o în 1840 în
Dacia literar . A urmat apoi Suvenire ain Italia Buchetiera ae la
Floren a publicat în 1840 tot în Dacia literar . Prin structura si
con inutul s u, aceast specie literar permite abordarea eternei teme a
c l toriei într-o manier inedit . Era vorba despre împ rt sirea unor
impresii, despre povestirea unor aventuri, despre descrierea unor
peisaie exotice. Exist mai multe motive literare, care se reg sesc în
aceste scrieri ale pasoptistilor români: angoasa, arta si artistii, autobio-
graIia, copil ria, dragostea si pasiunea, eroii romantici, exotismul,
Iantasticul, Iemeia, Iolclorul, libertatea, literatura si istoria, moartea,
Napoleon, nebunia, r ul secolului, natura, noaptea, pictura, reveria,
revolta si revolu ia, solitudinea si visul. În cele dintâi pagini ale
nuvelei lui Alecsandri, conIesiunea de tip autobiograIic este procedeul
utilizat de autor pentru a sugera autenticitatea Iaptelor relatate:
,...C l torul nu mai are vreme nici s ganaeasc . ci isi simte
fiin a cufunaat intr-o mirare inaelungat . si plin ae pl ceri. El in
trecerea sa prin Italia gust o via nou , si cana iese ae pe rmurile
acestui p mant poetic. atunci i se pare c s-au visat zburana printr-o
campie imbog it cu toate poaoabele raiului.
Intr-o auminic trecana prin pia a Domo. v zui o mul ime ae
echipaiuri. asezate in linie in fa a catearalei Santa Maria ael Fiore si
inaemnat ae curiozitatea ae a veaea aamele aristocrate ain Floren a
intrai in ea.¨ (Vasile Alecsandri, C l torie in Africa. Proz , Editura
Minerva, B.P.T., Bucuresti, 1984, vol.I, p. 47).
Într-o alt nuvel cu caracter autobiograIic intuitulat O prim-
blare la mun i. Vasile Alecsandri povesteste c l toria în mun ii Mol-
dovei din toamna lui 1843, pe care a I cut-o împreun cu Alecu Russo
si Mihai Cuciuran. Ea a Iost publicat în 1844, în Prop sirea. Aceast
nuvel are si valoare documentar , c ci ea sugereaz împreiur rile si
sursele de inspira ie ale legendelor si ale scrierilor tinerilor romantici
pasoptisti.
Obiceiul de a include o nuvel într-un memorial de c l torie sau
într-un iurnal de c l torie sugereaz Iaptul c grani ele acestor specii
literare nu erau Iixate înc de conven ie în literatura român din
perioada pasoptist .
304
Nuvela Muntele ae foc inclus în iurnalul C l torie in Africa:
De la Biaritz la Gibraltar istoriseste întâmpl rile unui voiai I cut în
1853 de Vasile Alecsandri. Ea a Iost publicat Iragmentar în 1855,
1868 si în 1874. Aceasta este una dintre primele descrieri ale unui
vulcan, realizat de un literat român, care a avut ocazia s -l cunoasc
în mod direct. Nuvela Borsec publicat în 1845 în Calenaarul Foaiei
s testi. ca si nuvela Balta Alb (1847), publicat în 1848 în
Calenaarul Albinei sunt rodul experien ei directe pe care autorul a
avut-o str b tând meleagurile acestea. Abordând punctul de vedere al
c l torului str in, care observ cu aten ie un t râm pe care îl explo-
reaz în premier , autorul are ocazia s Iormuleze, dup procedeul
iluminist, o critic a st rii de lucruri pe care o întâlneste. F r îndoial
c acest punct de vedere ia nastere prin compara ie. Spirit romantic,
n zuind la absolutul Irumuse ii .castelelor de Spania¨, .veselul¨
Alecsandri, c l torul explic în ce momente ale reveriei sale scrie
despre realit ile pe care le-a cunoscut, meditând asupra pelerinaiului
aduc tor de bucurie: ,Eu care. slav Domnului sunt inc aeparte ae a
fi in num rul celor ce i lesc prim vara vie ii. g sesc o mare mul -
mire a m pune sara in fa a sobii si a privi giocul fantastic al focului.
Imi place s reinviez in inchipuire icoanele aep rtate ce s-au sters
oaat cu trecerea zilelor si s le inf is z ca o panoram ainaintea
ochilor mei. Fran ia. Italia. Germania s.c.l. mi se arat atunci cu tot
farmecul ae care le impoaobesc puterea suvenirelor si aorul inc mai
puternic ae a le reviaea in fiin . Cate planuri ae fericire. cate
casteluri ae Spania riaic in ceasul acela' M prifac inaat intr-un
arhitect atat ae m iestru. c m aamir eu insumi ae frumuse ile
operilor mele, si cu toate c raa in sfarsit ae toate acele nebunii ce-mi
vaiaie prin minte. aar m rturisesc c m simt cateva minute fericit ae
ele. Zic cateva minute numai. c ci realitatea. cea mai aprig ausman
a inchipuirei. vine ae a mi se pune necontenit ainaintea ei si o
intunec f r mil . Jisul se sterge si inima inceteaz a bate, coroana
caae si omul r mane aceea ce este. Le masque tombe. lhomme reste
et le heros sevanouit'¨ (Vasile Alecsandri, C l torie in Africa. Proz
Editura Minerva, B.P.T., Bucuresti, 1984, vol. I, p. 175).
O alt nuvel , celebr în epoc , îi apar ine lui Nicolae Filimon
si se intituleaz Friaerich Staaps sau Atentatul ae la Schönbrunn in
contra vie ii lui Napoleon I (1858). Ea poate Ii considerat o nuvel de
Iic iune si a Iost rescris de autor în perioada redact rii romanului
Ciocoii vechi si noi. Titlul inedit, tonul tragic, gustul pentru Iaptele de
senza ie, precum si situarea insolit a ac iunii acestei nuvele romantice
si pitoresti, în care vom întâlni apeten a clasicului pentru Iizionomii,
305
pentru caractere si pentru intui iile balzaciene din romanul de mai
târziu, are leg tur cu siguran cu drumul prin Austria, Germania si
Italia, pe care autorul l-a I cut prin 1858. Noutatea pe care nuvela lui
Nicolae Filimon o aduce în epoc se reIer la abordarea romantic a
unui episod tragic din istoria european recent . Detaliile morale si
caracteriologice, inIorma iile sociale, vestimentare sau practice, relata-
rea anecdotelor m runte anticipeaz serialul Ioiletonistic al însem-
n rilor si al notelor de c l torie publicate de autor în ziarul Na ionalul
în 1859-1860.
O alt specie a genului epic în proz , cultivat de scriitorii
genera iei pasoptiste este epistola. Un exemplu în acest sens este Ion
Ghica si lucrarea sa intitulat O c l torie ae la Bucuresti la Iasi.
cuprins în volumul Scrisori c tre J. Alecsanari din 1881. Înaintea
acestei lucr ri se situeaz Negru pe alb Scrisori ae la un prieten.
lucrarea lui Costache Negruzzi, care reprezenta o prim încercare
eseistic din literatura român , adunând diserta ii agreabile despre
teme diverse, realizate precum mici studii de istorie, însemn ri Iilolo-
gice, evoc ri ale unui trecut nu prea îndep rtat, schi e de moravuri,
articole de critic literar , publicistic curent si însemn ri de
c l torie. Al turi de Amintiri ae aup pribegia ae la 1848, o colec ie
de documente si de scrisori realizat de Ion Ghica, aceast lucrare este
o m rturie, un document. Ea se reIer la Ielul în care inIrastructura
româneasc Iunc iona la începutul secolului al XIX-lea.
Reportaiul este una dintre speciile literare apar inând genului
epic a c rei dezvoltare se aIl în direct leg tur cu aIirmarea presei
na ionale. Nicolae Filimon realizeaz o suit de reportaie sub titlul
Escursiuni in Germania meriaional (Memorii artistice. istorice si
critice) ca urmare a c l toriei din 1858. Acestea vor Ii publicate în
Na ionalul de la 6 septembrie 1859 la 20 martie 1860. Apelând la
modalit ile literare de expresie operativ a inIorma iilor reIeritoare la
anumite evenimente, realit i geograIice, etnograIice, economice,
reportaiul Iace parte dintre speciile literare, care au nevoie de un
reporter, adic de un ziarist specializat, trimis s culeag de pe teren
aceste inIorma ii. În lumea veacului al XIX-lea, aceasta era o meserie
nou . Dac compar m condi iile veacului nostru cu vremea lui Filimon,
ne putem de seama c în acea epoc diIeren ele transculturale, care se
I ceau cunoscute prin intermediul reportaiului si al literaturii de
c l torie în genere, au dus la progresul rapid al mentalit ilor, la
transIorm ri radicale de concepte, de norme, de valori, de interese, de
pattern-uri comportamentale, care au Iost validate în propria noastr
cultur prin intermediul imita iei la început. Asa se explic atitudinea
306
lui Kog lniceanu, în Iaza etnocentric a Introauc iei la Dacia literar .
(În elegem prin etnocentrism dorin a pasoptistilor de a demonstra
importan a si superioritatea culturii române. Aceast atitudine a pro-
movat unitatea, loialitatea, moralitatea genera iei pasoptiste, reînt rind
patriotismul acesteia si coeziunea în iurul ideii de aIirmare a
originalit ii, a speciIicit ii na ionale. În mod paradoxal, în momentul
în care se vorbeste despre atitudinea etnocentric a genera iei pasop-
tiste, nu se poate discuta despre protec ia împotriva schimb rii.
Aceast genera ie este cea dintâi, care aduce în cultura român ten-
ain a ae moaernizare si ae sincronizare cu miscarea european
printr-un inteligent efort ae recuperare a aistan elor temporale
convertite in aistan e valorice. Aceast medie de atitudine etnocen-
tric a genera iei demonstreaz c nu to i membrii s i au Iost la Iel de
etnocentrici. Xenocentrismul, adic preIerin a pentru valorile, intere-
sele, normele, conceptele, tiparele comportamentale str ine se poate
descoperi în lucr rile acestor scriitori. Îns nici aceast tr s tur nu se
reg seste în stare pur , în lucr rile acestor scriitori patrio i.) Revenind
la reportai, ca nou specie literar în varianta Nicolae Filimon, trebuie
s spunem c autorul realizeaz o am nun it descriere cultural a
societ ilor pe care le viziteaz , în sensul în care, el este atent la
complexul de credin e, de abilit i artistice si de atitudini dobândite de
individ ca membru al societ ii respective. Critica aspectelor prezen-
tate se desprinde din context. Autorul este atent la societatea româ-
neasc pe care o descrie unui str in prin compara ie cu realit ile
sociale asem n toare: ,Si la noi. ca si la aumitale. nu sunt str inii
care ne preg teste ruina. ci suntem noi. Sunt o parte ae magna i
parveni i. vanitosi. ambi iosi si corup i. Oameni care-si vana patria si
constiin a pe pre ul unei aecora ii. ce ae multe ori nu valuteaz nici
trei cr i ari. Sunt guvernele antipatriotice. care sug sangele unui
popor martir. care il ine in ignoran si mizerie'...¨
Nicolae Filimon si-a început .escursiunea¨ din Bucuresti. Aiun-
gând cu .omnibusul¨ la Giurgiu, va lua vaporul pentru a aiunge la
Budapesta. De aici, va aiunge la Viena cu trenul. În capitala imperial ,
el este atent si îsi noteaz constiincios date despre galeria art de la
castelul Belvedere, despre gr dinile dimpreiurul Vienei, despre
arhitectur , muzic , r zboaiele napoleoniene. Contactul cu al i oameni
apar inând altei culturi îi prileiuieste autorului etalarea elasticit ii
emo ionale si a Ilexibilit ii, a deschiderii sale. El descoper , în rela ia
cu acesti oameni, ceea ce este asem n tor. Prin realizarea acestor note,
care s alc tuiasc reportaiul propriu-zis, autorul îsi întocmeste o
ierarhizare a valorilor din sistemul propriu, inând seama si de valorile
307
mediului pe care îl cunoaste. El este un c l tor sobru, mult mai instruit
si mai rezervat decât Dinicu Golescu si acest aspect iese în eviden în
momentul în care autorul îsi demonstreaz acuitatea perceptiv în
descrierea evenimentele culturale la care este prezent. Cel care
în elegea si se exprima în limbaiul muzical, unicul capabil s redea
inIinitatea tr irilor emo ionale ale oamenilor, este un scriitor atent la
opera lui Schubert si la cea a lui Richard Wagner, pe care o consider
.muzica viitorului¨. S-a spus despre lucrarea lui Nicolae Filimon c ea
a Iost inspirat de ghiduri turistice si de cataloage ale muzeelor vremii,
de programe din s lile de concert si de numeroase c r i de istorie.
Originalitatea scrisului autorului îns , st în tratarea comparativ a
inIorma iilor, pe care reportaiul le cuprinde si în permanenta reIerire la
starea de lucruri din ara sa, pe care uneori o vede în antitez cu lumea
pe care o viziteaz .
Ion Codru Dr gusanu este pseudonimul lui I. Codrea, personai
care îsi scria latinizat numele Ioanne Germaniu Codru. Originar din
Maramures, el este autorul unei lucr ri intitulate Peregrinul transilvan
sau Epistole scrise aen ere streine unui amic in patrie. ae la anul
1835 pan inchisive 1848. unul dintre cele mai interesante reportaie
europene realizate de un român în secolul al XIX-lea.
Publicat Iragmentar în ziarul Concoraia în 1863-1864 si în
volum în 1865, lucrarea a cunoscut de-a lungul timpului doar trei
reedit ri, Ioarte repede acoperite de banala indiIeren critic . Iucra-
rea valoriIic experien ele c l toriilor autorului, care între 1838 si
1839 l-a înso it pe domnitorul Ghica în Austria si Italia. În perioada
anilor 1840-1841, îl acompaniaz pe un boier muntean notat cu ini ia-
lele G.G. la Baden-Baden, Paris si Iondra. În perioada anilor 1842-1843,
este curierul unei Iamilii de nobili rusi între Neapole si Petersburg, iar
în perioada anilor 1843-1846, este ghidul unui principe rus, numit B.
în Rusia, Elve ia, Germania, Anglia si Fran a. Aceste c l torii se
încheie la Paris, la Rambouillet, unde c l torul asist la o partid de
vân toare. Prea pu in cunoscut ast zi de c tre cititorii români,
Peregrinul transilvan este lucrarea unui observator lucid, cu intui ia
echilibrului dintre xenocentrism si etnocentrism si mai ales cu darul de
a lua pulsul relativit ii civiliza iilor. Înv tor inimos la o scoal din
F g ras, scriitorul este unul dintre cei dintâi publicisti români, care
vorbeste într-un articol al vremii despre rolul educativ al c l toriilor,
al excursiilor: .aasc lul procopsit inva copiii una sau aou ore mai
mult glumina aecat serios apoi iese cu aansii pe supt s lcii. la camp
verae...¨ (Telegraful roman an XI, p. 42). În elegând c prin miilocirea
contactului cultural educatorul poate deveni o persoan cultivat si
308
deschis , care s le împ rt seasc si elevilor s i impresiile si cunos-
tiin ele sale, autorul este convins c , în unele cazuri, se Iac mari gre-
seli în educa ia copiilor. Într-un alt articol al vremii el scrie: ,Cultura
str in creeaz suflete instr inate. ce aiung a uri neamul lor. pe care
il v a tot asa ca str inii la care au inv at. Unii merg pan acolo
incat isi ascuna originea.¨ (Feaera iunea nr. 105/208 din 14/16 sep-
tembrie 1869).
Iucid si ironic, scriitorul c l tor din Peregrinul transilvan nu
mai este un admirator exaltat al realit ii pe care o întâlneste, ca
Dinicu Golescu, pentru c el încearc s p trund în esen a acesteia,
dincolo de conturul iluziei. Din acest punct de vedere, el este un ini-
iat, ca si Nicolae Filimon. El îsi d seama c xenocentrismul si armo-
nia social iluzorie din rile pe care le str bate nu îl Iac s în eleag
ce se petrece într-adev r în acele locuri. El compar realit ile din
peisaiele sociale pe care le str bate si revela ia pe care o are se pro-
duce sub semnul ironiei si al autoironiei: ,Rangul social nu mi-e
tocmai str lucit: m inaemnizez ins ain spirit si v zana turma ling -
ilor ae la curte si a parazi ilor aaulatori ingre osat aesi in umilin a
vamesului cu satisfac ie l untric . zic. ca fariseul: «Mul umescu- i.
Doamne. c nu-s ca unul ain acestia».¨ Compara iile erudite, cu
trimiteri c tre textele biblice si autoironia sunt semnele unui spirit
instruit, inteligent. Forma epistolar pe care o au reportaiele sale nu
exclude îns critica sever , iust a episoadelor relatate. Când la
Iucerna priveste monumentul ridicat în cinstea solda ilor elve ieni,
care ap rau .Palatul Tuilleriilor din Paris¨, nu-si poate st pâni indig-
narea cu privire la imoralitatea elve ienilor republicani, care trimit
ostasi pentru a ap ra monarhia si autocra ia, pentru a servi în garda
regelui Neapolelui, a regelui Fran ei si în cea a Vaticanului. Ion Codru
Dr gusanu comenteaz imoralitatea elve ienilor,care republicani Iiind,
câstig bani ap rând în alte p r i ale lumii principii pe care, în mod
clar, ei le resping în ara lor: .Pentru areptul ae recrutare. cantoanele
elve ienilor cap t sume enorme ae bani. ins acest targ e cea mai
mare imoralitate si nu se pot scuza f losii republicani. zic orice contra.¨
Caustic în ironiile sale, g sind totdeauna modalitatea cea mai
agreabil de a descrie o situa ie nepl cut , prin utilizarea umorului,
care submineaz dramatismul, tragismul sau seriozitatea Iaptelor,
autorul de ine arta asocia iilor eIiciente de cuvinte, care construiesc
textul scenei aparent banale, dar care devine memorabil , pe m sur
ce el o descrie. Urmând a se angaia secretar literar la un autor la vârsta
senectu ii, Peregrinul transilvan comenteaz : .In alt zi fui inareptat
la Suburbul Latin. Straaa Saint-Jacques. la un inv at b tran. autor.
309
ca s -i servesc ae secretar. cerana numai scrisoare citea si ortogra-
fie bun . La prob si acesta fu mul umit. ins imi puse conai ii grele:
numai la aou s pt mani s ies ain cabinet. intr-o auminic aup -amiaz
si s m nanc cu aansul acas . spre a nu pierae timp. M speriai ae
aceasta si nu vrui a m ingropa ae viu. nici a m face iobag literar.¨
Îndeletnicindu-se cu voiaiurile prin întreaga Europ , peregrinul
transilvan este martorul construirii marilor monumente ale perioadei,
biserici, statui, l casuri de cultur .
Iubitor de libertate, spirit care nu ar Ii putut suporta nici un Iel
de încorsetare în privin a orarului si a deten iei par iale la locul de
munc , Ion Codru Dr gusanu r mâne un admirator contemplativ,
critic si ironic, în acelasi timp, al obiceiurilor, psihologiei si mentali-
t ilor oamenilor din rile pe care le-a v zut. Poezia naturii peninsulei
italice sau a Irumoasei v i a Oltului, romantismul descrierii cartierelor
vechi din marile metropole ale lumii europene a veacului romantic
sunt caracteristice acestui scriitor peregrin, om al veacului s u, care
str b tând Europa în lung si în lat are ocazia s compare. Despre
Iondarea Petersburgului de c tre Petru I, despre compara ia cu Roma a
acestui oras considerat o Vene ie a nordului, despre construirea cate-
dralei SI. Isaac, monument impun tor al acestor meleaguri, autorul
povesteste cu o neîntrecut pl cere a unui c l tor care a v zut multe.
El nu este un pelegrin care str bate drumuri lungi din dorin a de a se
relaxa, precum Alecsandri.
Autorul nu are tonul unui c l tor uimit, admirând tot ceea ce
vede, pentru c este convins c Iiecare dintre lumile pe care le descrie
are umbrele si luminile sale. El este str inul din proza iluminist , care
observ cu aten ie, descrie cu detasare si critic cu mult umor si ironie,
astIel încât observa iile sale, dincolo de a Ii incisive, demoralizatore,
sunt în primul rând inteligente si pertinente. Tipul de reportai în Iorm
epistolar , pe care el îl cultiv are meritul de a Ii mult mai atr g tor
decât Escursiunile lui Nicolae Filimon, prin Iine ea percep iei si mobi-
litatea spiritului cultivat, care observ si dialogheaz în timp cu lecto-
rul s u, în timp ce acesta îi descoper opera.
Poemul în proz este o alt specie literar romantic cultivat
pentru prima oar la noi de Alecu Russo în Cantarea Romaniei,
lucrare publicat în pentru prima dat la Paris în 1850, în primul si
ultimul num r al revistei emigra iei românesti, Romania viitoare de
c tre Nicolae B lcescu, care semneaz legendara si romantica Precu-
vantare menit s înv luie în mister geneza operei, atribuit unui
.c lug r¨. Ea a Iost apoi publicat în 1855 la Iasi, în Romania literar
nr. 38, 39, 40, 42, 45, 47 de c tre Vasile Alecsandri, într-o variant
310
diIerit de cea publicat anterior la Paris de B lcescu, semnat cu
ini ialele A.R.. De aici, a început disputa dintre cercet torii, care au
pledat pentru stabilirea adev ratului autor, când pentru B lcescu, când
pentru Russo, când pentru varianta de colaborare dintre B lcescu,
Russo, Alecsandri, la care s-ar Ii al turat, în unele viziuni, si
Kog lniceanu. Cert este c în 1868, Vasile Alecsandri îi scria lui Ion
Ghica despre împreiur rile în care a inventat povestea cu manuscrisul
g sit, o conven ie tipic romantic , cu mare priz la public: .In ceea ce
priveste istoria cu m n stirea unae s-ar fi g sit un vechi manuscris. a
fost n scocit ae mine in bun in elegere cu B lcescu. pentru a aa
acestei opere mireasm ae vechime si prin urmare o atrac ie
puternic pentru cititori.¨
Poemul în proz era cea mai potrivit Iorm de elogiere a
Irumuse ilor, a istoriei si a bog iilor unei ri, tocmai pentru c , spre
deosebire de imn sau od , el beneIicia de o alt dimensionare si
propor ionare a elementelor preponderent lirice, al turi de care se
întâlneau si elemente epice si accente elegiace. Poemul în proz era, în
acelasi timp, o c l torie în spa iu si în timp. Compozi ie romantic
menit s exalte suIletul cititorului uimindu-l si sensibilizându-l,
poemul în proz Cantarea Romaniei are ca personai principal ara.
Istoria acestui personai este înI isat pe un ton liturgic. Din text nu
lipsesc interoga iile si exclama iile retorice, compara iile biblice si
imaginile contrastante, care au darul de a sublinia situa ia vitreg a
unei ri cu un trecut glorios, cu oameni buni, harnici si viteii, care au
Iost n p stui i de cei misei, stârnind admira ia lectorului si însuIle-
indu-i patriotismul. În viziunea autorului, destinul neamului românesc
este acela al unor navigatori oropsi i pe o corabie, în vreme de Iurtun :
.Tu esti ca (.) corabia f r carm b tut ae furtun ... si vaslasii cei
r i care s-au insusit (areptul) ae a fi carmaci te auc aintr-o nevoie
intr-alta mai mare. ain f r aelege in f r aelege. ain p c tuire in
p c tuire... c sunt orbi ae stramb tate... iarba se usuc pe unae
c lc m...in elepciunea noastr e minciuna... isteciunea noastr . i fui-
rea... faptele noastre. faptele iaaului... si am supus robiei pe fra ii
nostri. Am robit cl cei sangele nostru. si am ofilit fruntea ta... stan-
s-am canaela cu suflarea noastr ae f r aelege... ce vei zice. o ar ae
necazuri. Rahil nemangaiet ... cana ii gr i?... ce vei face cana va
veni ziua arept ei si a cur irei?¨ (Alecu Russo, Cintarea Romaniei,
Editura Albatros, Bucuresti, 1985, cap. 48, p.34).
Drumul c tre modernizarea literaturii române a avut, de bun
seam , un itinerar interesant si, poate c , în aceast aventur spiritual ,
un rol deosebit de important l-au avut scriitorii, c l uze si maestri ai
311
pelerinaielor prin lumea visului, a imagina iei si a realit ii. În per-
petua schimbare a lumii, genera iei pasoptiste îi revine meritul de a Ii
descoperit continentul mult visat al modernit ii europene, de a Ii
descris pentru prima dat aceast lume a miracolelor si a paradoxu-
rilor, cu o în eleapt si echilibrat atitudine etnocentrist din care nu
lipsesc uimirile xenocentriste. Din acest periplu printre oameni, culturi
si locuri, ei s-au întors cu acea comoar a entuziasmului de a preIace
realitatea din ara lor într-una mai pu in întristat . Si din acest elan
patriotic al sim irii lor, s-a n scut o literatur a unei genera ii de
întemeietori unici în istoria culturii noastre, o literatur care uneste
dou maluri ale unui t râm unic: cel al zorilor Iluminismului de cel al
str lucirii din epoca marilor clasici si a secolelor ce vor urma.

9. Teme de reflec ie:
1. Explica i rolul lui Mihail Kog lniceanu în orientarea literaturii
române moderne.
2. Revista .Dacia literar ¨ si curentul na ional popular ini iat de
aceasta.
3. Enun a i principalele idei din articolul-program Introauc ie la
«Dacia literar ».
4. Ce elemente ale esteticii clasice si romantice în literatura
pasoptist recunoaste i?
5. Ce specii literare noi apar în literatura pasoptist ? (Ilustra i-v
r spunsul cu exemple de opere literare care s se reIere la cele trei
genuri.)
6. Valoarea artistic a literaturii genera iei de la 1848 si rolul ei
în desteptarea constiin ei na ionale
x Reprezentan i (Sinopsis al biograIiei operei)
x Clasicism, romantism, realism în perioada de Iormare a
literaturii române moderne (1830- 1860)
x Figuri ale gândirii, imagini ale mentalit ii: antiteza romantic
în opera scriitorilor de la 1848
Genuri si specii literare:
x Fabula în literatura noastr
x Pastelul, specie creat de Vasile Alecsandri în literatura român
x Proza epistolar a scriitorilor de la 1848
x Nuvela istoric în secolul al XIX-lea
x Satira în versuri în secolul al XIX-lea
x Drama istoric romantic
x Evolu ia comediei în secolul al XIX-lea
312
x Romanul românesc în secolul al XIX-lea
x Numele proprii ca miiloc de caracterizare în opera scriitorilor
din secolul al XIX-lea
x Scriitorii genera iei pasoptiste si inspira ia din Iolclor
x Contextul istoric al momentului 24 ianuarie 1859 si literatura
Unirii de la 1859
x R zboiul de Independen în literatura român
7. Explica i în ce m sur lucr rile autorilor din perioada pasop-
tist ilustreaz urm toarele tipuri de c l torii existente în literatura
universal :
x Voiaiul de pl cere * C l toria din vacan e
x C l toria de studii
x Voiaiul ca exil, pelerinai si deten ie
x C l toria diplomatic
x Excursia didactic
x C l toria exploratorilor
x Voiaiul comercial
8. În ce inuturi c l toresc scriitorii români în veacul al XIX-lea?
9. Ce genuri si ce specii literare sunt utilizate în literatura româ-
n care are drept tematic c l toria în veacul al XIX-lea? (Ilustra i-v
r spunsul cu exemple de opere literare.)
10. Ce semniIica ie are c l toria în opinia scriitorilor pasoptisti
români?
11. Explica i semniIica ia c l toriei în Orient sau în Occident ca
aventur spiritual la scriitorii pasoptisti.
12. Ilustra i motivul c l torului str in în literatura veacului al
XIX-lea.
13. George C linescu scria despre Vasile Alecsandri Iaptul c
.avea instinct nomad¨ si c era posedat de .demonul turistic¨. C l -
toria era pentru Vasile Alecsandri un prilei de a-i m rturisi prietenului
s u, Ion Ghica în Coresponaen a din 1862, care este leacul împotriva
plictiselii:
.... a suta parte dintr-un gram de c l torie în Austria, trei grame
de c l torie în Germania de sus, o sut de grame de sedere la Paris,
dou zeci de vizit la Expozi ia din Iondra, cincizeci de turism în
Italia, totul înghi it sub Iorm de pilule timp de mai mul i ani conse-
cutivi si stropit cu ap curat de Iethe...¨
Ilustra i aceste aIirma ii cu exemple comentate din opera autorului.
14. Ce deosebiri si ce asem n ri exist între proza de c l torie a
lui Ion Codru Dr gusanu si cea a lui Vasile Alecsandri?
313
15. Stabili i ce raport e între cele trei moduri de expunere în
relat rile scriitorilor români c l tori din veacul al XIX-lea.
16. JustiIica i op iunea scriitorilor români c l tori din veacul al
XIX-lea pentru progres, în momentele de conIruntare între civiliza ia
româneasc si cea str in prezente în paginile operelor lor.
17. Demonstra i c Iiecare etap a unei c l torii reprezint o ini-
iere, exempliIicându-v opinia cu Iragmente din operele veacului al
XIX-lea.
18. Comenta i semniIica ia c l toriei la întoarcerea acas reIe-
rindu-v la operele scriitorilor români din veacul al XIX-lea. (Argu-
menta i-v punctul de vedere prin reIerirea la reg sirea obârsiilor, la
redescoperirea temei .Iugit irreparabile tempus¨, la nevoia stabilit ii
legat de vârsta matur , în care renun area la pribegie este de cele mai
multe ori o constant ).









314


EPOCA MARILOR CLASICI,
TITU MAIORESCU SI ,JUNIMEA¨



Cuprins
I. Epoca marilor clasici:
a) Sensul etimologic al no iunii de clasic
b) Scurt demers comparativ asupra semniIica iilor cuvântului clasic si a
Iamiliei sale lexicale. în limbile de circula ie european la sIârsitul celui de al
doilea mileniu
c) Ce este un scriitor clasic?
d) Originalitatea unui concept literar: Epoca marilor clasici români
II. Titu Maiorescu (1840-1917):
Schi bio-bibliograIic cu scurte ilustr ri rezumative. comentarii ale
principalelor articole si reIerin e bibliograIice: Iorma ia intelectual ; varieta-
tea preocup rilor teoretice si practice; rolul personalit ii sale în constituirea
si concretizarea activit ii Junimii; prezentarea cronologic a ideilor princi-
pale ale operei pornind de la:
1. Încerc rile literare ale adolescen ei: Insemn rile zilnice;
2. Epistolarium-ul. bogata coresponden din anii de maturitate ai criticului;
3. Omul politic si speciIicul doctrinei conservatoare reIlectate în Dis-
cursuri parlamentare si Istoria contemporan a Romaniei;
4. Activitatea lui Maiorescu în cadrul Academiei Române. la Junimea. la
Convorbiri literare pentru spriiinirea dezvolt rii Iiresti a limbii literare si
pentru impunerea unor norme ortograIice în concordan cu procesul evolu-
iei Iiresti a limbilor: Despre scrierea limbii romane. Limba roman în iurna-
lele ain Austria. Neologismele. rapoartele academice în probleme ortograIice;
5. Teoria maiorescian asupra culturii: In contra airec iei ae ast zi în cul-
tura roman . Contra scoalei B rnu iu. Direc ia nou în poezia si proza roman ,
6. Concep ia estetic a lui Maiorescu si rolul acesteia în cadrul ac iunii
sale generale de disociere a valorilor. InIluen a lui Hegel în teoria asupra Iru-
mosului. InIluen a lui Schopenhauer în în elegerea naturii si Iunc iei artei.
Spiritul critic acut. înaltul sim pedagogic. gustul literar sigur al lui Maiorescu
premise ale detect rii si impunerii valorilor autentice. ale intransigen ei
maioresciene Ia de diversele Iorme ale imposturii: O cercetare critic asu-
pra poeziei romane ae la 1867. Observ ri polemice. Be ia ae cuvinte. Litera-
tura roman si str in tatea. Comeaiile a-lui I.L. Caragiale. Poe i si critici.
315
Eminescu si poeziile lui. Oratori. retori si limbu i, rapoartele academice des-
pre Sadoveanu. Octavian Goga. Ioan Alexandru Br tescu Voinesti. Opiniile
lui Maiorescu asupra literaturii populare: Asupra poeziei noastre populare. In
memoria poetului aialectal Jictor Jlaa Delamarina. In chestia poeziei populare.
III. 1unimea: constituirea grup rii (1863-1864); împrejur rile care
au favorizat-o; manifest rile teoretice si practice ale asocia iei:
a) prelec iunile populare;
b) cenaclul Junimea;
c) apari ia revistei Convorbiri literare,
d) strategia cultural : etapele. obiectivele si ideologia Junimii în dome-
niile social. politic. cultural. literar (contribu ia în acest sens a lui Titu Maiorescu.
Petre P. Carp. Thedor Rosetti. Alexandru D. Xenopol);
e) Adversari si polemici: polemicile cu B. P. Hasdeu; polemica Gherea
Maiorescu si ecoul ei în dezvoltarea esteticii si a criticii literare românesti;
I) Raporturile marilor scriitori clasici cu Junimea si Convorbiri literare.
IV. Repere bio-bliografice în privin a scriitorilor din epoca marilor
clasici: îndrum ri de lectur si activitate independent
V. Dou teme în opera marilor clasici români: autobiografia si
monografia
1. Prezentarea temelor
2. DiIeren ele caracteristice ale biograIiei spirituale reIlectate în opera
marilor clasici români
3. De ce se Iolosesc elementele autobiograIice în realizarea monogra-
Iic a operele clasicilor români?
4. Problemele pe care le pune introducerea elementelor de autobio-
graIie în realizarea viziunii monograIice în opera marilor clasici
5. Secolul al XIX-lea românesc si câteva motive cheie ale autobiograIiei:
a. ORIGINILE
b. COPIL RIA
c. MAMA
d. CEILAL I SI LUMEA
e. SCRISUL SI OPERA
VI. Subiecte de reflec ie

316
I. Epoca mariIor cIasici
a. SensuI etimoIogic aI no iunii de cIasic
Din punct de vedere etimologic substantivul .clasic¨ deriv din
latinescul .classis. is¨. substantiv Ieminin cu mai multe semniIica ii.
a. Primul sens este acela de .clas ¨. adic una din cele cinci
grup ri sociale în care. potrivit constitu iei lui Servius Tullius. erau
împ r i i dup cens cet enii romani. Era vorba despre stratiIicarea
claselor din piramida social . în Iunc ie de avere. Ceea ce Cicero
desemna prin .prima classis vocatur¨ însemna .prima clas este
chemat la vot¨. Cet enii de rangul întâi din societatea roman dispu-
neau deci de dreptul la vot. Acest sens. reIeritor la rangul întâiet ii
cet enilor s-a extins si în sIera valorii. denumind în lumea litera ilor
personalit i de prim m rime dintr-o anumit ierarhie. În sens Iigurat.
când Cicero spunea despre un IilosoI .quitae classis esse¨. era clar c
acel gânditor era de ultimul rang valoric.
b. Al doilea sens al substantivului Ieminin se reIerea. în mod
generic. la no iunile de .grup . categorie. clas ¨. Scriitorul latin Suetoniu
a Iolosit expresia .tribus classibus factis¨. care însemna .fiina împ r-
it în trei categorii¨. Quintilian Ioloseste acest sens cu reIerire la uni-
versul pedagogic si la împ r irea pe clase într-o scoal : .pueros in
classes aistribuere¨ însemna .a împ r i copii în clase¨. iar .classem
aucere¨ era o expresie. care avea sensul de .a fi în fruntea clasei¨.
c. Al treilea sens al substantivului .classis¨ era unul arhaic.
reIeritor la un alt univers ierarhic. cel militar. Sensul era de .armat .
trupe¨. Vergilius scria despre .Hortinae classes¨. adic despre .tru-
pele ae la Horta¨.
d. Foarte Irecvent este cel de la patrulea sens al cuvântului.
însemnând .flot ae r zboi¨. În textele lui Cicero apar adesea expres-
siile .classem aeaificare. comparare. facere¨ cu sensul .a construi o
flot ¨ si .Poenos classe ae vincere¨ cu în elesul .a-i înfrange pe car-
taginezi pe mare¨. Vergilius Ioloseste în Aeneiaa (6. 334) acest sub-
stantiv cu sensul poetic de corabie.
Din substantivul classis deriv în limba latin adiectivul classicus.
care p streaz în sIera sa semantic similitudini cu cea a substantivului.
A. Primul sens al adiectivului .classicus¨ însemna .ae marin .
naval¨. Titus Livius (59 e.n.-17 e.n.) în elegea prin .classici milites¨
.solaa i ae marin ¨. .Classica bella¨ la Propertius se reIerea la .r z-
boaie navale¨. .Classici. rum¨ era un masculin plural. care se reIerea
la .solaa i ae marin ¨. La Cornelius Tacitus (a doua ium tate a seco-
317
lului I cca.118 e.n.) .legio classicorum¨ însemna .legiunea solaa-
ilor ae marin ¨.
B. Al doilea sens al adiectivului se reIer la oameni ,ain prima
clas ae cet eni¨ si sensul Iigurat caracterizeaz indivizii ,ae prim
rang¨. Aulus Gellius (secolul II e.n.) este cel care se reIer pentru
prima dat la ,classicus scriptores¨. însemnând ,scriitor ae prim
rang. scriitor clasic¨. Eruditul exeget Aulius Gellius. autorul Nop ilor
atice (Noctes Atticae) era adept al aticismului arhaizant. convertit în
manierism Iormalist. ce se constituise drept o ampl miscare cultural
sub conducerea lui Fronto. Miscarea Irontonian avea drept tr s turi
cardinale arhaismul. purismul. pre iozitatea laborioas . cultul precla-
sicilor si venerarea Iormei. Erudi ii Iilologi ai acestei misc ri culturale
sunt atrasi de studierea vechilor scriitori si de aceea. pentru Aulius
Gellius. no iunea de ,classicus scriptor¨ avea leg tur cu întâietatea
rangului oIerit de miiloacele alese Iolosite în exprimare. de trecerea
timpului. de vechime. de antichitate si era deIinit în opozi ie cu cea
de ,scriptor proletarius¨. autor care scrie pentru vulg.
Înc de la începuturile Iolosirii sale. sensul termenului .clasic¨ era
strâns legat de cel de ierarhie. sistem al subordon rii gradelor. Iunc-
iilor si autorit ilor. El presupunea deci. existen a unui criteriu de selec-
ie valoric . pe baza c ruia sistemul putea Ii ordonat. Familia de
cuvinte. care a derivat din acest cuvânt latinesc împrumutat în toate
limbile de circula ie mondial s-a Iormat de-a lungul a dou milenii de
cultur .

b. Scurt demers comparativ aI semniIica iiIor cuvântuIui cIasic
si aI IamiIiei IexicaIe derivate în IimbiIe de circuIa ie
mondiaIà Ia sIârsituI ceIui de aI doiIea miIeniu:

În limbile de circula ie mondial . cuvântul clasic. mostenit din
limba latin ca adiectiv si ca substantiv. a dat nastere unor sensuri noi
legate de realit ile istorice reIeritoare la care acest termen a Iost
utilizat. Compara ia semniIica iilor acestui cuvânt scoate la iveal
concluzii ce in de civiliza ia Iiec rui neam si de istoria mentalit ilor
proprii Iiec rui spa iu cultural.
Ca substantiv. clasic ortograIiat .classic¨ s-a p strat în limba
englez cu urm toarele sensuri:
1. un autor al unei opere care d inuie prin excelen ;
2. un exemplu tipic;
3. un eveniment sportiv tradi ional ca Epsom sau cursele Derby;
4. specialist în Iilologia clasic ;
318
5. lucrare clasic ;
6. îmbr c minte sau hain clasic . simpl ;
7. (cu Iorm de plural: .classics¨) limbile si literaturile clasice.
În limba Irancez . substantivul clasic. ortograIiat .classique¨ are
urm toarele semniIica ii:
1. scriitor al Antichit ii sau care s-a inspirat din cultura si civili-
za ia Antichit ii (în Fran a secolului al XVII-lea);
2. partizan al clasicismului;
3. autor. oper care poate servi drept model prin valoarea univer-
sal recunoscut .
În limba român substantivul clasic, înrudit cu cel din limba
latin si preluat prin Iilier Irancez are urm torul în eles:
1. scriitor sau artist care a produs opere clasice (privitoare sau apar-
inând clasicismului) sau opere. care servesc drept model de perIec iune.
Adiectivul latinesc .classicus¨ a Iost preluat de limba Irancez .
care l-a ortograIiat .clasique¨ si care i-a oIerit urm toarele sensuri:
1) de prim clas ;
2) reIeritor la Antichitatea greco-latin . care a Iost admirat si
imitat de numerosi scriitori din Renastere;
3) ceea ce este un model al genului;
4) conIorm tradi iei. obiceiurilor; curent;
5) despre o epoc în evolu ia artistic a unei civiliza ii. în care se
aIirm calitatea tehnic . ra ionalitatea. armonia;
6) pentru Iolosul claselor;
7) despre ansamblul armelor cu excep ia celor nucleare. biolo-
gice. chimice; (sinonim cu .conven ional¨);
8) muzic clasic . apar inând marilor autori. în opozi ie cu cea
Iolcloric . de variétés sau de iazz.
În limba englez . adiectivul latinesc .classicus¨ s-a transmis cu
dou Iorme paronimice. care reduc omonimia existent în limbile
romanice si specializeaz sensul. Primul dintre aceste adiective
englezesti este .classic¨ si are urm toarele sensuri în America (A) si
Marea Britanie (B):
1. (A si B) beneIiciind de o recunoastere a gradului de excelen ;
notabil. remarcabil în special ca exemplu bun. exemplar;
2. (B) deIinitoriu; arhetipal;
3. (A si B) tradi ional; care serveste drept standard al excelen ei;
4. (A) autentic;
Cel de-al doilea adiectiv englezesc este .classical¨. care are
urm toarele în elesuri în America (A) si Marea Britanie (B):
1. (A si B) clasic;
319
2. (despre scoli. înv mânt etc.) umanist. literar. .modern¨. clasic;
3. (A si B) reIeritor la cultura greco-latin ;
4. (B) liniar. în stil plat. I r relieI. clasic. standard. tip. exem-
plar. sablon;
5. (B) (despre muzic ) tradi ional . în stilul sIârsitului de secol al
XVIII-lea si al începutului de secol al XIX-lea;
6. (A) reIeritor la Iorma sau la sistemul semniIica iilor primare.
înainte de timpurile moderne (economisti clasici);
7. (A) reIeritor în general la studiul artelor si stiin elor;
Interesant de remarcat este Iaptul c britanicii Iac deosebirea
dintre utilizarea corect a lui .classic¨ si a lui .classical¨: în elesul de
baz al lui .classic¨ este legat de .class¨. .First-class¨ cu .sensul de
excelent. model. standard¨ a dat posibilitatea s se poat spune .a
classic example¨ si .a classic novel¨ cu în eles de .exemplu clasic¨ si
.roman clasic. de cea mai bun calitate sau care stabileste un nou
standard sau care este de mare importan ¨. Dar .a classical reIerence
book¨ este o carte. care se reIer la scriitorii clasici. adic ai Greciei si
ai Romei antice.
Adiectivul românesc .clasic¨ are urm toarele în elesuri:
1) care apar ine clasicismului. privitor la clasicism;
2) (despre o lucrare. o oper de art ) care serveste ca model de
perIec iune. aiuns la perIec iune;
3) despre un scriitor sau un artist. care a produs opere clasice (1 si 2);
4) tipic. caracteristic.
Concluziile care se impun a Ii remarcate. dup aceast listare a
sensurilor. sunt legate de Iaptul c în limba român substantivul si
adiectivul .clasic¨ au preluat sensuri deia existente în limba Irancez .
în mod selectiv. sintetic. I r rezervele sau adversit ile de care ine
seama semantica britanic . care nu men ioneaz în mod explicit reIe-
ririle la curentul literar speciIic epocii Regelui Soare. dar care îmbog -
este semniIica ia cuvântului cu reIerire la realit ile competi iilor de
tip Derby. specializeaz prin suIixare sensurile paronimelor. utilizând
un demers analitic în logica semantic si nu unul sintetic. integrator
asa cum se întâmpl în limba noastr . În Iiecare dintre limbile de cir-
cula ie s-a Iormat de la etimonul .classis. is¨ si de la derivatul .clas-
sicus¨. o Iamilie de cuvinte:

clasicism Ir. clasicism engl. classicism
clasicist.- classicist
clasicizant
clasiciza classicize
320
Aceast Iamilie de cuvinte este mult mai numeroas în cazul
limbii române. care a apelat atât la împrumuturile din limba Irancez .
cât si la cele din limba german . Limba român este creatoarea unui
concept original. acela de epoc a marilor clasici. care are valen e
estetice remarcabile si care deIineste un interval unic din istoria noastr
cultural . o perioad istoriceste determinat între 1866 si 1885. O
parte dintre cei mai importan i scriitori care si-au publicat opera în
aceast perioad sunt numi i în istoriile literare românesti scriitori clasici.
c. Ce este un scriitor cIasic ?
Scriitorii clasici sunt de obicei personalit i literare. sanctiIicate
pe baza Iaptului c opera lor se bucur de popularitate. Prin inter-
mediul cit rii si citirii. opera lor a devenit la Iel de matern ca limba.
Exemplaritatea unui scriitor clasic este dat nu în ultimul rând
de valoarea operelor sale. care se veriIic în eternitate. Raportul dintre
exemplaritate si timp este unul de direct propor ionalitate. Nu numai
omul creator m soar timpul. ci si timpul îl m soar pe el. Moara etern
a timpului raIineaz sensurile germinative ale operei. p strându-le
savoarea si Iine ea con inuturilor vesnic actuale. renun ând la crustele
Iormale. I r de miez si estompându-le inegalit ile.
Scriitorul clasic sparge etalonul îngust al regulii. creând modele
literare de scriere. I r a deveni nicicând ridicol. Acesta este cazul lui
Mihai Eminescu. în situa ia în care. preotul Grama din Blai era preo-
cupat de consemnarea .greselilor¨ din poeziile sale. Ceea ce clasicul
propune împotriva rigidit ii normei. devine particularitate a scrisului
s u. conIerind prestigiu procedeelor respective. .Greselile¨ clasicului
se numesc într-un mod aparent paradoxal .licen e¨.
Modalitate privilegiat de exprimare. scrisul literatului consi-
derat clasic este o cristalizare a studiului variantelor lexicale arhaice si
contemporane. Iolclorice si regionale ale rostirii si este binecuvântat
cu o neb nuit capacitate de a Ii lizibil în orice epoc . AstIel. a luat
nastere mitul scriitorului clasic. reIeritor la capacitatea artei limbaiului
acestuia de a modela limba.
Lectura operei unui scriitor clasic este o s rb toare pentru Iie-
care cititor pasionat din orice timp. cititor care g seste în aceast acti-
vitate realizat cu detasare. I r stres. întreaga delectare si conIortul
intelectual al unui dialog mental cu o personalitate dintr-o alt dimen-
siune. unde nu mai exist .nici timp. nici loc¨ si unde ideile exprimate
nu cunosc moartea.
Traducerea operei unui scriitor clasic este ea îns si o art . iar tradu-
c torul ar trebui s Iac parte din aceeasi Iamilie spiritual cu cea a scri-
321
itorului clasic. Problemele traducerii operei unui scriitor clasic sunt simi-
lare celor puse de reIacerea statuii Pieta a lui Michelangelo Buonaroti.
În categoria scriitorilor clasici intr autori. care reprezint un
anumit tip spiritual. Scriitorul clasic dispune de o libertate a spiritu-
lui. care implic existen a unei constiin e de sine a eu-lui. a unei poli-
dipsii epistemologice. a unei capacit i comprehensive a realit ii
înconiur toare. a unui sim (auto)critic. care îi permit adoptarea unei
opozi ii Ilexibile. creatoare Ia de materia realit ii si Ia de deter-
minismul propriu acesteia. Libertatea spiritului. experimentat de cla-
sici poate Ii sus inut cu dovezi din istoria culturii române. Teoria
maiorescian a Iormelor I r Iond. teoria eminescian a p turii super-
puse. ironia si comicul caragialian. realismul critic al operei lui Slavici
sau idilica lume a copil riei si a satului tradi ional moldav. la Ion
Creang . sunt tot atâtea argumente în acest sens.
Tr indu-si via a. scriitorii clasici îsi tr iesc propriile idei ale
operei. le experimenteaz involuntar sau nu. le analizeaz si apoi.
printr-un miraculos proces de sublimare le cristalizeaz si le sleIuiesc
în cuvinte idei. Alchimisti ai simbolurilor lexicale. ei sunt înconiura i
în contemporaneitate si în posteritate de uimirea celor care ar vrea s
în eleag secretul acestei nobile si hulite preocup ri. Critica i de unii.
care îi desconsider de dragul de-a atrage aten ia. katharctici Ierme-
c tori ai suIletelor omenesti. .Iabrican i¨ de capodopere dup o licen
divin necunoscut înc de muritori. scriitorii clasici au parte de mult
Iaim . dar si de mult nedreptate. S ne amintim de r sun torul proces
Caragiale-Caion sau de problema moralit ii în art . clariIicat de Titu
Maiorescu în articolul Comeaiile a-lui I.L. Caragiale. Victime. uneori.
ale mediatiz rii intimit ii. scriitorii clasici sunt aspru iudeca i pentru
.p catele si vina¨ inevitabil .legate de o mân de p mânt¨ (cum ar Ii
spus Mihai Eminescu) de muritori intoleran i. dornici de aIirmare.
incapabili s se în eleag pe ei însisi si care-i iudec pe ceilal i. dup
propria m sur a cuget rii m rginite.
Semizei în lumea litera ilor. scriitorii clasici beneIiciaz de un
dublu statut simbolic si arhetipal: ei au un rol civilizator pentru litera-
tura c reia îi apar in si se transIorm în repere astrale. pe bolta conste-
la iilor literaturii universale.
Ca tip uman. scriitorul clasic este un gânditor proIund. care.
parc . conIund de multe ori introvertirea cu izolarea. El este un psi-
holog raIinat. cu un suIlet s n tos. generos si uman. înzestrat cu capa-
citatea de a prevedea. tocmai pentru c aceast capacitate se îngem -
neaz cu un remarcabil sim al observa iei. Scriitorul clasic este un om
cultivat. inIormat. cu o inegalabil pasiune si r bdare pentru elabora-
322
rea artistic . E normal ca idolatrizarea scriitorului clasic. .bardolatria¨
s pun în lumin laboratorul de crea ie al operelor n scute prin aceast
Iormul miriIic . Studiul caietelor eminesciene si publicarea con inu-
tului acestora într-o edi ie reprezentativ . Caietele lui Eminescu I-V.
(1972-1980) ilustreaz încercarea de descoperire a misterului clasicit ii.
PreIa a la prima edi ie in-Iolio a Operelor lui William Shakespeare.
din 1623. este reprezentat de un poem al lui Ben 1onson:

,Totusi. nu trebuie s pun totul pe seama Naturii, Arta ta.
Nobilul meu Shakespeare. îsi are propriul rol.
Desi fonaul Poetului e Natura.
Arta lui este cea care moaeleaz . Si cel care
Incepe s scrie un vers nemuritor (asa cum sunt versurile tale)
Trebuie s asuae si s loveasc fierul c lit a aoua oar
Pe nicovala Muzelor...
Pentru c un Poet mare nu e numai n scut. ci si f cut.¨

În elesul acestei preIe e actualizeaz ideea noble ii literare a
scriitorului clasic. dobândit în urma eIortului creatorului talentat.
ParaIrazând în concluzie un stih al Crezului. Ben Jonson pecetluieste
dubla natur divin si uman a unui scriitor mare care. impunând o
Iizionomie nou limbii si culturii c reia îi apar ine. devine un nobil
reIormator. Iar noble ea aceasta îl clasicizeaz . Mihai Eminescu este
ini iatorul prozei Iantastice romantice. I.L. Caragiale este clasicul
scriitor al analizei psihologice si al viziunii naturaliste în nara iuni
ludice si corosive. Ion Creang si Ioan Slavici sunt clasicii viziunii
realiste asupra satului moldovenesc si respectiv transilv nean.
Scriitorul clasic este un apologet al gustului universal. Meditând
la sensurile general umane ale existen ei. scriitorul clasic este creato-
rul unei opere în care evenimentele cotidiene sunt transIormate în
ritmuri. legi si periodicit i atemporale. iar personaiele devin arheti-
puri si transcend istoria. Eroii operelor clasice nu îsi p streaz na iona-
litatea. Harpagon este întruchiparea zgârceniei. Romeo si Julieta
reprezint victoria permanen ei asupra eIemerului. a esen ei asupra
aparen ei. a dragostei pure. care lupt cu m stile si convenien ele so-
ciale din teatrul lumii. Hyperion ilustreaz traiectoria spiritual a ge-
niului în lume. Nic este copilul de pretutindeni si de oricând.
Cunoasterea. pe care o aduce scriitorul clasic este o nuan din-
tr-o lumin moral aIlat chiar în pl mada artei sale. Izvorât din
traumatismele propriei existen e. aceast cunoastere superioar reve-
lat prin suIerin elibereaz individul si înnobileaz specia. Ea are rol
323
izb vitor si clasicul pare astIel mântuit. Scriind despre Suferin ele
tan rului Werther. Goethe a atins un tip de cunoastere ce îi Iusese reIu-
zat pân atunci. Povestind alegoria lui Hyperion. Eminescu însemna
convins de adev rul intui iei sale. izvorât din truda cizel rii operei de
excep ie c .geniul pe p mânt nu poate Ii Iericit . nici Ierici pe cineva¨.
Imaginând aventurile lui Nic din Amintiri ain copil rie. Creang
redescoperea imaginarul. ca o combina ie unic a secven elor memoriei.
Prin nonconIormismul lor. scriitorii clasici sunt incomozi. iar
situa ia lor este de obicei una inconIortabil . ReIormulând original
presupozi iile ultime ale cunoasterii universale. scriitorii clasici pot
iesi din cadrul ra ional Iixat de convenien e. I r a Ii expulza i de
ra ionalitate. Opera lor este comb tut ca .imoral ¨ de c tre Iarisei ai
bunului sim comun. este considerat .subversiv ¨ de c tre politicienii
multicolori. iar uneori scriitorii clasici sunt acuza i de .blasIemie¨ de
c tre .religie¨ si prigoni i ca atare. Cazurile lui I.L. Caragiale. Mihai
Eminescu. Ioan Slavici sau Ion Creang sunt de notorietate în istoria
literaturii române.
Scriitorii clasici sunt generatori de .-isme¨. adic de concepte
literare. care le poart numele suIixat astIel si ortograIiat cu minus-
cul . ca semn al generaliz rii inIluen ei culturale. Ei sunt patroni spiri-
tuali ai unor concepte literare. ce denumesc substan a liant a unei
culturi. Imita ia scriitorii clasici în posteritate a dat nastere la ceea ce
Titu Maiorescu denumea .lâncezeala primeidioas ¨ a unei literaturi.
Scriitorii clasici se nasc pentru a deveni stele polare ale unei epoci.
Dispari ia lor în noaptea sau cea a lumii înseamn nauIragiul spiritual
al navigatorilor pe m rile adânci ale cuget rii.
Clasicul este un autor a c rui oper reprezint o sintez unic .
plin de raIinament si de teme de inspira ie. pentru toate noncon-
Iormismele modernilor. Modelul clasic trebuie s Iie. pentru literatul
modern. o provocare spiritual si nu o surs a epigonismului. Tân rul
scriitor. care se include constient si cu modestie printre epigoni. va
aiunge I r îndoial un etalon spiritual al artei pe care o proIeseaz .
Mihai Eminescu a cultivat la începuturile liricii sale imaginea .bar-
dului proIet¨. continuând astIel ideile Daciei literare. ale scriitorilor
pasoptisti români. În Iibrele poeziei sale se întrevedeau culorile liricii
moderne descrise original. sub Iorm metaIoric-sugestiv de Hugo
Friedrich. .Am r ciunea¨ si .gustul de cenus ¨. .întunecarea¨. .dure-
rea cosmic ¨ si .melancolia¨ vor Ii punctul de plecare atât pentru
direc ia simbolist-parnasian reprezentat de Alexandru Macedonski.
autor cu atitudine polemic Ia de Eminescu. cât si pentru direc ia
clasicizant a liricii românesti. reprezentat de George Cosbuc. Octavian
324
Goga. SteIan Octavian IosiI. autori ce valoriIic dimensiunea na io-
nal a modelului liric.
Ca niste sacerdo i ai literaturii ce oIiciaz un cult al misterelor
eternit ii scrisului. criticii literari aIla i în Ia a altarului. pe care este
asezat cartea scriitorului clasic. dobândesc capacitatea de a-si expri-
ma memorabil inspiratele aprecieri. unele cu tent proIetic-oracular .
Intuind calit ile unice ale literatului binecuvântat de Creator cu h rni-
cia studiului si capacitatea de a-si exprima limpede si sensibil ideile.
pe care le-a transIormat în principii de via . moderatorul de opinii
literare este supus unui test. în momentul în care scrie despre un autor
clasic. El are misiunea de a privi în bulg rele de cristal al operei
scriitorului clasic si de a exprima ra ional. cauzal impresiile miriIice.
Asa se explic prezen a în istoria literaturii noastre a unor Iraze cu
tent sibilinic . reIeritoare la unicitatea si inIluen a unui scriitor clasic
asupra întregului spectru literar al veacului urm tor. .Pe cât se poate
omeneste prevedea scria Titu Maiorescu în încheierea studiului s u
din 1889 intitulat Eminescu si poeziile lui literatura poetic român
va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui si Iorma limbei
na ionale. care si-a g sit în poetul Eminescu cea mai Irumoas
înI ptuire pân ast zi. va Ii punctul de plecare pentru dezvoltarea
viitoare a vesmântului cuget rii românesti.¨
Prim Patriarh al moderatorilor de opinie literar în privin e emi-
nescologice. Titu Maiorescu a intuit importan a vesmântului lingvistic
al cuget rilor poetului român. În acest sens. sunt de în eles si de
apreciat. în mod special. dou Iunc ii ale limbaiului inspirat al unui
scriitor clasic. Este vorba despre ceea ce am putea numi func ia orfic
a limbaiului eminescian. care se reIer la Iormul rile sensibile ale
situa iilor general umane. inIinit repetabile. Func ia orIic a construc-
iei lingvistice apar inând unui scriitor clasic este un prilei de medi-
ta ie pentru lectorul din orice timp al acestei opere. Cea de a doua
calitate a limbaiului unui scriitor clasic ar putea Ii legat de ceea ce am
putea numi func ia mnemotehnic a combina iilor lingvistice. care se
inIiltreaz în limbaiul comunit ii si în cel universal. prin intermediul
traducerilor. sub Iorma unor locuri comune. crea ii lingvistice cu rol
sintetizator. Aceste locuri comune au o instantanee capacitate de a se
Iace în elese si re inute cu usurin de c tre cunosc torii si necunosc -
torii operei.
Mai târziu. în Iinalul cunoscutei monograIii eminesciene.
George C linescu încheie. stilistic vorbind. rândurile dedicate unui
scriitor clasic tot printr-o Iormulare oracular . P truns de vibra ia eter-
n a sensibilit ii eminesciene. încântat de savoarea esen elor unice ale
325
crea iei sale. C linescu pare si el un proIet al Iormul rilor alegorice
memorabile: .Ape vor seca în albie si peste locul îngrop rii sale va
r s ri p dure sau cetate. si câte-o stea va vesteii pe cer în dep rt ri.
pân când acest p mânt s -si adune toate sevele si s le ridice în eava
sub ire a altui crin de t ria parIumurilor sale.¨
Mitul scriitorului clasic se naste din unghiul de inciden dintre
planul cosmic si cel uman. El eman în Iorme sacralizate de la o
societate uneori întârziat cultural. alteori regresat prin alienarea de
orice tip. o societate cu o literatur conservatoare. care imagineaz
explicarea concret a evenimentelor si a Ienomenelor aparent enig-
matice. petrecute în leg tur cu destinul condi iei literare si care le
atribuie unor Iiin e alese. care au avut parte de revela ia harului divin.
Scriitorul clasic devine sinonim cu memoria popular sau cu istoria
adev rat . Destinul s u are valoare de Iabul alegoric . de existen
simbolic . de reper moral si de opera ie mental . prin care omul comun
îsi explic lumea. Imaginea scriitorului clasic contribuie la reconstruc ia
arhetipurilor. la memoria sacr a modelelor din universul literaturii.
Clasicul este un conIormist înr it al nonconIormismului literar.
Opera sa. privit comparativ cu cea a contemporanilor sau cu cea a
predecesorilor. zgârie plaIonul de nori al gustului comun si scoate la
iveal nenum rate inegalit i stilistice. Ea este marcat de uimirea pe
care o provoac publicului contemporan si de atitudinile literare
bipartinic divizate în apologe i si denigratori.
Scriitorul clasic creeaz ignorând eIemerul si accidentalul. Dar
anecdoticul din biograIia sa spiritual este pentru erudi ii cercet tori ai
operei sale o cheie de bolt în privin a împ r irii în partide literare
adverse. În general. din aceast conIruntare estetic postum . creat de
dragul artiIiciului si al dorin ei de aIirmare. rezult importan a pentru
public a prototipului. a exemplarit ii si a reprezentativit ii operei
scriitorului clasic respectiv. Iapt ce ilustreaz momentul cheie în
consolidarea mitului clasicit ii operei. Asa s-a întâmplat cu William
Shakespeare. autorul clasic c ruia posteritatea nu i-a putut explica
vasta cultur . în condi iile în care scriitorul nu a studiat decât câ iva
ani la Scoala .gramatical ¨ de la StratIord. În veacul al XIX-lea. au
existat cercet tori care au atribuit paternitatea operei shakespeare-iene
Iie lui Marlowe. Iie unui conte de Derby sau unui conte Rutland. Iie
lui Walter Raleigh sau chiar lui Francis Bacon.
Autorul clasic Iormuleaz original adev rurile vesnice ale uma-
nit ii. conIerindu-le nuan ele din paleta cromatic a tr irilor sale.
Opera sa pare nutrit de harul creatorului încrez tor în puterea cuvân-
tului. Trezorier al în elepciunii umanit ii. scriitorul clasic pune în
326
valoare Iiecare exponat a muzeului s u interior. care apare în lumina
rampei Iiec rui veac sleIuit . cizelat cu perseveren a si eIortul unui
alt Tantal. Creator al unui tezaur suIletesc p strat prin intermediul
limbaiului. scriitorul clasic contribuie la cl direa spiritului na ional.
Aici intervine concuren a dintre operele mai multor scriitori clasici si
doar numele unuia singur aiunge s Iie legat de avu ia spiritual a unei
na iuni. .F r Eminescu am Ii mai altIel si mai s raci¨ scria Tudor
Vianu. cel care credea c Iiecare popor are în panteonul literaturii uni-
versale câte un reprezentant simbolic. desemnat a Ii un scriitor clasic.
Actualitatea problemei diIeren elor dintre un scriitor talentat si
un creator de geniu a creat si conceptul de .clasic în via ¨. Talentul
este un germene al geniului. care nu se dezvolt în orice spirit sau în
orice mediu. Talentul ine de înzestrarea natural . poate Ii sleIuit prin
Ioarte mult munc . care presupune lectur . exerci iu si libertatea
medita iilor. a interpret rilor. dar nu are întotdeauna leg tur cu geniul.
Exist o diIeren de în l ime ini iatic între talent si Iloarea regal a
crestelor spirituale. geniul. Schopenhauer avea dreptate când scria c
.ceea ce distinge geniul si. prin urmare. ar trebui s Iie m sura sa. este
în l imea la care s-a putut avânta atunci când timpul si dispozi ia erau
Iavorabile. si care va r mâne vesnic inaccesibil talentelor obisnuite.¨
Talentul si geniul depind deci. de vremurile si de ocaziile Iavorabile.
Ascensiunea lor se produce Iulger tor. prin intermediul eIortului crea-
tor. al travaliului lingvistic. al sleIuirii si combin rii inedite a ima-
ginilor- oglinzi ale realit ii. Ceea ce diIeren iaz geniul de talentul
obisnuit este neobosita creativitate. procentul de inventivitate. care îl
transIorm pe creatorul genial într-un maestru spiritual al umanit ii.
într-un centru de Ior al culturii universale. Geniul nu umple un gol în
etapele culturii. ci polarizeaz Ior ele si virtu ile succesivelor genera ii
de talente. El acumuleaz o comoar de intui ii originale. care are meni-
rea s îmbog easc . s modeleze spiritual si s stimuleze dezvoltarea
talentelor comune. care îi vor succede pe scena lumii. Johann WolIgang
Goethe scria c .geniul este acea putere a omului. care d legi si reguli
prin purtarea si ac iunile sale.¨
Geniul este un superlativ divin al talentului. h r zit de Creatorul
suprem într-o clip de gra ie. Unitatea sa de m sur este excelen a
clasicit ii si unicitatea epocii pe care el o creeaz . Divina nebunie a
genialit ii orbeste ochii celui care îndr zneste s -i priceap totalitatea.
dar desteapt vederea spiritului umanit ii.
Temperament artistic suplu. geniul este o chintesen a talentu-
lui. a moralit ii si a caracterului autorului. un individ în care vibra iile
imagina iei sunt percepute într-un mod necunoscut celorlal i oameni.
327
Diversitatea si libertatea combina iilor de idei sunt rezultatul unor
evenimente deosebite si a unor st ri individuale unice. care sunt Ier-
mentul capodoperelor. Marii clasici români au avut ocazia s parcurg
itinerarii spirituale. care le-au marcat destinul. C r ile si c l toriile au
avut pentru ei eIectul emula iei crea iei literare si al r spândirii ideilor
valoroase. Problema aIinit ilor elective se reIlect si în denumirea
epocii în care ei au creat. etap care a c p tat numele de perioad a
marilor clasici.
Foarte rar. în istoriile artelor exist . ca o excep ie binecuvântat .
o epoc a scriitorilor clasici ai unei literaturi. Printr-un nemaiîntâlnit
privilegiu al istoriei. autori de acelasi calibru valoric sunt contem-
porani si prin intermediul operei lor. creatori ai unui moment unic al
evolu iei artei cuvântului. Autorii respectivi sunt recunoscu i ca valori
clasate. iar valoarea operelor lor le este recunoscut prin conven ie si
prin circula ie. acest Iapt conIerindu-le autoritate. Ei sunt. I r
îndoial . imperiali creatori ai unei epoci culturale.

d. OriginaIitatea unui concept Iiterar:
Epoca mariIor cIasici

A devenit un loc comun s vorbim despre .epoca marilor clasici
ai literaturii române¨. În istoria literaturilor europene aceast sintagm
nu a mai Iost utilizat . tocmai pentru c nici o alt cultur nu a
beneIiciat de coexisten a. pe parcursul câtorva decenii. a unor scriitori
considera i clasici. În ciuda Iaptului c acesti scriitori au participat la
sedin ele cenaclului Junimea. Iiecare dintre ei a realizat opere de reIe-
rin în genurile diIerite pe care si le-a ales. Fiecare dintre acesti
scriitori este un pionier al scrisului. iar opera lui reprezint un punct de
plecare pentru literatura din secolele urm toare. No iunea de epoc .
legat de existen a operelor celor patru scriitori clasici. poart
amprenta originalit ii. a unicit ii crea iei apar inând acestui grup de
creatori. În istoria literaturii universale doar Iluminismul este curentul
literar care a mai creat o epoc sau. în mod paradoxal. un .secol¨ care
a durat doar câteva decenii. Epoca marilor clasici în literatura român
este datat pe de o parte în Iunc ie de momentul public rii primei si
ultimei scrieri apar inând scriitorilor din grupul Eminescu. Creang .
Caragiale si Slavici. iar pe de alt parte în Iunc ie de activitatea
cenaclului Junimea si de orientarea sa.
ClasiIic rile curente consider c aceast epoc dureaz cu apro-
xima ie de la 1866 la 1886 sau 1889 si cumuleaz caracteristici con-
ceptuale si Iormale inconIundabile. Prin speciIicitatea miiloacelor de
realizare a operelor. acestea prezint o expresie dens . limpede. recog-
328
noscibil . Scriitorii respectivi dau nastere unui stil. care se poate
dezvolta si impune sau poate r mâne izolat. în conIormitate cu diverse
condi ion ri în mare m sur non-estetice. Acestea se reIer la climatul
cultural în care se maniIest si la gradul de receptivitate al publicului.
la gustul epocii si la accesibilitatea operelor. la diversele situa ii
sociale. economice. culturale sau istorice.
Din vremea lui Johann WolIgang Goethe a r mas deIini ia pe
care scriitorul o d dea no iunii de clasic: .tot ce este excelent este eo
ipso clasic.¨ Putem aIirma c în cultura român epoca marilor clasici
ai literaturii s-a n scut sub zodia excelen ei asa cum Iusese intuit de
clasicul IilosoI german. pentru c maioritatea scriitorilor clasici
români au avut tangen cu spiritul rii lui Goethe si au suIerit inIlu-
en a catalitic a culturii germane. Formându-se în medii universitare
germane sau alegând s tr iasc în acest spa iu stabil si conservator al
normelor de orice tip. clasicii români se raporteaz la ideea de
excelen speciIic culturii din acest spa iu european. Creând în mod
durabil. scriitorii acestei perioade îsi descoper voca ia canonic . nor-
mativ . Ei compun noi genuri si specii literare sau dezvolt tematica
literaturii tradi ionale. constien i de Iaptul c astIel Iormeaz . mode-
leaz . cizeleaz gustul publicului din ara lor. Aten i la eliminarea
erorilor. iunimistii ascultau. comentau si criticau operele citite în
cenaclul lor. La momentul respectiv operele. care ast zi sunt socotite
clasice. au sIidat ideea modelului. E un Iel de a spune c scriitorul
clasic este novator. urmându-si propriul model. care va Ii acceptat
treptat. conIorm uzan elor si apoi consacrat prin apreciere continu si
nu întotdeauna unanim . Este cazul prozei eminesciene. Se stie c la
citirea nuvelei S rmanul Dionis. iunimistii au Iost cam deruta i de
amestecul de Iantastic si IilosoIie. de includerea în Iirul narativ a unor
Iragmente eseistice pe teme kantiene sau schopenhauer-iene. Reac ia