Un fragment din cartea Mihaelei Rădulescu, „Nişte răspunsuri“. Ai o „locuinţă“ extrem de interesantă, care obsedează după ce o vizitezi.

Doamne, cât de bine ştii asta! Cât de mult te bazezi pe farmecul tău aplicabil aproape pe orice fiinţă, cât de simplu îţi este să-ţi doreşti şi să obţii...orice din fiinţele pe care le ademeneşti... Cine intră la tine îţi admiră decoraţiunile, se miră de felul în care lumina îţi copilăreşte zâmbetul şi proba pe care trebuie s-o treacă pentru a păşi în dormitorul tău: trebuie să meargă pe sârmă, pe un hol lung, într-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tău de paie - chiar, ce le răspunzi când te întreabă de ce dormi pe paie şi nu pe un pat normal?!... Cine apucă să ajunga până la bibliotecă îşi duce mâna la gură când vede ce statuie superbă cu un imens penis în erecţie se află chiar între poveştile lumii, de parcă ai vrea ca toate personajele, din toate cărţile, să-ţi ştie îndrăzneala!... Da, în bibliotecă, pentru că îţi place să construieşti din cuvinte castelul oricărei relaţii, iar statuia e acolo ca să deschidă discuţia. Până să apară femeile, ai ridicat toţi pereţii fiinţei tale din cărţi... Tuturor le dai senzaţia, intrând prima oară la tine, că le faci turul complet al interiorului. Dacă ar şti câte încăperi eviţi, câte sunt ascunse de perdele grele şi în câte nu mai vrei să intri nici măcar tu! Nu în toate e dezordine şi aer închis, unele sunt chiar încăperi minunate, pe care doar nu vrei să le împarţi cu nimeni, deocamdată... Nu ai nimic de dărâmat la casa asta, ai doar de făcut consolidări, pentru că ai avut momente când ai exagerat cu încrederea în tine. Ştiu că ai mare nevoie ca geamurile să fie deschise în permanenţă spre stradă, ştiu că ai imensă nevoie să fii văzut în pielea goală, în pielea femeilor goale din tinereţea ta... Trebuie să mai dai câte-un var alb peste pereţii unor încăperi mâzgăliţi din răzvrătire, mai mult decât din convingere. Ar mai trebui regândită scara, pentru că şansa ca numărul femeilor

fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale.. cel mult o să cer permisiunea să le admir. Şi plecau. atât de rău. Nu mă arăt. Am deja câteva idei pentru a curăţa scara. Şi. Şi trăgeai perdelele. Doar atunci închideai ferestrele... Menajera din „locuinţa ta“ ar trebui să fie.din mersul tău în sus să scadă e minimă! Îţi mai trebuie câteva obiecte esenţiale. căci într-o zi ai lăsat ferestrele deschise şi la pod. ca să-ţi alegi cine vrei să fii. ce trebuie neapărat trecut pe lista de achiziţii... învăţ totul despre curăţenie. cu ferestrele larg deschise. singura care ştie să-ţi spele şi să-ţi aerisească mintea şi care să-ţi spună mereu ce nu mai ai în tine.. ... Singura care să aibă voie să umble printre gândurile tale. Te văd în fiecare dimineaţă gol. Trebuie să urci în fiecare zi treptele acelea singur.. o menajeră. De când te ştiu. căci asta te-ar face să zâmbeşti. Toate. trebuie doar să ai încredere că nu voi pune capcane la trepte. Cheamă-mă şi o să-ţi arăt ce ştiu să fac. extrem de folositoare pentru traiul zilnic. de fapt. doar ca să le pună în ordine. dar ieşea fugărită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi ştiut atât de bine. Şi atunci îţi venea mereu în vizită aceeaşi femeie. Cred că doar în 3 zile din ultimul an ai trăit fără nicio mască. Ţi-am văzut măştile. Şi aş mai vrea să nu-mi pui aceeaşi uniformă pe care au mai purtat-o alte femei care ţi-au curăţat podeaua vieţii. Număr femeile pe care le porţi seara şi le încercuiesc pe cele care şi-au câştigat dreptul să deschidă fereastra dimineaţa. Intra cu spatele drept la tine. culmea. Te studiez. Locuiesc vis-a-vis. Nu cotrobăi prin sertare şi nici nu şterpelesc lucruri de valoare. Îţi ştiu chipul speriat când eşti singur şi te-am văzut de atâtea ori plângând după ce ai fost umilit de o femeie care tocmai a plecat. cea mai importantă fiinţă pentru tine. Fată-ncasă. Lasă-mă să aplic funcţia asta.. căci ai pierdut din vedere banalul. Toate celelalte. Toate.

Nu iubi. Continuă să colecţionezi trupuri. . gemete şi fiori. dar nu proprietar. Aşteaptă să vin să-ţi fac curăţenie. Ştiu că asta faci . nu vrei să-ţi aparţină nimic din ce aduni.îţi place la nebunie să fii colecţionar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful