Eugen Ionescu (Slatina, Romania, 1909 -Paris, 1994), eseist, critic literar, prozator, dramaturg si poet, se impune ca intemeietor

al teatrului absurd, devenind un scriitor de mare notorietate in literatura franceza si universala, fiind distins cu inaltul titlu de membru al Academiei Franceze.O mare parte din copilarie, intre 1913 si 1925, o petrece in Franta, mama scriitorului fiind de origine franceza. Revenit in tara, urmeaza cursurile Liceului "Sf. Sava" din Bucuresti si obtine licenta in filologie moderna la Universitatea din Bucuresti, in 1932. Debuteaza in 1928 in revista "Bilete de papagal" a lui Tudor Arghezi, iar in volum in 1931, cu o placheta de versuri, "Elegii pentru fiinte mici". Desfasoara o intensa activitate literara, fiind colaborator la revistele "Viata literara", "Fapta", "Zodiac", "Facla", "Floare de foc", "Romania literara", "Rampa", "Azi", "Reporter". Eseul "Nu", aparut din 1934, un "fals tratat de critica literara", provoaca, prin negativismul accentuat, un rasunator scandal literar, fiind vizati scriitori binecunoscuti, precum Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Ion Barbu, Mircea Eliade. Din anul 1941 se stabileste in Franta, unde in 1950 va debuta cu piesa absurda "Cantareata cheala" (reprezentata la teatrul "Des Noctambules"). Dupa reprezentarea piesei "Scaunele" (1951-1952), polemicile in legatura cu noutatea socanta a noii formule dramatice nu intarzie sa apara, printre cei care iau partea scriitorului fiind Audiberti, Adamov, Genet, Beckett. Piesele lui Ionescu sunt de doua tipuri: scurte, continand drama golirii de sens a limbajului, cum se intampla cu "Lectia" (1950-1951), "Scaunele" (1951-1952), "Victimele datoriei" (1952-1953), "Amedeu sau Cum sa te descotorosesti" (1953-1954), parabole ale existentei, "Ucigas fara simbrie" (1957), "Rinocerii" (1960), "Regele moare" (1962), "Pietonul vazduhului" (1962-1963), "Setea si foamea" (1966), ultima aducandu-i ascensiunea pe scena Comediei Franceze. Opera sa dramatica experimenteaza toata tematica si tehnica teatrului absurd: contestarea conventiilor si formulelor teatrului traditional, criza, chiar "tragedia" parodica a limbajului, insinuarea absurdului in existenta comuna, caracterul inuman al lumii in care moartea devine un eveniment banal, estomparea tragicului prin absurditati comice, accentuarea sentimentului de alienare a fiintei umane, pierderea identitatii personajului, devenit marioneta sau substituibil cu oricare altul, asteptarea unei fiinte salvatoare care nu mai vine niciodata. "Rinocerii" exprima drama omului incapabil sa supravietuiasca unui proces de "rinocerizare" ideologica specifica secolului al XX-lea, fiind o parabola concludenta pentru lumea situata in pragul unei imense schimbari ideologice in rau, cu toate consecintele universului concen-trationar creat si ale anularii personalitatii umane. Literatura absurdului ilustreaza in mod aluziv, protestatar, sub forma de parabola, alunecarea lumii spre irational, depersonalizarea fiintei umane, criza existentiala moderna, Eugen Ionescu fiind influentat de filozofii existentialisti S. Kierkegaard, M. Heidegger, J. P. Sartre, A. Camus. Cantareata cheala Spirit iconoclast, negand, de pe pozitii avangardiste, uneori cu violenta, formele literare traditionale, in genere obosite prin repetarea temelor si a tehnicii mimesis-ului aristotelian. Eugen Ionescu gaseste, in teatrul de la jumatatea secolului al XX-lea, un teritoriu propriu de manifestare artistica, in care isi instaleaza, firesc si incontestabil, cu titlu de prim stapanitor, instrumentele si mijloacele tehnice ale unei noi arte: teatrul absurdului. Drum spre acest tinut incercasera, catre inceputul secolului al douazecilea,

ironia fiind mai relevanta pentru situatiile absurde decat patetismul. cu al sau "Ubu rege" ("Ubu roi". fiind prezentata scenic de Eugen Ionescu in 1953 la Theatre de la Hachette. sau ca podeaua se afla jos si tavanul sus. dar scriitorul are revelatia ca "dialogurile din familia Smith. bizar. neobisnuit". S-a sfarsit cu drama. apar personaje ("despre care nu stiu daca erau reale sau inventate"). demolator. limbaj banal. Unui univers real absurd. alunecand pe panta absurdului. "Cantareata cheala". rutina cotidiana ce duce la anihilarea treptata a memoriei si individualitatii lor. in artefacte prinse intr-un joc aleatoriu. Caragiale. schimbarile produse. adevarata criza a limbajului. vidul existential al personajelor. cu implicatii grotesti. pe cat de uimitor. dincolo de care se profileaza. prin instrainarea de divinitate. Tragicul devine comic. tragicul existentei convertindu-se in comic. piesa debutului sau din 1950 pe scena pariziana. teme literare grave golite de gravitate. "Recitindule cu bagare de seama. in "Note si eontranote". dintr-o data. prin catastrofele sociale si politice ale celor doua razboaie mondiale. proiectia de fapt a lumii intr-o noua limba decat cea materna. prin "strigatul" expresionist din adancuri al fiintei. amplificata de-a lungul intregului secol al XX-lea. Albert Camus. L. 1896). socant. . personaje anonimizate pana la reificare. creand un teatru care sa reflecte polemic. ridiculizat. intreaga organizare literara luand aspect de farsa tragica. dar in realitate total suprareal. automatismul existentei si deruta constiintei in fata unei lumi percepute ca un haos cu legi misterioase. i se adecveaza o formula estetica pe masura: "Cat despre logica. prin creatia lui Franz Kafka. un univers inedit. din familia Martin. demoleaza in primul rand conventiile clasice ale limbajului dramatic. noncomunicativ. o estompare a granitelor dintre genurile si speciile literare. parodic. ci niste adevaruri surprinzatoare: ca sunt sapte zile intr-o saptamana." Bulversarea valorilor si a conceptelor traditionale ale esteticului conduce la o modificare radicala asupra conceperii instantelor textului dramatic: actiune fara evenimente logice. sintagme si enunturi. in ras amar. comicul devine tragic. produce o disolutie a formelor traditionale de arta. Eugen Ionescu insusi afirma ca dintr-un unghi de vedere comic tragicul existential se observa mai bine. in absenta acestuia. de exemplu." in acest spatiu de dictionar. pe atat de indiscutabil de adevarat. prin cuvinte. Eugen Ionescu. dezorientarea omului si denaturarea umanului. care poarta conversatii extrem de banale. si chiar I. devenind simple marionete.Alfred Jarry. in proza si in dramaturgie. schita "Caldura mare". baroc. "Dumnezeu este mort". ceea de altfel stiam. pe teme cotidiene ce pot interesa invatarea unei limbi straine. despre cauzalitate. literatura isi dezvolta noi spatii si tehnici de reflectare artistica. Samuel Beckett. care goleste de sens existenta umana. liricul sau tragismul teatrului traditional. Criza constiintei moderne. erau intr-adevar teatru. pana la confundarea cu obiectele. este "pe nedrept obiectiv. dar la care nu cugetasem niciodata in mod serios sau pe care il uitasem si care-mi aparea. invatai deci nu engleza. limba engleza. care. Jean-Paul Sartre. cu tragedia. cum spune Eugen Ionescu. sa nu mai vorbim. descopera. transformandu-le in marionete. teatrul fiind dialog". Trebuie sa le ignoram cu totul. dar exasperant de simplu. purtator de sens. de mesaj. de pilda. Eugen Ionescu se confeseaza asupra ideii de la care a pornit in scrierea piesei: in intentia de a invata limba engleza dupa un manual de conversatie. lucru pe care iarasi il stiam. poate. ilustrate. iesit din limitele logicii comune. Receptand din mediul social o criza tot mai accentuata a valorilor umane. ca si in cartea de telefon de pilda. dintre familia Smith si familia Martin. tocmai pentru situatiile absurde pe care le dezvolta. oficializata filozofic de propozitia socanta a lui Nietzsche.

bere. chiar in punctul genetic al creatiei sale: lipsa de evenimente notabile. nici «Ora engleza». in fotoliul sau englezesc si in papucii sai englezesti isi fumeaza pipa sa englezeasca si citeste un ziar englezesc in fata unui foc englezesc. englezoaica. gen Conu Leonida cu Efimita. anticipand verbiajul steril si inutil al personajelor. englezeasca. o mustacioara cenusie. Se sugereaza o atmosfera de familie "englezeasca". in raport cu inconsistenta actiunii si permutabilitatea personajelor. intr-un fotoliu englezesc. carpeste ciorapi englezesti. iaurt. decorul este singurul element de stabilitate al piesei. cum vrui. calitate. Conversatia sotilor Smith. cheala sau pletoasa. cu o insistenta si o detaliere in logica unui manual de conversatie.Evident. in "stil englezesc". discutand despre medicul perfect. domnul Smith nu intervine deloc in discutie. ulei. realul cu fictionalitatea. Personajul feminin insista. personajele din el nu au viata proprie. limbajul devenind un simplu joc. cu toate implicatiile de aspect. peste. furnizori. ideea de antiliteratura. de comunicare in lumea moderna anuleaza identitatea personajelor. cei doi ajung la un consens in comunicare. Aici se afla. cu tot tipicul ritualic al respectivului popor: "Interior burghez englezesc. Amanuntul acesta ar trebui sa fie suficient. esenta teatrului lui Eugen Ionescu. comicul se confunda cu tragicul. putandu-se compara astfel cu un capitan care dispare o data cu nava. dar nu si marinarii. cu fotolii englezesti. acela ca doar marina este onesta in Anglia. si scriitorul are vreme sa alcatuiasca cu minutie decorul. Pendula englezeasca bate saptesprezece lovituri englezesti. aglomerand secvente parodice de viata dupa o logica aleatorie. locuri de productie. Un moment lung de tacere englezeasca. de antiteatru. care trebuie sa moara impreuna cu pacientul sau. de mesaj. Cu acest prilej. doamna Smith. Descoperirea in ziar a stirii ca un oarecare Bobby Watson a murit furnizeaza subiect de conversatie pentru tot cuprinsul scenei I. timpul propriu-zis (al unei eventuale actiuni) nu exista. la intamplare sau marcand orele in sens invers. pendula batand de mai multe ori in gol. La inceput. in scop didactic. Seara englezeasca. ci numai isi continua lectura si "plescaie din limba" la sirul nesfarsit al bunatatilor mentionate. mod de preparare. in piesa. nu-si face aparitia. s-o numesc mai apoi? Ar fi prea multe de spus: unul dintre motivele pentru care «Cantareata cheala» a fost intitulata asa este ca nici o cantareata. in care conversatiile conventionale. intr-un monolog nesfarsit. cartofi. dar fara subiect si temperament specific balcanic. dupa cum simpla configurare semantica. un manual de conversatie nu are mesaj. englez. Semnificatia titlului ales de scriitor se inscrie in aceeasi logica a ilogicului: "Si de ce se numeste opera aceasta «Cantareata cheala» si nu «Englezeste fara profesor». cum ma gandii la inceput sa o intitulez. prin exces de ironie parodica. consumatori. Poarta ochelari englezesti. slanina. asupra fiecarui produs culinar. il anuleaza cu desavarsire. Pe domnul Smith par sa-1 atraga totusi problemele mai grave ale existentei. care nu angajeaza nicicum interesul celuilalt personaj. se desfasoara intr-o atmosfera perfecta de plictis si intr-o indeterminare temporala marcata de bataile aleatorii ale pendulei. in care personajele se substituie reciproc." Cu toata repetitia obsedanta a cuvantului "englezesc". intr-o monotonie absoluta. salata. de fapt. a realitatii celei mai banale nu inseamna literatura. un moment. in timp ce doamna Smith enumera componentele menkilui abia consumat. de conflict si deznodamant. Alaturi de el. Aici. protocolul verbal si politetea exagerata minimalizeaza importanta mesajului in comunicare. trairea lor autentica. un mecanism care este pornit la comanda de un scenarist nastrusnic. Domnul Smith." in aceste date preliminare. intr-o incoerenta a datelor .

de doua ori. "cel mai frumos cadavru din Marea Britanie". are la fel. fata din casa. in chip de cadavru viu. E prea inalta si prea voinica. iar o matusa a lui Bobby Watson. ci Sherlock Holmes. care este "comis-voiajor". Elisabeth si Donald Martin. timp de patru ani. povesteste ca a fost. mortul. ca sunt sot si sotie. Ramasi singuri. comis-voiajori. "cu glas taraganat. nici pe Mary nu o cheama Mary. Mary. avand in dormitor un pat "acoperit cu o pilota verde" etc. care. au aceeasi fetita. deloc entuziasmati. care ii admonesteaza pe sotii Martin ca au intarziat. ca un deus ex machina. calatorind la clasa a doua. desi de moartea lui se vorbea de vreo trei ani. un fiu. Recunoasterea lor se face dupa "o clipa destul de lunga de tacere". dupa ce au chibzuit indelung. Scena III contine o singura replica. domnul si doamna Smith. pe toata linia genealogica. paralel cu discutia. toti fiind. trebuie sa se duca la culcare. ou trasaturi reversibile: "Are trasaturi regulate si totusi nu se poate . Acum amandoi locuiesc in Londra. zilele fara concurenta pentru comis-voiajori sunt "marti. La randul sau. deloc nuantat". Mijlocul cel mai sigur de identificare este ca fiecare are o fetita de doi ani. N-are trasaturi regulate si totusi se poate spune ca e foarte frumoasa. cu acelasi glas inexpresiv.pe care numai bulversarea timpului ar putea-o justifica. mortul. 8. E cam micuta si cam slabuta. autodenumiti o "pereche caraghioasa de batrani indragostiti". de cinci. Pe tot acest traseu. domnul Smith o descrie pe doamna Bobby Watson ambiguu. de fapt. descoperind in final. de unde au plecat in urma cu vreo cinci saptamani cu trenul de opt si jumatate dimineata. mimand mirarea la fiecare dintre bizarele coincidente: sunt originari din Manchester. Dupa o conversatie atat de consistenta. demonstreaza ca "infernala masina sociala" isi face cu precadere datoria: disolutia memoriei personajelor . putin cantat. dialogul se desfasoara cu o monotonie exasperanta. asa ca cei doi nu puteau fi deosebiti prin nume. care are un fiu pe nume Bobby Watson. blonda. in aceasta lume ciudata. unchiul lui Booby Watson. in plus. etc. cu un ochi alb si unul rosu. in scena V apare Mary. totul desfasurandu-se intr-un ridicol si o confuzie totala. 19. de sapte. desi cuvintele contin exclamatii si surprize ce ar impune modularea tonului si schimbarea ritmului vorbirii. la cinematograf si apoi anunta sosirea in vizita a familiei Martin. Doamna Smith isi aminteste ca pe sotia lui Bobby o chema tot Bobby. in sens descrescator. in vagonul nr. Personajele pornesc de la premisa ca parca s-au "mai intalnit undeva". pe locul 6 de langa fereastra. iar Donald nu este Donald". reconstituind in sens invers. cu voie sau fara voie." Bobby Watson cel initial are un nume care se multiplica la nesfarsit. tot Bobby Watson. copilul Elisabethei are ochiul rosu in dreapta si ochiul alb in stanga!". fara graba. Relativizarea limbajului devine deja trasatura dominanta a scenei. monoton. pe strada Bromfield. De altfel. in efuziunea generala. la nr. pe numele de Bobby Watson. si inapoi: unul dintre ei este Bobby Watson. inainte. tot traseul parcurs de acasa pana la familia Smith. cu un ochi alb si un ochi rosu. pas cu pas. anunta ca de fapt "Elisabeth nu este Elisabeth. a lui Mary. joi si marti". in apartamentul 8. pentru ca "in timp ce copilul lui Donald are ochiul alb in dreapta si ochiul rosu in stanga. el insusi stand imbalsamat. In seena II. domnul si doamna Martin joaca in scena IV teribila comedie a regasirii.spune ca e frumoasa. timp in care pendula a batut de douazeci si noua de ori. catre cei doi sau trei copii ai sai. cu un ritual al rostirii englezesti protocolare. numai la moartea lui Bobby aflandu-se cine a murit cu adevarat. Bobby Watson a murit de fapt in urma cu doi ani. Scena in care domnul si doamna Martin descopera ca locuiesc in aceeasi camera. au fost chiar la inmormantarea lui "acum un an si jumatate". pe care o cheama Alice. pendula batand.

Saturday. Pompierul. daca se suna la usa. Tuesday. fara sa se produca insa o schimbare reala. eventual cu personajele interschimbate. nu-i pe-acolo. pompierul vorbeste despre vitelusul care nascuse o vaca. in scena a VII-a. in timp ce cortina se lasa incet. intr-un concert ciudat de "hm. si care trebuie sa se casatoreasca. Sunday". Dupa ce aceste prezentari se incheie. un cuvant ciudat. e pe-aici. e pe-aici. fapt ce determina esenta tragica a existentei umane. La fel. isi incheia sireturile.este totala. este de acord ca nu a fost nimeni in momentul in care a sunat la usa. raspunse cainele. in timp ce rostesc "TOTI IMPREUNA: E pe-acolo. versurilor cu monorima. "in timp ce striga: Nu! Nu! De patru ori nu! Nu sunt fiica ta!" O fabula bizara este "Cainele si boul": "odata. . domnul si doamna Smith ii cearta pe domnul si doamna Martin ca au intarziat la cina si totul se incheie intr-un interval lung de nondialog. pe strada. personaj sosit "in interes de serviciu". semn al desemantizarii totale a insusi limbajului. autentica in plan existential: "Din nou lumina. in scena IX. in care vulpea este atacata de un sarpe ce ii cere bani. a lumii care se minte pe sine si nu gaseste solutia (nici nu doreste) sa iasa din impas. In continuare. "cuvintele inceteaza brusc". iar doamna Smith arata ca in acel moment nu este nimeni la usa. dar piesa se poate porni de la capat. domnul Smith repeta "kakatoes". cand la usa se suna. Piesa reincepe cu sotii Martin." in scena a Xl-a. domnul Smith enumara zilele saptamanii in engleza: "Monday. hm!". nu-i pe-acolo. un bou il intreba pe un alt caine: de ce nu si-a inghitit trompa? S-avem iertare. intr-o degradare continua a limbajului. care rostesc exact aceleasi replici pe care le-au rostit sotii Smith in prima scena. din cauza c-am crezut ca sunt elefant. intr-o accelerare ce incearca sa sugereze apropierea de un deznodamant ce nu se produce. in care si-au pierdut cu totul identitatea. "Focul": "Policandrele straluceau in paduri/ O piatra a luat foc/ Castelul a luat foc/ Padurea a luat foc/ Barbatii au luat foc/ Femeile au luat foc/ Pasarile au luat foc/ Pestii au luat foc/ Apa a luat foc/ Cerul a luat foc/ Cenusa a luat foc/ Funinginea a luat foc/ Focul a luat foc/ Totul a luat foc/ A luat foc. Faptul ca o multime de oameni poarta numele de Bobby Watson si ca sunt comis-voiajori arata ca lumea nu poate fi privita decat ca o masa informa. in scena a Vil-a. in care individualitatea umana a pierit. Mary recita o poezie. nu-i pe acolo. Vulpea refuza." Treptat coerenta dialogului dispare. o alta disputa se isca in jurul faptului ca. facand loc. verbiajul accelerat fara o justificare logica se suspenda pe neasteptate. astfel. participantii incep sa povesteasca fabule." In intregul ei. poate sa fie cineva sau poate sa nu fie nimeni. quiproquo-urile se inlantuie in mod nedefinit. acesta spargandu-i-se in mii de bucati. atunci nu este nimeni sau trebuie neaparat sa fie o persoana. o intamplare extraordinara este povestita de doamna Martin. rostirii automate. Thursday. din cauza ca mancase prea multa sticla pisata. a luat foc. e pe-aici. pentru ca vaca nu putea sa-i spuna "mama". Domnul Smith isi aminteste de o alta anecdota ciudata. Ca intr-o ciudata poveste a "Decameronului". in final. Raspunsul valabil este dat tot de pompier: uneori. dar este lovita in cap. Doamna si domnul Martin sunt asezati ca sotii Smith la inceputul piesei. Friday. anti-piesa "Cantareata cheala" este o parabola a noncomunicarii. nu-i pe-acolo. cum ca un om. e pe-aici. nu-i pe-acolo. onomatopeelor. intr-o circularitate perfecta. e pe-aici!" Repetarea aleatorie a cuvintelor figureaza simbolic un fond haotic de perceptie a lumii. Domnul Smith sustine varianta ca se afla intotdeauna cineva la usa in momentul in care se suna. pentru a fi la moda. iar subiectii nu sunt altceva decat simpli pioni intr-un joc bizar. silabice. printr-o nesfarsita "trancaniciada". Wednesday. e pe-aici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful